3. 5.

FACTORII DE RISC

Factorii de risc sunt toţi factorii sistemului de muncă susceptibili să acţioneze

asupra sănătăţii sau integrităţii lucrătorilor şi care pot produce vătămări. Este vorba
despre ceea ce majoritatea persoanelor, în limbajul curent, denumesc pericole sau
situaţii periculoase. În acest sens norma europeană EN 292-1 defineşte pericolul,
situaţiile periculoase sau evenimentele periculoase asociate procesului de muncă
(factori de risc) ca fiind o "cauză capabilă să provoace o leziune sau un atac la
sănătate". Această definiţie constituie o apreciere calitativă a riscului uzitată în
identificarea acestuia.
Securitatea este definită ca faptul de a fi la adăpost de orice pericol. Riscul şi
securitatea sunt în strânsă corelaţie şi se exclud reciproc.

3. 6. RISCUL
Riscul este definit, în conformitate cu norma europeană EN 292-1, ca fiind
„combinaţia dintre probabilitatea şi gravitatea unei leziuni sau atac la sănătate
ce poate surveni într-o situaţie periculoasă”.
Această definiţie constituie o apreciere cantitativă a riscului ce se poate utiliza
în ierarhizarea riscurilor. Altfel spus, riscul reprezintă probabilitatea producerii unei
daune de o anumită gravitate în timpul unei expuneri la factorul de risc.
În consecinţă, riscul profesional asociat unei situaţii particulare sau unui
procedeu tehnic particular rezultă din combinarea următoarelor elemente:
 gravitatea consecinţei previzibile (severitatea consecinţei cea mai
probabilă);  probabilitatea producerii acestei consecinţe.
Astfel definit, riscul poate fi evaluat cantitativ, dacă gravitatea şi probabilitatea
au fost ele însele cuantificate. Evaluarea cantitativă (cuantificarea) poate fi utilizată
pentru a compara diferite riscuri în cadrul unui sistem şi pentru a determina
priorităţile de intervenţie sau pentru a compara nivelul riscului înainte şi după
realizarea măsurilor de prevenire a manifestării lui.
Aceste elemente sunt prezentate în figura 2:

Fig. 2. definirea riscului funcţie de gravitate şi probabilitate.

Absenţa unui istoric al sistemului analizat, un număr mic de accidente sau
îmbolnăviri profesionale, gravitatea scăzută a consecinţelor accidentelor nu trebuie
considerată în mod automat ca prezumţie a unui risc scăzut.
 3. 7. GRAVITATEA

Se apreciază conform standardului MIL-STD-882 C prin evaluarea

consecinţelor celui mai grav accident, care ar putea fi provocat de factorul de
risc respectiv.
Gravitatea consecinţei (severitatea daunei cea mai posibilă) poate fi estimată
luând în considerare următoarele:
• natura obiectivului protejat (persoane, bunuri, mediu înconjurător);
• gravitatea leziunilor sau a afectării sănătăţii (uşoară - în mod normal
reversibilă, gravă - în mod normal ireversibilă, deces);
• amploarea de manifestare a consecinţei (o persoană, mai multe persoane).
Categoriile de gravitate a consecinţelor permit atribuirea unei dimensiuni
calitative accidentelor potenţiale datorate erorii umane, a condiţiilor de mediu,
neconformităţii proiectului, deficienţelor procedurale sau avarierii şi disfuncţiei
produsului, subansamblelor sau componentelor acestuia.
Managerul de produs, managerul programului de asigurare a calităţii de
securitate a produsului şi cel care realizează produsul trebuie să stabilească exact
ce se înţelege prin distrugerea produsului, prin consecinţe majore/minore aduse
produsului/mediului şi prin boală profesională sau vătămare gravă/minoră.
Gravitatea poate fi definită pe baza unor criterii cum ar fi:
• incapacitatea de muncă temporară (I.T.M.), incapacitatea de muncă
permanentă (invaliditate), deces;
• efecte asupra sănătăţii, reversibile sau nu, pentru factorii de risc
susceptibili să aibă efecte psihologice;
• interferenţa cu starea de confort, satisfacţia, motivaţia lucrătorului
pentru factorii de risc sociali şi organizatorici.

3. 8. PROBABILITATEA

Probabilitatea reprezintă conform standardului MIL-STD-882 C frecvenţa

de apariţie a evenimentului nedorit şi poate fi descrisă ca apariţie potenţială în
unitatea de timp sau raportat la populaţie, element sau situaţie.
Probabilitatea este condiţionată de chiar condiţiile procesului de muncă:
fiabilitatea echipamentelor tehnice, periculozitatea materialelor, organizarea muncii,
constrângeri temporale etc. Ca şi în cazul gravităţii consecinţelor pentru estimarea
probabilităţii de apariţie a unei consecinţe se pot utiliza mai multe grile de apreciere.

Pentru o estimare cât mai corectă a probabilităţii de apariţie a unei consecinţe

se recomandă a fi luate în considerare următoarele aspecte:
a) frecvenţa şi durata expunerii care sunt determinate de:
• necesitatea de acces în zona periculoasă (în funcţionare normală,
mentenanţă sau reparaţii),
• natura accesului (de exemplu pentru alimentarea manuală cu materiale),
• timpul petrecut în zona periculoasă,
• numărul persoanelor care acced,
• frecvenţa accesului;
 b) probabilitatea de producere a evenimentului periculos determinată de:
• fiabilitatea echipamentelor tehnice şi alte date statistice,
• date statistice legate de frecvenţa accidentelor şi a îmbolnăvirilor
profesionale,
• compararea riscurilor prezentate de sistemul analizat cu riscuri deja
acceptate din sisteme similare;
c) posibilităţile de evitare sau de limitare a consecinţei unui eveniment
periculos
în funcţie de:
• executant (care poate fi o persoană calificată sau necalificată ce poate
executa sarcina
• de muncă supravegheat sau nu etc.),
• viteza de apariţie a evenimentului periculos estimat (brusc, rapid, lent),
• orice formă de conştientizare a riscului (prin informaţii generale, prin
observare directă,
• prin intermediul semnalelor de avertizare şi a dispozitivelor indicatoare,
• posibilităţile executantului de a evita sau limita consecinţa (de exemplu
prin reflexe,
• prin îndemânare, posibilităţile de salvare care fac ca şansele
executantului de a evita
• sau limita consecinţa să fi posibile, posibile în anumite condiţii,
imposibile),
• experienţa practică şi cunoştinţele executantului (referitoare la procesul
de muncă
• analizat, referitoare la un proces de muncă similar sau fără experienţă).

3. 9. NIVELUL DE RISC
Nivelul de risc este un indicator cantitativ absolut care odată evaluat permite
cunoaşterea faptului în ce măsură securitatea unui sistem de muncă, sub aspectul
posibilităţii de producere a accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale, este acceptabil
sau nu.
În practică se consideră că un sistem de muncă este sigur, dacă prezintă un
nivel de risc diferit de zero, dar suficient de mic, cunoscut sub denumirea de risc
rezidual sau acceptabil.
În lipsa intervenţiilor corectoare riscul rezidual în timp creşte pe măsură ce
elementele de muncă se degradează şi îmbătrânesc conform legii creşterii entropiei.
Noţiunile de securitate si risc sunt contrarii fiind legate printr-o ecuaţie
hiperbolică , unde S securitate; R - risc), figura 3.
 RISC INACCEPTAB IL

Riscul evenimentului A

RISC R
Curba C
C = S.R
Riscul evenimentului B

RISC ACCEPTABIL

-9 -6 -3
10 10 10

y = f(x)
Figura 3. Relaţia risc - securitate

Întrucât riscul nu poate fi nul (securitatea infinită) trebuiesc determinate care

cupluri probabilitate de apariţie/gravitatea consecinţelor poate asigura un nivel de
risc acceptabil.
Reprezentând grafic riscul acceptabil sub forma unor patrulatere cu arii egale
F1 = F2 = F3. gravitate/probabilitate, date în figura 4, se obţine curba de variaţie a
gravităţii consecinţelor (g) cu probabilitatea de apariţie (p) ce uneşte colţurile sus
dreapta a patrulaterelor de ariile, denumită curba de acceptabilitate a riscului,
conform CEN 812/85.( Curba Farmer)

Figura 4. Reprezentarea grafică a riscului funcţie de cuplul gravitate/probabilitate

A-risc acceptabil
B-riscinacceptabil
 p

Sub curbă (A) riscurile sunt acceptabile, iar deasupra curbei (B) riscurile sunt
inacceptabile. Curba din figura 4 numită curbă de acceptabilitate a riscurilor şi îi
corespunde funcţia hiperbolă p . g = const. În România la ora actuală, se accept
valoarea acestei constante ca fiind 3,5.
Obiectivul principal al evaluării este stabilirea riscurilor inacceptabile şi
aducerea lor în domeniul acceptabilităţii.
Un risc acceptabil poate fi caracterizat printr-o probabilitate de apariţie
(frecevenţă) mică, dar cu gravitatea consecinţelor mare (F1) - accidente nucleare,
sau invers - o frecvenţă mare cu o gravitate mică a consecinţelor (F3) - accidente de
circulaţie.
Metoda evaluării nivelului de risc şi încadrarea lui ca risc acceptabil sau
inacceptabil are avantajul că se poate aplica atât sistemelor de muncă deja existente
cât şi celor în fază de construcţie - proiectare.
Stabilirea curbei de acceptabilitate a riscurilor (care delimitează riscurile
acceptabile) este o problemă dificilă. Aceasta se face printr-o decizie strategică fie
pornind de la costul vieţii umane, fie de la comparaţia cu diferite riscuri deja
acceptate.

3. 10. EXPUNEREA

Expunerea la factorii de risc, reprezintă durata în timp sau frecvenţa în timp la

care executantul este expus unui factor de risc şi nivelul la care este expus.
Aprecierea expunerii poate fi realizată, în anumite cazuri, în termeni cantitativi prin
măsurători. Funcţie de necesităţile analizei se pot alege diverse grile de apreciere a
expunerii. Expunerea este adesea integrată în noţiunea de probabilitate, evaluarea
propriu-zisă a riscului ţinând cont de durata sau de frecvenţa expunerii.
Considerarea expunerii, într-un mod separat de probabilitate, este subtilă şi se
impune o abordare complexă de evaluare a riscurilor profesionale.

Capitolul 4 METODE DE EVALUARE A RISCURILOR

Sunt metode de analiză sistematică a riscurilor utilizate în domeniul prevenirii

riscurilor ce permit identificarea cauzelor şi consecinţelor potenţiale ale
evenimentelor nedorite precum şi evidenţierea barierilor de securitate aplicabile în
scopul controlului riscurilor.
În lume şi în România sunt şi se aplică multe metode de evaluare a riscurilor
profesionale cu avantaje şi dezavantaje specifice.

4. 2. SECVENŢELE EVALUĂRII RISCURILOR PROFESIONALE

Pentru evaluarea nivelului de risc/securitate prin metoda INCDPM Bucureşti

se parcurg următoarele etape:

a). Identificarea factorilor de risc din sistemul analizat pe componenetele

sistemului de
muncă;
b). Stabilirea consecinţelor acţiunilor asupra executantului (gravitatea lor);
c). Stabilirea probabilităţii de acţiune a factorilor de risc asupra executantului
(frecvenţa);
d). atribuirea nivelurilor de risc parţial funcţie de gravitate/frecvenţa pe fiecare
factor de risc.

a) Identificarea factorilor de risc se face printr-un instrument pragmatic,

deoarece nu este posibilă (eficientă economic şi social) depistarea integrală a tuturor
factorilor de risc. Din multitudinea factorilor de risc existenţi sau potenţiali se
identifică doar cei care eliminaţi garantează imposibilitatea producerii accidentelor
sau îmbolnăvirilor profesionale, deci cei cu gravitate şi frecvenţă crescute.
b). Diferenţierea factorilor de risc în raport cu gravitatea consecinţelor lor se
face după categoriile definite prin lege: neglijabile, incapacitate temporară de muncă
(ITM), invaliditate (INV) şi deces (D), luându-se în calcul care este consecinţa
maximă posibilă. De exemplu, la electrocutare, consecinţa maximă e decesul, iar la
depăşirea nivelului de zgomot, consecinţa maximă posibilă este invaliditate
(surditate).
Gravitatea consecinţelor se estimează în funcţie de natura obiectivului protejat
(persoane,bunuri, mediu), gravitatea leziunilor (uşoare care sunt reversibile şi grave
care sunt ireversibile, deces sau invaliditate) şi de amploarea de manifestare a
consecinţelor (o persoană sau mai multe persoane).
În funcţie de consecinţele produse, gravitatea factorilor de risc se poate
încadra în 7 clase:
• clasa 1 - consecinţe neglijabile (ITM sub 3 zile);
• clasa 2 - consecinţe mici (ITM 3-45 zile, cu tratament medical);
• clasa 3 - consecinţe medii (ITM 45 -180 zile, cu tratament medical şi
spitalizare);
• clasa 4 - consecinţe mari (INV grad III);
• clasa 5 - consecinţe grave (INV grad II);  clasa 6 - consecinţe foarte grave
(INV grad l);  clasa 7 - consecinţe maxime (D).
Clasele de gravitate sunt date în tabelul 9.Scala de cotare a gravităţii şi
probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman

Tabelul 9
CLASE DE GRAVITATEA CONSECINŢELOR
GRAVITATE
CONSECINŢE
Consecinţe minore reversibile cu ITM previzibila pină la 3 zile
1.NEGLIJABILE
calendaristice
Consecinţe reversibile cu ITM previzibilă de 3-45 zile, ce
2.MICI
necesită tratament medical
Consecinţe reversibile cu ITM previzibilă de 45-180 zile, ce
3.MEDII
necesită tratament medical şi prin spitalizare
Consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de
4.MARI muncă de minim 50%,individul putând să presteze o
 activitate profesională(inv.gr.III)
Consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de
5.GRAVE muncă de minim 100%,individul putând să presteze o
activitate profesională(inv.gr.II)
Consecinţe ireversibile cu pierdere totală a capacităţii de
6.FOARTE GRAVE muncă, de autoservire, de autoconducţie sau de orientare
spaţială (inv.gr.I)
7.MAXIME deces
CLASE DE PROBABILITATEA CONSECINTELOR(fercvenţa
PROBABILITATE probabilă de producere a consecinţelor)

EVENIMENTE
1.EXTREM DE Extrem de mică P< 10-1 AN
RARE
2.FOARTE RARE Foarte mică P( 10-1/ 5-1)AN
3.RARE Mică P( 5-1/ 2-1)AN
4.PUŢIN Medie P( 2-1/ 1-1)AN
FRECVENTE
5.FREGVENTE Mare P( 1-1/ 1-1)LUNĂ
6.FOARTE Foarte mare P> 1-1/ LUNĂ
FRECVENTE
c) Diferenţierea factorilor de risc în raport cu frecvenţa (probabilitatea de
manifestare), ţine cont de faptul că accidentele şi îmbolnăvirile profesionale sunt
evenimente aleatorii şi că fiecare factor de risc conduce la o altă probabilitate a
evenimentelor. Această componentă a riscului - probabilitatea, nu poate fi
determinată cu precizie, de multe ori ea poate doar să fie aproximată.
Din aceste considerente aprecierea frecvenţei de manifestare a factorilor de
risc se face utilizând intervale corespunzătoare la şase clase de evenimente (grupe
de probabilitate):
• clasa 1 - extrem de rare (ER) - P <10 -7/h sau P < 10-1 /an, (o dată la peste 10
ani);
• clasa 2 - foarte rare (FR)- P = (10 -7 ÷ 10-5)/h sau P = (10-` ÷ 5-1)/an, (o dată la
5- 10 ani);
• clasa 3 – rare (R) - P = (10-7 ÷ 10-5)/h sau P = (10-` ÷ 5-1)/an, (o dată la 2-5 ani)
• clasa 4 - puţin frecvente (PF) - P = (10-4÷ 10-3/h sau P = (2` ÷ 11)/an, (o dată la
1 - 2 ani);
• clasa 5 - frecvente (F) - P = (10-3÷ 10-2/h sau P = 1-1/an÷1-1 (o dată la un an o
- lună);  clasa 6 - foarte frecvente (FF)- P > 10 -2/h sau P > 1-1/lună (minim o
dată pe lună).
Frecvenţa de manifestare a factorilor de risc sau probabilitatea consecinţelor
reprezintă numărul probabil de evenimente produse în unitatea de timp.
Probabilitatea depinde de condiţiile concrete ale sistemului de muncă:
fiabilitatea şi vechimea echipamentelor tehnice, periculozitatea materialelor,
organizarea locului de muncă, prezenţa persoanelor sensibile, timpul petrecut în
zona periculoasă, numărul de persoane care au acces, frecvenţa acesului, viteza de
apariţie a evenimentului( brusc, rapid, lent), experienţa executantului. În apercierea
probabilităţii se pot lua în calcul şi expunerea la factorii de risc(număr de persoane
expuse, tipul, frecvenţa şi durata expunerii)
Scala de cotare a claselor de probabilitate este prezentată în tabelul 9 şi
corespunde CEN 812/85.
d) Nivelul de risc securitate se stabileşte folosind cele două clase de cotare a
gravităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc şi a probabilităţii consecinţelor, prin
asocierea fiecărui factor de risc din sistemul de muncă, unui cuplu de elemente
caracteristice gravitate - probabilitate.
Privind consecinţele acţiunii factorilor de risc asupra executantului se
consideră că gravitatea este o componentă mai importantă, având o incidenţă mai
mare asupra nivelului de risc decât frecvenţa (probabilitatea).
Combinând cele 7 clase de gravitate a consecinţelor cu cele 6 clase de
probabilitate de producere a evenimentelor se obţine grila claselor de risc, cu riscuri
inacceptabile care necesită măsuri tehnice – negru, riscuri acceptabile cu luare de
măsuri organizatorice –

Fig.8.Grila claselor de risc

Drept consecinţă, celor 7 clase de gravitate le corespund 7 niveluri de

risc/securitate:
N1 - nivel minim de risc
N2 - nivel foarte mic de risc
N3 - nivel mic de risc
N4 - nivel mediu de risc
N5 - nivel mare de risc
N6 - nivel foarte mare de risc
N7 - nivel maxim de risc
Rezultă că între nivelul de risc şi nivelul de securitate există relaţia liniară cu
pantă inversă: NR = 8 - NS
 S7 - nivel maxim de securitate;
 S6 - nivel foarte mare de securitate;
 S5 - nivel mare de securitate;
 S4 - nivel mediu de securitate;
 S3 - nivel mic de securitate;
 S2 - nivel foarte mic de securitate;
 S1 - nivel minim de securitate.
 4. 3. ETAPELE DE APLICARE CONCRETĂ A METODEI DE EVALUARE A
RISCURILOR
Etapele sunt:
1. Constituirea echipei de evaluare;
2. Definirea locurilor de muncă (sistemului de analizat);
3. Identificareafactorilor de risc din sistem;
4. Evaluarea nivelurilor parţiale de risc pentru fiecare factor de risc şi nivelurile
globale ale riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională pe fiecare loc
de muncă;
5. Ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire;
6. Propunerea măsurilor de prevenire;
7. Raport general al evaluării,
8. Concluzii