Proiect: EVALUAREA RISCURILOR DE DEZASTRE LA NIVEL NAŢIONAL

(RO-RISK)
COD SIPOCA 30

Rezultatul 2 - Efectuarea unei prime evaluări a riscurilor la nivel

național şi elaborarea unui raport privind nivelul riscurilor și
recomandări privind prioritățile de investiții, care să stea la baza
elaborării, de către autoritățile publice centrale, de politici pe linia
managementului riscurilor

2.5. Evaluarea riscului de deplasări în masă

Beneficiar: INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ

Partener responsabil de evaluarea riscului specific:
1. INSTITUTUL DE GEOGRAFIE AL ACADEMIEI ROMÂNE
2. INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU FIZICA
PĂMÂNTULUI
3. INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII,
URBANISM ŞI DEZVOLTARE TERITORIALĂ DURABILĂ „URBAN-INCERC”
4. UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI
1. Identificarea metodei optime de evaluare a riscului specific la
deplasări în masă
2. şi justificarea alegerii acesteia
3. Analiza de hazard
4. Harta de hazard
5. Lista celor 40 de scenarii identificate pentru riscul la deplasări
în masă (alunecări de teren)
6. Evaluarea celor 5 scenarii pentru riscul la alunecări de teren
7. Analiza de expunere şi harta de expunere
8. Analiza vulnerabilității + harta de vulnerabilitate+Descrierea
celor 5 scenarii
9. Evaluarea probabilităţii de producere a celor 5
scenarii+Calculul impactului fizic pentru fiecare dintre cele 5
scenarii
 EVALUAREA RISCULUI LA
DEPLASĂRI ÎN MASĂ

Raport de etapă:
1. Identificarea metodei optime de evaluare a riscului
specific la deplasări în masă
şi justificarea alegerii acesteia

1
 EVALUAREA RISCULUI DE DEPLASĂRI ÎN MASĂ
Identificarea metodei optime de evaluare a riscului specific la deplasări în masă (alunecări
de teren) şi justificarea alegerii acesteia

CUPRINS

1. Introducere

2. Terminologie şi premise teoretice în context internaţional

2.1. Definiţii şi terminologie (IGAR)
2.2. Categorii de abordări (IGAR)
2.3. Semnificaţia scării în zonarea alunecărilor de teren (IGAR)

3. Contextul internaţional al evaluării riscului la alunecări de teren

3.1. Proiecte internaţionale recente (IGAR)
3.2. Etapele evaluării riscului la deplasări în masă şi metodologii utilizate (IGAR)
3.2.1. Analiza susceptibilităţii (IGAR)
3.2.2. Analiza hazardului (IGAR)
3.2.3. Analiza consecinţelor. Elemente la risc şi vulnerabilitatea acestora (IGAR)
3.2.4. Calculul şi evaluarea riscului (IGAR)
3.3. Evaluări de risc la scară naţională. Studii europene (IGAR)

4. Contextul evaluărilor de risc la alunecări de teren în România

4.1. Cadrul legislativ şi realizarea hărţilor de hazard şi risc (IGAR)
4.2. Analize de susceptibilitate (IGAR)
4.3. Analize de hazard (IGAR)
4.4. Analize de vulnerabilitate, impact şi risc (IGAR)

5. Metoda optimă pentru evaluarea riscului la alunecări de teren în cadrul RO-RISK

5.1. Baze de date ce vor fi utilizate în cadrul RO-RISK (IGAR, UTCB, URBAN-INCERC, INCDFP)
5.2. Analiza de hazard si harta de hazard (IGAR, UTCB, URBAN-INCERC, ANM, INCDFP)
5.3. Elaborarea listei de 40 de scenarii şi evaluarea a 5 dintre acestea (IGAR, UTCB, URBAN-INCERC,
INCDFP)
5.4. Descrierea celor 5 scenarii (IGAR, UTCB, URBAN-INCERC, INCDFP)
5.5. Evaluarea probabilitatii, analiza impactului asupra populaţiei si asupra mediului
5.5.1. Evaluarea vulnerabilităţii clădirilor (URBAN-INCERC, UTCB, IGAR)
5.5.2. Evaluarea vulnerabilităţii populaţiei (IGAR)
5.5.3. Evaluarea vulnerabilităţii mediului şi a impactului alunecărilor de teren asupra
mediului (IGAR)
5.6. Calculul impactului global, evaluarea riscului, analiza incertitudinilor si propuneri de tratare a
riscurilor (IGAR)

6. Bibliografie

2
 EVALUAREA RISCULUI DE ALUNECĂRI

Identificarea metodei optime de evaluare a riscului specific la alunecări (alunecări de teren)

şi justificarea alegerii acesteia

1. Introducere
Identificarea metodei optime de evaluare (prin intermediul aplicaţiilor GIS) a riscului asociat
alunecărilor (în special alunecări de teren), este făcută în conformitate cu nivelul actual al cunoştinţelor
(state-of-the-art) existente în literatura şi practica naţională şi europeană, precum şi cu calitatea datelor
existente (şi furnizate) în (de) bazele de date ale autorităţilor administraţiei publice centrale care au în
gestionare tipul de risc la alunecări sau asigură funcţii de sprijin. Totodată, metoda optimă este
identificată pe baza expertizei şi datelor existente în arhive ale unor instituţii precum IGAR, UTCB,
URBAN-INCERC, ANM, INFP, parteneri implicaț i în proiectul RO-RISK.
Deplasările în masă pe versanţi constituie un sector prioritar al cercetării ştiinţifice din domeniul
hazardurilor şi riscurilor naturale, în contextul problemelor practice ale amenajării teritoriului şi al
atenuării efectelor negative ale acestora asupra populaţiei şi activităţilor economice. Implicarea mai activă
a cercetării ştiinţifice în acest domeniu a început odată cu IDNDR (International Decade for Natural
Disaster Reduction, 1990-1999) şi ISDR (International Strategy for Disaster Reduction, 2000). În
prezent, la nivel european, gestionarea riscului asociat proceselor de deplasare în masă pe versanţi se face
(direct sau indirect) prin intermediul unei serii de acte legislative (EU Internal Security Strategy in
Action: Five steps towards a more secure Europe COM 2010/673, 22 11 2010; A Community Approach
on the Prevention of Natural and Man-Made Disasters COM 2009/82, 23 02 2009; Risk Assessment and
Mapping Guidelines for Disaster Management SEC 2010/1626, 21 12 2010; European Union’s Thematic
Strategy for Soil Protection COM 232/2006, COM46/2012, cadrul general pentru o propunere cu privire
la iniţierea Directivei Cadru privind Solurile - Soil Framework Directive). Aceste acte normative sunt în
strânsă legătură cu iniţiativele UNISDR HFA (Hyogo Framework for Action, 2005-2015) şi SFDRR
(Sendai Framework for Disaster Risk Reduction, 2015-2030). În contextul aderării României la UE, cele
mai importante priorităț i naţionale sunt evaluarea riscurilor asociate alunecărilor la nivel
regional/naţional precum şi integrarea metodologică a acestor studii în cadrul european.
Terminologia utilizată (ex. alunecări, alunecări, curgeri, prăbuşiri, susceptibilitate, hazard, elemente
expuse riscului, vulnerabilitate, impact, consecinţe, risc, scenarii de hazard/risc, incertitudini etc.) în
diferitele etape ale studiului de risc (inventar-susceptibilitate-hazard-risc) este în acord cu legislaţia
europeană, literatura internaţională, modelele elaborate în alte ţări europene (sau de pe alte continente),
recomandările formulate de instituţii, comisii şi comitete specializate ale Comisiei/Uniunii Europene (ex.
Joint Research Center, EUR-OPA Major Hazards Agreement, COM 2010/673, COM 2009/82, SEC
2010/1626, COM 232/2006), programe, proiecte internaţionale de cercetare, comitete şi comisii
internaţionale (ex. UN-ISDR, ISSMGE International Society of Soil Mechanics and Geotechnical
Engineering, ISRM International Society for Rock Mechanics, IAEG International Association for
Engineering Geology and the Environmnent, JTC-1 Joint ISSMGE ISRM and IAEG Technical Committee
on Landslides and Engineered Slopes, ICL International Consortium on Landslides).

2. Terminologie şi premise teoretice în context internaţional

Landslides = alunecări de teren sau alunecări pe versanţi?
Multă vreme, în literatura şi practica din România, deficienţe de traducere din limba engleză au
făcut ca termenul de landslide/landslides (pl.) să fie asociat celui de alunecare/alunecări de teren (pl.). În
1983, Bălteanu remarca faptul că deplasările în masă pe versant reprezintă „totalitatea proceselor de
mişcare a materialelor pe versanţi, sub influenţa gravitaţiei, fără contribuţia directă a altor agenţi ca
3
apele curgătoare, gheaţa sau vântul”. Această definiţie, aflată la acel moment (şi până în prezent) în
concordanţă cu literatura şi clasificările internaţionale (Varnes, 1978), conducea către explicaţia că
alunecările de teren reprezintă doar un anumit tip de proces (situat pe aceeaşi treaptă ierarhică cu
prăbuşirile/căderile de roci, curgerile, rotirile de tip topple sau deplasările lente de tip creep) în cadrul mai
larg al alunecărilor pe versanţi. Păstrarea acestei clasificări şi terminologii în cadrul RO-RISK este în
concordanţă cu fluxul informaţional internaţional actual (McCalpin, 1990, Varnes 1984, WP/WLI, 1990,
Cruden şi Varnes 1996, Dikau et al., 1996, Glade et al., 2005, Hungr et al., 2013).

2.1.Definiţii şi terminologie
Inventar al alunecărilor este un inventar al localizării, clasificării, volumului, activităţii, datelor de
producere şi a altor caracteristici ale alunecărilor dintr-un teritoriu (JTC-1, 2008).
Susceptibilitatea la alunecări este o evaluare a clasificării, volumului (sau a suprafeţei) şi distribuţiei
spaţiale a alunecărilor existente sau potenţiale dintr-un areal (JTC-1, 2008).
Hazardul defineşte un fenomen, o substanţă, activitate antropică sau condiţie periculoasă, ce poate
cauza pierderea vieţii, rănire, sau alte efecte asupra sănătăţii, pagube asupra proprietăţii, pierderi ale
mijloacelor de trai şi serviciilor, distrugeri sociale şi economice, sau impacte asupra mediului (UNISDR,
2009). În sens pur tehnic, hazardul este exprimat cantitativ prin frecvenţa de producere a diferitor
intensităţi pentru diferite areale ( UNISDR, 2009).
Elementele la risc sunt reprezentate de populaţie, clădiri, structuri inginereşti, activităţi economice,
utilităţi ale serviciilor publice, alte tipuri de infrastructuri şi valori de mediu aflate în ariile afectate de un
hazard (JTC-1, 2008).
Vulnerabilitatea este un concept complex, ale cărui definiţii ilustrează varietatea punctelor de vedere,
unele acordând importanţă gradului de expunere, altele contextului economic, accesului la resurse ori
investigaţiilor sociale (UNEP, 2002). Etimologic, termenul „vulnerabilitate‖ provine din verbul latin
vulnerare, ―a răni‖ sau a fi susceptibil în cazul unui atac, şi reprezintă măsura în care un sistem (natural
sau antropic), expus unui anumit tip de hazard, poate fi afectat. Conform World Bank (2006) şi
Dicţionarului de termeni ISDR (UNISDR, 2009), vulnerabilitatea este dată de caracteristicile şi
circumstanţele unei comunităţi, ale unui sistem sau unui bun care le fac susceptibile la efectele
distrugătoare ale unui hazard. Din perspectiva ştiinţelor tehnice, vulnerabilitatea desemnează gradul de
pierderi ale unui element la risc sau ale unui set de elemente la risc aflate în arealul afectat de un
hazardeste exprimat pe o scară de la 0 (nicio pierdere) la 1 (pierdere totală) (JTC-1, 2008).
- Rezilienţa reprezintă capacitatea sistemului, a comunităţii sau societăţii expuse la hazarde de a rezista, a
absorbi sau de a-şi reveni în urma unui hazard în mod eficient şi corespunzător, inclusiv prin păstrarea şi
restaurarea structurilor şi funcţiilor esenţiale (UNISDR, 2009).
- Susceptibilitatea la pierderi, este o funcţie a fragilităţii, rezilienţei şi senzitivităţii unui sistem
(Birkmann, 2010). Relaţia dintre acestea este direct proporţională.
- Expunerea se referă la populaţie şi bunurile acesteia, la caracteristicile arealelor construite, la
componentele de infrastructură prezente în arealele cu hazard, care sunt susceptibile la pierderi (IPCC
2007).
- Capacitatea de a face faţă evenimentelor de tip hazard cuprinde diverse abilităţi ale societăţii şi ale
elementelor expuse utilizate în vederea micşorării impactului negativ al evenimentelor de tip hazard,
precum şi resursele disponibile; capacitatea de a face faţă hazardelor presupune existenţa unor abilităţi
utilizabile imediat şi luarea unor măsuri intr-un timp scurt pentru reducerea efectelor negative şi a
daunelor în cazul producerii unui eveniment (UNISDR, 2009).
- Capacitatea de adaptare se axează pe măsuri şi strategii care încercă să remedieze pe termen lung
efectele negative ale evenimentelor de tip hazard, şi include modificări structurale (Lavell et al., 2012;.
Birkmann, 2010).
Impactul (consecinţele) reprezintă perturbările fizice şi sociale unui sistem atunci când se produce
un hazard. Impactul poate fi fizic (victime - morţi, răniţi, spitalizaţi; pagube produse în agricultură, asupra

4
structurilor, infrastructurii şi mediului) sau social (impact psihologic, demografic, economic şi politic)
(Lindell, 2013).
Riscul este o măsură a probabilităţii şi severităţii unui efect negativ asupra sănătăţii, proprietăţii sau
mediului (JTC-1, 2008). Este obţinut din combinarea probabilităţii unui eveniment cu consecinţele sale
negative (UNISDR, 2009).
Zonarea alunecărilor reprezintă diferenţierea terenului în arele omogene şi ierarhizarea acestora în
funcţie de gradul de susceptibilitate, hazard sau risc actual/potenţial. Ca urmare, se deosebesc următoarele
tipuri de hărţi de zonare: hărţi de inventariere a deplasărilor, hărţi de zonare a susceptibilităţii la
deplasări; hărţi de zonare a hazardului la deplasări; hărţi de zonare a riscului la deplasări (JTC-1, 2008).

2.2. Categorii de abordări. Abordări calitativ vs. cantitativ: euristic, statistic-probabilistic,

determinist.
În ansamblu, ilustrările grafice ale susceptibilităţii, hazardului şi riscului asociat alunecărilor pot fi
rezultatul a două tipuri principale de evaluări: calitativă şi cantitativă (între care se situează una
intermediară, semi-cantitativă). Principala diferenţă constă în calitatea şi cantitatea elementelor din baza
de date, dar ș i în funcţie de scările la care se face reprezentarea finală a rezultatelor. Astfel, o
reprezentare calitativă (euristică, de tip cunoaştere/evaluare de expert) este fundamentată pe o bază de
date în mare măsură ne-numerice, reprezentată de atribute descriptive ale anumitor elemente ce sunt
evaluate şi ierarhizate în funcţie de decizia specialistului care realizează studiul. Reprezentarea
cantitativă (statistic-probabilistică, deterministă) utilizează baze de date numerice, rezultate din
cuantificarea, pe baza unor algoritmi specifici, a atributelor (valori, ponderi, etc.) elementelor avute în
studiu. Rezultatul final al ambelor reprezentări este necesar să fie în concordanţă cu cantitatea dar mai
ales calitatea datelor incluse în operaţiile de analiză spaţială.

2.3. Semnificaţia scării de lucru în zonarea alunecărilor

Conform recomandărilor formulate în cadrul mai multor organisme internaţionale (ISSMGE, ISRM,
IAEG) (JTC-1, 2008, Corominas et al., 2014), tipul, nivelul de detaliu şi scara hărţilor de zonare a
alunecărilor depind în primul rând de scopul realizării hărţilor de zonare. Astfel, scopul şi tipul hărţilor
de zonare sunt hotărâte de către beneficiarii implicaţi în managementul riscului la alunecări. În luarea
acestei decizii, este necesar să se aibe în atenţie următoarele: i) disponibilitatea unor date necesare; ii)
implicaţiile de efort şi cost pentru achiziţia de noi date; iii) definirea unor ţeluri realiste pentru arealul de
studiu ţinând cont de limitările de timp, buget şi resurse. Astfel, zonările alunecărilor pot fi întocmite în
scopul informării factorilor de decizie şi a publicului larg, în scop consultativ sau în scopul unor
reglementări (JTC-1 et al 2008).
În afară de scop, alegerea nivelului de detaliu şi a scării trebuie să urmărească şi o adecvare a
acestora pentru reprezentarea informaţiei corespunzătoare unei anumite extinderi spaţiale a teritoriului
analizat.
Comun tuturor rapoartelor internaţionale este sublinierea importanţei corelării nivelului de zonare
(preliminar/intermediar/avansat) cu scopul avut în vedere şi scara cartografierii (JTC-1 et al. 2008, tab.
1, 2). La scările de cartografiere curpinse în intervalul 1: 25 000 - 1: 250 000, nivelul de zonare
recomandat este unul definit ca preliminar. Adoptarea unui nivel preliminar în abordarea fiecărui tip
distinct de zonare (inventarierea proceselor, zonarea susceptibilităţii, a hazardului, a riscului) înseamnă,
conform aceloraşi recomandări, adoptarea unui nivel iniţial al abordărilor (indiferent dacă acestea sunt
calitative sau cantitative) în cadrul fiecărei etape de lucru. La rândul lor, scopul şi scara analizei trebuie să
fie corelate cu nivelul (cantitatea şi calitatea) datelor de intrare. Spre exemplu, recomandările precizează
că utilizând date de intrare la nivel elementar nu se pot obţine zonări de un nivel mai ridicat decât cel
preliminar, iar eforturi în vederea obţinerii celorlalte date la un nivel intermediar sau avansat nu ar mai
avea rost. Cu alte cuvinte, nivelul cel mai grosier la care este disponibil un anumit set de date de intrare
determină şi nivelul abordării. În practica curentă, din cauza lipsei sau limitării datelor, dar şi a

5
restricţiilor de cost, cel mai frecvent utilizate date de intrare şi metode sunt la un nivel elementar sau
intermediar.

Tab. 1 Scările de zonare a alunecărilor (sintetizat după JTC-1 et al 2008 şi Corominas et al. 2014)
Descrierea scării Intervalul de scări Suprafaţa de zonare
Mică / Naţională < 1: 100 000 (1: 250 000) > 10 000 kmp
Medie / Regională 1: 100 000 (1: 250 000) – 1: 25 000 1 000 - 10 000 kmp
Mare / Locală 1: 25 000 - 1: 5 000 10 – 1 000 kmp
Detaliată / Punctuală > 1: 5 000 1 ha – 10 kmp

Tab. 2. Tipuri şi nivele de zonare şi scările hărţilor de zonare în relaţie cu scopul zonării alunecărilor (după JTC-1 et al, 2008 –
JTC-1, cu adaptări). X=aplicabil, (X)=parţial aplicabil
Scop Tipul zonării Nivelul zonării Scări de zonare
Inventariere Susceptibilitate Hazard Risc Preliminar Intermediar Avansat
Zonare regională
Informare X X X 1:25 000 –
Consultativ X X (X) X (X) 1: 250 000
Reglementare nerecomandată
Zonare la scară mare/locală
Informare X X X (X) X (X) 1:5 000 –
Consultativ (X) X X X X X X 1:25 000
Reglementare (X) X (X) X X
Zonare la scară punctuală
Informare nerecomandată 1:5 000 –
Consultativ de regulă neutilizată 1:1 000
Reglementare (X) X X X X
Proiectare (X) (X) X (X) X

În practica europeană, scara solicitată de autorităţi pentru întocmirea hărţilor de zonare a

deplasărilor variază de la ţară la ţară, depinzând de acoperire, datele de intrare, metodele utilizate ca şi de
informaţia dorită (calitativă sau cantitativă). Scările cel mai frecvent întâlnite au fost grupate astfel: scări
naţionale/mici (mai mici decât 1: 250 000), regionale/medii (1: 250 000 – 1: 25 000), locale/mari
(1: 25 000 – 1: 5 000) şi punctuale/detaliate (mai mari de 1: 5 000) (JTC-1 et al., 2008; Corominas et al.,
2014). Aşa cum s-a menţionat mai sus, scara de lucru este cea care impune restricţii în modul de abordare.
Scările mici, de tipul celor naţionale şi regionale nu permit cartografierea proceselor individuale de mici
dimensiuni (adică areale afectate de alunecări nedepăşind câteva mii de metri pătraţi), în astfel de cazuri
fiind realizată o tratare colectivă a proceselor. De asemenea la aceste scări nu se pretează analize
intensitate-frecvenţă. Cuantificarea elementelor la risc la astfel de scări se realizează la nivelul unor
unităţi spaţiale bine-definite, cum sunt unităţile administrative sau unităţile omogene cu caracteristici
similare. Prin urmare, abordările de suceptibilitate, hazard şi risc la scări naţionale şi regionale pornesc de
la câteva simplificări/premise (Corominas et al., 2014): condiţii geologice relativ omogene; absenţa
localizării exacte a proceselor şi a sectoarelor de acumulare; elemente la risc grupate pe unităţi spaţiale.
Abordările la scările locale si punctuale, dimpotrivă, trebuie să ia în considerare atât procese individuale
cât şi elemente individuale la risc.
Cât priveşte scopul, hărţile de zonare la scară naţională sunt menite a oferi o imagine de ansamblu
asupra ariilor problematice la nivelul unei ţări. Acestea sunt utile informării factorilor politici, a publicului
larg, sau pentru planificarea unor sisteme de avertizare controlate de autorităţile centrale (Soeters şi van
Westen, 1996). Scara regională este adecvată activităţilor de planificare şi amenajare din fazele timpurii
ale proiectelor de dezvoltare regională sau ale evaluărilor necesare în dezvoltarea proiectelor inginereşti
de mare anvergură şi a planurilor de dezvoltare regională. Abordări la astfel de scări pot fi de asemenea
utilizate în planificarea unor sisteme de avertizare şi a planurilor pentru situaţii de urgenţă la nivel
regional. Hărţile la scări locale permit analize de stabilitate a versanţilor şi combinarea lor cu analize de
acumulare în urma deplasărilor (runout), foarte senzitive la rezoluţia MNA (modelul numeric al
altitudinilor) şi la calitatea datelor de intrare. Hărţile realizate la aceste scări servesc în luarea deciziei
6
asupra unor reglementări. Scara locală este scara de referinţă în planificarea şi implementarea proiectelor
de dezvoltare urbanistică, sistemelor de avertizare şi planurilor pentru situaţii de urgenţă la nivel local. De
asemenea, hărţile la scară locală permit evidenţierea acelor areale care necesită lucrări de combatere în
vederea reducerii riscului pentru proprietăţi. Scara punctuală serveşte formulării unor reglementări, fiind
singura ce poate fi adoptată la nivelul investigării unor suprafeţe de detaliu înaintea fazei de proiectare a
lucrărilor de control.

3. Contextul internaţional al evaluării riscului la alunecări de teren

3.1.Proiecte internaţionale recente
În ultimii 25 de ani, numeroase proiecte internaţionale interdisciplinare au avut ca obiect de studiu
evaluarea susceptibilităţii, a hazardului şi a riscului asociat alunecărilor. Nota comună a fost aceea de a
corela un anumit rezultat avut în vedere cu o scară de lucru, o metodă şi o baza de date relevanț ă
(disponibilă din punct de vedere cantitativ şi calitativ). Printre aceste proiecte enumerăm: EPOCH
(1991-1993; Temporal Occurence and Forecasting of Slope Movements in the European Union);
TESLEC (1996-1999; The Temporal Stability and Activity of Landslides in Europe with Respect to
Climatic Change); DOMODIS (1997-2000; Documentation on Mountain Disasters); DISALP (2003-
2006; Disaster Information System of Alpine Regions); ALARM (2001-2004; Assessment of Landslide
Risk and Mitigation in Mountain Area); LESSLOSS (2003-2007; Risk Mitigation for Earthquakes and
Landslides); ARMONIA (2004-2007; Applied multi risk mapping of natural hazards for impact
assessment); MOUNTAINRISK (2007-2011; Mountain Risks: from Prediction to Management and
Governance); CLAVIER (2006-2009; Climate Change and variability - impact in Central and Eastern
Europe); DIGISOIL (2008-2011, Integrated system of data collection technologies for mapping soil
properties); RAMSOIL (2007-2010, Risk Assessment Methodologies for Soil Threats); SAFELAND
(2009-2013; Living with landslide risk in Europe: Assessment, effects of global change, and risk
management strategies); MOVE (2009-2013; Methods for the Improvement of Vulnerability Assessment
in Europe); MATRIX (2010-2013; New methodologies for multi-hazard and multi-risk assessment);
CHANGES (2011-2015; Changing Hydro-meteorological Risks – as Analyzed by a New Generation of
European Scientists); ENSURE (2011-2014; Enabling Knowledge Sustainability Usability and Recovery
for Economic value).

3.2. Etapele evaluării riscului la alunecări şi metodologii utilizate

Managementul riscului este etapa finală a unui proces complex, care cuprinde studii de
susceptibilitate, hazard şi risc. Întreaga suită nu este totdeauna posibilă, etapele sale fiind mai complete la
scări mari şi estimări calitative (cel mult semi-cantitative), adesea incomplete, la scări mici (naţionale,
continentale, globale).
3.2.1. Analiza susceptiblităţii
Susceptibilitatea este definită ca fiind probabilitatea apariţiei/iniţierii în spaţiu a unui anumit tip de
proces (alunecare, curgere). În evaluarea susceptibilităţii proceselor de deplasare în masă se porneşte, în
mod ideal, cu un inventar de procese adecvat din punct de vedere cantitativ (numărul proceselor
consemnate, distribuţia lor omogenă din punctul de vedere al densităţii în cadrul diferitelor unităţi
reprezentative, continuitatea lor temporală) şi calitativ (reprezentativitatea tipologică, absenţa caracterului
redundant, reprezentare grafică cu acurateţea a poziţionării lor, distingerea sectoarelor morfo-funcţionale
principale). Inventarele de procese, distribuite spaţial şi (multi)temporal au surse diferite, caracterizate
printr-o aplicabilitate diferită (van Westen et al., 2008): i) aplicabilitate mare (interpretarea stereoscopică
a imaginilor aeriene şi satelitare de înaltă rezoluţie, multispectrale de rezoluţie medie sau radar, analiza
modelelor numerice ale terenului obţinute din ridicări topografice de mare acurateţe, laser sau radar,
cartări de teren, arhive ale unor ziare); ii) aplicabilitate medie (interpretarea imaginilor optice prin analize
orientate pe obiect, interferometrie radar, rapoarte ale diferitor autorităţi); aplicabilitate scăzută
(compararea modelelor numerice ale terenului la scări diferite, datări directe şi indirecte ale râpelor de
desprindere sau ale deluviilor). Elementele necesare pentru elaborarea unor inventare detaliate sunt:
7
numărul proceselor, lungime, lăţime, înălţime/adâncime şi arie (maximă, minimă, medie, maximă
cumulată, ariile diferitelor sectoare), volum (maxim, minim, mediu, maxim cumulat, volume pe sectoare
funcţionale), factori pregătitori şi declanşatori (valori de durată şi intensitate a precipitaţiilor,
magnitudinea mişcărilor seismice, valori ale eroziunii laterale, activităţi umane cuantificabile etc.),
elemente privind comportamentul dinamic – parametri ai vitezei şi volumelor deplasate pe diferite
sectoare. Informaţiile ce se referă la poziţionare, dimensiune, tipologie, stare de activitate, data apariţiei
sau a ultimei reactivări pot fi completate cu referinţe suplimentare în ceea ce priveşte geometria lor,
geologia, hidrogeologia, acoperirea terenului şi utilizarea lui, factori declanşatori, victime şi pagube sau
măsuri de remediere (Malamud et al., 2004, Guzetti et al. 2012). Toate aceste informaţii pot fi integrate
într-un mediu GIS, iar de prezenţa/absenţa lor, cantitatea şi mai ales calitatea acestora depinde
metodologia ce urmează să stea la baza evaluării ulterioare a susceptibilităț ii şi riscului (Van Den
Eeckhaut şi Hervás, 2012).

Fig 1. Schema etapelor utilizate în managementul riscului (după Australian Geomechanics Society, 2000, citat în Glade
et al., 2005)

8
 Evaluarea cantitativă a susceptibilităţii se realizează în condiţiile existenţei unui inventar
reprezentativ (conţinând reprezentări grafice punctuale sau poligonale). Evaluarea susceptibilităţii
porneşte de la premisa că, în condiţiile cunoaşterii arealelor afectate de diferite tipuri de alunecări în
prezent (areale caracterizate printr-o anumită combinaţie a unor factori de favorabilitate în proporţii
diferite), se poate presupune că într-un moment viitor, o combinaţie similară de factori de favorabilitate va
genera acelaşi tip de proces. Evaluarea cantitativă a susceptibilităţii la scară medie/mare se face prin
intermediul a două abordări principale: statistico-probablistică (analiză bivariată sau multivariată) şi
deterministă (presupune integrarea a numeroase elemente ce ţin de proprietăţile fizice şi mecanice ale
rocilor, necesare modelării comportamentului dinamic al proceselor sau estimării gradului de
siguranţă/stabilitate al versantului; acest fapt o face pe aceasta din urmă pretabilă pentru analize locale şi
mai puţin pentru analize regionale şi naţionale) (Aleotti, Chowdhury 1999). Este important ca parametrii
ce influenţează geneza şi evoluţia diferitelor tipuri de procese să îndeplinească o serie de criterii (Ayalew,
Yamaghishi 2005): să fie operaţionali (să aibă afinitate reciprocă), compleţi (distribuiţi pe întreaga
suprafaţă studiată), neuniformi (să varieze în spaţiu), măsurabili (pot fi exprimate pe o anume scară), ne-
redundanţi (să nu aibă consecinţe duble în rezultatul final). Validarea hărţii obţinute este obligatorie, fie la
teren fie statistic.
Un pas esenţial este acela de a alege unitatea etalon de măsură pe baza căreia se face analiza
susceptibilităţii, care poate fi de tip de tip vector (bazine hidrografice, unităţi administrativ-teritoriale) sau
mult mai frecvent (viteză de procesare superioară) raster (cel mai des, celula modelului numeric al
terenului/altitudinilor). Alegerea dimensiunii celulei de grid este esenț ială în corelarea modelului
numeric al trenului cu alte hărţi tematice, în stabilirea reprezentativităţii morfologice a reliefului la
respectiva scară de lucru sau în imprimarea unei anumite viteze de lucru în procesul de modelare
(Guzzetti at al., 2005, Galli et al., 2008, Remondo et al, 2003). Totodată, tipologia, densitatea şi
magnitudinea proceselor, precum şi evidenţierea sectoarelor morfodinamice (areal de desprindere şi areal
de acumulare) trebuie corelate cu dimensiunea celulei de grid, pentru a se reprezenta cât mai bine
distribuţia lor spaţială morfodinamică şi pentru a se evita supra/subestimările statistice (Yilmaz 2010,
Petscho et al., 2014, Hussin et al, 2016). Diferenţele foarte mari la nivel regional ce pot apărea în cadrul
inventarelor de alunecări duc la creşterea incertitudinilor din evaluarea de susceptibilitate, mai ales dacă
aceasta se face doar statistic (fără a include o evaluare de expert) (Van Westen et al., 2008). Literatura
internaţională este bogată în astfel de studii, o sinteză a lor făcând Turner şi Schuster (1996), Lee şi Jones
(2004), Glade et al., (2005), van Westen et al., 2008, JTC-1 et al., (2008), Cascini (2008), Corominas et
al., (2014)..
Odată reprezentate spaţial procesele din inventar, se trece la corelarea lor fie cu fiecare factor de
favorabilitate (şi clasele lui) în parte, fie cu toţi factorii (şi toate clasele lor) în toate combinaţiile posibile.
Factorii consideraţi utili pentru predicţia viitoare a susceptibilităţii şi hazardului prezintă o relevanţă
diferită pentru evaluarea euristică, statistică sau deterministă viitoare. Chiar şi aşa, studiile (van Westen et
al., 2008, Cascini, 2008, Corominas et al., 2014) au dovedit că unii dintre aceşti factori (geodeclivitatea,
litologia şi modul de utilizare al terenului) se pretează în egală măsură oricărui tip de evaluare.
Cunoaşterea tipologiei proceselor de deplasare în masă este de asemenea importantă în acest moment,
astfel că este indicat ca pentru fiecare tip de proces să se studieze anumite combinaţii de factori de
favorabilitate care să rezulte în hărţi diferite pentru fiecare mecanism caracteristic al deplasării.
Evaluarea calitativă a susceptibilităţii se realizează în condiţiile absenţei unui inventar
reprezentativ şi conduce către alegerea unei metodologii de tip calitativ (abordare euristică, de tip expert).
Aceasta se bazează pe o cunoaştere a mediului în care evoluează alunecările de teren din punct de vedere
al topografiei, geologiei, geomorfologiei, hidrologiei şi al modului de utilizare al terenului. Aceste
condiţionări sunt interpretate (prin acordarea de ponderi) ca având un grad mai mare sau mai mic de
favorabilitate, pe baza nivelului de experienţă şi expertiză a specialistului. În acest context, prin alegerea
unor criterii personale de clasificare a susceptibilităţii, un dezavantaj al acestei metode de evaluare poate
fi un anumit grad de subiectivism. Cu toate acestea, metoda euristică este adesea preferată, putând oferi
rezultate mai bune prin faptul că permite integrarea în analiză a unei cunoaşteri mai aprofundate care
9
poate scăpa unei analize statistice (Castellanos Abella et al., 2007). Prin acordarea unor valori fiecărei
clase ale unui anumit parametru şi a unei ponderi fiecărui factor în parte, tipul acesta de abordare este
definit şi ca o evaluare semi-cantitativă.
În cadrul ambelor abordări, există anumite tipuri de date a căror importanţă variază de la extrem de
mare (inventar de procese, unităţi geomorfologice reprezentative) la mare (model numeric al terenului
adaptat scării de lucru, valori ale pantelor şi ale energiei de relief, litologie, structură, mod de utilizare al
terenurilor), medie (gradul de activitate al procesului, tipologia solurilor) şi scăzută (expunereaa
versanţilor, concentrarea scurgerii pe versant) (van Westen et al., 2008).
Literatura internaţională este extrem de bogată în astfel de studii şi nu vom enumera decât unele de
sinteză : Varnes, 1984; Soeters şi vanWesten, 1996; vanWesten et al., 1997, 2008; Aleotti şi Chowdhury,
1999; Guzzetti et al., 1999; vanWesten, 2000; Dai et al., 2002; Crozier şi Glade, 2005; Glade şi Crozier,
2005; Wang et al., 2005; JTC-1 et al., 2008; Corominas et al., 2014.
3.2.2. Analiza hazardului
Odată cunoscută susceptibilitatea unui areal la declanşarea alunecărilor, se poate trece la evaluarea
hazardului. Această etapă presupune (pe lângă cunoaşterea deja a probabilităţii de apariţie în spaţiu)
evaluarea probabilităţii de apariţie în timp a unui anumit proces cu o anumită magnitudine (Varnes, 1984,
Guzzetti et al., 1999, van Westen et al., 2006, Corominas şi Moya 2008). Magnitudinea, privită stricto
senso se referă la suprafaţă, masă sau volum al materialului deplasat (Crozier, Glade, 1999). Totuşi mai
potrivită decât magnitudinea în indicarea hazardului este intensitatea. Aceasta se exprimă diferit în
funcţie de mecanismul de mişcare al proceselor de deplasare în masă (ex. viteză, energie cinetică, volum,
deplasarea diferenţială, deplasarea totală, grosimea deluviului, presiunea de impact). Cu toate acestea,
magnitudinea este des folosită la scară mică/medie ca un substitut al intensităţii (Guzzetti et al 2005,
Corominas ș i Moya 2008)
Prin urmare, pentru a obţine hazardul la alunecări, este necesară precizarea unui interval temporal
de producere a potenţialelor tipuri de alunecări şi a magnitudinilor/intensităţilor asociate. Fără o estimare
a probabilităţii temporale de producere a alunecărilor, exprimată sub forma unei frecvenţe anuale a
evenimentelor de deplasare în masă de un anumit nivel al magnitudinii, nu se poate face o estimare
cantitativă a hazardului, iar evaluările rămân în aceste cazuri doar la nivel de susceptibilitate (probabilitate
spaţială) (Corominas et al, 2014). Producerea temporală a deplasărilor se exprimă prin frecvenţă, perioadă
de revenire sau probabilitate de depăşire. Frecvenţa reprezintă numărul proceselor raportat la unitatea de
timp (ex. an). Perioada de revenire este inversul probabilităţii anuale, indicând intervalul mediu de timp
în care este aşteptat să se producă un eveniment de o anumită magnitudine. Probabilitatea de depăşire se
referă fie la probabilitatea de producere a unuia sau a mai multor evenimente (indiferent de magnitudine)
într-o anumită perioadă de timp, fie la probablitatea de producere a unui eveniment cu o magnitudine de
(sau depăşind) un anumit nivel (Corominas et al., 2014). Frecvenţa se poate exprima sub formă absolută
sau relativă. Frecvenţă relativă redă numărul total de deplasări sau o densitate prin raportare la unitatea de
suprafaţă (ex. număr de deplasări/km2/an) sau de lungime, sau o densitate a UAT-urilor afectate dintr-o
anume regiune (Cascini, 2008) etc. Ea se foloseşte în special în exprimarea hazardului pentru teritorii
extinse, la scări mici de lucru, atunci când analiza se concentrează asupra alunecărilor înţelese ca
fenomen cu extindere regională (Crozier 2005). Această abordare este impusă de faptul că scările mai
mici de 1: 25 000 nu permit studiul frecvenţa deplasărilor individuale, mai ales a celor de dimensiuni
reduse (de până în câteva mii de mc) (Corominas şi Moya 2008; Corominas et al., 2014). Frecvenţa
relativă astfel redată reprezintă una din formele recomandate în exprimarea hazardului (JTC-1 2008,
Corominas et al., 2014).
În literatura internaţională de specialitate sunt menţionate diverse abordări pentru estimarea
probabilităţii de producere a deplasărilor, având la bază fie analiza potenţialului de instabilitate a
versantului, fie procesarea statistică a evenimentelor trecute. Din prima categorie fac parte abordările
euristice şi cele geomecanice iar din a doua metodologiile empirice şi cele indirecte (Corominas ș i Moya,
2008; Corominas et al., 2014). Abordările euristice sunt cele bazate pe judecăţile unui grup de specialişti,
ale căror opinii pot fi cuantificate prin atribuirea de probabilităţi. Abordările geomecanice se bazează pe
10
analize de stabilitate şi modelări numerice pentru determinarea factorului de siguranţă sau a probabilităţii
ca acesta să fie subunitar. În vederea obţinerii unei probabilităţi reale de producere, este necesară cuplarea
analizelor de stabilitate cu factorul declanşator de o probabilitate cunoscută. Aceste analize de stabilitate
cuplate cu modele hidrologice se aplică studiilor unor alunecări individuale; pe spaţii mai extinse (de ex.
un bazin hidrografic de mici dimensiuni) nu pot fi implementate decât pentru alunecări superficiale.
Determinările empirice de probabilitate se fac pe baza frecvenţei observate în trecut a evenimentelor de
deplasare în masă. Aceasta poate fi efectuată în manieră directă, în condiţiile disponibilităţii unor baze de
date cu înregistrări istorice care să acopere un interval de timp cât mai lung. Abordările indirecte se referă
la identificarea unor praguri de precipitaţii sau cutremure care conduc la declanşarea proceselor de
deplasare în masă şi presupunerea că perioada de revenire a acestor procese de versant este aceeaşi cu cea
a pragului declanşator critic determinat. Chiar dacă acest din urmă tip de abordare nu necesită un
inventar temporal complet cu privire la deplasările în masă din trecut, se bazează pe stabilirea unor relaţii
bine fundamentate între evenimentul declanşator, magnitudinea sa şi producerea deplasărilor, care
solicită totuşi existenţa unor baze de date în care deplasările să fie datate (Van Westen, 2008). Astfel de
relaţii vor permite apoi, la scări regionale, determinarea frecvenţei relative a deplasărilor (exprimate ca
număr de procese/km2/an) (Corominas et al., 2014). În realitate, este posibil ca evenimentele regionale de
declanşare majore (precipitaţii, cutremure) să coexiste cu alte tipuri de declanşatori regionali (ex. topirea
zăpezii) sau locali (eroziunea laterală a râurlor), ceea ce face ca perioadele de revenire calculate să fie
doar o estimare minimă a frecvenţei proceselor (Corominas et al., 2014).
Astfel, adesea, în afară de factorii de predispoziţie – consideraţi atribute ale terenului şi analizaţi în
cadrul estimării susceptibilităţii, devine necesară introducerea de informaţii privind factorii declanşatori.
Sunt frecvent utilizaţi, fiind consideraţi esenț iali atât pentru hazardul prin căderi de roci cât şi pentru cel
prin alunecări şi curgeri, dar şi pretabili abordărilor naţionale şi regionale, parametrii ce ţin de seismicitate
(ex.: relaţii magnitudine/frecvenţă, hărţi de intensitate corelate cu inventare co-seismice) şi precipitaţiii
(ex.: date zilnice sau continui, relaţii magnitudine/frecvenţă, praguri de precipitaţii, precipitaţii
antecedente). Aceştia sunt folosiţi de obicei în analiza hazardului pentru informaţia temporală, estimarea
relaţiilor magnitudine-frecvenţă, dar la scări regionale devine importantă şi distribuţia spaţială a valorilor.
Pentru teritorii extinse se folosesc date fie măsurate, fie estimate (van Westen et al., 2008). Dificultatea
determinării unor praguri de declanşare valide ţine de eterogenitatea unei regiuni cât şi de reacţia
diferenţiată la factorii declanşatori în funcţie de tipul de rocă şi de mecanismul deplasărilor. Astfel, pe
versanţi cu roci permeabile, alunecările superficiale şi curgerile de debris sunt declanşate de precipitaţii
intense dar de scurtă durată; în roci cu o permeabilitate redusă, în declanşarea alunecărilor perioadele de
precipitaţii antecedente joacă un rol important (Remaître şi Malet, 2012). În cazul unui procent ridicat al
deplasărilor sub forma prăbuşirilor/căderilor de roci, procesul declanşator nu poate fi identificat
(Corominas ș i Moya, 2008). Acestea par să se producă spontan sau ca efect al ciclurilor de îngheţ-
dezgheţ, dezagregare a rocii, presiunea rădăcinilor sau al infiltrării apei din precipitaţii în fisuri. Aşa se
explică de ce este nevoie de determinarea unor praguri specifice pentru fiecare tip de proces în parte.
Orice estimare cantitativă a hazardului este necesar să se bazeze pe relaţii magnitudine-frecvenţă
(MF). Există două abordări în construirea relaţiilor MF, în funcţie de baza utilizată în determinarea
frecvenţei: i) producerea deplasărilor sau ii) factorii de declanşare a deplasărilor (Corominas ș i
Moya, 2008). În prima situaţie, pentru stabilirea unor astfel de relaţii este necesară disponibilitatea unor
inventare cuprinzătoare, extinse în timp şi cu informaţie de calitate asupra proceselor (Cascini, 2008).
Baza de date conţinând înregistrări ale proceselor de instabilitate poate reprezenta un set colectat într-un
anumit moment în timp, înregistrări ce acoperă un anumit interval de timp, un inventar continuu, un set de
procese declanşate de un acelaşi eveniment (precipitaţii sau seism), sau o serie de procese istorice sau
preistorice. În cazul relaţiilor MF determinate pe baza evenimentelor declanşatoare, la scări regionale se
pot determina relaţii între intensitatea unui parametru declanşator (de ex. cantitatea de precipitaţii
acumulată, magnitudinea cutremurului) şi magnitudinea deplasărilor. Dacă la scări locale magnitudinea
face referire la mărimea unor deplasări individuale, pentru teritorii mari analizate la scări mici
(regionale), ea trebuie să aibă în vedere aglomerărille de deplasări, denumite în literatură şi evenimente
11
regionale de deplasare de producere multiplă (Crozier, 2005). Limitările în realizarea unor relaţii MF în
acest caz derivă din dificultatea definirii magnitudiniii acestora dar şi din disponibiitatea foarte restrânsă a
datelor. Magnitudinea acestor evenimente poate fi definită prin referire la magnitudinea pragului
declanşator sau la efectele acestuia (producerea proceselor de instabilitate). Pentru cel din urmă caz sunt
propuşi diverşi indicatori (Crozier şi Glade, 1999; Crozier 2005): suprafaţa afectată, numărul total de
procese declanşate, densitatea acestora, raportul înte suprafaţa afectată şi suprafaţa totală (rata pagubei),
volumul de masă deplasat, volumul specific de masă deplasat. Construirea relaţilor MF în cazul acestor
evenimente regionale depinde de identificare a unor relaţii credibile, fundamentate, între magnitudinea
elementului declanşator şi efectul său (procese de deplasare în masă). Astfel, dacă pragul critic de
declanşare este asociat iniţierii unor instabilităţi în aealele cele mai susceptibile, odată cu depăşirea
acestui prag este aşteptat ca şi numărul / densitatea proceselor cauzate să crească. Această relaţie însă este
controlată pentru o anumită regiune de susceptibilitatea terenului (Corominas şi Moya, 2008). Astfel, pare
să se impună necesitatea ca analizele să fie întreprinse prin distingerea iniţială a unor teritorii cu
caracteristici de predispoziţie similară (omogene), în scopul obţinerii unei relaţii acceptabile.
Dar relaţiile MF determinate în acest mod sunt valabile la nivel regional şi nu pot fi valabile şi la
nivelul oricărui versant sau al oricărei subregiuni. De asemenea, la scări regionale nu sunt luate în
considerare distanţele parcurse de diversele tipuri de procese gravitaţionale, a căror analiză nu poate fi
efectuată decât la scări locale. Ţinând cont de faptul că sursa stabilirii unor curbe MF o reprezintă baze de
date istorice cu evenimente de deplasare, existenț a rară a unor astfel de baze, caracterul incomplet în
spaţiu (eterogenitate spaţială în colectarea datelor) şi timp (limitarea înregistrărilor la un anumit interval
de timp), lipsa unor informaţii privind diverse caracteristici ale magnitudinii deplasărilor face ca aceste
relaţii să fie greu realizabile sau afectate în credibilitatea/robusteţea/validitatea lor (Corominas et al 2014).
Cu toată această largă utilizare a sa în studiile de hazard, componenta „magnitudine‖ din relaţiile
MF nu este totuș i indicată pentru realizarea unui hazard în sens corect, întrucât nu poate fi introdusă în
curbele de vulnerabilitate în vederea calcului riscului. Întrucât riscul presupune asocierea unei
probabilităţi temporale unui anumit nivel al pagubei, e nevoie de o înţelegere atentă a intensităţii.
Parametrii relevanţi pentru descrierea intensităţii depind de tipul de proces (sunt extrem de importante în
hazardul prin căderi de rocă). Determinarea însă a unor relaţii intensitate-frecvenţă rămâne adecvată
scărilor detaliate sau mari, unde analiza se concentrează asupra unor deplasări individuale, a unor versanţi
individuali sau a unor spaţii relativ restrânse.
Informaţii asupra frecvenţei pot fi incluse în zonările de hazard prin metode calitative (euristice,
bazate pe judecăţi de expert), semi-cantitative sau cantitative. Atribuirea unor frecvenţe calitative se poate
face, pe baza experienţei, pornind de la categoriile de activitate în care se găsesc procesele de deplasare
inventariate (Corominas ș i Moya, 2008). Tot în cadrul abordărilor calitative se înscrie şi acordarea
subiectivă de scoruri diferitelor hărţi tematice în vederea suprapunerii. În zonarea hazardului pe baza
frecvenţei proceselor, abordările sunt diferite pentru procesele individuale (deosebindu-se şi în funcţie de
mobilitatea acestora) şi cele multiple dar de dimensiuni reduse, a căror frecvenţă şi chiar relaţii MF pot fi
analizate pe baza unor serii de imagini de teledetecţie din momente diferite de timp. Aceste abordări sunt
totuşi tipice studiilor detaliate. În cazul evaluărilor de hazard la nivel regional, utilizâdu-se hărţi la scări
mici, componenta temporală este adesea introdusă prin intermediul frecvenţei evenimentelor
declanşatoare. În condiţiile unor suprafeţe extinse (de obicei la scări naţionale sau continentale) cât şi a
unor limitări în datele disponibile, hazardul este abordat semi-cantitativ cu derivarea unor indici de
hazard. Pe baza unei cunoasteri de tip expert, se selectează în acest sens un set de factori de influenţă
relevanţi pentru stabilitatea versanţilor. Astfel, repartiţia spaţială a unor parametrii relevanţi ai factorilor
declanşatori de o probabilitate dată (de ex. precipitaţii maxime în 24h cu o perioadă de revenire de 100 de
ani, acceleraţia de vârf a terenului cu o perioadă de revenire de 100 de ani) sunt utilizate ca hărţi-indicator
în vederea determinării unui indice de hazard. Gradul de favorabilitate sau nefavorabilitate pentru
producerea instabilităţilor de versant este estimat cu ajutorul unor scoruri (ex. Castellanos Abella & van
Westen 2007).

12
 Analizele de hazard se diferenţiază în funcţie de măsura în care este posibilă localizarea exactă
a proceselor de versant sau a ariilor de acumulare ale acestora (Corominas et al., 2014). Astfel,
scările la care se întocmesc hărţi naţionale şi regionale nu permit analize asupra stabilităţii sau
acumulării deplasărilor. Întrucât intensitatea proceselor nu este luată în considerare, se consideră că
analiza de hazard nu este completă. În mod frecvent această analiză este utilă în cazul deplasărilor
recurente şi risipite teritorial. În cazul evenimentelor de deplasare regionale cu producere multiplă, este
necesară stabilirea unei relaţii între producerea evenimentelor de deplasare şi declanşatorul (fie
precipitaţii, fie seisme); astfel de relaţii pot fi stabilite doar în cazul existenţei unor înregistrări asupra
distribuţiei proceselor produse ca efect al precipitaţiilor de anumite intensităţi sau al cutremurelor de
anumite magnitudini. Se redau densităţi ale deplasărilor la intensităţi ale precipitaţiilor sau distanţe faţă de
epicentrul cutremurului. Într-un pas următor poate fi calculată probabilitatea de depăşire a intensităţii
precipitaţiilor / magnitudinii cutremurului şi atribuită densităţii de deplasări. Această probabilitate
temporală (frecvenţă) a deplasărilor poate fi apoi combinată cu harta de probabilitate spaţială
(susceptibilitate) a acestora. Analizele de hazard explicite din punct de vedere spaţial se efectuează la
scări locale şi punctuale cărora le corespunde o rezoluţie suficient de detalită pentru a permite calculul
probabilităţii de producere a deplasării în fiecare pixel (Corominas et al., 2014).
Evaluarea hazardului reprezintă o etapă mult mai complexă şi supusă unui număr mult mai mare
de incertitudini, dat fiind numărul mare de elemente (enumerate anterior) ce trebuie analizate şi
cuantificate, şi care de obicei lipsesc. Dificultatea obţinerii hărţilor de hazard veritabil explică de ce, în
general, se recurge la realizarea de scenarii de hazard sau, şi mai frecvent, se preferă hărţile de
susceptibilitate, numite şi hărţi de hazard relativ (Corominas et al., 2014.). Utilizarea hărţilor de
susceptibilitate sau a scenariilor de hazard depinde de scopul analizei, de disponibilitatea datelor şi de
scara de lucru. Cu cât analiza este mai detaliată şi scara de lucru mai mare, cu atât numărul de date de
înaltă calitate este mai mare, făcând procesul de evaluare complex şi complicat (în anumite condiţii, chiar
imposibil). Metodologii cu un caracter empiric (analize calitative, de tip judecată de expert) sunt utilizate
la prime evaluări sau analize preliminare şi scări mici de lucru, în timp ce investigaţii detaliate, la nivel de
proces sau sector de versant, sunt caracteristice scărilor de lucru mare (Glade et al., 2005).
3.2.3. Analiza consecinţelor (impactului). Elementele la risc şi vulnerabilitatea acestora
Impactul (consecinţe, pierderi) se calculează ca produs între elementele la risc şi vulnerabilitatea
acestora (Corominas et al., 2014).
Vulnerabilitatea este definită şi evaluată în diferite studii în funcţie de scopul acestora şi de tipul de
hazard analizat, existând mai multe abordări, astfel că nu există un model sau un cadru conceptual
standard care să răspundă tuturor nevoilor şi intereselor. La modul general, există două abordări ale
vulnerabilităţii: cea provenită din disciplinele tehnice folosită şi de comunitatea care se ocupă de studiul
dezastrelor naturale şi cea din disciplinele sociale şi de mediu, specifică comunităţii ştiinţiifice ce
abordează problematica modificărilor globale ale mediului. Cele două abordări privesc vulnerabilitatea
din perspective diferite, fie ca nivel al pagubelor cauzat de un anumit hazard, fie ca o stare existentă a
sistemului înainte de a se produce un hazard, ceea ce conduce şi la metodologii diferite cu accent pe
hazard sau pe societate (capacitate de adaptare, rezilienţă).
În literatura referitoare la deplasările în masă (Fell, 1994), vulnerabilitatea este definită drept nivelul
pierderilor unui element dintr-un areal afectat de alunecări. Vulnerabilitatea poate fi definita şi prin
prisma caracteristicilor unei persoane sau ale unui grup din punct de vedere al capacităţii de a anticipa, de
a răspunde, a rezista şi a se reface în urma impactului unui hazard (Blaikie, 1994) sau reprezintă
caracteristica intrinsecă şi dinamică a unui element la risc ce determină nivelul aşteptat al pagubelor la un
anumit hazard, vulnerabilitatea schimbându-se astfel în timp în funcţie de factorii fizici, sociali,
economici şi de mediu (Brooks, 2003).
Vulnerabilitatea are un caracter dinamic (în timp şi spaţiu) şi are mai multe dimensiuni componente
(fizică/funcţională, economică, socială, de mediu, politică/instituţională), fiind dependentă totodată de
scara de analiză (locală, regională, naţională) (Vogel şi O‘Brien, 2004). Vulnerabilitatea mai poate fi
privită ca vulnerabilitate individuală, socială şi biofizică (Cutter, 2001). Vulnerabilitatea individuală
13
reprezintă susceptibilitatea unei persoane sau a unei structuri de a fi afectată de un anumit hazard
(vulnerabilitatea unei clădiri faţă de cutremure, vulnerabilitatea unui dig, vulnerabilitatea unei persoane
etc.). Vulnerabilitatea socială se situează pe o altă treaptă, fiind definită de caracteristicile demografice ale
grupurilor sociale, care influenţează susceptibilitatea grupului de a fi afectat de un anumit hazard; sunt
analizate la acest nivel toate trăsăturile de grup (sociale, economice, administrative, politice, istorice etc.).
Cele mai frecvente modele conceptuale ale vulnerabilităţii (Birkmann et al., 2006) din perspectiva
ştiinţelor fizice şi a celor sociale sunt:
- vulnerabilitatea analizată în studiile de hazard şi risc, privită ca o componentă separată faţă de
expunere şi capacitate de adaptare, ce intră alături de hazard în evaluarea riscului, vulnerabilitatea fiind
evaluată pe 4 componente: fizică, socială, economică şi de mediu;
- vulnerabilitatea în studiile privind modificările globale ale mediului - cuprinde o serie de
componente evaluate din punct de vedere al expunerii, senzitivităţii şi capacităţii de adaptare sau
rezilienţei.
În cadrul acestor abordări au fost folosite numeroase metode de evaluare a vulnerabilităţii,
neexistând o evaluare standard în funcţie de abordarea aleasă. Uneori, chiar termenii sunt folosiţi cu sens
diferit (exemplu, rezilienţă şi capacitate de adaptare). Totuşi, elementele cheie în studiilor de
vulnerabilitate sunt legate de definirea precisă a obiectivelor, a scării temporale şi spaţiale şi a tipului de
hazard, care ajută la alegerea metodologiei, în funcţie şi de disponibilitatea datelor.
În evaluarea vulnerabilităţii din perspectiva ştiinţelor sociale se utilizează în mod frecvent
metodele bazate pe indicatori, set de indici, indicatori compoziţi ai societăţii sau capacităţii de adaptare,
selectaţi în urma unui proces complex şi riguros. Evaluarea vulnerabilităţii din perspectiva ştiinţelor
fizice (tehnice), centrată pe hazard şi impactul acestuia, poate fi exprimată pe o scară de la 0 (fără
pierderi) la 1 (pierderi totale), în funcţie de gradul de pierderi al unui element la risc. Cea mai comună
posibilitate de exprimare a vulnerabilităţii fizice la diferite hazarde sunt curbele de vulnerabilitate, de
fragilitate, matricea pagubelor sau indicatorii de vulnerabilitate (Kappes et al., 2012). Aceste metode sunt
totuşi adaptate în funcţie de scara de analiză, dar şi de disponibilitatea datelor, curbele de vulnerabilitate
fiind bazate pe date privind nivelul pierderilor la evenimente produse anterior.
Există păreri care menţionează necesitatea integrării celor două abordări din ştiinţele sociale şi cele
fizice, întrucât studiilor de vulnerabilitate din ştiinţele naturale/tehnice le lipseşte atenţia către capacitatea
de adaptare, iar cele de vulnerabilitate socială folosesc mai puţin metodele cantitative (Roberts et al.,
2009). Uneori, în ştiinţele inginereşti, fragilitatea se referă la consecinţele fizice directe apărute ca urmare
a producerii unui hazard, în timp ce vulnerabilitatea se referă la consecinţele economice, sociale ş.a.m.d.
apărute ca urmare a producerii unui hazard. Ambele concepte pot fi exprimate probabilistic prin funcț ii
de repartiţie ce descriu probabilitatea de a se produce, sau de a depăşi un anumit nivel de consecinţe.
Fragilitatea este de obicei descrisă prin intermediul stărilor de avariere. Trecerea de la fragilitate la
vulnerabilitate se poate face prin intermediul unor funcţii de consecinţe.
În literatura de specialitate sunt clar precizate dificultăţile legate de evaluările de vulnerabilitate
la alunecări comparativ cu alte dezastre (Glade et al., 2005), atât ca urmare a complexităţii şi varietăţii
proceselor implicate, cât şi a lipsei datelor istorice, astfel că există multe abordări privind vulnerabilitatea
la alunecări. În general, în funcţie de scara aleasă şi de disponiblitatea datelor, sunt folosite metode
calitative (judecata de expert, cartări de teren, pagube istorice), semi-cantitative (matrice de pagube,
analize statistice, consecinţe) şi cantitative (scări locale), studiile de vulnerabilitate fiind menţionate astfel
ca având un grad ridicat de incertitudine (Glade şi Crozier, 2005).
Evaluările la nivel regional sau naţional sunt în general calitative sau semi-cantitative şi
privesc relaţii simple între intensitatea unei deplasări (mică, medie, mare, foarte mare), tipul de deplasare
şi pagubele potenţiale (majore, medii, minore) rezultate din analize de teren şi judecată de expert
(Reichenbach et al., 2005; Puissant et al., 2006). Alte studii utilizează indicatori proxi de vulnerabilitate
pe componentele vulnerabilităţii, standardizaţi şi integraţi într-un indice combinat (Castellanos Abella et
al., 2007).

14
 În ceea ce priveşte efectele cutremurelor asupra terenului, mentionăm că diferenț ierea intre
fragilitate si vulnerabilitate nu era utilizata in studiile EAEE din perioada de dupa cutremurul din 1977, la
acea data existand o baza metodologica generala agreata la nivel UNDRO (1979) si adaptata la cerintele
actiunii seismice de EAEE. In Europa, in cadrul grupei de lucru EAEE, Sandi (1984, 1986, 1990), s-au
efectuat studii si s-au prezentat date de sinteza privind vulnerabilitatea in tarile din zona balcanica precum
si dezvoltari privind sistemul extins de concepte necesar in analizele de hazard, vulnerabilitate si risc
seismic. Cutremurul din Romania din 4 martie 1977 a fost o sursa importanta de date. In acel
cadru, vulnerabilitatea era definita direct, de obicei, in functie de efectele fizice suferite de un numar de
cladiri, pe gradele de avariere din scarile de intensitati si/sau grade de intensitate sau alti parametri de
miscare a terenului. In principiu, "gradul de pierdere" din definitia anilor 1980 putea fi interpretat si
pentru valoarea economica, acolo unde existau numai date asupra valorii (de ex. datele din asigurari). In
cadrul Proiectului RO-RISK, este posibil ca institutele care se vor ocupa de impact sa utilizeze termenii
de vulnerabilitate intr-o multitudine de sensuri, social, economic etc.
3.2.4 Calculul şi evaluarea riscului
Aplicabilitatea practică a studiilor de hazard este obţinerea unei cuantificări cât mai exacte a
riscului cu care se confruntă persoane sau comunităţi, direct sau indirect afectate de procese de deplasare
în masă. Lucrări de sinteză (Glade 2003, Bell şi Glade, 2004, van Westen, van Asch, Soeters, 2005),
bazându-se pe studii mai vechi (Varnes, 1978, Leroi, 1996, Fell, 2000), definesc riscul ca fiind: Risc = Σ
(H Σ (VC), unde R = risc, H = hazard, V= vulnerabilitatea elementului la risc, C = costul elementului la
risc (van Westen et al., 2006). În timp ce hazardul descrie probabilistic recurenţa cauzelor, riscul descrie
probabilistic recurenţa efectelor.
Studiile de risc urmăresc într-o primă etapă calcularea cu o cât mai mare acurateţe a nivelului de
ameninţare pe care un anumit proces de deplasare în masă îl arată (pe baza analizei consecinţelor şi a
hazardului), în vederea stabilirii unor prime măsuri, acest proces purtând denumirea de estimarea riscului
(Eng: risk estimation; van Westen, van Asch, Soeters 2005). Acest nivel estimat de risc poate mai apoi
determinat (Eng: risk evaluation; evaluarea riscului) în lumina unui raport cost/beneficiu şi încadrat ca
fiind intolerabil, tolerabil sau acceptabil (pe baza integrării studiilor de percepţie, comunicare şi
comparare a riscului). În final, întreg procesul ce are ca rezultat implementarea unor politici pe baza unor
măsuri adecvate, poartă numele de managementul riscului (Glade et al., 2005) şi include tratarea riscului.
Studiile de management al riscului pot fi întocmite urmând o abordare calitativă sau cantitativă, în funcţie
de datele avute la dispoziţie. Evaluarea calitativă a riscului utilizează numai atribute (cuvinte) şi scări
descriptive pentru a ierarhiza magnitudinea censecinţelor potenţiale şi probabilitatea ca acele consecinţe
să aibe loc. O evaluare cantitativă a riscului se bazează pe valori numerice ale probabilităţii,
vulnerabilităţii şi consecinţelor, rezultând într-o valoare numerică a riscului (ISSMGE).
În literatură (van Westen et al, 2006) se confirmă faptul că o serie ce constrângeri impun faptul că
o abordare cantitativă nu poate da mereu rezultate (mai ales la scări mici de lucru), iar în astfel de cazuri
experienţa celui ce realizează studiul este elementul ce dă respectivei abordări o notă calitativă - semi-
cantitativă.
Gradul de subiectivism al abordării şi al termenilor utilizaţi conduce la o mare diversitate a
posibilelor interpretări dar de multe ori o estimare intuitivă a riscului, bazată pe experienţă, este singura
accesibilă (Glade et al., 2005).

3.3. Evaluări de risc la scară naţională. Studii europene

Experienţele naţionale în studii de risc nu sunt numeroase şi câteva exemple elocvente pot fi găsite
mai jos:
Marea Britanie (209 331 km2) beneficiază de un inventar de cca. 16 500 de alunecări de teren
(BGS, 2016), gestionat în prezent de Institutul Geologic al Marii Britanii. Acest inventar de tip poligon a
început să fie realizat în anii ‘80 de către Departamentul Guvernamental al Mediului, iar pe baza lui,
Marea Britanie beneficiază în prezent de o hartă de susceptibilitate ce corespunde scării 1:50 000,
realizată pe baza unei evaluări combinate, de tip judecată de expert – calcul statistic-probabilistic, utilizată
15
în planingul spaţial, asigurări sau de către operatorii de utilităţi. Italia (301 338 km2) beneficiază de unul
dintre cele mai detaliate inventare cu alunecări de teren din Europa. Intitulată IFFI (Inventario dei
Fenomeni Franosi in Italia), această bază de date de tip punct, linie şi poligon a fost finanţată în anul
1997 cu suma de 4,1 mil EUR, fiind realizată într-o primă fază în 5 ani (1999-2004), urmând ca din anul
2005 acest inventar să fie periodic adus la zi. În anul 2004, 650 000 EUR au fost investiţi în infrastructura
Web-GIS necesară aducerii la zi şi integrării datelor ce sunt colectate periodic de autorităţile regionale
italiene. Coordonat de ISPRA (Instituto Superiore per la Protezione e la Ricerca Ambientale), proiectul
IFFI este realizat cu sprijinul guvernelor celor 20 de regiuni ale Italiei, Consiliului Naţional al Cercetării,
autorităţilor bazinale, Institutului Geologic, Protecţiei Civile şi a numeroase universităţi. Un inventar al
alunecărilor care au produs victime şi pagube însemnate (doar un studiu de impact, consemnând
momentul, locul şi pagubele) a fost realizat în anul 1992 (şi de atunci periodic adus la zi), în cadrul
proiectului AVI (1.6 mil USD), care a adunat peste 300 persoane împărţite în 15 echipe de cercetare şi
două grupuri tehnice de supor; au fost analizate 350 000 de ziare şi colectate 39 953 articole, au fost
intervievaţi 150 de experţi în alunecări şi au fost documentate 1 482 de rapoarte tehnice şi ştiinţifice.
Hărţile de hazard şi de risc la nivel naţional au fost realizate prin metode calitative - semi-cantitative.
Grecia (131 957 km2) a început să realizeze după anul 2000 un inventar de alunecări (gestionat de
Institutul Geologic şi de Exploatări Minerale; IGME), conţinând 2600 de cazuri (ce au afectat mediul
locuit şi reţelele de transport) la nivelul anului 2008. Pe baza acestui inventar şi utilizând o evaluare semi-
cantitativă (calcul statistic-probabilistic sprijinit de o evaluare de tip judecată de expert) s-a realizat o
hartă de hazard la scara 1:500,000, ce a stat la baza unor analize locale de risc la scări mai mari (1:25 000)
(IGME, 2016). Franţa (643 801 km2) a demarat operaţiuni de cartare a riscurilor asociate alunecărilor de
teren începând cu anii '70 ai secolului XX (ZERMOS - Zones Exposées aux Risques de Mouvements du
Sol). Operaţiunea, deosebit de complexă şi elaborată la nivel de provincie (fără a avea în vedere neapărat
o imagine naţională), a continuat cu elaborarea planurilor de expunere la risc (începute în 1982 şi realizate
pe durata a 20-25 ani) şi a hărţilor de prevenire a riscului (demarate în 1995, la nivel de provincie şi la
scara 1:25,000). În prezent, studiile la nivel naţional se rezumă doar la analiza primei etape din studiul
riscului, respectiv evaluarea susceptibilităţii, datorită complexităţii procedurii de îmbinare a evaluărilor ce
au fost realizate în permanenţă la nivel de provincie /departament. Numeroase universităţi (Strasbourg,
Lyon, Grenoble, Toulouse, Caen) şi centre de cercetare (CERG Strasbourg) sunt împlicate în procesul de
armonizare a bazei de date cu privire la alunecări de teren (reprezentate eterogen şi discontinuu în spaţiu
şi timp), necesar unei evaluări cât mai precise a susceptibilităţii (studiu realizat la scara 1:1 000 000). În
prezent se lucrează încă la primul pas, acela de a armoniza datele referitoare la inventarul de procese de
deplasare în masă existent la nivelul comunelor, necesar pentru a modela susceptibilitatea (pe baza unei
abordări calitative, euristice) la scara 1:1,000,000 (Malet et al., 2010). Elveţia (41 285 km2) a demarat în
anul 1991 o serie de reglementări ce prevăd ca toate cele 26 de cantoane să realizeze hărţi de hazard,
utilizate în planurile de dezvoltare regionale. Tipologia specifică (procese rapide şi cu recurenţă ridicată,
de tipul prăbuşirilor, rostogolirilor, surpărilor şi curgerilor) alunecărilor nu a permis însă definitivarea
studiului la nivel naţional, în ciuda suprafeţei reduse şi a resurselor financiare disponibile, astfel că după
15 ani de la demararea procedurilor, mai puţin de jumătate din suprafaţa ţării beneficia de hărţi de hazard
(metodă semi-cantitativă) la diferite scări (Lateltin et al., 2005). Austria (83 879 km2) dispune doar de
hărţi regionale ale susceptibilităţii la alunecări şi de hărţi de expunere (realizate prin metode calitative şi
semi-cantitative), utilizate în analize de risc (Glade et al., 2012). Provincia Austria inferioară deţine un
inventar numeros cu alunecări de teren, dar complexitatea proceselor de deplasare în masă, ca reflectare a
mediului natural foarte eterogen (munţi cristalini şi calcaroşi cu modelare glaciară permanentă şi
formaţiuni prealpine deluroase de molasă) nu a permis o evaluare unitară a hazardului şi riscului, în ciuda
a numeroase studii cu caracter local şi regional elaborate în centre universitare precum Viena, Innsbruck,
Graz, Salzburg. Germania (357 168 km2) deţine numeroase inventare de procese si evaluări de
susceptibilitate, hazard şi risc la nivel regional, dar aceleaşi probleme întâlnite în cazul Italiei nu au
permis o evaluare naţională unitară a hazardului şi riscului. Utilizând studii regionale (nivel EUROSTAT
NUTS 3), la nivel naţional s-a realizat doar o hartă de susceptibilitate (nivel de reprezentativitate Tier 1),
16
pe baza unei evaluări euristice (Gunther et al., 2015, Wilde et al., 2015). Georgia (69 420 km2) a realizat
cu ajutorul specialiştilor olandezi de la Universitatea din Twente (ITC Enschede) o evaluare naţională de
tip multi-hazard, finanţată de PPRD East (EU Programme for the Prevention, Preparedness and response
tom an-made and Natural Disasters). Pe baza unei abordări calitative, utilizând analiza spaţială multi-
criterială, s-a realizat o evaluare a hazardului la alunecări (utilizând un model numeric al terenului cu
rezoluţia de 100 m, corespunzătoare scării 1:100 000) fără a integra componenta factorilor declanşatori,
harta rezultată reprezentând practic doar o modelare a susceptibilităţii. Evaluarea riscului s-a făcut pe baza
creării unor indicatori de vulnerabilitate (fizică, socială, economică şi de mediu) utilizând date spaţiale la
nivel de unitate teritorial-administrativă.

4. Contextul evaluărilor de risc la alunecări în România

4.1. Cadrul legislativ şi realizarea hărţilor de hazard şi risc
Legislaţia naţională actuală (LG 124/1995, Ord. MLPAT 62/N/1995/1998, Norm. GT-019-98 LG
575/2001, HGR 382 şi 447/2003) descrie cerinţele necesare evaluării hazardului şi riscului asociat
alunecărilor de teren, descriind şi metoda ce stă la baza acestei evaluări. Potenţialul de producere a
alunecărilor este clasificat în scăzut, mediu şi ridicat, în timp ce probabilitatea de producere a alunecărilor
este clasificată în: practic 0, redusă, medie, medie-mare, mare, foarte mare. Un număr de 8 criterii
(litologic, geomorfologic, structural, hidrologic şi climatic, hidrogeologic, seismic, silvic şi antropogen)
este luat în considerare pentru calculul unui coeficient mediu de hazard. Începând cu anul 2005, toate
judeţele ţării au beneficiat de hărţi de hazard iar în 6 judeţe (Bacău, Buzău, Mureş, Prahova, Sibiu,
Tulcea) s-au selectat câteva comune considerate de autorităţi ca fiind reprezentative pentru evaluarea
riscului. Această abordare reprezintă un reper important, ce a corespuns în mare măsură cerinţelor
metodologice ale perioadei 2000-2005, la care noile abordări metodologice internaţionale ale evaluării
hazardului şi riscului trebuie raportate. În momentul implementării respectivului cadru legislativ, o serie
de elemente metodologice componente ar fi necesitat o mai atentă dezvoltare. Este vorba mai ales de
terminologia utilizată (cadrele conceptuale de studiu al hazardului şi riscului) şi de metoda ambiguă şi
subiectivă de a cuantifica atât potenţialul cât şi probabilitatea (ex.: coeficientul mediu de hazard, care este
calculat pe baza coeficienţilor de risc; lipsa unui cadru metodologic de integrare a inventarului de
alunecări în evaluarea hazardului; valori pre-impuse ale ponderilor claselor fiecărui criteriu).

4.2. Analize de susceptibilitate

În România, inventarierea alunecărilor de teren a făcut obiectul unor studii realizate de Armaş, 2003,
Bălteanu, 1983, Bălteanu şi Micu, 2009, Grecu, 1985, Ielenicz, 1970, Ielenicz şi colab., 1999, Mac, 1997,
Rosenbaum şi Popescu, 1996, Surdeanu, 1991, 1994, Constantin şi colab., 2011, Armaş, 2012, Grozavu şi
colab., 2013, Margarint şi colab., 2013, Şandric, 2009, 2011, Micu, 2011. Studii de susceptibilitate au fost
realizate de Şandric, 2005, 2008; Şandric şi Chiţu, 2009; Bălteanu şi Micu, 2009; Micu şi Bălteanu, 2009;
Chiţu et al., 2009; Mihai et al., 2009; Chiţu, 2010; Constantin et al., 2011; Armaş, 2011, 2012; Mărgarint
et al., 2011; Jurchescu, 2012; Grozavu et al., 2012; Chiţu et al., 2014; Zumpano et al., 2014. În cadrul
acestor studii, interesul s-a îndreptat asupra metodei de evaluare a susceptibilităţii (atât în cadrul unor
abordări calitative, de tip judecată de expert, precum şi în cadrul unor analize statistice – bivariate şi
multivariate), adaptării metodei la scara de lucru (în general studii la scară mare, având ca areal de studiu
un bazin hidrografic, o subunitate de relief sau unităţi administrativ teritoriale de nivel LAU 2 şi 3) sau
comparaţiei dintre metode de evaluare calitative şi cantitative. Studii geotehnice (mai ales la scară locală,
dar şi sinteze geotehnice) cu privire la procese de deplasare în masă au fost realizate de Manea, 1998,
Andrei et al. 1996, Antonescu şi Manea, 1995, Chirica, 1998, Manea et al., 1996, Popescu, 1996,
Dobrescu et al., 2011, 2013.

Hărţi ale alunecărilor de teren la nivel naţional, bazate pe metode euristice, au fost realizate de:
Posea et al (1974), Tufescu (1966), Bălteanu şi Mateescu (1975; deplasările în masă sunt asociate altor
procese de modelare a reliefului – procese fluviatile, ravenare şi eroziune), Bally şi Stănescu (1975;
17
pentru versanţi agricoli), şi mai recent Bălteanu et al. (2010). Aceasta din urmă a reprezentat o etapă
distinctă în evaluarea alunecărilor la nivel naţional prin utilizarea unui model euristic, semi-cantitativ, de
susceptibilitate; În realizarea ei, factorii consideraţi de control ai alunecărilor au fost apreciaţi cu ajutorul
unor ponderi şi diferenţiaţi în clase cu scoruri cantitative.
4.3. Analize de hazard
In România, datorită greutăţilor de realizare a unor inventare multi-temporale, analizele de frecvenţă
şi hazard la alunecări sunt încă într-un stadiu incipient. Totuşi, au existat câteva preocupări dar realizate la
scări medii, mari sau locale. Ele au avut în vedere spaţii relative restrânse, realizându-se în cadrul unor
studii pe bazine hidrografice, unităţi administrative-teritoriale LAU2, sectoare de văi. Observaţiile
preliminare asupra relaţiei alunecări - factori declanşatori au avut în atenţie identificarea unor praguri
climatice preliminare pentru câteva tipuri de procese sau estimări indirecte ale frecvenţei (Bălteanu, 1983;
Surdeanu, 1996, 1998; Surdeanu et al., 2009; Dragotă et al., 2008; Micu, 2008; Bălteanu şi Micu, 2009;
Chitu, 2010; Micu et al., 2010; Ilinca, 2010, 2014; Jurchescu, 2012). Prime scenarii de hazard au fost
întocmite pentru spaţii foarte restrânse de Şandric (2008), Jurchescu (2012), Roşca et al. (2015) şi apoi
mai largi (judeţele Buzău şi Vrancea; IGAR, 2014). Estimări directe asupra relaţiei frecvenţă-magnitudine
în comportamentul proceselor gravitaţionale au derivat din observaţii de teren în cadrul unor perimetre
experimentale, bazine de mici dimensiuni ori segmente de văi (Bălteanu, 1983; Surdeanu 1998; Rădoane
şi Rădoane, 2007) sau din prelucrarea unor baze de date (Chiţu 2010). Pe lângă studiile dedicate
alunecărilor, au existat şi studii ce au avut drept subiect curgerile de debris sau căderile de roci (Ilinca
2010, 2014; Pop et al. 2010; Surdeanu et al. 2010). Investigaţii mai aprofundate au putut fi întreprinse la
scara unor procese individuale (Bălteanu, 1983; Surdeanu, 1998, Micu, 2008; Constantin et al., 2010;
Chiţu, 2010).
În ceea ce proveşte mişcarea terenurilor în timpul cutremurelor puternice (ca factor declanşator), s-
au realizat o serie de studii cu privire la testarea şi selectarea relaţiilor de atenuare (amplitudinea mişcării
seismice, atât ca valoarea mediană cât şi ca abatere standard, în funcţie de magnitudine, distanţa dintre
sursă și amplasament, adâncimea focarului, condiţiile de teren şi de alţi parametri). Această etapă este
considerată una dintre dintre cele mai importante etape din cadrul studiilor de evaluare a hazardului
seismic deoarece acestea pot influenţa considerabil rezultatele obţinute. O testare a mai multor relaţii de
atenuare a fost făcută în studiul Văcăreanu et al. (2013) folosind o bază de înregistrări accelerometrice
obţinute în timpul a şapte cutremure produse de sursa seismică subcrustală Vrancea. O relaţie de atenuare
propusă de către Văcăreanu et al. (2015) a fost dezvoltată special pentru sursa seismică subcrustală
Vrancea în cadrul proiectului naţional de cercetare BIGSEES. Coeficienţii formei funcţionale au fost
obţinuţi prin metoda verosimilităţii maxime folosind o bază de date ce conţine 704 înregistrări provenind
de la 38 de cutremure produse la adâncimi intermediare (60 km < h < 173 km). Din cele 38 de cutremure,
nouă s-au produs în zona seismică subcrustală Vrancea din Romania, iar restul în alte ţări: Japonia, Chile,
Noua Zeelanda, Mexic, India, Martinica şi Peru. Intervalul de magnitudini ale cutremurelor din baza de
date este 5,2 ≤ MW ≤ 8,0. Aproape 50% dintre înregistrări (344 din totalul de 704) provin de la cutremure
subcrustale vrâncene produse între anii 1977 - 2013.

4.4. Analize de vulnerabilitate, impact şi risc

Din literatura naţională de specialitate, se pot selecta câteva studii care abordează problematica
evaluării vulnerabilităţii la hazarde naturale: Tanislav et al. (2009) utilizează 39 indicatori, incluşi în 4
grupe majore, în funcţie de factorii principali (fizici, sociali, de mediu şi economici) care măresc
susceptibilitatea comunităţilor la hazarde naturale şi de elementele expuse acestor evenimente; Armaş et
al. (2013) abordează vulnerabilitatea socială printr-o analiză multi-criterială, operând cu numeroşi
indicatori statistici; pentru a cuantifica vulnerabilitatea umană în arealele rurale, Stângă şi Grozavu (2012)
îşi structurează baza de date în mai multe categorii (habitat rural, caracteristici demografice, agricultură,
calitatea mediului). În general, în România, studiile cu privire la analiza, evaluarea sau managementul
riscului asociat alunecărilor nu sunt numeroase, datorită în principal accesului dificil la date menite să
sprijin evaluarea expunerii sau vulnerabilităţii elementelor expuse riscului. Chiar şi aşa, lucrările vin să
18
sprijine poziţionarea României ca hotspot al riscului pe harta Europei (Jaedicke et al. 2014). Studiile s-au
axat pe evaluarea expunerii la scară mare, derivarea de informaţii cu privire la elementele la risc la nivel
de UAT (LAU 1-2), evaluarea vulnerabilităţii sociale şi fizice, analiza riscului în cadrul unor unităţi
administrative (Stângă şi Grozavu, 2012, Godfrey et al., 2015, Mărgărint et al., 2013, Mihai şi Săvulescu,
2006, Tanislav et al., 2009, Sorocovschi, 2007, Stângă şi Rusu, 2006, Stângă şi Grozavu, 2012, Armaş,
2014, Micu, 2011, Zumpano et al., 2014, Zumpano, 2015). Carpaţii şi Subcarpaţii Buzăului şi Vrancei au
făcut obiectul de studiu a trei proiecte europene - FP6 CLAVIER1, FP7 ECLISE2, FP7 MC-ITN
CHANGES3 - care au contribuit la aplicarea unor modele matematice pentru zonarea susceptibilităţii,
hazardului şi riscului la alunecări în regiune. În FP7 ECLISE (IGAR, 2014) a fost propus un cadru
metodologic pentru studiul impactului noilor scenarii de schimbări climatice asupra riscului prin alunecări
la scara judeţelor Buzău şi Vrancea, ce acoperă suprafeţe importante din Carpaţii şi Subcarpaţii de la
Curbură.

5. Metoda optimă pentru evaluarea riscului la alunecări (alunecări de teren) în cadrul RO-
RISK
Pe baza celor expuse anterior, metodele optime pentru analizele de susceptibilitate, hazard şi risc, ca
şi tipul şi cantitatea de date considerate necesare sunt determinate de scopul evaluării, disponibilitatea şi
formatul unor date disponibile, scara naţională/regională solicitată, omogenitatea/eterogenitatea terenului
şi disponibilitatea resurselor .
Metoda optimă selectată în acest proiect reflectă stadiul actual al preocupărilor în domeniu pe plan
internaţional şi în România, dar în acelaşi timp, şi constrângerile impuse de scara naţională şi nivelul
bazelor de date, toate acestea determinând un nivel preliminar al evaluărilor. Totodată, în acest cadru,
metoda are un caracter inovativ, reprezentând o etapă nouă în evaluarea alunecărilor (alunecări de teren)
în România. Spre deosebire de evaluările anterioare, realizate la nivel naţional, metoda propusă în RO-
RISK aduce câteva elemente de noutate: i) integrarea la nivel naţional a unor date din surse multiple; ii)
parcurgerea tuturor etapelor de evaluare din cadrul complex al managementului riscului; iii) alinierea la
cerinţele / recomandările / liniile directoare metodologice internaţionale.
Metoda optimă de evaluare a riscului la alunecări de teren este prezentată în continuare urmărind
principalele etape: analiza susceptibilităţii (a hazardului relativ), analiza hazardului, analiza consecinţelor
(a impactului), calculul, evaluarea şi tratarea riscului.

5.1. Baze de date ce vor fi utilizate în cadrul RO-RISK

Tab. 3 Baze de date utilizate în evaluarea riscului de alunecări (alunecări de teren) în proiectul RO-RISK2
Nr. Tip de date Parametri Acoperire Forma Rezoluţie Furnizor Relevanţă pe componente de Observaţii
Crt temporală t spaţială/ analiză
. scară
1 Alunecări Localizare 2005-2015 Vector IGSU Hazard; scenarii de hazard 31 judeţe
(alunecări de eveniment; data (fişă
teren) producerii, tehnică)
persoane
decedate, rănite,
isolate, evacuate,
fără acces la
servicii;
clădiri/anexe
afectate, distruse;

1
CLAVIER: Climate Change and Variability: Impact on Central and Eastern Europe, coord: Institutul de Meteorologie
Max Plank (MPI-M), 2006-2009, www.clavier-eu.org
2
ECLISE: Enabling CLimate Information Services for Europe, coord.: Institutul Olandez Regal de Meteorologie (KNMI),
2011-2014, http://www.eclise-project.eu/
3
CHANGES: Changes in hydro-meteorological hazards as analyzed by a new generation of European Scientists, coord:
Universitatea din Twente – ITC, 2011-2014, www.changes-itn.eu
2
Tabelul cuprinde datele potenţiale (unele dintre aceste date urmează să fie puse la dispoziţie de către IGSU)
19
 tipuri şi lungimi
de drum afectate;
modul de utilizare
al suprafeţei
afectate; activităţi
economice
întrerupte; costuri
estimative de
intervenţie;
valoarea
pagubelor
2 Alunecări Alunecări de - Vector MDRAP Hazard – analiza de susceptibilitate Legea 575/2001
teren Raster
3 Alunecări Alunecări de - Vector IGAR Hazard – analiza de susceptibilitate Inventare regionale din
teren Raster arhiva instituţiei
4 Alunecări Alunecări de - Vector UTCB Hazard – analiza de susceptibilitate Inventare regionale din
teren Raster arhiva instituţiei
5 Alunecări Alunecări de - Vector URBAN- Hazard – analiza de susceptibilitate Inventare regionale din
teren Raster INCERC arhiva instituţiei
6 Climatice Precipitaţii 1961-2015 Raster 1 km ANM Hazard; scenarii de hazard Reţeaua meteo naţională
7 Relief Hipsometrie - Raster ANCPI Hazard – analiza de susceptibilitate Derivate DEM
geodeclivitate,
expoziţie,
fragmentare.
8 Pedologice Clase de soluri - Vectori 1:200000 ICPA Hazard; scenarii de hazard Tipurile de soluri grupate
pe clase
9 Hidrografice Reţeaua - Vector 1:25000 INHGA Hazard – analiza de susceptibilitate Fragmentarea reliefului
hidrografică
10 Geologice Formaţiuni - Vector 1:200000 IGR Hazard – analiza de susceptibilitate -
geologice
11 Geotehnice Parametrii - Fişă UTCB Hazard – analiza de susceptibilitate -
geotehnici în tehnică
amplasamente cu Raport
alunecări de tehnic
teren
12 Geotehnice Parametrii - Fişă URBAN- Hazard – analiza de susceptibilitate -
geotehnici în tehnică INCERC
amplasamente cu Raport
alunecări de tehnic
teren
13 Seismice PGA - Raster Zone INFP Hazard; scenarii de hazard -
seismogen
e
14 Utilizare/aco Categorii de 1990 Vector 1:100000 AEM Hazard; scenarii de hazard CORINE LandCover 1990,
perire a acoperire/utilizare 2000 2000, 2012
terenurilor a terenurilor 2011-2012
15 Arii protejate Categorii majore - Vector 1:25000 IGAR Hazard; scenarii de hazard IUCN, Natura 2000
de arii protejate
16 Climatice Temperatură 1961-2015 Raster 1 km ANM Hazard; scenarii de hazard Reţeaua meteo naţională
Precipitaţii
17 Climatice Precipitaţii 1976-2035 Raster 1 km ANM Hazard; scenarii de hazar; Proiecţii climatice
incertitudini disponibile din 6
experimente de modelare
din cadrul programului
EURO-CORDEX (RCP4.5,
RCP8.5)
18. Căi de Drumuri naţionale - Vector Hazard – Modelarea schimbărilor în Proximitatea faţă de
comunicaţii şi judeţene structura utilizării/acoperirii principalele căi de acces
Drumuri terenurilor cu modelul CLUE-S
comunale
Drumuri
forestiere şi
agricole
19. Socio- Reţeaua de 2002 Vector Naţional INS Risc -
economice aşezări
Populaţia 2002 Vector Nivel LAU2 INS
Centre majore de 2016 Vector Proxi hazard-risc
prelucrare/ Google
exploatare a Earth
lemnului
Acronime utilizate :
ANM = Administraţia Naţională de Meteorologie; UTCB = Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti; INFP = Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Fizica
Pământului; URBAN-INCERC = Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă; IGAR = Institutul de Geografie al
Academiei Române; INS = Institutul Naţional de Statistică; ICPA = Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului; IGR =
20
Institutul Geologic al României; INHGA = Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor; ANCPI = Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară; AEM =
Agenţia Europeană de Mediu; MDRAP = Ministerul Dezvoltării Regional şi Admnistraţiei Publice; IGSU = Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

5.2. Analiza de hazard şi harta de hazard

Evaluarea susceptibilităţii (hazard relativ), definită ca şi componenta spaţială a probabilităţii de
apariţie viitoare a unei anumite categorii de alunecări (ex. alunecări de teren), va fi prima fază în evaluare
a hazardului în cadrul Ro-RISK. Inventarul de procese ce va fi utilizat va avea ca sursă de provenienţă: i)
rapoartele oficiale ale Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă (rapoarte operative, rapoarte de
sinteză), din perioada 2005-2015; ii) alunecările cartate în cadrul procesului de aplicarea a metodologiei
prevăzute în Legea 575/2001 privind aprobarea Planul de Amenajare a Teritoriului National - PATN -
Secţiunea a V-a - Zone de risc natural; iii) inventare regionale din arhivele IGAR, UTCB şi URBAN-
INCERC. Procesele vor fi reprezentate punctiform (punctul se va poziţiona la partea superioară a râpei de
desprindere). Se vor procesa în GIS date tematice şi de mediu în vederea derulării procedurii de estimare a
susceptibilităţii prin intermediul unei abordări mixte (statistico-euristice), semi-cantitative, care îmbină
o abordare calitativă (de tip expert), prin intermediul unei analize spaţiale multi-criteriale, cu una
statistică în acordarea ponderilor. Evaluarea susceptibilităţii se va face în contextul unor unităţi teritoriale
morfo-lito-structurale omogene la nivel naţional, rezultând diferite scenarii spaţiale. Factorii de
favorabilitate (exprimaţi ca variabile independente cu clasele lor) pe baza cărora se va calcula
probabilitatea de apariţie viitoare vor fi: relieful (parametri morfometrici derivaţi din modelul numeric al
terenului utilizat), modul de utilizare a terenului (sursa CORINE LandCover 2012), litologia (harta
geologică 1:200,000 publicată de Institutul Geologic al României, incluzând date geotehnice, fizice şi
mecanice din arhivele UTCB şi URBAN-INCERC). În practica internaţională, utilizarea unei hărţi
geotehnice în evaluarea susceptibilităţii şi a hazardului (în locul celei geologice) este recomandată la scări
mari de lucru (ex. sectoare de versant, unităţi administrativ-teritoriale de rang inferior) întrucât la scări
mici, procedura de obţinere implică generalizări mari ale parametrilor de stare ai rocilor ce prezintă mod
natural o variaţie spaţială extrem de ridicată (Aleotti şi Choudhury, 1999, JTC-1 et al., 2008, van Westen
et al., 2008, Corominas et al., 2014). Cu toate acestea, parametrii geotehnici pot îmbunătăţi agregarea în
unităţi omogene a claselor litologice, atunci când numărul acestora este prea mare şi vor sprijini validarea
rezultatelor.
În RO-RISK, în cadrul analizei de susceptibilitate (hazard relativ) la alunecări (alunecări de
teren), se vor sistematiza informaţiile geotehnice derivate din rapoartele puse la dispoziţie de MDRAP (cu
privire la aplicarea Legii 575/2001), studiile prezentate în lucrări de specialitate (inclusiv volume ale unor
manifestări ştiinţifice) şi studii de caz provenite din arhivele UTCB şi URBAN-INCERC. Baza de date
referitoare la parametrii geotehnici obţinuţi din investigaţii de teren sau încercări de laborator va fi
integrată celorlalţi factori de favorabilitate (ex. litologie) necesari în evaluarea susceptibilităţii şi
hazardului. Se va obţine astfel o hartă generalizată la nivelul unităţilor morfo-lito-structurale
reprezentative la nivel naţional, după cum este detaliat mai jos. Datele existente în cadrul surselor sus-
menţionate vor fi agregate în cadrul unei baze de date care va cuprinde informaţii privind localizarea
forajelor prin coordonate geografice, adâncimea forajelor, nivelul apei subterane, parametrii geotehnici
reprezentativi asociaţi unui amplasament din teritoriu, identificarea stadiului evolutiv al proceselor de
instabilitate (active, stabilizate, inactive, reactivate) şi sursa de provenienţă a datelor inventariate. Vor fi
identificate tipurile de pământuri din categoria celor cu comportament special sub acţiunea factorilor
hidrici şi climatici: pământurile sensibile la umezire (PSU; NP 125: 2010 Normativ privind fundarea
construcţiilor pe pământuri sensibile la umezire) şi pământuri cu umflări si contracţii mari (PUCM; NP
126: 2010 (Normativ privind fundarea construcţiilor pe pământuri cu umflări şi contracţii mari). Sursele
de incertitudine asociate parametrilor geotehnici provin din: (i) variabilitatea spaţială a parametrilor
geotehnici ai pământurilor în cadrul unei unităţi sau clase geologice;(ii) numărul limitat de investigaţii de
teren şi încercări de laborator, tipurile de metode aplicate, erori în procesarea şi interpretarea

21
rezultatelor;(iii) lipsa de acurateţe în metodele de investigare a terenului, dată de modul de recoltare,
transport şi încercare al probelor din foraje.
Validarea modelului de susceptibilitate se va face (prin intermediul curbei ROC) cu o serie de date
independente (nefolosite anterior în rularea şi calibrarea acestuia) de alunecări (alunecări de teren), având
ca sursă de provenienţă literatura de specialitate publicată în România. În acest fel, se va estima şi
capacitatea de predicţie a modelului. Rezultatul provenit din această evaluare va fi reprezentat de hărţi de
susceptibilitate la alunecări ce corespund unui aceluiaşi număr de scenarii spaţiale. Pentru a pregăti pasul
ulterior, de evaluare a hazardului, pe lângă folosirea hărţii modului de utilizare a terenului ca imagine
statică, se va încerca, în funcţie de condiţionările/limitările software şi hardware, şi o simulare dinamică
viitoare utilizând modelul CLUE-S (întrucât operaţiunea la o asemenea scară reprezintă o noutate
metodologică, iar succesul ei şi utilizarea ulterioară a rezultatelor vor depinde de capacitatea software-ului
de a rula un număr aşa mare de date).
Faza următoare de analiză este dedicată analizei hazardului. La estimarea probabilităţii spaţiale
se vor adăuga informaţii referitoare la probabilitatea temporală şi magnitudine/intensitate.
Pe baza consideraţiilor anterioare, începând de aici, termenul de ―hărţi de hazard‖ trebuie înlocuit
cu cel de ―hărţi ale scenariului de hazard‖. Analiza unui scenariu este acel proces de a evalua posibile
evenimente viitoare luând în considerare alternative plauzibile (dar nu probabile în mod egal) (Mahmoud
er al., 2009). Astfel, scenariul de hazard este o reprezentare a viitorului derivată din condiţionări posibile
şi plauzibile, rezultată în urma unei proceduri complexe, ce includ numeroase variabile din multe câmpuri
de activitate, aduse într-un context multidisciplinar, interdisciplinar şi transdisciplinar.
Aşa cum se subliniază în literatură, pe plan internaţional sunt foarte rare cazurile (ex. Italia) în care
se dispune de inventare istorice ale alunecărilor (alunecări de teren), suficient de cuprinzătoare şi extinse
pentru a permite analiza directă a frecvenţei şi deci a hazardului. În condiţiile în care şi la nivelul
României un astfel de inventar lipseşte, în proiectul RO-RISK, analiza cuplului de caracteristici
magnitudine/frecvenţă, se va face indirect, adică prin referire la principalii factori declanşatori
(precipitaţii, cutremure). Vor fi elaborate mai multe scenarii de hazard ce vor acoperi un spectru larg de
variaţie a caracteristicilor de magnitudine/frecvenţă.
În vederea elaborării unor scenarii de hazard pentru alunecările de teren induse de factorul
climatic, se va analiza factorul pregătitor/declanşator precipitaţii. Alegerea unor scenarii de hazard se
va face pe baza unor situaţii predeterminate de frecvenţă (probabilitate) sau a evenimentelor istorice de
mare magnitudine care au înregistrat pagube majore la nivel de UAT (în limita datelor disponibile asupra
pagubelor la evenimente istorice similare):
 În cazul scenariilor selectate pe baza unor probabilităţi temporale predeteminate (de ex. intervale
de revenire de 10, 30, 50, 100 şi 1000 de ani) ale unor parametri declanşatori, va fi estimată, la nivelul
fiecărui pixel, o corespondenţă între magnitudinea factorului climatic şi magnitudinea efectului său
(alunecări) aşteptat. Aşa cum s-a arătat în secţiunea 3.2.2. , la scara de lucru naţională/regională, atribuirea
unei magnitudini efectului evenimentelor declanşatoare nu va avea în vedere procesele individuale ci
mulţimea de procese. În această estimare se va ţine cont atât de judecata de tip expert cât şi de informaţiile
conţinute în setul de date privind procesele de alunecare furnizat de IGSU.
 Dacă datele temporale disponibile o vor permite, în cazul scenariilor selectate pe baza unor
magnitudini mari a fenomenului de alunecare, va fi calculată probabilitatea temporală de depăşire a acelor
caracteristici (ex. cantitate, durată) ale factorului declanşator care au generat evenimentul respectiv.
Analiza informaţiei climatice istorice constituie un punct de plecare în cadrul acestei etape, prin
realizarea fişelor de caracterizare a condiţiilor pluviometrice în perioade antecedente producerii unor
evenimente de alunecare semnificative (generatoare de pagube), selectate din cadrul inventarului naţional
de procese furnizat de către IGSU. Într-o fază ulterioară, Administraţia Naţională de Meteorologie
(Meteo-Ro) împreună cu Institutul de Geografie al Academiei Române (IGAR) vor stabili pragurile
pluviometrice de pregătire/declanşare (cantitate, durată), corespunzătoare evenimentelor semnificative
selectate.

22
 Estimarea cantităţilor maxime asociate perioadelor de revenire stabilite se va realiza
identificând în prealabil distribuţia de densitate de probabilitate cea mai potrivită pentru fiecare şir de date
al indicilor climatici care vor fi utilizaţi pentru caracterizarea factorului climatic pregatitor/declanşator al
alunecărilor de teren, pentru perioada de observaţii 1961-2015 (55 de ani). Pentru aceasta vor fi testate
mai multe distribuţii teoretice de densitate de probabilitate, caracteristice valorilor extreme, ca de
exemplu: General Extrem Value (GEV), Gumbel, Frechet, Weibull, Gamma şi General Gamma şi vor fi
aplicate teste de concordanţă (de tipul Kolmogorov-Smirnov, Anderson-Darling şi Chi-Squared) pentru a
o selecta pe cea mai potrivită (El Adlouni et al., 2008). Odată identificată distribuţia potrivită de densitate
de probabilitate, vor fi calculate, pe baza ei, perioadele de revenire de 5, 10, 30, 50, 100 şi 1000 de ani, în
funcţie şi de lungimea şirurilor de date istorice disponibile, pentru climatul prezent şi a datelor pentru cel
viitor. Menţionăm că, pentru estimările cantităţilor maxime de precipitaţii pentru o perioadă de revenire
de 1000 de ani, din punct de vedere al semnificaţieri statistice, seriile de date de pornire trebuie sa conţină
valori pentru cel puţin 250 de paşi în timp.
Analiza evoluţiei viitoare a indicilor climatici care vor fi utilizaţi pentru caracterizarea factorului
climatic pregatitor/declanşator al alunecărilor de teren se va face pe baza rezultatelor experimentelor
numerice disponibile cu modele climatice regionale din programul EURO-CORDEX, acoperind, în
principal, perioadele: 1976-2005, 2006-2035 şi 1976-2035 (Jacob şi colaboratorii, 2014). Menţionăm că
rulările istorice în cazul noilor experimente menţionate mai sus se încheie la sfârşitul anului 2005 şi date
de proiecţii sunt începând cu anul 2006. Modele EURO-CORDEX au o rezoluţia spaţială de 12,5 km, iar
experimentele numerice s-au realizat în condiţiile noilor scenarii RCP4.5 şi RCP8.5 (van Vuuren et al.,
2011). În această etapă, vor fi utilizate experimentele numerice şi modelele regionale cu disponibilitate
publică şi care simulează climatul actual din România în parametrii acceptabili (Bojariu şi colaboratorii,
2015). Rezultatele modelelor climatice EURO-CORDEX vor fi corectate, cu limitarea supraestimărilor şi
subestimărilor sistematice la nivel anual, anotimpual şi lunar în raport cu datele de observaţii din perioada
de referinţă. Se va aplica metoda quantile mapping, care presupune calibrarea distribuţiilor de frecvenţă
ale parametrilor simulaţi de modelele climatice, utilizându-se ca referinţă datele înregistrate la staţiile
meteorologice (Maraun 2013).
Pentru obţinerea unei rezoluţii spaţiale cât mai fine (1 km), cerută de beneficiar, vor fi aplicate
tehnici de downscaling statistic, integrând tipurile de date disponibile în modele statistice testate şi
validate pe observaţii. Modelele statistice se vor baza pe metode multivariate precum: analiza corelaţiei
canonice (CCA) şi tehnici de dezagregare spaţială.
Metoda optimă de realizare a hărţilor de distribuţie spaţială a normalelor climatologice va fi aleasă
prin testarea mai multor metode de interpolare spaţială şi aplicarea procedurii de validare încrucişată.
Metodele de interpolare spaţială pornesc de la premisa ca variabilele să fie normal distribuite din punct de
vedere statistic, astfel că datele de precipitaţii vor fi transformate, utilizându-se funcţia logaritm natural.
Informaţia climatică va fi furnizată în format raster GIS, în proiecţie Stereo 70, la o rezoluţie spaţială de
1000 x 1000 m.
În final, în urma aplicării matricilor de tip magnitudine x probabilitate spaţială de producere a
alunecărilor vor rezulta scenarii de hazard la alunecări de teren induse de precipitaţii. Acestea vor fi
exprimate printr-o anumită amploare a fenomenului de alunecare indus de precipitaţii ca şi printr-o
probabilitate temporală, fie constantă la nivel naţional, fie variabilă în spaţiu.
Incertitudinile care pot afecta estimarea scenariilor de hazard induse de precipitaţii sunt legate în
general de: supraestimări şi subestimări proprii scenariilor şi modelelor climatice, gradul de precizie al
procedurilor de downscaling, incertitudinile calculelor statistico-probabilistice, lungimea orizontului de
timp pe care se bazează acestea, eventuala utilizare a cunoştinţelor de tip expert. Existenţa unor diferenţe
între clima observată şi cea simulată cu modele climatice este inevitabilă, având în vedere particularităţile
de construcţie ale fiecărui model prin reprezentarea proceselor la diferite scări spaţiale si temporale.
Metoda quantile mapping, va fi utilizată pentru limitarea supraestimărilor şi subestimărilor sistematice ale
modelelor climatice EURO-CORDEX la nivel anual, anotimpual şi lunar în raport cu datele de observaţii

23
din perioada de referinţă. Metodologia de bază pentru evaluarea şi limitarea unora dintre incertitudini
foloseşte conceptul de ansamblu de experimente numerice, cu mai multe modele climatice.
Pe lângă precipitaţii, unul dintre factorii importanţi declanşatori de procese de alunecare, definitorii
pentru o mare parte din teritoriul României sunt seismele. Din toate cele 14 surse seismice ale României,
sursa seismică subcrustală Vrancea este cea mai activă şi puternică şi influenţează mai mult de două
treimi din teritoriul României, precum şi o parte din Republica Moldova şi Bulgaria. O descriere detaliată
a sursei seismice intermediare Vrancea poate fi găsită în lucrări precum Radulian et al., 2000; Lungu et
al., 2000, Ismail-Zadeh et al., 2012.
Chiar dacă o corelaţie exactă între cutremure şi alunecări de teren nu există încă bine surprinsă în
literatura naţională de specialitate, din punct de vedere morfogenetic, există urme clare în morfologia
reliefului de alunecări profunde ce nu au putut avea drept cauză decât cutremurele cu magnitudini ridicate.
Dacă pentru evenimentele din 1802 (M 7.9) şi 1838 (M 7.5) aproape că nu există informaţii, pentru
cutremurele din 1940 (M 7.7) şi 1977 (M 7.4) există descrieri ale efectelor lor: Radu şi Spânoche
menţionează cel puţin 40 de alunecări coseismice (fără a le poziţiona însă cu precizie) în cadrul izoseismei
de 8 grade a cutremurului din 1940, în timp ce Mândrescu enumeră 12 alunecări coseismice şi 4
postseismice în interiorul aceleiaşi izosisme a cutremurului din 1977 (acelaşi pentru care Bălteanu, 1983
cartează într-un bazin mic afluent al Buzăului zeci de prăbuşiri, cu volume până la 360 m3 şi numeroase
alunecări, cu volume de până la 200 000 m3).
Scenariile de hazard la alunecări induse de cutremure pot fi calibrate pe baza a trei parametri
relevanţi pentru magnitudinea/intensitatea unui seism: acceleraţia maximă de vârf (PGA), Intensitatea
Arias (AI) sau deplasarea Newmark (ND). Dacă ND reprezintă modalitatea cea mai detaliată de a
prezenta această corelaţie, implicarea calculării factorului de siguranţă (caracteristic unei abordări la nivel
local) îngreunează această abordare la scări mici de lucru. AI, fiind o intensitate instrumentală, depinde de
densitatea reţelei de măsurare/monitorizare a parametrilor seismici (accelerometre). În acest context, la o
scară mică de lucru (nivel naţional), PGA rămâne metoda cea mai facilă de a corela cutremurele cu
producerea alunecărilor (Cascini, 2008, Corominas et al., 2014, van Westen et al., 2008, Garcia-
Rodriguez at al, 2008).
În cadrul RO-RISK, scenariile de revenire a acceleraţiei de vârf a terenului (PGA) se vor
determina prin analize probabilistice de hazard seismic. Rezultatele analizei probabilistice de hazard
seismic (PSHA) vor fi prezentate în termeni de hărţi de hazard seismic. Acestea din urma se vor constitui
în scenariile de revenire a acceleraţiei de vârf, necesare în vederea evaluării factorului declanşator
cutremur.
Pentru a elabora şi estima scenariile de hazard induse de seisme se vor identifica scenariile de
hazard cu impact potenţial major asupra alunecărilor pe baza capabilităţilor zonelor seismogene din ţară
(cu implicaţie în generarea de procese de alunecare), astfel:
 Pentru fiecare zonă seismogenă considerată relevantă se va selecta cutremurul maxim observat
(reasonable worst scenario).
 Pentru fiecare zonă seismogenă considerată relevantă se va selecta cutremurul maxim prognozat
(worst case scenario).
Dacă se consideră o repartiţie frecvenţă-magnitudine de tip trunchiat (aşa cum se procedează de
obicei), probabilitatea de depăşire a cutremurului maxim prognozat va fi zero. Mai mult, probabilitatea
cutremurului maxim observant va depinde de magnitudinea cutremurului maxim prognozat. Probabilitatea
scenariului de cutremur va fi (considerând magnitudinea si pozitia focarului ca variabile aleatoare
independente) produsul dintre probabilitatea magnitudinii şi probabilitatea poziţiei focarului, cea ce va
conduce la valori extrem de reduse ale probabilităţii scenariului. Din această cauză, pentru scenarii de
cutremur postulate nu se poate enunţa o probabilitate rezonabilă de producere a hazardului. În acest
context, se va postula cu probabilitate 1 (similar pentru analiza deterministă de hazard seismic) scenariul
de cutremur, se va defini vulnerabilitatea probabilistic şi va rezulta în acest fel un risc semi-probabilistic.
 Alte trei scenarii seismice relevante pentru potenţialul de declanşare a proceselor în masă vor viza
sursa intermediară Vrancea (sau toate sursele seismice ce afectează teritoriul României, dacă se va dovedi
24
relevant) Aceste scenarii vor fi obţinute prin analiza probabilistică a hazardului seismic şi vor vor
prezenta distribuţia spaţială a hazardului seismic exprimat prin acceleraţia de vârf a terenului, PGA la
diferite perioade medii de revenire (10, 100 şi 1000 ani).
În final, în urma aplicării matricilor de tip parametru ce caracterizează hazardul seismic x
probabilitate spaţială de producere a alunecărilor vor rezulta scenarii de hazard la alunecări de teren
induse de cutremure. Acestea vor fi exprimate printr-o anumită amploare a fenomenului de alunecări
induse de cutremure ca şi printr-o probabilitate asociată, fie constantă la nivel naţional, fie variabilă în
spaţiu.
În ce priveşte incertitudinile asociate acestei abordări, trebuie ţinut seama de faptul că PSHA pentru
un amplasament este realizată considerând toate mişcările terenului provenind de la cutremure de orice
magnitudine posibilă şi/sau de la orice distanţă hipocentrală. PSHA are însă avantajul că integrează în
totalitate incertitudinile aleatoare provenite din analiza seismicităţii şi a parametrilor aşteptaţi ai mişcării
terenului la un viitor cutremur într-un anumit amplasament. Incertitudini pot însă să apară în identificarea
unor relaţii între intensităţi macroseismice sau intensităţi seismice instrumentale şi producerea
alunecărilor.
În cartografierea macroteritorială a hazardurilor se vor avea în vedere şi prevederile Legii
575/2001 privind aprobarea Planul de Amenajare a Teritoriului National - PATN - Secţiunea a V-a - Zone
de risc natural, care conţine reprezentarea cartografică a hazardurilor la cutremure şi alunecări de teren la
nivel naţional. Astfel, unul din scenariile de hazard se va referi la harta de hazard rezultată prin aplicarea
metodologiei prevăzute în lege care va fi evaluată în funcţie de capacitatea de predicţie.
Conform studiilor elaborate pe plan internaţional, scara hărţilor de hazard nu poate fi mai precisă
decât scara datelor de intrare utilizate. Astfel, hărţile de susceptibilitate la alunecări vor integra datele
corespunzatoare scării hărţilor disponibile (informaţii geologice la 1: 200 000, informaţii de utilizarea
terenurilor la 1:100 000). Harta poate fi vizualizată din punct de vedere tehnic la scara 1:25 000 şi
reprezentată printr-o rezoluţie corespunzătoare acestei scări, însă trebuie luat în considerare faptul că, în
interpretarea hărţii pot să apară erori considerabile datorate informaţiilor prea generale de la scările 1:100
000 şi 1: 200 000. În faza obţinerii hărţilor de hazard din cele de susceptibilitate, generalizarea poate fi
mai accentuată, aceasta depinzând de scara cea mai bună la care pot fi aduşi parametrii consideraţi ai
factorilor declanşatori.
Incertitudinile ce caracterizează etape din cadrul evaluării de hazard ţin în general de calitatea
datelor din inventarul alunecărilor (în funcţie de care se alege metoda de evaluare şi caracterul său
calitativ, semi-cantitativ sau cantitativ), reflectate în special în acurateţea poziţionării lor şi în modul în
care acestea sunt reprezentate grafic (ca entităţi punctiforme sau poligonale, transformarea de puncte în
poligon şi vice-versa). Dimensiunea unităţii de referinţă impune o poziţionare corectă a
punctului/poligonului reprezentând procesul respectiv, iar o poziţionare incorectă a lui poate influenţa
ponderea respectivului proces în cadrul claselor factorilor de favorabilitate (spre exemplu, valorile
geodeclivităţii versanţilor pot varia mult pe suprafeţe mici). Totodată, o altă sursă importantă de
incertitudini este modul în care elementele din inventar au fost cartate. Cartarea trebuie sa fie realizată în
aşa fel încât procesele să fie reprezentative pentru întreaga suprafaţă analizată; în caz contrar, aglomerarea
multor procese în areale strict delimitate (ex. luarea în considerare doar a alunecărilor care au afectat
drumuri, fără a le lua în considerare pe cele care s-au produs pe sectoare ale versantului în care lipsa unor
elemente expuse riscului cu valori însemnate a dus la omiterea cartării lor) introduce un efect de bias, ce
duce la o alterare a rezultatului final prin supraestimarea/subestimarea unor anumite clase ale factorilor de
favorabilitate. Incertitudinile ce caracterizează etapa de realizare a inventarului de procese de deplasare în
masă mai ţin deasemenea de popularea lui cu suficiente entităţi astfel încât acesta, odată constituit, să
poată fi reprezentativ la nivel de subunitate morfo-lito-structurală omogenă şi la nivel de factori
declanşatori (praguri de declanşare cu perioade de revenire).

5.3. Elaborarea listei de 40 de scenarii şi evaluarea a 5 dintre acestea

25
 Se vor identifica 40 de scenarii de risc cu impact potenţial major (constituite pe baza probabilităţii -
hazard şi a posibilului impact - consecinţe), în funcţie de datele istorice existente şi opinia experţilor
(IGAR, ANM, INFP, UTCB, URBAN-INCERC), scenarii ce vor face obiectul prioritizării ulterioare. Se
va urmări scoaterea în evidenţă a nivelul presupus al consecinţelor (ex.: scenariile cu cele mai grave
consecinţe sau cele mai grave consecinţe plauzibile).
Incertitudinile în cadrul alegerii celor 40 de scenarii derivă din caracterul mai mult sau mai puţin
comprehensiv al datelor existente la nivelul autorităţilor cu privire la pagubele provocate. Necunoaşterea
(datorită neconsemnării sau a reducerii acestora pe considerente politice sau economice) exactă a unor
pagube asociate unor evenimente din trecut poate afecta judecata de expert.
Pe baza criteriilor de probabilitate şi impact (consecinţe) se vor analiza şi prioritiza cele mai
relevante scenarii cu impact la nivel naţional. Se vor urmări criteriile de prioritizare din metodologia de
evaluare unitară a riscurilor. Pe baza descrierii scenariilor ca şi a probabilităţii calculate în analiza de
hazard, vor fi selectate 5 scenarii evidenţiate prin localizarea lor pe diagrama riscului.
Prioritizarea scenariilor poate fi afectată de incertitudini în privinţa impactelor, datorită aproximării
acestora în etapa anterioară prin suprapunerea hărţilor de hazard cu distribuţia şi caracteristicile
elementelor la risc. Incertitudinile derivă din cele proprii stabilirii listei de 40 de scenarii.

5.4. Descrierea celor 5 scenarii

Se vor descrie cele 5 scenarii de risc la alunecări rezultate din prioritizare, conform prevederilor
metodologiei unitare de evaluare a riscurilor şi de integrare a rezultatelor evaluărilor de risc sectoriale,
prevederi ce includ: descrierea detaliată a arealului în care se poate produce evenimentul; descrierea
cauzelor, a elementelor favorizante şi declanşatoare; descrierea evenimentului ipotetic; descrierea
capacităţilor de intervenţie. În cazul specific al scenariilor de alunecări (alunecări de teren) induse de
precipitaţii, se va face referire la cazurile cu episoade pluviale severe, pe baza indicilor calculaţi din
observaţii şi folosind rezultatele experimentelor numerice cu 6 modele regionale din programul
EuroCORDEX. În cazul specific al scenariilor de alunecări induse de cutremure se va face referire la
indicatori relevanţi ai mişcăriilor seismice şi la analiza probabilistică de hazard seismic.

5.5. Evaluarea probabilităţii, analiza impactului asupra populaţiei si asupra mediului

Probabilităţile temporale de producere ale scenariilor vor fi preluate din analiza de hazard, unde
au fost derivate cantitativ, prin metode statistice. În funcţie de specificul elaborării fiecărui scenariu în
parte, probabilitatea temporală caracteristică unui scenariu poate să fie unitară pentru pentru întreaga ţară,
sau variabilă spaţial. Probabilităţile exprimate cantitativ vor putea fi clasificate pe o scară calitativă
conform prevederilor metodologiei unitare de evaluare a riscurilor şi de integrare a rezultatelor evaluărilor
de risc sectoriale. Incertitudini în estimarea probabilităţilor provin din cele proprii diferitelor metode de
calcul statistico-probabilistice şi din alegerea orizontului de timp supus analizei, cât şi a lungimii acestuia.
Evaluarea impactului (a consecinţelor) se va face prin prisma cunoaşterii distribuţiei elementelor
expuse riscului considerate şi a vulnerabilităţii lor (estimată prin intermediul unor indicatori de
vulnerabilitate) şi corespunzător celor 5 scenarii prioritare.
În acest proiect, vulnerabilitatea la alunecări va fi analizată pentru elementele la risc, în funcţie de
datele puse la dispoziţie, fie cantitativ, fie semi-cantitativ şi se va exprima pe o scara între 0 (nici o
urmare) si 1 (totală). Se pot avea în vedere, după caz: diferite caracteristici ale elementelor la risc
considerate relevante, şi/sau magnitudinea hazardului conform fiecărui scenariu analizat şi/sau date asupra
pierderilor suferite la evenimente din trecut caracterizate prin anumite magnitudini.
Analiza criteriilor de impact şi a impactului general se va face conform prevederilor metodologiei
unitare de evaluare a riscurilor şi de integrare a rezultatelor evaluărilor de risc sectoriale.
Calculul tipurilor şi criteriilor de impact fizic direct asupra populaţiei şi mediului se va efectua prin
referire atât la elementele la risc cât şi la vulnerabilitatea acestora în situaţiile celor 5 scenarii selectate.
5.5.1. Evaluarea vulnerabilităţii clădiri la alunecări

26
 Aşa cum am arătat anterior, în practica internaţională, evaluarea vulnerabilităţii clădirilor la
procese de deplasare în masă este condiţionată atât de tipologia construcţiei, cât mai ales de mecanismul,
magnitudinea sau intensitatea diferitelor procese. Capacitatea clădirilor de a face faţă impactului cu un
proces de deplasare în masă depinde de materialul din care acestea sunt construite, de gradul de
întreţinere, de codurile de construcţie, de numărul de nivele/etaje sau de tipul de fundaţie. Procesele de
deplasare în masă pot genera un impact diferit: curgerile de debris şi căderile/prăbuşirile de roci sunt
responsabile de impactul cel mai sever, în timp ce alunecările acţionează prin deplasări cumulative. La
scară mică de lucru (naţională), se recomandă ca inventarul de clădiri să fie agregat în unităţi omogene,
din punt de vedere al: tipologiei structurale, materialelor de construcţii, vârstei şi numărului de etaje (JTC-
1 et al. 2008, Corominas et al., 2014).
În cadru RO-RISK, caracterizarea vulnerabilităţii individuale a fiecărei clădiri, pe lângă faptul că
ar implica un consum de timp (şi resurse) ce nu există la dispoziţie, este împiedicat şi de faptul că nu
exista un astfel de volum de date necesare. Potrivit recensământului INS, clădirile de locuit pot fi însă
clasificate la nivel de UAT în combinaţii de 7 tipuri de materiale (după materialul de construcţie al
pereţilor exteriori), 6 clase sau perioade de vârstă şi 5 clase sau regimuri de înălţime. În acest fel, în
condiţiile lipsei unui volum reprezentativ (şi armonizat din punct de vedere al distribuţiei spaţiale, al
reprezentării grafice sau al omogenităţii atributelor) al datelor ce fac referire la impactul alunecărilor
asupra clădirilor, care să permită fundamentarea unei abordări statistico-probabilistice, se poate considera
(ca urmare a unei evaluări de expert) că: i) afectarea unui numit areal în sensul pierderii totale a capacităţii
de a asigura fundarea şi stabilitatea clădirii, sau acoperirea cu material, conduce la vulnerabilitatea
maximă pentru grupul de clădiri existent; ii) afectarea unui numit areal din amonte sau aval de o zona
construită poate conduce la o vulnerabilitate gradată (analiză GIS de proximitate) pentru grupul de clădiri
existent. Incertitudinile apărute în cadrul unei astfel de evaluări derivă din faptul că indicatorii de
vulnerabilitate pentru elementele expuse riscului asociat acestor procese vor fi construiţi pe baza
conceptelor aplicabile şi calibrate pe baza datelor de observaţie, astfel încât vor încorpora incertitudinile
generate de abaterile datelor statistice. Deoarece în cadrul analizei intervin şi alţi factori aleatori, cu
abateri mult mai mari sau neevaluate încă, acestea trebuie considerate satisfăcătoare pentru acest tip de
abordare naţională primară a riscului .
5.5.2. Evaluarea vulnerabilităţii populaţiei la alunecări
Analiza vulnerabilităţii populaţiei la alunecări se va baza pe alegerea unor indicatori şi indici
reprezentativi la nivelul LAU 3, care să răspundă cerinţelor privind abordările de vulnerabilitate din
ştiinţele sociale şi fizice. Aceştia vor fi selectaţi pentru a oferi o imagine privind caracteristicile populaţiei
expuse, respectiv senzitivitate, dar şi a capacităţii de adaptare şi de a face faţă unui eveniment.
Procesul de selecţie şi agregare a indicatorilor este o provocare metodologică în sine, deoarece
rezultatele trebuie să fie relevante atât pentru mediul academic, dar şi pentru utilizatori (factorii de decizie
sau populaţia locală). Deşi nu există un set unic de indicatori pentru evaluarea vulnerabilităţii populaţiei la
alunecări, rezultatele procesului de selecţie a indicatorilor trebuie să îndeplinească câteva condiţii minime,
absolut necesare. Astfel, în scopul evaluării vulnerabilităţii populaţiei la alunecări pot fi selectaţi:
-indicatori adecvaţi în raport cu profilul utilizatorilor, putând transpune în termeni simpli un context
complex;
-indicatori adaptaţi scării de analiză;
-indicatori care asigură comparabilitatea rezultatelor (fie la scară temporală – modul în care
vulnerabilitatea unei entităţi teritoriale evoluează în timp, fie la scară spaţială – comparaţii între diferite
unităţi de expunere);
-indicatori care reflectă multiplele dimensiuni ale vulnerabilităţii la evenimente extreme (expunere,
senzitivitate, capacitate de adaptare);
-indicatori adaptaţi scării de analiză;
-indicatori robuşti, pentru care rezultatele agregării nu sunt influenţate/sunt puţin influenţate de
utilizarea diferitelor metode de agregare (VULMIN, 2013).

27
 Abordarea selectată în analiza vulnerabilităţii sociale la alunecări şi a impactului asupra populaţiei
(în funcţie de disponibilitatea anumitor date) este similară cu cea dezvoltată de Birkmann et al. (2011),
care au propus indicele de risc global (Wold Risk Index) ce cuprinde expunerea la hazarde şi
vulnerabilitatea. În cadrul proiectului RO-RISK va fi utilizat fundamentul ştiinţific al indicelui
WorldRiskIndex (Birkmann et al. 2011) adaptat realităţilor socio-economice ale României şi cerinţelor
impuse de abordarea riscului asociat proceselor de deplasare în masă.
Evaluarea impactului asupra a populaţiei în proiectul RO-RISK se va face prin analiza datelor
statistice puse la dispoziţie (raportate la scara de lucru LAU 3 - comune), privind în principal numărul
populaţiei (densitate) şi diverse caracteristici ale acesteia.
Accesul limitat la date privind numărul persoanelor decedate, rănite şi evacuate la evenimente
istorice similare de alunecări va duce la găsirea unei alternative pentru calculul vulnerabilităţii, bazată pe
o argumentaţie de tip judecată de expert. Astfel, ţinându-se cont de expunerea populaţiei în scenariile
alese, vulnerabilitatea acesteia va fi analizată prin metode semi-cantitative şi de tip expert, utilizându-se
atât indicatori care îi dau acesteia o măsură (ex. densitate, structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sex,
prezenţa cazurilor speciale, populaţie angajată în diferite sectoare economice şi/sau procentul populaţiei
asigurate), cât şi magnitudinea claselor de hazard. Din înmulţirea numărului populaţiei cu valorile de
vulnerabilitate vor rezulta clasele celor patru criterii de impact în cazul fiecărui scenariu.
Disponibilitatea datelor statistice la nivelul de acurateţe cerut constituie principala incertitudine şi
aceasta va condiţiona numărul de indicatori de vulnerabilitate luaţi în calcul.
5.5.3. Evaluarea vulnerabilităţii mediului şi a impactului alunecărilor asupra mediului se va
face prin analiza unor informaţii (raportate la scara de lucru LAU3) cu privire la distribuţia, suprafaţa şi
tipologia ariilor protejate, suprafeţele afectate la evenimente trecute şi, acolo unde calitatea datelor
permite, la perioada de refacere a ecosistemului afectat. Elementul la risc este reprezentat de existenţa şi
extinderea ariilor protejate. Acestea sunt clasificate în conformitate cu criteriile IUCN şi Natura 2000.
De altfel, studiile legate de analiza vulnerabilităţii mediului la alunecări la scări regionale şi
naţionale folosesc ca indicator comun de analiză ariile protejate (Castellanos Abella et al., 2007; van
Westen et al., 2008). În funcţie de disponibilitatea datelor, mai pot fi folosiţi şi alţi indicatori precum:
arealele forestiere, arealele degradate şi supra-utilizate (van Westen et al., 2011).
În vederea cuantificării indicatorului de impact asupra mediului (din metodologia unitară de
evaluare a riscurilor şi de integrare a rezultatelor evaluărilor de risc sectoriale), în funcţie de
disponibilitatea datelor asupra speciilor afectate şi a consecinţelor înregistrate la evenimente anterioare, se
vor face estimări privind numărul speciilor afectate din arealul afectat de alunecări şi durata de refacere a
ecosistemului. În lipsa unor date suficiente, pentru calculul indicatorului se va utiliza vulnerabilitatea de
mediu, care depinde de ierarhizarea ariilor protejate (în concordanţă cu reglementările IUCN şi Natura
2000) în funcţie de gradul de intervenţie antropică permisă. Aceasta reflectă fie prioritatea de a proteja
anumite specii sau habitate, fie integrarea în cadrul politicii de amenajare a teritoriului şi compatibilitatea
cu agricultura, silvicultura şi alte activităţi economice. În acelaşi timp, vulnerabilitatea de mediu va ţine
cont şi de distribuţia claselor de magnitudine a hazardului în cazul fiecărui scenariu investigat.

5.6. Calculul impactului global, evaluarea riscului, analiza incertitudinilor si propuneri de

tratare a riscurilor
Aşa cum s-a evidenţiat anterior, exemple de calcul global al impactului (consecinţelor) sunt puţine
în lume la o scară de analiză naţională, de obicei experienţa dovedind că este mai elocvent (şi în multe
cazuri, mai corect) să se urmărească numai un anumit tip de risc (economic, social, fizic, de mediu)
(Ciurean et al., 2013). Într-un context condiţionat de o scară mică de studiu (spre exemplu, un studiu la
nivel naţional), calculul impactului global se abordează exclusiv ca un index al consecinţelor, ce va sta
ulterior la baza unui index de risc, menit să susţină, într-o abordare top-down, focusarea prioritară a
atenţiei către regiuni ce necesită studii mai detaliate pe viitor (Guzetti, 2000, Yoshimatsu şi Abe, 2006,
Castellanos Abella şi van Westen, 2007, Corominas et al., 2014). O analiză cantitativă a consecinţelor
(impactului) este suficient de dificilă chiar şi la nivel regional, astfel încât o astfel de abordare la nivel
28
naţional se face de obicei pe baza unei abordări calitative sau cel mlt semi-cantitative (Puissant et al.,
2013, Corominas et al., 2014). În cadrul RO-RISK, analiza impactului global se va face luând în calcul
toate tipurile de impact (impactul economic, social şi psihologic vor fi furnizate de către instituţiile de
specialitate - IPE şi INSOC). Pentru fiecare impact, se vor agrega scorurile pentru criteriile de impact.
Principala sursa de incertitudine în procesul de evaluare a impactului va rezulta din baza de date
cuprinzând elementele expuse riscului, în corelaţie cu scara mică a studiului. Nivelul de încredere al
caracteristicilor de vulnerabilitate a elementelor expuse la risc va fi tributar preciziei datelor de intrare
puse la dispoziţie în analizele anterioare. În cazul în care datele de intrare privind elementele expuse la
risc nu vor permite o clasificare precisa conform taxonomiei acestora, vor fi necesare extrapolări care vor
induce imprecizii în datele de ieşire.
În literatura internaţională de specialitate, calculul riscului reprezintă o parte componentă a
estimării riscului şi rezultă ca produs al analizelor anterioare ale consecinţelor (impactului) şi hazardului
(probabilităţii) (Glade et al., 2005). O astfel de abordare cantitativă se pretează la o scară de lucru mare
(nivel local), întrucât calculul riscului include, pe lângă consecinţele directe şi pe cele asociate (indirecte),
mult mai dificil de estimat şi cuantificat la o scară mică. La nivel naţional, o astfel de abordare nu este
relevantă decât în cazul unei baze de date perfect armonizate, mai ales la nivelul cuantificării pagubelor
anterioare înregistrate în cadrul proceselor evaluate (alunecări în acest caz). În lipsa unei astfel de baze de
date, incertitudinile asociate unui astfel de demers sunt numeroase şi cu o pondere însemnată, fiind
necesară o enunţare a lor şi o precizare a locului unde ele se manifestă (Corominas et al., 2014).
Evaluarea ulterioară a riscului, în care acesta este judecat ca fiind acceptabil, tolerabil sau intolerabil,
reprezintă un pas extrem de dificil, întrucât raţionamentul care stă la baza acestei clasificări este influenţat
în mod decisiv de disparităţi regionale induse de valori psihologice, sociale şi culturale complet diferite.
În acest context, o astfel de evaluare a riscului se recomandă a se realiza la scări mari de lucru (nivel
local-regional) nu la nivel naţional, întrucât percepţia individuală sau de grup poate varia în funcţie de o
multitudine de factori precum nivelul de educaţie, gradul de cunoaştere al fenomenului adresat în studiu,
experienţa anterioară în conjuncturi similare, etc. (Glade et al., 2005). În tot acest context (detaliat
anterior), în RO-RISK, calcularea riscului la alunecări aferent fiecărui scenariu va rezulta ca produs al
probabilităţilor şi impactelor estimate anterior. Riscul global se va calcula pe baza impactului global prin
aplicarea matricei riscului, cu ajutorul unor matrici distincte pentru fiecare tip/criteriu de impact. Riscul
cuantificat pentru fiecare scenariu va fi supus unei confruntări cu criterii de acceptare şi de toleranţă a
riscului cât şi unor judecăţi de valoare. Analizele de tip cost-beneficu, ce vor sta la baza evaluării riscului,
vor fi furnizate de către instituţiile de specialitate (IPE şi INSOC). În urma acestor confruntări, fiecare
risc va fi evaluat. Incertitudinile vor fi sintetizate în cadrul unei abordări conceptuale tridimensionale, în
care acestea vor avea o localizare (unde anume apar în cadrul analizei: inventar, susceptibilitate, factori
declanşatori, elemente expuse riscului, consecinţe/valori ale pagubelor, vulnerabilitate, etc.), un nivel
(unde se manifesta incertitudinile în cadrul unui spectru ce ţine de la ignoranţă totală la cunoaştere
detaliată) şi o natură (dacă provin din imperfecţiuni ale cunoaşterii sau din variabilitatea inerentă a
proceselor descrise). Descrierea lor sintetică va cuprinde trei componente: caracterul vag (imprecizie în
definirea parametrilor), caracterul incomplet (modelele sunt, prin definiţie, simplificări ale realităţii) şi
caracterul aleator (absenţa frecventă a unui tipar strict în observaţii sau măsurători). Pe baza descrierilor
anterioare, incertitudinile vor fi încadrate în două clase principale: aleatorii sau epistemice. Scara
incertitudinilor va reflecta robusteţea modelelor probabilistice şi statistice de predicţie, reflectând
întrutotul calitatea datelor de input. Multe din analizele efectuate în etapele anterioare evaluării riscului
vor fi considerate estimări pentru că se bazează pe date ce se rezumă, în cel mai bun caz, la un număr
limitat de evenimente din trecut faţă de care scenariile luate în analiză pot sa difere foarte mult (cu cât
magnitudinea presupusă creşte iar probabilitatea e mai redusă, cu atât incertitudinile vor creşte şi ele din
lipsa unei comparaţii sau a unui nivel de referinţă cunoscut).
În literatura şi practica internaţională, tratarea riscului asociat alunecărilor reprezintă dezideratul
final al procesului de management al riscului şi include tot ansamblul tehnicilor (metode) şi tacticilor
(opţiuni) utilizate în reducerea efectelor hazardurilor naturale (Parkash, 2012). Oferirea unor soluţii de
29
tratarea a riscului este un proces extrem de sensibil şi cu implicaţii pe termen scurt-lung, întrucât datele
necesare pentru a analiza costurile şi beneficiile unei măsuri sugerate nu pot fi totdeauna disponibile cu o
acurateţe adecvată (Glade et al., 2005). Acest lucru se întâmplă mai ales la scară mică de studiu (nivel
naţional), întrucât operaţiunile de armonizare a datelor (cu provenienţă multiplă şi adresând un număr
mare de sfere de interes – procese naturale, demografie, economie, etc.) sunt mult îngreunate fie de un
volum mare al acestora, fie de o distribuţie inegală, care necesită operaţiuni dificile de sistematizare,
agregare sau standardizare (Corominas et al., 2014). În general, opţiunile tipice de tratare a riscului sunt:
acceptarea sau evitarea lui, reducerea probabilităţii de apariţie a hazardului natural, reducerea
consecinţelor, transferul riscului şi împărţirea pagubelor sau chiar amânarea deciziei (în condiţiile unui
volum mare al incertitudinilor (Parkash, 2012). În acest context, în cadrul RO-RISK se va sintetiza un
cadru general de tratare a riscului, configurat în concordanţă cu istoricul proceselor de deplasare în masă
pe versanţi generatoare de pagube, precum şi cu predicţiile realizate în cadrul modelării susceptibilităţii,
hazardului şi riscului. Opţiunile descrise vor trata măsuri de prevenire non-structurale (de la planuri de
amenajare a teritoriului la sisteme de alertare timpurie) şi măsuri de prevenire structurale (active – de
reducere a probabilităţii de apariţie sau diminuare a intensităţii procesului; pasive – protejarea elementelor
expuse riscului).

30
Bibliografie
Adger NW, Brooks N, Bentham G, Agnew M, Eriksen S (2004) New indicators for vulnerability and adaptive capacity, Tyndall Centre for
Climate Change Research, Technical Report 7
Adger WN (2006), Vulnerability, Global Environmental Change, 16: 268‐281
Aleotti P, Chowdhury R (1999) Landslide hazard assessment: summary review and new perspectives. Bull. Eng. Geol. Environ. 58(1):21–44
Andrei S, Manea S, Jianu L, Comeaga L (1996) Realizarea hartilor de risc pentru zone ale exploatarilor petroliere afectate de fenomene de
instabilitate, A 8-a Conferinta Nationala de Geotehnica si Fundatii, vol. 2, pp. 701-707, Iasi
Antonescu I, Manea S (1995) Some peliculiarities of slobe stability in urban areas, Proceedings of 10th Danube European Conference on Soil
Mechanics and Foundation Engineering, vol. 3, pp. 487-492, Mamaia, Romania
Armaş I (2011) Weights of evidence method for landslide susceptibility mapping. Prahova Subcarpathians, Romania, Nat. Hazards, 60:937–
950
Armaş I (2012) An analytic multicriteria hierarchical approach to assess landslide vulnerability, Case study: Cornu village, Subcarpathian
Prahova Valley/Romania, Zeitschrift für Geomorphologie, 55:209–229
Armaş I (2014) Diagnosis of landslide risk for individual buildings: insights from Prahova Subcarpathians, Romania, Environmental Earth
Sciences 71:4637 – 4646
Armaş I, Gavriş A (2013) Social vulnerability assessment using spatial multi-criteria analysis (SEVI model) and the Social Vulnerability
Index (SoVI model) – a case study for Bucharest, Romania Nat. Hazards Earth Syst. Sci 13:1481–1499
Ayalew L, Yamaghishi H (2005) The application of GIS-based logistic regression for landslide susceptibility mapping in the Kakuda-Yahiko
Mountains, Central Japan, Geomorphology 65:15-31
Bălteanu D (1979) Procese de modelare a versanţilor declanşate de cutremurul din 4 martie 1977 în Carpaţii şi Subcarpaţii Buzăului,
SCGGG-Geogr. XXVI
Bălteanu D (1983) Experimentul de teren în geomorfologie, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 156 p
Bălteanu D, Costache AM (2006) Conceptul de vulnerabilitate. Aplicaţii în geografie Revista Geografică 12:5-12
Bălteanu D, Micu M (2009) Landslide investigation: from morphodynamic mapping to hazard assessment. A case study in the Romanian
Subcarpathians, Muscel catchment. In: Malet J-Ph, Remaitre A, Bogaard T (eds) Landslide Processes. From geomorphologic
mapping to dynamic modelling. CERG Editions, Strasbourg, 235–241
Bălteanu D, Chendeş V, Sima M, Enciu P (2010) A country-wide spatial assessment of landslide susceptibility in Romania. Geomorphology,
Special Issue „Recent advances in landslide investigation‖ 124(3-4):102-112 Elsevier
Bell R, Glade T (2004) Landslide risk analysis for Bíldudalur, NW-Iceland. Natural Hazard and Earth System Science 4:1-15
Birkmann J, (2006) Indicators and criteria for measuring vulnerability: theoretical basis and requirements. In: Birkmann J (ed) Measuring
vulnerability to natural hazards towards disaster resilient societies. United Nations University, 55-77. Tokyo 2006
Birkmann J (2010) Regulation and coupling of society and nature in the context of natural hazards-different theoretical approaches and
conceptual framework and their applicability to analyse social ecological crises phenomena. In: Brauch HG, Oswald Spring U,
Mesjasz C, Grin J, Kameri-Mbote P, Chourou B, Dunay P, Birkmann J (eds) Coping with Global Environmental Changes. Disasters
and Security – Threats, Challenges, Vulnerability and Risks Hexagon Series on Human and Environmental Security and Peace, 5
Springer Berlin Heidelberg New York
Birkmann J , Welle T , Krause D, Wolfertz J , Suarez DC , Setiadi N (2011) WorldRiskIndex: Concept and Results. In: WorldRiskReport,
Bündnis Entwicklung Hilft, United Nations University, Institute for Environment and Human Security, Bonn 2011
Blaikie P, Cannon T, Davis I, Wisner B. (1994) At risk: Natural hazards, people‘s vulnerability, and disasters London: Routledge
Bogaard TA, van Asch ThWJ (2002) The role of the soil moisture balance in the unsaturated zone on movement and stability of the Beline
landslide, France. Earth Surface Processes and Landforms 27:1177-1188
Bojariu R, Bîrsan MV, Cică R, Velea L, Burcea S, Dumitrescu A, Dascălu SI, Gothard M, Dobrinescu A, Cărbunaru F, Marin L (2015)
Schimbările climatice – de la bazele fizice la riscuri ș i adaptare. Editura Printech, Bucureș ti. 200 p.
Brenning A (2005) Spatial prediction models for landslide hazards: review, comparison and evaluation. Nat. Hazards Earth Syst. Sci 5
(6):853–862
Brenning A (2009) Benchmarking classifiers to optimally integrate terrain analysis and multispectral remote sensing in automatic rock
glacier detection. Remote Sens. Environ 113(1):239–247
Brooks N (2003) Vulnerability, Risk and Adaptation: A Conceptual Framework', Tyndall Centre for Climate Change Research, University of
East Anglia
Cascini L (2008) Applicability of landslide susceptibility and hazard zoning at different scales, Engineering Geology, 102:164-177
Castellanos Abella E.A, van Westen C. (2007) Generation of a landslide risk index map for Cuba using spatial multi-criteria evaluation,
Landslides 4: 311-325: doi 10,10007/s10346-007-0087-y
Chirica A (1998) Slope stability analysis in an open mining area, Proceedings of 11th Danube European Conference on Soil Mechanics and
Foundation Engineering, pp. 779-786, Porec
Chiţu Z (2010) Predicţia spaţio-temporală a hazardului la alunecări de teren utilizând tehnici S.I.G. Studiu de caz arealul subcarpatic dintre
Valea Prahovei şi Valea Ialomiţei, teza de doctorat, Universitatea din Bucureşti, 295 p
Chiţu Z, Istrate A, Adler MJ, Şandric I, Olariu B, Mihai B (2014) Comparative study of the methods for assessing landslide susceptibility in
Ialomiţa Subcarpathians, Romania in Engineering Geology for Society and Territory, IAEG XII Congress Volumes, Springer Verlag
Edition

31
Chung CJ, Fabbri, AG (2005) Systematic Procedures of Landslide Hazard Mapping for Risk Assessment Using Spatial Prediction Models,
Landslide Hazard and Risk. John Wiley & Sons, Ltd. 139–174
Ciurean RL, Schroter D, Glade T (2013) Conceptual frameworks of vulnerability assessments for natural disasters reduction, INTECH,
doi.org/10.5772/55538
Coe JA, Godt JW (2012) Review of approaches for assessing the impact of climate change on landslide hazards. In: Eberhardt E, Froese C,
Turner K, Leroueil S, (eds), Landslides and Engineered Slopes, Protecting Society Through Improved Understanding. Proceedings of
the 11th International and 2nd North American Symposium on Landslides and Engineered Slopes, Banff, Canada, 3-8 June 371-377
Collison A, Wade S, Griffiths J, Dehn M (2000) Modelling the impact of predicted climate change on landslide frequency and magnitude in
SE England. Engineering Geology 55:205–218
Constantin M, Trandafir AC, Jurchescu MC, Ciupitu D (2010) Morphology and environmental impact of the Colţi-Aluniş landslide
(Curvature Carpathians), Romania. Environ Earth Sci 59(7):1569–157
Constantin M, Bednarik M, Jurchescu M C, Vlaicu M (2011) Landslide susceptibility assessment using bivariate statistical analysis and the
index of entropy in the Sibiciu Basin (Romania), Environ Earth Sci 63:397–406
Corominas J, Moya J (2008) A review of assessing landslide frequency for hazard zoning purposes, Engineering Geology 102:193–213
Corominas J, Westen C, Frattini P, Cascin, L, Malet JP, Fotopoulou S, Catani F, Eeckhaut M, Mavrouli O, Agliardi F, Pitilakis K, Winter
MG, Pastor M, Ferlisi S, Tofani V, Hervás J, Smith JT (2013) Recommendations for the quantitative analysis of landslide risk. Bull.
Eng. Geol. Environ 73(2):1–55
Corominas, J, van Westen C, Frattini P, Cascini L, Malet JP, Fotopoulou S, Catani F, Van Den Eeckhaut M, Mavrouli O, Agliardi F, Pitilakis
K, Winter MG, Pastor M, Ferlisi ., Tofani V, Hervás J, Smith JT (2014) Recommendations for the quantitative analysis of landslide
risk. Bulletin of Engineering Geology and the Environment 73:209-263
Crozier MJ, Glade T (1999) Frequency and Magnitude of Landsliding: Fundamental Research Issues, Zeitschrift für Geomorphologie, NF
Suppl Bd 115:141-155
Crozier MJ (2005) Multiple-occurrence regional landslide events in New Zealand: Hazard management issues. Landslides 2(4):247-256:
doi:10.1007/s10346-005-0019-7
Crozier MJ, Glade T (2005) Landslide Hazard and Risk: Issues, Concepts and Approach, Landslide Hazard and Risk 1–40 John Wiley &
Sons, Ltd.
Cruden DM, Varnes DJ (1996) Landslide types and processes. Turner AK, Schuster RL (eds.) Landslides: investigation and mitigation.
Washington, D.C., National Academey Press. 247:36-75
Cutter SL (ed) (2001) American hazards capes: the regionalization of hazards and disasters. Joseph Henry Press, Washington D.C
Cutter SL, Boruff B, Shirley L (2003) Social vulnerability to environmental hazards, Social Science Quarterly 84(2)
Cutter SL, Christopher TE, Jennifer JW, Morath D (2009), Social vulnerability to climate variability hazards: a review of literature, Final
Report to Oxfam America, 44 p
Dai FC, Lee CF, Ngai YY (2002) Landslide risk assessment and management: an overview. Eng. Geol. 64 (1):65–87
Dikau R, Brunsden D, Schrott L, Ibsen ML (1996) Landslides Recognition, Identification, Movement and Causes. John Wiley&Sons,
NewYork, 251p
Dobrescu CF, Călăraşu E, Stoica M (2011) Landslides analysis using geological, geotechnical and geophysical data from experimental
measurements in Prahova county, Revista Urbanism. Arhitectură. Construcţii vol. 2, nr. 4/2011, pp. 55-62, Index Copernicus Master
Journal List.
Dobrescu CF, Călăraşu EA, Stoica M, Moldoveanu Tr, Tamas Fl L (2013) Experimental testing for the analysis of a landslide phenomenon
produced in a hillside area from Romania, Advanced Materials Research, Vol. 969, pp.161- 168, ISI (ISTP, CPCI, Web of Science).
Donati L, Turrini MC (2002) An objective method to rank the importance of the factors predisposing to landslides with the GIS
methodology: application to an area of the Apennines (Valnerina; Perugia, Italy). Eng. Geol 63 (3–4):277–289
Dragotă C, Micu M, Micu D (2008) The relevance of pluvial regime for landslide genesis and evolution. Case study: Muscel basin (Buzău
Subcarpathians, Romania). In: Present environment & sustainable development. 2: 242–257 Edit. Universităţii ―Al. I. Cuza‖, Iaşi
El Adlouni S. Bobée B, Ouarda TBMJ (2008) On the tails of extreme event distributions in hydrology. Journal of Hydrology, 355(1–4):16–
33: doi:10.1016/j.jhydrol.2008.02.011
Fekete A, Marion Š, Birkmann J, Damm Š, (2010) Scales as a challenge for vulnerability assessment, Nat Hazards 55:729–747
Fell, R. (1994) Landslide risk assessment and acceptable risk. Canadian Geotechnical Journal 31(2):261-272
Fell, R (2000) Landslide Risk Management Concepts and Guidelines - Australian Geomechanics Society Sub- Committee On Landslide Risk
Management. International Union of Geological Sciences (ed.) Landslides. Cardiff, UK, International Union of Geological Sciences:
51-93
Fell, R, Corominas, J, Bonnard, C, Cascini, L, Leroi, E, Savage, WZ (2008) Guidelines for landslide susceptibility, hazard and risk zoning for
land-use planning. Eng. Geol.102(3–4):99–111
Galli M, Ardizzone F, Cardinali M, Guzzetti F, Reichenbach P (2008) Comparing landslide inventory maps. Geomorphology 94 (3–4):268–
289
Garcia-Rodriguez MJ, Havenith HB, Benito B (2008) Evaluation of earthquake-triggered landslides in El-Salvador using a GIS-based
Newmark Model, Proceedings of the 14th World Conference on Earthquake Engineering, October 2008, Beijing
Glade T (2003) Vulnerability assessment in landslide risk analysis, Die Erde 134(2):121-138
Glade T, Crozier MJ (2005) A review of scale dependency in landslide hazard and risk analysis. In: Glade T, Anderson M, Crozier MJ (eds)
Landslide hazard and risk 75–138 Wiley, London
Glade T, Anderson M, Crozier MJ (2005) Landslide hazard and risk. John Wiley & Sons Chichester
Godfrey A, Ciurean RL, van Westen CJ, Kingma NC, Glade T (2015) Assessing vulnerability of buildings to hydro-meteorological hazards
using an expert-based approach – an application in Nehoiu Valley, Romania, International Journal of Disaster Risk Reduction,
13:229-241
Grecu F (1985) Clasificări şi tipuri de alunecări de teren din Depresiunea Transilvaniei, Terra 3
Grozavu A, Mărgărint MC, Patriche CV (2012) Landslide susceptibility assessment in the Brăieș ti-Sineș ti sector of Iaș i Cuesta, Carpath J.
Earth Env 7:39–46
32
Grozavu A, Pleşcan S, Patriche CV, Mărgărint MC, Roşca B (2013) Landslide Susceptibility Assessment: GIS Application to a Complex
Mountainous Environment, In: Kozac J et al. (eds) The Carpathians: Integrating Nature and Society Towards Sustainability, Springer,
31-44
Günther A, Wilde M, Malet JP, Reichenbach P, Hervás J (2015) Improvments in pan-European landslide susceptibility assessment: the
ELSUS version 2 map. Geological Society of America Abstracts with Programs, 47(7)
Guzzetti F (2000) Landslide fatalities and the evaluation of landslide risk in Italy. Eng Geol 58(2):89–107
Guzzetti F, Carrara A, Cardinali M, Reichenbach P, (1999) Landslide hazard evaluation: a review of current techniques and their application
in a multi-scale study, Central Italy. Geomorphology 31 (1–4):181–216
Guzzetti F, Reichenbach P, Cardinali M, Galli M, Ardizzone F (2005) Probabilistic landslide hazard assessment at the basin scale.
Geomorphology 72(1–4):272–299
Guzetti F, Mondini AC, Cardinali M, Fiorucci F, Santangeloo M, Chang KT (2012) Landslide inventory maps: new tools for an old problem.
Earth Science reviews 112:42-66
Hungr O, Laroueil S, Picarelli L (2013) The Varnes classification of landslide types, an update, Landslides 11(2):167-194
Hussin H, Zumpano V, Reichenbach P, Sterlacchini S, Micu M, Van Westen CJ, Bălteanu D (2016) Different landslide sampling strategies in
a grid-based bi-variate statistical susceptibility model, Geomorphology 253:508-523
Ianoş I (1997) Individualizarea şi analiza disparităţilor intraregionale. Aplicaţie la judeţul Alba. Comunicări de geografie, I:103-100.
Ielenicz M, Pătru I, Mihai B. (1999) Some Geomorphic Types of Landslides in Romania. Transactions, Japanese Geomorphological Union
20:287-297
Ilinca V (2010) Valea Lotrului – studiu de geomorfologie aplicată. teza de doctorat, Universitatea din Bucureș ti
Ilinca V (2014) Characteristics of debris flows from the lower part of the Lotru River basin (South Carpathians, Romania), Landslides (11):
505-512 Springer.
IGAR (2013) Vulnerabilitatea aşezărilor şi mediului la inundaţii în România în contextul modificărilor globale ale mediului – VULMIN.
Etapa 2 Identificarea arealelor expuse la inundaț ii la nivel naț ional şi local şi crearea sistemului de indicatori de vulnerabilitate.
Bucureşti
IGAR (2014) WP5. WATER. D5.2. Report on climate change signals in the Vrancea Seismic Region, ECLISE Enabling Climate Information
Services for Europe, FP7-ENV-2010-1, 112p. http://www.eclise-project.eu/content/mm_files/do_857/D5.2_RSV_final_report .pdf
IPCC (2007) In: Parry ML, Canziani OF, Paltikof JP, van der Linden CE (eds) Climate Change 2007: Impacts, Adaptation and Vulnerability
Contribution of Working Group II to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change: 7-22
Cambridge University Press Cambridge
Ismail-Zadeh A, Matenco L, Radulian M, Cloetingh S, Panza G (2012) Geodynamics and intermediate-depth seismicity in Vrancea (the
south-eastern Carpathians): current state-of-the art. Tectonophysics 530-531: 50-79
Iverson, RM (2000) Landslide triggering by rain infiltration. Water Resources Research 36(7):1897-1910
Jacob D et al. (2014) EURO-CORDEX: new high-resolution climate change projections for European impact research. Regional
Environmental Change 14(2):563-578
Jaedicke et al. (2014) Identification of landslide hazard and risk ‗hotspots‘ in Europe, Identification of landslide hazard and risk ‗hotspots‘ in
Europe 73 (2):325 -339
Jurchescu M (2012) Bazinul morfohidrografic al Olteţului. Studiu de geomorfologie aplicată. teza de doctorat, Universitatea din Bucureș ti
Kappes MS, Papathoma-Köhle M, Keiler M (2012) Assessing physical vulnerability for multi-hazards using an indicator-based methodology.
Applied Geography 32(2):577–590
Kasperson JX, Kasperson R, Dow K (2001) Global environmental risk and society. In: Kasperson JX, Kasperson R (eds) Global
environmental risk. United Nations University Press, Earthscan, London
Lateltin O, Haemmig C, Raetzo H, Bonnard C (2005) Landslide risk management in Switzerland, Landslides 2:313-320
Lavell A, Oppenheimer M, Diop C, Hess J, Lempert R, Li J, Muir-Wood R, Myeong S (2012) Climate change: new dimensions in disaster
risk, exposure, vulnerability and resilience. In: Managing the Risks of Extreme Events and Disasters to Advance Climate Change
Adaptation Field CB, Barros V, Stocker TF, Qin D, Dokken DJ, Ebi KL, Mastrandrea MD, Mach KJ, Plattner GK, Allen SK, Tignor
M, PM Midgley (eds). A Special Report of Working Groups I and II of the Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) 25-64
Cambridge University Press
Le Petit Larousse. Dictionnaire encyclopedique (2003) Larousse, Paris 1784 p
Leroi E (1996) Landslide hazard - Risk maps at different scales: Objectives, tools and development. In: Senneset K (ed) Landslides -
Glissements de Terrain, 7th. International Symposium on Landslides. Trondheim, Norway, pp 35-51
Lindell M (2013) Recovery and reconstruction after disaster, In: Encyclopaedia of natural hazards (Bobrowsky PT, ed), Springer.
Lungu D, Văcăreanu R, Aldea A, Arion C (2000) Advanced Structural Analysis, Conspress, Bucuresti.
Mac I (1997) Types of landslides from the Transylvania Depression with differentiated effect on the morphology of the slope, Studia
Universitaria Babeş-Bolyai, Serie Geografie, Cluj
Mac I, Petrea D (2002) Polisemia evenimentelor geografice extreme, In: Sorocovschi V (ed) Riscuri şi catastrofe, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca
Mahmoud M, Liu Y, Hartmann H, Stewart S, Wagener T, Semmens D, Stewart R, Gupta H, Dominguez D, Dominguez F ( 2009) A Formal
Framework For Scenario Development In Support Of Environmental Decision-Making, Environ. Model. Softw 24(7):798–808
Malet JP, Remaître A, Maquaire O, Durand Y, Etchevers P, Guyomarch G, Déqué M, van Beek LPH (2007) Assessing the influence of
climate change on the activity of landslides in the Ubaye Valley. Proceedings of the International Conference on Landslides and
Climate Change, Ventnor, Isle of Wight: doi: 10.1201/NOE0415443180.ch24
Mândrescu N (1981) The Romanian earthquake of March 4, 1977: aspects of soil behaviour. Rev. Roum. Geol. Geophys. et Geogr. –
Geophysique 25:35-56
Manea S, Andrei S, Antonescu I (1996) Landslide investigations in Carpathian Mountains, Proceedings of 7th International Symposium on
Landslides, pp. 291-295, Trondheim
Manea, S (1998) Evaluarea riscului de alunecare a versantilor, Ed. Conspress, Bucuresti

33
Maraun D (2013) Bias Correction, Quantile Mapping, and Downscaling: Revisiting the Inflation Issue, Journal of Climate 26:2137–2143:
doi:10.1175/JCLI-D-12-00821.1
Mărgarint MC, Grozavu A, Patriche CV, Tomasciuc AMI, Urdea R, Ungurianu I (2011) Évaluation des risques de glissements de terrain par
la méthode de la régression logistique: application à deux zones basses de Roumanie, Dynam. Environ 28:41–50
Mărgărint MC, Grozavu A, Patriche CV (2013) Assessing the spatial variability of coefficients of landslide predictors in different regions of
Romania using logistic regression, Nat. Hazards Earth Syst. Sci 13:3339-3355
McCalpin JP (1984) Prelminary age classification of landslides for inventory mapping, Selected Works, Utah State University, 111 p.
Micu M (2008) Evaluarea hazardului legate de alunecări de teren în Subcarpaţii dintre Buzău şi Teleajen. Teză de doctorat, Institutul de
Geografie, Bucureşti
Micu M. (2011) Landslide assessment: from field mapping to risk management. A case - study in the Buzău Subcarpathians, Forum
geografic. Studii ș i cercetări de geografie ș i protecț ia mediului Volume 10, Issue 1/ June 2011: doi: 10.5775/fg.2067-
4635.2011.021
Micu M, Bălteanu D (2009) Landslide hazard assessment in the Bend Carpathians and Subcarpathians, Romania. Z Geomorphol
53(Supplement 3):49–64
Micu M, Chendeş V, Sima M, Bălteanu D, Micu D, Dragotă C (2010) A multi-hazard asssessment in the Bend Carpathians of Romania. In:
Glade T, Casagli N, Malet JP (eds) Mountain Risks: bringing science to the society, CERG Editions, Strasbourg
Mihai B, Săvulescu I (2006) Data collection and analysis for the GIS large scale geomorphic hazard and risk mapping in mountain towns and
resorts. A case study in Predeal town, Curvature Carpathians, Revista de Geomorfologie 8:85 – 93
Mihai B, Şandric I, Săvulescu I, Chiţu Z (2009) Detailed mapping of landslide susceptibility for urban planning purposes in Carpathian and
Subcarpathian towns of Romania. In: Gartner G,Ortag F (eds) Cartography in central and eastern Europe, Lecture notes in
geoinformation and cartography. Springer, Heidelberg/Berlin, pp 417–429
Mileti D (1999) Disasters by Design: A Reassessment of Natural Hazards in the United States. Joseph Henry Press. Washington, D.C
Mondini AC, Guzzetti F, Reichenbach P, Rossi M, Cardinali M, Ardizzone F (2011) Semi-automatic recognition and mapping of rainfall
induced shallow landslides using optical satellite images. Remote Sens. Environ 115(7):1743–1757
Niemeijer D (2002) Developing indicators for environmental policy: data-driven and theory-driven approaches examined by example,
Environ. Sci. Policy 5:91–103
Niemeijer D, de Groot R (2008) A conceptual framework for selecting environmental indicator sets, Ecological indicators 8:14–25
Parkash S (2012) Training Module on Comprehensive Landslides Risk Management. National Institute of Disaster Management, New Delhi
Petschko H, Brenning A, Bell R, Goetz J, Glade T (2014) Assessing the quality of landslide susceptibility maps — case study Lower Austria.
Nat. Hazards Earth Syst. Sci 14(1):95–118
Pop O, Surdeanu V, Irimuş IA, Guitton M (2010) Distribution spatiale des coulées de debris contemporaines dans le Massif du Căliman
(Roumanie). Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Geographia, Cluj-Napoca 55(1):33–44
Popescu M E (1998) Probabilistic risk assessment of landslide related geohzards, Proceedings of the 11th Danube European Conference on
Soil Mechanics and Foundation Engineering, pp. 863-870, Porec
Preisendorfer RW (1988) Principal Component Analysis in Meteorology. Development in Atmospheric Sciences, 17, Elsevier, 425 pp
Puissant A, Mallet JP, Maquaire O (2006) Mapping landslide consequences in mountain areas: a tentative approach with a semi-quantitative
procedure. SAGEO2016: 1-16
Puissant A, Van Den Eeckhaut M, Kappes M, Papathoma-Khoele M, Keiler M, Hervás J, Malet J.-P, (2013) Index-oriented methodologies
for landslide consequence analysis: an application to a mountain community in the French Alps. In: Margottini, C, Canuti, P, Sassa, K
(eds) Landslide Science and Practice (Proc. Second World Landslide Forum), vol 7. Springer, Heidelberg, p. 159-167
Radu C, Spânoche E (1977) On geological Phenomena associated with the 10 November 1940 earthquake. Rev. Roum. Geol. Geophys. et
Geogr. – Geophysique 21:159-165
Radulian M, Vaccari F, Mandrescu N, Panza GF, Moldoveanu CL (2000) Seismic hazard of Romania: deterministic approach, Pure and
Applied Geophysics 157: 221–247
Ravindranath NH (2012) Tools and Methods for Vulnerability Analysis. Indian Institute of Science
Rădoane M, Rădoane N (2007) Geomorfologie aplicată. Edit. Universităţii din Suceava, Suceava, 377p
Reichenbach P, Galli M, Cardinali M, Guzzeti F, Ardizzone F (2005) Geomorphological mapping to assess landslide risk: concepts, methods
and applications in Umbria Region of Central Italy. In: Glade T, Anderson MG, Crozier MJ (eds) Landslide Hazard and Risk John
Wiley & Sons
Remondo J, González A, De Terán J, Cendrero A, Fabbri A, Chung CJ (2003) Validation of landslide susceptibility maps; examples and
applications from a case study in northern Spain. Nat. Hazards 30(3):437–449
Roberts NJ, Nadim F, Kalnes B (2009) Quantification of vulnerability to natural hazards, Georisk, Assess. Manage. Sk. Eng. Syst. Geohzards
3:164-173
Rosenbaum MS, Popescu ME (1996) Using a GIS to record and assess landslide-related risks in Romania. In: Senneset K (ed) Landslides –
Glissements de terrain 1:363-370. Rotterdam: A.A. Balkema
Roşca S, Bilaşco Ş, Petrea D, Fodorean I, Vescan I, Filip S (2015) Application of landslide hazard scenarios at annual scale in the Niraj River
basin (Transylvania Depression, Romania. Natural Hazards 77(3):1573-1592: doi: 10.1007/s11069-015-1665-2
Sandi H (1984) UNDP/UNESCO Project RER/79/014 Earthquake Risk Reduction in the Balkan Region. WG B: Vulnerability and Seismic
Hazard. Final Report UNESCO, Paris
Sandi H (1986) EAEE Working Group on Vulnerability and Risk Analysis for Individual Structures and for Systems. Report to the 8th
ECEE. Proc. 8th European Conf. on Earthquake Engineering, Lisbon
Sandi H, Dolce M, Coburn AW, Goschy B (1990) Report to the 9th ECEE of EAEE/WG 3, ―Vulnerability and risk analysis‖ Proc. 9th
European Conf. on Earthquake Engineering, Moscow
Soeters R, van Westen CJ (1996) Slope instability recognition, analysis, and zonation. In: Turner AK, Schuster RL (eds.) Landslides:
Investigation and Mitigation. TransportationResearch Board, National Research Council. National Academy Press 129–177,
Washington D.C

34
Sorocovschi, V (2007) Vulnerabilitatea componentă a riscului. Concept, variabile de control, tipuri şi modele de evaluare. In: Riscuri şi
catastrofe 4: 58-69. VI, Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca
Stângă I, Rusu C (2006) The concepts of vulnerability and resilience used in natural risk analysis, Buletinul Societătii de Geografie din
România 12:129-142
Stângă I, Grozavu A (2012) Quantifying human vulnerability in rural areas - case study of Tutova Hills (Eastern Romania), NHESS 12:
1987-2001
Surdeanu V (1990) Sistemul geomorfologic al alunecărilor de teren, Studia Universitaria Babeş-Bolyai, Serie Geografie. Cluj-Napoca
Surdeanu V (1994) Le risque naturel relatiff aux glissement de terrain dans les Carpates Orientales-la zone du flysch. In: Environment and
Quality of Life in central Europe: Problems of Transition, Albertina Icome Praha
Surdeanu V (1996) La repartition des glissements de terrain dans le Carpates Orientales (zone du flysch). Geografia Fisica e Dinamica
Quaternaria 19(2):265–271
Surdeanu V (1998) Geografia terenurilor degradate. I. Alunecări de teren. Edit. Presa Universitară Clujeana, Cluj-Napoca, 274 p
Surdeanu V, Rus I, Irimuş IA, Petrea D, Cocean P (2009) Rainfall influence on landslide dynamics (Carpathian Flysch Area, Romania).
Geografia Fisica e Dinamica Quaternaria 32(1):89-94
Surdeanu V, Pop O, Chiaburu M, Dulgheru M, Anghel T (2010) La dendrogéomorphologie appliquée a l‘étude des processus
géomorphologiques des zones minières dans le Massif du Calimani (Carpates Orientales, Roumanie). In: Surdeanu V, Stoffel M, Pop
O (eds) Dendrogéomorphologie et dendroclimatologie – méthodes de reconstitution des milieux géomorphologiques et climatiques
des régions montagneuses: 107–124Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Şandric I (2005) Aplicaţii ale teoriei probabilităț ilor condiţionate în geomorfologie, Analele Universităţii Bucureşti 54:83–97
Şandric I (2008) Sistem informaţional geografic temporal pentru analiza hazardelor naturale. O abordare bayesiană cu propagare a erorilor.
teza de doctorat, Universitatea din Bucureș ti
Şandric I (2011) Landslide Susceptibility for the Administrative Area of Breaza, Prahova County, Curvature Subcarpathians, România.
Journal of Maps, 7(1):552–563
Şandric I, Chiţu Z (2009) Landslide inventory for the administrative area of Breaza, Curvature Subcarpathians, Romania. J Maps 7:75–86
Tanislav D, Costache A, Murătoreanu G (2009) Vulnerability to natural hazards in Romania, Forum Geografic, Studii si cercetări de
geografie si protectia mediului 8 (8):131–138
Turner BL, Kasperson RE, Matson PA (2003) A framework for vulnerability analysis in sustainability science. Proc Natl Acad Sci USA
100(14):1–6
UNISDR (2009) Terminology on disaster risk reduction. Geneva
United Nations Environmental Programme (UNEP) (2002) Global Environmental Outlook, Nairobi
van Vuuren DP, Edmonds J, Kainuma M, Riahi K, Thomson A, Hibbard K, Hurtt GC, Kram T, Krey V, Lamarque JF, Masui T,
Meinshausen M, Nakicenovic N, Smith SJ, Rose SK (2011) The representative concentration pathways: an overview. Climatic
Change 109:5-31: doi:10.1007/s10584-011-0148-z
van Westen, CJ (2000) The modelling of landslide hazards using Gis. Surv. Geophys 21(2–3):241–255
vanWesten, CJ, Soeters R, Sijmons K (2000) Digital geomorphological landslide hazard mapping of the Alpago area, Italy. Int. J. Appl. Earth
Obs. Geoinf 2(1):51–60
van Westen CJ, van Asch T, Soeters R (2006) Landslide hazard and risk zonation—why is it still so difficult?, Bulletin of Engineering
Geology and the Environment 65:167-184
van Westen CJ, Castellanos E, Kuriakose SL, (2008) Spatial data for landslide susceptibility, hazard, and vulnerability assessment: an
overview. Eng. Geol 102 (3–4):112–131
vanWesten CJ, Rengers N, Terlien MTJ, Soeters R (1997) Prediction of the occurrence of slope instability phenomenal through GIS-based
hazard zonation. Geol. Rundsch 86(2): 404-14
Varnes DJ (1978) Slope Movement. Types and Processes. In: Schuster RL, Krizek RJ (eds) Landslides: Analysis and control. 176:11-33,
Special Report, Washington, DC, Transportation Research Board, National Academy Press
Varnes DJ (1984) Landslide Hazard Zonation. A Review of Principles and Practice. UNESCO. Paris
Văcăreanu R, Pavel F, Aldea A (2013) On the selection of GMPEs for Vrancea subcrustal seismic source, Bulletin of Earthquake
Engineering 11(6):1867-1884
Văcăreanu R, Radulian M, Iancovici M, Pavel F, Neagu C (2015) Fore-arc and back-arc ground motion prediction model for Vrancea
intermediate depth seismic source. Journal of Earthquake Engineering 19(3):535-562
Vogel C, O‘Brien K (2004) Vulnerability and Global Environmental Change: Rhetoric and Reality AVISO 13 March 2004
Wang HB, Liu GJ, Xu WY, Wang GH (2005) GIS-based landslide hazard assessment: an overview. Prog. Phys. Geogr. 29 (4):548–567
Wilde M, Günther A, Malet JP, Reichenbach P, Hervás J (2015) Update of the European Landslide Susceptibility Map (ELSUS Version 2)
Geophysical Research Abstracts, 17, EGU2015-12281-1
Wisner B, Walter J (2005) Data or Dialog? The Role of Information in Disasters. In: Walter J (ed) World Disasters Report: Focus on
Information in Disasters. International Federation of Red Cross and Red Crescent Societies. Geneva
Wisner BP, Blaikie P, Cannon T, Davis I (2004) At Risk: Natural Hazards, People‘s Vulnerability, and Disasters. London Routledge
Wood JA (2011) Landslide risk and climate change in the European Alps. Lloyd‘s Insurance, 40 pp.
World Resources Institute (2003) Millennium Ecosystem Assessment (MEA) Ecosystems and Human Well-being. A framework for
Assessment. Island Press, Washington
Yilmaz I (2010) The effect of the sampling strategies on the landslide susceptibility mapping by conditional probability and artificial neural
networks. Environ. Earth Sci 60(3):505–519
Yoshimatsu H, Abe S (2006) A review of landslide hazards in Japan and assessment of their susceptibility using an analytical hierarchic
process (AHP) method. Landslides 3:149–158
Zumpano V (2015) Dezvoltarea unei metode pentru realizarea scenariilor şi hărţilor de risc cu evidenţierea incertitudinilor asociate, teză de
doctorat, Institutul de Geografie, Bucureşti
Zumpano, V, Hussin HY, Reichenbach P, Balteanu D, Micu M, Sterlacchini S (2014) A landslide susceptibility analysis for Buzău County,
Romania, Rom. J. Geogr. Roum. Geogr 58(1):9–16
35
36
EVALUAREA RISCULUI LA
DEPLASĂRI ÎN MASĂ

Raport de etapă:
2. Analiza de hazard

1
 EVALUAREA RISCULUI DE DEPLASĂRI ÎN MASĂ

Analiza de hazard
CUPRINS

1. Introducere: evaluarea componentei spaţiale a hazardului (susceptibilitate = hazard

relativ) (IGAR)

2. Factori de control şi clasificarea lor din perspectiva predispoziţiei la alunecări (IGAR)

3. Inventare de deplasări în masă

3.1. Inventarul de deplasări în masă IGSU (IGAR)
3.2. Inventarul de alunecări/curgeri corespunzător bazei de date cu analize geotehnice
(din arhivele URBAN-INCERC, UTCB) (URBAN-INCERC, UTCB)
3.3. Inventarul de deplasări în masă ELSUS (Micu et al. 2014) (IGAR)
3.4. Inventarul de alunecări LG 575/2001 (MDRAP) (IGAR)

4. Stadiul actual al cercetărilor în evaluarea hazardului relativ (susceptibilităţii) la

alunecări
4.1. Metodologia de evaluare a hazardului relativ la alunecări (IGAR)
4.2. Stadiul actual al cercetărilor în evaluarea hazardului relativ la alunecări la scară
naţională (IGAR)
4.3. Abordarea urmată în evaluarea hazardului relativ la alunecări la scară naţională:
evaluarea spaţială multi-criterială (IGAR)
4.3.1. Etapele evaluării spaţiale multi-criteriale
4.3.2. Definirea unităţilor pentru analiză
4.3.3. Modalităţi de validare

5. Evaluarea unităț ilor mjore de relief din perspectiva predispoziț iei la alunecări
5.1. Evaluarea predispoziţiei de producere a alunecărilor în cadrul unităţilor de relief
(IGAR)
5.2. Prezentarea detaliată a condiţiilor geotehnice cu relevanţă în generarea de alunecări
de teren din regiuni reprezentative ale României (URBAN-INCERC, UTCB)

6. Harta de hazard relativ şi incertitudinile existente în acest stadiu (IGAR)

7. Bibliografie

2
 EVALUAREA RISCULUI DE DEPLASĂRI ÎN MASĂ

Analiza de hazard

1. Introducere: evaluarea componentei spaţiale a hazardului (susceptibilitate = hazard

relativ)
Analiza hazardului este făcută în conformitate cu nivelul actual al cunoştinţelor (state-of-
the-art) existente în literatura şi practica naţională şi europeană, precum şi cu volumul şi calitatea
datelor existente şi furnizate de bazele de date ale autorităţilor administraţiei publice centrale.
În cadrul acestui raport, analiza hazardului s-a realizat pe baza expertizei ș i datelor
existente în arhivele celor 5 instituț ii partenere în cadrul RO-RISK, după cum urmează: IGAR
(evaluarea componentei spaţiale a hazardului, factori de control şi clasificarea lor din perspectiva
predispoziţiei la alunecări ; Inventarul de deplasări în masă IGSU; Inventarul de deplasări în
masă ELSUS - Micu et al. 2014 ; Inventarul de alunecări LG 575/2001 - MDRAP; Metodologia
de evaluare a hazardului relativ la alunecări; Stadiul actual al cercetărilor în evaluarea hazardului
relativ la alunecări la scară naţională; Abordarea urmată în evaluarea hazardului relativ la
alunecări la scară naţională: evaluarea spaţială multi-criterială; Evaluarea predispoziţiei de
producere a alunecărilor în cadrul unităţilor de relief; Harta de hazard relativ şi incertitudinile
existente în acest stadiu) ; URBAN-INCERC ș i UTCB (Inventarul de alunecări/curgeri
corespunzător bazei de date cu analize geotehnice din arhive; Prezentarea detaliată a condiţiilor
geotehnice cu relevanţă în generarea de alunecări de teren din regiuni reprezentative ale
României.
Terminologia utilizată (ex. deplasări în masă, alunecări, curgeri, prăbuşiri, susceptibilitate,
hazard, incertitudini etc.) în această etapă a studiului este în acord cu legislaţia europeană,
literatura internaţională, modelele elaborate în alte ţări europene (sau de pe alte continente),
recomandările formulate de instituţii, comisii şi comitete specializate ale Comisiei/Uniunii
Europene (ex. Joint Research Center, EUR-OPA Major Hazards Agreement, COM 2010/673,
COM 2009/82, SEC 2010/1626, COM 232/2006), programe, proiecte internaţionale de cercetare,
comitete şi comisii internaţionale (ex. UN-ISDR, ISSMGE International Society of Soil
Mechanics and Geotechnical Engineering, ISRM International Society for Rock Mechanics,
IAEG International Association for Engineering Geology and the Environmnent, JTC-1 Joint
ISSMGE ISRM and IAEG Technical Committee on Landslides and Engineered Slopes, ICL
International Consortium on Landslides). În acest context, susceptibilitatea la deplasări în
masă este o evaluare a clasificării, volumului (sau a suprafeţei) şi distribuţiei spaţiale a
deplasărilor în masă existente sau potenţiale dintr-un areal (JTC-1, 2008). Hazardul defineşte un
fenomen, o substanţă, activitate antropică sau condiţie periculoasă, ce poate cauza pierderea
vieţii, rănire, sau alte efecte asupra sănătăţii, pagube, pierderi ale mijloacelor de trai şi serviciilor,
distrugeri sociale şi economice, sau impacturi asupra mediului (UNISDR, 2009). În sens tehnic,
hazardul este exprimat cantitativ prin frecvenţa de producere a diferitelor intensităţi în diferite
areale (UNISDR, 2009).

2. Factori de control şi clasificarea lor din perspectiva predispoziţiei la alunecări

Specificul evaluării, scara naţională la care se face analiza, precum şi existenţa sau nu a
unor seturi de date reprezentative, sub forma unor hărţi tematice la scări similare, au impus
utilizarea în această primă fază, ca predictori în explicarea probabilităţii de apariţie în spaţiu a

3
deplasărilor în masă, trei factori majori: litologie, geodeclivitate/adâncimea fragmentării, mod de
utilizare a terenului. Dacă teoretic, o serie de alţi factori prezintă o importanţă similară (ex.
regolit, hidrogeologie), lipsa unor hărţi tematice la o scară similară şi cu acoperire naţională le
exclud pe acestea pentru acest moment al studiului.
Harta litologică (Fig.1) a rezultat din agregarea unităţilor litologice omogene derivate din
surse multiple - harta geologică la scara 1:200 000 realizată de Institutul Geologic al României,
corelată cu informaţia litologică din harta geologică 1:1 000 000 din Atlasul Geografic Naţional
elaborat de Institutul de Geografie, precum şi cu sintezele făcute de Mutihac şi Ionesi (1974),
Săndulescu (1984), Mutihac (1990), Posea (2002), Mutihac et al. (2004), Bălteanu et al. 2010.
Cele peste 250 unităţi iniţiale au fost agregate prin prisma unei evaluări geomorfologice de
predispoziţie la alunecări/curgeri în 10 clase majore, după cum urmază: 1) Formaţiuni
metamorfice şi magmatice; 2) calcare şi dolomite; 3) formaţiuni siliciclastice cu cimentaţie
grosieră şi/sau formaţiuni vulcanice; 4) formaţiuni aluviale şi lacustre acoperite de depozite
coluvio-proluviale; 5) formaţiuni de pietrişuri aluvio-proluviale; 6) formaţiuni prăfoase eoliene şi
coluvio-proluviale; 7) nisipuri argiloase, gresii slab consolidate si intercalaţii argilo-marnoase; 8)
formaţiuni argiloase, argilo-nisipoase ș i gresii; 9) argile şi marne cu intercalaţii secundare de
nisipuri şi gresii; 10) formaţiuni predominant argilo-marnoase. O descriere completă a criteriilor
ce au stat la baza acestei clasificări şi a componenţei detaliate a acestor 10 clase este făcută de
Bălteanu et al. în 2010.

Fig.1 Harta litologică (omogenizare/agregare din surse multiple: harta geologică la scara 1:200 000 - Institutul
Geologic al României, harta geologică 1:1 000 000 - Atlasul Geografic Naţional - Institutul de Geografie, Mutihac şi
Ionesi 1974, Săndulescu 1984, Mutihac 1990, Posea 2002, Mutihac et al. 2004, Bălteanu et al. 2010)

4
 Harta modului de utilizare a terenului (Fig.2) are ca provenienţă proiectul CORINE
Land Cover al Uniunii Europene, anul de referinţă fiind 2006 (versiunea 2012 nu este validată în
totalitate). Corespunzând unei scări 1:100 000, această hartă conţine 44 de clase iniţiale, care au
fost agregate în 10 clase, după cum urmează: suprafeţe artificiale, terenuri arabile, culturi
permanente, pășuni și fânețe, arbuşti / tufărișuri în asociaţie cu vegetaţie ierboasa, păduri, terenuri
dezgolite sau cu vegetaţie ierboasă rară, terenuri agricole eterogene, terenuri umede şi corpuri de
apă. Criteriul care a stat la baza acestei clasificări secundare a fost acela al relevanţei în relaţie cu
procesele de alunecare, precum şi acela de a facilita corelarea claselor cu datele statistice
existente la nivel de LAU 2.

Fig.2 Harta utilizării/acoperirii terenurilor (CORINE LC 2006)

Harta pantelor (Fig. 3) a fost derivată din modelul numeric al terenurilor SRTM.
Clasificarea pantelor s-a făcut în concordanţă cu informaţia bibliografică referitoare la relevanţa
geodeclivităţii pentru deplasări în masă (Bălteanu, 1983). Pantele cu valori de sub 1,5° (1)
caracterizează îndeosebi luncile şi terasele. Suprafeţele cu valori de pantă între 1,5° şi 3° (2)
caracerizează terasele, conurile de dejecţie şi o parte din versanţii afectaţi de procese slabe de
eroziune în suprafaţă. Înclinări de 3-5° (3) sunt caracteristice tăpşanelor coluvio-deluviale, şi unor
porţiuni de versanţi ce prezintă condiţii pentru declanşarea unor procese de alunecare. Versanţii
cu valori de pantă de 5-10° (4) pot fi afectaţi de alunecări în condiţiile unei litologii favorabile
producerii acestora. Categoria de 10-15° (5) coincide frecvent cu sectoarele inferioare ș i mijlocii
ale versanţilor, în timp ce înclinări de 15-20° (6) corespund de regulă sectoarelor superioare ale
versanţilor ce sunt afectate în proporţii importante de procese de eroziune şi deplasări în masă.
Versanţii cu înclinări de 20-30° (7) au o răspândire mai largă în arealele montane. Acolo unde
5
aceştia sunt despăduriţi apar frecvent procese de eroziune în adâncime şi prăbuşiri. La înclinările
situate între 30 şi 40° (8) se înscriu versanţii abrupţi, acoperiţi de formaţiuni superficiale foarte
subţiri sau cu roca în loc. Porţiunile cu înclinări mai mari de 40° (9) corespund pereţilor sculptaţi
în roci dure şi malurilor abrupte afectate de prăbuşiri.

Fig.3 Harta pantelor (SRTM 30m; explicaț ia claselor de pantă se regăseș te în text)

3. Inventare de deplasări în masă

3.1. Inventarul de deplasări în masă IGSU

Baza de date privind procesele de deplasare în masă furnizată de IGSU (Fig.4) a rezultat în
urma colectării şi centralizării la nivel naţional a datelor privind aceste tipuri de procese masă
producătoare de pagube şi înregistrate de Inspectoratele Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă
(IJSU) în perioada 2005-2015. Baza de date cuprinde un număr de 3714 procese de deplasare în
masă distribuite în 31 de judeţe, cărora le sunt asociate o serie de caracteristici referitoare la:
localizare, producere temporală, numărul persoanelor afectate, pagube produse clădirilor, căilor
de comunicaţie, terenurilor cu diferite utilizări şi activităţilor economice.
Baza de date în format .xls a fost transpusă într-un Sistem Informaţional Geografic (SIG) ca
fişier de tip punct, (format .shp), şi apoi proiectată în proiecţia naţională Stereographic 1970. Ea a
fost supusă apoi unui efort de armonizare a informaţiei existente. Fiecărui punct i-a fost atribuit
un indicativ propriu iar anumite atribute au fost reformulate.
Totuşi, din totalul înregistrărilor, un număr important (1567) nu fost localizat cu precizie,
întrucât fie lipseşte orice fel de indicaţie cu privire la localizare (ex. jud. Caraş-Severin; 74 de
procese), fie sunt prezente indicaţii vagi (LAU2, localitate; 1303 de procese) fără coordonate, fie
coordonatele indicate au fost greşite (190 de procese).

6
 Fig.4 Inventarul georeferenţiat de deplasări în masă având ca sursăIGSU

Din cadrul evenimentelor ale căror coordonate au fost detectate ca fiind greşite în tabelul
original, 49 au fost repoziţionate cu incertitudini minime, erorile fiind legate doar de unele cifre
greşite (ex. punctul BH_28 avea latitudinea de 46 , dar pentru judeţul Bihor erau caracteristice
latitudini de 44 ), restul fiind repoziţionate cu incertitudini mai ridicate. Cel mai adesea, erorile
surprinse în coordonate par a proveni din conversia greşită între formatul grade, minute şi
secunde şi cel în grade zecimale. (ex. unele puncte din judeţele Vrancea, Vâlcea, Bihor, Covasna,
Gorj şi Mehedinţi).
În cazul evenimentelor pentru care nu au fost indicate coordonatele sau acestea au fost
asociate centrului geometric al suprafeţei administrative (cazul judeţelor Bistriţa-Năsăud,
Prahova, Cluj, Maramureş, Dolj, Argeş, Suceava, Satu Mare şi Dâmboviţa), pentru fiecare dintre
localităţi, s-a încercat o amplasare aproximativă/aleatorie a punctelor în funcţie de descrierea
furnizată (atunci când există).
Pentru a organiza informaţia din perspectiva incertitudinilor, au mai fost adăugate două
coloane: Erori şi Corecturi. În coloana Erori, a fost indicată probabilitatea ca localizarea să fie
inexactă prin patru grade de detaliere: nulă, probabilă, foarte probabilă şi lipsă coordonate.
Corespunzător proceselor ale căror poziţii nu sunt precizate (lipsă coordonate) sau sunt
considerate erori probabile şi foarte probabile, în coloana Corecturi a fost înscris gradul de
incertitudine al noii poziţii atribuite în încercarea de corectare: certă (gradul de incertitudine a
noii poziţii este minim), aproximativă (unde gradul de incertitudine a noii poziţii este mai
ridicat), aleatorie (în situaţia în care nu există nici un fel de indicaţie asupra poziţiei în cadrul
unităţii administrativ-teritoriale) şi necorectat (în situaţiile în care nu s-a decis asupra unei
corecţii).

7
 În concluzie, din totalul de 3714 de procese inventariate şi furnizate de către IGSU, doar
2347 (63%) pot fi declarate ca evenimente în cazul cărora localizarea poate fi considerată grad
ridicat de certitudine.

3.2. Inventarul de alunecări/curgeri corespunzător bazei de date cu analize geotehnice

(din arhivele URBAN-INCERC, UTCB)
Baza de date privind procesele de deplasare în masă întocmită de INCD URBAN-INCERC
(Fig.5) a rezultat în urma colectării şi centralizării datelor din lucrări ştiinţifice din volumele unor
manifestări naţionale şi internaţionale, cărţi de specialitate, expertize şi rapoarte tehnice, studii
geotehnice, studii din arhiva de specialitate a institutului, proiecte de cercetare. Acestea au avut
ca scop analiza fenomenelor de instabilitate, stabilirea de soluţii de consolidare şi stabilizare a
versanţilor sau drumurilor, evaluări ale riscurilor asociate deplasărilor în masă. Baza de date
cuprinde procese de deplasare în masă identificate pe diferite amplasamente la nivel naţional,
cărora le sunt asociate o serie de caracteristici referitoare la:
- descrierea alunecării de teren: localizare, producere temporală, tipul alunecarii (primară,
reactivată), caracteristicile alunecării (lungime, lăţime, adâncime, suprafaţă), cauzele
pregătitoare (pantă, izvoare, zone de băltire, etc.), cauzele declaşantoare (alunecare veche,
precipitaţii, construcţii la creasta/baza versanţilor, defrişări), efectele (numărul
persoanelor afectate, pagube produse clădirilor, căilor de comunicaţie, terenurilor cu
diferite utilizări);
- valori ale parametrilor geotehnici ai terenului pe planul de alunecare: granulometrie,
plasticitate, indici fizici (densitate, porozitate, grad de saturaţie), parametrii rezistenţei la
forfecare (unghi de frecare internă şi coeziune, unghi de tăiere), rezistenţa terenului la
penetrare dinamică.
Pentru fiecare amplasament sau areal afectat de alunecări de teren s-a întocmit o fişă
sintetică a alunecării cu gradul de prezentare al datelor aferent surselor bibliografie consultate. S-
a considerat utilă valorificarea tuturor informaţiilor studiate pentru analiza de hazard a
deplasărilor în masă, indiferent de nivelul de detaliere al acestora privind coordonatele localizării
geografice a amplasamentelor, o serie de caracteristici ale alunecării şi parametrii geotehnici
relevanţi. Distribuţia spaţială a punctelor de alunecări asociate bazei de date referitoare la
parametrii geotehnici elaborată de INCD URBAN-INCERC s-a realizat utilizând aplicaţia
Google Earth. Pentru o serie de alunecări de teren integrate în baza de date (jud. Iasi, Botoşani,
Vaslui, Suceava, Sălaj, Timiş, Maramureş, Caraş-Severin, Arad, Alba, Buzău, Bistriţa-Năsăud,
Cluj, Mureş, Vâlcea, Hunedoara, Argeş, Prahova, Olt, Braşov, Gorj, Mehedinţi) sunt prezentate
descrieri mai detaliate ale factorilor pregătitori şi declanşatori ai fenomenelor de instabilitate,
rezultatele investigaţiilor de teren şi încercărilor de laborator, soluţiile tehnice de consolidare a
versanţilor instabili analizaţi, efectele produse, etc. Baza de date corespunzatoare etapei de
inventariere a deplasărilor în masa cuprinde 106 puncte de alunecări identificate de colectivul
INCD URBAN-INCERC şi va fi permanent actualizată pe parcursul derulării proiectului prin
consultarea de documentaţii specifice.

8
 Fig.5 Distribuţia spaţială a punctelor cu alunecări asociate unei baze de date referitoare la parametrii geotehnici
(sursa: arhivele URBAN-INCERC, UTCB)

Sursele de incertitudine legate de reprezentarea spaţială a punctelor de alunecări şi bazei de

date asociată parametrilor geotehnici provine din calitatea datelor de input din inventarul
deplasărilor în masă cu referire la gradul de detaliere al informaţiilor şi acurateţea poziţionării
amplasamentului/zonei. Caracterul incomplet al datelor, prin numarul relativ redus de evenimente
studiate sau cunoscute, poate conduce la estimări inexacte ale extinderii spaţiale a deplasărilor în
masă, prin supra/sub-popularea unor unităţi morfo-lito-structurale. Neomogenitatea datelor de
input provine şi din dispersia studiilor elaborate, care au avut scopuri diferite: investigarea
terenului pentru realizarea unor construcţii, stabilirea de soluţii tehnice de consolidare şi
reabilitate a drumurilor, sistematizare urbană etc. Incertitudinile asociate bazei de date cu
parametrii geotehnici relevanţi sunt legate şi de numărul limitat de investigaţii de teren şi
încercări de laborator, tipurile de metode aplicate, erori în procesarea şi interpretarea rezultatelor,
gradul de acurateţe în metodele de investigare a terenului dată de modul de recoltare, transport şi
încercare al probelor din foraje.

3.3. Inventarul de deplasări în masă ELSUS (Micu et al. 2014)

Baza de date cu procese de deplasare în masă utilizată în evaluare este cea realizată în
cadrul proiectului european EUR-OPA Pan-European and nation-wide landslide susceptibility
assessment (coordonator CERG Strasbourg; 2012-2016). Acest inventar conţine peste 29000
procese (Fig.6), separate în alunecări (94%), curgeri (3%) şi căderi/prăbuşiri (3%), rezultat în
urma integrării informaţiilor existente în inventare regionale (instituţionale şi realizate în cadrul
unor teze de doctorat), analiza a peste 100 de titluri bibliografice precum şi interpretarea vizuală a
imaginilor aeriene disponibile în mediul virtual (BingMaps, GoogleEarth). Principala sursă de
incertitudini este legată de lipsa la acel moment, pe areale mici (raportate la suprafaţa ţării), a

9
informaţiilor aeriene (imagini satelitare sau aerofotograme) la o scară corespunzătoare unei
cartări de detaliu. Descrierea acestui inventar este făcută în Micu et al., 2014.

Fig.6 Inventarul de deplasări în masă diferenţiate tipologic (preluare din Micu et al., 2014)

3.4. Inventarul de alunecări LG 575/2001 (MDRAP)

În cadrul unor demersuri legislative (LG 124/1995, Ord. MLPAT 62/N/1995/1998, Norm.
GT-019-98 LG 575/2001, HGR 382 şi 447/2003) cu privire la cerinţele necesare cartării
hazardului şi riscului asociat alunecărilor de teren, s-au evaluat la nivel naţional potenţialul de
producere al alunecărilor (clasificat în scăzut, mediu şi ridicat) şi probabilitatea de producere a
acestora (inexistentă, redusă, medie, medie-mare, mare, foarte mare). Un număr de 8 criterii
(litologic, geomorfologic, structural, hidro-climatic, hidrogeologic, seismic, silvic şi antropic) a
fost luat în considerare pentru calculul unui coeficient mediu de hazard. Începând cu anul 2005,
toate judeţele ţării au beneficiat de hărţi de hazard iar în 6 judeţe (Bacău, Buzău, Mureş, Prahova,
Sibiu, Tulcea) s-au selectat câteva comune considerate de autorităţi ca fiind reprezentative pentru
evaluarea riscului. Acestui pas de lucru i s-a asociat întocmirea unui inventar (georeferenţiat) de
alunecări de teren (Fig.7), cartate ca şi poligon. Acestea acoperă doar două judeţe (Sibiu şi
Buzău).

10
 Fig.7 Inventarul georeferenţiat de alunecări conform LG 575/2001 (MDRAP)

4. Stadiul actual al cercetărilor în evaluarea hazardului relativ (susceptibilităţii) la

alunecări
4.1. Stadiul actual al cercetărilor în evaluarea susceptibilităţii la alunecări
Evaluarea hazardului asociat deplasărilor în masă are la bază analiza susceptibilităţii,
definită şi ca hazard relativ. Susceptibilitatea reprezintă probabilitatea apariţiei/iniţierii în spaţiu a
unui anumit tip de proces. Evaluarea susceptibilităţii la scară mică-medie se poate face prin
intermediul a două categorii principale de abordări: una calitativă (euristică, judecată de expert) şi
una cantitativă (statistică, probablistică sau deterministă). În cadrul proiectului ELSUS
(Estimarea susceptibilităţii la deplasări în masă la nivel pan-european şi naţional; Pan-European
and nation-wide landslide susceptibility assessment) derulat de Centrul European de Cercetare a
Hazardurilor Geomorfologice (CERG) în cadrul EUR-OPA Major Hazards Agreement al CE, au
fost realizate hărţi de susceptibilitate la deplasări în masă atât pentru teritoriul european în
ansamblu, cât şi pentru câteva teritorii naţionale, prin intermediul unei evaluări spaţiale multi-
criteriale bazate pe o abordare statistico-euristică (Hervas et al., 2013 a, b, Gunther et al., 2013,
2014, Van Den Eckhaut et al, 2013, Malet et al. 2009)
Liniile directoare şi principiile care asigură cadrul analizei hazardului relativ se regăsesc în
diferite studii de sinteză realizate de Turner şi Schuster (1996), Lee şi Jones (2004), Glade et al.
(2005), van Westen et al., 2008, JTC-1 et al., (2008), Cascini (2008), Corominas et al., (2014).

11
 4.2. Stadiul actual al cercetărilor în evaluarea hazardului relativ (susceptibilităţii) la
alunecări la scară naţională
În România, până la acest moment, hărţi de sinteză ale deplasărilor în masă la nivel
naţional, bazate pe metode euristice, au fost realizate de: Posea et al (1974), Tufescu (1966),
Bălteanu şi Mateescu (1975; unde deplasările în masă sunt asociate altor procese de modelare a
reliefului – procese fluviatile, ravenare şi eroziune), Bally şi Stănescu (1977; pentru versanţi
agricoli), şi mai recent Bălteanu et al. (2010). Aceasta din urmă a reprezentat o etapă distinctă în
evaluarea deplasărilor în masă (nediferenţiate pe categorii de procese) la nivel naţional prin
utilizarea unui model euristic, semi-cantitativ, de susceptibilitate. În realizarea ei, factorii
consideraţi de control ai deplasărilor în masă au fost apreciaţi cu ajutorul unor ponderi şi
diferenţiaţi în clase cu scoruri cantitative. În cadrul proiectului ELSUS (menţionat la capitolul
5.1.), a fost realizată, în 2014, o evaluare a susceptibilităţii la procese de deplasare în masă
(diferenţiate tipologic) pentru teritoriul României de către Micu et al. şi prezentată la Adunarea
Generală a Uniunii Europene de Geoştiinţe (EGU2014, Viena). Această abordare este rezultatul
unei evaluări spaţiale multi-criteriale, care se bazează pe o împărţire a teritoriului naţional în
unităţi NORDREGIO, o separare a proceselor în trei categorii (alunecări, curgeri, prăbuşiri), iar
validarea se face utilizând acelaşi set de date de inventar.
Specificul regional al teritoriului României a fost surprins în studii precum cele realizate
de Şandric 2005, 2008, Şandric şi Chiţu 2009, Bălteanu şi Micu 2009, Micu şi Bălteanu 2009,
Chiţu et al. 2009, Mihai et al. 2009, Chiţu 2010, Constantin et al. 2011, Armaş 2011, 2012;
Mărgarint et al. 2011, Jurchescu, 2012, Grozavu et al. 2012, Chiţu et al. 2014, Zumpano et al.
2014, şi în studii locale realizate de Manea 1998, Chirica 1998, Manea et al., 1996, Popescu
1996, Dobrescu et al. 2011, 2013. În ultimele decenii, în geologia inginerească şi geotehnică au
existat numeroase preocupări în domeniul evaluării influenţei fenomenele de instabilitate asupra
construcţiilor, populaţiei şi mediului în diferite unităţi regionale: Popescu 1998, Pujină 2008,
Raileanu et al. 1986, Popovici 1994, Marinescu 1988, Dobrescu et al. 2010, Calaraşu et al. 2009,
Zamfirescu et al. 1985, Stângă 2011, Stângă şi Grozavu 2012, Grozavu et al. 2012, 2013, Danci
2000. Efectele fenomenelor de alunecare de teren a atras atenţia specialiştilor din ingineria
geotehnică pentru aprofundarea cunoaşterii comportării pământurilor şi perfecţionarea metodelor
de cercetare, analiză şi calcul al stabilităţii terenurilor, în scopul adoptării unor măsuri eficiente
de prevenire (Manea 1998, Manea et al. 1996, Marchidanu 1995, 2000, Marchidanu şi Coman
1996).

4.3. Abordarea urmată în evaluarea hazardului relativ (susceptibilităţii) la alunecări

la scară naţională: evaluarea spaţială multi-criterială
Pentru evaluarea hazardului relativ (susceptibilitate) la alunecări la nivel naţional se
utilizează o abordare mixtă, statistico-euristică, semi-cantitativă, care îmbină o abordare
calitativă (de tip expert), prin intermediul unei evaluări spaţiale multi-criteriale, cu una
statistică în acordarea ponderilor, similară celor aplicate în cadrul proiectului ELSUS (Hervas et
al., 2013 a, b, Günther et al., 2013, 2014, Van Den Eckhaut et al, 2013, Malet et al., 2019), dar
adaptată, pe de o parte specificului condiţiilor morfostructurale, climatice şi de utilizare a
terenurilor din ţara noastră, şi, pe de altă parte, cantităţii şi calităţii de date disponibile. Această
metodă mixtă este soluţia cea mai echilibrată ce poate fi adoptată atunci când se dispune de un
inventar însă nu suficient de complet şi omogen pentru a asigura un calcul statistic corespunzător.
De asemenea, prezintă avantajul unui anumit grad de obiectivitate conferit de analiza statistică
laolaltă cu acela de a admite încorporarea cunoaşterii-expert în calibrarea/modificarea unor
valori/ponderi şi deci a unor eventuale corecţii în decursul derulării procedurii de evaluare.

12
 4.3.1. Etapele evaluării spaţiale multi-criteriale
Această abordare presupune o analiză constituită din următoarele etape în evaluarea
deplasărilor în masă (alunecări de teren):
1. Realizarea câte unei hărţi (pentru fiecare unitate majoră morfostructurală) cu
distribuţia claselor de litologie, utilizare a terenurilor şi geodeclivitate (numite în continuare
predictori) pentru derularea separată a evaluărilor.
2. Interpretarea statistică, separat în cadrul fiecărei unităţi, a distribuţiei inventarului de
deplasări în masă pe fiecare clasă a fiecărui predictor, în vederea obţinerii unor ponderi
corespunzătoare (exprimate sub forma unei densităţi a alunecărilor: număr de alunecări/kmp).
3. Supunerea acestor ponderi la mai multe tipuri de calibrări conform judecăţii de expert:
rescalare pe intervalul 0-100; îndepărtarea anomaliilor şi rescalarea celorlalte valori; înlocuirea
lor totală prin diverse variante de scoruri-expert în cazul claselor de litologie; calibrarea
scorurilor statistice cu cele expert în cazul claselor de litologie.
4. Reclasificări succesive ale factorilor, separat în cadrul fiecărei unităţi
morfostructurale, cu variantele de ponderi obţinute anterior.
5. Introducerea hărţilor reclasificate ale factorilor de control în analiza suprapunerii
ponderate.
6. Acordarea de ponderi în sistemul ierarhizării de tip AHP (Analytic Hierarchy Process)
şi calibrarea lor ulterioară.
7. Obţinerea hărţilor de susceptibilitate pentru fiecare unitate morfolitologică, exprimate
în valori neclasificate.
8. Agregarea hărţilor corespunzătoare fiecărei unităţi într-o hartă de sinteză cu valori
neclasificate.
9. Normalizarea valorilor din harta de sinteză şi clasificarea acesteia.
10. Obţinerea hărţii de susceptibilitate (hazard relativ).
11. Evaluări succesive ale variantelor de hărţi obţinute, atât prin analiză expert cât şi cu
alte inventare de deplasări în masă (diferite de cele utilizate în construcţia hărţilor).
12. Alegerea hărţii de susceptibilitate (hazard relativ) finale şi validarea ei cu ajutorul
unor date asupra proceselor de deplasare în masă diferite de cele utilizate în construcţia hărţilor.

4.3.2. Definirea unităţilor pentru analiză

Întrucât influenţa variabilelor independente (predictorilor) şi a claselor acestora, în funcţie
de care sunt analizate deplasările în masă, poate varia de la o unitate teritorială omogenă la alta,
în cadrul unor abordări, cum sunt cele aplicate în proiectul ELSUS, derularea evaluărilor de
susceptibilitate are loc separat, pe diferitele untăţi. Dacă în cadrul proiectului mai sus menţionat,
unităţile sunt definite sub aspect morfo-climatic, în cazul evaluărilor la nivel naţional din studiul
prezent, criteriul delimitării unităţilor în vederea evaluărilor diferenţiate este de ordin
morfolitologic. În felul acesta, se pot distinge factorii de predispoziţie predominanţi, care
imprimă nivelul de favorabilitate specific în fiecare unitate, dar şi clasele acestora şi modul
diferenţiat în care se asociază.
În vederea realizării evaluării spaţiale multi-criteriale, teritoriul naţional a fost împărţit în
unităţi morfo-lito-structurale omogene. Baza cartografică în funcț ie de care s-a realizat
împărţirea a fost constituită din harta geomorfologică (scara 1: 1 000 000) şi harta geologică
(scara 1: 1 000 000) din Atlasul Geografic Naţional (1975). Acest proces s-a făcut în trei etape,
pe trei nivele de agregare.

13
 Primul nivel de agregare corespunde celor trei trepte de relief ale României diferenţiate în
14 unităţi (Fig.8):

Fig.8 Harta morfostructurală: nivel de agregare 1

1. Relief dezvoltat pe masive cristaline prealpine, definitivate tectonic şi înălţate în

orogeneza alpină.
2. Relief dezvoltat pe masive cristaline prealpine cu diferite cuverturi alpine.
3. Relief dezvoltat pe formaţiuni mezozoice şi paleogene de fliş şi molasă, cutate.
4. Relief dezvoltat pe formaţiuni vulcanice.
5. Relief dezvoltat pe structură hercinică.
6. Depresiuni intramontane.
7. Relief dezvoltat pe structură cutată prealpină cu diferitecuverturi mezozoice.
8. Relief dezvoltat pe formaţiuni neozoice monoclinale sau afectate de cute diapire şi
domuri.
9. Relief dezvoltat pe formaţiuni neogene variate litologic, cutate larg sau monoclinale.
10. Relief dezvoltat pe formaţiuni sedimentare neogene cutate puternic, cu mobilitate
tectonică accentuată.
11. Relief dezvoltat pe formaţiuni pliocene şi cuaternare fluvio-lacustre, monoclinale sau slab
cutate cu cuverturi piemontane.
12. Depresiuni subcarpatice şi intradeluroase.

14
 13. Relief de eroziune dezvoltat pe formaţiuni miocene.
14. Relief de acumulare cuaternară.

Ultimul nivel de agregare cuprinde 5 unităț i omogene din punct de vedere morfo-
litostructural (Fig.9):

Fig.9 Harta morfostructurală: nivel de agregare 3

1. Relief de munț i dezvoltaț i pe roci metamorfice, magmatice şi sedimentare, definitivate

tectonic, cutate şi înălţate în orogeneza alpină (Cretacic-Cuaternar).
2. Relief de dealuri dezvoltate pe formaţiuni sedimentare neogene de molasă intens cutate şi
faliate.
3. Relief de podiş (regional cu caracter piemontan) dezvoltat pe formaţiuni mio-pliocene
cutate larg sau monoclinale, afectate local de cute diapire şi domuri, precum şi pe
formaț iuni cuaternare fluvio-lacustre, monoclinale sau slab cutate.
4. Relief de podiș dezvoltat pe fundament vechi de platformă (acoperit cu depozite neogene
predominant monoclinale) şi de munţi vechi (orogen hercinic), peneplenizaţi, acoperiţi cu
sedimentar neogen.
5. Relief de câmpie (cu caracter piemontan, tabular şi de subsidenţă) dezvoltat pe
formaţiuni sedimentare cuaternare.

15
 4.3.3. Modalităţi de validare
Acurateţea şi utilitatea modelelor de susceptibilitate (hazard relativ) au fost evaluate atât i)
prin compararea hărţilor de susceptibilitate la alunecări/curgeri şi prăbuşiri/căderi cu diversele
seturi de date existente dar neutilizate în construcţia hărţilor, caracterizate de diferite niveluri de
calitate, cât şi ii) prin supunerea acestora unor evaluări de tip expert.
În cadrul celei dintâi componente de validare, harta rezultată a fost comparată cu
distribuţia spaţială a diferitelor seturi de date referitare la procesele de deplasare în masă,
având surse şi caracteritistici diferite şi prezentate succesiv în capitolul 4 (inventarul de deplasări
în masă IGSU; inventarul de alunecări/curgeri corespunzător bazei de date cu analize geotehnice
din arhivele URBAN-INCERC, UTCB; inventarul de deplasări în masă ELSUS Micu et al. 2014;
inventarul de alunecări LG 575/2001 - MDRAP).
Cea de-a doua componentă a validării o reprezintă supunerea hărţilor de susceptibilitate
unui proces de evaluare pe baza judecăţii de expert. În acest scop au fost implicaţi experţi în
cercetarea şi evaluarea proceselor gravitaţionale, provenind de la centrele universitare regionale
(Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi, Univ. Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca). Evaluarea efectuată de experţii
selectaţi s-a concentrat în primul rând asupra regiunilor studiate cu predilecţie de către aceştia
dar şi asupra altora, care au constituit obiect de cercetare în cadrul respectivelor centre
universitare (Podişul Moldovei şi Subcarpaţii Moldovei; Podişul Transilvaniei şi Dealurile de
Vest). În afara produselor finale, au fost supuse analizelor şi rezultate intermediare (ex.
ponderarea factorilor, atribuirea de scoruri claselor de factori).
Totodată, au fost implicaţi experţi locali ai beneficiarilor din cadrul unor IJSU în evaluarea,
pe anumite judeţe, a hărţilor de susceptibilitate obţinute.

5. Evaluarea prin metoda judecăţii de expert a unităţilor majore de relief la nivel

naţional

5.1. Evaluarea predispoziţiei de producere a alunecărilor în cadrul unităţilor de relief

Cercetările efectuate în România asupra deplasărilor în masă au vechi tradiţii şi cuprind
investigaţii geomorfologice şi geologice inginereşti care au constituit baza clasificării şi cartării
lor în funcţie de diferite criterii (Mihăilescu, 1939; Tufescu, 1966; Bălteanu, 1983; Surdeanu,
1998). Sintezele realizate la nivelul ţării pun în evidenţă potenţialul de alunecare (Tufescu, 1966),
regionarea alunecărilor în funcţie de frecvenţă (Posea şi colab., 1974), delimitarea arealelor
afectate predominant de deplasări în masă (Bălteanu, Mateescu, 1973) sau evaluarea
susceptibilităţii la alunecări (Bălteanu şi colab., 2010). În diferite lucrări au fost sintetizate
direcţiile de studiu în domeniul alunecărilor de teren, la nivel local sau regional, din punctul de
vedere al susceptibilităţii, hazardului sau riscului (ex. Bălteanu şi colab., 2012; Gârbacea, 2013).
Alunecările sunt diferenţiate pe principalele trepte de relief ale României – munţi, dealuri
şi podişuri şi câmpii - , în funcţie de substratul geologic, de etajarea condiţiilor fizico-geografice
şi de activităţile antropice. Procesele de alunecare au ponderea cea mai mare în regiunile de deal
şi de podiş, alcătuite din roci sedimentare neconsolidate, cu mobilitate tectonică şi fragmentare
accentuată a reliefului.
A fost pusă în evidenţă extinderea acestor procese în perioadele cu precipitaţii intense
cum au fost cele dintre 1969 şi 1975 sau din anii 2005 şi 2010, când au fost scoase din circuitul
economic suprafeţe cuprinse între 1 000 ha şi 11 000 ha în unele judeţe (Vaslui, Iaşi, Mehedinţi,
Gorj, Vâlcea, Vrancea, Bacău, Buzău). Numai în anul 1970, caracterizat prin precipitaţii deosebit

16
de abundente, alunecările au afectat 20 000 ha, fiind distruse suprafeţe mari de terenuri agricole,
numeroase construcţii, căi de comunicaţie.
Regional, se manifestă diferenţieri importante privind tipurile de alunecări şi riscul pe care
acestea îl prezintă pentru diferite activităţi antropice. Estimările cantitative ale denudării
versanţilor (Moţoc, 1983) au pus în evidenţă rolul preponderent al alunecărilor în Subcarpaţii
Vrancei şi Vâlcii (4,7–4,8 t/ha/an), în Câmpia Transilvaniei (4,5 t/ha/an), în partea centrală a
Podişului Moldovei (4,4 t/ha/an), în Subcarpaţii Buzăului, Gorjului şi în sud-vestul Podişului
Târnavelor (3,8 t/ha/an). În special în Subcarpaţi, versanţii constituiţi din molase neogene,
cuprinzând alternanţe de marne, argile, argile nisipoase, brecia sării, nisipuri, prezintă un
accentuat grad de instabilitate. Cele mai frecvente sunt alunecările de profunzime medie şi cele
superficiale şi curgerile de noroi cu lungimi care ating frecvent 300–700 m. Instabilitatea
versanţilor este diferenţiată pe compartimente tectonice şi pe bazine hidrografice, fiind mai
accentuată în Subcarpaţii de la Curbură, caracterizaţi printr-o seismicitate accentuată. În acest
sector este analizată şi probabilitatea de intercondiţionare reciprocă a proceselor de versant, de
albie şi seismice (conceptul de multi–hazard). Carpaţii şi Subcarpaţii Buzăului şi Vrancei au făcut
obiectul de studiu a trei proiecte europene - FP6 CLAVIER1, FP7 ECLISE2, FP7 MC-ITN
CHANGES3 - care au contribuit la aplicarea unor modele matematice pentru zonarea
susceptibilităţii, hazardului şi riscului la alunecări în regiune.
Prăbuşirile şi rostogolirile de roci sunt caracteristice versanţilor abrupţi din spaţiul carpatic
dezvoltaţi pe roci cimentate, coezive şi prezintă un risc major pentru căile de comunicaţie şi
aşezări (Ilinca,2010). Curgerile de debris afectează areale carpatice deopotrivă despădurite şi
împădurite, întâlnindu-se pe versanţi cu pante moderate-ridicate şi pe diverse litologii. În acelaşi
timp, şi depozitele haldelor de steril sunt puternic susceptibile la producerea curgerilor de debris
(Surdeanu şi colab., 2010; Pop şi colab., 2016). În etajul alpin, pe versanţii abrupţi ai circurilor şi
văilor glaciare sunt frecvente avalanşele, determinând întreruperea temporară a circulaţiei iarna
pe drumurile forestiere şi pe şoselele transcarpatice şi distrugerea unor instalaţii pentru
practicarea sporturilor de iarnă (Alexa, 2007). Studii recente aduc contribuţii semnificative la
reconstrucţia tiparului spaţio-temporal al avalanşelor în unităţi montane cu o frecvenţă ridicată a
acestor procese (ex. Voiculescu, 2009; Voiculescu, Onaca, 2013, 2014).
Arealul subcarpatic, format dintr-o alternanţă de culmi deluroase şi depresiuni, este
caracterizat prin trăsături morfometrice imprimate de substratul format din depozite de molasă
neogenă (strate sedimentare puţin coezive, cu plasticitate ridicată – argile, marne, gresii slab
cimentate, nisipuri şi pietrişuri, formaţiuni loessoide) intens cutate şi faliate. Pe lângă
favorabilitatea morfometrică şi lito-structurală, mişcările neotectonice de înălţare şi seismicitatea
ridicată (caracteristică mai ales sectorului de la Curbură, care corespunde regiunii seismice
Vrancea) contribuie la creşterea potenţialului de denudare a versanţilor. Cele mai răspândite sunt
alunecările superficiale cu mărimi de ordinul zecilor de metri şi o grosime a materalului deplasat
de până la 1,5 m. Acestea sunt, în majoritate, translaţionale, dar sunt frecvenete şi cele
rotaţionale, mai ales în sectorul inferior al versanţilor afectaţi de eroziunea laterală a râurilor.
Aceste procese sunt caracterizate printr-o frecvenţă ridicată şi o magnitudine relativ scăzută (prin

1
CLAVIER: Climate Change and Variability: Impact on Central and Eastern Europe, coord: Institutul de
Meteorologie Max Plank (MPI-M), 2006-2009, www.clavier-eu.org
2
ECLISE: Enabling CLimate Information Services for Europe, coord.: Institutul Olandez Regal de Meteorologie
(KNMI), 2011-2014, http://www.eclise-project.eu/
3
CHANGES: Changes in hydro-meteorological hazards as analyzed by a new generation of European Scientists,
coord: Universitatea din Twente – ITC, 2011-2014, www.changes-itn.eu

17
comparaţie cu magnitudinea celor din arealul carpatic al flişului), iar extinderea lor spaţială poate
atinge frecvent 5-10 ha. Datorită conţinutului ridicat în illit/montmorillonit/smectit, curgerile sunt
caracterizate printr-un comportament vâsco-plastic, atingând viteze de până la 20 m/h. Celelalte
tipuri de deplasări în masă sunt şi ele prezente (datorită eterogenităţii lito-structurale),
prăbuşirile/căderile fiind caracteristice frunţilor de cuestă sau stratelor de gresii intens cutate
(uneori redresate la verticală). Un număr mare de alunecări sunt favorizate de episoadele
frecvente de viituri rapide, care afectează bazinele hidrografice mici. Alunecările superficiale au
intervale de apariţie mai mici de 5 ani, în timp ce alunecările profunde au perioade de revenire de
cca. 30 ani (Surdeanu, 1996, 1998, Surdeanu et al. 2009). Procesul activ de despădurire şi
gestionarea uneori deficitară a unor întinse suprafeţe acoperite în trecut cu livezi contribuie la
creşterea potenţialului de declanşare a alunecărilor şi curgerilor.
Pe ansamblu, structura monoclinală predominantă şi alternanţa de formaţiuni argiloase şi
marnoase de vârstă mio-pliocenă fac din Podişul Moldovei una dintre cele mai afectate regiuni
din România. Arealele cu incidenţa cea mai mare a alunecărilor sunt localizate în Podişul Sucevei
şi Câmpia Moldovei, unde versanţii sunt constituiţi din alternanţe de marne, argile, conglomerate,
gresii şi calcare oolitice cu o structură monoclinală (Mărgărint, Niculiţă, 2016). Se evidenţiază
platourile structurale din Podişul Sucevei şi Podişul Central Moldovenesc mărginite de abrupturi
de cueste supuse unor degradări intense. Tipologia alunecărilor este condiţionată de structura
predominant monoclinală, procesele rotaţionale caracterizând frunţile de cuestă iar cele
translaţionale, suprafeţele structurale. În Podişul Sucevei, alunecările actuale reprezintă mai ales
reactivări ale unor vechi deluvii de alunecare latente, uneori de vârstă pleistocenă. În Podişul
Bârladului, alunecările sunt frecvent asociate cu procesele de eroziune în suprafaţă şi mai ales
ravenare. Studiile (Pujină şi Ioniţă, 1996) arată că procesele de reactivare au o perioadă de
revenire de cca. 15 ani, în timp ce apariţiile de noi alunecări perioade de revenire de cca. 40 ani.
Deplasările în masă cu caracter complex (alunecările cu dimensiuni şi forme variate asociate cu
curgeri noroioase, surpări etc.) cunosc o desfăşurare deosebită mai ales pe frunţile de cuestă şi în
bazinele torenţiale. Se adaugă tasări şi sufoziuni în est şi sud în depozitele loessoide. Factorii de
predispoziţie care contribuie la declanşarea alunecărilor de teren în Podişul Moldovei, din punct
de vedere al condiţiilor geologice (structurale, tectonice) şi condiţiilor geotehnice se reflectă în
alternanţa de depozite permeabile cu structuri monoclinale. Sunt caracteristice complexele
formate dintr-o succesiune de depozite argilo-nisipoase, cu intercalaţii de nisipuri, gresii şi
calcare. Dominarea nisipurilor în partea sudică a Podişului Bârladului se reflectă în microformele
rezultate din eroziune torenţială. Din punct de vedere geotehnic, o particularitate a Podişului
Moldovei este reprezentată de prezenţa pământurilor sensibile la umezire (PSU), care manifestă
un comportament specific sub acţiunea încărcărilor exterioare şi solicitarilor hidrice, ce pot
produce prăbuşiri prin tasarea terenului.
Depresiunea Transilvaniei prezintă un substrat geologic complex (roci sedimentare
depuse într-un regim marin şi lacustru) şi o mare diversitate structurală, structura geologică
reprezentând unul dintre factorii importanţi în condiţionarea morfodinamicii versanţilor. .
Relieful de podiş al Depresiunii Translivaniei, cu altitudini de 300-800 m, este alcătuit din roci
sedimentare paleogene şi neogene, reprezentate prin argile, marne, nispuri, gresii, conglomerate
şi tufuri vulcanice cu structură complexă, diferenţiată regional. În nord-vest, în Podişul
Someşean, domină structurile monoclinale, cu un relief de suprafeţe structurale în cueste. În
părţile centrală şi de nord predomină formaţiunile larg cutate sub formă de domuri, cu un relief
dezvoltat pe roci argiloase în Câmpia Translivaniei, şi cu intercalaţii de gresii şi argile sarmaţiene
şi panoniene în Podişul Târnavelor, fiind caracteristice areale dezvoltate pe cute diapire cu sare şi
brecia sării. Existenţa unor nivele de tuf vulcanic în domeniul marnelor şi argilelor de vârstă

18
sarmaţiană favorizează larga varietate a proceselor de deplasare în masă. Argilele grase şi argilele
prăfoase cu plasticitate predominant foarte mare, în stare predominant vârtoasă, practic saturate,
prezintă umflări libere mari şi compresibilitate mare-medie în stare naturală, iar la umezire,
compresibilitate mare. Alunecările (mai ales cele superficiale şi cu grosime medie, translaţionale)
au ponderea cea mai mare în Câmpia Transilvaniei, pe versanţii alcătuiţi din marne şi argile
(Morariu şi colab., 1964). Alunecările profunde au denumirea locală de glimee şi se pot declanşa
şi în prezent datorită precipitaţiilor extreme (Morariu şi colab., 1964, Mac, 1997; Mac, Irimuş,
1998; Sandu, 1998; Gârbacea, 2013). Fenomenul de diapirism, ce caracterizează mai ales arealele
marginale, contribuie la creşterea potenţialului de alunecare prin procesul de disoluţie a sării.
Munţii Carpaţi deţin circa 27,8% (66 300 km2) din suprafaţa României, fiind afectaţi de o
mare varietate de procese de deplasare în masă asociate cu procese intense fluvio-torenţiale.
Procesele de alunecare au o extindere mai mare în sectoarele dezvoltate pe depozite de fliş
cretacic şi paleogen, puternic cutate şi faliate din Carpaţii Orientali şi pe roci sedimentare cu
intercalaţii mezozoice cu intercalaţii argiloase din Munţii Apuseni şi Munţii Banatului.
În Carpaţii Orientali, alcătuiţi la exterior din fâşii paralele de fliş cretacic şi paleogen
dispus longitudinal, deluviile groase, considerate periglaciare sau imediat postglaciare, sunt
afectate frecvent de reactivări periodice mai ales în treimea lor inferioară, la contactul cu arterele
hidrografice, stimulate de tendinţa permanentă de adâncire a reţelei de văi şi de despăduriri.
Totodată, construirea unor lacuri de baraj şi formarea de noi niveluri de bază locale au condus la
modificări în echilibrul versanţilor şi la declanşarea de alunecări profunde, cu un impact
important asupra funcţionalităţii sistemelor lacustre (Micu, Bălteanu, 2013). Riscurile cele mai
mari sunt legate de declanşarea alunecărilor profunde, care afectează adeseori localităţile, căile de
comunicaţie şi barează parţial sau total văile (Surdeanu, 1998). Procesele active de despădurire,
caracteristice ultimilor 20 de ani, conduc la creşterea potenţialului de apariţie sau reactivare a
alunecărilor, mai ales a celor superficiale şi de grosime medie. O serie de procese adiţionale,
precum avalanşele de zăpadă şi viiturile rapide favorizează sau pregătesc procese de deplasare în
masă, cauzând pagube severe. Astfel de procese se întâlnesc frecvent în lungul coridoarelor de
transport transcarpatice. În Carpaţii Meridionali, în sectorul central, şi în cel vestic al Carpaţilor
Orientali şi în Munţii Apuseni şi Munţii Banatului dezvoltaţi pe şisturi cristaline, roci vulcanice,
pe calcare, conglomerate şi gresii mezozoice sunt caracteristice prăbuşirile, avalanşele şi
curgerile de grohotişuri.
În Piemontul Getic (cea mai extinsă şi reprezentativă suprafaţă piemontană din ţară),
numărul relativ mare de procese de deplasare în masă (alunecări, curgeri) poate fi pus atât pe
seama proceselor naturale, cât şi antropice. Prezenţa unor întinse areale cu exploatări de subsol
(mai ales cărbuni) contribuie la creşterea potenţialului de alunecare. Alunecări superficiale şi de
grosime medie apar frecvent în treimea de nord a piemontului, grefată pe depozite argiloase şi
marnoase, care conţin intercalaţii, mai mult sau mai puţin groase, de nisip şi pietriş. Frecvent,
deplasările în masă sunt asociate cu forme şi procese de eroziune. O densitate mare a alunecărilor
caracterizează şi câmpurile de exploatare a lignitului, acolo unde carierele şi haldele de steril,
alături de prezenţa galeriilor de exploatare şi a puţurilor de ventilaţie, contribuie la apariţia unor
alunecări şi curgeri frecvent asociate cu surpări, prăbuşiri şi căderi. Alunecările profunde (mai
ales cu caracter rotaţional) au o extindere largă de-a lungul cuestelor care însoţesc văile
principale.
Unitatea Dealurilor de Vest are un caracter parţial piemontan, caracterizat prin structuri
monoclinale (pietrişuri, nisipuri, intercalaţii de argile şi cărbuni inferiori) ce înclină către vest,
prezentând din punct de vedere lito-structural similitudini cu unitatea Piemontului Getic. Factorii
de predispoziţie, care contribuie la declanşarea alunecărilor de teren din Dealurile de Vest, din

19
punct de vedere al condiţiilor geologice (structurale) şi condiţiilor geotehnice, sunt reprezentaţi
de alternanţa de depozite permeabile (nisipuri, pietrişuri) şi impermeabile (argile, marne),
grosimea considerabilă a stratelor de nisip, gresii, marne şi argile, precum şi de declivitatea
stratelor. Majoritatea interfluviilor se desfăşoară între 200-350 m, având versanţi cu înclinări mai
accentuate, orientaţi spre E şi S, pe care se produc frecvente alunecări. Existenţa unei stratificaţii
a terenului, neuniformă pe orizontală şi pe verticală, alcătuită din pământuri coezive şi necoezive,
depuse peste roca de bază, constituită din argilă marnoasă sau marnă argiloasă, reprezintă unul
dintre factorii pregătitori ai alunecărilor de teren manifestate în zonă. În Dealurile de Vest sunt
prezente pe areale extinse şi pământuri dificile de fundare, care se încadrează în categoria
pământurilor sensibile la umezire (PSU; NP 125-2010) şi pământurilor cu umflări şi contracţii
mari (PUCM; normativ NP 126-2010). De asemenea, conţinutul ridicat de particule prǎfoase din
deluviile de pantǎ, caracterul profund discontinuu al particulelor solide, provenite din
dezagregarea fizicǎ a rocii de bazǎ, fac ca acestea sǎ fie sensibile la prezenţa apei. Acest lucru
produce modificarea bruscǎ a caracteristicilor fizico-mecanice şi, în special, a parametrilor
rezistenţei la forfecare, care, prin reducerea lor la nivelul atingerii criteriului de plasticizare,
favorizează declanşarea unor procese de instabilitate. Apariţia apei de infiltrarea la nivelul rocii
de bază, ce străbate deluviile de pantă neconsolidate, fisurile existente în masivele argiloase de pe
versanţi şi existenţa unor intercalaţii necoezive, conduc la declanşarea fenomenului de
instabilitate prin reducerea rezistenţei la forfecare a terenului în zona de contact cu roca de bază.
Podişul Dobrogei este caracterizat prin existenţa unor munţi vechi, erodaţi, formaţi pe
structuri cutate şi faliate pre-paleozoice şi paleozoice, dealuri constituite pe roci eruptive,
podişuri sculptate în cuvertură sedimentară mezozoică larg cutată, cu fronturi de cuestă şi
suprafeţe structurale etajate, martori de eroziune. În general, relieful este caracterizat în partea de
sud (Podişul Dobrogei de Sud) prin interfluvii plate, văi evazate la obârşii şi care în aval se
adâncesc treptat. Depozitele loessoide sunt puternic expuse fenomenelor de eroziune; abraziunea
marină joacă un rol esenţial în stabilitatea falezelor, în prezent, suprafeţe mari fiind afectate de
alunecări de teren (Eforie, Tuzla). Complexul argilos, aflat la baza depozitelor loessoide,
reprezentat de argile roşii şi cenuşii, se află în stare plastic vârtoasă şi prezintă comportament
specific în raport cu apa, parametrii rezistenţei la forfecare scăzând rapid la contactul cu apa şi
aerul. O caracteristică importantă este prezenţa argilelor roşii, care se caracterizează printr-o
scădere marcantă a rezistenţei la forfecare pe măsura creşterii deformaţiilor prin alunecare, de la
valorile de vârf, corespunzătoare deplasărilor mari. Prin reducerea rezistenţei de la valoarea de
vârf, la valoarea reziduală, coeziunea argilei este adusă la valori apropiate de zero, scăderea
unghiului de frecare internă fiind mai puţin remarcată, pantele stabile în aceste materiale fiind
foarte reduse (line). La bază, se află argile verzi, care fac trecerea către calcare. Argilele verzi
sunt relativ stabile, în raport cu apa, şi prezintă rezistenţe mari la forfecare.

5.2. Prezentarea detaliată a condiţiilor geotehnice cu relevanţă în generarea de

alunecări de teren din regiuni reprezentative ale României

Regiuni cu incidenţă mare a alunecărilor de teren: Podişul Moldovei

În Podişul Sucevei, larga desfăşurare a formaţiunilor marno-argiloase, lipsa vegetaţiei cu
rol protector pe pante ce depăşesc 10o -15o facilitează producerea de alunecări de teren, de
deplasări sufozional – plastice şi, mai rar, de curgeri noroioase. Aceste tipuri de fenomene au
frecvenţă mare în Podişurile Fălticeni şi Dragomirnei, Depresiunea Solca. Pe deluvii şi pe
versanţii în alcătuirea cărora intră roci plastice (argile, marne, şisturi argiloase, şisturi grafitoase),

20
se înregistrează alunecări de teren, întâlnite pe versanţii acoperiţi de păşuni şi fâneţe ai văilor
Moldova, Sadova, Moldoviţa, Humor, Suceviţa, Suha, pe terenurile defrişate din bazinetele văilor
Frumosu, Ciumârna, Putna, Moldoviţa, Ascundelu, Ursoaia, Putnişoara, Solca, Soloneţ, Humor
etc.. Litologia depozitelor este predominant fină, prezentând alternanţe de argile marnoase cu
argile şi nisipuri (uneori cimentate), în care apar nivele de gresii calcaroase, gresii oolitice,
lumachele, calcare oolitice. Formaţiunea cea mai caracteristică este argila marnoasă cenuşie
verzuie cu intercalaţii de nisip fin. Depozitele întâlnite pe culoarele văilor principale şi ale
afluenţilor lor au caracter predominant grosier, sub formă de pietrişuri şi bolovănişuri cu nisip şi
lentile de mâl (Rădăuţi, Suceava, Fălticeni). O dezvoltare foarte largă o au depozitele loessoide,
reprezentate prin prafuri argiloase, argile prăfoase, nisipuri prăfoase cu grosimi variabile
(adâncimea maximă este de 35 m în platoul municipiului Suceava). Depozitele loessoide acoperă
în general şi depozitele aluviale, mai ales în terasele superioare, având un caracter de pământuri
sensibile la umezire (PSU) pe o suprafaţă întinsă şi caracter de depozite foarte compresibile.
În Câmpia Moldovei (sectorul Botoşani) (Fig.10), există numeroase suprafeţe afectate de
degradări cauzate de o gamă largă de procese geomorfologice, din care unele cunosc o intensitate
deosebit de mare (alunecările de teren). Prezenţa acestora este asigurată, pe de o parte, de un
potenţial morfodinamic ridicat al majorităţii terenurilor cu pantă mai mare de 3o, iar pe de altă
parte, de existenţa unor condiţii climatice care favorizează producerea şi succesiunea lor în timp.
Dintre factorii potenţiali, rolul cel mai însemnat în diferenţierea proceselor îl joacă
geodeclivitatea. La aceasta se adaugă deosebiri sub raport petrografic (formaţiuni predominant
grezoase, în vest şi marno–argiloase, în centru şi est), prezenţa aliniamentelor de cuestă, cu
fronturi orientate spre nord şi nord-vest, unele condiţii hidrogeologice (nivele freatice locale
legate de alternanţe de roci permeabile şi impermeabile), diferenţe topoclimatice, impuse mai ales
de expunere, procentul redus al terenurilor (chiar cu pante mari) acoperite cu păduri şi utilizarea
agricolă necorespunzătoare a majorităţii terenurilor. Toţi aceşti factori şi toate aceste condiţii
determină, nu numai o anumită dinamică şi grupare a proceselor, dar şi diferenţieri în intensitatea
degradării terenurilor. Răspândirea pământurilor dificile de fundare este generată de condiţiile
litologice, de condiţiile geomorfologice (succesiunea de văi şi interfluvii, regimul precipitaţiilor
şi acţiunea agenţilor externi, unde au o importanţă deosebită spălările areolare) şi de alţi factori,
care au modificat rezistenţa structurală a pământurilor. Sinteza condiţiilor de fundare din studiile
geotehnice analizate a condus la împărţirea terenurilor, care ridică probleme deosebite de
fundare, în următoarele categorii:
- depozite aluvionare, recente, subconsolidate, foarte compresibile, care se caracterizează
printr-o neuniformitate a particulelor granulare, consistenţă redusă, tasări specifice mari şi foarte
mari, moduli edometrici cu valori foarte mici şi prezenţa intercalaţiilor mâloase cu conţinut
ridicat de materie organică, grad de saturaţie apropiat foarte mare (determinat de prezenţa apei
subterane aproape de suprafaţă, fenomen ce explică şi consistenţa foarte mică a acestor depozite
cu indici de consistenţă Ic cuprinşi între 0,15-0,40, adică plastic curgător până la plastic moale)
(Fig.11);
- terenuri cu compresibilitate mare şi foarte mare, cu capacitate portantă redusă,
reprezentate prin depozite argiloase prăfoase de vârstă Cuaternar, cu indici geotehnici foarte
scăzuţi. Prezintă o porozitate mare (40-55%), tasări mari şi foarte mari şi compresibilitate
edometrică foarte mare.
- luturi loessoide care prezintă sensibilitate la umezire, reprezentate prin complexe prăfoase
argiloase cu porozitate mare şi foarte mare (45-60%), grad de saturaţie mai mic de 80%, cu tasări
mari sub sarcina geologică şi Im3 peste 2%, valori ce ajung uneori până la 11-15%;
- zone care ridică probleme de stabilitate generală: alunecări active, alunecări potenţiale.

21
 Fig.10 Sectorul Botoşani: profilul litologic transversal

Fig. 11 Sectorul Botoşani: rezultatele încercărilor de penetrare dinamică P1, P2, P3, P4

Sectorul Iaşi, din cadrul Podişului Central Moldovenesc, este caracterizat de o

morfodinamică activă, care în acelaşi timp produce degradări însemnate pe suprafeţe întinse, şi pe
versanţii cu înclinări accentuate, corespunzătoare cuestelor. Un rol esenţial îl au alunecarile de
teren profunde, spălarea în suprafatţă, fluviotorenţialitatea şi, care se asociază local cu
sufoziunea, tasarea, eroziunea chimică, înmlăştinarea. Gruparea proceselor este influenţată
îndeosebi de condiţiile de relief, structură şi alcătuire geologică, mod de folosinţă a terenurilor,
etc. Pe terenurile cu declivitate sub 3o, întâlnite pe podurile cvasistructurale ale culmilor dintre
afluenţii Jijiei, Bahluiului, pe podurile teraselor, degradările sunt foarte slabe şi sunt provocate de
spălarea în suprafaţă şi procesele fizico-mecanice. Pe podurile teraselor Bahluiului, Jijiei,
Prutului se produc, pe de o parte, acumulări coluviale sau proluviale, iar pe de altă parte, o uşoară
fragmentare prin înaintarea reţelei de viroage şi văiugi care brăzdează frunţile lor; secundar se
adaugă tasări. Existenţa argilelor şi marnelor în structura versanţilor conferă terenurilor potenţial
pentru alunecări. Alunecările recente s-au produs pe deluvii vechi, fiind stimulate de adâncirea
ravenelor, eroziunea de mal şi păşunatul intens. Apa subterană, cantonată în stratul de nisip de la
baza loessului pe terasa superioară, inundă parţial stratul de loess din terasa medie, pentru ca în
zona de luncă să ajungă, în perioadele bogate în precipitaţii, până la suprafaţa terenului. Studiile
geotehnice efectuate în decursul anilor au pus în evidenţă următoarele zone caracteristice:

22
 - zona terenurilor cu loess sensibil la umezire, cu grosime ce variază până la maxim 12,00
m. Aceste terenuri sunt amplasate pe terasele superioare ale râului Bahlui şi se referă la cartierele
Tătăraşti, Copou şi zona centrală a oraşului;
- zona terenurilor cu argile contractile, care cuprinde întreaga luncă a Bahluiului;
- zona cu ape agresive, care se suprapune în general cu zona terenurilor cu argile contractile
din lunca râului Bahlui;
- zona terenurilor cu alunecări, aflate parţial în zonele Păcurari, Aurora şi Sărărie.
În sectorul Vaslui, din Podişul Bârladului, domină procesele fluvio-torenţiale, spălarea în
suprafaţă, şiroirea şi alunecările de teren. La acestea, se adaugă, cu importanţă locală, tasările şi
prăbuşirile. Relieful colinar, cu energie de relief redusă, este alcătuit din interfluvii lungi, cu
versanţi convex-concavi, cu pante variabile şi văi cu şesuri aluviale şi terase foarte largi.
Dealurile cu înălţimi medii sunt alcătuite din roci friabile, plastice, în bună parte defrişate, şi au
aproape 40% din suprafaţa versanţilor afectată de eroziune moderată, până la excesivă. Alcătuirea
litologică (orizonturi de nisip, pietriş, diferit cimentate, tufuri şi argile, marne) face posibilă
declanşarea de alunecări şi producerea de ravenări şi torenţialitate. Alunecările de teren sunt
prezente mai ales în lungul fronturilor cuestice cu expunere N şi NV. În Podişul Vaslui şi în
lungul cuestelor, existenţa orizonturilor argiloase, marnoase la diferite niveluri facilitează
dislocări de volume însemnate de rocă, patul de alunecare aflându-se la adâncime. Din celelate
procese care acţionează pe versanţi prezintă importanţă şi năruirile, îndeosebi în râpele dezvoltate
pe versanţii alcătuiţi din nisipuri cu intercalaţii de orizonturi de cinerite şi sufoziunea, unde există
depozite loessoide. Depozitele cuaternare pe substrat sarmaţian de platformă sunt reprezentate
printr-o litologie predominant fină, prezentând alternanţe de argile marnoase cu nisipuri şi argile
si nisipuri (uneori cimentate), în care apar nivele de gresii calcaroase, gresii oolitice, lumachele,
calcare oolitice. Formaţiunea cea mai caracteristică este argila marnoasă cenuşie verzuie cu
intercalaţii de nisip fin. Pe culoarele principalelor râuri din judeţul Vaslui, respectiv Prutul,
Bârladul cu afluenţii lor, depozitele cuaternare au un caracter predominant grosier (pietrişuri şi
bolovănişuri cu nisip).
În sud-vestul Podişului Bârladului, în sectorul Bacău, lipsa pădurii şi predominarea
formaţiunilor argiloase, grezoase şi nisipoase facilitează producerea unor eroziuni intense, care au
generat degradarea unor suprafeţe mari de teren. Prezenţa depozitelor loessoide facilitează tasări,
care frecvent se combină cu sufoziuni. Pe suprafeţele cu înclinare mai mică de 10 o, aflate la
altitudini mari, procesele crionivale alternează sezonier cu spălarea de suprafaţă şi alunecări
superficiale. În faciesurile cu roci plastice se impun alunecările de teren al căror pat de glisare se
află la adâncimi cuprinse între 1-5 m (alunecări lineare în lungul unor torenţi şi alunecări de
versant). Depozitele cuaternare dispuse de-a lungul reţelelor hidrografice sunt reprezentate prin
pietrişuri şi nisipuri, pe zone relativ restrânse apar depozite loessoide, iar în restul zonei sunt
prezente depozitele argiloase.
Sectorul Galaţi este caracterizat de prezenţa depozitelor de loess, exceptând luncile. Zona
ce mărgineşte lunca Siretului spre sud este alcătuita din loessuri slab argiloase. Terasele Siretului
şi frunţile teraselor sunt constituite pe cca. 30-70 m din depozite cuaternare de natură eoliană
(loessuri şi pământuri cu structură loessoidă), care se suprapun în adâncime pe depozite
aluvionare prăfoase argiloase şi nisipoase. Lunca Dunării, interfluviul Dunăre - Brateş şi
lunca joasă a Prutului inferior reprezintă un relief fluviatil tânăr - Holocen, fiind constituite
prin eroziunea, transportul şi depunerea materialelor din amonte. Structura geologică a teraselor
este formată din depozite cuaternare cu grosimi de 50-60 m, alcătuite din loessuri, prafuri
nisipoase şi argiloase, argile şi nisipuri. Formaţiunea reprezentativă din punct de vedere
geotehnic este loessul galben sensibil la umezire - grupa B de pământuri sensibile la umezire, cu

23
grosimi de până la 22,0 m şi care prin umezire sub greutate proprie poate suferi tasări de până la
87 cm. Formaţiunile care alcătuiesc terenul până la adâncimi de cca. 30,0m sunt argiloase,
prăfoase sau nisipoase, neconsolidate, în general cu consistenţă redusă şi compresibilitate
ridicată. Local, aceste formaţiuni prezintă zone şi intercalaţii de mâl, resturi vegetale, cochilii,
precum şi lentile de turbă.

Regiuni cu incidenţă relativ redusă a alunecărilor de teren: Dealurile de Vest

În judeţul Timiş, existenţa pe zone întinse a nisipurilor fine (uniforme) şi nivelul ridicat al
apei subterane, în cazul unor mişcări seismice puternice, pot conduce la apariţia fenomenului de
lichefiere, cu efecte deosebit de grave asupra construcţiilor din amplasament. De asemenea, în
cazul nisipurilor afânate sunt posibile tasări instantanee diferenţiate cu efecte negative asupra
rezistenţei şi stabilităţii construcţiilor. Zona din nordul şi parţial vestul oraşului este dominată de
argile prăfoase cu grosimi ce depăşesc 10,0 m. În Lugoj stratificaţia se caracterizează prin
existenţa formaţiunilor pliocene din bază (argile, argile prăfoase cenuşii cu aspect marnos sau
nisipuri fine mediu îndesate), aluviunilor grosiere constituite din bolovănişuri cu pietrişuri şi
nisipuri mari, interceptate frecvent la adâncimi de 4-6 m. Din încercările geotehnice, se consideră
că pământurile argiloase sunt slab consolidate în partea superioară, iar în adâncime până la mediu
consolidate. În zonele limitrofe râului Timiş se interceptează nisipuri fine, prăfoase şi argiloase,
bogate în materii organice, compresibile.
În Câmpia Mureşului (în judeţul Arad) au extindere mare aluviunile grosiere ale râului
Mureş, ce conduc la ridicarea pânzei freatice. Formaţiunile coezive argiloase-nisipoase de
consistenţă redusa până la 2,0-3,5 m sunt urmate de nisipuri fin argiloase, care în adâncime trec la
nisipuri mijlocii şi elemente de pietriş. În unele zone, pachetul de nisip este interceptat la
suprafaţă, iar pe grosimi de 6-7 m apar doar pământuri argiloase. Nisipurile până la adâncimea de
5-6 m sunt afânate, au un grad de neuniformitate foarte mic şi prezintă potenţial de lichefiere. La
suprafaţă apar în unele zone argile grase, cu caracter de contracţie-umflare pronunţat (PUCM).
Pe unele suprafeţe, depozitele sedimentare sunt reprezentate prin marne verzui cu
intercalaţii de gresii cenuşii dure, calcare cu pietrişuri ce aparţin terţiarului. Urmează marne
cenuşii, nisipuri şi gresii calcaroase, pietrişuri şi microconglomerate de vârstă sarmaţiană. Peste
aceste depozite sunt depuse aluviuni reprezentate de pietrişuri, nisipuri depuse într-o stratificaţie
încrucişată, neuniformă pe verticală şi orizontală. În Munţii Banatului (Depresiunea Reşiţei) în
sectoarele de luncă predomină pământurile argiloase, nisipuri argiloase şi prăfoase, sub care apar
aluviunile grosiere (pietrişuri cu nisipuri, pe alocuri bolovănişuri).
Pe versanţi, se întâlnesc argile prăfoase nisipoase, cu rar bolovăniş, situat pe şisturi alterate.
În Câmpia Someşului (sectorul Satu Mare) predomină stratul de argilă (5-6 m), urmat de argilă
marnoasă cu incluziuni de praf argilos, care constituie roca de baza a zonei. În Podişul Sămeşelor
(Zalău) (Fig.12-14), terenul de fundare din lungul văilor este constituit dintr-o alternanţă de
pământuri aluvionare cu caracteristici fizico-mecanice slabe, cantonate pe stratul de bază format
din argile marnoase sau marne argiloase. Cele situate pe versanţi sunt pe terenuri cu pante
variabile până la 14-15%, constituite din pământuri coezive cu caracteristici geotehnice
superioare. Din punct de vedere geotehnic, zona Bihor este reprezentată de pământuri argiloase
(argile, argile prafoase), pământuri sensibile la umezire PSU (prafuri argiloase) şi pămanturi
nisipoase cu pietrişuri.

24
 Fig.12 Zona Zalău: Stratificaţia terenului cu panta mare

Fig. 13 Zona Zalău: Stratificaţia terenului pe versanţi cu panta mică

25
 Fig.14 Zona Zalău: Caracteristicile geotehnice determinate pe straturile litologice aferente

Analiza parametrilor geotehnici relevanţi pentru alunecările de teren (sursa: arhiva de

foraje a INCERC ș i UTCB), cu referire la descrierea rocii ce formează planul de alunecare,
asociată cu formatiunile litologice identificate la nivel naț ional (clasele litologice 3-9,
considerate reprezentative pentru acest tip de procese), a permis încadrarea amplasamentelor în
clase litologice distincte.
Clasa litologică 3, constituită din formaț iuni siliciclastice de molasă cu cimentaț ie
grosieră de tipul gresiilor ș i conglomeratelor, este reprezentată în amplasamente din zona
Subcarpaț ilor de Curbură.
Clasa litologică 4 este formată din depozite aluviale ș i lacustre, acoperite de depozite
coluvio- pluviale, reprezentate prin argile ș i argile prăfoase, nisipuri ș i nisipuri prăfoase, prafuri
argiloase ș i nisipoase. Amplasamentele încadrate în această clasă litologică sunt localizate în
Câmpia ș i Subcarpaț ii Moldovei, Piemontul Getic, depresiunile ș i culoarele intramontane din
arealul Munț ilor Banatului. Formaț iunile din această clasă litologică sunt dezvoltate în special
în lungul râurilor, iar o serie de depozite prăfoase sunt reprezentate de loessuri ș i pământuri
loessoide, cu sensibilitate la umezire. Conform normativului NP 125: 2010, aceste pământuri în
stare naturală au următoarele limite de variaț ie ale parametrilor geotehnici:

Parametri geotehnici Valori caracteristice

Umiditatea naturală (%) 6-15

Porozitatea (%) 45-60

Indicele de plasticitate (%) 5-20

Unghiul de frecare internă (0) 5-25

Coeziunea (kPa) 10-30

Prin studiile de caz elaborate în amplasamente încadrate în clasa litologică 4 s-au

determinat o serie de parametri geotehnici obț inuț i din încercările de laborator. Structura

26
pământurilor coezive macroporice suferă modificari bruș te la contactul cu apa, manifestate prin
scăderi ale valorilor parametrilor geotehnici de comportament mecanic. Ca exemplu, în
amplasamentele situate în Culoarul Vlădenilor pe DN 13 Sighiș oara-Târgu Mureș ,
formaț iunea deluvială este constituită din argile prăfoase, cu plasticitate mare, cu următorii
parametrii geotehnici determinaț i din încercări de laborator:

Umiditate [%] 25.95 32 28

Indicele de plasticitate [%] 31 33.4 25
Unghi de frecare internă [o] 18(rezidual) 10(rezidual) 14(rezidual)
Coeziune [kPa] 7(rezidual) 20(rezidual) 6(rezidual)

În amplasamentele analizate, se remarcă o scadere a parametrilor rezistenț ei la forfecare

în zona de contact a deluviului cu roca de bază, comparativ cu valorile pământului în stare
naturală solicitat la aceeaşi stare de eforturi. Din analiza datelor obț inute din studiile de caz
pentru pachetul de argile prăfoase predominante în profilul litologic, interceptat în
amplasamentele studiate ș i corelarea acestora cu domeniile de variaț ie a parametrilor
geotehnici din normele în vigoare (NP 125-2010), se consideră că parametrii rezistenț ei la
forfecare corespunzători clasei litologice 4 pot avea ca limite de variaț ie următoarele intervale:
unghi de frecare internă = 10-18o, coeziune c = 6-20 kPa.
Clasa litologică 5, constituită din formaț iuni de pietriș uri aluvio-pluviale reprezentate
prin alternanț e de nisipuri, nisipuri-argiloase cu intercalaț ii de pietriș uri, este reprezentată în
amplasamente din Piemontul Getic, Subcarpaț ii de Curbură ș i Câmpia Banato-Criș ană. Pentru
pământurile necoezive în stare naturală încadrate în clasa litologică 5, unghiul de frecare internă
este indicat în funcț ie de categoria pământului ș i starea de îndesare, iar valorile caracteristice
ale unghiului de frecare sunt indicate în normativ NP 122:2010, după cum urmează:
Categoria pământului Îndesare medie Îndesat ș i foarte îndesat

ID=35-65% ID>65%

Nisip cu pietriș ș i nisip 33 36

mare

Nisip mijlociu 31 33

Nisip fin 27 30

Nisip prăfos 24 28

De asemenea, pentru pământuri necoezive în stare naturală ce alcătuiesc formaț iunile de

pietriș uri aluvio-pluviale, există în normativele în vigoare valori orientative ale parametrilor
rezistenț ei la forfecare fără considerarea presiunii apei din pori, după cum urmează.
Categoria pamântului Indicele porilor, e

0,45 0,55 0,55 0,65

27
 φ (0) c (kPa) φ (0) c (kPa) φ (0) c (kPa) φ (0) c (kPa)

Nisipuri cu pietriș ș i 37 - 34 - 32 -
nisipuri mari

Nisipuri mijlocii 34 - 32 - 30 -

Nisipuri fine 32 - 31 - 27 - 23 -

Nisipuri prăfoase 31 - 29 - 25 - 22 -

Clasa litologică 6 este alcătuită din formaț iuni prăfoase eoliene ș i coluvio-pluviale
reprezentate prin pământuri sensibile la umezire (loess ș i pământuri loessoide). Acestea sunt
constituite din argile prăfoase, argile prăfoase-nisipoase, prafuri argiloase ș i prafuri argiloase-
nisipoase, cu porozitate ridicată (>40%) ș i plasticitate redusă. Amplasamentele încadrate în
această clasă litologică sunt situate în Dealurile de Vest, Podiș ul Mehedinț i ș i depresiunile ș i
culoarele intramontane din zona Banatului. Prin studiile de caz elaborate în amplasamente
încadrate în clasa litologică 6 s-au determinat o serie de parametrii geotehnici obț inuț i din
încercările de laborator. Structura pământurilor coezive macroporice suferă modificări bruș te la
contactul cu apa, manifestate prin scăderi ale valorilor parametrilor geotehnici de comportament
mecanic. Conform normativului NP 125: 2010, aceste pământuri în stare naturală au urmatoarele
limite de variaț ie ale parametrilor geotehnici:
Parametrii geotehnici Valoare caracteristică

Greutatea volumică în stare naturală (g/cm3) 12-18

Umiditatea naturală (%) 6-15

Porozitatea (%) 45-60

Indicele de plasticitate (%) 5-20

Unghiul de frecare internă (0) 5-25

Coeziunea (kPa) 10-30

Exemple
Din încercările de laborator efectuate pe probe tulburate din amplasamentul situat in dreptul localităț ii
Coș eviț a, jud. Timiș , pe DN 68 A, Lugoj-Ilia, au rezultat pentru pachetul deluvial, următoarele valori ale
caracteristicilor fizico-mecanice:
- greutate volumică: γ = 17,5 -19,5 kN/m3;
- umiditate: w = 25,1-35,1 %;
- indice de plasticitate: Ip = 31,5 -54,5 %;
- indice de consistenţă: Ic = 0,60 - 0,82;
- porozitate:n = 0,32 -0,48;
- unghi de frecare interioară = 17-21o;
- coeziune specificǎ: c = 20-31 kPa;

28
 Valorile indicelui de plasticitate corespund domeniului plasticiăț tii mari ș i foarte mari, iar cele ale
indicelui de consistentă, încadrează pământurile analizate în domeniul plastic consistent. Din prelucrarea datelor de
penetrare PDM, au rezultat pentru pachetul argilos-prăfos instabil, următoarele valori apreciate prin calcul:
porozitate: n = 0,41 - 0,50; indicele porilor =0,71 - 1,02; indicele de consistenţă: Ic = 0,57 - 0,85.
Din încercarile de laborator efectuate pe praf argilos (deluviu de pantă) din amplasamentul situat în
localitatea Oraviț a, jud. Caraș Severin, au rezultat o serie de parametrii geotehnici, care au fost utilizaţi la
calculul capacitǎţii portante a terenului de fundare:
- greutatea volumicǎ: γ = 18,5-18,6 kN/m3;
- umiditatea naturalǎ: w = 20,6-28,4;
- indicele de plasticitate: IP = 31,1-51,0%;
- indicele de consistenţǎ: IC = 0,90;
- indicele porilor: e = 0,86-0,90;
- porozitatea: n = 46,2-47,4%;
- unghiul de fecare interioarǎ: Φ = 110;
- coeziunea specificǎ: c = 24,0 kPa.
Din incercarile de laborator efectuate pe probe recoltate din amplasamentul situat in localitatea Bozovici,
pe DN57B, jud. Caraș -Severin, au rezultat caracteristici geotehnice ale deluviului de pantă reprezentat de
pământuri prăfoase-argiloase cu incluziuni de praf de cărbune cu o consistenț ă redusă:
- umiditate naturală: w= 18,9 - 35,4 %;
- porozitatea: n = 45 - 53 %;
- indicele porilor: e = 0,84 - 1,16;
- unghi de frecare interioară: Φ = 12o - 15o;
- coeziune specifică: c = 15-28 kPa;
Din încercarile de laborator efectuate pe probe recoltate din amplasamentul situat în zona Bahna-Cireș u-
Topolniț a, pe DJ 607C ș i DJ 607B, jud. Mehedinț i, au rezultat caracteristici geotehnice ale deluviului de pantă
reprezentat de prafuri argiloase, nisip prăfos, lentile de nisip:
- greutatea volumică - 19,81 kN/m3,
- umiditatea naturală 15,90 %;
- gradul de umiditate – 0,80;
- indicele porilor – 0,53;
- indicele de plasticitate – 22,2% ;
- indicele de consistenţă – 1,01;
- parametrii de forfecare: Φ = 21 °, c = 19 kPa.

Formaț iunile prăfoase eoliene ș i coluvio-pluviale reprezentate prin pământuri coezive

macroporice nesaturate din amplasamentele analizate, au suferit modificări structurale prin
creș terea umidităț ii, ce au condus la declanşarea fenomenelor de stabilitate, unele cu caracter
de prăbuș ire, cu valori sporite faț ă de cele ale pamântului în stare naturală ș i scăderi ale
valorilor parametrilor geotehnici de comportament mecanic. Din analiza datelor obț inute din
studiile de caz pentru formaț iuni prăfoase predominante interceptate în amplasamentele studiate
ș i corelarea acestora cu domeniile de variaț ie a parametrilor geotehnici din literatura de
specialitate ș i normele în vigoare (NP 125-2010, NE 001-96), se consideră că parametrii
rezistenț ei la forfecare corespunzători clasei litologice 6 pot avea ca limite de variaț ie
urmatoarele intervale:
- pentru argilă prăfoasa: unghi de frecare internă = 17-21o; coeziune c = 20-31 kPa;
- pentru praf argilos: unghi de frecare internă = 11-15o; coeziune c = 15-28 kPa;
- pentru praf argilos, nisip prăfos ș i lentile de nisip = 11-21o; coeziune c = 15-19 kPa;

29
 Clasa litologică 7 este formată din gresii ș i nisipuri cu intercalaț ii argilo-marnoase ce
aparț in depozitelor de fliș deformate ș i alterate. În amplasamentele situate în Podiș ul Sucevei,
Câmpia Moldovei, Podiș ul Bârladului ș i Dealurile de Vest sunt bine reprezentate depozitele
constituite din argile prăfoase, argile ș i argile grase, argile marnoase ș i marne alterate ș i
fisurate, cu intercalaț ii de nisipuri ș i gresii. În unele amplasamente, argilele grase prezintă
plasticităț i mari ș i foarte mari, cu potenț ial ridicat de umflare, considerate active ș i foarte
active din punct de vedere al activităț ii în raport cu apa, ș i încadrate în categoria pământurilor
cu umflări ș i contracț ii mari (PUCM). În Subcarpaț ii Getici, clasa litologică este bine
reprezentată de gresii, fiind asociată cu căderile de pietre.

Exemple
Prin studiile de caz elaborate în amplasamente în Podiș ul Moldovei ș i Dealurile de Vest încadrate în
clasa litologică 7 s-au determinat o serie de parametrii geotehnici. Pentru amplasamentul situat în comuna
Cristeș ti, județ ul Botoș ani, s-au efectuat încercările de laborator efectuate pe probe din deluviul de pantă
constituit din argilă cu aspect general oliv, pe alocuri cu zone cenu ș ii, vârtoasă spre tare, cu plasticitate mare la
foarte mare, practic saturată, cu compresibilitate medie spre redusă, cu filme ș i intercalaț ii de nisip cenuș iu,
roș cat ș i galben cu valori ale parametrilor rezistenț ei la forfecare:
- unghi de frecare internă: argilă ϕ = 5 – 15°, lentilele de nisip ϕ = 15 – 30°;
- coeziune: argilă c = 44 – 76 kPa.
Pentru amplasamentul situat în zona Str. Traian, din Zalău, s-au efectuat încercările de laborator efectuate
pe probe din stratul de deluviu provenit din alterarea ș i miscarea pe pantă a argilelor cu grosime. S-au evidenț iat
caracteristici fizico-mecanice scăzute ale pământurilor ce alcătuiesc pachetul deluvial:
- rezistenț a la penetrare 4-23 daN/cm2;
- modul de deformaț ie liniară E<200 daN/cm2
- indicele porilor e= 0,90-1,12
- umiditate w=33%
- unghi frecare internă = 14°
- coeziune c=16 kPa.
Pentru amplasamentul situat în zona Jibou, Sălaj, depozitele din stratul de deluviu sunt alcătuite din argile,
argile-marnoase cu conț inut ridicat de fragmente de calcar. Din punct de vedere al caracteristicilor fizico-
mecanice, s-au constatat următoarele:
- umiditatea w=17,7-38,8%, valori mari fiind caracteristice zonei inferioare a eluviului în contact cu roca de
bază;
- indicele de consistenț ă Ic=0,28-0,98, fiind redus la partea superioară, în special în zona ebulmentului, cât
ș i în zona de contact al ebulmentului cu suprafeț ele de alunecare;
- capacitatea portantă are valori cuprinse între 50-120 kPa.
Din punct de vedere al caracteristicilor fizico-mecanice, pentru depozitele din stratul de deluviu alcătuite
din argile din amplasamentul situat în zona Iaș i - Sculeni versant est Dealul Copou, s-au constatat următoarele:
- umiditate w=23,8%
- indice de plasticitate Ip=50%
- indice de consistenț ă Ic=0.93
- densitate în stare naturală ρ=2,04 g/cm3
- porozitate n=40,7%
- grad de saturaț ie Sr=0,96
- unghi de tăiere ψ= 120
Din punct de vedere al caracteristicilor fizico-mecanice pentru depozitele din stratul de deluviu alcătuite
din argile alterate din amplasamentul situat în zona Avram Iancu, jud. Salaj, s-au constatat următoarele: umiditate
w=25%, indice de plasticitate Ip=55%, coeziune: 25 kPa.
Pentru pământurile coezive în stare naturală încadrate în clasa litologică 7 (argile prăfoase, argile
prăfoase nisipoase, argile nisipoase, argile), unghiul de frecare internă este indicat în func ț ie de indicele de

30
plasticitate, indicele de consistenț ă ș i indicele porilor, iar valorile caracteristice ale unghiului de frecare sunt
indicate în normativ NP 122:2010.

Din analiza datelor obț inute din studiile de caz pentru pachetul predominant de
pământuri argiloase-marnoase cu intercalaț ii de nisip din profilul litologic interceptate în
amplasamentele analizate ș i corelarea acestora cu domeniile de variaț ie a parametrilor
geotehnici din literatura de specialitate ș i normele în vigoare (NP 125-2010), se consideră că
parametrii rezistenț ei la forfecare corespunzatori clasei litologice 7 pot avea ca limite de
variaț ie următoarele intervale, enunț ate în tabelul de mai jos:
- pentru argile cu intercalaț ii de nisip: unghi de frecare internă = 5-15o, coeziune c = 44-76
kPa (pentru pământurile argiloase) si = 15 – 30° pentru lentilele de nisip;
- pentru argile alterate: unghi de frecare internă = 9 – 14°, c=16-25 kPa.

Clasa litologică 8, alcătuită din formaț iuni argiloase ș i grezoase cu stratificaț ie cvasi-
ritmică, acoperă zone din Podiș ul Bârladului, Munț ii Apuseni ș i Carpaț ii Moldo-Transilvani.
Este bine reprezentată categoria constituită din argile, argile marnoase ș i marne cu intercalaț ii
de nisipuri ș i argile nisipoase. Prin studiile de caz efectuate pe amplasamente încadrate în clasa
litologică 8 s-au determinat o serie de parametrii geotehnici. Pentru amplasamentul situat în zona
carierei Coranda Hondol,Valea Măcriș ului, jud. Hunedoara, s-au efectuat încercările de
laborator efectuate pe probe din deluviul de pantă constituit din argilă plastic-vârtoasă, cu
intercalaț ii nisipoase, spre bază argilă marnoasă:
- greutatea volumicǎ : γ = 16,1-20,1 kN/m3;
- porozitatea: n = 35-57 %;
- umiditatea naturalǎ: w = 20-48 %;
- limita de curgere: wL = 40-70 %;
- limita de frământare: wP = 20-35 %;
- indicele de consistenț ă: IC = 0,46-0,86;
- unghiul de frecare internă: φ = 3-20 0;
- coeziunea specificǎ: c = 8-85 kPa.

31
 Din punct de vedere al caracteristicilor fizico-mecanice pentru depozitele din stratul de
deluviu alcătuite din argilă ș i argilă marnoasă cu alternanț e de lentile nisipoase din
amplasamentul situat în comuna Taşca, jud. Neamț , s-au constatat următoarele: umiditate
w=28,8%, unghi de frecare internă φ = 120.
Din analiza datelor obț inute din studiile de caz pentru pachetul predominant de
pământuri argiloase cu stratificaț ie cvasi-ritmică din profilele litologice interceptate în
amplasamentele studiate, prin corelarea acestora cu domeniile de variaț ie a parametrilor
geotehnici din literatura de specialitate ș i normele în vigoare, se consideră că parametrii
rezistenț ei la forfecare corespunzători clasei litologice 8 pot avea ca limite de variaț ie
următoarele intervale: unghi de frecare internă = 3-20o, coeziune c=8-85 kPa.
Clasa litologică 9 este reprezentată de argile ș i marne cu intercalaț ii secundare de
nisipuri ș i gresii, cu amplasamente localizate în Depresiunea Transilvaniei, Subcarpaț ii de
Curbură ș i Subcarpaț ii Getici. În amplasamentele studiate predomină argile, argile grase, argile
marnoase, marne ș i marne argiloase, deformate ș i alterate în urma tectonizării, cu elemente de
gresii ș i intercalaț ii de nisipuri, pietriș uri ș i ș isturi argiloase, sare ș i lentile de gips. Argilele,
argilele grase, marnele ș i marnele argiloase prezintă plasticităț i mari ș i foarte mari. O parte
dintre acestea prezintă potenț ial ridicat de umflare, considerate active (cu Ip=25-35%) ș i foarte
active (cu Ip>35%) din punct de vedere al activităț ii în raport cu apa, ș i încadrate în categoria
pământurilor cu umflări ș i contracț ii mari (PUCM). Prin studiile de caz elaborate în
amplasamente în clasa litologică 8 s-au determinat o serie de parametrii geotehnici. Pentru
amplasamentul situat în localitatea Gorneș ti, jud. Mureș , parametrii rezistenț ei la forfecare
determinaț i pentru stratul de deluviu constituit din marne ș i argile marnoase cu intercalaț ii de
gresie, sare, gips au următoarele valori: unghiul de frecare internă: φ = 5 0; coeziunea c = 10 kPa.
Pentru amplasamentul situat în localitatea Someș eni, lângă Cluj-Napoca, parametrii rezistenţei
la forfecare determinaț i pentru stratul de deluviu constituit din marne ș i argile marnoase cu
intercalaț ii de gresie, sare, gips au următoarele valori: unghiul de frecare internă: φ=50;
coeziunea c=21 kPa. Pentru amplasamentul situat pe versant E al Dealului Cetăț ii Rupea (Cluj-
Napoca) parametrii rezistenț ei la forfecare determinaț i pentru stratul de deluviu constituit din
marne ș i argile marnoase roș ii cu intercalaț ii de nisip au urmatoarele valori: unghiul de frecare
internă: φ = 14 0; coeziunea c = 27 kPa. Din analiza datelor obț inute din studiile de caz pentru
pachetul predominant de argile ș i marne cu intercalaț ii secundare de nisipuri, sare ș i gips din
profilele litologice interceptate în amplasamentele studiate ș i corelarea acestora cu domeniile de
variaț ie a parametrilor geotehnici din literatura de specialitate ș i normele în vigoare, se
consideră că parametrii rezistenț ei la forfecare corespunzători clasei litologice 9 pot avea ca
limite de variaț ie următoarele intervale: unghi de frecare internă unghi de ϕ = 5-14o, coeziune
c=10-27 kPa.
Se menț ionează că limitele de variaț ie a parametrilor rezistenț ei la forfecare, relevanț i
pentru alunecările de teren, au fost stabilite în concordanț ă cu descrierea pământurilor
considerate predominante pentru încadrarea în clasele litologice ș i cu rezultatele obț inute din
încercările de laborator din studiile de caz documentate.
Concluzionând, după transpunerea datelor geotehnice pe harta claselor litologice pentru
alunecările de teren ș i harta unitaț ilor de relief, s-a realizat distribuț ia spaț ială a acestora la
nivel naț ional (Fig.15,16).

32
 Fig. 15 Distribuţia spaţială a amplasamentelor cu alunecări de teren pe harta litologică cu încadrarea în clase
litologice

Din analiza distribuț iei datelor, se constată că cele mai susceptibile areale la alunecări de
teren sunt considerate cele încadrate în clasele litologice 7, 8 ș i 9. În aceste areale, deluviile de
pantă reprezentate de depozite recente sunt cantonate peste rocile de bază formate din gresii,
argile ș i marne. Apariț ia apelor de infiltraț ie la nivelul rocii de bază, ce străbate deluviile de
pantă neconsolidate, fisurile existente în masivele argiloase de pe versanț i ș i existenț a unor
intercalaț ii de pământuri necoezive conduc la declanș area fenomenelor de instabilitate prin
scăderea bruscă a caracteristicilor fizico-mecanice, în special, a parametrilor rezistenț ei la
forfecare în zona de contact cu roca de bază. Pe versanț ii din amplasamentele unde există gresii
puternic alterate ș i fisurate (clasele litologice 3 ș i 7) s-au manifestat căderi de roci. În
amplasamentele unde predomină pământurile cu sensibilitate la umezire încadrate în clasele
litologice 4 ș i 6, ca urmare a comportamentului specific acestor pământuri sub acţiunea
încarcărilor exterioare ș i solicitărilor hidrice, s-au manifestat alunecări ș i prăbuș iri prin tasarea
terenului.
Sursele de incertitudini privind acurateț ea datelor geospaț iale din harta GIS, cu
distribuț ia amplasamentelor identificate unde s-au manifestat procese de alunecări de teren ș i
încadrarea acestora în clasele litologice prestabilitate la nivel naț ional sunt legate de:
calitatea datelor primare de intrare, gradul de acurateț e al atributelor asociate punctelor
cu alunecări (combinarea datelor colectate la diverse scări ș i din diferite surse de
informare), care pot conduce la erori datorate generalizării datelor în definirea claselor

33
 litologice. Caracterul incomplet al datelor prin numarul relativ redus de evenimente
studiate sau cunoscute poate conduce la estimări inexacte ale extinderii spaț iale a

Fig. 16 Distribuţia spaţială a amplasamentelor cu alunecări de teren pe harta unităţilor de relief cu încadrarea în clase
litologice

deplasarilor în masă, prin supra/sub-popularea unor unităț i morfo-lito-structurale.

Încorporarea datelor colectate pentru fiecare amplasament integrat în baza de date
asociată parametrilor geotehnici, cu referire la indicatorii descriptivi privind natura
pământului ș i vârsta geologică a depozitelor, a permis încadrarea arealelor studiate în
clase litologice distincte. Pentru o serie de amplasamente au fost realizate investigaț ii de
teren care au condus la o caracterizare precisă a condiț iilor de teren, în acest caz fiind
facilă încadrarea acestora în clasele litologice. Pentru amplasamentele unde nu au fost
realizate studii detaliate de teren, s-a apelat la abordarea calitativă utilizând cunoș tinț ele
de tip expert prin analogie cu areale cu condiț ii de teren similare.
activităț i de introducere ș i procesare a datelor de intrare, procesul de inserare în
funcț ie de gradul de acurateț e poziț ională ce pot genera erori de georeferenț iere,
vechimea datelor introduse ș i acoperirea reală, densitatea observaț iilor.
lipsa de informaţii geotehnice detaliate referitoare la parametrii rezistenț ei la forfecare
care sunt definitorii în evaluarea unei alunecări de teren, a planurilor de alunecare.

34
6. Harta de hazard relativ (susceptibilitate) şi incertitudinile existente în acest stadiu

Harta de hazard relativ la alunecări de teren redată în figura 19 este realizată prin metoda
Evaluării Spaţiale Multi-Criteriale (Spatial Multi-Criteria Evaluation), rezultând în urma
abordării mixte statistico-euristice. Analiza ESMC a fost urmată de evaluarea comparativă a
incertitudinilor pentru arealele morfostructurale omogene. Harta scoate în evidenț ă arealul
subcarpatic în cvasi-totalitatea lui, cel al Podiș urilor Tîrnavelor, Someș an sau al Câmpiei
Transilvaniei, areale extinse din Podiș ul Central Moldovenesc, Dealurile de Vest ș i Piemontul
Getic.

Fig. 21 Harta de hazard relativ (susceptibilitate) la alunecări de teren

Harta de hazard relativ la alunecări de teren conţine un anumit grad de incertitudine,

inerent ș i caracteristic unei astfel de evaluări, la o astfel de scară, care derivă din:
- Lipsa unei metodologii unice/standard la nivel internaţional, rezultând din complexitatea
fenomenului şi caracterul punctual/insular al distribuţiei sale spaţio-temporale;

35
 - Prezenţa unor inventare caracterizate de eterogenitate spaţială şi având un caracter
incomplet la nivel naţional care introduc incertitudini atât în etapa construirii hărţii de hazard cât
şi în aceea a validării acesteia;
- Scara/rezoluţia grosieră ce caracterizează sursele de date utilizate pentru obţinerea
factorilor de control folosiţi în analiza hazardului relativ;
- Morfometria mult atenuată redată de modelul numeric al terenului SRTM (90m original şi
reinterpolat la 30m) utilizat;
- Surprinderea unor versanţi ce nu există în realitate şi datoraţi marginii unor păduri sau
prezenţei unor elemente antropice;
- Calculul statistic al scorurilor pentru diferitele clase ale factorilor de control utilizaţi;
- Un anumit grad de subiectivism inerent oricărei judecăţi de expert şi influenţat de arealele
de interes ale expertului respectiv;
- Multitudinea de moduri de grupare a valorilor brute obţinute într-un număr redus de clase
de hazard;
- Gradul diferit de acurateţe în poziţionarea spaţială a unor evenimente din bazele de date
asupra proceselor de deplasare în masă utilizate în validarea hărţii.

36
 7. Bibliografie

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (2014) Raport naţional
privind starea mediului în anul 2013, Bucureşti
Alexa B (2007) Avalanşele şi tehnica de combatere. Edit. Constant, Sibiu
Ali KM, Hasaan K (2002) Rock mass characterization to indicate slope instability at Bandarban, Bangladesh: A rock
engineering system approach. Environmental Engineering Geoscience, 8(2):105-119
Armaş I (2011) Weights of evidence method for landslide susceptibility mapping. Prahova Subcarpathians, Romania,
Nat. Hazards 60:937–950
Armaş I (2012) An analytic multicriteria hierarchical approach to assess landslide vulnerability, Case study: Cornu
village, Subcarpathian Prahova Valley/Romania, Zeitschrift für Geomorphologie 55:209–229
Bally L, Stănescu P (1977) Alunecările şi stabilitatea versanţilor agricoli. Edit. Ceres, Bucureşti
Bălan S, Cristescu V, Cornea I (eds) (1982) Cutremurul de pământ din România de la 4 martie 1977, Ed. Academiei
RSR, Bucureşti
Bălteanu D, Mateescu F (1975) Harta proceselor actuale de modelare a reliefului. În: Atlas, Republica Socialistă
România, Edit. Academiei, Bucureşti
Bălteanu D (1983) Experimentul de teren în geomorfologie. Edit. Academiei Române, Bucureşti
Bălteanu D, Enciu P, Deak G (2006) A large scale collapse in the ocnele Mari salt mine field, Getic Subcarpathians,
Romania, Studia Geomorphologica Carpatho-Balkanica XL:119-126
Bălteanu D, Micu M (2009) Landslide investigation: from morphodynamic mapping to hazard assessment. A case
study in the Romanian Subcarpathians, Muscel catchment. In: Malet J-Ph, Remaitre A, Bogaard T (eds)
Landslide Processes. From geomorphologic mapping to dynamic modelling. CERG Editions, Strasbourg,
235–241
Bălteanu D, Chendeş V, Sima M, Enciu P (2010) A country-wide spatial assessment of landslide susceptibility.
Romania Geomorphology 124(3–4):102–112
Bălteanu D, Chendeş V, Sima M, Enciu P (2010) A country-wide spatial assessment of landslide susceptibility in
Romania. Geomorphology, Special Issue „Recent advances in landslide investigation” 124(3-4):102-112
Elsevier
Bălteanu D, Jurchescu M, Surdeanu V, Ioniţă I, Goran C, Urdea P, Rădoane M, Rădoane N, Sima M (2012) Recent
landform evolution in the Romanian Carpathians region. In: Loczy D, Stancovianski M, Kotarba A (eds)
Recent Landform Evolution: Carpatho- Balkan-Dinaric Region, Springer, p. 249-286
Bellamy D, Bateman N, Drum EC, Dunne WM, Vandewater C, Mauldon M, Rose B (2003) Electronic data
collection for rock analysis. Transporation Research Board , 82nd Annual Meeting, Washington DC, January
12-16
Bieniawski ZT (1989) Engineering Rock Mass Classifications. Wiley, New York
Brewer P, Macklin M, Bălteanu D, Coulthard T, Driga B, Howard A, Bird G, Zaharia S, Ș erban M (2002) The
January and March tailings dam failures in Maramureș County, Romania and their transboundary impacts on
the river systems, Proceedings of Advanced Research Workshop Approaches to handling environmental
problems in the mining and metallurgical regions of NIS counties, Mariupol, September 5-7
Budetta P (2004) Assessment of rockfall rosk along roads. Nat. Hazards earth Syst. Sci. 4:71-81
Călăraşu E, Dobrescu CF, Siminea I (2009) The mechanism and the determining factors of producing the
instability phenomena in the environmental impact assessment. Simpozionul Ştiinţific cu participare
internaţională “Protecţia mediului şi siguranţa alimentară – priorităţi şi perspective”, Târgovişte, 20-21
Noiembrie 2009, Annals. Food Science and Technology 10(2):543-548
Cascini L (2008) Applicability of landslide susceptibility and hazard zoning at different scales. Engineering Geology
102:164-177
Chirica A, Barariu A, Radulescu M, Georgescu E (2000) Analiza unor alunecări active de teren pe DN 1, A X-a
Conferinţă Naţională de Geotehnică şi Fundaţii, Cluj-Napoca, p. 17-26
Chiţu Z (2010) Predicţia spaţio-temporală a hazardului la alunecări de teren utilizând tehnici S.I.G. Studiu de caz
arealul subcarpatic dintre Valea Prahovei şi Valea Ialomiţei, teza de doctorat, Universitatea din Bucureşti

37
Chiţu Z, Istrate A, Adler MJ, Şandric I, Olariu B, Mihai B (2014) Comparative study of the methods for assessing
landslide susceptibility in Ialomiţa Subcarpathians, Romania in Engineering Geology for Society and
Territory, IAEG XII Congress Volumes, Springer Verlag Edition
Constantin M, Bednarik M, Jurchescu M C, Vlaicu M (2011) Landslide susceptibility assessment using bivariate
statistical analysis and the index of entropy in the Sibiciu Basin (Romania), Environ Earth Sci 63:397–406
Corominas J, van Westen C, Frattini P, Cascini L, Malet JP, Fotopoulou S, Catani F, Van Den Eeckhaut M, Mavrouli
O, Agliardi F, Pitilakis K, Winter MG, Pastor M, Ferlisi ., Tofani V, Hervás J, Smith JT (2014)
Recommendations for the quantitative analysis of landslide risk. Bulletin of Engineering Geology and the
Environment 73:209-263
Danci I (2012) Risks associated to geomorphological processes in Cluj metropolitan area, teză de doctorat,
Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
Dobrescu CF, Siminea I, Călăraşu E (2010) Principii metodologice de analiză şi diagnosticare a stării terenurilor din
zonele cu alunecari si surpari de maluri, Buletin Ştiinţific, Seria E – XLVI „Îmbunătăţiri funciare, ingineria
mediului, măsuratori terestre”, Edit. Noua
Dobrescu CF, Călăraşu E, Stoica M (2011) Landslides analysis using geological, geotechnical and geophysical data
from experimental measurements in Prahova county, Revista Urbanism. Arhitectură. Construcţii 2(4):55-62
Dobrescu CF, Călăraşu EA, Stoica M, Moldoveanu T, Tamaş FL (2013) Experimental testing for the analysis of a
landslide phenomenon produced in a hillside area from Romania, Advanced Materials Research 969:161- 168
Fell R, Corominas J, Bonnard C, Cascini L, Leroi E, Savage WZ (2008) Guidelines for landslide susceptibility,
hazard and risk zoning for land-use planning. Eng. Geol.102(3–4):99–111
Franklin JA, Senior SA (1997) Outline of RHRON, the Ontario rockfall hazard rating system. Procedeedings
International Symposium on Engineering Geology and the Environment, Athens, p. 647-656
Gârbacea V (2013) Relieful de glimee, Edit. Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca
Glade T, Anderson M, Crozier MJ (2005) Landslide hazard and risk. John Wiley & Sons Chichester
Grozavu A, Mărgărint MC, Patriche CV (2012) Landslide susceptibility assessment in the Brăieș ti-Sineș ti sector of
Iaș i Cuesta, Carpath J. Earth Env 7:39–46
Grozavu A, Pleşcan S, Patriche CV, Mărgărint MC, Roşca B (2013) Landslide Susceptibility Assessment: GIS
Application to a Complex Mountainous Environment, In: Kozac J et al. (eds) The Carpathians: Integrating
Nature and Society Towards Sustainability, Springer, 31-44
Günther A, Reichenbach P, Malet JP, Van Den Eeckhaut M, Hervás J, Dashwood C, Guzzetti F (2013) Tier-based
approaches for landslide susceptibility assessment in Europe. Landslides 10:529-546
Günther A, Van Den Eeckhaut M, Malet JP, Reichenbach P, Hervás J (2014) Climate-physiographically
differentiated Pan-European landslide susceptibility assessment using spatial multi-criteria evaluation and
transnational landslide information. Geomorphology 224:69-85
Hervás J, Van Den Eeckhaut M, Günther A, Malet JP, Reichenbach P (2013) Towards a common approach to
identify landslide risk areas in Europe in the context of EU policies: First developments. In: Zamariolo A (ed.)
Proceedings Coast Expo and Esonda Ferrara, Italy, 18-20 September Ferrara Fiere Congressi
Hervás J, Van Den Eeckhaut M, Legorreta G, Trigila A (2013) Landslide Inventory and Susceptibility and Hazard
Zoning – Introduction. In: Margottini C, Canuti P, Sassa K (eds) Landslide Science and Practice Proceedings
Second World Landslide Forum, 3-7 October 2011, Rome, Springer, Heidelberg, 1:1-2
Hudson JA (1992) Rock Engineering System: Theory and Practice. Ellis Horwood, New York
Ielenicz M. (1970) Zonele cu alunecări de teren din ţara noastrăb(Landslides in our country). Terra, pp. 31–40
Ilinca V (2010) Valea Lotrului. Studiu de geomorfologie aplicată, teză de doctorat, Universitatea din Bucureşti
Institutul Central de Cercetare, Proiectare ș i Directivare în Construcț ii (1978) Cutremurul din România din 4
martie 1977 ș i efectele sale asupra construcţiilor. Sinteza monografiei II(anexe)
Institutul de Geografie (2014) WP5. WATER. D5.2. Report on climate change signals in the Vrancea Seismic
Region, ECLISE Enabling Climate Information Services for Europe, FP7-ENV-2010-1, http://www.eclise-
project.eu/content/mm_files/do_857/D5.2_RSV_final_report .pdf
International Commission for the Protection of the Danube River - ICPDR/IKSD (2012) 2010 Floods in the Danube
River Basin. Brief overview of key events and lessons learned. Vienna, http://www.266
icpdr.org/main/publications/preliminary-flood-risk-assessment-in-the-danube-river-basin
Ionesi L (1994) Geologia unităţilor de platformă şi a orogenului Nord-Dobrogean. Ed. Tehnică, Bucureşti
Ioniţă I (2012) Soil Erosion and Gullying. In: Loczy D, Stancovianski M, Kotarba A (eds) Recent Landform
Evolution: Carpatho- Balkan-Dinaric Region, Springer, p. 260-262
Jurchescu M (2012) Bazinul morfohidrografic al Olteţului. Studiu de geomorfologie aplicată. teza de doctorat,
Universitatea din Bucureș ti

38
Lee, EM, Jones DKC (2004) Landslide risk assessment, Thomas Telford, London
Mac I (1997) Types of landslides from the Transylvania Depression with differentiated effect on the morphology of
the slope, Studia Universitaria Babeş-Bolyai, Serie Geografie, Cluj-Napoca
Mac I, Irimuş A (1998) Structural and lythological premises in the genesis of landslides in the Transilvanian Basin,
Studia Universitaria Babeş-Bolyai, Serie Geografie, Cluj-Napoca
Macklin M, Brewer P, Balteanu D, Coulthard T, Driga B, Howard A, Zaharia S (2003) The long term fate and
environmental significance of contaminant metals released by the January and March 2000 mining tailings
dam failures in Maramures County, upper Tisa Basin, Romania. Applied Geochemistry 18:241-257
Maerz NH, Youssef A, Fennessey TW (2005) New Risk-Consequence Rockfall Hayard rating System for Missouri
Highways Using Digital Image Analysis. Environmental & Engineering Geoscience, XI(3):229-249
Malet JP, Thiery Y, Puissant A, Hervás J, Günther A, Grandjean G (2009) Landslide susceptibility mapping at 1:1M
scale over France: exploratory results with a heuristic model. In: Malet J-P, Remaître A, Boogard TA (eds)
Proceedings of the International Conference on Landslide Processes: from Geomorphologic Mapping to
Dynamic Modelling, Strasbourg, France, CERG Editions, p. 315-320
Manea S (1998) Evaluarea riscului de alunecare a versanţilor, Edit. Conspress, Bucureşti
Manea S, Andrei S, Antonescu I (1996) Landslide investigations in Carpathian Mountains, Proceedings of 7th
International Symposium on Landslides, Trondheim, p. 291-295.
Marchidanu E (1995) Considerations regarding the methodology of elaboration on the map with division into zones
of Romanian territory from the point of view of landslide potential, 10th Danube European Conference on
Soil mechanics and Foundation engineering, Mamaia, Romania
Marchidanu E (2000) Elaborarea hărţii de risc la alunecare pentru teritoriul României, o problemă de interes
naţional, A X-a Conferinţă Naţională de Geotehnică şi Fundaţii, Cluj-Napoca, p.42-49
Marchidanu E, Coman I (1996) Factorul geostructural, element esenţial în analiza stării de echilibru şi evaluare a
riscului de alunecare a versanţilor, A VIII-a Conferinţă Naţională de Geotehnică şi Fundaţii, Iaşi
Marinescu C (1988) Asigurarea stabilităţii terasamentelor şi versanţilor, Ed. Tehnică, Bucureşti
Mărgărint MC, Juravle DT, Grozavu A (2013) Large landslide risk assessment in hilly areas. A case study of Huşi
town region (north-east of Romania). International Conference Vajont 1963-2013. Thoughts and analyses
after 50 years since the catastrophic landslide, Padua, Italy, Italian Journal of engineering Geology and
Environment - Book Series (6):275-286
Mărgărint MC, Niculiţă M (2015) Landslide type and spatial pattern in Moldavian Plateau. In: Rădoane M,
Vespremeanu-Stroe A (eds) (2015) Landform dynamics and evolution in Romania, Springer (sub tipar)
Michoud C, Mazotti B, Choffet M, Dubois J, Breguet A, Métraux V, Jaboyedoff M (210) Advanced Susceptibility
Maping for Natural Hazards at a Local Scale – The Case of the Swiss Alpine Valley of Bagnes. EFU General
Assembly, Vienna, Austria 3-7 May 2010, EGU210-4606
Micu M, Bălteanu D (2009) Landslide hazard assessment in the Bend Carpathians and Subcarpathians, Romania. Z
Geomorphol 53(Supplement 3):49–64
Micu, M, Bălteanu D (2013) A deep-seated landslide dam in the Siriu Reservoir, Bend Carpathians –Romania.
Landslides X(3):323-329. DOI: 10.1007/s10346-013-0382-8
Micu M, Bălteanu D, Micu D, Zarea R, Ruţă R (2013) 2010-landslides in the Romanian Curvature Carpathians. In:
Loczy D (ed) Extreme Weather and Geomorphology, p. 251-265
Micu M, Malet JP, Bălteanu D, Mărgărint C, Niculiţă M, Jurchescu M, Chiţu Z, Şandric I, Simota C, Mathieu A
(2014) Typologically-differentiated landslide susceptibility assessment for Romania. Geophysical Research
Abstracts 16, EGU2014-13315, General Assembly
Mihai Gh, Neguţ N (1981) Observaţii preliminare privind evoluţia ravenelor formate pe alternanţe de orizonturi
permeabile şi impermeabile. Studii şi Cercetări de Geografie p.117–126
Mircea S (2002) Formarea, evoluţia şi strategia de amenajare a ravenelor, Edit. BREN, Bucureşti
Moţoc M, Ioniţă I, Nistor D (1998) Erosion and climatic risk at the wheat and maize crops in the Moldavian Plateau.
Rom J Hydrol Water Resour, p. 1–38
Mutihac V (1990) Structura geologică a teritoriului României. Edit. Tehnică, Bucureşti
Mutihac V, Ionesi L (1974) Geologia României. Edit. Tehnică, Bucureşti
Mutihac V, Stratulat MI, Fechet RM (2004) Geologia României. Edit. Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti
New York Department of Transporation (1996) Rock Slope Rating Procedure. Geotechnical Engineering Manual, 15
Ozunu A (2000) Elemente de hazard şi risc în industrii poluante, Edit. Accent, Cluj-Napoca
Pierson LA, Davis SA, Van Vickle R (1991) Rockfall Hazard Rating System – Implementation Manual. Federal
Highway Works Administration, Report FHWA-OR-EG-90-01, U.S. Dep. Of Transport

39
Pierson LA, Davis SA, Van Vickle R (1993) Rockfall Hazard Rating System – Participants’ Manual. Federal
Highway Works Administration, Report FHWA-SA-93-057, U.S. Dep. Of Transport
Pop OT, Ilinca V, Anghel T, Gavrilă IG, Popescu R (2015) Debris flows. In: Rădoane M, Vespremeanu-Stroe A (eds)
(2015), Landform dynamics and evolution in Romania, Springer (sub tipar)
Pop PG (2005) Dealurile de Vest ș i Câmpia de Vest, Edit. Universităț ii din Oradea, Oradea
Popescu ME (1998) Probabilistic risk assessment of landslide related geohazards, Proceedings of the 11th Danube
European Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, p. 863-870
Popovici N (1994) Stabilizarea versanţilor, Universitatea Tehnică Gh. Asachi, Iaşi
Posea G, Popescu N, Ielenicz M (1974) Relieful României. Edit. Ştiinţifică, Bucureşti
Posea G (2002) Geomorfologia României. Relief, geneză, evoluţie, regionare. Edit. Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti
Posea G (2005) Geomorfologia României. Edit. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti
Pujina D (2008) Alunecările de teren din Podişul Moldovei. Edit. Performatica, Iaşi
Radu C, Polonic G (1977) Fenomene geologice asociate cutremurului din 4 martie 1977. Raport CSEN/CFPS, II, 2-
27, Bucureşti
Radu C, Polonic G (1978) Fenomene luminoase asociate cutremurului din 4 martie 1977. Raport CSEN/CFPS, I,
Bucureşti
Radu C, Utale A, Galeriu A (1978) Fenomene biologice asociate cutremurului din 4 martie 1977. Raport
CSEN/CFPS, I, 10-15, Bucureşti
Răileanu P, Boti N, Stanciu A (1986),Geologie. Geotehnică. Fundaţii. Stabilitatea masivelor de pământ şi detalii de
fundaţii, Institutul Politehnic Iaşi
Romana M (1985) New adjustment raitings for application of Bieniawski classification to slopes. Proc. Int. Symp.
on “The role of rock mechanics”, Zacatecas, p. 49-53
Sandu, M (1998) Culoarul depresionar Sibiu-Apold. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei Române, Bucureşti
Sandu I, Pescaru V, Poiană I, Geicu A, Cândea I, Ţâştea D (ed.) (2008) Clima României, Edit. Academiei Române
Bucureşti
Săndulescu M (1984) Geotectonica României. Edit. Tehnică, Bucureşti
Sima M (2011) Mineritul şi poluarea râurilor din Munţii Metaliferi. Aplicaţii în bazinele hidrografice ale Crişului
Alb şi Certejului Edit. Academiei Române, Bucureşti
Stângă I (2011) Active landslides in Tutova catchment (Eastern Romania), Lucrările seminarului geografic “Dimitrie
Cantemir”, 31:71-80
Stângă I, Grozavu A (2012) Quantifying human vulnerability in rural areas - case study of Tutova Hills (Eastern
Romania), NHESS 12:1987-2001
Surdeanu V (1996) La repartition des glissements de terrain dans le Carpates Orientales (zone du flysch). Geografia
Fisica e Dinamica Quaternaria 19(2):265–271
Surdeanu V (1998) Geografia terenurilor degradate. I. Alunecări de teren. Edit. Presa Universitară Clujeana, Cluj-
Napoca
Surdeanu V, Rus I, Irimuş IA, Petrea D, Cocean P (2009) Rainfall influence on landslide dynamics (Carpathian
Flysch Area, Romania). Geografia Fisica e Dinamica Quaternaria 32(1):89-94
Surdeanu V, Pop O, Chiaburu M, Dulgheru M, Anghel T. (2010) La dendrogéomorphologie appliquee a l’étude des
processus geomorphologiques des zones minieres dans le Massif du Calimani (Carpates Orientales,
Roumanie). In: Surdeanu V, Stoffel M, Pop O (eds) Dendrogéomorphologie et dendroclimatologie – méthodes
de reconstitution des milieux géomorphologiques et climatiques des régions montagneuses, Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca, p. 107–124
Şandric I (2005) Aplicaţii ale teoriei probabilităț ilor condiţionate în geomorfologie, Analele Universităţii Bucureşti
54:83–97
Şandric I (2008) Sistem informaţional geografic temporal pentru analiza hazardelor naturale. O abordare bayesiană
cu propagare a erorilor. teza de doctorat, Universitatea din Bucureș ti
Şandric I, Chiţu Z (2009) Landslide inventory for the administrative area of Breaza, Curvature Subcarpathians,
Romania. J Maps 7:75–86
Tufescu V (1966) Modelarea naturală a reliefului şi eroziunea accelerată. Edit. Academiei, Bucureşti
Turner, AK, Schuster, RL (1996) Landslide investigation and mitigation. National Research Council, Transportation
Research Board, National Academy of Sciences, Washington
Van Den Eeckhaut M, Hervás J, Montanarella L (2013) Landslide databases in Europe: analysis and
recommendations for interoperability and harmonisation. In: Margottini C, Canuti P, Sassa K (eds) Landslide

40
 Science and Practice (Proceedings Second World Landslide Forum, 3-7 October 2011, Rome), Springer,
Heidelberg 1:35-42
Van Vuuren DP, Edmonds J, Kainuma M, Riahi K, Thomson A, Hibbard K, Hurtt GC, Kram T, Krey V, Lamarque
JF, Masui T, Meinshausen M, Nakicenovic N, Smith SJ, Rose SK (2011) The representative concentration
pathways: an overview. Climatic Change 109:5–31
Van Westen CJ, Castellanos E, Kuriakose SL (2008) Spatial data for landslide susceptibility, hazard, and
vulnerability assessment: an overview. Eng. Geol 102 (3–4):112–131
Voiculescu M (2009) Snow avalanche hazards in the Făgăraş massif (Southern Carpathians) – Romanian
Carpathians. Management and perspectives. Nat. Hazards 51:459–475
Voiculescu M, Onaca A (2013) Snow avalanche assessment in the Sinaia ski area (Bucegi Mountains, Southern
Carpathians) using the dendrogeomorphology method, Area 45(1):109–122
Voiculescu M, Onaca A (2014) Spatio-temporal reconstruction of snow avalanche activity using
dendrogeomorphological approach in Bucegi Mountains Romanian Carpathians, Cold Regions Science and
Technology 104-105:63–75
Zamfirescu F, Comsa R, Matei L (1985) Rocile argiloase în practica inginerească, Edit. Tehnică, Bucureşti
Zumpano, V, Hussin HY, Reichenbach P, Balteanu D, Micu M, Sterlacchini S (2014) A landslide susceptibility
analysis for Buzău County, Romania, Revue. Roum. Geogr 58(1):9–16
*** Normativ privind fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile la umezire, Indicativ NP 125-2010.
*** Normativ privnd fundarea construcţiilor pe pământuri cu umflături şi contracţii mari, Indicativ NP 126–2010.

41
EVALUAREA RISCULUI LA
DEPLASĂRI ÎN MASĂ

Raport de etapă:
3. Harta de hazard

1
 EVALUAREA RISCULUI DE DEPLASĂRI ÎN MASĂ,

Harta de hazard
CUPRINS

1. Introducere (IGAR)
2. Terminologie utilizată şi definiţii (IGAR)
3. Analiza de hazard în procesul de analiză a riscurilor (IGAR)
4. Contextul hărţii de hazard la alunecări de teren
4.1. Descrierea fenomenelor de alunecare şi a contextului în care se produc (IGAR)
4.2. Abordarea hărţii de hazard la alunecări în România (UTCB, IGAR)
5. Aspecte metodologice privind procesul analizei de hazard. Metode și tehnici utilizate
5.1. Metodologia utilizată în analiza de hazard
5.1.1. Evaluarea hazardului prin prisma modificărilor în modul de utilizare/acoperire a
terenurilor (IGAR)
5.1.2. Evaluarea hazardului prin prisma analizei parametrilor climatici ș i seismici (ANM,
INCDFP, UTCB, IGAR)
5.2. Proiecţii viitoare privind dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor pentru scenarii
de hazard relativ la alunecări (IGAR)
5.3. Indicatori selectaţi pentru caracterizarea factorilor declanşatori
5.3.1. Indici climatici (ANM,IGAR)
5.3.2. Parametri ai mişcarii seismice (INCDFP, UTCB, IGAR)
6. Informaţii istorice asupra alunecărilor de teren şi analiza lor în relaţie cu factorii
declanşatori
6.1. Informaţii istorice asupra unor alunecări de teren induse de factorul climatic (IGAR)
6.2. Studii de caz privind relaţia factor pregătitor/declanşator precipitaţii şi alunecări de teren
(ANM, IGAR)
6.3. Informaţii istorice asupra alunecări de teren induse de factorul seismic (INCDFP, URBAN-
INCERC, IGAR)
6.4. Studii de caz privind relaţia factor pregătitor/declanşator seisme şi alunecări de teren (INCDFP,
URBAN-INCERC, IGAR)
7. Dimensiunea spaţială a unor posibile scenarii de hazard
7.1. Dimensiunea spaţială a scenariilor de hazard induse de precipitaţii (ANM,IGAR)
7.2. Dimensiunea spaţială a scenariilor de hazard induse de seisme (INCDFP, UTCB, IGAR)
8. Hărț ile de hazard la alunecări (IGAR)
9. Bibliografie

2
1. Introducere
Conţinutul acestui raport face referire la metodologia utilizată în vederea obţinerii hărţii de hazard
la alunecări de teren. Realizarea acestei hărţi s-a bazat pe nivelul actual al cunoştinţelor (state-of-the-
art) existente în literatura şi practica naţională şi europeană, precum şi pe timpul alocat acestei etape a
proiectului RO-RISK, volumul şi calitatea datelor existente (şi furnizate) în (de) bazele de date ale
autorităţilor administraţiei publice centrale.
În cadrul acestui raport, harta de hazard s-a realizat pe baza expertizei ș i datelor existente în
arhivele celor 5 instituț ii partenere în cadrul RO-RISK, după cum urmează: IGAR (Introducere;
Terminologie utilizată şi definiţii; Analiza de hazard în procesul de analiză a riscurilor; Descrierea
fenomenelor de alunecare şi a contextului în care se produc; Abordarea hărţii de hazard la alunecări în
România; Evaluarea hazardului prin prisma modificărilor în modul de utilizare/acoperire a terenurilor;
Evaluarea hazardului prin prisma analizei parametrilor climatici ș i seismici; Proiecţii viitoare privind
dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor pentru scenarii de hazard relativ la alunecări; Indici
climatici; Parametri ai mişcarii seismice; Informaţii istorice asupra unor alunecări de teren induse de
factorul climatic; Studii de caz privind relaţia factor pregătitor/declanşator precipitaţii şi alunecări de
teren; Informaţii istorice asupra alunecărilor de teren induse de factorul seismic; Studii de caz privind
relaţia factor pregătitor/declanşator seisme şi alunecări de teren; Dimensiunea spaţială a scenariilor de
hazard induse de precipitaţii; Dimensiunea spaţială a scenariilor de hazard induse de seisme; Hărț ile de
hazard la alunecări); UTCB ș i URBAN-INCERC (Abordarea hărţii de hazard la alunecări în România;
Evaluarea hazardului prin prisma analizei parametrilor seismici; Abordarea hărţii de hazard la alunecări în
România; Parametri ai mişcarii seismice; Informaţii istorice asupra alunecări de teren induse de factorul
seismic; Studii de caz privind relaţia factor pregătitor/declanşator seisme şi alunecări de teren;
Dimensiunea spaţială a scenariilor de hazard induse de seisme); INCDFP (Parametri ai mişcarii seismice;
Informaţii istorice asupra alunecări de teren induse de factorul seismic; Studii de caz privind relaţia factor
pregătitor/declanşator seisme şi alunecări de teren; Dimensiunea spaţială a scenariilor de hazard induse de
seisme); ANM (Evaluarea hazardului prin prisma analizei parametrilor climatici; Studii de caz privind
relaţia factor pregătitor/declanşator precipitaţii şi alunecări de teren; Dimensiunea spaţială a scenariilor de
hazard induse de precipitaţii)
Terminologia utilizată (ex. deplasări în masă, alunecări, curgeri, prăbuşiri, susceptibilitate, hazard,
incertitudini etc.) în această etapă a studiului este în acord cu legislaţia europeană, literatura
internaţională, modelele elaborate în alte ţări europene (sau de pe alte continente), recomandările
formulate de instituţii, comisii şi comitete specializate ale Comisiei/Uniunii Europene (ex. Joint Research
Center, EUR-OPA Major Hazards Agreement, COM 2010/673, COM 2009/82, SEC 2010/1626, COM
232/2006), programe, proiecte internaţionale de cercetare, comitete şi comisii internaţionale (ex. UN-
ISDR, ISSMGE International Society of Soil Mechanics and Geotechnical Engineering, ISRM
International Society for Rock Mechanics, IAEG International Association for Engineering Geology and
the Environmnent, JTC-1 Joint ISSMGE ISRM and IAEG Technical Committee on Landslides and
Engineered Slopes, ICL International Consortium on Landslides).
În acest context, harta de hazard la alunecări de teren ilustrează o evaluare a clasificării,
suprafeţei şi distribuţiei spaţiale a acestor procese existente sau potenţiale dintr-un areal (JTC-1, 2008).
Odată obţinută harta de hazard relativ (susceptibilitate), aceasta va sta la baza modelării scenariilor de
hazard şi risc (naţionale sau regionale), prin suprapunerea cu date/hărţi privind factorii declanşatori
(precipitaţii, seisme) în dinamica lor spaţio-temporală.
Specificul reliefului României, precum şi distribuţia spaţio-temporală a principalilor factori
declanşatori (precipitaţiile şi seismele) scot în evidenţă predominarea alunecărilor de teren, ca tip
principal de proces de deplasare în masă.

3
2. Terminologie utilizată şi definiţii
Scopul acestui raport este reprezentat de zonarea din România din punct de vedere al hazardului.
În literatura de specialitate, zonarea deplasărilor în masă reprezintă diferenţierea terenului în arele
omogene şi ierarhizarea acestora în funcţie de gradul de susceptibilitate, hazard sau risc actual/potenţial.
Ca urmare, se deosebesc următoarele tipuri de hărţi de zonare: hărţi de inventariere a alunecărilor, hărţi
de zonare a susceptibilităţii la alunecări; hărţi de zonare a hazardului la alunecări; hărţi de zonare a
riscului la alunecări (JTC-1, 2008). Pentru a se ajunge la astfel de hărţi de zonare, este necesară definirea
unor termeni, detaliaţi mai jos.
Susceptibilitatea la alunecări de teren este o evaluare a clasificării, volumului (sau a suprafeţei) şi
distribuţiei spaţiale a alunecărilor existente sau potenţiale dintr-un areal (JTC-1, 2008).
Hazardul defineşte un fenomen, o substanţă, activitate antropică sau condiţie periculoasă, ce poate
cauza pierderea vieţii, rănire, sau alte efecte asupra sănătăţii, pagube asupra proprietăţii, pierderi ale
mijloacelor de trai şi serviciilor, distrugeri sociale şi economice, sau impacte asupra mediului (UNISDR,
2009). În sens pur tehnic, hazardul este exprimat cantitativ prin frecvenţa de producere a diferitor
intensităţi pentru diferite areale ( UNISDR, 2009).

3. Analiza de hazard în procesul de analiză a riscurilor

Aşa cum a fost descris pe larg în rapoartele anterioare, managementul riscului este etapa finală a
unui proces complex, care cuprinde studii de susceptibilitate, hazard şi risc. Întreaga suită nu este
totdeauna posibilă, etapele sale fiind mai complete la scări mari şi estimări calitative (cel mult semi-
cantitative), adesea incomplete, la scări mici (naţionale, continentale, globale).
Susceptibilitatea este definită ca fiind probabilitatea apariţiei/iniţierii în spaţiu a unui anumit tip de
proces (alunecare, curgere). Odată cunoscută susceptibilitatea unui areal la declanşarea anumitor tipuri de
alunecări, se poate trece la evaluarea hazardului. Această etapă presupune (pe lângă cunoaşterea deja a
probabilităţii de apariţie în spaţiu) evaluarea probabilităţii de apariţie în timp a unui anumit proces cu o
anumită magnitudine (Varnes 1984, Guzzetti et al. 1999, van Westen et al. 2006, Corominas şi Moya
2008). Evaluarea hazardului reprezintă o etapă mult mai complexă şi supusă unui număr mult mai mare
de incertitudini, dat fiind numărul mare de elemente ce trebuie analizate şi cuantificate, şi care de obicei
lipsesc. Dificultatea obţinerii hărţilor de hazard veritabil explică de ce, în general, se recurge la realizarea
de scenarii de hazard sau, şi mai frecvent, se preferă hărţile de susceptibilitate, numite şi hărţi de hazard
relativ (Corominas et al., 2014). Utilizarea hărţilor de susceptibilitate sau a scenariilor de hazard depinde
de scopul analizei, de disponibilitatea datelor şi de scara de lucru. Cu cât analiza este mai detaliată şi
scara de lucru mai mare, cu atât numărul de date de înaltă calitate este mai mare, făcând procesul de
evaluare complex şi complicat (în anumite condiţii, chiar imposibil). Metodologii cu un caracter empiric
(analize calitative, de tip judecată de expert) sunt utilizate la prime evaluări sau analize preliminare şi
scări mici de lucru, în timp ce investigaţii detaliate, la nivel de proces sau sector de versant, sunt
caracteristice scărilor de lucru mare (Glade et al., 2005).

4. Contextul hărţii de hazard la deplasări în masă

4.1. Descrierea alunecărilor şi a contextului în care se produc
Ca termen unanim acceptat, deplasările în masă reprezintă „totalitatea proceselor de mişcare a
materialelor pe versanţi (dezagregări, mase compacte de roci sau sol), sub directa influenţă a
gravitaţiei, fără contribuţia directă a altor agenţi ca apele curgătoare, gheaţa sau vântul” (Bălteanu,
1983).
Rolul acestora este însă hotărâtor în influenţarea tipului de mişcare, astfel încât condiţionează
mecanismul de desfăşurare al respectivelor deplasări în masă (spre exemplu, apa sau gheaţa contribuie
hotărâtor prin reducerea coeziunii meterialelor aflate pe pantă, contribuind la comportamentul lor ulterior,
plastic sau fluid). Materialele deplasate se comportă ca mase solide sau vâscoase (consolidate sau
neconsolidate), ce se pun în mişcare atunci când forţa gravitaţiei o depăşeşte pe cea de rezistenţă.
În cadrul deplasărilor în masă, ponderea cea mai importantă este deţinută de alunecările de teren.

4
Alunecările reprezintă deplasarea unei mase de roci în lungul unui plan de alunecare înclinat, format din
roci plastice (argile, marne), care se constituie în orizont de alunecare fie pentru ele, fie pentru rocile
acoperitoare şi care le separă de partea stabilă a versantului. Atunci când proprietăţile fizice, chimice şi
mecanice ale materialului o permit, într-o directă corelaţie cu valorile factorului declanşator, deplasarea
poate suferi o schimbare şi poate trece de la un caracter plastic la unul vâscos. În acest moment, se face
trecerea de la procesul de alunecare la cel de curgere. Curgerile (de noroi sau material grosier - debris)
reprezintă procese gravitaţionale cu un caracter vâscos al deplasării, omogene din punct de vedere
textural, al unui material suprasaturat în apă.
Factori declanşatori: precipitaţii
Numeroase studii pe plan internaţional investighează relaţia alunecărilor de teren cu factorul
climatic, reprezentat cel mai adesea de precipitaţii. Identificarea unor praguri de precipitaţii care conduc
la declanşarea alunecărilor este utilizată în contextul presupunerii că perioada de revenire a acestor
procese de versant este aceeaşi cu cea a pragului declanşator critic determinat.
Dificultatea determinării unor praguri de declanşare valide ţine de eterogenitatea unei regiuni
cât şi de reacţia diferenţiată la factorii declanşatori în funcţie de tipul de rocă şi de mecanismul
deplasărilor. Astfel, pe versanţi cu roci permeabile, alunecările superficiale şi curgerile de debris sunt
declanşate de precipitaţii intense dar de scurtă durată; în roci cu o permeabilitate redusă, în declanşarea
alunecărilor perioadele de precipitaţii antecedente joacă un rol important (Remaître şi Malet, 2012).
Factori declanşatori: seisme
Alunecările de teren, reprezentând în general procese lente de deplasare a maselor deluviale pe
versanţi, pot fi declanşate şi de cutremurele de pământ. Alunecările pot avea loc atât în timpul, cât şi la
câteva ore, zile sau chiar săptămâni după încetarea cutremurului. Momentul apariţiei depinde de forţa şi
durata şocului seismic şi de potenţialul de alunecare al arealului considerat. Cu cât potenţialul de
alunecare este mai ridicat (in funcţie de natura deluviului de alunecare, patul de alunecare sau condiţiile
meteo-climatice), cu atât momentul declanşării alunecării în timpul vibraţiilor seismice este mai scurt,
tinzând către zero. Pierderea stabilităţii unor versanţi naturali este datorată numai in mică măsură forţelor
inerţiale determinate de mişcarea seismică; principala cauză se dovedeşte deseori a fi reducerea rezistenţei
pământului în condiţii de solicitare seismică, prin pierderea coeziunii structurale sau prin creşterea
accentuată a presiunii apei din pori. Reducerea eforturilor unitare efective determinată de creşterea
presiunii apei din pori face ca mărimea rezistenţei datorită frecării între particule, ce poate fi mobilizată,
să scadă apreciabil. Ca o consecinţă directă a acestui mecanism de producere a alunecărilor în timpul
cutremurelor, apariţia lor nu este legată direct de existenţa unor versanţi abrupţi; alunecările se pot
produce chiar în terenuri practic orizontale, atunci când straturi mai coezive se suprapun unora cu
coeziune redusă, care îşi pierd mare parte din rezistenţă în timpul cutremurelor. În egală măsură, regiuni
în care se manifestă alunecări active în condiţii climatice normale nu sînt neapărat afectate de mişcările
seismice.

4.2. Abordarea hărţii de hazard la alunecări de teren în România

O serie de reglementări legislative (LG 124/1995, Ord. MLPAT 62/N/1995/1998, Norm. GT-019-98
LG 575/2001, HGR 382 şi 447/2003) descriu cerinţele necesare cartării hazardului şi riscului asociat
alunecărilor de teren. Aceste acte legislative descriu contextul în care se face evaluarea la nivel naţional a
potenţialul de producere al alunecărilor (clasificat în scăzut, mediu şi ridicat) şi a probabilităţii de
producere a acestora (practic 0, redusă, medie, medie-mare, mare, foarte mare). Un număr de 8 criterii
(litologic, geomorfologic, structural, hidrologic şi climatic, hidrogeologic, seismic, silvic şi antropogen) a
fost luat în considerare pentru calculul unui coeficient mediu de hazard (Fig.1). Începând cu anul 2005,
toate judeţele ţării au beneficiat de hărţi de hazard iar în 6 judeţe (Bacău, Buzău, Mureş, Prahova, Sibiu,
Tulcea) s-au selectat câteva comune considerate de autorităţi ca fiind reprezentative pentru evaluarea
riscului. Acestui pas de lucru i s-a asociat întocmirea unui inventar (georeferenţiat) de alunecări de teren
cartate ca şi poligon. Acestea acoperă doar două judeţe (Sibiu şi Buzău).
Realizarea hărţii coeficientului mediu de hazard este în conformitate cu prevederile legii 575/2001
privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a V-a Zone de risc natural,
respectiv a HG nr. 447/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de elaborare şi

5
conţinutul hărţilor de risc natural al alunecărilor de teren şi de completare a documentaţiilor de amenajare
a teritoriului şi de urbanism în conformitate cu prevederile HG nr.382/2003, pentru aprobarea Normelor
metodologice privind exigentele minime de conţinut ale documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de
urbanism pentru zonele cu riscuri naturale.
Conform metodologiei prevăzute în legea 575/2001 factorii luaţi în considerare la evaluarea
probabilităţii de producere a alunecărilor de teren sunt:
 factorul litologic (ka)
 factorul geomorfologic (kb)
 factorul structural (kc)
 factorul hidrologic şi climatic (kd)
 factorul hidrogeologic (ke)
 factorul seismic (kf)
 factorul silvic (kg)
 factorul antropic (kh).
Coeficientul mediu de hazard la alunecări de teren (km) are valori cuprinse în intervalul 0-1 şi
rezultă din suprapunerea celor 8 hărţi tematice, aplicând următoarea formulă de calcul:

K a K b (K c Kd Ke Kf Kg Kh )
Km (1)
6

Hărţile cu regionarea coeficientului mediu de hazard au fost realizate, prin împărţirea teritoriului
României în 8 regiuni după cum urmează:

Fig. 1 Harta coeficientului mediu de hazard (LG 575/2001)

Regiunea 1: judeţul Bacău, judeţul Botoşani, judeţul Iaşi, judeţul Neamţ, judeţul Suceava, judeţul
Vaslui;
Regiunea 2: judeţul Brăila, judeţul Buzău, judeţul Constanţa, judeţul Galaţi, judeţul Tulcea,
judeţul Vrancea;
Regiunea 3: judeţul Argeş, judeţul Călăraşi, judeţul Dâmboviţa, judeţul Giurgiu, judeţul Ialomiţa,
judeţul Prahova, judeţul Teleorman;
6
 Regiunea 4: judeţul Dolj, judeţul Gorj, judeţul Mehedinţi, judeţul Olt, judeţul Vâlcea;
Regiunea 5: judeţul Arad, judeţul Caraş-Severin, judeţul Hunedoara, judeţul Timiş;
Regiunea 6: judeţul Bihor, judeţul Bistriţa Năsăud, judeţul Cluj, judeţul Maramureş, judeţul Sălaj,
judeţul Satu Mare;
Regiunea 7: judeţul Alba, judeţul Braşov, judeţul Covasna, judeţul Harghita, judeţul Covasna,
judeţul Mureş , judeţul Sibiu;
Regiunea 8: judeţul Ilfov, municipiul Bucureşti.
Baza de date necesară pentru determinarea coeficientului mediu de hazard la nivelul României, a
fost construită având ca suport:
 hărţi topografice, scara 1:50.000 (1978);
 harta geologică, scara 1:1.000.000 (1978);
 harta depozitelor cuaternare, scara 1:1.000.000 (1971);
 harta tectonică, scara 1:1.000.000 (1970);
 harta hidrogeologică, scara 1:1.000.000 (1969);
 hărţi geologice, scara 1:200.000;
 hărţi hidrogeologice, scara 1:100.000.
Incertitudinile care caracterizează cartografierea macroteritorială a hazardului la alunecări de teren,
depind de calitatea şi gradul de actualizare a datelor de intrare folosite pentru obţinerea hărţilor tematice,
de modul de prelucrare şi de rafinare al acestora şi, nu în ultimul rând şi de progresul tehnologic şi
informaţional în domeniu.
O privire detaliată asupra acestor hărţi a scos în evidenţă o serie de incertitudini care fac deosebit de
dificilă utilizarea ei în mod unitar, la nivelul României. Aceste incertitudini pornesc de la faptul că
hărţile tematice au fost realizate de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, astfel ca au apărut
modificări de interpretare în cadrul limitelor de judeţ. Totodată, în ciuda cerinţelor, modelele numerice ale
terenului pe baza cărora s-au calculat o serie de factori au avut rezoluţii spaţiale diferite (10-100 m).
Prezenţa sau absenţa (sau caracterul incomplet) unor hărţi tematice a influenţat în egală măsură distribuţia
valorilor unor factori.
În cele ce urmează, vor fi detaliate câteva dintre aceste incertitudini identificate în baza de date a
MDRAP.

a. Morfologia reliefului cu aspect de ―agroterase‖

Factorul Kb (factorul geomorfologic), utilizat în determinarea gradului de susceptibilitate la
alunecări de teren, prezintă aspect de ―agroterase‖ (Fig. 2) în unele areale piemontane extinse de la
contactul munţilor cu depresiunile ce îi învecinează, ca urmare, cel mai probabil, a operaţiei de
triangulaţiei (obţinerea unor modele de tip TIN în GIS) realizată în relaţie cu echidistanţa curbelor de
nivel utilizate în obţinerea hipsometriei şi la final, prin derivarea din aceasta, a pantelor. În consecinţă,
harta finală (Km) păstrează acest aspect (nenatural) în regiunile menţionate.
b. Litologia
În cadrul unor areale extinse, în rasterul referitor la Km (factorul litologic) apar, insular (Fig.3),
regiuni cu valori mari ale susceptibilităţii, ca rezultat al unei predispoziţii mari la alunecări (imaginea
surprinzând valorile rasterului existent în baza de date geospaţiale a arealului respectiv). În harta
geologică (scara 1:00000, invocată drept sursă de date) nu au fost identificate astfel de formaţiuni cu
caracter insular, care pot determina un grad ridicat de susceptibilitate la alunecări de teren, în acest sens
impunându-se o verificare a sursei Ka (litologie). În egală măsură, poziţionarea acestui factor în cadrul
formulei utilizate duce la o supraestimare permanentă a distribuţiei claselor litologice, fapt ce se
răsfrânge în tiparul brusc de trecere între areale cu susceptibilitate diferită, trecere ce corespunde
conturului formaţiunilor litologice.

7
 Fig. 2 Incertitudini in cadrul Kb

Fig. 3 Incertitudini in cadrul Km

c. Utilizarea unor surse de date cu acoperire parţială

Există cazuri în care factorul Ke (factorul hidrogeologic) utilizat în determinarea gradului de
susceptibilitate la alunecări de teren nu acoperă în totalitate arealul unor judeţe (Fig. 4), dar totuşi a fost
luat în calcul. Ca urmare a utilizării surselor de date cu acoperire parţială, coeficientul mediu de hazard
prezintă o distribuţie discontinuă.

Fig. 4 Incertitudini in cadrul Ke

d. Inadvertenţe în distribuţia claselor ridicate ale coeficientului mediu de hazard în cadrul

unor unităţi nereprezentative
Conform rasterelor Km există incertitudini în regionarea susceptibilităţii/hazardului la alunecări de
teren în cadrul unor areale care prezintă o predispoziţie naturală foarte scăzută (Fig.5). În acest context,
8
trebuie căutată şi identificată sursa valorilor ridicate de susceptibilitate/hazard spre exemplu în unele arii
depresionare (cvasiorizontale) sau de luncă ale unor râuri mari, acest lucru fiind legat fie de factorii
utilizaţi, fie de metodologia de calcul a coeficientului mediu de hazard (Km).

Fig. 5 Incertitudini in cadrul Km

e. Uniformizarea informaţiei la nivel naţional cu privire la coeficientul Km

Afişarea rasterelor referitoare la coeficientul mediu de hazard Km evidenţiază o eterogenitate
crescută a datelor la nivel de judeţ/regiune de dezvoltare, cauzată îndeosebi de informaţia digitală
exportată la nivel de pixel (simbologie RGB, cu clase ierarhizate de la 0 la 255). Orice încercare de
conversie/reclasificare a acestor informaţii spaţiale într-un sistem unic de simbolizare a valorilor
coeficientului mediu de hazard pentru uniformizarea datelor la nivel de ţară, determină deteriorarea
informaţiei de bază.

Fig. 6 Legenda (scara) coeficientului mediu de hazard pentru judeţele Constanta, Buzău şi Giurgiu

În Fig. 6 se poate observa cum reclasificarea pe scara de la 0 la 1 diferă de la un judeţ la altul (au
ordin de mărime diferit pentru intervalele de clasificare). De exemplu pentru judeţul Constanţa culoarea
galben ia valori cuprinse 0,22-0,25, pentru judeţul Buzău culoarea galben ia valori cuprinse 0,45-0,50, iar
9
pentru judeţul Giurgiu culoarea galben ia valori cuprinse 0,14-0,15.Această incertitudine a modului de
reclasificare a coeficientului mediu de hazard poate produce alterarea hărţii pe ansamblu (mai ales la
nivelul unor judeţe şi regiuni de dezvoltare vecine), neexistând un mod comun de reclasificare pentru
toate judeţele componente.

f. Modificarea limitelor administrativ-teritoriale

Mobilitatea în timp a limitelor administrativ teritoriale ale României şi încercarea de adaptare la
aceste modificări, au condus la realizarea unor hărţi incomplete în raport cu limita actuală de judeţ. În
acest sens, există numeroase areale situate la limita judeţelor care nu prezintă informaţii referitoare la
coeficientul mediu de hazard (km), (Fig. 7), rezultând astfel date spaţiale cu acoperire parţială.

.
Fig. 7 Celule (pixeli) fără informaţii, în rasterul coeficientului mediu de hazard

g. Surse de incertitudine asociate factorului antropic

După Terzaghi (1950), evoluţia unei alunecări este împărţită în mai multe etape: pregătire,
paroxism, amortizare şi stabilizare.
Aşa cum se observă în Fig. 8, factorul antropic are de multe ori un rol esenţial în declanşarea sau
reactivarea fenomenelor de instabilitate. Multe dintre fenomenele de instabilitate a versanţilor au fost
generate de factorul antropic. Dinamica acestuia este direct legată de nevoia de dezvoltare continuă socio-
economică. Ca rezultat, se intampla tot mai des ca proiectele de infrastructură (noi trasee de drum,
autostrăzi, şosele de centură, căi ferate, etc) sau chiar şi proiecte punctuale (proiecte imobiliare,
industriale, energetice, etc) să contribuie la declanşarea unor fenomene de instabilitate şi, ulterior, să fie
afectate de acestea.

Fig. 8 Dinamica unui proces de alunecare de teren dupa Terzaghi (1950)

10
 h. Surse de incertitudine asociate factorului seismic
Aşa cum se arată în Fig. 9, principala sursă de incertitudine asociată factorului seismic (Kf) este
reprezentată de schimbarea permanentă a normativului de proiectare seismică P100.

Fig. 9 Evoluţia formelor normalizate ale spectrelor seismice de răspuns elastic β(T) (după Moldovan, 2015)

i. Rezoluţia diferită a rasterelor referitoare la coeficientul Km

Deşi, în general, sursele de date spaţiale utilizate în determinarea gradului de
susceptibilitate/hazard la alunecări au fost comune, există diferenţe în ceea ce priveşte rezoluţia finală a
hărţilor de distribuţie a valorilor Km rezultate.
Dacă într-o primă fază au fost identificate două rezoluţii: 10 m pentru regiunile 1, 2, 3, 8 şi 100 m
pentru regiunile 5, 6, 7, după o analiză mai atentă, a fost identificată şi o a treia mărime a pixelului (16,93
m) cel puţin pentru un judeţ (Prahova, regiunea 3) (Fig.10).

Fig. 10 Incertitudini in cadrul Km legate de dimensiunea diferită a pixelilor

5. Aspecte metodologice privind procesul analizei de hazard. Metode și tehnici utilizate

5.1. Metodologia utilizată în analiza de hazard relativ
5.1.1. Evaluarea hazardului prin prisma modificărilor în modul de utilizare/acoperire a
terenurilor
Scenariile privind utilizarea/acoperirea terenurilor, anii 2030 și 2050, au fost simulate în acord cu
metodologia CLUE (The Conversion of Land Use and its Effects), care are ca obiectiv principal simularea
schimbărillor posibile survenite în structura viitoare a modului de utilizare/acoperire a terenurilor, în
condițiile unor diverse scenarii de dezvoltare (Verburg et al, 2002). În acest studiu de caz, modelarea s-a
făcut utilizând baza de date Corine Land Cover, anii 1990 și 2000 și o serie de date fizico-geografice și
socio-economice geospațiale și statistice din care au fost generați în total 31 factori cauzali ai
schimbărilor, grupați în contextul celor opt categorii de utilizare/acoperire a terenurilor simulate.

11
Modelarea s-a făcut pe baza trendului istoric liniar al schimbărilor (1990-2000), calculat la nivel de
regiune de dezvoltare a țării1, în acord cu datele Corine Land Cover (Fig 11).

Fig. 11 Structura modului de utilizare/acoperire a terenurilor în anul 2000 (după baza de date Corine Land Cover)

Modelarea dinamicii modului de utilizare/acoperire a terenurilor în relație cu factorii cauzali a fost

realizată aplicând regresia logistică binară, o metodă statistică care evidențiază relațiile empirice dintre
variabilele dependente (aici categoriile de utilizare a terenurilor) și variabilele independente (aici factorii
cauzali). Simularea a fost făcută utilizând DYNA-CLUE, soft care utilizează o serie de parametrii (cerințe
ale simulării): trendul schimbărilor, matricea conversiei, elasticitatea conversiei, rezultatele regresiilor ș.a.
În final au rezultat griduri cu celula de 100 m care conțin informații spațio-temporale referitoare la
distribuția categoriilor de utilizare/acoperire a terenurilor la nivel de regiune de dezvoltare, agregate
ulterior la nivel de țară.

5.1.2. Evaluarea hazardului prin prisma analizei parametrilor climatici ș i seismici

Metodologia realizării hărţilor de hazard pornind de la indicii climatici cu diferite reveniri.
Literatura de specialitate raportează cantităţi critice de precipitaţii asociate cu declanşarea proceselor de
instabilitate a versanţilor care variază foarte mult de la un loc la altul. Un rol important în controlul
acestei variabilităţi îl deţin condiţiile climatice locale. Atunci când precipitaţiile dintr-un anumit spaţiu
depăşesc condiţiile normale, acestea declanşează procese de deplasare în masă (Cannon & Ellen 1988).
Prin urmare, cu cât precipitaţiile medii anuale (PMA) sunt mai ridicate, cu atât pragurile de precipitaţii cu
potenţial de declanşare a unor procese de alunecare sunt mai ridicate (ex. Govi & Sorzana, 1980).
Explicaţia furnizată de Sanderson et al (1996), rezidă în adaptarea, începând cu ultima perioadă glaciară,
a versanţilor la condiţiile climatice normale sub toate aspecte, inclusiv al proceselor gravitaţionale. Pentru
a putea compara între ele pragurile de precipitaţii asociate cu producerea alunecărilor de teren în diverse
regiuni ale Globului, o procedură ce se aplică frecvent este normalizarea acestora. Guidicini şi Iwasa
(1977, în Corominas, 2000) au propus utilizarea raportului dintre cantităţile totale de precipitaţii ale unui
eveniment şi precipitaţiile medii multianuale ale locului. Această procedură a mai fost utilizată în cadrul
proiectului FP7 ECLISE, în studiul hazardului la alunecări în Regiunea Seismogenă Vrancea, pentru a
permite comparaţii ale potenţialului declanşator al precipitaţiilor la altitudini diferite (Jurchescu et al., in

1
în contextul evaluării regionale, în Regiune de Dezvoltare Sud-Muntenia a fost introclusă și Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov
12
prep.). Normala unei zile cu precipitaţii este folosită pentru normalizarea precipitaţiilor cu intensitate
ridicată care declanşează deplasări în masă (Wilson, 1997 în Corominas 2000) şi a fost utilizată şi în acest
proiect în procesarea indicatorilor de precipitaţii cu intensitate mare, dar durată scurtă. Pentru
normalizarea percentilei 90 a duratelor maxime ale intervalelor de zile consecutive cu precipitaţii a fost
utilizată durata medie anuală a intervalului de zile consecutive cu precipitaţii.
Astfel, şi în cadrul acestui proiect, indicatorii de precipitaţii selectaţi în vederea analizei
scenariilor de hazard la alunecări de teren, au fost normalizaţi, în vederea obţinerii mărimii reale a
potenţialului lor declanşator.
În ceea ce priveşte parametrii obţinuţi pe baza şirurilor de date simulate pentru viitor (2021-2050)
în condiţiile unor scenarii de schimbări climatice, este bine cunoscut faptul că există incertitudini cu
privire la rata exactă a schimbării, la utilizarea diferitelor modele, scenarii climatice şi metode de
proiectare la scări mai fine, intervale de proiecţie etc. (Tiago et al. 2014, în Bojariu et al. 2015). Pentru a
îndepărta acest neajuns, înainte de a efectua normalizările, a fost calculat raportul dintre valorile viitoare
şi cele obţinute pentru perioada de referinţă (1971-2000). Acest raport indică, în cazul fiecărui parametru
ales, schimbarea proiectată pentru viitor. Această schimbare a fost apoi aplicată asupra hărţilor cu
distribuţia aceloraşi parametri, dar obţinuti pe baza datelor măsurate, la staţiile meteorologice în perioada
de observaţii (1961-2015) (prelucrări similare efectuate de Malet et al. 2012). Rezultă astfel şi hărţi cu
distribuţia posibilă a valorilor parametrilor pentru perioada viitoare ce pot fi comparate cu cele valabile în
prezent.
În vederea analizei hazardului, în cazul scenariilor selectate, s-a urmărit estimarea, la nivelul fiecărui
pixel, unei corespondenţe între magnitudinea factorului climatic şi magnitudinea efectului său
(producerea proceselor de instabilitate) aşteptat. Aşa cum s-a arătat în Raportul privind Metoda optimă de
evaluare a riscului specific la deplasări în masă, dacă la scări locale magnitudinea efectului evenimentelor
declanşatoare face referire la mărimea/profunzimea unor deplasări individuale, pentru teritorii mari
analizate la scări mici (naţionale/regionale), ea nu mai are în vedere procesele individuale, ci aglomerările
de deplasări, denumite în literatură şi evenimente regionale de deplasare de producere multiplă (Crozier
2005). Limitările pe plan mondial derivă din dificultatea definirii magnitudinii acestora, dar şi din
disponibilitatea foarte restrânsă a datelor. Pentru exprimarea magnitudinii sunt propuşi diverşi indicatori
(Crozier şi Glade, 1999; Crozier 2005), între care cei mai simpli se referă la numărul total de procese
declanşate sau la densitatea acestora. Relaţii credibile, bine fundamentate pot fi stabilite doar în cazul
existenţei unor înregistrări suficient de cuprinzătoare asupra distribuţiei proceselor produse ca efect al
precipitaţiilor de anumite magnitudini.
În estimarea unor astfel de corespondenţe/relaţii, s-a ţinut cont atât de informaţiile conţinute în setul
de date naţional privind procesele de versant istorice furnizat de IGSU, cât şi de judecata de tip expert,
având în vedere caracterul incomplet şi acurateţea spaţială foarte variabilă a datelor referitoare la
alunecări. Analiza informaţiei istorice constituie un important punct de plecare. În vederea înţelegerii
semnificaţiei declanşatoare a diverşilor indicatori de precipitaţii selectaţi pentru realizarea scenariilor de
hazard, au fost studiate valorile înregistrate de parametri similari în cazul producerii unor evenimente de
alunecări istorice generatoare de pagube, desprinse din cadrul inventarului furnizat de IGSU. Totodată a
fost analizat şi efectul produs (număr de alunecări / unitatea de suprafaţă), ştiindu-se că, odată cu
depăşirea pragului critic de declanşare este aşteptat ca şi numărul / densitatea proceselor cauzate să
crească. Întrucât această relaţie este controlată pentru o anumită regiune de susceptibilitatea terenului
(Corominas şi Moya 2008), analiza semi-cantitativă a fost întreprinsă diferenţiat pentru teritorii cu diferite
clase de predispoziţie.
Analiza permite totuşi formarea unei judecăţi care a stat apoi la baza clasificării factorilor
declanşatori consideraţi şi a construirii matricilor Suceptibilitate * Magnitudinea factorului declanşator
pentru derivarea claselor nominale (calitative) de hazard la alunecări (Fig.12). Incertitudinile în acest caz
sunt proprii unei analize semi-cantitative.

13
 Susceptibility
1 2 3 4 5

Magnitude of the normalized

<0.3 VL L L M M

seasonal precipitation
0.3-0.65 VL L M H H

(/MAP)
0.65-0.75 VL M H H VH

0.75-1.2 VL M H VH VH

>1.2 VL M VH VH VH
Fig. 12 Marticea de hazard pentru alunecări de teren generate de precipitaț ii anotimpuale
folosită în proiectul RO-RISK

La nivel naţional, hărț ile de hazard la alunecări pornind de la parametri seimici ridică o serie
de probleme, ce ț in se seismicitatea teritoriului naț ional, de specificul tiparului tipologic ș i spaț io-
temporal al alunecărilor din România, precum ș i din cauza slabei corelaț ii spaț iale (ș i temporale)
dintre cutremure ș i inventarele cu alunecări. România este o ţarǎ cu un potenţial ridicat de risc seismic,
având în vedere rata ridicatǎ de producere a cutremurelor distrugǎtoare (cele mai periculoase fiind cele
din regiunea Vrancea) ce afectează arii dens populate şi cu numeroase obiective cu un nivel ridicat de
vulnerabilitate. Pe langa efectele directe aspura mediului construit, cutremurele puternice produc si efecte
ca deformări/alunecări permanente ale terenului, modificări in aspectul morfologic al terenului despre
care informaț iile lipsesc aproape în totalitate până la cutremurul din 1838. Descrieri cunoscute ale
fenomenelor de acest fel se referă la cutremurele din 1838 și 1940 (Atanasiu, 1961; Opriș an 2010). De
asemenea, cercetările de teren efectuate imediat după cutremurul din 4 martie 1977 (Mw=7.4) au permis
identificarea şi descrierea câtorva dintre arealele mai importante în care au avut loc astfel de procese.
Informaț iile folosite în acest studiu pentru determinarea contribuț iei factorului declanș ator
seismic în producerea deplasărilor în masă provin din analizele de hazard seismic determinist ș i
probabilistic. Analiza de hazard seismic (estimarea valorilor maxime posibile ale mişcǎrii terenului
produse de cutremure într-un anumit amplasament sau pe o anumitǎ arie) implicǎ un mare numǎr de
cunoştiinţe/informaţii din domeniile seismologiei, geologiei, fizicii, matematicii, geotehnicii şi
seismologiei inginereşti ș i din această cauză necesită o explicaț ie detaliată.
Metodologia analizei de hazard seismic determinist este sintetizată în Fig. 13.

Fig 13 Etapele analizei deterministe de hazard seismic (Mărmureanu 2016)

14
 În cadrul primei etape s-au inventariat ș i caracterizat sursele seismice care pot afecta România,
preferându-se definirea tip arii seismogene; s-au verificat ș i redefinit dimensiunile spaț iale ale zonelor
seismogene, ţinându-se cont de activitatea seismică înregistrată pe teritoriul ţării şi pe o zonă de 150-200
km în jurul graniț elor, de geometria faliilor cunoscute ș i a celor recent identificate (Răileanu et al,
2009). Distribuț ia spaț ială a zonelor seismogene precum ș i intensităț ile macroseismice maxime
observate istoric sunt reprezentate in Fig. 14.

Fig.14 Sursele seismice analizate şi evenimentele seismice (specificate prin I0 intensitati macroseismice epicentrale)

În a doua etapă a analizei deterministe se identifică pentru fiecare zonă seismică un cutremur de
control: cel ale cărui efecte domină efectele tuturor cutremurelor produse de sursa respectivă. În cazul în
care amplasamentul /regiunea pentru care se execută analiza se afla sub incidenț a acț iunii mai multor
surse seismice de aceeaşi importanţă, se consideră mai multe cutremure de control care, de obicei se
selectează din catalogul seismic al zonelor respective. În prezent, practica internaț ională recomandă
lucrul cu mai multe scenarii( variante de „cutremure de control‖). Scenariile pe care le alegem pentru
acest studiu sunt cutremurul maxim observat (reasonable worst case scenario) ș i cutremurul maxim
posibil sau prognozat (worst case scenario).
Identificarea magnitudinii maxime posibile din analiza statistică a catalogului zonal de evenimente
(Kijko, 2004), dă rezultate identice sau similare (considerându-se marja erorilor) cu valorile expuse mai
jos pentru fiecare zona seismogenă.
1.Vrancea intermediar ( evenimente de adâncime intermediară 60-200km). Kijko et al. (1998)
pentru zona Vrancea intermediar estimează magnitudinea maximă admisă a fi Mmax,w= 8.07 cu o eroare
de =/- 0.23 faț ă de cutremurul din 1802 creditat cu magnitudinea maximă observată de 7.9 (Mw)
(catalaog Romplus).
2. Vrancea crustal ( evenimente normale/crustale cu hipocentre până la max. 60km adâncime).
Magnitudinea maximă observată este de 5.9(Mw) pe data de 1 martie 1894 (catalog Romplus). Conform
consideraț iilor de mai sus am adoptat un increment de 0.3 ș i astfel magnitudinea maximă posibilă este
de Mmax,w= 6.2 cu o eroare de =/-0.2

15
 3. Banat. Magnitudinea maximă observată este de 6(Mw) în data de 4 august 1444 (Romplus).
Ț inând cont de Marza et al., (1991) am adoptat un increment de 0.3 ș i astfel magnitudinea maximă
posibilă este de Mmax,w= 6.3 cu o eroare de =/- 0.2.
4. Domeniul Danubian (Danubius în Fig 19). Magnitudinea maximă observată este de 5.8 (Mw)
în data de 11 octombrie 1879 (Romplus). S-a adoptat un increment de 0.3 ș i astfel magnitudinea maximă
posibilă este de Mmax,w= 6.1 cu o eroare de =/- 0.2.
5. Făgăraș Câmpulung. Magnitudinile maxime observate sunt Mw=6.5 in 1571 , respectiv 6.4
în 26 ianuarie 1916; din configuraț ia ș i dimensiunile faliilor cunoscute mai ales în partea de est a zonei
apreciem Mmax=6.7 cu o eroare de =/- 0.2
6. Depresiunea Bârladului. Magnitudinea maximă observată este de 5.5(Mw) ân data de 31
ianuarie 1900 (Romplus). Ț inând cont de Marza et al., (1991) am adoptat un increment de 0.3 ș i astfel
magnitudinea maximă posibilă este de Mmax,w= 5.8 cu o eroare de =/- 0.2.
7. Criș ana-Maramureș . Tinând cont ca magnitudinea maximă observată este de 6.2 (Mw) în
data de 1 iulie 1829 (Romplus), am adoptat un increment de 0.3 ș i astfel magnitudinea maximă posibilă
este de Mmax,w= 6.5 cu o eroare de =/- 0.2.
8. Transilvania. Magnitudinea maximă observată este de 5.9 (Mw) în data de 8 Ianuarie 1223
(Romplus) ș i tot un 5.9 (Mw) în data de 19 Noiembrie 1523 (Romplus); fiind evenimente istorice ar
putea fi supraevaluate ș i vom considera Mmax=6.0.
Următorul pas (etapa a III-a) este analiza de hazard seismic care constă în determinarea modelului
de atenuare a miș cărilor seismice induse de sursele considerate. Modelul de atenuare a miș cării seismice
exprimă legatura dintre parametrii cutremurului (magnitudine, localizare) ș i parametrii înregistrărilor
acestui eveniment la diferite distanț e prin intermediul unei ecuaț ii deduse statistic din datele disponibile
în amplasamentul de interes sau pe o regiune mai extinsă. De exemplu modelul de mai jos dezvoltat de
Youngs et al. in 1997, ia în considerare magnitudinea M, adâncimea focarului H, rrup = distanț a de la
locul în care se înregistreaza/calculeaza PGA, mediul tectonic în care apare cutremurul (prin valorile
funcț iei Zt) ș i condiț iile geologice locale (prin valoarea coeficienț ilor Zshallow soils –depozite
sedimentare superficiale, Zdeep soil- depozite sedimentare cu grosimi mai mari de 20 m , Zr - staț ii
amplasate pe rocă).

Diferite modele de atenuare (numite ș i „legi de atenuare‖, „ecuaț ii de predicț ie a miș cării
solului‖ = Ground Motion Prediction Equation-GMPE) mai pot lua în considerare ș i termeni ca distanț a
epicentrală, distanț a hipocentrală, distanț a Joyner-Boore (distanț a amplasament până la proiecț ia
planului de rupere pe suprafaț a liberă), viteza medie a undelor secundare (de forfecare) pe ultimii 30 de
m până la suprafaț a liberă în amplasament, alț i factori care ț in cont de mecanismul de producere al
cutremurului (orientarea planului de falie exprimată prin unghiurile strike-azimutul, dip- înclinarea, rake
sau slip - unghiul de alunecare pe falie).
În funcț ie de densitatea ș i calitatea datelor disponibile se dezvoltă un model de atenuare local
sau se adopta din literatura de specialitate unul sau mai multe modele (GMPE) ponderate corespunzător
unor criterii calitative ș i cantitative ș i care aproximează cel mai bine informaț ia locală (I=intensităț i
macroseismice observate, acceleraț ii maxime PGA = peak ground acceleration, viteze maxime PGV -
peak ground velocity etc).
Alegerea modelelor care oferă cea mai bună descriere a miș cării seismice la evenimente
intermediare s-a făcut pe baza testelor efectuate cu 16 modele (GMPE) locale sau din literatura de
specialitate folosind 1220 de înregistrări (maxima dintre componentele orizontale) obț inute la 50
evenimente cu Mw = [4.3-7.4]; mai jos reprezentăm doar cele mai bune funcț ii de fit ale reziduurilor
intra-event (valori negative înseamna supraevaluare a valorilor calculate în raport cu cele înregistrate) atât
pentru PGA cât ș i pentru acceleraț ia spectrală SA la o valoare T=1s considerată reprezentativă în cazul
evenimentelor de adâncime intermediară.
Conform tendinț ei reziduurilor calculate (Fig. 15), luând în considerare ș i abaterile medii
pătratice ale valorilor calculate faț ă de cele înregistrate, modelele care descriu cel mai bine distribuț ia
16
spatială a înregistrărilor de seisme intermediare vrâncene ș i le propunem pentru realizarea hărț ilor de
hazard sunt Youngs et al, 1997; Atkinson & Boore 2003, Văcăreanu et al, 2015.

Fig. 15 Variatia cu distanț a hipocentrală a reziduurilor acceleraț iei spectrale (sus) ș i maxime (jos),
pentru modele de atenuare regionale

Pentru modelarea miș cării seismice generate de sursele seismice crustale s-au efectuat teste cu 26
de modele recente (sau mai vechi, dar recomandate de analizele de hazard efectuate cu acestea) folosind
4292 înregistrari ( 2 comp) din colecț ia Reț elei Seismice Naț ionale provenind de la 220 evenimente
produse pe întreg teritoriul ț ării sau în ariile adiacente, cu Mw = [2.8-5.4] cel mai puternic fiind ș i cel
mai recent 22.11.2014 (magnitudine locală ML=5.7, energetica Mw = 5.4).
Modelele (GMPE) au fost selectate din literatura de specialitate pe baza similitudinii tipului de
evenimente, al tipului de faliere ș i al domeniului de adâncimi hipocentrale. Testele s-au efectuat pentru
valorile de acceleraț ii (maxime ș i spectrale), iar clasificarea acestora s-a facut pe baza minimelor
reziduurilor valorilor medii ale acceleraț iei orizontale (Ln PGAobs-ln PGAcalc) calculate pentru fiecare
eveniment în parte si (Ln SAobs-ln SAcalc) corespunzatoare perioadelor 0.3s.
Din figura de mai jos (Fig. 16) se poate observa că modelele care descriu satisfăcător înregistrările
tuturor seismelor crustale de care dispunem sunt: Cauzzi & Faccioli, 2008; Akkar & Boomer 2010, Akkar
& Cagnan, 2010; Bindi et al, 2014; Boore et al, 2014; Chiou & Youngs, 2014.Aceste GMPE pe care le
propunem pentru realizarea hărț ilor de hazard determinist vor fi testate suplimentar pentru fiecare sursă
seismică cu datele (înregistrări sau observaț ii macroseismice) disponibile pentru evenimentul cu cea mai
mare magnitudine.
Ultima etapă ( a IV-a) a analizei de hazard determinist o constituie calculul valorilor maxime ale
miș cării seismice în amplasmentul de interes folosind modelul de atenuare propus în faza anterioară.
Prezenta analiză se adresează însa întregii ț ări, de aceea rezultatele se prezintă sub formă de harț i care
descriu distribuț ia spaț ială a PGA pentru scenariile de cutremur maxim observat ș i cutremur maxim
posibil/prognozat pentru fiecare sursă seismică ce prezintă potenț ial de declanș are a deplasărilor în
masă.

17
 Fig. 16 Variaț ia cu distanț a hipocentrală a reziduurilor acceleraț iei maxime orizontale, pentru GMPE considerate

Pentru scenariile de cutremur maxim observat s-au efectuat simularile miș cării seismice cu toate
GMPE propuse în etapa anterioară, iar rezultatele s-au comparat cu înregistrări (PGA) sau cu hărț ile
macroseismice disponibile. În unele cazuri (ex.VRC- zona Vrancea crustala, BA- Banat) pentru
cutremurul maxim observat istoric (1894, respectiv 1444) nu dispunem de hărț i macroseismice de aceea
s-a simulat cutremurul maxim pentru care avem asemenea hărț i sau înregistrări moderne (VRC:
22.11.2014 Mw=5.4; BA: 12.07.1991 Mw=5.6) din compararea simulărilor cu datele reale alegându-se
cea mai potrivita GMPE pentru zona seismică respectivă (Fig. 17). În urma acestei validari a modelului
de atenuare s-a trecut la simularea cutremurului maxim prognozat (posibil). Pe fiecare hartă s-au
reprezentat valorile medii PGA in cm/s2, fără deviaț iile standard introduse de GMPE respective.
Clasificarea valorilor PGA în vederea folosirii acestora la calculul susceptibilităț ii la alunecări de teren
este adoptată conform studiilor recente (Li et al, 2013) cu modificarea valorii limită de la care apare
posibilitatea de producere a deplasărilor în masă. Distribuț ia cunoscută la acest moment a deplasărilor în
masă induse de cutremurul din 4 martie 1977 coroborată cu posibilele izoacceleraț ii, calculalte sintetic
cu diferite GMPE indica faptul că acestea se produc în zone cu approx.100cm/s2. Se folosesc clasele PGA
<0.1g ; 0.1-0.2 g; 0.2-0.4g; 0.4-0.6g; si PGA>0.6g.
Parametrii cutremurelor maxime observate pentru fiecare zonă seismogenă sunt preluaț i din
catalogul ROMPLUS (http://www1.infp.ro/catalog-seismic/evenimente), iar mecanismele de producere
(soluț iile planelor de falie) sunt alese din cataloagele Oros et al, 2008, Radulian et al, 2009 sau din
colecț ia de raporte seismice a INCDFP. Pentru cutremurul maxim posibil localizarea (epicentrul) s-a
ales în urma analizei spaț io-temporale a activităț ii faliilor incluse în fiecare zona seismică, alegându-se
pe falia cu cea mai mare capabilitate o pozitie cât mai apropiată de oraș ele expuse (distanț a minimă –
worst case scenario). Magnitudinea acestui eveniment ipotetic a fost evaluată din considerente tectonice,
analiză statistica sau prin metoda incrementală în etapa a II-a. Adâncimea hipocentrului cutremurului
maxim posibil pentru fiecare zonă s-a stabilit fie prin media hipocentrelor raportate în catalogul zonal,
ponderată cu numarul de evenimente (pentru zonele cu seismicitate difuză ș i/sau falii insuficient
cunoscute), fie prin alegerea adâncimii minime a evenimentelor seismice anterioare raportate pe falia

18
respectivă. Mecanismul cutremurului maxim posibil folosit în simulări este ales fie dupa mecanismul
cutremurului maxim observat, fie un mecanism dominant al zonei respective.

Fig 17 VRC 22.11.2014 simulare cu GMPE Chiou &Youngs 2014 (cercuri PGA inregistrate ). Discrepantele dintre simulări
ș i observaț ii la staț iile TUDR ș i VASR sunt acoperite de valoarea deviaț iei standard a modelului. La staț ia ODB
remarcăm un efect local de amplificare datorat bazinului sedimentar, pentru care sunt necesare simulări numerice cel puț in
2D a miș cării seismice

Analiza probabilistică a hazardului seismic la nivel naţional

Metodologia de analiză probabilistică a hazardului seismic este stabilită şi descrisă pe larg în
literatura de specialitate (Cornell 1968, Reiter 1990, Kramer 1996, McGuire 1995 şi 2004, Bazzurro şi
Cornell, 1999, etc.). Analiza probabilistică de hazard seismic APHS pentru un amplasament (Fig. 18) este
realizată considerând toate mișcările terenului provenind de la cutremure ce se pot produce în sursele
seismice identificate, de orice magnitudine posibilă şi/sau de la orice distanţă sursă-amplasament,
împreună cu incertudinile asociate acestora. Analiza probabilistică de hazard seismic APHS are avantajul
că integrează în totalitate toate incertitudinile aleatoare provenite din analiza seismicității şi a parametrilor
așteptați ai mișcării terenului la un viitor cutremur într-un anumit amplasament.
Analiza probabilistică a hazardului seismic (APHS) oferă o descriere probabilistică (o frecvenţa
medie de depăşire) a unei mărimi caracteristice, precum amplitudinea unui parametru al mișcării
terenului. Scopul APHS este de a dezvolta elementele necesare pentru luarea unor decizii raționale asupra
siguranței seismice a fondului construit existent şi viitor.
Rata medie anuală de depăşire a amplitudinii unui parametru al mișcării seismice în amplasament se
determină astfel (Văcăreanu, 2011 după Kramer, 1996):
- se calculează probabilitățile de depăşire a amplitudinii unui parametru al mișcării seismice
a terenului în amplasament pentru toate combinațiile de mărimi și poziții ale cutremurului;
- se calculează probabilitatea fiecărei combinații prin înmulțirea probabilității de producere
a unui cutremur de mărime dată cu probabilitatea de producere a unui cutremur în poziția
corespunzătoare combinației considerate;
19
 - folosind formula probabilităților totale, se însumează, pentru toate combinațiile posibile de
mărimi și poziții ale cutremurului, produsele între probabilitatea de depăşire a amplitudinii unui
parametru al mișcării seismice a terenului în amplasament pentru o combinație dată şi probabilitatea
anuală de a se produce acea combinație; în acest fel se obține probabilitatea anuală de depășire a
amplitudinii unui parametru al mișcării seismice a terenului în amplasament;
- se transformă probabilitatea anuală de depășire a amplitudinii unui parametru al mișcării
seismice a terenului în amplasament în rata medie anuală de depășire a amplitudinii unui parametru al
mișcării seismice a terenului în amplasament prin înmulțirea primei mărimi cu rata medie anuală a
cutremurelor cu magnitudinea mai mare ca magnitudinea minimă considerată în APHS.

Fig. 18 Etape ale APHS (adaptată după Kramer, 1996) (Văcăreanu, 2011)

Analiza probabilistică a hazardului seismic se efectuează în următorii paşi (Văcăreanu, 2011 după
Kramer, 1996):
- Identificarea şi caracterizarea surselor seismice ce pot afecta amplasamentul – pentru
fiecare sursă seismică se determină repartiția de probabilitate a distanţelor sursă-amplasament;
- Determinarea relațiilor Gutenberg-Richter de recurență a magnitudinilor cutremurelor –
pentru fiecare sursă seismică se determină relațiile de recurenţă ce dau ratele medii anuale de
producere ale cutremurelor cu o magnitudine mai mare decât o valoare dată;
- Calculul valorilor mediane ale amplitudinilor parametrului (parametrilor) mișcării terenului
în amplasament folosind relații de atenuare; se consideră că mișcarea terenului poate fi produsă de un
cutremur de orice magnitudine ce poate apărea în orice punct al oricărei surse seismice identificate în
pasul (i); în APHS se iau în considerare abaterile standard (incertitudinile) specificate de relațiile de
atenuare;
- Determinarea ratelor medii / probabilităților anuale de depăşire ale amplitudinii
parametrului (parametrilor) mișcării terenului în amplasament folosind teorema probabilităților totale.
Relațiile de atenuare reprezintă instrumentul principal atât pentru (i) estimarea parametrilor
caracteristici ai unei mişcări seismice într-un amplasament dat, precum şi (ii) componentă esenţială în
studiile de hazard seismic- prin curbele de hazard seismic şi hărţile de hazard corespunzătoare necesare
finalmente determinării forţelor seismice în proiectarea standardizată dat şi în cea a construcţiilor speciale
(care exced aplicabilitatea normativului), şi mai departe în studiile de risc seismic şi hărţi seismice, pentru
diferite areale şi categorii de construcţii. Pentru a încorpora în analiza probabilistică de hazard seismic
(APHS) şi efectul incertitudinilor epistemice în modelarea surselor seismice şi a caracteristicilor de
atenuare ale mișcării terenului se folosește metoda arborilor de evenimente (arbori logici) (Kramer, 1996;

20
Bommer et al. 2005; Bommer şi Scherbaum, 2008). Ramurile arborilor reprezintă modele sau valori
alternative ale parametrilor considerați în analiză.
Arborii de evenimente folosiți pentru evaluarea hazardului seismic din România în accelerații și
intensități Arias pentru proiectul RO-RISK sunt prezentați în Fig. 19 şi 20.
Semnificația abrevierilor din Fig. 21 şi 22, este următoarea:
În cazul hazardului seismic în accelerații – VEA15a (Văcăreanu et al. 2015a), BCH15
(Abrahamson et al. 2015), YEA97 (Youngs et al. 1997), AB03 (Atkinson și Boore, 2003), CF08
(Cauzzi și Faccioli, 2008), AEA05 (Ambraseys et al. 2005) și AB10 (Akkar și Bommer, 2010);
În cazul hazardului seismic în intensități Arias – FPG15 (Foulsner-Piggott și Goda, 2015),
GBEA12 (Gómez-Bernal et al. 2012), TEA03 (Travasarou et al. 2003) și DT07 (Danciu și
Tselentis 2007).

Fig. 19 Arbore de evenimente folosit pentru evaluarea hazardului seismic în accelerații din România (Pavel et al. 2015)

Fig 20 Arbore de evenimente folosit pentru evaluarea hazardului seismic în intensități Arias din România

21
 În Fig. 21 si 22 sunt prezentate doua exemple de harț i de hazard realizate în termeni de intensitate
Arias ș i PGA având un interval mediu de recurenț ă de 225 ani.

Fig. 21 Romania. Harta de hazard pentru Intensitate Arias având un interval mediu de recurenț ă de 225 ani

Fig. 22 România. Harta de hazard pentru acceleraț ia de vârf a terenului avînd un interval mediu de recurenț ă de 225 ani

În evaluarea relaț iei cutremure/alunecări s-a ţinut cont mai ales de puț inele informaţii regăsite în
literatură, precum şi de judecata de tip expert, având în vedere caracterul incomplet şi acurateţea spaţială
redusă a datelor referitoare la alunecări generate în timpul sau imediat după încheierea miș cărilor
seismice. În cadrul acestui demers, au fost analizate valorile înregistrate de parametri seismici în cazul
22
producerii unor evenimente de alunecări istorice cunoscute, pe baza raț ionamentului similar folosit la
factorul declanș ator precipitaț ii, anume că odată depăşit pragului critic de declanşare a alunecărilor, este
aşteptat ca şi numărul ș i/sau densitatea proceselor cauzate să crească. Analiza setului redus de date
disponibile a permis formarea unei judecăț i de expert care a stat, precum în situaț ia descrisă anterior
(alunecări generate de precipitaț ii) la baza construirii matricei Suceptibilitate * Magnitudinea factorului
declanşator (PGA) pentru derivarea claselor nominale (calitative) de hazard la alunecări (Fig.23).
Incertitudinile în acest caz sunt proprii unei analize semi-cantitative ș i au fost descrise în raportul
anterior (analiza de hazard).

Susceptibility
1 2 3 4 5
VL VL L M M
Earthquake magnitude (PGA)

2 VL L M M H

3 VL L M H H

4 VL M H H VH

5 VL M H VH VH

Fig. 23 Marticea de hazard pentru alunecări de teren generate de cutremure

5.2. Proiecţii viitoare privind dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor pentru

scenarii de hazard relativ la alunecări
În urma modelării DYNA-CLUE, au rezultat la nivel naț ional hărț i ce conțin informații spațio-
temporale referitoare la distribuția categoriilor de utilizare/acoperire a terenurilor la nivel de regiune de
dezvoltare, agregate ulterior la nivel de țară. O comparaţie între modificările ce au avut loc în categoriile
de utilizare/acoperire a terenurilor pentru anii 2030 şi 2050 sunt redate în Tabelul 1 şi Fig 24.

Tabelul 1 Creșteri/descreșteri procentuale ale categoriilor de utilizare/acoperire a terenurilor simulate pentru anii 2030 și 2050
în raport cu anul 2000 (baza de date Corine Land Cover). Diferențieri pe unități morfostructurale
Clasa 0 Clasa 1 Clasa 2 Clasa3 Clasa 4 Clasa 5 Clasa 6 Clasa 7
Unitate
2030 2050 2030 2050 2030 2050 2030 2050 2030 2050 2030 2050 2030 2050 2030 2050
morfo.
1 0,7 1,2 -21,4 -23,1 -4,2 -9,9 -5,4 -5,2 -4,0 -4,6 4,3 4,6 -20,8 -34,2 -10,2 -11,0
2 2,0 3,5 -22,8 -22,3 -3,8 -9,5 -0,5 -7,0 -30,7 -56,2 11,2 15,3 -4,0 -10,6 7,1 9,5
3 1,6 2,7 -6,1 -6,4 -7,8 -14,3 9,1 9,3 7,9 15,1 -5,3 -6,3 67,8 145,3 14,0 16,1
4 0,6 0,7 3,1 3,7 -41,7 -58,6 10,3 12,3 -52,5 -90,9 -2,8 -0,9 -74,5 -76,5 -11,1 -2,4
5 1,2 2,2 6,3 6,8 -27,9 -40,5 -13,2 -12,6 11,0 -6,4 -30,3 -30,6 -1,1 4,1 -28,2 -28,3

23
 Fig. 24 Dinamica categoriilor de utilizare/acoperire a terenurilor simulate pentru anii 2030 și 2050, în raport cu anul 2000
(baza de date Corine Land Cover). Diferențieri pe unități morfostructurale

Clasa 0 - suprafețele artificiale (spațiile construite rurale și urbane; unitățile industriale,

comerciale și de transport; exploatații miniere, șantiere de construcții etc.). Modelul estimează extinderea
suprafețelor artificiale în toate unitățile morfostructurale, cu precădere în Subcarpați și unitățile de podiș.
Sunt preconizate creșteri mai însemnate în jurul marilor centre urbane din Podișul Transilvaniei (Cluj-
Napoca, Sibiu, Târgu Mureș), în Subcarpații Prahovei și Buzăului, în Subcarpații și Piemontul Getic
(văile Jiului și Oltului), dar și în nord-vestul Podișului Moldovei (în Depresiunea Rădăuți).
Clasa 1 - terenuri arabile. În distribuția terenurilor arabile, se prevăd modificări importante, cu
scăderi semnificative în unitățile montane și Subcarpați și creșteri în unitățile de câmpie și cele de podiș.
Extinderi însemnate sunt preconizate în Câmpiile Crișurilor și Someșului, în Câmpiile Olteniei și Buzău-
Siret, cât și în Dobrogea de Nord și sudul Piemontului Bălăciței, în defavoarea pășunilor și fânețelor și a
terenurilor agricole eterogene. Scăderi semnificative sunt așteptate în jumătatea vestică a Subcarpaților
Olteniei, în Dealurile Banatului și Crișanei (Dealurile Begăi, Pogănișului și Zarandului), Podișul Someșan
și unele depresiuni intramontane (Bozovici, Hațegului, Brașovului), din cauza extinderii îndeosebi a
terenurilor agricole eterogene.
Clasa 2 - culturi permanente (care includ viile și livezile). În ansamblu, pentru România este
preconizată o diminuare a culturilor permanente cu cca. 12% până în anul 2030 și 19 % până în anul
2050, cu precădere în regiunile viticole și pomicole din Subcarpații Vrancei, Dobrogea și unele unități ale
Câmpiei Române (Câmpul Dăbuleniului, Câmpia Galațiului, Glacisul Râmnicului). Vor fi restrânse și
unele suprafețe din Podișul Transilvaniei (Dealurile Bistriței) și Câmpia Banato-Crișană (Câmpiile
Careiului și Arancăi), cât și cele din apropierea unor centre urbane din Podișul Moldovei (Huși, Iași,
Vaslui). Sunt prognozate și unele creșteri în nord-vestul Piemontului Bălăciței, Subcarpații Ialomiței și
unele unități din Podișului Moldovei (Colinele Tutovei, Colinele Fălciului).
Clasa 3 - pășuni și fânețe. În unitățile montane și subcarpatice sunt preconizate diminuări ale
suprafețele acoperite cu pășuni și fânețe (în Munții Retezat-Godeanu, Parâng-Cindrel, Teleajenului,
Bistriței, Rodnei, Subcarpații Vrancei), ca urmare în special a regenerărilor naturale ale pădurilor, cât și
extinderii vegetației de tranziție. Totodată, în Câmpia Română (Câmpiile Blahniței și Desnățuiului,
Lunca Ialomiței) și Câmpia Banato-Crișană (Câmpiile Someșului, Timișului și Arancăi) sunt așteptate
scăderi ca urmare a extinderii terenurilor arabile. În Podișul Transilvaniei, Dealurile Banatului, Dobrogea
și unele depresiuni intramontane (Bozovici, Hațegului, Brașovului, Ciucului), se prevăd extinderi
semnificative în detrimentul terenurilor arabile și terenurilor agricole eterogene, dar și a vegetației
forestiere.

24
 Fig. 25 Structura modului de utilizare/acoperire a terenurilor în anul 2030 (simulare CLUE)

Clasa 4 - arbuşti/tufărișuri în asociaţie cu vegetaţie ierboasă. Această categorie va înregistra

scăderi semnificative, îndeosebi în Subcarpați Buzăului și Vrancei, în Dobrogea de Nord, unele unități
montane (Munții Buzăului, Vrancei, Făgăraș-Iezer, Parâng-Cindrel, Tarcăului) și în Dealurile Banatului
(Dealurile Begăi și Zarandului), ca urmare a împăduririlor sau extinderii pășunilor și fânețelor. În Câmpia
Olteniei, Dealurile Beiușului și Oradei, Câmpia Transilvaniei și Munții Rodnei, Giurgeu și Călimani sunt
așteptate creșteri în detrimentul pășunilor și fânețelor sau a pădurilor.
Clasa 5 - păduri. În ansamblu, pentru România este așteptată o ușoară creștere a suprafeței
forestiere cu 0,4% până în anul 2030 și 0,7% până în anul 2050. Creșteri însemnate sunt prevăzute în
unitățile montane și Subcarpați (cu 5%, respectiv 15% până în anul 2050), îndeosebi în Subcarpații
Buzăului și Vrancei, în majoritatea unităților din Carpații Meridionali, în Munții Buzăului și Vrancei,
Munții Trotușului și Bistriței și Obcinele Bucovinei. Extinderea se va face în special în detrimentul
vegetației ierboase dezvoltate la limita superioară actuală a pădurilor sau în cadrul pădurilor puternic
fragmentate. Scăderi semnificative sunt așteptate în Depresiunea Transilvaniei (Podișurile Secaşiului,
Hârtibaciului și Someșan), nordul Munților Apuseni și îndeosebi în unitățile de câmpie (Câmpiile
Someșului și Timișului, Câmpia Olteniei, Bărăganul Mostiștei, Câmpia Galațiului), datorită extinderii
pășunilor și fânețelor sau a terenurilor arabile.
Clasa 6 - terenuri dezgolite sau cu vegetaţie ierboasă rară. Este preconizată o scădere a acestei
categorii de utilizare/acoperire a terenurilor în favoarea vegetației ierboase, îndeosebi în ariile montane
înalte din Carpații Meridionali. În schimb, în Câmpia Transilvaniei, jumătatea estică a Podișului
Bârladului și în Câmpia Boianului sunt așteptate creșteri, probabil, pe fondul intensificării proceselor
geomorfologice actuale cu rol în degradarea terenurilor sau abandonării terenurilor arabile.

Clasa 7 - terenuri agricole eterogene (culturi anuale şi/sau culturi permanente asociate cu
vegetaţie naturală). În ansamblu, modelul estimează o extindere a terenurilor agricole eterogene în
Subcarpați, Piemontul Getic și Dealurile Banatului, în detrimentul pășunilor și fânețelor sau a vegetației
de tranziție. În unitățile de câmpie, datorită extinderii terenurilor arabile, este preconizată diminuarea
acestei categorii de utilizare/acoperire a terenurilor îndeosebi în Câmpiile Banatului, Someșului, Olteniei,
25
Bărăganului. Totodată, pe văile din nordul Munților Apuseni și unele depresiuni din Carpații Orientali
sunt așteptate scăderi în favoarea pășunilor și fânețelor.
Clasele 8 și 9 (terenuri umede și ape). Întrucât aceste două categorii de utilizare/acoperire a
terenurilor nu au fost simulate, suprafața şi distribuţia acestora a rămas constantă pe întreaga perioadă
simulată.
Fig 25 şi 26 arată distribuţia spaţială a utilizării/acoperirii terenurilor, conform scenariilor pentru
anii 2030 ș i 2050, simulate în acord cu metodologia CLUE, având ca an de referinţă anul 2000.

Fig. 26 Structura modului de utilizare/acoperire a terenurilor în anul 2050 (simulare CLUE)

Modelarea viitoare a modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050), utilizând

metodologia CLUE, evidenț iază o serie de schimbări semnificative în raport cu structura actuală (Corine
Land Cover 2006) cu influenț e în creș terea sau scăderea gradului de susceptibilitate a terenurilor la
alunecări. În ansamblu, pentru România, analiza spaț ială indică o uș oară scădere a susceptibilităţii la
alunecări de teren pe fondul unor creș teri sensibile a claselor de utilizare/acoperire a terenurilor cu rol în
diminuarea proceselor geomorfologice actuale (păduri, terenuri agricole eterogene, terenuri arabile).
Regional, sunt preconizate creș teri ale susceptibilităț ii îndeosebi a terenurilor situate în unităț ile
subcarpatice şi scăderi în unităţile de podiş şi Dealurile de Vest, dar şi în unităţile montane, cu
diferenț ieri locale importante (Fig. 27).
Cele mai însemnate creș teri sunt preconizate în Subcarpaț ii Moldovei (Dep. Cracău-Bistriţa,
Dep. Tazlău-Caşin, Subcarpaţii Neamţului), Subcarpaţii Getici (Subcarpaţii Olteniei şi Muscelele
Argeşului) şi Subcarpaţii de Curbură, pe interfluviile dintre afluenț ii Buzăului, dar şi în Dl. Milcovului şi
unele unităț i din Subcarpaț ii Prahovei (Subcarpaţii Ialomiţei şi Teleajenului). Creşteri însemnate sunt
preconizate ș i în unele areale din Subcarpaţii şi Depresiunea Transilvaniei (Dl. Bistriţei, Subcarpaţii
Târnavelor ș i Homoroadelor, jumătatea sudică a Pod. Someşului, vestul şi sudul Pod. Târnavelor),
Dobrogea de Nord ș i Centrală (Pod. Babadagului ș i nord-vestul Podiș ului Casimcei) şi în unele unităţi
montane şi depresionare din Carpaţi: sudul Munţilor Goşmanu, M-ţii Apuseni (bazinul superior al
26
Someşului Mic), Dep. Maramureşului, Cul. Bârgău-Dorna, Dep. Ciucului, Dep. Braşovului, Dep. Haţeg-
Orăştie, Dep. Bistra-Timiş-Cerna.

Fig. 27 Schimbări în gradul de susceptibilitate a terenurilor la alunecări în acord cu modificările în modul de utilizare/acoperire
a terenurilor (2006-2050)

Creşterile vor fi datorate diminuării suprafeţelor acoperite cu păduri şi vegetaţie de tranziţie, dar şi
a suprafeţelor viticole şi pomicole în favoarea păşunilor şi fâneţelor şi a altor categorii de
utilizare/acoperire a terenurilor care pot favoriza alunecările de teren. Scăderi însemnate sunt preconizate
în Podiș ul Getic (Piemontul Bălăciţei, sudul Piemontului Motrului, Piemontul Olteţului, Piemontul
Cândeşti), Dealurile de Vest (Dl. Beiuşului, Dl. Oradei, Dl. Begăi), jumătatea nordică a Câmpiei
Moldovei, la contactul dintre Subcarpaţii şi Carpaţii de Curbură şi în unele unităţi montane (Obc.
Bucovinei, M-ţi Stânişoarei, Tarcăului, Baiului, Siriului, Aninei, Codru-Moma) unde sunt preconizate
îndeosebi extinderi ale suprafeţelor ocupate de păduri în detrimentul păşunilor şi fâneţelor, respectiv
extinderea vegetaţiei de tranziţie în detrimentul terenurilor agricole eterogene. Totodată, în Dobrogea de
Sud ș i câteva unităț i din Dobrogea Centrală ș i de Nord (Pod. Gârliciului, Pod. Istriei, Pod. Niculiț el,
Dep. Greci) sunt preconizate diminuări ale claselor de susceptibilitate mare ș i medie la alunecări de teren
în contextul extinderii terenurilor agricole eterogene ș i a suprafeț elor împădurite în detrimentul
păș unilor ș i fâneț elor, respectiv cultivării unor terenuri în prezent degradate sau acoperite cu
vegetaț ie ierboasă
5.3. Indicatori selectaţi pentru caracterizarea factorilor declanşatori
5.3.1. Indici climatici
În această etapă, a fost stabilită structura bazei de date ştiinţifice (climatice) care va fi utilizată în
etapa de descriere şi prioritizare a scenariilor de hazard legat de deplasări în masă (alunecări de teren şi
prăbuşiri) la nivel naţional. În acest scop au fost selectaţi o serie de parametrii şi indicatori climatici care
evidenţiază atât regimul mediu anual şi anotimpual, cât şi cel extrem al factorului climatic
pregătitor/declanşator (precipitaţii) al proceselor de alunecări de teren, în condiţiile climatului actual şi
viitor. Pragul selectat pentru a evidenţia o zi cu precipitaţii este cel adoptat în practica climatică
internaţională (1.0 mm). Aceşti indicatori vizează:
- cantitatea maximă anuală de precipitaţii cumulată în intervale de una până la trei zile consecutive
cu perioade de revenire şase perioade de revenire (5, 10, 30, 50, 100 şi 1000 de ani – cu menţiunea că
aceasta din urmă are relevanţă statistică limitată din punct de vedere a lungimii şirurilor de observaţii pe

27
baza cărora se vor face estimările acestor niveluri cantitative extreme, de numai 55 de ani în cazul datelor
provenite din observaţii şi 30 de ani în cazul orizonturilor de timp acoperite proiecţiile climatice);
- percentila 90 a cantităţilor de precipitaţii în intervale cu durată maximă de zile consecutive cu
precipitaţii;
- cantitatea maximă lunară, anotimpuală şi anuală de precipitaţii cu cele şase perioade de revenire
selectate anterior;
- percentila 90 a duratelor maxime de zile consecutive de precipitaţii.
Parametrii şi indicatorii selectaţi au fost determinaţi pe baza datelor provenite din observaţii
meteorologice, acoperind perioada 1961-2015 (climatul actual), şi proiecţii climatice realizate cu 6
modele climatice regionale selectate din programul EURO-CORDEX, pentru orizontul de timp 2021-
2050 (viitor mediu) şi perioada de referinţă 1971-2000, în baza a două scenarii recente IPCC, respectiv
RCP4.5 şi RCP8.5. Informaţiile necesare etapei de descriere a scenariilor de risc sunt în format gridat
SIG, au acoperire naţională şi sunt disponibile la o rezoluţie spaţială de 1 km.
5.3.2. Parametri ai mişcării seismice
Pentru dezvoltarea ulterioară a scenariilor de hazard la deplasări în masă induse de cutremure s-a
folosit acceleraţia maximă de vârf (PGA), considerată un parametru relevant pentru magnitudinea
seismică. De altfel, în literatura internaţională, la o scară mică de lucru (nivel naţional), PGA se
recomandă ca fiind parametrul cel mai facil în corelarea cutremurele cu producerea deplasărilor în masă
(Cascini, 2008, Corominas et al., 2014, van Westen et al., 2008, Garcia-Rodriguez at al, 2008). În cadrul
RO-RISK, scenariile de revenire a acceleraţiei de vârf a terenului (PGA) s-au determinat prin analize
probabilistice de hazard seismic. Acestea s-au realizat considerând toate mişcările terenului provenind de
la cutremure ce se pot produce în sursele seismice identificate, de orice magnitudine posibilă şi/sau de la
orice distanţă sursă-amplasament, împreună cu incertitudinile asociate acestora. APHS integrează în
totalitate toate incertitudinile aleatoare provenite din analiza seismicităţii şi a parametrilor aşteptaţi ai
mişcării terenului la un viitor cutremur într-un anumit amplasament. APHS a oferit o descriere
probabilistică (frecvenţa medie de depăşire) a unei mărimi caracteristice, precum acceleraţia de vârf a
terenului (PGA). La nivel regional, scenariile seismice au fost dezvoltate pe baza analizei deterministe de
hazard seismic (ADHS), ce a presupus lucrul cu mai multe scenarii (variante de „cutremure de control‖):
cutremurul maxim observat (reasonable worst case scenario) şi cutremurul maxim posibil sau prognozat
(worst case scenario).

6. Informaţii istorice asupra alunecărilor de teren şi analiza lor în relaţie cu factorii

declanşatori
6.1. Informaţii istorice asupra unor alunecări de teren induse de factorul climatic
Documentele vechi pot furniza informaţii relevante referitoare la producerea unor evenimente
istorice. Totuşi, informaţiile oferite de acestea sunt axate îndeosebi pe aspectele de natură climatică
(precipitaţii excedentare lichide sau solide, secete), inundaţiile fiind consecinţa cea mai frecventă
menţionată în aceste surse, ca urmare a impactului puternic asupra societăţii. Cu toate acestea, se
întâlnesc unele referinţe sporadice directe şi la alunecări de teren sau acestea pot fi asimilate a fi produse
în timpul unor perioade excedentare pluviometric sau al unor ierni cu ninsori abundente. Aceste surse
istorice menţionează suprapunerea unor perioade cu topiri bruşte de zăpadă cu cele cu precipitaţii lichide
excedentare (sfârşitul iernii - începutul primăverii), evenimente caracteristice în declanşarea alunecărilor
de teren. Spre exemplu, Dudaş (1999) menţionează o serie de cataclisme istorice produse în Transilvania,
mai ales de natura climatică, ce pot fi corelate cu producerea unor inundaţii de amploare, dar şi alunecari
de teren asociate. O sinteză a principalelor evenimente climatice cu implicaţii în producerea de inundaţii
şi alunecări de teren sunt redate în Tabelul 2.

Tabelul 2 Evenimente climatice extreme ce au produs inundaţii şi alunecări în Transilvania (1500-1899)

Anul Caracterizarea evenimentului
1501 An ploios, inundaţii (inclusiv în Braşov)
1504 Vară ploioasă
1508 Vară ploioasă, mari inundaţii în Ardeal

28
1509 Inundaţii mari în Depresiunea Braşovului
1526 Vară ploioasă, inundaţii în Depresiunea Braşovului
1529 Ploi abundente, inundaţii
1533 Inundaţii mari în Depresiunile Braşovului şi Sibiului
1534 Inundaţii
1538 An ploios, inundaţii
1539 Inundaţii catastrofale
1541 Ploi abundente (Mediaş)
1542 Ploi abundente, inundaţii
1551 Iarnă grea (precipitaţii solide), an ploios (Banat)
1554-1555 inundaţii
1565 Inundaţii vara
1569 Ploi abundente, inundaţii (în Sighişoara şi Mediaş)
1571 inundaţii
1578 Ploi abundente, inundaţii
1580 Ploi abundente, inundaţii
1585 Precipitaţii abundente primăvara
1592 Ploi abundente, inundaţii
1593 Precipitaţii abundente vara în special în Depresiunea Braşovului
1597 Iarnă grea, precipitaţii abundente, inundaţii
1598 Ploi abundente, inundaţii (Oradea, Sibiu, Alba Iulia)
1603 Iarnă geroasă, precipitaţii solide abundente, urmată de o primăvară ploioasă cu inundaţii
1605 Vară ploioasă (iulie), inundaţii în Depresiunile Braşovului şi Făgăraşului
1608 Inundaţii vara în Depresiunea Braşovului
1613 Inundaţii de amploare
1614 inundaţii
1618 Precipitaţii excesive în iunie şi iulie, inundaţii în întreaga Transilvanie - mai ales bazinul Mureşului
1619 inundaţii în toată Transilvania
1622 inundaţii în toată Transilvania
1622 Precipitaţii abundente
1631 Inundaţii vara
1635 Iarnă grea, urmată de o primăvară ploioasă
1636 Precipitaţii abundente
1638 Inundaţii în ţinutul Someşan
1641 Primăvară şi vară reci şi ploioase, inundaţii catastrofale pe râul Mureş
1643 Primăvara ploioasă, inundaţii pe areale mari
1645 Inundaţii în iunie la Braşov
1647 Luna iulie ploioasă, inundaţii inclusiv în Depresiunea Braşovului
1649 Iulie - foarte ploioasă, inundaţii mari în septembrie pe râurile Mureş, Olt şi Târnave
1654 Ploi excesive, inundaţii în toată Transilvania
1658-1659 Ploi mari în octombrie, inundaţii, iarnă grea cu zăpadă abundentă, topirea zăpezilor suprapuse cu precipitaţii lichide au produs în
aprilie inundaţii mari pe Crişul Negru, 1659 an foarte ploioas
1662 Inundaţii primăvara în Maramureş şi Depresiunea Braşovului
1667 Precipitaţii abundente în iulie, inundaţii mari pe 30 iulie la Braşov
1668 Ninsori abundente în luna mai urmate de ploi abundente în Crişana, iulie şi august - inundaţii la Braşov şi Târgu-Mureş
1670 Vară umedă, ploioasă, inundaţii în august la Braşov
1671 Vară umedă, ploioasă, inundaţii foarte mari în august în Depresiunea Braşovului
1675 Vară ploioasă, inundaţii în Câmpia Transilvaniei
1682 Inundaţii pe râurile mari din Transilvania
1688 Vară ploioasă
1689 Inundaţii în luna iulie la BRaşov
1691 Ploi abundente, inundaţii
1694 Ploi excesive, inundaţii de amploare la Cluj
1695 Ploi excesive, inundaţii catastrofale
1697 Inundaţii în sudul Transilvaniei
1698 Inundaţii la Sibiu
1699 Iulie - ploi abundente, inundaţii în Depresiunea Sibiului
1709 Toamnă ploioasă în Depresiunea Braşovului
1716 Primăvara şi vara ploioase, inundaţii mari
1719 An foarte ploios aprilie-noiembrie în Banat, inundaţii în august
1729 Zăpezi şi ploi abundente, inundaţii
1730 Primăvara şi vara ploioase, inundaţii (iulie - pe Crişul Repede)
1733 Inundaţii toamna pe râul Mureş
1735 Vară umedă, ploioasă
1737 Iarnă târzie, primăvară ploioasă
1740 Topirea zăpezilor şi precipitţiile abundente au produs inundaţii mari în Crişana (luna mai)
1747 Inundaţii în februarie în Maramureş
1751 Ploi abundente, inundaţii vara în iunie în Depresiunea Braşovului
1753 Ploi torenţiale în Depresiunea Braşovului
1754 Inundaţii mari în Depresiunea Braşovului
1759 Ploi abundente, inundaţii în iulie în Depresiunea Braşovului
1762 Inundaţii la Săcele (Braşov)
1771 An ploioas vara şi toamna, inundaţii pe majoritatea râurilor (mai ales Mureşul)
1772 An ploios în ţinutul someşan
1779 Vară ploioasă, inundaţii catastrofale în Depresiunea Braşovului
1783 Iunie - ploi mari, inundaţii

29
 1787 Iarnă grea, târzie urmată de o primăvară cu ploi abundente în Banat
1789 Toamnă ploioasă, inundaţii în Depresiunea Făgăraşului
1794-1795 Iarnă grea, cu ninsori abundente
1803 Inundaţii în Banat
1805 Primăvară şi vară ploioase, inundaţii
1810 Inundaţii vara, 6 revărsări ale Oltului
1813 Vară ploioasă, inundaţii în august pe Crişul Negru
1816 Inundaţii mari în Banat
1818 Sfârşitul verii - începutul toamnei: inundaţii în sudul Transilvaniei
1821 Iunie - inundaţii mari pe râul Mureş
1829 Iarnă greau, cu ninsori abundente, urmată de o primăvară ploioasă
1830 Inundaţii în septembrie în ţinutul Albei
1831 Ploi abundente mai-septembrie, inundaţii în Depresiunea Braşovului şi Hunedoara
1832 Primăvară ploioasă în sudul Transilvaniei, 17 iunie - în urma pliolor abundente s-au produs inundaţii şi alunecări de teren (în
Depresiunea Braşovului)
1833 Inundaţii toamna - ţinutul Albei
1834 Inundaţii pe Someş
1837 Precipitaţii abundente vara în sudul Transilvaniei
1839 Iunie - inundaţii în Ba
1841 Inundaţii de primăvară pe Mureş
1843 Inundaţii vara în Bihor - pe Crişul Negru
1845 Februarie- Mureşul inundă oraşul Arad; mai - inundaţii pe Crişul Repede, vară ploioasă
1850 Ninsori abundente şi ploi provoacă inundaţii mari în aprilie în estul Transilvaniei
1851 Inundaţie în august pe Crişul Repede, a afectat oraşul Oradea
1853 Vară ploioasă în Banat
1859 Primăvară timpurile, iunie - inundaţii în Banat şi Bihor
1864 An ploioas martie-septembrie, inundaţii în iunie pe Mureş
1871 Vară şi toamnă ploioase, inundaţii pe Mureş
1873 Inundaţii primăvara pe Crişul Repede
1875 Inundaţii vara - nord-vestul Transilvaniei
1877 Iarnă şi primăvară ploioase, inundaşii pe Mureş în mai, oraşul Arad afectat
1879 Inundaţii în aprilie pe Tisa
1881 Primăvară ploioasă, inundaţii pe Mureş
1887 Inundaţii în mai oe Crişul Negru
1888 Iarnă cu ninsori abundente, primăvară ploioasă
1889 Primăvară ploioasă cu precipitaţii lichide şi solide
1890 Toamnă foarte ploioasă în Depresiunea Braşovului
1897 Primăvară foarte ploioasă, inundaţii, inundaţii pe Mureş

Pentru Ţara Românească şi Moldova, Corfus (1975), în analiza unor cronici din secolele XVI-
XVIII, inventariază o serie de evenimente climatice extreme, ce au produs pagube materiale şi pierderi de
vieţi omeneşti (Tabelul 3).

Tabelul 3 Evenimente climatice extreme ce au produs inundaţii şi alunecări în Ţara Românească şi Moldova (1730-1848)
1730 Inundaț ii în luna iunie pe Criș uri
1740 Iarnă grea, precipitaț ii abundente (Târgoviș te)
1780 Inundaț ii puternice în luna iulie pe Prut
1783 Iarnă grea, cu ninsori abundente în Moldova
1784 Iarnă târzie, cu ninsori abundente în Moldova
1790 Vară ploioasă cu inundaț ii în Bacău
1794 Ploi abundente de toamnă ș i iarnă cu ninsori abundente în Moldova
1803 Primăvară cu ninsori puternice ș i temperaturi scăzute (îngheț pe Dunăre în luna martie)
1808 Primăvară cu ninsori abundente ș i temperaturi foarte scăzute (îngheț pe Buzău)
1814 Inundaț ii puternice pe Vedea, în luna iunie
1816 Iarnă cu ninsori abundente ș i primăvară ploioasă, cu inundaț ii
1821 Iarnă grea, cu temperaturi foarte scăzute ș i primăvară cu îngheț (Dunăre ș i Borcea) în luna martie
1832 Iarnă cu ninsori abundente, urmată de primăvară ș i vară ploioase (inundaț ii pe majoritatea râurilor în luna august)
1837 Ploi abundente ș i inundaț ii pe majoritatea râurilor - în luna iunie
1846 Ploi torenț iale, inundaț ii în perioada iulie-august (județ ul Vâlcea)
1864 Iarnă târzie, cu ninsori abundente, cu primăvară ș i vară ploioase ș i inundaț ii puternice pe majoritatea râurilor (mai
puternice pe Prahova ș i Dâmboviț a)
1865 Iarnă cu ninsori abundente, vară ploioasă ș i inundaț ii în luna iunie pe Dâmboviț a
1848 Iarnă târzie, cu ninsori abundente, inundaț ii mari in Vrancea

Inventarul naţional al deplasărilor în masă al IGSU consemnează numai evenimentele de

alunecări de teren produse în perioada 2005-2015. Această inventariere a permis identificarea la nivel
naţional a unor intervale anuale relevante pentru evidenţierea relaţiei dintre factorul climatic (precipitaţii)
30
– alunecări de teren şi a rolului pregătitor şi/sau declanşator al acestuia, dar şi a regiunilor/arealelor
afectate de astfel de procese. În această fază, investigarea relaţiei factor climatic pregătitor/declanşator –
alunecări de teren a vizat cu precădere câteva luni de referinţă în care alunecările de teren prin distribuţia
lor spaţială evidenţiază o pregnantă componentă regională (Tabelul 4). Analiza a evidenţiat totodată o
serie de areale predispuse la excendent pluviometric în condiţii sinoptice favorabile producerii unei
instabilităţi atmosferice accentuate (ex. asociate fronturilor ciclonilor mediteraneeni înscrişi pe traiectorii
normale sau retrograde) şi care au o susceptibilitate ridicată în producerea alunecărilor de teren.

Tabelul 4. Intervale de referinţă pentru distribuţia spaţială a arealelor cu alunecări de teren în România conform Inventarului
Naţional IGSU
An Luni de Judeţe afectate Intervale cu alunecări de
referinţă teren consemnate în
Inventar
2005 Iulie Cluj, Alba 11-13.07
August 14-29.07
2006 Martie Alba, Hundedoara, Gorj, Dolj, Vâlcea, Caraş-Severin, 13-20.03
Aprilie Dâmboviţa, Buzău, Covasna, Argeş 10-20.04
Mai 3-21.05
2008 Iulie Maramureş, Suceava Fără zile definite
August 14-27.08
2010 Iunie Cluj 11-24.06
Iulie Suceava, Vrancea, Buzău, Alba 24-29.07
2012 Martie Vâlcea, Prahova 22-31.03
Mai Vâlcea, Argeş, Vrancea, Gorj 25-31.05
Iunie Argeş, Prahova, Vâlcea 10-29.06
Iulie Prahova 7-19.07
2013 Aprilie Areal 1: Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, 14-29.04
Buzău, Vrancea
Aprilie Areal 2: Bihor, Cluj, Maramureş, Bistriţa-Năsăud 1-29.04
2014 Aprilie Gorj, Vâlcea, Argeş, Mehedinţi, Prahova, Buzău, Vrancea, 14-30.04
Covasna
Mai Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Argeş, Prahova, Buzău, Vrancea 10-30.05
Iulie Vâlcea, Argeş, Prahova, Vrancea 18-31.07
Septembrie Mehedinţi, Vâlcea, Argeş, Vrancea, Covasna 16-29.09

Octombrie 3-14.10
2015 Ianuarie Vâlcea, Gorj, Dolj, Prahova, Buzău, Vrancea, Mehedinţi, Olt, 6-30.01
Februarie Dâmboviţa 3-27.02
Martie Gorj, Vâlcea, Argeş, Prahova, Buzău, Vrancea, Mehedinţi, Dolj, 3-31.03
Olt, Dâmboviţa
Aprilie Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Vrancea 1-29.04

6.2. Studii de caz privind relaţia factor pregătitor/declanşator precipitaţii şi alunecări de teren
Inventarul IGSU acoperă un interval caracterizat printr-o variabilitate accentuată a cantităţilor de
precipitaţii şi frecvenţă mare a evenimentelor climatice extreme (termice şi pluviometrice), asociate
tendinţelor recente de evoluţie climatică. În raport cu normala climatologică 1981-2010, intervalul
acoperit de Inventar (2005-2015) cuprinde ani cu un caracter pluviometric excedentar evident (2005,
2006, 2008, 2010, 2013 şi 2014), dintre care anul 2005 are caracter pluviometric istoric în majoritatea
regiunilor ţării, dar şi ani cu un pronunţat caracter secetos (ex. 2000, 2002-2003, 2007, 2008) (Bojariu şi
colab., 2015; Sandu şi colab., 2010; Dragotă, 2006). În acest interval, evenimentele de alunecări de teren
au prezentat cea mai mare extindere spaţială cu deosebire în lunile de primăvară şi vară, în unele regiuni
din ţară au înregistrat cantităţi de precipitaţii însemnate şi abateri pozitive semnificative faţă de normala
climatologică 1981-2010. Câteva exemple recente în acest sens le constituie anotimpurile de primăvară şi
vară a anului 2014 (Fig. 28), în timpul cărora areale extinse din Muntenia, sudul Transilvaniei, nordul şi
nord-vestul Olteniei, sudul Banatului şi Munţii Apuseni au totalizat cantităţi însemnate de precipitaţii (peste
400-500 mm), peste normala perioadei. Suprapus în mare parte perioadei maximului pluviometric anual
31
(mai-iunie), când aversele de ploaie sunt frecvente şi au deseori caracter torenţial, lunile de referinţă
pentru producerea alunecărilor de teren pe areale extinse la nivel naţional au permis caracterizarea
contextului climatic pregătitor şi/sau declanşator al acestor procese de versant, mai ales în cadrul unor
regiuni recunoscute la nivel naţional pentru predispoziţia lor naturală conferită de litologie, morfometrie
şi de utilizare a terenurilor (Subcarpaţii, Podişul Moldovei şi Podişul Transilvaniei). Contextul sinoptic
aferent producerii excedentelor pluviometrice din lunile de referinţă identificate din Inventarul IGSU a
fost determinat în majoritatea cazurilor de activitatea ciclonilor mediteraneeni (cu evoluţie normală sau
retrogradă) şi uneori de dorsala aniticiclonului azoric.

Fig. 28 Cantităţile de precipitaţii în anotimpul de primăvară (stânga) şi vară (dreapta) a anului 2014 în România.

Lunile de referinţă pentru care Inventarul IGSU cuprinde un număr mare de înregistrări sunt
concentrate în ultimii trei ani (2013, 2014 şi 2015) ai perioadei 2005-2015. Contextul pluviometric
specific acestor luni a fost analizat urmărindu-se variaţia şi distribuţia spaţială a următorilor
indicatori climatici: cantităţile lunare de precipitaţii, abaterile procentuale ale acestora în raport cu
normala climatologică (1981-2010) (PA%), cantităţile maxime de precipitaţii cumulate în 24, 48 şi 72 de
ore (Pmax24, Pmax48, Pmax72), numărul maxim de zile consecutive cu precipitaţii – lungimea maximă
intervalelor umede (NZP), cantităţile de precipitaţii cumulate în intervalele umede cu lungime maximă şi
frecvenţa evenimentelor ploaie-peste-zăpadă.
Luna aprilie a anului 2013 ocupă locul al doilea după aprilie 2014, în ceea ce priveşte numărul
total de alunecări de teren consemnate în Inventarul IGSU (143), în perioada acoperită de acesta. Regimul
pluviometric al acestei luni a fost predominant deficitar, excedentele înregistrate fiind reduse (cu PA% în
general mai mică de 50%) şi limitate la areale restrânse corespunzătoare sectoarelor vestice de câmpie ale
judeţelor Bihor şi Arad, precum şi în cele subcarpatice şi de podiş ale judeţelor Gorj şi Vâlcea. Reflectând
condiţiile pluviometrice lunare, alunecările de teren au o distribuţie spaţială eterogenă, fără a forma areale
distincte (compacte) la nivel naţional. Inventarul IGSU indică o concentrare a celor mai multe evenimente
în judeţele Vâlcea (30), Vrancea (26), Bihor (15) şi Prahova (10), unde NZP a atins o valoare maximă de
5-6 zile, iar cantităţile de precipitaţii cumulate în intervale umede au fost cuprinse între 20 şi 50 mm. Cu
toate acestea, precipitaţiile înregistrate au avut caracter torenţial pe areale restrânse. Cantităţile maxime
cumulate în intervale de până la 3 zile consecutive au variat în general între 20 şi 50 mm în majoritatea
judeţelor afectate de alunecări de teren, cele mai mari valori atingându-se în judeţul Gorj (74.0 mm la
staţia meteorologică Padeş) (Fig. 29).
Anul 2014 se distinge în cadrul Inventarului IGSU prin cel mai mare număr de alunecări de teren
produse la nivel naţional în perioada 2005-2015. Lunile de primăvară au totalizat circa 53% din numărul
total de evenimente în acest an, iar în cadrul lor luna aprilie s-a distins prin cel mai mare număr de
alunecări de teren raportate în această lună în întregul Inventar (159 evenimente). Din punct de vedere
climatic, luna aprilie 2014 a fost cea de-a doua lună aprilie cea mai ploioasă din intervalul 1961-2014 de
observaţii meteorologice. În acelaşi timp, lunile mai (213 evenimente) şi iulie (81 evenimente) s-au
remarcat prin cel mai mare număr de înregistrări de astfel de procese într-o lună de primăvară şi respectiv,
de vară în perioada acoperită de Inventar. Acestea din urmă, au deţinut şi o serie de recorduri
pluviometrice în raport cu valorile normale climatologice lunare ale perioadei 1961-2014, aceste luni
fiind desemnate: cea de-a cincea lună mai cea mai ploioasă şi cea de-a patra lună iulie cea mai ploioasă.

32
Cele trei luni de referinţă menţionate anterior cumulează 58% din numărul total de evenimente
consemnate de Inventar în acest an.

Fig. 29 Abaterea cantităţilor de precipitaţii în luna aprilie 2013 (stânga), cantităţile maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore
(dreapta) şi distribuţia spaţială a alunecărilor de teren consemnate în Inventarul IGSU.

Regimul pluviometric al celor trei luni de referinţă selectate pe baza înregistrărilor IGSU pentru
anul 2014 a fost puternic excedentar mai ales în regiunile extracarpatice sudice (Subcarpaţii Getici şi de
Curbură ș i pe areale extinse ale Câmpiei Române), dar şi în arealele centrale şi sudice ale Podişului
Moldevenesc. Cantităţile de precipitaţii lunare au depăşit 100 mm în lunile aprilie-mai, corespunzător
unei PA% pozitive de peste 100-150% faţă de normala climatologică lunară (depăşind 150-170 mm
numai în spaţiul montan şi la contactul Carpaţi-Subcarpaţi). În luna iulie, abaterile procentuale
înregistrate au mult mai însemnate ca în lunile ploioase anterioare, depăşind 150-200% şi vizând în mare
parte aceleaşi areale ca şi excedentul de primăvară (Fig. 30), contribuind astfel la menţinerea condiţiilor
favorabile unei dinamici accentuate a proceselor de modelare a versanţilor, prin supraumectarea continuă
şi intensă a substratului.

Fig. 30 Abaterea cantităţilor de precipitaţii în luna aprilie (stânga) şi mai 2014 (dreapta) faţă de normala climatologică (1981-
2010) şi distribuţia spaţială a alunecărilor de teren consemnate în Inventarul IGSU.

Cantităţile de precipitaţii excedentare s-au înregistrat în general în a doua şi a treia decadă a celor
trei luni de referinţă şi au avut rol pregătitor/declanşator pentru alunecările de teren consemnate în
Inventarul IGSU pentru judeţele Prahova, Buzău, Vrancea, Gorj, Vâlcea, Argeş şi Mehedinţi. Zilele cu
precipitaţii au fost frecvente şi au delimitat intervalele umede persistente. Numărul maxim de zile
consecutive cu precipitaţii peste 1 mm (NZP) a fost în medie de 5 zile/lună, lungimea intervalelor umede
atingând un maxim de 11 zile în judeţul Prahova în luna aprilie, cu o cantitate de precipitaţii cumulată de
144.8 mm (la Câmpia, în sectorul subcarpatic) şi 6 zile în judeţele Gorj, Mehedinţi şi Vâlcea în luna mai,
când s-au cumulat cantităţi de precipitaţii de peste 50-60 mm în unele arealele frecvent afectate de
alunecărilor de teren (ex. Subcarpaţii Curburii – Bisoca 47.1 mm/6 zile consecutive, Pătârlagele 61.7
mm/6 zile consecutive; Subcarpaţii Getici – Rm. Vâlcea 95.1 mm/6 zile, Polovragi 96.2 mm/5 zile;
Podişul Getic – Târgu Logreşti 101.2 mm/5 zile, Deduleşti 110 mm/5 zile). În luna iulie, lungimea
33
maximă a intervalelor umede în judeţele afectate de alunecări de teren a fost în medie 4 zile, iar cantităţile
de precipitaţii cumulate au fost cuprinse în general între 20 şi 100 mm. Excepţional, în judeţul Argeş (la
staţia meteorologică Deduleşti) NZP a atins 7 zile, în decursul căruia cantităţile de precipitaţii au depăşit
120 mm, contribuind astfel la crearea unor condiţii de umiditate favorabile declanşării alunecărilor de
teren produse în intervalul 18-31 iulie, conform Inventarului IGSU.
Condiţiile de instabilitate atmosferică asociate activităţii ciclonice mediteraneene intense din cele
trei luni de referinţă evidenţiate din Inventarul IGSU au fost accentuate şi au determinat producerea unor
cantităţi maxime în intervale de 3 zile consecutive (Pmax72ore) care au depăşit 75-100 mm în intervalul
aprilie-mai şi 100-150 mm în luna iulie, în ambele situaţii fiind afectate cu deosebire judeţele Mehedinţi,
Argeş, Gorj, pentru care Inventarul surprinde o concentrare spaţială evidentă de procese de alunecări de
teren (Fig. 31). De menţionat este faptul că, în lunile de referinţă investigate, cantităţile de precipitaţii
extreme înregistrate prezintă un ecart valoric comparabil şi în arealele central-sudice ale Podişului
Moldovenesc şi sectorul subcarpatic estic (suprapus judeţelor Iaşi, Bacău şi Vaslui), dar pentru care,
neaşteptat, Inventarul IGSU consemnează un număr foarte mic de evenimente de deplasări în masă.

Fig. 31 Ecartul valoric al cantităţilor maxime de precipitaţii în 72 de ore înregistrate în luna mai (stânga)
şi iulie 2014 (dreapta) şi distribuţia spaţială a alunecărilor de teren consemnate în Inventarul IGSU.

Luna septembrie a anului 2014 s-a distins de asemenea în cadrul Inventarului IGSU prin cel mai
mare număr de evenimente de alunecări de teren raportate într-o lună de toamnă în perioada 2005-2015
(68 evenimente, reprezentând circa 9% din evenimentele consemnate în acest an). Din punct de vedere
pluviometric, această lună s-a caracterizat prin PA% ale cantităţilor de precipitaţii lunare care nu au
depăşit ca amploare lunile excedentare anterioare, dar care s-au menţinut puternic pozitive (peste 100%)
în județul Mehedinți, Dolj, cea mai mare parte a judeţului Olt și în extremităţile sudice ale județelor Caraş-
Severin, Vâlcea și Argeș, în contextul unui regim pluviometric predominant deficitar în restul regiunilor
ţării (Fig. 32). Chiar dacă NZP nu a depăşit în general 4 zile în majoritatea judeţelor în care au fost
consemnate alunecări de teren, cantităţile de precipitaţii cumulate în intervalele umede au fost însemnate
(50-77 mm), evidenţiind caracterul de aversă a precipitaţiilor înregistrate. Acest fapt este susţinut şi de
cantităţile maxime de precipitaţii înregistrate local, la unele staţii din judeţele afectate de alunecări de teren
în această lună, cu cele mai mari valori înregistrate în judeţul Mehedinţi la staţia meteorologică Drobeta
Turnu-Severin (118.1 mm/24 de ore, 151.9 mm/48 de ore şi 169.0 mm/72 de ore) (Fig. 32), pentru care
Inventarul IGSU a consemnat 44 de evenimente de alunecări de teren în data de 16.09.2014.

Fig. 32 Abaterea cantităţilor de precipitaţii în luna septembrie 2014 (stânga), cantităţile maxime de precipitaţii cumulate în 72
de ore (dreapta) şi distribuţia spaţială a alunecărilor de teren consemnate în Inventarul IGSU.
34
 Anul 2015 este al treilea an din perioada de timp acoperită de Inventarul naţional IGSU în ceea ce
priveşte numărul total al evenimentelor de alunecări de teren raportate (471). În timp acestui an, intervalul
ianuarie-aprilie a concentrat cea mai mare parte din cazuistică (64%, cu cel puţin 40 de evenimente/lună),
cu precădere în luna martie (137) (Fig. 33). Regimul pluviometric predominant secetos şi termic deosebit
de cald, cu frecvente extreme termice pozitive intense şi persistente (ex. valuri de căldură) a intervalului
mai-noiembrie, dar mai ales a lunilor de vară şi toamnă, explică frecvenţa scăzută a proceselor de
alunecări de teren, care nu a depăşit 25 evenimente/lună. Spre finalul intervalului (decembrie), frecvenţă
alunecărilor de teren a înregitrat din nou o creştere, pe fondului caracterului blând al iernii 2015-2016, în
care precipitaţiile înregistrate s-au produs frecvent sub formă lichidă în majoritatea regiunilor
extracarpatice.

Fig. 33 Distribuţia lunară a evenimentelor de alunecări de teren în anul 2015 conform Inventarului IGSU.

Regimul pluviometric al iernii 2014-2015 la nivel naţional a fost unul moderat, cantităţile de
precipitaţii oscilând în majoritatea regiunilor între 50 si 150 mm. Cele mai mari cantităţi (peste 100 mm) s-
au înregistrat nord-estul Transilvaniei (judeţele Maramureş şi Bistriţa-Năsăud), Oltenia (judeţele Gorj,
Mehedinţi şi Vâlcea) şi pe areale restrânse, în estul Crişanei (judeţul Bihor), extremităţile sudică a Dobrogei
(judeţul Constanţa) şi estică a Banatului (judeţul Caraş Severin). Maximul pluviometric anotimpual a atins
258.1 mm în spaţiul montan al judeţului Bihor (staţia meteorologică Stâna de Vale) (Fig. 34).

Fig. 30 Cantitatea de precipitaţii din anotimpul de iarnă 2014-2015.

35
 Luna ianuarie 2015 a totalizat un număr redus de alunecări de teren (40), cu o concentrare spaţială
slabă, uşor mai evidentă numai în sectoarele subcarpatice şi de podiş ale judeţelor Vâlcea (20), Gorj (7) şi
Mehedinţi (3) (Fig. 34). În această lună, excedentul pluviometric a fost limitat la PA% pozitive de până la
100% şi a afectat arealele restrânse, îndeosebi montane, din cadrul judeţelor Caraş Severin, Gorj, Mehedinţi
şi Vâlcea. Pe fondul unor cantităţi lunare de precipitaţii cuprinse între 100 şi 120 mm, intervalele ploioase
au avut persistenţă slabă (2-3 zile), atingând cantităţi de precipitaţii cumulate relativ reduse (în general mai
mici de 40 mm) comparativ cu alte luni excedentare din intervalul acoperit de Inventar. Judeţul Gorj s-a
distins prin cele mai mari cantităţi de precipitaţii cumulate intervale umede, care deşi persistente nu au
cumulat mai mult de 70 mm (68.9 mm la staţia meteorologică Padeş şi 53.1 mm la staţia Târgu Jiu).
Cantităţile maxime de precipitaţii cumulate în intervale de 1-3 zile consecutive nu au depăşit 40-50 mm în
arealele afectate de alunecări. Evenimentele ploaie-peste-zăpadă au avut frecvenţă redusă (1-2 cazuri) şi s-
au înregistrat numai în prima decadă a acestei luni, în areale restrânse din judeţele judeţele Vâlcea şi
Dâmboviţa, lipsind în restul judeţelor afectate de alunecări de teren. Se apreciază astfel că, procesul de
topire a stratului de zăpadă a avut o contribuţie neglijabilă la declanşarea acestor procese de versant.
Numărul redus al alunecărilor de teren consemnate în Inventar şi contextul pluviometric al acestei luni
blânde de iarnă subliniază rolul predominant pregătitor al precipitaţiilor produse în producerea acestui tip de
deplasări în masă.
Luna februarie 2015 în schimb a cumulat cel mai mare număr de evenimente de alunecări de teren
consemnate în această lună de iarnă (63 evenimente) în perioada acoperită de Inventar. În această lună,
excedentul pluviometric a fost însemnat în estul Munteniei şi în Dobrogea (peste 150%), regiuni care nu
s-au confruntat cu alunecări de teren conform Inventarului IGSU. În judeţele cu evenimente consemnate,
excedentul înregistrat a fost unul slab-spre-moderat, evidenţiat prin PA% slab pozitive ale cantităţilor
lunare de precipitaţii (50-75%) în sectoarele subcarpatice şi de podiş ale Olteniei (judeţele Mehedinţi, Dolj
şi pe areale mai restrânse în Gorj şi Olt), precum şi în Sucarpaţii de la Curbură (judeţele Buzău şi Vrancea)
şi în cei ai Moldovei (judeţul Bacău). În aceste areale, instabilitatea atmosferică a fost redusă iar
precipitaţiile căzute au fost slabe cantitativ, fără caracter de aversă. Acest fapt este susţinut şi de valorile
reduse Pmax72ore, care nu au depăşit 30-40 mm în nici unul dintre judeţele afectate de alunecări de teren.
Intervalele umede din această lună au avut persistenţă redusă (2-4 zile), atingând excepţional durate
maxime de 6 zile numai în spaţiul montan înalt al judeţului Prahova unde nu au cumulat cantităţi
importante de apă (26 mm). Cea mai mare cantitate de precipitaţii a fost înregistrată în sectorul
subcarpatic al judeţului Gorj (48.2 mm la staţia meteorologică Padeş) în decurs de 4 zile consecutive, în
timp ce în alte areale afectate de alunecări de teren cantităţile cumulate nu au depăşit în general 20-25
mm. În această lună, relaţia cauzală dintre regimul pluviometric şi frecvenţa şi distribuţia spaţială a
alunecărilor de teren în judeţele afectate conform Inventarului este slabă, sugerând cel mult un rol
pregătitor al precipitaţiilor înregistrate îndeosebi în judeţele Gorj, Mehedinţi, Dolj, Buzău şi Vrancea,
pentru care inventarul IGSU indică totuşi o frecvenţă foarte redusă a evenimentelor (3-11). Cu toate
acestea, Inventarul indică o frecvenţa spaţială a acestor procese în judeţul Vâlcea (32) unde regimul
pluviometric a fost unul normal (cu abateri cuprinse între -25 şi +25%), în timp ce pentru judeţul Bacău
(în sectorul său subcarpatic) în care excedentul pluviometric a fost unul similar celui înregistrat în Oltenia
şi în regiunea de Curbură nu apar cazuri de alunecări de teren consemnate.
Primăvara anului 2015 s-a caracterizat printr-un regim pluviometric puternic excedentar cu
deosebire în luna martie, afectând regiunile extracarpatice sudice şi estice ale României. Cantităţile lunare
de precipitaţii au fost cuprinse între 50 şi 100 mm. Pe areale restrânse de câmpie şi podiş din sudul şi
estul ţării, precum şi în unele judeţe afectate de alunecări de teren (Prahova, Dolj, Argeş, Vrancea)
cantităţile lunare au depăşit 100 mm, evidenţiind caracterul ploios al acestei luni. Corespunzător acestor
cantităţi, majoritatea arealelor afectate de alunecări de teren au fost expuse unui excedent pluviometric
semnificativ, evidenţiat prin PA% faţă de normala climatologică 1981-2010 cuprinse între 50 şi 125%
(Fig. 35), dar inferior celui specific extremităţii nordice a Podişului Dobrogei (peste 175%), regiune
pentru care Inventarul IGSU nu cuprinde înregistrări. În această lună, Inventarul IGSU consemnează un
număr maxim de evenimente de alunecări de teren (cel puţin 10 evenimente/lună) în spaţiul subcarpatic al
judeţelor Vrancea (57), Vâlcea (28), Prahova (14) şi subcarpatic şi de podiş al judeţului Gorj (11). În
aceste areale, intervalele ploioase nu au avut persistenţă mare (3 zile şi excepţional 5 – la staţia
meteorologică Polovragi), iar cantităţile de precipitaţii cumulate în timpul acestora au atins valori maxime
36
de peste 40 mm cu precădere în: sectorul de câmpie piemontană al judeţului Vrancea (47.5 mm/3 zile la
staţia meteorologică Râmnicu Sărat), în cele subcarpatice ale judeţelor Buzău şi Dâmboviţa (42.6 mm/3
zile la staţia Pătârlagele, 47.0 mm/3 zile la Câmpina), Subcarpaţii Getici (42.2 mm/3 zile la staţia Curtea
de Argeş), Podişul Getic (40.1 mm/3 zile la Drăgăşani) (Fig. 35).

Fig. 35 Abaterea cantităţilor de precipitaţii în luna martie 2015 (stânga), cantităţile maxime de precipitaţii cumulate
în 72 de ore (dreapta) şi distribuţia spaţială a alunecărilor de teren consemnate în Inventarul IGSU.

Caracterul extrem cantitativ al precipitaţiilor înregistrate în arealele afectate de alunecări de teren nu

a fost unul foarte pronunţat, comparativ cu alte luni cu frecvenţă mare a acestor procese de versant
identificate din Inventarul naţional investigat. Frecvenţă limitată (1-2 cazuri/lună) a evenimentelor ploaie-
peste-zăpadă în această lună de tranziţie la câteva dintre staţiile meteorologice situate în areale afectate de
alunecări de teren, nu relevă contribuţia procesului de topire a stratului de zăpadă în declanşarea acestor
procese, mai ales în condiţiile unui strat de zăpadă lipsit de consistenţă (1-2 cm).
Analiza frecvenţei lunare şi anotimpuale a alunecărilor de teren, precum şi a distribuţiei lor
spaţiale la nivel naţional în lunile de referinţă ale anilor 2013-2015 (care cumulează circa 43% din
numărul total al evenimentelor consemnate în inventarul IGSU), în relaţie cu contextul pluviometric
specific acestor intervale de referinţă, au evidenţiat rolul predominant pregătitor al factorului climatic în
producerea acestui tip de deplasări în masă. Arealele frecvent afectate de aceste procese sunt în general
cele deja recunoscute în literatura ştiinţifică de specialitate pentru predispoziţia lor litologică,
morfometrică şi de utilizare a terenurilor, cel mai bine evidenţiindu-se regiunea subcarpatică. Intervalul
anual cu cea mai mare frecvenţă a acestor procese este reprezentat în general de lunile de primăvară şi
vară, când pe fondul unei activităţi ciclonice mediteraneene persistente şi a proceselor de termo-convecţie
intense, unele regiuni din ţară au înregistrat cantităţi de precipitaţii însemnate şi abateri pozitive
semnificative faţă de normala climatologică, creându-se contextul favorabil pentru o dinamică accentuată
a proceselor de modelare a versanţilor. Această etapă de analiză oferă o bază ştiinţifică necesară în etapa
de descriere şi prioritizare a scenariilor de risc la nivel naţional.

6.3. Informaţii istorice asupra unor alunecări de teren induse de factorul seismic
Din toate cele 14 surse seismice ale României, sursa seismică subcrustală Vrancea este cea mai
activă şi puternică şi influenţează mai mult de două treimi din teritoriul României, precum şi o parte din
Republica Moldova şi Bulgaria. Din păcate, pentru evenimentele din 1802 (M 7.9) şi 1838 (M 7.5)
aproape că nu există informaţii, dar pentru cutremurele din 1940 (M 7.7) şi 1977 (M 7.4) există descrieri
ale efectelor lor: Radu şi Spânoche (1977) menţionează cel puţin 40 de alunecări cosesmice (fără a le
poziţiona însă cu precizie) în cadrul izoseismei de 8 grade a cutremurului din 1940, în timp ce Mândrescu
(1984) enumeră 12 alunecări coseismice şi 4 postseismice în interiorul aceleiaşi izosisme a cutremurului
din 1977 (acelaşi pentru care Bălteanu, 1983) cartează într-un bazin mic afluent al Buzăului zeci de
prăbuşiri, cu volume până la 360 m3 şi numeroase alunecări, cu volume de până la 200,000 m3.

37
 6.4. Studii de caz privind relaţia factor pregătitor/declanşator seisme şi alunecări de teren
Cutremurul din 29 august 1471 este cel mai vechi cutremur de pamânt, citat de cronicile
moldoveneș ti. Sunt semnalate avarieri ale construcţiilor ș i pagube materiale produse pe o suprafaț ă
extinsă în Moldova, Muntenia, Basarabia. Cutremurul din 11 iunie 1738 a afectat o mare suprafaț ă din
zona Moldovei, Munteniei ș i Transilvaniei. A fost resimț it foarte puternic ș i la Bucureș ti, Iaș i,
Focș ani, Buzău, Sf. Gheorghe. La Iaș i au fost dărâmate 11 mănăstiri, 5 case, 15 turnuri. La Bucureș ti
s-a prabuș it turnul de la Curtea Domnească ș i mai multe case. În zona montană au avut loc prabuș iri de
stânci, iar Valea Buzăului a fost barată de aceste prabuș iri.
Cutremurul din 26 octombrie 1802, cunoscut sub numele de ‖cutremurul cel mare‖, a fost unul
dintre cutremurele cele mai puternice resimtiț e la Bucureș ti ș i de asemenea pe o mare suprafaț ă (până
la Petersburg, ș i în insulele din Marea Egee). Epicentrul a fost probabil în curbura Carpaț ilor, în zona
Vrancea. În Bucureș ti au fost răsturnate toate turnurile bisericilor, un numar mare de biserici ș i case au
fost avariate, iar foiș orul vechiului turn Colț ea a fost prăbuș it. De asemenea, turnuri răsturnate, case
dărâmate, biserici avariate ș i panică printre locuitori au fost constatate ș i la Craiova, Iaș i, Braș ov,
Sibiu, Fagaraș , Deva, Timiș oara, Sighiș oara, Prejmer etc. Cutremurul a fost simț it ș i în Polonia
(Varș ovia), Bulgaria (Ruse, Varna, Vidin), în Turcia (Constantinopol), în Ungaria (Debrecen), Ucraina
(Kiew, Orel, Kaluga, St. Petersburg), în Serbia, Bulgaria ș i Grecia (insula Ithaka).
Cutremurul din 23 Ianuarie 1838 a produs pagube însemnate în Muntenia (până la Craiova), în
Moldova de sud ș i în special în zona curburii Carpaț ilor. Numarul de biserici dărâmate sau avariate
grav a fost foarte mare: Vâlcea – 39 biserici, Romanaț i – 53 biserici, Mehedinț i – 4 biserici, Olt – 17
biserici. De asemenea, mari distrugeri ș i pierderi au fost în județ ele Dâmboviț a, Prahova, Ilfov,
Ialomiț a, Buzău etc. La Bicaz, pârâul Ghilcoș a fost barat printr-o alunecare, formându-se Lacul Roș u
(una dintre ipoteze). La Bucuresti, cutremurul a afectat clădirile masive, fiind dărâmate 5 biserici ș i 50
grav avariate. Timişoara a suferit pagube importante, iar biserica-cetate de la Prejmer a suferit pagube
însemnate. Importanț a acestui cutremur este aceea că, pentru prima dată, efectele sale pentru o anumită
zonă din Muntenia şi Moldova de Sud au fost descries cu amanunte importante de geologul germ,an G.
Schüller. Se arăta că acest cutremur a avut efecte tocmai la Niş (Serbia), asemănătoare cu cele ale
cutremurului din 4 martie 1977, cutremur ce a avut loc la o adâncime mai mică, de numai 94 km primul
ș oc ș i 109 km ultimul ș oc. Gustav Schüller, profesor la Universitatea din Jena, consilier al Marelui
duce al Saxoniei, a fost angajat de Vornicia din Lăuntru a Ţării Româneşti să studieze efectele
cutremureului din 11/23 ianuarie 1838. A sosit în Ţara Românească pe 28 ianuarie şi a vizitat judeţele
Buzău, Ialomiţa, Prahova, dar din cauza inundaţiilor nu a reuşit să cerceteze efectele cataclismului în
judeţul Dâmboviţa. In final, a făcut un „Raport asupra băgărilor de seamă ce s-au făcut în judeţele pe
unde am trecut‖.
Cutremurul din 10 Noiembrie 1940 a fost considerat printre cutremurele cele mai mari din
Romania, datorită atât energiei eliberate, cât ș i zonei întinse în care s-au produs pagube grave.
Cutremurul a provocat mari distrugeri ș i avarieri la numeroase clădiri, în special din zidărie de cărămidă,
atât în oraș ele din apropierea epicentrului (Focș ani, Panciu, Mărăș eș ti), dar ș i în oraș e mai
îndepartate: Galaț i, Bârlad, Vaslui, Ploieș ti, Câmpina, Urlaț i ș i în special la Bucureș ti. În Bucureș ti
au fost avariate numeroase clădiri, în special din cele fundate pe terenuri slabe din zona de luncă. În
zonele cu loess s-au putut constata rupturi sau surpări ale acestora (Galaț i, Brăila).
Cutremurului din 4 martie 1977, pe lângă efectele distrugătoare asupra construcţiilor, a fost însoţit
şi de o serie de fenomene complexe (geofizice, geologice şi biologice), dintre care sânt de subliniat, mai
ales fenomenele geologice şi geomorfologice, tipice pentru cutremurele vrâncene şi anume: fracturi şi
fisuri în roci şi sol, modificări ale regimului apelor subterane şi de suprafaţa însoţite şi de fenomenul
lichefierii nisipurilor acvifere, alunecări şi tasări de teren, emisiuni de gaze şi apariţii de vulcani noroioşi.
Cercetările de teren, efectuate imediat după cutremur au permis identificarea şi descrierea zonelor mai
importante in care au avut loc astfel de procese (Fig. 36). Alunecările de teren s-au înregistrat în special
în regiunile de deal şi de munte, de-a lungul curburii Carpaţilor Orientali, în Subcarpaţii Getici şi sporadic
în lungul unor văi tăiate mai adânc în unităţile alăturate.Au fost antrenate depozitele flişului paleogen, ale
molasei mio-pliocene, care conţin în secţiunea lor pachete argiloase şi marnoase. Unele dintre acestea
sânt rezultatul reactivării alunecărilor preexistente, iar altele au luat naştere cu ocazia seismului din
4.03.1977.
38
 Cele mai importante alunecări semnalate sînt cele din zona de curbură apropiată de zona epicentrală
a cutremurului din o serie de localităţi din județ ele Vrancea, Buzău şi Prahova. Cele mai importante
alunecări au fost semnalate în vecinătatea zonei epicentrale, în comunele Beciu, Bisoca, Bozioru,
Dumitreşti, Lopătari (judeţul Buzău); Nereju (judeţul Vrancea); Buştenari, Plopeasa, Predeal-Sărari,
Vîlcăneşti şi Slon (judeţul Prahova). Alte alunecări au fost semnalate la Albeşti, Bălceşti, Bratovoeşti,
Lădeşti, Secul, Sadova, Fălcoiu, Buda, Câmpiniţa, Drajna, Dumitreşti, Jugureni, Lădeşti, Sărari, Siriu,
Starchiojd şi Zăbala.Majoritatea alunecărilor de teren reprezintă reactivarea unora mai vechi, latente, iar
dintre cele nou apărute, cele mai extinse au fost semnalate la Brăieşti (Buzău), Jugureni (Prahova) şi
Sadova (Dolj).

Fig. 36 Areale cu alunecări de teren,căderi de stânci şi lichefieri după cutremurul din 4 martie 1977(MGR=7,2 ; h=109 km/a
şocului 3

Cele mai multe alunecări de teren consemnate au avut loc în zona subcarpatică de la Curbură
(Fig.37). În general s-a constatat o reactivare a alunecărilor mai vechi, însă au apărut şi altele noi. Unele
alunecări au avut o amploare deosebită (Albeşti, Slon, Zăbala şi Dumitreşti), dar cele mai multe au afectat
suprafeţe de teren relativ mici. Majoritatea alunecărilor s-au produs în timpul sau imediat după încetarea
cutremurului şi numai câteva s-a declanşat la un interval de timp mai mare (Jugureni 24 ore, Slon 24 ore,
Albeşti 3 săptămâni şi Zăbala după 5 săptămâni). In unele cazuri (Slon, Zăbala) materialul alunecat de pe
versanţi a barat cursurile de apă (Drăjniţa, Zăbala), formând lacuri. Astfel, lacul de pe râul Zăbala, format
la aproximativ 20 km amonte de localitatea Nereju, a avut circa 2km lungime şi aproape 40 m adâncime.
Barajele naturale, formate prin alunecarea depozitelor de pe versanţi au fost îndepărtate la timp,
neînregistrându-se pagube provocate de eventualele lor rupere. Se pare că unele alunecări (Albeşti,
Câmpiniţa) s-au datorat proceselor de lichefiere care au afectat intercalaţiile de nisipuri din patul masei
alunecate. Alunecarea de la Slon a deplasată de pe versant (malul stâng al râului Drăjniţa) o porţiune de
teren având lungimea de cca. 350 m, lăţimea de 250 m, iar grosimea 4-5 m. Masa alunecată este alcătuită
din argile şi argile nisipoase în care sunt şi blocuri şi fragmente de gresii. Substratul alunecării este format
din argile şi şisturi argiloase în alternanţă cu gresii fine, grosiere (faciesul de Slon). Argilele au caracter
elasti-plastic şi coeficient de frecare interioară mic. Fruntea alunecării a barat valea Drăjniţa, iar apele
râului s-au acumulat dupa acel moment în spatele barajului pe o distanţă de cca. 500m. Construcţiile
(casele de locuit şi anexele), aflate pe suprafaţa terenului alunecat, au suferit avarii grave în timpul
deplasării terenului, astfel că toţi locuitorii acestui cătun au fost evacuaţi din cele 22 construcţii distruse.
Alunecarea terenului s-a desfăşurat cu o viteză lentă şi a continuat mult timp după aceea. O altă alunecare
consemnată a fost cea din satul Zâmbroaia, comuna Predeal - Sărari, unde suprafaţa de alunecare a fost
de aproximativ 10 hectare. Fruntea alunecării, în anumite sectoare, a secţionat porţiuni din drumul
comunal, generând denivelări de aproximativ 2m. Deluviul a avut o grosime medie, de aproximativ 5 m,
iar deplasarea un caracter rotaţional. Cutremurul a declanşat producerea fenomenului nu prin reducerea

39
forţelor de forfecare a rocilor, ci prin creşterea forţei de alunecare. Alunecarea a fost declanşată de
primele mişcări produse de seism şi a continuat mult timp până la atingerea echilibrului.

Fig. 37 Alte fenomenele speciale asociate cutremurului din 4 martie 1977 (Radu, Polonic, 1977)

De asemenea trebuie menţionate alunecările de la Racoşul de Sus şi Căpeni (judeţul Covasna) unde,
la două săptămîni după seism, s-au deplasat importante mase constituite din formaţiuni daciene
cărbunoase. Deasemena, relevată este şi alunecarea de pe versantul drept al văii Siriul Mare, la circa 700
m amonte de confluenţa cu rîul Buzău, dezvoltată pe un front de circa 400 m lungime şi pe adâncime de
circa 3 m. De asemenea se menţionează alunecarea care a afectat ambele maluri ale pârâului Slănic (jud.
Buzău) pe o lungime de circa 500 m, cu diferenţe de nivel de 50 - 60 m, creându-se un lac de acumulare
de circa 700 m lungime, cu adâncimea de peste 5 m.

Efectele cutremurelor asupra versanţilor artificiali (baraje, diguri)

În perioada 5-12 martie 1977 colective de specialişti din domeniul proiectării, cercetării, construcţiei
şi exploatării barajelor din cadrul Consiliului Naţional al Apelor, Ministerului Energiei Electrice,
Institutului Politehnic Bucureşti, Institutului de Construcţii Bucureşti şi Institutului de cercetări
hidrotehnice Bucureşti, au efectuat examinarea şi verificarea amănunţită a 18 baraje de pe 14 râuri aflate
în exploatarea şi administrarea C.N.A. De asemenea specialiştii din cadrul oficiilor judeţene de
gospodărire a apelor au verificat lucrările hidrotehnice (diguri baraje, etc.) afectate de cutremur din 12
judeţe ale ţării. Înregistrările şi măsurătorile efectuate la aparatele de măsură şi control din corpul şi
fundaţia barajelor, imediat după cutremur, au arătat că mărimile presiunilor, infiltraţiilor, deplasărilor şi
deformaţiilor înregistrate nu prezintă variaţii bruşte sau modificări esenţiale în comparaţie cu valorile
rezultate din înregistrările efectuate înainte de cutremur, ceea ce arată că nu a fost afectată de seism
comportarea normală, elastică, a construcţiilor. Seismul a fost resimţit în mai mare măsură la barajele:
Poiana Uzului (jud. Bacău), Puşcaş (jud. Vaslui) şi Paltinu (pe rîul Doftana, jud. Prahova). Fisuri şi tasări
au apărut în mai multe baraje de mai mici dimensiuni şi diguri: consolidarea de mal la Horodiştea (Jud.
Botoşani), digurile pe râul Buzău în zona Nisipuri-Făurei (Jud. Brăila), amenajarea piscicolă Luciu, râul
Călmăţui şi amenajarea piscicolă Costeiu (Jud. Buzău), barajul de pământ Pucioasa, barajele Bunget I,
Bunget II şl Brăteşti (rîul Ilfov)(Jud. Dâmboviţa), barajul de pământ cu volum mic de la Panaghia (Jud.
Dolj), digul de apărare a municipiului Tecuci (râul Bârlad)(Jud. Galaţi), digul Adâncata (râul Ialomiţa),
digul Patru Fraţi (râul Prahova), incinta Budeşti - Gruiu - Gălbinaşi (râul Dîmboviţa), digul Ion Roată
(râul Ialomiţa) (Jud. Ilfov), îndiguirea Comani-Beciu-Liţa-Olt, apărarea de mal a localităţii Balş (râul
Olteţ)(Jud. Olt), digul care separă iazul principal Puchenii-Moşneni de rîul Prahova (Jud. Prahova), digul
Islaz - Moldoveni (râul Olt), îndiguirea Seaca-Zimnicea-Năsturelu (Jud. Teleorman), consolidarea de mal
pe Dunăre din dreptul localităţii Crişan (Jud. Tulcea), digul de apărare a municipiului Bîrlad de pe rîul cu
acelaşi nume (Jud. Vaslui).
40
 Concluzionând, în urma analizării fenomenelor geologice care au însoţit seismul din 4.03.1977 a
rezultat că acestea caracterizează, în general, o arie închisă de izoseistele de gradul VII şi VIII, ce
cuprinde în mare Curbura Carpaţilor şi Subcarpaţilor, sudul Moldovei şi Câmpia Română. Cele mai
importante fenomene observate sunt strâns legate de structura geologică a regiunilor afectate. În general,
fenomenele geologice asociate seismului din 4.03.1977, prezintă o mare similitudine cu cele legate de
seismul din 10.11.1940, remarcându-se o reeditare a fenomenelor în serie, schimbările survenind numai în
ce priveşte locul de producere şi intensitatea acestora. Aceasta se datorează suprafeţei mari afectate de
mişcări seismice violente (intensitate VII sau mai mare) care a inclus numeroase zone susceptibile a se
deforma permanent situate în zona subcarpatică, unde s-au produs în special alunecări de teren şi
prăbuşiri de roci, şi în zona de cîmpie, inclusiv luncile Dunării şi ale altor rîuri, unde fenomenele
observate au fost în principal o consecinţă a lichefierii nisipurilor saturate. Pe de altă parte, se consideră
că efectele de degradare a terenului ar fi fost mult mai grave dacă durata cutremurului nu ar fi fost relativ
mică (circa 15 s durata fazei principale a cutremurului) şi dacă condiţiile meteorologice şi hidrologice ar
fi fost mai favorabile. Astfel, precipitaţiile medii în lunile ianuarie, februarie şi martie 1977 au fost în
reegiunile afectate cu 20-30 mm sub media multianuală. De asemenea, nivelele Dunării şi ale afluenţilor
săi erau la începutul lunii martie 1977 mult sub nivelele maxime.

7. Dimensiunea spaţială a viitoarelor scenarii de hazard

7.1. Dimensiunea spaţială a scenariilor de hazard induse de precipitaţii

Ariile de influenţă a tipurilor majore de circulaţie atmosferică în România sunt variabile în timp şi
spaţiu şi nu se pot delimita cu exactitate. Gradul de favorabilitate a producerii evenimentelor
pluviometrice extreme (cu caracter excedentar sau deficitar) depinde de o multitudine de factori dinamici
dintre care se pot menţiona: viteza de deplasare a maselor de aer în advecţie, energia cinetică neuniform
distribuită în cadrul acestor celule, frecvenţa înaltă a activităţii tranzitorii între centrii de acţiune,
extinderea amplă latitudinală a formaţiunilor depresionare. Severitatea efectelor potenţiale asociate
evenimentelor pluviometrice sunt în general consecinţa acţiunii conjugate a centrilor barici de acţiune,
dependent de raporturile care se stabilesc cu suprafeţa activă tranzitată de masele de aer.
Circulaţia atmosferică deasupra Europei deţine împreună cu factorii astronomici şi cei geografici
rolul determinant în conturarea caracteristicilor de vreme şi climă ale teritoriului României. Spre
deosebire de ceilalţi factori genetici ai climei, factorii dinamici produc cele mai mari perturbaţii în
ciclicitatea diurnă şi anuală a tuturor elementelor şi fenomenelor meteorologice, extinzând sau diminuând
nuanţele climatice, în funcţie de tipul şi persistenţa maselor de aer care traversează teritoriul ţării. Centrii
barici, atât cei permanenţi cât şi cei sezonieri, care dirijează deplasarea maselor de aer au la rândul lor o
evoluţie anuală determinată de factorii astronomici (Clima României, 2008).
Elementele meteorologice caracteristice maselor de aer în advecţie sunt în primul rând
temperatura aerului şi gradul lor de umiditate, acestea fiind puternic influenţate de temperatura şi
umezeala suprafeţei subiacente. Persistenţa îndelungată a maselor de aer deasupra unor regiuni extinse cu
caracteristici relativ uniforme (îndeosebi pe timp calm caracteristic anticiclonilor în sectoarele lor
centrale) imprimă particularităţile suprafeţelor respective, definind omogenitatea lor pe întinderi
geografice mari. Această omogenitate depinde în principal de turbulenţă, convecţia (termică şi termo-
dinamică) şi bilanţul radiativ. Procesele turbulente slabe şi moderate produc răcirea treptată a maselor de
aer prin cedarea de căldură din stratele de aer atmosferice inferioare spre cele medii şi superioare,
favorizând formarea ceţii şi a norilor de tip stratiform cu plafon jos, din care cad precipitaţii slabe
cantitativ şi de lungă durată. Procesele turbulente puternice generează o instabilitate accentuată,
ducând la apariţia norilor convectivi şi a precipitaţiilor bogate, cel mai adesea cu caracter de aversă,
însoţite de fenomene orajoase.
Pentru unitatea sinoptică naturală a Europei aceste suprafeţe uniforme sunt constituite din nordul
Africii, Oceanul Atlantic de nord, calota Oceanului Arctic şi a Groenlandei, marile întinderi de uscat est
europene a Câmpiei Ruse şi Marea Mediterană cu suprafeţele înconjurătoare ale acesteia acestea fiind
arealele sursă a maselor de aer care ajung la latitudinile României (Clima României, 2008).
Din punct de vedere sinoptic sunt evidenţiate o serie de condiţii comune, cum ar fi: asocierea
centrilor barici cu ciclonii foarte activi, interferenţa aerului tropical cu cel maritim polar, producerea de
41
efecte de baraj în calea unor perturbaţii active existente la periferia dorsalelor anticiclonice, a fronturilor
cvasistaţionare sau ocluse şi dezvoltarea excepţională a unor perturbaţii ciclonice pe verticală, toate
constituind condiţii genetice care motivează în deosebi producerea precipitaţiilor atmosferice. Tipurile de
regim pluviometric dominant sunt stabilite, în general în raport cu frecvenţa ciclonilor europeni
(extratropicali) pe diferite traiectorii. De exemplu, cei cu traiectorii nordice (sau boreale), dominanţi în
sezonul rece al anului conturează regimul pluviometric oceanic, cu maxima de iarnă, sau apariţia şi
dezvoltarea ciclonilor pe traiectorii sudice mai ales iarna, dar şi vara, evidenţiind regimul mediteranean,
cu maxime de iarnă şi deficite vara.
Sfârşitul secolului XX (după anul 1984) şi primii ani ai secolului actual au fost marcaţi de
contraste pluviometrice accentuate în spaţiul climatului temperat continental în care este amplasat şi
teritoriul ţării noastre (Busuioc şi colab., 2010, Bojariu şi colab. 2015). Cantităţile excedentare de
precipitaţii sunt mult mai intense şi frecvente, afectează suprafeţe mai extinse cu repercusiuni dintre cele
mai dezastruoase asupra mediului. Undele de viitură generate de ploile abundente sau de topirile bruşte
ale stratului de zăpadă generează inundaţii catastrofale, modificări de albii şi structuri, distrugeri
materiale şi nu în ultimul rând, pierderi de vieţi omeneşti. Printre cele mai mari repercusiuni, excesul de
apă generează instabilitatea versanţilor, însoţită de reactivarea sau declanşarea alunecărilor de teren şi a
curgerilor de noroi (Dragotă, 2006).

Centrii barici de acţiune cu implicaţii în regimul pluviometric pentru teritoriul României

Centrii barici de importanţă majoră care influenţează şi afectează vremea în Europa şi în România
sunt: Depresiunea Islandeză, Anticiclonul Azoric şi Anticiclonul Est-European. Cu o frecvenţă mai redusă
sunt Anticiclonul Scandinav, Anticiclonul Arctic sau Polar, Depresiunea Mediteraneană şi Depresiunea
termobarică arabă, dar a căror influenţă nu se face prezentă în fiecare an. În ţara noastră circulaţia
atmosferică este direct influenţată de poziţia şi prezenţa Munţilor Carpaţi cu rol de baraj orografic, care
condiţionează în final o multitudine de aspecte ale vremii, dar şi ale climatului local.
1. Depresiunea Islandeză domină zilnic configuraţia reliefului baric şi implicit circulaţia
aerului din spaţiul euro-atlCircantic al latitudinilor temperate din emisfera nordică (Ion-Bordei, 1983).
Europa este traversată anual de 60-70 serii sau familii ciclonice dinspre Atlanticul de Nord, de origine
islandeză. Influenţa sa în România este mai diminuată, resimţită cu deosebire în perioada octombrie-
decembrie, în martie, iulie şi august. Periferia lui sudică ajunge în Maramureş, nordul Crişanei şi a
Transilvaniei, precum şi nordul Moldovei. În situaţii mai puţin frecvente talvegul depresiunii Islandeze se
extinde spre sudul ţării, fiind de regulă blocat de barajul Carpaţilor. Aduce aer umed de deasupra
oceanului Atlantic, imprimând vremii un caracter instabil vara, cu ploi dese şi abundente, însoţite de
intensificări de vânt. Iarna determină o vreme umedă şi caldă, cu precipitaţii bogate (mai ales sub formă
de ploaie) şi ceaţă persistentă.
2. Anticiclonul Azoric, cel mai important centru de acţiune al continentului european din Oceanul
Atlantic cu centru în Insulele Azore, antrenează mase de aer cu caracter maritim sau continental, având
diferenţieri sezoniere importante şi influenţă în tot timpul anului. Frecvenţa sa anuală este de 71% (259
zile/an) cifrându-se între 61% în octombrie şi 83% în iulie, determinând tipul general de circulaţie vestică,
caracterizat îndeobşte prin excese de umezeală caracteristice, în trei din cele patru subtipuri de
circulaţie. Persistenţa sa este maximă tot timpul anului, favorizând dominant iarna precipitaţii de durată,
mai ales sub formă de ploaie şi mai puţin lapoviţă şi ninsoare, care dezvoltă inundaţii, determinate de un
regim termic ridicat care contribuie la topiri bruşte ale stratului de zăpadă. În perioada caldă a anului
generează un grad de instabilitate atmosferică accentuată, totalizându-se cantităţi însemnate de ploaie,
uneori sub formă de averse. Acţionează îndeosebi în vestul, nord-vestul, centrul şi nordul ţării.
3. Anticiclonul Est-European (sau Euroasiatic) cu acţiune semipermanentă, în special în
semestrul rece al anului, dominantă la est de Carpaţi, sub acţiunea barajului orografic creat de aceştia. Se
formează atunci când în părţile joase ale atmosferei se produce o infiltrare de aer rece din Oceanul Arctic,
iar în straturile mijlocii şi superioare are loc concomitent o pătrundere de aer cald din regiunile
subtropicale. Circulaţia caldă de sud şi sud-vest menţine şi dezvoltă acest anticiclon, iar circulaţia rece de
vest şi de nord-vest îl distruge. Acesta este responsabil de producerea precipitaţiilor mai ales sub formă de
ninsoare (acoperind o gamă largă cantitativă, de cele mai multe ori abundente) şi intensificări de vânt care
generează fenomenul de viscol. Cele mai afectate regiuni din România sunt Moldova, Dobrogea şi
42
Câmpia Română. Poate lua naştere către sfârşitul toamnei, iarna şi la începutul primăverii, dar
intensitatea maximă este atinsă în ianuarie şi februarie. Sub aspectul pluviometric, cuplajul anticiclon-
ciclon produce un important aport excedentar în fazele maxime şi de stingere ale fenomenului, troienirea
zăpezii şi topirea accelerată din primăvară, contribuind la umectarea solului (refacerea rezervei de apă din
sol) şi deplasarea acestuia sub formă de alunecări de teren sau reactivări ale celor existente.
4. Ciclonii Mediteraneeni
Ciclonii mediteraneeni cu evoluţie normală sau retrogradă sunt cei mai responsabili de producerea
anomalilor climatice legate de distribuţia precipitaţiilor cu caracter abundent şi/sau torenţial pe
teritoriul României, dependent de raporturile care se stabilesc între aceste formaţiuni atmosferice şi
relieful terestru pe care îl tranzitează, în timpul unui ciclu de evoluţie complet.
Dintre cele 11 traiectoriile clasice ale ciclonilor mediteraneeni recunoscute şi documentate în
literatura specialitate (ex. Şorodoc, 1962, Bordei-Ion, 1983), traiectoriile 1 (panonică), 2a şi 2b
(transbalcanice) au în general cele mai mari implicaţii pentru evoluţia vremii şi producerea evenimentelor
pluviale extreme în România. Cei mai bogaţi în precipitaţii sunt ciclonii mediteraneeni propriu-zişi
(„puri‖) pe traiectorie 1, ei lăsând cea mai mare parte a conţinutului lor de umezeală în România. Ciclonii
mediteraneeni transbalcanici determină precipitaţii abundente (Bărăgan şi Subcarpaţii de Curbură) acolo
unde circulaţiile de vest şi nord-vest le dau pe cele mai sărace. Bordei-Ion (1983) a documentat
intervalele anuale în care ciclonii mediteraneeni (cu evoluţie normală şi retograză) îşi manifestă acţiunea,
efectele asupra aspectului vremii şi distribuţiei cantităţilor de precipitaţii în România şi influenţa barierei
orografice carpatice asupra fronturilor asociate acestora.
4.1. Cicloni înscrişi traiectorie clasică „panonică” (1) – circulaţii sudice, sud-vestice şi
vestice
Advecţiile de aer umed-instabil asociate sectoarelor calde ale ciclonilor mediteraneeni înscrişi pe
traiectoria clasică 1 au acţiune predominantă în jumătatea caldă a anului (aprilie-septembrie) şi determină
manifestări pluviometrice foarte diferenţiate: lipsă precipitaţii, precipitaţii generalizate, precipitaţii
însemnate cantitativ.
Sub aspect cantitativ pluviometric, în sezonul cald al anului, acţiunea acestor centrii barici este
diferită în funcţie de geneza lor în bazinul mediteranean:
- Ciclonii („pur mediteraneeni‖) formaţi deasupra bazinului mediteranean în câmp baric omogen
determină precipitaţii însemnate numai în regiunile nord-vestice ale României;
- Ciclonii formaţi deasupra Mării Mediterane în talvegul depresiunii barice islandeze au arii de
influenţă mult mai largi, fronturi mai prelungite şi viteza de mişcare a particulelor de aer este
diferită în cadrul formaţiunii (între periferie şi zona centrală), determinând precipitaţii importante
cantitativ în toate regiunile ţării. Aceşti cicloni pot retrograda deasupra teritoriului Poloniei
determinând intervale cu ploi abundente în majoritatea regiunilor României.
Areale afectate excepţional datorită prezenţei orografiei (lanţului montan carpatic compact în
sectorul meridional): ploi cu caracter de aversă pe versanţii sudici ai Carpaţilor Meridionali (mai ales în
sectorul cuprins între Olt şi Jiu), determinate prin ascesiunea forţată a coloanei de aer şi instalarea bruscă
a instabilităţii.
Ciclonii mediteraneeni care urmăresc traiectoria clasică 1 în intervalul rece al anului (octombrie-
aprilie), influenţează semnificativ evoluţia cantităţilor de precipitaţii în România, dar diferianţiat faţă de
acţiunea lor în timpul semestrului cald. În timpul semestrului rece, potenţialul de retrogradare este mult
limitat. Activitatea ciclonică în vestul bazinului mediteranean în jumătatea rece a anului este foarte
intensă. Cu toate acestea, fronturile calde ale depresiunilor barice traversează România cu partea lor
periferică, generând nebulozitate accentuată, dar precipitaţii slabe cantitativ şi cu caracter izolat în
extremităţile vestice şi nordice ale ţării, cu creşteri uşoare ale instabilităţii pe versanţii sudici ai Carpaţilor
Meridionali şi Occidentali, la traversarea obstacolului orografic a advecţiilor maselor de aer cald dinspre
sud.
Indiferent de momentul anului, cele mai însemnate cantităţi de precipitaţii se înregistrează în
regiunile montane, datorită proceselor termo-dinamice care cresc instabilitatea maselor de aer pe versanţii
expuşi (inclusiv iarna).
Ciclonii mediteraneeni se pot abate de la traiectoria clasică 1 pe direcţie vest-est (luni de
predilecţie iunie şi august) sau pe direcţie sud-vest-nord-est (luni de predilecţie noiembrie şi februarie).
43
 În sezonul cald (aprilie-septembrie), direcţie de deplasare vest-est: Efectele pasajului fronturilor
calde şi reci se resimt în general în primele 12 ore de la instalarea ciclonului deasupra Depresiunii
Panonice şi se materializează prin: creşterea gradului de nebulozitate în vestul şi sud-vestul ţării noastre,
concomitent cu apariţia unor ploi slabe în regiunile joase de câmpie şi averse cu fenomene electrice în
regiunile de deal şi munte. Centrarea ciclonilor deasupra Depresiunii Transilvaniei determină precipitaţii
care cuprind toată România, cu producere de averse puternice de ploaie (50-90 mm în 24 h) în
Maramureş, Crişana, Banat şi uneori în vestul Olteniei, asociat activităţii ciclonului rece. Pentru direcţia
de deplasare sud-vest-nord-est, când ciclonii intră în spaţiul teritoriului României prin Câmpia şi Munţii
Banatului, traversează Transilvania şi părăsesc teritoriul naţional prin Moldova: ploile generate au
caracter de aversă sunt însemnate cantitativ mai ales în spaţiul montan (Semenic, Ţarcu, peste 90 mm în
24 h), ca efect al advecţiei de aer cald şi umed deosebit de instabil. Pe rama nordică a Carpaţilor
Meridionali, aer cald intră în încălzire adiabatică favorizând producerea foehnului şi implicit diminuarea
sau chiar lipsa precipitaţiilor.
În general, indiferent de direcţia de pătrundere, ciclonii mediteraneeni centraţi deasupra
Depresiunii Transilvaniei, determină precipitaţii însemnate cantitativ (de front rece) în toate regiunile
vestice, nordice şi nord-estice, în timp ce estul Olteniei, Muntenia, Dobrogea şi uneori sudul Moldovei
sunt sub influenţa advecţiilor de aer cald instabil ciclonic. La traversarea Carpaţilor Orientali (direcţie
sud-vest-nord-est), ciclonii dau precipitaţii bogate pe versanţii expuşi şi în arealele centrale ale Pod.
Moldovei.
În sezonul rece (octombrie-martie), se resimte acţiunea a două tipuri de cicloni, şi anume: cicloni
formaţi în câmp baric omogen şi cicloni formaţi prin ondularea fronturilor reci al depresiunii islandeze
Direcţia de deplasare vest-est este în general rapidă. La intrarea în ţară prin Crişana, efectele
resimţite prin acţiunea acestor centrii barici încep prin manifestarea nebulozităţii stratiforme care
afectează la început Câmpia de Vest şi apoi se propagă peste Oltenia şi Transilvania, generând precipitaţii
slabe, dar foarte frecvente.
În cazul direcţiei de deplasare sud-vest-nord-est, la intrarea în ţară prin Banat şi Oltenia,
precipitaţiile (ploi) asociate activităţii frontului cald afectează întreaga ţară cu intensificări pe versanţii
sudici ai Carpaţilor Meridionali, Subcarpaţii Olteniei, Podişul Getic şi cea mai mare parte a Câmpiei
Române, expusă primar maselor de aer cald şi umed ale ciclonului. Odată cu înaintarea centrului ciclonic
spre Depresiunea Transilvaniei, precipitaţiile asociate frontului cald se înregistrează numai în Moldova, în
timp ce Crişana şi Banatul întră sub incidenţa activităţii frontului rece şi transformarea caracterului
precipitaţiilor în lapoviţă şi ninsoare, însoţite de intensificări de vânt. În ultima etapă evolutivă, frontul
oclus poate genera precipitaţii mai abundente la deal şi munte decât în arealele joase de câmpie: pe
pantele nordice ale Carpaţilor Meridionali şi în Apuseni (pentru ciclonii intraţi prin Crişana), precum şi în
Maramureş şi nord-vestul Transilvaniei (când ciclonii au pătruns în ţară dinspre Banat şi Oltenia).
4.2. Cicloni înscrişi pe traiectorii transbalcanice (traiectoriile clasice 2a şi 4a, sau traiectorii
mai sudice ex. 2b, care ajung deasupra Mării Negre)
Frecvenţă lor este maximă în sezonul rece, dar pot fi întâlniţi şi în cel cald cu un aport la fel de
însemnat în producere cantităţilor lunare de precipitaţii.
Ciclonii care descriu aceste traiectorii determină în general inundaţii în sudul şi estul României,
precum şi furtuni violente pe Marea Neagră, mai ales în timpul episoadelor de reactivare. Cuplajul lor cu
anticiclonul est-european, favorizează producerea de fenomene de viscol în sud-estul României. Bordei-
Ion (1983) a identificat tipologia depresiunilor barice mediteraneene ajunse deasupra Mării Negre şi
situaţiile generatoare de precipitaţii pe care acestea le comportă:
Tipul 1 - care determină precipitaţii (abundente sau nu) în cea mai mare parte a ţării
Tipul 2 - care determină precipitaţii (abundente sau nu) în sud-estul ţării
Tipul 3 - care determină precipitaţii (abundente sau nu) în jumătatea sudică a ţării
Tipul 4 - care determină precipitaţii (de intensitate medie) în jumătatea estică a ţării
Tipul 5 - care determină precipitaţii în majoritatea regiunilor ţării, exceptând Dobrogea, Bărăganul
şi sudul Moldovei
Cei mai activi cicloni care ajung deasupra Mării Negre sunt cei care descriu traiectoria 2b, prin
sudul Peninsulei Balcanice.

44
 Tipurile majore de circulaţii atmosferice care determină precipitaţii abundente în România şi
ariile lor de influenţă (Fig. 38):
1. Circulaţie vestică (oceanică) acţionează tot timpul anului, se completează deseori cu
circulaţia polară pe traiectoria nordică şi nord-vestică şi în funcţie de contextul sinoptic, determină
precipitaţii excedentare, mai ales în Crişana, nordul Banatului, Transilvania, Munţii Apuseni, pantele
estice ale Carpaţilor Orientali. Cele mai bogate precipitaţii sunt înregistrate pe pantele vestice şi sud-
vestice ale Munţilor Apuseni;

Fig. 38 Arii de influenţă a tipurilor majore de circulaţii atmosferice

generatoare de precipitaţii abundente în România.
2. Circulaţie tropicală resimţită tot timpul anului, cu deosebire în timpul semestrului cald, în cadrul
căreia se disting:
2a. Componentă ciclonică sudică şi sud-vestică (cicloni mediteraneeni normali şi retrograzi, cu
traiectorie panonică) sau Cicloni Mediteraneeni cu traiectorie dinspre sud-vest către nord-est, peste Banat
cu pătrundere apoi deasupra Olteniei prin defileul Dunării, sau cu traiectorie deviată de rama muntoasă
spre Depresiunea Transilvaniei;
2b. Componentă ciclonică sud-estică (cicloni mediteraneeni retrograzi, cu traiectorie est-
europeană). În cazul acestor cicloni se produce o puternică alimentare cu mase de aer umed de deasupra
Mării Negre, adesea înscriindu-se pe traiectorii retrograde dinspre sud spre nord, peste Moldova, pe lângă
Carpaţii Meridionali, generând preciptaţii excedentare în Dobrogea, în cea mai mare parte a Moldovei şi
în regiunea Carpaţilor şi Subcapaţilor de la Curbură. În decursul evoluţiei lor, circulaţia aerului devine de
multe ori nord-estică.

3. Circulaţie polară
3a. Componentele nordică, nord-vestică şi nord-estică cu acţiune tot timpul anului, precipitaţiile
excedentare înregistrându-se mai ales pe pantele nordice, vestice, respectiv estice ale Carpaţilor Orientali;
3b. Componentă estică, care favorizează precipitaţii însemnate cantitativ pe pantele estice ale Carpaţilor
Orientali, iar în situaţii sinoptice favorabile, chiar în sudul şi sud-estul ţării (Muntenia şi Oltenia);
4. Interferenţă dintre tipurile de circulaţie tropicală sudică-sud-estică şi vestică cu acţiune
tot timpul anului generează precipitaţii deosebit de mari cantitativ în legătură cu ciclonii mediteraneeni

45
cu traiectorie panonică şi transbalcanică, care se regăsesc şi în aria de acoperire a ciclonilor retrograzi
(2b).

7.2. Dimensiunea spaţială a scenariilor de hazard induse de seisme

Seismicitatea României
Seismicitatea de pe teritoriul României este reprezentată, pe lângă cea determinată de sursa
subcrustală Vrancea, de surse seismice crustale, cu mecanisme de generare sporadice şi cu pondere
semnificativ mai mică în bilanţul eliberării energiei seismice. Conturul acestor surse seismice este definit
pornind de la studiul lui Radulian et al (2000). Sursa seismică Serbia este definită cu considerarea
distribuției cunoscute a faliilor şi a epicentrelor evenimentelor seismice din catalogul SHARE (Stucchi et
al., 2013). Sursele din nord-estul Bulgariei sunt definite după Simeonova et al (2006). Din toate sursele
seismice, cea subcrustală Vrancea este cea mai activă şi puternică şi influențează mai mult de două treimi
din teritoriul României, precum şi o parte din Republica Moldova şi Bulgaria (Radulian et al., 2000;
Lungu et al., 2000; Ismail-Zadeh et al., 2012).
Activitatea seismică în Vrancea prezintă un important minim în domeniul de adâncime 40-60 km,
care separă seismicitatea crustală de cea subcrustală (zona seismică la est de Vrancea). Seismicitatea
superficială asociată cu procesul de subducţie din Vrancea se propagă difuz către est faț ă de arcul
carpatic, într-o bandă delimitată de falia Peceneaga-Camena de nord ș i falia Intramoesică la sud (aşa
numită subplacă a Marii Negre) şi constă în cutremure moderate, care nu depăşesc magnitudinea 5.9
(1894) şi pare să fie decuplată de activitatea seismica din litosfera subdusă. Aceasta seismicitate se
manifestă prin grupări în spaț iu (subzonele Râmnicul Sărat ș i Vrâncioaia) ș i în timp (ș ocurile
principale ale secvenț elor sunt însoț ite de replici ș i adesea de preș ocuri sau roiuri de cutremure).
Depresiunea Barlad (DB) este o depresiune de subsidenţă situată la NE de regiunea Vrancea, în
platforma Scitica ș i reprezintă prelungirea către NV a Depresiunii Predobrogene. Au fost observate
numai evenimente de mărime moderată (patru socuri cu Mw 5.0 dar care nu depăș esc Mw = 5.6).
Toate soluț iile de plan de faliere disponibile indică un regim extensional orizontal predominant, cu o
importantă componentă normală. Deș i mecanismele disponibile aparț in cutremurelor mici (3.0 Mw
3.6), consistenț a lor pare a reflecta existenț a unui câmp de tensiuni regional caracteristic. Falierea
normala este probabil legată de falierea de tip treaptă evidenț iată în Depresiunea Bârlad (Mutihac ș i
Ionesi, 1974).
Depresiunea Predobrogeana (PD) prezintă o activitate seismica moderată (Mw 5.3), grupată
mai ales de-a lungul faliei Sfântul Gheorghe, cu un regim extensional al câmpului deformărilor. Aceasta
reflectă apartenenț a celor două zone aceleiaș i unităț i tectonice (platforma Scitica). Din acest punct de
vedere ele ar putea fuziona într-o singură zonă seismogenă. În general, seismicitatea este similară cu
aceea a zonei Depresiunea Barlad. Cel mai important cutremur înregistrat în zonă (MG-R=5,4, adâncimea
focala h=4 km) este cel din 1981, produs în vecinătatea oraș ului Tulcea. Falierea este normală, tipică, cu
un plan nodal orientat aproximativ pe direcț ia faliei Sfântu Gheorghe.
Depresiunea Transilvaniei (TD) este considerată zona seismică situată între Târnava Mare ș i
Târnava Mica, cu un numar de cutremure importante produse în anul 1880 (Mw=5,3, h=10 km) ș i 1978
(magnitudine Mw = 3.3, h=10 km). Se consideră că există posibilitatea ca focarele să fi fost situate pe
fracturi sub Depresiunea Transilvaniei. Este o zonă seismogenă definită numai pe baza informaț iilor
istorice, iar în prezent activitatea seismică este aproape absentă.
Zona seismică Danubiană (DA) reprezintă extremitatea vestică a României, adiacentă fluviului
Dunărea, a unităț ii orogene a Carpatilor Meridionali. Rata seismicităț ii este relativ mare mai ales la
graniț a cu Serbia ș i de-a lungul fluviului Dunărea. Magnitudinea maximă a cutremurelor determinată
instrumental a fost Mw=5.6. În zona Porț ile de Fier au fost evidenț iate mai multe focare: Orsova, Gura
Vaii, Turnu Severin, Vârciorova. Adâncimea focarelor nu depăș eș te 10-12 km ș i se află pe o linie
epicentrală Orș ova–Gura Văii–Turnu Severin, paralelă cu cursul Dunării. Analiza arhivelor de cutremure
având epicentrul în această arie a reliefat faptul că aceste cutremure nu au depăș it intensitatea epicentrală
Io = 6.
Zona Fagăraș – Câmpulung (FC), situată la contactul dintre Platforma Moesica ș i orogenul
Carpaț ilor Meridionali, a fost remarcată ca fiind o regiune unde îș i au focarul miș cări seismice foarte
46
puternice. Cel mai puternic cutremur crustal din România este considerat cel din data de 26 Octombrie
1550, din zona Fagaraș , intensitatea sa epicentrală I0=9 (scara MSK), corespunzând unei magnitudini
Ms=7,2 (Marza, 1995). Cel mai puternic eveniment din ultimii 400 de ani a avut loc la 26 Ianuarie 1916
(Mw=6,4, h=21 km), care a fost urmat de o semnificativă secvenț ă de replici timp de 4 luni, numite de
Atanasiu (1961) replici întârziate, cu o migrare a epicentrelor de la NV spre SE; acest fapt poate fi
explicat printr-o reaș ezare succesivă pe fracturi a unor mici blocuri intracrustale. Distribuț ia
epicentrelor indică o tendinț ă de grupare a activităț ii seismice (Popa, 2009), atât în partea de vest (aria
Câmpulung), cât ș i în partea de est (subzona Sinaia pusă în evidenț ă ca regiune de sine stătătoare dupa
secvenț a seismică produsă în mai iunie 1993, Mw<5,0).
Zona seismică Criș ana – Maramureș (CM) este situată în cea mai mare parte pe unitatea
tectonică numită Depresiunea Panonică. Cutremurele care se produc în zona Criș ana – Maramureș sunt
asociate unor linii de fractură, neexistând cutremure cu focare intermediare sau adaâci. Determinarea
seismicităț ii zonei Criș ana – Maramureș s-a efectuat utilizân în special informaîiile de la cutremurele
istorice, datorită inexistenț ei unor staț ii seismice situate în apropierea zonei seismice. În zona seismică
Satu Mare se remarca existenț a a doua zone epicentrale: prima, cea mai activă, pe culoarul tectonic al
Văii Eriului ș i a doua pe aliniamentul Halmeu – Livada. În secolul trecut s-a produs un singur cutremur
cu magnitudinea Mw=4.5
Zona seismică Shabla (SH), dezvoltata la sud de ț ara noastră, pe teritoriul Bulgariei, aparț ine
din punct de vedere tectonic marginii sudice a Platformei Moesice care se scufundă sub cuvertura
sedimentară a Mării Negre. În zona Shabla-Capul Kaliacra, au fost localizate o serie de falii normale cu o
direcț ie de dezvoltare NE-SW de-a lungul cărora sunt distribuite epicentrele unor cutremure crustale (de
adâncime mică). Mecanismul focal reflectă fidel sistemul de falii tectonice din zona Shabla: planul de
falie orientat NE-SW corespunde sistemului de falii orientat paralel cu litoralul Mării Negre, în timp ce
planul de falie orientat NW-SE corespunde cu orientarea faliei Intramoesice, ce se întinde din zona
Podisului Anatolian până în zona Carpaț ilor Meridionali. Evenimentul seismic major din 31 martie 1901
din zona Shabla a avut magnitudinea Mw=7.2. Adancimea focala (h =35 km) a indicat un proces activ în
crusta inferioară sau în litosfera superioară. În luna august 2009 s-a produs un cutremur de magnitudine
Mw =5.2 la adancimea de 20 km în Marea Neagra, la sud-est de litoralul românesc.
Zona seismică Banat (BA) este considerată cea mai importantă zona seismogenă crustală a
României. Seismicitatea zonei este caracterizată prin grupări ale epicentrelor în 4 zone de maximă
activitate seismică, bine corelate cu un complex sistem de falii de tip intracrustal. Pe baza studiilor
efectuate în zona (Marin ș i Roman, 2005) au fost identificate patru zone de activitate seismică, în
funcț ie de magnitudinile sau intensităț ile epicentrale maxime observate: zona Arad – Sannicolau Mare,
zona Timisoara – Banloc. În data de 10 Octombrie 1879, s-a produs în regiune cel mai puternic eveniment
seismic din secolul XIX. Acesta a fost urmat de 80 de replici, iar datorită condiț iilor geomorfologice,
aria afectată a avut o forma alungită de-a lungul Dunării, în direcț ia NW-SE. Efectul distructiv al acestor
cutremure din SE Banatului se resimte pe o zonă restransă de formă alungită, de-a lungul liniilor seismice
menț ionate anterior. În Câmpia Banatului au fost semnalate mai multe focare seismice, dar în special
cele din jurul oraș ului Timiș oara au provocat daune materiale. În data de 20 Noiembrie 1879, la
Timiș oara, un puternic cutremur a produs daune unor biserici ș i clădiri din suburbii.Cutremurul din
octombrie 1915: În perimetrul localităț ilor Ofsenita, Dolat, Banloc cad peste 50 de coș uri de fum ș i
turla bisericii din Banloc ș i 70 ziduri de calcar. Cutremurul din 1 octombrie 1956 (epicentru Banloc): au
fost afectate sute de frontoane ș i coș uri de fum în localitatile Banloc, Ghilad, Ciacova. O intensificare
importantă a activităț ii seismice în Banat a avut loc iî cursul anului 1991 (au fost semnalate peste 400 de
evenimente seismice, dintre care trei sș curi majore în 12 iulie la Banloc (M=5.7), 18 iulie la Herculane
(M=5.6) ș i 2 decembrie la Voiteg (M=5.6). Adâncimea focarelor este cuprinsa între 5 ș i 20 km, cele
mai mici (sub 10 km) predominând în zona centrală, iar cele mai mari observându-se în nord ș i sud.
Datorită adâncimii mici ale focarelor, cutremurele produse în zona Banat sunt considerate cutremure
locale. La cutremurele din 1991 în principalele localităț i afectate (Voiteg, Banloc, Ofsenita) s-au
constatat prăbuș iri pe directie NE-SW, prăbuș iri pe verticală, ruperi, dislocări, ieș iri în plan vertical,
crăpături, planuri de rupere la 450 ș i în x. La Timiș oara, la clădirile din zidărie ș i cărămidă (de exemplu
cele situate pe Splaiul Tudor Vladimirescu) au apărut crăpături în pereț i atât la 450 cât ș i în x. La
clădirile din zidărie ale Universităț ii Politehnica au apărut numeroase fisuri ș i crăpături în pereț i.
47
 Zona Dobrogei este strabatută de un număr mare de falii. Sedimente cu grosimi mari acoperă
majoritatea acestor falii, iar din punct de vedere al hazardului seismic indus de acestea, multe dintre ele
sunt caracterizate de o influenț ă foarte mică. Zona Dobrogea de Nord este strabatută de o importantă
linie tectonică: falia Focș ani–Galaț i–Tulcea–Insula Ș erpilor. Mai la sud de această falie se află un alt
accident tectonic important: Falia Peceneaga–Camena, care nu a generat până acum cutremure de
intensitate mai mare de 5.

8. Hărț ile de hazard la alunecări

Hazardul la alunecări de teren determinate de factorul pregătitor/declanşator climatic (precipitaţii) a
fost pus în evidenţă prin intermediul cantităţilor maxime anotimpuale de precipitaţii derivate din
observaţii meteorologice, corespunzătoare perioadelor de revenire de 10, 100 şi 1000 de ani (Fig.39). În
vederea obţinerii unei imagini cât mai reale a dimensiunii potenţialului pregătitor/declanşator al factorului
pluviometric, care au stat la baza analizei ulterioare a scenariilor de hazard la alunecări de teren, s-a
recurs la normalizarea cantităţilor anotimpuale extreme după totalul pluviometric anual, provenit tot din
măsurători. Analiza comparativă a hărţilor de hazard rezultate, aferente celor trei perioade de revenire,
ilustrează o extindere treptată a arealelor afectate de alunecări de teren, aferente claselor superioare şi
medii de hazard. Distribuţia arealelor afectate de alunecări de teren şi încadrarea lor în clasele de hazard
superioare (mare şi foarte mare) reflectă în mare măsură importanţa episoadelor de instabilitate
atmosferică asociate îndeosebi circulaţiilor sudice (ciclon mediteranean normal sau retrogad) în
favorizarea şi menţinerea unei dinamici accentuate a proceselor de modelare a versanţilor de tipul
alunecărilor de teren, prin supraumectarea substratului, a căror producere este uneori asociată unor
fenomene hidrologice de tip viitură. Indiferent de perioada de revenire, erealele încadrate în clasele medii
şi superioare de hazard la alunecări de teren determinate de factorul pregătitor/declanşator climatic sunt
Podişul Transilvaniei, Piemontul Getic, la care se adaugă areale extinse din Podişul Moldovei şi
respectiv, sectorul subcarpatic (mai ales cel moldovenesc şi de la Curbură) şi sectorul de fliş al Carpaţilor
Orientali. Conform estimărilor pentru perioada de revenire de 1000 de ani, factorul pluviometric va
influenţa semnificativ dinamica proceselor de versant din majoritatea unităţilor de relief menţionate
anterior, fapt evidenţiat de o creştere vizibilă a ponderii claselor superioare de hazard în detrimentul celei
medii (mai ales în Podişul Transilvaniei şi Podişul Moldovei), comparativ cu situaţia ilustrată în cadrul
hărţilor de hazard aferente celorlate perioade de revenire.
Analizând istoria (macro)seismică a zonelor seismogene în coroborare cu informaț iile de litologie,
diferenț e de nivel ș i distribuț ia pantelor (geodeclivitatea fiind direct proportională cu vs30 = viteza
medie a undelor seismice secundare în ultimii 30 m de la suprafaț a liberă, termen folosit frecvent în
estimarea miș cării seismice) disponibile, observăm că mai ales aria seismogenă Vrancea intermediar, dar
ș i ariile seimogene Banat, Danubius ș i Fagăraș – Câmpulung au posibilitatea de a declanș a deplasări
în masă (Fig.40). Un potenț ial mai mic în această privinț ă îl pot avea ș i zonele seismogene
Depresiunea Bârladului (I0 observat VI-VII) ș i Criș ana-Maramureș în care sunt raportate evenimente
cu MSK, mai ales în partea sa de Nord, pe teritoriul ucrainean. Prin analiza comparativă a celor
trei reveniri ale PGA (10,100,1000) iese în evidenț ă (mai plauzibil în cadrul revenirilor de 10 ș i 100 ani
ș i cu un grad ridicat de incertitudine în cadrul revenirii de 1000 ani) creș terea ponderii claselor de
hazard mare ș i foarte mare pe o dispunere spaț ială imprimată de distribuț ia PGA. Astfel, arealele cele
mai afectate în cazul unor astfel de scenarii sunt cele de la Curbura Subcarpaț ilor (ș i chiar a
Carpaț ilor, în sectoarele dezvoltate pe fliș paleogen), treimea mediană ș i sudică a Podiș ului Moldovei
(Podiș ul Central Moldovenesc, Colinele Tutovei, Podiș ul Covurlui), precum ș i Subcarpaț ii ș i
Piemontul Getic ș i Subcarpaț ii Moldovei. În condiț iile în care trăsăturile locale de susceptibilitate o
permit, areale cu hazard ridicat ș i foarte ridicat pot caracteriza, cu aspect mai mult sau mai puț in
insular, sectoare din Câmpia Moldovei ș i SV-ul Podiș ului Transilvaniei.

48
Fig. 39 Hărț ile de hazard la alunecări de teren induse de precipitaț ii maxime anotimpuale cu reveniri de 10 (sus), 100
(mijloc) ș i 1000 (jos) ani

49
Fig.40 Hărț ile de hazard la alunecări de teren induse de seisme (PGA, probabilistic), cu reveniri de 10 (sus), 100 (mijloc)
ș i 1000 (jos) ani

50
10. Bibliografie

Abrahamson NA, Atkinson G, Boore D, Bozorgnia Y, Campbell, K, Chiou B, Idriss IM, Silva W, Youngs R. (2008)
Comparison of the NGA ground-motion relations. Earthquake Spectra 24(1): 45-66
Abrahamson NA, Gregor N, Addo K (2015) BC Hydro ground motion prediction equations for subduction earthquakes.
Earthquake Spectra 32(1): 23-44
Akkar S, Bommer J (2010) Empirical equations for the prediction of PGA, PGV, and spectral accelerations in Europe, the
Mediterranean region, and the Middle East. Seismological Research Letters 81(2): 195-206
Aldea A, Văcăreanu R, Lungu D, Pavel F, Demetriu S (2014) Probabilistic seismic hazard assessment for Romania. Part II:
sensitivity analysis. Proceedings of the 5th National Conference on Earthquake Engineering and 1 st National Conference
on Earthquake Engineering and Seismology: 221-228
Ambraseys NN, Douglas J, Sarma SK, Smit PM (2005) Equations for the estimation of strong ground motions from shallow
crustal earthquakes using data from Europe and the Middle East: horizontal peak ground acceleration and spectral
acceleration. Bulletin of Earthqauke Engineering 3: 1-53
Atanasiu I (1961) Cutremurele de pământ din Romania, Edit. Academiei Române
Atkinson G, Boore D (2003) Empirical ground-motion relations for subduction-zone earthquakes and their application to
Cascadia and other regions. Bulletin of the Seismological Society of America 93(4): 1703-1729
Bazzurro P, Cornell CA (1999) Disaggregation of seismic hazard. Bulletin of the Seismological Society of America 89(2):
501-520
Bojariu R, Bîrsan MV, Cica R, Velea L, Burcea S, Dumitrescu Al, Dascălu SI, Dobrinescu A, Cărbunaru F, Marin L (2015)
Schimbările climatice – de la bazele fizice la riscuri şi adaptare, Edit. Printech, Bucureşti
Bommer JJ, Scherbaum F, Bungum H, Cotton F, Sabetta F, Abrahamson NA (2005) On the use of logic trees for ground-
motion prediction equations in seismic-hazard analysis. Bulletin of the Seismological Society of America 95(2): 377-
389
Bommer JJ, Scherbaum F (2008) The use and misuse of logic-trees in probabilistic seismic hazard analysis. Earthquake
Spectra 24: 997–1009
Bommer JJ, Douglas J, Scherbaum F, Cotton F, Bungum H, Fäh, D (2010) On the selection of ground-motion prediction
equations for seismic hazard analysis. Seismological Research Letters 81(5): 783-793
Bordei-Ion, E. (1983), Rolul lanţului alpino-carpatic în evoluţia ciclonilor mediteraneeni, Edit. Academiei, Bucureşti
Busuioc A, Caian M, Cheval S, Bojariu R, Boroneanţ C, Baciu M, Dumitrescu Al (2010) Variabilitatea ș i schimbarea climei
în România, Edit. Pro Universitaria, Bucureș ti
Cascini L (2008) Applicability of landslide susceptibility and hazard zoning at different scales. Engineering Geology 102:164-
177
Cauzzi C, Faccioli E (2008) Broadband (0.05 to 20 s) prediction of displacement response spectra based on worldwide digital
records. Journal of Seismology 12(4): 453-475
Chiou BS-J, Youngs RR (2008) An NGA model for the average horizontal component of peak ground motion and response
spectra. Earthquake Spectra 24: 173– 215
Clima României (2008) Edit. Academiei Române, Bucureşti.
Corominas J. (2000), Landslides and climate, 31 p.
Corominas J., Moya J. (2008), A review of assessing landslide frequency for hazard zoning purposes, Engineering Geology
102:193–213.
Corominas J, van Westen C, Frattini P, Cascini L, Malet JP, Fotopoulou S, Catani F, Van Den Eeckhaut M, Mavrouli O,
Agliardi F, Pitilakis K, Winter MG, Pastor M, Ferlisi ., Tofani V, Hervás J, Smith JT (2014) Recommendations for the
quantitative analysis of landslide risk. Bulletin of Engineering Geology and the Environment 73:209-263
Cotton F, Scherbaum F, Bommer JJ, Bungum H (2006) Criteria for selecting and adjusting ground-motion models for specific
target regions: Application to Central Europe and rock sites. Journal of Seismology 10: 137-156
Crozier MJ. (2005) Multiple-occurrence regional landslide events in New Zealand: Hazard management issues. Landslides
2(4):247-256.
Crozier MJ., Glade T. (1999), Frequency and Magnitude of Landsliding: Fundamental Research Issues, Zeitschrift für
Geomorphologie, NF Suppl Bd 115:141-155.
Danciu L, Tseletis G-A (2007) Engineerign ground-motion parameters attenuation relationships for Greece. Bulletin of the
Seismological Society of America 97(1B): 162-183
Douglas J (2016) Ground motion prediction equations 1964-2016. http://www.gmpe.org.uk.
Dragotă C (2006), Precipitaţii excedentare în România, Edit. Academiei, Bucureşti
Dudaş F (1999) Catastrofe naturale în Transilvania, Edit. Lumina, Oradea
Foulser-Piggott R, Goda K (2015) Ground-motion prediction models for Arias intensity and cumulative absolute velocity for
Japanese earthquakes considering single-station sigma and within-event spatial correlation. Bulletin of the
Seismological Society of America, DOI: 10.1785/0120140316
Garcia-Rodriguez MJ, Havenith HB, Benito B (2008) Evaluation of earthquake-triggered landslides in El-Salvador using a
GIS-based Newmark Model, Proceedings of the 14th World Conference on Earthquake Engineering, October 2008,
Beijing
Glade T, Anderson M, Crozier MJ (2005) Landslide hazard and risk. John Wiley & Sons Chichester

51
Gómez-Bernal A, Lecea MA, Juárez-García H (2012) Empirical attenuation relationship for Arias intensity in Mexico and
their relation with the damage potential. În Proceedings of Twelfth World Conference on Earthquake Engineering,
articolul nr. 3826
Guzzetti F, Carrara A, Cardinali M, Reichenbach P, (1999) Landslide hazard evaluation: a review of current techniques and
their application in a multi-scale study, Central Italy. Geomorphology 31 (1–4):181–216
Idriss IM (2008) An NGA empirical model for estimating the horizontal spectral values generated by shallow crustal
earthquakes. Earthquake Spectra 24(1): 217-242
Ismail-Zadeh A, Matenco L, Radulian M, Cloetingh S, Panza G (2012) Geodynamics and intermediate-depth seismicity in
Vrancea (the south-eastern Carpathians): current state-of-the art. Tectonophysics, 530-531: 50-79
Kijko A (2004) Estimation of the maximum earthquake magnitude, mmax. Pure and Applied Geophysics 161: 1655–1681
Kramer, SL (1996) Geotechnical earthquake engineering. Prentice Hall, Upper Saddle River, New Jersey
Li W, Huang R, Xu Q, Tang C (2013) Rapid Susceptibility Mapping of Co-seismic Landslides Triggered by the 2013 Lushan
Earthquake Using the Regression Model Developed for the 2008 Wenchuan Earthquake, J. Mt. Sci. 10(5): 699–715
Lungu D, Văcăreanu R, Aldea A, Arion C (2000) Advanced Structural Analysis, Conspress, Bucuresti.
Malet JP., Remaitre A., Puissant A., Schloegel R., Spickermann A., Moravek A., Schmidt A. Koenig B., Glade T., Promper C.,
Petschko H., Begueria S., Sanchez G., Serrano R. (2012), Changing RISKS: changing pattern of landlside risks as a
response to global changes in mountain areas. CIRCLE2 – EU FP7 EA-NET. Padova (prezentare orala).
Radulian M., Mândrescu Marin L (2015), Schimbările climatice – de la bazele fizice la riscuri ș i adaptare, Edit. Printech,
Bucureşti
Mărmureanu G, Popescu E, Popa M, Moldovan AI, Placinta AO, Ralulian M (2004) Seismic zoning characterization for the
seismic hazard assessment in south-eastern Romania territory. Acta Geodetica et Geophysica Hungarica 39(2-3): 259–
274
Mărmureanu,Gh .(2016) Certitudini/incertitudini in evaluarea hazardului şi a riscului seismic vrâncean,Editura Academiei
Române,ISBN:978-973-27-2611-2;350 pagini.
Mândrescu, N. (1981) The Romanian earthquake of March 4, 1977: aspects of soil behaviour, Rev. Roum. Geol. Geophys. et
Geogr. – Geophysique 25, 35-56.
Moldovan T (2015) Studii privind efectul evoluţiei normelor de proiectare seismică asupra vulnerabilităţii la colaps progresiv a
structurilor în cadre din beton armat, teza de doctorat, manuscris, UTCN
Opriș an I (2010) Cutremure de pamant si semne ceresti in istoria Romaniei, Ed.Saeculum I.O.
Pavel F, Văcăreanu R, Douglas J, Radulian M, Cioflan C, Bărbat A (2015) An updated probabilistic seismic hazard assessment
for Romania and comparison with the approach and outcomes of the SHARE project. Pure and Applied Geophysics,
DOI: 10.1007/s00024-015-1223-6
Radu C, Spânoche E (1977) On geological Phenomena associated with the 10 November 1940 earthquake. Rev. Roum. Geol.
Geophys. et Geogr. – Geophysique 21:159-165
Radulian M, Mandrescu N, Popescu E, Utale A, Panza G (2000) Characterization of Romanian seismic zones. Pure and
Applied Geophysics 157: 57-77
Reiter L (1990) Earthquake Hazard Analysis: Issues and Insights, Columbia University Press, New York
Sandu I, Pescaru IV, Poiană I, GeicuA, Cândea I, Ţâştea D (2008) Clima României, Administraţia Naţională de Meteorologie.
Edit. Academiei, Bucureşti
i efectele asupra agriculturii, Edit.
SITECH, Craiova
Sokolov V, Bonjer KP, Wenzel F, Grecu B, Radulian M (2008) Ground-motion prediction equations for the intermediate depth
Vrancea (Romania) earthquakes. Bulletin of Earthquake Engineering 6(3): 367-388
Sokolov V, Wenzel F, Mohindra R (2009) Probabilistic seismic hazard assessment for Romania and sensitivity analysis: A
case of joint consideration of intermediate-depth (Vrancea) and shallow (crustal) seismicity. Soil Dynamics and
Earthquake Engineering 29: 364-381
Stucchi M, Rovida A, Gomez Capera AA, Alexandre P., Camelbeeck T, Demircioglu MB, Gasperini P, Kouskouna V, Musson
RMW, Radulian M, Sesetyan K, Vilanova S, Baumont D, Bungum H, Fäh D, Lenhardt W, Makropoulos K, Martinez
Solares JM, Scotti O, Živčić M, Albini P, Batllo J, Papaioannou C, Tatevossian R, Locati M, Meletti C, Viganò D,
Giardini D (2013) The SHARE European Earthquake Catalogue (SHEEC) 1000–1899 Journal of Seismology 17: 523–
544
Şorodoc C (1962) Formarea şi evoluţia ciclonilor mediteraneeni şi influenţa lor asupra timpului în RPR, Cul. Lucr. Meteor.
IMH., Bucureşti
Travasarou T, Bray JD, Abrahamson N (2003) Empirical attenuation relationship for Arias intensity. Earthqauke Engineerign
and Structural Dynamics 32: 1133-1155
van Westen CJ, van Asch T, Soeters R (2006) Landslide hazard and risk zonation—why is it still so difficult?, Bulletin of
Engineering Geology and the Environment 65:167-184
van Westen CJ, Castellanos E, Kuriakose SL, (2008) Spatial data for landslide susceptibility, hazard, and vulnerability
assessment: an overview. Eng. Geol 102 (3–4):112–131
Varnes DJ (1984) Landslide Hazard Zonation. A Review of Principles and Practice. UNESCO. Paris
Văcăreanu R, Radulian M, Iancovici M, Pavel F, Neagu C (2015a) Fore-arc and back-arc ground motion prediction model for
Vrancea intermediate depth seismic source. Journal of Earthquake Engineering 19(3): 535-562
Văcăreanu R, Iancovici M, Pavel F, Neagu C (2015b). Macroseismic intensity prediction equations for Vrancea intermediate-
depth seismic source. Natural Hazards 79: 2005-2031
52
Văcăreanu R, Pavel F, Aldea A, Arion C, Neagu C (2015c) Elemente de analiză a hazardului seismic. Edit. Conspress,
Bucureș ti
Verburg PH, Soepboer W, Limpiador R, Espaldon MVO, Sharifa M, Veldkamp A (2002) Land use change modelling at the
regional scale: the CLUE-S model, Environmental Management, 30: 391–405
Youngs RR, Chiou SJ, Silva WJ, Humphrey JR (1997) Strong ground motion attenuation relationships for subduction zone
earthquakes. Seismological Research Letters 68(1): 58-73
http://infp.infp.ro/bigsees/default.htm
http://www1.infp.ro/catalog-seismic/evenimente

53
 EVALUAREA RISCULUI LA
DEPLASĂRI ÎN MASĂ

Raport de etapă:

4. Lista celor 40 de scenarii identificate pentru riscul la

deplasări în masă (alunecări de teren)

1
 CUPRINS

1. Introducere (IGAR)
2. Identificarea scenariilor
2.1. Aspecte metodologice (IGAR, ANM)
2.2. Cauzele ce ţin de predispoziţia terenurilor (IGAR)
2.3. Impactul potenţial al hazardului la alunecări de teren pe unităţi geomorfologice majore
(IGAR)
2.3.1. Analiza expunerii populaţiei la deplasări în masă (alunecări de teren). Evaluare la nivel
regional (unităţi geomorfologice)
2.3.2. Analiza expunerii categoriilor de utilizare/acoperire a terenurilor la deplasări în masă
(alunecări de teren). Evaluare la nivel regional (unităţi geomorfologice)
3. Cele 40 de scenarii de risc la alunecări de teren şi descrierea acestora
3.1. Scenarii de risc la alunecări de teren la scară naţională (care pot fi utilizate prin
detaliere/modificare metodologică şi pentru nivel regional/local (IGAR, ANM, INCDFP)
3.1.1. Scenarii de risc la alunecări de teren induse de factorul climatic (precipitaţii)
3.1.2. Scenarii de risc la alunecări de teren induse de factorul seismic
3.1.3. Scenarii de risc la alunecări de teren induse de factorul seismic (similar unor evenimente
istorice)
3.2. Scenarii de risc la alunecări de teren la scară locală (UTCB, URBAN-INCERC)
4. Lista scenariilor identificate (IGAR)

Bibliografie

2
 1. Introducere
În literatură există numeroase definiţii ale termenului scenariu, datorate caracterului profund
interdisciplinar al unui astfel de studiu (i.e. dezvoltarea unui/unor scenariu/ii). Nota comună tuturor
acestor definiţii este aceea că scenariul nu este o predicţie, ci o variantă/alternativă a viitorului
(Mahmoud et al., 2009, Van der Heijden et al., 2009). În anul 2008, IPCC (Intergovernmental Panel on
Climate Change) dă o definiţie a scenariului care s-a dovedit cea mai uzitată (inclusiv în cadrul HFA şi
SFDRR) din acel moment: “Scenariul este o descriere coerentă, consistentă şi plauzibilă a unei posibile
stări viitoare a lumii. Scenariul nu este o previziune; mai degrabă, fiecare scenariu reprezintă o imagine
alternativă asupra modului în care viitorul se poate dezvălui”. Construirea scenariilor este procesul de a
evalua evenimente viitoare posibile luând în considerare stări cu diferite grade de plauzibilitate.
Construirea unei liste de scenarii reprezintă rezultatul unei proceduri complexe, ce implică numeroase
variabile provenite din informaţiile cu sursă multiplă care trebuie luate în considerare.
Aşa cum se subliniază în literatură, pe plan internaţional sunt foarte rare cazurile (ex. Italia) în
care există inventare istorice asupra producerii deplasărilor în masă, suficient de cuprinzătoare, extinse şi
care conţin informaţii de calitate ce permit analiza directă a frecvenţei şi deci a hazardului la aceste
procese. În condiţiile în care şi la nivelul României un astfel de inventar lipseşte, în proiectul RO-RISK,
analiza cuplului de caracteristici magnitudine/frecvenţă a proceselor de deplasare în masă (alunecări de
teren), s-a realizat într-o manieră indirectă, prin referire la principalii factori declanşatori. Prin urmare,
scenariile de risc la deplasări în masă (alunecări de teren) au fost construite pe baza a doi factori cu rol
pregătitor/declanşator, factorul climatic şi cel seismic, în condiţiile unei utilizări a terenurilor în anii 2006
şi 2050. Într-o primă etapă a fost luată în considerare o serie foarte amplă de combinaţii posibile între
diverşi indicatori ai factorilor declanşatori, derivaţi din mai multe serii de date sau prin metodologii
diferite. Acest număr mare de combinaţii (peste 150) a fost redus treptat prin reducerea informaţiilor
redundante sau cu semnificaţie mai redusă şi păstrarea numai a celor mai relevante, după cum se va arăta
în continuare.
În categoria factorilor pregătitori/declanşatori de natură climatică, au fost alese precipitaţiile,
considerate a fi cel mai important şi răspândit declanşator al alunecărilor de teren. Literatura menţionează
diferite tipare de situaţii în care precipitaţiile au generat alunecări în funcţie de tipul de material din care
sunt constituiţi versanţii şi au influenţat tipul de răspuns geomorfologic (tipul de alunecări de teren)
(Corominas 2000). Astfel, pe versanţi cu roci permeabile, precipitaţiile intense şi de scurtă durată
declanşează alunecări superficiale şi curgeri de debris; precipitaţiile antecedente au în acest caz influenţă
foarte redusă. În roci cu o permeabilitate redusă, perioadele cu precipitaţii antecedente (în care, pe
parcursul a mai multor săptămâni sau luni, se succed multiple episoade de ploi) joacă un rol important în
declanşarea alunecărilor superficiale, contribuind la atingerea stării de presaturare a materialului
(Remaître şi Malet, 2012, în Malet et al 2012). Astfel, în condiţiile existenţei unor precipitaţii
antecedente, procese de instabilitate pot apărea în urma unor episoade de ploi cu intensităţi reduse. Cu
toate acestea, lungimea perioadei necesare pentru îndeplinirea condiţiei de umiditate antecedentă a
materialului este un subiect aflat încă în discuţie. În materiale coezive cu un conţinut ridicat de minerale
argiloase se pot reactiva alunecări (translaţionale şi rotaţionale) de profunzimi medii (adesea în asociere
cu curgeri de noroi) după precipitaţii de intensitate moderată, dar durată lungă sau după anotimpuri
umede. Alunecări de mari dimensiuni sunt aşteptate a se produce/reactiva după precipitaţii anotimpuale
însemnate cantitativ. Totuşi, mult mai frecvent, declanşarea alunecărilor de mari dimensiuni/profunzimi
este cauzată de factorul seismic.
Din lista extinsă1 a indicatorilor climatici relevanţi consideraţi în analiza hazardului la alunecări de
teren, furnizată de Admnistraţia Naţională de Meteorologie (ANM), au fost selectaţi trei indicatori ai
1
Indicii climatici utilizaţi pentru analiza caracteristicilor regionale, excedentare şi extreme ale regimului factorului climatic
pluviometric pregătitor/declanşator, în condiţiile climatului actual (1961-2015) şi viitor (2021-2050) sunt: cantităţile maxime
anuale de precipitaţii în 24, 48 şi 72 de ore cu perioade de revenire de 5, 10, 30, 50, 100 si 1000 de ani, percentila de 90 a
cantităţilor de precipitaţii în intervale cu durată maximă de zile consecutive cu precipitaţii, percentila de 90 a duratelor maxime
ale intervalelor de zile consecutive cu precipitatii, cantităţile maxime lunare, anotimpuale şi anuale de precipitaţii cu perioade
de revenire de 5, 10, 30, 50, 100 şi 1000 de ani.
3
regimului pluviometric extrem anotimpual şi zilnic, care reuşesc să surprindă cea mai mare parte din
diversitatea tiparelor asociate factorului pluviometric generator de alunecări de teren, enumerate mai sus:
cantităţile maxime anotimpuale, cantităţile maxime cumulate în intervale de 72 de ore şi duratele maxime
ale intervalelor umede (zile consecutive cu precipitaţii >1.0 mm) corespunzătoare percentilei 90. Aceşti
indicatori au fost calculaţi pe baza datelor provenite din observaţii meteorologice (1961-2015), dar şi din
proiecţii climatice (2021-2050), pe baza rezultatelor a şase experimente numerice disponibile cu modele
climatice regionale din programul EURO-CORDEX, care simulează climatul actual din România în
parametrii acceptabili (Bojariu et al., 2015). În urma analizei comportamentului precipitaţiilor din cele
şase modele EURO-CORDEX şi calibrării distribuţiilor de frecvenţă ale parametrilor simulaţi de
modelele climatice după datele provenite din observaţii, în procesul de selecţie şi descriere a celor 40 de
scenarii de risc au fost selectate două modele regionale considerate reprezentative din punct de vedere al
ecartului variabilităţii în domeniul valoric extrem şi anume: cel mai „umed” (WRF331F) şi cel mai
„uscat” (RACMO22E) (Tabel 1). Rezoluţia spaţială a informaţiei referitoare la factorul
pregătitor/declanşator climatic a fost îmbunătăţită de la 12.5 km a datelor iniţiale provenite din modelarea
climatică la 1 km, prin proceduri de downscalling spaţial.
Tabel 1. Modele climatice EuroCORDEX selectate de ANM pentru proiectul RO-RISK. În bold sunt
marcate modelele selectate pentru definirea celor 40 de scenarii de risc pe baza factorului
pregătitor/declanşator climatic
Nr. Centrul de modelare climatică regională Model regional Model global care furnizează
condiț iile laterale
1 CLMcom (Consorţiul CLMcom) CLM 4-8-17 MPI-ESM-LR
2 DMI (Institutul Meteorologic Danez) HIRHAM5 ICHEC-EC-EARTH
3 IPSL-INERIS (Laboratorul de Ştiinţa Climei şi WRF 331F
Mediului, IPSL, CEA/CNRS/UVSQ – Institutul IPSL-CM5A-MR
Naţional al Mediului Industrial şi al Riscurilor,
Halatte, Franţa)
4 KNMI (Institutul Regal Olandez de RACMO 22E ICHEC-EC-EARTH
Meteorologie)
5 MPI-CSC (Institutul Max-Planck – Centrul de REMO 2009 MPI-ESM-LR
Servicii Climatice Hamburg, Germania)
6 SMHI (Institutul Hidrometeorologic Suedez) RCA4 ICHEC-EC-EARTH

Scenariile de risc la deplasări în masă (alunecări de teren) având la bază factorul

pregătitor/declanşator climatic pentru perioada 2021-2050 au fost definite pe baza rezultatelor celor două
experimente numerice EURO-CORDEX selectate (Tabel 2), în baza a două dintre cele patru noi scenarii
IPCC. Aceste scenarii IPCC, numite „căi reprezentative de evoluţie a concentraţiilor” (RCPs), au fost
utilizate în ultimul raport IPCC (AR5) şi se referă la evoluţia viitoare a forcingului radiativ şi a
concentraţiilor de gaze cu efect de seră. În proiectul RO-RISK au fost utilizate scenariile RCP4.5 şi
RCP8.5 (Tabel 2), care pot fi descrise succint astfel:
- RCP 4.5: stabilizare fără depăşirea nivelului de 4.5 W/m2 a stimulului radiativ, corespunzător unui nivel
al emisiilor de CO2 la circa 650 ppm echivalent, după 2100 (RCP4.5, cunoscut şi sub denumirea de
„scenariul mediu de stabilizare”) (Clarke et al., 2007; Smith and Wigley, 2006; Wise et al., 2009). Acest
scenariu presupune, de asemenea, o implicare moderată a politicilor climatice, prin creşterea importanţei
programelor de împădurire pentru îmbunătăţirea stocării carbonului în vegetaţia naturală (van Vuuren et
al., 2011).

4
- RCP8.5: un scenariu „pesimist”, care anunţă o creştere rapidă şi continuă a emisiilor de gaze cu efect de
seră până în 2100, dar şi după acest an, simultan unei intensificări a forcing-ului radiativ până la 8.5
W/m2 până în 2100 (circa 1370 ppm echivalent a emisiilor de CO2) (Riahi et al., 2007). Acest scenariu
climatic presupune, de asemenea, lipsa unor politici climatice de reducere a emisiilor de gaze cu efect de
seră, o creştere accentuată a populaţiei, venituri scăzute ale populaţiei din ţările în curs de dezvoltare, o
cerere crescută de energie şi un consum energetic intens (mai ales prin utilizarea combustibililor fosili),
o rată moderată de creştere economică (GDP) şi una scăzută de dezvoltare tehnologică (Riahi et al.,
2011; van Vuuren et al., 2011).

Tabel 2. Caracteristicile principale ale scenariilor climatice selectate în RO-RISK (după Moss et al., 2010,
Rogelj et al., 2012)
RCP Forcing Concentraţia Anomalia Tendinţa Anomalia Diferenţieri faţă de
radiative echivalentă de termică estimată termică SRES scenariile SRES
(W/m2) CO2 (ppm) (⁰C) echivalentă
RCP4.5 4.5 după 650 2.4 Stabilizare B1 Mediana termică în
2100 fără RCP4.5 creşte mai
depăşire accelerat decât B1
până la jumătatea
secolului 21 şi mai
lent ulterior
RCP8.5 8.5 în 2100 1370 4.9 Creştere A1F1 Mediana termică în
continuă RCP8.5 creşte mai
lent decât A1F1 în
perioada 2035-2080
şi mai accelerat
ulterior

Alegerea scenariilor de risc s-a realizat pe baza unor situaţii predeterminate de frecvenţă
(exprimate prin intermediul perioadelor de revenire) corespunzătoare unor evenimente şi intervale
extreme în domeniul pluviometric excendentar. Din totalitatea perioadelor de revenire identificate într-o
primă etapă ca relevante pentru hazardul la alunecări de teren (5, 10, 30, 50, 100 si 1000 ani), selecţia
celor utilizate în construirea celor 40 de scenarii de risc, prin prisma factorului pregătitor/declanşator
climatic (10, 100, 1000 de ani), s-a făcut în acord cu practica meteorologică naţională şi este totodată
relevantă pentru analiza proceselor de versant, acoperind un spectru larg frecvenţă-magnitudine (impact
potenţial) a evenimentelor de alunecări de teren (ex. frecvenţă mare-magnitudine redusă şi frecvenţă
redusă-magnitudine ridicată). În acest spectru se încadrează majoritatea scenariilor de hazard considerate
în literatură (ex. cu reveniri de 10, 20, 30 sau 50 de ani) (Reichenbach et al. 2007, Malet et al. 2012).
Scenariile seismice s-au realizat la nivel naţional, unele dintre ele putând face subiectul şi unor
estimări/evaluări la nivel regional. Specificul alunecărilor de teren, ca morfogeneză şi morfodinamică,
precum şi specificul mişcărilor seismice (distribuţia pe areale extinse a unor valori ale parametrilor
seismici) fac extrem de dificilă realizarea unor scenarii cu caracter local. Parametrii seismici pentru
fiecare zonă seismogenă au fost preluaţi din catalogul ROMPLUS (http://www1.infp.ro/catalog-
seismic/evenimente), iar mecanismele de producere (soluţiile planelor de falie) au fost alese din
cataloagele Oros et al. (2008), Radulian et al. (2009) sau din colecţia de raporte seismice a INCDFP. La
nivel naţional s-au realizat scenarii cu distribuţia acceleraţiei de vârf a terenului (PGA; Peak Ground
Acceleration) cu reveniri de 10, 100, 225, 475, 985 ani. Clasificarea valorilor PGA în vederea folosirii
acestora la calculul susceptibilităţii la alunecări de teren este adoptată conform studiilor recente (Li et al,
2013) cu modificarea valorii limită de la care apare posibilitatea de producere a deplasărilor în masă.
Distribuţia cunoscută la acest moment a deplasărilor în masă induse de cutremurul din 4 martie 1977
coroborată cu posibilele izoacceleraţii, calculalte sintetic cu diferite GMPE indică faptul că se pot folosi
următoarele clase ale PGA (cm/s2): 0-40, 41-100, 101-250, 250-500, >500. Dacă într-o primă fază s-au
luat în calcul toate sursele seismice de pe teritoriul României, lipsa unor cazuri confirmate care să
certifice legătura cutremurelor cu alunecări de teren au condus la selectarea sursei Vrancea intermediar.

5
 O altă variabilă considerată în compunerea scenariilor de hazard la alunecări este reprezentată de
utilizarea/acoperirea terenului, întrucât poate induce modificări în predispoziţia acestora la alunecări.
Scenariile privind utilizarea/acoperirea terenurilor pentru anii 2030 şi 2050 au fost simulate în acord cu
metodologia CLUE (The Conversion of Land Use and its Effects). Modelarea s-a făcut utilizând baza de
date Corine Land Cover, pentru anii 1990 şi 2000, precum şi o serie de date fizico-geografice şi socio-
economice geospaţiale şi statistice din care au fost generaţi în total 31 factori cauzali ai schimbărilor,
grupaţi în contextul celor opt categorii de utilizare/acoperire a terenurilor simulate. Modelarea s-a făcut pe
baza trendului istoric liniar al schimbărilor (1990-2000), calculat la nivel de regiune de dezvoltare a ţării2,
în acord cu datele Corine Land Cover. Modelarea dinamicii modului de utilizare/acoperire a terenurilor în
relaţie cu factorii cauzali a fost realizată prin metoda regresiei logistice binare. Simularea a fost făcută
utilizând DYNA-CLUE, rezultând griduri cu celula de 100 m care conţin informaţii spaţio-temporale
referitoare la distribuţia categoriilor de utilizare/acoperire a terenurilor la nivel de regiune de dezvoltare,
agregate ulterior la nivel de ţară. Din cele două imagini viitoare posibile obţinute (2030 şi 2050), în lista
celor 40 de scenarii a fost păstrată doar cea corespunzătoare anului 2050 pentru a analiza posibilele efecte
ale unor schimbări mai accentuate.

Pe lângă alunecările de teren, în etapa iniţială a conceperii unor scenarii de hazard şi risc, au fost
considerate şi procesele de prăbuşire (căderi). Totuşi, este cunoscut faptul că în cazul unui procent ridicat
al deplasărilor sub forma prăbuşirilor/căderilor, procesul declanşator nu poate fi identificat (sintetizat de
Corominas şi Moya în 2008). Acestea par să se producă spontan sau ca efect al ciclurilor de îngheţ-
dezgheţ, dezagregarea rocii, presiunea rădăcinilor sau al infiltrării apei din precipitaţii în fisuri. Prin
urmare, ţinând cont de această predictibilitate dificilă a proceselor de prăbuşire/cădere, precum ș i de alte
considerente de ordin teoretic ș i practic, precum scara mică (naț ională) a studiului, dimensiunea celulei
de bază (pixel) a hărț ii ș i mai important, lipsa unei baze de date suficient de consistentă ș i cu o
acurateț e mare a poziț ionării spaț io-temporale a proceselor consemnate, s-a renunţat la compunerea
şi analiza unor scenarii de hazard şi risc la prăbuș iri/căderi, considerându-se că gradul foarte
mare de incertitudine poate altera major calitatea rezultatului final.
În conformitate cu prevederile legii (LG 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a
teritoriului naţional - Secţiunea a V-a Zone de risc natural, respectiv a HG nr. 447/2003, pentru
aprobarea Normelor metodologice privind modul de elaborare şi conţinutul hărţilor de risc natural al
alunecărilor de teren şi de completare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism în
conformitate cu prevederile HG nr.382/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice privind exigentele
minime de conţinut ale documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru zonele cu riscuri
naturale), la nivel naţional există o hartă a coeficientului mediu de hazard. Aşa cum s-a arătat în detaliu
în etapele anterioare (de analiză de hazard), această hartă nu poate constitui un scenariu de hazard
plauzibil la nivel naţional întrucât o privire detaliată asupra ei a scos în evidenţă o serie de incertitudini,
care fac deosebit de dificilă utilizarea acesteia în mod unitar, la nivelul României. Aceste incertitudini
pornesc de la faptul că hărţile tematice au fost realizate de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, astfel
că au apărut modificări de interpretare în cadrul limitelor de judeţ. Totodată, în ciuda cerinţelor, modelele
numerice ale terenului pe baza cărora s-au calculat o serie de factori au avut rezoluţii spaţiale diferite (10-
100 m). În acelaşi timp, prezenţa sau absenţa (sau caracterul incomplet) unor hărţi tematice a influenţat în
egală măsură distribuţia valorilor unor factori. Toate aceste considerente au dus la concluzia că folosirea
acestei hărţi pentru calibrarea (şi ulterior prioritizarea) unor scenarii ar fi mult prea hazardantă, necesitând
numeroase şi complexe operaţiuni de corectare şi omogenizare de conţinut informaţional.
Prezentul raport are ca obiectiv alegerea şi descrierea a 40 de scenarii (naţionale şi locale) legate
de riscul la alunecări de teren, care furnizează baza ştiinţifică necesară pentru sprijinirea procesului
decizional în ceea ce priveș te prevenirea ș i managementul acestui risc la nivel naţional. Raportul este
structurat în patru capitole. După capitolul introductiv, capitolul următor (2) prezintă o serie de
consideraţii metodologice referitoare la realizarea hărţilor de hazard la alunecări de teren din perspectiva
celor doi factori pregătitori/declanşatori consideraţi (climatic şi seismic), precum şi o caracterizare
regională a elementelor expuse (populaţie, utilizarea/acoperirea terenurilor) la deplasări în masă la nivelul
unităţilor geomorfologice majore. Capitolul 3 cuprinde descrierea detaliată a celor 40 de scenarii la scară
2
În contextul evaluării regionale, în Regiune de Dezvoltare Sud-Muntenia a fost inclusă ș i Regiunea de Dezvoltare Bucureș ti-Ilfov.
6
naţională (1-38) şi locală (39-40) legate de riscul la alunecări de teren în România (cauze, zona potenţial
afectată, impact potenţial, probabilitate de apariţie). În ultimul capitol al raportului, este sintetizată lista
celor 40 de scenarii identificate şi descrise legate de riscul la alunecări de teren la scară naţională şi
locală. În cadrul acestui report, atât alegerea, cât şi descrierea celor 40 de scenarii, s-au realizat pe baza
expertizei şi datelor existente în arhivele celor cinci instituţii partenere în proiectul RO-RISK după cum
urmează: IGAR, ANM şi INCDFP (identificarea şi descrierea scenariilor 1-38 la scară naţională legate de
riscul la alunecări de teren determinate de factorii pregătitori/declanşatori climatic şi seismic) şi UTCB şi
URBAN-INCERC (identificarea şi descrierea celor scenariilor 39 şi 40 la scară locală - Iaşi şi respectiv,
Comarnic).

2. Identificarea scenariilor
2.1. Aspecte metodologice

Abordările indirecte de hazard la alunecări de teren se bazează pe presupunerea că perioada de

revenire a acestor procese de versant este aceeaşi cu cea a pragului declanşator critic
determinat/considerat. Estimarea magnitudinii evenimentelor pluviometrice asociate perioadelor de
revenire stabilite s-a realizat identificând în prealabil distribuţia de densitate a probabilităţilor cea mai
potrivită pentru fiecare şir de date al indicilor climatici calculaţi pentru perioada de observaţii 1961-2015
(55 de ani) şi utilizaţi pentru caracterizarea factorului climatic pregatitor/declanşator al deplasărilor în
masă. Distribuţii teoretice de densitate a probabilităţilor testate în acest scop sunt: General Extrem Value
(GEV), Gumbel, Frechet, Weibull, Gamma şi General Gamma pentru care s-au aplicat teste de
concordanţă (de tipul Kolmogorov-Smirnov, Anderson-Darling şi Chi-Squared), în vederea selecţiei celei
mai potrivite. Funcţia de distribuţie a probabilităţilor pentru estimarea magnitudinii evenimentelor
pluviometrice extreme cu diferite perioade de revenire este cea de tip Gumbel (dublu exponenţială),
utilizată în mod obişnuit pentru calculul valorilor extreme în practica meteorologică naţională (Clima
României, 2008). Nivelurile extreme corespunzătoare perioadelor de revenire de 10, 100 şi 1000 de ani au
fost estimate atât pentru climatul actual (perioada de observaţii 1961-2015), cât şi pentru cel viitor
(perioada de proiecţii climatice 2021-2050). De menţionat este faptul că, pentru estimările nivelurilor
extreme cu perioada de revenire de 1000 de ani (solicitată de IGSU), gradul de incertitudine este foarte
ridicat din punct de vedere al semnificaţiei statistice, prin lungimea redusă a şirurilor de date intrate în
analiză (de 55 de ani pentru perioada de observaţii şi 30 de ani pentru perioada de proiecţii climatice), faţă
de cea necesară de cel puţin 250 de ani. De asemenea, în cazul indicelui referitor la duratele maxime ale
intervalelor de zile consecutive cu precipitaţii, au fost estimate nivelurile corespunzătoare percentilei de
90 atât pentru climatul actual, cât şi pentru cel viitor. Percentila de 90 este un eveniment extrem ce poate
fi considerat ca fiind asociat unei perioade de revenire de aproximativ 10 ani (Malet et al. 2012). Totuşi,
şi aici incertitudinile ce afectează valorile acestei percentile sunt determinate de lungimea relativ scurtă a
şirurilor de date pe care se bazează calculele. Un alt tip de incertitudine ce afectează frecvenţa pentru care
sunt calculate anumite magnitudini este generat de ordonarea/structurarea temporală (ciclicităţi) a
fenomenelor naturale (în cazul precipitaţiilor de ex., prezenţa unor cicluri umede şi uscate cu perioade de
mai mulţi ani).
Metodologia realizării hărţilor de hazard pornind de la indicii climatici cu diferite reveniri.
Literatura de specialitate raportează cantităţi critice de precipitaţii asociate cu declanşarea proceselor de
instabilitate a versanţilor care variază foarte mult de la un loc la altul. Un rol important în controlul
acestei variabilităţi îl deţin condiţiile climatice şi fizico-geografice locale. Atunci când precipitaţiile dintr-
un anumit spaţiu depăşesc condiţiile normale, acestea declanşează procese de deplasare în masă (Cannon
şi Ellen, 1988). Prin urmare, cu cât precipitaţiile medii anuale (PMA) sunt mai ridicate, cu atât pragurile
de precipitaţii cu potenţial de declanşare a unor procese de alunecare este sunt mai ridicate (ex. Govi şi
Sorzana, 1980). Explicaţia furnizată de Sanderson et al (1996), rezidă în adaptarea începând cu ultima
perioadă glaciară, a versanţilor la condiţiile climatice normale sub toate aspecte, inclusiv al proceselor
gravitaţionale. Pentru a putea compara între ele pragurile de precipitaţii asociate cu producerea
alunecărilor de teren în diverse regiuni ale Globului, o procedură ce se aplică frecvent este normalizarea
7
acestora. Guidicini şi Iwasa (1977, în Corominas, 2000) au propus utilizarea raportului dintre cantităţile
totale de precipitaţii ale unui eveniment şi precipitaţiile medii multianuale ale locului. Această procedură
a mai fost utilizată în cadrul proiectului FP7 ECLISE, în studiul hazardului la alunecări în Regiunea
Seismogenă Vrancea, pentru a permite comparaţii ale potenţialului declanşator al precipitaţiilor la
altitudini diferite (Jurchescu et al., in prep.). Normala unei zile cu precipitaţii este folosită pentru
normalizarea precipitaţiilor cu intensitate ridicată care declanşează deplasări în masă (Wilson, 1997 în
Corominas 2000) şi a fost utilizată şi în acest proiect în procesarea indicatorilor de precipitaţii cu
intensitate mare, dar durată scurtă. Pentru normalizarea percentilei 90 a duratelor maxime ale intervalelor
de zile consecutive cu precipitaţii a fost utilizată durata medie anuală a intervalului de zile consecutive cu
precipitaţii.
Astfel, şi în cadrul acestui proiect, indicatorii de precipitaţii selectaţi în vederea analizei
scenariilor de hazard la alunecări de teren, au fost normalizaţi, în vederea obţinerii mărimii reale a
potenţialului lor declanşator.
În ceea ce priveşte parametrii obţinuţi pe baza şirurilor de date simulate pentru viitor (2021-2050)
în condiţiile unor scenarii de schimbări climatice, este bine cunoscut faptul că există incertitudini cu
privire la rata exactă a schimbării, la utilizarea diferitelor modele, scenarii climatice şi metode de
proiectare la scări mai fine, intervale de proiecţie etc. (Tiago et al. 2014, în Bojariu et al. 2015). Pentru a
îndepărta acest neajuns, înainte de a efectua normalizările, a fost calculat raportul dintre valorile viitoare
şi cele obţinute pentru perioada de referinţă (1971-2000). Acest raport indică, în cazul fiecărui parametru
ales, schimbarea proiectată pentru viitor. Această schimbare a fost apoi aplicată asupra hărţilor cu
distribuţia aceloraşi parametri, dar obţinuti pe seama datelor măsurate, la staţiile meteorologice în
perioada de observaţii (1961-2015) (prelucrări similare efectuate de Malet et al. 2012). Rezultă astfel şi
hărţi cu distribuţia posibilă a valorilor parametrilor pentru perioada viitoare, ce pot fi comparate cu cele
valabile în prezent.
În vederea analizei hazardului, în cazul scenariilor selectate, s-a urmărit estimarea, la nivelul
fiecărui pixel, unei corespondenţe între magnitudinea factorului climatic şi magnitudinea efectului său
(producerea proceselor de instabilitate) aşteptat. Aşa cum s-a arătat în Raportul privind Metoda optimă de
evaluare a riscului specific la deplasări în masă, dacă la scări locale magnitudinea efectului
evenimentelor declanşatoare face referire la mărimea/profunzimea unor deplasări individuale, pentru
teritorii mari analizate la scări mici (naţionale/regionale), ea nu mai are în vedere procesele individuale, ci
aglomerările de deplasări, denumite în literatură şi evenimente regionale de deplasare de producere
multiplă (Crozier, 2005). Limitările pe plan mondial derivă din dificultatea definirii magnitudinii
acestora, dar şi din disponibilitatea foarte restrânsă a datelor. Pentru exprimarea magnitudinii sunt propuşi
diverşi indicatori (Crozier şi Glade, 1999; Crozier 2005), între care cei mai simpli se referă la numărul
total de procese declanşate sau la densitatea acestora. Relaţii credibile, bine fundamentate pot fi stabilite
doar în cazul existenţei unor înregistrări suficient de cuprinzătoare asupra distribuţiei proceselor produse
ca efect al precipitaţiilor de anumite magnitudini.
În estimarea unor astfel de corespondenţe/relaţii, s-a ţinut cont atât de informaţiile conţinute în
setul de date naţional privind procesele de versant istorice furnizat de IGSU, cât şi de judecata de tip
expert, având în vedere caracterul incomplet şi acurateţea spaţială foarte variabilă a datelor referitoare la
alunecări. Analiza informaţiei istorice constituie un important punct de plecare. În vederea înţelegerii
semnificaţiei declanşatoare a diverşilor indicatori de precipitaţii selectaţi pentru realizarea scenariilor de
hazard, au fost studiate valorile înregistrate de parametri similari în cazul producerii unor evenimente de
alunecări istorice generatoare de pagube, desprinse din cadrul inventarului furnizat de IGSU. Totodată a
fost analizat şi efectul produs (număr de alunecări / unitatea de suprafaţă), ştiindu-se că, odată cu
depăşirea pragului critic de declanşare este aşteptat ca şi numărul / densitatea proceselor cauzate să
crească. Întrucât însă această relaţie este controlată pentru o anumită regiune de susceptibilitatea terenului
(Corominas şi Moya, 2008), analiza semi-cantitativă a fost întreprinsă diferenţiat pentru teritorii cu
diferite clase de predispoziţie.
Analiza a permis totuşi formarea unei judecăţi care a stat ulterior la baza clasificării factorilor
declanşatori consideraţi şi a construirii matricilor Suceptibilitate * Magnitudinea factorului declanşator
pentru derivarea claselor nominale (calitative) de hazard la alunecări. Incertitudinile în acest caz sunt
proprii unei analize semi-cantitative.
8
 La nivel naţional, scenariile seismice s-au realizat pe baza analizei probabilistice de hazard
seismic (APHS). Aceasta s-a realizat considerând toate mişcările terenului provenind de la cutremure ce
se pot produce în sursele seismice identificate, de orice magnitudine posibilă şi/sau de la orice distanţă
sursă-amplasament, împreună cu incertitudinile asociate acestora. APHS integrează în totalitate toate
incertitudinile aleatoare provenite din analiza seismicităţii şi a parametrilor aşteptaţi ai mişcării terenului
la un viitor cutremur într-un anumit amplasament. APHS a oferit o descriere probabilistică (frecvenţa
medie de depăşire) a unei mărimi caracteristice, precum acceleraţia de vârf a terenului (PGA). La nivel
regional, scenariile seismice au fost dezvoltate pe baza analizei deterministe de hazard seismic (ADHS),
ce a presupus lucrul cu mai multe scenarii (variante de „cutremure de control”): cutremurul maxim
observat (reasonable worst case scenario) şi cutremurul maxim posibil sau prognozat (worst case
scenario).

Probabilitatea suprapunerii a două evenimente declanşatoare bine definite (particulare) (ex.

precipitaţii excedentare şi cutremur de o anume magnitudine) se compune din probabilităţile de producere
a fiecărui eveniment în parte, prin înmulţirea acestora, devenind astfel mult inferioară probabilităţilor de
producere separată a celor două evenimente considerate.
Probabilităţile calculate pentru diverşii indici utilizaţi în exprimarea factorilor
pregătitori/declanşatori sunt afectate de incertitudini. O presupunere importantă pe care se bazează
abordările indirecte de hazard la alunecări de teren şi care devine astfel o sursă de incertitudini, o
constituie faptul că, perioada de revenire acestor procese de versant este aceeaşi cu cea a pragului
declanşator critic determinat/considerat. În realitate însă, în afară de evenimentele regionale de declanşare
majore (precipitaţii, cutremure), există multiple tipuri de declanşatori regionali (ex. topirea zăpezii) sau
locali (eroziunea laterală a râurlor). Astfel, probabilitatea proceselor de alunecare ce pot fi induse de
oricare din aceştia sau de oricare dintre feluritele combinaţii posibile între aceştia, este în realitate mult
mai ridicată decât a cea a oricărei condiţii declanşatoare considerate separat. Prin urmare, perioadele de
revenire ce pot fi calculate redau doar o estimare minimă a probabilităţii proceselor (Corominas et al.
2014).

Estimarea structurii viitoare a modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050) s-a

realizat utilizând metodologia CLUE (The Conversion of Land Use and its Effects), metodă care are ca
obiectiv principal simularea schimbărilor posibile survenite în structura viitoare a modului de
utilizare/acoperire a terenurilor în condiţiile unor scenarii diverse de dezvoltare (Verburg et al., 2002).
Până în prezent, CLUE a fost aplicat în peste 150 de areale din Europa, Asia, Africa, America Centrală,
Australia, la nivel regional sau naţional, fie pentru simularea fluxurilor schimbărilor (ex. despăduriri,
urbanizare, abandonarea terenurilor, degradarea terenurilor ş.a.), fie în contextul evaluării integrate a
schimbărilor în acoperirea terenurilor sau modelarea viitoare a relaţiei dintre aceste schimbări şi hazardul
la alunecări de teren sau inundaţii. În cadrul proiectului, modelarea a fost făcută utilizând baza de date
Corine Land Cover (1990, 2000) şi o serie de date fizico-geografice şi socio-economice geospaţiale şi
statistice reprezentând factori cauzali ai schimbărilor, grupate în contextul celor opt categorii de
utilizare/acoperire a terenurilor simulate: date statistice socio-economice integrate la nivel de LAU2
(sursa INS); date referitoare la indicatori climatici (sursa ANM); date referitoare la căile de comunicaţii;
date referitoare la clasele de soluri (sursa ICPA); date referitoare la ariile protejate majore (sursa MMAP);
date referitoare la centrele urbane; date referitoare la centrele majore de exploatare/prelucrare a lemnului;
date derivate din DEM. Cuantificarea relaţiilor dintre categoriile de utilizare/acoperire a terenurilor şi
factorii săi cauzali s-a făcut prin regresia logistică binară în care categoriile de utilizare/acoperire a
terenurilor reprezintă variabilele dependente, iar factorii cauzali variabile independente. Predicţia a fost
făcută prin asumarea unui trend liniar de creştere/descreştere, descris de rata schimbărilor din perioada
1990–2000 (baza de date Corine Land Cover), calculat pentru fiecare categorie de utilizare/acoperire a
terenurilor la nivel de regiune de dezvoltare a ţării. În final au rezultat griduri cu celula de 100 m care
conţin informaţii spaţio-temporale referitoare la distribuţia categoriilor de utilizare/acoperire a terenurilor
pentru anul 2050, la nivel de regiune de dezvoltare, agregate ulterior la nivel de ţară. Pentru testarea
performanţei modelului au fost utilizate două metode de validare, bazate pe corelaţia dintre datele reale şi
9
cele prezise: validarea statistică utilizând curba ROC (Receiver Operating Characteristics) şi validarea
spaţială, prin corelarea datelor prezise şi cele reale din anul 2006 (sau 2012, în funcţie de validarea
integrală a datelor Corine Land Cover).
Pentru o descriere preliminară a impactului potenţial al scenariilor de risc la alunecări de teren
asupra utilizării/acoperirii terenurilor au fost utilizate două baze de date geospaţiale: anul 2006 (pentru
situaţia actuală) şi anul 2050 (situaţia viitoare), structurate în 8 categorii de utilizare/acoperire, în acord cu
datele Corine Land Cover (Tabel 3).
Situaţia utilizării terenurilor din anul 2006 este în acord cu baza de date Corine Land Cover,
elaborată de Agenţia Europeană de Mediu. Situaţia viitoare constituie rezultatul simulării în acord cu
metodologia CLUE, metodă care estimează pentru anul 2050 extinderea suprafeţelor artificiale în toate
unităţile de relief, cu precădere în Subcarpaţi şi unităţile de podiş. Pentru terenurile arabile, se prevăd
scăderi semnificative în unităţile montane şi Subcarpaţi şi creşteri în unităţile de câmpie şi cele de podiş.
Pentru culturile permanente (vii şi livezi), este preconizată o diminuare cu circa 19%, cu precădere în
regiunile viticole şi pomicole din Subcarpaţii Vrancei, Dobrogea şi unele unităţi ale Câmpiei Române.
Este aşteptată o uşoară creştere a suprafeţei forestiere cu 0,7% la nivelul ţării, cu deosebire în unităţile
montane şi Subcarpaţi (15%), în detrimentul vegetaţiei ierboase dezvoltate la limita superioară actuală a
pădurilor sau în cadrul pădurilor puternic fragmentate. Despăduriri semnificative sunt aşteptate în
Depresiunea Transilvaniei, nordul Munţilor Apuseni şi îndeosebi în unităţile de câmpie, datorită
extinderii păşunilor şi fâneţelor sau a terenurilor arabile. Pentru terenurile agricole eterogene (culturi
anuale şi/sau culturi permanente asociate cu vegetaţie naturală) sunt estimate extinderi în Subcarpaţi,
Piemontul Getic şi Dealurile Banatului, respectiv diminuări în Câmpiile Banatului, Someşului, Olteniei şi
Bărăganului.
Totodată, în unităţile montane şi subcarpatice sunt preconizate diminuări ale suprafeţelor acoperite
cu păşuni şi fâneţe (în Munţii Retezat-Godeanu, Parâng-Cindrel, Teleajenului, Bistriţei, Rodnei,
Subcarpaţii Vrancei), ca urmare, în special, a regenerărilor naturale ale pădurilor, cât şi extinderii
vegetaţiei de tranziţie. În Podişul Transilvaniei, Dealurile Banatului, Dobrogea şi unele depresiuni
intramontane, se prevăd extinderi semnificative în detrimentul terenurilor arabile şi agricole eterogene,
dar şi a vegetaţiei forestiere. Arbuşti/tufărişuri în asociaţie cu vegetaţie ierboasă vor înregistra scăderi
semnificative, îndeosebi în Subcarpaţi Buzăului şi Vrancei, în Dobrogea de Nord, unele unităţi montane şi
în Dealurile Banatului, ca urmare a împăduririlor sau extinderii păşunilor şi fâneţelor.
De asemenea, în descrierea preliminară a impactului potenţial al celor 40 de scenarii de alunecări
de teren au fost consideraţi o serie de indici şi indicatori cu relevanţă pentru impactul asupra populaţiei
la nivel de unitate geomorfologică şi disponibilitate la nivel naţional pentru asigurarea comparabilităţii.
Sursa bazei de date a reprezentat-o Institutul Naţional de Statistică: Recensământul Populaţiei şi
Locuinţelor 2011 şi baza de date TEMPO-online (http://statistici.insse.ro/shop/). Indicatorii folosiţi în
analiza impactului deplasărilor în masă asupra populaţiei la nivel de unitate geomorfologică au fost:
numărul total de LAU2, numărul total de locuitori (total, minim şi maxim), densitatea populaţiei (valoarea
minimă şi maximă), structura populaţiei pe medii de rezidenţă, mărimea demografică a LAU2, tipurile
morfostructurale de sate.

10
Tabel 3. Clasele de utilizare/acoperire a terenurilor, grupate în funcţie de nivelul 3 de clasificare Corine
Land Cover identificate pe teritoriul României
Utilizarea/acoperirea terenurilor (categorii
simulare CLUE)
1 Suprafeţe artificiale
2 Terenuri arabile
3 Culturi permanente
4 Păș uni ș i fâneț e
Arbuşti / tufăriș uri în asociaţie cu vegetaț ie ierboasă
5
vegetaţie ierboasa
6 Păduri
Terenuri dezgolite sau cu vegetaţie
7 332 Roci/soluri dezgolite
ierboasă rară
8 Terenuri agricole eterogene
Nivel 3 clasificare CORINE
111 Arii construite (aşezări) continue
112 Arii construite (aşezări) discontinue
121 Unităţi industriale şi/sau comerciale
122 Reţea de căi de comunicaț ii şi terenuri asociate acestora
123 Arii portuare
124 Aeroporturi
131 Situri de extracţie a minereurilor
132 Depozite (în special de gunoi)
133 Spaț ii aflate în construcţie
141 Spaţii urbane verzi
142 Spaț ii pentru agrement
211 Terenuri arabile neirigate
212 Terenuri arabile irigate
213 Orezării
221 Vii
222 Livezi şi plantaţii cu fructe de pădure
231 Păşuni
321 Pajişti naturale
322 Vegetaț ie dominată de arbuș ti/tufăriș uri în asociaț ie cu
323 Vegetaţie sclerofilă
324 Vegetaţie de tranziţie pădure-arbuşti
311 Păduri de foioase
312 Păduri de conifere
313 Păduri mixte
331 Plaje, dune, terenuri nisipoase
333 Terenuri cu vegetaţie ierboasă rară
241 Culturi anuale asociate cu culturi permanente
242 Arii cultivate cu structură complexă
243 Terenuri predominant agricole cu importante arii ocupate de
vegetaţie naturală

2.2. Cauzele ce ţin de predispoziţia terenurilor

În stabilirea celor 40 de scenarii de risc s-au evaluat, într-o primă fază, cauzele de predispoziţie,
reprezentate de geodeclivitate, litologie şi utilizarea terenurilor. S-au calculat ponderile alunecărilor de
teren din inventar pe fiecare clasă a fiecărui factor de predispoziţie (ca valori procentuale standardizate,
rezultate din ponderea totală şi raportate la suprafaţa fiecărei clase), acest lucru stând la baza estimării
unor scenarii la nivel naţional, care pot ulterior să rezulte în scenarii regionale.
La nivel regional, s-au separat următoarele areale cu hazard relativ ridicat:
Munţii Carpaţi: arealele cu înclinări ale versanţilor de 5-15 grade (ce corespund în general
contactului culmilor montane cu areale depresionare), utilizate predominant ca păşuni şi fâneţe
(nedispunând de o pătură tampon de vegetaţie forestieră care să permită infiltrarea într-un ritm controlat a
apelor provenite din precipitaţii) sau ca terenuri agricole eterogene. Ponderea destul de însemnată a
prezenţei alunecărilor pe terenuri acoperite de pădure scoate în evidenţă posibilitatea construirii unor
scenarii ce presupun apariţia unor alunecări de magnitudine mare, declanşate de valori de precipitaţii cu
caracter excedentar, ce manifestă o perioadă de revenire lungă. Din punct de vedere litologic, scenariile
spaţiale scot în evidenţă arealele montane dezvoltate pe roci friabile de tip fliş (alternanţe de gresii mai
mult sau mai puţin coezive cu intercalaţii şistoase, marnoase şi argiloase). Datorită coeziunii scăzute,
11
unităţile montane dezvoltate pe formaţiuni siliciclastice cu cimentaţie grosieră şi/sau formaţiunile
vulcanice prezintă, de asemenea, un hazard relativ ridicat.
Subcarpaţii: extinderea largă a suprafeţelor cu înclinări de 5-15 grade, acoperite în general cu
păşuni şi fâneţe dar şi cu terenuri agricole eterogene (în acest caz fiind vorba în special de livezi aflate
într-un stadiu avansat de degradare) duc la extinderea mare a arealelor cu hazard relativ ridicat.
Distribuţia acestor arată o corelare bună cu litologia, formaţiunile predominant marnoase şi argiloase,
precum şi cele ce prezintă o dispunere alternativă a acestora cu strate subţiri de gresii slab coezive,
corespunzând arealelor depresionare, în timp ce culmile deluroase importante sunt dezvoltate pe
formaţiuni grezoase sau conglomeratice mai coezive. Creşterea suprafeţelor cu hazard relativ ridicat are la
bază şi prezenţa unor areale întinse dezvoltate pe formaţiuni de sare şi brecie a sării, în care procesele de
disoluţie cresc gradul de instabilitate al versanţilor.
Podişurile: prezenţa arealelor cu hazard relativ ridicat arată în cadrul acestor unităţi de relief o
condiţionare mai clară a structurii, în special a celei monoclinale. Astfel, chiar dacă suprafeţele majoritare
au înclinări mici (sub 15 grade), un număr mare de alunecări de teren se dezvoltă pe suprafeţele mai puţin
extinse şi puternic înclinate (peste 30 şi 45 grade) ale frunţilor de cuestă. Alternanţa stratelor friabile
(argilo-marnoase) cu unele mai coezive (gresii, conglomerate) sau foarte slab coezive (pietrişuri, nisipuri)
duce la extinderea proceselor de alunecare în cadrul unor unităţi complexe ce uneori se întind
cvasiomogen pe întreaga suprafaţă a frunţii de cuestă. Constituind în ansamblul lor unităţi cu o destinaţie
predominant agricolă, unităţile de podiş prezintă o acoperire corespunzătoare, în care terenurile arabile
sau păşunile şi fâneţele deţin ponderi însemnate. Este şi cauza pentru care ponderi mari ale alunecărilor de
teren se înregistrează pe aceste categorii.
Dobrogea de Nord şi Centrală: caracteristicile sale de ordin lito-structural (unul dintre cele mai
vechi teritorii ale Europei Centrale şi de Sud-Est) sau climatic (precipitaţii deficitare) au condus la
individualizarea acestei unităţi şi la dificultatea asocierii ei cu o alta, mai extinsă. Considerentele de ordin
litologic (formaţiuni vechi, intens metamorfizate, foarte coezive) sau morfometric (pante reduse, ce
corespund unor unităţi intens peneplenizate) conduc la prezenţa unui număr foarte restrâns de alunecări
de teren, fapt ce duce şi la restrângerea mare a arealelor cu hazard relativ ridicat.
Câmpiile: prezenţa celui mai mic număr de alunecări de teren în cadrul acestei unităţi majore (şi,
implicit, cele mai scăzute areale cu hazard relativ ridicat) este condiţionată în primul rând de parametrii
morfometrici caracteristici – înclinări foarte reduse şi suprafeţe extinse cu caracter cvasiorizontal.
Arealele cu hazard relativ ridicat au o extindere liniară întrucât caracterizează frunţile de terasă (înclinări
mai mari, alternanţă a formaţiunilor litologice) ale râurilor mari.

2.3. Impactul potenţial al hazardului la alunecări de teren pe unităţi geomorfologice majore

2.3.1. Analiza expunerii populaţiei la deplasări în masă (alunecări de teren). Evaluare la nivel regional
(unităţi geomorfologice)

CARPAŢII ORIENTALI: cuprind 373 unităţi de nivel LAU2 situate în 15 judeţe: Harghita (57
LAU 2), Suceava (48), Covasna (41), Maramureş (39), Braşov (32), Neamţ (26), Bistriţa-Năsăud (25),
Prahova şi Bacău (fiecare cu câte 21 LAU 2), Satu Mare (17), Mureş (14), Buzău (13), Vrancea (11)
respectiv Dâmboviţa şi Argeş (fiecare cu câte 4 LAU 2). Datorită fragmentării mari a reliefului prin
intercalarea masivelor montane cu depresiuni şi culoare intramontane, 235 unităţi LAU2 (respectiv 63%
din total) sunt situate la contactul dintre acestea; 51 LAU2 sunt situate la contactul cu Depresiunea şi
Subcarpaţii Transilvaniei, 46 sunt la contactul cu Subcarpaţii Curburii, 30 cu Subcarpaţii Moldovei, 14 cu
Podişul Moldovei, 13 cu Câmpia Banato-Crişană, 8 cu Carpaţii Meridionali, 7 cu Dealurile de Vest, 3 cu
Subcarpaţii Getici şi una cu Piemontul Getic.
Populaţia totală este de 2 294 754 locuitori (conform recensământului din 2011), numărul acestora
variind între 253 200 în municipiul Braşov şi 623 în comuna Chiliile din judeţul Buzău. Predomină
comunele de mărime mijlocie (2 000 – 5 000 locuitori): 207 unităţi LAU2 (55,5% din total); iar câte 59
sunt comune mici (sub 2 000 locuitori), respectiv mari (peste 5 000 locuitori). Fragmentarea reliefului se
reflectă şi în morfostructură, fiind caracteristice satele de tip risipit (împrăştiate), cu tendinţă de răsfirare
12
la altitudini mai reduse (sub 800 m), iar de-a lungul culoarelor de vale şi a căilor de comunicaţii, satele de
tip linear.
Carpaţii Orientali dispun de un sistem urban bine dezvoltat alcătuit din 54 oraşe, ce variază ca
populaţie în limite foarte largi, între 1 641 locuitori (Băile Tuşnad) şi 253 200 locuitori (Braşov).
Predomină oraşele mici (sub 20 000 locuitori): 42 centre urbane, la care se adaugă 10 oraşe mijlocii
(20 000 – 50 000 locuitori) şi 2 mari (peste 100 000 locuitori): Braşov şi Baia Mare.
Structura pe medii de rezidenţă este relativ echilibrată, cu o uşoară predominare a populaţiei
urbane (50,6% din total); 49,4% fiind populaţie rurală.
Densitatea medie a populaţiei este de 47,1 locuitori/km2, cu variaţii largi, cuprinse între
6,3 locuitori/km2 în comuna Cârlibaba din judeţul Suceava şi 1 094 locuitori/km2 în municipiul Piatra
Neamţ. Cea mai mare parte a unităţilor LAU2 (306, respectiv 82% din total) au densităţi cuprinse sub
media naţională (84,4 locuitori/km2) şi doar 65 depăşesc această medie. Concentrări mai mari de
populaţie se înregistrază în arealele depresionare şi pe văile principalelor râuri.
CARPAŢII MERIDIONALI: cuprind 132 de LAU2 din judeţele Alba, Argeş, Braşov,
Caraş-Severin, Gorj, Hunedoara, Mehedinţi, Sibiu şi Vâlcea. Dintre acestea 8 LAU2 sunt la contactul cu
Carpaţii Orientali, una la contactul cu Dealurile de Vest, 32 la contactul cu Depresiunea şi Subcarpaţii
Transilvaniei, 55 la contactul cu depresiunile şi culoarele intramontane, 13 la contactul cu Munţii
Banatului, 3 la contactul cu Piemontul Getic, 8 la contactul cu Podişul Mehedinţi şi 36 la contactul cu
Subcarpaţii Getici.
Populaţia totală este de 766 739 locuitori, numărul de locuitori variind între 571 şi 147 245
locuitori. Din punct de vedere al mărimii demografice, din cele 105 comune, 35 se încadrează în grupa
comunelor mici, 64 în grupa comunelor mijlocii, iar 6 în categoria comunelor mari şi foarte mari. 26
oraşe se încadrează categoriei oraşelor mici şi mijlocii, iar unul în categoria oraşelor mari.
64,1% din populaţia totală aparţine mediului urban, restul de 35,9% locuind în cel rural.
Densitatea medie a populaţiei din Carpaţii Meridionali este printre cele mai mici din ţară, fiind de
30,9 locuitori/km2. Cea mai mică valoare este de 3,2 locuitori/km2, iar cea mai mare de
1 210,5 locuitori/km2 în municipiul Sibiu. Faţă de media naţională de 84,4 locuitori/km2, 118 unităţi
administrative se situează sub medie, restul de 14 având valori peste medie. Se observă o concentrare a
populaţiei la contactul cu depresiunile şi culoarele intramontane, unde sunt oraşele cu funcţii terţiare şi
turistice. În arealele depresionare intramontane extinse (Depresiunea Petroşani, Depresiunea Haţeg şi
Depresiunea Loviştei), precum şi în culoarele de vale limitrofe (Rucăr-Bran, Timiş-Cerna) se observă o
oicumenizare accentuată, acestea concentrând aproape 2/3 din aşezările rurale şi urbane din regiune.
Aşezările rurale sunt adunate în cadrul depresiunilor, menţinând o oarecare tendinţă de răsfirare pe
văi sau de-a lungul căilor de comunicaţie; răsfirate spre contactul depresiunilor cu rama montană şi
risipite pe plaiuri (cu precădere în culoarul Dragoslavele-Rucăr-Bran, pe versantul nordic al Munţilor
Şureanu între văile Cugir şi Sebeş şi pe Platforma Luncanilor). Răspândirea cea mai mare o înregistrează
satele de vale şi satele de versant, dezvoltate atât în valea propriu-zisă, unde se remarcă o concentrare a
gospodăriilor în vatră, cât şi pe versanţii montani alăturaţi.
MUNŢII BANATULUI: cuprind 90 de LAU2 din judeţele Caraş-Severin, Hunedoara, Mehedinţi
şi Timiş. Dintre acestea 58 LAU2 sunt la contactul cu depresiunile şi culoarele intramontane, 29 la
contactul cu Dealurile de Vest, 13 la contactul cu Carpaţii Meridionali, 6 la contactul cu Câmpia Banato-
Crişană, una la contactul cu Munţii Apuseni şi una la contactul cu Podişul Mehedinţi.
Populaţia totală este de peste 441 000 de locuitori, numărul de locuitori variind între 119 şi 73 282
locuitori. În ceea ce priveşte mărimea demografică a comunelor, din cele 79 de comune, 50 se încadrează
în grupa comunelor mici (sub 2 000 locuitori), restul de 29 fiind de mărime mijlocie (între 2 000-5 000
locuitori). Cele 11 oraşe se încadrează categoriei oraşelor mici şi mijlocii.
Structura populaţiei pe cele două medii de rezidenţă este 67,4% în mediul urban şi 32,3% în cel
rural.
Densitatea medie a populaţiei este de de 32,1 locuitori/km2, cea mai mică valoare fiind de
3,4 locuitori/km2, iar cea mai mare de 1018,2 locuitori/km2 în Municipiul Hunedoara. Faţă de media
naţională de 84,4 locuitori/km2, 9 LAU2 au valori peste medie, în timp ce 81 au sub medie. Repartiţia
geografică a populaţiei din regiune evidenţiază concentrarea cea mai mare în cadrul depresiunilor
intramontane şi a culoarului Timiş-Cerna. Acestea au constituit vetre de umanizare din timpuri străvechi,
13
fiind remarcate prin aşezări rurale şi urbane cu profil economic variat (agricol şi industrial) şi axe de
circulaţie rutieră şi feroviară.
Cele mai multe sate sunt concentrate în ariile depresionare Ţara Almăjului, Culoarul Timiş-Cerna
cu Depresiunea Mehadica şi Depresiunea Caransebeş, apoi în culoarele de vale Bistra şi Reşiţa, din
interiorul ori în ţinuturile marginaleale grupei montane.
În masivele montane propriu-zise, datorită limitărilor impuse de relief, aşezările sunt mai
dispersate, comparativ cu spaţiile depresionare unde cele mai multe sunt de tip adunat cu gospodăriile
grupate în partea centrală a vetrei, cu tendinţe de răsfirare, pe văi sau în lungul căilor de comunicaţie, dar
şi de risipire a gospodăriilor anexe, către marginile vetrei, pe plaiuri. Spre exemplu satele din cadrul
Depresiunii Almăjului sunt sate adunate şi înşiruite de-o parte şi de alta văii Nerei, iar gospodăriile lor
anexe sunt risipite atât pe versanţii nordici al Munţilor Almăjului, cât şi pe cei sudici al Munţilor
Semenic.
MUNŢII APUSENI: cuprind 171 LAU2 dintre care 18 se găsesc în totalitate în zona montană iar
153 LAU2 se află la contact cu alte unităţi majore de relief (11 cu Câmpia Banato-Crişană, 70 cu
Dealurile de Vest, 25 cu Depresiunea Transilvaniei, 46 cu Depresiunile şi culoarele intramontane şi 1 cu
Munţii Banatului).
Numărul total de locuitori era în anul 2011 de 609 547 locuitori, variind între 270 şi 63 500
locuitori la nivelul unităţilor administrative. Populaţia rurală concentra 62% în timp ce populaţia oraşelor
reprezenta numai 38%. Cele mai mari oraşe din arealul Munţilor Apuseni sunt: municipiul Alba-Iulia şi
municipiul Zalău (peste 50 000 de locuitori). Cele mai mari concentrări de populaţie se află în
extremitatea nordică (Munţii Meseş) şi extremitatea sudică (Munţii Metaliferi).
Ca mărime demografică, aşezările urbane se încadrează fie în categoria oraşelor mijlocii (3
municipii), fie în categoria oraşelor mici (12 oraşe şi municipii). Aşezările rurale sunt în general mici (73
de comune) şi mijlocii (90 de comune) iar numai 8 sunt mari şi foarte mari.
Densitatea populaţiei la nivelul Munţilor Apuseni este în general mică, de 28 loc/km2, mult sub 84
loc/km2 (media la nivel naţional). Majoritatea unităţilor administrative (160) au o densitate a populaţiei
sub media naţională. Cele mai mari densităţi ale populaţiei se găsesc la contactul cu Depresiunea
Transilvaniei precum şi în Depresiunea Arieşului.
Tipul morfostructural de aşezare rurală cel mai des întâlnit este satul risipit (în zona montană) şi
satul răsfirat (la contactul cu Depresiunea Transilvaniei).
DEPRESIUNI ŞI CULOARE INTRAMONTANE: în cadrul acetor unităţi sunt cuprinse 408
LAU2, şi multe dintre acestea se află la contactul cu una, două sau chiar trei unităţi geomorfologice.
Astfel, la contactul cu Câmpia Banato-Crişană sunt 8 LAU2, sunt 55 LAU2 la contactul cu Carpaţii
Meridionali; 235 LAU2 se învecinează şi cu Carpaţii Orientali, la contactul cu Dealurile de Vest se află
16 LAU2. Cu Depresiunea şi Subcarpaţii Transilvaniei se învecinează şi 17 LAU2, cu Munţii Apuseni 55
LAU2, iar cu Munţii Banatului, 58 LAU2. La contactul cu Podişul Mehedinţi şi cu Podişul Moldovei se
află câte 1 LAU2, iar la contacul cu Subcarpaţii Curburii sunt 7 LAU2, cu Subcarpaţii Moldovei 9 LAU2,
iar la contactul cu Subcarpaţii Getici sunt 2 LAU2.
Populaţia totală a acestei unităţi geomorfologice este de 2 658 073 locuitori, dintre care 37,8 %
(1 005 257 locuitori) sunt în mediul rural şi 62,1 % (1 652 816 locuitori) în mediul urban.
Densitatea populaţiei este de 80,7 locuitori/km2, mai mică decât media naţională (84,4
locuitori/km2), fiind concentrată mai ales în Depresiunea Bârsei, Depresiunea Prejmer, Culoarul Rucăr-
Bran, Depresiunea Baia Mare, Depresiunea Hunedoara, Cul. Haţeg-Orăştie, Culoarul Reşiţei etc. Numai
69 LAU2 au valori ale densităţii populaţiei mai mari decât media naţională.
Mărimea demografică a aşezărilor variază de la 119 locuitori (comuna Brebu Nou, jud. Caraş-
Severin) la 253 200 locuitori în municipiul Braşov. În depresiunile şi culoarele intramontane, din totalul
de 74 LAU2 urbane, 52 sunt oraşe mici (sub 20 000 locuitori), 21 sunt oraşe mijlocii (20 000 – 100 000
locuitori) şi un singur oraş este mare (municipiul Braşov). Cele mai multe dintre aşezările rurale din
totalul de 334 LAU2 din depresiunile şi culoarele intramontane sunt mijlocii (199 LAU2 au o populaţie
cuprinsă între 2 000 şi 5 000 locuitori), 101 LAU2 sunt mici (sub 20 00 locuitori) şi 34 LAU2 sunt mari
(peste 5 000 locuitori, dintre care 1 LAU2 are peste 10 000 locuitori – comuna Poienile de Sub Munte,
jud. Maramureş).

14
 În depresiunile şi culoarele intramontane se întâlnesc diferite tipuri de sat. Există sate de tip risipit,
care au gospodăriile sau grupurile de gospodării la distanţate mari între ele (între 100-2 000 m); uneori
acest tip de sat este foarte dispersat, vatra extinzându-se până la hotarul satului. Satele de tip răsfirat se
evidenţiază în peisajul rural colinar ca structură, printr-un tip de tranziţie al vetrei, de la forma risipită la
cea adunată. Alt tip de sat din depresiunile şi culoarele intramontane este cel adunat, cu gospodăriile bine
grupate în vatră, suprafaţa construită detaşâdu-se net de moşia satului; gradul de îndesire al gospodăriilor
denotă vechimea şi puterea economică a satului.
DEPRESIUNEA ŞI SUBCARPAŢII TRANSILVANIEI: cuprind un total de 421 LAU2, la
contactul cu Carpaţii Orientali sunt 51 LAU2, 32 LAU2 se află la contactul cu Carpaţii Meridionali, 13
LAU2 se învecinează cu Dealurile de Vest, 17 LAU2 cu depresiunile şi culoarele intramontane şi 32
LAU2 cu Munţii Apuseni.
Populaţia totală este de 2 491 139 locuitori, dintre care 1 054 571 (42,3 %) trăiesc în mediul rural
şi 1 436 568 locuitori (57,6%) în mediul urban. Cel mai mic număr de locuitori (562) este înregistrat de
comuna Cozma, jud. Mureş, iar cea mai numeroasă populaţie este concentrată în municipiul Cluj –
Napoca (324 576 locuitori).
Densitatea populaţiei este de 85,7 locuitori/km2, mai mare decât media naţională (84,4
locuitori/km2), cele mai importante concentrări de populaţie fiind în Dealurile Clujului şi Dealurile
Feleacului, în Podişul Huedin, în Depresiunea Sibiului, în sudul Culoarului Alba-Iulia – Turda. Numai 59
LAU2 au valori ale densităţii populaţiei mai mari decât media naţională.
Din totalul de 48 de oraşe din Depresiunea şi Subcarpaţii Transilvaniei, 29 sunt oraşe mici (sub
20 000 locuitori), 16 sunt oraşe mijlocii (20 000 – 100 000 locuitori) şi 3 sunt oraşe mari (peste 100 000
locuitori) – Cluj-Napoca, Sibiu (147 245 locuitori) şi Târgu-Mureş (134 290 locuitori). Din cele 374
LAU2 rurale, majoritatea sunt mici (138 LAU2 au o populaţie sub 2000 locuitori) şi mijlocii (201 LAU2
au populaţia cuprinsă între 2 000 şi 5 000 locuitori); 35 LAU2 numărau o populaţie de peste 5 000
locuitori (comune mari).
Satele de tip răsfirat au vetrele mai bine conturate şi sunt răspândite de regulă pe arii geografice de
altitudine medie, între 400 şi 800 m. Funcţiile lor economice se bazează pe îndeletniciri specifice precum
creşterea animalelor, viticultura, pomicultura, dar şi pe îmbinarea mai multor îndeletniciri, fapt ce
determină dezvoltarea funcţiilor complexe. Sunt separate de terenuri cultivate, vii, livezi, păşuni.
SUBCARPAŢII MOLDOVEI: cuprind 145 unităţi de nivel LAU2 înscrise în 5 judeţe: Bacău
(66LAU2), Neamţ (58), Suceava (17), Vrancea (4). Dintre acestea, 75 se află la contactul cu unităţile
naturale învecinate: 36 LAU2 la contactul cu Podişul Moldovei şi 30 LAU2 la contactul cu Carpaţii
Orientali. La acestea, se adaugă alte 9 LAU2 situate la contactul cu depresiuni şi cuoare intramontane.
Populaţia totală a Subcarpaţilor Moldovei este de 981 486 locuitori (conform datelor de la
recensământul din 2011), cu variaţii între 144 307 locuitori (municipiul Bacău) şi 1 380 locuitori (com.
Văleni, jud. Neamţ). Cele mai multe comune (86, respectiv 59,3% din numărul total) se înscriu în
categoria celor mijlocii (2 000 – 5 000 locuitori); comunele mici (sub 2 000 locuitori) sunt relativ puţine
(13 unităţi LAU 2), iar cele mari (peste 5 000 locuitori) sunt în număr de 32. Din punct de vedere
morfostructural, predomină satele de tip răsfirat, cu vetre bine conturate, ce au tendinţă de răsfirare la
contactul cu munţii. În spaţiile mai joase şi de-a lungul principalelor artere hidrografice şi căi de
comunicaţii, satele au tendinţă de adunare, respectiv de linearizare.
Sistemul urban este alcătuit din 11 oraşe, ce variază ca mărime demografică între 8 593 locuitori
(Roznov, jud. Neamţ) şi 144 307 locuitori (Bacău). Rolul coordonator îl are municipiul Bacău, singurul
oraş mare (peste 100 000 locuitori); acestuia i se adaugă 6 oraşe mici (sub 20 000 locuitori) şi 4 mijlocii
(20 000 – 50 000 locuitori).
Structura pe medii de rezidenţă se caracterizează printr-o predominare a populaţiei rurale (557 590
locuitori, 56,8% din populaţia totală), în cele 11 oraşe locuind 423 896 locuitori (43,2% din total).
Subcarpaţii Moldovei au o densitate medie de 126,2 locuitori/km2, mult superioară medie
naţionale de 84,4 locuitori/km2. La nivel de LAU2, aceasta variază între 13,7 locuitori/km2 în comuna
Tazlău din judeţul Neamţ şi 3 341,2 locuitori/km2 în municipiul Bacău. Densităţi superioare mediei sunt
caracteristice pentru spaţiile depresionare şi cu precădere în oraşe şi zonele periurbane.
SUBCARPAŢII DE LA CURBURĂ: cuprind între limitele lor un număr total de 203 LAU2,
dintre care multe se află la contactul cu unităţi geomorfologice limitrofe: 54 LAU2 la contactul cu
15
Câmpia Română, 46 LAU2 cu Carpaţii Orientali, 7 LAU2 cu depresiunile şi culoarele intramontane, 8
LAU2 cu Subcarpaţii Moldovei şi 3 LAU2 cu Subcarpaţii Getici.
Populaţia totală este de 945153 locuitori, dintre care 683 546 (72,3%) trăiesc în mediul rural şi
261 607 locuitori (27,6%) în mediul urban. Cel mai mic număr de locuitori (453) este înregistrat de
comuna Pardoşi, jud. Buzău iar cea mai numeroasă populaţie este concentrată în municipiul Târgovişte
(79 610 locuitori).
Densitatea populaţiei este de 94,9 locuitori/km2, mai mare decâ media naţională
(84,4 locuitori/km2), cele mai importante concentrări de populaţie fiind în Subcarpaţii Ialomiţei, în
Subcarpaţii Teleajenului şi în sudul Subcarpaţilor Buzăului. 89 LAU2 au valori ale densităţii populaţiei
mai mari decât media naţională.
În Subcarpaţii de Curbură, din totalul de 15 LAU2 urbane, 13 sunt oraşe mici (sub 20000
locuitori), 2 sunt oraşe mijlocii (20 000 – 100 000 locuitori: Câmpina şi Târgovişte) iar oraşe mari nu
există. Cele mai multe dintre aşezările rurale din totalul de 188 LAU2 din Subcarpaţii de Curbură sunt
mijlocii (103 LAU2 au o populaţie cuprinsă între 2 000 şi 5 000 locuitori), 43 LAU2 sunt mici (sub 2000
locuitori) şi 42 LAU2 sunt mari (peste 5 000 locuitori, dintre care 4 LAU2 are peste 10 000 locuitori –
comunele Măneciu, Filipeştii de Pădure, Bucov şi Valea Călugărească, jud. Prahova).
Satele de tip răsfirat au vetrele mai bine conturate şi sunt răspândite de regulă pe arii geografice de
altitudine medie, între 400 şi 800 m. Acest tip de sate se evidenţiază în peisajul rural colinar ca structură,
printr-un tip de tranziţie al vetrei, de la forma risipită la cea adunată. Gospodăriile sunt mai puţin
distanţate între ele, comparativ cu cele din satele risipite.
SUBCARPAŢII GETICI: în această unitate de relief sunt cuprinse 125 LAU 2, în 5 judeţe,
dintre care: 39 în Argeş, 2 în Dâmboviţa, 42 în Gorj, 1 în Mehedinţi şi 41 în Vâlcea. Din totalul LAU2, 41
localităţi intră în totalitate în Subcarpaţii Getici, iar 84 la contactul cu alte subunităţi de relief şi anume:
Piemontul Getic, Carpaţii Meridionali, depresiuni şi culoare intramontane, Subcarpaţii de la Curbură,
Podişul Mehedinţi.
Populaţia totală a acestei unităţi este de 667 123 locuitori, ecartul variind între 980 locuitori şi
98 776 locuitori. Mărimea demografică a comunelor scoate în evidenţă faptul că din cele 108 comune, 17
intră în categoria comunelor mici, 79 intră în categoria comunelor mijlocii, iar 11 comune intră în
categoria celor mari mari şi foarte mari. Municipiile (4) şi oraşele (14) se încadrează, din punct de vedere
demografic, în următoarele categorii: 14 intră în categoria oraşelor mici, cu o populaţie cuprinsă între
2 449 locuitori şi 20 000 locuitori, iar celelalte patru oraşe intră în categoria oraşelor mijlocii (20 000 –
100 000 locuitori), în cadrul acestora detaşându-se municipiul Râmnicu Vâlcea (98 776 locuitori).
Structura populaţiei pe cele două medii de rezidenţă scoate în evidenţă faptul că 328 533 locuitori,
ceea ce reprezintă un procent de 49%, locuiesc în mediul urban, în timp ce ruralul, cu o populaţie de
338 590 locuitori, deţine un procent de 51% din totalul populaţiei.
Densitatea medie a Subcarpaţilor Getici este de 116,4 locuitori/km2 mult mai ridicată faţă de
densitatea medie la nivelul populaţiei în România (84,4 locuitori/km2), cea mai mică valoare fiind de
3,3 locuitori/km2, iar cea mai mare 1 103,4 locuitori/km2 înregistrată în municipiul Râmnicu Vâlcea.
Satele întâlnite sunt sate adunate, compacte localizate în depresiuni; sate lineare concentrate pe văi
şi sate răsfirate, locuitorii ocupându-se cu creşterea animalelor, viticultură şi pomicultură, dar şi pe
îmbinarea acestora.
PODIŞUL DOBROGEI DE NORD ŞI CENTRALE: între limitele Podişului Dobrogea de Nord
şi Centrală sunt cuprinse 66 LAU2, dintre care 31 sunt LAU2 aflate la contact (8 LAU2 cu Podişul
Dobrogei de Sud şi 23 LAU2 cu Lunca Dunării).
Numărul total al populaţiei era în anul 2011 de 603 576 locuitori, structura pe cele două medii de
rezidenţă evidenţiind ponderea mai mare a populaţiei urbane (72,7%), faţă de numai 27,3% populaţie
rurală.
Densitatea populaţiei este de 57,3 locuitori/km2, cu mult mai mică decât media naţională
(84,4 locuitori/km2), cu concentrări mai importante în partea sudică a Podişului Istriei, în Colinele Tulcei
şi în estul Podişului Babadagului. Numai 10 LAU2 au valori ale densităţii populaţiei mai mari decât
media naţională.
Mărimea demografică a aşezărilor variază pe o scară largă, de la aproximativ 283 mii locuitori în
municipiul Constanţa, la numai 625 locuitori în comuna Vulturu, jud. Constanţa. În această unitate
16
geomorfologică sunt localizate: 1 oraş mare - Constanţa, 2 oraşe mijlocii - Tulcea, cu 73 707 locuitori şi
Năvodari, cu 32 981 locuitori şi 5 oraşe mici. Mărimea demografică a aşezărilor rurale arată că există 7
LAU2 mari (Mihail Kogălniceanu, Corbu, etc. - jud. Constanţa, Greci, Somova etc. - jud. Tulcea), 27
LAU2 mijlocii şi 25 LAU2 mici.
În Podişului Dobrogea de Nord şi Centrală se întâlnesc satele de tip răsfirat, care au vetrele relativ
bine conturate şi sunt răspândite de regulă pe arii geografice de altitudine medie, între 400 şi 800 m. În
Dobrogea centrală se întâlnesc şi sate de tip adunat, cu gospodăriile strâns grupate în vatră, suprafaţa
construită detaşându-se net de moşia satului.
PODIŞUL DOBROGEI DE SUD: cuprinde 55 de LAU2 din judeţul Constanţa, dintre care 8
LAU2 la contactul cu Podişul Dobrogei de Nord şi Centrale şi 12 LAU2 la contactul cu Lunca Dunării.
Populaţia totală este de peste 610 000 locuitori, numărul de locuitori, variind între 552 şi 283 872
locuitori. Din punct de vedere a mărimii demografice a comunelor, din cele 45 de comune, 9 se
încadrează în grupa comunelor mici (sub 2 000 locuitori), 23 în grupa comunelor mijlocii (între
2 000-5 000 locuitori) iar 13 sunt comune mari şi foarte mari (peste 5 000 locuitori). Oraşele, în număr de
10, majoritatea se încadrează categoriei oraşelor mici şi mijlocii, cel mai mare oraş fiind municipiul
Constanţa.
Structura populaţiei pe cele 2 medii de rezidenţă este 69% în mediul urban şi 31% în cel rural.
Densitatea medie a populaţie este de 96,3 locuitori/km2, cea mai mică valoare fiind de
10,5 locuitori/km2, iar cea mai mare de 2269,7 locuitori/km2 în municipiul Constanţa. Faţă de media
naţională de 84,4 locuitori/km2, 14 LAU2 au valori peste medie, în timp ce 41 au valori sub medie. Se
observă o concentrare a populaţiei în lungul litoralului, acolo unde sunt localizate oraşele cu funcţie
turistică, cât şi municipiul Constanţa cu funcţii complexe.
Satele întâlnite sunt de tip adunat cu gospodăriile strâns grupate în vatră, suprafaţa construită
detaşându-se net de moşia satului.
PODIŞUL MOLDOVEI: în acest areal sunt incluse 431 LAU2, dintre care 367 se găsesc în
totalitate în această zonă, iar 64 LAU2 se află la contact cu alte unităţi majore de relief (15 cu Câmpia
Română, 14 cu Carpaţii Orientali, 35 cu Subcarpaţii Moldovei).
Numărul total de locuitori era în anul 2011 de 2 428 000, variind între 1 200 şi 290 000 locuitori la
nivelul unităţilor administrative. Populaţia rurală reprezenta 39 % în timp ce populaţia oraşelor reprezenta
61 %. Cele mai mari oraşe din arealul Podişului Moldovei sunt: municipiul Iaşi şi municipiul Botoşani
(peste 100 000 de locuitori). Cele mai mari concentrări de populaţie se află pe culoarele văilor Bahlui şi
Bârlad.
Ca mărime demografică, majoritatea aşezărilor urbane se încadrează în categoria oraşelor mici (21
oraşe), numai 9 fiind oraşe mijlocii iar 2 oraşe mari. Aşezările rurale sunt în general mijlocii (265 de
comune) şi mari şi foarte mari (104 comune), numai 62 de comune fiind mici.
Densitatea populaţiei la nivelul Podişului Moldovei este peste media la nivel naţional (84
loc/km2), fiind de 100 loc/km2. Majoritatea unităţilor administrative (303) au o densitate a populaţiei sub
media naţională. Cele mai mari densităţi ale populaţiei se găsesc de-a lungul văilor Bahlui şi Bârlad.
Tipul morfostructural de aşezare rurală cel mai des întâlnit este satul răsfirat.
PIEMONTUL GETIC: în arealul său sunt incluse 322 LAU2 dintre care 180 se găsesc în
totalitate în această unitate, iar 142 LAU2 se află la contact cu alte unităţi majore de relief (70 cu Câmpia
Română, 1 cu Lunca Dunării, 3 cu Carpaţii Meridionali, 10 cu Podişul Mehedinţi, 5 cu Subcarpaţii de
Curbură, 52 cu Subcarpaţii Getici).
Numărul total de locuitori era în anul 2011 de 1 728 000, variind între 700 şi 270 000 locuitori la
nivelul unităţilor administrative. Populaţia rurală concentra 49 % în timp ce populaţia oraşelor reprezenta
51 %. Cele mai mari oraşe din arealul Podişului Getic sunt: municipiul Craiova şi municipiul Piteşti
(peste 100 000 de locuitori). Cele mai mari concentrări de populaţie se află pe culoarele văilor Jiului,
Oltului şi Argeşului.
Ca mărime demografică, majoritatea aşezărilor urbane se încadrează în categoria oraşelor mici (23
oraşe şi municipii), numai 4 fiind oraşe mijlocii iar 2 oraşe mari. Aşezările rurale sunt în general mici (83
de comune) şi mijlocii (212 de comune), numai 27 sunt mari şi foarte mari.
Densitatea populaţiei la nivelul Piemontul Getic este apropiată de media la nivel naţional (84
loc/km2), fiind de 89 loc/km2. Majoritatea unităţilor administrative (249) au o densitate a populaţiei sub
17
media naţională. Cele mai mari densităţi ale populaţiei se găsesc de-a lungul văilor Jiului, Oltului şi
Argeşului.
Tipul morfostructural de aşezare rurală cel mai des întâlnit este satul răsfirat.
PODIŞUL MEHEDINŢI: în arealul Podişului Mehedinţi sunt incluse 19 LAU2 dintre care 2 se
găsesc în totalitate în această zonă, iar 17 LAU2 se află la contact cu alte unităţi majore de relief (5 cu
Carpaţii Meridionali, 10 cu Piemontul Getic, 1 cu Munţii Banatului, 1 cu Subcarpaţii Getici).
Numărul total de locuitori era în anul 2011 de 139 000 locuitori, variind între 600 şi 93 000
locuitori la nivelul unităţilor administrative. Populaţia rurală reprezenta doar 22 %, în timp ce populaţia
oraşelor reprezenta 78 %. Cel mai mare oraş din arealul Podişului Mehedinţi este municipiul Drobeta
Turnu Severin (peste 93 000 de locuitori). Cele mai mari concentrări de populaţie se află în lungul Văii
Dunării.
Ca mărime demografică, aşezările urbane se încadrează în categoria oraşelor mici (2 oraşe), şi un
oraş mijlociu. Aşezările rurale sunt majoritar mici (9 comune) şi mijlocii (7 comune).
Densitatea populaţiei la nivelul Podişului Mehedinţi este apropiată de media la nivel naţional (84
loc/km2), fiind de 90 loc/km2. Majoritatea unităţilor administrative (17) au o densitate a populaţiei sub
media naţională. Cele mai mari densităţi ale populaţiei se găsesc de-a lungul Văii Dunării.
Tipul morfostructural de aşezare rurală cel mai des întâlnit este satul răsfirat.
DEALURILE DE VEST: ca unitate naturală de tranziţie între spaţiul montan şi Câmpia Banato-
Crişană, reprezintă un areal discontinuu alcătuit din 272 LAU2 înscrise în 9 judeţe: Bihor (73 LAU2),
Sălaj (38), Timiş şi Arad (fiecare cu câte 36 LAU2), Maramureş (32), Caraş-Severin (30), Satu Mare (18),
Hunedoara (8) şi Cluj (1). Dintre acestea, un mare număr (218 LAU2) sunt la contactul cu unităţile
naturale învecinate: câte 76 LAU2 (28% din total) sunt la contactul cu Câmpia Banato-Crişană respectiv
cu Munţii Apuseni, 29 LAU2 sunt la contactul cu Munţii Banatului, 16 la contactul cu depresiuni şi
culoare intramontane, 13 cu Depresiunea Transilvaniei, 7 cu Carpaţii Orientali şi una cu Carpaţii
Meridionali.
Populaţia totală a Dealurilor de Vest este de 1 287 691 locuitori (conform datelor recensământului
din 2011), mărimea demografică a unităţilor de nivel LAU2 variind între 196 367 locuitori în municipiul
Oradea şi 299 locuitori în comuna Secaş din judeţul Timiş. Sunt 128 comune mijlocii (2 000 – 5 000
locuitori), 96 comune mici (sub 2 000 locuitori) şi 15 comune mari (peste 5 000 locuitori). Din punct de
vedere morfostructural, sunt caracteristice satele de tip răsfirat, cu tendinţă de adumare la contactul cu
câmpia şi de risipire la contactul cu bordura montană. Pe văi şi în lungul căilor de comunicaţii sunt sate
de tip linear.
Sistemul urban este alcătuit din 30 oraşe, ce variază ca mărime demografică între 2 165 locuitori
(Nucet, jud. Bihor) şi 196 367 locuitori (Oradea). Sunt caracteristice oraşele mici (27, respectiv 90% din
numărul total de oraşe), la care se adaugă un oraş mijlociu (Caransebeş) şi două oraşe mari, reşedinţe de
judeţ (Oradea şi Baia Mare).
Structura pe medii de rezidenţă evidenţiază o uşoară dominare a populaţiei urbane: 51,8% din total
(666 821 locuitori), în mediul rural locuind 629 870 locuitori (48,2% din total).
Densitatea medie a populaţiei este de 51,9 locuitori/km2, mult sub media naţională de 84,4
locuitori/km2. La nivel de LAU2, aceasta variază în limite largi: între 2,8 locuitori/km2 în comuna
Şiştarovăţ, jud. Arad şi 1 699 locuitori/km2 în municipiul Oradea; 216 unităţi LAU2 au densităţi sub
media naţională şi doar 31 depăşesc această medie. Densităţi superioare mediei sunt în oraşe şi în arealele
periurbane.
CÂMPIA ROMÂNĂ: în această unitate de relief sunt cuprinse 808 LAU2, pe teritoriul a 16
judeţe: Mehedinţi – 22, Dolj – 73, Olt – 77, Teleorman – 97, Argeş – 34, Giurgiu – 50, Ilfov – 40,
Ialomiţa – 66, Dămboviţa – 59, Prahova – 46, Buzău –53, Călăraşi – 55, Brăila – 43, Galaţi – 47,
Vrancea – 42, Tulcea – 3 şi municipiul Bucureşti. Dintre aceste localităţi 241 se află la contactul cu alte
unităţi de relief şi anume: 57 LAU2 la contactul cu Podişul Getic; 97 la contactul cu Lunca Dunării; 2 la
contactul cu Dobrogea de Nord şi Centrală; 1 la contactul cu Dobrogea de Sud; 16 la contactul cu Podişul
Moldovei; 54 la contactul cu Subcarpaţii de Curbură; 3 la contactul cu Subcarpaţii Getici; 2 la contactul
cu Podişul Moldovei şi Subcarpaţii Moldovei; 2 la contactul cu Dobrogea de Nord şi Centrală şi
Dobrogea de Sud; 1 la contactul cu Lunca Dunării şi Podişul Getic; 1 la contactul Dobrogei de Sud cu

18
Lunca Dunării; 2 la contactul cu Podişul Getic şi Subcarpaţii de Curbură; 1 la contactul cu Subcarpaţii de
Curbură şi Subcarpaţii Moldovei.
Populaţia totală este de 7 009 530 locuitori, numărul acestora variind, la nivel de localitate între
806 şi 1 883 425 locuitori. Din punct de vedere al mărimii demografice a comunelor, din cele 738 de
comune, 129 se încadrează în grupa celor mici (sub 2 000 locuitori), 457 în grupa comunelor mijlocii
(între 2 000-5 000 locuitori) şi 152 se încadrează în categoria celor mari şi foarte mari (peste 5 000
locuitori). Oraşele, în număr de 70, se încadrează în următoarele categorii: cele mai multe - 46 se
încadrează în categoria oraşelor mici (cu o populaţie de până în 20 000 loc); 17 intră în categoria celor
mijlocii (20 – 100 000 locuitori), iar 7 în categoria oraşelor mari (peste 100 000 locuitori).
Structura populaţiei pe cele două medii de rezidenţă arată faptul că 4 264 405 locuitori trăiesc în
mediul urban, ceea ce reprezintă 61 % din totalul populaţiei, în timp ce populaţia din mediul rural
înregistrază un număr de 2 745 125 ceea ce reprezintă un procent de 39 %.
Densitatea medie a populaţiei, la nivelul Câmpiei Române este de 141,9 locuitori/km2, cea mai
mică valoare fiind de 7,9 locuitori/km2, iar cea mai mare de 4 105, 2 locuitori/km2, exceptând municipiul
Bucureşti, care are o concentrare mare a populaţiei, densitatea fiind de 7 917,9 locuitori/km2.
Satele întâlnite sunt sate cu vetre adunate sau compacte, mărginite de suprafeţe de teren cultivate.
Economia lor este preponderent agricolă.
CÂMPIA BANATO-CRIŞANĂ: cuprinde 247 LAU2 extinse pe teritoriul a 6 judeţe: Timiş (84
LAU2), Satu Mare (52 LAU2), Arad (51 LAU2), Bihor (47 LAU2), Caraş-Severin (9 LAU2) şi
Maramureş (4 LAU2). Dintre acestea, 114 LAU2 sunt situate la contactul cu unităţi naturale învecinate:
cele mai multe (66,7% din total) cu Dealurile de Vest (76 LAU2); 13 LAU2 sunt la contactul cu Carpaţii
Orientali, 11 LAU2 sunt la contactul cu Munţii Apuseni, 8 la contactul cu depresiuni şi culoare
intramontane intramontane, iar 6 sunt la contactul cu Munţii Banatului.
Populaţia totală este de peste 1 776 000 locuitori, mărimea demografică a unităţilor de nivel
LAU2 variind între 319 279 locuitori în Timişoara şi 1 036 locuitori în comuna Cărand din judeţul Arad.
Cele mai multe LAU2 (151), respectiv 61,1 % din total, fac parte din categoria comunelor mijlocii (între
2 000 şi 5 000 locuitori); 42 sunt comune mici (sub 2 000 locuitori) iar 22 comune mari (cu populaţie
cuprinsă între 5 000 şi 10 000 locuitori), iar una (Vladimirescu, jud. Arad) este comună foarte mare
depăşind plafonul demografic de 10 000 locuitori. Ca morfostructură, predomină satele adunate şi
compacte, cu gospodării grupate în vatră, suprafeţele construite detaşându-se net de cele agricole.
În unitatea analizată sunt 31 centre urbane variind ca populaţie între 5 861 locuitori (Gătaia) şi 319
279 locuitori (Timişoara). Predomină oraşele mici (25, respectiv 80% din total); la acestea se adaugă 2
oraşe mijlocii şi 4 mari, toate reşedinţe de judeţ (Timişoara, Oradea, Arad şi Satu Mare).
Structura pe medii de rezidenţă evidenţiază o predominare netă a populaţiei urbane (1 070 771
locuitori, respectiv 60,3% din total), restul de 39,7% fiind populaţie rurală.
Densitatea medie a populaţiei este de 94,6 locuitori/km2, aceasta variind între 12,5 locuitori/km2
în comuna Ghizela şi 2 469,9 locuitori/km2 în Timişoara. Faţă de media naţională de 84,4 locuitori/km2,
205 LAU2 au valori sub medie şi doar 42 peste medie. Se înregistrează în arelele periurbane ale marilor
oraşe.
DELTA DUNĂRII ŞI COMPLEXUL LAGUNAR RAZIM-SINOE: în această unitate de relief
sunt cuprinse 20 LAU2, dintre care 17 în judeţul Tulcea şi 3 în judeţul Constanţa. 3 dintre LAU2 se află
la contactul cu Podişul Dobrogei Centrale, iar 10 la contactul cu Podişul Dobrogei de Nord.
Populaţia totală este de peste 126 000 locuitori, numărul de locuitori variind între 527 şi 73 707
locuitori. Din punct de vedere al mărimii demografice a comunelor, din cele 20 de comune, 7 se
încadrează în grupa comunelor mici (sub 2 000 locuitori), 12 în grupa comunelor mijlocii (între
2 000-5 000 locuitori) iar o singură comună se încadrează în categoria celor mari şi foarte mari
(peste 5 000 locuitori). Oraşele, în număr de 2, se încadrează unul în categoria celor mici (Sulina – 3 663
locuitori), iar Tulcea se încadrează în categoria oraşelor mijlocii, având o populaţie de 73 707 locuitori
Structura populaţiei pe cele 2 medii de rezidenţă este 61 % în mediul urban şi 39 % în cel rural.
Densitatea medie a populaţiei este de 13 locuitori/km2, cea mai mică valoare fiind de 1,3
locuitori /km2, iar cea mai mare de 316,3 locuitori/km2 în municipiul Tulcea. Faţă de media naţională de
84,4 locuitori/km2, exceptând municipiul Tulcea, toate celelalte localităţi au densitatea sub medie.
Se observă o concentrare a populaţie în municipiul Tulcea, oraş cu funcţii complexe.
19
 Satele întâlnite sunt de tip adunat cu gospodăriile strâns grupate în vatră, în exteriorul deltei şi sate
răsfirate, cu o densitate mai redusă a locuinţelor localizate în interiorul deltei, în lungul braţelor Dunării.
LUNCA DUNĂRII: în această unitate de relief sunt cuprinse 133 LAU 2, în 11 judeţe dintre
care: 9 în Mehedinţi, 19 în Dolj, 6 în Olt, 14 în Teleorman, 15 în Giurgiu, 18 în Călăraşi, 8 în Ialomiţa, 1
în Galaţi, 10 localităţi în Brăila, 15 în Constanţa şi 19 în Tulcea. Din totalul LAU2, doar 5 sunt localizate
în lunca Dunării propriu-zise, celelalte fiind localizate la contactul cu unităţile de relief cu care intră în
contact şi anume: 93 sunt la contactul cu Câmpia Română, 17 la contactul cu Dobrogea de Nord şi
Centrală, 7 la contactul cu Dobrogea de Sud, 3 la contactul cu Câmpia Română şi Dobrogea de Sud, 2 la
contactul cu Dobrogea de Nord şi Centrală şi Dobrogea de Sud, 2 la contactul cu Câmpia Română şi
Dobrogea de Nord şi Centrală, 2 la contactul cu Delta Dunării şi Dobrogea de Nord şi Centrală, 1 la
contactul cu Câmpia Română şi Piemontul Getic şi una la contactul cu Piemontul Getic.
Populaţia totală a acestei unităţi este de 1 198 483 locuitori, numărul acestora la nivel de localitate
variind între 1077 locuitori şi 249 432 locuitori (municipiul Galaţi). Mărimea demografică a comunelor
scoate în evidenţă faptul că 25 dintre acestea intră în categoria comunelor mici (0 – 2 000 locuitori), 73
intră în categoria comunelor mijlocii (2 000 – 5 000 locuitori), iar 18 intră în categoria celor mari şi foarte
mari (peste 5 000 locuitori), în cadrul lor detaşându-se comuna Poiana Mare din judeţul Dolj cu peste 10
700 locuitori. Municipiile şi oraşele în număr de 17 totalizează o populaţie de 813 395 locuitori,
încadrându-se din punct de vedere demografic în următoarele categorii: 9 oraşe intră în categoria oraşelor
mici (0 – 20 000 locuitori), 6 oraşe intră în categoria celor mijlocii (20 000 – 100 000 locuitori), iar 2
oraşe intră în categoria oraşelor mari şi foarte mari (peste 100 000 locuitori). Aceste oraşe, din ultima
categorie sunt reprezentate de municipiul Brăila cu peste 180 000 locuitori, şi Galaţi cu peste 249 000
locuitori
Structura populaţiei pe cele două medii de rezidenţă scoate în evidenţă faptul că 813 395 locuitori,
ceea ce reprezintă un procent de 68%, locuiesc în mediul urban, în timp ce ruralul, cu o populaţie de
385 088 locuitori deţine un procent de 32% din totalul populaţiei.
Densitatea medie a Luncii Dunării este de 56,7 locuitori/km2, mult mai redusă faţă de cea
înregistrată la nivel naţional (84,4 locuitori/km2), valoarea cea mai mică fiind de 3,1 locuitori/km2, iar cea
mai mare de 4 105,2 locuitori/km2, înregistrată în municipiul Brăila. Densitatea mică a locuitorilor din
Lunca Dunării este datorată suprafeţelor mari ocupate cu apă din bălţile Dunării.
Satele întâlnite în luncă sunt sate adunate sau compacte, cu profil predominant agricol sau mixt
(păşuni, piscicol).

2.3.2. Analiza expunerii categoriilor de utilizare/acoperire a terenurilor la deplasări în masă (alunecări

de teren). Evaluare la nivel regional (unităţi geomorfologice)

Distribuţia categoriilor de utilizare/acoperire a terenurilor pe unităţi geomorfologice.

Diversitatea condiţiilor naturale şi socio-economice determină o mare varietate a structurii modului de
utilizare/acoperire a terenurilor, cu diferenţieri majore în raport cu unităţile de relief. Astfel, conform
bazei de date Corine Land Cover (anul 2006) terenurile arabile ocupă cea mai mare suprafaţă din totalul
fondului funciar al ţării (8,16 mil. ha), cu extinderi mari în Câmpia Română (37%), Câmpia Banato-
Crişană (13%) şi Podişul Moldovei (12%). Suprafeţe însemnate se găsesc şi în Depresiunea şi Subcarpaţii
Transilvaniei, Podişul Getic, Dobrogea, Dealurile de Vest şi Lunca Dunării unde însumează cca. 30%.
Pădurile ocupă aproape 7 mil. ha, cu ponderi însemnate în unităţile montane (Carpaţii Orientali – 28%,
Carpaţii Meridionali – 13%, Munţi Apuseni şi Banatului – 15%, depresiuni şi culoare intramontane –
4%), dar şi în cele deluroase şi de podiş (Depresiunea şi Subcarpaţii Transilvaniei – 8%, Dealurile de Vest
– 6%, Podişul Getic – 6%). Păşunile şi fâneţele au o distribuţie mai omogenă, cu diferenţieri însemnate
însă între Depresiunea şi Subcarpaţii Transilvaniei (19%), Carpaţii Orientali (14%) şi Podişul Moldovei
(11%). În celelalte unităţi de relief ponderea acestei categorii nu depăşeşte 1,6 mil ha, cu valori mai
ridicate în Câmpiile Banato-Crişană şi Română, Dealurile de Vest şi depresiunile şi culoarele
intramontane. Terenurile agricole eterogene (culturi anuale şi/sau culturi permanente asociate cu
vegetaţie naturală) însumează circa 2 000 000 ha, cu ponderi însemnate în Depresiunea şi Subcarpaţii
Transilvaniei (22%), Podişurile Moldovei (12) şi Getic (10%), cât şi în depresiunile şi culoarele
intramontane (9%) şi Câmpia Română (8%). Suprafeţele artificiale (îndeosebi aşezări rurale şi urbane,
20
unităţi industriale şi/sau comerciale, reţea de căi de comunicații şi terenuri asociate acestora) ocupă o arie
totală de aproape 1,5 mil. ha şi sunt distribuite cu precădere în Câmpia Română (21%) şi Podişul
Moldovei (16%), dar şi în Depresiunea şi Subcarpaţii Transilvaniei (11%), Câmpia Banato-Crişană (8%),
depresiunile şi culoarele intramontane (7,6%) şi Podişul Getic (7,5%). Culturile permanente (viile şi
livezile) acoperă aproape 0,8 mil. ha şi sunt răspândite îndeosebi în Câmpia Română (20%) şi unităţile
deluroase şi de podiş: Subcarpaţii de Curbură (13%), Podişul Getic (12%), Podişul Moldovei (10%),
Subcarpaţii Getici (9%), Depresiunea şi Subcarpaţii Transilvaniei (8%). Arbuşti/tufărişuri în asociaţie cu
vegetaţie ierboasă acoperă aproape 3% din suprafaţa totală a ţării (circa 0,7 mil. ha), cu suprafeţe
însemnate în Carpaţii Orientali şi Meridionali (47%), Depresiunea şi Subcarpaţii Transilvaniei (12%) şi
depresiunile şi culoarele intramontane (8%).
Expunerea categoriilor de utilizare/acoperire a terenurilor la alunecările de teren. Pe
teritoriului României alunecările de teren au un impact direct asupra categoriilor de utilizare/acoperire a
terenurilor şi pot produce pagube însemnate în special în cadrul aşezărilor, terenurilor agricole şi în
sectorul silvic. În ansamblu, conform regionării hazardului la alunecări de teren, cele mai expuse categorii
de utilizare/acoperire a terenurilor sunt cele din Subcarpaţii şi Carpaţii de Curbură, jumătatea sudică a
Podişului Moldovei, Subcarpaţii Getici şi jumătatea nordică a Podişului Transilvaniei. Analiza spaţială
privind suprafaţa şi distribuţia claselor de utilizare/acoperire a terenurilor în raport cu clasele de hazard la
alunecări evidenţiază următoarele:
1. Suprafeţele artificiale expuse la clasele de hazard mare şi foarte mare sunt cele situate îndeosebi
în Subcarpaţii Buzăului şi Prahovei, Podişul Bârladului (Colinele Tutovei), Piemontul Getic (Piemontul
Motrului), centrul şi estul Subcarpaţilor Getici şi sudul Câmpiei Transilvaniei. O expunere medie o au
aşezările din Podişul Moldovei (Podişul Sucevei şi Câmpia Moldovei), Subcarpaţii Moldovei, Podişul şi
Subcarpaţii Getici, Depresiunea şi Subcarpaţii Transilvaniei, cât şi unele aşezări situate în Dealurile de
Vest (Dealurile Silvaniei), Podişul Dobrogei de Sud şi în unele depresiuni şi culoare intramontane
(Depresiunea Haţeg-Orăştie, Culoarul Reşiţei, Depresiunile Oaşului şi Maramureşului);
2. Datorită extinderii preponderent în regiunile de câmpie şi în unităţile depresionare şi de podiş,
doar cca. 3% din terenurile arabile sunt expuse la clasele de hazard mare şi foarte mare. Cele mai expuse
sunt terenurile arabile situate în jumătatea sudică a Podişului Moldovei (Colinele Tutovei, Colinele
Fălciului, Podişurile Racovei şi Vasluiului), Depresiunea Transilvaniei (Câmpia Sărmaşului, Podişul
Someşan), depresiunile din Subcarpaţii Moldovei şi Olteniei, Piemontul Motrului. Expunere medie o au
terenurile situate în toate unităţile de podiş (îndeosebi în Podişurile Moldovei, Transilvaniei şi Dobrogei)
şi în Dealurile de Vest (Dealurile Silvaniei, Pădurii Craiului, Lipovei, Pogănişului şi Oraviţei), cât şi cele
extinse în ariile mai fragmentate din unele unităţi de câmpie: Câmpia Someşului (Câmpia Buduslăului),
Câmpia Teleormanului (Câmpiile Boianului şi Burnas) şi Câmpia Galaţiului.
3. Terenurile acoperite cu culturi permanente sunt expuse pe întinderi mari la clasele de hazard
mare şi foarte mare, cu deosebire în Subcarpaţii de Curbură (Subcarpaţii Buzăului şi Prahovei) şi Getici
(Subcarpaţii Olteţului şi Muscelele Argeşului). Areale restrânse sunt prezente şi în Podişul Bârladului,
Piemontul Olteţului, Culoarul Drobeta-Bala şi Depresiunea şi Subcarpaţii Transilvaniei (Dealurile
Târnavei şi Bistriţei). Expunere medie o au culturile permanente situate în toate unităţile deluroase şi de
podiş, cu deosebire cele din Subcarpaţii Prahovei, Muscelele Argeşului, Podişul Târnavelor, Dealurile
Silvaniei, Podişul Dobrogei de Nord, cât şi cele situate la contactul dintre Subcarpaţii de Curbură şi
Câmpia Română.
4. Terenurile acoperite cu păşuni şi fâneţe sunt expuse la clasele mare şi foarte mare de hazard
îndeosebi în Depresiunea şi Subcarpaţii Transilvaniei, Subcarpaţii Moldovei şi de Curbură, Podişul
Moldovei, Culoarul Drobeta-Bala şi în unele unităţi montane din Munţii Apuseni (Munţii Trascăului,
Masivul Vlădeasa) şi Banatului (Munţii Locvei). Expunere medie o au terenurile situate în unităţile
montane din Carpaţii Orientali şi Meridionali (Munţii Giurgeului, Ciucului, Hăşmaş, Bistricioarei,
Baiului, Bucegi, Făgăraş, Parâng, Godeanu) şi în Depresiunea şi Subcarpaţii Transilvaniei (Podişurile
Hârtibaciului şi Someşan).
5. Terenurile acoperite cu arbuşti/tufărişuri în asociaţie cu vegetaţie ierboasă prezintă un grad
mare şi foarte mare de expunere doar în câteva unităţi deluroase din Subcarpaţii de Curbură şi Prahovei,
Subcarpaţii Olteniei şi unele unităţi montane: Munţii Buzăului, Nemira, Goşmanului, Vrancei. Expunere

21
medie o au terenurile situate în special la limita superioară a pădurilor din Munţii Făgăraş-Iezer, Retezat,
Cernei, Parâng şi Lotrului.
6. Pădurile constituie una dintre categoriile de utilizare/acoperire a terenurilor cele mai expuse la
hazard mare şi foarte mare la alunecări de teren, cu arii întinse în toată unitatea subcarpatică de Curbură,
Munţii Buzăului, Vrancei, Nemira, Goşmanu, Stânişoarei, Ţibleş şi Obcinele Bucovinei. Suprafeţe
însemnate apar şi pe interfluviile din Subcarpaţii şi Podişul Getic (Muscelele şi Gruiurile Argeşului,
Subcarpaţii Olteţului, Dealurile Jilţului şi Coşuştei). Expunere medie o au pădurile din toate unităţile
montane, cu deosebire cele din Carpaţii Meridionali, Munţii Apuseni şi nordul Carpaţilor Orientali,
precum şi unele unităţi deluroase sau de podiş: Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Podişurile
Central Moldovenesc şi Sucevei, Podişul Dobrogei de Nord.
7. Terenurile agricole eterogene sunt expuse la clasele mare şi foarte mare de hazard îndeosebi în
Subcarpaţii Buzăului şi Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Subcarpaţii Olteţului, Colinele Tutovei,
Piemontul Motrului, Podişul Someşan şi Câmpia Transilvaniei. Grad mediu de expunere îl prezintă
terenurile situate în toată Depresiunea Transilvaniei, Podişurile Moldovei, Piemontul Getic şi Mehedinţi,
Dealurile de Vest (Dealurile Silvaniei) şi în unele depresiuni şi culoare intramontane (Depresiunea
Maramureşului, Culoarul Reşiţei, Culoarul Bran, Depresiunea Dornelor).

22
3. Cele 40 de scenarii de risc la alunecări de teren şi descrierea acestora
3.1. Scenarii de risc la alunecări de teren la scară naţională (care pot fi utilizate prin
detaliere/modificare metodologică şi pentru nivel regional/local

3.1.1. Scenarii de risc la alunecări de teren induse de factorul climatic (precipitaţii)

Scenariul 1: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu perioadă

de revenire de 10 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale EuroCordex
(cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de schimbări
climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
În condiţiile climatice viitoare (2021-2050), potrivit scenariului de schimbări climatice RCP4.5,
cantităţile maxime anotimpuale de precipitaţii estimate cu o perioadă de revenire de 10 ani pe teritoriul
României vor oscila de la mai puţin de 200 mm şi peste 800 mm, în raport cu perioada de referinţă
1971-2000. Modelul regional „umed” estimează cantităţi anotimpuale de până la 400 mm pe suprafeţe
extinse la nivel naţional, în toate unităţile de dealuri şi podiş cu susceptibilitate mare la producerea
alunecărilor de teren. Arealele cu altitudini mai mari de 800-900 m se aşteaptă să fie expuse unor cantităţi
anotimpuale mai mari de 400 mm până în 2050 comparativ perioadei de referinţă, care vor crea condiţii
propice unei dinamici accentuate ale proceselor de versant. Modelul climatic regional „uscat” estimează
cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii mai mici de 400 mm, cu o distribuţie relativ uniformă în
cadrul regiunilor deluroase şi de podiş, încadrate claselor superioare de hazard la alunecări de teren. Pe
versanţii estici şi vestici ai Carpaţilor Orientali, Meridionalii şi în Masivul Bihor-Vlădeasa cantităţile
maxime anotimpuale estimate vor depăşi pragul de 400 mm, odată cu creşterea altitudinii.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006 este ilustrată în Figura 1.

Fig. 1. Scenariul de hazard 1 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime anotimpuale de

precipitaţii cu perioadă de revenire de 10 ani în condiţiile climatului viitor 2021-2050, scenariul climatic
RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi în condiţiile utilizării terenurilor în
anul 2006.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
În acest scenariu, clasa de hazard foarte ridicat nu este reprezentată (Fig. 2).
Cele 110 LAU2 incluse în clasa de hazard ridicat aparţin în general judeţelor Dâmboviţa,
Prahova, Buzău, Vrancea, Bacău. Clasa de hazard ridicat deţine un număr de până la şapte LAU2 în
judeţele Vâlcea, Argeş, Neamţ, Suceava, Covasna, Bistriţa-Năsăud şi Maramureş (Fig. 2). Teritoriul
23
acestor LAU2 se întinde în partea estică a Subcarpaţilor Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii
Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, sudul Munţilor Buzăului,
Munţii Vrancei, la care se adaugă câteva comune în Depresiunea Tazlău-Caşin, Obcinele Bucovinei,
Dealurile Bistriţei.
Clasa de hazard mediu cuprinde 686 LAU2 (Fig. 2) distribuite, în general, în judeţele Alba,
Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu, Suceava Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui, Argeş,
Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj,
Hunedoara. Judeţele Caraş-Severin, Timiş, Bihor, Satu Mare, Vrancea un număr cuprins între una şi şase
LAU2 încadrate în clasa de hazard mediu. În Culoarul Timiş-Cerna, Podişul Mehedinţi, Piemontul
Motrului, părţile nordice ale Piemontului Olteţului, Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului,
Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Munţii Teleajenului, Munţii Buzăului,
Podişul Târnavelor, Munţii Metaliferi, Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei, Munţii Gutâi, Munţii
Ţibleş, Dealurile Năsăudului, Munţii Trotuşului, Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei, partea centrală şi
vestică a Câmpiei Moldovei, Podişul Central Moldovenesc, partea nordică a Colinelor Tutovei, Colinele
Fălciului sunt localizate LAU2 aparţinând clasei de hazard mediu.

Fig. 2. Scenariul de hazard 1 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
În acest scenariu, clasa de hazard foarte ridicat nu este reprezentată (Fig. 3).
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 211 LAU2 aparţinând judeţelor Dâmboviţa, Prahova,
Buzău, Vrancea, Bacău, Neamţ, Suceava. În judeţele Vâlcea, Argeş, Covasna, Harghita, Botoşani, Iaşi
numărul de LAU2 ce intră în clasa de hazard ridicat este sub nouă (Fig. 3). Teritoriul acestor LAU2 se
întinde în partea estică a Subcarpaţilor Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii
Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, sudul Munţilor Buzăului, Munţii Vrancei, Munţii
Trotuşului, Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei la care se adaugă câteva comune în Depresiunea Tazlău-
Caşin, Podişul Sucevei, Câmpia Moldovei, Podişul Central Moldovenesc, Piemontul Maramureşului,
Dealurile Bistriţei, Subcarpaţii Homoroadelor.
Clasa de hazard mediu cuprinde 782 LAU2 (Fig. 3) incluse în judeţele Alba, Braşov, Covasna,
Harghita, Mureş, Sibiu, Suceava Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui, Argeş, Dâmboviţa, Prahova,
Buzău, Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj, Hunedoara. De asemenea din
judeţele Caraş-Severin, Timiş, Bihor, Satu Mare, Vrancea se încadrează acestei clase un număr cuprins
între una şi şapte LAU2. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt localizate în Culoarul Timiş-Cerna,
Podişul Mehedinţi, Piemontul Motrului, părţile nordice ale Piemontului Olteţului, Subcarpaţii Olteniei,
Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Munţii
Teleajenului, Munţii Buzăului, Munţii Vrancei, Podişul Târnavelor, Munţii Metaliferi, , Podişul Someşan,

24
Câmpia Transilvaniei, Dealurile Crasnei, Dealurile Codrului, Depresiunea Maramureşului, Munţii Gutâi,
Munţii Ţibleş, Dealurile Năsăudului, Depresiunea Tazlău-Caşin, Subcarpaţii Tazlăului, Munţii
Trotuşului, Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei, Câmpia Moldovei, Podişul Central Moldovenesc, partea
nordică a Colinelor Tutovei, Colinele Fălciului.

Fig. 3. Scenariul de hazard 1 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
Populaţia totală potenţial afectată corespunzătoare arealelor încadrate în clasa de hazard ridicat
este de peste 282 000 locuitori şi este distribuită neuniform în teritoriu la nivel de LAU2 variind într-un
ecart cuprins între 453 locuitori în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi 7173 locuitori în comuna Balcani
(judeţul Bacău). Cele două aşezări urbane (Băile Govora, Slănic) se încadrează în clasa de oraşe mici (sub
20 000 locuitori). Mediul rural concentrează 97% din populaţie şi în timp ce mediul urban deţine numai
3% din populaţia totală. Densitatea populaţiei variază între 7,6 locuitori/km2 (comuna Nistoreşti, judeţul
Vrancea) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora, judeţul Vâlcea).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 39 250 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2
din judeţele Buzău (9 198 ha), Prahova (7 800 ha), Vrancea (7 218 ha), Dâmboviţa (4 445 ha), Bacău (4
203 ha), Argeş (2 264 ha) şi Vâlcea (1 790 ha). În cinci judeţe (Bistriţa-Năsăud, Covasna, Suceava,
Neamţ şi Maramureş), suprafeţele artificiale încadrate în această clasă sunt cuprinse între 108 ha şi 884
ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 6 200 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 4,2%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 56 km ,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 32% din total.
Pentru clasa de hazard mediu, populaţia potenţial afectată la nivel de LAU2 variază între 269 în
comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 106 847 locuitori în municipiul Botoşani, totalizând peste
2 813 000 locuitori. Din totalul de 52 oraşe, 39 oraşe se încadrează în clasa oraşelor mici (sub 20 000
locuitori), 12 în a celor mijlocii, în timp ce numai municipiul Botoşani este încadrat clasei demografice a
oraşelor mari. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 69,5%
din populaţie şi 30,5% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 5,2 locuitori/km2 (comuna Secaş,
judeţul Timiş) şi 2 583 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
313 697 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
cinci judeţe situate în centrul şi estul ţării (Cluj 30 715 ha, Bacău 29 270 ha, Neamţ 28 036 ha, Suceava

25
20 730 ha şi Mureş 20 014 ha). În nouă judeţe (Vaslui, Botoşani, Bistriţa-Năsăud, Gorj, Prahova, Buzău,
Sălaj, Maramureş, Vâlcea şi Alba), suprafeţele artificiale potenţial afectate se încadrează între 18 402 ha
şi 10 106 ha. Suprafeţe artificiale cuprinse între 9 905 ha şi 2 302 ha sunt înregistrate în 10 judeţe (Argeş,
Harghita, Iaşi, Covasna, Hunedoara, Mehedinţi, Sibiu, Dâmboviţa, Braşov şi Vrancea), iar în judeţele
Timiş, Satu Mare, Caraş-Severin şi Bihor, suprafeţele artificiale încadrate in clasa de hazard mediu sunt
sub 500 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de circa 43 500 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de circa 2700 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 21,9% din total.
În ansamblu, un număr de 796 LAU2, care însumează peste 3 000 000 locuitori şi peste 352 000
ha de suprafeţe artificiale, sunt incluse în clasele de hazard ridicat ș i mediu (Tabel 4).

Tabel 4. Impactul potenţial în scenariul 1 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi a unei utilizări terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 0 0 0 0 0 0
Ridicat 110 3,4 282 000 1,4 39 250 2,6
Mediu 686 21,4 2 813 000 14 313 697 20,9
Total scenariu 1 796 24,8 3 095 000 15,4 352 947 23,5

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
Populaţia potenţial afectată corespunzătoare arealelor încadrate în clasa de hazard ridicat la nivel
de LAU2 variază între 453 locuitori în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi 21787 locuitori în municipiul
Moineşti (judeţul Bacău), totalizând peste 712 000 locuitori. Dintre cele nouă aşezări urbane, opt se
încadrează în clasa oraşelor mici (sub 20 000 locuitori) şi unul în clasa celor mijlocii (municipiul
Moineşti). Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 88,5%
din populaţie şi a 11,5% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 7,6 locuitori/km2 (comuna
Nistoreşti, judeţul Vrancea) şi 475,4 locuitori/km2 (municipiul Moineşti).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 89775 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2
din judeţele Neamţ (17129 ha), Bacău (16209 ha) şi Suceava (15 056 ha). Suprafeţe artificiale potenţial
afectate cu suprafeţe cuprinse între 9 198 ha şi 1 790 ha se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Buzău,
Vrancea, Prahova, Dâmboviţa, Harghita, Botoşani şi Vâlcea. În patru judeţe (Covasna, Bistriţa-Năsăud,
Iaşi şi Maramureş), suprafeţele artificiale încadrate în această clasă sunt cuprinse între 971 ha şi 108 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 13 800 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,2%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 400 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 4,8% din total.
În ceea ce priveşte clasa de hazard mediu, populaţia potenţial afectată era de 3 601 000 locuitori
şi varia la nivel de LAU2 între 269 locuitori în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 324 576 locuitori
în municipiul Cluj-Napoca.
Din totalul de 61 oraș e, 46 oraşe se încadrează în clasa oraşelor mici (sub 20 000 locuitori), 13 în
clasa celor mijlocii iar municipiile Botoşani şi Cluj-Napoca se încadrează în clasa de mărime demografică
mare, respectiv foarte mare. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul
rural a 64% din populaţie şi 36% în cel urban.
Densitatea populaţiei variază între 5,2 locuitori/km2 (comuna Secaş, judeţul Timiş) şi
2 583 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale încadrate în clasa de risc ridicat (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile
industriale, comerciale şi de transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) acoperă 372
26
924 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în şase
judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 42 268 ha, Cluj 361 19 ha, Iaşi 33 255 ha, Suceava 30 813
ha, Bacău 21 211 ha şi Mureş 20 873 ha). În 11 judeţe (Vaslui, Neamţ, Bistriţa-Năsăud, Gorj, Prahova,
Buzău, Sălaj, Maramureş, Covasna, Alba şi Vâlcea), suprafeţele artificiale afectate se încadrează între
18862 ha şi 10 146 ha. Suprafeţe cuprinse între 9 905 ha şi 2 665 ha sunt înregistrate în opt judeţe (Argeş,
Sibiu, Hunedoara, Harghita, Braşov, Mehedinţi, Dâmboviţaşi Vrancea), iar în judeţele Timiş, Satu Mare,
Bihor şi Caraş-Severin, suprafeţele artificiale potenţial afectate, încadrate in clasa de hazard mediu, sunt
sub 500 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de cca. 48 500 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 5,9%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de cca 3 325 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 28,3% din total.
În ansamblu, clasele de hazard ridicat şi mediu pot afecta 993 LAU2 care însumează peste
4 000 000 locuitori şi peste 462 000 suprafeţe artificiale (Tabel 5).

Tabel 5. Impactul potenţial în scenariul 1 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 0 0 0 0 0 0
Ridicat 211 6,6 712 000 3,5 89 775 6,0
Mediu 782 24,4 3 601 000 17,9 372 924 24,9
Total scenariu 1 993 31 4 313 000 21,4 462 699 30,9

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 10 ani.

Scenariul 2: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu perioadă

de revenire de 10 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale EuroCordex
(cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de schimbări
climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
În condiţiile climatice viitoare (2021-2050), potrivit scenariului de schimbări climatice RCP4.5,
cantităţile maxime anotimpuale de precipitaţii estimate cu o perioadă de revenire de 10 ani pe teritoriul
României vor oscila de la mai puţin de 200 mm şi peste 800 mm. Modelul regional „umed” estimează
cantităţi anotimpuale de până la 400 mm pe suprafeţe extinse la nivel naţional, în toate unităţile de dealuri
şi podiş cu susceptibilitate mare la producerea alunecărilor de teren. Până în anul 2050, arealele cu
altitudini mai mari de 800-900 m se aşteaptă să fie expuse unor cantităţi anotimpuale mai mari de 400 mm
comparativ perioadei de referinţă, indicând condiţii propice unei dinamici accentuate ale proceselor de
versant. Modelul climatic regional „uscat” estimează cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii mai
mici de 400 mm, dar cu o distribuţie relativ uniformă în cadrul regiunilor deluroase şi de podiş, încadrate
claselor superioare de hazard la alunecări de teren. Pe versanţii estici şi vestici ai Carpaţilor Orientali,
Meridionalii şi în Masivul Bihor-Vlădeasa cantităţile maxime anotimpuale estimate vor depăşi pragul de
400 mm, proporţional cu creşterea altitudinii.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în Figura 4.

27
Fig. 4. Scenariul de hazard 2 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime anotimpuale de
precipitaţii cu perioadă de revenire de 10 ani în condiţiile climatului viitor 2021-2050, scenariul climatic
RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi în condiţiile utilizării viitoare (anul
2006) a terenurilor.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat este inclusă o singură LAU2 – comuna Solonţ din judeţul Bacău
situată în Depresiunea Tazlău-Caşin (Fig. 5).
Zonal potenţial afectată corespunzătoare clasei de hazard ridicat cuprinde 119 LAU2, care aparţin
în general judeţelor Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Vrancea, Bacău. Clasa de hazard ridicat deţine un număr
de până la zece LAU2 în judeţele Gorj, Vâlcea, Argeş, Neamţ, Suceava, Covasna, Bistriţa-Năsăud şi
Maramureş (Fig. 5). Teritoriul acestor LAU2 se întinde în partea estică a Subcarpaţilor Olteniei,
Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii
Tazlăului, sudul Munţilor Buzăului, Munţii Vrancei, la care se adaugă câteva comune în Depresiunea
Tazlău-Caşin, Obcinele Bucovinei, Dealurile Bistriţei, Depresiunea Maramureşului.
Clasa de hazard mediu cuprinde 638 LAU2 (Fig. 5) distribuite, în general, în judeţele Alba,
Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu, Suceava Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui, Argeş,
Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Gorj, Vâlcea, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj, Hunedoara. Judeţele
Caraş-Severin, Timiş, Bihor, Satu Mare, Vrancea, Galaţi, Mehedinţi un număr cuprins între una şi opt
LAU2 încadrate în clasa de hazard mediu. În Culoarul Timiş-Cerna, Podişul Mehedinţi, Piemontul
Motrului, părţile nordice ale Piemonturilor Olteţului, Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului,
Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Munţii Teleajenului, Munţii Buzăului,
Podişul Târnavelor, Munţii Metaliferi, Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei, Munţii Gutâi, Munţii
Ţibleş, Dealurile Năsăudului, Munţii Trotuşului, Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei, partea centrală şi
vestică a Câmpiei Moldovei, Podişul Central Moldovenesc, partea nordică a Colinelor Tutovei, Colinele
Fălciului Podişul Covurlui şi Câmpia Galaţiului sunt localizate LAU2 aparţinând clasei de hazard.

28
 Fig. 5. Scenariul de hazard 2 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat este inclusă o singură unitate LAU2 – comuna Solonţ, din
judeţul Bacău, situată în Depresiunea Tazlău-Caşin (Fig. 6).
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 206 LAU2 aparţinând judeţelor Argeş, Dâmboviţa,
Prahova, Buzău, Vrancea, Bacău, Neamţ, Suceava, Harghita. În judeţele Gorj, Vâlcea, Covasna, Bistriţa-
Năsăud, Maramureş, Botoşani numărul de LAU2 ce intră în clasa de hazard ridicat este sub zece (Fig. 6).
Teritoriul acestor LAU2 se întinde în partea estică a Subcarpaţilor Olteniei, Muscelele Argeşului,
Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, sudul Munţilor
Buzăului, Munţii Vrancei, Munţii Trotuș ului, Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei la care se adaugă
câteva comune în Depresiunea Tazlău-Caşin, Podişul Sucevei, Câmpia Moldovei, Podiș ul Central
Moldovenesc, , Depresiunea Maramureşului,
Clasa de hazard mediu cuprinde 748 LAU2 incluse în judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita,
Mureş, Sibiu, Suceava Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Gorj,
Vâlcea, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj, Hunedoara (Fig. 6). De asemenea din judeţele Caraş-
Severin, Timiş, Bihor, Satu Mare, Vrancea, Galaţi, Mehedinţi se încadrează acestei clase un număr
cuprins între una şi nouă LAU2. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt localizate în Culoarul Timiş-
Cerna, Podişul Mehedinţi, Piemontul Motrului, părţile nordice ale Piemontului Olteţului, Subcarpaţii
Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Munţii
Teleajenului, Munţii Buzăului, Munţii Vrancei, Podişul Târnavelor, Munţii Metaliferi, , Podişul Someşan,
Câmpia Transilvaniei, Dealurile Crasnei, Dealurile Codrului, Depresiunea Maramureşului, Munţii Gutâi,
Munţii Ţibleş, Dealurile Năsăudului, Depresiunea Tazlău-Caşin, Subcarpaţii Tazlăului, Munţii
Trotuşului, Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei, Câmpia Moldovei, Podişul Central Moldovenesc, partea
nordică a Colinelor Tutovei, Colinele Fălciului, Podişul Covurluiului, Câmpia Galaţiului.

29
 Fig. 6. Scenariul de hazard 2 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
Populaţia totală potenţial afectată în arealele încadrate în clasa de hazard foarte ridicat este de
3 300 locuitori, având o densitate de 63,3 locuitori/km2.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) potenţial afectate, încadrate în clasa de
risc foarte ridicat acoperă doar 536 ha, fiind situate în comuna Solonţ din judeţul Bacău.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 85 km, neincluzând drumuri naţionale. Nu
există căi ferate potenţial afectate.
În arealele aferente clasei de hazard ridicat, populaţia potenţial afectată totalizează aproximativ
315 000 locuitori, fiind distribuită neuniform în teritoriu la nivel de LAU2. Valoric, aceasta variază pe un
ecart cuprins între 453 locuitori în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi 7 173 locuitori în comuna Balcani
(judeţul Bacău). Cele două aşezări urbane (Băile Govora, Slănic) se încadrează în clasa oraşelor mici (sub
20 000 locuitori). În cadrul acestei clase de hazard, mediul rural concentrează 97,3% din populaţie şi în
timp ce mediul urban deţine numai 2,7% din populaţia totală. Densitatea populaţiei variază între
7,6 locuitori/km2 (comuna Nistoreşti, judeţul Vrancea) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora,
judeţul Vâlcea).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 48 293 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se găsesc
în cadrul LAU2 din judeţul Buzău (11 115 ha). Clasa de hazard ridicat afectează arii întinse de suprafeţe
artificiale şi în cadrul LAU2 din judeţele Vrancea (8 603 ha), Prahova (8 448 ha), Bacău (7 626 ha),
Dâmboviţa (4 329 ha), Argeş (3 370 ha) şi Vâlcea (1 969 ha). În judeţele Gorj, Covasna, Bistriţa-Năsăud,
Neamţ, Maramureş şi Suceava, suprafeţele artificiale potenţial afectate, incluse în clasa de hazard ridicat,
variază între 697 ha şi 129 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 6 700 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 4,3%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 48 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 27% din total.
Populaţia potenţial afectată totalizează peste 2 652 000 locuitori. La nivelul LAU2 din arealele
încadrate în clasa de hazard mediu, populaţia variază între 269 locuitori în comuna Ceru-Băcăinţi
(judeţul Alba) şi 85 055 locuitori în municipiul Piatra Neamţ. Din totalul de 51 oraşe, 38 sunt oraşe mici
(sub 20 000 locuitori), iar 13 mijlocii (20 000 – 100 000 locuitori). Structura populaţiei pe medii de
rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 68,7% din populaţie şi 31,3% în cel urban. Densitatea

30
populaţiei variază între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi, judeţul Alba) şi 1 359 locuitori/km2
(municipiul Câmpina).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
300 688 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
patru judeţe situate în estul şi centrul ţării (Bacău 33 093 ha, Cluj 30 241 ha, Neamţ 29 201 ha şi Suceava
24 315 ha). În şase judeţe (Vaslui, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Prahova, Maramureş şi Buzău), suprafeţele
artificiale potenţial afectate se încadrează între 18 260 ha şi 11 544 ha. Suprafeţe artificiale potenţial
afectate, cuprinse între 9 743 ha şi 2 251 ha s-au înregistrat în cadrul LAU2 din alte în alte 15 judeţe
(Sălaj, Alba, Harghita, Vâlcea, Argeş, Covasna, Hunedoara, Botoşani, Gorş, Sibiu, Iaşi, Dâmboviţa,
Braşov, Mehedinţi şi Vrancea). În judeţele Galaţi, Satu Mare, Caraş-Severin, Timiş şi Bihor, suprafeţele
artificiale potenţial afectate, incluse în clasa de hazard mediu, variază între 711 ha şi 265 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de circa 40 400 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,2%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de cca 2 600 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 24,1% din total.
În acest scenariu, 758 LAU2 sunt încadrate în clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu,
care însumează peste 3 000 000 locuitori şi peste 349 000 ha de suprafeţe artificiale (Tabel 6).

Tabel 6. Impactul potenţial în scenariul 2 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 1 0,0003 3 300 0,02 536 0,04
Ridicat 119 3,7 315 000 1,6 48 293 3,2
Mediu 638 20 2 652 000 13,2 300 688 20,0
Total scenariu 2 758 23,7 3 095 000 14,8 349 517 23,3

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
Populaţia totală potenţial afectată în arealele încadrate clasei de hazard foarte ridicat este de
3 300 locuitori. În aceste areale, densitatea populaţiei potenţial afectate este de 63,3 locuitori/km2.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale ș i urbane, unităţile industriale, comerciale ș i de
transport, exploatări miniere, ș antiere de construcţii, halde etc.), potenţial afectate, încadrate în clasa de
risc foarte ridicat acoperă doar 536 ha, fiind situate în comuna Solonţ, judeţul Bacău.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 85 km, neincluzând drumuri naţionale. Nu
există căi ferate potenţial afectate.
În clasa de hazard ridicat, populaţia potenţial afectată la nivel de LAU2 variază între 453
locuitori în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi 21 787 locuitori în Municipiul Moineşti (judeţul Bacău) şi
totalizează peste 701 000 locuitori. Dintre cele opt aşezări urbane, şapte se încadrează în clasa de oraşe
mici (sub 20 000 locuitori) şi unul în clasa oraşelor mijlocii (Municipiul Moineşti). Structura populaţiei
pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 88,6% din populaţie şi a 11,4% în cel
urban. Densitatea populaţiei variază între 7,6 locuitori/km2 (comuna Nistoreşti, judeţul Vrancea) şi
475,4 locuitori/km2 (Municipiul Moineşti).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 105 591 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU2 din judeţul Bacău, Suceava, Buzău, dar şi în judeţele Prahova, Vrancea, Harghita,
Dâmboviţa, Argeş, Botoşani, Vâlcea şi Covasna. Cele mai reduse suprafeţe artificiale potenţial afectate,
6 ha, sunt în LAU2 Păuleşti (judeţul Vrancea), iar suprafeţele cele mai extinse, 1 461 ha, sunt în LAU2
Mănăstirea Humor (judeţul Suceava).

31
 Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 13 400 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,1%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 343 km km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 4,1% din total.
În arealele încadrate în clasa de hazard mediu, populaţia potenţial afectată la nivel de LAU2
variază între 269 în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 324 576 locuitori în municipiul Cluj-Napoca
şi totalizează circa 3 558 000 locuitori. Din totalul de 61 oraşe, 45 oraşe aparţin clasei de oraşe mici (sub
20 000 locuitori), 14 clasei oraşelor mijlocii (20 000 – 100 000 locuitori), în timp ce municipiile Botoşani
şi Cluj-Napoca se încadrează clasei demografice a oraşelor mari, respectiv foarte mari. Structura
populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 62% din populaţie şi 38% în
cel urban. În arealele aferente acestei clase de hazard, densitatea populaţiei variază între 5,5 locuitori/km2
(comuna Ceru-Băcăinţi, judeţul Alba) şi 2 583 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
358 534 ha. Suprafeţe artificiale potenţial afectate, mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard
mediu se întâlnesc în cadrul LAU2 din cinci judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 41 843 ha,
Cluj 36 571 ha, Iaşi 31 949 ha, Suceava 27 484 ha şi Bacău 24 479 ha). În nouă judeţe (Vaslui, Mureş,
Neamţ, Bistriţa-Năsăud, Prahova, Buzău, Maramureş, Covasna şi Alba), suprafeţele artificiale potenţial
afectate se încadrează între 18 260 ha şi 10 233 ha. Suprafeţe artificiale potenţial afectate, cuprinse între 9
743 ha şi 2 907 ha sunt înregistrate în 11 judeţe (Sălaj, Vâlcea, Argeş, Sibiu, Hunedoara, Gorj, Braşov,
Harghita, Dâmboviţa, Vrancea şi Mehedinţi). În judeţele Galaţi, Satu Mare, Timiş, Bihor şi Caraş-
Severin, suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt încadrate între 711 ha şi 182 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de circa 46 300 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,2%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de circa 3260 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 27,5% din total.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 955 LAU2, care
însumează peste 4 000 000 locuitori şi peste 464 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 7).

Tabel 7. Impactul potenţial în scenariul 2 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 1 0,0003 3 300 0,2 536 0,04
Ridicat 206 6,3 701 000 3,5 105 591 7,04
Mediu 748 23,5 3 558 000 17,7 358 534 23,9
Total scenariu 2 955 29,8 4 262 300 21,4 464 661 30,9

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 10 ani.

Scenariul 3: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu perioadă

de revenire de 10 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale EuroCordex
(cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de schimbări
climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Cantităţile anotimpuale maxime de precipitaţii cu perioadă de revenire de 10 ani, estimate în baza
scenariului climatic pesimist RCP8.5, vor creşte de la valori mai mici de 400 mm în regiunile deluroase şi
de podiş extracarpatice şi în spaţiul montan înalt la peste 1200 mm. Proiecţiile modelului climatic „uscat”
sugerează o generalizare la nivelul întregii ţări a arealelor în care factorul pregătitor/declanşator
pluviometric va avea valori de 200-400 mm, corespunzător în mare parte celor încadrate în clasele de
hazard redus şi foarte redus la alunecări de teren. Modelul climatic „umed” estimează cantităţi
generalizate de 400-600 mm în toate unităţile geomorfologice deluroase şi de podiş încadrate
32
predominant claselor de hazard mediu şi redus din centrul (Podişul Transilvaniei) şi estul ţării (Podişul
Moldovei). Arealele centrale ale Podişului Transilvaniei rămân mai puţin afectate de excedente
anotimpuale semnificative (prin cantităţi de numai 200-400 mm) comparativ cu restul arealelor încadrate
claselor superioare de hazard la alunecări de teren. Regiunea subcarpatică, atât în sectorul moldovenesc,
cât mai ales în cel de la curbură, încadrată în cea mai mare parte clasei de hazard ridicat şi pe unele areale
restrânse celei de hazard foarte ridicat, se distinge în cadrul acestui scenariu de risc prin expunerea sa
viitoare mare la cantităţi maxime anotimpuale ridicate (600-800 mm), conform estimărilor modelului
climatic „umed”. Acestea vor fi similare celor estimate pentru areale montane extinse din Carpaţii
Meridionali şi Occidentali, recunoscute ca fiind mai umede în condiţiile climatului actual (din perioada de
observaţii meteorologice), dar încadrate în clasele de hazard redus şi foarte redus. Din aceeaș i categorie
fac parte şi areale extinse din sectorul de fliş al Carpaţilor Orientali, încadrate clasei de hazard ridicat.
Clasei superioare de hazard (foarte ridicat) îi sunt corespunzătoare cantităţi maxime anotimpuale de
precipitaţii care pot depăşi 600-800 mm conform estimărilor modelului climatic „umed” şi 200-400 mm
în varianta unui climat viitor „uscat”.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006 este ilustrată în Figura 7.

Fig. 7. Scenariul de hazard 3 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime anotimpuale de

precipitaţii cu perioadă de revenire de 10 ani în condiţiile climatului viitor 2021-2050, scenariul climatic
RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi în condiţiile utilizării terenurilor în
anul 2006.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 4 LAU2 aparţinând judeţelor Bacău, Buzău, Prahova
şi Vrancea, fiind localizate în Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei şi Depresiunea Tazlău-Caşin
(Fig. 8).
Clasa de hazard ridicat cuprinde 186 LAU2 (Fig. 8) aparţinând judeţelor Argeş, Bacău,
Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Buzău, Covasna, Dâmboviţa, Harghita, Maramureş, Neamţ, Prahova, Suceava,
Vâlcea şi Vrancea. Teritoriul acestor LAU2 se întinde în Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului,
Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Munţii Buzăului,
Munţii Vrancei, Munţii Trotuşului, Subcarpaţii Neamţului, Munţii Stânişoarei, Obcinele Bucovinei, la
care se adaugă câteva comune în Podişul Fălticenului, culoarul Bârgău-Dorna, Dealurile Bistriţei, Munţii
Lăpuşului.
Clasa de hazard mediu cuprinde 701 LAU2 (Fig. 8) incluse în judeţele Alba, Argeş, Bacău,
Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Gorj,
Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu,
Suceava, Timiş, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt localizate în Culoarul
Timiş-Cerna, Dealurile Lipovei, Munţii Poiana Ruscă, Podişul Mehedinţi, Piemontul Motrului, nordul

33
Piemontului Olteţului, Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii
Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Munţii Telejenului, Munţii Buzăului, Obcinele
Oltului, Munţii Trotuşului, Colinele Tutovei, Podişul Central Moldovenesc, Colinele Fălciului, Munţii
Bicazului, Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei, Podişul Fălticeniului, Câmpia Jijiei Superioare, Munţii
Vulcanici de Nord, Munţii Bârgăului, Podişul Someşean, Câmpia Transilvaniei, Podişul Târnavelor,
Depresiunea Haţeg-Orăştie.

Fig. 8. Scenariul de hazard 3 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 233 LAU2 aparţinând judeţelor Alba, Argeş, Bacău,
Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Harghita, Iaşi, Maramureş, Mureş, Neamţ,
Prahova, Sălaj, Suceava, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea, fiind localizate în Subcarpaţii Olteniei, Muscelele
Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Munţii Vrancei, Munţii
Trotuşului, Depresiunea Tazlău-Caşin, Munţii Trotuşului, Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei, Podişul
Şomuzului, Dealurile Bour-Ibăneşti, Colinele Sitnei, Depresiunea Almaş-Agrij, Câmpia Fizeşului,
Subcarpaţii Târnavelor (Fig. 9).
În clasa de hazard mediu sunt incluse 835 LAU2 (Fig. 9) aparţinând judeţelor Alba, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Gorj,
Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu,
Suceava, Timiş, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea. Teritoriul acestor LAU2 se întinde în Podişul Mehedinţi,
Piemontul Motrului, Piemontul Olteţului, Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii
Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Tazlăului, Munţii Teleajenului, Munţii Buzăului, Podişul
Târnavelor, Câmpia Transilvaniei, Munţii Mureşului, Subcarpaţii Transilvaniei, Podişul Someşean,
Carpaţii Maramureşelui, Culoarul Bârgău-Dorna, Podişul Sucevei, Câmpia Moldovei, Podişul Central
Moldovenesc, Colinele Tutovei.

34
 Fig. 9. Scenariul de hazard 3 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat” (RCP8.5).

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 9 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 3 793 în comuna Vizantea-Livezi (judeţul Vrancea), iar cel minim înregistrându-se în
comuna Odăile (judeţul Buzău) – 882 locuitori, toată populaţia fiind concentrată în mediul rural.
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 24,5 locuitori/km2 (comuna Odăile) şi 63,3 locuitori/km2
(comuna Solonţ).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 1 490 ha, situate în cadrul a patru LAU2 din judeţele Prahova, Buzău, Vrancea şi Bacău.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 228,15 km, fiind încadrate în categoriile de
drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri. Nu există căi ferate potenţial afectate.
Populaţia potenţial afectată în arealele din clasa de hazard ridicat variază între 453 locuitori în
comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi 21 787 locuitori în municipiul Moineşti (judeţul Bacău) şi totalizează
peste 669 000 locuitori. Din cele nouă aşezări urbane, unul – municipiul Moineşti – se încadrează în clasa
de mărime mijlocie, restul fiind oraşe mici (sub 20 000 locuitori). Structura populaţiei pe medii de
rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 85,6% din populaţie şi a 14,4% în cel urban.
Densitatea populaţiei variază între 7,4 locuitori/km2 (comuna Gura Teghii, judeţul Buzău) şi
475,4 locuitori/km2 (municipiul Moineşti, judeţul Bacău).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 86 060 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU 2
din judeţele Buzău, Bacău, Suceava, Vrancea, Prahova, Neamţ, Dâmboviţa, Harghita, Argeş, Vâlcea şi
Botoşani. Cele mai reduse suprafeţe artificiale potenţial afectate (25 ha), sunt situate în cadrul a două
LAU2 din judeţele Prahova şi Suceava, iar suprafeţele cele mai extinse, 1 176 ha, sunt situate în LAU2
Pârscov (judeţul Buzău).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 12 487 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 5,7%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 307 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 3,5% din total.
În cadrul clasei de hazard mediu, populaţia potenţial afectată variază între 269 locuitori în
comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 106 847 locuitori în municipiul Botoşani, totalizând peste
2 853 000 locuitori. Din totalul de 50 orase, 37 oraşe se încadrează clasei de oraşe mici (sub 20 000
locuitori), 12 clasei mijlocii şi municipiul Botoşani încadrat clasei demografice a oraşelor mari. Structura
populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 70,5% din populaţie şi 29,5%

35
în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 5,2 locuitori/km2 (comuna Secaş, judeţul Timiş) şi
2 583 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
323722 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
cinci judeţe situate în estul şi centrul ţării (Suceava 33654 ha, Botoşani 31079 ha, Cluj 30715 ha, Neamţ
24498 ha şi Mureş 20726 ha). În nouă judeţe (Bacău, Vaslui, Bistriţa-Năsăud, Gorj, Sălaj, Maramureş,
Prahova, Vâlcea şi Alba), suprafeţele artificiale afectate se încadrează între 10000 ha şi 19650 ha;
suprafeţe cuprinse între 3898 ha şi 9905 ha sunt înregistrate în 11 judeţe, iar în judeţele Timiş, Satu Mare,
Caraş-Severin şi Bihor, suprafeţele artificiale încadrate în clasa de hazard mediu sunt sub 500 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de circa 43 111 km, dintre care autostrăzile
deţin o lungime de 35,2 km, drumurile naţionale având o pondere de 6,1%. Căile ferate potenţial afectate
au o lungime totală de 2 888 km, liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 24,0% din total.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 891 LAU2, care
însumează peste 3 500 000 locuitori şi peste 411 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 9).

Tabel 9. Impactul potenţial în scenariul 3 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP8.5) şi a unei utilizării terenurilor din anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Numă de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 4 0,1 9 000 0,04 1 490 0,1
Ridicat 186 5,8 669 000 3,3 86 060 5,7
Mediu 701 22,0 2 853 000 14,2 323 722 21,6
Total scenariu 3 891 27,9 3 531 000 17,54 411 272 27,4

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP8.5)
În arealele încadrate clasei de hazard ridicat, se estimează că peste 757 000 de locuitori sunt
potenţial afectaţi, cel mai mic număr de locuitori fiind de 453 în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi cel
mai mare de 21787 în municipiul Moineşti (judeţul Bacău). Structura populaţiei pe medii de rezidenţă
evidenţiază concentrarea în mediul rural a 87,5% din populaţie şi a 12,5% în cel urban. Densitatea
populaţiei este cuprinsă între 7,6 locuitori/km2 (comuna Nistoreşti, judeţul Vrancea) şi 475,4 locuitori/km2
(municipiul Moineşti).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 108 182 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale, potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU 2 din judeţele situate în estul ţării (Suceava, Neamţ, Bacău, Vaslui şi Galaţi), iar
suprafeţe artificiale mai mici sunt întâlnite şi în judeţele Botoşani, Iaşi, Prahova, Dâmboviţa, Argeş,
Vâlcea, Cluj, Alba etc. Cele mai reduse suprafeţe artificiale potenţial afectate, 25 ha, sunt în LAU2
Proviţa de Sus (judeţul Prahova) şi Izvoarele Sucevei (judeţul Suceava), iar suprafeţele cele mai extinse,
1161 ha, sunt în LAU2 Scorţoasa (judeţul Buzău).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 15089,45 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 5,8%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 504 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 12,0% din total.
În arealele din clasa de hazard mediu, populaţia potenţial afectată variază între 269 locuitori în
comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 324 576 locuitori în municipiul Cluj-Napoca (judeţul Cluj), cu o
populaţie totală potenţial afectată de peste 4 012 000 locuitori. Cele 71 de aşezări urbane se încadrează în
trei clase: 52 de oraşe mici (sub 20 000 locuitori), 17 oraşe mijlocii (sub 100 000 locuitori) şi două oraşe
foarte mari: Botoşani şi Cluj-Napoca. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea
în mediul rural a 61,8% din populaţie şi a 38,2% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între

36
5,2 locuitori/km2 (comuna Secaş, judeţul Timiş) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani, judeţul
Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
391 252 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale, potenţial afectate, incluse în această clasă se găsesc în
cadrul LAU 2 din judeţele situate în estul şi centrul ţării (Botoşani, Iaşi, Vaslui, Suceava, Neamţ, Bacău,
Mureş, Cluj, Alba, Sibiu, Braşov, Maramureş), dar şi în judeţele Buzău, Prahova, Dâmboviţa, Argeş,
Vâlcea, Gorj şi Mehedinţi. Cele mai reduse suprafeţe artificiale potenţial afectate, 25 ha, sunt situate în
cadrul a trei LAU2 din judeţul Alba, iar suprafeţele cele mai extinse, 4 867 ha, sunt în municipiul Cluj-
Napoca (judeţul Cluj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 52 333 km, dintre care autostrăzile
deţine o lungime 67 km, drumurile naţionale având o pondere de 6,2%. Căile ferate potenţial afectate au o
lungime totală de peste 3 752 km km, liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 31,2% din total.
În ansamblu, în clasele de hazard ridicat şi mediu pot fi afectate 1 068 LAU2, care însumează
peste 4 700 000 locuitori şi peste 499 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 10).

Tabel 10. Impactul potenţial în scenariul 3 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Ridicat 233 7,3 757 000 3,8 108 182 7,2
Mediu 835 26,2 4 012 000 20,0 391 252 26,1
Total scenariu 3 1 068 33,5 4 769 000 23,8 499 434 33,3

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 10 ani.

Scenariul 4: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu perioadă

de revenire de 10 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale EuroCordex
(cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de schimbări
climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Cantităţile anotimpuale maxime de precipitaţii cu perioadă de revenire de 10 ani, estimate în baza
scenariului climatic pesimist RCP8.5, vor creşte de la valori mai mici de 400 mm în regiunile deluroase şi
de podiş extracarpatice şi în spaţiul montan înalt, la peste 1200 mm. Proiecţiile modelului climatic „uscat”
sugerează o generalizare la nivelul întregii ţări a arealelor în care factorul pregătitor/declanşator va avea
valori de 200-400 mm, în cea mai mare parte a celor încadrate în clasele de hazard redus şi foarte redus la
alunecări de teren. Modelul climatic „umed” estimează cantităţi generalizate de 400-600 mm în toate
unităţile geomorfologice deluroase şi de podiş corespunzătoare predominant claselor de hazard mediu şi
redus din centrul (Podişul Transilvaniei) şi estul ţării (Podişul Moldovei). Arealele centrale ale Podişului
Transilvaniei rămân mai puţin afectate de excedente anotimpuale semnificative (de numai 200-400 mm)
comparativ cu restul arealelor încadrate claselor superioare de hazard la alunecări de teren. Regiunea
subcarpatică, atât în sectorul moldovenesc, cât mai ales în cel de la curbură, încadrată în cea mai mare
parte clasei de hazard ridicat şi pe unele areale restrânse celei de hazard foarte ridicat, se distinge în
cadrul acestui scenariu de risc prin expunerea sa viitoare la cantităţi maxime anotimpuale ridicate (600-
800 mm), conform estimărilor modelului climatic „umed”. Acestea vor fi similare celor estimate pentru
areale montane extinse din Carpaţii Meridionali şi Occidentali, recunoscute ca fiind mai umede în
condiţiile climatului actual (din perioada de observaţii meteorologice), dar încadrate în clasele de hazard
redus şi foarte redus, dar şi pentru areale extinse din sectorul de fliş al Carpaţilor Orientali, suprapus
clasei de hazard ridicat. Clasei superioare de hazard (foarte ridicat) îi sunt corespunzătoare cantităţi

37
maxime anotimpuale de precipitaţii care pot depăşi 600-800 mm în varianta climatului viitor „umed” şi
200-400 mm în varianta unui climat viitor „uscat”.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în Figura
10.

Fig. 10. Scenariul de hazard 4 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime anotimpuale de
precipitaţii cu perioadă de revenire de 10 ani în condiţiile climatului viitor 2021-2050, scenariul climatic
RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi în condiţiile utilizării viitoare (anul
2050) a terenurilor.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse patru unităţi administrative LAU2 din mediul rural:
1 din judeţul Vrancea şi anume comuna Vizantea-Livezi, 1 în Subcarpaţii Curburii (judeţul Buzău) -
Odăile, 2 în Subcarpaţii Moldovei (judeţul Bacău) – Strugari şi Solonţ (Fig. 11).
Clasa de hazard ridicat include 191 unităţi LAU2 din 14 judeţe (Fig. 11): Argeş, Bacău, Bistriţa-
Năsăud, Buzău, Covasna, Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Maramureş, Neamţ, Prahova, Suceava, Vâlcea şi
Vrancea. Teritoriul acestor LAU 2 se întinde în Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii
Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Munţii Buzăului, Munţii
Vrancei, Munţii Trotuşului, Subcarpaţii Neamţului, Munţii Stânişoarei, Obcinele Bucovinei, la care se
adaugă câteva comune în Podişul Fălticenului, Culoarul Bârgău-Dorna, Dealurile Bistriţei şi Munţii
Lăpuşului.
Clasa de hazard mediu cuprinde 658 unităţi LAU2 (Fig. 11) cu 2 738 528 locuitori din 30 judeţe:
Alba, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna,
Dâmboviţa, Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova,
Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Unităţile LAU2 din clasa de hazard mediu
sunt localizate în Culoarul Timiş-Cerna, Podişul Mehedinţi, Piemontul Motrului, nordul Piemontului
Olteţului, Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului,
Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Munţii Telejenului, Munţii Buzăului, Obcinele Oltului,
Munţii Trotuşului, Colinele Tutovei, Podişul Central Moldovenesc, Colinele Fălciului, Munţii Bicazului,
Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei, Podişul Fălticeniului, Câmpia Jijiei Superioare, Munţii Vulcanici de
Nord, Munţii Bârgăului, Podişul Someşean, Câmpia Transilvaniei, Podişul Târnavelor, precum şi în
Depresiunea Haţeg-Orăştie.

38
 Fig. 11. Scenariul de hazard 4 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat se află o singură unitate administrativă LAU2: comuna Solonţ
din judeţul Bacău situată în Depresiunea Tazlău-Caşin (Fig. 12).
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 220 unităţi LAU2 din 20 judeţe (Fig. 12): Alba, Argeş,
Bacău, Botoşani, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Iaşi, Maramureş, Mureş, Neamţ,
Prahova, Sălaj, Suceava, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea sunt localizate în Subcarpaţii Olteniei,
Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Munţii Vrancei,
Munţii Trotuşului, Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei, Podişul Fălticeniului, Dealrile Bour-Ibăneşti şi
Colinele Sitnei.
Clasa de hazard mediu cuprinde 818 unităţi LAU2 din 30 judeţe (Fig. 12): Alba, Argeş, Bacău,
Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Galaţi, Gorj,
Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu,
Suceava, Timiş, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea, respectiv din Podişul Mehedinţi, Piemontul Motrului,
Piemontul Olteţului, Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Munţii
Teleajenului, Munţii Buzăului, Podişul Târnavelor, Câmpia Transilvaniei, Munţii Mureşului, Subcarpaţii
Transilvaniei, Podişul Someşean, Carpaţii Maramureşelui, Culoarul Bârgău-Dorna, Podişul Sucevei,
Câmpia Moldovei, Podişul Central Moldovenesc şi Colinele Tutovei.

Fig. 12. Scenariul de hazard 4 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

39
Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
Populaţia potenţial afectată în unităţile LAU2 încadrate clasei de hazard foarte ridicat este de
10480 locuitori distribuiţi astfel: 3 793 în comuna Vizantea-Livezi, 3 298 locuitori în comuna Solonţ,
2 507 locuitori în Strugari, 882 locuitori în Odăile. Densitatea populaţiei este cuprinsă între
24,5 locuitori/km2 în comuna Odăile şi de 63,3 locuitori/km2 în comuna Solonţ.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) potenţial afectate, încadrate în clasa de
risc foarte ridicat acoperă 2 377 ha, fiind situate în patru comune (Odăile, Strugari şi Solonţ) din judeţul
Bacău şi comuna Vizantea-Livezi din judeţul Vrancea.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 272,82 km, acestea fiind alcătuite din
drumuri naţionale (0,99 km pe raza comunei Strugari), drumuri comunale (46,85 km), judeţene
(28,90 km) şi naţionale (0,99 km). În acest sector nu există căi ferate.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi 677 781 locuitori, 585 461 locuitori (86,37% din
total) în mediul rural, în comune ce variază ca mărime demografică între 453 locuitori (Pardoşi, judeţul
Buzău) şi 8 534 locuitori (Berca, judeţul Buzău); 10 dintre acestea se situează sub plafonul demografic de
1 000 locuiori, iar 27 au peste 5 000 locuitori Spaţiul urban potenţial afectat este constituit din 8 unităţi
LAU2 cu 92 320 locuitori (13,63% din total), cu populaţie ce variază între 2 449 locuitori (Băile Govora,
judeţul Vâlcea) şi 21 787 locuitori (municipiul Moineşti, judeţul Bacău); trei oraşe se situează sub
plafonul demografic de 1 000 locuitori.
Densitatea medie a populaţiei este de 69,7 locuitori/km2, aceasta variind între 7,4 locuitori/km2
(comuna Gura Teghii, judeţul Buzău) şi 475,5 locuitori/km2 (municipiul Moineşti, judeţul Bacău); 2
comune au sub 10 locuitori/km2, iar 32 LAU 2 au peste 100 locuitori/km2 (dintre care 4 au peste
200 locuitori/km2). Cele mai mici densităţi caracterizează comunele montane, iar cele mai mari, oraşele.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 97 774 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se găsesc
în cadrul LAU 2 din judeţele Buzău, Bacău, Neamţ, Vrancea, Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Harghita,
Vâlcea şi Covasna. Suprafeţe artificiale potenţial afectate se întâlnesc şi în judeţele Gorj, Bistriţa-Năsăud,
Botoşani şi Maramureş. Cele mai reduse suprafeţe artificiale potenţial afectate, 6 ha, sunt în LAU2
Păuleşti (judeţul Vrancea), iar suprafeţele cele mai extinse, 1 461 ha, sunt în LAU2 Mănăstirea Humor
(judeţul Suceava).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este 12 443,76 km, dintre care 673,1 km drumuri
naţionale, ceea ce reprezintă un procent de 4,40% din totalul drumurilor. Nu sunt autostrăzi potenţial
afectate. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 299,12 km, dintre care 5,63 km căi ferate
magistrale, ceea ce reprezintă un procent de 1,88.
Populaţia potenţial afectată din arealele încadrate clasei de hazard mediu este de 2 738 528
locuitori, din care 1 876 401 locuitori în mediul rural (68,5% din total) şi 862 127 locuitori în mediul
urban (31,5%). Spaţiul rural potenţial afectat este alcătuit din 606 unităţi LAU2 care variază ca mărime
demografică între 269 locuitori (Ceru Băcăinţi, judeţul Alba) şi 22 813 locuitori (Floreşti, judeţul Cluj).
Dintre acestea, 22 se situează sub plafonul demografic de 1 000 locuitori (2 sub 500 locuitori), iar 61 au
peste 5 000 locuitori (dintre care 6 au peste 10 000 locuitori, iar una peste 20 000 locuitori). În mediul
urban, trăiesc 862 127 locuitori în 51 LAU2, ce variază ca mărime demografică între 1 641 locuitori
(Băile Tuşnad, judeţul Harghita) şi 85 055 locuitori (municipiul Piatra Neamţ). Dintre acestea, 22 au sub
10 000 loc (8 sub 5 000 locuitori), iar 2 peste 50 000 locuitori; 18 au rang de municipiu, dintre care două
sunt reşedinţe de judeţ.
Densitatea medie a populaţiei este de 74,55 locuitori/km2, aceasta variind între 5,5 locuitori/km2
(în comunele Ceru Băcăinţi, judeţul Alba şi Bâra, judeţul Timiş) şi 1 097,9 locuitori/km2 în municipiul
Piatra Neamţ; 7 comune au densităţi sub 10 locuitori/km2 iar la polul opus, 2 oraşe au peste
1 000 locuitori/km2.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
40
309 488 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
cinci judeţe situate în estul şi centrul ţării (Suceava 33 244 ha, Cluj 30 241 ha, Botoşani 28 628 ha, Bacău
23 319 ha şi Neamţ 22 369 ha). În cinci judeţe (Vaslui, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Prahova),
suprafeţele artificiale potenţial afectate se încadrează între 18 260 ha şi 11 025 ha. Suprafeţe artificiale
potenţial afectate, cuprinse între 9 743 ha şi 2907 ha s-au înregistrat în cadrul LAU2 din alte în alte 15
judeţe (Sălaj, Alba, Vâlcea, Argeş, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Covasna, Gorş, Buzău, Sibiu, Dâmboviţa,
Braşov, Vrancea şi Mehedinţi). În judeţele Galaţi, Satu Mare, Caraş-Severin, Timiş şi Bihor, suprafeţele
artificiale potenţial afectate, incluse în clasa de hazard mediu, variază între 711 şi 265 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este 40 749,54 km, dintre care 41,18 km
autostrăzi, 2 640,64 km drumuri naţionale, 6 778,22 km drumuri judeţene şi 5 00,25 km drumuri
comunale. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 2 821,64 km, dintre care 703,51 km căi
ferate magistrale.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 854 LAU2, care
însumează peste 3 400 000locuitori şi peste 400 000 ha de suprafeţe artificiale (Tabel 11).

Tabel 11. Impactul potenţial în scenariul 4 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 5 0,15 10 480 0,05 2 377 0,2
Ridicat 191 6,00 677 781 3,36 97 774 6,5
Mediu 658 20,68 2 738 528 13,60 309 488 20,6
Total scenariu 4 854 26,83 3 426 789 17,01 409 639 27,3

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP8.5)
Impactul potenţial aferent clasei de hazard foarte ridicat este asociat unei singure unităţi LAU2 şi
anume: comuna Şolonţ (judeţul Bacău), din Depresiunea Tazlău-Caşin (Subcarpaţii Moldovei). Populaţia
potenţial afectată din această unitate LAU2 este de 3 298 locuitori. În această comună densitatea
populaţiei este de 63,3locuitori/km2.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.), potenţial afectate, încadrate în clasa de
risc foarte ridicat acoperă doar 536 ha, fiind situate în comuna Solonţ, judeţul Bacău.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 85,21 km, acestea fiind alcătuite din
drumuri judeţene şi comunale, neexistând căile ferate afectate.
În clasa de hazard ridicat, sunt potenţial afectaţi 736 456 locuitori, cea mai mare parte (644 088
locuitori, 87,45% din total în mediul rural). În mediul rural sunt 211 LAU2 cu mărimi demografice ce
variază între 453 locuitori (comuna Pardoşi, judeţul Buzău) şi 9 346 locuitori (comuna Dofteana, judeţul
Bacău). Dintre acestea, 15 comune se situează sub plafonul demografic de 1 000 locuitori, iar 26 au peste
5 000 locuitori. Mediul urban potenţial afectat cuprinde nouă oraşe, dintre care unul (Moineşti) cu rang de
municipiu. Populaţia lor totală este de 92 369 locuitori (12,9% din totalul populaţiei), acestea variind ca
mărime între 2 449 locuitori (Băile Govora, judeţul Vâlcea) şi 21 787 locuitori (Moineşti, judeţul Bacău).
Densitatea medie a populaţiei este de 60,4 locuitori/km2, aceasta variind între 7,6 locuitori/km2 (comuna
Nistoreşti, judeţul Vrancea) şi 475,4 locuitori/km2 (municipiul Moineşti), cele mai mici densităţi fiind în
comunele montane, iar cele mai mari în oraşe.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 112526 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se găsesc
în cadrul LAU 2 din judeţul Neamţ, Bacău, Suceava, Buzău, Prahova, Vrancea, Harghita, Dâmboviţa,
Argeş, Cluj, Vaslui, Botoşani şi Covasna. În judeţele Gorj, Iaşi, Alba, Maramureş, Mureş şi Sălaj,
suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt mult mai reduse. Cele mai reduse suprafeţe artificiale
41
potenţial afectate, 6 ha, sunt în LAU2 Păuleşti (judeţul Vrancea), iar suprafeţele cele mai extinse, 1461
ha, sunt în LAU2 Mănăstirea Humor (judeţul Suceava).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este 14 259 km, dintre care 825,42 km drumuri
naţionale, ceea ce reprezintă un procent de 5,78% din totalul drumurilor. Nu sunt autostrăzi potenţial
afectate. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 381 km, dintre care 20 km căi ferate
magistrale, ceea ce reprezintă un procent de 5,19%.
Populaţia potenţial afectată din unităţile LAU2 încadrate în clasa de hazard mediu se ridică la
4 003 220 locuitori, din care 2 415 052 locuitori în mediul rural (60,32%), în 747 LAU2 ce variază ca
mărime demografică între 269 locuitori (Ceru Băcăinţi, judeţul Alba) şi 22 813 locuitori (Floreşti, judeţul
Cluj). Dintre acestea, 23 se situează sub plafonul demografic de 1 000 locuitori (dintre care 2 sub 500
locuitori), iar 95 au peste 5 000 locuitori (dintre care 9 au peste 10 000 locuitori, iar una peste 20 000
locuitori). În mediul urban, trăiesc 1 588 168 locuitori în 71 LAU2, ce variază ca mărime demografică
între 1 641 locuitori (Băile Tuşnad, judeţul Harghita) şi 324 576 locuitori (municipiul Cluj-Napoca).
Dintre acestea, 31 au sub 10 000 loc (10 sub 5 000 locuitori), iar şase peste 50 000 locuitori (trei peste
100 000 locuitori, dintre care 1 peste 300 000 locuitori); 25 au rang de municipiu, dintre care cinci sunt
reşedinţe de judeţ.
Densitatea medie a populaţiei este de 82,2 locuitori/km2, aceasta variind între 5,5 locuitori/km2 (în
comunele Ceru Băcăinţi, judeţul Alba şi Bara, judeţul Timiş) şi 2 583,3 locuitori/km2 în municipiul
Botoşani; opt comune au densităţi sub 10 locuitori/km2 iar la polul opus, 4 oraşe au peste 1 000
locuitori/km2.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
388 416 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate se întâlnesc în cadrul LAU2 din şapte
judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani, Cluj, Iaşi, Suceava, Mureş, Bacău şi Vaslui). Suprafeţele
artificiale întinse, potenţial afectate se găsesc şi în cadrul LAU 2 din judeţele Neamţ, Bistriţa-Năsăud,
Sălaj, Prahova, Alba, Buzău, Maramureş, Sibiu, Covasna şi Hunedoara. În celelalte judeţe (Harghita,
Vâlcea, Argeş, Gorj, Braşov, Dâmboviţa, Vrancea, Mehedinţi, Galaţi, Satu Mare, Timiş, Bihor şi Caraş-
Severin), suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt mult mai reduse. Cele mai reduse suprafeţe
artificilale potenţial afectate, 19 ha, sunt în LAU2 Sohodol (judeţul Alba), iar suprafeţele cele mai extinse,
5 856 ha, sunt în municipiul Cluj-Napoca (judeţul Cluj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este 51 125 km, dintre care drumurile naţionale
deţin 3 242 km, ceea ce reprezintă un procent de 6,34%. Autostrăzile potenţial afectat deţin o lungime de
67,04 km, ceea ce reprezintă un procent de 0,13%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de
3 795 km, dintre care 1 158 km căi ferate magistrale, ceea ce reprezintă un procent de 30,51%.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 039 LAU2, care
însumează peste 4 700 000 locuitori şi peste 501 000 ha de suprafeţe artificiale (Tabel 12).

Tabel 12. Impactul potenţial în scenariul 4 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 1 0,03 3 298 0,01 536 0,04
Ridicat 220 6,91 736 457 7,27 112 526 7,5
Mediu 818 28,01 4 003 220 19,86 388 416 25,9
Total scenariu 4 1039 34,95 4 742 975 26,34 501 478 33,4

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 10 ani.

42
Scenariul 5: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu perioadă
de revenire de 100 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Susceptibilitatea la alunecările de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale viitoare de
precipitaţii cu o perioadă de revenire de 100 ani, potrivit scenariului de schimbări climatice RCP4.5, este
mai mare la nivel naţional în varianta „umedă” a proiecţiilor climatice regionale. În această variantă,
cantităţile maxime anotimpuale estimate de 400-600 mm sunt generalizate în cadrul Podişului Moldovei
şi Podişului Transilvaniei, regiuni în care clasa de hazard ridicat ocupă suprafeţe mai extinse,
caracterizând totodată unele areale din Podişul Getic, încadrate clasei de hazard mediu. În condiţiile unui
climat viitor „umed”, regiunile Subcarpaţii Moldovei şi de la Curbură, flişul carpatic oriental şi
Subcarpaţii Getici încadrate claselor de hazard ridicat şi foarte ridicat, se estimează că vor totaliza
cantităţi maxime anotimpuale de 600-1000 mm, cu potenţial de a menţine o dinamică activă a proceselor
de versant. În condiţiile unui climat viitor „uscat” suprafeţele afectate de cantităţi maxime anotimpuale
cuprinse între 600 şi 800 mm se vor diminua semnificativ (corespunzător numai unor sectoare carpatice),
iar în arealele aferente claselor de hazard ridicat şi foarte ridicat cantităţile vor fi de 400-600 mm. În
această variantă de climat viitor, clasa de hazard foarte ridicat va ocupa cea mai mare suprafaţă în
regiunea subcarpatică, iar cea de hazard ridicat va fi bine reprezentată spaţial în sectorul de fliş al
Carpaţilor Orientali şi în Podişul Central Moldovenesc, corespunzător unor cantităţi maxime anotimpuale
de 400-600 mm. Podişul Transilvaniei, se distinge printr-o alternanţă a arealelor cu hazard mediu, ridicat
şi foarte ridicat, suprapus aceloraşi cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii, în ambele variante de
climat viitor.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006 este ilustrată în
Figura 13.

Fig. 13. Scenariul de hazard 5 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime anotimpuale de
precipitaţii cu perioadă de revenire de 100 de ani în condiţiile climatului viitor 2021-2050, scenariul
climatic RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi în condiţiile utilizării
terenurilor în anul 2006.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 83 LAU2 (Fig. 14) aparţinând judeţelor Vrancea,
Buzău, Dâmboviţa şi Prahova. În judeţele Vâlcea, Argeş, Bacău, Neamţ, Suceava şi Maramureş numărul
de LAU2 ce intră în clasa de hazard foarte ridicat este sub şase. LAU2 aparţinând acestei clase de hazard

43
sunt localizate în Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului,
Subcarpaţii Vrancei şi Depresiunea Tazlău-Caşin.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 463 LAU2 (Fig. 14) aparţinând judeţelor Alba, Covasna,
Harghita, Mureş, Gorj, Vâlcea, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Vrancea, Botoşani, Bacău, Neamţ,
Suceava, Vaslui, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Sălaj, Maramureş. În judeţele Braşov, Sibiu, Hunedoara,
Mehedinţi şi Iaşi numărul de LAU2 ce intră în clasa de hazard ridicat este sub opt. Teritoriul acestor
LAU2 se întinde în Piemontul Motrului, Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei,
Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Munţii Teleajenului, Munţii Buzăului,
Munţii Vrancei, Munţii Trotuşului, Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei, Câmpia Moldovei, Colinele
Tutovei, Depresiunea Maramureşului, Culoarul Bârgău-Dorna, Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei,
Munţii Metaliferi, Subcarpaţii Târnavelor, Subcarpaţii Homoroadelor.
Clasa de hazard mediu cuprinde 930 LAU2 incluse în judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita,
Mureş, Sibiu, Suceava Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui, Argeş, Galaţi, Vrancea, Prahova, Mehedinţi,
Gorj, Vâlcea, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj, Caraş-Severin şi Hunedoara (Fig. 14). De
asemenea din judeţele Timiş, Arad, Satu Mare, Dolj, Tulcea, Buzău, Dâmboviţa se încadrează acestei
clase un număr cuprins între una şi nouă LAU2. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt localizate în
Munţii Poiana Ruscă, Munţii Aninei, Culoarul Timiş-Cerna, Podişul Mehedinţi, Piemontul Motrului,
părţile nordice ale Piemontului Olteţului, Muscelele Argeşului, Piemontul Cândeşti, Subcarpaţii Prahovei,
Subcarpaţii Vrancei, Munţii Bucegi-Postăvaru, Obcinele Oltului, Podişul Târnavelor, Munţii Metaliferi,
Dealurile Crişanei, , Podişul Someşan, Munţii Pădurea Craiului, Munţii Bihorului, Munţii Gutâi, Munţii
Ţibleş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Subcarpaţii Transilvaniei, Munţii Vulcanici de Sud,
Subcarpaţii Neamţului, Podişul Sucevei, Câmpia Moldovei, Podişul Central Moldovenesc, partea sudică a
Colinelor Tutovei, Colinele Fălciului, Câmpia Galaţiului, Podişul Babadagului.

Fig. 14. Scenariul de hazard 5 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 84 LAU2 (Fig. 15) aparţinând judeţelor Vrancea,
Buzău, Dâmboviţa şi Prahova. În fiecare dintre judeţele Vâlcea, Argeş, Bacău, Neamţ, Suceava şi
Maramureş numărul de LAU2 care intră în clasa de hazard foarte ridicat este sub şase. LAU2 aparţinând
acestei clase de hazard sunt localizate în Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii
Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei şi Depresiunea Tazlău-Caşin.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 513 LAU2 (Fig. 15) aparţinând judeţelor Alba, Covasna,
Harghita, Mureş, Vâlcea, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Vrancea, Botoşani, Bacău, Neamţ,
Suceava, Vaslui, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Sălaj, Maramureş. În judeţele Braşov, Sibiu, Bihor, Hunedoara,
Gorj şi Iaşi numărul de LAU2 ce intră în clasa de hazard ridicat este sub nouă. Teritoriul acestor LAU2

44
se întinde în Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului,
Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Munţii Teleajenului, Munţii Buzăului, Munţii Vrancei, Munţii
Trotuşului, Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei, Câmpia Moldovei, Colinele Tutovei, Depresiunea
Maramureşului, Culoarul Bârgău-Dorna, Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei, Munţii Metaliferi,
Subcarpaţii Târnavelor, Subcarpaţii Homoroadelor.
Clasa de hazard mediu cuprinde 869 LAU2 (Fig. 15) incluse în judeţele Alba, Braşov, Covasna,
Harghita, Mureş, Sibiu, Suceava Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui, Argeş, Galaţi, Vrancea, Prahova,
Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj, Caraş-Severin şi Hunedoara. De
asemenea din judeţele Timiş, Arad, Satu Mare, Dolj, Tulcea, Dâmboviţa se încadrează acestei clase un
număr cuprins între una şi nouă LAU2. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt localizate în Munţii Poiana
Ruscă, Munţii Aninei, Culoarul Timiş-Cerna, Podişul Mehedinţi, Piemontul Motrului, părţile nordice ale
Piemonturilor Olteţului, Muscelele Argeşului, Piemontul Cândeşti, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii
Vrancei, Munţii Bucegi-Postăvaru, Obcinele Oltului, Podişul Târnavelor, Munţii Metaliferi, Munţii
Bihorului, Dealurile Crişanei, Podişul Someşan, Munţii Pădurea Craiului, Munţii Gutâi, Munţii Ţibleş,
Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Subcarpaţii Transilvaniei, Munţii Vulcanici de Sud, Subcarpaţii
Neamţului, Podişul Sucevei, Câmpia Moldovei, Podişul Central Moldovenesc, partea sudică a Colinelor
Tutovei, Colinele Fălciului, Câmpia Galaţiului, Podişul Babadagului.

Fig. 15. Scenariul de hazard 5 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
Aproximativ 197 000 de locuitori sunt potenţial afectaţi în clasa de hazard foarte ridicat, cel mai
mic număr de locuitori la nivel LAU2 fiind de 453 în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi cel mai mare de
6 034 în oraşul Slănic (judeţul Prahova), 95,7% din populaţie fiind concentrată în mediul rural, în timp ce
în mediul urban trăia 4,3% din populaţie. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 15,5locuitori/km2
(comuna Izvoarele, judeţul Suceava) şi 183,9locuitori/km2 (oraşul Băile Govora, judeţul Vâlcea).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 28 764 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale încadrate în clasa de hazar foarte ridicat se
găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (10 049 ha), Prahova (6 091 ha), Vrancea (4 959 ha),
Dâmboviţa (4 108 ha), Vâlcea (1 790 ha) şi Argeş (1 269 ha). În judeţele Neamţ, Maramureş şi Suceava,
suprafeţele artificiale afectate sunt situate sub 400 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 4 100 km, dintre care drumurile naţionale
deţin o pondere de 3%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 30 km, neexistând liniile
ferate magistrale.

45
 Populaţia potenţial afectată la nivel de LAU2 în clasa de hazard ridicat variază pe un ecart
cuprins între 269 locuitori în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 37 640 locuitori în municipiul
Sighetu Marmaţiei, cu o populaţie totală potenţial afectată de aproximativ 1 731 000 locuitori. Dintre cele
33 aşezări urbane 29 se încadrează în clasa de oraşe mici (sub 20 000 locuitori) şi patru în clasa oraşelor
mijlocii (municipiul Moineşti, municipiul Curtea de Argeş, municipiul Câmpulung, municipiul Sighetu
Marmaţiei). Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 76,9%
din populaţie şi a 23,1% din populaţie în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 5,5 locuitori/km2
(comuna Ceru-Băcăinţi, judeţul Alba) şi 892,6 locuitori/km2 (municipiul Cîmpulung Muscel).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 213 485 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2
din judeţele Bacău (27 977 ha), Neamţ (21 840 ha) şi Cluj (21 346 ha). Clasa de hazard ridicat este
prezentă pe suprafeţe întinse şi în judeţele Suceava (18 052 ha), Buzău (11 483 ha), Prahova (11 395 ha)
şi Argeş (10 104). În 17 judeţe (Vaslui, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Vâlcea, Mureş, Harghita, Gorj,
Covasna, Alba, Maramureş, Vrancea, Sălaj, Dâmboviţa, Braşov, Iaşi, Mehedinţi şi Sibiu), suprafeţele
artificiale incluse în clasa de hazard ridicat, variază între 9 643 ha şi 1063 ha. În judeţul Hunedoara sunt
afectate 723 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 30 000 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 1 520 km km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 16,8% din total.
În clasa de hazard mediu, populaţia potenţial afectată la nivel de LAU2 este cuprinsă între 119 în
comuna Brebu-Nou (judeţul Caraş-Severin) şi 324 576 locuitori în municipiul Cluj-Napoca, cu o
populaţie totală de aproximativ 4 558 000 locuitori. Din totalul de 85 orase, 61 oraşe se încadrează clasei
de oraşe mici (sub 20 000 locuitori), 22 clasei mijlocii, municipiul Botoşani se încadrează clasei
demografice a oraşelor mari iar municipiul Cluj-Napoca se încadrează clasei demografice a oraşelor
foarte mari. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 58,2%
din populaţie şi 41,8% din populaţie în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 2,5locuitori/km2
(comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (Municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
40 6318 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şase judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 37 810 ha, Iaşi 33 917 ha, Suceava 29 754 ha, Mureş
27 220 ha, Vaslui 23 023 ha şi Sălaj 20 616 ha), la care se adaugă judeţul Gorj (22 798 ha). În nouă judeţe
(Hunedoara, Neamţ, Bacău, Vâlcea, Alba, Maramureş, Sibiu, Argeş şi Bihor), suprafeţele artificiale
afectate se încadrează între 19 587 ha şi 10 247 ha. Suprafeţe cuprinse între 9 503 ha şi 1 564 ha sunt
înregistrate în 16 judeţe (Mehedinţi, Harghita, Bistriţa-Năsăud, Covasna, Prahova, Caraş-Severin, Braşov,
Vrancea, Galaţi, Dâmboviţa, Arad, Buzău, Satu Mare, Tulcea, Dolj şi Timiş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de circa 61 300 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 7%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de circa 4 900 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 33,3% din total.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 477 LAU2, care
însumează peste 6 000 000 locuitori şi peste 648 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 13).

Tabel 13. Impactul potenţial în scenariul 5 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 84 2,6 197 000 1 28 764 1,9
Ridicat 463 14,5 1 731 000 8,6 213 485 14,2
Mediu 930 29,1 4 558 000 22,7 406 318 27,1
Total scenariu 5 1 477 46,2 6 486 000 32,3 648 567 43,2

46
Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
Aproximativ 200 000 de locuitori sunt potenţial afectaţi de această clasa de hazard foarte ridicat,
cel mai mic număr de locuitori la nivel LAU2 fiind de 453 în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi cel mai
mare de 6 034 în oraşul Slănic (judeţul Prahova), 95,7% din populaţie fiind concentrată în mediul rural, în
timp ce în mediul urban trăia 4,3% din populaţie. Densitatea populaţiei este cuprinsă între
15,5 locuitori/km2 (comuna Izvoarele Sucevei, judeţul Suceava) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile
Govora, judeţul Vâlcea).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 29 060 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale încadrate în clasa de hazar foarte ridicat se
găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (8 582 ha), Prahova (6 091 ha), Vrancea (4 959 ha) şi
Dâmboviţa (4 108 ha). Suprafeţe artificiale extinse, incluse în clasa de hazard ridicat, sunt întâlnite şi în
judeţele Vâlcea 1 790 ha, Argeş 1 565 ha şi Bacău 1 467 ha. În judeţele Neamţ, Maramureş şi Suceava,
suprafeţele artificiale afectate sunt cuprinse între 365 ha şi 25 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 4 100 km, dintre care drumurile naţionale
deţin o pondere de 3%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 30 km, neexistând liniile
ferate magistrale.
Populaţia potenţial afectată la nivel de LAU2 în clasa de hazard ridicat variază pe un ecart
cuprins între 269 locuitori în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 106 847 locuitori în municipiul
Botoşani., Populaţie totală potenţial afectată este de aproximativ 1 970 000 locuitori. Dintre cele 32
aşezări urbane 27 se încadrează în clasa de oraşe mici (sub 20 000 locuitori), patru în clasa oraşelor
mijlocii (municipiul Moineşti, municipiul Curtea de Argeş, municipiul Câmpulung, municipiul Sighetu
Marmaţiei) şi un oraş mare (municipiul Botoşani. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază
concentrarea în mediul rural a 75,5% din populaţie şi a 24,5% din populaţie în cel urban. Densitatea
populaţiei variază între 5, 5locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi, judeţul Alba) şi 2 583,3 locuitori/km2
(municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 241 756 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2
din judeţele Bacău (28 747 ha), Botoşani (24 544 ha), Neamţ (23 187 ha) şi Cluj (22 966 ha). Clasa de
hazard ridicat afectează arii întinse de suprafeţe artificiale şi în judeţele Suceava (18 525 ha), Vaslui (15
983 ha), Buzău (11 483 ha) şi Prahova (11 053 ha). În 15 judeţe (Argeş, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Vâlcea,
Sălaj, Harghita, Maramureş, Covasna, Vrancea, Dâmboviţa, Alba, Iaşi, Gorj, Braşov şi Sibiu, suprafeţele
artificiale incluse în clasa de hazard ridicat, variază între 9 808 ha şi 1 063 ha. În alte două judeţe
(Hunedoara şi Bihor), suprafeţele artificiale afectate sunt de 577 ha, respectiv 261 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 33 100 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 5,9%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 1580 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 15,3% din total.
În clasa de hazard mediu, populaţia potenţial afectată la nivel de LAU2 este cuprinsă între 119 în
comuna Brebu-Nou (judeţul Caraş-Severin) şi 324 576 locuitori în municipiul Cluj-Napoca, cu o
populaţie totală de aproximativ 4 469 000 locuitori. Din totalul de 85 oraşe, 59 oraşe se încadrează clasei
de oraşe mici (sub 20 000 locuitori), 25 clasei mijlocii şi Cluj-Napoca se încadrează clasei demografice a
oraşelor foarte mari. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a
56,3% din populaţie şi 43,7% din populaţie în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 2,5
locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara) şi 1 808 locuitori/km2 (municipiul Cluj-
Napoca).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
398 807 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şase judeţe situate în estul şi centrul ţării (Iaşi 32 997 ha, Suceava 32 827 ha, Mureş 26 452 ha, Botoşani
23 079 ha, Cluj 20 856 şi Vaslui 20 542 ha şi), la care se adaugă judeţul Gorj cu 22 938 ha. În 10 judeţe
47
(Sălaj, Hunedoara, Alba, Neamţ, Bacău,Vâlcea, Bihor, Maramureş, Sibiu şi Argeş), suprafeţele artificiale
afectate se încadrează între 18 416 ha şi 10 417 ha. Suprafeţe cuprinse între 9 674 ha şi 1 776 ha sunt
înregistrate în 14 judeţe (Bistriţa-Năsăud, Harghita, Prahova, Covasna, Caraş-Severin, Mehedinţi, Braşov,
Galaţi, Vrancea, Dâmboviţa, Buzău, Satu Mare, Dolj şi Tulcea), iar în judeţele Timiş şi Arad, suprafeţele
artificiale încadrate in clasa de hazard mediu sunt de 786 ha, respectiv 565 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de circa 57 200 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 7%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de circa 4 950 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 33,5% din total.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1466 LAU2, care
însumează peste 6 600 000 locuitori şi peste 669 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 14).

Tabel 14. Impactul potenţial în scenariul 5 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 84 2,6 200 000 1 29 060 1,9
Ridicat 513 16 1 970 000 9,8 241 756 16,1
Mediu 869 27,2 4 469 000 22,2 398 807 26,6
Total scenariu 5 1 466 45,8 6 639 000 33 669 623 44,6

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 100 ani.

Scenariul 6: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu perioadă

de revenire de 100 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Susceptibilitatea la alunecările de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale viitoare de
precipitaţii cu o perioadă de revenire de 100 ani, potrivit scenariului de schimbări climatice RCP4.5, este
mai mare la nivel naţional în varianta „umedă” a proiecţiilor climatice regionale. În această variantă,
cantităţile maxime anotimpuale estimate de 400-600 mm sunt generalizate în cadrul Podişului Moldovei
şi Podişului Transilvaniei, regiuni în care clasa de hazard ridicat ocupă suprafeţe mai extinse,
caracterizând totodată unele areale din Podişul Getic, încadrate clasei de hazard mediu. În condiţiile unui
climat viitor „umed”, Subcarpaţii Moldovei şi de Curbură, flişul carpatic oriental şi Subcarpaţii Getici
încadrate claselor de hazard ridicat şi foarte ridicat, se estimează că vor totaliza cantităţi maxime
anotimpuale de 600-1000 mm, cu potenţial de a menţine o dinamică activă a proceselor de versant. În
condiţiile unui climat viitor „uscat” suprafeţele afectate de cantităţi maxime anotimpuale cuprinse între
600 şi 800 mm se vor diminua semnificativ (corespunzător numai unor sectoare carpatice), iar în arealele
aferente claselor de hazard ridicat şi foarte ridicat cantităţile vor fi de 400-600 mm. În această variantă de
climat viitor, clasa de hazard foarte ridicat va ocupa cea mai mare suprafaţă în regiunea subcarpatică, iar
cea de hazard ridicat va fi bine reprezentată spaţial în sectorul de fliş al Carpaţilor Orientali şi în Podişul
Central Moldovenesc, corespunzător unor cantităţi maxime anotimpuale de 400-600 mm. Podişul
Transilvaniei, se distinge printr-o alternanţă a arealelor cu hazard mediu, ridicat şi foarte ridicat, suprapus
aceloraşi cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii, în ambele variante de climat viitor.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 16.

48
Fig. 16. Scenariul de hazard 6 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime anotimpuale de
precipitaţii cu perioadă de revenire de 100 de ani în condiţiile climatului viitor 2021-2050, scenariul
climatic RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi în condiţiile utilizării
viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 88 LAU2 aparţinând judeţelor Vrancea, Buzău,
Dâmboviţa şi Prahova. În judeţele Gorj, Vâlcea, Argeş, Bacău, Neamţ şi Maramureş numărul de LAU2 ce
intră în clasa de hazard foarte ridicat este sub şapte (Fig. 17). LAU2 aparţinând acestei clase de hazard
sunt localizate în Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului,
Subcarpaţii Vrancei şi Depresiunea Tazlău-Caşin, Depresiunea Neamţului, Piemontul Maramureşului.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 415 LAU2 aparţinând judeţelor Alba, Covasna, Harghita,
Mureş, Vâlcea, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Vrancea, Bacău, Neamţ, Suceava, Vaslui,
Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş (Fig. 17). În judeţele Braşov, Sibiu, Sălaj, Hunedoara, Mehedinţi, Gorj,
Botoşani, Iaşi numărul de LAU2 ce intră în clasa de hazard ridicat este sub nouă. Teritoriul acestor LAU2
se întinde în Piemontul Motrului, Munţii Poiana Ruscă, Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului,
Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Munţii
Teleajenului, Munţii Buzăului, Munţii Vrancei, Munţii Trotuşului, Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei,
Câmpia Moldovei, Podişul Fălticeniului, Colinele Tutovei, Depresiunea Maramureşului, Munţii Ţibleş,
Culoarul Bârgău-Dorna, Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei, Munţii Metaliferi, Subcarpaţii
Târnavelor, Subcarpaţii Homoroadelor.
Clasa de hazard mediu cuprinde 931 LAU2 (Fig. 17) incluse în judeţele Alba, Braşov, Covasna,
Harghita, Mureş, Sibiu, Suceava Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui, Argeş, Galaţi, Vrancea, Prahova,
Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj, Caraş-Severin şi Hunedoara. De
asemenea din judeţele Timiş, Arad, Satu Mare, Dolj, Tulcea, Buzău, Dâmboviţa se încadrează acestei
clase un număr cuprins între una şi nouă LAU2. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt localizate în
Munţii Poiana Ruscăi, Munţii Aninei, Culoarul Timiş-Cerna, Podişul Mehedinţi, Piemontul Motrului,
părţile nordice ale Piemontului Olteţului, Gruiurile Argeşului, Piemontul Cândeşti, Subcarpaţii Prahovei,
Subcarpaţii Vrancei, Munţii Bucegi-Postăvaru, Podişul Târnavelor, Munţii Metaliferi, Dealurile Crişanei,
Podişul Someşan, Munţii Pădurea Craiului, Munţii Bihorului, Munţii Gutâi, Munţii Ţibleş, Munţii
Maramureşului, Munţii Rodnei, Subcarpaţii Transilvaniei, Munţii Vulcanici de Sud, Subcarpaţii
Neamţului, Podişul Sucevei, Câmpia Moldovei, Podişul Central Moldovenesc, partea sudică a Colinelor
Tutovei, Colinele Fălciului, Câmpia Galaţiului, Podişul Babadagului.

49
 Fig. 17. Scenariul de hazard 6 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 91 LAU2 aparţinând judeţelor Vrancea, Buzău,
Dâmboviţa şi Prahova. În judeţele Vâlcea, Argeş, Bacău, Neamţ, Suceava, Maramureş şi Gorj numărul de
LAU2 ce intră în clasa de hazard foarte ridicat este sub şapte. LAU2 aparţinând acestei clase de hazard
sunt localizate în Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului,
Subcarpaţii Vrancei şi Depresiunea Tazlău-Caşin, Obcinele Bucovinei (Fig. 18).
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 562 LAU2 (Fig. 18) aparţinând judeţelor Alba, Covasna,
Harghita, Mureş, Vâlcea, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Vrancea, Botoşani, Bacău, Neamţ,
Suceava, Vaslui, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Sălaj, Maramureş. În judeţele Braşov, Sibiu, Hunedoara, Gorj şi
Iaşi numărul de LAU2 ce intră în clasa de hazard ridicat este sub şapte. Teritoriul acestor LAU2 se întinde
în Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii
Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Munţii Teleajenului, Munţii Buzăului, Munţii Vrancei, Munţii Trotuşului,
Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei, Câmpia Moldovei, Colinele Tutovei, Depresiunea Maramureşului,
Munţii Ţibleşului, Culoarul Bârgău-Dorna, Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei, Munţii Metaliferi,
Subcarpaţii Târnavelor, Subcarpaţii Homoroadelor.
Clasa de hazard mediu cuprinde 875 LAU2 (Fig. 18) incluse în judeţele Alba, Braşov, Covasna,
Harghita, Mureş, Sibiu, Suceava Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui, Argeş, Galaţi, Vrancea, Prahova,
Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj, Caraş-Severin şi Hunedoara. De
asemenea din judeţele Timiş, Arad, Satu Mare, Dolj, Tulcea, Dâmboviţa se încadrează acestei clase un
număr cuprins între una şi nouă LAU2. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt localizate în Munţii Poiana
Ruscăi, Munţii Aninei, Culoarul Timiş-Cerna, Podişul Mehedinţi, Piemontul Motrului, părţile nordice ale
Piemontului Olteţului, Gruiurile Argeşului, Piemontul Cândeşti, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii
Vrancei, Munţii Bucegi-Postăvaru, Podişul Târnavelor, Munţii Metaliferi, Dealurile Crişanei, Podişul
Someşan, Munţii Pădurea Craiului, Munţii Gutâi, Munţii Ţibleş, Munţii Maramureşului, Mun’ii Rodnei,
Subcarpaţii Transilvaniei, Munţii Vulcanici de Sud, Subcarpaţii Neamţului, Podişul Sucevei, Câmpia
Moldovei, Podişul Central Moldovenesc, partea sudică a Colinelor Tutovei, Colinele Fălciului, Podişul
Covurluiului, Câmpia Galaţiului, Podişul Babadagului.

50
 Fig. 18. Scenariul de hazard 6 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
Aproximativ 226 000 de locuitori sunt potenţial afectaţi în unităţile LAU2 încadrate clasei de
hazard foarte ridicat, cel mai mic număr de locuitori fiind de 453 în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi
cel mai mare de 7 173 în comuna Balcani (judeţul Bacău), 96,2% din populaţie fiind concentrată în
mediul rural, în timp ce în mediul urban trăia 3,8% din populaţie. Densitatea populaţiei este cuprinsă între
16,1 locuitori/km2 (comuna Andreiaşu de Jos, judeţul Vrancea) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile
Govora, judeţul Vâlcea).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) potenţial afectate, încadrate în clasa de
risc foarte ridicat acoperă 36429 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate sunt situate în
cadrul LAU2 din judeţele Buzău, Vrancea, Prahova, Dâmboviţa şi Bacău.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de aproximativ 4 550 km, dintre care
drumurile naţionale deţin o pondere de 3,1%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 30 km,
neexistând linii ferate magistrale.
Populaţia potenţial afectată la nivel de LAU2 în clasa de hazard ridicat variază pe un ecart
cuprins între 269 locuitori în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 37 640 locuitori în Municipiul
Sighetu Marmaţiei, cu o populaţie totală potenţial afectată de aproximativ 1 581 000 locuitori. Dintre cele
31 aşezări urbane 27 se încadrează în clasa de oraşe mici (sub 20 000 locuitori) şi patru în clasa oraşelor
mijlocii (municipiul Moineşti, municipiul Curtea de Argeş, municipiul Câmpulung, municipiul Sighetu
Marmaţiei). Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 75,5%
din populaţie şi a 24,5% din populaţie în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 5,5 locuitori/km2
(comuna Ceru-Băcăinţi, judeţul Alba) şi 892,6 locuitori/km2 (municipiul Câmpulung).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 203 792 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU2 din judeţele situate în estul ţării: Suceava, Neamţ, Bacău, Vrancea, Galaţi şi
Buzău.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de aproape 27 000 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,3%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 1 420 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 16,7% din total.
Populaţia potenţial afectată la nivel de LAU2 în arealele cu hazard mediu este cuprinsă între 119
locuitori în comuna Brebu-Nou (judeţul Caraş-Severin) şi 324 576 locuitori în Municipiul Cluj-Napoca,
cu o populaţie totală de aproximativ 4 596 000 locuitori. Din totalul de 86 oraşe, 60 oraşe se încadrează
clasei de oraşe mici (sub 20 000 locuitori), 24 clasei mijlocii, municipiul Botoşani se încadrează clasei
51
demografice a oraşelor mari, iar municipiul Cluj-Napoca se încadrează clasei demografice a oraşelor
foarte mari. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 57,1%
din populaţie şi 42,9% din populaţie în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 2,5 locuitori/km2
(comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara) şi 2583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
435 432 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele
situate în estul, centrul şi parţial vestul ţării (Botoşani, Iaşi, Vaslui, Mureş, Alba, Maramureş, Cluj etc.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de circa 61 100 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,9%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de circa 4 830 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 32,7% din total.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 434 LAU2, care
însumează peste 6 400 000 locuitori şi peste 675 000 ha de suprafeţe artificiale (Tabel 15).

Tabel 15. Impactul potenţial în scenariul 6 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 88 2,8 226 000 1,1 36 429 2,4
Ridicat 415 13 1 581 000 7,9 203 792 13,6
Mediu 931 29,1 4 596 000 22,8 435 432 29,0
Total scenariu 6 1434 44,9 6 403 000 31,8 675 290 45,0

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
Aproximativ 235 000 de locuitori sunt potenţial afectaţi în clasa de hazard foarte ridicat, cel mai
mic număr de locuitori la nivel LAU2 fiind de 453 în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi cel mai mare de
7 173 în comuna Balcani (judeţul Bacău), 96,4% din populaţie fiind concentrată în mediul rural, în timp
ce în mediul urban trăia 3,6% din populaţie.
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 15,5 locuitori/km2 (comuna Izvoarele, judeţul Suceava) şi
183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora, judeţul Vâlcea).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) potenţial afectate, încadrate în clasa de
risc foarte ridicat acoperă 37 510 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate sunt situate în
cadrul LAU2 din judeţele Buzău (9 484 ha), Prahova (7 462 ha), Vrancea (5 824 ha), Bacău (5 143 ha),
Dâmboviţa (4 004 ha), Argeş (2 275 ha) şi Vâlcea (1 969 ha). În judeţele Gorj, Neamţ, Suceava şi
Maramureş, suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt situate sub 700 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 4 700 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 3%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 30 km, neexistând
linii ferate magistrale.
Populaţia potenţial afectată la nivel de LAU2 în clasa de hazard ridicat este cuprinsă între 269
locuitori în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 37 640 locuitori în municipiul Sighetu Marmaţiei, cu
o populaţie totală potenţial afectată de aproximativ 1 698 000 locuitori. Dintre cele 28 aşezări urbane 24
se încadrează în clasa de oraşe mici (sub 20 000 locuitori) şi patru în clasa oraşelor mijlocii (municipiul
Moineşti, municipiul Curtea de Argeş, municipiul Câmpulung, municipiul Sighetu Marmaţiei). Structura
populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 79% din populaţie şi a 21%
din populaţie în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi,
judeţul Alba) şi 892,6 locuitori/km2 (municipiul Câmpulung).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 229 693 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
52
găsesc în cadrul LAU2 din judeţul Bacău (30 879 ha), Neamţ (23 402 ha), Cluj (22 467 ha) şi Suceava
(21 852 ha). Clasa de hazard ridicat afectează arii întinse de suprafeţe artificiale şi în cadrul LAU2 din
judeţele Botoşani (15 389 ha), Vaslui (12 844 ha), Buzău (12 530 ha) şi Prahova (10 706 ha). Suprafeţe
artificiale potenţial afectate cuprinse între 9 586 ha şi 1 092 ha sunt înregistrate în 15 judeţe (Bistriţa-
Năsăud, Argeş, Sălaj, Vâlcea, Harghita, Covasna, Mureş, Maramureş, Vrancea, Alba, Dâmboviţa, Iaşi,
Gorj, Braşov şi Hunedoara). În judeţul Sibiu, suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt de 786 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 30 000 km, dintre care drumurile naţionale
deţin o pondere de 6%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 1500 km km, liniile
ferate magistrale înregistrând o pondere de 15,2% din total.
Populaţia potenţial afectată la nivel de LAU2 din clasa de hazard mediu variază de la 119 locuitori
în comuna Brebu-Nou (judeţul Caraş-Severin) la 324 576 locuitori în municipiul Cluj-Napoca, totalizând
aproximativ 4 534 000 locuitori. Din totalul de 87 oraşe, 60 oraşe se încadrează clasei de oraşe mici (sub
20 000 locuitori), 25 clasei mijlocii (20 000 – 100 000 locuitori), municipiul Botoşani se încadrează clasei
demografice a oraşelor mari şi municipiul Cluj-Napoca se încadrează clasei demografice a oraşelor foarte
mari. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 55,3% din
populaţie şi 44,7% din populaţie în cel urban.Densitatea populaţiei variază între 2,5 locuitori/km2
(comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara) şi 2583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
409 298 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şase judeţe situate în estul şi centrul ţării (Iaşi 33 702 ha, Botoşani 29 502 ha, Mureş 28 222 ha, Suceava
27 816 ha, Vaslui 25 548 ha şi Cluj 22 767 ha), la care se adaugă judeţul Gorj 21 719 ha. În nouă judeţe
(Hunedoara, Sălaj, Bacău, Vâlcea, Neamţ, Alba, Sibiu, Maramureş şi Bihor), suprafeţele artificiale
potenţial afectate se încadrează între 18 089 ha şi 11 404 ha. Suprafeţe artificiale potenţial afectate,
cuprinse între 9 766 ha şi 1 373 ha s-au înregistrat în cadrul LAU2 din alte în alte 15 judeţe (Bistriţa-
Năsăud, Harghita, Argeş, Prahova, Covasna, Caraş-Severin, Vrancea, Braşov, Galaţi, Dâmboviţa, Buzău,
Mehedinţi, Satu Mare, Tucea şi Dolj). În judeţele Arad şi Timiş, suprafeţele artificiale potenţial afectate,
incluse în clasa de hazard mediu, sunt de 572 ha, respectiv 301 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de cca. 57 200 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 7%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de cca 4 850 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 34% din total.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 528 LAU2, care
însumează peste 6 400 000 locuitori şi peste 676 000 ha de suprafeţe artificiale (Tabel 16).

Tabel 16. Impactul potenţial în scenariul 6 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 91 2,8 235 000 1,2 37 510 2,5
Ridicat 562 17,6 1 698 000 8,4 229 693 15,3
Mediu 875 27,3 4 534 000 22,5 409 298 27,3
Total scenariu 6 1528 47,7 6 467 000 32,1 676 501 45,1

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 100 ani.

53
Scenariul 7: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu perioadă
de revenire de 100 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Scenariul climatic „pesimist” RCP8.5 indică în condiţiile climatului viitor „umed” (2021-2050),
un impact potenţial crescut al factorului pregătitor/declanşator pluviometric cu perioadă de revenire de
100 de ani asupra dinamicii proceselor de versant. În regiunile centrale deluroase şi de podiş (din clasele
de hazard mediu şi ridicat), această dinamică este susţinută de cantităţi maxime anotimpuale mai reduse
de 400-600 mm, în timp ce în arealele montane joase şi medii, în nordul sectorului de fliş oriental, Podişul
Moldovei, Subcarpaţii Getici şi de Curbură, încadrate în mare parte claselor de hazard ridicat şi foarte
ridicat, de cantităţi mai mari, de 600-800 mm. Cele mai mari cantităţi anotimpuale de precipitaţii estimate
în condiţiile unui climat „umed” viitor (peste 800-1000 mm), care corespund în acelaşi timp clasei de
hazard ridicat, sunt estimate pentru cea mai mare parte a sectorului de fliş oriental. În arealele montane
înalte din Carpaţii Meridionali, Munţii Apuseni şi nordul Carpaţilor Orientali, aceleaşi cantităţi maxime
corespund însă, unei susceptibilităţi medii şi reduse de producere a alunecărilor de teren. Modelul climatic
„uscat” estimează restrângerea arealelor în care cantităţile maxime anotimpuale vor depăşi 400 mm,
cuprinzând majoritatea unităţile deluroase şi de podiş (Podişul Transilvaniei, nordul podişului Moldovei
şi Piemontului Getic), încadrate în clasele de hazard mediu şi ridicat. Chiar dacă în regiunea subcarpatică
clasa de hazard foarte ridicat ocupă suprafeţe extinse, cantităţile maxime anotimpuale de precipitaţii nu
depăşesc 600 mm în climatul viitor „uscat”. Areale restrânse din nordul sectorului de fliş oriental şi
regiunile montane se disting în cadrul acestui scenariu prin cele mai mari cantităţi maxime anotimpuale
de precipitaţii (peste 800 mm, corespunzătoare în general claselor de hazard mediu şi redus şi excepţional,
celor de hazard ridicat şi foarte ridicat.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006 este ilustrată în
Figura 19.

Fig. 19. Scenariul de hazard 7 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime anotimpuale de
precipitaţii cu perioadă de revenire de 100 de ani în condiţiile climatului viitor 2021-2050, scenariul
climatic RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi în condiţiile utilizării
terenurilor în anul 2006.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 83 LAU2 (Fig. 20) din 8 judeţe, dintre care: 5 în
judeţul Argeş, 21 în judeţul Buzău, 13 în Dâmboviţa, 1 în Neamţ, 22 în Prahova, 1 în Suceava, 6 în
Vâlcea şi 14 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului,

54
Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Munţii Vrancei, Depresiunea Tazlău-Caşin, Depresiunea
Neamţului şi Obcinele Bucovinei.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 490 LAU2 din 27 judeţe (Fig. 20), dintre care: 18 în Alba, 21
în Argeş, 49 în Bacău, 1 în Bihor, 30 în Bistriţa-Năsăud, 18 în Botoşani, 8 în Braşov, 20 în Buzău,1 în
Caraş-Severin, 42 în Cluj, 14 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 11 în Gorj, 19 în Harghita, 2 în Hunedoara, 7
în Iaşi, 15 în Maramureş, 3 în Mehedinţi, 26 în Mureş, 36 în Neamţ, 24 în Prahova, 17 în Sălaj, 5 în Sibiu,
30 în Suceava, 21 în Vâlcea, 29 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: Subcarpaţii
Olteniei, Muscelele Argeşului, Gruiurile Argeşului, Depresiunea Loviştei, Subcarpaţii Prahovei, Munţii
Bucegi, Munţii Baiului, Teleajănului, Munţii Buzăului, Subcarpaţii Buzăului, Munţii Vrancei, Subcarpaţii
Vrancei, Munţii Trotuşului, Colinele Tutovei, Colinele Fălciului, parţial Podişul Central Moldovenesc,
Obcinele Bucovinei, partea centrală a Cîmpiei Jijiei Superioare, parţial Culoarul Siretului, Depresiunea
Maramureşului, parţial Munţii Vulcanici de Nord, Munţii Bărgăului şi Culoarul Bîrgău-Dorna, Câmpia
Transilvaniei, Podişul Someşan, parţial Subcarpaţii Transilvaniei, parţial Munţii Mureşului, paţial
Piemonul Motrului, parţial Culoarul Timiş-Cerna.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 918 LAU2 din 32 judeţe (Fig. 20), dintre care: 47 în Alba, 6
în Arad, 26 în Argeş, 31 în Bacău, 31 în Bihor, 27 în Bistriţa, 51 în Botoşani, 23 în Braşov, 7 în Buzău,
31 în Caraş-Severin, 27 în Cluj, 22 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 6 în Dolj, 14 în Galaţi, 38 în Gorj, 23 în
Harghita, 30 în Hunedoara, 63 în Iaşi, 36 în Maramureş, 26 în Mehedinţi, 68 în Mureş, 23 în Neamţ, 16 în
Prahova, 40 în Sălaj, 8 în Satu Mare, 37 în Sibiu, 46 în Suceava, 7 în Timiş, 5 în Tulcea, 37 în Vâlcea, 46
în Vaslui şi 12 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: Munţii Aninei, Munţii Locvei şi parţial Almăjului,
parţial Munţii Poiana Ruscă, parţial Depresiunea Haţeg-Orştie, Piemontul Motrului şi partea nordică a
Piemontului Olteţului, Gruiurile Argeşului şi nordul Piemontului Cândeştilor, parţial Masivul Parâng,
Munţii Bucegi-Postăvaru şi Munţii Baiului, partea sudică a Subcarpaţii Prahovei şi Buzăului, nord-estul
Subcarpaţilor Vrancei, Podişul Babadagului, partea nord-estică a Câmpiei Galaţiului, nordul Podişului
Covurlui, Podişul Central Moldovenesc, Colinele Fălciului, cea mai mare parte a Câmpiei Moldovei şi
Podişului Sucevei, parţial Subcarpaţii Neamţului, parţial Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei, Munţii
Vulcanici de Sud, Podişul Târnavelor, Subcarpaţii Transilvaniei, Depresiunea Transilvaniei, cea mai mare
parte a Dealurilor de Vest, Munţii Banatului.

Fig. 20. Scenariul de hazard 7 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 76 LAU2 din 10 judeţe (Fig. 21), dintre care: 5 în
judeţul Argeş, 3 în Bacău, 14 în Buzău, 13 în Dâmboviţa, 1 în Maramureş, 1 în Neamţ, 22 în Prahova, 1
în Suceava, 6 în Vâlcea şi 10 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: parţial în Subcarpaţii Olteniei şi
parţial Muscelele Argeşului, parţial Subcarpaţii Prahovei, parţial Subcarpaţii Buzăului, parţial Subcarpaţii
Vrancei şi izolat în Depresiunea Tazlău-Caşin, Subcarpaţii Tazlăului, izolat în Culoarul Moldova-Sadova.
55
 În clasa de hazard ridicat sunt incluse 522 LAU2 din 27 judeţe (Fig. 21), dintre care: 18 în Alba,
21 în Argeş, 49 în Bacău, 1 în Bihor, 23 în Bistriţa-Năsăud, 36 în Botoşani, 8 în Braşov, 24 în Buzău, 2
în Caraş-Severin, 42 în Cluj, 14 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 12 în Gorj, 19 în Harghita, 2 în
Hunedoara, 8 în Iaşi, 11 în Maramureş, 5 în Mehedinţi, 26 în Mureş, 36 în Neamţ, 25 în Prahova, 21 în
Sălaj, 5 în Sibiu, 32 în Suceava, 23 în Vâlcea, 33 în Vaslui şi 16 în Vrancea. Acestea sunt localizate în:
vestul Piemontului Motrului, Subcarpaţii Olteniei, nordul Piemontului Olteţului, Muscelele Argeşului,
Gruiurile Argeşului – partea de nord, parţial Subcarpaţii Prahovei şi Subcarpaţii Buzăului, Munţii
Teleajănului, Buzăului şi Vrancei, Subcarpaţii Vrancei, rama estică a Carpaţilor Orientali, Colniele
Tutovei, estul Podişului Central Moldovenesc, parţial Colinele Fălciului, partea central-nordică a Câmpiei
Moldovei, Obcinele Bucovinei, Depresiunea Maramureşului, cea mai mare parte a Câmpiei Transilvaniei
şi a Podişului Someşan, izolat în Dealurile Crişanei, sud-estul Munţilor Apuseni, parţial Podişul
Târnavelor şi Subcarpaţii Transilvaniei.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 865 LAU2 din 33 judeţe (Fig. 21), dintre care: 42 în Alba,
3 în Arad, 27 în Argeş, 31 în Bacău, 24 în Bihor, 34 în Bistriţa-Năsăud, 35 în Botoşani, 23 în Braşov, 6
în Buzău, 13 în Caraş-Severin, 27 în Cluj, 22 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 7 în Dolj, 11 în Galaţi, 38 în
Gorj, 23 în Harghita, 28 în Hunedoara, 62 în Iaşi, 37 în Maramureş, 31 în Mehedinţi, 68 în Mureş, 23 în
Neamţ, 15 în Prahova, 36 în Sălaj, 7 în Satu Mare, 37 în Sibiu, 47 în Suceava, 3 în Timiş, 5 în Tulcea, 36
în Vâlcea, 42 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: vestul, sudul şi nord-estul Munţilor
Almăjului, parţial rama sudică a Carpaţilor Meridionali, precum si areale izolate în partea centrală şi
nordcă a acestora, partea central-nordică a Piemontul Getic, rama exterioară a Subcarpaţilor de la Curbură
(Subcarpaţii Prahovei, Buzăului şi Vrancei), sud-vestul Carpaţilor Orientali, rama interioară a Carpaţilor
Orientali, partea sudică a Podişului Dobrogei de Nord, cea mai mare parte a Câmpiei Moldovei şi a
Podişului Bârladului (nordul Podişului Central Moldovenesc, partea central-sudică a Colinelor Tutovei,
Colinele Fălciului şi parţial Podişul Covurluiului), partea central-nordică a Dealurilor de Vest, sudul
Munţilor Apuseni, parţial sud-vestul Munţilor Banatului, cea mai mare parte a Depresiunii şi
Subcarpaţilor Transilvaniei.

Fig. 21. Scenariul de hazard 7 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 197 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 6 034 în oraşul Slănic (judeţul Prahova), minimul înregistrându-se în comuna Pardoşi
(judeţul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural. Cele două aşezări
urbane, se încadrează în categoria oraşelor mici şi anume oraşul Slănic cu 6 034 de locuitori şi oraşul
Băile Govora cu 2 449 locuitori. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 15,5 locuitori/km2 (comuna
Izvoarele Sucevei, judeţul Suceava) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora, judeţul Vâlcea).

56
 Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 28 952 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale încadrate în clasa de hazar foarte ridicat se
găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (10 049 ha), Prahova (6 091 ha), Vrancea (4 959 ha),
Dâmboviţa (4 108 ha), Vâlcea (1 790 ha) şi Argeş (1 565 ha). În judeţele Neamţ şi Suceava, suprafeţele
artificiale afectate sunt de 365 ha, respectiv 25 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 4 106,71 km, dintre care drumuri
naţionale 127 km, ceea ce reprezintă un procent de 3,1%. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate
de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală
destul de redusă, de doar 29,6 km, lipsind liniile magistrale.
În clasa de hazard ridicat populaţia potenţial afectată totalizează peste 1 760 000 de locuitori,
numărul maxim de locuitori fiind de 31 767 în municipiul Câmpulung (judeţul Argeş), minimul
înregistrându-se în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind
concentrată în mediul rural (81%). Din cele 30 de municipii şi oraşe, 27 intră în categoria oraşelor mici,
iar 3 în categoria oraşelor mijlocii. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5locuitori/km2 (comuna
Ceru-Băcăinţi) şi 892,6locuitori/km2 (municipiul Câmpulung).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 226 412 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2
din judeţele Bacău (28 747 ha), Neamţ (23 187 ha) şi Cluj (22 966 ha). Clasa de hazard ridicat este
prezentă pe suprafeţe întinse şi în judeţele Suceava (18 052 ha), Vaslui (14 497 ha), Buzău (11 483 ha),
Prahova (11 053 ha) şi Bistriţa-Năsăud (10 105 ha). În 15 judeţe (Argeş, Mureş, Vâlcea, Harghita, Sălaj,
Covasna, Gorj, Alba, Vrancea, Dâmboviţa, Maramureş, Iaşi, Braşov, Mehedinţi şi Sibiu), suprafeţele
artificiale incluse în clasa de hazard ridicat, variază între 9 808 ha şi 1 063 ha. În alte trei judeţe
(Hunedoara, Bihor şi Caraş-Severin), suprafeţele artificiale afectate sunt situate sub 600 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 31 723 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 5,8 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă, de 23,5 km.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 509,4 km, dintre care liniile magistrale au o
lungime de 258 km, ceea ce reprezintă 17%. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
Numărul total al populaţiei potenţial afectate în clasa de hazard mediu este de peste 4 600 000 de
locuitori, numărul maxim de locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (judeţul Cluj), minimul
înregistrându-se în comuna Ciudanoviţa – 567 locuitori (judeţul Caraş-Severin), populaţia din mediul
rural deţinând un procent de 56,8 % din totalul populaţiei. Din cele 86 aşezări urbane, 60 se încadrează în
categoria oraşelor mici, 24 se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 intră în categoria oraşelor
mari, fiind vorba de municipiile Botoşani şi Cluj Napoca. Densitatea populaţiei este cuprinsă între
2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara) şi 2 583 locuitori/km2 (municipiul
Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
419 811 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şase judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 35 732 ha, Iaşi 33 304 ha, Suceava 29 754 ha, Mureş
26 452 ha, Vaslui 22 028 ha şi Cluj 20 570 ha), la care se adaugă judeţul Gorj (23 419 ha). În 11 judeţe
(Sălaj, Hunedoara, Neamţ, Vâlcea, Alba, Bacău, Maramureş, Argeş, Sibiu, Bihor şi Mehedinţi),
suprafeţele artificiale afectate se încadrează între 19 335 ha şi 10 318 ha. Suprafeţe cuprinse între 9 187
ha şi 1 776 ha sunt înregistrate în 12 judeţe (Harghita, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Prahova, Covasna,
Braşov, Galaţi, Vrancea, Dâmboviţa, Buzău, Satu Mare, Dolj, Timiş şi Tulcea).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 10 134,46 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 9,8 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de doar
32,25 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte
drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 519 km, dintre care liniile magistrale au o
lungime de 411 km, ceea ce reprezintă 27 %.
57
 Clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 491 LAU2, care însumează peste
6 400 000 locuitori şi peste 675 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 17).

Tabel 17. Impactul potenţial în scenariul 7 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP8.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 83 2,60 197 908 0,98 28 952 1,9
Ridicat 490 15,40 1 760 562 8,74 226 412 15,1
Mediu 918 28,85 4 465 379 22,19 419 811 28,0
Total scenariu 7 1 491 46,85 6 423 849 31,91 675 175 45,0

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat, populaţia potenţial afectată totalizează peste 181 000 de
locuitori, numărul maxim de locuitori fiind de 6 034 în oraşul Slănic (judeţul Prahova), minimul
înregistrându-se în comuna Jugureni – 613 locuitori (judeţul Prahova), majoritatea populaţiei fiind
concentrată în mediul rural (95,33%). Cele două aşezări urbane, se încadrează în categoria oraşelor mici
şi anume oraşul Slănic cu 6 034 de locuitori şi oraşul Băile Govora cu 2 449 locuitori. Densitatea
populaţiei este cuprinsă între 15,5locuitori/km2 (comuna Izvoarele Sucevei, judeţul Suceava) şi
183,9locuitori/km2 (oraşul Băile Govora, judeţul Vâlcea).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 25 781 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale încadrate în clasa de hazar foarte ridicat se
găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (8 907 ha), Prahova (6 091 ha), Dâmboviţa (4 108 ha),
Vrancea (2 822 ha), Vâlcea (1 790 ha) şi Argeş (1 565 ha). Suprafeţe artificiale cuprinse între 25 ha şi 365
ha se găsesc şi în judeţele Suceava, Maramureş şi Neamţ.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 3 624,28 km, dintre care drumuri naţionale
110,14 km, ceea ce reprezintă un procent de 3,0%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală
destul de redusă, de doar 29,6 km, lipsind liniile magistrale. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
Populaţia potenţial afectată aferentă clasei de hazard ridicat însumează peste 2 000 000 de
locuitori, numărul maxim de locuitori fiind de 106 847 în municipiul Botoşani (judeţul Botoşani),
minimul înregistrându-se în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei
fiind concentrată în mediul rural (75 %). Din cele 34 de municipii şi oraşe, 29 intră în categoria oraşelor
mici, patru se încadrează în categoria oraşelor mijlocii, iar municipiul Botoşani intră în categoria oraşelor
mari. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi) şi
2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 248 850 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2
din judeţele Bacău (28 747 ha), Botoşani (25 954 ha), Neamţ (23 187 ha) şi Cluj (22 966 ha). Clasa de
hazard ridicat este prezentă pe suprafeţe întinse şi în judeţele Suceava (19 469 ha), Vaslui (15 983 ha),
Buzău (12 625 ha) şi Prahova (11 395 ha). În 16 judeţe (Argeş, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Vâlcea, Sălaj,
Harghita, Vrancea, Gorj, Covasna, Alba, Dâmboviţa, Iaşi, Maramureş, Braşov, Mehedinţi şi Sibiu,
suprafeţele artificiale incluse în clasa de hazard ridicat, variază între 9 808 ha şi 1 063 ha. În alte trei
judeţe (Hunedoara, Bihor şi Caraş-Severin), suprafeţele artificiale afectate sunt situate sub 600 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 33 813 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 6%. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de 23,5 km.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 586,3 km, dintre care liniile magistrale au o

58
lungime de 290 km, ceea ce reprezintă 18%. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
Numărul total al populaţiei potenţial afectate corespunzătoare clasei de hazard mediu este de
peste 4 300 000 de locuitori, numărul maxim de locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca
(judeţul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna Bulzeştii de Sus – 271 locuitori (judeţul Hunedoara),
populaţia din mediul rural deţinând un procent de 57 % din totalul populaţiei. Din cele 83 aşezări urbane,
58 se încadrează în categoria oraşelor mici, 24 se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar un singur
oraş intră în categoria celor mari, fiind vorba de municipiul Cluj Napoca. Densitatea populaţiei este
cuprinsă între 2,5locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara) şi 1 808locuitori/km2
(municipiul Cluj-Napoca).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
395578 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şase judeţe situate în estul şi centrul ţării (Iaşi 32997 ha, Suceava 31883 ha, Mureş 26452 ha, Botoşani
21841 ha, Vaslui 20542 ha şi Cluj 20426), la care se adaugă judeţul Gorj (22798 ha). În 11 judeţe (Sălaj,
Hunedoara, Alba, Neamţ, Vâlcea, Bacău, Maramureş, Mehedinţi, Sibiu, Bistriţa-Năsăud şi Argeş),
suprafeţele artificiale afectate se încadrează între 18416 ha şi 10417 ha; suprafeţe cuprinse între 9187 ha
şi 1776 ha sunt înregistrate în 13 judeţe (Harghita, Bihor, Covasna, Prahova, Braşov, Vrancea, Galaţi,
Dâmboviţa, Buzău, Satu Mare, Dolj, Caraş-Severin şi Tulcea), iar în judeţele Arad şi Timiş, suprafeţele
artificiale încadrate in clasa de hazard mediu sunt de 889 ha, respectiv 786 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 57 110 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 7,3 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de 78 km.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 4 976 km, dintre care liniile magistrale au o lungime
de 1 717 km, ceea ce reprezintă 34,5 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
Clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 463 LAU2, care însumează peste
6 500 000 locuitori şi peste 670 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 18).

Tabel 18. Impactul potenţial în scenariul 7 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 76 2,38 181 815 0,90 25 781 1,7
Ridicat 522 13,38 2 010 156 10,00 248 850 16,6
Mediu 865 27,19 4 380 351 21,76 395 578 26,4
Total scenariu 7 1 463 42,95 6 572 322 32,66 670 209 44,7

Scenariul 8: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu perioadă

de revenire de 100 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Scenariul climatic „pesimist” RCP8.5 indică în condiţiile climatului viitor „umed” (2021-2050),
un impact potenţial crescut al factorului pregătitor/declanşator pluviometric cu perioadă de revenire de
100 de ani asupra dinamicii proceselor de versant, similar scenariului anterior. În regiunile centrale
deluroase şi de podiş (din clasele de hazard mediu şi ridicat), această dinamică este susţinută de cantităţi
maxime anotimpuale mai reduse de 400-600 mm, în timp ce în arealele montane joase şi medii, în nordul
sectorului de fliş oriental, Podişul Moldovei, Subcarpaţii Getici şi de Curbură, suprapuse în mare parte
claselor de hazard ridicat şi foarte ridicat, de cantităţi mai mari, de 600-800 mm. Cele mai mari cantităţi
anotimpuale de precipitaţii estimate în condiţiile unui climat „umed” viitor (peste 800-1000 mm), care
59
corespund în acelaşi timp clasei de hazard ridicat, sunt estimate pentru cea mai mare parte a sectorului de
fliş oriental. În arealele montane înalte din Carpaţii Meridionali, Munţii Apuseni şi nordul Carpaţilor
Orientali, aceleaşi cantităţi maxime corespund însă, unei susceptibilităţi medii şi reduse de producere a
alunecărilor de teren. Modelul climatic „uscat” estimează restrângerea arealelor în care cantităţile maxime
anotimpuale vor depăşi 400 mm, cuprinzând majoritatea unităţile deluroase şi de podiş (Podişul
Transilvaniei, nordul podişului Moldovei şi Piemontului Getic), încadrate în clasele de hazard mediu şi
ridicat. Chiar dacă în regiunea subcarpatică clasa de hazard foarte ridicat ocupă suprafeţe extinse,
cantităţile maxime anotimpuale de precipitaţii nu depăşesc 600 mm în climatul viitor „uscat”. Areale
restrânse din nordul sectorului de fliş oriental şi regiunile montane se disting în cadrul acestui scenariu
prin cele mai mari cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii (peste 800 mm, corespunzătoare în
general claselor de hazard mediu şi redus şi excepţional, celor de hazard ridicat şi foarte ridicat.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 22.

Fig. 22. Scenariul de hazard 8 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime anotimpuale de
precipitaţii cu perioadă de revenire de 100 de ani în condiţiile climatului viitor 2021-2050, scenariul
climatic RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi în condiţiile utilizării
viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 90 LAU2 din 10 judeţe (Fig. 23), dintre care: 7 în
Argeş, 7 în Bacău, 18 Buzău, 13 în Dâmboviţa, 1 în Gorj, 1 în Neamţ, 22 în Prahova, 1 în Suceava, 7 în
Vâlcea şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: izolat în Subcarpaţii Olteniei, izolat în vestul
Muscelelor Argeşului, cea mai mare parte a ramei interioare a Subcarpaţilor de la Curbură, izolat sud-
vestul Subcarpaţilor Moldovei, izolat în nordul Obcinelor Bucovinei.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 435 LAU2 din 26 judeţe (Fig. 23), dintre care: 18 în Alba,
19 în Argeş, 44 în Bacău, 26 în Bistriţa-Năsăud, 6 în Botoşani, 7 în Braşov, 20 în Buzău, 1 în Caraş-
Severin, 41 în Cluj, 14 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 7 în Gorj, 19 în Harghita, 2 în Hunedoara, 4 în Iaşi,
15 în Maramureş, 2 în Mehedinţi, 20 în Mureş, 36 în Neamţ, 24 în Prahova, 17 în Sălaj, 2 în Sibiu, 26 în
Suceava, 19 în Vâlcea, 23 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Getici, exceptând vestul acestora, depresiuni şi culoare intramontane, rama externă a
Subcarpaţilor de la Curbură, rama exterioară a Carpaţilor Orientali, cea mai mare parte a Subcarpaţilor
Moldovei, parţial sud-estul Munţilor Apuseni, partea centrală a Podişului Bârladului, izolat în centrul
Câmpiei Moldovei, cea mai mare parte a Podişului Someşan şi a Cîmpiei Transilvaniei, sudul
Subcarpaţior Transilvaniei, parţial nord-vestul Podişului Târnavelor, izolat în centrul Dealurilor de Vest.

60
 Clasa de hazard mediu cuprinde 923 LAU2 din 33 judeţe (Fig. 23), dintre care: 45 în Alba, 6 în
Arad, 22 în Argeş, 33 în Bacău, 31 în Bihor, 29 în Bistriţa-Năsăud, 61 în Botoşani, 24 în Braşov, 7 în
Buzău, 29 în Caraş-Severin, 29 în Cluj, 12 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 4 în Dolj, 15 în Galaţi, 38 în
Gorj, 23 în Harghita, 30 în Hunedoara, 65 în Iaşi, 36 în Maramureş, 20 în Mehedinţi, 72 în Mureş, 25 în
Neamţ, 14 în Prahova, 38 în Sălaj, 7 în Satu Mare, 40 în Sibiu, 42 în Suceava, 6 în Timiş, 6 în Tulcea, 34
în Vâlcea, 48 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: Podişul Mehedinţi, rama internă a
Pemontul Getic, rama exterioară a Subcarpaţilor de la Curbură, Podişul Dobrogei de Nord - partea sudică,
estul Câmpiei Galaţiului, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, cu excepţia centrului Colinelor
Tutovei şi nordul Podişului Sucevei, cea mai mare parte a ramei interne a Carpaţilor Orientali, parţial
rama externă a Carpaţilor Meridionali, parţial nordul şi centrul Dealurilor de Vest, parţial Munţii
Banatului, cea mai mare parte a Depresiunii şi Subcarpaţilor Transilvaniei, cu excepţia unor părţi din
Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan, depresiuni şi culoare intramontane.

Fig. 23. Scenariul de hazard 8 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 84 LAU2 din 11 judeţe (Fig. 24), dintre care: 7 în
Argeş, 7 în Bacău, 15 în Buzău, 13 în Dâmboviţa, 1 în Gorj, 1 în Maramureş, 1 în Neamţ, 22 în Prahova,
1 în Suceava, 7 în Vâlcea şi 9 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: parţial în centrul şi estul
Subcarpaţilor Getici, parţial în Subcarpaţii de la Curbură (Subcarpaţii Prahovei, Buzăului şi Vrancei),
parţial vestul şi sudul Subcarpaţilor Moldovei, izolat în Obcinele Bucovinei.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 470 LAU2 din 26 judeţe (Fig. 24), dintre care: 18 în Alba,
19 în Argeş, 44 în Bacău, 19 în Bistriţa-Năsăud, 28 în Botoşani, 7 în Braşov, 23 în Buzău, 2 în Caraş-
Severin, 41 în Cluj, 14 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 8 în Gorj, 19 în Harghita, 3 în Hunedoara, 6 în Iaşi,
13 în Maramureş, 4 în Mehedinţi, 20 în Mureş, 36 în Neamţ, 25 în Prahova, 19 în Sălaj, 3 în Sibiu, 31 în
Suceava, 19 în Vâlcea, 23 în Vaslui şi 16 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: izolat în vestul
Pemontul Getic, Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, cea mai mare parte a ramei externe a
Subcarpaţilor de la Curbură, rama externă a Carpaţilor Orientali, cea mai mare parte a Subcarpaţilor
Moldovei, nordul Câmpiei Moldovei, sudul Podişului Central Moldovenesc, partea central-nordică a
Colinelor Tutovei, izolat în sud-estul Colinelor Fălciului, estul Munţilor Apuseni, izolat în nordul
Dealurilor de Vest, în Podişul Someşan, în Câmpia Transilvaniei, sudul Subcarpaţilor Trnsilvaniei, izolat
în vestul Podişului Târnavelor, depresiuni şi culoare intramontane.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 866 LAU2 din 33 judeţe (Fig. 24), dintre care: 41 în Alba,
3 în Arad, 22 în Argeş, 33 în Bacău, 23 în Bihor, 37 în Bistriţa-Năsăud, 42 în Botoşani, 24 în Braşov, 6
în Buzău, 11 în Caraş-Severin, 30 în Cluj, 22 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 5 în Dolj, 11 în Galaţi, 39 în
Gorj, 23 în Harghita, 28 în Hunedoara, 63 în Iaşi, 35 în Maramureş, 24 în Mehedinţi, 72 în Mureş, 25 în
Neamţ, 13 în Prahova, 36 în Sălaj, 7 în Satu Mare, 39 în Sibiu, 41 în Suceava, 1 în Timiş, 5 în Tulcea, 35
61
în Vâlcea, 48 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: Podişul Mehedinţi, rama internă a
Piemontul Getic, rama externă a Subcarpaţilor de la Curbură, partea centrală şi sudică a Podişului
Dobrogei de Nord, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, exceptând nordul Câmpiei Moldovei, sudul
Podişului Moldovenesc şi nordul Colinelor Tutovei, parţial Subcarpaţii Moldovei, cea mai mare parte a
ramei interne a Carpaţilor Orientali, rama sudică şi parţial centrul Carpaţilor Meridionali, nordul
Dealurilor de Vest, cea mai mare parte a Depresiunii şi Subcarpaţii Transilvaniei, exceptând Câmpia
Transilvaniei, Depresiunea Făgăraşului şi parţial Podişul Someşan, partea centrală a Munţilor Apuseni,
izolat sudul Munţilor Banatului şi nordul acestora, depresiuni şi culoare intramontane.

Fig. 24. Scenariul de hazard 8 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
Clasa de hazard foarte ridicat totalizează un număr de peste 230 000 locuitori potenţiali afectaţi,
numărul maxim de locuitori fiind de 7 173 în comuna Balcani (judeţul Bacău), minimul înregistrându-se
în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(96,38%). Cele două aşezări urbane intră în categoria oraşelor mici, fiind vorba de oraşele Băile Govora şi
Slănic. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 20 locuitori/km2 (comuna Pardoşi, judeţul Buzău) şi
153,9 locuitori/km2 (oraşul Slănic).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 37 395 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de hazard
foarte ridicat se găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (9 484 ha), Prahova (7 462 ha),
Vrancea (5 824 ha), Bacău (5 143 ha), Dâmboviţa (4 004 ha), Argeş (2 275 ha) şi Vâlcea (1 969 ha). În
judeţele Gorj, Neamţ şi Suceava, suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt de 700 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 4 707 km, dintre care drumurile naţionale
au o lungime de 144 km, ceea ce reprezintă un procent de 3,05 %. Căile ferate potenţial afectate au o
lungime totală destul de redusă, 30 km, lipsind liniile magistrale. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
Clasa de hazard ridicat cuprinde o populaţie potenţial afectată de peste 1 600 000 de locuitori,
numărul maxim de locuitori fiind de 37 640 în municipiul Sighetul Marmaţiei (judeţul Maramureş),
minimul înregistrându-se în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei
fiind concentrată în mediul rural (77,86%). Din cele 28 aşezări urbane, 24 se încadrează în categoria
oraşelor mici, iar 4 se încadrează în clasa de mărime mijlocie. Densitatea populaţiei este cuprinsă între
5,5locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi) şi 892,6locuitori/km2 (municipiul Câmpulung, judeţul Argeş).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 213 248 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se

62
găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Bacău (30 897 ha), Neamţ (23 402 ha) şi Cluj (22 467 ha). Clasa de
hazard ridicat afectează arii întinse de suprafeţe artificiale şi în cadrul LAU2 din judeţele Suceava (19 454
ha), Buzău (12 530 ha), Vaslui (12 287 ha) şi Prahova (10 706 ha). În 14 judeţe (Bistriţa-Năsăud, Argeş,
Vâlcea, Harghita, Sălaj, Covasna, Mureş, Maramureş, Vrancea, Alba, Dâmboviţa, Botoşani, Gorj, Iaşi şi
Braşov), suprafeţele artificiale potenţial afectate, incluse în clasa de hazard ridicat, variază între 9 525 ha
şi 1 794 ha. În judeţele Mehedinţi, Hunedoara, Sibiu şi Caraş-Severin, suprafeţele artificiale potenţial
afectate sunt situate sub 1 000 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 28 366 km, dintre care drumurile naţionale
au o lungime de 1 738 km, ceea ce reprezintă un procent de 6, 12 %. Autostrăzile potenţial afectate se
întind pe o distanţă redusă de doar 21 km, pe raza judeţului Cluj. Căile ferate potenţial afectate au o
lungime totală de 1 447 km, dintre care liniile magistrale au o lungime de 244 km, ceea ce reprezintă
16,86%. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte
drumuri.
În clasa de hazard mediu, sunt potenţial afectaţi peste 4 600 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (judeţul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou (judeţul Caraş-Severin) – 119 locuitori, populaţia din mediul rural deţinând un procent de
56,20 % din totalul populaţiei. Din cele 88 aşezări urbane, 61 se încadrează în categoria oraşelor mici, 25
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar două intră în categoria celor mari: municipiile Botoşani şi
Cluj Napoca. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, judeţul
Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
431 422 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şapte judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 40 464 ha, Iaşi 34 657 ha, Mureş 28 222 ha, Suceava
27 790 ha, Vaslui 25 548 ha, Cluj 22 494 ha şi Hunedoara 20 293 ha), la care se adaugă judeţul Gorj cu
22 309 ha. În opt judeţe (Sălaj, Bacău, Vâlcea, Neamţ, Alba, Maramureş, Sibiu şi Bihor), suprafeţele
artificiale potenţial afectate se încadrează între 18 304 ha şi 11 356 ha. Suprafeţe artificiale potenţial
afectate, cuprinse între 9 231 ha şi 1 373 ha s-au înregistrat în cadrul LAU2 din alte în alte 17 judeţe
(Bistriţa-Năsăud, Harghita, Argeş, Prahova, Covasna, Caraş-Severin, Mehedinţi, Vrancea, Braşov, Galaţi,
Dâmboviţa, Buzău, Arad, Satu Mare, Tulcea, Timiş şi Dolj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 60 153 km, dintre care drumurile naţionale
au un total de 4 186 km, ceea ce reprezintă un procent de 6,95 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind
pe o distanţă redusă de doar 76 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 4 940 km, dintre
care liniile magistrale au o lungime de 1 635 km, ceea ce reprezintă 35,03 %. Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 448 LAU2, care
însumează peste 6 400 000 locuitori şi peste 680 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 19).

Tabel 19. Impactul potenţial în scenariul 8 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 90 2,82 234 483 1,65 37 395 2,5
Ridicat 435 13,67 1 614 649 8,02 213 248 14,2
Mediu 923 29,01 4 640 784 23,06 431 422 28,8
Total scenariu 8 1 448 45,5 6 489 916 32,72 682 065 45,5

63
Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP8.5)
Clasa de hazard foarte ridicat totalizează peste 200 000 de locuitori potenţial afectaţi, numărul
maxim fiind de 7 173 în comuna Balcani (judeţul Bacău), minimul înregistrându-se în comuna Jugureni
(judeţul Prahova) – 613 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (96,13%). Cele
două oraşe se încadrează în categoria oraşelor mici fiind vorba de următoarele: Băile Govora şi Slănic.
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 15,5 locuitori/km2 (comuna Izvoarele Sucevei, judeţul Suceava)
şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) potenţial afectate, încadrate în clasa de
risc foarte ridicat acoperă 33 632 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate sunt situate în
cadrul LAU2 din judeţele Buzău (8 526 ha), Prahova (7 462 ha), Bacău (5 143 ha), Dâmboviţa (4 004 ha),
Vrancea (2 904 ha), Argeş (2 275 ha) şi Vâlcea (1 969 ha). În judeţele Gorj, Neamţ, Suceava şi
Maramureş, suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt situate sub 700 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 4 261 km, dintre care drumurile naţionale
126 km, ceea ce reprezintă un procent de 2,95 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de
drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală
redusă, de doar 29,58 km.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 1 700 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 37 640 în municipiul Sighetul Marmaţiei (judeţul Maramureş), minimul înregistrându-se
în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul
rural (77,69 %). Din cele 31 de municipii şi oraşe, 27 intră în categoria oraşelor mici, iar 4 în categoria
celor mijlocii. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi, judeţul
Alba) şi 892,6 locuitori/km2 (municipiul Câmpulung, judeţul Argeş).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 237 155 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU2 din judeţul Bacău (30 879 ha), Neamţ (23 402 ha), Cluj (22 467 ha) şi Suceava
(22 199 ha). Clasa de hazard ridicat afectează arii întinse de suprafeţe artificiale şi în cadrul LAU2 din
judeţele Botoşani (18 077 ha), Buzău (13 488 ha), Vaslui (12 844 ha) şi Prahova (11 125 ha). Suprafeţe
artificiale potenţial afectate cuprinse între 8 917 ha şi 1 092 ha sunt înregistrate în 16 judeţe (Argeş, Sălaj,
Bistriţa-Năsăud, Vâlcea, Harghita, Vrancea, Covasna, Mureş, Maramureş, Alba, Dâmboviţa, Gorj, Iaşi,
Braşov, Mehedinţi şi Hunedoara). În judeţele Sibiu şi Caraş-Severin, suprafeţele artficiale potenţial
afectate sunt de 786 ha, respectiv 182 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 30 465 km, dintre care drumurile naţionale
cu o lungime de 1 900 reprezintă un procent de 6,23 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o
distanţă redusă de 22 km, pe raza judeţului Cluj. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de
1 555 km, dintre care liniile magistrale au o lungime de 271 km, ceea ce reprezintă 17,42 %. Celelalte
categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard mediu, populaţia potenţial afectată totalizează peste 4 400 000 locuitori,
numărul maxim de locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (judeţul Cluj), minimul
înregistrându-se în comuna Bulzeştii de Sus (judeţul Hunedoara)– 271 locuitori, populaţia din mediul
rural deţinând un procent de 56,24 % din totalul populaţiei. Din cele 83 aşezări urbane, 57 se încadrează
în categoria oraşelor mici, 24 se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 oraşe intră în categoria
celor mari, fiind vorba de municipiile Cluj Napoca şi Botoşani. Densitatea populaţiei este cuprinsă între
2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul
Botoşani, judeţul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
404 293 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şase judeţe situate în estul şi centrul ţării (Iaşi 33 702 ha, Mureş 28 222 ha, Suceava 274 69 ha, Botoşani
27 145 ha, Vaslui 25 548 ha şi Cluj 22 767 ha), la care se adaugă judeţul Gorj 21 963 ha. În nouă judeţe
64
(Hunedoara, Sălaj, Vâlcea, Bacău, Neamţ, Alba, Maramureş, Sibiu şi Bistriţa-Năsăud), suprafeţele
artificiale potenţial afectate se încadrează între 19 344 ha şi 11 538 ha. Suprafeţe artificiale potenţial
afectate, cuprinse între 8 989 ha şi 1 742 ha s-au înregistrat în cadrul LAU2 din alte în alte 15 judeţe
(Harghita, Bihor, Argeş, Covasna, Prahova, Mehedinţi, Braşov, Vrancea, Galaţi, Dâmboviţa, Buzău, Satu
Mare, Tucea, Caraş-Severin şi Dolj). În judeţul Timiş, suprafeţele artificiale potenţial afectate, incluse în
clasa de hazard mediu sunt de 301 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 56 974 km, dintre care drumurile
naţionale, cu un total de 3 993 reprezintă un procent de 7,00 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe
o distanţă redusă de 76 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 4 761 km, dintre care
liniile magistrale au o lungime de 1 657 km, ceea ce reprezintă 34, 80 %. Celelalte categorii de drumuri
sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 420 LAU2, care
însumează peste 6 300 000 locuitori şi peste 670 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 20).

Tabel 20. Impactul potenţial în scenariul 8 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suptafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 84 2,60 219 356 1,09 33 632 2,2
Ridicat 470 14,77 1 743 497 8,66 237 155 15,8
Mediu 866 27,22 4 419 416 21,96 404 293 27,0
Total scenariu 8 1 420 44,59 6 382 269 31,71 675 080 45,0

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 100 ani.

Scenariul 9: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu perioadă

de revenire de 1000 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Scenariul climatic RCP4.5, în ambele variante ale modelelor climatice regionale „umed” şi
„uscat”, estimează cu un grad mare de incertitudine (perioade de revenire de 1000 de ani) un ecart de
variaţie a cantităţi maxime anotimpuale foarte diferit în raport cu cel specific perioadei de referinţă
(1971-2000). Proiecţiile climatice regionale în varianta „umedă” estimează o generalizare a cantităţilor
maxime anotimpuale de 600-800 mm la nivelul întregii ţări, cu depăşiri ale pragurilor de 800-1000 mm în
cea mai mare parte a regiunii subcarpatice (clasele de hazard ridicat şi foarte ridicat), în nordul
Piemontului Getic (clasele de hazard mediu şi ridicat) şi în majoritatea arealelor montane joase şi medii
(clasele de hazard mediu şi redus). Cantităţi de precipitaţii de peste 1000 mm în această variantă a
modelelor climatice sunt estimate pe suprafeţe extinse din Subcarpaţii Moldovei, mai restrânse din cei de
la Curbură (clasele de hazard ridicat şi foarte ridicat) şi în extremitatea nordică de contact subcarpatic a
Piemontului Getic (hazard predominant mediu), similar unor areale montane înalte din Carpaţii
Meridionali, rama internă (transilvăneană) a Carpaţilor Orientali şi din Munţii Apuseni (hazard mediu
generalizat). În varianta „uscată”, sectoarele centrale şi nordice ale Podişului Moldovei şi Transilvaniei,
precum şi areale sudice ale Piemontului Getic sunt regiuni încadrate claselor superioare de hazard (ridicat
şi foarte ridicat), în care cantităţile maxime anotimpuale estimate sunt mai reduse, de 400-600 mm în
condiţiile acestui tip de climat viitor.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006este ilustrată în
Figura 25.

65
Fig. 25. Scenariul de hazard 9 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime anotimpuale de
precipitaţii cu perioadă de revenire de 1000 de ani în condiţiile climatului viitor 2021-2050, scenariul
climatic RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi în condiţiile utilizării
terenurilor în anul 2006.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
Clasa de hazard foarte ridicat cuprinde 95 unităţi administrative de nivel LAU2 incluse în 11
judeţe (Fig. 26), astfel: câte 22 LAU 2 în judeţele Prahova, respectiv Vrancea; 19 în judeţul Buzău, 13 în
Dâmboviţa; 6 în Vâlcea; 5 în Argeş şi câte 1 LAU 2 în judeţele Covasna, Maramureş, Neamţ şi Suceava.
Rezultă că cele mai vulnerabile unităţi administrative sunt cele din regiunile subcarparice, cu precădere
din Subcarpaţii Curburii şi din Subcarpaţii Getici, la care se adaugă LAU2 din unităţi montane, mai ales
din Munţii Vrancei şi Buzăului, regiuni cu un grad mare de fragmentare a reliefului şi cu o coerenţă
redusă a substratului litologic.
Clasa de hazard ridicat cuprinde 521 unităţi administrative LAU 2 de pe teritoriul a 27 judeţe
(Fig. 26), cele mai multe fiind în judeţele Bacău (48 LAU 2), Cluj (42), Neamţ şi Bistriţa-Năsăud (câte 36
fiecare), Vaslui (33), Suceava (31), urmate de Maramureş (27), Mureş (26), Prahova (25), Vâlcea (23),
Argeş şi Sălaj (câte 21 fiecare), Alba şi Harghita (câte 19 fiecare), Botoşani şi Buzău (câte 18 fiecare),
Covasna (14), Gorj (12), Dâmboviţa (10), Iaşi şi Braşov (câte 8 fiecare), Mehedinţi (7), Hunedoara (6),
Sibiu şi Vrancea (câte 5 fiecare), Caraş-Severin (2) şi Bihor (1). Sunt caracteristice de asemenea unor
areale cu grad mare de fragmentare a reliefului din regiuni montane şi deluroase, ce corespund Carpaţilor
Orientali şi Meridionali, Munţilor Apuseni, Depresiunii Transilvaniei (cu areale mai extinse în Podişul
Someşelor, nordul Câmpiei Transilvaniei şi sudul Subcarpaţilor Est-Transilvani), Podişului Central-
Moldovenesc şi Câmpiei Moldovei.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 913 LAU 2 din majoritatea judeţelor ţării (33 judeţe)
(Fig. 26), astfel: 68 în judeţul Mureş, 62 în judeţul Iaşi, 51 în judeţul Botoşani, 47 în judeţul Alba, 46 în
judeţul Suceava, 42 în judeţul Vaslui, 38 în judeţul Gorj, 37 în judeţul Sibiu, câte 36 în judeţele Sălaj şi
Vâlcea, 35 în judeţul Caraş-Severin, 33 în judeţul Bihor, 31 în judeţul Bacău, 30 în judeţul Hunedoara,
câte 29 în judeţele Maramureş şi Mehedinţi, 27 în judeţul Argeş, câte 23 în judeţele Bistriţa-Năsăud,
Braşov şi Neamţ, 22 în judeţul Harghita, 21 în judeţul Covasna, 15 în judeţul Prahova, 14 în judeţul
Galaţi, 12 în judeţul Vrancea, câte 9 în judeţele Arad, Dâmboviţa şi Satu Mare, 8 în judeţul Dolj, câte 7 în
judeţele Buzău şi Timiş şi respectiv 6 în judeţul Tulcea. Acestea cuprind suprafeţe extinse localizate mai
ales în regiuni de deal şi podiş, cu precădere în Podişul Transilvaniei, Podişul Moldovei, Subcarpaţii şi
Piemontul Getic, Dealurile de Vest, Câmpia Covurluiului, dar şi în Munţii Banatului şiPodişul Dobrogei
de Nord.

66
 Fig. 26. Scenariul de hazard 9 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
Clasa de hazard foarte ridicat cuprinde 118 unităţi administrative de nivel LAU2 dispuse în 11
judeţe (Fig. 27), astfel: 23 în judeţul Prahova, 21 în judeţul Vrancea, 19 în judeţul Buzău, câte 14 în
judeţele Dâmboviţa şi Suceava, 9 în judeţul Neamţ, 6 în judeţul Vâlcea, câte 5 în judeţele Argeş şi Bacău
şi câte 1 în judeţele Covasna şi Maramureş. Curbura Carpaţilor (inclusiv zona subcarpatică aferentă) şi
jumătatea nordică a Carpaţilor Orientali reprezintă zonele de maximă vulnerabilitate; la acestea se adaugă
şi unele areale insulare din Subcarpaţii Getici.
Clasa de hazard ridicat este mult mai extinsă, cuprinzând 565 unităţi LAU2 de pe teritoriul a 27
judeţe (Fig. 27), astfel: 48 în judeţul Bacău, 43 în judeţul Cluj, câte 37 în judeţele Botoşani şi Neamţ, 36
în judeţul Bistriţa-Năsăud, 33 în judeţul Vaslui, 28 în jud, Maramureş, 27 în judeţul Mureş, câte 24 în
judeţele Iaşi şi Prahova, câte 23 în judeţele Argeş, Sălaj şi Vâlcea, câte 22 în judeţele Alba şi Suceava,
câte 19 în judeţele Buzău şi Harghita, 15 în judeţul Covasna, 13 în judeţul Braşov, 12 în judeţul Gorj, 9 în
judeţul Dâmboviţa, câte 7 în judeţele Sibiu şi Vrancea, 6 în judeţul Hunedoara, 5 în judeţul Mehedinţi, 2
în judeţul Caraş-Severin şi 1 în judeţul Bihor. Unităţile naturale suprapuse acestei clase de hazard cuprind
Carpaţii Moldo-Transilvani, suprafeţe întinse din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii, din Carpaţii
Meridionali, Munţii Apuseni, Podişul Someşelor, Câmpia Transilvaniei, Câmpia Moldovei, Podişul
Central-Moldovenesc, Subcarpaţii Moldovei, Podişul Mehedinţi şi din partea sudică a Subcarpaţilor Est-
Transilvani. La acestea se adaugă, cu areale insulare, Podişul Târnavelor, Subcarpaţii Getici şi
Depresiunea Maramureşului.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 867 unităţi administrative LAU2 din majoritatea judeţelor
ţării (33 judeţe) (Fig. 27), astfel: 67 în judeţul Mureş, 49 în judeţul Iaşi, 47 în judeţul Suceava, 46 în
judeţul Alba, 44 în judeţul Vaslui, 38 în judeţul Gorj, 36 în judeţul Vâlcea, câte 35 în judeţele Botoşani şi
Sibiu, câte 34 în judeţele Bihor, Caraş-Severin şi Sălaj, 31 în judeţul Mehedinţi, 30 în judeţul Bacău, 29
în judeţul Hunedoara, 28 în judeţul Maramureş, 27 în judeţul Cluj, 25 în judeţul Argeş, câte 23 în judeţele
Bistriţa-Năsăud şi Harghita, 20 în judeţul Covasna, 19 în judeţul Braşov, 16 în judeţul Neamţ, 15 în
judeţul Prahova, 14 în judeţul Galaţi, 13 în judeţul Vrancea, 10 în judeţul Dâmboviţa, câte 9 în judeţele
Arad şi Satu Mare, câte 7 în judeţele Buzău, Dolj şi Timiş şi 6 în judeţul Tulcea. Acestea corespund unor
areale vaste din Podişul Transilvaniei, Podişul Moldovei, Subcarpaţii şi Piemontul Getic, Dealurile de
Vest şi Munţii Banatului. Pe areale insulare, această clasă de hazard se extinde şi în Câmpia Covurluiului
şiPodişul Dobrogei de Nord.

67
 Fig. 27. Scenariul de hazard 9 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi 228 653 locuitori, dintre care doar 8 483
locuitori în mediul urban (3,7% din total) în oraşele Slănic şi Băile Govora. La nivel de unităţi
administrative LAU 2, aceştia sunt relativ uniform repartizaţi, fără diferenţieri prea mari, ecartul variind
între 453 locuitori în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi 6 034 locuitori în oraşul Slănic (judeţul Prahova).
Densitatea populaţiei în localităţile aferente acestei clase de hazard este cuprinsă între 15,5 locuitori/km2
în comuna Izvoarele Sucevei (judeţul Suceava) şi 183,9 locuitori/km2 în oraşul Băile Govora (judeţul
Vâlcea).
Sunt potenţial afectaţi 5 083,21 km de drumuri, dintre care 214,78 km drumuri naţionale (4,2%
din total) şi doar 32,66 km de cale ferată, aceştia fiind doar pe linii ferate secundare.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 33 027 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale încadrate în clasa de hazard foarte ridicat se
găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (10 070 ha), Vrancea (7 218 ha), Prahova (6 091 ha) şi
Dâmboviţa (4 108 ha). Suprafeţe artificiale extinse, incluse în clasa de hazard ridicat, sunt întâlnite şi în
judeţele Vâlcea 1 790 ha, Argeş 1565 ha şi Bacău 1 467 ha. În judeţele Neamţ, Covasna, Maramureş şi
Suceava, suprafeţele artificiale afectate sunt cuprinse între 365 ha şi 25 ha.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi 1 911 253 locuitori, majoritatea acestora fiind
rezidenţi în mediul rural (78%, respectiv 1 495 566 pers). Populaţia urbană este concentrată în 35 oraşe,
în general mici şi mijlocii, sub 30 000 locuitori (cu excepţia municipiilor Sighetu Marmaţiei – 37 640
locuitori şi Câmpulung – 31 767 locuitori). Satele potenţial afectate sunt în general mari, unele depăşind
chiar 10 000 locuitori (Apahida şi Baciu, în judeţul Cluj; Măneciu, în judeţul Prahova), sau apropiindu-se
de acest plafon demografic (Dofteana, în judeţul Bacău). Densitatea populaţiei variază între
5,5locuitori/km2 în comuna Ceru Băcăinţi (judeţul Alba) şi 892,6 locuitori/km2 în municipiul Câmpulung
(judeţul Argeş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 33 269,12 km, dintre care doar 1 954,37
km (5,87%) sunt drumuri naţionale, restul drumuri judeţene şi comunale. Reţeaua de căi ferate potenţial
afectată însumează 1 742,01 km, dintre care doar 289,45 km (16,6% din total) sunt pe căi ferate
magistrale.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatăei miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 236 860 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2
din judeţele Bacău (28 747 ha), Neamţ (23 187 ha) şi Cluj (22 966 ha). Clasa de hazard ridicat afectează

68
arii întinse de suprafeţe artificiale şi în judeţele Suceava (18 403 ha), Vaslui (15 983 ha), Bistriţa-Năsăud
(11 505 ha), Prahova (11 395 ha) şi Botoşani (11 156 ha). În 17 judeţe (Buzău, Argeş, Mureş, Vâlcea,
Sălaj, Maramureş, Harghita, Gorj, Covasna, Alba, Dâmboviţa, Iaşi, Hunedoara, Mehedinţi, Braşov,
Vrancea şi Sibiu, suprafeţele artificiale incluse în clasa de hazard ridicat, variază între 9995 ha şi 1063 ha.
În alte două judeţe (Bihor şi Caraş-Severin), suprafeţele artificiale afectate sunt de 261 ha, respectiv 195
ha.
Clasa de hazard mediu totalizează circa 4 613 005 persoane potenţial afectate, dintre care 2 587
673 sunt în mediul rural (56,1% din total) şi 2 025 332 în mediul urban (43,9%). Sunt incluse atât oraşe
mici, cât şi mijlocii sau mari, unele reşedinţă de judeţ (Cluj Napoca: 324 576 locuitori, Botoşani: 106 847
locuitori; Râmnicu Vâlcea: 98 776 locuitori; Alba Iulia, Bistriţa, Reşiţa, Piatra Neamţ şi Zalău – fiecare
cu peste 50 000 locuitori). Comunele variază ca mărime demografică între 119 locuitori (Brebu Nou,
judeţul Caraş-Severin) şi 11 958 locuitori (Miroslava, judeţul Iaşi), multe depăşind plafonul demografic
de 10 000 locuitori (Tomeşti, Ciurea şi Belceşti din judeţul Iaşi, Poienile de sub Munte din judeţul
Maramureş, Filipeştii de Pădure din judeţul Prahova etc.). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5
locuitori/km2 în comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara şi 1 808 locuitori/km2 în municipiul Cluj-
Napoca.
Drumurile potenţial afectate însumează 60 883,89 km dintre care 80,75 km autostrăzi (0,13% din
total) şi 4 429,38 km drumuri naţionale (7,27% din total). Mai sunt potenţial afectaţi 5 089,51 km cale
ferată, dintre care 1 783,65 km sunt căi ferate magistrale (ceea ce reprezintă 35,04% din total).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
422 414 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şase judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 35 732 ha, Iaşi 32 997 ha, Suceava 29 744 ha, Mureş
26 452 ha, Cluj 20 856 şi Vaslui 20 542 ha), la care se adaugă judeţul Gorj cu 22 798 ha. În 11 judeţe
(Sălaj, Hunedoara, Alba, Neamţ, Vâlcea, Bacău, Maramureş, Bihor, Sibiu, Mehedinţi şi Argeş),
suprafeţele artificiale afectate se încadrează între 18 416 ha şi 10 417 ha. Suprafeţe cuprinse între 91 87
ha şi 2 008 ha sunt înregistrat în cadrul LAU2 din alte în alte 15 judeţe (Harghita, Bistriţa-Năsăud, Caraş-
Severin, Prahova, Covasna, Braşov, Galaţi, Vrancea, Arad, Dâmboviţa, Buzău, Satu Mare, Dolj, Tulcea şi
Timiş.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 529 LAU2, care
însumează peste 6 700 000 locuitori şi peste 690 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 21).

Tabel 21. Impactul potenţial în scenariul 9 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU 2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 95 2,98 228 653 1,14 33 027 2,2
Ridicat 521 16,38 1 911 253 9,50 236 860 15,8
Mediu 913 28,70 4 613 005 22,92 422 414 28,2
Total scenariu 9 1 529 48,06 6 752 911 33,56 692 301 46,2

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluşi 321 884 locuitori potenţial afectaţi, dintre care doar
14 359 locuitori (4,46%) în mediul urban, ce cuprinde 3 oraşe mici: Slănic (judeţul Prahova), Frasin
(judeţul Suceava) şi Băile Govora (judeţul Vâlcea). Spaţiul rural, ce prezintă un grad mare de dispersie în
teritoriu, concentrează şi cea mai mare parte a populaţiei inclusă în această clasă de hazard: 95,54%,
respectiv 307 525 locuitori Mărimea demografică a unităţilor LAU2 variază între 8 372 locuitori (comuna
Pipirig, judeţul Neamţ) şi 453 locuitori (comuna Pardoşi, judeţul Buzău). Densitatea populaţiei din aceste
unităţi administrative variază între 7,6 locuitori/km2 (comuna Nistoreşti, judeţul Vrancea) şi
183,9 locuitori/km2 în oraşul Băile Govora.
69
 Sunt afectaţi potenţial 6 733,58 km de drumuri, dintre care doar 392,13 km drumuri naţionale
(5,8% din lungimea totală) şi 108,56 km de cale ferată, nefiind incluse linii ferate magistrale.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 45 459 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale încadrate în clasa de hazard foarte ridicat se
găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (8 967 ha), Suceava (7 707 ha), Vrancea (6 760 ha),
Prahova (6 300 ha), Dâmboviţa (4 334 ha) şi Bacău (2 586 ha). Suprafeţe artificiale de peste 1 000 ha
încadrate în clasa de risc foarte ridicat se găsesc şi în judeţele Vâlcea (1 790 ha) şi Argeş (1 565 ha). În
judeţele Covasna şi Maramureş, suprafeţele artificiale afectate sunt situate de 220 ha, respectiv 108 ha.
Clasa de hazard ridicat afectează potenţial un număr total de 2 284 455 locuitori, în cea mai mare
parte rezidenţi în mediul rural (1 712 595 locuitori, respectiv 74,97% din total). Cele mai mari comune
depăşesc 10 000 locuitori (Apahida şi Baciu, judeţul Cluj; Tomeşti, judeţul Iaşi şi Măneciu, judeţul
Prahova), iar la polul opus se situează comuna Ceru Băcăinţi, judeţul Alba cu 269 locuitori Spaţiul urban
potenţial afectat cuprinde 39 oraşe cu 571 860 locuitori, majoritatea din categoria celor mici şi mijlocii, ce
variază ca mărime demografică între 106 847 locuitori (municipiul Botoşani) şi 2 188 locuitori (oraşul
Solca, judeţul Suceava). Densităţile unităţilor LAU 2 sunt cuprinse între 5,5 locuitori/km2 (Ceru Băcăinţi)
şi 2 583,3 locuitori/km2 (Botoşani).
Drumurile potenţial afectate au o lungime totală de 35 878,21 km, dintre care 32,22 km autostrăzi
(0,09% din total) şi 2 072,72 km drumuri naţionale (5,78% din total), restul fiind drumuri judeţene şi
comunale. În această clasă de hazard sunt incluşi şi 1 941,24 km cale ferată, dintre care 380,69 km
(19,61% din total) sunt pe căi ferate magistrale.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 263 603 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2
din judeţele Bacău (27 935 ha), Botoşani (26 619 ha), Neamţ (24 609 ha) şi Cluj (23 596 ha). Clasa de
hazard ridicat este prezentă pe suprafeţe întinse şi în cadrul LAU2 din judeţele Vaslui (15 983 ha),
Suceava (13 537 ha), Iaşi (12 095 ha), Bistriţa-Năsăud (11 505 ha), Prahova (11 186 ha Buzău (11 096
ha) şi Argeş (10 604). În 14 judeţe (Mureş, Sălaj, Vâlcea, Maramureş, Harghita, Covasna, Gorj, Alba,
Dâmboviţa, Braşov, Vrancea, Hunedoara, Mehedinţi şi Sibiu, suprafeţele artificiale incluse în clasa de
hazard ridicat, variază între 8 849 ha şi 1 488 ha. În judeţele Bihor şi Caraş-Severin sunt afectate 261 ha,
respectiv 195 ha de suprafeţe artificiale.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi 4 347 253 locuitori, dintre care 2 442 230
locuitori În mediul rural (56,18% din total) şi 1 905 023 locuitori În cel urban (43,82%). Comunele
variază ca mărime între 119 locuitori (Brebu Nou, judeţul Caraş-Severin) şi 22 813 loc (Floreşti, judeţul
Cluj), unle dintre acestea depăşind plafonul demografic de 10 000 locuitori (Călineşti, judeţul Argeş;
Belceşti şi Ciurea, judeţul Iaşi; Poienile de sub Munte, judeţul Maramureş şi Filipeşti, judeţul Prahova).
Spaţiul urban potenţial afectat cuprinde 87 oraşe, în general mici şi mijlocii, ce variază ca mărime
demografică între 324 576 locuitori (municipiul Cluj-Napoca) şi 2 165 locuitori (oraşul Nucet, judeţul
Bihor). Densităţile variază între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara) şi
1 808 locuitori/km2 în municipiul Cluj-Napoca.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
396 792 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
cadrul LAU2 din şapte judeţe situate în estul şi centrul ţării (Neamţ 36 989 ha, Suceava 31 717 ha, Iaşi 25
905 ha, Vaslui 21 769 ha, Botoşani 21 581 ha şi Cluj 20226 ha), la care se adaugă judeţul Gorj (22798
ha). În nouă judeţe (Hunedoara, Sălaj, Alba, Vâlcea, Bacău, Maramureş, Bihor, Mehedinţi şi Sibiu),
suprafeţele artificiale afectate se încadrează între 17 816 ha şi 10 711 ha. Suprafeţe cuprinse între 9 621
ha şi 2 008 ha sunt înregistrate în 16 judeţe (Argeş, Harghita, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Prahova,
Vrancea, Galaţi, Covasna, Braşov, Dâmboviţa, Arad, Buzău, Satu Mare, Dolj, Tulcea şi Timiş).
Sunt potenţial afectaţi 58 135,79 km de drumuri, dintre care 93,97 km de autostrăzi (0,16% din
total) şi 4 303,24 km drumuri naţionale (7,4% din total), restul fiind drumuri judeţene şi comunale. În

70
această clasă de hazard sunt incluşi şi 5 083,01 km de cale ferată, dintre care 1 779,72 km de cale ferată
magistrală (35% din total).
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 550 LAU2, care
însumează peste 6 900 000 locuitori şi peste 700 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 22).

Tabel 22. Impactul potenţial în scenariul 9 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU 2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 118 3,71 321 884 1,6 45 459 3,0
Ridicat 565 17,76 2 284 455 11,35 263 603 17,6
Mediu 867 27,25 4 347 253 21,6 396 792 26,5
Total 1 550 48,72 6 953 592 34,55 705 854 47,1

Scenariul 10: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu

perioadă de revenire de 1000 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Scenariul climatic RCP4.5, în ambele variante ale modelelor climatice regionale „umed” şi
„uscat”, estimează cu un grad mare de incertitudine (perioade de revenire de 1000 de ani) un ecart de
variaţie a cantităţi maxime anotimpuale foarte diferit în raport cu cel specific perioadei de referinţă
(1971-2000). În varianta „umedă” a proiecţiilor climatice regionale, cantităţile maxime anotimpuale de
600-800 mm se vor generaliza la nivelul întregii ţări, estimându-se depăşiri ale pragurilor de 800-1000
mm în cea mai mare parte a regiunii subcarpatice (clasele de hazard ridicat şi foarte ridicat), în nordul
Piemontului Getic (clasele de hazard mediu şi ridicat) şi în majoritatea arealelor montane joase şi medii
(clasele de hazard mediu şi redus). Cantităţi de precipitaţii de peste 1000 mm în această variantă de climat
viitor sunt estimate pe suprafeţe extinse din Subcarpaţii Moldovei, mai restrânse din cei cei de Curbură
(clasele de hazard ridicat şi foarte ridicat) şi în extremitatea nordică de contact subcarpatic a Piemontului
Getic (hazard predominant mediu), similar unor areale montane înalte din Carpaţii Meridionali, rama
internă (transilvăneană) a Carpaţilor Orientali şi din Munţii Apuseni (hazard mediu generalizat). În
varianta „uscată”, sectoarele centrale şi nordice ale Podişului Moldovei şi Transilvaniei, precum şi areale
sudice ale Piemontului Getic sunt regiuni încadrate claselor superioare de hazard (ridicat şi foarte ridicat),
în care cantităţile maxime anotimpuale estimate sunt mai reduse, de 400-600 mm în condiţiile acestui tip
de climat viitor.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în Fig. 28.

71
Fig. 28. Scenariul de hazard 10 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime anotimpuale de
precipitaţii cu perioadă de revenire de 1000 de ani în condiţiile climatului viitor 2021-2050, scenariul
climatic RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi în condiţiile utilizării
viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
Clasa de hazard foarte ridicat cuprinde 103 unităţi administrative de nivel LAU2 incluse în 12
judeţe (Fig. 29), cele mai multe fiind în Prahova (22 LAU 2), Vrancea (21 LAU 2) şi Buzău (20 LAU 2),
urmate de Dâmboviţa (13 LAU 2), Argeş, Bacău şi Vâlcea (fiecare cu câte 7), Maramureş (2), respectiv
Covasna, Gorj, Neamţ şi Suceava (fiecare cu câte 1 LAU 2). Rezultă că cele mai vulnerabile unităţi
administrative sunt cele din regiunile subcarpatice, cu precădere din Subcarpaţii Curburii şi Subcarpaţii
Getici, la care se adaugă LAU 2 din unele unităţi montane, mai ales din Munţii Vrancei şi ai Buzăului,
regiuni cu un grad mare de fragmentare a reliefului şi cu o coerenţă redusă a substratului litologic. La
acestea, se adaugă areale insulare din Subcarpaţii Moldovei (Depresiunea Tazlău-Caşin) şi din Obcinele
Moldovei (Obcina Mare).

Fig. 29. Scenariul de hazard 10 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Clasa de hazard ridicat cuprinde 467 unităţi administrative LAU 2 de pe teritoriul a 26 judeţe
(Fig. 29): Alba, Argeş, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna,
Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj,
Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Sunt caracteristice de asemenea pentru areale cu un grad mare
de fragmentare a reliefului din regiuni montane şi deluroase, areale ce corespund Carpaţilor Orientali şi
Meridionali, Podişul Someşean şi Câmpiei Transilvaniei, Colinelor Tutovei şi, insular, Munţilor Apuseni,
Podişului Mehedinţi, Podişului Târnavelor şi Câmpiei Moldovei.
72
 În clasa de hazard mediu sunt incluse 921 LAU 2 din majoritatea judeţelor ţării (32 judeţe)
(Fig. 29): Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin,
Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş,
Neamţ, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea
cuprind suprafeţe extinse localizate mai ales în regiuni de deal şi de podiş, cu precădere în Podişul
Transilvaniei, Podişul Moldovei, Subcarpaţii şi Piemontul Getic, Munţii Apuseni şi Dealurile de Vest,
partea centrală a Munţilor Banatului, Podişul Dobrogei de Nord şi Câmpia Covurluiului.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
Clasa de hazard foarte ridicat cuprinde 133 unităţi administrative de nivel LAU 2 dispuse în 12
judeţe (Fig. 30), astfel: cele mai multe LAU 2 (23) în judeţul Prahova, 21 în judeţul Vrancea, 19 în
judeţul Buzău, câte 15 în judeţele Dâmboviţa şi Suceava, 12 în judeţul Bacău, 10 în judeţul Neamţ, câte 7
în judeţele Argeş şi Vâlcea, 2 în judeţul Maramureş şi câte 1 LAU 2 în judeţele Covasna şi Gorj. Acestea
se suprapun Carpaţilor Orientali (mai ales Carpaţilor Curburii, Obcinelor Bucovinei şi Munţilor
Stânişoarei, Munţilor Tarcăului şi Nemirei), Subcarpaţilor Curburii şi, pe areale insulare, Subcarpaţilor
Getici.

Fig. 30. Scenariul de hazard 10 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Clasa de hazard ridicat cuprinde 507 unităţi administrative LAU 2 de pe teritoriul a 26 judeţe
(Fig. 30): Alba, Argeş, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna,
Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj,
Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea corespund de asemenea unor areale cu grad mare de
fragmentare a reliefului din regiuni montane şi deluroase, ce corespund Carpaţilor Orientali şi
Meridionali, Depresiunii Transilvaniei (cu areale mai extinse în Podişul Someşeean, Câmpia
Transilvaniei şi partea estică a Podişului Târnavelor), părţi sud-estice a Munţilor Apuseni, jumătăţii
vestice a Câmpiei Moldovei, Colinelor Tutovei şi unor areale din Podişul Mehedinţi.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 874 LAU2 situate în majoritatea judeţelor ţării (33 judeţe)
(Fig. 30): Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin,
Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş,
Neamţ, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea
cuprind suprafeţe extinse localizate mai ales în regiuni de deal şi de podiş, cu precădere în Podişul
Transilvaniei, Podişul Moldovei, Subcarpaţii şi Piemontul Getic, Dealurile de Vest, Câmpia Covurluiului,
precum şi în Munţii Banatului şi Podişul Dobrogei de Nord.

73
Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi 267 541 locuitori, majoritatea în mediul
rural (259 058 persoane, 96,83% din total). Cele 101 comune incluse în această clasă de hazard variază ca
mărime demografică între 453 locuitori (Pardoşi, judeţul Buzău) şi 7 173 locuitori (Balcani, judeţul
Bacău), înregistrându-se 10 comune sub plafonul de 1 000 locuitori, iar la polul opus, 4 comune cu peste
5 000 locuitori Domeniul urban aferent acestei clase de hazard cuprinde 2 oraşe mici (Slănic, judeţul
Prahova şi Băile Govora, judeţul Vâlcea), care însumează 8 483 locuitori (3,17 % din total). Densitatea
populaţiei este cuprinsă între 7,6 şi 183,9 locuitori/km2 (Nistoreşi, judeţul Vrancea şi Băile Govora,
judeţul Vâlcea), cele mai mici densităţi fiind în comunele montane, iar cele mai mari în oraşe şi în
comunele mari.
Sunt potenţial afectaţi 5 690,44 km de drumuri, dintre care 237,16 km drumuri naţionale (4,17%
din total), restul fiind drumuri judeţene (790,8 km) şi comunale (943,42 km). Reţeaua de autostrăzi nu
este inclusă în această clasă de hazard. De asemenea, sunt afectaţi potenţial 32,66 km de cale ferată, în
totalitate pe linii de importanţă secundară.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 42 263 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de hazard
foarte ridicat se găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (11 270 ha), Vrancea (8 225 ha),
Prahova (7 462 ha), Bacău (5 143 ha), Dâmboviţa (4 004 ha), Argeş (2 275 ha) şi Vâlcea (1 969 ha). În
judeţele Gorj, Neamţ, Maramureş, Covasna şi Suceava, suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt de
700 ha.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi 1 730 030 locuitori, dintre care 1 336 519
locuitori în mediul rural (77,25% din total) şi 393 511 locuitori în mediul urban (22,75%). Comunele
potenţial afectate (435 LAU 2) variază ca mărime demografică între 269 locuitori (Ceru Băcăinţi, judeţul
Alba) şi 10 685 locuitori (Apahida, judeţul Cluj), iar ca densitate, între 5,5 şi 308 locuitori/km2 (Ceru
Băcăinţi, judeţul Alba, respectiv Poiana Câmpina, judeţul Prahova). Sunt 20 de comune sub plafonul
demografic de 1 000 locuitori şi 53 peste 5 000 locuitori (dintre care 3 peste 10 000 locuitori). Oraşele (31
LAU 2) au între 3 213 locuitori (Dragomireşti, judeţul Maramureş) şi 37 640 locuitori (Sighetu
Marmaţiei, judeţul Maramureş), 12 având statut de municipiu. Densitatea populaţiei variază între 5,5 şi
892,6 locuitori/km2 (comuna Ceru Băcăinţi, judeţul Alba, respectiv municipiul Câmpulung, judeţul
Argeş), 6 comune având sub 10 locuitori/km2 iar 3 oraşe depăşind 500 locuitori/km2.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 29 954,37 km, dintre care 26,01 km
autostrăzi (0,09% din total) şi 1 837,51 km drumuri naţionale (6,13% din total), restul fiind drumuri
judeţene (4 823,33 km) şi comunale 3 678,82 km). Reţeaua feroviară potenţial afectată este de
1 666,56 km, dintre care 282,76 km (16,97% din total) pe căi ferate magistrale.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 223617 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se găsesc
în cadrul LAU 2 din judeţele Bacău (31383 ha), Neamţ (23402 ha) şi Cluj (22467 ha). Clasa de hazard
ridicat afectează arii întinse de suprafeţe artificiale şi în cadrul LAU2 din judeţele Suceava (19830 ha),
Vaslui (12844 ha), Bistriţa-Năsăud (11813 ha), Prahova (11125 ha) şi Buzău (10744 ha). În 16 judeţe
(Argeş, Sălaj, Maramureş, Vâlcea, Harghita, Covasna, Mureş, Alba, Dâmboviţa, Gorj, Botoşani,
Hunedoara, Iaşi, Vrancea, Mehedinţi şi Braşov), suprafeţele artificiale potenţial afectate, incluse în clasa
de hazard ridicat, variază între 8917 ha şi 1794 ha. În judeţele Sibiu şi Caraş-Severin, suprafeţele
artificiale potenţial afectate sunt de 786 ha, respectiv 182 ha.
Clasa de hazard mediu totalizează circa 4 656 775 persoane potenţial afectate, dintre care
2 605 565 locuitori în mediul rural (55,95% din total) şi 2 051 210 locuitori în cel urban (44,05% din
total). Comunele (832 LAU 2) variază ca mărime între 119 şi 22 813 locuitori (Brebu Nou, judeţul
Caraş-Severin, respectiv Floreşti, judeţul Cluj), existând 29 comune sub 1 000 locuitori, iar la polul opus,
102 peste 5 000 locuitori (dintre care 7 peste 10 000 locuitori). Oraşele (88 LAU 2) sunt cuprinse între 1
641 locuitori (Băile Tuşnad, judeţul Harghita) şi 324 576 locuitori (municipiul Cluj Napoca), 30 având
74
statut de municipiu, iar 8 sunt reşedinţe de judeţ; 14 au sub 5 000 locuitori, iar 11 depăşesc 50 000
locuitori (dintre care 2 au peste 100 000 locuitori). Densitatea populaţiei variază între 2,5 şi 483,7
locuitori/km2 în rural (Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara, respectiv Valea Lupului, judeţul Iaşi) şi între
22,9 şi 2 583,3 locuitori/km2 în urban (oraşul Tismana, judeţul Gorj, respectiv municipiul Botoşani).
Drumurile potenţial afectate însumează 60 976,89 km, dintre care 78,57 km sunt pe autostrăzi
(0,13% din total) şi 4 333,51 km pe drumuri naţionale (7,11 % din total), restul fiind pe drumuri judeţene
(9 882,2 km) şi comunale (7 556,8 km). Mai sunt potenţial afectaţi 4 960,26 km de cale ferată, dintre care
1 714,86 km căi ferate magistrale (34,6% din total).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
433237 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şapte judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 40464 ha, Iaşi 33702 ha, Mureş 28222 ha, Suceava
27751 ha, Vaslui 25548 ha, Cluj 22767 ha şi Hunedoara 20447 ha), la care se adaugă judeţul Gorj cu
21963 ha. În opt judeţe (Sălaj, Vâlcea, Neamţ, Bacău, Alba, Maramureş, Bihor şi Sibiu), suprafeţele
artificiale potenţial afectate se încadrează între 17330 ha şi 11595 ha. Suprafeţe artificiale potenţial
afectate, cuprinse între 8989 ha şi 1742 ha s-au înregistrat în cadrul LAU2 din alte în alte 17 judeţe
(Harghita, Mehedinţi, Argeş, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Prahova, Covasna, Vrancea, Braşov, Galaţi,
Dâmboviţa, Arad, Buzău, Satu Mare, Tulcea, Timiş şi Dolj).
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 491 LAU2, care
însumează peste 6,6 milioane locuitori şi peste 690 mii ha suprafeţe artificiale (Tabel 23).

Tabel 23. Impactul potenţial în scenariul 10 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU 2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr locuitori) (ha)
Foarte ridicat 103 3,24 267 541 1,33 42 263 2,8
Ridicat 467 14,68 1 730 030 8,60 223 617 14,9
Mediu 921 28,95 4 656 775 23,14 433 237 28,9
Total scenariu 10 1 491 46,87 6 654 346 33,07 699 117 46,6

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluşi 398 753 locuitori, dintre care doar 36 143 locuitori
(9,06%) sunt rezidenţi în mediul urban, ce cuprinde 4 centre urbane: municipiul Moineşti (judeţul Bacău),
ce depăşeşte 20 000 locuitori şi oraşele Slănic (judeţul Prahova), Frasin (judeţul Suceava) şi Băile Govora
(judeţul Vâlcea), cu mărimi demografice cuprinse între 2 449 şi 6 034 locuitori. Spaţiul rural, caracterizat
printr-o mare dispersie teritorială, concentrează cea mai mare parte a populaţiei inclusă în această clasă de
hazard: 90,94%, respectiv 362 610 locuitori. În rural, mărimea demografică a unităţilor LAU 2 variază
între 453 şi 8 372 locuitori (comunele Pardoşi, judeţul Buzău, respectiv Pipirig, judeţul Neamţ); sunt 10
comune sub 1 000 locuitori şi 8 ce depăşesc 5 000 locuitori Densitatea populaţiei din aceste unităţi
administrative variază între 7,6 şi 475,4 locuitori/km2 (Nistoreşti, judeţul Vrancea, respectiv municipiul
Moineşti, judeţul Bacău); 1 LAU 2 are sub 10 locuitori/km2 iar 23 LAU 2 au peste 100 locuitori/km2.
Sunt potenţial afectaţi 8 091,54 km de drumuri, dintre care 438,56 km de drumuri naţionale
(5,42% din total), restul fiind drumuri judeţene (1 014,91 km) şi comunale (1 091,5 km), reţeaua de
autostrăzi nefiind inclusă în această clasă de hazard. De asemenea, sunt afectaţi potenţial şi 114,92 km de
cale ferată, în totalitatea lor pe căi ferate secundare.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) potenţial afectate, încadrate în clasa de
risc foarte ridicat acoperă 60 747 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate sunt situate în
cadrul LAU2 din judeţele Suceava (10 699 ha), Buzău (9 880 ha), Bacău (8 718 ha), Vrancea (7 986 ha),
Prahova (7 654 ha), Neamţ (5 667 ha), Dâmboviţa (4 517 ha), Argeş (2 275 ha) şi Vâlcea (1 969 ha). În
judeţele Gorj, Maramureş şi Covasna, suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt situate sub 700 ha.
75
 În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectate 1 924 679 pers., majoritatea acestora trăind în
mediul rural (1 452 011 pers., 75,44% din total). Populaţia urbană este concentrată în 33 oraşe care
variază ca mărime demografică între 2 188 şi 85 055 locuitori (Solca, judeţul Suceava şi Piatra Neamţ,
judeţul Neamţ). Dintre acestea, 16 au sub 10 000 locuitori şi doar unul depăşeşte 50 000 locuitori, acesta
fiind şi singurul municipiu reşedinţă de judeţ (Piatra Neamţ). Comunele potenţial afectate sunt în general
mijlocii şi mari, 63 depăşind 5 000 locuitori (dintre care 6 au peste 10 000 locuitori) şi 21 având sub 1
000 locuitori Cea mai mică este Ceru Băcăinţi, judeţul Alba (269 locuitori), iar cea mai mare Tomeşti,
judeţul Iaşi (11 051 locuitori). Densitatea populaţiei variază între 5,5 şi 308 locuitori/km2 în rural (Ceru
Băcăinţi, judeţul Alba, respectiv Poiana Câmpina, judeţul Prahova) şi între 29,5 şi 1 097,9 locuitori/km2
în urban (Zlatna, judeţul Alba, respectiv Piatra Neamţ, judeţul Neamţ), cele mai mici densităţi având
unităţile LAU din regiunile montane, iar cele mai mari fiind în spaţiile urbane şi periurbane.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 31 564,16 km, dintre care 30,42 km de
autostradă (0,1% din total) şi 1 877,69 km de drumuri naţionale (5,95% din total), restul fiind drumuri
judeţene (5 307,09 km) şi comunale (4 136,37 km). Reţeaua feroviară potenţial afectată are 1 878,54 km,
din care 378,3 km (20,14% din total) sunt căi ferate magistrale.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 243 654 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU2 din judeţul Bacău (28 112 ha), Neamţ (23 980 ha) şi Cluj (23 128 ha). Clasa de
hazard ridicat afectează arii întinse de suprafeţe artificiale şi în cadrul LAU2 din judeţele Botoşani (19
970 ha), Vaslui (13 542 ha), Suceava (12 598 ha), Buzău (12 134 ha), Bistriţa-Năsăud (11 312 ha) şi
Prahova (10 933 ha). Suprafeţe artificiale potenţial afectate cuprinse între 9 713 ha şi 1 463 ha sunt
înregistrate în 16 judeţe (Argeş, Iaşi, Sălaj, Maramureş, Vâlcea, Harghita, Covasna, Mureş, Alba, Gorj,
Braşov, Dâmboviţa, Hunedoara, Vrancea, Sibiu şi Mehedinţi). În judeţul Caraş-Severin, suprafeţele
artficiale potenţial afectate sunt de 182 ha.
Populaţia totală potenţial afectată încadrată în clasa de hazard mediu este de 4 468 444 locuitori,
din care 2 459 365 locuitori în mediul rural (55,04% din total) şi 2 009 079 loc în mediul urban (44,96%).
Deşi cu o pondere sub cea naţională, mediul urban este relativ bine reprezentat: 89 LAU 2 variind ca
populaţie între 1 641 locuitori (Băile Tuşnad, judeţul Harghita) şi 324 576 locuitori (municipiul Cluj
Napoca), 10 oraşe depăşind 50 000 locuitori, iar 2 (Cluj Napoca şi Botoşani au peste 100 000 locuitori).
Comunele variază ca mărime demografică între 119 locuitori (Brebu Nou, judeţul Caraş-Severin) şi 22
813 locuitori (Floreşti, judeţul Cluj), 21 având sub 1 000 locuitori, iar 97 depăşind 5 000 locuitori (dintre
care 7 au peste 10 000 locuitori). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 în comuna
Bulzeştii de Sus, judeţul Humedoara şi 2 583,3 locuitori/km2 în municipiul Botoşani, 13 comune având
sub 10 locuitori/km2 iar 17 oraşe depăşind 500 locuitori/km2 (dintre care 5 au peste 1 000 locuitori/km2).
Reţeaua de drumuri potenţial afectate însumează 58 569,66 km, dintre care 95,77 km sunt de
autostradă (0,16% din total) iar 4 237,17 km de drumuri naţionale (7,24%), restul fiind drumuri judeţene
(9 346,64 km) şi comunale 7 139,18 km. Mai sunt potenţial afectaţi 4 969 km de cale ferată, dintre care
1 713,66 km (34,5% din total) sunt pe căi ferate magistrale.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
408 076 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şapte judeţe situate în estul şi centrul ţării (Iaşi 29 461 ha, Suceava 28 187 ha, Mureş 27 776 ha, Vaslui 26
133 ha, Botoşani 25 657 ha, Cluj 22 106 ha şi Hunedoara 20 447 ha), la care se adaugă judeţul Gorj 21
963 ha. În opt judeţe (Sălaj, Vâlcea, Alba, Bacău, Neamţ, Maramureş, Bihor şi Sibiu), suprafeţele
artificiale potenţial afectate se încadrează între 17 061 ha şi 10 747 ha. Suprafeţe artificiale potenţial
afectate, cuprinse între 9 207 ha şi 1 742 ha s-au înregistrat în cadrul LAU2 din alte în alte 16 judeţe
(Buzău, Harghita, Argeş, Bistriţa-Năsăud, Mehedinţi, Caraş-Severin, Prahova, Vrancea, Galaţi, Covasna,
Dâmboviţa, Arad, Satu Mare, Tulcea, Timiş şi Dolj).
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 514 LAU2, care
însumează peste 6 700 000 locuitori şi peste 710 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 24).

76
Tabel 24. Impactul potenţial în scenariul 10 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU 2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 133 4,18 398 753 1,98 60 747 4,1
Ridicat 507 16,25 1 924 679 9,56 243 654 16,2
Mediu 874 27,47 4 468 444 22,21 408 076 27,2
Total scenariu 10 1 514 47,59 6 791 876 33,75 712 477 47,5
Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 1 000 ani.

Scenariul 11: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu

perioadă de revenire de 1 000 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Factorul pregătitor/declanşator climatic al alunecărilor de teren cu perioadă de revenire de 1 000
de ani, simulat în baza scenariului climatic RCP8.5, păstrează în linii mari aceeaşi distribuţie a arealelor
predispuse la un regim pluviometric anotimpual excedentar, similar scenariului RCP4.5, în proiecţiile
ambelor modele climatice regionale utilizate în analiză. În varianta climatului viitor „umed”, Subcarpaţii
Moldovei şi nordul Subcarpaţilor Curburii rămân regiunile încadrate claselor superioare de hazard la
alunecări de teren cele mai expuse la cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii de peste 800 şi chiar 1
000 mm până în anul 2050, dar pe suprafeţe mult mai generalizate spaţial comparativ cu scenariul
climatic RCP4.5. În cadrul acestui scenariu, jumătatea estică a Podişului Moldovei (hazard mediu şi
ridicat) şi cea nordică a Piemontului Getic (hazard mediu predominant) se estimează că vor fi mai expuse
unui regimul pluviometric anotimpual excedentar, prin cantităţi de 800-1 000 mm, mult superioare celor
înregistrate în condiţiile climatului actual şi celor estimate în varianta „uscată” a proiecţiilor climatice.
Restul arealelor încadrate claselor de hazard ridicat (Podişul Transilvaniei) şi mediu (Dealurile de Vest),
rămân cel mai puţin expuse unor cantităţi excepţionale de precipitaţii anotimpuale (600-800 mm),
conform estimărilor ambelor modele climatice regionale, dar încă semnificative din punct de vedere al
potenţialului de producere a alunecărilor de teren.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006 este ilustrată în
Figura 31.

Fig. 31. Scenariul de hazard 11 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime anotimpuale de
precipitaţii cu perioadă de revenire de 1 000 de ani în condiţiile climatului viitor 2021-2050, scenariul
climatic RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi în condiţiile utilizării
terenurilor în anul 2006.
77
Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 119 LAU2 din 10 judeţe (Fig. 32), dintre care: 5 în
Argeş, 8 în Bacău, 26 Buzău, 1 în Covasna, 13 în Dâmboviţa, 1 în Harghita, 1 în Maramureş, 4 în Neamţ,
25 în Prahova, 6 în Suceava, 6 în Vâlcea şi 23 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: Subcapraţii de
Curbură (Subcarpaţii Prahovei, Buzăului şi Vrancei), parţial centrul şi în estul Subcarpaţilor Getici,
Munţii Vrancei şi cei ai Buzăului, Depresiunea Tazlău-Caşin, Subcarpaţii Tazlăului, izolat în sud-vestul
Subcarpaţilor Moldovei şi Obcinele Bucovinei.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 526 LAU2 din 27 judeţe (Fig. 32), dintre care: 19 în Alba,
21 în Argeş, 47 în Bacău, 1 în Bihor, 38 în Bistriţa, 20 în Botoşani, 8 în Braşov, 13 în Buzău, 2 în
Caraş-Severin, 43 în Cluj, 17 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 12 în Gorj, 19 în Harghita, 6 în Hunedoara, 8
în Iaşi, 29 în Maramureş, 7 în Mehedinţi, 26 în Mureş, 37 în Neamţ, 24 în Prahova, 23 în Sălaj, 5 în Sibiu,
30 în Suceava, 23 în Vâlcea, 33 în Vaslui şi 5 în Vrancea. Acestea sunt localizate în cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Getici, sudul, estul si nordul ramei exterioare a Subcarpaţilor de la Curbură, cea mai mare
parte a Subcarpaţilor Moldovei, rama exterioară a Carpaţilor Orientali, Colinele Tutovei, parţial Colinele
Fălciului, parţial Podişul Central Moldovenesc, parţial vestul şi centrul Câmpiei Moldovei, Cîmpia
Transilvaniei, Podişul Someşan, sud-estul Munţilor Apuseni, depresiuni şi culoare intramontane.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 896 LAU2 din 32 judeţe (Fig. 32), dintre care: 46 în Alba, 9
în Arad, 27 în Argeş, 29 în Bacău, 33 în Bihor, 21 în Bistriţa-Năsăud, 49 în Botoşani, 23 în Braşov, 7 în
Buzău, 35 în Caraş-Severin, 27 în Cluj, 18 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 7 în Dolj, 14 în Galaţi, 38 în
Gorj, 24 în Harghita, 29 în Hunedoara, 62 în Iaşi, 27 în Maramureş, 29 în Mehedinţi, 68 în Mureş, 21 în
Neamţ, 13 în Prahova, 34 în Sălaj, 9 în Satu Mare, 37 în Sibiu, 46 în Suceava, 7 în Timiş, 6 în Tulcea, 36
în Vâlcea, 42 în Vaslui şi 14 în Vrancea. Acestea sunt localizate înM-ţii Banatului, nordul Podişului
Getic, sud-estul Carpaţilor Meridionali, izolat în Subcarpaţii Getici, rama exterioară a Subcarpaţilor de la
Curbură, rama interioară a Carpaţilor Orientali, partea sudică a Podişului Dobrogei de Nord, parţial
Subcarpaţii Moldovei, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, partea centrală şi nordică a Dealurilor de
Vest, cea mai mare parte a Munţilor Apuseni, depresiuni şi culoare intramontane, Podişul Târnavelor,
Subcarpaţii Transilvaniei şi Podişul Someşan.

Fig. 32. Scenariul de hazard 11 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 116 LAU2 din 12 judeţe (Fig. 33), dintre care 5 în
judeţul Argeş, 4 în Bacău, 20 în Buzău, 2 în Covasna, 15 în Dâmboviţa, 2 în Harghita, 1 în Maramureş, 9
în Neamţ, 22 în Prahova, 13 în Suceava, 6 în Vâlcea şi 17 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: izolat
în partea centrală şi estică a Subcarpaţilor Getici, parţial Subcarpaţii de Curbură, estul Carpaţilor Orientali

78
(Munţii Vrancei şi Munţii Buzăului), nordul Carpaţilor Orientali (Obcinele Bucovinei şi Munţii
Stânişoarei).
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 604 LAU2 din 27 judeţe (Fig. 33), dintre care: 27 în Alba,
24 în Argeş, 48 în Bacău, 1 în Bihor, 33 în Bistriţa-Năsăud, 37 în Botoşani, 12 în Braşov, 18 în Buzău, 2
în Caraş-Severin, 46 în Cluj, 19 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 12 în Gorj, 21 în Harghita, 8 în Hunedoara,
24 în Iaşi, 25 în Maramureş, 7 în Mehedinţi, 37 în Mureş, 37 în Neamţ, 26 în Prahova, 25 în Sălaj, 19 în
Sibiu, 22 în Suceava, 23 în Vâlcea, 33 în Vaslui şi 10 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: izolat în
Podişul Mehedinţi, parţial partea de nord a Piemontului Getic, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Getici,
parţial Subcarpaţii de Curbură, cea mai mare parte a ramei exterioare a Carpaţilor Orientali, sud-estul
Munţilor Apuseni, Podişul Târnavelor, Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşan, izolat nordul Dealurilor
de Vest, parţial Câmpia Moldovei, Podişul Central Moldovenesc şi Colniele Tutovei.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 834 LAU2 din 33 judeţe (Fig. 33), dintre care: 41 în Alba, 9
în Arad, 25 în Argeş, 31 în Bacău, 32 în Bihor, 25 în Bistriţa, 35 în Botoşani, 19 în Braşov, 7 în Buzău,
35 în Caraş-Severin, 26 în Cluj, 16 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 7 în Dolj, 14 în Galaţi, 38 în Gorj, 24 în
Harghita, 30 în Hunedoara, 49 în Iaşi, 28 în Maramureş, 29 în Mehedinţi, 58 în Mureş, 16 în Neamţ, 14 în
Prahova, 32 în Sălaj, 9 în Satu Mare, 23 în Sibiu, 48 în Suceava, 7 în Timiş, 6 în Tulcea, 36 în Vâlcea, 44
în Vaslui şi 12 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: Munţii Banatului, parţial rama sudică a Carpaţilor
Meridionali, izolat Subcarpaţii Getici, rama interioară a Piemontului Getic, rama exterioară a
Subcarpaţilor de Curbură (Subcarpaţii Prahovei, Buzăului şi Vrancei), rama interioară a Carpaţilor
Orientali, partea centrală şi sudică a Podişului Dobrogei de Nord, izolat nord-estul Câmpiei Române, cea
mai mare parte a Podişului Moldovei, exceptând părţi din Câmpia Moldovei şi Colinele Tutovei, cea mai
mare parte a Dealurilor de Vest, Podişul Târnavelor, parţial Subcarpaţii Transilvaniei, izolat în Câmpia
Transilvaniei şi izolat în Podişul Someşan.

Fig. 33. Scenariul de hazard 11 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat, populaţia potenţial afectată totalizează peste 350 000 de
locuitori, numărul maxim de locuitori fiind de 21 787 în municipiul Moineşti (județ ul Bacău), minimul
înregistrându-se în comuna Pardoşi (județ ul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind
concentrată în mediul rural (86,6%). Cele cinci aşezări urbane, se încadrează astfel: patru intră în
categoria oraşelor mici, iar municipiul Moineşti se încadrează în categoria oraşelor mijlocii. Densitatea
populaţiei este cuprinsă între 7,6 locuitori/km2 (comuna Nistoreşti, județ ul Vrancea) şi 475,4
locuitori/km2 (municipiul Moineşti).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat

79
acoperă 47 890 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale încadrate în clasa de hazard foarte ridicat se
găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (13 874 ha), Prahova (7 676 ha), Vrancea (7
627 ha), Bacău (4 720 ha), Dâmboviţa (4 108 ha) şi Suceava (3 312 ha). Suprafeţe artificiale extinse,
incluse în clasa de hazard ridicat, sunt întâlnite şi în cadrul LAU2 din judeţele Neamţ (1 927 ha), Vâlcea
(1 790 ha) şi Argeş (1 565 ha). În judeţele Harghita, Covasna şi Maramureş, suprafeţele artificiale afectate
sunt cuprinse între 963 ha şi 108 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 7 203 km, dintre care drumuri naţionale
331 km, ceea ce reprezintă un procent de 4,6 %. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală destul
de redusă, 104 km, lipsind liniile magistrale. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
Clasa de hazard ridicat totalizează o populaţie potenţial afectată de peste 1 990 000 de locuitori,
numărul maxim de locuitori fiind de 85 055 în municipiul Piatra Neamţ (județ ul Neamţ), minimul
înregistrându-se în comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind
concentrată în mediul rural (75,5%). Din cele 34 de municipii şi oraşe, 29 intră în categoria oraşelor mici,
iar 5 în categoria oraşelor mijlocii. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna
Ceru-Băcăinţi) şi 1097,9 locuitori/km2 (municipiul Piatra Neamţ).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 236 761 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2
din judeţele Bacău (26 651 ha), Neamţ (25 240 ha) şi Cluj (23 596 ha). Clasa de hazard ridicat afectează
arii întinse de suprafeţe artificiale şi în cadrul LAU2 din judeţele Suceava (17 932 ha), Vaslui (15 983
ha), Botoşani (12 564 ha), Bistriţa-Năsăud (11 921 ha) şi Prahova (10 697 ha). În 17 judeţe (Argeş, Sălaj,
Mureş, Maramureş, Vâlcea, Harghita, Buzău, Covasna, Gorj, Alba, Dâmboviţa, Iaşi, Hunedoara,
Mehedinţi, Braşov, Vrancea şi Sibiu, suprafeţele artificiale incluse în clasa de hazard ridicat, variază între
9 808 ha şi 1 063 ha. În alte două judeţe (Bihor şi Caraş-Severin), suprafeţele artificiale afectate sunt de
261 ha, respectiv 195 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 32 837 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 6 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de 28 km. Căile
ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1803,8 km, dintre care liniile magistrale au o lungime de
300 km, ceea ce reprezintă 16,7%. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene,
drumuri comunale şi alte drumuri.
Clasa de hazard mediu însumează sunt cel mai mare număr de locuitori potenţial afectaţi (peste 4
500 000), cu un maxim de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj) şi un minim în comuna
Brebu Nou – 119 locuitori (județ ul Caraş-Severin), populaţia din mediul rural deţinând un procent de
56,8 % din totalul populaţiei. Din cele 92 aşezări urbane, 67 se încadrează în categoria oraşelor mici, 23
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 intră în categoria oraşelor mari, fiind vorba de municipiile
Botoşani şi Cluj Napoca. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de
Sus, județ ul Hunedoara) şi 2 624,5 locuitori/km2 (oraşul Bălan, județ ul Harghita).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
418 344 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şase judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 34 324 ha, Iaşi 32 997 ha, Suceava 31 042 ha, Mureş
26 452 ha, Vaslui 20 542 ha şi Cluj 20 226 ha), la care se adaugă judeţul Gorj cu 22 798 ha. În 11 judeţe
(Hunedoara, Sălaj, Vâlcea, Alba, Argeş, Bacău, Neamţ, Maramureş, Bihor, Sibiu şi Mehedinţi),
suprafeţele artificiale afectate se încadrează între 17 816 ha şi 10 846 ha. Suprafeţe cuprinse între 9 867
ha şi 2 008 ha sunt înregistrat în cadrul LAU2 din alte în alte 14 judeţe (Harghita, Bistriţa-Năsăud, Caraş-
Severin, Vrancea, Braşov, Galaţi, Prahova, Covasna, Dâmboviţa, Buzău, Satu Mare, Dolj, Tulcea şi
Timiş.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 60 155 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 7,3 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de doar
74 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 032 km, dintre care liniile magistrale au o

80
lungime de 1 796 km, ceea ce reprezintă 35,7 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de
drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 541 LAU2, care
însumează peste 6 900 000 locuitori şi peste 700 000 suprafeţe artificiale (Tabel 25).

Tabel 25. Impactul potenţial în scenariul 11 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP8.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 119 3,74 356 176 1,77 47 890 3,19
Ridicat 526 16,53 1 991 114 9,89 236 761 15,8
Mediu 896 28,16 4 569 526 22,70 418 344 27,9
Total scenariu 11 1 541 48,43 6 916 816 34,36 702 995 46,9

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
Populaţia potenţial afectată în unităţile LAU2 din clasa de hazard foarte ridicat totalizează peste
300 000 de locuitori, numărul maxim de locuitori fiind de 8 372 în comuna Pipirig (județ ul Neamţ),
minimul înregistrându-se în comuna Pardoşi (județ ul Buzău) – 453 locuitori. Majoritatea populaţiei
potenţial afectată este concentrată în mediul rural (95,5%). Cele trei aşezări urbane, se încadrează în
categoria oraşelor mici şi anume oraşul Slănic cu 6 034 de locuitori şi oraşul Frasin cu 5 876 locuitori şi
oraşul Băile Govora cu 2 449 locuitori. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,4 locuitori/km2
(comuna Gura Teghii, județ ul Buzău) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora, județ ul Vâlcea).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 45 114 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale încadrate în clasa de hazard foarte ridicat se
găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (11 068 ha), Suceava (7 260 ha), Prahova
(6 091 ha), Vrancea (5 791 ha), Neamţ (5 120 ha) şi Dâmboviţa (4 623 ha). Suprafeţe artificiale de peste
1 000 ha încadrate în clasa de risc foarte ridicat se găsesc şi în judeţele Vâlcea (1 790 ha), Argeş (1 565
ha) şi Harghita (1 490 ha). În judeţele Covasna şi Maramureş, suprafeţele artificiale afectate sunt situate
de 208 ha, respectiv 108 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 6 682 km, dintre care drumuri naţionale
382 km, ceea ce reprezintă un procent de 5,7 %. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală destul
de redusă, de doar 107,2 km, liniile magistrale fiind extrem de reduse, de doar 0,86 km în comuna
Micfalău din judeţul Covasna. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene,
drumuri comunale şi alte drumuri.
Clasa de hazard ridicat însumează peste 2 400 000 de locuitori potenţial afectaţi, cu un maxim de
106 847 în municipiul Botoşani (județ ul Botoşani) şi un minim în comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba)
– 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (75%). Din cele 34 de municipii şi
oraşe, 29 intră în categoria oraşelor mici, patru se încadrează în categoria oraşelor mijlocii, iar municipiul
Botoşani intră în categoria oraşelor mari. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2
(comuna Ceru-Băcăinţi) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 278697 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2
din judeţele Bacău (28 331 ha), Botoşani (26 619 ha), Cluj (2 591 ha) şi Neamţ (24 609 ha). Clasa de
hazard ridicat este prezentă pe suprafeţe întinse şi în cadrul LAU2 din judeţele Vaslui (15 983 ha),
Suceava (13 633 ha), Mureş (12 905 ha), Iaşi (12 095 ha), Prahova (11 717 ha), Buzău (10 880 ha), Argeş
(10 604 ha) şi Bistriţa-Năsăud (11 775 ha). În 13 judeţe (Sălaj, Vâlcea, Covasna, Maramureş, Harghita,
Gorj, Sibiu, Hunedoara, Dâmboviţa, Vrancea, Braşov şi Mehedinţi), suprafeţele artificiale incluse în clasa

81
de hazard ridicat, variază între 9 507 ha şi 2 406 ha. În judeţele Bihor şi Caraş-Severin sunt afectate 261
ha, respectiv 195 ha de suprafeţe artificiale.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 37 953 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 6 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de 35 km. Căile
ferate potenţial afectate au o lungime totală de 2 130 km, dintre care liniile magistrale au o lungime de
514 km, ceea ce reprezintă 24 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene,
drumuri comunale şi alte drumuri.
Clasa de hazard mediu este cel mai bine reprezentată din punct de vedere al populaţiei totale
potenţial afectate (peste 4 200 000 de locuitori), numărul maxim de locuitori fiind de 324 576 în
municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna Brebu Nou (județ ul Caraş-
Severin) – 119 locuitori, populaţia din mediul rural deţinând un procent de 55,46 % din totalul populaţiei.
Din cele 85 aşezări urbane, 62 se încadrează în categoria oraşelor mici, 22 se încadrează în clasa de
mărime mijlocie, iar un singur oraş intră în categoria celor mari, fiind vorba de municipiul Cluj Napoca.
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, județ ul Hunedoara)
şi 2 624,5 locuitori/km2 (oraşul Bălan, judeţul Harghita).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
384 186 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
cadrul LAU2 din cinci judeţe situate în estul şi centrul ţării (Suceava 32 068 ha, Iaşi 25 905 ha, Mureş (22
356 ha), Vaslui 21 769 ha şi Botoşani 21 581 ha ), la care se adaugă judeţul Gorj (22 798 ha). În 11 judeţe
(Cluj, Hunedoara, Sălaj, Vâlcea, Bacău, Alba, Bihor, Maramureş, Neamţ, Mehedinţi şi Harghita),
suprafeţele artificiale afectate se încadrează între 19 496 ha şi 10 456 ha. Suprafeţe cuprinse între 9 769
ha şi 2 008 ha sunt înregistrate în 16 judeţe (Argeş, Bistriţa-Năsăud, Sibiu, Caraş-Severin, Prahova,
Galaţi, Vrancea, Braşov, Arad, Covasna, Buzău, Dâmboviţa, Satu Mare, Dolj, Tulcea şi Timiş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 56 651 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 7,33 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de 95 km.
Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 016 km, dintre care liniile magistrale au o lungime
de 1 692 km, ceea ce reprezintă 33,7 %.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 554 LAU2, care
însumează circa 7 000 000 locuitori şi peste 700 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 26).

Tabel 26. Impactul potenţial în scenariul 11 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 116 3,64 318 931 1,58 45 114 3,0
Ridicat 604 18,98 2 479 204 12,32 278 697 18,6
Mediu 834 26,21 4 239 141 21,06 384 186 25,6
Total scenariu 11 1 554 48,83 7 037 276 34,96 707 997 47,2

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 1 000 ani.

Scenariul 12: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu

perioadă de revenire de 1 000 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Factorul pregătitor/declanşator climatic al alunecărilor de teren cu perioadă de revenire de 1 000
de ani, simulat în baza scenariului climatic RCP8.5, păstrează în linii mari aceeaşi distribuţie a arealelor
82
predispuse la un regim pluviometric anotimpual excedentar similar scenariului RCP4.5, în proiecţiile
ambelor modele climatice regionale utilizate în analiză. În varianta climatului viitor „umed”, Subcarpaţii
Moldovei şi nordul Subcarpaţilor de la Curbură rămân regiunile încadrate claselor superioare de hazard la
alunecări de teren cele mai expuse la cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii de peste 800 şi chiar 1
000 mm până în anul 2050, dar pe suprafeţe mult mai generalizate spaţial comparativ cu scenariul
climatic RCP4.5. În cadrul acestui scenariu, jumătatea estică a Podişului Moldovei (hazard mediu şi
ridicat) şi cea nordică a Piemontului Getic (hazard mediu predominant) se estimează că vor fi mai expuse
unui regimul pluviometric anotimpual excedentar, prin cantităţi de 800-1 000 mm, mult superioare celor
înregistrate în condiţiile climatului actual şi celor estimate în varianta „uscată” a proiecţiilor climatice.
Restul arealelor încadrate claselor de hazard ridicat (Podişul Transilvaniei) şi mediu (Dealurile de Vest),
rămân cel mai puţin expuse unor cantităţi excepţionale de precipitaţii anotimpuale (600-800 mm),
conform estimărilor ambelor modele climatice regionale, dar încă semnificative din punct de vedere al
potenţialului de producere a alunecărilor de teren.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 34.

Fig. 34. Scenariul de hazard 12 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime anotimpuale de
precipitaţii cu perioadă de revenire de 1 000 de ani în condiţiile climatului viitor 2021-2050, scenariul
climatic RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi în condiţiile utilizării
viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 130 LAU2 din 13 judeţe (Fig. 35), dintre care: 7 în
Argeş, 12 în Bacău, 26 Buzău, 1 în Covasna, 13 în Dâmboviţa, 1 în Gorj, 1 în Harghita, 2 în Maramureş,
6 în Neamţ, 25 în Prahova, 7 în Suceava, 7 în Vâlcea şi 22 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel:
izolat în Subcarpaţii Olteniei, izolat în vestul Muscelelor Argeşului, cea mai mare parte a ramei interiore a
Subcarpaţilor de la Curbură, izolat nordul şi sud-vestul Subcarpaţilor Moldovei, izolat în nord şi sud-estul
Obcinelor Bucovinei, izolat în Munţii Stânişoarei, jumătatea nordică a Munţilor Vrancei şi parţial sud-
estul Munţilor Buzăului.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 466 LAU2 din 26 judeţe (Fig. 35), dintre care: 19 în Alba,
19 în Argeş, 42 în Bacău, 37 în Bistriţa-Năsăud, 9 în Botoşani, 7 în Braşov, 13 în Buzău, 2 în Caraş-
Severin, 42 în Cluj, 17 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 8 în Gorj, 19 în Harghita, 6 în Hunedoara, 6 în Iaşi,
26 în Maramureş, 6 în Mehedinţi, 20 în Mureş, 35 în Neamţ, 23 în Prahova, 21 în Sălaj, 3 în Sibiu, 28 în
Suceava, 14 în Vâlcea, 23 în Vaslui şi 6 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: izolat în Podişul
Mehedinţi, partea nord-vestică a Piemontului Motrului, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Getici,
exceptând vestul acestora, rama externă a Subcarpaţilor de la Curbură, cea mai mare parte a ramei

83
exterioare a Carpaţilor Orientali, în partea centrală a Colinelor Tutovei, izolat Colinele Fălciului, izolat
nord-vestul Câmpiei Moldovei, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Moldovei, izolat nord-vestul
Dealurilor de Vest, cea mai mare parte a Podişului Someşan şi a Cîmpiei Transilvaniei, parţial sud-estul
Munţilor Apuseni, parţial nord-vestul Podişului Târnavelor, sudul Subcarpaţilor Transilvaniei.
Clasa de hazard mediu cuprinde 904 LAU2 din 33 judeţe (Fig. 35), dintre care: 44 în Alba, 8 în
Arad, 22 în Argeş, 30 în Bacău, 32 în Bihor, 21 în Bistriţa-Năsăud, 58 în Botoşani, 24 în Braşov, 7 în
Buzău, 33 în Caraş-Severin, 29 în Cluj, 18 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 5 în Dolj, 15 în Galaţi, 39 în
Gorj, 23 în Harghita, 30 în Hunedoara, 63 în Iaşi, 28 în Maramureş, 26 în Mehedinţi, 72 în Mureş, 22 în
Neamţ, 13 în Prahova, 34 în Sălaj, 11 în Satu Mare, 38 în Sibiu, 40 în Suceava, 7 în Timiş, 6 în Tulcea,
35 în Vâlcea, 48 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: Podişul Mehedinţi, rama internă a
Piemontului Getic, rama exterioară a Subcarpaţilor de la Curbură, centrul Podişului Dobrogei de Nord şi
Podiș ul Dobrogei Centrale, cea mai mare parte a Câmpei Covurluiului, cea mai mare parte a Podişului
Moldovei, cu excepţia centrului Colinelor Tutovei şi nordul Podişului Sucevei, cea mai mare parte a
ramei interne a Carpaţilor Orientali, parţial rama sudică şi vestul Carpaţilor Meridionali, partea centrală a
Munţilor Banatului, izolat câteva localităţi din Subcarpaţii Getici, cea mai mare parte a Munţilor Apuseni,
parţial nordul şi centrul Dealurilor de Vest, cea mai mare parte a Depresiunii şi Subcarpaţilor
Transilvaniei, cu excepţia unor părţi din Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan, depresiuni şi culoare
intramontane.

Fig. 35. Scenariul de hazard 12 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 124 LAU2 din 13 judeţe (Fig. 36), dintre care: 7 în
Argeş, 9 în Bacău, 19 în Buzău, 1 în Covasna, 15 în Dâmboviţa, 1 în Gorj, 2 în Harghita, 1 în
Maramureş, 9 în Neamţ, 22 în Prahova, 14 în Suceava, 7 în Vâlcea şi 17 în Vrancea. Acestea sunt
localizate astfel: parţial în centrul Subcarpaţilor Getici şi izolat în cateva localităţi din estul acestora,
parţial în Subcarpaţii de la Curbură (Subcarpaţii Prahovei, Buzăului şi Vrancei), parţial în Munţii
Buzăului, în Munţii Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, izolat în Munţii Tarcăului şi Ciucului, Obcinele
Bucovinei, parţial în Munţii Bistriţei.
Clasa de hazard ridicat cuprinde 546 LAU2 din 26 judeţe (Fig. 36), dintre care: 26 în Alba, 20 în
Argeş, 42 în Bacău, 31 în Bistriţa-Năsăud, 30 în Botoşani, 12 în Braşov, 19 în Buzău, 2 în Caraş-Severin,
45 în Cluj, 18 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 8 în Gorj, 22 în Harghita, 8 în Hunedoara, 18 în Iaşi, 24 în
Maramureş, 6 în Mehedinţi, 33 în Mureş, 36 în Neamţ, 25 în Prahova, 22 în Sălaj, 19 în Sibiu, 19 în
Suceava, 19 în Vâlcea, 24 în Vaslui şi 9 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: izolat Depresiunea
Bistra-Timiş-Cerna, izolat în vestul Podişul Mehedinţi şi Piemontul Getic, cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Getici, exceptând vestul acestora, parţial în Subcarpaţii Prahovei, ai Buzăului şi nord-estul
Subcarpaţilor Vrancei, partea central-nordică a Podişului Moldovei şi a Podişului Bârladului, parţial
Subcarpaţii Moldovei, parţial rama externă a Carpaţilor Orientali, izolat în partea de nord a Dealurilor de
84
Vest, nord-estul Munţilor Mureşului, parţial Munţii Maramureşului şi partea nordică a Subcarpaţilor
Transilvaniei, Podişul Someşan şi Câmpia Transilvaniei, izolat în Podişul Târnavelor, depresiuni şi
culoare intramontane.

Fig. 36. Scenariul de hazard 12 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Clasa de hazard mediu include 848 LAU2 din 33 judeţe (Fig. 36), dintre care: 41 în Alba, 9 în
Arad, 25 în Argeş, 33 în Bacău, 32 în Bihor, 26 în Bistriţa-Năsăud, 41 în Botoşani, 19 în Braşov, 7 în
Buzău, 33 în Caraş-Severin, 27 în Cluj, 17 în Covasna, 8 în Dâmboviţa, 5 în Dolj, 15 în Galaţi, 39 în
Gorj, 21 în Harghita, 28 în Hunedoara, 55 în Iaşi, 28 în Maramureş, 26 în Mehedinţi, 60 în Mureş, 19 în
Neamţ, 13 în Prahova, 33 în Sălaj, 11 în Satu Mare, 24 în Sibiu, 44 în Suceava, 7 în Timiş, 6 în Tulcea,
35 în Vâlcea, 48 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: parţial rama sudică a Carpaţilor
Meridionali, izolat în Subcarpaţii Getici, în Piemontul Getic (Piemontul Motrului, partea nordică a
Piemontului Olteţului, parţial Piemontul Cotmenei şi Gruiurile Argeşului), rame externă a Subcarpaţilor
de la Curbură, partea centrală a Podişului Dobrogei de Nord şi Centrale, izolat în Câmpia Covurluiului,
cea mai mare parte a Podişului Moldovei, exceptând partea nordică şi centrală a Câmpiei Moldovei şi cea
mai mare parte a Podişului Central Moldovenesc, Subcarpaţii Moldovei, parţial în centru şi sud, parţial
rama internă a Carpaţilor Orientali, parţial partea de nord şi centrală a Dealurilor de Vest, cea mai mare
parte a Depresiunii şi Subcarpaţilor Transilvaiei, excepţie făcând cea mai mare parte a Câmpiei
Transilvaniei şi Podişului Someşan, parte din Munţii Apuseni şi ai Banatului, depresiuni şi culoare
intramontane.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 300 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 21 787 în municipiul Moineşti (județ ul Bacău), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (județ ul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(87,82%). Din cele 5 aşezări urbane, 4 intră în categoria oraşelor mici, iar un singur oraş în categoria
celor mijlocii (mun. Moineşti). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 10,6 locuitori/km2 (comuna
Păuleşti, județ ul Vrancea) şi 475,4 locuitori/km2 (municipiul Moineşti).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploataări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 59 777 ha (3,9% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din judeţele Buzău (15 140
ha), Vrancea (8 757 ha), Bacău (8 603 ha) şi Prahova (8 178 ha), cât şi în unele localităţi din judeţele
Prahova, Dâmboviţa, Suceava, Neamţ, Argeş, Vâlcea, Covasna, Harghita şi Gorj.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 7 762 km, dintre care drumurile naţionale
au o lungime de 366 km, ceea ce reprezintă un procent de 4,71 %. Căile ferate potenţial afectate au o

85
lungime totală destul de redusă, 104 km, lipsind liniile magistrale. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
Clasa de hazard ridicat are o populaţie totală potenţial afectată de peste 1 700 000 de locuitori,
numărul maxim de locuitori fiind de 85 055 în municipiul Piatra Neamţ (județ ul Neamţ), minimul
înregistrându-se în comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind
concentrată în mediul rural (75%). Din cele 31 aşezări urbane, 27 se încadrează în categoria oraşelor mici,
iar 4 se încadrează în clasa de mărime mijlocie. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2
(comuna Ceru-Băcăinţi) şi 1 097,9 locuitori/km2 (municipiul Piatra Neamţ).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă 221017
ha (14,4% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse
în această clasă se găsesc în Moldova (judeţele Suceava, Neamţ, Bacău, Vaslui) şi cele din nordul ţării
(judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş). Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale
întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Covasna, Alba, Vaslui şi Buzău.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 29 348 km, dintre care drumurile naţionale
au o lungime de 1 825 km, ceea ce reprezintă un procent de 6,21 %. Autostrăzile potenţial afectate se
întind pe o distanţă redusă de doar 26 km, dintre care 4 km, pe raza comunei Şoimuş în Hunedoara, restul
pe raza judeţului Cluj. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 711 km, dintre care liniile
magistrale au o lungime de 283 km, ceea ce reprezintă 16,54%. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
Pentru clasa de hazard mediu populaţia totală potenţială afectată este peste 4 500 000 de locuitori,
numărul maxim de locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul
înregistrându-se în comuna Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin) – 119 locuitori, populaţia din mediul
rural deţinând un procent de 56,67 % din totalul populaţiei. Din cele 86 aşezări urbane, 61 se încadrează
în categoria oraşelor mici, 24 se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 intră în categoria celor
mari: municipiile Botoşani şi Cluj Napoca. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2
(comuna Bulzeştii de Sus, județ ul Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Dinamica viitoare a modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050) indică faptul că,
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu vor acoperi 42
3719 ha (27,7% din totalul suprafeţelor artificiale), îndeosebi în LAU2 din judeţele situate în centrul,
nordul şi nord-vestul ţării (Sibiu, Hunedoara, Alba, Mureş, Harghita, Braşov, Cluj, Bistriţa-Năsăud,
Maramureş, Sălaj, Bihor), cele din Moldova (Botoşani, Iaşi, Vaslui) şi sud-vestul ţării (Caraş-Severin,
Mehedinţi, Gorj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 59 949 km, dintre care drumurile naţionale
au un total de 4 258 km, ceea ce reprezintă un procent de 7,10 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind
pe o distanţă redusă de doar 72 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 4 901 km, dintre
care liniile magistrale au o lungime de 1 744 km, ceea ce reprezintă 35,58 %. Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 500 LAU2, care
însumează peste 6 600 000 locuitori şi peste 700 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 27).

Tabel 27. Impactul potenţial în scenariul 12 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 130 4,08 392 592 1,95 59 777 3,9
Ridicat 466 14,64 1 767 230 8,78 221 017 14,4
Mediu 904 28,41 4 532 619 22,52 423 719 27,7
Total scenariu 12 1 500 47,13 6 692 441 33,25 704 513 46,0

86
Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
Clasa de hazard foarte ridicat cuprinde o populaţie totală potenţial afectată de peste 360 000 de
locuitori, numărul maxim de locuitori fiind de 3 372 în comuna Pipirig (județ ul Neamţ), minimul
înregistrându-se în comuna Pardoşi (județ ul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind
concentrată în mediul rural (90%). Cele 3 oraşe se încadrează în categoria oraşelor mici fiind vorba de
următoarele: Băile Govora, Frasin şi Slănic. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,4 locuitori/km2
(comuna Gura Teghii, județ ul Buzău) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 57 559 ha (3,8% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din judeţele Suceava (10
302 ha), Buzău (10 004 ha), Vrancea (6 748 ha) şi Neamţ (5 069 ha), cât şi în unele localităţi din judeţele
Prahova, Dâmboviţa, Bacău, Harghita, Argeş, Vâlcea, Covasna şi Gorj.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 7 417 km, dintre care drumurile naţionale
379 km, ceea ce reprezintă un procent de 5,10 %. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală
redusă, de 102 km, dintre care liniile magistrale au o distanţă de aproximativ 1 km, pe raza comunei
Micfalău în județ ul Covasna. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene,
drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 2 100 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 85 055 în municipiul Piatra Neamţ (județ ul Neamţ), minimul înregistrându-se în
comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul
rural (69,71 %). Din cele 43 de municipii şi oraşe, 35 intă în categoria oraşelor mici, iar 9 în categoria
celor mijlocii. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi, județ ul
Alba) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
În condiţiile dinamicii viitoare a modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat vor acoperi 262
258 ha (17,1% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate
incluse în această clasă se găsesc în Moldova (judeţele Neamţ, Bacău, Vaslui, Botoşani) şi centrul şi
nordul ţării (judeţele Sibiu, Alba, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş). Clasa de hazard ridicat afectează
suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Covasna, Buzău şi Prahova.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 34 129 km, dintre care drumurile naţionale
cu o lungime de 2 104 reprezintă un procent de 6,16 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o
distanţă redusă de 32 km, dintre care 4 km pe raza comunei Şoimuş în județ ul Hunedoara, 4,4 km în
Ș pring, județ ul Alba şi restul pe raza judeţului Cluj. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de
2 074 km, dintre care liniile magistrale au o lungime de 527 km, ceea ce reprezintă 25,40 %. Celelalte
categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
Clasa de hazard mediu cuprinde peste 4 200 000 de locuitori potenţial afectaţi, numărul maxim
de locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în
comuna Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin) – 119 locuitori, populaţia din mediul rural deţinând un
procent de 57,01 % din totalul populaţiei. Din cele 80 aşezări urbane, 58 se încadrează în categoria
oraşelor mici, 21 se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 oraşe intră în categoria celor mari, fiind
vorba de municipiile Cluj Napoca şi Botoşani. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2
(comuna Bulzeştii de Sus, județ ul Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani, județ ul
Botoşani).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă 393 589
ha (25,7% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate în centrul,
nordul şi nord-vestul ţării (Sibiu, Hunedoara, Alba, Mureş, Harghita, Braşov, Cluj, Bistriţa-Năsăud,
87
Maramureş, Sălaj, Bihor), cele din Moldova (Botoşani, Iaşi, Vaslui, Bacău) şi sud-vestul ţării (Caraş-
Severin, Mehedinţi, Gorj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 56 831 km, dintre care drumurile
naţionale, cu un total de 4 107 reprezintă un procent de 7,22 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe
o distanţă redusă de 98 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 4 871 km, dintre care
liniile magistrale au o lungime de 1 582 km, ceea ce reprezintă 32, 47 %. Celelalte categorii de drumuri
sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 518 LAU2, peste
6 700 000 locuitori şi peste 713 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 28).

Tabel 28. Impactul potenţial în scenariul 12 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 124 3,89 360 844 1,79 57 559 3,8
Ridicat 546 17,16 2 196 628 10,91 262 258 17,1
Mediu 848 26,65 4 240 278 21,07 393 589 25,7
Total scenariu 12 1 518 47,7 6 797 750 33,77 713 406 46,6

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 1 000 ani.

Scenariul 13: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 10 ani, calculate pe baza datelor de observaţii meteorologice din perioada
1961-2015 în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Factorul pregătitor/declanşator climatic al alunecărilor de teren selectat în cadrul acestui scenariu
surprinde evenimentele pluviometrice extreme (în mare parte cu caracter torenţial) cu recurenţă mare (10
ani), exprimate prin prisma cantităţilor maxime cumulate în intervale umede de până la trei zile
consecutive în perioada de observaţii meteorologice 1961-2015. Aceste cantităţi sunt în general rezultatul
proceselor termo-convective active şi intense de la orele amiezii, caracteristice anotimpului cald al anului,
asociate cel mai frecvent circulaţiilor sudice, sud-vestice şi sud-estice specifice activităţii ciclonice
mediteraneene normale şi/sau retrograde. La nivel naţional, ecartul de variaţie a factorului
pregătitor/declanşator pentru pentru perioada de revenire de 10 ani este cuprins între 54 şi 153 mm,
valorile maxime (de peste 140 mm) fiind specifice numai treptei montane înalte a Carpaţilor Meridionali.
În sectorul de fliş al Carpaţilor Orientali şi regiunea subcarpatică, încadrate claselor de hazard mare şi
foarte mare la alunecări de teren, cantităţile maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore variază între 80
şi 120 mm, contribuind la pregătirea substratului pentru producerea alunecărilor de teren prin creşterea
umidităţii solului. În Podişul Moldovei (Podişul Central Moldovenesc), precum şi în sectoarelor nordice
ale Podişului Mehedinţi şi Piemontului Getic, încadrate claselor de hazard mediu spre ridicat, cantităţile
maxime de precipitaţii în secvenţă temporală de trei zile consecutive sunt în general cuprinse între 80 şi
100 mm, depăşind 100-120 mm numai pe areale restrânse. Comparativ cu alte regiuni ale ţării afectate de
alunecări de teren, în Podişul Transilvaniei suprapus în cea mai mare parte clasei de hazard mediu,
factorul pregătitor/declanşator atinge valori mai reduse de 60-80 mm, cu excepţia unor areale central
sudice (Podişul Hârtibaciului) unde se pot atinge 80-100 mm.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006 este ilustrată în Figura 37.

88
Fig. 37. Scenariul de hazard 13 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 10 ani, în condiţiile climatului actual (1961-2015) şi a
utilizării terenurilor în anul 2006.

Zona potenţial afectată

În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 22 LAU2 (Fig. 38) aparţinând judeţelor Vrancea
(10), Prahova (5), Bacău (3) şi Buzău, Dâmboviţa, Neamţ, Argeş (câte 1), fiind localizate în Subcarpaţii
Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Tazlăului şi
Neamţului.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 438 LAU2 (Fig. 38) aparţinând judeţelor Alba, Argeş,
Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Harghita, Iaşi, Maramureş,
Gorj, Mureş, Neamţ, Prahova, Suceava, Sălaj, Vâlcea, Vaslui, Vrancea, Hunedoara, Caraş-Severin,
Mehedinţi. Teritoriul acestor LAU2 se întinde în Piemontul Motrului, Subcarpaţii Olteţului, Culoarul
Timiş-Cerna, Sucarpaţii Vâlcii, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii şi Carpaţii de la Curbură, rama estică a
Carpaţilor Orientali, rama vestică a Subcarpaţilor Tazlăului, partea centrală a Munţii Maramureşului,
partea nordică a Câmpiei Transilvaniei, Dealul Bobâlnei, sud-estul Munţilor Mureşului, sud-estul
Munţilor Bihorului, părţi din Subcarpaţii Homoroadelor şi Târnavelor.
Clasa de hazard mediu cuprinde 1019 LAU2 (Fig. 38) incluse în judeţele Alba, Arad, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Galaţi, Gorj,
Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vâlcea,
Vaslui, Vrancea şi Dâmboviţa, Dolj, Satu Mare, Timiş, Tulcea. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt
localizate în partea sudică şi central-nordică a Podişului Moldovei, Munţii Apuseni, nordul Piemontului
Getic, Munţii Aninei, cea mai mare parte a Depresiunii Colinare a Transilvaniei, contactul Subcarpaţilor
cu arealele de câmpie, sudul Podişului Dobrogei de Nord.

89
 Fig. 38. Scenariul de hazard 13 agregat la nivel de UAT.

Impact potenţial
Peste 54 000 de locuitori sunt potenţial afectaţi în arealele corespunzătoare clasei de hazard foarte
ridicat, cel mai mic număr de locuitori fiind de 882 în comuna Odăile (județ ul Buzău) şi cel mai mare de
6 034 în oraşul Slănic (județ ul Prahova), populaţia fiind concentrată 88,8% în mediul rural şi 11,2% în
mediul urban. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 16,1 locuitori/km2 (comuna Andreiaşu de Jos,
județ ul Vrancea) şi 153,9 locuitori/km2 (oraş Slănic).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 6 903 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale încadrate în clasa de hazard foarte ridicat se
găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Vrancea (2921 ha), Bacău (1467 ha) şi Prahova (1084 ha).
Suprafeţe artificiale cuprinse între 483 ha şi 112 ha, încadrate în clasa de risc foarte ridicat se găsesc şi în
judeţele (Dâmboviţa, Buzău, Neamţ şi Argeş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 1 079,6 km, dintre care drumurile
naţionale deţin doar 5,5%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime de 9,95 km în oraşul Slănic.
Populaţia totală potenţial afectată din areale încadrate în clasa de hazard ridicat variază de la 269
locuitori în comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) la 27 359 locuitori în municipiul Curtea de Argeş
(județ ul Argeş), totalizând peste 1 550 400 locuitori. Cele 27 aşezări urbane se grupeză în: clasa de oraşe
mici (sub 20 000 locuitori) – 25 iar în clasa oraşelor mijlocii – 2. Structura populaţiei pe medii de
rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 82,5% din populaţie şi a 17,5% în cel
urban.Densitatea populaţiei variază între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi, județ ul Alba) şi
475,4 locuitori/km2 (municipiul Moineşti, județ uleț ul Bacău).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 198 388 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2
din judeţul Bacău 28 447 ha. Clasa de hazard ridicat este prezentă pe suprafeţe întinse şi în cadrul LAU2
din judeţele Neamţ (19 831 ha), Buzău (18 616 ha), Suceava (18 077 ha), Prahova (15 579 ha) şi Vaslui
(12 541 ha). În 16 judeţe (Cluj, Argeş, Botoşani, Bistriţa-Năsăud, Vâlcea, Dâmboviţa, Vrancea, Harghita,
Maramureş, Covasna, Iaşi, Gorj, Alba, Sălaj, Mehedinţi şi Braşov), suprafeţele artificiale incluse în clasa
de hazard ridicat, variază între 9 974 ha şi 1056 ha. În judeţele Mureş, Hunedoara şi Caraş-Severin,
suprafeţele artificiale afectate sunt situate sub 1 000 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 28 000 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 5,8%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 1170 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 17,7% din total.

90
 În clasa de hazard mediu, populaţia totală potenţial afectată totalizează peste 4 832 000 locuitori,
variind în cadrul acestei clase de la 119 în comuna Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin) la 324 576
locuitori în municipiul Cluj-Napoca. Din totalul de 91 oraşe, 64 oraşe se încadrează clasei de oraşe mici
(sub 20 000 locuitori), 23 clasei mijlocii şi patru oraşe încadrate clasei demografice a oraşelor mari
(municipiile Cluj-Napoca, Botoşani, Râmnicu Vâlcea şi Piatra-Neamţ). Structura populaţiei pe medii de
rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 59,1% din populaţie şi 40,9% în cel urban. Densitatea
populaţiei variază între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Jos, județ ul Hunedoara) şi 2624
locuitori/km2 (oraşul Bălan).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
462 525 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
cadrul LAU2 din şapte judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 37 654 ha, Iaşi 34 038 ha, Mureş 32
899 ha, Cluj 32 266 ha, Suceava 29 754 ha, Sălaj 23 445 ha şi Vaslui 22 659 ha), la care se adaugă judeţul
Gorj (24 634 ha). În 12 judeţe (Hunedoara, Neamţ, Vâlcea, Alba, Bacău, Maramureş, Sibiu, Mehedinţi,
Harghita, Argeş, Bistriţa-Năsăud şi Bihor), suprafeţele artificiale afectate se încadrează între 18 970 ha şi
10 586 ha. Suprafeţe cuprinse între 7 582 ha şi 1 273 ha sunt înregistrate în cadrul LAU2 din 13 judeţe
(Covasna, Caraş-Severin, Prahova, Braşov, Vrancea, Dâmboviţa, Galaţi, Buzău, Arad, Satu Mare, Dolj,
Tulcea şi Timiş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de circa 66 400 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,9%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de circa 5 300 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 32,8% din total.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 479 LAU2, care
însumează peste 6 400 000 locuitori şi peste 667 000 ha de suprafeţe artificiale în 2006 (Tabel 29).

Tabel 29. Impactul potenţial în scenariul 13

Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 22 0,7 54 000 0,3 6903 0,5
Ridicat 438 13,8 1 550 400 7,7 198 388 13,2
Mediu 1019 32,0 4 832 000 24,0 462 525 30,8
Total scenariu 13 1 479 46,5 6 436 400 31,9 667 816 44,5

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 10 ani.

Scenariul 14: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 10 ani, calculate pe baza datelor de observaţii meteorologice din perioada
1961-2015 în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Factorul pregătitor/declanşator climatic al alunecărilor de teren selectat în cadrul acestui scenariu
surprinde evenimentele pluviometrice extreme (în mare parte cu caracter torenţial) cu recurenţă mare (10
ani), exprimate prin prisma cantităţilor maxime cumulate în intervale umede de până la trei zile
consecutive în perioada de observaţii meteorologice 1961-2015. Aceste cantităţi sunt în general rezultatul
proceselor termo-convective active şi intense de la orele amiezii, caracteristice anotimpului cald al anului,
asociate cel mai frecvent circulaţiilor sudice, sud-vestice şi sud-estice specifice activităţii ciclonice
mediteraneene normale şi/sau retrograde. La nivel naţional, ecartul de variaţie a factorului
pregătitor/declanşator pentru perioada de revenire de 10 ani este cuprins între 54 şi 153 mm, valorile
maxime (de peste 140 mm) fiind specifice numai treptei montane înalte a Carpaţilor Meridionali. În
sectorul de fliş al Carpaţilor Orientali şi regiunea subcarpatică, încadrate claselor de hazard mare şi foarte
mare la alunecări de teren, cantităţile maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore variază între 80 şi
120 mm, contribuind la pregătirea substratului pentru producerea alunecărilor de teren prin creşterea
91
umidităţii solului. În Podişul Moldovei (Podişul Central Moldovenesc), precum şi în sectoarelor nordice
ale Podişului Mehedinţi şi Piemontului Getic, încadrate claselor de hazard mediu spre ridicat, cantităţile
maxime de precipitaţii în secvenţă temporală de trei zile consecutive sunt în general cuprinse între 80 şi
100 mm, depăşind 100-120 mm numai pe areale restrânse. Comparativ cu alte regiuni ale ţării afectate de
alunecări de teren, în Podişul Transilvaniei suprapus în cea mai mare parte clasei de hazard mediu,
factorul pregătitor/declanşator atinge valori mai reduse de 60-80 mm, cu excepţia unor areale central
sudice (Podişul Hârtibaciului) unde se pot atinge 80-100 mm.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 39.

Fig. 39. Scenariul de hazard 14 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 10 ani, în condiţiile climatului actual (1961-2015) şi a
utilizării viitoare a terenurilor (anul 2050).

Zona potenţial afectată

În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 26 LAU2 (Fig. 40) aparţinând judeţelor Vrancea
(10), Prahova (4), Bacău (7), Dâmboviţa (2) şi Buzău, Neamţ, Argeş (câte 1), fiind localizate în
Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii
Tazlăului şi Neamţului.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 385 LAU2 (Fig. 40) aparţinând judeţelor Alba, Argeş,
Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Harghita, Iaşi, Maramureş,
Gorj, Mureş, Neamţ, Prahova, Suceava, Sălaj, Vâlcea, Vaslui, Vrancea, Hunedoara, Caraş-Severin,
Mehedinţi. Teritoriul acestor LAU2 se întinde în Piemontul Motrului, Subcarpaţii Olteţului, Culoarul
Timiş-Cerna, Sucarpaţii Vâlcea, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii şi Carpaţii de la Curbură, rama estică a
Carpaţilor Orientali, rama vestică a Subcarpaţilor Tazlăului, partea centrală a Munţii Maramureşului,
partea nordică a Câmpiei Transilvaniei, Dealul Bobâlnei, sud-estul Munţilor Mureşului, sud-estul
Munţilor Bihorului, părţi din Subcarpaţii Homoroadelor şi Târnavelor.
Clasa de hazard mediu cuprinde 1029 LAU2 (Fig. 40) incluse în judeţele Alba, Arad, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Galaţi, Gorj,
Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vâlcea,
Vaslui, Vrancea şi Dâmboviţa, Dolj, Satu Mare, Timiş, Tulcea. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt
localizate în partea sudică şi central-nordică a Podişului Moldovei, Munţii Apuseni, nordul Piemontului
Getic, Munţii Aninei, cea mai mare parte a Depresiunii Colinare a Transilvaniei, contactul Subcarpaţilor
cu arealele de câmpie, sudul Podişului Dobrogei de Nord.

92
 Fig. 40. Scenariul de hazard 14 agregat la nivel de UAT.

Impact potenţial
Peste 79 000 de locuitori sunt potenţial afectaţi de clasa de hazard foarte ridicat, cel mai mic
număr de locuitori fiind de 882 în comuna Odăile (județ ul Buzău) şi cel mai mare de 7 173 în comuna
Balcani (județ ul Bacău), populaţia fiind concentrată 92,4% în mediul rural şi 7,6% în mediul urban. În
această clasă de hazard se încadrează un singur oraş – Slănic (județ ul Prahova) cu peste 6 000 locuitori.
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 16,1 locuitori/km2 (comuna Andreiaşu de Jos, județ ul Vrancea)
şi 153.9 locuitori/km2 (oraş Slănic).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat vor
acoperi o suprafaţă totală de 11 540 ha (0,8% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe
artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Bacău (5 634
ha), Vrancea (3 904 ha) şi Prahova (858 ha). Suprafeţe potenţial afectate apar şi în câteva localităţi din
Dâmboviţa (622 ha), Buzău (491 ha), Neamţ (408 ha) şi Argeş (114 ha).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 1 400 km, dintre care drumurile
naţionale deţin doar 4,2%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime de peste 13 km în oraşul Slănic şi
comuna Pietroşiţa (județ ul Dâmboviţa), nod de cale ferată.
În clasa de hazard ridicat, populaţia totală potenţial afectată variază între 269 locuitori în comuna
Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) şi 27 359 locuitori în municipiul Curtea de Argeş (județ ul Argeş), cu o
populaţie totală potenţial afectată de peste 1 376 000 locuitori. Cele 24 aşezări urbane se grupeză în: clasa
de oraşe mici (sub 20 000 locuitori) – 22 iar în clasa oraşelor mijlocii – 2 (Curtea de Argeş şi Moineşti).
Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 81,7% din populaţie
şi a 18,3% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi,
județ ul Alba) şi 475,4 locuitori/km2 (mun. Moineşti, județ ul Bacău).
Conform dinamicii viitoare a modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050), suprafeţele
artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport, exploatări
miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat sunt estimate că vor acoperi
187 835 ha (12,3% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial
afectate, incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2 din judeţul Bacău (30 879 ha), Neamţ
(22 280 ha), Buzău (20 497 ha) şi Suceava (19 550 ha). Clasa de hazard ridicat afectează arii întinse şi în
cadrul LAU2 din judeţele Prahova (15 825 ha) şi Vaslui (11446 ha). Judeţele cu suprafeţe artificiale
potenţial afectate sub 10 000 ha sunt: Argeş, Vâlcea, Vrancea, Dâmboviţa, Harghita, Maramureş,
Covasna, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Iaşi, Botoşani, Gorj, Alba, Braşov, Mehedinţi, Sălaj, Hunedoara, Mureş
şi Caraş-Severin.
93
 Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 24 000 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,0%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 980 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 14,8% din total.
În clasa de hazard mediu, populaţia potenţial afectată este cuprinsă între 119 în comuna Brebu
Nou (județ ul Caraş-Severin) şi 4 839 000 locuitori în municipiul Cluj-Napoca, cu o populaţie totală de
peste 4 832 000 locuitori. Din totalul de 91 orase, 65 oraşe se încadreaza clasei de oraşe mici (sub 20 000
locuitori), 24 clasei mijlocii şi patru oraşe Botoşani încadrate clasei demografice a oraşelor mari
(municipiile Cluj-Napoca şi Botoşani). Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază
concentrarea în mediul rural a 59% din populaţie şi 41% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între
2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Jos, județ ul Hunedoara) şi 2 583 locuitori/km2 (municipiul
Botoşani).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă 473 643
ha (30,9% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele Botoşani (40 965
ha), Cluj (39 292 ha), Iaşi (33 702 ha) şi Mureş (31 269 ha). Suprafeţe mari potenţial afectate de această
clasă se găsesc şi în localităţile din Suceava (27 823 ha), Vaslui (26 345 ha), Gorj (23 443 ha) şi Sălaj (22
839 ha). Judeţele cu suprafeţe artificiale potenţial afectate sub 10 000 ha sunt: Prahova, Mehedinţi,
Covasna, Caraş-Severin, Braşov, Vrancea, Dâmboviţa, Buzău, Galaţi, Arad, Satu Mare, Tulcea, Dolj şi
Timiş.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de circa 66 900 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,8%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de circa 5 200 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 32,2% din total.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 440 LAU2, care
însumează peste 6 200 000 locuitori şi peste 670 000 ha de suprafeţe artificiale (Tabel 30).

Tabel 30. Impactul potenţial în scenariul 14

Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 26 0,8 79 000 0,4 11 540 0,8
Ridicat 385 12,1 1 376 000 6,8 187 835 12,3
Mediu 1029 32,3 4 839 000 24,0 473 643 30,9
Total scenariu 14 1 440 45,3 6 294 000 31,3 673 018 44,0

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 10 ani.

Scenariul 15: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 100 ani, calculate pe baza datelor de observaţii meteorologice din perioada
1961-2015 în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Cantităţile maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu recurenţă mică de 100 de ani
evidenţiază incidenţa unor evenimente pluviale din ecartul excedentar extrem. Comparativ cu estimările
cantitative din scenariile anterioare, distribuţia spaţială a celor cu revenire de 100 de ani evidenţiază o
restrângere vizibilă a arealelor afectate de cantităţi maxime de până la 100 mm, corespunzătoare numai
sectoarelor nordice şi centrale ale Podişului Transilvaniei şi Dealurilor de Vest, regiuni încadrate claselor
de hazard mediu spre redus la alunecări de teren. Cea mai mare parte a teritoriului României şi în
majoritatea arealelor cu hazard ridicat şi foarte ridicat la alunecări de teren, cantităţile maxime de
precipitaţii cumulate în intervale de trei zile consecutive variază între 100 şi 140 mm. Arealele cu
susceptibilitate ridicată la alunecări de teren, respectiv, centrul Podişului Moldovei, extremitatea vestică a
Podişului Mehedinţi, sectorul subcarpatic cuprins între Olt şi Teleajen, rămân cele mai expuse unor
94
cantităţi maxime de precipitaţii în secvenţe temporale de 72 de ore în ecartul valoric de 140-160 mm.
Astfel de cantităţi sunt extreme în raport cu recordurile istorice înregistrate în aceste areale şi în raport cu
lungimea secvenţei de timp considerate (trei zile). Totodată, acestea sunt comparabile celor atinse în
spaţiul montan cu altitudini de peste 1800-2000 m, unde se pot depăşi 160-180 mm.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006 este ilustrată în
Figura 41.

Fig. 41. Scenariul de hazard 15 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 100 ani, în condiţiile climatului actual (1961-2015) şi a
utilizării terenurilor în anul 2006.

Zona potenţial afectată

În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 85 LAU2 (Fig. 42) aparţinând judeţelor Argeş,
Bacău, Buzău, Dâmboviţa, Maramureş, Neamţ, Prahova, Vâlcea şi Vrancea, fiind localizate în
Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii
Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Obcina Feredeului.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 530 LAU2 (Fig. 42) aparţinând judeţelor Alba, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Gorj,
Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vaslui,
Vâlcea şi Vrancea. Teritoriul acestor LAU2 se întinde în Depresiunea Mehadica, Piemontul Motrului,
Dealurile Amaradiei, Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii
Buzăului, Munţii Teleajenului, Munţii Buzăului, Munţii Vrancei, estul Carpaţilor Moldovei, Obcinele
Bucovinei, Podişul Central Moldovenesc, Colinele Tutovei, Câmpia Moldovei, Carpaţii Maramureşului,
Podişul Someşean, Câmpia Transilvaniei.
Clasa de hazard mediu cuprinde 912 LAU2 (Fig. 42) incluse în judeţele Alba, Arad, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Dolj,
Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Satu Mare,
Sălaj, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea. LAU2 din clasa de hazard moderat sunt
localizate în Munţii Banatului, Munţii Apuseni, Podişul Someşean, Podişul Târnavelor, Dealurile
Crişanei, Subcarpaţii Transilvaniei, Carpaţii Maramureș ului şi Bucovinei, Munţii Vulcanici de Sud,
Podişul Moldovei, Câmpia Covurluiului, Podişul Babadagului, Podişul Mehedinţi, jumătatea nordică a
Piemontului Getic, sudul Subcarpaţilor Prahovei şi Buzăului.

95
 Fig. 42. Scenariul de hazard 15 agregat la nivel de UAT.

Impact potenţial
Peste 200 000 de locuitori sunt potenţial afectaţi în clasa de hazard foarte ridicat, cel mai mic
număr de locuitori fiind de 453 în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi cel mai mare de 6034 în oraşul
Slănic (judeţul Prahova). Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul
rural a 95,8% din populaţie şi a 4,2% în cel urban. Cele două oraşe aparţin categoriei demografice mici,
de sub 20 000 locuitori: Băile Govora şi Slănic (Prahova). Densitatea populaţiei este cuprinsă între
15,5 locuitori/km2 (comuna Izvoarele Sucevei, judeţul Suceava) şi 183,9 locuitori/km2 (Băile Govora,
judeţul Vâlcea).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat
acoperă o suprafaţă totală de 29 269 ha (1,6% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe
artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Vrancea,
Buzău, Prahova şi Dâmboviţa. Suprafeţe potenţial afectate apar şi în câteva localităţi din Bacău, Argeş,
Vâlcea, Neamţ, Suceava şi Maramureş.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 4 154,89 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 3,1%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 29 km,
neînregistrându-se nicio linie ferată magistrală.
Populaţia potenţial afectată în clasa de hazard ridicat variază între 269 locuitori în comuna Ceru-
Băcăinţi (județ ul Alba) şi 37 640 locuitori în municipiul Sighetu Marmaţiei (județ ul Maramureş),
totalizând peste 1 947 000 locuitori. Cele 35 de aşezări urbane se încadrează în două clase: 31 de oraşe
mici (sub 20 000 locuitori) şi 4 oraşe mijlocii (20 000-100 000 locuitori). Structura populaţiei pe medii de
rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 78,7% din populaţie şi a 21,3% în cel urban.
Densitatea populaţiei variază între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi, județ ul Alba) şi
892,6 locuitori/km2 (municipiul Câmpulung, județ ul Argeş).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 240 116 ha (16,0% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele situate în jumătatea
nordică a ţării (Suceava, Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Neamţ, Bacău). Clasa de hazard ridicat
afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Covasna, Vrancea, Buzău şi
Prahova.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 34 070 km, dintre care autostrăzile
deţin o lungime de 27,81 km, drumurile naţionale având o pondere de 6,0%. Căile ferate potenţial afectate
au o lungime totală de peste 1 746 km, liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 16,6% din total.

96
 În clasa de hazard mediu, populaţia potenţial afectată variază pe un ecart cuprins între 119
locuitori în comuna Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin) şi 324 576 locuitori în municipiul Cluj-Napoca,
totalizând peste 4 673 000 locuitori. Din totalul de 93 oraşe, 66 se încadrează clasei de oraşe mici
(sub 20 000 locuitori), 25 clasei mijlocii şi două – Botoşani şi Cluj-Napoca – încadrate clasei demografice
a oraşelor mari. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a
55,0% din populaţie şi 45,0% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 2,5 locuitori/km2 (comuna
Bulzeştii de Sus, județ ul Hunedoara) şi 2 624,5 locuitori/km2 (oraşul Bălan).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu
acoperă 422670 ha (28,2% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele
situate în centrul şi nordul ţării (Sibiu, Alba, Mureş, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş), dar şi în cele din
Moldova (Botoşani, Iaşi, Vaslui) sau sud-vestul ţării (Caraş-Severin, Mehedinţi, Gorj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de circa 60 977 km, dintre care autostrăzile
deţin o lungime de 74,09 km, drumurile naţionale având o pondere de 7,3%. Căile ferate potenţial afectate
au o lungime totală de circa 5 140 km, liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 35,2% din total.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi moderat pot afecta 1 527 LAU2, care
însumează peste 6 800 000 locuitori şi aproape 700 000 ha suprafeţe artificiale (Tabel 31).

Tabel 31. Impactul potenţial în scenariul 15

Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 85 2,7 200 000 1,0 29 269 1,6
Ridicat 530 16,6 1 947 000 9,7 240 116 16,0
Mediu 912 28,7 4 673 000 23,2 422 670 28,2
Total scenariu 15 1 527 48,0 6 820 000 33,9 692 055 45,8

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 100 ani.

Scenariul 16: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 100 ani, calculate pe baza datelor de observaţii meteorologice din perioada
1961-2015 în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Cantităţile maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu recurenţă mică, de 100 de ani,
evidenţiază incidenţa unor evenimente pluviale rare, din ecartul excedentar extrem. Comparativ cu
estimările cantitative din scenariile anterioare, distribuţia spaţială a celor cu revenire de 100 de ani
evidenţiază o restrângere vizibilă a arealelor afectate de cantităţi maxime de până la 100 mm,
corespunzătoare numai sectoarelor nordice şi centrale ale Podişului Transilvaniei şi Dealurilor de Vest,
regiuni încadrate claselor de hazard mediu spre redus la alunecări de teren. Cea mai mare parte a
teritoriului României şi în majoritatea arealelor cu hazard ridicat şi foarte ridicat la alunecări de teren,
cantităţile maxime de precipitaţii cumulate în intervale de trei zile consecutive variază între 100 şi 140
mm. Arealele cu susceptibilitate ridicată la alunecări de teren, respectiv, centrul Podişului Moldovei,
extremitatea vestică a Podişului Mehedinţi, sectorul subcarpatic cuprins între Olt şi Teleajen, rămân cele
mai expuse unor cantităţi maxime de precipitaţii în secvenţe temporale de 72 de ore în ecartul valoric de
140-160 mm. Astfel de cantităţi sunt extreme în raport cu recordurile istorice înregistrate în aceste areale
şi în raport cu lungimea secvenţei de timp considerate (trei zile). Totodată, acestea sunt comparabile celor
atinse în spaţiul montan cu altitudini de peste 1800-2000 m, unde se pot depăşi 160-180 mm.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 43.

97
Fig. 43. Scenariul de hazard 16 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 100 ani, în condiţiile climatului actual (1961-2015) şi a
utilizării viitoare a terenurilor (anul 2050).

Zona potenţial afectată

În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 92 unităţi LAU2 din 11 judeţe (Fig. 44): Argeş,
Bacău, Buzău, Dâmboviţa, Gorj, Maramureş, Neamţ, Prahova, Suceava, Vâlcea şi Vrancea, fiind
localizate în Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului,
Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Obcina Feredeului.
Clasa de hazard ridicat cuprinde 472 unităţi LAU2 din 26 judeţe (Fig. 44): Alba, Argeş, Bacău,
Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Gorj, Harghita,
Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui şi
Vrancea. Acestea se suprapun peste Depresiunea Mehadica, Piemontul Motrului, Dealurile Amaradiei,
Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Munţii
Teleajenului, Munţii Buzăului, Munţii Vrancei, estul Carpaţilor Moldovei, Obcinele Bucovinei, Podişul
Central Moldovenesc, Colinele Tutovei, Câmpia Moldovei, Carpaţii Maramureşului, Podişul Someşean şi
Câmpia Transilvaniei.
Clasa de hazard mediu cuprinde 924 unităţi LAU2 incluse în 33 judeţe (Fig. 44): Alba, Arad,
Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna,
Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ,
Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea sunt
localizate în Munţii Banatului, Munţii Apuseni, Podişul Someşean, Podişul Târnavelor, Dealurile
Crişanei, Subcarpaţii Transilvaniei, Carpaţii Maramureș ului şi Bucovinei, Munţii Vulcanici de Sud,
Podişul Moldovei, Câmpia Covurluiului, Podişul Babadagului, Podişul Mehedinţi, jumătatea nordică a
Piemontului Getic, sudul Subcarpaţilor Prahovei şi Buzăului.

98
 Fig. 44. Scenariul de hazard 16 agregat la nivel de UAT.

Impact potenţial
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi 237 199 locuitori, dintre care 228 716
locuitori în mediu rural (96,4% din total) cel mai mic număr de locuitori fiind de 453 în comuna Pardoşi
(judeţul Buzău) şi cel mai mare de 6 034 în oraşul Slănic (judeţul Prahova). Structura populaţiei pe medii
de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 95,8% din populaţie şi a 4,2% în cel urban. Cele
două oraşe aparţin categoriei demografice mici, de sub 20 000 locuitori: Băile Govora şi Slănic.
Densitatea medie a populaţiei este de 68,6 locuitori/km2, fiind cuprinsă între 15,5 locuitori/km2 (comuna
Izvoarele Sucevei, judeţul Suceava) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora, judeţul Vâlcea).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 37 773 ha (2,5% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Vrancea, Buzău, Prahova,
Dâmboviţa şi Bacău. Suprafeţe potenţial afectate apar şi în câteva localităţi din Argeş, Vâlcea, Suceava,
Maramureş şi Neamţ.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 4 739,64 km, dintre care drumuri naţionale
147,36 km (3,11% din total), drumuri judeţene 713,31 km iar drumuri comunale 857,39 km. Căile ferate
potenţial afectate au o lungime totală de 29,58 km, neînregistrându-se nici o linie ferată magistrală.
Clasa de hazard ridicat cuprinde 1 745 203 locuitori potenţial afectaţi, dintre care 1 351 692
locuitori în mediul rural (77,45% din total, 440 unităţi LAU2). Acestea variază ca mărime demografică
între 269 locuitori (comuna Ceru Băcăinţi, județ ul Alba) şi 10 685 locuitori (comuna Apahida, județ ul
Cluj); 20 comune se situează sub plafonul demografic de 1 000 locuitori (dintre care una sub 500
locuitori) iar 3 au peste 10 000 locuitori Sunt 31 oraşe cu o populaţie totală de 393 511 locuitori, acestea
variind ca mărime demografică între 3 305 locuitori (Dragomireşti, județ ul Maramureş) şi 37 640
locuitori (Sighetu Marmaţiei, județ ul Maramureş). Densitatea medie a populaţiei este de
63,9 locuitori/km2 cu valori cuprinse la nivel de LAU2 între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru Băcăinţi,
județ ul Alba) şi 892,6 locuitori/km2 (municipiul Câmpulung).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă 226376
ha (14,8% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse
în această clasă se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele situate în jumătatea nordică a ţării (Suceava,
Neamţ, Cluj, Sălaj, Maramureş, Bistriţa-Năsăud) cât şi în judeţele Vrancea, Bacău, Buzău şi Vaslui. Clasa

99
de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Argeş, Vâlcea,
Alba şi Prahova.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 30 430,42 km, dintre care autostrăzi 26,01
km (0,08% din total), drumuri naţionale 1 895,51 km (6,23% din total), drumuri judeţene 4 846,03 km iar
drumuri comunale 3 734,63 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 634,83 km, din
care 270,75 linie ferată magistrală (16,56% din total).
Populaţia totală potenţial afectată în clasa de hazard mediu este de 4 674 683 locuitori, dintre
care mai mult de jumătate (2 608 436 locuitori, 55,8%) în mediul rural. Comunele (834 LAU2) sunt
cuprinse între 119 locuitori (Brebu Nou, județ ul Caraş-Severin) şi 22 813 locuitori (Floreşti, județ ul
Cluj), 29 situându-se sub plafonul demografic de 1 000 locuitori, iar la polul opus, 101 depăşind 5 000
locuitori (dintre care 7 au peste 10 000 locuitori). Spaţiul urban potenţial afectat cuprinde 89 LAU2 cu o
populaţie totală de 2 066 247 locuitori (44,2% din total), ce variază între 1 641 locuitori (Băile Tuşnad,
județ ul Harghita) şi 324 576 locuitori (municipiul Cluj-Napoca); 38 oraşe se situează sub plafonul
demografic de 10 000 locuitori, iar 11 depăşesc 50 000 locuitori (dintre care 2 au peste 100 000 locuitori).
Densitatea medie a populaţiei este de 78,2 locuitori/km2 cu valori cuprinse între 2,5 locuitori/km2
(comuna Bulzeştii de Sus, județ ul Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă 434 435
ha (28,4% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate în centrul şi
nordul ţării (Sibiu, Alba, Mureş, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Sălaj), dar şi în cele din Moldova
(Botoşani, Iaşi, Vaslui, Bacău) sau sud-vestul ţării (Caraş-Severin, Mehedinţi, Gorj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 61 076,14 km, dintre care autostrăzi 71,91
km (0,12% din total), drumuri naţionale 4 357,05 km (7,13% din total), drumuri judeţene 9 878,34 km iar
drumuri comunale 7 494,75 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 023,43 km, din
care 1 726,87 linie ferată magistrală (34,38% din total).
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi moderat pot afecta 1 488 LAU2, care
însumează peste 6 600 000 locuitori şi peste 690 000 ha reprezentate de suprafeţe artificiale (Tabel 32).

Tabel 32. Impactul potenţial în scenariul 16

Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 92 2,89 237 199 1,18 37 773 2,5
Ridicat 472 14,84 1 745 203 8,67 226 376 14,8
Moderat 924 29,05 4 674 683 23,23 434 435 28,4
Total scenariu 16 1 488 46,78 6 657 085 33,08 698 584 45,7

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 100 ani.

Scenariul 17: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 1 000 ani, calculate pe baza datelor de observaţii meteorologice din
perioada 1961-2015 în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Perioada de recurenţă de 1 000 de ani, deşi este una puţin utilizată în practica meteorologică
datorită gradului mare de incertitudini asociat estimărilor statistice, evidenţiază evenimente pluviometrice
cu totul excepţionale din punct de vedere probabilistic în raport cu valorile măsurate în cadrul şirurilor de
observaţii meteorologice istorice (1961-2015). Cu toate acestea, cantităţile maxime estimate în secvenţe
temporale de 72 de ore cu această revenire nu depăşesc cu mult valoarea maximă a ecartului de variaţie
corespunzător perioadei de revenire precedente (100 de ani), utilizată în mod obişnuit în calculul valorilor
celor mai extreme din şiruri de observaţii mai mici de 50-60 de ani. În acest scenariu de hazard, factorul
100
pregătitor/declanşator climatic prezintă o distribuţie generalizată a ecartului valoric 140-180 mm în
regiunile extracarpatice sudice (sectoare extinse din Subcarpaţii Curburii şi Getici, Piemontul Getic şi
Mehedinţi) şi estice (Subcarpaţii Moldovei, Podişul Moldovei), în cadrul cărora clasele superioare de
hazard la alunecări sunt bine reprezentate spaţial. În cadrul aceloraşi regiuni, local, cantităţile maxime de
precipitaţii cumulate în 72 de ore pot depăşi conform estimărilor valori excepţionale de peste 180-200
mm, similare arealelor montane joase şi mijlocii, care indică limitele superioare ale variaţiei factorului
pregătitor/declanşator în domeniul excedentar extrem potenţial induse de o instabilitate atmosferică
accentuată şi persistentă. Excepţional, pe areale foarte restrânse din centrul Podişului Moldovei şi
Subcarpaţii cuprinşi între râurile Râmnicu Sărat şi Bistriţa, cantităţile maxime de precipitaţii estimate pot
depăşi izolat 220 mm, comparabile cu cele estimate pentru unele areale carpatice înalte. Sectoarele
nordice şi centrale ale Podişului Transilvaniei şi Dealurilor de Vest, încadrate claselor de hazard mediu
spre ridicat, rămân cel mai puţin expuse factorului pluviometric pregătitor/declanşator selectat, cu
cantităţi maxime mai reduse, de 100-140 mm.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006este ilustrată în
Figura 45.

Fig. 45. Scenariul de hazard 17 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 1 000 ani, în condiţiile climatului actual (1961-2015) şi
a utilizării terenurilor în anul 2006.

Zona potenţial afectată

În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 159 LAU2 (Fig. 46). Acestea sunt localizate în
Carpaţii Orientali, cu o extindere maximă în Carpaţii Curburii, pentru ca apoi arealul să se restrângă către
Carpaţii Merdionali.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 537 LAU2 (Fig. 46), localizate în: izolat în Podişul
Mehedinţi, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Getici, parţial Subcarpaţii de Curbură, cea mai mare parte
a ramei exterioare a Carpaţilor Orientali, sud-estul Munţilor Apuseni, Podişul Târnavelor, Câmpia
Transilvaniei, Podişul Someşan, parţial Podişul Moldovei.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 852 LAU2 (Fig. 46), localizate în: Munţii Banatului,
versanţii sudici ai Carpaţilor Meridionali, izolat Subcarpaţii Getici, Piemontul Getic, rama exterioară a
Subcarpaţilor de Curbură, izolat în Podişului Dobrogei de Nord, în Podişului Moldovei, în Dealurilor de
Vest, Depresiunea Transilvaniei.

101
 Fig. 46. Scenariul de hazard 17 agregat la nivel de UAT.

Impact potenţial
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 505 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 21787 în oraşul Moineşti (județ ul Bacău), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (județ ul Buzău) - 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (92%).
Există 6 oraşe, care totalizeză o populaţie de 46 887 locuitori: 5 oraşe sunt mici (sub 10 000 locuitori) şi
doar Moineşti are peste 20 000 locuitori (oraş mijlociu, cu 21 787 locuitori). Densitatea populaţiei este
cuprinsă între 7,4 locuitori/km2 (comuna Gura Teghii, județ ul Buzău) şi 475,4 locuitori/km2 (oraşul
Moineşti).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat
acoperă o suprafaţă totală de 66 526 ha (4,4% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe
artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Buzău,
Vrancea, Neamţ, Suceava, Bacău, Prahova şi Dâmboviţa. Suprafeţe potenţial afectate apar şi în câteva
localităţi din Argeş, Vâlcea, Maramureş şi Vaslui.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 10 116 km, dintre care drumuri naţionale
635,88 km, ceea ce reprezintă 6,2 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală
destul de redusă, de 244 km, neexistând linii magistrale.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 2 200 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 106 847 în municipiul Botoşani, minimul înregistrându-se în comuna Ceru-Băcăinţi
(județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (69,5 %). Din cele
40 de municipii şi oraşe, 32 intră în categoria oraşelor mici şi 7 sunt mijlocii şi numai mun. Botoşani are
peste 1 00000 locuitori Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-
Băcăinţi) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 248 429 ha (16,6% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2 din Moldova (judeţele Vaslui,
Botoşani, Bacău, Neamţ, Suceava), Transilvania (judeţele Cluj, Mureş, Bistriţa-Năsăud) şi Maramureş.
Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Braşov,
Covasna, Buzău, Vâlcea, Alba şi Prahova.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 33 448 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 5,8 % (1 959 km). Autostrăzile au o lungime de numai 28 km. Căile ferate
potenţial afectate au o lungime totală de 1 839 km, dintre care liniile magistrale au o lungime de 380 km,

102
ceea ce reprezintă 20,5 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri
comunale şi alte tipuri de drumuri.
Clasa de hazard mediu cumulează peste 4 200 000 de locuitori potenţial afectaţi, numărul maxim
de locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în
comuna Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin)– 119 locuitori, populaţia din mediul urban deţinând 44,2%
din totalul populaţiei. Din cele 87 aşezări urbane, 64 se încadrează în categoria oraşelor mici, 22 se
încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 1 oraşe intră în categoria celor mari (municipiul Cluj Napoca).
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, județ ul Hunedoara)
şi 2 624,5 locuitori/km2 (oraşul Bălan,județ ul Harghita).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu
acoperă 391 279 ha (26,1% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele
situate în centrul, nordul şi nord-vestul ţării (Sibiu, Alba, Mureş, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Sălaj,
Bihor), cele din Moldova (Botoşani, Iaşi, Vaslui, Bacău, Suceava) şi sud-vestul ţării (Caraş-Severin,
Mehedinţi, Gorj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 57 198 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 7,2 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de 74 km.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 001 km, dintre care liniile magistrale au o lungime
de 1 781 km, ceea ce reprezintă 35,6 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 548 LAU2, care
însumează circa 7 000 000 locuitori şi peste 700 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii (Tabel 33).

Tabel 33. Impactul potenţial în scenariul 17

Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 159 4,99 505758 2,5 66 526 4,4
Ridicat 537 16,8 2201837 10,9 248 429 16,6
Mediu 852 26,7 4299322 21,36 391 279 26,1
Total scenariu 17 1548 48,49 7006917 34,76 706 234 47,1

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 100 ani.

Scenariul 18: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 1 000 ani, calculate pe baza datelor de observaţii meteorologice din
perioada 1961-2015 în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Perioada de recurenţă de 1 000 de ani, deşi este una puţin utilizată în practica meteorologică
datorită gradului mare de incertitudini asociat estimărilor statistice, evidenţiază evenimente pluviometrice
cu totul excepţionale din punct de vedere probabilistic în raport cu valorile măsurate în cadrul şirurilor de
observaţii meteorologice istorice (1961-2015). Cu toate acestea, cantităţile maxime estimate în secvenţe
temporale de 72 de ore cu această revenire nu depăşesc cu mult valoarea maximă a ecartului de variaţie
corespunzător perioadei de revenire precedente (100 de ani), utilizată în mod obişnuit în calculul valorilor
celor mai extreme din şiruri de observaţii mai mici de 50-60 de ani. În acest scenariu de hazard, factorul
pregătitor/declanşator climatic prezintă o distribuţie generalizată a ecartului valoric 140-180 mm în
regiunile extracarpatice sudice (sectoare extinse din Subcarpaţii Curburii şi Getici, Piemontul Getic şi
Mehedinţi) şi estice (Subcarpaţii Moldovei, Podişul Moldovei), în cadrul cărora clasele superioare de
hazard la alunecări sunt bine reprezentate spaţial. În cadrul aceloraşi regiuni, local, cantităţile maxime de
precipitaţii cumulate în 72 de ore pot depăşi conform estimărilor valori excepţionale de peste 180-200
mm, similare arealelor montane joase şi mijlocii, care indică limitele superioare ale variaţiei factorului
103
pregătitor/declanşator în domeniul excedentar extrem potenţial induse de o instabilitate atmosferică
accentuată şi persistentă. Excepţional, pe areale foarte restrânse din centrul Podişului Moldovei şi
Subcarpaţii cuprinşi între râurile Râmnicu Sărat şi Bistriţa, cantităţile maxime de precipitaţii estimate pot
depăşi izolat 220 mm, comparabile cu cele estimate pentru unele areale carpatice înalte. Sectoarele
nordice şi centrale ale Podişului Transilvaniei şi Dealurilor de Vest, încadrate claselor de hazard mediu
spre ridicat, rămân cel mai puţin expuse factorului pluviometric pregătitor/declanşator selectat, cu
cantităţi maxime mai reduse, de 100-140 mm.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 47.

Fig. 47. Scenariul de hazard 18 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 1 000 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050) şi a
utilizării viitoare a terenurilor (anul 2050).

Zona potenţial afectată

În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 171 LAU2 (Fig. 48), localizate pe versanţii estici a
Carpaţilor Orientali, cu o extindere maximă în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii, şi cu o prelungire către
Subcarpaţii Getici.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 486 LAU2 (Fig. 48), localizate în: cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Getici, izolat pe versanţii estici şi sud-estici ai Subcarpaţilor Curburii, cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Moldovei, în Carpaţii Orientali, Colinele Tutovei, parţial Colinele Fălciului, parţial Podişul
Central Moldovenesc, parţial vestul Câmpiei Moldovei, Cîmpia Transilvaniei, Podişul Someşan, sud-estul
Munţilor Apuseni, numeroase depresiuni şi culoare intramontane.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 859 LAU2 (Fig. 48), localizate în: Munţii Banatului, nordul
Podişului Getic, sud-estul Carpaţilor Meridionali, izolat în Subcarpaţii Getici, rama exterioară a
Subcarpaţilor de la Curbură, rama interioară a Carpaţilor Orientali, izolat în Podişul Dobrogei de Nord,
parţial Subcarpaţii Moldovei, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, partea centrală şi nordică a
Dealurilor de Vest, cea mai mare parte a Munţilor Apuseni, depresiuni şi culoare intramontane, Podişul
Târnavelor, Subcarpaţii Transilvaniei şi Podişul Someşan.

104
 Fig. 48. Scenariul de hazard 18 agregat la nivel de UAT.

Impact potenţial
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 551 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 21787 în municipiul Moineşti (județ ul Bacău), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (județ ul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (91,4%).
Cele 6 aşezări urbane, se încadrează astfel: 5 intră în categoria oraşelor mici, iar municipiul Moineşti se
încadrează în categoria oraşelor mijlocii. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,4 locuitori/km2
(comuna Gura Teghii, județ ul Buzău) şi 475,4 locuitori/km2 (municipiul Moineşti).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 82 982 ha (5,4% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Vrancea, Buzău, Bacău,
Neamţ şi Suceava. Suprafeţe potenţial afectate apar şi în localităţile din Prahova, Dâmboviţa, Argeş,
Vâlcea, Maramureş, Vaslui şi Gorj.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 10 879,4 km, dintre care drumuri naţionale
679 km, ceea ce reprezintă un procent de 6,2 %. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală destul
de redusă, 244 km, lipsind liniile magistrale. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 1 877 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 85 055 în municipiul Piatra Neamţ (județ ul Neamţ), minimul înregistrându-se în
comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul
rural (72,9%). Din cele 35 de municipii şi oraşe, 30 intră în categoria oraşelor mici, iar 5 în categoria
oraşelor mijlocii. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi) şi
1097,9 locuitori/km2 (Municipiul Piatra Neamţ).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă 230 606
ha (15,1% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse
în această clasă se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele din nordul ţării (Cluj, Sălaj, Bistriţa-Năsăud,
Maramureş), Moldova (judeţele Vaslui, Botoşani, Neamţ, Bacău. Clasa de hazard ridicat afectează
suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Harghita, Buzău, Suceava şi
Braşov.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 30 099 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 6 % (1 795 km). Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de

105
26 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1801,6 km, dintre care liniile magistrale au o
lungime de 26 km, ceea ce reprezintă 6,6%. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
Clasa de hazard mediu cumulează peste 4 340 000 de locuitori potenţial afectaţi, numărul maxim
de locuitori fiind de 324576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în
comuna Brebu Nou – 119 locuitori (județ ul Caraş-Severin), populaţia din mediul rural deţinând un
procent de 32,7 % din totalul populaţiei. Din cele 87 aşezări urbane, 62 se încadrează în categoria oraşelor
mici, 23 se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 intră în categoria oraşelor mari, fiind vorba de
municipiile Botoşani şi Cluj Napoca. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna
Bulzeştii de Sus, județ ul Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (Botoşani).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă 398 243
ha (26,0% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate în centrul,
nordul şi nord-vestul ţării (Sibiu, Alba, Mureş, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Sălaj, Bihor), cele din
Moldova (Botoşani, Iaşi, Vaslui, Suceava), sudul şi sud-vestul ţării (Caraş-Severin, Mehedinţi, Gorj,
Vâlcea, Argeş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 56 924 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 7,1 % (4 070,3 km). Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă
de doar 72 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 4 787,6 km, dintre care liniile
magistrale au o lungime de 1 684 km, ceea ce reprezintă 35,1 %. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 516 LAU2, care
însumează aproape 7 000 000 locuitori şi circa 700 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii (Tabel 34).

Tabel 34. Impactul potenţial în scenariul 18

Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 171 5,37 551 414 2,74 82 982 5.4
Ridicat 486 15,2 1 877 909 9,33 230 606 15.1
Mediu 859 27 4 342 975 21,5 398 243 26.0
Total scenariu 18 1 516 44,57 6 772 298 33,57 711 831 46,5

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 1 000 ani.

Scenariul 19: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 10 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
În cadrul acestui scenariu de risc, condiţiile climatului viitor estimate în baza scenariului climatic
RCP4.5 indică o uşoară tendinţă de scădere a cantităţilor de precipitaţii extreme (maxime în 72 de ore) cu
perioadă de revenire de 10 ani, în raport cu perioada de referinţă 1971-2000. Această tendinţă se
manifestă mai pregnant în condiţiile climatului viitor estimat de modelul „uscat”, sugerând o restrângere a
arealelor cu cantităţi mai mici de 70 mm indicatoare a unei expuneri potenţiale mai reduse la alunecări de
teren, cel mai vizibil, în unele areale din Podişul Someşan şi în Dealurile de Vest, regiuni încadrate
claselor de hazard predominant mediu la alunecări de teren. Modelul „umed” păstrează o distribuţie în
mare parte similară claselor valorice din perioada de referinţă. Conform acestui model, arealele
subcarpatice din Moldova (hazard mare şi foarte mare) prezintă o susceptibilitate mai mare la producerea

106
alunecărilor de teren din perspectiva factorului pluviometric, care în această regiune prezintă cantităţi
cuprinse între 120 şi 170 mm.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006este ilustrată în
Figura 49.

Fig. 49. Scenariul de hazard 19 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 10 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării
terenurilor în anul 2016.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 66 LAU2 din 8 judeţe (Fig. 50), dintre care: 5 în
Argeş, 3 în Bacău, 14 Buzău, 13 în Dâmboviţa, 1 în Neamţ, 14 în Prahova, 2 în Vâlcea şi 14 în Vrancea.
Acestea sunt localizate astfel: izolat în Subcarpaţii Getici, parţial în Subcarpaţii de Curbură (Subcapraţii
Prahovei, Buzăului şi Vrancei), izolat în câteva localităţi din Subcarpaţii Moldovei.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 447 LAU2 din 26 judeţe (Fig. 50), dintre care: 18 în Alba,
19 în Argeş, 49 în Bacău, 26 în Bistriţa-Năsăud, 18 în Botoşani, 4 în Braşov, 22 în Buzău, 2 în
Caraş-Severin, 27 în Cluj, 13 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 9 în Gorj, 12 în Harghita, 3 în Hunedoara, 8 în
Iaşi, 21 în Maramureş, 4 în Mehedinţi, 8 în Mureş, 36 în Neamţ, 33 în Prahova, 5 în Sălaj, 4 în Sibiu, 31
în Suceava, 21 în Vâlcea, 32 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: izolat în nord-vestul
podişului Getic, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Getici, exceptând vestul acestora, parţial Subcarpaţii
de la Curbură, nord-vestul şi rama exterioară a Carpaţilor Orientali, partea centrală a Podişului Moldovei
şi izolat partea centrală din nordul aceluiaşi podiş, rama internă a Subcarpaţilor Moldovei, depresiuni şi
culoare intramontane, parţia sud-estul Munţilor Apuseni, partea central-nordică şi izolat în sudul
Depresiunii şi Subcarpaţilor Transilvaniei.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 975 LAU2 din 32 judeţe (Fig. 50), dintre care: 46 în Alba,
8 în Arad, 27 în Argeş, 31 în Bacău, 31 în Bihor, 30 în Bistriţa-Năsăud, 50 în Botoşani, 27 în Braşov, 9
în Buzău, 33 în Caraş-Severin, 41 în Cluj, 23 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 5 în Dolj, 11 în Galaţi, 40 în
Gorj, 28 în Harghita, 32 în Hunedoara, 63 în Iaşi, 34 în Maramureş, 31 în Mehedinţi, 83 în Mureş, 23 în
Neamţ, 13 în Prahova, 49 în Sălaj, 9 în Satu Mare, 38 în Sibiu, 46 în Suceava, 5 în Timiş, 6 în Tulcea, 39
în Vâlcea, 42 în Vaslui şi 12 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: Podişul Mehedinţi, rama internă a
Podişului Getic, rama exterioară a Subcarpaţilor de la Curbură, partea centrală a Podişului Dobrogei de
Nord, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, parţial Subcarpaţii Moldovei, rama vestică a Carpaţilor
Orientali, cea mai mare parte a Depresiunii şi Subcarpaţilor Transilvaniei, cea mai mare parte a Munţilor
Apuseni, partea centrală şi nordică a Dealurilor de Vest, depresiuni şi culoare intramontane, parţial sudul
Carpaţilor Meridionali.

107
 Fig. 50. Scenariul de hazard 19 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 25 LAU2 din 8 judeţe (Fig. 51), dintre care: 1 în
judeţul Argeş, 3 în Bacău, 2 în Buzău, 1 în Maramureş, 1 în Neamţ, 2 în Prahova, 1 în Suceava, şi 14 în
Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: în Subcarpaţii Vrancei, câteva localităţi izolate în Subcarpaţii
Buzăului şi Prahovei, câteva localităţi izolate în Subcarpaţii Moldovei, izolat Obcinele Bucovinei.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 475 LAU2 din 21 judeţe (Fig. 51), dintre care: 13 în Alba,
23 în Argeş, 48 în Bacău, 29 în Bistriţa-Năsăud, 18 în Botoşani, 4 în Braşov, 33 în Buzău, 2 în Caraş-
Severin, 32 în Cluj, 13 în Covasna, 20 în Dâmboviţa, 9 în Gorj, 13 în Harghita, 3 în Hunedoara, 4 în Iaşi,
2 în Maramureş, 3 în Mehedinţi, 7 în Mureş, 34 în Neamţ, 43 în Prahova, 14 în Sălaj, 2 în Sibiu, 30 în
Suceava, 22 în Vâlcea, 21 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: izolat în vestul
Piemontului Getic, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Getici, exceptând vestul acestora, cea mai mare
parte a Subcarpaţilor de la Curbură, mai puţin rama internă a subcarpaţilor Vrancei, rama externă a
Carpaţilor Orientali, partea nordică şi centrală a Podişului Moldovei, partea central-nordică a Depresiunii
şi Subcarpaţilor Transilvaniei, sud-estul Munţilor Apuseni, depresiuni şi culoare intramontane.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 987 LAU2 din 33 judeţe (Fig. 51), dintre care: 52 în Alba,
8 în Arad, 26 în Argeş, 31 în Bacău, 32 în Bihor, 27 în Bistriţa-Năsăud, 50 în Botoşani, 26 în Braşov, 10
în Buzău, 34 în Caraş-Severin, 36 în Cluj, 23 în Covasna, 12 în Dâmboviţa, 5 în Dolj, 11 în Galaţi, 40 în
Gorj, 28 în Harghita, 31 în Hunedoara, 67 în Iaşi, 32 în Maramureş, 32 în Mehedinţi, 84 în Mureş, 25 în
Neamţ, 15 în Prahova, 41 în Sălaj, 9 în Satu Mare, 40 în Sibiu, 46 în Suceava, 5 în Timiş, 5 în Tulcea, 41
în Vâlcea, 51 în Vaslui şi 12 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: cea mai mare parte a Munţilor
Banatului, Podişul Mehedinţi, rama internă a Podişului Getic, rame externă a Subcarpaţilor de la Curbură,
partea centrală a Podişului Dobrogei de Nord şi Centrale, cea mai mare parte a Podişului Moldovei,
parţial rama externă a Subcarpaţilor Moldovei, parţial rama internă a Carpaţilor Orientali, parţial sudul
Carpaţilor Meridionali, cea mai mare parte a Depresiunii şi Subcarpaţilor Transilvaniei, cea mai mare
parte a Munţilor Apuseni, parţial partea de nord şi centrală a Dealurilor de Vest.

108
 Fig. 51. Scenariul de hazard 19 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 160 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 6 034 în oraşul Slănic (județ ul Prahova), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (județ ul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (94,9%).
Cele două aşezări urbane, intră în categoria oraşelor mici, fiind vorba de oraşul Slănic cu 6 034 de
locuitori şi oraşul Băile Govora cu 2 449 locuitori. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 16,1
locuitori/km2 (comuna Andreiaşu de Jos, județ ul Vrancea) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 23 623 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de hazard
foarte ridicat se găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (8 147 ha), Vrancea (4 959 ha),
Prahova (4 125 ha), Dâmboviţa (4 108 ha) şi Argeş (1 565 ha). În judeţele Neamţ şi Vâlcea, suprafeţele
artificiale potenţial afectate sunt de 365 ha şi 354 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 3 351 km, dintre care drumurile naţionale
112 km, ceea ce reprezintă un procent de 3,34 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de
drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală
destul de redusă, 28,50 km, lipsind liniile magistrale.
Clasa de hazard ridicat cumulează peste 1 600 000 de locuitori potenţial afectaţi, numărul maxim
de locuitori fiind de 27 359 în municipiul Curtea de Argeş (județ ul Ageş), minimul înregistrându-se în
comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul
rural (81,39%). Din cele 28 de municipii şi oraşe, 26 intră în categoria oraşelor mici, iar 2 în categoria
oraşelor mijlocii (Moineşti şi Curtea de Argeş). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2
(comuna Ceru-Băcăinţi) şi 567,7 locuitori/km2 (oraşul Vălenii de Munte, județ ul Prahova).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 204 466 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Bacău (28 747 ha) şi Neamţ (23 187 ha). Clasa de hazard ridicat
afectează arii întinse de suprafeţe artificiale şi în cadrul LAU2 din judeţele Suceava (18 077 ha), Vaslui
(15 774 ha), Cluj (14 884 ha), Prahova (13 361 ha), Buzău (12 766 ha) şi Botoşani (11 156 ha). În 14
judeţe (Argeş, Bistriţa-Năsăud, Vâlcea, Harghita, Covasna, Maramureş, Gorj, Alba, Vrancea, Iaşi,
Dâmboviţa, Mureş, Sălaj şi Mehedinţi), suprafeţele artificiale potenţial afectate, incluse în clasa de hazard
ridicat, variază între 8 259 ha şi 1 547 ha. În judeţele Sibiu, Braşov, Hunedoara şi Caraş-Severin,
suprafeţele artificiale potenţial afectate variază între 922 ha şi 195 ha.

109
 Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 28 745 km, dintre care drumurile naţionale
au o lungime de 1712 km, ceea ce reprezintă un procent de 5,95 %. Autostrăzile potenţial afectate se
întind pe o distanţă redusă de doar 17 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1383
km, dintre care liniile magistrale au o lungime de 240 km, ceea ce reprezintă 17,35%.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 600 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou – 119 locuitori (județ ul Caraş-Severin), populaţia din mediul rural deţinând un procent de
56,8 % din totalul populaţiei. Din cele 89 aşezări urbane, 64 se încadrează în categoria oraşelor mici, 23
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 intră în categoria oraşelor mari, fiind vorba de municipiile
Botoşani şi Cluj Napoca. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de
Sus, județ ul Hunedoara) şi 2 624,5 locuitori/km2 (oraşul Bălan, județ ul Harghita).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
444 408 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şapte judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 34 987 ha, Iaşi 33 477 ha, Mureş 32 196 ha, Suceava
29 754 ha, Cluj 27 356 ha, Sălaj 23 445 ha şi Vaslui 20 415 ha), la care se adaugă judeţul Gorj cu
23 207 ha. În 12 judeţe (Hunedoara, Vâlcea, Neamţ, Bacău, Maramureş, Alba, Sibiu, Harghita,
Mehedinţi, Argeş, Bistriţa-Năsăud şi Bihor), suprafeţele artificiale potenţial afectate se încadrează între
19 587 ha şi 10 586 ha. Suprafeţe artificiale potenţial afectate, cuprinse între 7 227 ha şi 1 273 ha s-au
înregistrat în cadrul LAU2 din alte în alte 13 judeţe (Braşov, Caraş-Severin, Covasna, Prahova, Vrancea,
Dâmboviţa, Galaţi, Buzău, Arad, Satu Mare, Tulcea, Dolj şi Timiş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 64 111 km, dintre care drumurile naţionale
au un total de 4 552 km, ceea ce reprezintă un procent de 7,10 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind
pe o distanţă redusă de doar 77 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 138 km, dintre
care liniile magistrale au o lungime de 1 719 km, ceea ce reprezintă 33,45 %. Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 488 LAU2, care
însumează aproape 6 500 000 locuitori şi 670 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 35).

Tabel 35. Impactul potenţial în scenariul 19 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suptafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 66 2,07 164 956 0,81 23 623 1,6
Ridicat 447 14,05 1 617 931 8,04 204 466 13,6
Mediu 975 30,65 4 680 207 23,25 444 408 29,6
Total scenariu 19 1 488 46,77 6 463 094 21,1 672 497 44,8

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 58 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 6 034 în oraşul Slănic (județ ul Prahova), minimul înregistrându-se în comuna Valea
Salciei (județ ul Buzău) – 776 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(89,71%). Singurul oraş se încadrează în categoria oraşelor mici şi anume oraşul Slănic cu 6 034 locuitori.
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 15,5 locuitori/km2 (comuna Izvoarele Sucevei, județ ul Suceava)
şi 153,9 locuitori/km2 (oraşul Slănic).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 8 274 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de hazard
foarte ridicat se găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Vrancea (4 959 ha) şi Buzău (1 938 ha).
110
Suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de risc foarte ridicat, se găsesc şi în cadrul LAU2
din judeţele Prahova (576 ha), Neamţ (265 ha), Buzău (191 ha), Argeş (112 ha), Maramureş (108 ha) şi
Suceava (25 ha).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 1 453 km, dintre care drumurile naţionale
85 km, ceea ce reprezintă un procent de 5,84 %. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală destul
de redusă, de doar 10 km, în oraşul Slănic, Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 1 600 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 37 640 în municipiul Sighetul Marmaţiei (județ ul Maramureş), minimul înregistrându-
se în comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în
mediul rural (82,15 %). Din cele 27 de municipii şi oraşe, 24 intră în categoria oraşelor mici, iar 3 se
încadrează în categoria oraşelor mijlocii. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2
(comuna Ceru-Băcăinţi) şi 475,4locuitori/km2 (municipiul Moineşti, județ ul Bacău).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 216 452 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2
din judeţele Bacău (28 447 ha) şi Neamţ (23 907 ha). Clasa de hazard ridicat este prezentă pe suprafeţe
întinse şi în cadrul LAU2 din judeţele Buzău (18 425 ha), Suceava (18 052 ha), Cluj (17 654 ha), Prahova
(15 745 ha), Vaslui (11 201 ha) şi Botoşani (11 156 ha). În 14 judeţe (Argeş, Bistriţa-Năsăud, Vâlcea,
Dâmboviţa, Maramureş, Sălaj, Harghita, Covasna, Vrancea, Gorj, Alba, Iaşi, Mehedinţi şi Braşov),
suprafeţele artificiale potenţial afectate incluse în clasa de hazard ridicat, variază între 9 712 ha şi
1 056 ha. În judeţele Hunedoara, Sibiu şi Caraş-Severin, suprafeţele artificiale potenţial afectate se
situează sub 700 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 30 002 km, dintre care drumurile naţionale
cu o lungime de 1 743 reprezintă un procent de 5,80 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o
distanţă redusă de 16,7 km (pe raza judeţului Cluj). Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de
1 323 km, dintre care liniile magistrale au o lungime de 226 km, ceea ce reprezintă 17,08 %. Celelalte
categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 200 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin)– 119 locuitori, populaţia din mediul rural deţinând un procent de
55,46 % din totalul populaţiei. Din cele 92 aşezări urbane, 67 se încadrează în categoria oraşelor mici, 23
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar două oraşe intră în categoria celor mari, fiind vorba de
municipiile Botoşani şi Cluj Napoca. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna
Bulzeştii de Sus, județ ul Hunedoara) şi 2 624,5 locuitori/km2 (oraşul Bălan, județ ul Harghita).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări i miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
448 355 ha. Suprafeţe artificiale potenţial afectate, mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard
mediu se întâlnesc în cadrul LAU2 din şase judeţe situate în estul şi centrul ţării (Iaşi 35 214, Botoşani 34
987 ha, Mureş 32 340 ha, Suceava 29 754 ha, Cluj 24 586 ha şi Vaslui 23 999 ha), la care se adaugă
judeţul Gorj (24 254 ha). În 12 judeţe (Hunedoara, Vâlcea, Alba, Neamţ, Bacău, Maramureş, Sibiu,
Mehedinţi, Bihor, Harghita şi Argeş), suprafeţele artificiale potenţial afectate se încadrează între 19 647
ha şi 10 533 ha. Suprafeţe artificiale potenţial afectate, cuprinse între 9 632 ha şi 1 273 ha sunt înregistrate
în 14 judeţe (Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Prahova, Covasna, Braşov, Vrancea, Dâmboviţa, Buzău,
Galaţi, Arad, Satu Mare, Dolj, Tulcea şi Timiş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 65 052 km, dintre care drumurile
naţionale, cu un total de 4 559 reprezintă un procent de 7,0%. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o
distanţă redusă de 77 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 249 km, dintre care
liniile magistrale au o lungime de 1 772 km, ceea ce reprezintă 33,75 %. Celelalte categorii de drumuri
sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 487 LAU2, care
însumează circa 6 500 000 locuitori şi 670 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii (Tabel 36).
111
Tabel 36. Impactul potenţial în scenariul 19 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 25 0,78 58 678 0,29 8 274 0,6
Ridicat 475 14,93 1 677 572 8,33 216 452 14,4
Mediu 987 31,02 4 789 673 32,43 448 355 29,9
Total scenariu 19 1 487 46,73 6 525 923 41,05 673 081 44,9

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 10 ani.

Scenariul 20: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 10 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
În cadrul acestui scenariu de risc, condiţiile climatului viitor estimate în baza scenariului climatic
RCP4.5 indică o uşoară tendinţă de scădere a cantităţilor de precipitaţii extreme (maxime în 72 de ore) cu
perioadă de revenire de 10 ani, în raport cu perioada de referinţă 1971-2000. Această tendinţă se
manifestă mai pregnant în condiţiile climatului viitor estimat de modelul „uscat”, sugerând o restrângere a
arealelor cu cantităţi mai mici de 70 mm indicatoare a unei expuneri potenţiale mai reduse la alunecări de
teren, cel mai vizibil, în unele areale din Podişul Someşan şi în Dealurile de Vest, regiuni încadrate
claselor de hazard predominant mediu la alunecări de teren. Modelul „umed” păstrează o distribuţie în
mare parte similară claselor valorice din perioada de referinţă. Conform acestui model, arealele
subcarpatice din Moldova (hazard mare şi foarte mare) prezintă o susceptibilitate mai mare la producerea
alunecărilor de teren din perspectiva factorului pluviometric, care în această regiune prezintă cantităţi
cuprinse între 120 şi 170 mm.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 52.

Fig. 52. Scenariul de hazard 20 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 10 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării
viitoare a terenurilor (anul 2050).

112
Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 69 LAU2 din 8 judeţe (Fig. 53), dintre care: 7 în
Argeş, 7 în Bacău, 12 Buzău, 13 în Dâmboviţa, 1 în Neamţ, 14 în Prahova, 2 în Vâlcea şi 13 în Vrancea.
Acestea sunt localizate astfel: parţial în Muscelele Argeşului, în Subcarpaţii Prahovei, nordul
Subcarpaţilor Buzăului, parţial în Subcarpaţii Vrancei, parţial în Subcarpaţii Moldovei (Subcarpaţii
Tazlăului),
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 384 LAU2 din 26 judeţe (Fig. 53), dintre care: 17 în Alba,
16 în Argeş, 44 în Bacău, 16 în Bistriţa-Năsăud, 6 în Botoşani, 4 în Braşov, 25 în Buzău, 2 în Caraş-
Severin, 17 în Cluj, 14 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 7 în Gorj, 13 în Harghita, 2 în Hunedoara, 6 în Iaşi,
21 în Maramureş, 2 în Mehedinţi, 5 în Mureş, 36 în Neamţ, 33 în Prahova, 3 în Sălaj, 3 în Sibiu, 26 în
Suceava, 22 în Vâlcea, 22 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Getici, exceptând vestul acestora, parţial Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, parţial
Subcarpaţii Vrancei, rama estică a Carpaţilor Orientali, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Moldovei,
izolat în Podişul Mehedinţi, izolat în estul Munţilor Apuseni, parţial în Depresiunea şi Subcarpaţii
Transilvaniei.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 996 LAU2 din 32 judeţe (Fig. 53), dintre care: 45 în Alba,
8 în Arad, 25 în Argeş, 33 în Bacău, 29 în Bihor, 40 în Bistriţa-Năsăud, 61 în Botoşani, 27 în Braşov, 8
în Buzău, 31 în Caraş-Severin, 51 în Cluj, 22 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 4 în Dolj, 10 în Galaţi, 41 în
Gorj, 29 în Harghita, 32 în Hunedoara, 63 în Iaşi, 34 în Maramureş, 26 în Mehedinţi, 82 în Mureş, 25 în
Neamţ, 13 în Prahova, 49 în Sălaj, 8 în Satu Mare, 39 în Sibiu, 43 în Suceava, 5 în Timiş, 6 în Tulcea, 35
în Vâlcea, 49 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: Podişul Mehedinţi, rama internă a
Podişului Getic, rama exterioară a Subcarpaţilor de la Curbură, partea centrală a Podişului Dobrogei de
Nord, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, exceptând părţi din Colinele Tutovei şi sudul Podişului
Central Moldovenesc, parţial Subcarpaţii Moldovei, parţial rama sudică a Carpaţilor Meridionali, M-ţii
Banatului, Depresiunea şi Subcarpaţii Transilvaniei, cea mai mare parte a Dealurilor de Vest, cea mai
mare parte a M-ţilor Apuseni, depresiuni şi culoare intramontane.

Fig. 53. Scenariul de hazard 20 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 27 LAU2 din 8 judeţe (Fig. 54), dintre care: 1 în
judeţul Argeş, 7 în Bacău, 2 în Buzău, 1 în Maramureş, 1 în Neamţ, 1 în Prahova, 1 în Suceava, şi 13 în
Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: în Subcarpaţii Vrancei, câteva localităţi izolate în Subcarpaţii
Buzăului şi Prahovei, câteva localităţi izolate în Subcarpaţii Moldovei, izolat în Obcinele Bucovinei.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 434 LAU2 din 21 judeţe (Fig. 54), dintre care: 13 în Alba,
21 în Argeş, 43 în Bacău, 23 în Bistriţa-Năsăud, 6 în Botoşani, 4 în Braşov, 33 în Buzău, 2 în Caraş-
113
Severin, 26 în Cluj, 14 în Covasna, 20 în Dâmboviţa, 7 în Gorj, 14 în Harghita, 2 în Hunedoara, 4 în Iaşi,
22 în Maramureş, 2 în Mehedinţi, 3 în Mureş, 36 în Neamţ, 42 în Prahova, 15 în Sălaj, 1 în Sibiu, 26 în
Suceava, 22 în Vâlcea, 20 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: izolat în vestul
Piemontului Getic, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Getici, exceptând vestul acestora, cea mai mare
parte a Subcarpaţilor de la Curbură, mai puţin rama internă a subcarpaţilor Vrancei, rama externă a
Carpaţilor Orientali, partea centrală a Colinelor Tutovei şi sudul Podişului Central Moldovenesc, izolat
Câmpia Moldovei, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Moldovei, sud-estul Munţilor Apuseni, partea
central-nordică a Depresiunii şi Subcarpaţilor Transilvaniei, depresiuni şi culoare intramontane.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 987 LAU2 din 33 judeţe (Fig. 54), dintre care: 50 în Alba,
8 în Arad, 25 în Argeş, 34 în Bacău, 29 în Bihor, 33 în Bistriţa-Năsăud, 61 în Botoşani, 26 în Braşov, 10
în Buzău, 32 în Caraş-Severin, 43 în Cluj, 232 în Covasna, 12 în Dâmboviţa, 4 în Dolj, 10 în Galaţi, 41
în Gorj, 28 în Harghita, 31 în Hunedoara, 65 în Iaşi, 32 în Maramureş, 26 în Mehedinţi, 83 în Mureş, 25
în Neamţ, 17 în Prahova, 38 în Sălaj, 8 în Satu Mare, 41 în Sibiu, 42 în Suceava, 5 în Timiş, 6 în Tulcea,
37 în Vâlcea, 50 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: cea mai mare parte a M-ţilor
Banatului, Podişul Mehedinţi, rama internă a Piemontului Getic, rama externă a Subcarpaţilor de la
Curbură, partea centrală a Podişului Dobrogei de Nord şi Centrale, cea mai mare parte a Podişului
Moldovei, exceptând părţi din Colinele Tutovei, sudul Podişului Central Moldovenesc şi nordul Podişului
Sucevei, parţial Subcarpaţii Moldovei, parţial rama internă a Carpaţilor Orientali, izolat rama sudică a
Carpaţilor Meridionai, cea mai mare parte a Depresiunii şi Subcarpaţilor Transilvaniei, cu excepţia
centrului Podişului Someşan, şi nord-estul Câmpiei Transilvaniei, parţial partea de nord şi centrală a
Dealurilor de Vest, cea mai mare parte a Munţilor Apuseni, depresiuni şi culoare intramontane.

Fig. 54. Scenariul de hazard 20 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 190 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 7 173 în comuna Balcani (județ ul Bacău), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (județ ul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(95,57%). Cele două aşezări urbane, intră în categoria oraşelor mici, fiind vorba de oraşul Slănic cu 6 034
de locuitori şi oraşul Băile Govora cu 2 449 locuitori. Densitatea populaţiei este cuprinsă între
16,1 locuitori/km2 (comuna Andreiaşu de Jos, județ ul Vrancea) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile
Govora).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 29 921 ha (2,0% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale

114
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din judeţele Buzău (6 563
ha),Vrancea (5 824ha), Prahova (4 788 ha) şi Dâmboviţa (3051 ha) şi în unele localităţi din judeţele
Bacău, Argeş, Neamţ şi Vâlcea.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 3 749 km, dintre care drumuri naţionale
124 km, ceea ce reprezintă un procent de 3,30 %. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală destul
de redusă, 28,50 km, lipsind liniile magistrale. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 1 400 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 27 359 în municipiul Curtea de Argeş (județ ul Ageş), minimul înregistrându-se în
comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul
rural (81,37%). Din cele 24 de municipii şi oraşe, 22 intră în categoria oraşelor mici, iar 2 în categoria
oraşelor mijlocii (Moineşti şi Curtea de Argeş). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2
(comuna Ceru-Băcăinţi) şi 567,7 locuitori/km2 (oraşul Vălenii de Munte, județ ul Prahova).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă 186910
ha (12,2% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse
în această clasă se găsesc în Moldova (judeţele Suceava, Neamţ, Bacău, Vrancea, Vaslui) şi nord-estul
Munteniei (Buzău, Prahova). Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul
LAU2 din judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Argeş, Vâlcea şi Alba.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 24 293 km, dintre care drumuri naţionale
au o lungime de 1 531 km, ceea ce reprezintă un procent de 6,30 %. Autostrăzile potenţial afectate se
întind pe o distanţă redusă de doar 17 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 155 km,
dintre care liniile magistrale au o lungime de 181 km, ceea ce reprezintă 15,67%. Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 700 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou – 119 locuitori (județ ul Caraş-Severin), populaţia din mediul rural deţinând un procent de
58,09 % din totalul populaţiei. Din cele 91 aşezări urbane, 65 se încadrează în categoria oraşelor mici, 24
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 intră în categoria oraşelor mari, fiind vorba de municipiile
Botoşani şi Cluj Napoca. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de
Sus, județ ul Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani, județ ul Botoşani).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă 461 322
ha (30,1% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate în centrul,
nordul şi nord-vestul ţării (Sibiu, Hunedoara, Alba, Mureş, Harghita, Braşov, Cluj, Bistriţa-Năsăud,
Maramureş, Sălaj, Bihor), cele din Moldova (Botoşani, Iaşi, Vaslui, Suceava, Bacău), sudul şi sud-vestul
ţării (Caraş-Severin, Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Argeş şi Dâmboviţa).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 65 223 km, dintre care drumuri naţionale
au un total de 4 508 km, ceea ce reprezintă un procent de 6,91 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind
pe o distanţă redusă de doar 77 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 165 km, dintre
care liniile magistrale au o lungime de 1 695 km, ceea ce reprezintă 32,81 %. Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 451 LAU2, care
însumează peste 6 000 000 locuitori şi aproape 700 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii (Tabel 37).

115
Tabel 37. Impactul potenţial în scenariul 20 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 69 2,16 191 551 0,95 29921 2,0
Ridicat 384 12,07 1 405 580 6,98 186910 12,2
Mediu 996 31,31 4 729 517 23,50 461322 30,1
Total scenariu 20 1 451 45,6 6 326 648 31,43 678153 44,3

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 70 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 7 173 în comuna Balcani (județ ul Bacău), minimul înregistrându-se în comuna
Valea Salciei (județ ul Buzău) – 776 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(92,31%). Singurul oraş se încadrează în categoria oraşelor mici şi anume oraşul Slănic cu 6 034 locuitori.
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 15,5 locuitori/km2 (comuna Izvoarele Sucevei, județ ul Suceava)
şi 153,9 locuitori/km2 (oraşul Slănic).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 12 784 ha (0,8% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din judeţele Vrancea (5 824
ha) şi Bacău (5 143 ha), dar şi în unele localităţi din judeţele Suceava, Maramureş, Neamţ, Prahova,
Buzău şi Argeş.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 1 750 km, dintre care drumuri naţionale
87 km, ceea ce reprezintă un procent de 4,97 %. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală destul
de redusă, de doar 10 km, în oraşul Slănic. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 1 500 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 37 640 în municipiul Sighetul Marmaţiei (județ ul Maramureş), minimul înregistrându-
se în comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în
mediul rural (81,25 ). Din cele 25 de municipii şi oraşe, 22 intră în categoria oraşelor mici, iar trei se
încadrează în categoria oraşelor mijlocii. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2
(comuna Ceru-Băcăinţi) şi 132,1 locuitori/km2 (municipiul Moineşti, județ ul Bacău).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă 209 884
ha (13,7% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse
în această clasă se găsesc în Moldova (judeţele Suceava, Neamţ, Bacău, Vrancea, Vaslui) şi nord-estul
Munteniei (Buzău, Prahova). Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul
LAU2 din judeţele Cluj, Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Argeş şi Dâmboviţa.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 27 156 km, dintre care drumuri naţionale
cu o lungime de 1 618 reprezintă un procent de 5,95 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o
distanţă redusă de 16,7 km (pe raza judeţului Cluj). Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de
1 176 km, dintre care liniile magistrale au o lungime de 175 km, ceea ce reprezintă 14,88 %. Celelalte
categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 700 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin)– 119 locuitori, populaţia din mediul rural deţinând un procent de
57,82 % din totalul populaţiei. Din cele 91 aşezări urbane, 65 se încadrează în categoria oraşelor mici, 24
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar două oraşe intră în categoria celor mari, fiind vorba de
116
municipiile Botoşani şi Cluj Napoca. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna
Bulzeştii de Sus, județ ul Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă 456 091
ha (29,8% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate în centrul,
nordul şi nord-vestul ţării (Sibiu, Hunedoara, Alba, Mureş, Harghita, Braşov, Cluj, Bistriţa-Năsăud,
Maramureş, Sălaj, Bihor), cele din Moldova (Botoşani, Iaşi, Vaslui, Bacău) şi sud-vestul ţării (Caraş-
Severin, Mehedinţi, Gorj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 64 617 km, dintre care drumuri naţionale,
cu un total de 4 476 reprezintă un procent de 7,00 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă
redusă de 77 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 208 km, dintre care liniile
magistrale au o lungime de 1 742 km, ceea ce reprezintă 33,44 %. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 448 LAU2, care
însumează circa 6 300 000 locuitori şi aproape 680 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii (Tabel 38).

Tabel 38. Impactul potenţial în scenariul 20 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 27 0,81 78 531 0,39 12 784 0,8
Ridicat 434 13,64 1 537 584 7,64 209 884 13,7
Mediu 987 31,02 4 771 959 23,71 456 091 29,8
Total scenariu 20 1448 45,47 6 388 074 31,74 678 759 44,3

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 10 ani.

Scenariul 21: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 10 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Scenariul de schimbări climatice RCP8.5 indică pentru cantităţile maxime de precipitaţii totalizate
în 72 de ore cu perioada de revenire de 10 ani o tendinţă de dominare a claselor valorice inferioare
(<120 mm) în raport cu perioada de referinţă 1971-2000. Podişul Someşan şi grupa nordică a Dealurilor
de Vest, regiuni din clasele inferioare şi medii de hazard la alunecări de teren, se menţin şi în cadrul
acestui scenariu, pe areale extinse, în acest ecart valoric pluviometric. În condiţiile climatului viitor
(modelul “umed”), Subcarpaţii Moldovei şi nordul celor de curbură, sunt printre regiunile
corespunzătoare claselor de hazard ridicat şi foarte ridicat, în care factorul pluviometric se distinge prin
cantităţi maxime de precipitaţii căzute în 72 de ore de 120-170 mm, cu potenţial de a menţine o dinamică
accentuată a proceselor de versant. Cu toate aceste, modelul “uscat”, în cadrul scenariului RCP8.5, indică
o distribuţie mai restrânsă a arealelor cu cantităţi maxime de 120-170 mm, care apar insular numai în
nord-vestul Podişului Sucevei şi în sectorului nordic de fliş oriental (clasa de hazard ridicat şi foarte
ridicat). În alte areale încadrate claselor de hazard mediu spre ridicat (Podişul Central Moldovenesc,
Subcarpaţii Getici), factorul pluviometric prezintă valori mai reduse, care se estimează că nu vor depăşi în
general 120 mm.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006 este ilustrată în Figura 55.

117
Fig. 55. Scenariul de hazard 21 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 10 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării
terenurilor în anul 2006.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 60 LAU2 (Fig. 56). Acestea sunt localizate în
Carpaţii Curburii şi în Carpaţii Meridionali.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 454 LAU2 (Fig. 56), localizate în: Carpaţii Orientali (mai
ales în partea estică a acestora şi în cea mai mare parte a Carpaţilor Curburii), parţial în Subcarpaţii
Getici, izolat în Podişul Mehedinţi, în sud-estul Munţilor Apuseni, Podişul Târnavelor, Câmpia
Transilvaniei, Podişul Someşan, parţial Podişul Central Moldovenesc şi Câmpia Moldovei.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 977 LAU2 (Fig. 56), localizate în: M-ţii Banatului, parţial
rama sudică a Carpaţilor Meridionali, în Subcarpaţii Getici, Piemontului Getic, rama exterioară a
Subcarpaţilor de Curbură, izolat în Podişului Dobrogei de Nord, cea mai mare parte a Podişului
Moldovei, în Dealurile de Vest, Podişul Târnavelor, parţial Subcarpaţii Transilvaniei, în Câmpia
Transilvaniei.

Fig. 56. Scenariul de hazard 21 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

118
Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 24 LAU2 (Fig. 57). Acestea sunt localizate în
Munţii Carpaţi, mai ales în Carpaţii Orientali, numai 2 LAU2 în Carpaţii Meridionali şi 1 LAU2 este
localizat în Subcarpaţii Buzăului.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 495 LAU2 (Fig. 57), localizate în: cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Getici, cea mai mare parte a ramei exterioare a Carpaţilor Orientali, izolat în Podişul
Mehedinţi, parţial în Subcarpaţii de Curbură, sud-estul Munţilor Apuseni, Podişul Târnavelor, Câmpia
Transilvaniei, Podişul Someşan, parţial Podişul Central Moldovenesc.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 975 LAU2 (Fig. 57), localizate în: Munţii Banatului, parţial
rama sudică a Carpaţilor Meridionali, izolat Subcarpaţii Getici, Podişului Getic, rama exterioară a
Subcarpaţilor de Curbură, izolat în Podişului Dobrogei de Nord, cea mai mare parte a Podişului
Moldovei, cea mai mare parte a Dealurilor de Vest, Podişul Târnavelor, parţial Subcarpaţii Transilvaniei,
în Câmpia Transilvaniei.

Fig. 57. Scenariul de hazard 21 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 154 000 de locuitori, numărul
maxim de locuitori fiind de 6 034 în Slănic Parhova, minimul înregistrându-se în comuna Jugureni
(județ ul Prahova) – 613 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (94,5%). Sunt
două oraşe mici: Slănic Parhova şi Băile Govora. Densitatea populaţiei este cuprinsă între
16,1 locuitori/km2 (comuna Andreiaşu de Jos, județ ul Vrancea) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile
Govora).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 19 989 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de hazard
foarte ridicat se găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Vrancea (4 725 ha), Dâmboviţa (4 108 ha),
Prahova (3 991 ha), Buzău (3 814 ha), Argeş (1 565 ha) şi Vâlcea (1 421 ha). În judeţul Neamţ,
suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt de 365 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 2830 km, dintre care drumuri naţionale
110 km, ceea ce reprezintă 3,9 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene,
drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală destul de
redusă, de numai 30 km, neexistând linii magistrale.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 1 670 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 31 767 în municipiul Câmpulung (județ ul Argeş), minimul înregistrându-se în comuna

119
Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(79%). Din cele 30 oraşe, 27 intră în categoria oraşelor mici şi 3 sunt mijlocii (Câmpulung, Curtea de
Argeş – județ ul Argeş şi Moineşti – județ ul Bacău). Densitatea populaţiei este cuprinsă între
5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi) şi 892,6 locuitori/km2 (municipiul Câmpulung).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 209 328 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Bacău (28 747 ha) şi Neamţ (23 187 ha). Clasa de hazard ridicat
afectează arii întinse de suprafeţe artificiale şi în cadrul LAU2 din judeţele Suceava (18 077 ha), Buzău
(16 915 ha), Vaslui (15 774 ha), Prahova (13 495 ha), Cluj (13 489 ha) şi Botoşani (10 116 ha). În 15
judeţe (Argeş, Bistriţa-Năsăud, Vâlcea, Harghita, Gorj, Covasna, Maramureş, Vrancea, Dâmboviţa, Iaşi,
Alba, Mehedinţi, Braşov, Sălaj şi Mureş), suprafeţele artificiale potenţial afectate, incluse în clasa de
hazard ridicat, variază între 9 808 ha şi 1 532 ha. În judeţele Hunedoara, Sibiu şi Caraş-Severin,
suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt situate sub 750 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 29502 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă 1780 km (6%). Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1385 km, dintre care liniile
magistrale au o lungime de 226 km, ceea ce reprezintă 16 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o
distanţă redusă de 16,72 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene,
drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 640 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin)– 119 locuitori, populaţia din mediul urban deţinând 40,9% din
totalul populaţiei. Din cele 88 aşezări urbane, 64 se încadrează în categoria oraşelor mici, 22 se
încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar două oraşe intră în categoria celor mari (municipiile Cluj
Napoca şi Botoşani). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus,
județ ul Hunedoara) şi 2 624,5 locuitori/km2 (oraşul Bălan,județ ul Harghita).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
445 057 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şapte judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 36027 ha, Iaşi 33 477 ha, Mureş 32 355 ha, Suceava
29 754 ha, Cluj 28 751 ha, Sălaj 23 445 ha şi Vaslui 20 415 ha), la care se adaugă judeţul Gorj cu 23 576
ha. În 11 judeţe (Hunedoara, Alba, Neamţ, Bacău, Vâlcea, Maramureş, Sibiu, Mehedinţi, Bistriţa-Năsăud,
Bihor şi Harghita), suprafeţele artificiale potenţial afectate se încadrează între 18 970 ha şi 10 222 ha.
Suprafeţe artificiale potenţial afectate, cuprinse între 9 586 ha şi 1 273 ha s-au înregistrat în cadrul LAU2
din alte în alte 14 judeţe (Argeş, Caraş-Severin, Covasna, Prahova, Braşov, Vrancea, Galaţi, Buzău,
Dâmboviţa, Arad, Satu Mare, Dolj, Tulcea şi Timiş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 64056 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 7,03 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de
77,12 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 165 km, dintre care liniile magistrale au
o lungime de 1 768 km, ceea ce reprezintă 34 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de
drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 491 LAU2, care
însumează aproape 6 500 000 locuitori şi circa 675 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii (Tabel 39).

Tabel 39. Impactul potenţial în scenariul 21 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP8.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 60 1,88 154 301 0,76 19989 1,3
Ridicat 454 14,2 1 679 890 8,34 209328 14,0
Mediu 977 30,7 4 648 089 23,09 445057 29,7
Total scenariu 21 1 491 46,78 6 482 280 32,19 674374 45,0
120
Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 66 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 8 372 în comuna Pipirig (județ ul Neamţ), minimul înregistrându-se în comuna
Odăile (județ ul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (90,8%).
Singurul oraş, Slănic Parhova, se încadrează în categoria centrelor urbane mici (6 034 loc.) Densitatea
populaţiei este cuprinsă între 15,5 locuitori/km2 (comuna Izvoarele, județ ul Suceava) şi 153,9
locuitori/km2 (oraşul Slănic Parhova).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 8286 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de hazard
foarte ridicat se găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Vrancea (2258 ha), Buzău (1938 ha), Argeş
(1 565 ha) şi Neamţ (1 070 ha). Suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de risc foarte
ridicat, se gasesc şi în cadrul LAU2 din judeţele Prahova (576 ha), Suceava (557 ha) şi Dâmboviţa
(322 ha).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 1364 km, dintre care drumuri naţionale
96,3 km, ceea ce reprezintă 7 %. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală destul de redusă, de
numai 9,9 km, neexistând linii magistrale. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 1 700 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 31 767 în municipiul Câmpulung (județ ul Argeş), minimul înregistrându-se în comuna
Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(82,5 %). Din cele 28 de municipii şi oraşe, 25 intră în categoria oraşelor mici şi 3 sunt mijlocii
(Câmpulung, Curtea de Argeş – județ ul Argeş şi Moineşti – județ ul Bacău). Densitatea populaţiei este
cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi) şi 892,6 locuitori/km2 (municipiul Câmpulung).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 219 635 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Bacău (27 977 ha) şi Neamţ (22 482 ha). Clasa de hazard ridicat este
prezentă pe suprafeţe întinse şi în cadrul LAU2 din judeţele Buzău (18 616 ha), Suceava (17 520 ha),
Prahova (15 745 ha), Vaslui (12 541 ha), Cluj (12 314 ha), Botoşani (11 156 ha) şi Bistriţa-Năsăud (10
191 ha). În 14 judeţe (Argeş, Vâlcea, Harghita, Vrancea, Dâmboviţa, Covasna, Maramureş, Sălaj, Iaşi,
Mureş, Alba, Gorj, Braşov şi Mehedinţi), suprafeţele artificiale potenţial afectate incluse în clasa de
hazard ridicat, variază între 9489 ha şi 1307 ha. În judeţele Sibiu, Hunedoara şi Caraş-Severin, suprafeţele
artificiale potenţial afectate se situează sub 950 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 30 936 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 5,7 % (1 765 km). Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 387
km, dintre care liniile magistrale au o lungime de 230 km, ceea ce reprezintă 16,5 %. Celelalte categorii
de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 800 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin)– 119 locuitori, populaţia din mediul urban deţinând 42,8% din
totalul populaţiei. Din cele 94 aşezări urbane, 68 se încadrează în categoria oraşelor mici, 24 se
încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 oraşe intră în categoria celor mari (municipiile Cluj Napoca
şi Botoşani). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus,
județ ul Hunedoara) şi 2 624,5 locuitori/km2 (oraşul Bălan, județ ul Harghita).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
448 372 ha. Suprafeţe artificiale potenţial afectate, mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard
mediu se întâlnesc în cadrul LAU2 din şapte judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 34 987 ha,
Iaşi 33 477 ha, Mureş 30 974 ha, Cluj 29 926 ha, Suceava 29 754 ha, Vaslui 22 659 ha şi Sălaj 20 376
ha), la care se adaugă judeţul Gorj (24 634 ha). În 10 judeţe (Hunedoara, Alba, Vâlcea, Neamţ, Bacău,
121
Maramureş, Sibiu, Mehedinţi, Argeş şi Bihor), suprafeţele artificiale potenţial afectate se încadrează între
19 587 ha şi 10 586 ha. Suprafeţe artificiale potenţial afectate, cuprinse între 9 557 ha şi 1 273 ha sunt
înregistrate în 15 judeţe (Harghita, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Prahova, Covasna, Braşov, Vrancea,
Dâmboviţa, Galaţi, Buzău, Arad, Satu Mare, Dolj, Tulcea şi Timiş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 64 648 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 7,04 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de 98 km.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 290 km, dintre care liniile magistrale au o lungime
de 1 802 km, ceea ce reprezintă 334 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 494 LAU2, care
însumează aproape 6 600 000 locuitori şi 676 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 40).

Tabel 40. Impactul potenţial în scenariul 21 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 24 0,75 66 242 0,32 8 286 0,6
Ridicat 495 15,5 1 711 647 8,50 219 635 14,6
Mediu 975 30,65 4 800 629 23,85 448 372 29,9
Total 1 494 46,9 6 578 518 32,67 676 293 45,1

Scenariul 22: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 10 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Scenariul de schimbări climatice RCP8.5 indică pentru cantităţile maxime de precipitaţii totalizate
în 72 de ore cu perioada de revenire de 10 ani o tendinţă de dominare a claselor valorice inferioare (<120
mm) în raport cu perioada de referinţă 1971-2000. Podişul Someşan şi grupa nordică a Dealurilor de Vest,
regiuni din clasele inferioare şi medii de hazard la alunecări de teren, se menţin şi în cadrul acestui
scenariu, pe areale extinse, în acest ecart valoric pluviometric. În condiţiile climatului viitor (modelul
„umed”), Subcarpaţii Moldovei şi nordul celor de curbură, sunt printre regiunile corespunzătoare claselor
de hazard ridicat şi foarte ridicat, în care factorul pluviometric se distinge prin cantităţi maxime de
precipitaţii căzute în 72 de ore de 120-170 mm, cu potenţial de a menţine o dinamică accentuată a
proceselor de versant. Cu toate aceste, modelul „uscat”, în cadrul scenariului RCP8.5, indică o distribuţie
mai restrânsă a arealelor cu cantităţi maxime de 120-170 mm, care apar insular numai în nord-vestul
Podişului Sucevei şi în sectorului nordic de fliş oriental (clasa de hazard ridicat şi foarte ridicat). În alte
areale încadrate claselor de hazard mediu spre ridicat (Podişul Central Moldovenesc, Subcarpaţii Getici),
factorul pluviometric prezintă valori mai reduse, care se estimează că nu vor depăşi în general 120 mm.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 58.

122
Fig. 58. Scenariul de hazard 22 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 10 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării
viitoare a terenurilor (anul 2050).

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 67 LAU2 (Fig. 59). Cele mai numeroase dintre
acestea sunt localizate în Carpaţii Orientali (mai ales pe versanţii estici ai grupei centrale şi în Carpaţii
Curburii), precum şi în Carpaţii Meridionali.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 385 LAU2 (Fig. 59), localizate în: Carpaţii Orientali (mai
ales în partea estică a acestora şi în cea mai mare parte a Carpaţilor Curburii), parţial în Subcarpaţii
Getici, izolat în Podişul Mehedinţi, izolat în sud-estul Munţilor Apuseni, Podişul Târnavelor, Câmpia
Transilvaniei, Podişul Someşan, parţial Podişul Central Moldovenesc şi izolat în Câmpia Moldovei.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 999 LAU2 (Fig. 59), localizate în: Munţii Banatului, parţial
pe versanţii sudici ai Carpaţilor Meridionali, în Subcarpaţii Getici, Piemontului Getic, rama exterioară a
Subcarpaţilor de Curbură, izolat în Podişului Dobrogei de Nord, cea mai mare parte a Podişului
Moldovei, a Dealurilor de Vest, Podişul Târnavelor, Subcarpaţii Transilvaniei, în Câmpia Transilvaniei.

Fig. 59. Scenariul de hazard 22 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

123
Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 26 LAU2 (Fig. 60), majoritatea fiind localizate în
Carpaţii Orientali şi mai puţine în Carpaţii Meridionali.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 438 LAU2 (Fig. 60), localizate în: izolat în cea mai mare
parte a Subcarpaţilor Getici, a Subcarpaţilor Curburii, cea mai mare parte a ramei exterioare a Carpaţilor
Orientali, cu extensiune maximă în Carpaţii Curburii, izolat în sud-estul Munţilor Apuseni, Podişul
Târnavelor, Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşan, în Podişul Central Moldovenesc.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 986 LAU2 (Fig. 60), localizate în Munţii Banatului, rama
sudică a Carpaţilor Meridionali, în Subcarpaţii Getici, Piemontului Getic, rama exterioară a Subcarpaţilor
de Curbură, izolat în Podişului Dobrogei de Nord, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, exceptând
părţi din Colinele Tutovei, cea mai mare parte a Dealurilor de Vest, Podişul Târnavelor, parţial
Subcarpaţii Transilvaniei în Câmpia Transilvaniei.

Fig. 60. Scenariul de hazard 22 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 188 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 6 034 în Slănic Parhova, minimul înregistrându-se în comuna Jugureni (județ ul
Prahova) – 613 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (94,5%). Sunt două
oraşe mici: Slănic Prahova şi Băile Govora. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 16,1 locuitori/km2
(comuna Andreiaşu, județ ul Vrancea) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 27 473 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de hazard
foarte ridicat se găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (8 823 ha), Vrancea (5 824 ha),
Prahova (4 448 ha), Dâmboviţa (4 004 ha), Argeş (2 275 ha) şi Vâlcea (1 691 ha). În judeţul Neamţ,
suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt de 408 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 3 422,8 km, dintre care drumuri naţionale
143 km, ceea ce reprezintă 4,2 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene,
drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală redusă, de
numai 29 km, neexistând linii magistrale.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 1 470 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 31 767 în municipiul Câmpulung (județ ul Argeş), minimul înregistrându-se în comuna
Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(77%). Din cele 28 oraşe, 25 intră în categoria oraşelor mici şi 3 sunt mijlocii (Câmpulung, Curtea de

124
Argeş – județ ul Argeş şi Moineşti – județ ul Bacău). Densitatea populaţiei este cuprinsă între
5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi) şi 892,6 locuitori/km2 (municipiul Câmpulung).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 190 795 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Bacău (30 897 ha) şi Neamţ (24 393 ha). Clasa de hazard ridicat
afectează arii întinse de suprafeţe artificiale şi în cadrul LAU2 din judeţele Suceava (19583 ha), Buzău
(18 147 ha), Prahova (14 139 ha) şi Vaslui (12 844 ha). În 15 judeţe (Argeş, Cluj, Vâlcea, Harghita,
Covasna, Maramureş, Vrancea, Bistriţa-Năsăud, Gorj, Dâmboviţa, Botoşani, Iaşi, Mehedinţi şi Braşov),
suprafeţele artificiale potenţial afectate, incluse în clasa de hazard ridicat, variază între 8 754 ha şi
1 700 ha. În judeţele Sălaj, Hunedoara şi Caraş-Severin, suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt
situate sub 1 000 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 24 676 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă 1 580 km (6,4%). Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1176 km, dintre care
liniile magistrale au o lungime de 172 km, ceea ce reprezintă 14,6 %. Autostrăzile potenţial afectate se
întind pe o distanţă redusă de 16,72 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 670 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin) – 119 locuitori, populaţia din mediul urban deţinând 59,2% din
totalul populaţiei. Din cele 87 aşezări urbane, 62 se încadrează în categoria oraşelor mici, 23 se
încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 oraşe intră în categoria celor mari (municipiile Cluj Napoca
şi Botoşani). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus,
județ ul Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (oraşul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
460 808 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şapte judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 40 464 ha, Cluj 35 702 ha, Iaşi 33 702 ha, Mureş 30
655 ha, Suceava 27 790 ha, Vaslui 25 546 ha şi Sălaj 22 838 ha), la care se adaugă judeţul Gorj cu 22 307
ha. În 10 judeţe (Hunedoara, Vâlcea, Bacău, Neamţ, Alba, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Sibiu, Bihor şi
Harghita), suprafeţele artificiale potenţial afectate se încadrează între 19 918 ha şi 10 010 ha. Suprafeţe
artificiale potenţial afectate, cuprinse între 7 917 ha şi 1 222 ha s-au înregistrat în cadrul LAU2 din alte în
alte 15 judeţe (Argeş, Mehedinţi, Caraş-Severin, Covasna, Prahova, Vrancea, Braşov, Galaţi, Dâmboviţa,
Buzău, Arad, Satu Mare, Tulcea, Dolj şi Timiş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 65 270 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 6,8 % (4 465 km). Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de
77,12 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 166 km, dintre care liniile magistrale au
o lungime de 1 729 km, ceea ce reprezintă 33,4 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de
drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 451 LAU2, care
însumează circa 6 300 000 locuitori şi aproape 680 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii (Tabel 41).

Tabel 41. Impactul potenţial în scenariul 22 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 67 2,10 188 444 0,93 27 473 1,8
Ridicat 385 12,1 1 473 139 7,32 190 795 12,7
Mediu 999 31,4 4 676 198 23,23 460 808 30,7
Total scenariu 22 1451 45,6 6 337 781 31,48 679 076 45,2

125
Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 83 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 8 372 în comuna Pipirig (județ ulNeamţ), minimul înregistrându-se în comuna
Odăile (județ ulBuzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (92,8%).
Singurul oraş, Slănic Parhova, se încadrează în categoria oraşelor mici (6034 loc.) Densitatea populaţiei
este cuprinsă între 15,5 locuitori/km2 (comuna Izvoarele, județ ul Suceava) şi 153,9 locuitori/km2 (oraşul
Slănic Prahova).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 11 676 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de hazard
foarte ridicat se găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Bacău (4 480 ha), Vrancea (2 291 ha), Argeş
(1 984 ha) şi Neamţ (1 110 ha). Suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de risc foarte
ridicat, se gasesc şi în cadrul LAU2 din judeţele Suceava (662 ha), Buzău (491 ha), Prahova (346) şi
Dâmboviţa (312 ha).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 1 641 km, dintre care drumuri naţionale 1
05,5 km, ceea ce reprezintă 6,3 %.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală destul de redusă, de numai 9,9 km, neexistând
linii magistrale. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale
şi alte tipuri de drumuri.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 1 525 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 31767 în municipiul Câmpulung (județ ul Argeş), minimul înregistrându-se în comuna
Ceru-Băcăinţi (județ ulAlba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(81,6 %). Din cele 25 de municipii şi oraşe, 22 intră în categoria oraşelor mici şi 3 sunt mijlocii.
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi) şi 892,6 locuitori/km2
(municipiul Câmpulung).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 206 699 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Bacău (31 542 ha), Neamţ (22 700 ha) şi Buzău (20 497 ha). Clasa de
hazard ridicat este prezentă pe suprafeţe întinse şi în cadrul LAU2 din judeţele Suceava (18 921 ha),
Prahova (15 918 ha) şi Vaslui (11 446 ha). În 16 judeţe (Argeş, Bistriţa-Năsăud, Vrancea, Vâlcea,
Harghita, Cluj, Dâmboviţa, Covasna, Maramureş, Sălaj, Botoşani, Iaşi, Alba, Gorj, Mureş şi Braşov),
suprafeţele artificiale potenţial afectate incluse în clasa de hazard ridicat, variază între 8 888 ha şi 1 794
ha. În judeţele Mehedinţi, Sibiu, Hunedoara şi Caraş-Severin, suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt
încadrate între 965 ha şi 182 ha).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 26 781 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 5,9 % (1 596 km). Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 217
km, dintre care liniile magistrale au o lungime de 184 km, ceea ce reprezintă 15,1 %. Celelalte categorii
de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 700 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin) – 119 locuitori, populaţia din mediul urban deţinând 57,7% din
totalul populaţiei. Din cele 91 aşezări urbane, 65 se încadrează în categoria oraşelor mici, 24 se
încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 oraşe intră în categoria celor mari (municipiile Cluj Napoca
şi Botoşani). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus,
județ ul Hunedoara) şi 2 624,5 locuitori/km2 (oraşul Bălan, județ ul Harghita).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
460 751 ha. Suprafeţe artificiale potenţial afectate, mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard
mediu se întâlnesc în cadrul LAU2 din opt judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 40 464 ha, Cluj
37 365 ha, Iaşi 33 702 ha, Mureş 30 176 ha, Suceava 27 790 ha, Vaslui 26 345 ha, Hunedoara 20 537 ha
126
şi Sălaj 20 103 ha), la care se adaugă judeţul Gorj (23 443 ha). În opt judeţe (Vâlcea, Alba, Bacău, Neamţ,
Maramureş, Sibiu, Bistriţa-Năsăud şi Bihor), suprafeţele artificiale potenţial afectate se încadrează între
18 454 ha şi 10 247 ha. Suprafeţe artificiale potenţial afectate, cuprinse între 9 539 ha şi 1 222 ha sunt
înregistrate în 16 judeţe (Harghita, Prahova, Argeş, Mehedinţi, Caraş-Severin, Covasna, Braşov,
Dâmboviţa, Vrancea, Buzău, Galaţi, Arad, Satu Mare, Tulcea, Dolj şi Timiş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 65 134 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 6,8 % (4 483 km). Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de
93,8 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5207 km, dintre care liniile magistrale au o
lungime de 1743 km, ceea ce reprezintă 33,4%. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de
drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 450 LAU2, care
însumează peste 6 000 000 locuitori şi circa 680 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 42).

Tabel 42. Impactul potenţial în scenariul 22 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 26 0,81 83 917 0,41 11 676 0,8
Ridicat 438 13,7 1 525 368 7,50 206 699 13,8
Mediu 986 30,9 4 786 632 23,7 460 751 30,7
Total scenariu 22 1 450 45,4 6 395 917 31,61 679 126 45,3

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 10 ani.

Scenariul 23: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 100 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Caracterul extrem al cantităţilor de precipitaţii corespunzătoare perioadei de recurenţă de 100 de
ani se intensifică vizibil conform proiecţiilor ambelor modele climatice, cu deosebire în varianta
„umedă”. Conform proiecţiilor modelului „umed”, cantităţile maxime de precipitaţii cuprinse între 170-
220 mm devin dominante în cadrul Subcarpaţilor Moldovei şi în extremitatea nordică a Subcarpaţilor de
Curbură (hazard ridicat şi foarte ridicat). În restul arealelor încadrate claselor de hazard mediu spre ridicat
şi ridicat (Podişul Moldovei) creşterea caracterului extrem al evenimentelor pluviale cu rol
pregătitor/declanşator în perioada viitoare este moderată (120-170 mm) în raport cu perioada de referinţă
(sub 120 mm). În proiecţiile modelului „uscată”, dinamica viitoare a proceselor de versant în majoritatea
regiunilor încadrate claselor superioare de hazard (Subcarpaţii Moldovei şi de la Curbură, jumătatea
vestică a Podişului Moldovei, sectorul de fliş oriental) este susţinută de cantităţi maxime de precipitaţii în
72 de ore cuprinse între 120 şi 170 mm, cu depăşiri ale ale pragului de 170 mm numai pe areale restrânse
din cadrul acestora.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006 este ilustrată în
Figura 61.

127
Fig. 61. Scenariul de hazard 23 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 100 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării
terenurilor în anul 2006.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 133 LAU2 din 11 judeţe (Fig. 62), dintre care: 5 în
Argeş, 13 în Bacău, 21 Buzău, 4 în Covasna, 13 în Dâmboviţa, 1 în Maramureş, 15 în Neamţ, 27 în
Prahova, 8 în Suceava, 6 în Vâlcea şi 19 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: izolat în Subcarpaţii
Olteniei şi Muscelele Argeşului, parţial în Subcarpaţii Prahovei şi Buzăului şi cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Vrancei, anumite sectoare din Carpaţii Orientali: partea nord-estică a Obcinelor Bucovinei,
Munţii Bistriţei, Munţii Gosmanului, Munţii Ţarcului, Munţii Vrancei şi parţial Munţii Buzăului,
depresiuni şi culoare intracarpatice.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 502 LAU2 din 27 judeţe (Fig. 62), dintre care: 20 în Alba,
21 în Argeş, 39 în Bacău, 1 în Bihor, 36 în Bistriţa-Năsăud, 20 în Botoşani, 9 în Braşov, 17 în Buzău, 2
în Caraş-Severin, 42 în Cluj, 11 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 12 în Gorj, 19 în Harghita, 6 în
Hunedoara, 14 în Iaşi, 29 în Maramureş, 7 în Mehedinţi, 27 în Mureş, 27 în Neamţ, 20 în Prahova, 19 în
Sălaj, 6 în Sibiu, 25 în Suceava, 23 în Vâlcea, 33 în Vaslui şi 7 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel:
izolat în Podişul Mehedinţi, nord-vestul Piemontului Motrului, partea centrală a Subcarpaţilor Olteniei,
izolat rama internă a Piemontului Getic, cea mai mare parte a Muscelelor Argeşului, parţial Subcarpaţii
Prahovei, Buzăului şi nord-estul Subcarpaţilor Vrancei, parţial Munţii Bucegi, Munţii Teleajănului,
parţial Munţii Buzăului şi ai Vrancei, centrul Carpaţilor Moldovei, cea mai mare parte a Subcarpaţilor
Moldovei, partea central-nordică a Câmpiei Moldovei, şi a Podişului Central Moldovenesc, parţial
Colinele Fălciului, cea mai mare parte a Obcinelor Bucovinei, parţial Munţii Maramureşului, cea mai
mare parte a Cîmpiei Transilvaniei şi a Podişului Someşan, sudul Munţilor Apuseni, parţial Podişul şi
Subcarpaţii Târnavelor, depresiuni şi culoare intramontane.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 898 LAU2 din 38 judeţe (Fig. 62), dintre care: 46 în Alba,
8 în Arad, 27 în Argeş, 32 în Bacău, 33 în Bihor, 23 în Bistriţa-Năsăd, 49 în Botoşani, 21 în Braşov, 7 în
Buzău, 35 în Caraş-Severin, 28 în Cluj, 21 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 6 în Dolj, 14 în Galaţi, 38 în
Gorj, 23 în Harghita, 30 în Hunedoara, 58 în Iaşi, 28 în Maramureş, 29 în Mehedinţi, 67 în Mureş, 20 în
Neamţ, 15 în Prahova, 38 în Sălaj, 9 în Satu Mare, 36 în Sibiu, 46 în Suceava, 7 în Timiş, 6 în Tulcea, 35
în Vâlcea, 42 în Vaslui şi 12 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: partea sudică a Munţilor Poiana
Ruscă, partea de vest şi de est a Munţilor Banatului, parţial rama sudică şi vestul Carpaţilor Meridionali,
Podişul Mehedinţi, rama internă a Podişului Getic, rama exterioară a Subcarpaţilor de la Curbură, centrul
Podişului Dobrogei de Nord şi Podiț ul Dobrogei Centrale, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, cu
excepţia centrului Colinelor Tutovei şi sud-vestului Podişului Central Moldovenesc, parţial Subcarpaţii
Moldovei, rama internă a Carpaţilor Orientali, cea mai mare parte a Depresiunii şi Subcarpaţilor

128
Transilvaniei, cu excepţia unor părţi din Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan, parţial nordul şi
centrul Dealurilor de Vest, depresiuni şi culoare intramontane.

Fig. 62. Scenariul de hazard 23 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 122 LAU2 din 10 judeţe (Fig. 63), dintre care: 5 în
Argeş, 9 în Bacău, 18 în Buzău, 13 în Dâmboviţa, 1 în Maramureş, 14 în Neamţ, 23 în Prahova, 15 în
Suceava, 6 în Vâlcea şi 18 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: izolat în Subcarpaţii Olteniei şi
Muscelele Argeşului, parţial în Subcarpaţii de la Curbură (Subcarpaţii Prahovei, Buzăului şi Vrancei),
Munţii Vrancei, Obcinele Bucovinei, Munţii Ţarcului, Munţii Goşmanului, izolat în Subcarpaţii
Moldovei şi izolat în depresiuni şi culoare intramontane.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 522 LAU2 din 27 judeţe (Fig. 63), dintre care: 16 în Alba,
21 în Argeş, 43 în Bacău, 1 în Bihor, 36 în Bistriţa-Năsăud, 33 în Botoşani, 8 în Braşov, 20 în Buzău, 2
în Caraş-Severin, 43 în Cluj, 13 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 12 în Gorj, 19 în Harghita, 6 în
Hunedoara, 12 în Iaşi, 29 în Maramureş, 7 în Mehedinţi, 26 în Mureş, 26 în Neamţ, 24 în Prahova, 23 în
Sălaj, 4 în Sibiu, 20 în Suceava, 23 în Vâlcea, 33 în Vaslui şi 9 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel:
izolat în vestul Podişul Mehedinţi şi Podişul Getic, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Getici, exceptând
vestul acestora, parţial în Subcarpaţii Prahovei, ai Buzăului şi nord-estul Subcarpaţilor Vrancei, partea
central-nordică a Podişului Moldovei şi a Podişului Bârladului, parţial Subcarpaţii Moldovei, parţial rama
externă a Carpaţilor Orientali, izolat în partea de nord a Dealurilor de Vest, nord-estul Munţilor
Mureşului, parţial Munţii Maramureşului şi partea nordică a Subcarpaţilor Transilvaniei, Podişul
Someşan şi Câmpia Transilvaniei, izolat în Podişul Târnavelor.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 897 LAU2 din 33 judeţe (Fig. 63), dintre care: 47 în Alba,
8 în Arad, 27 în Argeş, 31 în Bacău, 33 în Bihor, 23 în Bistriţa-Năsăud, 37 în Botoşani, 23 în Braşov, 7
în Buzău, 35 în Caraş-Severin, 28 în Cluj, 23 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 6 în Dolj, 14 în Galaţi, 38 în
Gorj, 24 în Harghita, 31 în Hunedoara, 59 în Iaşi, 28 în Maramureş, 29 în Mehedinţi, 68 în Mureş, 22 în
Neamţ, 15 în Prahova, 34 în Sălaj, 9 în Satu Mare, 38 în Sibiu, 49 în Suceava, 7 în Timiş, 6 în Tulcea, 35
în Vâlcea, 42 în Vaslui şi 12 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: parţial rama sudică a Carpaţilor
Meridionali, în Piemontul Getic (Piemontul Motrului, partea nordică a Piemontului Olteţului, parţial
Piemontul Cotmenei şi Gruiurile Argeşului), rame externă a Subcarpaţilor de la Curbură, partea centrală a
Podişului Dobrogei de Nord şi Centrale, izolat în Câmpia Covurluiului, cea mai mare parte a Podişului
Moldovei, exceptând partea nordică şi centrală a Câmpiei Moldovei şi cea mai mare parte a Podişului
Central Moldovenesc, Subcarpaţii Moldovei parţial în centru şi sud, parţial rama internă a Carpaţilor
Orientali, parţial partea de nord şi centrală a Dealurilor de Vest, cea mai mare parte a Depresiunii şi
Subcarpaţilor Transilvaiei, excepţie făcând cea mai mare parte a Câmpiei Transilvaniei şi Podişului
Someşan, parte din Munţii Apuseni şi ai Banatului.
129
 Fig. 63. Scenariul de hazard 23 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 350 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 8 372 în comuna Pipirig (județ ul Neamţ), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (județ ul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (93,7%).
Cele 5 aşezări urbane, intră în categoria oraşelor mici, fiind vorba de următoarele oraşe: Băile Govora,
Slănic Moldova, Frasin, Slănic şi Bicaz. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,4 locuitori/km2
(comuna Gura Teghii, județ ul Buzău) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 55 345 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de hazard
foarte ridicat se găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (10 502 ha), Neamţ (9 368 ha),
Prahova (7 542 ha), Bacău (6 803 ha), Vrancea (6 791 ha), Suceava (5 017 ha), Dâmboviţa (4 108 ha),
Vâlcea (1 790 ha), Covasna (1 751 ha) şi Argeş (1 565 ha). În judeţul Maramureş, suprafeţele artificiale
potenţial afectate sunt de 108 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 8 234 km, dintre care drumurile naţionale
au o lungime de 514 km, ceea ce reprezintă un procent de 6,24 %. Căile ferate potenţial afectate au o
lungime totală destul de redusă, 191 km, lipsind liniile magistrale. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 1 900 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 85 055 în municipiul Piatra Neamţ (județ ul Neamţ), minimul înregistrându-se în
comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul
rural (81,39%). Din cele 36 aşezări urbane, 29 se încadrează în categoria oraşelor mici, iar 7 se încadrează
în clasa de mărime mijlocie. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-
Băcăinţi) şi 1097,9 locuitori/km2 (municipiul Piatra Neamţ).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 226 546 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Bacău (23 411 ha) şi Cluj (22 966 ha). Clasa de hazard ridicat
afectează arii întinse de suprafeţe artificiale şi în cadrul LAU2 din judeţele Neamţ (18 641 ha), Suceava
(14 373 ha), Botoşani (12 564 ha) şi Bistriţa-Năsăud (11 505 ha. În 18 judeţe (Prahova, Argeş, Buzău,
Mureş, Maramureş, Vâlcea, Harghita, Sălaj, Iaşi, Gorj, Alba, Dâmboviţa, Covasna, Braşov, Hunedoara,
Mehedinţi, Vrancea şi Sibiu), suprafeţele artificiale potenţial afectate, incluse în clasa de hazard ridicat,

130
variază între 9 944 ha şi 1 249 ha. În judeţele Bihor şi Caraş-Severin, suprafeţele artificiale potenţial
afectate sunt de 261 ha, respectiv 195 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 31 365 km, dintre care drumurile naţionale
au o lungime de 1 787 km, ceea ce reprezintă un procent de 5,67%. Autostrăzile potenţial afectate se
întind pe o distanţă redusă de doar 28 km, dintre care 4 km, pe raza comunei Şoimuş în Hunedoara, restul
pe raza judeţului Cluj. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri
comunale şi alte drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 660 km, dintre care
liniile magistrale au o lungime de 295 km, ceea ce reprezintă 17,77%.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 400 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin) – 119 locuitori, populaţia din mediul rural deţinând un procent de
56,60 % din totalul populaţiei. Din cele 89 aşezări urbane, 65 se încadrează în categoria oraşelor mici, 22
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 intră în categoria celor mari: municipiile Botoşani şi Cluj
Napoca. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, județ ul
Hunedoara) şi 2 624,5 locuitori/km2 (oraşul Bălan, județ ul Harghita).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
414 365 ha. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
şase judeţe situate în estul şi centrul ţării (Botoşani 33 579 ha, Iaşi 31 069 ha, Suceava 30 367 ha, Mureş
25 406 ha, Cluj 20 856 ha şi Vaslui 20 542 ha), la care se adaugă judeţul Gorj cu 22 798 ha. În 11 judeţe
(Hunedoara, Sălaş, Alba, Bacău, Vâlcea, Maramureş, Neamţ, Bihor, Sibiu, Mehedinţi şi Argeş),
suprafeţele artificiale potenţial afectate se încadrează între 18 954 ha şi 10 417 ha. Suprafeţe artificiale
potenţial afectate, cuprinse între 9 023 ha şi 2008 ha s-au înregistrat în cadrul LAU2 din alte în alte 15
judeţe (Harghita, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Prahova, Covasna, Galaţi, Vrancea, Braşov, Dâmboviţa,
Arad, Buzău, Satu Mare, Dolj, Tulcea şi Timiş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 60 046 km, dintre care drumurile naţionale
au un total de 4 327 km, ceea ce reprezintă un procent de 7,20 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind
pe o distanţă redusă de doar 74 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 076 km, dintre
care liniile magistrale au o lungime de 1 806 km, ceea ce reprezintă 35,60 %. Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 533 LAU2, care
însumează peste 6 800 000 locuitori şi aproape 700 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii (Tabel 43).

Tabel 43. Impactul potenţial în scenariul 23 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 133 4,18 395 594 1,96 55 345 3,7
Ridicat 502 15,78 1 959 723 9,73 226 546 15,1
Mediu 898 28,23 4 498 123 22,35 414 365 27,6
Total scenariu 23 1 533 48,19 6 853 440 34,04 696 256 46,4

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 300 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 3 372 în comuna Pipirig (județ ul Neamţ), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (județ ul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(93,93%). Cele 4 oraşe se încadrează în categoria oraşelor mici fiind vorba de următoarele: Băile Govora,
Frasin, Slănic şi Bicaz. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,6 locuitori/km2 (comuna Nistoreşti,
județ ul Vrancea) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora).

131
 Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 49 589 ha. Cele mai extinse suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de hazard
foarte ridicat se găsesc în anumite LAU2 situate în judeţele Neamţ (8 956 ha), Buzău (8 582 ha), Suceava
(7 896 ha), Prahova (6 300 ha), Vrancea (5 890 ha), Bacău (4 394 ha), Dâmboviţa (4 108 ha), Vâlcea (1
790 ha) şi Argeş (1 565 ha). Suprafeţe artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de risc foarte ridicat,
se gasesc şi în cadrul LAU2 din judeţul Maramureş (108 ha).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 7 299 km, dintre care drumurile naţionale
422 km, ceea ce reprezintă un procent de 5,78 %. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală
redusă, de 190 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri
comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 2 000 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 106 847 în municipiul Botoşani (județ ul Botoşani), minimul înregistrându-se în
comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul
rural (71,75 %). Din cele 35 de municipii şi oraşe, 29 intă în categoria oraşelor mici, 5 în categoria celor
mijlocii, iar municipiul Botoşani intră în categoria oraşelor mari. Densitatea populaţiei este cuprinsă între
5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi, județ ul Alba) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 241 290 ha. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Bacău (25 820 ha), Cluj (23 596 ha) şi Botoşani (23 506 ha). Clasa de
hazard ridicat este prezentă pe suprafeţe întinse şi în cadrul LAU2 din judeţele Neamţ (17 873 ha), Vaslui
(15 983 ha), Suceava (12 404 ha), Bistriţa-Năsăud (11 505 ha), Buzău (11 483 ha) şi Prahova (11 186 ha).
În 15 judeţe (Argeş, Sălaj, Mureş, Maramureş, Vâlcea, Harghita, Iaşi, Gorj, Covasna, Alba, Dâmboviţa,
Vrancea, Hunedoara, Mehedinţi şi Braşov), suprafeţele artificiale potenţial afectate incluse în clasa de
hazard ridicat, variază între 9808 ha şi 2 150 ha. În judeţele Sibiu, Bihor şi Caraş-Severin, suprafeţele
artificiale potenţial afectate se situează sub 950 ha.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 33 143 km, dintre care drumurile naţionale
cu o lungime de 1 917 reprezintă un procent de 5,78 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o
distanţă redusă de 28 km, dintre care 4 km pe raza comunei Şoimuş în județ ul Hunedoara şi restul pe
raza judeţului Cluj. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 706 km, dintre care liniile
magistrale au o lungime de 297 km, ceea ce reprezintă 17,40 %. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 500 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin) – 119 locuitori, populaţia din mediul rural deţinând un procent de
55,18 % din totalul populaţiei. Din cele 95 aşezări urbane, 68 se încadrează în categoria oraşelor mici, 26
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar un singur oraş intră în categoria celor mari, fiind vorba de
municipiul Cluj Napoca. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de
Sus, județ ul Hunedoara) şi 2 624,5 locuitori/km2 (oraşul Bălan, județ ul Harghita).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
412 498 ha. Suprafeţe artificiale potenţial afectate, mai mari de 20 000 ha incluse în clasa de hazard
mediu se întâlnesc în cadrul LAU2 din şase judeţe situate în estul şi centrul ţării (Suceava 33 099 ha, Iaşi
31 279 ha, Mureş 26 452 ha, Botoşani 24 117 ha, Cluj 20 987 ha şi Vaslui 20 542 ha, la care se adaugă
judeţul Gorj (22 798 ha). În 11 judeţe (Hunedoara, Sălaj, Alba, Bacău, Vâlcea, Neamţ, Maramureş, Bihor,
Sibiu, Mehedinţi şi Argeş), suprafeţele artificiale potenţial afectate se încadrează între 19 761 ha şi 10 417
ha. Suprafeţe artificiale potenţial afectate, cuprinse între 9 53 ha şi 2 008 ha sunt înregistrate în 15 judeţe
(Harghita, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Covasna, Prahova, Braşov, Galaţi, Vrancea, Dâmboviţa, Arad,
Buzău, Satu Mare, Dolj, Tulcea şi Timiş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 60 223 km, dintre care drumurile
naţionale, cu un total de 4 442 reprezintă un procent de 7,40 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe
132
o distanţă redusă de 74 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri
comunale şi alte drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 225 km, dintre care
liniile magistrale au o lungime de 1 841 km, ceea ce reprezintă 35,23 %.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 541 LAU2, care
însumează peste 7 000 000 locuitori şi circa 700 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 44).

Tabel 44. Impactul potenţial în scenariul 23 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi a utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de (ha)
locuitori)
Foarte ridicat 122 6,03 344 614 1,71 49 589 3,3
Ridicat 522 16,40 2 093 895 10,40 241 290 16,1
Mediu 897 28,19 4 569 239 22,70 412 498 27,5
Total scenariu 23 1 541 50,62 7 007 748 34,81 703 377 46,9

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 100 ani

Scenariul 24: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 100 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Caracterul extrem al cantităţilor de precipitaţii corespunzătoare perioadei de recurenţă de 100 de
ani se intensifică vizibil conform proiecţiilor ambelor modele climatice, cu deosebire în varianta
„umedă”. Conform proiecţiilor modelului „umed”, cantităţile maxime de precipitaţii cuprinse între 170-
220 mm devin dominante în cadrul Subcarpaţilor Moldovei şi în extremitatea nordică a Subcarpaţilor de
Curbură (hazard ridicat şi foarte ridicat). În restul arealelor încadrate claselor de hazard mediu spre ridicat
şi ridicat (Podişul Moldovei) creşterea caracterului extrem al evenimentelor pluviale cu rol
pregătitor/declanşator în perioada viitoare este moderată (120-170 mm) în raport cu perioada de referinţă
(sub 120 mm). În proiecţiile modelului „uscată”, dinamica viitoare a proceselor de versant în majoritatea
regiunilor încadrate claselor superioare de hazard (Subcarpaţii Moldovei şi de Curbură, jumătatea vestică
a Podişului Moldovei, sectorul de fliş oriental) este susţinută de cantităţi maxime de precipitaţii în 72 de
ore cuprinse între 120 şi 170 mm, cu depăşiri ale ale pragului de 170 mm numai pe areale restrânse din
cadrul acestora.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 64.

133
Fig. 64. Scenariul de hazard 24 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 100 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării viitoare
a terenurilor (anul 2050).

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 139 LAU2 din 12 judeţe (Fig. 65), dintre care: 7 în
Argeş, 15 în Bacău, 20 Buzău, 4 în Covasna, 13 în Dâmboviţa, 1 în Gorj, 2 în Maramureş, 16 în Neamţ,
26 în Prahova, 9 în Suceava, 7 în Vâlcea şi 19 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: izolat în
Subcarpaţii Olteniei şi Muscelele Argeşului, parţial în Subcarpaţii Prahovei şi Buzăului şi cea mai mare
parte a Subcarpaţilor Vrancei, rama externă a Carpaţilor Orientali, parţial vestul Subcarpaţilor Moldovei,
depresiuni şi culoare intramontane.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 451 LAU2 din 26 judeţe (Fig. 65), dintre care: 20 în Alba,
19 în Argeş, 38 în Bacău, 34 în Bistriţa-Năsăud, 9 în Botoşani, 8 în Braşov, 18 în Buzău, 2 în Caraş-
Severin, 41 în Cluj, 12 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 8 în Gorj, 19 în Harghita, 6 în Hunedoara, 10 în
Iaşi, 26 în Maramureş, 6 în Mehedinţi, 22 în Mureş, 28 în Neamţ, 23 în Prahova, 17 în Sălaj, 6 în Sibiu,
20 în Suceava, 19 în Vâlcea, 23 în Vaslui şi 7 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: în vestul
Piemontului Getic, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Getici, exceptând vestul acestora, parţial
Subcarpaţii Prahovei, Buzăului şi nord-estul Subcarpaţilor Vrancei, parţial rama internă a Carpaţilor
Orientali, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Moldovei, centrul Podişului Bârladului, izolat în Câmpia
Moldovei, sud-estul Munţilor Apuseni, cea mai mare parte a Câmpiei Transilvaniei şi a Podişului
Someşan, parţial Podişul şi Subcarpaţii Târnavelor, depresiuni şi culoare intramontane, izolat partea
nordică a Dealurilor de Vest.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 906 LAU2 din 33 judeţe (Fig. 65), dintre care: 43 în Alba,
8 în Arad, 22 în Argeş, 31 în Bacău, 32 în Bihor, 24 în Bistriţa-Năsăud, 58 în Botoşani, 23 în Braşov, 7
în Buzău, 33 în Caraş-Severin, 30 în Cluj, 20 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 5 în Dolj, 15 în Galaţi, 40 în
Gorj, 23 în Harghita, 29 în Hunedoara, 61 în Iaşi, 29 în Maramureş, 26 în Mehedinţi, 70 în Mureş, 20 în
Neamţ, 11 în Prahova, 38 în Sălaj, 11 în Satu Mare, 36 în Sibiu, 43 în Suceava, 7 în Timiş, 6 în Tulcea,
35 în Vâlcea, 48 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: Munţii Banatului, Podişul
Mehedinţi, rama internă a Piemontului Getic, parţial rama sudică şi vestul Carpaţilor Meridionali, rama
exterioară a Subcarpaţilor de la Curbură, rama internă a Carpaţilor Orientali, Câmpia Covurluiului, partea
sudică şi centrală a Podişului Dobrogei de Nord, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, cu excepţia
centrului Colinelor Tutovei şi sud-vestului Podişului Central Moldovenesc şi nordul Podişului Sucevei,
parţial Subcarpaţii Moldovei, cea mai mare parte a Dealurilor de Vest, exceptând sudul acestora, cea mai
mare parte a Munţilor Apuseni, depresiuni şi culoare intramontane, cea mai mare parte a Depresiunii şi
Subcarpaţilor Transilvaniei, cu excepţia unor părţi din Câmpia Transilvaniei,Podişul Someşan şi
Depresiunea Făgăraşului.

134
 Fig. 65. Scenariul de hazard 24 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 130 LAU2 din 11 judeţe (Fig. 66), dintre care: 7 în
Argeş, 12 în Bacău, 18 în Buzău, 13 în Dâmboviţa, 1 în Gorj, 2 în Maramureş, 14 în Neamţ, 22 în
Prahova, 16 în Suceava, 7 în Vâlcea şi 18 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: parţial în Subcarpaţii
Getici, parţial în Subcarpaţii de la Curbură (Subcarpaţii Prahovei, Buzăului şi Vrancei), parţial rama
externă a Carpaţilor Orientali, vestul Subcarpaţilor Moldovei.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 467 LAU2 din 27 judeţe (Fig. 66), dintre care: 19 în Alba,
19 în Argeş, 39 în Bacău, 1 în Bihor, 34 în Bistriţa-Năsăud, 24 în Botoşani, 7 în Braşov, 20 în Buzău, 2
în Caraş-Severin, 41 în Cluj, 14 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 8 în Gorj, 19 în Harghita, 6 în Hunedoara,
7 în Iaşi, 26 în Maramureş, 6 în Mehedinţi, 20 în Mureş, 28 în Neamţ, 25 în Prahova, 22 în Sălaj, 3 în
Sibiu, 18 în Suceava, 19 în Vâlcea, 23 în Vaslui şi 8 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: izolat în
vestul Podişul Mehedinţi şi Podişul Getic, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Getici exceptând vestul
acestora, parţial în Subcarpaţii Prahovei, ai Buzăului şi nord-estul Subcarpaţilor Vrancei, parţial
Subcarpaţii Moldovei, parţial rama externă a Carpaţilor Orientali, Câmpia Moldovei, în partea central-
nordică, sudul Podişului Cetral Moldovenesc şi partea central-nordică din Colinele Tutovei, sud-estul
Munţilor Apuseni, Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei, izolat în Podişul Târnavelor, sudul
Subcarpaţilor Transilvaniei, izolat în Podişul Târnavelor, izolat în Munţii Banatului.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 906 LAU2 din 33 judeţe (Fig. 66), dintre care: 44 în Alba,
8 în Arad, 22 în Argeş, 33 în Bacău, 32 în Bihor, 24 în Bistriţa-Năsăud, 45 în Botoşani, 24 în Braşov, 7
în Buzău, 33 în Caraş-Severin, 30 în Cluj, 22 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 5 în Dolj, 15 în Galaţi, 39 în
Gorj, 23 în Harghita, 30 în Hunedoara, 64 în Iaşi, 29 în Maramureş, 26 în Mehedinţi, 72 în Mureş, 22 în
Neamţ, 13 în Prahova, 33 în Sălaj, 11 în Satu Mare, 39 în Sibiu, 43 în Suceava, 7 în Timiş, 6 în Tulcea,
35 în Vâlcea, 48 în Vaslui şi 13 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: Podişul Mehedinţi, rama
interioară a Podişului Getic, parţial rama sudică a Carpaţilor Meridionali, parţial rama internă a Carpaţilor
Orientali, rama externă a Subcarpaţilor de la Curbură, sudul Podişului Dobrogei de Nord, izolat în
Câmpia Covurluiului, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, exceptând partea nordică şi centrală a
Câmpiei Moldovei, cea mai mare parte a Podişului Central Moldovenesc şi partea central-sudică a
Colinelor Tutovei, parţial Subcarpaţii Moldovei, partea de nord şi centrală a Dealurilor de Vest, cea mai
mare parte a Depresiunii şi Subcarpaţilor Transilvaiei, excepţie făcând cea mai mare parte a Câmpiei
Transilvaniei,Podişului Someşan şi Depresiunea Făgăraşului, parţial Munţii Apuseni şi ai Banatului,
depresiuni şi culoare intramontane.

135
 Fig. 66. Scenariul de hazard 24 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 400 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 8 372 în comuna Pipirig (județ ul Neamţ), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (județ ul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(93,99%). Cele 5 aşezări urbane, intră în categoria oraşelor mici, fiind vorba de următoarele oraşe: Băile
Govora, Slănic Moldova, Frasin, Slănic şi Bicaz. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,4
locuitori/km2 (comuna Gura Teghii, județ ul Buzău) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 66 606 ha (4,4% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din judeţele Buzău (10 751
ha), Bacău (10 503 ha), Neamţ (10 107 ha) şi Vrancea (8 066 ha), dar şi în unele localităţi din judeţele
Prahova, Dâmboviţa, Suceava, Argeş, Vâlcea, Maramureş şi Gorj.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 8 487 km, dintre care drumurile naţionale
au o lungime de 504 km, ceea ce reprezintă un procent de 5,93 %. Căile ferate potenţial afectate au o
lungime totală destul de redusă, 183 km, lipsind liniile magistrale. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 1 700 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 85 055 în municipiul Piatra Neamţ (județ ul Neamţ), minimul înregistrându-se în
comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul
rural (70,31%). Din cele 34 aşezări urbane, 27 se încadrează în categoria oraşelor mici, iar 7 se încadrează
în clasa de mărime mijlocie. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna
Ceru-Băcăinţi) şi 1097,9 locuitori/km2 (municipiul Piatra Neamţ).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă 211 586
ha (13,8% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse
în această clasă se găsesc în nordul ţării (judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj) şi Moldova (judeţele
Vaslui, Bacău, Neamţ şi Suceava). Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din
cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Buzău, Argeş, Alba şi Sălaj.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 28 293 km, dintre care drumurile naţionale
au o lungime de 1 691 km, ceea ce reprezintă un procent de 5,97 %. Autostrăzile potenţial afectate se
întind pe o distanţă redusă de doar 26 km, dintre care 4 km, pe raza comunei Şoimuş în Hunedoara, restul

136
pe raza judeţului Cluj. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 636 km, dintre care liniile
magistrale au o lungime de 294 km, ceea ce reprezintă 17,97%. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 500 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (județ ul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou (județ ul Caraş-Severin) – 119 locuitori, populaţia din mediul rural deţinând un procent de
57,23 % din totalul populaţiei. Din cele 86 aşezări urbane, 62 se încadrează în categoria oraşelor mici, 22
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 intră în categoria celor mari: municipiile Botoşani şi Cluj
Napoca. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, județ ul
Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botosani, județ ul Botoşani).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă 425 492
ha (27,8% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate în centrul şi
nord-vestul ţării (Mureş, Harghita, Sibiu, Braşov, Alba, Mureş, Sălaj, Bihor) şi în cele din sud-vestul ţării
(Caraş-Severin, Gorj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 59 977 km, dintre care drumurile naţionale
au un total de 4 244 km, ceea ce reprezintă un procent de 7,08 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind
pe o distanţă redusă de doar 72 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 4 908 km, dintre
care liniile magistrale au o lungime de 1 729 km, ceea ce reprezintă 35,22 %. Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 496 LAU2, care
însumează peste 6 700 000 locuitori şi circa 700 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 45).

Tabel 45. Impactul potenţial în scenariul 24 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 139 4,36 417 902 2,07 66 606 4,4
Ridicat 451 14,17 1 780 201 8,84 211 586 13,8
Mediu 906 28,48 4 504 247 22,38 425 492 27,8
Total scenariu 24 1 496 47,01 6 702 350 33,29 703 684 46,0

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 350 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 8 372 în comuna Pipirig (județ ul Neamţ), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (județ ul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(94,47%). Cele 4 oraşe se încadrează în categoria oraşelor mici fiind vorba de următoarele: Băile Govora,
Frasin, Slănic şi Bicaz. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,6 locuitori/km2 (comuna Nistoreşti,
județ ul Vrancea) şi 183,9 locuitori/km2 (oraşul Băile Govora).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 61 588 ha (4,0% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din judeţele Suceava (10
901 ha), Buzău (9 484 ha), Neamţ (9 116 ha), Vrancea (6 825 ha), dar şi în unele localităţi din judeţele
Prahova, Dâmboviţa, Bacău, Argeş, Vâlcea, Maramureş şi Gorj.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 7 848 km, dintre care drumurile naţionale
445 km, ceea ce reprezintă un procent de 5,67 %. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală
137
redusă, de 190 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri
comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 1 700 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 85 055 în municipiul Piatra Neamţ (județ ul Neamţ), minimul înregistrându-se în
comuna Ceru-Băcăinţi (județ ul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul
rural (71,75 %). Din cele 32 de municipii şi oraşe, 27 intă în categoria oraşelor mici, iar 5 în categoria
celor mijlocii. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi, județ ul
Alba) şi 1097,9 locuitori/km2 (municipiul Piatra Neamţ).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă 224 111
ha (14,6% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse
în această clasă se găsesc în Moldova (judeţele Neamţ, Botoşani, Vaslui) şi nordul ţării (judeţele
Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj). Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din
cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Argeş, Alba şi Sălaj.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 29 396 km, dintre care drumurile naţionale
cu o lungime de 1 770 reprezintă un procent de 6,01 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o
distanţă redusă de 26 km, dintre care 4 km pe raza comunei Şoimuş în județ ul Hunedoara şi restul pe
raza judeţului Cluj. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 603 km, dintre care liniile
magistrale au o lungime de 282 km, ceea ce reprezintă 17,59 %. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 500 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 106 847 în municipiul Botoşani (județ ul Botoşani), minimul înregistrându-se în
comuna Bulzeştii de Sus (județ ul Hunedoara) – 271 locuitori, populaţia din mediul rural deţinând un
procent de 55,90 % din totalul populaţiei. Din cele 91 aşezări urbane, 64 se încadrează în
categoria oraşelor mici, 25 se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 oraşe intră în categoria celor
mari, fiind vorba de municipiile Botoşani şi Cluj Napoca. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5
locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, județ ul Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul
Botoşani).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă 421 693
ha (27,5% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate în centrul şi
nord-vestul ţării (Mureş, Harghita, Sibiu, Braşov, Alba, Sălaj, Bihor) şi în cele din sud-vestul ţării (Caraş-
Severin, Mehedinţi, Gorj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 60 133 km, dintre care drumurile
naţionale, cu un total de 4 307 reprezintă un procent de 7,16 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe
o distanţă redusă de 74 km. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 057 km, dintre care
liniile magistrale au o lungime de 1 767 km, ceea ce reprezintă 34,94 %. Celelalte categorii de drumuri
sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 503 LAU2, care
însumează peste 6 700 000 locuitori şi circa 700 000 ha de terenuri acoperite cu construcţii (Tabel 46).

Tabel 46. Impactul potenţial în scenariul 24 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 130 4,08 378 543 1,88 61 588 4,0
Ridicat 467 14,68 1 793 363 8,91 224 111 14,6
Mediu 906 28,48 4 574 112 22,73 421 693 27,5
Total scenariu 24 1503 47,24 6 746 018 33,52 707 392 46,1

138
Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 100 ani.

139
Scenariul 25: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 100 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Scenariul climatic RCP8.5 indică o accentuare a caracterului pluviometric extrem până în 2050,
prin prisma cantităţilor viitoare de precipitaţii totalizate în 72 de ore (cu revenire de 100 de ani), mai ales
în varianta “umedă” a proiecţiilor climatice. În această variantă a climatului viitor, în majoritatea arealelor
extracarpatice deluroase şi de podiş din estul şi sudul ţării, încadrate claselor de hazard mediu şi ridicat, se
estimează depăşiri ale pragului de 120 mm şi excepţional, a celui de 170 mm sau chiar a celui de 220 mm,
numai în Subcarpaţii Moldovei şi sectoarele nordice şi centrale ale Subcarpaţilor de Curbură, suprapus
claselor de hazard ridicat şi foarte ridicat. Modelul „uscat” estimează o creştere mai puţin accentuată a
caracterului extrem al cantităţilor de precipitaţii căzute în 72 de ore faţă de perioada de referinţă
1971-2000. Depăşirea pragului pluviometric de 170 mm se remarcă numai pe areale foarte restrânse din
nord-vestul regiunii subcarpatice a Moldovei, la contactul cu sectorul de fliş oriental.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006este ilustrată în
Figura 66.

Fig. 66. Scenariul de hazard 25 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 100 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării
terenurilor în anul 2006.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 111 LAU2 (Fig. 67) aparţinând judeţelor Argeş,
Bacău, Buzău, Covasna, Dâmboviţa, Prahova, Suceava, Vâlcea, Vrancea, Neamţ şi Maramureş fiind
localizate în Subcarpaţii Getici, Subcarpaţii de Curbură, Subcarpaţii Tazlăului, Obcina Mare, Obcina
Feredeului.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 532 LAU2 (Fig. 67) aparţinând judeţelor Alba, Argeş,
Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Harghita, Gorj, Hunedoara,
Iaşi, Maramureş, Mehedinţi Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui, Vrancea şi
Caraş-Severin. Teritoriul acestor LAU2 se întinde în partea N a Piemontului Motrului, Subcarpaţii Getici
şi Subcarpaţii de Curbură, Carpaţii de la Curbură, rama estică a Carpaţilor Orientali, nordul Colinelor
Tutovei, centrul şi nordul Câmpiei Moldovei, Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşan, Munţii
Maramureşului, părţi din Depresiunea Colinară a Transilvaniei.

139
 Clasa de hazard mediu cuprinde 884 LAU2 (Fig. 67) incluse în judeţele Alba, Arad, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Galaţi, Gorj, Harghita,
Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui,
Vrancea şi Buzău, Dâmboviţa, Dolj, Satu Mare, Timiş, Tulcea. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt
localizate în partea sudică şi central-nordică a Podişului Moldovei, Munţii Apuseni, nordul Piemontului
Getic, Munţii Aninei, cea mai mare parte a Depresiunii Colinare a Transilvaniei, contactul Subcarpaţilor
cu arealele de câmpie, sudul Podişului Dobrogei de Nord.

Fig. 67. Scenariul de hazard 25 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 135 LAU2 (Fig. 68) aparţinând judeţelor Argeş,
Bacău, Buzău, Covasna, Dâmboviţa, Neamţ, Prahova, Suceava, Vâlcea, Vrancea, Harghita şi Mureş
(1 LAU2) fiind localizate în Subcarpaţii Getici, Subcarpaţii de Curbură, Carpaţii Orientali, Obcina Mare,
Obcina Feredeului.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 536 LAU2 (Fig. 68) aparţinând judeţelor Alba, Argeş,
Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Harghita, Gorj, Hunedoara,
Iaşi, Maramureş, Mehedinţi Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui, Vrancea şi
Bihor, Caraş-Severin. Teritoriul acestor LAU2 se întinde în partea NV a Piemontului Motrului,
Subcarpaţii Getici şi Subcarpaţii de Curbură, Carpaţii de la Curbură, rama estică şi vestică a Carpaţilor
Orientali, nordul Colinelor Tutovei, centrul şi nordul Câmpiei Moldovei, Câmpia Transilvaniei, Podişul
Someşan, Munţii Detunatelor, părţi din Podişul Târnavelor, Subcarpaţii Transilvaniei.
Clasa de hazard mediu cuprinde 870 LAU2 (Fig. 68) incluse în judeţele Alba, Arad, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Galaţi, Gorj, Harghita,
Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui,
Vrancea şi Buzău, Dâmboviţa, Dolj, Satu Mare, Timiş, Tulcea. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt
localizate în Podişului Moldovei (parţial), Munţii Apuseni, nordul Piemontului Getic, Munţii Aninei, cea
mai mare parte a Depresiunii Colinare a Transilvaniei, Munţii şi Podişul Mehedinţi, contactul
Subcarpaţilor cu arealele de câmpie, sudul Podişului Dobrogei de Nord.

140
 Fig. 68. Scenariul de hazard 25 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
Peste 285 600 de locuitori sunt potenţial afectaţi în clasa de hazard foarte ridicat, cel mai mic
număr de locuitori fiind de 453 în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi cel mai mare de 8372 în comuna
Pipirig (judeţul Neamţ). Cele 2 aşezări urbane –Slănic şi Băile Govora - se încadrează din punct de vedere
demografic clasei mici. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul
rural a 97,0% din populaţie şi a 3,0% în cel urban. Densitatea populaţiei este cuprinsă între
7,4 locuitori/km2 (comuna Gura Teghii, judeţul Buzău) şi 183 locuitori/km2 (oraş Băile Govora).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploataări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat
acoperă o suprafaţă totală de 40 432 hectare (2,7% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari
suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din
judeţele Buzău (10 625 hectare), Prahova (7 912 hectare)şi Vrancea (6 389 hectare), dar şi în unele
localităţi din judeţele, Dâmboviţa, Suceava, Argeş, Vâlcea, Bacău, Neamţ şi Maramureş.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 5825 km, dintre care drumurile naţionale
deţin doar 3,8%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime de 66,5 km.
Populaţia potenţial afectată în clasa de hazard ridicat variază pe un ecart cuprins între
269 locuitori în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 37 640 locuitori în municipiul Sighetu Marmaţiei
(judeţul Maramureş), cu un total de peste 2 004 600 locuitori. Cele 39 aşezări urbane se grupeză în: clasa
de oraşe mici (sub 20 000 locuitori) – 33, în clasa oraşelor mijlocii (20 000-50 000 locuitori) – 6.
Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 76,0% din populaţie
şi a 24,0% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi,
judeţul Alba) şi 892 locuitori/km2 (Municipiul Câmpulung, judeţul Argeş).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 240 793 hectare (16,0% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în Moldova (judeţele Suceava, Neamţ, Bacău, Vaslui)
şi nordul ţării (judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj). Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele
artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Sălaj şi Alba.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 34 100 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,1%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 1800 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 19,3% din total. Autostrăzile potenţial afectate au o
lungime de 27,8 km, concentrate în judeţele Cluj şi Hunedoara.
Populaţia potenţial afectată din clasa de hazard mediu variază pe un ecart cuprins între 119 în
comuna Brebu Nou (judeţul Caraş-Severin) şi 324 576 locuitori în municipiul Cluj-Napoca, cu o

141
populaţie totală de peste 4 538 000 locuitori. Din totalul de 89 oraşe, 64 se încadreaza clasei de oraşe mici
(sub 20 000 locuitori), 23 clasei mijlocii şi municipiile Cluj-Napoca şi Botoşani, încadrate clasei
demografice a oraşelor mari şi foarte mari. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază
concentrarea în mediul rural a 55,2% din populaţie şi 44,8% în cel urban. Densitatea populaţiei variază
între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Jos, judeţul Hunedoara) şi 2 624 locuitori/km2 (oraş Bălan).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu
acoperă 411 285 hectare (27,4% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din
judeţele situate în centrul şi nord-vestul ţării (Mureş, Sibiu, Alba, Covasna, Bihor, Hunedoara, Braşov) şi
în cele din sud-vestul ţării (Caraş-Severin, Gorj, Mehedinţi).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 59 300 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 7,2%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 000 km, liniile
ferate magistrale înregistrând o pondere de 35,0% din total. Autostrăzile potenţial afectate au o lungime
de 74 km, concentrate în judeţele Alba, Argeş, Cluj, Sibiu şi Hunedoara.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 527 LAU2, care
însumeză peste 6 900 000 locuitori şi aproape 700 000 hectare de suprafeţe artificiale (Tabel 47).

Tabel 47. Impactul potenţial în scenariul 25 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP8.5) şi utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 111 3,5 391 700 1,9 40 432 2,7
Ridicat 532 16,7 2 004 600 10,0 240 793 16,0
Mediu 884 27,7 4 538 000 22,6 411 285 27,4
Total scenariu 25 1 527 48,7 6 934 300 34,5 692 510 46,1

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP8.5)
Peste 391 700 de locuitori sunt potenţial afectaţi în clasa de hazard foarte ridicat, cel mai mic
număr de locuitori fiind de 453 în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi cel mai mare de 8 372 în comuna
Pipirig (judeţul Neamţ). Cele 5 aşezări urbane – Bicaz, Frasin, Slănic, Slănic Moldova şi Băile Govora -
se încadrează din punct de vedere demografic clasei mici. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă
evidenţiază concentrarea în mediul rural a 93,6% din populaţie şi a 6,4% în cel urban. Densitatea
populaţiei este cuprinsă între 7,6 locuitori/km2 (comuna Nistoreşti, judeţul Vrancea) şi 183 locuitori/km2
(oraşul Băile Govora).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat
acoperă o suprafaţă totală de 55 729 hectare (3,7% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari
suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din
judeţele Neamţ (9 368 haectare), Buzău (8 582 hectare), Suceava (78 96 hectare), Bacău (6 174 hectare)
şi Vrancea (5 791 hectare), dar şi în unele localităţi din judeţele Prahova, Dâmboviţa, Harghita, Covasna,
Argeş, Vâlcea şi Maramureş.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 8 326 km, dintre care drumurile naţionale
deţin doar 6,2%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime de 229 km, liniile ferate magistrale având 0,8
km în comuna Micfalău (judeţul Covasna).
În clasa de hazard ridicat, populaţia potenţial afectată varia pe un ecart cuprins între 269 locuitori
în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 106 847 locuitori în municipiul Botoşani (judeţul Botoşani), cu
o populaţie totală potenţial afectată de peste 2 164 800 locuitori. Cele 38 aşezări urbane se grupeză în:
clasa de oraşe mici (sub 20 000 locuitori) – 31, în clasa oraşelor mijlocii (20 000-50 000 locuitori) – 8 şi
în clasa oraşelor foarte mari – municipiul Botoşani. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază
concentrarea în mediul rural a 70,5% din populaţie şi a 29,5% în cel urban. Densitatea populaţiei variază
142
între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi, judeţul Alba) şi 2 583 locuitori/km2 (mun. Botoşani,
judeţul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 247 497 hectare (16,5% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în nordul ţării (judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud,
Cluj) şi Moldova (judeţele Vaslui, Botoşani, Bacău, Neamţ). Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele
artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Buzău, Argeş, Sălaj şi Alba.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 33 500 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 27,8%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 1 700 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 17,7% din total. Autostrăzile potenţial afectate au o
lungime de 27,8 km, concentrate în judeţele Cluj şi Hunedoara.
În clasa de hazard mediu, populaţia potenţial afectată variază pe un ecart cuprins între 119 în
comuna Brebu Nou (judeţul Caraş-Severin) şi 324 576 locuitori în municipiul Cluj-Napoca, cu o
populaţie totală de peste 4 415 000 locuitori. Din totalul de 89 oraşe, 64 oraşe se încadreaza clasei de
oraşe mici (sub 20 000 locuitori), 24 clasei mijlocii şi municipiul Cluj-Napoca, încadrat clasei
demografice a oraşelor mari. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în
mediul rural a 55,6% din populaţie şi 44,4% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 2,5
locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Jos, judeţul Hunedoara) şi 2 624 locuitori/km2 (oraşul Bălan).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu
acoperă 398 368 hectare (26,5% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din
judeţele situate în centrul şi nord-vestul ţării (Mureş, Harghita, Sibiu, Braşov, Alba, Hunedoara, Bihor) şi
în cele din sud-vestul ţării (Caraş-Severin, Gorj, Mehedinţi).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 58 500 km, dintre care drumurile naţionale
deţin o pondere de 7,4%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de cca 5 100 km, liniile ferate
magistrale înregistrând o pondere de 35,0% din total. Autostrăzile potenţial afectate au o lungime de 74
km, concentrate în judeţele Alba, Argeş, Cluj, Sibiu şi Hunedoara.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 541 LAU2, peste
6 900 000 locuitori şi peste 700 000 hectare de suprafeţe artificiale (Tabel 48).

Tabel 48. Impactul potenţial în scenariul 25 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele %
(Număr) (Număr de locuitori) artificiale (ha)
Foarte ridicat 135 4,2 391 700 1,9 55 729 3,7
Ridicat 536 16,8 2 164 800 10,8 247 497 16,5
Mediu 870 27,3 4415 000 21,9 398 368 26,5
Total scenariu 25 1 541 48,4 6 971 500 34,6 701 594 46,7

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 100 ani.

Scenariul 26: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 100 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Scenariul climatic RCP8.5 indică o accentuare a caracterului pluviometric extrem până în 2050,
prin prisma cantităţilor viitoare de precipitaţii totalizate în 72 de ore (cu revenire de 100 de ani), mai ales
în varianta “umedă” a proiecţiilor climatice. În această variantă a climatului viitor, în majoritatea arealelor
143
extracarpatice deluroase şi de podiş din estul şi sudul ţării, încadrate claselor de hazard mediu şi ridicat, se
estimează depăşiri ale pragului de 120 mm şi excepţional, a celui de 170 mm sau chiar a celui de 220 mm,
numai în Subcarpaţii Moldovei şi sectoarele nordice şi centrale ale Subcarpaţilor de Curbură, suprapus
claselor de hazard ridicat şi foarte ridicat. Modelul “uscat” estimează o creştere mai puţin accentuată a
caracterului extrem al cantităţilor de precipitaţii căzute în 72 de ore faţă de perioada de referinţă
1971-2000. Depăşirea pragului pluviometric de 170 mm se remarcă numai pe areale foarte restrânse din
nord-vestul regiunii subcarpatice a Moldovei, la contactul cu sectorul de fliş oriental.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 69.

Fig. 69. Scenariul de hazard 26 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 100 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării
viitoare a terenurilor (anul 2050).

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 113 LAU2 (Fig. 70) aparţinând judeţelor Argeş,
Bacău, Buzău, Covasna, Dâmboviţa, Prahova, Suceava, Vâlcea, Vrancea, Neamţ şi Maramureş fiind
localizate în Subcarpaţii Getici, Subcarpaţii de Curbură, Subcarpaţii Tazlăului, Obcina Mare, Obcina
Feredeului.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 481 LAU2 (Fig. 70) aparţinând judeţelor Alba, Argeş,
Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Harghita, Gorj, Hunedoara,
Iaşi, Maramureş, Mehedinţi Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui, Vrancea şi
Caraş-Severin. Teritoriul acestor LAU2 se întinde în partea N a Piemontului Motrului, Subcarpaţii Getici
şi Subcarpaţii de Curbură, Carpaţii de la Curbură, rama estică a Carpaţilor Orientali, nordul Colinelor
Tutovei, centrul şi nordul Câmpiei Moldovei, Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşan, Munţii
Detunatelor, Munţii Maramureşului, părţi din Depresiunea Colinară a Transilvaniei.
Clasa de hazard mediu cuprinde 896 LAU2 (Fig. 70) incluse în judeţele Alba, Arad, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Galaţi, Gorj, Harghita,
Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui,
Vrancea şi Buzău, Dâmboviţa, Dolj, Satu Mare, Timiş, Tulcea. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt
localizate în părţile sudică şi central-nordică a Podişului Moldovei, Munţii Apuseni, nordul Piemontului
Getic, Munţii Aninei, cea mai mare parte a Depresiunii Colinare a Transilvaniei, contactul Subcarpaţilor
cu arealele de câmpie, sudul Podişului Dobrogei de Nord.

144
 Fig. 70. Scenariul de hazard 26 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 144 LAU2 (Fig. 71) aparţinând judeţelor Argeş,
Bacău, Buzău, Covasna, Dâmboviţa, Neamţ, Prahova, Suceava, Vâlcea, Vrancea, Harghita şi Mureş
(1 LAU2) fiind localizate în Subcarpaţii Getici, Subcarpaţii de Curbură, Carpaţii Orientali, Obcina mare,
Obcina Feredeului.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 480 LAU2 (Fig. 71) aparţinând judeţelor Alba, Argeş,
Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Harghita, Gorj, Hunedoara,
Iaşi, Maramureş, Mehedinţi Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui, Vrancea şi
Bihor, Caraş-Severin. Teritoriul acestor LAU2 se întinde în partea NV a Piemontului Motrului,
Subcarpaţii Getici şi Subcarpaţii de Curbură, Carpaţii de la Curbură, rama estică şi vestică a Carpaţilor
Orientali, nordul Colinelor Tutovei, centrul şi nordul Câmpiei Moldovei, Câmpia Transilvaniei, Podişul
Someşan, părţi din Podişul Târnavelor, Subcarpaţii Transilvaniei.
Clasa de hazard mediu cuprinde 881 LAU2 (Fig. 71) incluse în judeţele Alba, Arad, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Galaţi, Gorj, Harghita,
Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui,
Vrancea şi Buzău, Dâmboviţa, Dolj, Satu Mare, Timiş, Tulcea. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt
localizate în Podişul Moldovei (parţial), Munţii Apuseni, nordul Piemontului Getic, Munţii Aninei, cea
mai mare parte a Depresiunii Colinare a Transilvaniei, Munţii şi Podişul Mehedinţi, contactul
Subcarpaţilor cu arealele de câmpie, sudul Podişului Dobrogei de Nord.

Fig. 71. Scenariul de hazard 26 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.
145
Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
Peste 304 800 de locuitori sunt potenţial afectaţi în clasa de hazard foarte ridicat, cel mai mic
număr de locuitori fiind de 453 în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi cel mai mare de 7 173 în comuna
Balcani (judeţul Bacău). Cele 2 aşezări urbane – Slănic şi Băile Govora - se încadrează din punct de
vedere demografic clasei mici. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în
mediul rural a 97,2% din populaţie şi a 2,8% în cel urban. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,4
locuitori/km2 (comuna Gura Teghii, judeţul Buzău) şi 183 locuitori/km2 (oraş Băile Govora).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 46 846 hectare (3,1% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe
artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din judeţele
Buzău (10 235 hectare), Prahova (9 304 hectare) şi Vrancea (7 188 hectare), dar şi în unele localităţi din
judeţele Bacău, Dâmboviţa, Argeş, Vâlcea, Suceava, Maramureş, Neamţ şi Gorj.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 6 037 km, dintre care drumurile naţionale
deţin doar 4,1%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime de 60,4 km.
Populaţia potenţial afectată în clasa de hazard ridicat variază pe un ecart cuprins între
269 locuitori în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 37 640 locuitori în municipiul Sighetu Marmaţiei
(judeţul Maramureş), cu o populaţie totală potenţial afectată de peste 1 813 000 locuitori. Cele 36 aşezări
urbane se grupeză în: clasa de oraşe mici (sub 20 000 locuitori) – 3, în clasa oraşelor mijlocii (20 000-
50 000 locuitori) – 5. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a
75,7% din populaţie şi a 24,3% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 5,5 locuitori/km2 (comuna
Ceru-Băcăinţi, judeţul Alba) şi 892 locuitori/km2 (municipiul Câmpulung, judeţul Argeş).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă
230 213 hectare (15,0% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial
afectate incluse în această clasă se găsesc în Moldova (judeţele Suceava, Neamţ, Bacău,Vaslui) şi nordul
ţării (judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Sălaj). Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele
artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Braşov, Alba, Harghita şi Covasna.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 31 000 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,4%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 1750 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 19,7% din total. Autostrăzile potenţial afectate au o
lungime de 26 km, concentrate în judeţele Cluj şi Hunedoara.
Populaţia potenţial afectată în clasa de hazard mediu variază pe un ecart cuprins între 119 în
comuna Brebu Nou (judeţul Caraş-Severin) şi 324 576 locuitori în municipiul Cluj-Napoca, cu o
populaţie totală de peste 4 547 000 locuitori. Din totalul de 86 oraşe, 60 oraşe se încadreaza clasei de
oraşe mici (sub 20 000 locuitori), 24 clasei mijlocii şi municipiile Cluj-Napoca şi Botoşani, încadrate
clasei demografice a oraşelor mari. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în
mediul rural a 55,6% din populaţie şi 44,4% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 2,5
locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Jos, judeţul Hunedoara) şi 2583 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă
423 222 hectare (27,6% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate
în centrul, nordul şi nord-vestul ţării (Mureş, Harghita, Sibiu, Braşov, Alba, Sălaj, Bihor, Maramureş), în
Moldova (Botoşani, Iaşi, Vaslui) şi în cele din sud-vestul ţării (Caraş-Severin, Gorj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 10 300 km, dintre care drumurile naţionale
deţin o pondere de 9,7%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de circa 1 500 km, liniile

146
ferate magistrale înregistrând o pondere de 26,7% din total. Autostrăzile potenţial afectate au o lungime
de 32 km, concentrate în judeţele Alba, Argeş, Cluj, Sibiu şi Hunedoara.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 490 LAU2, care
însumează peste 6 600 000 locuitori şi peste 700 000 hectare de suprafeţe artificiale (Tabel 49).

Tabel 49. Impactul potenţial în scenariul 26 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 113 3,6 304 800 1,5 46 846 3,1
Ridicat 481 15,1 1 813 000 9,0 230 213 15,0
Mediu 896 28,2 4 547 000 22,6 423 222 27,6
Total scenariu 26 1 490 46,9 6 664 800 33,1 700 281 45,7

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 430 300 de locuitori, cel mai mic
număr de locuitori fiind de 453 în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi cel mai mare de 8 372 în comuna
Pipirig (judeţul Neamţ). Cele 5 aşezări urbane – Bicaz, Frasin, Slănic, Slănic Moldova şi Băile Govora -
se încadrează din punct de vedere demografic clasei mici. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă
evidenţiază concentrarea în mediul rural a 94,2% din populaţie şi a 5,8% în cel urban. Densitatea
populaţiei este cuprinsă între 7,6 locuitori/km2 (comuna Nistoreşti, judeţul Vrancea) şi 183 locuitori/km2
(oraş Băile Govora).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 69 886 hectare (4,6% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe
artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din judeţele
Suceava (10 901 hectare), Neamţ (10 705 hectare), Bacău (10 628 hectare) şi Vrancea (6 619 hectare), dar
şi în unele localităţi din judeţele Buzău, Prahova, Dâmboviţa, Harghita, Covasna, Argeş, Vâlcea,
Maramureş şi Gorj.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 8 950 km, dintre care drumurile
naţionale deţin doar 6,0%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime de 229 km, liniile ferate magistrale
având 0,4 km în comuna Micfalău (judeţul Covasna).
Populaţia potenţial afectată în clasa de hazard ridicat variază pe un ecart cuprins între
269 locuitori în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 85 055 locuitori în municipiul Piatra Neamţ
(judeţul Neamţ), cu o populaţie totală potenţial afectată de peste 1 866 000 locuitori. Cele 35 aşezări
urbane se grupeză în: clasa de oraşe mici (sub 20 000 locuitori) – 29 şi în clasa oraşelor mijlocii (20 000-
50 000 locuitori) – 6. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a
72,3% din populaţie şi a 27,7% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 5,5 locuitori/km2 (comuna
Ceru-Băcăinţi, judeţul Alba) şi 1 097 locuitori/km2 (municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă
2 28340 hectare (14,9% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial
afectate incluse în această clasă se găsesc în nordul ţării (judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj,
Sălaj) şi Moldova (judeţele Botoşani, Bacău, Vaslui). Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele
artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Buzău, Prahova, Alba şi Covasna.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 29 800 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 1 640 km,

147
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 18,4% din total. Autostrăzile potenţial afectate au o
lungime de 30,4 km, concentrate în judeţele Cluj şi Hunedoara.
În clasa de hazard mediu, populaţia potenţial afectată variază între 119 în comuna Brebu Nou
(judeţul Caraş-Severin) şi 324 576 locuitori în municipiul Cluj-Napoca, cu o populaţie totală de peste
4 381 000 locuitori. Din totalul de 84 orase, 60 oraşe se încadreaza clasei de oraşe mici (sub
20 000 locuitori), 22 clasei mijlocii şi municipiile Cluj-Napoca şi Botoşani, încadrate clasei demografice
a oraşelor mari şi foarte mari. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în
mediul rural a 57,1% din populaţie şi 42,9% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 2,5
locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Jos, judeţul Hunedoara) şi 2 583 locuitori/km2 în municipiul Botoşani.
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă
407 833 hectare (26,6% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate
în centrul şi nord-vestul ţării (Mureş, Harghita, Sibiu, Braşov, Alba, Sălaj, Bihor), în Moldova (Botoşani,
Iaşi, Vaslui) şi în cele din sud-vestul ţării (Caraş-Severin, Gorj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 58 400 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 7,1%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de cca 4 900 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 35,3% din total. Autostrăzile potenţial afectate au o
lungime de 63 km, concentrate în judeţele Alba, Argeş, Cluj, Sibiu şi Hunedoara.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 505 LAU2, care
însumează peste 6 600 000 locuitori şi peste 700 000 hectare de suprafeţe artificiale (Tabel 50).

Tabel 50. Impactul potenţial în scenariul 26 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 144 4,5 430 300 2,1 69 886 4,6
Ridicat 480 15,1 1 866 000 9,3 228 340 14,9
Mediu 881 27,7 4 381 000 21,8 407 833 26,6
Total scenariu 26 1 505 47,3 6 677 000 33,2 706 059 46,1

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 100 ani.

Scenariul 27: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 1 000 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Scenariul de risc cu cel mai înalt grad de incertitudine este cel corespunzător estimărilor viitoare
ale cantităţilor maxime de precipitaţii în 72 de ore cu perioadă de revenire de 1000 de ani. În cadrul
acestui scenariu, factorul pluviometric se va caracteriza prin cantităţi excepţionale de apă, pe areale
extinse din regiunea subcarpatică (mai ales în sectorul moldovenesc şi de curbură), depăşind
220-270 mm, conform modelui “umed” şi 170-220 mm celui “uscat”. În ambele variante ale climatului
viitor, această regiune se încadrează claselor de hazard ridicat şi foarte ridicat, fiind printre cele mai
expuse la producerea de alunecări de teren până în anul 2050. Restul arealelor încadrate în clasele de
hazard mediu spre ridicat (Piemontul Getic şi Podişul Moldovei) vor fi afectate de cantităţi maxime de
precipitaţii mai reduse (120-170 mm şi chiar sub 120 mm), dar semnificative din punct de vedere al
potenţialului lor de a pregăti/declanşa procese de versant de tipul alunecărilor de teren. Podişul
Transilvaniei se menţine în clasa de hazard mediu spre ridicat, în ambele variante ale climatului viitor,
datorită unor valori inferioare ale factorului pluviometric (sub 170 mm).
148
 Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006 este ilustrată în
Figura 72.

Fig. 72. Scenariul de hazard 27 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 1000 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării
terenurilor în anul 2006.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
Clasa de hazard foarte ridicat cuprinde 182 unităţi LAU2 (Fig. 73) incluse în 14 judeţe: Prahova
(30 LAU2), Buzău (24), Bacău şi Vrancea (fiecare cu câte 23 LAU2), Dâmboviţa (17), Neamţ (15),
Suceava (14), Argeş (13), Vâlcea (11), Covasna (5), Harghita (3), Vaslui (2), Bistriţa-Năsăud şi
Maramureş (fiecare cu câte 1 LAU2). Se suprapune peste regiuni montane, cu un grad mare de
fragmentare a reliefului din Carpaţii Orientali şi Meridionali (Obcinele Moldovei, Munţii Rodnei,
Carpaţii Moldo-Transilvani, Carpaţii Curburii, respectiv masivele Bucegi, Făgăraş, Parâng-Lotru etc.).
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 572 unităţi LAU2 din 27 judeţe (Fig. 73): Alba, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Gorj,
Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vâlcea,
Vaslui şi Vrancea. Acestea se suprapun unor vaste areale deluroase şi de podiş din Subcarpaţi, Câmpia
Moldovei, Podişul Bârladului, Câmpia Transilvaniei, Podişul Târnavelor, depresiunile Braşovului şi
Maramureşului, Platforma Someşană şi Munţii Apuseni (în nord-est şi sud-est), precum şi unor areale
montane cu altitudini medii şi reduse din Carpaţii Orientali şi Meridionali.
Clasa de hazard mediu cuprinde 828 unităţi LAU2 din 34 judeţe (Fig. 73): Alba, Arad, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa, Covasna,
Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ,
Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea corespund
unor regiuni deluroase şi de podiş ce acoperă mare parte din podişurile Moldovei, Transilvaniei, Getic,
Munţii Banatului şi Munţii Apuseni, Dealurile de Vest, Subcarpaţii Est-Transilvani şi grupa vulcanică a
Carpaţilor Orientali, precum şi unor areale insulare din Câmpia Covurluiului şi Munţii Măcinului.

149
 Fig. 73. Scenariul de hazard 27 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 163 unităţi LAU2 incluse în 12 judeţe (Fig. 74):
Prahova (25 LAU2), Buzău şi Vrancea (fiecare cu câte 23 LAU2), Bacău (19), Neamţ şi Suceava (fiecare
cu câte 15), Dâmboviţa (13), Maramureş (8), Covasna (7), Argeş şi Vâlcea (fiecare cu câte 6) şi Harghita
(cu 3 LAU2). Acestea se suprapun unor regiuni montane şi deluroase, caracterizate printr-o intensă
fragmentare a reliefului, din Obcinele Bucovinei, Depresiunea Maramureşului, Carpaţii
Moldo-Transilvani, Carpaţii şi Subcarpaţii de Curbură, iar insular, în Carpaţii Meridionali (mai ales în
Masivul Bucegi).
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 579 unităţi LAU2, din 28 judeţe (Fig. 74): Alba, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Gorj,
Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu,
Suceava, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Unităţile naturale în care sunt incluse aceste LAU2 cuprind Carpaţii
Orientali şi Subcarpaţii Moldovei, Câmpia Moldovei, Podişul Bârladului, Câmpia Transilvaniei,
Depresiunea Braşovului, Platforma Someşană şi p[rţile de nord-est şi sud-est ale Munţilor Apuseni. La
acestea se adaugă areale insulare din Podişul Târnavelor, Podişul Getic, Munţii Banatului şi Dealurile de
Vest.
Clasa de hazard mediu cuprinde 853 unităţi LAU2 aferente a 34 judeţe (Fig. 74): Alba, Arad,
Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna,
Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt,
Prahova, Sălaj, Sat Mare, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea se suprapun
Podişului Sucevei, jumătăţii estice a Câmpiei Moldovei şi celei sudice a Podişului Bârladului, Podişului
Central Moldovenesc, Piemontul Getic, Podişului Târnavelor şi Subcarpaţilor Est-Transilvani, precum şi
unor vaste areale din Munţii Apuseni, Munţii Banatului şi Dealurile de Vest. În această clasă de hazard se
mai include, pe areale restrânse, Masivul Nord-Dobrogean şi Câmpia Covurluiului.

150
 Fig. 74. Scenariul de hazard 27 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi 595 922 locuitori. Majoritatea acestora
(523 268 persoane; 87,8% din total) sunt rezidenţi în mediul rural, în 173 comune care variază ca mărime
între 453 locuitori (Pardoşi, judeţul Buzău) şi 9 346 locuitori (Dofteana, judeţul Bacău). Dintre acestea,
11 se situează sub plafonul demografic de 1 000 locuitori, iar 16 depăşesc 5 000 locuitori. Spaţiul urban
potenţial afectat cuprinde 9 oraşe dintre care doar unul (Moineşti) declarat municipiu, cuprinse ca mărime
între 2 449 locuitori (Băile Govora, judeţul Vâlcea) şi 21 787 locuitori (Moineşti, judeţul Bacău).
Densităţile variază între 7,4 şi 179 locuitori/km2 în rural (Gura Teghii, judeţul Buzău respectiv Moţăieni,
judeţul Dâmboviţa) şi între 36,8 şi 475,4 locuitori/km2 în mediul urban (Slănic Moldova, respectiv
Moineşti, ambele în judeţul Bacău).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat
acoperă o suprafaţă totală de 77 175 hectare (5,1% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari
suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din
judeţele Bacău (13 299 hectare), Buzău (12 349 hectare), Neamţ (9 368 hectare), Suceava (7 648 hectare)
şi Vrancea (7 627 hecatre), dar şi în unele localităţi din judeţele Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Vâlcea,
Covasna, Vaslui, Bistriţa-Năsăud şi Maramureş.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 11 857,4 km, dintre care doar 743,64 sunt
drumuri naţionale (6,27%), restul fiind drumuri comunale (1 564,38 km) şi judeţene (1 415,01 km). Nu
este inclus niciun kilometru de autostradă. Lungimea totală a reţelei feroviare inclusă în această clasă de
hazard este de 306,86 km, acestea fiind în totalitate căi ferate secundare.
Populaţia totală potenţial afectată inclusă în clasa de hazard ridicat este de 2 332 748 locuitori,
dintre care 1 633 836 locuitori (70%) în mediul rural (533 LAU2) şi 698 912 locuitori (30%) în cel urban
(38 LAU2). Comunele variază ca mărime demografică între 269 locuitori (Ceru Băcăinţi, judeţul Alba) şi
22 813 locuitori (Floreşti, judeţul Cluj), 24 comune situându-se sub plafonul demografic de 1 000
locuitori, iar 6 având peste 10 000 locuitori (dintre care una peste 20 000 locuitori). Oraşele sunt cuprinse
între 2 188 locuitori (Solca, judeţul Suceava) şi 106 847 locuitori (municipiul Botoşani), 14 având statut
de municipiu, iar două (Botoşani şi Piatra Neamţ) sunt reşedinţe de judeţ. Densităţile variază între 5,5 şi
374,5 locuitori/km2 în rural (Ceru-Băcăinţi judeţul Alba, respectiv Floreşti, judeţul Cluj) şi între 29,5 şi 2
583,3 locuitori/km2 în urban (Zlatna, judeţul Alba, respectiv. municipiul Botoşani în judeţul Botoşani), 3
comune având densităţi sub 10 locuitori/km2, iar 6 oraşe peste 1 000 locuitori/km2.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat

151
acoperă 262 359 hectare (17,5% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în nordul ţării (judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud,
Cluj) şi Moldova (judeţele Vaslui, Botoşani). Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale
întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Alba, Sibiu, Covasna, Braşov şi Covasna.
Lungimea totală a drumurilor publice incluse în această clasă de hazard este de 35 088 km, dintre
care 35,27 km autostrăzi (0,1% din total) şi 2 035,39 km drumuri naţionale (5,8% din total), restul fiind
drumuri comunale (6 027,8 km) şi judeţene (4 673,9 km). Reţeaua feroviară totalizează 2 007,5 km, dintre
care 477,3 km (23,8% din total) sunt căi ferate magistrale.
În clasa de hazard mediu sunt afectaţi potenţial 4 229 650 locuitori, dintre care
2 313 828 locuitori (54,7% din total) în mediul rural iar 1 915 822 locuitori (45,3%) în mediul urban.
Comunele (739 LAU2; 89,2% din total) variază ca mărime demografică între 119 locuitori (Brebu Nou,
judeţul Caraş-Severin) şi 11 958 locuitori (Miroslava, judeţul Iaşi); 25 se situează sub plafonul
demografic de 1 000 locuitori (dintre care 6 sub 500 locuitori), iar 5 (Miroslava, Ciurea, Belceşti, judeţul
Iaşi; Călineşti, judeţul Argeş, respectiv Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova) au peste 10 000 locuitori.
Reţeaua urbană potenţial afectată este alcătuită din 118 LAU2, dintre care 26 sunt declarate municipii, iar
8 sunt reşedinţe de judeţ (Cluj-Napoca, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Bistriţa, Reşiţa, Alba Iulia, Zalău şi
Vaslui). Oraşele variază ca mărime demografică între 1 641 locuitori (Băile Tuşnad, judeţul Harghita) şi
324 576 locuitori (municipiul Cluj-Napoca). Densitatea populaţiei variază între 2,5 şi 483,7 locuitori/km2
în rural (Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara, respectiv Valea Lupului, judeţul Iaşi) şi între 22,9 şi 2 624,5
locuitori/km2 în urban (oraşele Tismana, judeţul Gorj, respectiv Bălan, judeţul Harghita); 20 de comune
au densităţi sub 10 locuitori/km2 (dintre care 3 au sub 5 locuitori/km2), iar 6 oraşe au peste 1 000
locuitori/km2.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu
acoperă 381 238 hectare (25,4% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din
judeţele situate în centrul şi nord-vestul ţării (Braşov, Harghita, Mureş, Bihor, Sălaj), în Moldova (Iaşi) şi
în cele din sud-vestul ţării (Caraş-Severin, Gorj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 56 357,4 km, dintre care 101 km de
autostrăzi (0,2% din total) şi 4 187,8 km drumuri naţionale (7,4% din total), restul fiind drumuri
comunale (8 759 km) şi judeţene (6 594,6 km). Reţeaua feroviară potenţial afectată însumează
4 949,1 km, dintre care 1 766,7 km (35,7% din total) sunt pe căi ferate magistrale.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 582 LAU2, care
însumează peste 7 100 000 locuitori şi peste 720 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 51).

Tabel 51. Impactul potenţial în scenariul 27 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 182 5,72 595 922 2,96 77 175 5,1
Ridicat 572 17,98 2 332 748 11,59 262 359 17,5
Mediu 828 26,03 4 229 650 21,02 381 238 25,4
Total scenariu 27 1 582 49,75 7 158 320 35,57 720 772 48,0

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
Populaţia totală potenţial afectată în clasa de hazard foarte ridicat este de 527 369 locuitori,
rezidentă mai ales în mediul rural (463 342 locuitori, 87,8% din total), în comune ce variază ca mărime
demografică între 453 locuitori (Pardoşi, judeţul Buzău) şi 9 346 locuitori (Dofteana, judeţul Bacău).
Dintre acestea, 11 se situează sub plafonul demografic de 1 000 locuitori, iar 13 depăşesc 5 000 locuitori.
Spaţiul urban potenţial afectat totalizează 64 017 locuitori în 8 oraşe, dintre care unul (Moineşti) având
152
rang de municipiu. Acestea variază ca mărime demografică între 2 449 locuitori (Băile Govora, judeţul
Vâlcea) şi 21 787 locuitori (municipiul Moineşti, judeţul Bacău). Densitatea populaţiei este cuprinsă între
7,4 şi 179 locuitori/km2 în mediul rural (comunele Gura Teghii, judeţul Buzău, respectiv Moţăieni,
judeţul Dâmboviţa) şi între 36,8 şi 475,4 locuitori/km2 în mediul urban (Slănic Moldova, respectiv
Moineşti, ambele în judeţul Bacău).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat
acoperă o suprafaţă totală de 68 375 hectare (4,6% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari
suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din
judeţele Buzău (11 241 hectare), Bacău (10 594 hectare), Neamţ (9 368 hectare), Suceava (7 896 hectare)
şi Vrancea (7 627 hectare), dar şi în unele localităţi din judeţele Prahova, Dâmboviţa, Harghita, Argeş,
Vâlcea, Covasna şi Maramureş.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 10 694,4 km, dintre care 654,8 km (6,1%
din total) sunt drumuri naţionale, restul fiind drumuri comunale (1 359,5 km) şi judeţene (1
272 km). Nu există autostrăzi potenţial afectate. Reţeaua feroviară potenţial afectată însumează 283,8 km,
doar 0,9 km fiind pe căi ferate magistrale (în comuna Micfalău, judeţul Covasna).
În clasa de hazard ridicat populaţia totală potenţial afectată este de 2 285 519 locuitori, dintre
care 1 624 706 locuitori în mediul rural (71,1% din total) şi 660 813 locuitori (28,9%) în cel urban.
Comunele (540 LAU2) sunt cuprinse între 269 locuitori (Ceru Băcăinţi, judeţul Alba) şi 22 813 locuitori
(Floreşti, judeţul Cluj). Dintre acestea, 24 se situează sub plafonul demografic de 1 000 locuitori, iar 6
depăşesc 10 000 locuitori (dintre care una depăşeşte 20 000 locuitori). Oraşele sunt cuprinse între 1 641
locuitori (Băile Tuşnad, judeţul Harghita) şi 106 847 locuitori (municipiul Botoşani); 11 au statut de
municipiu, iar 2 (Botoşani şi Piatra Neamţ) sunt reşedinţe de judeţ. Densităţile variază între 5,5 şi 374,5
locuitori/km2 în rural (Ceru-Băcăinţi judeţul Alba, respectiv Floreşti, judeţul Cluj) şi între 29,5 şi 2 583,3
locuitori/km2 în urban (Zlatna, judeţul Alba, respectiv, municipiul Botoşani în judeţul Botoşani), 5
comune având densităţi sub 10 locuitori/km2, iar 2 oraşe peste 1 000 locuitori/km2.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 261 102 hectare (17,4% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în nordul ţării (judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud,
Cluj) şi Moldova (judeţele Vaslui, Botoşani). Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale
întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Alba, Covasna, Braşov, Bacău şi Gorj.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 35 263 km, dintre care 35,27 km pe
autostrăzi (0,1% din total) iar 2 053,0 km pe drumuri naţionale (5,8% din total), restul fiind pe drumuri
comunale (4 7013,5 km) şi judeţene (6 109,7 km). Reţeaua feroviară potenţial afectată are 1 886,2 km,
dintre care 418,3 km pe căi ferate magistrale (22,2% din total).
Populaţia totală potenţial afectată în clasa de hazard mediu este de 4 454 441 locuitori, dintre care
2 425 602 locuitori în mediul rural (54,4%) şi 2 028 839 locuitori în cel urban (45,6% din total).
Comunele (761 LAU2) variază ca mărime demografică între 119 locuitori (Brebu Nou, judeţul Caraş-
Severin) şi 11 958 locuitori (Miroslava, judeţul Iaşi), 25 situându-se sub plafonul demografic de
1 000 locuitori (dintre care 5 sub 500 locuitori), iar 5 având peste 10 000 locuitori. Oraşele (91 LAU2)
sunt cuprinse între 2 165 locuitori (Nucet, judeţul Bihor) şi 324 576 locuitori (municipiul Cluj-Napoca),
11 situându-se sub plafonul demografic de 5 000 locuitori, iar 10 peste 50 000 locuitori Dintre acestea, 9
sunt reşedinţe de judeţ (Cluj-Napoca, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Bistriţa, Reşiţa, Alba Iulia, Deva, Zalău
şi Vaslui). Densitatea populaţiei variază între 2,5 şi 483,7 locuitori/km2 în rural (Bulzeştii de Sus, judeţul
Hunedoara, respectiv Valea Lupului, judeţul Iaşi) şi între 22,9 şi 2 624,5 locuitori/km2 în urban (oraşele
Tismana, judeţul Gorj, respectiv Bălan, judeţul Harghita); 18 comune au densităţi sub 10 locuitori/km2
(dintre care 3 au sub 5 locuitori/km2), iar 6 oraşe au peste 1 000 locuitori/km2.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu
acoperă 399 288 hectare (26,6% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din

153
judeţele situate în centrul şi nord-vestul ţării (Braşov, Harghita, Mureş, Bihor, Sălaj), în Moldova (Iaşi,
Vaslui) şi în cele din sud-vestul ţării (Caraş-Severin, Gorj, Mehedinţi).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 58 653,5 km, dintre care 101 km de
autostrăzi (0,2% din total) şi 4 383,2 km drumuri naţionale (7,5% din total), restul fiind drumuri
comunale (6 836,7 km) şi judeţene (9 114,3 km). Reţeaua feroviară potenţial afectată însumează
5 327,5 km, dintre care 1 833,64 km (34,4% din total) sunt pe căi ferate magistrale.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 595 LAU2, care
însumează peste 7 200 000 locuitori şi peste 720 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 52).

Tabel 52. Impactul potenţial în scenariul 27 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 163 5,12 527 369 2,62 68 375 4,6
Ridicat 579 18,20 2 285 519 11,36 261 102 17,4
Mediu 853 26,81 4 454 441 22,14 399 288 26,6
Total scenariu 27 1 595 50,14 7 267 329 36,12 728 765 48,6

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 1000 ani.

Scenariul 28: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 1 000 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Scenariul de risc cu cel mai înalt grad de incertitudine este cel corespunzător estimărilor viitoare
ale cantităţilor maxime de precipitaţii în 72 de ore cu perioadă de revenire de 1000 de ani. În cadrul
acestui scenariu, factorul pluviometric se va caracteriza prin cantităţi excepţionale de apă, pe areale
extinse din regiunea subcarpatică (mai ales în sectorul moldovenesc şi de curbură), depăşind
220-270 mm, conform modelui „umed” şi 170-220 mm celui „uscat”. În ambele variante ale climatului
viitor, această regiune se încadrează claselor de hazard ridicat şi foarte ridicat, fiind printre cele mai
expuse la producerea de alunecări de teren până în anul 2050. Restul arealelor încadrate în clasele de
hazard mediu spre ridicat (Piemontul Getic şi Podişul Moldovei) vor fi afectate de cantităţi maxime de
precipitaţii mai reduse (120-170 mm şi chiar sub 120 mm), dar semnificative din punct de vedere al
potenţialului lor de a pregăti/declanşa procese de versant de tipul alunecărilor de teren. Podişul
Transilvaniei se menţine în clasa de hazard mediu spre ridicat, în ambele variante ale climatului viitor,
datorită unor valori inferioare ale factorului pluviometric (sub 170 mm).
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 75.

154
Fig. 75. Scenariul de hazard 28 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 1000 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării
viitoare a terenurilor (anul 2050).

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
Clasa de hazard foarte ridicat cuprinde 194 unităţi LAU2 incluse în 15 judeţe (Fig. 76): Prahova
(29 LAU2), Buzău (25), Bacău (27), Vrancea (23), Dâmboviţa şi Neamţ (fiecare cu câte 17 LAU2),
Suceava (15), Argeş (13), Vâlcea (12), Covasna (5), Maramureş (4), Harghita (3), Vaslui (2),
Bistriţa-Năsăud şi Gorj (fiecare cu câte 1 LAU2). Se suprapune peste regiuni montane, cu un grad mare
de fragmentare a reliefului din Carpaţii Orientali şi Meridionali (Obcinele Bucovinei, Munţii Rodnei,
Carpaţii Moldo-Transilvani, Carpaţii Curburii, respectiv masivele Bucegi, Făgăraş, Parâng-Lotru etc.).
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 511 unităţi LAU2 din 25 judeţe (Fig. 76): Alba, Argeş,
Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Gorj,
Harghita, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui şi
Vrancea. Acestea se suprapun unor vaste areale deluroase şi de podiş din Subcarpaţi, Câmpia Moldovei,
Podişul Bârladului, Câmpia Transilvaniei, Podişul Târnavelor, depresiunile Braşovului şi Maramureşului,
Podişul Someşean şi Munţii Apuseni (în nord-est şi sud-est), precum şi unor areale montane cu altitudini
medii şi reduse din Carpaţii Orientali şi Meridionali.
Clasa de hazard mediu cuprinde 838 unităţi LAU2 din 33 judeţe (Fig. 76): Alba, Arad, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Dolj,
Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Satu
Mare, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea corespund unor regiuni
deluroase şi de podiş ce acoperă mare parte din podişurile Moldovei, Transilvaniei, din Piemontul Getic,
din Munţii Banatului şi Munţii Apuseni, Dealurile de Vest, Subcarpaţii Est-Transilvani şi grupa vulcanică
a Carpaţilor Orientali, precum şi unor areale insulare din Câmpia Covurluiului şi Munţii Măcinului.

155
 Fig. 76. Scenariul de hazard 28 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 177 unităţi LAU2 incluse în 13 judeţe (Fig. 77):
Prahova (25 LAU2), Buzău (24), Bacău şi Vrancea (fiecare cu câte 23 LAU2), Neamţ (17), Suceava
(16), Dâmboviţa (13), Argeş şi Maramureş (fiecare cu câte 8 LAU2), Covasna şi Vâlcea (fiecare cu câte
7 LAU2), Harghita (3) şi Gorj (1). Acestea se suprapun unor regiuni montane şi deluroase, caracterizate
printr-o intensă fragmentare a reliefului, din Obcinele Bucovinei, Depresiunea Maramureşului, Carpaţii
Moldo-Transilvani, Carpaţii şi Subcarpaţii de Curbură, iar insular, în Carpaţii Meridionali (mai ales în
Masivul Bucegi).
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 516 unităţi LAU2, din 28 judeţe (Fig. 77): Alba, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa,
Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Sibiu,
Suceava, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Unităţile naturale în care sunt incluse aceste LAU2 cuprind Carpaţii
Orientali şi Subcarpaţii Moldovei, Câmpia Moldovei, Podişul Bârladului, partea vestică a Podişului
Central Moldovenesc, Câmpia Transilvaniei, Depresiunea Braşovului, Podişul Someşean şi părţile de
nord-est şi sud-est ale Munţilor Apuseni. La acestea se adaugă areale insulare din Podişul Târnavelor,
Podişul Getic, Munţii Banatului şi Dealurile de Vest.
Clasa de hazard mediu cuprinde 847 unităţi LAU2 din 33 judeţe (Fig. 77): Alba, Arad, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Dolj,
Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Satu
Mare, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea se suprapun Podişului Sucevei,
jumătăţii estice a Câmpiei Moldovei şi celei sudice şi estice a Podişului Bârladului, Podişului Central
Moldovenesc, celei mai mari părţi a Piemontului Getic, Podişului Târnavelor şi parţial Subcarpaţilor
Est-Transilvani, precum şi unor vaste areale din Munţii Apuseni, Munţii Banatului şi Dealurile de Vest.
În această clasă de hazard se mai include, pe areale restrânse, Podişul Dobrogei de Nord şi Câmpia
Covurluiului.

156
 Fig. 77. Scenariul de hazard 28 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi 640 588 locuitori. Majoritatea acestora
(563 041 persoane; 87,9% din total) sunt rezidenţi în mediul rural, în 184 comune ce variază ca mărime
între 453 locuitori (Pardoşi, judeţul Buzău) şi 9 346 locuitori (Dofteana, judeţul Bacău). Dintre acestea,
11 se situează sub plafonul demografic de 1 000 locuitori, iar 21 depăşesc 5 000 locuitori. Spaţiul urban
potenţial afectat cuprinde 10 oraşe dintre care doar unul (Moineşti) declarat municipiu, cuprinse ca
mărime între 2 449 locuitori (Băile Govora, judeţul Vâlcea) şi 21 787 locuitori (Moineşti, judeţul Bacău).
Densităţile variază între 7,4 şi 179,0 locuitori/km2 în rural (Gura Teghii, judeţul Buzău respectiv
Moţăieni, judeţul Dâmboviţa) şi între 36,8 şi 475,4 locuitori/km2 în mediul urban (Slănic Moldova,
respectiv Moineşti, ambele în judeţul Bacău).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 94 106 hectare (6,1% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe
artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din judeţele
Bacău (19 916 hecatare), Buzău (14 090 hectare), Neamţ (10 705 hectare), Suceava (10 602 hectare) şi
Vrancea (9 055 hectare), dar şi în unele localităţi din judeţele Prahova, Dâmboviţa, Harghita, Argeş,
Vâlcea, Covasna, Vaslui, Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Gorj.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 12 562,4 km, dintre care doar
788,9 sunt drumuri naţionale (6,3%), restul fiind drumuri comunale (1 629,9 km) şi judeţene (1 483,7
km). Nu este inclus niciun kilometru de autostradă. Lungimea totală a reţelei feroviare inclusă în această
clasă de hazard este de 328,9 km, în totalitate pe căi ferate secundare.
Populaţia totală potenţial afectată în clasa de hazard ridicat este de 1 961 074 locuitori, dintre
care 1 441 079 (73,5%) în mediul rural (478 LAU2) şi 519 995 locuitori (26,5%) în cel urban
(32 LAU2). Comunele variază ca mărime demografică între 269 locuitori (Ceru Băcăinţi, judeţul Alba) şi
11 051 locuitori (Tomeşti, judeţul Iaşi); 23 comune situându-se sub plafonul demografic de 1 000
locuitori, iar 5 au peste 10 000 locuitori (Baciu şi Apahida, judeţul Cluj; Măneciu, judeţul Prahova,
respectiv Tomeşti, judeţul Iaşi). Oraşele (32 LAU2) sunt cuprinse între 2 188 locuitori (Solca, judeţul
Suceava) şi 85 055 locuitori (municipiul Piatra Neamţ); 10 au statut de municipiu, iar unul (Piatra Neamţ)
este reşedinţă de judeţ. Densităţile variază între 5,5 şi 308 locuitori/km2 în rural (Ceru-Băcăinţi judeţul
Alba, respectiv Poiana Câmpina, judeţul Prahova) şi între 29,5 şi 1 097,9 locuitori/km2 în urban (Zlatna,
judeţul Alba, respectiv municipiul Piatra Neamţ), 3 comune având densităţi sub 10 locuitori/km2, iar 4
oraşe peste 500 locuitori/km2.

157
 Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă
238 322 hectare (15,6% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial
afectate incluse în această clasă se găsesc în nordul şi centrul ţării (judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud,
Maramureş, Sălaj, Alba, Sibiu) şi Moldova (judeţele Botoşani şi Vaslui). Clasa de hazard ridicat afectează
suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Braşov, Covasna şi Mehedinţi.
Lungimea totală a drumurilor publice incluse în această clasă de hazard este de 31 119,9 km,
dintre care 32,2 km autostrăzi (0,1% din total) şi 1 836,8 km drumuri naţionale (5,9% din total), restul
fiind drumuri judeţene (5 567,01 km) şi comunale (4 159,2 km). Reţeaua feroviară totalizează
1 901,3 km, dintre care 478,7 km (25,2% din total) sunt căi ferate magistrale.
În clasa de hazard mediu sunt afectaţi potenţial 4 330 087 locuitori, dintre care
2 363 007 locuitori (54,6% din total) în mediul rural iar 1 967 080 locuitori (45,4%) în mediul urban.
Comunele (749 LAU2; 89,4% din total) variază ca mărime demografică între 119 locuitori (Brebu Nou,
judeţul Caraş-Severin) şi 22 813 locuitori (Floreşti, judeţul Cluj); 24 se situează sub plafonul demografic
de 1 000 locuitori (dintre care 6 sub 500 locuitori), iar 7 (Floreşti, judeţul Cluj; Miroslava, Ciurea,
Belceşti, judeţul Iaşi; Călineşti, judeţul Argeş; Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova; Şimian, judeţul
Mehedinţi şi Poienile de sub Munte, judeţul Maramureş) au peste 10 000 locuitori. Reţeaua urbană
potenţial afectată este alcătuită din 89 LAU2, dintre care 28 sunt declarate municipii, iar 9 sunt reşedinţe
de judeţ (Cluj-Napoca, Botoşani, Râmnicu Vâlcea, Bistriţa, Reşiţa, Alba Iulia, Deva, Zalău şi Vaslui).
Acestea variază ca mărime demografică între 1 641 locuitori (Băile Tuşnad, judeţul Harghita) şi 324 576
locuitori (municipiul Cluj-Napoca). Densitatea populaţiei variază între 2,5 şi 483,7 locuitori/km2 în rural
(Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara, respectiv Valea Lupului, judeţul Iaşi) şi între 22,9 şi 2 583,3
locuitori/km2 în urban (oraşele Tismana, judeţul Gorj, respectiv municipiul Botoşani); 18 de comune au
densităţi sub 10 locuitori/km2 (dintre care 3 au sub 5 locuitori/km2), iar 5 oraşe au peste 1 000
locuitori/km2.
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă
394 076 hectare (25,7% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate
în centrul şi nord-vestul ţării (Mureş, Harghita, Covasna, Braşov, Hunedoara, Bihor), cele din sud-vestul
ţării (Caraş-Severin, Gorj) cât şi în judeţele Vâlcea, Iaşi şi Vaslui.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 56 487,1 km, dintre care 102,7 km de
autostrăzi (0,2% din total) şi 4 087,8 km drumuri naţionale (7,2% din total), restul fiind drumuri judeţene
(9 000,8 km) şi comunale (6 724,6 km). Reţeaua feroviară potenţial afectată însumează 4
845,6 km, dintre care 1 655,4 km (34,2% din total) sunt pe căi ferate magistrale.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 543 LAU2, care
însumează aproape 7 000 000 locuitori şi peste 720 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 53).

Tabel 53. Impactul potenţial în scenariul 28 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 194 6,10 640 588 3,18 94 106 6,1
Ridicat 511 16,06 1 961 074 9,74 238 322 15,6
Mediu 838 26,34 4 330 087 21,52 394 076 25,7
Total scenariu 28 1 543 48,51 6 931 749 34,45 726 504 47,4

158
Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
Populaţia totală potenţial afectată în clasa de hazard foarte ridicat este de 579 207 locuitori,
rezidentă mai ales în mediul rural (515 180 locuitori, 88,9% din total), în comune ce variază ca mărime
demografică între 453 locuitori (Pardoşi, judeţul Buzău) şi 9 346 locuitori (Dofteana, judeţul Bacău).
Dintre acestea, 11 se situează sub plafonul demografic de 1 000 locuitori, iar 16 depăşesc 5 000 locuitori.
Spaţiul urban potenţial afectat totalizează 64 027 locuitori în 8 oraşe, dintre care unul (Moineşti) are rang
de municipiu. Acestea variază ca mărime demografică între 2 449 locuitori (Băile Govora, judeţul
Vâlcea) şi 21 787 locuitori (municipiul Moineşti, judeţul Bacău). Densitatea populaţiei este cuprinsă între
7,4 şi 179 locuitori/km2 în mediul rural (comunele Gura Teghii, judeţul Buzău, respectiv Moţăieni,
judeţul Dâmboviţa) şi între 36,8 şi 475,4 locuitori/km2 în mediul urban (Slănic Moldova, respectiv
Moineşti, ambele în judeţul Bacău).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 11 553 km, dintre care 694,6 km (6% din
total) sunt drumuri naţionale, restul fiind drumuri comunale (1 461,1 km) şi judeţene (1 375 km). Nu
există autostrăzi potenţial afectate. Reţeaua feroviară potenţial afectată însumează 283,8 km, doar 0,9 km
fiind pe căi ferate magistrale (în comuna Micfalău, judeţul Covasna).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 86 863 hectare (5,7% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe
artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din judeţele
Bacău (17 347 hectare), Buzău (12 934 hectare), Suceava (10 901 hectare), Neamţ (10 705 hectare) şi
Vrancea (9 055 hectare), dar şi în unele localităţi din judeţele Prahova, Dâmboviţa, Maramureş, Harghita,
Covasna, Argeş, Vâlcea şi Gorj.
Populaţia totală inclusă în clasa de hazard ridicat este de 1 949 214 locuitori, din care
1 422 132 locuitori în mediul rural (72,96% din total) şi 527 082 locuitori (27,04%) în cel urban.
Comunele (479 LAU2) sunt cuprinse între 269 locuitori (Ceru Băcăinţi, judeţul Alba) şi 11 051 locuitori
(Tomeşti, judeţul Iaşi). Dintre acestea, 24 se situează sub plafonul demografic de 1 000 locuitori, iar 5
depăşesc 10 000 locuitori. Oraşele sunt cuprinse între 1 641 locuitori (Băile Tuşnad, judeţul Harghita) şi
85 055 locuitori (municipiul Piatra Neamţ); 9 au statut de municipiu, iar unul (Piatra Neamţ) este
reşedinţă de judeţ. Densitatea populaţiei variază între 5,5 şi 308 locuitori/km2 în rural (Ceru-Băcăinţi
judeţul Alba, respectiv Poiana Câmpina, judeţul Prahova) şi între 29,5 şi 1 097,9 locuitori/km2 în mediul
urban (Zlatna, judeţul Alba, respectiv municipiul Piatra Neamţ); 5 comune au densităţi sub 10
locuitori/km2, iar 5 oraşe peste 500 locuitori/km2 (dintre care unul – Piatra Neamţ, peste 1 000
locuitori/km2).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă
235 655 hectare (15,4% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial
afectate incluse în această clasă se găsesc în nordul ţării (judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj,
Sălaj) şi Moldova (judeţele Botoşani, Vaslui). Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale
întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Alba, Sibiu şi Covasna.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 31 127,9 km, din care 32,2 km pe
autostrăzi (0,1% din total) iar 1 860,1 km pe drumuri naţionale (6% din total), restul fiind pe drumuri
judeţene (5 432,8 km) şi comunale (4 153,8 km). Reţeaua feroviară potenţial afectată are 1 863,6 km,
dintre care 423,9 km pe căi ferate magistrale (22,7% din total).
Populaţia totală potenţial afectată în clasa de hazard mediu este de 4 397 524 locuitori, dintre care
2 420 309 locuitori în mediul rural (55,04%) şi 1 977 215 locuitori în cel urban (44,96% din total).
Comunele (761 LAU2) variază ca mărime demografică între 119 locuitori (Brebu Nou, judeţul
Caraş-Severin) şi 22 813 locuitori (Floreşti, judeţul Cluj), 24 situându-se sub plafonul demografic de
1 000 locuitori (dintre care 6 sub 500 locuitori), iar 6 având peste 10 000 locuitori Oraşele (85 LAU2)
sunt cuprinse între 2 165 locuitori (Nucet, judeţul Bihor) şi 324 576 locuitori (municipiul Cluj-Napoca),
159
11 situându-se sub plafonul demografic de 5 000 locuitori, iar 10 au peste 50 000 locuitori Dintre acestea,
9 sunt reşedinţe de judeţ (Cluj-Napoca, Botoşani, Râmnicu Vâlcea, Bistriţa, Reşiţa, Alba Iulia, Deva,
Zalău şi Vaslui). Densitatea populaţiei variază între 2,5 şi 483,7 locuitori/km2 în rural (Bulzeştii de Sus,
judeţul Hunedoara, respectiv Valea Lupului, judeţul Iaşi) şi între 22,9 şi 2 583,3 locuitori/km2 în urban
(oraşele Tismana, judeţul Gorj, respectiv municipiul Botoşani); 16 de comune au densităţi sub 10
locuitori/km2 (dintre care 3 au sub 5 locuitori/km2), iar 5 oraşe au peste 1 000 locuitori/km2.
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă
401 620 hectare (26,2% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate
în centrul şi nord-vestul ţării (Mureş, Harghita, Braşov, Hunedoara, Bihor), cele din sud-vestul ţării
(Caraş-Severin, Gorj) şi din Moldova (Iaşi, Vaslui).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 57 443,9 km, dintre care 98,3 km de
autostrăzi (0,2% din total) şi 4 140,7 km drumuri naţionale (7,2% din total), restul fiind drumuri judeţene
(9 215,5 km) şi comunale (6 927,7 km). Reţeaua feroviară potenţial afectată însumează 4 969,2 km, dintre
care 1 682,6 km (38,9% din total) sunt pe căi ferate magistrale.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 540 LAU2, care
însumează aproape 7 000 000 locuitori şi peste 720 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 54).

Tabel 54. Impactul potenţial în scenariul 28 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 177 5,56 579 207 2,88 86 863 5,7
Ridicat 516 16,22 1 949 214 9,69 235 655 15,4
Mediu 847 26,63 4 397 524 21,85 401 620 26,2
Total scenariu 28 1 540 48,41 6 925 945 34,42 724 138 47,3

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 1 000 ani.

Scenariul 29: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 1 000 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Scenariul de risc RCP8.5, pentru perioada viitoare 2021-2050 faţă de cea de referinţă 1971-2000,
cu revenirea cea mai mare (1000 de ani), estimează evenimente pluviometrice extreme cu cel mai mare
grad de incertitudine, indiferent de modelul climatic utilizat („umed” sau „uscat”). Conform proiecţiilor
modelului „umed”, arealele cele mai expuse intensificării potenţialului de producere al alunecărilor de
teren se regăsesc în Subcarpaţii Moldovei, în nordul celor de la curbură similar scenariile de risc
anterioare, dar se extind şi în Subcarpaţii şi Piemontul Getic. În aceste areale, modelul „umed” estimează
valori extreme ale cantităţilor maxime de precipitaţii din 72 de ore de peste 170-220 mm pe areale extinse
şi izolat, de peste 220-270 mm. Comparativ, în alte areale încadrate claselor de hazard mediu spre ridicat
(Podişul Moldovei, Podişul Transilvaniei), factorul pluviometric prezintă valori dintre cele mai reduse
(120-170 mm), dar încă semnificative din punct de vedere al dinamicii proceselor de versant. Proiecţiile
modelului „uscat” estimează o restrângere vizibilă a arealelor în care cantităţile maxime de precipitaţii în
72 de ore vor fi mai mici de 170 mm (Subcarpaţii Getici), dar şi o extindere a celor cu cantităţi maxime
de peste 170 mm în nordul Podişului Moldovei.

160
 Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006 este ilustrată în
Figura 78.

Fig. 78. Scenariul de hazard 29 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 1000 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării
terenurilor în anul 2006.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 184 LAU2 (Fig. 79), localizate în Carpaţii Orientali,
cu o extindere maximă în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii, şi cu o prelungire către Subcarpaţii Getici şi
Podişul Mehedinţi.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 577 LAU2 (Fig. 79), localizate în: cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Getici, izolat pe versanţii estici şi sud-estici ai Subcarpaţilor Curburii, cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Moldovei, în Carpaţii Orientali, Colinele Tutovei, parţial Colinele Fălciului, parţial Podişul
Central Moldovenesc, parţial vestul Câmpiei Moldovei, Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşan, sud-
estul Munţilor Apuseni, numeroase depresiuni şi culoare intramontane.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 825 LAU2 (Fig. 79), localizate în: Munţii Banatului, nordul
Piemontul Getic, parţial în Carpaţii Meridionali, izolat în Subcarpaţii Getici, rama exterioară a
Subcarpaţilor Curburii, rama interioară a Carpaţilor Orientali, izolat în Podişul Dobrogei de Nord şi de
Sud, parţial Subcarpaţii Moldovei, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, partea centrală şi nordică a
Dealurilor de Vest, cea mai mare parte a Munţilor Apuseni, depresiuni şi culoare intramontane, parţial în
Podişul Târnavelor, Subcarpaţii Transilvaniei şi în Podişul Someşan.

161
 Fig. 79. Scenariul de hazard 29 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 166 LAU2 (Fig. 80), localizate pe rama estică a
Carpaţilor Orientali, cu o extindere maximă în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii, şi cu o prelungire către
Subcarpaţii Getici.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 590 LAU2 (Fig. 80), localizate în: cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Getici, izolat pe versanţii estici şi sud-estici ai Subcarpaţilor Curburii, cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Moldovei, în Carpaţii Orientali, Colinele Tutovei, parţial Colinele Fălciului, parţial Podişul
Central Moldovenesc, parţial vestul Câmpiei Moldovei, Cîmpia Transilvaniei, Podişul Someşan, sud-estul
Munţilor Apuseni, în depresiuni şi culoare intramontane.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 839 LAU2 (Fig. 80), localizate în: Munţii Banatului, nordul
Piemontul Getic, parţial în Carpaţii Meridionali, izolat în Subcarpaţii Getici, rama exterioară a
Subcarpaţilor Curburii, rama interioară a Carpaţilor Orientali, izolat în Podişul Dobrogei de Nord şi de
Sud, parţial Subcarpaţii Moldovei, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, partea centrală şi nordică a
Dealurilor de Vest, cea mai mare parte a Munţilor Apuseni, depresiuni şi culoare intramontane, parţial în
Podişul Târnavelor, Subcarpaţii Transilvaniei şi în Podişul Someşan.

Fig. 80. Scenariul de hazard 29 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

162
Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 584 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 21787 în municipiul Moineşti (judeţul Bacău), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (judeţul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (89,6%).
Cele 8 aşezări urbane, se încadrează astfel: 7 intră în categoria oraşelor mici, iar municipiul Moineşti se
încadrează în categoria oraşelor mijlocii. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,4 locuitori/km2
(comuna Gura Teghii, judeţul Buzău) şi 475,4 locuitori/km2 (municipiul Moineşti).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat
acoperă o suprafaţă totală de 77 330 hectare (5,2% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari
suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din
judeţele Buzău (12 736 hectare), Bacău (11 817 hectare), Neamţ (9 368 hectare), Suceava (7 648 hectare)
şi Vrancea (7627 hectare), dar şi în unele localităţi din judeţele Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Covasna,
Harghita,Vâlcea, Vaslui, Mehedinţi, Maramureş şi Caraş-Severin.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 11 499 km, dintre care drumuri naţionale
702 km, ceea ce reprezintă un procent de 6,1 %. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală destul
de redusă, 282 km, dintre care, liniile magistrale reprezintă numai 14,2 km (5%). Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.
Clasa de hazard ridicat totalizează peste 2 350 000 de locuitori potenţial afectaţi, numărul maxim
de locuitori fiind de 10 6847 în municipiul Botoşani, minimul înregistrându-se în comuna Ceru-Băcăinţi
(judeţul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (69,7%). Din cele
42 de municipii şi oraşe, 33 intră în categoria oraşelor mici, iar 8 în categoria oraşelor mijlocii şi 1 oraş
mare (municipiul Botoşani). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-
Băcăinţi) şi 5883 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 264 224 hectare (17,6% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în nordul şi centrul ţării (judeţele Maramureş, Bistriţa-
Năsăud, Cluj, Sălaj, Alba, Sibiu, Braşov, Covasna) şi Moldova (judeţele Vaslui, Botoşani). Clasa de
hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Bacău,
Neamţ, Argeş şi Gorj.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 35 725 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 5,9 % (2 096 km). Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de
30,9 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte
drumuri.Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 2 054 km, dintre care liniile magistrale au o
lungime de 460 km, ceea ce reprezintă 20,9%.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 230 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (judeţul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou – 119 locuitori (judeţul Caraş-Severin), populaţia din mediul rural deţinând un procent de
54,7 % din totalul populaţiei. Din cele 88 aşezări urbane, 65 se încadrează în categoria oraşelor mici, 22
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 1 intră în categoria oraşelor mari (municipiul Cluj-Napoca).
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara)
şi 2624,5 locuitori/km2 (oraşul Bălan, judeţul Harghita).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu
acoperă 380 508 hectare (25,4% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din
judeţele situate în centrul şi nord-vestul ţării (Harghita, Braşov, Mureş, Bihor, Alba, Hunedoara), în
Moldova (Iaşi, Vaslui, Botoşani, Suceava) şi în cele din sud-vestul ţării (Caraş-Severin, Gorj, Mehedinţi).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 56 306 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 7,4 % (4 175 km). Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de
doar 82 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi
163
alte drumuri.Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 4 918,4 km, dintre care liniile
magistrale au o lungime de 1 747 km, ceea ce reprezintă 35,5 %.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 586 LAU2, care
însumează peste 7 000 000 locuitori şi peste 720 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 55).

Tabel 55. Impactul potenţial în scenariul 29 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP8.5) şi utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 184 5,78 584 807 2,89 77 330 5,2
Ridicat 577 18,1 2 357 740 11,7 264 224 17,6
Mediu 825 25,9 4 235 202 20,95 380 508 25,4
Total scenariu 29 1 586 49,78 7 177 749 35,54 722 062 48,2

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 532 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 21 787 în municipiul Moineşti (judeţul Bacău), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (judeţul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (88,8%).
Cele 7 aşezări urbane, se încadrează astfel: 6 intră în categoria oraşelor mici, iar Municipiul Moineşti în
categoria oraşelor mijlocii. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,4 locuitori/km2 (comuna Gura
Teghii, judeţul Buzău) şi 475,4 locuitori/km2 (municipiul Moineşti).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat
acoperă o suprafaţă totală de 69 162 hectare (4,6% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari
suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din
judeţele Bacău (10 487 hecatre), Buzău (9 753 hectare), Neamţ (9 368 hectare), Suceava (7 896 hectare)
şi Vrancea (7 627 hectare), dar şi în unele localităţi din judeţele Prahova, Dâmboviţa, Covasna, Harghita,
Argeş, Vâlcea, Maramureş şi Hunedoara.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 10 792 km, dintre care drumuri naţionale
683 km, ceea ce reprezintă un procent de 6,3 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de
drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri Căile ferate potenţial afectate au o lungime
totală destul de redusă, 272 km, dintre care, liniile magistrale reprezintă numai 0,9 km (0,3%)..
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 2 360 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 106 847 în municipiul Botoşani, minimul înregistrându-se în comuna Ceru-Băcăinţi
(judeţul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (69,6%). Din cele
43 de municipii şi oraşe, 34 intră în categoria oraşelor mici, iar 8 în categoria oraşelor mijlocii şi 1 oraş
mare (municipiul Botoşani). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-
Băcăinţi, judeţul Alba) şi 5883 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 266 241 hectare (17,7% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în nordul şi centrul ţării (judeţele Maramureş, Bistriţa-
Năsăud, Cluj, Sălaj, Alba, Sibiu, Braşov, Covasna) şi Moldova (judeţele Vaslui, Botoşani). Clasa de
hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Bacău şi
Neamţ.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 36 020 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 5,9 % (2 149 km). Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de
32 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte

164
drumuri.Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 2 126 km, dintre care liniile magistrale au o
lungime de 562 km, ceea ce reprezintă 26,4%.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 340 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (judeţul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou – 119 locuitori (judeţul Caraş-Severin), populaţia din mediul rural deţinând un procent de
54,7 % din totalul populaţiei. Din cele 88 aşezări urbane, 63 se încadrează în categoria oraşelor mici, 24
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 1 intră în categoria oraşelor mari (mun. Cluj Napoca).
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara)
şi 2 624,5 locuitori/km2 (oraşul Bălan, judeţul Harghita).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu
acoperă 388 732 hectare (25,9% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din
judeţele situate în centrul şi nord-vestul ţării (Harghita, Braşov, Mureş, Bihor), în Moldova (Iaşi, Vaslui,
Botoşani) şi în cele din sud-vestul ţării (Caraş-Severin, Gorj).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 57 390 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 7,3 % (4 227 km). Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de
doar 98,3 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi
alte drumuri.Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 139,8 km, dintre care liniile
magistrale au o lungime de 1 683 km, ceea ce reprezintă 32,7 %.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 595 LAU2, care
însumează peste 7 200 000 locuitori şi peste 720 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 56).

Tabel 56. Impactul potenţial în scenariul 29 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 166 5,21 532 007 2,64 69 162 4,6
Ridicat 590 1,85 2 368 032 11,7 266 241 17,7
Mediu 839 26,3 4 337 162 21,55 388 732 25,9
Total scenariu 29 1 595 33,36 7 237 201 35,89 724 135 48,2

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 1000 ani.

Scenariul 30: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 1 000 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele regionale
EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării viitoare (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Scenariul de risc RCP8.5, pentru perioada viitoare 2021-2050 faţă de cea de referinţă 1971-2000,
cu revenirea cea mai mare (1000 de ani), estimează evenimente pluviometrice extreme cu cel mai mare
grad de incertitudine, indiferent de modelul climatic utilizat („umed” sau „uscat”). Conform proiecţiilor
modelului „umed”, arealele cele mai expuse intensificării potenţialului de producere al alunecărilor de
teren se regăsesc în Subcarpaţii Moldovei, în nordul celor de la curbură similar scenariile de risc
anterioare, dar se extind şi în Subcarpaţii şi Piemontul Getic. În aceste areale, modelul „umed” estimează
valori extreme ale cantităţilor maxime de precipitaţii din 72 de ore de peste 170-220 mm pe areale extinse
şi izolat, de peste 220-270 mm. Comparativ, în alte areale încadrate claselor de hazard mediu spre ridicat
(Podişul Moldovei, Podişul Transilvaniei), factorul pluviometric prezintă valori dintre cele mai reduse
(120-170 mm), dar încă semnificative din punct de vedere al dinamicii proceselor de versant. Proiecţiile
modelului „uscat” estimează o restrângere vizibilă a arealelor în care cantităţile maxime de precipitaţii în
165
72 de ore vor fi mai mici de 170 mm (Subcarpaţii Getici), dar şi o extindere a celor cu cantităţi maxime
de peste 170 mm în nordul Podişului Moldovei.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 81.

Fig. 81. Scenariul de hazard 30 la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 1000 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării
viitoare a terenurilor (anul 2050).

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 196 LAU2 (Fig. 82), localizate în Carpaţii Orientali,
cu o extindere maximă în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii, şi cu o prelungire către Subcarpaţii Getici
(izolat, 1 LAU2 în centrul Munţilor Banatului).
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 503 LAU2 (Fig. 82), localizate în: cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Getici, izolat pe versanţii estici şi sud-estici ai Subcarpaţilor Curburii, cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Moldovei, în Carpaţii Orientali, Colinele Tutovei, parţial Colinele Fălciului, parţial Podişul
Central Moldovenesc, parţial vestul Câmpiei Moldovei, Cîmpia Transilvaniei, Podişul Someşan, sud-estul
Munţilor Apuseni, numeroase depresiuni şi culoare intramontane.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 854 LAU2 (Fig. 82), localizate în: Munţii Banatului, nordul
Piemontul Getic, parţial în Carpaţii Meridionali, în Subcarpaţii Getici, rama exterioară a Subcarpaţilor
Curburii, rama interioară a Carpaţilor Orientali, izolat în Podişul Dobrogei de Nord, parţial Subcarpaţii
Moldovei, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, partea centrală şi nordică a Dealurilor de Vest, cea
mai mare parte a Munţilor Apuseni, depresiuni şi culoare intramontane, parţial în Podişul Târnavelor,
Subcarpaţii Transilvaniei şi în Podişul Someşan.

166
 Fig. 82. Scenariul de hazard 30 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 178 LAU2 (Fig. 83), localizate în Carpaţii Orientali,
cu o extindere maximă în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii, şi cu o prelungire către Subcarpaţii Getici.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 536 LAU2 (Fig. 83), localizate în: cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Getici, izolat pe versanţii estici şi sud-estici ai Subcarpaţilor Curburii, cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Moldovei, în Carpaţii Orientali, Colinele Tutovei, parţial Colinele Fălciului, parţial Podişul
Central Moldovenesc, parţial vestul Câmpiei Moldovei, Cîmpia Transilvaniei, Podişul Someşan, sud-estul
Munţilor Apuseni, numeroase depresiuni şi culoare intramontane.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 836 LAU2 (fig. 83), localizate în: Munţii Banatului, nordul
Podişului Getic, parţial în Carpaţii Meridionali, izolat în Subcarpaţii Getici, rama exterioară a
Subcarpaţilor Curburii, rama interioară a Carpaţilor Orientali, izolat în Podişul Dobrogei de Nord, parţial
Subcarpaţii Moldovei, cea mai mare parte a Podişului Moldovei, partea centrală şi nordică a Dealurilor de
Vest, cea mai mare parte a Munţilor Apuseni, depresiuni şi culoare intramontane, parţial în Podişul
Târnavelor, Subcarpaţii Transilvaniei şi în Podişul Someşan.

Fig. 83. Scenariul de hazard 30 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

167
Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 625 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 21 787 în municipiul Moineşti (judeţul Bacău), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (judeţul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (90,3%).
Cele 8 aşezări urbane, se încadrează astfel: 7 intră în categoria oraşelor mici, iar municipiul Moineşti în
categoria oraşelor mijlocii. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,4 locuitori/km2 (comuna Gura
Teghii, judeţul Buzău) şi 475,4 locuitori/km2 (municipiul Moineşti).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 93 306 hectare (6,1% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe
artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din judeţele
Bacău (17 889 hectare), Buzău (14 486 hectare), Neamţ (10 705 hectare), Suceava (10 602 hectare) şi
Vrancea (9055 hectare), dar şi în unele localităţi din judeţele Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Harghita,
Covasna, Argeş, Vâlcea, Maramureş, Vaslui, Gorj şi Caraş-Severin.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 12 216 km, dintre care drumuri naţionale
730,5 km, ceea ce reprezintă un procent de 5,9 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de
drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.Căile ferate potenţial afectate au o lungime
totală destul de redusă, 293,8 km, dintre care, liniile magistrale reprezintă numai 14,2 km (4,8%).
Clasa de hazard ridicat cumulează peste 1 920 000 de locuitori potenţial afectaţi, numărul maxim
de locuitori fiind de 85 055 în municipiul Piatra Neamţ, minimul înregistrându-se în comuna Ceru-
Băcăinţi (judeţul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (73,2%).
Din cele 36 de municipii şi oraşe, 31 intră în categoria oraşelor mici, iar 5 în categoria oraşelor mijlocii.
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi) şi 1 097 locuitori/km2
(municipiul Piatra Neamţ).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă
234 803 hectare (15,3% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial
afectate incluse în această clasă se găsesc în nordul şi centrul ţării (judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud,
Cluj, Sălaj, Alba, Sibiu, Harghita, Braşov, Covasna) şi Moldova (judeţele Botoşani, Vaslui, Neamţ).
Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Prahova,
Gorj şi Bacău.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 30 902 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 5,6 % (1 872 km). Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de
32,2 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte
drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1945 km, dintre care liniile magistrale au o
lungime de 484 km, ceea ce reprezintă 24,8%.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 390 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (judeţul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou – 119 locuitori (judeţul Caraş-Severin), populaţia din mediul rural deţinând un procent de
54,9 % din totalul populaţiei. Din cele 89 aşezări urbane, 63 se încadrează în categoria oraşelor mici, 24
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 intră în categoria oraşelor mari (municipul Cluj Napoca).
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara)
şi 2 583,3 locuitori/km2 (municiupul Botoşani).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă
402 004 hectare (26,3% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate
în centrul şi nord-vestul ţării (Mureş, Harghita, Braşov, Hunedoara, Bihor, Alba), cele din sud-vestul ţării
(Caraş-Severin, Gorj) şi din Moldova (Iaşi, Vaslui, Botoşani).
168
 Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 57 736 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 7,2 % (4 207 km). Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de
doar 80,6 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi
alte drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 4 811 km, dintre care liniile magistrale
au o lungime de 1 627 km, ceea ce reprezintă 33,8 %.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 553 LAU2, care
însumează aproape 7 000 000 locuitori şi peste 730 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 57).

Tabel 57. Impactul potenţial în scenariul 30 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 196 6,16 625 162 3,1 93 306 6,1
Ridicat 503 15,8 1 926 351 9,57 234 803 15,3
Mediu 854 26,8 4 394 818 21,84 402 004 26,3
Total scenariu 30 1 553 48,76 6 946 331 34,51 730 113 47,7

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 581 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 21 787 în municipiul Moineşti (judeţul Bacău), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (judeţul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (89,8%).
Cele 7 aşezări urbane, se încadrează astfel: 6 intră în categoria oraşelor mici, iar municipiul Moineşti se
încadrează în categoria oraşelor mijlocii. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,4 locuitori/km2
(comuna Gura Teghii, judeţul Buzău) şi 475,4 locuitori/km2 (municipiul Moineşti).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 86 377 hectare (5,6% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe
artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din judeţele
Bacău (17 347 hectare), Suceava (10 901 hectare), Neamţ (10 705 hectare), Buzău (10 681 hectare),
Vrancea (9 055 hectare), dar şi în unele localităţi din judeţele Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Maramureş,
Harghita, Covasna, Argeş, Vâlcea, Gorj şi Hunedoara.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 11 567 km, dintre care drumuri naţionale
728,8 km, ceea ce reprezintă un procent de 6,3 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de
drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.Căile ferate potenţial afectate au o lungime
totală destul de redusă, 274,9 km, dintre care, liniile magistrale reprezintă numai 0,9 km (0,3%).
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 2 132 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 85 055 în municipiul Piatra Neamţ, minimul înregistrându-se în comuna Ceru-Băcăinţi
(judeţul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (69,7%). Din cele
42 de municipii şi oraşe, 34 intră în categoria oraşelor mici, iar 8 în categoria oraşelor mijlocii şi un oraş
mare (Piatra Neamţ). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi)
şi 1097,9 locuitori/km2 (municipiul Piatra Neamţ).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă
247 690 hectare (16,2% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial
afectate incluse în această clasă se găsesc în nordul şi centrul ţării (judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud,
Cluj, Sălaj, Alba, Sibiu, Harghita, Braşov, Covasna) şi Moldova (judeţele Botoşani, Vaslui). Clasa de

169
hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Buzău şi
Neamţ.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 32 638 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 6 % (1 981 km). Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de
30,42 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte
drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 2 130 km, dintre care liniile magistrale au o
lungime de 577,9 km, ceea ce reprezintă 27,1%.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 4 260 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (judeţul Cluj), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou – 119 locuitori (judeţul Caraş-Severin), populaţia din mediul rural deţinând un procent de
55,3 % din totalul populaţiei. Din cele 85 aşezări urbane, 60 se încadrează în categoria oraşelor mici, 23
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 intră în categoria oraşelor mari (municipiile Cluj Napoca
şi Botoşani). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, judeţul
Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă
391577 hectare(25,6% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate
în centrul şi nord-vestul ţării (Mureş, Harghita, Braşov, Hunedoara, Bihor), cele din sud-vestul ţării
(Caraş-Severin, Gorj) şi din Moldova (Iaşi, Vaslui).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 56 353 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 7,2 % (4 082 km). Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de
104,5 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte
drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 4 848,5 km, dintre care liniile magistrale au
o lungime de 1 566 km, ceea ce reprezintă 32,3 %.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 550 LAU2, care
însumează aproape 7 000 000 locuitori şi peste 720 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 58).

Tabel 58. Impactul potenţial în scenariul 30 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 178 5,59 581 407 2,88 86 377 5,6
Ridicat 536 16,8 2 132 386 10,5 247 690 16,2
Mediu 836 26,2 4 263 437 21,18 391 577 25,6
Total scenariu 30 1 550 48,59 6 977 230 34,56 725 644 47,4

Probabilitate de apariţie a scenariilor este de o dată la 1 000 ani.

Scenariul 31: Alunecări de teren induse de intervale umede cu durată maximă de zile consecutive
cu precipitaţii corespunzătoare percentilei 90, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două
modele regionale EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza
scenariului de schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Factorul pregătitor/declanşator pluviometric, care favorizează un nivel de hazard ridicat şi foarte
ridicat la alunecări de teren în cadrul acestui scenariu, prezintă o distribuţie spaţială similară şi un ecart
valoric comparabil între cele două modele climatice regionale extreme. Durata maximă extremă a
intervalelor umede corespunzătoare percentilei 90 în perioada 2021-2050 (scenariul climatic RCP4.5) este
în general mai mică de o lună (20-30 zile) în majoritatea regiunilor încadrate claselor superioare de
170
hazard. Cu toate acestea, această durată prezintă semnificaţie din punct de vedere al potenţialului de
menţinere a condiţiilor de umectare a substratului, favorabil dinamicii proceselor de versant, sub influenţa
unor evenimente pluviale persistente. În cadrul acestui scenariu, factorul pluviometric poate depăşi
30-40 zile numai pe areale relativ restrânse, aflate în general sub influenţa circulaţiei vestice (oceanice) în
interacţiune cu barajul orografic carpatic apusean şi oriental, care sunt încadrate claselor de hazard mediu
(estul şi sudul Podişului Transilvaniei, flancurile vestice al Munţilor Apuseni şi estice ale Dealurilor de
Vest) sau mediu spre ridicat, ridicat şi foarte ridicat (versanţii estici ai Carpaţilor Orientali, Subcarpaţii
Moldovei şi pe areale restrânse în nordul şi centrul Podişului Moldovei). Durata maximă estimată a
intervalelor umede în arealele susceptibile la alunecări de teren (Podişul Mehedinţi, nordul Piemontului
Getic, Subcarpaţii Getici şi de la Curbură), aflate sub incidenţa episoadelor de instabilitate atmosferică
asociate circulaţiilor sudice (ciclon mediteranean normal sau retrogad), este în general de 20-30 zile şi
chiar sub 20 zile, având o distribuţie mai extinsă în cadrul proiecţiilor modelului climatic „umed”.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006 este ilustrată în
Figura 84.

Fig. 84. Scenariul de hazard 31 la alunecări de teren declanşate de intervale umede cu durată maximă de
zile consecutive cu precipitaţii corespunzătoare percentilei 90, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării
terenurilor în anul 2006.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 187 LAU2 (Fig. 85) aparţinând judeţelor Alba, Argeş,
Bacău, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Hunedoara,
Maramureş, Mureş, Neamţ, Prahova, Suceava, Vâlcea şi Vrancea. Teritoriul acestor LAU2 se întinde în
Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii
Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Munţii Buzăului, Munţii Vrancei, Munţii Trotuşului, Munţii Bistriţei,
Obcinele Bucovinei, câteva LAU2 în Munţii Maramureşului, Subcarpaţii Transilvaniei şi Munţii
Mureşului.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 787 LAU2 (Fig. 85) aparţinând judeţelor Alba, Arad,
Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna,
Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Satu Mare,
Sălaj, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Teritoriul acestor LAU2 se întinde în
Podişul Mehedinţi, Piemontul Motrului, Piemontul Olteţului, Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului,
Munţii Bucegi-Postăvaru, Munţii Teleajenului, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Munţii
Nemirei, Subcarpaţii Tazlăului, o parte din Podişul Moldovei, Obcina Mare, Munţii Bistriţei, Depresiunea
Maramureşului, Podişul Someşean, Câmpia Transilvaniei, Subcarpaţii Transilvaniei, Podişul Târnavelor,
Munţii Mureşului, Depresiunea Haţeg-Oraştie, Podişul Lipovei, Munţii Semenic.
171
 Fig. 85. Scenariul de hazard 31 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 230 LAU2 (Fig. 86) aparţinând judeţelor Argeş, Bacău,
Botoşani, Buzău, Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Iaşi, Maramureş, Neamţ, Prahova, Suceava, Vaslui, Vâlcea
şi Vrancea. Teritoriul acestor LAU2 se întinde în centrul Subcarpaţilor Getici, peste Subcarpaţii de
Curbură. Munţii Buzăului, Subcarpaţii Tazlăului, Munţii Bistriţei, Munţii Trotuşului, centrul Podişului
Bârladului, Obcinele Bucovine.
Clasa de hazard mediu cuprinde 796 LAU2 (Fig. 86) incluse în judeţele Alba, Arad, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa,
Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Satu Mare,
Sălaj, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt
localizate în Podişul Mehedinţi, Piemontul Motrului, de-a lungul Subcarpaţilor Getici, sudul
Subcarpaţilor de la Curbură, Munţii Bucegi-Postăvaru, Munţii Buzăului, Munţii Trotuşului, Munţii
Bistriţei, Podişul Moldovei, Munţii Maramureşului, Podişul Someşean, Podişul Transilvaniei, Munţii
Mureşului, Depresiunea Haţeg-Orăştie, Munţii Poiana Ruscă, Munţii Semenic.

Fig. 86. Scenariul de hazard 31 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

172
Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard ridicat, populaţia potenţial afectată variază pe un ecart cuprins între
453 locuitori în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi 21 787 locuitori în municipiul Moineşti (judeţul
Bacău), cu o populaţie totală potenţial afectată de peste 631 000 locuitori. Din cele 10 aşezări urbane,
unul – municipiul Moineşti – se încadrează în clasa de mărime mijlocie, restul fiind oraşe mici (sub 20
000 locuitori). Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a
85,5% din populaţie şi a 14,5% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 7,0 locuitori/km2 (comuna
Intergalde, judeţul Alba) şi 475,4 locuitori/km2 (municipiul Moineşti, judeţul Bacău).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 78 877 hectare din cadrul a 187 de localităţi. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această
clasă se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Buzău, Vrancea, Bacău, Suceava, Prahova, Neamţ,
Dâmboviţa şi Harghita. Suprafaţa maximă potenţial afectată este de 1 161 hectare în localitatea Scorţoasa,
judeţul Buzău, iar suprafaţa minimă este de 25 hectare în localităţile Proviţa de Sus, judeţul Prahova,
Itergalde, judeţul Alba şi Izvoarele Sucevei, judeţul Suceava.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 11 735 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,0%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 340 km km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 11,3% din total.
În clasa de hazard mediu, populaţia potenţial afectată variază între 269 locuitori în comuna
Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 85 085 locuitori în municipiul Piatra Neamţ (judeţul Neamţ), cu o
populaţie totală potenţial afectată de peste 3 250 000 locuitori. Cele 60 de aşezări urbane se încadrează în
două clase: 44 de oraşe mici (sub 20 000 locuitori) şi 16 oraşe mijlocii (sub 100 000 locuitori). Structura
populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 67% din populaţie şi a 33% în
cel urban. Densitatea populaţiei variază între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, judeţul
Hunedoara) şi 1359,3 locuitori/km2 (municipiul Câmpina, judeţul Prahova).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
346 406 hectare şi se găsesc în cadrul a 787 localităţi. Cele mai mari suprafeţe artificiale, potenţial
afectate, incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele situate în centrul ţării (Hunedoara,
Cluj, Alba, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Braşov, Sibiu) şi estul ţării (Botoşani, Vaslui, Iaşi, Suceava,
Neamţ, Bacău). Suprafeţe artificiale extinse potenţial afectate se întâlnesc şi în cadrul LAU2 din judeţele
Buzău, Dâmboviţa, Prahova, Argeş, Vâlcea, Gorj şi Mehedinţi). Suprafaţa maximă potenţial afectată este
de 2 243 hectare în municipiul Hnedoara, judeţul Hunedoara, iar suprafaţa minimă este de 25 hectare în
localităţile Ciuruleasa, Mogoş, Ponor şi Rameţ din judeţul Alba.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 48 884 km, dintre care autostrăzile
deţine o lungime de 63,7 km, drumurile naţionale având o pondere de 6,2%. Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri. Căile ferate potenţial
afectate au o lungime totală de peste 3 641 km km, liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de
28,6% din total.
În ansamblu, clasele de hazard ridicat şi mediu pot afecta 974 LAU2, care însumează peste
3 800 000 locuitori şi peste 420 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii (Tabel 59).

173
Tabel 59. Impactul potenţial în scenariul 31 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Ridicat 187 5,9 631 000 3,1 78 877 5,3
Mediu 787 24,7 3 250 000 16,1 346 406 23,1
Total scenariu 31 974 30,6 3 881 000 19,2 425 283 28,4

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
Populaţia totală potenţial afectată în clasa de hazard ridicat este cuprinsă între 453 locuitori în
comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi 15 928 locuitori în oraşul Breaza (judeţul Prahova), cu o populaţie
totală potenţial afectată de peste 776 000 locuitori. Toate cele 11 aşezări urbane se încadrează în clasa de
mărime demografică mică (sub 20 000 locuitori). Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază
concentrarea în mediul rural a 88,4% din populaţie şi a 11,6% în cel urban.Densitatea populaţiei variază
între 7,4 locuitori/km2 (comuna Gura Teghii, judeţul Buzău) şi 414,4 locuitori/km2 (oraşul Fieni, judeţul
Dâmboviţa).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 108 852 hectare, fiind întâlnite în cadrul a 230 de localităţi. Cele mai mari suprafeţe artificiale,
potenţial afectate, incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele situate în estul ţării
(Suceava, Neamţ, Bacău, Vaslui), regiunea subcarpatică de la Curbură şi Subcarpaţii şi Piemontul Getic
(Vrancea, Buzău, Dâmboviţa, Prahova, Argeş, Vâlcea şi Gorj). Suprafaţa maximă potenţial afectată este
de 919 hectare în localitatea Hangu, judeţul Neamţ, iar suprafaţa minimă este de 25 hectare în localităţile
Proviţa de Sus, judeţul Prahova şi Izvoarele Sucevei, judeţul Suceava.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 14 352 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 4,9%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 335 km km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 13,5% din total.
În clasa de hazard mediu, populaţia potenţial afectată variază pe un ecart cuprins între
119 locuitori în comuna Brebu Nou (judeţul Caraş-Severin) şi 106 847 locuitori în municipiul Botoşani,
cu o populaţie totală de peste 3 340 000 locuitori. Din totalul de 60 orase, 44 oraşe se încadrează clasei de
oraşe mici (sub 20 000 locuitori), 15 clasei mijlocii şi municipiul Botoşani încadrat clasei demografice a
oraşelor mari. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 69,0%
din populaţie şi 31,0% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 2,5 locuitorii/km2 (comuna
Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara) şi 2 583 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
361 857 hectare şi se găsesc în cadrul a 796 localităţi. Cele mai mari suprafeţe artificiale, potenţial
afectate, incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU2 din judeţele situate în estul ţării (Botoşani,
Iaşi, Vaslui, Suceava, Neamţ, Bacău, Vrancea) şi centru (Cluj, Alba, Bistriţa-Năsăud, Maramureş,
Braşov, Sibiu). Suprafeţe artificiale extinse potenţial afectate se întâlnesc şi în cadrul LAU2 din judeţele
Buzău, Dâmboviţa, Prahova, Argeş, Vâlcea, Gorj şi Mehedinţi). Suprafaţa maximă potenţial afectată este
de 1861 hectare în municipiul Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, iar suprafaţa minimă este de 25 hectare în
localităţile Ciuruleasa, Intergalde şi Mogoş din judeţul Alba.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste. 49 151 km, dintre care autostrăzile
deţin o lungime de 35,2 km, drumurile naţionale având o pondere de 6,3%. Căile ferate potenţial afectate
au o lungime totală de cca 3 398 km, liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 28,0% din total.
În ansamblu, clasele de hazard ridicat şi mediu pot afecta 1 026 LAU2, care însumează peste
4 100 000 locuitori şi peste 470 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii (Tabel 60).

174
Tabel 60. Impactul potenţial în scenariul 31 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi a unei utilizări actuale (2006) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr locuitori) (ha)
Ridicat 230 7,2 776 000 3,9 108 852 7,3
Mediu 796 25,0 3 340 000 16,6 361 857 24,1
Total scenariu 31 1 026 32,2 4 116 000 20,5 470 709 31,4

Probabilitate de apariţie a scenariului este de o dată la 10 ani.

Scenariul 32: Alunecări de teren induse de intervale umede cu durată maximă de zile consecutive
cu precipitaţii corespunzătoare percentilei 90, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două
modele regionale EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza
scenariului de schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării viitor (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
În cadrul acestui scenariu de risc, factorul pregătitor/declanşator pluviometric îşi menţine
distribuţia şi ecartul valoric similar scenariului de risc anterior. În baza scenariului climatic RCP4.5, până
în 2050, durata maximă extremă corespunzătoare percentilei 90 a intervalelor umede va atinge 30-40 zile
doar pe areale restrânse, încadrate în general claselor de hazard mediu spre ridicat şi ridicat. Nivelul
superior de hazard, din areale precum estul şi sudul Podişului Transilvaniei, flancurile vestice al Munţilor
Apuseni şi estice ale Dealurilor de Vest şi versanţii estici ai Carpaţilor Orientali, Subcarpaţii Moldovei,
este favorizat de influenţa dominantă a maselor de aer umed în cadrul circulaţiei vestice (oceanice), care
interacţionează cu obstacolul orografic carpatic al Munţilor Apuseni şi Carpaţilor Orientali, determinând
evenimente pluviometrice persistente şi implicit, o menţinere a umectării substratului. Ciclonii
mediteraneeni, îndeosebi cei cu direcţie de deplasare sud-vest-nord-est, au semnificaţie pluviometrică în
arealele expuse influenţei lor, în care nivelul de hazard este în general mediu spre ridicat sau ridicat
(Podişul Mehedinţi, nordul Piemontul Getic, Subcarpaţii Getici şi de Curbură), prin producerea unor
intervale umede cu durată extremă de până la 20-30 zile.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 87.

Fig. 87. Scenariul de hazard 32 la alunecări de teren declanşate de intervale umede cu durată maximă de
zile consecutive cu precipitaţii corespunzătoare percentilei 90, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP4.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării viitoare
a terenurilor (anul 2050).

175
Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 189 LAU2 (Fig. 88) din 18 judeţe, dintre care: 2 în Alba,
11 în Argeş, 88 în Bacău, 1 în Bistriţa-Năsăud, 3 în Braşov, 22 în Buzău, 6 în Covasna, 20 în Dâmboviţa,
1 în Gorj, 7 în Harghita,1 în Hunedoara, 3 în Maramureş, 2 în Mureş, 18 în Neamţ, 29 în Prahova, 8 în
Suceava, 7 în Vâlcea, şi 20 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: izolat în Subcarpaţii Olteţului,
vestul şi estul Muscelelor Argeşului, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Prahovei, partea vestică şi
nord-estică a Subcarpaţilor Buzăului, vestul Munţilor Buzăului, cea mai mare parte a Munţilor Vrancei şi
a Subcarpaţilor Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, sud-estul Carpaţilor Moldo-Transilvani (parţial Munţii
Stânişoarei, Munţii Trascăului, Munţii Goşman, M-ţii Ciucului), parţial Obcinele Bucovinei, izolat
Depresiunea Maramureşului, şi Munţii Rodnei, izolat Câmpia Transilvaniei, izolat Podişul Târnavelor,
izolat Munţii Mureşului şi Culoarul Orăştiei.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 741 LAU2 din 32 judeţe (Fig. 88), dintre care: 39 în Alba,
4 în Arad, 19 în Argeş, 40 în Bacău, 4 în Bihor, 48 în Bistriţa-Năsăud, 14 în Botoşani, 23 în Braşov, 17 în
Buzău, 11 în Caraş-Severin, 58 în Cluj, 20 în Covasna, 11 în Dâmboviţa, 3 în Galaţi, 13 în Gorj, 23 în
Harghita, 19 în Hunedoara, 17 în Iaşi, 41 în Maramureş, 9 în Mehedinţi, 75 în Mureş, 33 în Neamţ, 26 în
Prahova, 41 în Sălaj, 5 în Satu Mare, 32 în Sibiu, 29 în Suceava, 1 în Timiş, 1 în Tulcea, 20 în Vâlcea, 36
în Vaslui şi 8 în Vrancea. Acestea sunt localizate în: parţial estul Podişului Mehedinţi, partea centrală şi
nord-vestică a Piemontului Motrului, partea centrală şi estică a Subcarpaţilor Olteniei, cea mai mare parte
a Muscelelor Argeşului, partea nord-estică a Gruiurilor Argeşului şi estul Piemontului Cândeşti, parţial
Subcarpaţii de Curbură, izolat Podişul Dobrogei de Nord, izolat nord-estul Câmpiei Buzău-Siret, parţial
Podişul Bârladului, Câmpia Moldovei şi Podişul Sucevei, parţial Subcarpaţii Moldovei, estul Obcinelor
Bucovinei, parţial Carpaţii Moldovei şi Transilvaniei, parţial Munţilor Vrancei, Buzăului, Teleajănului,
Munţii Bucegi, Subcarpaţii Transilvaniei, Podişul Târnavelor, Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei,
depresiuni şi culoare intramontane, sud-estul Munţilor Apuseni, parţial Dealurile de Vest, parţial Munţii
Banatului, izolat Carpaţii Meridionali, parţial nordul Carpaţilor Orientali.

Fig. 88. Scenariul de hazard 32 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP4.5)
În clasa de hazard foarte ridicat este inclusă o singură unitate administrativă LAU2 (Fig. 89) şi
anume comuna Gura Caliţei din judeţul Vrancea.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 233 LAU2 din 15 judeţe (Fig. 89), dintre care: 12 în
Argeş, 39 în Bacău, 1 în Botoşani, 26 în Buzău, 18 în Dâmboviţa, 4 în Gorj, 1 în Harghita, 2 în Iaşi, 2 în
Maramureş, 25 în Neamţ, 34 în Prahova, 16 în Suceava, 14 în Vâlcea, 18 în Vaslui şi 21 în Vrancea.
Acestea sunt localizate astfel: parţial Subcarpaţii Olteniei, vestul Muscelelor Argeşului, cea mai mare
parte a Subcarpaţilor Prahovei, cea mai mare parte a Subcarpaţilor Buzăului şi ai Vrancei, rama exterioară
176
a Carpaţilor de la Curbură, partea centrală a Podişului Bârladului, izolat Câmpia Moldovei, izolat Podişul
Sucevei, parţial Subcarpaţii Moldovei, cea mai mare parte a Obcinelor Bucovinei, rama internă a
Carpaţilor Moldovei.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 751 LAU2 din 32 judeţe (Fig. 89), dintre care: 33 în Alba,
2 în Arad, 17 în Argeş, 41 în Bacău, 6 în Bihor, 43 în Bistriţa-Năsăud, 55 în Botoşani, 18 în Braşov, 13 în
Buzău, 7 în Caraş-Severin, 53 în Cluj, 23 în Covasna, 6 în Dâmboviţa, 6 în Galaţi, 15 în Gorj, 24 în
Harghita, 15 în Hunedoara, 52 în Iaşi, 38 în Maramureş, 8 în Mehedinţi, 53 în Mureş, 33 în Neamţ, 20 în
Prahova, 33 în Sălaj, 2 în Satu Mare, 19 în Sibiu, 35 în Suceava, 1 în Timiş, 3 în Tulcea, 14 în Vâlcea, 53
în Vaslui şi 10 în Vrancea. Acestea sunt localizate astfel: parţial Podişul Mehedinţi, parţial Subcarpaţii
Olteniei, izolat în Piemontul Getic şi anume: nord-vestul Piemontului Motrului, izolat Gruiurile Jiului,
izolat Dealurile Cernei; parţial rama exterioară a Subcarpaţilor de la Curbură; parţial rama interioară a
Carpaţilor Orientali; izolat Podişul Dobrogei de Nord şi Centrale; izolat în Munţii Banatului; depresiuni şi
culoare intramontane; cea mai mare parte a Câmpiei Moldovei şi Podişului Sucevei; cea mai mare parte a
Podişului Central Moldovenesc; cea mai mare parte a Colinelor Fălciului; partea centrală a Colinelor
Tutovei; parţial Munţii Apuseni; parţial nordul Dealurilor de Vest; cea mai mare parte a Depresiunii şi
Subcarpaţilor Transilvaniei exceptând Depresiunea Făgăraşului

Fig. 89. Scenariul de hazard 32 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP4.5)
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 640 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 21 787 în municipiul Moineşti (judeţul Bacău), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (judeţul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (85,7%).
Din cele 10 aşezări urbane, 9 se încadrează în categoria oraşelor mici, iar 1 se încadrează în clasa de
mărime mijlocie, fiind vorba de municipiul Moineşti. Cele mai multe aşezări rurale şi anume 108 se
încadrează în categoria comunelor mijlocii, cu o populaţie cuprinsă între 2 000 şi 5 000 locuitori, 50 intră
în categoria comunelor mici, cu o populaţie de până la 2 000 locuitori, iar restul de 21 comune se
încadrează în categoria celor mari, având populaţia de peste 5 000 locuitori. Densitatea populaţiei este
cuprinsă între 7 locuitori/km2 (comuna Intregalde, judeţul Alba) şi 475,4 locuitori/km2 (municipiul
Moneşti, judeţul Bacău).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă
89 265 hectare (5,8% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial
afectate incluse în această clasă se găsesc în judeţele Neamţ, Bacău şi Vrancea. Clasa de hazard ridicat
afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Buzău, Prahova, Dâmboviţa şi
Suceava.

177
 Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 11 669 km, dintre care drumurile naţionale
au o lungime de 673 km, ceea ce reprezintă un procent de 5,7 %. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o
lungime totală de 272 km, dintre care liniile magistrale au o lungime de 34 km, ceea ce reprezintă 12,5%.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 3 100 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 85 055 în municipiul Piatra Neamţ (judeţul Neamţ), minimul înregistrându-se în comuna
Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) – 269 locuitori, populaţia din mediul rural deţinând un procent de 65,7 %
din totalul populaţiei, în timp ce urbanului îi revin 34,2%. Cele 681 comune din această clasă se
încadrează astfel: 209 intră în categoria celor mici, cu o populaţie sub 2 000 locuitori; 397 intră în
categoria mijlocie, cu o populaţie cuprinsă între 2 000 – 5 000 locuitori iar restul de 75 comune intră în
categoria celor mari, cu o populaţie peste 5 000 locuitori. Din cele 60 aşezări urbane, 44 se încadrează în
categoria oraşelor mici, cu o populaţie până în 20 000 locuitori, iar 16 se încadrează în clasa de mărime
mijlocie, cu o populaţie cuprinsă între 20 000 şi 85 055 locuitori. Densitatea populaţiei este cuprinsă între
2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara) şi 1 359,3 locuitori/km2 (municipiul
Câmpina, judeţul Prahova).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă
332 184 hectare (21,7% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate
în centrul şi nordul ţării (Mureş, Sibiu, Alba, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Sălaj), cât şi în judeţele
Vaslui, Buzău, Prahova, Bacău, Covasna, Hunedoara, Caraş-Severin şi Mehedinţi.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 46 000 km, dintre care drumurile naţionale
au un total de 2 912 km, ceea ce reprezintă un procent de 6,3 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind
pe o distanţă redusă de doar 64 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene,
drumuri comunale şi alte drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 3 741 km, dintre
care liniile magistrale au o lungime de 1 029 km, ceea ce reprezintă 27,5 %.
În ansamblu, clasele de hazard ridicat şi mediu pot afecta 930 LAU2, care însumează peste
3 700 000 locuitori şi peste 420 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii (Tabel 61).

Tabel 61. Impactul potenţial în scenariul 32 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat - - - - - -
Ridicat 189 5,94 641 149 3,18 89 265 5,8
Mediu 741 23,29 3 125 231 15,53 332 184 21,7
Total scenariu 32 930 29,23 3 766 380 18,71 421 449 27,5

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP4.5)
Clasa de hazard foarte ridicat este reprezentată numai într-o singură unitate LAU2 din
Subcarpaţii Vrancei. Populaţia potenţial afectată este de 2 473 locuitori, densitatea populaţiei fiind de
21,5 locuitori/km2. După numărul de locuitori, comuna se încadrează categoriei demografice mijlocii.
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 768 hectare (0,05% din totalul suprafeţelor artificiale). Suprafeţe artificiale potenţial
afectate incluse în această clasă se găsesc în cadrul localităţii Gura Caliţei din judeţul Vrancea.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 87 km, lipsind categoria de drumuri
naţionale. De asemenea lipsesc căile ferate. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
178
 În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 780 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 15 928 în oraşul Breaza (judeţul Prahova), minimul înregistrându-se în comuna Pardoşi
(judeţul Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (90,3 %). Cele 10
oraşe din această clasă de hazard intră în categoria oraşelor mici, toate având o populaţie sub
20 000 locuitori. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,4 locuitori/km2 (comuna Gura Teghii, judeţul
Buzău) şi 414,4 locuitori/km2 (oraşul Fieni, judeţul Dâmboviţa).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă
121 579 hectare (7,9% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial
afectate incluse în această clasă se găsesc în judeţele Vrancea, Buzău, Bacău, Neamţ, Suceava şi Vaslui.
Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Prahova şi
Dâmboviţa.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 14 698 km, dintre care drumurile naţionale
cu o lungime de 702 reprezintă un procent de 4,77 %. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală
de 318 km, dintre care liniile magistrale au o lungime de 45 km, ceea ce reprezintă 14,15 %. Celelalte
categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 3 300 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 106 847 în municipiul Botoşani (judeţul Botoşani), minimul înregistrându-se în comuna
Brebu Nou (judeţul Caraş-Severin)– 1149 locuitori, populaţia din mediul rural deţinând un procent de
63,9 % din totalul populaţiei. Din cele 62 aşezări urbane, 43 se încadrează în categoria oraşelor mici, 18
se încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar un singur oraş intră în categoria celor mari, fiind vorba de
municipiul Botoşani. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de Sus,
judeţul Hunedoara) şi 2 583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă
349 737 hectare (22,8% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate
în centrul şi nordul ţării (Mureş, Covasna, Alba, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Sălaj) şi cele din
Moldova (Botoşani, Iaşi, Vaslui).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 46 391 km, dintre care drumurile
naţionale, cu un total de 3 057 reprezintă un procent de 6,6 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe
o distanţă redusă de 41,2 km. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene,
drumuri comunale şi alte drumuri. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 3 355 km, dintre
care liniile magistrale au o lungime de 962 km, ceea ce reprezintă 28,7%.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 985 LAU2, care
însumează peste 4 100 000 locuitori şi peste 470 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 62).

Tabel 62. Impactul potenţial în scenariul 32 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP4.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 1 0,03 2 473 0,01 768 0,05
Ridicat 233 7,32 786 483 3,90 121 579 7,9
Mediu 751 23,60 3 358 402 16,69 349 737 22,8
Total scenariu 32 985 30,92 4 147 358 20,6 472 084 30,8

Probabilitate de apariţie a scenariului este de o dată la 10 ani.

179
Scenariul 33: Alunecări de teren induse de intervale umede cu durată maximă de zile consecutive
cu precipitaţii corespunzătoare percentilei 90, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două
modele regionale EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza
scenariului de schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006.

Cauze
Scenariul de risc 33 prezintă o serie de diferenţieri spaţiale în distribuţia factorului
pregătitor/declanşator pluviometric în arealele cu hazard ridicat şi foarte ridicat la alunecări de teren, în
baza scenariul climatic RCP8.5. Aceste diferenţieri se remarcă îndeosebi în regiunile extracarpatice, mai
ales în cele sudice şi estice subcarpatice şi de podiş afectate de alunecări de teren, evidenţiate prin ecartul
valoric extrem estimat în cadrul proiecţiilor climatice utilizate. Pentru perioada 2021-2050, modelul
„uscat” sugerează o generalizare a duratelor maxime extreme de 20-30 zile în arealele de podiş încadrate
clasele de hazard mediu spre ridicat şi ridicat din centrul şi estul ţării. În sectorul subcarpatic de curbură
(hazard ridicat predominant), durata maximă a intervalelor umede de sub 20 zile devin dominante
comparativ cu scenariul RCP4.5, sugerând o scădere a expunerii acestui sector la evenimente pluviale
persistente. Proiecţiile climatice indică totodată o extindere spaţială a arealelor expuse unor intervale
umede persistente de 30-40 zile în nordul Podişului Transilvaniei şi a celor de 20-30 zile în Podişul
Moldovei, regiuni încadrate dominant în clasele de hazard mediu. Modelul climatic „umed” estimează o
generalizare mult mai vizibilă a duratelor maxime de 20-30 zile în majoritatea regiunilor extracarpatice,
dar şi o menţiere a expunerii la evenimente pluviale persistente (30-40 zile consecutive) în unele areale
încadrate în clasa de hazard mediu, precum: estul şi sudul Podişului Transilvaniei, flancurile vestice al
Munţilor Apuseni şi estice ale Dealurilor de Vest, versanţii estici ai Carpaţilor Orientali şi Subcarpaţii
Moldovei.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării terenurilor în anul 2006 este ilustrată în
Figura 90.

Fig. 90. Scenariul de hazard 33 la alunecări de teren declanşate de intervale umede cu durată maximă de
zile consecutive cu precipitaţii corespunzătoare percentilei 90, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării
terenurilor în anul 2006.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
Clasa de hazard foarte ridicat cuprinde o singură unitate administrativă LAU2 (Fig. 91): comuna
Vârfurile din judeţul Dâmboviţa situată în Depresiunea Pucioasa din Subcarpaţii Curburii.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 218 unităţi de nivel LAU2 din 20 judeţe (Fig. 91): Alba,
Argeş, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Covasna, Dâmboviţa, Harghita,
Hunedoara, Maramureş, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Suceava, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea se
180
suprapun unor regiuni cu altitudini mari şi cu un grad mare de fragmentare a reliefului, ocupând areale
compacte în Carpaţii Orientali (în special Carpaţii Curburii) şi Carpaţii Meridionali (mai ales în arealul
Bucegi – Făgăraş). La acestea se adaugă suprafeţe insulare în Munţii Ţibleşului şi Depresiunea
Maramureşului, în sudul Munţilor Apuseni, în Subcarpaţii Est-Transilvani şi în Colinele Tutovei.
Clasa de hazard mediu cuprinde 806 unităţi administrative LAU2 din 32 judeţe (Fig. 91): Alba,
Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna,
Dâmboviţa, Dolj, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj,
Satu Mare, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea cuprind suprafeţe extinse
localizate mai ales în regiunile montane şi deluroase: Carpaţi şi Subcarpaţi (pe areale extinse în Carpaţii şi
Subcarpaţii Curburii, Carpaţii Meridionali, Munţii Apuseni şi insular în Munţii Banatului şi Podişul
Dobrogei de Nord); Subcarpaţii şi Podişul Moldovei, Podişul Transilvaniei, Piemontul Getic şi Dealurile
de Vest.

Fig. 91. Scenariul de hazard 33 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 177 unităţi administrative LAU2 incluse în 17 judeţe
(Fig. 92): Argeş, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Gorj, Maramureş, Mureş,
Neamţ, Prahova, Sălaj, Suceava, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea se suprapun unor regiuni cu
altitudini mari din Carpaţii Orientali, Carpaţii de Curbură şi Carpaţii Meridionali, la care se adaugă areale
izolate din Munţii Apuseni (mai ales din partea nord-estică a acestora) şi Colinele Tutovei.
Clasa de hazard mediu cuprinde 768 unităţi administrative LAU2 din 30 judeţe (Fig. 92): Alba,
Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna,
Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Satu
Mare, Sibiu, Suceava, Timiş, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea cuprind suprafeţe extinse localizate mai
ales în regiunile montane şi deluroase: Carpaţi (pe areale extinse în Carpaţii Orientali, Carpaţii Curburii şi
cei Meridionali, Munţii Apuseni şi insular în Munţii Banatului); Podişul Moldovei, Podişul Transilvaniei,
Piemontul Getic şi Dealurile de Vest.

181
 Fig. 92. Scenariul de hazard 33 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat, populaţia totală potenţial afectată este de 1 842 locuitori. În
unitatea LAU2 încadrată în această clasă de hazard densitatea populaţiei este de 83,5 locuitori/km2.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat
acoperă o suprafaţă totală de 338 hectare(0,02% din totalul suprafeţelor artificiale). Suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc numai în localitatea Vârfuri, LAU2 situat în nordul
judeţului Dâmboviţa.
Drumurile potenţial afectate însumează 26,9 km dintre care 4,7 km drumuri judeţene şi 4,5 km
drumuri comunale, restul fiind alte categorii de drumuri de importanţă locală. Nu sunt afectate autostrăzi
sau drumuri naţionale şi nici reţeaua de cale ferată.
În clasa de hazard ridicat sunt afectaţi potenţial 797 147 locuitori, majoritatea acestora locuind în
mediul rural (623 619 persoane, respectiv 78,2% din totalul populaţiei). Acesta este alcătuit din 201
unităţi LAU2 ce variază ca mărime demografică între 269 locuitori (com. Ceru-Băcăinţi, judeţul Alba) şi
9 246 locuitori (comuna Dofteana, judeţul Bacău); 15 comune au sub 1 000 locuitori (dintre care 2 au sub
500 locuitori), iar 23 au peste 5 000 locuitori În mediul urban inclus în această clasă de hazard locuiesc
173 528 persoane (21,8% din total). Spaţiul urban este alcătuit din 17 LAU2, oraşe mici şi mijlocii, care
variază ca mărime demografică între 2 449 locuitori (Băile Govora, judeţul Vâlcea) şi 21 787 locuitori
(Moineşti, judeţul Bacău). Densitatea populaţiei variază între 5,5 şi 298,9 locuitori/km2 în mediul rural
(comunele Ceru-Băcăinţi, judeţul Alba, respectiv Cornu, judeţul Prahova) şi între 36,8 şi 475,4
locuitori/km2 în mediul urban (oraşele Slănic Moldova respectiv Moineşti, ambele în judeţul Bacău); 4
unităţi LAU2 din mediul rural au densităţi sub 10 locuitori/km2.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 95 774 hectare (6,4% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în judeţele Neamţ, Bacău, Suceava şi Vrancea. Clasa
de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Buzău, Prahova,
Dâmboviţa, Covasna şi Harghita.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 14 235 km, dintre care 883,8 km drumuri
naţionale (6,2% din total); 1 781,1 km drumuri judeţene şi 1 806,4 km drumuri comunale, restul fiind
drumuri de importanţă locală. Nu există autostrăzi potenţial afectate. Reţeaua de căi ferate potenţial
afectată în această clasă de hazard însumează 519,9 km dintre care 40,1 km (respectiv 7,7% din total) sunt
căi ferate magistrale.

182
 În clasa de hazard mediu sunt afectaţi potenţial 3 403 407 locuitori, dintre care
2 229 289 locuitori în mediul rural (65,5% din total) şi 1 174 118 locuitori (34,5% din total). Spaţiul rural
potenţial afectat în această clasă de hazard cuprinde 743 LAU2 cu mărimi demografice ce variază între
273 locuitori (comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara) şi 22 813 locuitori (comuna Floreşti, judeţul
Cluj); 30 comune sunt situate sub pragul demografic de 1 000 locuitori, iar 7 depăşesc 10 000 locuitori
(dintre care una are peste 20 000 locuitori). Oraşele incluse în această clasă de hazard cuprind 60 LAU2
în general din categoria oraşelor mici şi mijlocii, cu mărimi ce variază între 1 641 locuitori (Băile Tuşnad,
judeţul Harghita) şi 106 847 locuitori (municipiul Botoşani); 26 oraşe se situează sub plafonul demografic
de 10 000 locuitori, iar 22 au între 10 000 şi 30 000 locuitori; 6 oraşe au peste 50 000 locuitori, dintre care
doar unul are peste 100 000 locuitori; 6 sunt municipii reşedinţă de judeţ. Densitatea populaţiei variază
între 2,5 şi 374,5 locuitori/km2 în mediul rural (comunele Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara şi Floreşti,
judeţul Cluj) şi între 29,5 şi 2 624,5 locuitori/km2 în mediul urban (oraşele Zlatna, judeţul Alba, respectiv
Bălan, judeţul Harghita); 11 unităţi LAU2 din mediul rural au sub 10 locuitori/km2 iar 13 LAU2 au peste
500 locuitori/km2 (dintre care 4 au peste 1 000 locuitori/km2).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu
acoperă 357 714 hectare (23,8% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din
judeţele situate în centrul şi nordul ţării (Braşov, Mureş, Alba, Sibiu, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Cluj,
Maramureş, Sălaj), în Moldova (Vaslui, Botoşani, Iaşi, Bacău) şi în cele din sud-vestul ţării (Caraş-
Severin, Gorj, Mehedinţi).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 50 234,5 km dintre care 63 km autostrăzi
(0,1% din total); 3 121,8 km drumuri naţionale (6,3% din total); 8 913,9 km drumuri judeţene şi 6 498,5
km drumuri comunale, restul fiind drumuri de importanţă locală. Reţeaua de căi ferate potenţial afectată
în această clasă de hazard însumează 3 609,8 km dintre care 1 056,4 km (respectiv 29,3% din total) sunt
căi ferate magistrale.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 025 LAU2, care
însumează peste 4 200 000 locuitori şi peste 450 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 63).

Tabel 63. Impactul potenţial în scenariul 33 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP8.5) şi utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafaţa artificială %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 1 0,03 1 842 0,01 338 0,02
Ridicat 218 6,85 797 147 3,96 95 774 6,4
Mediu 806 25,34 3 403 407 16,91 357 714 23,8
Total scenariu 33 1 025 32,22 4 202 396 20,88 453 826 30,2

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard ridicat sunt afectaţi potenţial 540 238 locuitori, majoritatea acestora (502 160
pers., respectiv 93% din total) fiind în mediul rural. Comunele (în total 173 LAU2) incluse în această
clasă de hazard variază între 453 locuitori (Pardoşi, judeţul Buzău) şi 8 372 locuitori (Pipirig, judeţul
Neamţ), 13 LAU2 situându-se sub plafonul demografic de 1 000 locuitori (dintre care una sub 500
locuitori), iar 14 având peste 5 000 locuitori Oraşele din această clasă de hazard (4 LAU2) sunt oraşe
mici, care variază ca mărime demografică între 2 449 loc (Băile Govora, judeţul Vâlcea) şi 15 928
locuitori (Breaza, judeţul Prahova). Acestea însumează 38 078 locuitori, respectiv 7% din totalul
populaţiei asociate acestei clase de hazard. Densitatea populaţiei variază între 7,4 locuitori/km2 (Gura
Teghii, judeţul Buzău) şi 314,2 locuitori/km2 în oraşul Breaza; 2 LAU2 au densităţi sub 10 locuitori/km2
iar 25 au peste 100 locuitori/km2.

183
 Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 77 309 hectare (5,2% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale
potenţial afectate incluse în această clasă se găsesc în judeţele Vrancea şi Buzău şi Moldova, urmate de
Neamţ, Suceava, Bacău, Prahova şi Dâmboviţa.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 10 301,3 km dintre care 1 618,8 km
drumuri comunale, 1 573 km drumuri judeţene (15,3% din total) şi 456,1 km drumuri naţionale (4,4% din
total), restul fiind alte categorii de drmuri. Nu se înregistrează autostrăzi potenţial afectate. Reţeaua de
căi ferate potenţial afectată în această clasă de hazard însumează 223,8 km, dintre care 19,8 km căi ferate
magistrale (8,8% din total).
În clasa de hazard mediu sunt afectaţi potenţial 3 235 008 locuitori, dintre care 2 200 013 în
mediul rural (68% din total) şi doar 1 034 995 locuitori în mediul urban (32% din total). Spaţiul rural
potenţial afectat în această clasă de hazard cuprinde 705 LAU2 cu mărimi demografice ce variază între
119 locuitori (comuna Brebu Nou, judeţul Caraş-Severin) şi 22 813 locuitori (comuna Floreşti, judeţul
Cluj); 27 unităţi LAU2 se situează sub plafonul demografic de 1 000 locuitori (dintre care una sub 500
loc), iar 6 LAU2 au peste 10 000 locuitori (dintre care una are peste 20 000 locuitori). Oraşele incluse în
această clasă de hazard cuprind 62 unităţi LAU2, cu mărimi ce variază între 2 188 locuitori (Solca,
judeţul Suceava) şi 106 847 locuitori (municipiul Botoşani). Sunt în general oraşe mici şi mijlocii, 10
având sub 5 000 locuitori; 18 între 5 000 şi 10 000 locuitori iar 27 între 10 000 şi 30 000 locuitori; doar 3
oraşe au peste 50 000 locuitori, toate reşedinţe de judeţ: Botoşani, Piatra Neamţ şi Reşiţa. Densitatea
populaţiei variază între 3,4 locuitori/km2 (Brebu Nou, judeţul Caraş-Severin) şi 364,5 locuitori/km2
(Floreşti, judeţul Cluj) în mediul rural, respectiv între 29,5 locuitori/km2 (oraşul Zlatna, judeţul Alba) şi 2
583,3 locuitori/km2 (municipiul Botoşani) în mediul urban; 9 LAU2 (din mediul rural) au sub 10
locuitori/km2, iar 8 LAU2 (din mediul urban) au peste 500 locuitori/km2 (dintre care 3 LAU2 – respectiv
municipiile reşedinţă de judeţ, au peste 1 000 locuitori/km2).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu
acoperă 347939 hectare(23,2% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele
situate în centrul şi nordul ţării (Mureş, Alba, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Sălaj, Sibiu, Covasna) şi
cele din Moldova (Botoşani, Bacău, Vaslui).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 48 485,30 km, dintre care 35,27 km
autostrăzi (0,07% din total); 3 039,65 km drumuri naţionale (6,27% din total); 7 982,13 km drumuri
naţionale şi 6 036,33 km drumuri comunale, restul fiind alte categorii de drumuri. Reţeaua de căi ferate
potenţial afectată în această clasă de hazard însumează 3 187,39 km, dintre care 765,72 km căi ferate
magistrale (24% din total).
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 945 LAU2, care
însumează peste 3 700 000 locuitori şi peste 420 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 64).

Tabel 64. Impactul potenţial în scenariul 33 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi utilizării terenurilor în anul 2006
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafaţa %
(Număr) (Număr de locuitori) artificială (ha)
Foarte ridicat - - - - - -
Ridicat 177 5,56 540 238 2,68 77 309 5,2
Mediu 768 24,14 3 235 008 16,08 347 939 23,2
Total scenariu 33 945 29,71 3 775 246 18,76 425 248 28,4

Probabilitate de apariţie a scenariului este de o dată la 10 ani.

184
Scenariul 34: Alunecări de teren induse de intervale umede cu durată maximă de zile consecutive
cu precipitaţii corespunzătoare percentilei 90, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două
modele regionale EuroCordex (cel mai uscat şi cel mai umed) pentru perioada 2021-2050, în baza
scenariului de schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării viitor (anul 2050) a terenurilor.

Cauze
Factorul pregătitor/declanşator pluviometric în contextul climatului viitor al RCP8.5 prezintă
diferenţieri spaţiale vizibile, mai ales în spaţiul extracarpatic sudic şi estic (subcarpatic şi de podiş), în
ambele variante ale modelor climatice regionale utilizate. Modelul „uscat” estimează o distribuţie
generalizată a duratelor maxime extreme de 20-30 zile în majoritatea arealelor încadrate claselor de
hazard mediu. În Subcarpaţii Curburii, extinderea arealor cu durată maximă mai mică de 20 zile este
limitată comparativ cu scenariul RCP4.5. Potrivit aceluiaşi model climatic, nordul Podişului Transilvaniei
va fi afectat de intervale umede cu persistenţă de 30-40 zile, în timp ce pentru Podişul Moldovei
proiecţiile climatice indică persistenţe de până la 20-30 zile. Estimările modelului climatic „umed” indică
o extindere a arealelor cu durate maxime ale intervalelor umede de 20-30 zile în regiunile extracarpatice
de deal şi podiş, încadrate claselor de hazard mediu şi mediu spre ridicat. În restul arealelor încadrate în
aceste clase de hazard (estul şi sudul Podişului Transilvaniei, flancurile vestice al Munţilor Apuseni şi
estice ale Dealurilor de Vest, versanţii estici ai Carpaţilor Orientali şi Subcarpaţii Moldovei) duratele
maxime ating valori de 30-40 zile, cu semnificaţie în dinamica proceselor de versant.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator climatic în condiţiile utilizării viitoare a terenurilor (2050) este ilustrată în
Figura 93.

Fig. 93. Scenariul de hazard 34 la alunecări de teren declanşate de intervale umede cu durată maximă de
zile consecutive cu precipitaţii corespunzătoare percentilei 90, în condiţiile climatului viitor (2021-2050),
scenariul climatic RCP8.5, cu modelul climatic „uscat” (stânga) şi „umed” (dreapta) şi a utilizării viitoare
a terenurilor (anul 2050).

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 4 LAU2 din 2 judeţe (Fig. 94): Bacău (3 LAU2) şi
Dâmboiţa (1 LAU2). Acestea sunt localizate în Subcapraţii de Curbură (Subcapraţii Ialomiţei) şi în
Subcarpaţii Moldovei (Subcarpaţii Tazlăului).
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 213 LAU2 (Fig. 94), localizate în Obcinele Bucovinei,
parţial în Munţii Stânişoarei, Munţii Tarcău, Goşmanu, Trotuş, Giurgeu, Lăcăuţi, în Sucarpaţii Buzăului,
Teleajenului, Subcarpaţii Ialomiţei, parţial în Muscelele Argeşului, insular în Munţii Ţibleşului, în
Depresiunea Maramureşului, în Subcarpaţii Transilvaniei, în Munţii Mureşului, în Depresiunea Haţeg –
Orăştie.

185
 În clasa de hazard mediu sunt incluse 756 LAU2 (Fig. 94) în Munţii Vulcanici de Nord, Munţii
Rodnei, Bârgăului, mare parte din Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Carpaţii de Curbură, cu
prelungiri către Subcarpaţii Getici şi Podişul Mehedinţi, parţial în Colinele Tutovei, Câmpia Moldovei, în
Culoarul Reşiţei, Munţii Dognecei, parţial în Munţii Apuseni şi în Podişul Babadagului.

Fig. 94. Scenariul de hazard 34 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „umed”.

Zona potenţial afectată în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat”
(scenariul RCP8.5)
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 171 LAU2 (Fig. 95) localizate în Obcinele Bucovinei,
parţial în Munţii Stânişoarei, Munţii Tarcău, Goşman, Trotuş, Giurgeu, Lăcăuţi, în Sucarpaţii Buzăului,
Teleajănului, Subcarpaţii Ialomiţei, parţial în Muscelele Argeşului, insular în Munţii Ţibleşului, şi în
Depresiunea Maramureşului.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 726 LAU2 (Fig. 95) localizate în Munţii Vulcanici de
Nord, Munţii Rodnei, Bârgăului, mare parte din Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Carpaţii de
Curbură, cu prelungiri către Subcarpaţii Getici şi Podişul Mehedinţi, parţial în Colinele Tutovei, Câmpia
Moldovei, în Culoarul Reşiţei, Munţii Dognecei, parţial în Munţii Apuseni.

Fig. 95. Scenariul de hazard 34 agregat la nivel de UAT: modelul climatic „uscat”.

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „umed” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard foarte ridicat sunt potenţial afectaţi peste 16 700 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 6 962 în comuna Poduri (judeţul Bacău), minimul înregistrându-se în comuna Vârfuri
(judeţul Ialomiţa). Întreaga populaţie potenţial afectată este din mediul rural. Cele 4 aşezări rurale se
186
încadrează în categoria comunelor mici (sub 2 000 loc). Densitatea populaţiei este cuprinsă între
63,3 locuitori/km2 (comuna Solonţ, judeţul Bacău) şi 95,7 locuitori/km2 (comuna Poduri, judeţul Bacău).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o
suprafaţă totală de 2 537 hectare (0,2% din totalul suprafeţelor artificiale). Suprafeţe artificiale potenţial
afectate incluse în această clasă se găsesc în cadrul localităţilor Poduri, Berzunţi, Solonţ (judeţul Bacău) şi
Vârfuri (Judeţul Dâmboviţa).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 283 km, dintre care drumuri naţionale
0,45 km, ceea ce reprezintă un procent de 0,15 %. Căi ferate potenţial potenţial afectate nu există.
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 756 900 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 21 787 în municipiul Moineşti (judeţul Bacău), minimul înregistrându-se în comuna
Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(81,2%). Din cele 14 LAU2 urbane, 1 este municipiu şi are o populaţie cu puţin mai mare de 20 000 loc,
celelalte fiind oraşe mici şi foarte mici (cel mai mic oraş este Băile Govora, judeţul Vâlcea – 2 449
locuitori). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 locuitori/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi) şi 475,4
locuitori/km2 (municipiul Moineşti).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă
103 047 hectare (6,7% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial
afectate incluse în această clasă se găsesc în judeţele Neamţ, Bacău, Vrancea şi Suceava. Clasa de hazard
ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Buzău, Prahova,
Dâmboviţa, Covasna şi Harghita.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 13 716 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 6,1 % (848 km). Nu sunt autostrăzi potenţial afectate. Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri. Căile ferate
potenţial afectate au o lungime totală de 451,6 km, dintre care liniile magistrale au o lungime de 40 km,
ceea ce reprezintă 8,8%.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 3 166 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 85 055 în municipiul Piatra Neamţ, minimul înregistrându-se în comuna Brebu Nou –
119 locuitori (judeţul Caraş-Severin). Populaţia din mediul rural deţine un procent de 65,8 % din totalul
populaţiei. Din cele 61 aşezări urbane, 43 se încadrează în categoria oraşelor mici, 18 se încadrează în
clasa de mărime mijlocie. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 locuitori/km2 (comuna Bulzeştii de
Sus, judeţul Hunedoara) şi 1 359,3 locuitori/km2 (municipiul Câmpina, judeţul Harghita).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă
341 973 hectare (22,3% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate
în centrul şi nordul ţării (Mureş, Braşov, Covasna, Sibiu, Alba, Hunedoara, Cluj, Bistriţa-Năsăud,
Maramureş, Sălaj), dar şi în cele din Moldova (Vaslui, Botoşani, Bacău) şi din sud-vestul ţării (Caraş-
Severin, Gorj, Mehedinţi).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 47 395 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 6,3 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o lungime de 62,2 km.
Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 3 539,5 km, dintre care liniile magistrale au o
lungime de 1 057 km, ceea ce reprezintă 29,8 %.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 974 LAU2, care
însumează peste 3 900 000 locuitori şi aproape 450 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 65).

187
Tabel 65. Impactul potenţial în scenariul 34 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„umed” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat 5 0,16 16 727 0,08 2 537 0,2
Ridicat 213 6,7 756 959 3,76 103 047 6,7
Mediu 756 23,8 3 166 920 15,7 341 973 22,3
Total scenariu 34 974 30,7 3 940 606 19,5 447 557 29,2

Impact potenţial în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional „uscat” (scenariul
RCP8.5)
În clasa de hazard ridicat sunt potenţial afectaţi peste 531 800 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 15 928 în oraşul Breaza (judeţul Prahova), minimul înregistrându-se în comuna Pardoşi
(judeţul Buzău) – 453 locuitori. Majoritatea populaţiei este concentrată în mediul rural (92,8 % din total
populaţie). Cele 4 LAU2 urbane se încadrează în categoria de mărime demografică mică şi foarte mică.
Oraşul cel mai mare este Breaza, cu 15 928 locuitori, iar cel mai mic este oraşul Băile Govora (judeţul
Vâlcea), cu numai 2 449 locuitori. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,4 locuitori/km2 (comuna
Gura Teghii, judeţul Buzău) şi 314,2 locuitori/km2 (oraşul Breaza).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă
80 226 hectare (5,2% din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial
afectate incluse în această clasă se găsesc în judeţele Vrancea, Buzău, Neamţ, Suceava şi Prahova. Clasa
de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din cadrul LAU2 din judeţele Bacău, Prahova
şi Dâmboviţa.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 9 899 km, dintre care drumurile naţionale
reprezintă un procent de 4,1 %. Nu există autostrăzi potenţial afectate. Căile ferate potenţial afectate au o
lungime totală de 178,1 km, dintre care liniile magistrale au o lungime de 16,8 km, ceea ce reprezintă
9,4%. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte
tipuri de drumuri.
În clasa de hazard mediu sunt potenţial afectaţi peste 3 219 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 106 847 în municipiul Botoşani (judeţul Botoşani), minimul înregistrându-se în oraşul
Băile Tuşnad (judeţul Harghita) – 1 641 locuitori, populaţia din mediul rural deţinând un procent de 63,8
% din totalul populaţiei. Din cele 64 aşezări urbane, 59 se încadrează în categoria oraşelor mici, 4 se
încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar un singur oraş intră în categoria celor mari, fiind vorba de
municipiul Botoşani. Densitatea populaţiei este cuprinsă între 3,4 locuitori/km2 (comuna Brebu Nou,
judeţul Caraş-Severin) şi 2 583,4 locuitori/km2 (municipul Botoşani).
Conform scenariului referitor la dinamica modului de utilizare/acoperire a terenurilor (anul 2050)
suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de transport,
exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu acoperă
340498 hectare(22,2% din totalul suprafeţelor artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate
în centrul şi nordul ţării (Mureş, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Sălaj, Alba, Harghita, Covasna,
Braşov) şi cele din Moldova (Botoşani, Iaşi, Vaslui, Bacău, Neamţ, Suceava).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 45 985 km, dintre care drumuri naţionale
reprezintă un procent de 6,6 %. Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de 41,18 km.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 3 164 km, dintre care liniile magistrale au o lungime
de 804,4 km, ceea ce reprezintă 33,7 %. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
În ansamblu, clasele de hazard ridicat şi mediu pot afecta 897 LAU2, care însumează peste
3 700 000 locuitori şi peste 420 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii (Tabel 66).

188
Tabel 66. Impactul potenţial în scenariul 34 în condiţiile proiecţiilor viitoare cu modelul climatic regional
„uscat” (RCP8.5) şi a unei utilizări viitoare (2050) a terenurilor
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr de locuitori) (ha)
Foarte ridicat - - - - - -
Ridicat 171 5,4 531 878 2,6 80 226 5,2
Mediu 726 22,8 3 219 731 16,0 340 498 22,2
Total scenariu 34 897 28,2 3 751 609 18,6 420 724 27,4

Probabilitate de apariţie a scenariului este de o dată la 10 ani.

3.1.2. Scenarii de risc la alunecări de teren induse de factorul seismic

Scenariul 35: Alunecări de teren induse de un cutremur cu sursa Vrancea intermediar cu perioadă
de revenire de 1 000 ani (neţinând cont de factorul climatic).

Cauze
Factorul pregătitor/declanşator seismic al alunecărilor de teren selectat în cadrul acestui scenariu
este reprezentat de un cutremur generat de sursa Vrancea intermediar (adâncime focală 60-200 km), cu
perioadă de revenire de 1000 (975) ani. Caracterul extrem al acestui eveniment este reflectat şi de valorile
ridicate ale acceleraţiei de vârf a terenului, ce pot atinge şi depăşi 800 cm/s2. Zona afectată de valori ale
PGA de 250-800 cm/ss cuprinde mai mult de o treime din teritoriul naţional. Arealele cu un risc mare şi
foarte mare de alunecări de teren generate de acest eveniment se extind în Podişul Moldovei (Podişul
Central Moldovenesc, Podişului Bârladului), Subcarpaţii Moldovei, cei de la Curbură şi cei Getici,
Carpaţii flişului în întregime, Carpaţii de la Curbură, sudul Podişului Transilvaniei (Podişurile
Hârtibaciului şi Secaşelor).
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator seismic în scenariul 35 este ilustrată în Figura 96.

Fig. 96. Scenariul de hazard 35 la alunecări de teren declanşate de un cutremur cu sursa Vrancea
intermediar cu perioadă de revenire de 1 000 ani (neţinând cont de factorul climatic).

Zona potenţial afectată

Clasa de hazard foarte ridicat cuprinde 57 LAU2 (Fig. 97) concentrate în judeţele Prahova (20),
Buzău (18), Vrancea (14), Dâmboviţa (4) şi Argeş (1) localizate în Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii
Buzăului, Subcarpaţii Teleajenului, Subcarpaţii Ialomiţei, Muscelele Argeşului.
189
 Clasa de hazard ridicat cuprinde 256 LAU2 (Fig. 97) concentrate în judeţele Argeş, Bacău,
Buzău, Covasna, Dâmboviţa, Harghita, Neamţ, Prahova, Suceava, Vâlcea, Vaslui, Vrancea. În judeţele
Botoşani, Caraş-Severin, Iaşi, Gorj, Braşov, Maramureş, numărul de LAU 2 ce intră în clasa de hazard
ridicat este sub 3. Acestea sunt localizate în partea estică a Munţilor Bistriţei, partea vestică a
Subcarpaţilor Neamţului, Munţii Trotuşului, Subcarpaţii Tazlăului, partea central-vestică a Podişului
Bârladului, Munţii Vrancei, Munţii Buzăului, părţile nordică a Subcarpaţilor Ialomiţei şi Teleajenului,
partea sud-estică a Munţilor Teleajenului, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Olteţului, la care se adaugă
comune din Culoarul Timiş-Cerna, Culoarul Moldova-Sadova, Câmpia Jijiei Superioare, Subcarpaţii
Homoroadelor, Munţii Perşani.
Clasa de hazard mediu cuprinde 825 LAU2 (Fig. 97) incluse în toate judeţele, excepţie Olt,
Teleorman, Giurgiu, Călaraşi, Ilfov, Ialomiţa, Brăila, Arad, Constanţa şi municipiul Bucureşti. De
asemenea din judeţele Dolj, Timiş, Bihor, Hunedoara, Satu Mare se încadrează acestei clase un număr
cuprins între una şi 3 comune. Lau2 din clasa de hazard mediu sunt localizate în Munţii Banatului,
Podişul Mehedinţi, Piemontul Motrului, părţile nordice ale Piemonturilor Olteţului, Cotmenei, Cândeşti,
Gruiurilor Argeşului, sud-estul Subcarpaţilor Telejenului, contactul Subcarpaţilor Curburii cu Câmpia
Română, Obcinele Bucovinei, nordul Munţilor Stânişoarei, sud-estul Munţilor Bistricioarei, cea mai mare
parte a Câmpiei Moldovei, Podişul Central Moldovenesc, Colinele Fălciului, partea nordică a Podişului
Covurluiului, partea sudică a podişului Dobrogei de Nord, Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşan,
Podişul Târnavelor, Depres. Maramureş, Munţii Ţibleş, partea nord-vestică a Subcarpaţilor Transilvaniei,
nordul Munţilor Rodnei.

Fig. 97. Scenariul de hazard 35 agregat la nivel de UAT.

Impact potenţial
În clasa de hazard foarte ridicat, populaţia potenţial afectată este de peste 128 000 locuitori, cel
mai mic număr de locuitori fiind de 453 în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi cel mai mare de 6 034 în
oraşul Slănic (judeţul Prahova). În această clasă de hazard este cuprins un singur oraş - Slănic care
concentrează 4,7% din populaţia potenţial afectată, restul de populaţie fiind concentrată în mediul rural
(95,3%). Densitatea populaţiei variază între 16,1 locuitori/km2 (comuna Andreiaşu de Jos, judeţul
Vrancea) şi 153,9 locuitori/km2 (oraşul Slănic).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă 21 145 hectare, dintre care, peste 8 582 hectare sunt situate în judeţul Buzău, 5843 hectare în
Prahova, 4 959 hectare în Vrancea, iar restul de 1 761 sunt răspândite în judeţele Dâmboviţa (1649
hectare) şi Argeş (112 hectare).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 2 973,5 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 16,7%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de doar 10,1 km, în
acest areal netrecând nicio linie ferată magistrală.
190
 Populaţia totală potenţial afectată în clasa de hazard ridicat variază pe un ecart cuprins între
898 locuitori în comuna Titeşti (judeţul Vâlcea) şi 27 359 locuitori în municipiul Curtea de Argeş (judeţul
Argeş), cu o populaţie totală potenţial afectată de peste 1 044 000 locuitori. Din totalul de 20 de oraşe, 16
de oraşe se încadreaza clasei de oraşe mici (sub 20 000 locuitori), şi 4 clasei mijlocii (între 20 000 şi
100 000 locuitori) (Moreni, Comăneşti, Moineşti şi Curtea de Argeş). Structura populaţiei pe medii de
rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 73,7% din populaţie şi a 22,3% în cel urban.
Densitatea populaţiei variază între 7,4 locuitori/km2 (comuna Gura Teghii, judeţul Buzău) şi 567,7
locuitori/km2 (oraşul Vălenii de Munte, judeţul Prahova).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 122 083 hectare. Cele mai mari suprafeţe artificiale incluse în această clasă se găsesc în cadrul
LAU2 din judeţele Bacău (29 914 hectare), Neamţ (14 745 hectare), Vaslui (11 740 hectare), Buzău
(11 483 hectare) şi Prahova (10 595 hectare). Clasa de hazard ridicat este prezentă pe suprafeţe întinse şi
în judeţele Argeş (9 421 hectare), Vâlcea (7 221 hectare), Dâmboviţa (6 120 hectare), Covasna (4 634
hectare), Vrancea (4 177 hectare), Harghita (4 133 hectare) şi Suceava (4 021 hectare). În celelalte judeţe
în care este prezentă această clasă, suprafeţele artificiale sunt afectate într-o proporţie mutlt mai mică.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 16 900 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,3%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 640 km km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 18,2% din total.
Populaţia totală potenţial afectată în clasa de hazard mediu variază pe un ecart cuprins între 119
în comuna Brebu Nou (judeţul Caraş-Severin) şi 106 847 locuitori în municipiul Botoşani, cu o populaţie
totală de peste 3 521 000 locuitori. Din totalul de 56 oraşe, 39 oraşe se încadreaza clasei de oraşe mici
(sub 20 000 locuitori), 16 clasei mijlocii şi municipiul Botoşani încadrat clasei demografice a oraşelor
mari. Structura populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 68,6% din
populaţie şi 31,4% în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 3,4 locuitori/km2 (comuna Brebu Nou,
judeţul Caraş-Severin) şi 2 583 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
358681 hectare. Suprafeţe artificiale mai mari de 20 000 hectare incluse în clasa de hazard mediu se
întâlnesc în şapte judeţe situate în estul şi centrul ţării (Iaşi 35 035 hectare, Cluj 30 519 hectare, Suceava
28 073 hectare, Botoşani 25 179 hectare, Vaslui 24 785 hectare, Neamţ 21 163 hectare şi Mureş
20 795 hectare). În şase judeţe (Vâlcea, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Gorj, Maramureş, Argeş), suprafeţele
artificiale afectate se încadrează între 10 000 hectare şi 16 000 hectare; suprafeţe cuprinse între
1 400 hectare şi 9 900 hectare sunt înregistrate în 15 judeţe, iar în judeţele Timiş, Dolj şi Olt, suprafeţele
artificiale încadrate in clasa de hazard mediu sunt sub 700 hectare.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 50 300 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,6%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 3800 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 30,7% din total.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 138 LAU2, care
însumează peste 4,6 milioane locuitori şi aproape 502 000 hectare de suprafeţe artificiale (Tabel 67).

Tabel 67. Impactul potenţial în scenariul 35

Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr locuitori) (ha)
Foarte ridicat 57 1,8 128 000 0,6 21 145 1,4
Ridicat 256 8,1 1 044 000 5,2 122 083 8,1
Mediu 825 25,9 3 521 000 17,5 358 681 23,9
Total scenariu 35 1 138 35,8 4 693 000 23,3 501 909 33,5

Probabilitate de apariţie a scenariului este de o dată la 1 000 ani.

191
Scenariul 36: Alunecări de teren induse de un cutremur cu sursa Vrancea intermediar cu perioadă
de revenire de 100 ani (neţinând cont de factorul climatic).

Cauze
Factorul pregătitor/declanşator seismic al alunecărilor de teren selectat în cadrul acestui scenariu
este reprezentat de un cutremur generat de sursa Vrancea intermediar (adâncime focală 60-200 km), cu o
revenire de 100 de ani. Acest scenariu corespunde unui cutremur cu o probabilitate mare de apariţie, iar
intensitatea lui poate genera alunecări de teren în areale cu o predispoziţie mare din punct de vedere
morfo-lito-structural. Cele mai bune condiţii sunt întrunite de Carpaţii şi Subcarpaţii de la Curbură, estul
Subcarpaţilor Getici, precum şi treimea sudică a Podişului Moldovei (areal ce corespunde unor valori ale
PGA de 60-100 cm/s2).
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator seismic în scenariul 36 este ilustrată în Figura 98.

Fig. 98. Scenariul de hazard 36 la alunecări de teren declanşate de un cutremur cu sursa Vrancea
intermediar cu perioadă de revenire de 100 ani (neţinând cont de factorul climatic).

Zona potenţial afectată

În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 2 LAU2 (Fig. 99) aparţinând judeţelor Prahova şi
Buzău, fiind localizate în Subcarpaţii Buzăului.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 140 LAU2 (Fig. 99) aparţinând judeţelor Dâmboviţa,
Prahova, Buzău, Vrancea, Bacău. În judeţele Vâlcea, Argeş, Neamţ şi Vaslui numărul de LAU2 ce intră
în clasa de hazard ridicat este sub şapte. Teritoriul acestor LAU2 se întinde în partea sudică a
Subcarpaţilor Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii
Vrancei, Subcarpaţii Tazlăului, Colinele Tutovei, sudul Munţilor Buzăului şi sudul Munţilor Vrancei la
care se adaugă câteva comune în Depresiunea Tazlău-Caşin, Depresiunea Neamţului.
Clasa de hazard mediu cuprinde 414 LAU2 (Fig. 99) incluse în judeţele Braşov, Covasna,
Harghita, Sibiu, Suceava Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău,
Vrancea, Galaţi, Mehedinţi, Gorj, Vâlcea. De asemenea din judeţele Mureş, Maramureş, Caraş-Severin se
încadrează acestei clase un număr cuprins între una şi două comune. LAU2 din clasa de hazard mediu
sunt localizate în Culoarul Timiş-Cerna, Podişul Mehedinţi, Piemontul Motrului, părţile nordice ale
Piemonturilor Olteţului, Subcarpaţii Olteniei, Muscelele Argeşului, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii
Buzăului, Subcarpaţii Vrancei, Subcarpaţii Târnavelor, Subcarpaţii Homoroadelor, Munţii Trotuşului,
Munţii Bistriţei, Obcinele Bucovinei, Câmpia Moldovei, Podişul Central Moldovenesc, Colinele Tutovei,
Colinele Fălciului, partea nordică a Podişului Covurluiului, Podişul Târnavelor.

192
 Fig. 99. Scenariul de hazard 36 agregat la nivel de UAT.
Impact potenţial
În clasa de hazard foarte ridicat, peste 2 000 de locuitori sunt potenţial afectaţi, cel mai mic
număr de locuitori fiind de 882 în comuna Odăile (judeţul Buzău) şi cel mai mare de 1 171 în comuna
Salcia (judeţul Prahova), toată populaţia fiind concentrată în mediul rural. Densitatea populaţiei este
cuprinsă între 24,5 locuitori/km2 (comuna Odăile) şi 54,3 locuitori/km2 (comuna Salcia).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat
acoperă doar 697 hectare fiind răspândite în judeţele Prahova (226 hectare) şi Buzău (471 hectare).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 85,7 km, fiind încadrate în categoriile de
drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri. Nu există căile ferate potenţial afectate.
Populaţia totală potenţial afectată în clasa de hazard ridicat variază pe un ecart cuprins între
453 locuitori în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi 10 211 locuitori în oraşul Nehoiu (judeţul Buzău), cu o
populaţie totală potenţial afectată de peste 420 000 locuitori. Cele 4 aşezări urbane (Băile Govora, Slănic,
Pătârlagele, Nehoiu) se încadreaza în clasa de oraşe mici (sub 20 000 locuitori). Structura populaţiei pe
medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 93,8% din populaţie şi a 6,2% în cel urban.
Densitatea populaţiei variază între 7,4 locuitori/km2 (comuna Gura Teghii, judeţul Buzău) şi 183,9
locuitori/km2 (oraşul Băile Govora, judeţul Vâlcea).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard foarte ridicat
acoperă 59 379 hectare. Cele mai mari suprafeţe afectate sunt în judeţele Buzău (18 616 hectare), Bacău
(11 079 hectare), Prahova (9 693 hectare) şi Vrancea (8 935 hectare). În judeţele Dâmboviţa, Vaslui şi
Argeş, suprafeţele artificiale sunt afectate pe areale cuprinse între 2 264 hectare şi 4 960 hectare, iar în
judeţul Neamţ doar 365 hectare de suprafeţe artificiale sunt încadrate în clasa de hazard ridicat.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 8 500 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 4%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 114 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 5,4% din total.
În clasa de hazard mediu, populaţia totală potenţial afectată variază pe un ecart cuprins între
892 în comuna Vetca (judeţul Mureş) şi 106 847 locuitori în municipiul Botoşani, cu o populaţie totală de
peste 1 912 000 locuitori. Din totalul de 35 oraşe, 28 oraşe se încadrează clasei de oraşe mici (sub 20 000
locuitori), 6 clasei mijlocii şi municipiul Botoşani încadrat clasei demografice a oraşelor mari. Structura
populaţiei pe medii de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 67,8% din populaţie şi 32,2%
în cel urban. Densitatea populaţiei variază între 7,7 locuitori/km2 (comuna Tarcău, judeţul Neamţ) şi
2583 locuitori/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard mediu
acoperă 200 516 hectare. Cele mai mari suprafeţe afectate sunt în judeţele Bacău (30 715 hectare) şi

193
Neamţ (28 036 hectare). În cinci judeţe (Vaslui, Suceava, Prahova, Botoşani şi Vâlcea) există LAU2 în
care suprafeţele artificiale sunt afectate pe areale cuprinse între 100 00 hectare şi 20 000 hectare. În alte
12 judeţe, suprafeţele artificiale încadrate în clasa de hazard mediu ocupă areale cuprinse între 1000
hectare şi 100 00 hectare, iar în trei judeţe (Caraş-Severin, Mureş şi Maramureş), suprafeţele afectate sunt
situate sub 200 hectare.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de circa 26 700 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,8%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de circa 1 550 km,
liniile ferate magistrale înregistrând o pondere de 21,5% din total.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 556 LAU2, care
însumează circa 2,3 milioane locuitori şi peste 260 000 hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabel 68).

Tabel 68. Impactul potenţial în scenariul 36

Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr locuitori) (ha)
Foarte ridicat 2 0,06 2 000 0,01 697 0,05
Ridicat 140 4,4 420 000 2,1 59 379 4,0
Mediu 414 12,9 1 912 000 9,5 200 516 13,4
Total scenariu 36 556 17,3 2 334 000 11,6 260 592 17,4

Probabilitate de apariţie a scenariului este de o dată la 100 ani.

3.1.3. Scenarii de risc la alunecări de teren induse de factorul seismic (similar unor evenimente
istorice)

Scenariul 37: Alunecări de teren induse de un cutremur major cu sursa Vrancea intermediar
(indiferent de cantitatea de precipitaţii).

Cauze
Factorul pregătitor/declanşator seismic al alunecărilor de teren selectat în cadrul acestui scenariu
este reprezentat de un cutremur generat de sursa Vrancea intermediar (adâncime focală 60-200 km). Un
astfel de exemplu a fost cutremurul produs în 04 martie 1977 (M = 7,4, h = 97 km, I0 = 9, perioadă de
revenire 100 ani). Studiile au arătat că un astfel de cutremur poate genera procese de deplasare în masă de
tipul celor uscate (surpări, prăbuşiri) şi mai puţin alunecări de teren. Acestea nu apar ca procese
co-seismice, ci mai degrabă post-seismice. Arealul afectat, în care se pot produce alunecări de teren,
corespunde Carpaţilor şi Subcarpaţilor de la Curbură, jumătăţii central-sudice a Podişului Moldovei,
precum şi sectorului estic al Subcarpaţilor Getici. În Câmpia Română (a cărei jumătăţi de est intră sub
incidenţa unor valori de intensitate de 7-9), alunecările de teren pot apărea numai punctual, mai ales în
lungul frunţilor de terasă.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de factorul
pregătitor/declanşator seismic în scenariul 37 este ilustrată în Figura 100.

194
Fig. 100. Scenariul de hazard 37 la alunecări de teren declanşate de un cutremur cu sursa Vrancea
intermediar (indiferent de cantitatea de precipitaţii).

Zona potenţial afectată

Clasa de hazard foarte ridicat (Fig. 101) cuprinde o singură comună – Odăile din judeţul Buzău,
localizată în Subcarpaţii Buzăului (Dealul Dâlma-Blidişel).
Clasa de hazard ridicat cuprinde 94 LAU2 (Fig. 101) concentrate în judeţele Buzău, Covasna,
Dâmboviţa, Prahova, Vrancea şi Argeş. Acestea sunt localizate în partea estică a Muscelele Argeşului,
Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, Subcarpaţii Buzăului, rama estică a Carpaţilor de la Curbură
şi 4 LAU2 în Depresiunea Tazlău-Caşin şi Subcarpaţii Tazlăului.
Clasa de hazard mediu cuprinde 353 LAU2 (Fig. 101) incluse în judeţele Argeş, Bacău, Botoşani,
Braşov, Buzău, Covasna, Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Iaşi, Neamţ, Prahova, Suceava, Vâlcea, Vaslui şi
Vrancea. LAU2 din clasa de hazard mediu sunt localizate în Subcarpaţii Olteţului, Muscelele Argeşului,
Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Buzăului, contactul Subcarpaţilor Vrancei cu Câmpia Română, Carpaţii
de la Curbură, Subcarpaţii Tazlăului, Subcarpaţii Neamţului, rama estică a Carpaţilor Orientali, partea
centrală a Podişului Bârladului şi dispersat în Câmpia Moldovei şi Podişul Sucevei. La aceste unităţi de
relief se adaugă Piemontul Motrului şi Depresiunea Maramureşului cu câte o comună fiecare.

Fig. 101. Scenariul de hazard 37 agregat la nivel de UAT.

Impact potenţial
Populaţia potenţial afectată din clasa de hazard foarte ridicat este de peste 882 locuitori,
densitatea populaţiei având valoarea de 24,5 loc/km2.

195
 Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc foarte ridicat
acoperă doar 471 hectare, situate în LAU2 , Odăile din judeţul Buzău.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 56,3 km, categoria drumurilor naţionale
nefiind reprezentată. De asemenea, nici căile ferate nu sunt prezente pe teritoriul acestei comune.
În clasa de hazard ridicat, populaţia potenţial afectată variază pe un ecart cuprins între
453 locuitori în comuna Pardoşi (judeţul Buzău) şi 10 211 locuitori în oraşul Nehoiu (judeţul Buzău), cu o
populaţie totală potenţial afectată de peste 260 000 locuitori. În această clasă de hazard se încadrează
două oraşe – Slănic (6140 locuitori) şi Nehoiu (10 211 locuitori). Structura populaţiei pe medii de
rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 93,8% din populaţie şi a 6,2% în cel urban.
Densitatea populaţiei variază între 7,4 locuitori/km2 (comuna Gura Teghii, judeţul Buzău) şi
179 locuitori/km2 (comuna Moţăieni, judeţul Dâmboviţa).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 36 321 hectare. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU 2 din judeţele Galaţi, Buzău, Prahova şi Dâmboviţa. În celelalte judeţe în care este
prezentă această clasă, suprafeţele artificiale sunt afectate într-o proporţie mutlt mai mică. Cele mai
reduse suprafeţe artificiale potenţial afectate, 25 hectare, sunt situate în cadrul LAU2 Proviţa de Sus,
judeţul Prahova, iar suprafeţele cele mai extinse, 1 161 hectare, sunt situate în LAU2 Scorţoasa (judeţul
Buzău).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 5 500 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 4,2%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 45 km,
liniile ferate magistrale nefiind prezente.
În clasa de hazard ridicat, populaţia potenţial afectată variază între 898 în comuna Titeşti
(judeţul Vâlcea) şi 85 050 locuitori în municipiul Piatra Neamţ, cu o populaţie totală de peste
1 596 000 locuitori.
Din totalul de 30 de orase, 24 de oraşe se încadrează clasei de oraşe mici (sub 20 000 locuitori) şi
6 oraşe încadrate clasei demografice mijlocie (20 000 – 100 000 locuitori). Structura populaţiei pe medii
de rezidenţă evidenţiază concentrarea în mediul rural a 71,3% din populaţie şi 28,7% în cel urban.
Densitatea populaţiei variază între 7,7 locuitori/km2 (comuna Tarcău, judeţul Neamţ) şi
1 359 locuitori/km2 (municipiul Câmpina, judeţul Prahova).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc. ) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
174 868 hectare. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se găsesc în
cadrul LAU2 din judeţele situate în estul ţării (Suceava, Neamţ, Vaslui, Galaţi, Vrancea), dar şi în
judeţele Buzău, Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Vâlcea şi Gorj. În celelalte judeţe în care este prezentă
această clasă, suprafeţele artificiale sunt afectate într-o proporţie mult mai mică. Cele mai reduse
suprafeţe artificiale potenţial afectate, 25 hectare, sunt situate în cadrul LAU2 Izvoarele Sucevei, judeţul
Suceava, iar suprafeţele cele mai extinse, 1 861 hectare, sunt situate în municipiul Piatra Neamţ (judeţul
Neamţ).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de peste 23 200 km, dintre care drumurile
naţionale deţin o pondere de 6,7%. Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 170 km, liniile
ferate magistrale înregistrând o pondere de 15,2% din total.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 448 LAU2, care
însumează peste 1 800 000 locuitori şi peste 210 000 hectare de suprafeţe artificiale (Tabel 69).

196
Tabel 69. Impactul potenţial în scenariul 37
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţele artificiale %
(Număr) (Număr locuitori) (ha)
Foarte ridicat 1 0,03 882 0,004 471 0,03
Ridicat 94 2,9 260 000 1,3 36 321 2,4
Mediu 353 11,1 1 596 000 7,9 174 868 11,7
Total scenariu 37 448 14,1 1 856 882 9,2 211 660 14,1

Probabilitate de apariţie a scenariului este de o dată la 100 ani.

Scenariul 38: Alunecări de teren induse de un cutremur cu sursa Vrancea intermediar, produs în
condiţiile unor cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu perioadă de revenire de 10 ani.

Cauze
Factorul pregătitor/declanşator seismic al alunecărilor de teren selectat în cadrul acestui scenariu
este reprezentat de un cutremur generat de sursa Vrancea intermediar (adâncime focală 60-200 km),
produs într-o perioadă caracterizată de o supraumectare a terenului datorată precipitaţiilor cu caracter
excedentar prin depăşiri ale cantităţilor maxime anotimpuale. Un exemplu apropiat acestei situaţii a fost
cutremurul produs în 10 noiembrie 1940 (M = 7,7, h = 133 km, I0 = 9, perioadă de revenire 200 ani).
Studiile au arătat că un astfel de cutremur poate genera numeroase alunecări de teren în interiorul
izoseistelor de 7-9 grade. Arealul în care pot apărea alunecări de teren este similar celui descris la
scenariul 37.
Distribuţia spaţială a claselor de hazard la alunecări de teren declanşate de combinaţia dintre
factorul pregătitor/declanşator climatic şi seismic în scenariul 38 este ilustrată în Figura 102.

Fig. 102. Scenariul de hazard 38 la alunecări de teren declanşate de un cutremur cu sursa Vrancea
intermediar, produs în condiţiile unor cantităţi maxime anotimpuale de precipitaţii cu perioadă de revenire
de 10 ani.

Zona potenţial afectată

Clasa de hazard foarte ridicat cuprinde 39 unităţi administrative LAU2 din 3 judeţe (Fig. 103)
distribuite astfel: 2 în Bacău, 17 în Buzău, 2 în Prahova şi 18 în Vrancea. Acestea sunt localizate în
Subcarpaţii Buzăului şi ai Vrancei, izolat în Subcarpaţii Prahovei şi în partea nordică a Munţilor Vrancei.
Clasa de hazard ridicat cuprinde 211 LAU2 concentrate în 15 judeţe (Fig. 103) şi anume: 9 în
Argeş, 48 în Bacău, 1 în Braşov, 20 în Buzău, 10 în Covasna, 20 în Dâmboviţa, 4 în Harghita, 2 în Iaşi, 1
în Maramureş, 16 în Neamţ, 41 în Prahova, 2 în Suceava, 6 în Vâlcea, 21 în Vaslui, 10 în Vrancea.
Acestea sunt localizate în: izolat Subcarpaţii Olteniei, centrul Muscelelor Argeşului, Subcarpaţii
Prahovei, sudul Subcarpaţilor Buzăului, Munţii Buzăului, parţial Munţii Vrancei, parţial Munţii
197
Teleajenului, rama internă sudică şi centrală a Subcarpaţilor Moldovei, cea mai mare parte a Carpaţilor
Moldovei, partea centrală a Podişului Bârladului, izolat în Obcinele Bucovinei.
Clasa de hazard mediu cuprinde 716 LAU2 incluse în 31 de judeţe (Fig. 103) şi anume: 33 în
Alba, 34 în Argeş, 32 în Bacău, 1 în Bihor, 41 în Bistriţa-Năsăud, 22 în Botoşani, 13 în Braşov, 8 în
Buzău, 2 în Caraş-Severin, 52 în Cluj, 15 în Covasna, 12 în Dâmboviţa, 11 în Galaţi, 22 în Gorj, 17 în
Harghita, 10 în Hunedoara, 54 în Iaşi, 37 în Maramureş, 12 în Mehedinţi, 52 în Mureş, 40 în Neamţ, 17 în
Prahova, 29 în Sălaj, 1 în Satu Mare, 20 în Sibiu, 33 în Suceava, 2 în Timiş, 3 în Tulcea, 29 în Vâlcea, 51
în Vaslui şi 11 în Vrancea. Localităţile din această clasă de hazard sunt localizate astfel: izolat în nordul şi
centrul Dealurilor de Vest, cea mai mare parte a Depresiunii şi Subcarpaţilor Transilvaniei, exceptând
depresiunea Făgăraşului, parţial Podişul Mehedinţi şi Piemontul Motrului, cea mai mare parte a
Subcarpaţilor Olteniei şi Muscelele Argeşului, nordul Piemontului Olteţului, parţial Gruiurile Argeşului şi
Piemontul Cândeşti, rama exterioară a Subcarpaţilor de la Curbură, nord-estul Carpaţilor Orientali şi sud-
vestul acestora, parţial Subcarpaţii Moldovei, izolat centrul Dobrogei de Nord şi Centrale, parţial
Subcarpaţii Moldovei, depresiuni şi culoare intramontane, parţial Câmpia Moldovei, partea sudică a
Podişului Sucevei, cea mai mare parte a Podişului Central Moldovenesc, sud-estul Podişului Bârladului.

Fig. 103. Scenariul de hazard 38 agregat la nivel de UAT.

Impact potenţial
În clasa de hazard foarte ridicat, populaţia potenţial afectată este de peste 87 000 locuitori, având
un minim de 453 locuitori în comuna Pardoşi, judeţul Buzău şi un maxim de 6 034 locuitori în singurul
oraşul Slănic, singura localitate urbană din acest sector. Densitatea populaţiei variază între 10,6 loc/km 2
în comuna Păuleşti din judeţul Vrancea şi 153,9 loc/km2 în oraşul Slănic, din judeţul Prahova. Cele 38 de
localităţi rurale concentrează o populaţie de peste 81 000 locuitori, ceea ce reprezintă 93,13% din totalul
populaţiei. Din punct de vedere al mărimii demografice, 19 comune intră în categoria celor mici, cu o
populaţie sub 2 000 locuitori, iar celelalte 19 intră în categoria comunelor mijlocii, cu o populaţie
cuprinsă între 2 000 – 5 000 locuitori. Lipsesc comunele mari, cu o populaţie de peste 5 000 locuitori.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) potenţial afectate, încadrate în clasa de
risc foarte ridicat acoperă 17 598 hectare, fiind concentrate, în special, în comunele din judeţele Vrancea
şi Buzău.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 2 526,05 km, dintre care drumurile
naţionale deţin 141,21 km, ceea ce reprezintă un procent de 5,59%. Căile ferate potenţial afectate au o
lungime de doar 9,95 km, pe raza oraşului Slănic. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de
drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte categorii de drumuri.
Populaţia potenţial afectată din clasa de hazard ridicat este de peste 800 000 locuitori,
înregistrând o minimă de 613 locuitori în comuna Jugureni (judeţul Prahova) şi 21 787 locuitori în
municipiul Moineşti (judeţul Bacău). Localităţile din mediul rural, în număr de 197 totalizează peste
198
660 000 locuitori, ceea ce reprezintă un procent de 81,00% din totalul populaţie arealului analizat, în
timp ce urbanului îi revin 19%. Din punct de vedere al mărimii demografice, 37 de comune intră în
categoria celor mici, cu o populaţie sub 2 000 locuitori, 130 de comune intră în categoria celor mijlocii,
cu o populaţie cuprinsă între 2 000 – 5 000 locuitori, iar 30 intră în categoria celor mari, cu o populaţie de
peste 5 000 locuitori, o singură comună şi anume Măneciu (judeţul Prahova) depăşind 10 000 locuitori.
Localităţile urbane sunt în număr de 14 dintre care un oraş are rang de municipiu – Moineşti (judeţul
Bacău). Din punct de vedere al mărimii demografice, cele 14 oraşe se încadrează astfel: 13 oraşe intră în
categoria oraşelor mici, cu o populaţie sub 20 000 locuitori, iar municipiul Moineşti intră în categoria
oraşelor mijlocii având o populaţie de 21 787 locuitori. Densitatea populaţiei variază între 7,4
locuitori/km2 (comuna Gura Teghii, judeţul Buzău) şi 475,4 locuitori/km2 (municipiul Moineşti).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de hazard ridicat
acoperă 109 341 hectare. Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se
găsesc în cadrul LAU2 din judeţele Bacău, Vrancea, Buzău, Prahova, Vaslui, Dâmboviţa şi Neamţ. Cele
mai reduse suprafeţe artificilale potenţial afectate, 91 hectare, sunt în LAU2 Talea (judeţul Prahova), iar
suprafeţele cele mai extinse, 1 209 hectare, în oraşul Dragomireşti (judeţul Bacău).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 13 848,40 km, dintre care drumurile
naţionale, cu o lungime de 726,08 deţin o pondere de 5,24%. Celelalte drumuri sunt reprezentate de
drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte categorii de drumuri. În acest sector lipsesc autostrăzile. Căile
ferate potenţial afectate au o lungime totală de peste 487 km, liniile ferate magistrale, cu o lungime de
69,36 km deţinând 14,22%.
Populaţia potenţial afectată în clasa de hazard mediu este de peste 2 800 000 şi variază pe un
ecart cuprins între 269 în comuna Ceru-Băcăinţi (judeţul Alba) şi 85 050 locuitori în municipiul Piatra
Neamţ. Localităţile din mediul rural, în număr de 670 LAU2, concentrează o populaţie totală de peste
2,1 milioane locuitori, ceea ce reprezintă un procent de 74,67% din totalul populaţiei. Din punct de vedere
al mărimii demografice, 198 comune intră în categoria celor mici, cu o populaţie sub 2000 locuitori, 391
intră în categoria celor mijlocii, având o populaţie cuprinsă între 2 000 şi 5 000 locuiori, iar 81 se
încadrează categoriei comunelor mari, peste 5 000 locuitori Din această ultimă categorie, 9 comune
depăşesc 10 000 locuitori. Localităţile urbane din această clasă de hazard sunt în număr de 46,
concentrând o populaţie de peste 700 000 locuitori. Din punct de vedere al mărimii demografice, 34 intră
în categoria oraşelor mici, cu o populaţie sub 20 000 locuitori, restul de 12 intrând în categoria oraşelor
mijlocii. Populaţia din mediul urban reprezintă un procent de 25,4 din totalul populaţiei potenţial afectate
acestei clase de hazard. Densitatea populaţiei variază între 5,2 locuitori/km2 (comuna Secaş, judeţul
Timiş) şi 1 359 locuitori/km2 (Municipiul Câmpina, judeţul Prahova).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale, comerciale şi de
transport, exploatări miniere, şantiere de construcţii, halde etc.) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă
332 086 hectare. Suprafeţele artificiale cele mai mari se găsesc în câteva judeţe situate în estul şi centrul
ţării (Suceava, Cluj, Botoşani, Bacău, Neamţ, Iaşi, Vaslui, Alba, Satu Mare, Hunedoara, Mureş).
Suprafeţe artificiale extinse, potenţial afectate, s-au înregistrat şi în cadrul LAU2 din judeţele Mehedinţi,
Dolj, Vâlcea, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, în restul judeţelor suprafeţele artificiale sunt mai restrânse.
Cele mai reduse suprafeţe artificilale potenţial afectate, 19 hectare, sunt în LAU2 Sohodol (judeţul Alba),
iar suprafeţele cele mai extinse, 1 886 hectare, în municipiul Piatra Neamţ (judeţul Neamţ).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 43 515,70 km, dintre care drumurile
naţionale, cu o lungime de 2 730,70 km deţin o pondere de 6,27%. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezerntate de durmurile judeţene, drumurile comunale şi alte categorii de drumuri. Căile ferate
potenţial afectate au o lungime totală de 3 061,10 km, liniile ferate magistrale, cu o lungime de 896,54
înregistrează o pondere de 29,28% din total. Autostrăzile potenţial afectate au o distanţă redusă de doar
35,27 km.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 966 LAU2, care
însumează peste 3 700 000 locuitori şi peste 459 000 hectare de suprafeţe artificiale (Tabel 69).

199
Tabel 69. Impactul potenţial în scenariul 38
Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale %
(Număr) (Număr locuitori) (ha)
Foarte ridicat 39 1,22 87 905 0,43 17 598 1,2
Ridicat 211 6,63 823 717 4,09 109 341 7,3
Mediu 716 22,50 2 840 585 14,11 332 086 22,1
Total scenariu 38 966 30,35 3 752 207 18,63 459 025 30,6

Probabilitate de apariţie a scenariului este de o dată la 1 000 ani.

3.2. Scenarii de risc la alunecări de teren la scară locală

Scenariul 39: Alunecări de teren în municipiul Iaşi

Cauze
Cauze pregătitoare: morfometria reliefului (pante mari ce depăşesc 10-15°, fragmentarea
accentuată şi versanţi cu energie de relief ridicată), caracteristicile substratului geologic (alternanţe de
depozite permeabile: nisipuri şi pietrişuri şi depozite impermeabile: argile, marne), stratificaţia
(succesiunea şi înclinarea stratelor, intercalaţii), izvoare de coastă, zone de băltire.
Cauze declanşatoare: perioade consecutive cu precipitaţii abundente (peste 500-600 mm) şi cicluri
repetate de îngheţ-dezgheţ în lunile de primăvară, infiltrarea apelor subterane în masa de deluviu cantonat
pe roca de bază, creşterea accentuată a nivelului apelor subterane ca efect al pierderilor din reţelele de apă
şi canalizare cu direcţie de curgere spre versanţi, modul de utilizare al terenului (gradul redus de acoperire
al versanţilor cu păduri mai mic de 20%), supraîncărcarea versanţilor prin construcţii la creastă/bază,
solicitări dinamice de frecvenţă variată provenite din traficul rutier

Arealul afectat este situat în municipiul Iaşi, la contactul dintre Podişul Central Moldovenesc şi
Câmpia Moldovei (cartiere situate pe versanţii Ticău, Copou, Aurora, Bogdan, Bucium, Galata, Cetăţuia,
Manta Roşie). Selectarea arealului analizat s-a realizat pe baza evenimentelor istorice de manifestare a
alunecărilor de teren în ani consecutivi cu precipitaţii abundente: 1962-1964, 1968-1972, 1975-1980,
1996-1998, 2004-2005), cu efecte semnificative asupra clădirilor şi populaţiei, căi de comunicaţii sau la
reţele edilitare. În perioada anilor 1930-1932, s-a constatat o evoluţie lentă şi ciclică a fenomenelor de
instabilitate a versanţilor din municipiul Iaşi, dependenţa de regimul precipitaţiilor, favorizată de pantele
mari şi structura geomorfologică a versanţilor. În perioada 1968-2005, s-a reactivat fenomenul de
alunecare în intravilan, fiind activate numeroase alunecări.
În harta de hazard relativ la alunecări de teren, zona afectată se încadrează în clasele de
susceptibilitate moderat-ridicat. În arealul analizat, se vor considera alunecări de teren reactivate ca
urmare a precipitaţiilor abundente din perioada lunilor de primăvară, de adâncime medie (1,50-5,00 m),
cu viteză moderată. Din punct de vedere al litologiei, roca de bază este reprezentată de depozite
sarmaţiene (argile marnoase compacte, cu intercalaţii de nisipuri, uneori gresificate local, marne
argiloase), ce se prezintă în structuri monoclinale sau uşor cutate. Depozitele deluviale sunt constituite din
pământuri loessoide remaniate, pământuri argiloase cu structură şi textură neomogenă (marne, marne
argiloase şi nisipuri). În perioadele cu precipitaţii abundente, se vor produce infiltraţii rapide ale apelor
subterane în masa de deluviu cantonat pe roca de bază, ce provin din infiltraţiile pe verticală ale apelor de
precipitaţii şi interceptării unor strate acvifere din Sarmaţian, cât şi din pierderile din subteran din reţeaua
de alimentare cu apă şi canalizare a zonei, având în general o direcţie de curgere spre versant. Apariţia
apelor de infiltraţie la nivelul rocii de bază va favoriza reactivarea alunecărilor de teren prin reducerea
rezistenţei la forfecare a terenului în zona de contact cu roca de bază. Apele subterane ce se întâlnesc în
deluvii au o circulaţie haotică, şi se drenează gravitaţional pe direcţii preferenţiale şi vor accentua excesul
de umiditate în formaţiunile litologice. Analiza stabilităţii versanţilor pe baza aprecierii factorului de
stabilitate cu variaţia parametrilor geotehnici până la găsirea ipotezei cea mai defavorabilă care să permită
200
definirea unui model coerent de caracterizare a terenului din arealul analizat.
Impactul potenţial va lua în considerare:
- impactul asupra populaţiei: degradarea locuinţelor şi căilor de comunicaţii pot cauza rănirea, evacuarea
şi izolarea populaţiei, lipsa accesului la serviciile de bază (criterii de impact);
- impactul economic (pierderi materiale şi economice ca urmare a degradării clădirilor de locuit,
gospodării şi construcţii anexe, monumente istorice şi arhitecturale, degradare lucrări de consolidare
existente, degradări sisteme rutiere, degradare sisteme de drenare, reţele tehnico-edilitare cu grad de
avariere moderat-ridicat din cartierele situate în zona analizată: Păcurari şi Copou, Ţicău, Arcu - Râpa
Galbenă, Galata), sudul Iaşului (Bucium şi Frumoasa);
- impact social şi psihologic (întreruperea vieţii cotidiene, traume psihologice).
Probabilitatea de apariţie a evenimentului este încadrată în categoria 3 (medie) pe scala
probabilităţii definită în metodologie, cu evenimente care pot apărea între 10 şi 100 ani. Probabilitatea
apariţiei evenimentului ia în considerare datele istorice ale apariţiei alunecărilor, cantitatea de precipitaţii,
datele geomorfologice şi geotehnice disponibile.

Scenariul 40: Alunecări de teren în oraşul Comarnic

Cauze
Cauze pregătitoare: morfometria reliefului (pante mari ce depăşesc 15°, fragmentarea accentuată
şi versanţi cu energie de relief ridicată), caracteristicile substratului geologic (alternanţe de depozite
permeabile: nisipuri şi pietrişuri şi depozite impermeabile: argile, marne), stratificaţia (succesiunea şi
înclinarea stratelor, intercalaţii), izvoare de coastă, zone de băltire.
Cauze declanşatoare: perioade consecutive cu precipitaţii abundente (peste 500-600 mm) şi cicluri
repetate de îngheţ-dezgheţ în lunile de primăvară, infiltrarea apelor subterane în masa de deluviu cantonat
pe roca de bază, creşterea accentuată a nivelului apelor subterane ca efect al pierderilor din reţelele de apă
şi canalizare cu direcţie de curgere spre versanţi, modul de utilizare al terenului (gradul redus de acoperire
al versanţilor cu păduri mai mic de 20%), supraîncarcarea versanţilor prin construcţii la creastă/bază,
solicitări dinamice de frecvenţă variată provenite din traficul rutier.

Arealul afectat este situat pe un teren ce face parte din unitatea Subcarpaţii de la Curbură, pe
malul drept şi stâng al râului Prahova. Din punct de vedere geomorfologic, sectoarele alunecate se află pe
terenuri cu pante de circa 15 - 24°. Din punct de vedere hidrologic, arealul este tributar râului Prahova, iar
versanţii prezintă o serie de văi torenţiale ce adună apele meteorice şi le descarcă în râu. Selectarea zonei
analizate s-a realizat pe baza evenimentelor istorice de manifestare a alunecărilor de teren în martie –
aprilie – mai 1997 şi 2010, în urma topirii zăpezilor şi a ploilor abundente, cu efecte semnificative asupra
infrastructurii rutiere şi avarierea unor locuinţe si reţele edilitare. Pe harta de hazard relativ la alunecări de
teren, zona afectată se încadrează în clasele de susceptibilitate ridicat-foarte ridicat. În zona analizată, se
vor considera alunecări de teren cele reactivate ca urmare a precipitaţiilor abundente din perioada lunilor
de primăvară, de adâncime medie, cu viteză moderată. Din punct de vedere al litologiei, alunecările de
teren se produc la contactul dintre depozitele cuaternare reprezentate prin pietrişurile terasei suspendate şi
depozitele deluviale cu roca de bază reprezentată prin formaţiunea flişoidă marnoasă - grezoasă de vârstă
Apţian superior. Aceste alunecări au fost favorizate ș i de prezenţa izvoarelor freatice ce se formează la
baza pietrişurilor şi depozitelor deluviale. De asemenea, în timpul alunecărilor porţiuni din formaţiunea
flişoidă marnoasă - grezoasă au fost antrenate gravitaţional şi deformate. Stratele au înclinări de
aproximativ 45 – 50° spre S (cu multe variaţii datorate tectonizării intense), lucru care va favoriza
reactivarea alunecării deluviului la contactul cu ele şi chiar a unor porţiuni din roca de bază de-a lungul
planelor de stratificaţie. Circulaţia nefavorabilă a apelor pluviale va conduce la infiltrarea prin umplutură
şi crearea de trasee preferenţiale prin umplutura terasamentului, formându-se linii de desprindere.
Încărcarea în zona activă a versanţilor cu resturi menajere, resturi de la construcţii demolate, sistemul de
drenaj deficitar din punct de vedere al capacităţii de colectare a apelor din precipitaţii şi sistemul deficitar
de apărare de mal contra eroziunii malurilor pârâului din aval va conduce la reactivarea alunecărilor în
201
zona analizată. Analiza stabilitaţii versanţilor pe baza aprecierii factorului de stabilitate cu variaţia
parametrilor geotehnici până la găsirea ipotezei cea mai defavorabilă care să permită definirea unui model
coerent de caracterizare a terenului din zona analizată.
Impactul potenţial va lua în considerare:
- impactul asupra populaţiei: degradarea sistemului rutier ș i a locuinţelor pot cauza rănirea, evacuarea şi
izolarea populaţiei, lipsa accesului la serviciile de bază (criterii de impact);
- impactul economic (pierderi materiale şi economice ca urmare a degradării clădirilor de locuit,
gospodării şi construcţii anexe, degradare lucrări de consolidare existente, degradări sisteme rutiere,
degradare sisteme de drenare, reţele tehnico-edilitare cu grad de avariere moderat-ridicat din cartierele
situate în zona analizată: circa 870 m de DN1 - zona „Aneta” - str. Secăriei, circa 450 m de DN1 - zona
“La Rosa Ion Maria ” - str. Gârlici, respectiv pe malul drept al râului Prahova (la circa 550 m de DN1 -
zona “Burghezu - Făcăleţ - Tăleanu” - str. Ghioşeşti”);
- impact social şi psihologic (întreruperea vieţii cotidiene, traume psihologice)

Probabilitatea de apariţie a evenimentului este încadrată în categoria 3 (medie) pe scala

probabilităţii definită în metodologie, cu evenimente care pot apărea între 10 şi 100 ani. Probabilitatea
apariţiei evenimentului ia în considerare datele istorice ale apariţiei alunecărilor, cantitatea de precipitaţii,
datele geomorfologice şi geotehnice disponibile.

202
4. Lista scenariilor identificate

NUMĂR FACTOR AREAL IMPACT PROBABILITATE

SCENARIU DECLANŞATOR AFECTAT POTENŢIAL

Scenarii de risc la alunecări de teren la scară naţională (care pot fi utilizate prin
detaliere/modificare metodologică şi pentru nivel regional/local
Scenarii de risc la alunecări de teren induse de factorul climatic (precipitaţii)
1 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Populaţie, suprafaţă 10
precipitaţii (2021-2050, Subcarpaţi, Podişul construită,
RCP4.5), utilizarea Moldovei, infrastructură.
terenurilor în anul 2006 Transilvaniei, Getic,
vestul Carpaţilor
Orientali, Meridionali,
Apuseni
2 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Populaţie, suprafaţă 10
precipitaţii (2021-2050, Subcarpaţi, Podişul construită,
RCP4.5), utilizarea viitoare Moldovei, infrastructură.
a terenurilor (2050) Transilvaniei, Getic,
vestul Carpaţilor
Orientali, Meridionali,
Apuseni
3 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Populaţie, suprafaţă 10
precipitaţii (2021-2050, Subcarpaţi, Podişul construită,
RCP8.5), utilizarea Transilvaniei, Podişul infrastructură.
terenurilor în anul 2006 Moldovei
4 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Populaţie, suprafaţă 10
precipitaţii (2021-2050, Subcarpaţi, Podişul construită,
RCP8.5), utilizarea viitoare Transilvaniei, Podişul infrastructură.
a terenurilor (2050) Moldovei
5 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Podişul Populaţie, suprafaţă 100
precipitaţii (2021-2050, Moldovei, construită,
RCP4.5), utilizarea Transilvaniei, infrastructură.
terenurilor în anul 2006 Dealurile de Vest,
Subcarpaţii Getici,
Podişul Getic
6 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Podişul Populaţie, suprafaţă 100
precipitaţii (2021-2050, Moldovei, construită,
RCP4.5), utilizarea viitoare Transilvaniei, infrastructură.
a terenurilor (2050) Dealurile de Vest,
Subcarpaţii Getici,
Podişul Getic
7 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Populaţie, suprafaţă 100
precipitaţii (2021-2050, Subcarpaţi, Podişul construită,
RCP8.5), utilizarea Transilvaniei, infrastructură.
terenurilor în anul 2006 Moldovei, Getic,
nordul Carpaţilor
flişului
8 Cantităţi maxime de Diferentiat: Populaţie, suprafaţă 100
precipitaţii (2021-2050, Subcarpati, Podişul construită,
RCP8.5), utilizarea viitoare Transilvaniei, infrastructură.
a terenurilor (2050) Moldovei, Getic,
nordul Carpatilor
flişului
9 Cantităţi maxime de Diferenţiat: estul Populaţie, suprafaţă 1000
precipitaţii (2021-2050, Subcapaţilor construită,

203
 RCP4.5), utilizarea Moldovei, Curburii, infrastructură.
terenurilor în anul 2006 Podişul Getic,
Subcarpaţii Getici
10 Cantităţi maxime de Diferenţiat: estul Populaţie, suprafaţă 1000
precipitaţii (2021-2050, Subcapaţilor construită,
RCP4.5), utilizarea viitoare Moldovei, Curburii, infrastructură.
a terenurilor (2050) Pod. Getic,
Subcarpaţii Getici
11 Cantităţi maxime de Diferenţiat: estul Populaţie, suprafaţă 1000
precipitaţii (2021-2050, Podişului Moldovei, construită,
RCP8.5), utilizarea nordul Podişului infrastructură.
terenurilor în anul 2006 Getic
12 Cantităţi maxime de Diferenţiat: estul Populaţie, suprafaţă 1000
precipitaţii (2021-2050, Podişului Moldovei, construită,
RCP8.5), utilizarea viitoare nordul Podişului infrastructură.
a terenurilor (2050) Getic
13 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Carpaţii Populaţie, suprafaţă 10
precipitaţii cumulate în 72 Meridionali, Carpaţii construită,
de ore (observaţii 1961- de la Curbură infrastructură.
2015), utilizarea terenurilor
în anul 2006
14 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Carpaţii Populaţie, suprafaţă 10
precipitaţii cumulate în 72 Meridionali, Carpaţii construită,
de ore (observaţii: 1961- de la Curbură infrastructură.
2015), utilizarea viitoare a
terenurilor (2050)
15 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Podişul Populaţie, suprafaţă 100
precipitaţii cumulate în 72 Moldovei, Podişul construită,
de ore (observaţii: 1961- Mehedinţi, infrastructură.
2015), utilizarea terenurilor Subcarpaţii Getici şi
în anul 2006 de Curbură

16 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Podişul Populaţie, suprafaţă 100

precipitaţii cumulate în 72 Moldovei, Podişul construită,
de ore (observaţii: 1961- Mehedinţi, infrastructură.
2015), utilizarea viitoare a Subcarpaţii Getici şi
terenurilor (2050) de Curbură

17 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Regiunile Populaţie, suprafaţă 1000

precipitaţii cumulate în 72 extracarpatice sudice construită,
de ore (observaţii: 1961- şi estice infrastructură.
2015), utilizarea terenurilor
în anul 2006
18 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Regiunile Populaţie, suprafaţă 1000
precipitaţii cumulate în 72 extracarpatice sudice construită,
de ore (observaţii: 1961- şi estice infrastructură.
2015), utilizarea viitoare a
terenurilor (2050)
19 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Podişul Populaţie, suprafaţă 10
precipitaţii cumulate în 72 Someşului şi construită,
de ore (2021-2050, RCP Dealurile de Vest infrastructură.
4.5), utilizarea terenurilor
din anul 2006
20 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Podişul Populaţie, suprafaţă 10
precipitaţii cumulate în 72 Someşului şi construită,
de ore (2021-2050, RCP Dealurile de Vest infrastructură.
4.5), utilizarea viitoare a
terenurilor (2050)
204
21 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Populaţie, suprafaţă 10
precipitaţii cumulate în 72 Subcarpaţii construită,
de ore (2021-2050, RCP Moldovei, infrastructură.
8.5), utilizarea terenurilor Subcarpaţii de la
din anul 2006 Curbură

22 Cantităţi maxime de Diferentţat: Populaţie, suprafaţă 10

precipitaţii cumulate în 72 Subcarpaţii construită,
de ore (2021-2050, RCP Moldovei, infrastructură.
8.5), utilizarea viitoare a Subcarpaţii de la
terenurilor (2050) Curbură, Podişul
Sucevei, Carpaţii
flişului

23 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Populaţie, suprafaţă 100

precipitaţii cumulate în 72 Subcarpaţii construită,
de ore (2021-2050, RCP Moldovei, infrastructură.
4.5), utilizarea terenurilor Subcarpaţii Curburii
din anul 2006
24 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Populaţie, suprafaţă 100
precipitaţii cumulate în 72 Subcarpaţii construită,
de ore (2021-2050, RCP Moldovei, infrastructură.
4.5), utilizarea viitoare a Subcarpaţii Curburii
terenurilor (2050)
25 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Populaţie, suprafaţă 100
precipitaţii cumulate în 72 Subcarpaţii Moldovei construită,
de ore (2021-2050, RCP şi de Curbură, infrastructură.
8.5), utilizarea terenurilor Carpaţii Meridionali,
din anul 2006 Subcarpaţii Getici

26 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Populaţie, suprafaţă 100

precipitaţii cumulate în 72 Subcarpaţii Moldovei construită,
de ore (2021-2050, RCP şi de Curbură, infrastructură.
8.5), utilizarea viitoare a Carpaţii Meridionali,
terenurilor (2050) Subcarpaţii Getici

27 Cantităţi maxime de Diferenţiat: întreg Populaţie, suprafaţă 1000

precipitaţii cumulate în 72 arealul subcarpatic, construită,
de ore (2021-2050, RCP Podişul Moldovei, infrastructură.
4.5), utilizarea terenurilor Podişul Transilvaniei
din anul 2006
28 Cantităţi maxime de Diferenţiat: întreg Populaţie, suprafaţă 1000
precipitaţii cumulate în 72 arealul subcarpatic, construită,
de ore (2021-2050, RCP Podişul Moldovei, infrastructură.
4.5), utilizarea viitoare a Podişul Transilvaniei
terenurilor (2050)
29 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Podişul Populaţie, suprafaţă 1000
precipitaţii cumulate în 72 Moldovei, construită,
de ore (2021-2050, RCP Subcarpaţi, Podişul infrastructură.
8.5), utilizarea terenurilor Getic
din anul 2006
30 Cantităţi maxime de Diferenţiat: Podişul Populaţie, suprafaţă 1000
precipitaţii cumulate în 72 Moldovei, construită,
de ore (2021-2050, RCP Subcarpaţi, Podişul infrastructură.
8.5), utilizarea viitoare a Getic
terenurilor (2050)
31 Intervale umede cu durată Diferenţiat: estul şi Populaţie, suprafaţă 10
maximă de zile sudul Podişului construită,
consecutive cu precipitaţii Transilvaniei, vestul infrastructură.
205
 corespunzătoare
percentilei 90 (2021-2050,
RCP4.5), utilizarea
terenurilor în anul 2006
32 Intervale umede cu durată
maximă de zile
consecutive cu precipitaţii
corespunzătoare
percentilei 90 (2021-2050,
RCP4.5), utilizarea viitoare
a terenurilor (2050)
33 Intervale umede cu durată
maximă de zile
consecutive cu precipitaţii
corespunzătoare
percentilei 90 (2021-2050,
RCP8.5), utilizarea
terenurilor în anul 2006
34 Intervale umede cu durată
maximă de zile
consecutive cu precipitaţii
corespunzătoare
percentilei 90 (2021-2050,
RCP8.5), utilizarea viitoare
a terenurilor (2050)
Scenarii de risc la alunecări de teren induse de factorul seismic
35 Seismic
Munţilor Apuseni,
Podişul Mehedinţi şi
Getic
Diferenţiat: estul şi Populaţie, suprafaţă 10
sudul Podişului construită,
Transilvaniei, vestul infrastructură.
Munţilor Apuseni,
Podişul Mehedinţi şi
Getic
Diferenţiat: Regiunile Populaţie, suprafaţă 10
extracarpatice de construită,
sud şi est infrastructură.
Diferenţiat: Podişul Populaţie, suprafaţă 10
Transilvaniei, sudul construită,
Podişului Moldovei, infrastructură.
Subcarpaţii Moldovei
şi de Curbur
Podişul Moldovei, Populaţie, suprafaţă 1000
Subcarpaţii Moldovei construită,
– Curbură – Getici, infrastructură.
Carpaţii Orientali şi
de Curbură, sudul
Podişului
Transilvaniei

36 Seismic Carpaţii şi Populaţie, suprafaţă 100

Subcarpaţii de la construită,
Curbură, estul infrastructură.
Subcarpaţilor Getici,
sudul Podişului
Moldovei

Scenarii de risc la alunecări de teren induse de factorul seismic (similar unor evenimente istorice)
37 Seismic Carpaţii şi Populaţie, suprafaţă 100
Subcarpaţii de la construită,
Curbură, estul infrastructură.
Subcarpaţilor Getici,
sudul Podişului
Moldovei

38 Seismic Carpaţii şi Populaţie, suprafaţă 1000

Subcarpaţii de la construită,
Curbură, estul infrastructură.
Subcarpaţilor Getici,
sudul Podişului
Moldovei

206
Scenarii de risc la alunecări de teren la scară locală

39 Complexe (climatic, Iaşi Populaţie, economic, 10-100

hidrologic, antropic) psihologic.
40 Complexe (climatic, Comarnic Populaţie, economic, 10-100
hidrologic, antropic) psihologic.

207
Bibliografie
Bojariu R., Bîrsan M-V., Cica R., Velea L., Burcea S., Dumitrescu Al., Dascălu SI., Dobrinescu A., Cărbunaru
F., Marin L. (2015), Schimbările climatice – de la bazele fizice la riscuri ș i adaptare, Edit. Printech,
Bucureşti, 200 p.
Clarke LE,, Edmonds JA,, Jacoby HD,, Pitcher H,, Reilly JM,, Richels R, (2007), Scenarios of greenhouse gas
emissions and atmospheric concentrations, Sub-report 2.1a of Synthesis and Assessment Product 2.1.
Climate Change Science Program and the Subcommittee on Global Change Research, Washington DC.
Corominas J. (2000), Landslides and climate, 31 p.
Corominas J., Moya J. (2008), A review of assessing landslide frequency for hazard zoning purposes, Engineering
Geology 102:193–213.
Corominas J., van Westen C., Frattini P., Cascini L., Malet JP., Fotopoulou S., Catani F., Van Den Eeckhaut M.,
Mavrouli O., Agliardi F., Pitilakis K., Winter MG., Pastor M., Ferlisi S., Tofani V., Hervás J., Smith JT.
(2014), Recommendations for the quantitative analysis of landslide risk. Bulletin of Engineering Geology
and the Environment 73:209-263.
Crozier MJ. (2005) Multiple-occurrence regional landslide events in New Zealand: Hazard management issues.
Landslides 2(4):247-256.
Crozier MJ., Glade T. (1999), Frequency and Magnitude of Landsliding: Fundamental Research Issues, Zeitschrift
für Geomorphologie, NF Suppl Bd 115:141-155.
Mahmoud M., Liu Y., Hartmann H., Stewart S., Wagener T., Semmens D., Stewart R., Gupta H., Dominguez D.,
Dominguez F. (2009), A Formal Framework For Scenario Development In Support Of Environmental
Decision-Making, Environ. Model. Softw., 24(7): 798-808.
Malet JP., Remaitre A., Puissant A., Schloegel R., Spickermann A., Moravek A., Schmidt A. Koenig B., Glade T.,
Promper C., Petschko H., Begueria S., Sanchez G., Serrano R. (2012), Changing RISKS: changing pattern of
landlside risks as a response to global changes in mountain areas. CIRCLE2 – EU FP7 EA-NET. Padova
(prezentare orala).
Radulian M., Mândrescu N., Popescu E., Utale A., Panza G. (2000), Characterization of Romanian seismic zones.
Pure and Applied Geophysics 157: 57-77.
Reichenbach P, Guenther A, Guzzetti (2007), Criteria for the identification of landslide risk areas in Europe: the
Tier 2 approach. In: Hervás J. (coord.), Guidelines for Mapping Areas at Risk of Landslides in Europe. Proc.
Experts Meeting, Ispra, Italy, 23-24 October 2007. JRC Report EUR 23093 EN. Luxembourg: Office for
Official Publications of the European Communities.
Riahi K., Grübler A., Nakicenovic N. (2007), Scenarios of long-term socio-economic and environmental
development under climate stabilization. Technol. Forecast Soc. Chang. 74:887-935.
Riahi K., Rao S., Krey V., Cho C., Chirkov V., Fischer G., Kindermann G., Nakicenovic N., Rafaj P. (2011), RCP
8.5—A scenario of comparatively high greenhouse gas emissions, Climatic Change (2011), 109:33-57.
Smith SJ., Wigley TML. (2006), MultiGas forcing stabilization with minicam, The Energy Journal Special issue
3:373-392.
Van Der Heijden K., Bradfield R., Burt G., Cairns G., Wright G. (2009), The Sixth Sense: Accelerating
Organizational Learning With Scenarios, John Wiley & Sons.
Van Vuuren DP., Edmonds J., Kainuma M., Riahi K., Thomson A., Hibbard K., Hurtt GC., Kram T., Krey V.,
Lamarque JF., Masui T., Meinshausen M., Nakicenovic N., Smith SJ., Rose SK. (2011), The representative
concentration pathways: an overview, Climatic Change, DOI: 10.1007/s10584-011-0148-z.
Verburg PH., Soepboer W., Limpiada R., Espaldon MVO., Sharifa M., Veldkamp A. (2002), Land use change
modelling at the regional scale: the CLUE-S model, Environmental Management, 30: 391-405.
Wise M., Calvin K., Thomson A., Clarke L., Bond-Lamberty B., Sands R., Smith SJ., Janetos A., Edmonds J.
(2009), Implications of limiting CO2 concentrations for land use and energy. Science 324:1183-1186.
* * * (2008), Clima României, Edit. Academiei Române, Bucureşti.

208
 EVALUAREA RISCULUI DE
DEPLASĂRI ÎN MASĂ
(ALUNECĂRI DE TEREN)

Raport de etapă:
5. Evaluarea celor 5 scenarii pentru riscul la
alunecări de teren

1
 Evaluarea celor 5 scenarii pentru riscul la
alunecări de teren

CUPRINS

1. Prioritizarea scenariilor pentru riscul la alunecări de teren (IGAR)

2. Prezentarea scenariilor naţionale şi analiza de impact care a stat la baza selectării

acestora (IGAR)

2.1. Scenariul naţional 1 (IGAR)

2.2. Scenariul naţional 2 (IGAR)
2.3. Scenariul naţional 3 (IGAR)

3. Prezentarea scenariilor locale şi analiza de impact care a stat la baza selectării

acestora (UTCB, URBAN-INCERC)

3.1. Scenariul local 1 (UTCB)

3.2. Scenariul local 2 (URBAN-INCERC)

Bibliografie

2
 1. Prioritizarea scenariilor pentru riscul la alunecări de teren

În raportul anterior au fost prezentate cele 40 de scenarii identificate pentru

alunecări de teren, care s-au bazat pe selectarea principalilor factori cu rol
pregătitor/declanşator, respectiv precipitaţiile şi cutremurele. Totodată, s-a avut în vedere
modul de utilizare a terenurilor, prin considerarea condiţiilor privind utilizarea terenurilor
în perioada actuală (2006) şi viitoare (2050).
Din cadrul factorilor de natură climatică, au fost alese precipitaţiile, având rolul
declanşator cel mai important pentru alunecările de teren, astfel că 34 de scenarii sunt
dedicate acestora, considerându-se drept parametri climatici esenţiali: cantităţile maxime
anotimpuale, cantităţile maxime cumulate în intervale de 72 de ore şi duratele maxime ale
intervalelor umede (zile consecutive cu precipitaţii >1.0 mm) corespunzătoare percentilei
90. Acestea au la bază proiecţiile climatice pentru perioada 2021-2050 pentru scenariile
IPCC RCP 4.5 şi 8.5, pentru care s-au selectat două modele regionale considerate
reprezentative din punct de vedere al variabilităţii în ecartul valoric extrem: un model mai
„umed” (WRF331F) şi unul mai „uscat” (RACMO22E)
Un număr de 4 scenarii sunt dedicate factorului seismic, scenariile seismice
realizându-se la nivel naţional, pe baza sursei Vrancea sau prin considerarea unor
evenimente tip, respectiv cutremurele din 1940 şi 1977, care s-au produs fie pe un
excedent, fie pe un deficit de precipitaţii şi umiditate a terenurilor. În acest sens,
combinarea celor 2 factori declanşatori (precipitaţiile şi cutremurele) este deosebit de
importantă în analiza riscului de alunecări de teren, astfel că un set de scenarii a fost ales
în această direcţie. Din punct de vedere al factorului seismic, revenirile de 10 ani nu scot
în evidenţă un eveniment notabil, iar distribuţia claselor de hazard mare şi foarte mare
(considerate relevante pentru distribuţia ulterioară a pagubelor) este net inferioară
evenimentelor cu revenire de 100 şi 1000 ani. Între acestea 2 din urmă, revenirea de 1000
de ani a valorilor acceleraţiei de vârf a terenului se materializează în cele mai larg
dezvoltate areale de hazard ridicat şi foarte ridicat, iar extinderea lor teritorială (afectând
aproape în întregime areale dens populate precum Subcarpaţii de la Curbură şi ai
Moldovei, estul Subcarpaţilor Getici, grupa flişului din cadrul Carpaţilor Orientali, mare
parte din Podişul Central Moldovenesc şi Podişul Bârladului) face ca acest scenariu să
capete consistenţă şi să fie preferat celui cu revenire de 100 de ani.
Raportul de faţă urmăreşte prioritizarea (evaluarea) a 5 scenarii de risc
semnificative pentru riscul la alunecări de teren, conform "Metodologiei de evaluare
unitară a riscurilor şi de integrare a evaluărilor de risc sectoriale"1 a proiectului RO-
RISK, respectând totodată cerinţele IGSU, anume ca 3 dintre acestea să aibă acoperire
naţională şi 2 acoperire locală.
Probabilităţile de revenire pentru scenariile cu acoperire naţională sunt bazate pe
cerinţele IGSU, respectiv la 10, 100 şi 1000 de ani, atât pentru precipitaţii, cât şi pentru

1
http://www.igsu.ro/documente/RO-
RISK/Metodologia%20de%20evaluare%20unitara%20a%20riscurilor%20-
%20prima%20versiune%20_draft.pdf (accesată la 26.07.2016)

3
cutremure. Astfel, se acoperă un spectru larg frecvenţă-magnitudine (impact potenţial) al
evenimentelor de alunecări de teren (ex. frecvenţă mare-magnitudine redusă şi frecvenţă
redusă-magnitudine ridicată), în care se încadrează majoritatea scenariilor de hazard
considerate în literatura de specialitate.
Din analiza celor 40 de scenarii, conform metodologiei de evaluare unitară a
proiectului RO-RISK trebuie considerate o serie de criterii în selectarea scenariilor.
Aceste criterii au în vedere mai întâi selectarea scenariilor cu impact potenţial major la
nivel naţional cu probabilitate de apariţie de o dată la 100 de ani (numarul de oameni
afectati este mai mare de 50; sau costurile economice si de mediu sunt mai mari de 100
milioane €; sau impactul social si psihologic este considerat impact mare - nivelul 4 pe
scala impactului, conform scalei de impact psihologic). Ulterior, pentru restul scenariilor,
recomandarea este de considerare a unor probabilităţi diferite decât cea de o dată la 100
de ani, atunci când impactul depăşeşte o cota de 0.6% din Produsul Intern Brut. Întrucât
din inventarierea bazei de date privind impactul alunecărilor de teren, alunecările de teren
din România nu au produs până acum, ca fenomen singular, victime omeneşti, impactul
fiecărui scenariu s-a bazat mai ales pe analiza primelor criterii, respectiv persoane
afectate (evacuaţi, persoane fără acces la serviciile de bază, persoane rămase izolate) şi
costuri economice şi de mediu importante. În acest sens, pentru o mai bună diferenț iere
a scenariilor, s-au luat în considerare indicatori proxi de impact, precum numărul de
LAU-uri, populaț ia ș i suprafeț ele artificiale existente în clasele de hazard mediu,
ridicat ș i foarte ridicat. Impactul social şi psihologic al alunecărilor de teren nu se ridică
la nivelul 4 pe scala impactului, datorită mai multor considerente: caracteristicile morfo-
lito-structurale, climatice şi seismice ale teritoriului României de a genera alunecări de
teren de un impact cu un nivel atât de ridicat încât să fie considerat mare (nivelul 4 pe
scara impactului), frecvenţa ridicată (aproape anuală) a alunecărilor cu magnitudine
scăzută şi frecvenţa scăzută (ce le face să dispară din memoria colectivă) a alunecărilor
cu magnitudine ridicată, ca reprezentând categoria cu cea mai mare probabilitate de a
cauza traume de ordin psihologic sau tulburări de ordin social.
Metodologia de evaluare unitară a riscurilor în cadrul proiectului RO-RISK
recomandă alegerea unor scenarii de tip plausible worst case ș i worst case. În ceea ce
priveș te scenariile naț ionale selectate privind alunecările de teren, acestea se încadrează
în categoria worst case, considerată oportună pentru oferirea unui cadru cuprinzător care
să permită dimensionarea adecvată a capacităț ilor de intervenț ie.
În urma acestei evaluări, îndeosebi pe baza indicatorilor proxi menț ionaț i
anterior, au fost selectate cele 3 scenarii de risc la alunecări de teren cu acoperire
naţională, respectiv:

Scenariul naţional 1: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii

cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 10 ani, calculate pe baza proiecţiilor
climatice cu două modele regionale EuroCordex (cel mai umed) pentru perioada 2021-
2050, în baza scenariului de schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării viitoare
(anul 2050) a terenurilor

Scenariul naţional 2: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii

cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 100 ani, calculate pe baza proiecţiilor
climatice cu două modele regionale EuroCordex (cel mai uscat) pentru perioada 2021-

4
2050, în baza scenariului de schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării actuale
(anul 2006) a terenurilor.
Scenariul naţional 3: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 1000 ani, calculate pe baza proiecţiilor
climatice cu două modele regionale EuroCordex (cel mai uscat) pentru perioada 2021-
2050, în baza scenariului de schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării actuale
(anul 2006) a terenurilor.

Scenariile naţionale vor fi realizate de către IGAR.

În conformitate cu cerinţele IGSU, pe lângă cele 3 scenarii naţionale, 2 dintre

scenarii au acoperire locală. Scenariile de hazard la nivel local au avut la bază atât
criteriul temporal (reveniri de 10-1000 ani), precum şi criteriul impactului, respectiv
pagube ce depeşesc 100 mil EUR, iar numărul persoanelor afectate depăşeşte 50. În urma
analizei şi având în vedere expertiza anterioară a partenerilor din proiect şi fondul de date
existent la nivel local, scenariile locale alese sunt municipiul Iaşi şi arealul Comarnic
(jud. Prahova). Scenariile locale vor fi realizate de către partenerii UTCB şi URBAN-
INCERC.

Scenariul local 1: municipiul Iaşi

Scenariul local 2: Comarnic (jud. Prahova)

2. Prezentarea scenariilor naţionale şi analiza de impact care a stat la

baza selectării acestora
2.1. Scenariul naţional 1: Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 10 ani, calculate pe baza proiecţiilor
climatice cu două modele regionale EuroCordex (cel mai umed) pentru perioada 2021-
2050, în baza scenariului de schimbări climatice RCP8.5 şi în condiţiile utilizării viitoare
(anul 2050) a terenurilor

5
 Fig. 1. Scenariul naţional 1 la nivel de UAT (modelul climatic umed)

În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 67 LAU2. Cele mai numeroase dintre
acestea sunt localizate în Carpaţii Orientali (mai ales pe versanţii estici ai grupei centrale
şi în Carpaţii Curburii), precum şi în Carpaţii Meridionali.
În această clasă de hazard sunt potenţial afectaţi peste 188 000 de locuitori, numărul
maxim de locuitori fiind de 6034 în Slănic Parhova, minimul înregistrându-se în comuna
Jugureni (jud. Prahova) – 613 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul
rural (94,5%). Sunt două oraşe mici: Slănic Parhova şi Băile Govora.
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 16,1 loc/km2 (comuna Andreiaşu, jud.
Vrancea) şi 183,9 loc/km2 (oraşul Băile Govora).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale,
comerciale şi de transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.)
încadrate în clasa de risc foarte ridicat acoperă 27473 hectare. Cele mai extinse suprafeţe
artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de hazard foarte ridicat se găsesc în
anumite LAU2 situate în judeţele Buzău (8823 hectare), Vrancea (5824 hectare), Prahova
(4448 hectare), Dâmboviţa (4004 hectare), Argeş (2275 hectare) şi Vâlcea (1691 hectare).
În judeţul Neamţ, suprafeţele artificiale potenţial afectate sunt de 408 hectare.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 3422,8 km, dintre care
drumuri naţionale 143 km, ceea ce reprezintă 4,2 %.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală redusă, de numai 29 km,
neexistând linii magistrale. Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri
judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.

6
 În clasa de hazard ridicat sunt incluse 385 LAU2, localizate în: Carpaţii Orientali
(mai ales în partea estică a acestora şi în cea mai mare parte a Carpaţilor Curburii), parţial
în Subcarpaţii Getici, izolat în Podişul Mehedinţi, izolat în sud-estul M-ţilor Apuseni,
Podişul Târnavelor, Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşan, parţial Podişul Central
Moldovenesc şi izolat în Câmpia Jijiei.
În această clasă de hazard sunt potenţial afectaţi peste 1 470 000 de locuitori,
numărul maxim de locuitori fiind de 31767 în municipiul Câmpulung (jud. Argeş),
minimul înregistrându-se în comuna Ceru-Băcăinţi (jud. Alba) – 269 locuitori,
majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (77%).
Din cele 28 oraşe, 25 intră în categoria oraşelor mici şi 3 a oraşelor mijlocii
(Câmpulung, Curtea de Argeş – jud. Argeş şi Moineşti – jud. Bacău).
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 loc/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi) şi
892,6 loc/km2 (municipiul Câmpulung).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale,
comerciale şi de transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc. )
încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă 190795 hectare. Cele mai mari suprafeţe
artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU 2 din
judeţele Bacău (30897 hectare) şi Neamţ (24393 hectare). Clasa de hazard ridicat
afectează arii întinse de suprafeţe artificiale şi în cadrul LAU2 din judeţele Suceava
(19583 hectare), Buzău (18147 hectare), Prahova (14139 hectare) şi Vaslui (12844
hectare). În 15 judeţe (Argeş, Cluj, Vâlcea, Harghita, Covasna, Maramureş, Vrancea,
Bistriţa-Năsăud, Gorj, Dâmboviţa, Botoşani, Iaşi, Mehedinţi şi Braşov), suprafeţele
artificiale potenţial afectate, incluse în clasa de hazard ridicat, variază între 8754 hectare
şi 1700 hectare. În judeţele Sălaj, Hunedoara şi Caraş-Severin, suprafeţele artificiale
potenţial afectate sunt situate sub 1000 hectare.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 24676 km, dintre care
drumuri naţionale reprezintă 1580 km (6,4%).
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1176 km, dintre care liniile
magistrale au o lungime de 172 km, ceea ce reprezintă 14,6 %. Autostrăzile potenţial
afectate se întind pe o distanţă redusă de 16,72 km. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.

În clasa de hazard mediu sunt incluse 999 LAU2, localizate în: M-ţii Banatului,
parţial pe versanţii sudici ai Carpaţilor Meridionali, în Subcarpaţii Getici, Podişul Getic,
rama exterioară a Subcarpaţilor de Curbură, izolat în Podişul Dobrogei de Nord, cea mai
mare parte a Podişului Moldovei, a Dealurilor de Vest, Podişul Târnavelor, Subcarpaţii
Transilvaniei, în Câmpia Transilvaniei.
În această clasă de hazard sunt potenţial afectaţi peste 4 670 000 de locuitori,
numărul maxim de locuitori fiind de 324576 în municipiul Cluj-Napoca (jud. Cluj),
minimul înregistrându-se în comuna Brebu Nou (jud. Caraş-Severin) – 119 locuitori,
populaţia din mediul urban deţinând 59,2% din totalul populaţiei.
Din cele 87 aşezări urbane, 62 se încadrează în categoria oraşelor mici, 23 se
încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar 2 oraşe intră în categoria celor mari
(municipiile Cluj Napoca şi Botoşani).

7
 Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 loc/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, jud.
Hunedoara) şi 2 583,3 loc/km2 (oraşul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale,
comerciale şi de transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.)
încadrate în clasa de risc ridicat acoperă 460808 hectare. Suprafeţe artificiale mai mari de
20000 hectare incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în şapte judeţe situate în estul
şi centrul ţării (Botoşani 40464 hectare, Cluj 35702 hectare, Iaşi 33702 hectare, Mureş
30655 hectare, Suceava 27790 hectare, Vaslui 25546 hectare şi Sălaj 22838 hectare), la
care se adaugă judeţul Gorj cu 22307 hectare. În 10 judeţe (Hunedoara, Vâlcea, Bacău,
Neamţ, Alba, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Sibiu, Bihor şi Harghita), suprafeţele
artificiale potenţial afectate se încadrează între 19918 hectare şi 10010 hectare. Suprafeţe
artificiale potenţial afectate, cuprinse între 7917 hectare şi 1222 hectare s-au înregistrat în
cadrul LAU2 din alte 15 judeţe (Argeş, Mehedinţi, Caraş-Severin, Covasna, Prahova,
Vrancea, Braşov, Galaţi, Dâmboviţa, Buzău, Arad, Satu Mare, Tulcea, Dolj şi Timiş).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 65270 km, dintre care
drumuri naţionale reprezintă un procent de 6,8 % (4465 km). Autostrăzile potenţial
afectate se întind pe o distanţă redusă de 77,12 km.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5166 km, dintre care liniile
magistrale au o lungime de 1729 km, ceea ce reprezintă 33,4 %. Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de
drumuri.

În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 451
LAU2, care însumează cca. 6,3 milioane locuitori şi aproape 680 mii hectare de terenuri
acoperite cu construcţii.

Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suptafeţele artificiale -

(Nr.) (Nr.) ha
Foarte ridicat 67 2,10 188 444 0,93 27 473 1,8
Ridicat 385 12,1 1 473 139 7,32 190 795 12,7
Mediu 999 31,4 4 676 198 23,23 460 808 30,7
Total 1451 45,6 6 337 781 31,48 679 076 45,2

2.2. Scenariul naţional 2:

Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 100 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele
regionale EuroCordex (cel mai uscat) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării actuale (anul 2006) a terenurilor.

8
 Fig. 3. Scenariul naţional 2 la nivel de UAT (modelul climatic uscat)

În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 122 LAU2 din 10 judeţe, dintre care: 5
în Argeş, 9 în Bacău, 18 în Buzău, 13 în Dâmboviţa, 1 în Maramureş, 14 în Neamţ, 23 în
Prahova, 15 în Suceava, 6 în Vâlcea şi 18 în Vrancea.
Acestea sunt localizate astfel: parţial în Subcarpaţii Olteniei şi Muscelele Argeşului,
parţial în Subcarpaţii de la Curbură (Subcarpaţii Prahovei, Buzăului şi Vrancei), M-ţii
Vrancei, Obcinele Bucovinei, M-ţii Ţarcului, M-ţii Goşmanu, parţial în Subcarpaţii
Moldovei şi sporadic în depresiuni şi culoare intramontane.
În această clasă de hazard sunt potenţial afectaţi peste 300 000 de locuitori, numărul
maxim de locuitori fiind de 3 372 în comuna Pipirig (jud. Neamţ), minimul înregistrându-
se în comuna Pardoşi (jud. Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind
concentrată în mediul rural (93,93%).
Cele 4 oraşe se încadrează în categoria oraşelor mici fiind vorba de următoarele:
Băile Govora, Frasin, Slănic şi Bicaz.
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,6 loc/km2 (comuna Nistoreşti, jud.
Vrancea) şi 183,9 loc/km2 (oraşul Băile Govora).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale,
comerciale şi de transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.)
încadrate în clasa de risc foarte ridicat acoperă 49589 hectare. Cele mai extinse suprafeţe
artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de hazard foarte ridicat se găsesc în
anumite LAU2 situate în judeţele Neamţ (8956 hectare), Buzău (8582 hectare), Suceava
(7896 hectare), Prahova (6300 hectare), Vrancea (5890 hectare), Bacău (4394 hectare),
Dâmboviţa (4108 hectare), Vâlcea (1790 hectare) şi Argeş (1565 hectare). Suprafeţe

9
artificiale potenţial afectate, încadrate în clasa de risc foarte ridicat, se gasesc şi în cadrul
LAU2 din judeţul Maramureş (108 hectare).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 7 299 km, dintre care
drumurile naţionale 422 km, ceea ce reprezintă 5,78 %.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală redusă, de 190 km.
Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri
comunale şi alte drumuri.

În clasa de hazard ridicat sunt incluse 522 LAU2 din 27 judeţe, dintre care: 16 în
Alba, 21 în Argeş, 43 în Bacău, 1 în Bihor, 36 în Bistriţa, 33 în Botoşani, 8 în Braşov, 20
în Buzău, 2 în Caraş-Severin, 43 în Cluj, 13 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 12 în Gorj, 19
în Harghita, 6 în Hunedoara, 12 în Iaşi, 29 în Maramureş, 7 în Mehedinţi, 26 în Mureş, 26
în Neamţ, 24 în Prahova, 23 în Sălaj, 4 în Sibiu, 20 în Suceava, 23 în Vâlcea, 33 în Vaslui
şi 9 în Vrancea.
Acestea sunt localizate astfel: izolat în vestul Podişul Mehedinţi şi Podişul Getic,
cea mai mare parte a Subcarpaţilor Getici, exceptând vestul acestora, parţial în
Subcarpaţii Prahovei, ai Buzăului şi nord-estul Subcarpaţilor Vrancei, partea central-
nordică a Podişului Moldovei şi a Podişului Bârladului, parţial Subcarpaţii Moldovei,
parţial rama externă a Carpaţilor Orientali, izolat în partea de nord a Dealurilor de Vest,
nord-estul M-ţilor Mureşului, parţial M-ţii Maramureşului şi partea nordică a
Subcarpaţilor Transilvaniei, Podişul Someşan şi Câmpia Transilvaniei, izolat în Podişul
Târnavelor.
În această clasă de hazard sunt potenţial afectaţi peste 2 000 000 de locuitori,
numărul maxim de locuitori fiind de 106 847 în municipiul Botoşani (jud. Botoşani),
minimul înregistrându-se în comuna Ceru-Băcăinţi (jud. Alba) – 269 locuitori,
majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (71,75 %).
Din cele 35 de municipii şi oraşe, 29 intră în categoria oraşelor mici, 5 în categoria
celor mijlocii, iar municipiul Botoşani intră în categoria oraşelor mari.
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 loc/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi, jud.
Alba) şi 2583,3 loc/km2 (municipiul Botoşani).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale,
comerciale şi de transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc. )
încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă 241290 hectare. Cele mai mari suprafeţe
artificiale potenţial afectate, incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU 2 din
judeţele Bacău (25820 hectare), Cluj (23596 hectare) şi Botoşani (23506 hectare). Clasa
de hazard ridicat este prezentă pe suprafeţe întinse şi în cadrul LAU2 din judeţele Neamţ
(17873 hectare), Vaslui (15983 hectare), Suceava (12404 hectare), Bistriţa-Năsăud
(11505 hectare), Buzău (11483 hectare) şi Prahova (11186 hectare). În 15 judeţe (Argeş,
Sălaj, Mureş, Maramureş, Vâlcea, Harghita, Iaşi, Gorj, Covasna, Alba, Dâmboviţa,
Vrancea, Hunedoara, Mehedinţi şi Braşov), suprafeţele artificiale potenţial afectate
incluse în clasa de hazard ridicat, variază între 9808 hectare şi 2150 hectare. În judeţele
Sibiu, Bihor şi Caraş-Severin, suprafeţele artificiale potenţial afectate se situează sub 950
hectare.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 33 143 km, dintre care
drumurile naţionale cu o lungime de 1 917 reprezintă 5,78 %. Autostrăzile potenţial

10
afectate se întind pe o distanţă redusă de 28 km, dintre care 4 km pe raza comunei Şoimuş
în jud. Hunedoara şi restul pe raza judeţului Cluj.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 706 km, dintre care liniile
magistrale au o lungime de 297 km, ceea ce reprezintă 17,40 %. Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.

În clasa de hazard mediu sunt incluse 897 LAU2 din 33 judeţe, dintre care: 47 în
Alba, 8 în Arad, 27 în Argeş, 31 în Bacău, 33 în Bihor, 23 în Bistriţa, 37 în Botoşani, 23
în Braşov, 7 în Buzău, 35 în Caraş-Severin, 28 în Cluj, 23 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 6
în Dolj, 14 în Galaţi, 38 în Gorj, 24 în Harghita, 31 în Hunedoara, 59 în Iaşi, 28 în
Maramureş, 29 în Mehedinţi, 68 în Mureş, 22 în Neamţ, 15 în Prahova, 34 în Sălaj, 9 în
Satu Mare, 38 în Sibiu, 49 în Suceava, 7 în Timiş, 6 în Tulcea, 35 în Vâlcea, 42 în Vaslui
şi 12 în Vrancea.
Acestea sunt localizate astfel: parţial rama sudică a Carpaţilor Meridionali, în
Podişul Getic (Piemontul Motrului, partea nordică a Piemontului Olteţului, parţial
Piemontul Cotmenei şi Gruiurile Argeşului), rama externă a Subcarpaţilor de la Curbură,
partea centrală a Podişului Dobrogei de Nord şi Centrale, izolat în Câmpia Covurluiului,
cea mai mare parte a Podişului Moldovei, exceptând partea nordică şi centrală a Câmpiei
Moldovei şi cea mai mare parte a Podişului Central Moldovenesc, Subcarpaţii Moldovei,
parţial în centru şi sud, parţial rama internă a Carpaţilor Orientali, parţial partea de nord şi
centrală a Dealurilor de Vest, cea mai mare parte a Depresiunii şi Subcarpaţilor
Transilvaiei, excepţie făcând cea mai mare parte a Câmpiei Transilvaniei şi Podişului
Someşan, parte din M-ţii Apuseni şi ai Banatului.
În această clasă de hazard sunt potenţial afectaţi peste 4 500 000 de locuitori,
numărul maxim de locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (jud. Cluj),
minimul înregistrându-se în comuna Brebu Nou (jud. Caraş-Severin)– 119 locuitori,
populaţia din mediul rural deţinând 55,18 % din totalul populaţiei.
Din cele 95 aşezări urbane, 68 se încadrează în categoria oraşelor mici, 26 se
încadrează în clasa de mărime mijlocie, iar un singur oraş intră în categoria celor mari,
fiind vorba de municipiul Cluj Napoca.
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 loc/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, jud.
Hunedoara) şi 2 624,5 loc/km2 (oraşul Bălan, jud. Harghita).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale,
comerciale şi de transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc. )
încadrate în clasa de risc ridicat acoperă 412498 hectare. Suprafeţe artificiale potenţial
afectate, mai mari de 20000 hectare incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în
cadrul LAU2 din şase judeţe situate în estul şi centrul ţării (Suceava 33099 hectare, Iaşi
31279 hectare, Mureş 26452 hectare, Botoşani 24117 hectare, Cluj 20987 hectare şi
Vaslui 20542 hectare, la care se adaugă judeţul Gorj (22798 hectare). În 11 judeţe
(Hunedoara, Sălaj, Alba, Bacău, Vâlcea, Neamţ, Maramureş, Bihor, Sibiu, Mehedinţi şi
Argeş), suprafeţele artificiale potenţial afectate se încadrează între 19761 hectare şi
10417 hectare. Suprafeţe artificiale potenţial afectate, cuprinse între 9853 hectare şi 2008
hectare sunt înregistrate în 15 judeţe (Harghita, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Covasna,
Prahova, Braşov, Galaţi, Vrancea, Dâmboviţa, Arad, Buzău, Satu Mare, Dolj, Tulcea şi
Timiş).

11
 Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 60 223 km, dintre care
drumurile naţionale, cu un total de 4 442 reprezintă 7,40 %. Autostrăzile potenţial
afectate se întind pe o distanţă redusă de 74 km.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 225 km, dintre care liniile
magistrale au o lungime de 1 841 km, ceea ce reprezintă 35, 23 %. Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.

În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 541
LAU2, care însumează peste 7 milioane locuitori şi cca. 700 mii hectare de terenuri
acoperite de construcţii.

Clase de hazard LAU2 % Populaţie % Suptafeţele %

(Nr.) (Nr.) artificiale - ha
Foarte ridicat 122 6,03 344 614 1,71 49 589 3,3
Ridicat 522 16,40 2 093 895 10,40 241 290 16,1
Mediu 897 28,19 4 569 239 22,70 412 498 27,5
Total 1 541 50,62 7 007 748 34,81 703 377 46,9

2.3. Scenariul naţional 3:

Alunecări de teren induse de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 1000 ani, calculate pe baza proiecţiilor climatice cu două modele
regionale EuroCordex (cel mai uscat) pentru perioada 2021-2050, în baza scenariului de
schimbări climatice RCP4.5 şi în condiţiile utilizării actuale (anul 2006) a terenurilor.

Fig. 4. Scenariul naţional 3 la nivel de UAT (modelul climatic uscat)

12
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 163 unităţi LAU 2 incluse în 12 judeţe:
Prahova (25 LAU 2), Buzău şi Vrancea (fiecare cu câte 23 LAU 2), Bacău (19), Neamţ şi
Suceava (fiecare cu câte 15), Dâmboviţa (13), Maramureş (8), Covasna (7), Argeş şi
Vâlcea (fiecare cu câte 6) şi Harghita (cu 3 LAU 2). Acestea se suprapun unor regiuni
montane şi deluroase, caracterizate printr-o intensă fragmentare a reliefului, din Obcinele
Bucovinei, Depresiunea Maramureşului, Carpaţii Moldo-Transilvani, Carpaţii şi
Subcarpaţii de la Curbură, iar insular, în Carpaţii Meridionali (mai ales în Masivul
Bucegi).
Populaţia totală potenţial afectată este de 527 369 locuitori, rezidentă mai ales în
mediul rural (463 342 loc., 87,8% din total), în comune ce variază ca mărime
demografică între 453 loc. (Pardoşi, jud. Buzău) şi 9 346 loc. (Dofteana, jud. Bacău).
Dintre acestea, 11 se situează sub plafonul demografic de 1 000 locuitori, iar 13 depăşesc
5 000 locuitori. Spaţiul urban potenţial afectat totalizează 64 017 loc. în 8 oraşe, dintre
care unul (Moineşti) având rang de municipiu. Acestea variază ca mărime demografică
între 2 449 loc. (Băile Govora, jud. Vâlcea) şi 21 787 loc. (municipiul Moineşti, jud.
Bacău). Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,4 şi 179 loc./km2 în mediul rural
(comunele Gura Teghii, jud. Buzău, respectiv Moţăieni, jud. Dâmboviţa) şi între 36,8 şi
475,4 loc./km2 în mediul urban (Slănic Moldova, respectiv Moineşti, ambele în jud.
Bacău).
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale,
comerciale şi de transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.)
încadrate în clasa de hazard foarte ridicat acoperă o suprafaţă totală de 68375 ha (4,6%
din totalul suprafeţelor artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate
incluse în această clasă se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din judeţele Buzău (11241
ha), Bacău (10594 ha), Neamţ (9368 ha), Suceava (7896 ha) şi Vrancea (7627 ha), dar şi
în unele localităţi din judeţele Prahova, Dâmboviţa, Harghita, Argeş, Vâlcea, Covasna şi
Maramureş.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 10 694,43 km, dintre care
654,81 km (6,12% din total) sunt drumuri naţionale, restul fiind drumuri comunale
(1 359,48 km) şi judeţene (1 272,05 km). Nu există autostrăzi potenţial afectate. Reţeaua
feroviară potenţial afectată însumează 283,8 km, doar 0,86 km fiind căi ferate magistrale
(în comuna Micfalău, jud. Covasna).

În clasa de hazard ridicat sunt incluse 579 unităţi LAU 2, din 28 judeţe: Alba,
Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj,
Covasna, Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş,
Neamţ, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Unităţile
naturale în care sunt incluse aceste LAU 2 cuprind Carpaţii Orientali şi Subcarpaţii
Moldovei, Câmpia Moldovei, Podişul Bârladului, partea vestică a Podişului Central
Moldovenesc, Câmpia Transilvaniei, Depresiunea Braşovului, Platforma Someşană şi
părţile de nord-est şi sud-est ale Munţilor Apuseni. La acestea se adaugă areale insulare
din Podişul Târnavelor, Podişul Getic, Munţii Banatului şi Dealurile de Vest.
Populaţia totală inclusă în această clasă de hazard este de 2 285 519 loc., dintre
care 1 624 706 loc. în mediul rural (71,09% din total) şi 660 813 loc. (28,91%) în cel
urban. Populaţia comunelor (540 LAU 2) este cuprinsă între 269 loc. (Ceru Băcăinţi, jud.

13
Alba) şi 22 813 loc. (Floreşti, jud. Cluj). Dintre acestea, 24 se situează sub plafonul
demografic de 1 000 loc., iar 6 depăşesc 10 000 loc. (dintre care una depăşeşte 20 000
loc.). Populaţia oraşelor este cuprinsă între 1 641 loc. (Băile Tuşnad, jud. Harghita) şi 106
847 loc. (municipiul Botoşani); 11 au statut de municipiu, iar 2 (Botoşani şi Piatra
Neamţ) sunt reşedinţe de judeţ. Densităţile variază între 5,5 şi 374,5 loc./km2 în rural
(Ceru-Băcăinţi jud. Alba, respectiv Floreşti, jud. Cluj) şi între 29,5 şi 2 583,3 loc./km2 în
urban (Zlatna, jud. Alba, respectiv municipiul Botoşani), 5 comune având densităţi sub
10 loc./km2, iar 2 oraşe peste 1 000 loc./km2.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale,
comerciale şi de transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.)
încadrate în clasa de hazard ridicat acoperă 261102 ha (17,4% din totalul suprafeţelor
artificiale). Cele mai mari suprafeţe artificiale potenţial afectate incluse în această clasă se
găsesc în nordul ţării (judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj) şi Moldova (judeţele
Vaslui, Botoşani). Clasa de hazard ridicat afectează suprafeţele artificiale întinse şi din
cadrul LAU2 din judeţele Prahova, Alba, Covasna, Braşov, Bacău şi Gorj.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 35 263 km, dintre care
35,27 km autostrăzi (0,1% din total) iar 2 053,06 km drumuri naţionale (5,8% din total),
restul fiind pe drumuri comunale (4 7013,51 km) şi judeţene (6 109,72 km). Reţeaua
feroviară potenţial afectată are 1 886,18 km, dintre care 418,33 km căi ferate magistrale
(22,18% din total).

Clasa de hazard mediu cuprinde 853 unităţi LAU 2 aferente a 34 judeţe: Alba,
Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin,
Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş,
Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Sălaj, Sat Mare, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea,
Vâlcea, Vaslui şi Vrancea. Acestea se suprapun Podişului Sucevei, jumătăţii estice a
Câmpiei Moldovei şi celei sudice a Podişului Bârladului, Podişului Central Moldovenesc,
Podişului Getic, Podişului Târnavelor şi Subcarpaţilor Est-Transilvani, precum şi unor
vaste areale din Munţii Apuseni, Munţii Banatului şi Dealurile de Vest. În această clasă
de hazard se mai include, pe areale restrânse, Masivul Nord-Dobrogean şi Câmpia
Covurluiului.
Populaţia totală este de 4 454 441 locuitori, dintre care 2 425 602 loc. în mediul
rural (54,4%) şi 2 028 839 loc. în cel urban (45,6% din total). Comunele (761 LAU 2)
variază ca mărime demografică între 119 loc. (Brebu Nou, jud. Caraş-Severin) şi 11 958
loc. (Miroslava, jud. Iaşi), 25 situându-se sub plafonul demografic de 1 000 loc. (dintre
care 5 sub 500 loc.), iar 5 având peste 10 000 loc. Oraşele (91 LAU 2) sunt cuprinse între
2 165 loc. (Nucet, jud. Bihor) şi 324 576 loc. (municipiul Cluj-Napoca), 11 situându-se
sub plafonul demografic de 5 000 loc., iar 10 peste 50 000 loc. Dintre acestea, 9 sunt
reşedinţe de judeţ (Cluj-Napoca, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Bistriţa, Reşiţa, Alba Iulia,
Deva, Zalău şi Vaslui). Densitatea populaţiei variază între 2,5 şi 483,7 loc./km2 în mediul
rural (Bulzeştii de Sus, jud. Hunedoara, respectiv Valea Lupului, jud. Iaşi) şi între 22,9 şi
2 624,5 loc./km2 în mediul urban (oraşele Tismana, jud. Gorj, respectiv Bălan, jud.
Harghita); 18 de comune au densităţi sub 10 loc./km2 (dintre care 3 au sub 5 loc./km2), iar
6 oraşe au peste 1 000 loc./km2.
Suprafeţele artificiale (spaţiile construite rurale şi urbane, unităţile industriale,
comerciale şi de transport, exploataţii miniere, şantiere de construcţii, halde etc.)

14
încadrate în clasa de hazard mediu acoperă 399288 ha (26,6% din totalul suprafeţelor
artificiale), incluse îndeosebi în LAU2 din judeţele situate în centrul şi nord-vestul ţării
(Braşov, Harghita, Mureş, Bihor, Sălaj), în Moldova (Iaşi, Vaslui) şi în cele din sud-
vestul ţării (Caraş-Severin, Gorj, Mehedinţi).
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 58 653,48 km, dintre care
101,06 km autostrăzi (0,17% din total) şi 4 383,24 km drumuri naţionale (7,47% din
total), restul fiind drumuri comunale (6 836,68 km) şi judeţene (9 114,36 km). Reţeaua
feroviară potenţial afectată însumează 5 327,54 km, dintre care 1 833,64 km (34,41% din
total) sunt căi ferate magistrale.

În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 595
LAU2, care însumează peste 7,2 milioane locuitori şi peste 720 mii hectare de terenuri
acoperite cu construcţii.

Clase de hazard LAU 2 % Populaţie % Suprafeţe artificiale - ha %

(Nr.) (Nr. loc.)
Foarte ridicat 163 5,12 527 369 2,62 68 375 4,6
Ridicat 579 18,20 2 285 519 11,36 261 102 17,4
Mediu 853 26,81 4 454 441 22,14 399 288 26,6
Total 1 595 50,14 7 267 329 36,12 728 765 48,6

3. Prezentarea scenariilor locale şi analiza de impact care a stat la baza

selectării acestora

3.1. Scenariul local 1: municipiul Iaşi

Criteriul impactul potenţial asupra populaţiei şi spaţiului construit

Municipiul Iaşi. Cu o populaţie de 290 422 locuitori la Recensământul din 2011,

municipiul Iaşi se situa printre oraşele de mărime demografică mare, ocupând locul 4 în
cadrul ierarhiei urbane (Fig. 2). Densitatea populaţiei avea valoarea de 2885 loc./km2,
plasând oraşul pe locul 8 la nivelul ţării (Fig. 3). Situaţia grupurilor vulnerabile în total
populaţie era următoarea:
- ponderea populaţiei feminine – 52,3%;
- ponderea populaţiei sub 5 ani era de 5,2%, în timp ce cea peste 65 de ani deţinea
11,8% din populaţia totală;
Lungimea reţelei de distribuţie a apei potabile era în 2011 de 708 km, a sistemului de
canalizare de 433 km şi a reţelei de distribuţie a gazelor naturale de 367 km. Astfel,
municipiul Iaşi se situa în primele 10 oraşe ale ţării. Profilul economic al oraşului este
dominat de sectorul terţiar (72,3% din populaţia ocupată), rata şomajului fiind de 8,3%.
Aria Metropolitană a municipiului Iaşi este situată în partea de nord-est a
României în Podişul Moldovei, la contactul dintre Câmpia Moldovei şi Podişul Central
Moldovenesc pe o succesiune de dealuri separate de văi largi cu versanţi afectaţi de
alunecări. Aria Metropolitană a municipiului Iaşi este alcătuită din Municipiul Iaşi şi 13
comune înconjurătoare (Aroneanu, Bârnova, Ciurea, Holboca, Leţcani, Miroslava,

15
Popricani, Rediu, Schitu Duca, Tomeşti, Victoria, Valea Lupului, Ungheni). Aceasta se
întinde pe o suprafaţă de 787,87 km2, incluzând o populaţie de peste 400000 locuitori
(2011) (Fig. 6).

Fig. 6. Aria Metropolitană Iaşi

Dinamica demografică. Din totalul populaţiei ariei metropolitane Iaşi, aproximativ

80% este concentrată în municipiul Iaşi (290 422 locuitori), restul populaţiei fiind inegal
distribuită între localităţile înconjurătoare. Ex. peste 10000 locuitori în Ciurea, Holboca,
Tomeşti şi sub 5000 locuitori în localităţile Schitu Duca, Victoria, Aroneanu. O dinamică
mai mare a populaţiei se înregistrează în localităţile din partea central nord-estică
(Popricani, Aroneanu, Holboca) şi sud-vestică (Miroslava, Bârnova, Ciurea) a ariei
metropolitane cu creşteri cuprinse între 25 şi 75 % (Fig. 7). Densităţi mari ale populaţiei
se întânesc în municipiul Iaşi (2885 loc./km2), urmate de localităţile limitrofe Holboca şi
Tomeşti cu peste 250 loc./km2 şi Ciurea cu peste 150 loc./km2. Cele mai mici densităţi
sunt înregistrate în extremitatea sud-estică (localitatea Schitu Duca) (Fig. 8).

Fig. 7. Dinamica populaţiei, 1990-2011 Fig. 8. Densitatea populaţiei, 2011

16
 Populaţia în vârstă de muncă (15-64 ani). Aria Metropoitană Iaşi deţinea (anul
2011) o populaţie cu vârstă de muncă de aproximativ 300 000 locuitori, dintre care 92%
în Municipiul Iaşi. În aria sa metropolitană, localităţile rurale din imediata vecinătate a
municipiului au cele mai multe persoane în vârstă de muncă (7000 – 8000 persoane în
localităţile Holboca, Mironeasa, Tomeşti şi Ciurea), în timp ce restul unităţilor
administrative teritoriale au un număr mai mic de persoane în vârstă de muncă (între
2000 şi 4000) (Fig. 9).

Fig. 9. Aria metropolitană Iaşi - Diferenţieri teritoriale ale populaţiei în vârstă de muncă (2011)

Şomajul. Între ianuarie 2010 şi ianuarie 2011, evoluţia populaţiei şomere a fost
descendentă, ajungând la aproximativ 33% până în anul 2014. Acest fapt poate fi un efect
al crizei economice, dar mai ales o cauză a ieşirii din plată a şomerilor. În municipiul Iaşi
şi aria sa metropolitană, ca de altfel în toată Moldova, forţa de muncă plecată în afara
graniţelor ţării pentru a munci a redus şomajul, prin diminuarea presiunii asupra pieţei
muncii (Fig. 10).

nr. someri rural

10000
urban (Mun. Iasi)
9000

8000

7000

6000

5000

4000

3000

2000

1000

0
IX 0
V_ 0

10

IX 1

IX 2

IX 3

IX 4
VI 10

XI 10

V_ 1

XI 1

I_ 1

V_ 2

XI 2

V_ 3

XI 3

V_ 4

4
II I 10

VI 11

VI 12

VI 13

VI 14
II I 1

II I 2

II I 3

II I 4
01

01

01

01

01

01

01
1
1

1
1

1
01

01

01

01
20
20

20

20

20

20

20
20

0
20

20

20

20

20
20

20

20

20
_2

_2

_2

_2

_2

_2

_2

_2
_2

_2

_2

_2
I_

I_

I_

I_
I_

I_

I_
I_
_

_
I_

Fig. 10. Aria Metropolitană Iaşi – dinamica numărului de şomeri pe cele două medii de rezidenţă

Dinamica urbană legată de expansiunea spaţiului construit. În general, în ultimii

ani, oraşele româneşti au înregistrat o dinamică constantă, confruntându-se cu o

17
expansiune a suprafeţei construite de aproape 100% (ex. Iaşi 73,7%, Suceava 76%) sau
chiar mai mult (ex. Măgurele 872,4%, Mihăileşti 106,3%, Bragadiru 114,6%), favorizată
de poziţia acestora în apropierea centrelor urbane importante (Suditu et al., 2010). Acest
fenomen a condus la necesitatea identificării de noi alternative de locuire şi servicii în
interiorul, dar mai ales în afara arealului urban. Relaţionarera expansiunii urbane cu
dinamica locuinţelor în arealele urbane şi ariile metropolitane ale acestora devine
esenţială pentru identificarea tendinţelor spaţiale ale fenomenului de suburbanizare. În
acest sens, pot fi folosiţi o serie de indicatori, cum ar fi: locuinţe terminate, dinamica
spaţiilor construite şi densitatea rezidenţială (Grigorescu et al., 2014; 2015).
Locuinţe terminate. Acest indicator statistic se referă la construcţiile finalizate
complet în anul de referinţă care nu a existat anterior (ale căror elemente, inclusiv
fundaţia, s-au construit pentru prima dată) şi la care s-au realizat toate categoriile de
lucrari prevăzute în documentaţia de execuţie (TEMPO online, 2012). Numărul
locuinţelor terminate în aria metropolitană Iaşi s-a menţinut (în medie) relativ constant în
intervalul 1990-2012 (aproximativ 1200). Spaţial, cel mai mare număr de locuinţe
terminate a fost înregistrat în comuna Miroslava (259). În municipiul Iaşi, numărul
locuinţelor terminate a crescut semnificativ ca urmare a investiţiilor în infrastructură şi
proiecte imobiliare (Green Park, Palas, Copou Bellevue, Dream Village etc.). Comunele
învinate au trecut prin acelaşi proces ca urmare a apariţiei de noi spaţii rezidenţiale (ex.
Bârnova, Miroslava, Ciurea, Valea Lupului) (Fig. 11).

2500

2000

1500

1000

500

0
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996

1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008

2009
2010
2011
2012

Fig. 11. Locuinţele terminate în Aria Metropolitană Iaşi în perioada 1990-2012

Dinamica spaţiului construit. Acest indicator statistic a fost calculat pe baza relaţiei
dintre datele din anul 2010, considerat an refererinţă (=100%) şi cele din 2012, la nivelul
unităţilor administrativ-teritoriale (LAU2). Valorile rezultate, mai ridicate sau mai
scăzute de 100%, indică creşteri sau scăderi ale suprafeţelor construite în 2012 faţă de
2010. În Aria Metropolitană Iaşi în ciuda numărului ridicat de locuinţe terminate, spaţiul
construit a înregistrat valori în scădere către stagnante în localităţile Iaşi, Rediu, Valea
Lupului, Miroslava, Bârnova şi Ciurea (Fig. 12 stânga).

18
 Fig. 12. Dinamica spaţiului construit (stânga) şi densitatea spaţiilor rezidenţiale (dreapta) în Aria
Metropolitană Iaşi

Densitatea rezidenţială a fost analizată ca relaţie dintre numărul locuinţelor

finalizate dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială şi suprafaţa acesteia (ha) (EEA
Report, 2006). În general, Aria metropolitană Iaşi a înregistrat valori maxime în
municipiul Iaşi, de peste 11 unităţi/ha. În anul 2011, acest indicator atingea 11.3
unităţi/ha în municipiul Iaşi, în timp ce în celelalte localităţi valoarea maximă a atins 1
unitate/ha 1.85 unităţi/ha (Fig. 12 dreapta). Investiţiile în infrastructură şi în proiectele
imobiliare au determinat creşterea densităţii locuinţelor şi dezvoltarea unor arii
rezidenţiale extinse atât în centrul oraşului, cât şi în comunele învecinate (Bârnova,
Holboca, Miroslava, Ciurea, Valea Lupului, Tomeşti etc.).

Criteriul impactului potential asupra sectoarelor economice

Ca indicator global de referinta a fost luat in primul rand PIB-ul fiecarui judet.
Valoarea PIB pe locuitor a ajuns in anul 2012 în judeţ la aproape 5.400 de euro, cu 20%
mai scăzută decât media înregistrată la nivel naţional, dar cu aproape o treime mai mare
decât cea înregistrată la nivelul regiunii din nord-estul ţării (datele Comisiei Naţionale de
Prognoză).
La nivelul anului 2015, Judetul Iasi avea o contributie la PIB de 22097,6 milioane
lei, locul 7 pe tara, respectiv 3,1% din total Romania.
Oraşul Iaşi este un centru universitar puternic, cu două instituţii de învăţământ de
prestigiu – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ şi Universitatea Tehnică „Gheorghe
Asachi“ – care şcolarizează împreună peste 40.000 de studenţi.
Oraşul Iaşi a beneficiat de forţa de muncă bine pregătită pe care a livrat-o pieţei muncii
din Iaşi pentru atragerea investiţiilor. Cu o populaţie numeroasă din care doar 146.000 de
persoane au un loc de muncă (adică 19% din totalul locuitorilor, 2013), oraşul Iaşi a
devenit o destinaţie bună de investiţii pentru firmele din industria IT şi outsourcing, ca
urmare a faptului că universităţile locale livrează anual mulţi vorbitori de limbi străine.
Pe primul loc in Iaşi după cifra de afaceri este producătorul de componente auto Delphi
Diesel Systems, care produce la Iaşi pompe de injecţie şi injectoare şi care a înregistrat o

19
cifră de afaceri de peste 1,8 mld. lei în 2012 (cca 415 mil. euro), potrivit informaţiilor
disponibile pe site-ul Ministerului de Finanţe. Delphi a deschis fabrica de la Iaşi în 2007.
Pe locul doi în topul celor mai mari companii din Iaşi se află E.ON Moldova Distribuţie,
cu afaceri de peste 660 de milioane de lei în 2012 (circa 150 mil. euro), companie care
face parte din grupul E.ON România, cu peste un miliard de euro activ în domeniul
distribuţiei şi furnizării de gaze naturale şi energie.
Compania Antibiotice Iaşi, înfiinţată în anul 1955, o afacere de peste 300 de
milioane de lei, este cel mai important producător român de medicamente generice şi este
controlată de Ministerul Sănătăţii.
Producătorul de tuburi din oţel ArcelorMittal Tubular Products Iaşi, are o cifră de
afaceri de peste 200 de milioane de lei în judeţ, iar producătorul de vinuri Cotnari, are
cifra de afaceri de 105 milioane de lei. Alte investiţii au mai fost atrase în jurul
complexului Palas din centrul oraşului Iaşi, o investiţie de 265 de milioane de euro,
complex care reuneşte peste 4.000 de salariaţi atât în zona de birouri (unde lucrează circa
2.500 de oameni), cât şi în zona de retail.
Universităţile din Iaşi livrează anual circa 1.000 de oameni pentru industria IT, de
aceea zona a cunoscut o dezvoltare semnificativă din acest punct de vedere.
Pe piaţa muncii din Iaşi, trei spitale şi trei universităţi se află în topul celor mai mari
angajatori, iar industriile auto şi IT fac cele mai multe angajări în prezent
Cu o rată a şomajului destul de scăzută, de 5%, şi cu un salariu mediu de circa
1.500 de lei net pe lună care se apropie de media naţională, piaţa muncii din Iaşi arată mai
bine în statistici prin comparaţie cu celelalte judeţe din regiune. In rândul celor mai mari
angajatori din judeţ se află direcţia regională de poştă, spitalele, universităţile sau chiar
direcţia de asistenţă socială. Doar doi investitori străini - Delphi şi Xerox - se află în
prezent în rândul celor mai mari angajatori.
In 2013 cele mai multe solicitări de noi angajaţi veneau din industria de
componente auto, IT şi call center.
Grupul de firme Tester, cu activităţi în domeniul auto, imobiliare şi industria
textilă, are circa 700 de angajaţi la Iaşi iar compania cu afaceri anuale de aproximativ 25
mil. euro, a contractat fonduri europene de aproape 3,4 milioane de euro pentru o
investiţie de peste 6,2 mil. euro într-un parc logistic în apropiere de Iaşi.

Caracterizarea amplasamentului

Caracteristici morfologice, geologice şi hidrogeologice ale amplasamentului

Din punct de vedere geomorfologic, amplasamentul studiat fiind situat pe
teritoriul Municipiului Iaşi face parte din marea unitate a Podişului Moldovenesc,
subunitatea Câmpia Moldovei (Fig 14). Această unitate geomorfologică a Podişului
Moldovenesc cunoscută şi sub numele de Câmpia Jijiei, este situată în partea de nord est
a judeţului Iaşi.
Aspectul general al zonei prezentându-se ca o succesiune de zone înalte
reprezentate de dealuri (Munteni, Copou), fragmentate de văi (Rediu, Podgoria Copou,
Calcaina) care dau o energie de relief de aproximativ 50-70 m. La configuraţia generală a
reliefului se adaugă atât depozite de tipul conurilor de dejecţie şi coluviilor rezultate din
activitatea râurilor tributare râului Bahlui, cât şi a depozitelor de terasă care reprezintă

20
fostele albii ale râului Bahlui. Punctul cel mai jos al zonei este reprezentat de lunca râului
Bahlui (aproximativ 38-40 m), care se îngustează la intrarea în oraş de la 1-2,5 km la
circa 100-120 m.
Relieful municipiului Iaşi se încadrează din punct de vedere morfologic într-o
zonă colinară cu altitudini maxime cuprinse între 100 şi 300 m, străbătută de cursurile
râurilor Bahlui, Ezăreni, Nicolina, Ciric, Orzeni, Cacaina, Lupul, Rediu, Vămăşoaia şi
Chiriţa şi este alcătuit din coline cu interfluvii largi şi versanţi diferit înclinaţi, o parte
afectaţi de procese de eroziune şi alunecări de teren.
Culmile deluroase interfluviale, datorită dispoziţiei cvasiorizontale a depozitelor
constitutive basarabiene, formează platouri structurale netede, uneori adevărate câmpuri
înalte, mărginite de cornişe şi versanţi cu pante accentuate, afectate de procese
geomorfologice actuale, caracterizate de o morfodinamică extrem de activă, specifică
etajului colinar (eroziunea de versant – şiroire, ravenare şi mai ales alunecări de teren –
cazul versantului estic al dealului Copou).
Alunecările de teren, de regulă dezvoltate pe depozitele deluviale, frecvent se
asociază cu sufoziunea şi tasarea, mai ales în cazul depozitelor loessoide.
Din punct de vedere geologic, formaţiunile petrografice ale acestei zone aparţin
platformei Moldoveneşti. Platforma moldovenească este o unitate geostructurală
precarpatică în alcătuirea căreia se disting cele două elemente structurale specifice: unul
inferior, cutat, constituind soclul, ce corespunde etapei în care spaţiul moldav a evoluat ca
arie labilă, şi altul superior, cuvertura, corespunzând etapei în care acest spaţiu a evoluat
ca domeniu stabilizat. Soclul este constituit din mezometamorfite reprezentate de gnaise
cuarţ-dioritice cu biotit, hornblendă şi diopsid cărora li se adaugă masive granitice. În
principiu, în structura soclului se disting două etaje structurale, unul inferior, arhaic
constituit din corpuri magmatice la care se adaugă metamorfite realizate în condiţiile
faciesului granulitic şi superior, eoproterozoic, constituit din corpuri magmatice şi
metamorfite realizate în condiţiile faciesului amfibolitic. Întrucât platforma
Moldovenească a evoluat atât ca arie emersă cât şi ca arie submersă, cuvertura platformei
aparţine mai multor cicluri de sedimentare. Dintre acestea cel mai important pentru zona
analizată este ciclul Badenian-Pliocen şi Cuaternar. La nivelul Sarmaţianului s-au depus
depozite preponderent pelito-detritice, dar cu frecvente schimbări laterale de facies,
grosimea acestor depozite crescând de la est spre vest şi sud-vest. Astfel, Bessarabianul
este caracterizat de marne, fin nisipoase, cenuşii-negricioase, uneori şistoase, cu filme de
nisipuri fine, cenuşii-albicioase, micacee. La nivelul Cuaternarului s-au format depozite
fluviatile şi depozite loessoide revenind Pleistocenului mediu-superior.

21
 Fig. 14. Harta arealului de studiu - municipiul Iaşi

Arealul oraşului Iaşi este caracterizată de o morfodinamică extrem de activă,

care în acelaşi timp produce degradări însemnate pe suprafeţe întinse, îndeosebi în lunci
şi pe versanţii cu pantă accentuată. Un rol esenţial îl au spălarea în suprafaţă,
fluviotorenţialitatea şi alunecările de teren, care se asociază local cu sufoziunea, tasarea,
eroziunea chimică, înmlăştinarea. Gruparea proceselor este influenţată îndeosebi de
condiţiile de relief, structură şi alcătuire geologică, mod de folosinţă a terenurilor etc. Pe
terenurile cu declivitate sub 30, întâlnite pe podurile cvasistructurale ale culmilor dintre
afluenţii Jijiei, Bahluiului, pe podurile teraselor, degradările sunt foarte slabe şi sunt
provocate de spălarea în suprafaţă şi procesele fizico-mecanice. Pe podurile teraselor
Bahluiului, Jijiei, Prutului se produc, pe de o parte, acumulări coluviale sau proluviale, iar
pe de altă parte, o uşoară fragmentare prin înaintarea reţelei de viroage şi văiugi ce
brăzdează frunţile lor, secundar se adaugă tasări.
Existenţa argilelor şi marnelor în structura versanţilor conferă terenurilor
potenţial pentru alunecări. Alunecările recente s-au produs pe deluvii vechi, fiind
stimulate de adâncirea ravenelor, eroziunea de mal şi păşunatul intens. Zonele de racord,
versanţii datorită energiei de relief, structura geologică şi scurgerea dezordonata a apelor
sunt afectate în mod ciclic de fenomene de instabilitate. Apa subterană, cantonată în
stratul de nisip de la baza loessului pe terasa superioară, inundă parţial stratul de loess din
terasa medie, pentru ca în zona de luncă să ajungă, în perioadele bogate în precipitaţii,
până la suprafaţa terenului. Studiile geotehnice efectuate în decursul anilor au pus în
evidenţă următoarele areale caracteristice:
-arealul terenurilor cu loess sensibil la umezire, cu grosime ce variază până la
maxim 12,00 m. Aceste terenuri sunt amplasate pe terasele superioare ale râului Bahlui şi
se referă la cartierele Tătăreşti, Copou şi zona centrală a oraşului;
-arealul terenurilor cu argile contractile, care cuprinde întreaga luncă a
Bahluiului;

22
 -arealul cu ape agresive, care se suprapune în general cu terenurile cu argile
contractile din lunca râului Bahlui;
-arealul terenurilor cu alunecări, aflate parţial în sectoarele Păcurari, Aurora şi
Sărărie.
Din punct de vedere hidrogeologic, în zona oraşului Iaşi straturile acvifere se pot
grupa în două mari categorii: straturi acvifere sub presiune (captive), ce se găsesc în
depozitele miocene şi siluriene, şi straturi acvifere libere din depozitele reliefului de
acumulare, din cadrul depozitelor cuaternare.
Clima. Clima arealului cercetat este temperat – continentală cu nuanţe de
excesivitate:
Elementele climatice principale au în zona oraşului Iaşi următoarele valori (Tabelul 4):
- temperatura medie anuală...................................... + 9.6ºC
- temperatura medie în luna ianuarie…........... - 3.9ºC
- temperatura medie în luna iulie...................... + 21.5ºC
Media anuală a cantităţilor de apă din precipitaţii este de 518mm. Cele mai multe
precipitaţii au căzut în 1940 de 831mm, iar cele mai puţine în 1896 de 285.8.
Dinamica atmosferei se caracterizează prin predominarea influenţei maselor de
aer din nord vest şi nordul Europei: 21.6% din nord vest, 10.4% din nord, 11.1% a
maselor ce vin din sud est şi 9.4% din estul Europei.

Tabelul 4. Temperatura medie multianuală, maxima şi minima absolută la staţia meterologică Iaşi
Temperatura medie a aerului (media lunară şi anuală)*

Perioada Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual

1901-
-3,5° -1,8° 3,1° 10,2° 16,0° 19,5° 21,2° 20,5° 15,9° 10,0° 4,1° -0,8° 9,5°
2000

2005 0,3° -3,8° 2,8° 10,3° 16,3° 18,7° 21,8° 20,6° 16,7° 10,1° 3,7° 1,0° 9,9°

Maxima şi minima absolută lunară în perioada 1901-2000

Anul 1921 1990 1926 1909 1950 1927 1909 1905 1946 1952 1926 1989

Maxima 16,7° 22,5° 27,0° 31,5° 36,4° 38,0° 40,0° 39,7° 38,0° 33,9° 29,0° 19,5°

Anul 1921;
1963 1937 1952 1963 1935 1934 1929 1914 1912 1993 1946
1931

Minima -30,6° -36,3° -22,7° -9,4° -3,0° 3,5° 6,3° 4,6° -3,5° -9,6° -21,1° -29,5°

Prin uscare pământurile argiloase din amplasament se contractă micşorându-şi

astfel volumul în mod apreciabil. Prin contracţie, în masa pământului iau naştere
crăpături mai mari sau mai mici care fragmentează pământul în blocuri poliedrice cu
diferite mărimi. Eforturile de contracţie din pământ pot produce odată cu ruperea
pământului şi crăparea fundaţiilor şi construcţiilor aşezate pe ele.
Ca urmare a excesului de umiditate în perioadele de topire a zăpezilor sau după
ploi îndelungate şi a deficitului de umiditate în timpul verilor secetoase, se constată pe o

23
grosime de 2.50-3.00 m de la suprafaţă variaţii sezoniere de umiditate a pământurilor ce
duc la variaţii de volum.
Executând o construcţie într-un anotimp cu precipitaţii abundente se păstrează sub
ea o umiditate mai mare faţă de a terenului din jur, care se contractă mai mult şi astfel se
pot produce, când nu se iau măsuri suplimentare, deplasările colţurilor exterioare sau
tasări. În cazul când execuţia s-a făcut într-un timp uscat, apare fenomenul de umflare a
terenului în afara perimetrului construcţiei (la sezonul următor cu precipitaţii) şi se
produc ridicări ale colţurilor clădirii şi fisuri de jos în sus. În acest fel se explică şi
apariţia crăpăturilor la marginea părţii carosabile a aleilor şi drumurilor executate pe
astfel de terenuri contractile.

Seismicitate. Conform „Codului de proiectare seismică – Partea I – Prevederi de

proiectare pentru clădiri” P100-1/2013, amplasamentul cercetat se găseşte în zona de
hazard seismic caracterizată prin ag = 0.25g. ag reprezintă acceleraţia terenului pentru
proiectare determinată pentru intervalul mediu de recurenţă de referinţă (IMR) de 225
ani. Această valoare se foloseşte pentru calculul structurilor la starea limită ultimă.
Perioada de control (de colţ) a spectrului de răspuns este Tc =0,7s.
Adâncimea de îngheţ. Conform STAS 6054-77, adâncimea maximă de îngheţ
este de 0.90 m, iar frecvenţa medie a zilelor cu îngheţ este de 97.7 zile/an.
Durata medie anuală a stratului de zăpada este de aproximativ 40÷42 zile iar
grosimea medie a stratului este variabilă, în zonele troienite putând ajunge şi la 50÷60cm.

Areale afectate de alunecări de teren în municipiul Iaşi

Vulnerabilitatea la hazarde naturale relevă că zona geografică în care se situează
Municipiul Iaşi – Câmpia Moldovei, subunitate din cadrul Podişului Moldovei, constituie
un areal cu potenţial ridicat de manifestare a proceselor geodinamice actuale – alunecări
de teren, uneori de mare amploare, generatoare de dezastre.
Hazardele naturale semnalate până în prezent în zonă au, de multe ori, manifestări
accentuate, cauzate de factorii litologic, geomorfologic, structural, hidroclimatic,
hidrogeologic, seismic, silvic şi antropic.
Datele existente relevă că potenţialul producerii hazardelor naturale în zonă se
menţine ridicat, deşi de-a lungul timpului, în principal în ultimele decenii, s-au efectuat
ample lucrări pentru reducerea riscului la alunecări de teren, care însă, nu au condus la
dispariţia lor.
Importante fenomene geodinamice au avut loc în mai multe zone din cadrul
Municipiului Iaşi, între care trebuie menţionat, atât pentru virulenţa manifestărilor cât şi
pentru distrugerile materiale cauzate arealului versant Copou Est.
La declanşarea alunecărilor de teren din acest areal o pondere importantă o are
acţiunea concertată a mai multor factori de influenţă dintre care se detaşează cei
litologici, geomorfologici, hidrogeologici, hidrologici şi antropiic.
Procesele de pantă, în principal alunecările de teren au căpătat o amploare mai
ridicată la începutul secolului XX, cel mai probabil odată cu începerea defrişării
versantului şi dezvoltarea construcţiei de locuinţe, tot mai numeroase şi mai mari, odată
cu trecerea timpului.

24
 Din deceniul trei alunecările de teren creează pagube importante, astfel că în
intervalul 1932-1936 încep lucrări pentru creşterea stabilităţii versantului în sectoarele
Sărărie-Ţicău şi şoseaua Ştefan cel Mare.
Continuarea cu intermitenţă a fenomenului, ciclicitatea sa controlată de regimul
precipitaţiilor, a impus executarea în anii ’70-’80 a unor ample lucrări de consolidare a
versantului, între altele prin realizarea unor ziduri de sprijin cu fundare directă sau
indirectă, ranforţi, chesoane ranfort, bolţi cu pilaştri, drenuri verticale şi orizontale –
ultimele pentru captarea apelor subterane şi evacuarea lor controlată – precum şi
amenajări de rigole, pentru evacuarea apelor meteorice, nivelări şi înierbări.
În ansamblu, lucrările executate sau realizat pe circa 15.000 ml, ceea ce a condus
la creşterea stabilităţii relative pe un aliniament de 3.880 ml şi o suprafaţă de aprox. 360
ha. Ulterior, în toamna anului 1996, după un interval cu ploi abundente, alunecările de
teren s-au reactivat mult, astfel că apariţia unor noi planuri de alunecare au condus la
importante pagube materiale, între care distrugerea lucrărilor de consolidare aval Stradela
Sărărie (ruperea bolţilor de beton şi înclinarea ranforţilor), a celor de consolidare aval
Căminele studenţeşti „1 Mai” (ruperea ranforţilor, degradarea rigoleleor, forfecarea
drenurilor), distrugerea a 5 imobile şi afectarea, într-o măsură mai mare sau mai mică, a
încă 100 de imobile.
În toamna anului 1998, în perimetrul străzilor Mărăşti-Sărărie-Simion Bărnuţiu
s-au executat din fonduri Phare lucrări de consolidare a celor deja existente, ulterior
constatându-se că şi acestea au fost afectate, dar într-o mai mică măsură.
Analiza, în decembrie 1998, la nivelul Consiliului Judeţean Iaşi a situaţiei din
sectorul sus menţionat a condus, la propunerea Comisiei Municipale pentru urmărirea
stabilităţii versanţilor alunecători şi a grupului operativ din cadrul Comisiei judeţene de
apărare împotriva dezastrelor, la nominalizarea arealului cuprins între străzile Vulpe, T.
Săvescu, Albineţ, malul drept al pârâului Cacaina, străzile Poligon, Sărărie şi Stradela
Sărărie ca zone expuse riscurilor naturale.
În zonă, pe o suprafaţă de cca. 9 ha s-a interzis autorizarea construcţiilor, cu
excepţia acelora care au drept obiectiv limitarea efectelor alunecărilor de teren până la
stingerea fenomenului şi stabilizarea versantului.
În continuare, spre nord vestului versantului Copou Est, alunecări de teren
importante au mai avut loc în sectoarele Şcolii Normale – cu dezvoltare până în pârâul
Cacaina, reactivată în 1970 – şi Facultăţii de Medicină Veterinară, produsă iniţial în 1941
şi reactivată în 1969, când aceasta a ajuns la baza pantei, la nivelul pârâului Cacaina.
Ambele au produs pagube importante, între care distrugerea de clădiri şi a unei
porţiuni din Drumul naţional 24.
Continuarea fenomenului alunecărilor de teren din versantul estic al dealului
Copou este relevată şi de datele rezultate în urma activităţii de teren din august 2006 care
relevă fisuri şi crăpături în zidurile unor imobile, înclinări ale împrejmuirilor de beton sau
cărămidă ale proprietăţilor, neregularităţi în macadamul străzilor şi afectare unora dintre
lucrările de consolidare existente în arealul străzilor, între care Copou, Caprelor, Poligon,
Simion Bărnuţiu, Crivăţ, Râpei şi Dochia, prezentate şi într-o serie de fotografii în
documentaţia aferentă primei faze a studiului de risc.

25
 Spre nord de strada Caprelor se remarcă alunecările de tip detrusiv de pe versantul
acoperit de vegetaţie forestieră (arbori şi arbuşti), ilustrate prin denivelări pronunţate ale
terenului, cu monticuli, mici depresiuni care conservă apa din izvoare şi cea meteorică, la
care se adaugă caracteristicile de „pădure beată”.
De menţionat că în zona străzii Caprelor, spre pârâul Cacaina, s-au construit noi
locuinţe pe arealul alunecării parţial stabilizate, de tip mixt delapsiv-detrusiv.
Conform clasificării alunecărilor de teren după adâncimea suprafeţei de alunecare
existentă în „Ghidul privind macrozonarea teritoriului României din punct de vedere al
riscului la alunecările de teren, 1999” alunecările ce afectează versantul Copou Est se
înscriu în categoria adânci (5,0 – 20,0 m), delapsiv-detrusive cu râpele de desprindere la
nivelul cornişei dealului Copou, iar după viteza de deplasare, în unele perioade mai lungi
de timp, în intervalul clasa „foarte lentă” – 16 mm/an, în alte perioade în clasa „lentă” –
1, 6 m/an şi, mai rar, în clasa „moderată” – 13 m/lună.
După poziţia suprafeţei de alunecare în raport cu stratificaţia rocilor de bază,
alunecările de teren din arealul Copou Est se înscriu în tipul consecvent, iar după natura
rocii afectate de suprafaţa de alunecare, în tipul alunecărilor care uneori privesc doar
depozitele deluviale, iar alteori şi roca de bază aparţinând Sarmaţianului mediu-
Bessarabianului.
Situaţia complexă din zonă impune continuarea acţiunilor de reducere până la
stingere a fenomenului alunecărilor de teren, ceea ce necesită concertarea lucrărilor
multiple şi ample de consolidare a versantului, de reducere a umidităţii depozitelor
deluviale, cu măsuri riguroase pentru sistarea construcţiilor de noi imobile pe versant spre
nord, implicit a reţelelor de utilităţi şi extinderea monitorizării pe întregul versant între
Şcoala Normală şi extremitatea sudică a cartierului Ţicău.
În municipiul Iaşi au fost vizionate următoarele zone unde se dezvoltă fenomene
de alunecări de teren:

Dealul Copou - Est

Conform documentaţiilor geologo-geotehnice puse la dispoziţie de către Primăria
Iaşi, suprafaţa terenului în această zonă, prezenta înainte de anii 1960 următorul aspect
geomorfologic:
- avea pante cuprinse între 8 % şi 35% fiind extrem de frământată;
- cu linii de ruptură şi refulări prezente pe toată lungimea versantului.
Liniile de ruptură erau puternic conturate, în special spre cornişă, unde se
observau maluri verticale de 2 – 7m înălţime, apariţii de izvoare şi băltiri la baza
suprafeţei desprinse, rupturi secundare şi refulări, respectiv, mari suprafeţe acoperite cu
vegetaţie hidrofila (stuf, papură etc.).
Ca urmare a alunecărilor de teren ciclice, majoritatea locuinţelor din aval au
dispărut, cele rămase în aval de cornişă fiind puternic degradate, iar vechile străzi practic
nu mai pot fi recunoscute.
În aval de cornişa ruptă şi degradată, în anii 1960 – 1961 s-au executat lucrări de
amenajări de suprafaţă pentru scurgerea apelor provenite din precipitaţii şi izvoare, dar
odată cu activarea alunecărilor aceste lucrări au fost compromise.

26
 În cea mai mare parte, zona este împădurită cu o vegetaţie arborescentă dispusă
neregulat, cu aspect de “pădure beată”, copacii fiind înclinaţi şi răsuciţi de alunecări în
sensuri diferite.
De menţionat că imobilele situate în amonte în imediata apropiere a cornişei
rupte, aveau dirijate toate canalizările apelor menajere spre aval, direct pe terenul
alunecat, favorizând procesul de instabilitate din zonă.
Din forajele executate şi profilele întocmite a rezultat următoarea succesiune lito-
stratigrafica:
- la suprafaţă, pe o adâncime de 0,40m – 6,50m, sol vegetal negru cafeniu sau
umpluturi din pământ amestecat cu moloz sau gunoaie menajere;
- argile prăfoase galbene cafenii, loessoide cu grosimi de 0,70 – 9,50 m, cu
umiditate foarte variată, ajungând uneori până la gradul de saturaţie în zona alunecată;
- un complex nisipos, format din nisipuri argiloase prăfoase fine, mici, mijlocii,
cochilifere şi cu pietriş, având grosimi foarte variate 0,50 – 4,00m. În acest strat este
cantonată apa subterană, care fie că se scurge la baza stratului, fie că îl saturează complet;
- argile galbene cu zone cenuşii şi ruginii, cu intercalaţii de nisip marnos, care
conferea complexului o microstratificaţie lamelară cu înclinări variabile; acest strat
prezentând grosimi de 7 – 11m şi apoi argila marnoasă cenuşie cu filme de nisip pe
stratificaţie (roca de bază sarmaţiana);
Apa subterană era cantonată în complexul nisipos existent pe terasă şi la partea
superioară a versantului, de unde deversează pe versant, sub formă de izvoare, în zona
unde argilele degradate apar la zi.
Deversarea se face neuniform, prin puncte impuse de configuraţia pachetului de
argile şi de permeabilitatea complexului nisipos.
Apa existentă în complexul nisipos, cât şi cea de şiroire, saturează complet
argilele marnoase degradate, circulând dezordonat prin intercalaţiile nisipoase,
conducând la înmuierea argilelor, care are ca urmare o reducere a consistenţei şi a
rezistenţei la forfecare (unghi de frecare internă şi coeziune). Acest fenomen s-a dezvoltat
continuu prin autoamorsări succesive, conducând la modificări fizico – chimice şi
structurale ireversibile ale stratelor geologice.
Soluţia de consolidare a versantului dealului Copou Est a constat din:
1. Sistemul de susţinere constă din: ranforţi, chesoane, fundaţii indirecte în stratul
de argilă marnoasă, prin intermediul coloanelor forate şi betonate, de tip Benoto, cu
diametrul 107cm.
Pe baza experienţei acumulate la lucrările de consolidare din oraşul Iaşi, s-a
adoptat sistemul de chesoane deschise, ţinându-se seama că săpăturile în stratul de nisip
purtător de apă sunt greu de realizat, necesitând şi un consum ridicat de material lemnos.
Astfel, s-au prevăzut 16 ranforţi – chesoane, fundaţi pe câte două coloane Benoto
107cm, cu cămin de vizitare, în zonele în care săpătura ranfortului nu interceptează stratul
de nisip din incinta săpăturii executându-se foraje orizontale de asanare.
Sistemul de susţinere este modulat în plan la distanţa de 12,50m interax ranforţi.
Coloanele s-au prevăzut a fi realizate din beton armat B300, capul coloanelor fiind
încastrat în radierul ranfortului pe o înălţime de 1,00m.

27
 Radierul are o înălţime de 2,00m şi o lungime de 5,00m şi se execută din B150
armat. Între ranforţi terenul este susţinut cu un sistem de gabioane dispuse sub formă de
boltă poligonală, aşezate pe un radier de beton B 100, peste care este prevăzută o folie de
PVC; acest sistem are rolul de a asigura stabilitatea piciorului umpluturii.
2. Sistemul de drenaj.
Sistemul de drenaj a fost conceput astfel:
-în aval de linia de susţinere, are rol de evacuare a apelor captate în chesoane sau
cămine de vizitare şi este constituit din foraje orizontale tubate, în zonele unde adâncimea
evacuărilor depăşeşte 2m;
-drenuri canal executate în săpătură deschisă, acolo unde adâncimile sunt sub 2 m.
În continuare, sistemul de evacuare este prevăzut cu capete de dren şi şanţuri de
evacuare, care constituie punctul de plecare pentru amenajările de suprafaţă, de
conducere a apei captate spre aval, proiectate de ICPROM Iaşi:
- în amonte de linia de susţinere, în vederea asanării şi coborârii nivelului pânzei
freatice subterane, sistemul de drenaj este conceput astfel: în spatele celor 16 ranforţi s-au
prevăzut drenuri şaibă executate pe o lungime de 5m.
Pentru execuţia drenurilor şaibă s-a prevăzut metoda de săpare prin subspălare, care
constă în lansarea unor prefabricate din beton monogranular 60x60x50 cm cu ajutorul a
două lance cu jet de apă sub presiune.
3. Terasamente.
Lucrările de terasamente în spatele liniei de susţinere, se execută prin umpluturi şi
decapări, în aşa fel încât să se realizeze un taluz de 2:3 până la înălţimea de 4m, cu o
banchetă de 2m lăţime, urmând ca în continuare să se realizeze racordarea cu muchia
cornişei.
Suprafaţa taluzelor se compactează, nivelează şi însămânţează cu iarbă. În zonele
cu umpluturi importante, pentru asigurarea stabilităţii taluzelor, s-au prevăzut zone
drenante ranforsate, din gabioane aşezate pe folie PVC.
Vizionarea versantului Copou Est a început din zona bojdeucii din Ţicău, amonte
de strada Simion Barnuţiu. Aici, în curtea unei proprietăţi vecine bojdeucii a fost observat
un izvor de pantă, pe care proprietarii l-au dezvelit, întru localizare, primăriei (Fig. 15).

Fig. 15. Izvor de panta dealul Copou Est (Municipiul Iaşi)

28
 În continuare s-a intrat în strada Simion Barnuţiu unde a fost observat zidul de
sprijin executat din zidărie de moloane existent în capătul străzii şi respectiv, un podeţ cu
început de tasare, (afuiere) (Fig 16A şi 16B).

Fig. 16A. Zidul din moloane str. Simion Barnuţiu (Municipiul Iaşi)

Fig. 16B. Podeţ din elemente prefabricate cu început de tasare (Municipiul Iaşi)
Peste drum de acest podeţ s-a observat locuinţa de la nr. 38 (din lemn), perfect
adaptata condiţiilor de teren (Fig. 17).

Fig. 17. Locuinţa din lemn (Municipiul Iaşi)

În continuare s-a străbătut ebulmentul din strada Mărăşti, unde lucrările de consolidare
(bolţile din beton poziţionate între coloanele cu ranforti sunt mişcate), terenul din aval
fiind vălurit, iar pădurea situată deasupra bolţilor prezintă aspect de “pădure beata”, în
timp ce drenul este uşor inclinat spre aval (Fig. 18)

29
 Fig. 18. Lucrare de consolidare unde terenul continuă să alunece (Dealul Copou Est-Municipiul Iaşi)
În vecinătate se situează un pasaj pietonal (strada Poligon) cu lucrări de consolidare
degradate în baza (Fig. 19).

Fig. 19. Lucrare de consolidare degradata pasaj pietonal baza strada Poligon dl.Copou Est (Municipiul
Iaşi)
Traseul a continuat pe strada Poligon, unde la nr. 2A s-a observat o consolidare de
suprafaţă, prin înierbare cu fascine (Fig. 20).

Fig. 20. Consolidare cu fascine, strada Poligon, dealul Copou Est (Municipiul Iaşi)

30
 S-a intrat apoi pe stradela Sărăriei, situată din punct de vedere altimetric chiar pe
culmea dealului Copou Est. În aceasta zonă s-au observat locuinţele de la nr. 44,46,48
care, afectate de fenomenul de alunecare au rămas practic suspendate pe versant (în
surplombă) (Fig. 20), în timp ce alte case au fost afectate numai de crăpături sau fisuri
fine (Fig. 21). Aici se poate descrie faţa de desprindere de natură argiloasă – prăfoasă
cafenie-gălbuie, în poziţie verticală, cu o lăţime de 1,10-1,50m.

Fig. 21 A. Locuinţe afectate de alunecări (dealul Copou Est, Municipiul Iaşi)

Fig. 21B. Crăpături în zona unei platforme betonate (terenul aluneca) (stradela Sarariei, Municipiul Iaşi)
Observaţiile de teren au continuat pe şoseaua Sărăriei unde continua zona consolidată cu
coloane cu ranforţi şi gabioane între ramforţi, ocazie cu care se intra într-o zona
împădurită.
În continuare, s-au efectuat observaţii în zona şoselei Ştefan cel Mare care face legătura
dintre Municipiul Iaşi şi comuna Popricani. Această sosea este realizata în profil mixt,
stânga (debleu) (parcurgând şoseaua spre comuna Popricani) şi dreapta (rambleu). Ca
observaţie generală menţionăm că zona observată este împădurită şi consolidată aval
(zona de rambleu) prin soluţia coloane de beton cu ranforţi şi bolţi de beton între
ramforţi, care local a cedat prin forfecarea capului coloanei cu ranfort şi a bolţii din beton
(Fig. 22).

31
 Fig. 22. Cedare locală a consolidării (aval) şoseaua Stefan cel Mare (Municipiul Iaşi)
Pe această zona s-a observat că, din loc în loc, s-a defrişat pădurea, element
nefavorabil menţinerii stabilităţii versantului. În zona amonte şoselei (debleu) s-a
observat un aliniament de gabioane şi ziduri de sprijin cu zidărie din moloane, prevăzute
cu rigolă la baza (Fig. 23).

Fig. 23. Consolidare amonte (debleu)- gabioane şoseaua Stefan cel Mare (Municipiul Iaşi)
De pe versantul din amonte (debleu), coboară rigole din moloane cu disipatoare
(local deteriorate), ce drenează izvoare din amonte (Fig. 24).

32
Fig. 24. Secţiune cu zid din moloane şi gabioane rigolă cu disipatori, şoseaua Stefan cel Mare (Municipiul
Iaşi)
În această zonă recomandăm protejarea (în totalitate) a pădurii (încetarea tăierilor de
arbori) şi refacerea unor lucrări de consolidare avariate.
S-au continuat observaţiile în strada C.A.Rossetti prin observaţii la baza
versantului Copou Est ce se caracterizează printr-o zonă împădurită cu panta mai lină
(domoală) şi cu mai puţine fenomene de alunecare.În această zonă există totuşi fenomene
de alunecări de teren , dar care sunt stăpânite în totalitate.
Conform sensului de mers, pe partea stânga este pârâul Branduşa. În continuare se
merge spre Podul de Fier şi apoi spre Moara de Vânt, pentru observaţii în zona Ciric.
Zona Ciric este o zonă stabilă împădurită. Pe partea stânga (în sensul de mers) se observă
cartierul Green Park şi râul Ciric.

Dealul Galata
Se merge spre dealul Galata, parcurgând şoseaua (via Miroslava) spre comuna
Voineşti. S-a vizionat strada Văleni localizată pe platforma (fruntea) acestui deal. S-au
efectuat observaţii asupra aspectului asfaltului acestei străzi, la limita aval a străzii,
localizând unele crăpături de întindere, chiar în acest asfalt (Fig. 25). Acest aspect s-ar
putea datora activităţii argilelor cafenii-gălbui din alcătuirea versantului, care intra în
contact cu apa din infiltraţii, sau cu apa provenită din funcţionarea defectuoasă a
conductelor de canalizare pe acest sector.

33
 Fig. 25. Crăpătura de întindere aval strada Văleni, dealul Galata (Municipiul Iaşi)
S-a coborât prin strada Cărămidari, observând că versantul este bine împădurit (aspect
favorabil stabilităţii) şi s-a ajuns la baza dealului Galata, la vest de strada Cicoare. Aici,
urcând versantul (dincolo de aliniamentul caselor) s-a observat că local, versantul este
complet instabil şi afectat de crăpături de întindere cu deschideri de cca. 20-50cm,
dezvoltate în lungul curbei de nivel, ochiuri de apa, zone vălurite (localizate în aval de
ochiul de apă) şi o faţă de desprindere (mal vertical) cu lăţimea de 3,5-6,0m şi lungimea
de cca. 15,0 -20,0m (Fig. 26, 27).

Fig. 26. Crăpături de întindere, alunecare baza deal Galata (Municipiul Iaşi)

Fig. 27. Ochi de apă aval de faţa de desprindere-baza dealului Galata (Municipiul Iaşi)

34
 În zona dealului Galata suprafaţă de desprindere şi poziţia lucrărilor geotehnice au
fost poziţionate cu GPS-ul marca Magellan, iar suprafaţă terenului a fost ridicată cu lata
şi bolobocul, vezi anexa nr.1 şi profilul litologic anexat.
În zona din baza dealului Galata, forajele executate au întâlnit următoarea
stratificaţie:
Pe faţa de desprindere aflorează o argilă cafenie-gălbuie, cu mici intercalaţii
cenuşii–negricioase, alteraţii feruginoase şi concreţiuni calcaroase degradate, cu
plasticitate mare şi foarte mare, plastic consistentă, saturată. Calitatea terenului pe faţa de
desprindere a fost cercetată printr-un puţ deschis, continuat cu foraj de 2” (PD1+f2”). De
la adâncimea de 1,2-1,5m s-a extras un ştuţ care prezintă consistenţa terenului ca fiind
plastic-vârtoasă. Acest lucru este fals, deoarece, pentru prelevare, asupra ştuţului s-au
efectuat lovituri în scopul încărcării lui cu material argilos, moment în care argila din ştuţ
şi-a modificat consistenţa.
În acest tip de material argilos sunt localizate crăpăturile de întindere observate la
suprafaţă terenului, în zona din aval de faţa de desprindere a alunecării.
În argila cafenie şi argila cafenie stratificată ce aparţine formaţiunii acoperitoare,
laboratorul geotehnic S.C. IPTANA S.A. a determinat umflări libere (UL) cuprinse între
130-140%. Aceasta demonstrează ca apariţia crăpăturilor de întindere la suprafaţa
terenului nu este întâmplătoare, argilele fiind “active”.
Fenomenul de “activitate” indică pe de alta parte că aceste argile prezintă în
structura lor minerale din grupa illit –monmorillonit ce au proprietatea ca în contact cu
apa să retina (să se înconjoare) cu mulţi dipoli de apă, mărindu-şi astfel volumul şi
micşorându-şi coeziunea.
În aval, de faţa de desprindere, în zona forajului F2, formaţiunea acoperitoare este
alcătuită dintr-un strat de cca. 5,90m de argilă cafenie –gălbuie, de calitatea celei descrise
mai sus pe faţa de desprindere a alunecării şi o argilă cafenie slab stratificată cu rare filme
de nisip pe stratificaţie, cu aspect marnos şi alteraţii feruginoase, cu plasticitate mare şi
foarte mare, plastic consistentă-plastic vârtoasă. S-a atribuit formaţiunii acoperitoare
stratul de argilă cafenie stratificată cu aspect marnos, datorită contrastului de proprietăţi
mecanice existente între termenii formaţiunii acoperitoare pe de-o parte şi roca de baza
propriu-zisa, pe de alta parte. În cazul acestei alunecări, roca de bază este reprezentată de
o argilă marnoasă cenuşie, stratificată, cu filme de nisip cenuşiu – ruginiu pe stratificaţie,
cu plasticitate foarte mare, plastic vârtoasă. Menţionăm că pe acest profil circulaţia apei
se efectuează la nivelul filmelor de nisip existente pe stratificaţia rocii. Culoarea acestor
filme de nisip, chiar la nivelul rocii de bază variază de la cenuşiu la ruginiu, aceasta
demonstrând că în formaţiunea acoperitoare şi la nivelul rocii de bază au avut loc
fenomene de oxidări.
Fenomenul de oxidare se produce în mediul umed, bogat în oxigen liber, conţinut
în apele de infiltraţie, apariţia fenomenului fiind însoţită de coloraţii gălbui –brune
specifice fierului trivalent ( Fe+3),“feros”.
În baza profilului geologic (marginea amonte a străzii Cicoare) a fost executat
forajul F3.

35
În cadrul forajului se observă că sub o umplutura de cca.1,30m apare formaţiunea
acoperitoare alcătuită dintr-un complex argilos – prăfos în care se pot descrie:
- argila cafenie, plastic consistentă;
- argila grasă cafenie cu mici intercalaţii cenuşii, plastic – consistentă;
- argila prăfoasă cafenie, cu filme de nisip, plastic consistentă, ce devine plastic
moale începând cu adâncimea de 6,80m;
- argila prăfoasă nisipoasa cafenie, foarte neomogena, plastic moale;
- praf nisipos cenuşiu, cu alteraţii feruginoase, neomogen , plastic moale;
Acest foraj interceptează roca de bază între adâncimile 10,55-21,40m. Pe acest interval
apare o argilă marnoasă (CaCO3=13,44-13,76) stratificată, cu filme de nisip pe
stratificaţie, plastic vârtoasă, care la 18,0m devine tare. În acest foraj apar infiltraţii la
adâncimea de 6,80m ce micşorează consistenţele orizonturilor de argilă prăfoasă şi praf
nisipos situate sub acest nivel de infiltraţii. Circulaţia apelor se face gravitaţional, pe
stratificaţie, la nivelul filmelor de nisip, care în urma proceselor de oxidare apar cu
coloraţia brună – ruginie. Acest foraj indică o zonă cuprinsă între adâncimile 6,80m şi
10,55m în care materialul este în stare moale şi susceptibil de alunecare.
Din punct de vedere al clasificării alunecărilor, conform “Ghidul privind
identificarea şi monitorizarea alunecărilor de teren şi stabilirea soluţiilor cadru de
intervenţie, în vederea prevenirii şi reducerii efectelor acestora, pentru siguranţă în
exploatare a construcţiilor, refacerea şi protecţia mediului” indicativ GT006-97, aceasta
alunecare este o “alunecare adâncă” în care suprafaţă de alunecare se situează între
adâncimile 5,00-20,00m, interceptând argilă cafenie – gălbuie, argilă cafenie slab
stratificată şi o zona plastic- moale localizată între adâncimile de 6,80 şi 10,55m, vezi
profilul litologic anexat.
În această zonă se recomanda intervenţia rapidă pentru a stopa extinderea
fenomenului de alunecare prin lucrări de retaluzare şi chiar sprijinire, conform
experienţei existente în Municipiul Iaşi, pe baza datelor din forajele executate şi
consultând profilul geologic anexat.

Dealul Copou –Vest

În aceasta zonă au fost efectuate observaţii asupra comportării unor lucrări de
consolidare realizate din drenaje. Se menţionează că zona este intens locuită. Aici a fost
vizionată reţeaua de cămine de drenaj şi lucrările de întreţinere ce se executa (Fig. 28).
S-a observat că dintr-un cămin s-a decolmatat cca. 0,5m3 de nisip fin gălbui.
Semnificaţia fenomenului produs este următoarea:
- în terenul din amonte de cămin, parcurs de un fir al drenului activ (ce deversează
în acest cămin) se produce un fenomen de sufoziune hidrodinamică, prin antrenarea “fir
cu fir” ori accelerată a nisipului gălbui. Consecinţa imediată a acestui fenomen este că
undeva în amonte (deasupra conductei de drenaj avariate) se va forma o pâlnie de
sufoziune, se va tasa o construcţie, un drum sau o platforma, etc.

36
 Fig. 28. Cămin de drenaj decolmatat (Municipiul Iaşi)
După depistarea zonei unde drenajul este deteriorat se va repara sectorul de
conducta de drenaj, ori se va acţiona cu un filtru invers din material granular împrejurul
conductei de drenaj, astfel încât să se protejeze terenul nisipos de antrenare.
În continuare s-au efectuat observaţii cu caracter geologo-geotehnic în gradina
botanica “Anastasie Fătu”. Aici, la baza zonei alunecate a fost observată o alee betonată,
crăpată şi împinsă spre aval, executată chiar pe zona de reful a unei alunecări (Fig. 29).

Fig. 29. Alee burduşită de alunecarea de teren (Gradina Botanică- Municipiul Iaşi)
La o privire mai atentă, în amonte, pe versant s-au observat zone cu vegetaţie
hidrofilă (Fig. 30) şi zone cu vegetaţie înclinată spre aval (Fig. 31).

Fig. 30. Zona cu vegetaţie hidrofila (Gradina Botanică –Municipiul Iaşi)

37
 Fig. 31. Vegetaţie înclinată aval (Gradina Botanica –Municipiul Iaşi)
În corpul alunecării, s-a observat că unii copaci prezintă rădăcinile “încordate”
(întinse), semn că alunecarea este în plină desfăşurare (Fig. 32).

Fig. 32. Rădăcini “încordate” –corpul alunecării (Gradina Botanica –Municipiul Iaşi)
În teren s-a identificat zona feţei de desprindere care prezintă o formă de semilună
şi este în mare parte mascată de covorul de frunze moarte (Fig. 33).

Fig. 33. Faţa de desprindere sub covorul de frunze moarte (Gradina Botanica Municipiul Iaşi)
Menţionăm ca zona este afectată de o mişcare lentă a versantului, dinamismul
mişcării de alunecare datorându-se vegetaţiei existente, ce are rol favorabil menţinerii
stabilităţii acestuia.

38
 Dealul Bucium se situează în partea de sud a municipiului Iaşi, într-o zonă ce se
caracterizează printr-o structură geologică monoclinală, suprafeţele versanţilor fiind
afectate de terasări şi zone unde se produc fenomene de şiroire, alunecări etc. Zona este
ocupată de livezi, culturi de viţă de vie şi construcţii de locuit (vile) etc. (Fig. 34).
Accesul în municipiul Iaşi prin partea de sud este asigurat de drumul naţional DN 24,
care (pe o porţiune executata în profil mixt) prezintă o zon de rambleu consolidată cu
coloane de beton cu ranforţi, între care sunt executate bolţile de beton cu rol de sprijinirea
depozitelor de la suprafaţă versantului (Fig. 35). În zona de debleu a drumului sunt
executate cămine de drenaj (Fig. 36).

Fig. 34. Vedere generala - partea de vest a dealului Bucium (Municipiul Iaşi)

Fig. 35. Bolti de beton (ziduri de sprijin) (dealul Bucium –Municipiul Iaşi)

Fig. 36. Cămin de drenaj (debleu) –(dealul Bucium, Municipiul Iaşi)

39
 S-a observat în continuare, zona străzii Fundacul Păun, stradă fără sistematizare
verticală. În această zonă fiecare locuitor îşi drenează (în dreptul locuinţei) apele rezultate
din ploi şi topirea zăpezii, funcţie de bugetul fiecăruia, neexistând o soluţie de
sistematizare unitară pentru aceasta strada.
Observaţiile au continuat în strada Trecătoarea Păun, unde au fost descrise
fenomenele de degradare suferite de locuinţa de la numărul 15, aparţinând familiei
Andruşca. Locuinţa a suferit degradări importante prin fisurarea şi crăparea pereţilor,
semn ca terenul de fundare este “activ” şi prezintă fenomene de umflare şi contracţie în
contact cu apa de infiltraţie, locuinţa fiind antrenata într-o mişcare lentă pe pantă (Fig. 37,
38).

Fig. 37. Pereţi cu crăpături (dl. Bucium, Municipiul Iaşi)

Fig. 38. Crăpături în pereţii casei (dl. Bucium, Municipiul Iaşi)

Locuinţa de la numarul 15 este prevăzută cu beci (subsol). În subsolul (fără pardoseală)
s-a putut observa că argila activă este de culoare cafenie – gălbuie, prezintă o boltire, iar
într-un colţ situat între perete şi pardoseală (corespunzător părţii din aval a versantului) se
adună apa de infiltraţie, într-un jomp (executat de proprietar). Din timp în timp, apa din
jomp este pompată afară de proprietar (Fig. 39).

40
 Fig. 39. Pardoseala subsolului (dl.Bucium, Municipiul Iaşi)
Menţionăm ca apa de infiltraţie circulă prin crăpăturile argilei cafenii – gălbui şi probabil
prin filmele de nisip de la nivelul structurii ei, micşorând coeziunea şi unghiul de frecare
interioară şi mărind greutatea volumică a acesteia.
Menţionăm ca sunt indicii că această locuinţa s-a tasat diferenţiat la colturi, dar
semnificativ spre zona aval a versantului.
Un alt aspect interesant petrecut aici, a fost micşorarea adâncimii fântânii
existente, de la 11,0m (cat era iniţial) la 7,0m, fântâna nepierzându-şi totuşi
funcţionalitatea. Ce s-a întâmplat? Fântâna a fost executată iniţial cu adâncimea de 11,0m
şi probabil îşi colectează apa dintr-un orizont acvifer situat în intervalul 4,0m – 6,0m
(grosimea orizontului acvifer poate fi şi mai mare), unde exista un orizont de
nisipuri/nisipuri probabil slab prăfoase. Datorită fenomenelor de alunecare ce au afectat
zona, la adâncimea de 7,0m, fântâna s-a forfecat. Din cele descrise, rezultă că
interpretarea acestor fenomene putea fi următoarea: zona este afectata de 2(doua)
suprafeţe de alunecare suprapuse, una poziţionată la cca. 1,5-2,5m (care a afectat
puternic locuinţa) şi respectiv a doua, localizată la cca. 7,0m adâncime, care a forfecat
îmbrăcămintea betonată a fântânii.
S-a vizionat apoi un areal situat în partea de nord a dealului Bucium unde există
locuinţe noi (vile) care prezintă în aval, un teren terasat, plantat cu livezi.În această zonă,
la o privire atentă s-a observat că la îmbinarea cotei “zero” a locuinţei cu suprastructura
(peretele de faţadă) gresia şi faianţă aplicate erau plesnite şi ciobite, iar peretele de faţadă
era slab depărtat (spre aval). Aceasta înseamnă că şi noile construcţii ridicate pe acest
deal sunt influenţate de existenţa în zona activă a construcţiilor, a unor pachete de argile
cu potenţial de alunecare.
Profilul litologic în dealul Bucium a fost executat în partea de nord a străzii
Biruinţa prezentând o poziţie aproximativ paralelă cu această stradă. În partea de sud-est
a profilului, aproximativ în dreptul forajului F1 există o plantaţie de pini, iar în aval, spre
sud, există un dren colector.
Poziţiile forajelor situate pe acest profil au fost ridicate cu GPS-ul (marca
Magellan) măsurătorile fiind prezentate în anexa nr.1. Profilul de la suprafaţa terenului a
fost ridicat cu lata şi bolobocul, fiind prezentat în secţiunea litologică, anexată.

41
 În dealul Bucium, (în zona forajului F1) a fost întâlnită o formaţiune acoperitoare
alcătuită dintr-o succesiune de argile cafenii, argile grase cafenii-gălbui, argile prăfoase
cafenii –gălbui şi nisipuri prăfoase (vezi fişa sintetică a forajului F1). O particularitate a
formaţiunii roca de baza, întâlnită în acest foraj este reprezentată de discontinuitatea de la
adâncimea de 14m reprezentată de o argila prăfoasă cu caracter neomogen, plastic
consistentă. Argila prăfoasă, prin proprietăţile sale fizico-mecanice (vezi fişa sintetică)
constituie o veritabilă suprafaţă potenţială de alunecare în cadrul argilei marnoase.
În lungul forajului nu a fost întâlnită apa subterană ci numai infiltraţii la nivelul
nisipurilor fine prăfoase. Din punct de vedere chimic, conform buletinului de analiză, apa
subterană prezintă agresivitate foarte slab carbonică faţă de betoane (conform STAS
3349), iar faţă de metale este puternic agresivă, vezi buletinul anexat.
Din punct de vedere al consistentei formaţiunilor acoperitoare, în forajul F2 s-a
întâlnit (până la adâncimea de 8,4m) argile, preponderent plastic consistate. Aceste valori
de datorează în exclusivitate infiltraţiilor şi pungilor de apa întâlnite. Pe de alta parte
existenta diseminaţiilor calcaroase, concreţiunilor calcaroase şi păpuşilor de calcar
degradate pot explica menţinerea consistenţei la nivelul plastic consistent spre plastic
vârtos.
Intre adâncimile 10,70-13,50m în profilul forajului apare roca de bază
reprezentată litologic prin argila marnoasă cenuşie.
Menţinerea echilibrului versantului pe acest profil (în aceast areal al dealului
Bucium) este realizat cu lucrări de consolidare. Astfel, în aval de profilul geologic
executat, este realizat în drenaj.
Alunecările de teren apărute pe raza Municipiului Iaşi de-a lungul timpului au
viteze de deplasare relativ mici, fapt ce permite evacuarea persoanelor ce locuiesc în zona
afectată de fenomen (Fig. 40).

Fig. 40. Zonele critice la instabilitate a versanţilor pe arealul Municipiului Iaşi

Pagubele fizice care se pot înregistra se pot vizualiza pe harta digitală realizată în
cadrul acestui studiu, iar valoarea acestora este direct proporţională cu amploarea

42
fenomenului şi gradul de dezvoltare urbanistică a arealului de apariţie a fenomenului de
alunecare.
În zonele amintite valorile coeficientului de risc la alunecări de teren sunt
cuprinse între 0,5 şi 0,65. Aceste valori arată faptul că în Municipiul Iaşi există un risc
mare de producere a alunecărilor de teren, cu pagube materiale ridicate (Tabelul 5).

Tabelul 5. Lista cu pagubele produse de alunecări de teren în Municiăiul Iaşi. *preluată din informaţii
locale

Nr crt Areale alunecare Pagube Descriere alunecare

11 Versant Ţicău, aval Suprafaţa afectată 8ha, avariere Alunecări semnalate din
pârâul Cacaina locuinţe pe str. 1 Mai, str. Sărăriei - perioada 1930-1932, cu
5 case prăbuşite şi 99 afectate în evoluţie ciclică, influenţată de
proporţie de 15-90, distrugere 223 regimul precipitaţiilor.
anexe gospodăreşti

22 Versant Bucium Clădiri de locuinţe avariate pe str.

Fundătura Păun, Trecătoarea Păun,
Fundacul Păun, degradări minore
cartier rezidenţial nou în zona de
nord a Dealului Bucium.

33 Versant Copou Vest Degradări construcţii la anexe

Grădina Botanică.

44 Versant Copou Est Avarieri locuinţe pe str. Sărăriei,

Simion Barnuţiu, Poligon, Ştefan
cel Mare şi Sfânt, lucrări de
consolidare degradate.

55 Versant Dumbrava Avarieri str. Podgoriilor, imobile

Roşie din str. George Coşbuc, str.
Dumbrava Roşie, degradare sisteme
de drenaj şi rigole.

66 Versant Galata Avarieri locuinţe pe str. Urcuşului

şi str. Nicolina, afectare reţele
tehnico-edilitare, monumente
istorice (mânăstirea Galata),
afectare structura rutieră (str.
Vlădeni).

77 Avarieri locuinţe pe str. Urcuşului

şi str. Nicolina, afectare reţele
tehnico-edilitare, monumente
istorice (mânăstirea Galata),
afectare structura rutieră (str.
Vladeni).

43
 88 Cartierul de vile Patru cladiri "au prins picioare" şi
Amfiteatru, din s-au deplasat după ce pământul de
zona Păcurari sub acestea a alunecat.
(lângă Cimitirul
Evreiesc),

În concluzie, Municipiul Iaşi a fost afectat în mod constant de alunecări de teren.

Cel mai bun exemplu ar fi zona „Râpa Galbenă” care a avut probleme de stabilitate încă
de la demararea lucrărilor de amenajare, în anul 1897. Anterior, această zonă era
cunoscută ca fiind afectată de alunecări de teren, cu numeroase izvoare.
În ultimii ani, oraşul Iaşi s-a extins mai ales în zonele dealurilor Copou şi Bucium.
Numărul mare de alunecări de teren din aceste zone şi starea precară a lucrărilor de
consolidare au determinat autorităţile locale să înfiinţeze Comisia de Versanţi şi Biroul de
Versanţi şi Monumente.
Biroul de Versanţi şi Monumente are în administrare:
Ranforţi (362 buc)
Chesoane (219 buc)
Cămine de vizitare (524)
Cap de dren (362 buc)
Zid de sprijin (1.750 ml)
Rigolă pereată (12.040 ml)
Rigole pământ (25.430 ml)

3.2. Scenariul local 2: Comarnic (jud. Prahova)

Caracterizarea amplasamentului

Caracteristici morfologice, geologice şi hidrogeologice

Din punct de vedere geomorfologic, zona de referinţă afectată de alunecări de

teren face parte din unitatea Subcarpaţii de la Curbură (aproape de limita cu Carpaţii de la
Curbură la N şi NE şi Carpaţii Meridionali la W şi NW), subunitatea Depresiunea
Câmpina, pe malul drept şi stang al râului Prahova. Profilul morfologic transversal al Văii
Prahovei în dreptul oraşului Comarnic este caracterizat printr-o vale cu lăţimea de circa
300-500m cu o albie minoră îngustă şi o albie majoră cu lăţimea maximă de 150m, cu un
nivel de terasă inferioară discontinuu a cărei lăţime variază între 50-300m şi un nivel de
terasă superioară mult ridicat faţă de primul. Versanţii pe care s-a dezvoltat localitatea au
pante destul de accentuate 15 - 24°, fiind chiar abrupte în unele puncte datorită
fenomenelor de eroziune a apelor de suprafaţă.
Din punct de vedere hidrologic, zona este tributară raului Prahova (cursul
mediu), iar versanţii prezintă o serie de văi torenţiale ce adună apele meteorice şi le
descarcă în râu. Afluenţii Prahovei pe partea dreaptă în zona oraşului Comarnic sunt

44
Valea Mesteacănului, pe partea stângă: Valea Conciului, Valea Floreiului, Valea
Cernichii, Valea Bătrâioarei. Afluenţii au un caracter puternic torenţial şi efect de
eroziune pe verticală şi orizontală.
Din punct de vedere hidrogeologic, zona este situată într-o regiune cu roci
impermeabile, lipsite de strate acvifere în adâncime – marnocalcare (K1).
Conform zonării topoclimatice, zona de referinţă se încadrează într-un sector
de clima continentală cu nuanţe de excesivitate, într-o zonă de versanţi adăpostiţi ce
aparţine etajului climatic de deal şi podiş, subetajul dealurilor şi podişurilor înalte (500 -
800m), topoclimat complex de deal şi podiş (Subcarpaţii de la Curbură), cu efecte ale
topoclimatelor elementare de vale şi luncă, de culmi deluroase şi de depresiune, cu
canalizări şi scurgeri ale maselor de aer pe directia Nord – Sud şi influenţa fenomenului
de Föhn pe direcţia Nord – Sud.
Topoclimatul complex specific arealului se caracterizează prin următoarele
elemente specifice: temperatura medie anuală 8 - 10°C, temperatura medie în ianuarie
(februarie) 2 -3 °C, în iulie (august) 18 ... 20°C, amplitudinea medie anuală 21 ... 22°C,
120 ... 140 zile cu îngheţ, 10 ... 20 zile tropicale, 160 ... 180 zile durata intervalului fără
îngheţ, precipitatii medii anuale 600 ... 800mm, 75 ... 100 zile cu strat de zăpadă,
umiditatea relativă în iulie 64 ... 72 %, 40 ... 60 zile senine.
Din punct de vedere seismic, arealul de referinţă este încadrată în zona de
macroseismicitate I = 81 pe scara MSK (unde indicele 1 corespunde unei perioade medii
de revenire de 50 ani, minimum), conform SR 11100/1-93. După normativul P100-
1/2013, arealul se caracterizează prin acceleraţia orizontală a terenului pentru proiectare
(valoarea de vârf PGA): ag = 0, 35g pentru un interval mediu de recurenţă IMR = 225 ani
şi perioada de control (colţ) la spectrul de răspuns: Tc = 1,0 s. Datele istorice înregistrate
cuprind intensităţile maxime observate în arealul Comarnic datorate celor mai puternice
cutremure intermediare vrâncene care s-au produs în ultimii 200 de ani (Fig. 41).

45
 Fig. 41. Intensitati maxime observate datorate cutremurelor puternice intermediare din sursa Vrancea
înregistrate în zona Comarnic

Din punct de vedere geologic, zona de referinţă se încadrează în Unitatea de

Bobu, componentă a flişului Carpatic (Dacidele externe). Roca de bază este formată din
depozite flişoide marnoase-grezoase de vârsta Aptian superior, alcătuite dintr-o alternanţă
de marne cenuşii - negricioase pe alocuri siltice -micacee şi gresii fine. Frecvent acestea
au aspect brecios, amestecat, sugerând că formaţiunea respectivă este puternic
tectonizată. Sunt frecvente intercalaţiile mai cimentate sub formă stratiformă sau
lenticulară, alcătuite din gresii cenuşii - gălbui bogate în material vegetal carbonificat şi
marnocalcare cenuşii albicioase sau sideritice. Chiar dacă toate aceste depozite sunt
intens brecifiate şi deformate, în câteva locuri s-au putut face măsurători ale înclinării
stratelor care au evidenţiat că acestea se înclină cu valori cuprinse între 45 - 550 (cu
multe variaţii datorate tectonizării intense), lucru care favorizează producerea alunecării
deluviului la contactul cu ele şi chiar a unor porţiuni din roca de bază în lungul planelor
de stratificaţie.
Peste aceste depozite cretacice care constituie “roca de bază” se dispun
depozitele terasei suspendate pleistocene (legate de glaciaţiunea Riss). Acestea sunt
reprezentate prin pietrişuri cu matrice nisipoasă şi conţin elemente rotunjite, centimetrice
până la decimetrice, alcătuite preponderent din marnocalcare neocomiene de tipul
„tratelor de Sinaia”. Aceste pietrişuri au grosimi de până la 3 m, fiind acoperite la rândul
lor de depozitele deluviale holocene groase până la 4 – 5m, reprezentate prin argile uşor
nisipoase gălbui - cafenii cu frecvente concreţiuni carbonatice şi nivele mai compacte de
argile plastice roşcate. Ele sunt acoperite de o pătură de pământ vegetal cu grosimi

46
decimetrice. In baza pietrişurilor, la contactul cu roca marnoasă cretacică, se observă
mici izvoare freatice cu rol în declanşarea alunecării de teren, alunecare favorizată şi de
înclinările stratelor.

Zone afectate de alunecări de teren

Zona I: Cartier Ghioseşti, punctul “Burghezu-Făcăleţ - Taleanu”
Precipitaţiile abundente din ultima perioadă au determinat reactivarea unei
alunecări de teren. Alunecarea de teren reactivată a afectat trei locuinţe şi drumul
comunal pe o lungime de aproximativ 60 ml.

Zona II: Cartierul Vatra Sat - Strada Gârlici, punctul „La Rosa Ion Maria”
Precipitaţiile abundente din ultima perioadă au dus la reactivarea unei alunecări
de teren mai veche, declanşată în ianuarie 2010, ce ajunge până în strada Valea Cândei.
Fenomenul s-a extins pe o suprafaţă de aproximativ 2-2,5ha. Alunecarea de teren
reactivată şi-a extins frontul la aprox. 150 ml şi lungimea de aproximativ 400 ml. Valul
de pământ dislocat (cca. 25 000mc) s-a acumulat la baza versantului, pe str. Valea
Cândei, în punctul „Badea Ciusa”, având o înălţime de 5m. Alunecarea a provocat
devierea cursului pârâului Vâlcel. Au fost afectate 8 locuinţe, dintre care 3 au fost
inundate. Tot în cartierul Vatra Sat este şi zona „Aneta” unde, pe o lungime de 30 ml.,
alunecările de teren au afectat Drumul Judeţean Comarnic – Secăria. Alunecări de teren
au afectat cartierul Poiana –arealul „Munteni”, pe o suprafata de 0,98ha şi zona
„Bălăceni”, în cartierul Podu Vârtos - Bălănică, pe o lungime de aproximativ 100 ml.

Zona III: Cartier Poiana, arealul Bălăceni şi arealul Poiana Ciurii

A fost reactivată o alunecare mai veche de teren şi a fost iniţiată o nouă
alunecare în punctul Terecoasa Maria. Au fost distruse câteva anexe gospodăreşti şi au
fost afectate locuinţele din perimetru.

Alunecarea din punctul Aneta (Str. Secăriei)

Pe drumul judeţean Comarnic – Secăria (DJ 101S, km 1+300) s-a produs o tasare
de 30-40cm, care a condus la întreruperea circulaţiei şi avarierea unor locuinţe. Au fost
stabilite soluţii de consolidare şi de dirijare a apelor din torenţi şi viituri, respectiv doar în
pante. La începutul anului 2006 s-a produs reactivarea fenomenului de instabilitate mai
vechi, ca urmare a unei perioade extrem de ploioase. Cauza principală a fost legată numai
de circulaţia nefavorabilă a apelor pluviale care s-au infiltrat prin umplutură şi au creat
trasee preferenţiale prin umplutura terasamentului, formându-se o linie de desprindere.
Ca o privire de ansamblu, s-a constatat că toată zona aferentă consolidării (zona
activă la curba drumului) necesita degajarea umpluturilor (resturi menajere, resturi de la
construcţii demolate), depozitele neorganizate începând de la partea carosabilă, până la
baza ranforţilor, motiv pentru care atât paramentul zidului de sprijin amplasat deasupra
grinzilor de solidarizare a coloanelor, cât şi coloanele propriu-zise nu au putut fi
inspectate pe toată lungimea lor, cu menţiunea că această încărcare în zona activă a
versantului este complet neindicată, contribuind la reactivarea alunecării. Sistemul de
drenaj era deficitar din punct de vedere al capacităţii de colectare a apelor din precipitaţii,

47
se poate afirma chiar inexistenţa sistemului de drenaj pe versant şi a sistemului de apărare
de mal contra eroziunii malurilor pârâului din aval.
Perimetrul în care s-a produs alunecarea de teren Aneta face parte din zona
Flişului Carpatic, mai precis Unitatea de Bobu (componenta a Dacidelor externe). In
arealul alunecării de teren ce afectează drumul judetean DJ 101S Comarnic – Secăria –
Valea Doftanei, aflorează formaţiuni flişoide marnoase de vârsta Aptian superior (Fig.
42) reprezentate prin depozite predominant marnoase-siltice cu deformari puternice, pe
alocuri cu aspect brecios, ce conţin lentile şi strate deformate de gresii calcaroase, gresii
micacee şi lentile de calcare marnoase şi marne sideritice, adesea cu dispunere haotică.
Grosimea acestei formaţiuni se apropie de 200m. La S-E de alunecare, acestea vin în
contact tectonic de-a lungul unei fracturi orientate NE-SV (care urmăreşte aproximativ
traseul văii din faţa alunecării) cu depozite marnoase cenuşii albicioase şi roşietice de
vârstă Cretacic superior (Senonian) de tipul “marnelor de Gura Beliei”. Acestea din urma
fac parte din învelişul post-tectonic al pânzelor Dacidelor externe. In general, toată
lacalitatea Comarnic este puternic afectată de numeroase fracturi orientate NV-SE şi
respectiv NE-SV ce conduc la o compartimentare accentuată a arealului în numeroase
blocuri tectonice coborâte sau ridicate, în care formaţiuni geologice predominant flişoide
marnoase - grezoase de diferite vârste vin in contact tectonic.

Fig. 42. Alunecarea din punctul Aneta (Str. Secariei)

In zona învestigată, peste formaţiunea marnoasă flişoidă de vârstă Apţian

superior (considerată în cazul alunecării Aneta ca fiind roca de bază), se dispun pietrişuri
cuaternare (Pleistocen mediu) cu grosime variabilă cuprinsă între 0m (acolo unde au fost
îndepărtate prin eroziune sau odata cu construcţia drumului) şi 4m. Aceste pietrişuri
reprezintă depozitele terasei suspendate (65 - 70m) legate de perioada glaciara Riss.
Frecvent, în baza acestor pietrişuri, la contactul cu depozitele marnoase flişoide apţiene
se formează izvoare freatice cu rol în declanşarea alunecării formaţiunilor cuaternare
peste roca de bază. Peste aceste pietrişuri (acolo unde există), sau direct peste depozitele
flişoide marnoase – grezoase apţiene, se dispun argile fine prăfoase sau uşor nisipoase,
slab consolidate, cu grosimi de până la 2m. Acestea reprezintă depozite deluviale
holocene, deasupra cărora se găseşte un strat de pământ vegetal cu grosimi decimetrice.
Din observaţiile geologice obţinute prin cartările de teren efectuate în
perimetrul alunecării “Aneta” (care afectează în partea sa superioară drumul judetean DJ
101S Comarnic – Secăria – Valea Doftanei), reiese ca aceasta s-a produs la contactul

48
dintre depozitele cuaternare reprezentate prin pietrişurile terasei suspendate şi depozitele
deluviale cu roca de bază reprezentată prin formaţiunea flişoidă marnoasă - grezoasă de
vârsta Apţian superior. Această alunecare a fost favorizată de prezenţa izvoarelor freatice
care se formează la baza pietrişurilor şi depozitelor deluviale. De asemenea, în timpul
alunecării, porţiuni din formaţiunea flişoidă marnoasă - grezoasă au fost antrenate
gravitaţional şi deformate. Totodată, pe baza observaţiilor de teren se pare că ultima
alunecare a reluat şi alunecări mai vechi care s-au produs în acelaş perimetru. Chiar dacă
a fost dificil de măsurat direcţia şi înclinarea stratelor în perimetrul alunecării, totuşi prin
analogie cu areale imediat învecinate, se pare că acestea au înclinări de aproximativ 45 –
50 grade spre S (cu multe variaţii datorate tectonizării intense), lucru care favorizează
producerea alunecării deluviului la contactul cu ele şi chiar a unor porţiuni din roca de
bază de-a lungul planelor de stratificaţie. S-a executat un foraj până la adâncimea de
20 m, în curba drumului, de unde s-a desprins alunecarea. Acesta a interceptat în primii
1,2 m un strat de pietriş şi balast folosit ca rambleu la drum, după care, până la adâncimea
de aproximativ 6,5m a traversat un pachet de marne argiloase siltice cenuşii sfărâmate şi
alterate. La adâncimea de 6,5 – 20m forajul străbate depozite marnoase-argiloase siltice,
cenuşii, cu aspect brecioas pe alocuri şi cu elemente de gresii mai dure, siltite şi
concreţiuni sideritice. Toate acestea au un aspect tectonizat, amestecat. Până în jurul
adâncimii de 12m acest pachet prezintă o umiditate mai ridicată, sub aceast adâncime
fiind mai uscate. Vârsta acestor depozite este apreciată ca fiind Aptian superior. Pe baza
cartării din teren şi a informaţiilor din lucrările de investigare (foraj şi măsurători
geofizice) s-a intocmit o secţiune transversală reprezentativă prin platforma drumului şi
lucrările de consolidare existente.
Ca soluţii de ordin general pentru consolidarea locală a arealului s-a propus
drenarea apelor de suprafaţă prin dirijarea apelor prin rigole, canale deschise şi protecţia
acestora pentru dirijarea regulată a apei, care să împiedice şiroirea haotică şi crearea unei
reţele de drenaj prin drenuri de suprafaţă sau de adâncime (drenuri forate) funcţie de
necesităţi, lucrări de curăţire a versantului. Dimensionarea reţelei de drenaj eficace
impune un studiu al condiţiilor de curgere a apei prin masiv, curgere generată în principal
de caracteristicile acesteia.

Alunecarea din Str. Gârlici (zona La Rosa Ion Maria)

Din punct de vedere geologic, zona Gârlici unde s-a produs alunecarea de teren
investigată, se încadrează în Unitatea de Bobu, componentă a flişului Carpatic (Dacidele
externe) (Fig. 43, 44, 45). Roca de bază este formată din depozite flişoide marnoase-
grezoase de varsta Aptian superior, alcatuite dintr-o alternanta de marne cenusii -
negricioase pe alocuri siltice -micacee şi gresii fine. Frecvent acestea au aspect brecios,
amestecat, sugerând că formaţiunea respectivă este puternic tectonizată. Sunt frecvente
intercalaţiile mai cimentate sub forma stratiformă sau lenticulară, alcătuite din gresii
cenuşii - gălbui bogate în material vegetal carbonificat şi marnocalcare cenuşii albicioase
sau sideritice. Chiar dacă toate aceste depozite sunt intens brecifiate şi deformate, în
câteva locuri s-au putut face măsurători ale înclinării stratelor care au evidenţiat că
acestea înclină cu valori cuprinse între 50 şi 55 grade spre SSV. Imediat mai la sud,
aceste depozite flişoide apţiene vin în contact tectonic, de-a lugul unei fracturi orientate
VNV – ESE, cu depozite predominant pelitice de vârsta Eocen inferior (facies de Şotrile)

49
care fac parte din cuvertura post - tectonică a unităţilor cu tectogeneza cretacic
superioară.
Formaţiunea flişoida tectonizată de vârsta Apţian superior din zona Gârlici este
acoperită de depozitele terasei suspendate pleistocene, reprezentate prin pietrişuri ce pot
atinge până la 2 - 3m grosime şi depozite deluviale holocene alcătuite din argile nsipoase
gălbui (cu concreţiuni carbonatice) şi nivele mai roşcate de argile compacte plastice. In
baza pietrişurilor, la contactul cu roca de bază marnoasă, se observă adesea izvoare
freatice care au contribuit la declanşarea alunecării de teren. De asemenea, producerea
alunecării a fost favorizată şi de înclinarea suprafeţelor de stratificaţie ale rocii de bază
care este aproximativ conform cu panta versantului. Forajele executate în zona alunecării
au trecut printr-o zonă de umplutură de la drum (0,5–1m), depozite deluviale alcătuite din
argile gălbui uşor nisipoase (până la 2m grosime) şi au intrat în depozite flişoide de vârsta
Apţian superior reprezentate prin marne siltice cenuşii cu frecvente elemente mai
cimentate de gresii şi marnocalcare sideritice.

Fig. 43. Zona axiala a alunecării Gârlici

Fig. 44. Zona alunecării Gârlici - afectare drum comunal

50
 Fig. 45. Zona de desprindere a alunecării Gârlici - contactul dintre pietrişurile de terasă şi roca de bază
(marne şi silturi brecifiate)

Alunecarea din Str. Ghioseşti (zona Burghezu - Făcăleţ – Taleanu)

Arealul în care s-a produs alunecarea de teren Făcăleţu (Ghioseşti), este situată
în versantul drept al văii Prahova (Fig. 46, 47). Din punct de vedere geologic ea aparţine
digitaţiei de Comarnic, unitate geotectonică componentă a flişului intern (Dacide
externe). In perimetrul alunecării aflorează formaţiuni de vârsta Apţian reprezentate prin
depozite flişoide marnoase cu siderite, încadrate la aşa numitele “Strate de Podu Vârtos”.
Aceste depozite sunt alcătuite din alternanţe de marne cenuşii - negricioase, pe alocuri
siltice, cu intercalatii de gresii fine micacee si frecvente intercalatii stratiforme si
lentiliforme de marnocalcare sideritice. Grosimea acestei formatiuni depăşeşte 500 -
600m. Spre NV, chiar de-a lungul văii unde s-a produs alunecarea principală, există două
falii foarte apropiate una de cealaltă, de-a lungul cărora, depozitele apţiene (Stratele de
Podu Vârtos) vin în contact tectonic cu depozite marnoase cenuşii şi roşietice de vârstă
Senonian (Marnele de Gura Beliei) şi cu depozite pelitice roşietice şi verzui de vârstă
Vraconian superior - Turonian (Strate de Dumbrăvioara).
In cazul alunecării de teren care afectează drumul comunal şi gospodăriile
apropiate de la punctul Făcăleţu, aflorează doar formaţiunile flişoide de vârstă Apţian,
reprezentate prin marne siltice cenuşii - negricioase, cu intercalaţii de marnocalcare
sideritice şi blocuri de gresii mai cimentate. Peste aceste depozite cretacice care constituie
“roca de bază”, se dispun depozitele terasei suspendate pleistocene (legate de glaciaţiunea
Riss). Acestea sunt reprezentate prin pietrişuri cu matrice nisipoasă şi conţin elemente
rotunjite, centimetrice până la decimetrice, alcătuite preponderent din marnocalcare
neocomiene de tipul “Stratelor de Sinaia”. Aceste pietrişuri au grosimi de până la 3 m,
fiind acoperite la rândul lor de depozitele deluviale holocene groase până la 4–5 m,
reprezentate prin argile uşor nisipoase gălbui-cafenii cu frecvente concreţiuni carbonatice
şi nivele mai compacte de argile plastice roşcate. Ele sunt acoperite de o pătura de
pamânt vegetal cu grosimi decimetrice. In baza pietrişurilor, la contactul cu roca
marnoasă cretacică, se observă mici izvoare freatice cu rol în declanşarea alunecării de
teren, alunecare favorizată şi de înclinările stratelor de aproximativ 30–35 grade
conforme cu panta versantului. Din observaţiile de teren a rezultat că o importantă cauză
a declanşării alunecării din punctul respectiv este alunecarea produsă de-a lungul văii
principale care are zona de desprindere la aproximativ 150 m vest şi care a tăiat şi baza
versantului de la punctul Făcăleţu, favorizând astfel desprinderea depozitelor cuaternare
(pietrişurile terasei şi cele deluviale) de pe roca de bază (reprezentată prin formaţiunea
flişoidă apţiana) în zona analizată. Forajul executat în punctul Făcăleţu a traversat în

51
primii 6m depozite deluviale reprezentate prin argile uşor nisipoase gălbui cu concreţiuni
carbonatice şi un nivel în care argila este mai compactă şi mai plastică. In intervalul
6–8 m a interceptat pietrişuri cu elemente de marnocalcare reprezentând depozitele
terasei suspendate, iar în intervalul 8–20m forajul a mers prin depozite flişoide marnoase,
siltice cu siderite încadrate la Stratele de Podu Vârtos (Apţian).

Fig. 46. Alunecarea din punctul Făcăleţu (Ghioseşti) - afectare drum comunal şi gospodărie

Fig. 47. Zona alunecarii Făcăleţu - afectarea drumului comunal la partea superioară

52
Anexa. ALUNECĂRI DE TEREN ÎN ZONA COMARNIC, JUDEŢUL PRAHOVA

53
54
 În concluzie, zona de referinţă se încadrează, conform hărţii de hazard relative
în clasa de susceptibilitate ridicat - foarte ridicat. Complexitatea condiţiilor geologice şi
structurale asociate proceselor de alunecări de teren, de istoricul datelor existente,
frecvenţa şi intensitatea fenomenului au condus la selectarea perimetrului Comarnic în
scenariul de risc cu relevanţă la nivel naţional.
Arealul de referinţă este localizat în perimetrul turistic al Văii Prahova care
face legătura între centre urbane şi industriale importante, traversată de DN1 şi drumuri
judeţene. Degradarea sau distrugerea drumurilor judeţene şi naţionale în urma producerii
alunecărilor de teren poate avea impact economic, cu pierderi materiale asociate
avarierilor gospodăriilor şi locuinţelor, impact social prin izolarea populaţiei şi lipsa
accesului la serviciile de bază, cu imposibilitate de intervenţie a autoritatilor. Din datele
istorice, se consideră semnificativă şi activitatea seismică înregistrată la cutremure
vrâncene intermediare.
Alunecările de teren manifestate în arealul Comarnic pot afecta toate cartierele
oraşului, cu impact asupra populaţiei (număr de oameni afectaţi mai mare de 50
persoane) (Tabelul 6). Conform metodologiei de evaluare unitară a riscurilor, scenariul de
risc cu relevanţă la nivel naţional s-a selectat în principal ţinând seama de probabilitatea
de apariţie de 100 de ani (categoria 3 medie pe scara probabilităţii definite în
metodologie) şi impactul asupra populaţiei.

55
Tabelul 6. Lista cu pagubele produse de alunecări de teren în oraşul Comarnic, Judeţul Prahova. *preluată
din informaţii locale

Nr Zona alunecare Pagube Descriere alunecare Observatii

Cr
t
1 Valea Saarului - 3 familii şi accesul către
zona La Vasilica Boncu şi proprietăţile din
Chelmea, Casa Pădurii,
Podul Ceauşului, Podul
Lupului, Faţa Rea etc.
blocându-se practic.
2 cartierul Ghioşeşti – afectare drum comunal pe Alunecarea de teren
porţiunea o porţiune de 50 ml, reactivată a afectat trei
„Burghezu–Făcăleţ”, blocare acces 12 locuinţe locuinţe şi drumul comunal
„Tăleanu” pe o lungime de aproximativ
60 ml.
3 În cartierul Vatra Sat afectare drum comunal pe Precipitaţiile abundente din
– strada Gârlici, 10ml şi restricţionare ultima perioadă au dus la
punctul „La Roşca – acces, 1.800mp de teren, 8 reactivarea unei alunecări de
Ion Maria” unde este locuinţe teren mai veche, declanşată
o alunecare profundă în ianuarie 2010.
de teren, pe o Alunecarea de teren
suprafaţă de reactivată şi-a extins frontul
2,50hectare, ce la aprox. 150ml şi lungimea
ajunge până în strada de aproximativ 400ml.
Valea Cândei Volumul de pamânt dislocat
(cca.25000mc) s-a acumulat
la baza versantului, pe str.
Valea Cândei, în punctul
„Badea Ciuşa”, având o
înălţime de 5m. Alunecarea
a provocat devierea cursului
pârăului Vâlcel.
4 Strada Secăriei în afectare DJ 101A (rupturi, In urma ploilor abundente de Pentru
punctul Aneta denivelări) 30 ml, izolare la finele anului 2009, a fost alunecarea din
200–250 familii reactivată o zona „Aneta”
alunecare de teren mai s-au alocat
veche. Infrastructura fonduri de la
drumului DJ101A a fost Consiliul
afectată pe o lungime de Judeţean
aprox. 60ml. Prahova în
A fost semnalată apariţia două etape, iar
unor surpări, fisuri şi în momentul de
crăpături în faţă a început
terasamentul drumului care să se taseze
au afectat circulaţia spre covorul asfaltic
comuna Secăria. cu 15 cm.
5 În cartierul Poiana izolare 5 familii Reactivare alunecare mai Pentru
Munteni”,– surpare veche de teren a fost iniţiată alunecarea de
de teren de 0,98 o nouă alunecare în punctul teren din
hectare care pleacă Terecoasa Maria. Au fost cartierul Podu
din zona „Bălăceni” distruse câteva anexe Vârtos şi
gospodăreşti şi au fost pentru cea de
afectate locuinţele din zonă. la „Munteni” –

56
 cartierul
Poiana, în
urma unor
proiecte de
consolidare, se
vor aloca sume
de la bugetul
local.
6 alunecarea de teren
din cartierul Podu
Vârtos-Bălănică, cu
o lungime de
aproximativ 100 ml
7 cartier Ghioseşti, afectare drum comunal pe
punctul Cofaru- o lungime de 50ml, 7
Piciorea locuinţe
8 cartier Ghioseşti, 3 locuinţe
punctul Cojocaru-
Toma
9 cartier Ghioseşti, 5 locuinţe
punctul Comănoiu
10 cartier Podul Vârtos- 140 familii afectate
Dudu

57
 Bibliografie
Dobrescu C.F., Călăraşu E.A, Stoica M, Moldoveanu Tr., Tamaş Fl. L. (2013), Experimental
testing for the analysis of a landslide phenomenon produced in a hillside area from
Romania, Advanced Materials Research, Vol. 969, pp.161- 168, ISI (ISTP, CPCI, Web of
Science).
Dobrescu C.F., Călăraşu E., Stoica M. (2011), Landslides analysis using geological, geotechnical
and geophysical data from experimental measurements in Prahova county, Revista
Urbanism. Arhitectură. Construcţii vol. 2, nr. 4/2011, pp. 55-62, Index Copernicus Master
Journal List.
EEA Report (2006), Urban sprawl in Europe. The ignored challenge. No. 10/2006, Luxembourg,
Office for Official Publications of the European Communities, p. 60.
Grigorescu Ines, Mitrică Bianca, Mocanu Irena, Nicoleta Ticana (2012), Urban sprawl and
residential development in the Romanian Metropolitan Areas, Romanian Journal of
Geography, vol. 56 (1), p. 43–59, Editura Academiei Române, Bucureşti, ISSN 1220 – 5311.
Grigorescu Ines, Mitrică Bianca, Mocanu Irena (2015), Assessing urban sprawl-related housing
dynamics in the Romanian Metropolitan Areas, Studia Obszarów Wiejskich/Rural Studies,
volume 38, pp. 145–164, http://dx.doi.org/10.7163/SOW.38.9
Ion M., Vasile V., Dobrescu C.F. (2011), Materiale geosintetice utilizate pentru consolidarea
masivelor de pamânt afectate de fenomene de instabilitate, Revista Urbanism. Arhitectura.
Construcţii, vol. 2, nr. 4/2011, pp. 77-82, Index Copernicus Master Journal List.
PRIMARIA MUNUCIPIULUI IAŞI (2007) – “Actualizarea planului urbanistic general al
Municipiului Iaşi şi detalierea acestuia prin planuri urbanistice zonale”.
Rotaru A., Răileanu P. (2009) – „Alunecarea de teren de la Pârcovaci, Judetul Iaşi”
Răileanu P., Muşat T.V., Tibichi, E. (2001) – “Alunecări de teren studiu şi combatere, Iaşi”
Răileanu P., Muşat T.V., Crupa I. – “Unele aspecte privind terenul de fundare în municipiul Iaşi”
SC CET Iaşi SA, Serviciul de prevenire, protective si urgenţă (2011) – “Plan de apărare în cazul
producerii unei situaţii de urgenţă specific provocate de cutremure şi/sau alunecări de
teren”
SC TRANSPROIECT 2001 SA (2011) – „Servicii de elaborare hărţi de risc la alunecări de
teren pentru 25 unităţi administrative din Judetul Iaşi”
Suditu B., Ginavar Anca, Muică Ana, Iordăchescu Crenguţa, Vârdol Amalia, Ghinea B. (2010),
Urban sprawl characteristics and typologies in Romania, Journal of Studies and Research in
Human Geography, vol. 4, issue 2, 79-87.
TEMPO online, (2012) (https://statistici.insse.ro/shop/)
http://www.zmi.ro/en/iasi_metropolitan_area.html
*** Elaborare studiu de fezabilitate şi documentaţie tehnică pentru consolidare oraş Comarnic,
jud. Prahova, zona La Rosa Ion Maria, ctr. 5355/2010
*** Elaborare studiu de fezabilitate si documentatie tehnica pentru consolidare oras Comarnic,
jud. Prahova, zona Aneta, str. Secăriei, ctr. 5269/2010
*** Elaborare studiu de fezabilitate şi documentaţie tehnică pentru consolidare oraş Comarnic,
jud. Prahova, zona Burghezu-Făcăleţ-Taleanu, str. Ghioseşti, ctr. 5494/2010
*** Program Nucleu CONSUS (2012), PN 09 14 04 06, Produse polimerice performante utilizate
pentru mărirea durabilităţii şi rezistenţei infrastructurii construcţiilor la impactul
fenomenelor de instabilitate

58
EVALUAREA RISCULUI DE
DEPLASĂRI ÎN MASĂ

Raport de etapă:

6. Analiza de expunere şi harta de expunere

 CUPRINS

1. INTRODUCERE

2. ANALIZA ELEMENTELOR LA RISC (IGAR)

2.1. Populaţia
2.1.1. Numărul de locuitori
2.1.2. Densitatea populaţiei
2.2. Clădirile rezidenţiale
2.3. Infrastructura de transport
2.3.1. Drumurile
2.3.2. Căile ferate
2.4. Infrastructura tehnico-edilitară
2.4.1. Lungimea reţelei de alimentare cu apă potabilă
2.4.2. Lungimea reţelei de distribuţie a gazelor naturale
2.5. Categorii de utilizare a terenului
2.6. Arii protejate

3. HARTA DE EXPUNERE LA ALUNECĂRI DE TEREN PENTRU SCENARIILE

PRIORITARE (IGAR, UTCB, URBAN-INCERC)
3.1. Scenariul naţional 0,1 (IGAR)
3.1.1. Expunerea populaţiei
3.1.2. Expunerea clădirior rezidenţaile
3.1.3. Expunerea infrastructurii de transport
3.1.4. Expunerea categoriilor de utilizare a terenurilor
3.1.5. Expunerea ariilor protejate
3.2. Scenariul naţional 0,01 (IGAR)
3.2.1. Expunerea populaţiei
3.2.2. Expunerea clădirior rezidenţaile
3.2.3. Expunerea infrastructurii de transport
3.2.4. Expunerea categoriilor de utilizare a terenurilor
3.2.5. Expunerea ariilor protejate
3.3. Scenariul Iaşi (UTCB)
3.4. Scenariul Comarnic (URBAN-INCERC)

BIBLIOGRAFIE
 1. INTRODUCERE

Analiza de expunere este făcută în conformitate cu nivelul actual al cunoştinţelor (state-

of-the-art) existente în literatura şi practica naţională şi europeană, precum şi cu volumul şi
calitatea datelor existente (şi furnizate) în (de) bazele de date ale autorităţilor administraţiei
publice centrale. Totodată, metoda ce a stat la baza analizei a fost identificată pe baza expertizei
şi datelor existente în arhive ale unor instituţii precum IGAR, UTCB, URBAN-INCERC, ANM,
INFP.
Terminologia utilizată în această etapă a studiului este în acord cu legislaţia europeană,
literatura internaţională, modelele elaborate în alte ţări europene (sau de pe alte continente),
recomandările formulate de instituţii, comisii şi comitete specializate ale Comisiei/Uniunii
Europene (ex. Joint Research Center, EUR-OPA Major Hazards Agreement, COM 2010/673,
COM 2009/82, SEC 2010/1626, COM 232/2006), programe, proiecte internaţionale de cercetare,
comitete şi comisii internaţionale (ex. UN-ISDR, ISSMGE International Society of Soil
Mechanics and Geotechnical Engineering, ISRM International Society for Rock Mechanics,
IAEG International Association for Engineering Geology and the Environmnent, JTC-1 Joint
ISSMGE ISRM and IAEG Technical Committee on Landslides and Engineered Slopes, ICL
International Consortium on Landslides). În acest context, elementele la risc sunt reprezentate
de populaţie, clădiri, structuri inginereşti, activităţi economice, utilităţi ale serviciilor publice,
alte tipuri de infrastructuri şi valori de mediu aflate în ariile afectate de un hazard (JTC-1, 2008).
Expunerea se referă la populaţie şi bunurile acesteia, la caracteristicile arealelor construite, la
componentele de infrastructură prezente în arealele cu hazard, care sunt susceptibile la pierderi
(IPCC, 2007).

2. ANALIZA ELEMENTELOR EXPUSE RISCULUI

2.1. Populaţia
2.1.1. Numărul de locuitori
La Recensământul din 2011, populaţia României număra 20,1 mil. locuitori, faţă de cel din
2002 înregistrându-se o scădere de 1,55 mil. persoane. Scăderea populaţiei între cele două
recensăminte a fost mai accentuată în mediul rural, respectiv cu 9,6%, faţă de o reducere de 5%
înregistrată în mediul urban.
Structura pe medii de rezidenţă a populaţiei României indică o concentrare în mediul
urban (54%, în 320 de oraşe) şi o pondere de 46% a populaţiei din mediul rural (12957 de sate).
Principalii factori care au determinat scăderea continuă a populaţiei, între cele două
recensăminte, sunt sporul natural negativ (24,8 %) şi migraţia externă (75,2 %).
 Comparativ cu recensământul din 2002, în 2011, cele mai mari scăderi ale populaţiei s-au
înregistrat în judeţele Tulcea şi Neamţ. Scăderi semnificative de populaţie s-au înregistrat în
majoritatea judeţelor din Moldova, dar şi în Hunedoara, Mehedinţi şi Teleorman. Singurul judeţ
care a înregistrat o creştere a populaţiei, între cele două recensăminte, este Ilfovul, creştere
datorată migraţiei populaţiei dinspre Bucureşti spre localităţile limitrofe acestuia. După numărul
de locuitori, majoritatea localităţilor sunt cuprinse între 1 – 5 000 loc. (2491 localităţi) şi între
5000 – 10000 loc. (479 localităţi). Între 10000 – 50000 loc. se încadrează 170 de localităţi (dintre
care 145 de municipii şi oraşe şi 25 de comune), iar în categoria celor peste 50000 locuitori, 41
de oraşe (Fig. 1).

Fig. 1. Mărimea demografică a LAU2 (prelucrare după INS, Recensământul populaţiei, anul 2011)

La nivel de judeţ, cel mai mare număr de locuitori, exceptând Bucureştiul (1.883, 4 mii
loc.), se înregistrează în judeţele Iaşi (772,3 mii pers.), Prahova (762,9 mii pers.), Cluj (691,1 mii
pers.), Constanţa (684,0 mii pers.), Timiş (683,5 mii pers.) şi Dolj (660,5 mii pers.). La polul
opus se situează judeţele Giurgiu (281, 4 mii pers), Ialomiţa (274,1 mii pers), Mehedinţi (265,4
mii pers.), Sălaj (224,4 mii pers.), Tulcea (213,1 mii pers.) şi Covasna (210,2 mii pers.)

2.1.2. Densitatea populaţiei

Migrarea unei părţi a populaţiei de la sate spre oraşe, dar mai ales în sens invers, a dus la
modificări însemnate în evoluţia numerică a locuitorilor unor aşezări, în structura şi densitatea
populaţiei, în evoluţia sporului natural etc.
De-a lungul timpului, densitatea populaţiei a evoluat de la 53,8 loc./ km2 în anul 1912, la
66,8 loc./km2 în 1948, ajungând la 91 loc./km2 în 2002 şi la 84,4 loc./km2 la recensământul din
2011.
 Fig. 2. Densitatea populaţiei (prelucrare după INS, Recensământul populaţiei, anul 2011)

La ultimul recensământ (2011), printre judeţele cu cea mai mare densitate se numără cele
din regiunile de dealuri şi parţial de câmpie, cu un grad de urbanizare ridicat şi dezvoltate din
punct de vedere industrial sau aflate sub directa influenţă a Bucureştiului (Ilfov 230,1 loc./km2,
Prahova 156 loc./km2, Iaşi 132,1 loc./km2, Galaţi 113,6 loc./km2, Dâmboviţa 123,8 loc./km2
etc.). Cele mai mici densităţi de populaţie se înregistrează în judeţele Tulcea (23,7 loc./km 2) şi
Caraş-Severin (32,2 loc./km2). Densităţi moderate au judeţele Harghita, Covasna, Arad, Alba
(50–55 loc./km2) (Fig. 2).
În depopularea diferenţiată a satelor un rol hotărâtor 1-au avut, pe de o parte,
capacitatea de autoregenerare crescută a unora, care a estompat plecările masive
(Moldova, nord-estul Transilvaniei, cunoscute prin natalitate ridicată), iar pe de altă
parte, vitalitatea centrelor urbane (îndeosebi reşedinţele de judeţ), care, prin marile
unităţi industriale, au constituit puternice puncte de atracţie a forţei de muncă rurale.
Atunci când s-a suprapus atracţia intensă a populaţiei cu fondul biologic redus, mediul
rural a suferit o depopulare extrem de accentuată. Teritorial, se accentuează tot mai mult
concentrarea densităţilor mari în jurul oraşelor.

2.2. Construcţiile
Numărul total al clădirilor rezidenţiale din 2014 (exclusiv spaţii colective de locuit) este de
5312576 unităţi, numărul mediu de clădiri rezidenţiale/LAU2 fiind de 1670. În comuna Bătrâna
(jud. Hunedoara) se înregistrează cel mai mic număr de clădiri rezidenţiale (105 unităţi) iar în
Mun. Bucureşti sunt cele mai numeroase (131875 unităţi). Comparativ cu valoarea medie de
1670 clădiri rezidenţiale/LAU2, aproape 74% din numărul total al LAU2 înregistrează valori mai
mici. Se remarcă faptul că în arealele de câmpie, în cele deluroase şi de podiş, LAU2 cu un
număr de clădiri cuprins între 1670 şi 39999 unităţi sunt mai numeroase. În arealul carpatic se
individualizează culoarele de vale şi depresiunile intramontane în care LAU2 înregistrează un
număr de clădiri rezidenţiale mai ridicat decât în spaţiul montan propriu-zis. Oraşele se
evidenţiază prin concentrările cele mai importante de clădiri rezidenţiale. Alături de Bucureşti, în
această categorie se înscriu şi municipiile Constanţa (32002 unităţi), Craiova (30727 unităţi),
Timişoara (29045), Cluj-Napoca (26196 unităţi) etc. (Fig. 3).
 Fig. 3. Distribuţia clădirilor rezidenţiale (prelucrare după INS, TempOnline, 2014)

2.3. Infrastructura de transport

2.3.1. Drumurile
În conformitate cu baza de date pusă la dispoziţie de IGSU, lungimea totală a drumurilor
este de 238225 km, distribuită inegal la nivel de LAU2.

Fig. 4. Lungimea totală a drumurilor raportată la nivel de LAU2 (prelucrare după baza de date ESRI România, anul
2009)

În funcţie de lungimea drumurilor, cele mai multe dintre unităţile administrative locale
(85% din numărul total al LAU2) se încadrează în categoria de lungime mai mică de 100 km.
Localităţile care se află pe traseul drumurilor europene, cele situate de-a lungul culoarelor de
vale transversale precum şi cele din unele areale depresionare înregistrează lungimi mai mari ale
drumurilor (101 – 199 km şi 200 – 499 km, reprezentând 14,5% din numărul total al LAU2).
Municipiile reşedinţă de judeţ care sunt, în cele mai multe dintre cazuri, şi puncte de convergenţă
a reţelei de drumuri rutiere se remarcă prin cele mai mari lungimi ale drumurilor (Arad – 603
km, Timişoara – 590 km, Craiova – 560 km, Constanţa – 551, Cluj-Napoca – 549 km etc.) (Fig.
4).
Autostrăzile. În România, au fost realizaţi 779,1 km de autostrăzi, cele mai importante
coridoare fiind: A1 – Coridorul IV European: Bucureşti–Piteşti–Sibiu–Orăştie-Deva–Lugoj–
Timişoara–Arad Nădlac; A2 – Autostrada Soarelui: Bucureşti–Cernavodă–Medgidia–Constanţa
şi A3 Bucureşti–Ploieşti–Braşov–Târgu Mureş–Gilău–Borş.

Fig. 5. Lungimea autostrăzilor raportată la nivel de LAU2 (prelucrare după baza de date ESRI România, anul 2009)

Din totalul celor 3186 localităţi, 3065 nu deţin niciun kilometru de autostradă, ceea ce
reprezintă un procent de 96,2% din totalul localităţilor. Localităţile care beneficiază de autostrăzi
sunt grupate astfel: 98 LAU2 au o reţea cuprinsă între 0,4-10 km (3,1% din total), 21 LAU2 au o
reţea între 10,1 - 20 km (0,6%) şi două localităţi deţin lungimi de peste 20 km (Fig. 5).
Drumurile naţionale din România. Reţeaua drumurilor publice face parte din
patrimoniul naţional şi formează infrastructura rutieră pe care se desfăşoară majoritatea
transporturilor de pasageri şi de mărfuri. Având o distribuţie aproximativ uniformă pe teritoriul
României, reţeaua de drumuri naţionale însumează 15611,8 km.
În ceea ce priveşte localităţile care beneficiează de drumuri naţionale, situaţia se prezintă
astfel: 1515 LAU2 (47,6% din totalul localităţilor) nu au niciun kilometru; 1111 unităţi
administrative au o lungime cuprinsă între între 0,02 – 10 km ceea ce reprezintă 34,9%; 445
LAU2 au o lungime cuprinsă între 10,01 – 20 km, adică 14% din totalul localităţilor, iar în
categoria 20,01 – 30 km sunt 115 localităţi (3,6% din total). Lungimea maximă a drumurilor
naţionale se înregistrează în comunele Arefu (judeţul Argeş) – 63,5 km şi Voineasa (judeţul
Vâlcea) – 68,1 km (Fig. 6).
 Fig. 6. Lungimea drumurilor naţionale (prelucrare după baza de date ESRI România, anul 2009)

2.3.2. Căile ferate

Reţeaua de căi ferate din România. La nivelul ţării noastre, reţeaua de căi ferate acoperă o
lungime de 20717 km, fiind a şaptea reţea ca mărime la nivelul Uniunii Europene (www.cfr.ro).
Din totalul celor 3 186 localităţi, 1787 nu deţin reţea de cale ferată, ceea ce reprezintă un procent
de 56% din totalul localităţilor. Localităţile care beneficiază de reţea feroviară sunt grupate
astfel: 704 LAU2 au o reţea cuprinsă între 0,4-10 km, ceea ce reprezintă 22,13%; 563 LAU2 au o
reţea între 10,1-30 km, adică un procent de 17,70 din totalul localităţilor; 90 LAU2 au căi ferate
cu lungimi cuprinse între 30,1 şi 50 km (2,82%); 31 LAU2 deţin între 50,1-100 km căi ferate
(0,97%); iar 11 LAU deţin peste 100 km de cale ferată, ceea ce reprezintă un procent de 0,34%,
acestea fiind şi principalele noduri feroviare la nivel naţional (Buzău, Oneşti, Iaşi, Arad,
Timişoara, Craiova, Oradea, Constanţa, Galaţi, Braşov şi Ploieşti) (Fig. 7).
Magistralele feroviare sunt în număr de 9, având o lungime totală de 6165,52 km, fiind
răspândite pe teritoriul a 508 LAU2, ceea ce reprezintă 15,97% din totalul localităţilor. Acestea
reprezintă principalele artere de circulaţie feroviară la nivelul ţării:
Magistrala 200 Braşov-Curtici (Braşov-Podul Olt-Vinţu de Jos-Simeria-Arad-Curtici) 470
km;
Magistrala 300 Bucureşti (nord) – Başov – Sighişoara – Teiuş – Războieni – Cluj-Napoca –
Oradea 647 km;
Magistrala 400 Braşov – Ciceu – Deda – Dej – Baia Mare – Satu Mare 560 km
Magistrala 500 Bucureşti (nord) – Ploieşti (sud) – Adjud – Paşcani – Suceava – Vicşani
488 km;
Magistrala 600 Făurei – Tecuci – Bârlad – Crasna – Vaslui – Iaşi – Ungheni 395 km;
Magistrala 700 Bucureşti (nord) – Urziceni – Făurei – Brăila – Galaţi 229 km;
Magistrala 800 Bucureşti (nord) – Ciulniţa – Feteşti – Medgidia – Constanţa – Mangalia
225 km;
Magistrala 900 Bucureşti (nord) – Roşiori (nord) – Craiova – Filiaşi – Caransebeş –
Timişoara (nord) 533 km;
Magistrala 1000 Bucureşti (nord) – Ploieşti (sud) – Ploieşti (vest) 59 km.
 Municipiul Bucureşti deţine o reţea feroviară de 99 km, fiind principalul nod feroviar la
nivelul ţării.

Fig. 7. Reţeaua de căi ferate din România (prelucrare după baza de date ESRI România, anul 2009)

2.4. Infrastructura tehnico-edilitară

2.4.1. Lungimea reţelei de alimentare cu apă potabilă
Particularităţile României pun în evidenţă o serie de disparităţi la nivel de LAU2 în ceea ce
priveşte infrastructura tehnico-edilitară. La nivelul localităţilor, alimentarea cu apă a populaţiei
se asigură fie prin sistemul centralizat de alimentare cu apă, fie prin instalaţii locale (fântâni şi
captări de izvoare). Pentru o imagine de ansamblu asupra gradului de conectare a localităţilor şi a
populaţiei la sistemul de alimentare cu apă potabilă vom analiza numărul de localităţi care dispun
de o reţea de distribuţie a apei potabile şi lungimea reţelei.
Din numărul total de 3181 LAU2 la nivelul ţării, 2469 de localităţi, dintre care 317 centre
urbane, beneficiază de un sistem public de alimentare cu apă potabilă, acestea reprezentând
77,6% din numărul total de localităţi la nivel naţional. Restul de 709 comune şi 3 oraşe
(Miercurea Sibiului, Milişăuţi şi Cajvana) nu sunt racordate la acest sistem, acestea reprezentând
un procent de 22,4% din numărul total de LAU2. Un procent important din cele 712 LAU2 fără
reţea de alimentare cu apă potabilă se găseşte în judeţele Dolj, Olt, Giurgiu şi Suceava (Fig. 8).
La nivel naţional, reţeaua de alimentare cu apă potabilă are o lungime totală de 65900,9 km
în anul 2011, aceasta variind pe un ecart cuprins între 0,1 km în comunele Şieu-Odorhei (jud.
Bistriţa-Năsăud) şi Bălăuşeri (jud. Mureş) şi 2250 km în municipiul Bucureşti. Diferenţierile în
ceea ce priveşte lungimea conductelor de apă, la nivel de localitate sunt destul de evidente,
gradul de racordare fiind mult mai ridicat în mediul urban comparativ cu cel rural. Se remarcă
faptul că în oraşe, lungimea totală simplă a reţelei de distribuţie a apei potabile este
satisfăcătoare, fiind proporţională cu mărimea demografică a oraşelor. Lungimi de peste 500 de
km se înregistrează în următoarelor oraşe: Craiova, Constanţa, Arad, Braşov, Galaţi, Timişoara,
Oradea, Cluj-Napoca şi Iaşi.
 Fig. 8. Lungimea reţelei de alimentare cu apă (prelucrare după INS, TempOnline, 2011)

2.4.2. Lungimea reţelei de distribuţie a gazelor naturale

Reţeaua de distribuţie a gazelor naturale prezintă o situaţie şi mai precară comparativ cu
reţeaua de distribuţie a apei potabile şi cea de canalizare, în sensul că 72,8% din totalul LAU2 nu
sunt conectate la reţeaua publică.

Fig. 9. Lungimea reţelei de alimentare cu gaze naturale (prelucrare după INS, TempOnline, 2011)

Reţeaua de distribuţie a gazelor naturale are o lungime totală la nivel naţional de 35646,8
km în anul 2011, aceasta variind pe un ecart cuprins între 0,1 km în comunele Vârşolţ (jud.
Sălaj), Belciugatele (jud. Călăraşi), Predeal-Sărari (Prahova), Buciumeni (Galaţi) şi o maximă de
1954,9 km care se înregistrează în municipiul Bucureşti. 13 municipii reşedinţă de judeţ au o
lungime cuprinsă între 250 şi 574 km – Baia Mare, Bacău, Brăila, Galaţi, Sibiu, Iaşi, Braşov,
Constanţa, Arad, Ploieşti, Craiova, Cluj-Napoca şi Timişoara. Arealul Transilvaniei este unul
dintre cele mai bine conectate la reţeaua de gaze naturale. Lungimi între 100 şi 250 km se
înregistrează în cadrul a 31 de LAU2, dintre care 30 de oraşe şi o comună – Mica din judeţul
Cluj (135 km) (Fig. 9).

2.5. Categoriile de utilizare a terenului

România este una dintre ţările europene cu resurse funciare importante, pe locuitor
revenind 0,68 ha teren agricol şi 0,43 ha teren arabil. Conform bazei de date CORINE Land
Cover din 2006, fondul funciar al României era alcătuit din 13846,6 mii ha teren agricol (58,1%
din suprafaţa ţării), 6985,5 mii ha de pădure (29,3%), 780,3 mii ha terenuri ocupate cu ape şi
bălţi (3,3%), 1463,7 mii ha suprafeţe artificiale (6%), şi alte terenuri 733,4 mii (3,4%).
În România, diversitatea şi specificul sistemelor pedoclimatice (în proporţii aproximativ
egale – montane, deluroase şi de câmpie) şi particularităţile istorice şi socioeconomice au generat
o structură a fondului funciar dominată de ponderea terenurilor agricole, acestea fiind prezente
în toate unităţiile de relief. În câmpii, la altitudinii sub 200 m, terenul agricol deţine peste 80%
din suprafaţa totală (Câmpia Română şi Câmpia Banato-Crişană), ponderea sa scăzând la 60–
70% în regiunile de podiş şi la aproximativ 54% în regiunile de deal (Dealurile Banatului şi
Crişanei şi Subcarpaţi) (Tabel 1). În regiunile montane şi în Delta Dunării, terenurile agricole
deţin cele mai mici ponderi (23,5%, respectiv 12,1% din suprafaţa totală). La nivel de LAU2,
cele mai mari suprafeţe agricole cuprinse între 14060 ha şi 38354 ha, întânindu-se în sud-estul
Câmpiei Române şi Dobrogea şi în Câmpia Banato-Crişană. Suprafeţele cele mai reduse, sub
2000 ha sau între 2000 – 5000 ha la nivel de comună, sunt caracteristice pentru regiunile de deal
şi munte (Fig. 10).

Fig. 10. Suprafaţa agricolă totală la nivel de LAU2 (prelucrare după baza de date Corine Land Cover, 2006)

Terenurile acoperite cu păduri deţin aproximativ 29,3% din suprafaţa totală a ţării, având o
distribuţie invers proporţională în raport cu trenurile agricole. Astfel, cele mai întinse suprafeţe
forestiere se găsesc în regiunile montane şi deluroase, reprezentând 68,7%, respectiv 34,8% din
suprafaţa totală a acestora, iar la nivel de LAU2 ajung pînă la 38254 ha. Odată cu scăderea
altitudinii şi cu creşterea favorabilităţii condiţiilor pedoclimatice pentru dezvoltarea terenurilor
agricole, pădurile ajung să ocupe suprafeţe din ce în ce mai restrânse, având o pondere de doar
22,5% în regiunile de podiş şi de aproximativ 6% în regiunile de câmpie (Popovici şi colab.,
2013). În numeroase comune situate în Câmpia Banato-Crişană, Câmpia Română, Podişul
Dobrogei de Sud şi Câmpia Moldovei nu există păduri sau acestea ocupă suprafeţe foarte reduse
(Fig. 11).

Fig. 11. Suprafaţa forestieră totală la nivel de LAU2 (prelucrare după baza de date Corine Land Cover, 2006)

Terenurile construite deţin aproximativ 6% din suprafaţa ţării, fiind prezente în toate
unităţile de relief cu ponderi cuprinse între 1,15% în Delta Dunării şi 9,28% în regiunile
deluroase. Cele mai întinse suprafeţe construite sunt în municipiul Bucureşti (38357 ha) şi în alte
oraşe mari, unde suprafeţele construite ocupă suprafeţe cuprinse între 8160 ha şi 14059 ha.
Suprafeţele construite restrânse sunt specifice aşezărilor rurale, în special celor situate în
regiunile montane (Fig. 12).

Tabel 1. Distribuţia geografică a categoriilor de utilizare a terenurilor

(% din suprafaţa totală a unităţii de relief)
Câmpii Podişuri Dealuri Munţi Delta Dunării
Suprafeţe construite 7,03 7,87 9,28 2,86 1,15
Suprafaţa agricolă, din care: 83,11 67,92 53,7 23,54 12,17
Arabil 73,79 50,66 33,76 10,57 11,59
Vii şi livezi 2,69 3,60 7,99 1,03 0,01
Păşuni şi fâneţe 6,64 13,65 11,95 11,94 0,57
Pajişti naturale 0,24 0,57 0,58 4,87 5,95
Păduri 6,17 22,05 34,82 68,27 5,01
Suprafeţe umede 1,12 0,50 0,26 0,10 49,21
Suprafeţe acvatice 2,32 1,09 1,35 0,36 26,52
sursa: prelucrare după Corine Land Cover, 2006
 Fig. 12. Suprafaţa totală ocupată de terenurile construite la nivel de LAU2
(prelucrarea după baza de date Corine Land Cover, 2006)

2.6. Ariile naturale protejate

Din totalul de 7645330 ha arii naturale protejate, 1655361 ha reprezintă parcuri naturale,
parcuri naţionale şi rezervaţii ale biosferei, 5738983 ha situri Natura 2000 (SCI-uri şi SPA-uri) şi
250986 ha rezervaţii naturale.

Fig. 13. Suprafaţa ariilor protejate (ha), anul 2016

Unităţile administrativ-teritoriale care deţin o suprafaţă acoperită cu total arii naturale

protejate în proporţie de 100% sunt:
- Râu de Mori, Pui, Densuş, Sarmizegetusa, Sălaşu de Sus (jud. Mehedinţi), Ruscova, Repedea,
Botiza (jud. Maramureş), Godeanu, Isverna, Ilovăţ şi Cireşu (jud. Mehedinţi), Gârnic, Coronini,
Moldova Nouă (jud. Caraş-Severin), Bata şi Birchiş (jud. Arad), Lunca Bradului (jud. Bistriţa-
Năsăud), Desa (Jud. Dolj), Valea Teilor, Maliuc, Chilia Veche şi Crişan (jud. Tulcea). Peste 18
de judeţele deţin unităţi administrativ-teritoariale din ale căror suprafeţe peste 90% sunt
reprezentate de arii naturale protejate. Judeţele cu cele mai multe astfel de LAU2 sunt:
Mehedinţi, Sibiu, Tulcea, Hunedoara, Mureş, Maramureş, Caraş-Severin, Alba şi Braşov (Fig.
13).
 3. HARTA DE EXPUNERE LA ALUNECĂRI DE TEREN PENTRU SCENARIILE
PRIORITARE

Identificarea elementelor expuse riscului şi analiza expunerii acestora

Cu scopul de a reduce pe cât posibil incertitudinile asociate unor estimări ale
vulnerabilităţii, impactului fizic şi riscului la nivel de UAT (LAU2), cel puţin în privinţa
populaţiei şi a construcţiilor, spaţiul de analiză pentru fiecare UAT a fost restrâns la cel construit,
aşa cum apare acesta pe hărţile privind utilizarea terenurilor (CLC 2006 – pentru actual şi
utilizarea simulată pentru anul 2050).
Ca urmare, elementele referitoare la populaţie, construcţii şi caracteristicile acestora,
raportate statistic la nivel de LAU2, sunt presupuse a avea o distribuţie uniformă în cadrul
spaţiului construit dintr-o unitate administrativă. Analiza expunerii se poate astfel rezuma la
spaţiile ce concentrează elementele expuse riscului ce ţin de populaţie şi construcţii, prin
confruntarea acestora cu distribuţia magnitudinii în cazul fiecăruia din cele trei scenarii naţionale
de hazard la alunecări de teren.
Astfel, suprafeţelor spaţiului construit, identificate ca având diferite expuneri la alunecări
de teren în cadrul fiecărei UAT, le sunt apoi atribuite proporţional datele referitoare la volumul şi
caracteristicile celor două tipuri de elemente expuse, populaţie şi construcţii.
Din punct de vederea metodologic, au fost parcurș i următorii paș i (Fig. 14-17):
- restrângerea spaţiului de analiză de la nivel de LAU2 la nivel de spaţiu construit;
- atribuirea codului SIRUTA pentru spaț iului construit;
- expunerea spaț iului construit în raport cu clasele de hazard;
- cuantificarea suprafeț elor construite expuse (în ha) la diferite clase de hazard prin
analiza statistică zonală ș i calcularea procentului în raport cu suprafaț a construită
totală din fiecare LAU2;
- reprezentarea indicatorului de interes la nivel de LAU2.
Fig. 14. Restrângerea spaţiului de analiză de la nivel de LAU2 la nivel de spaţiu construit în vederea identificării
mai precise a elementelor (ce ţin de populaţie, construcţii) expuse riscului de alunecări de teren
Fig. 15. Analiza expunerii spaţiului construit prin confruntarea sa cu distribuţia magnitudinii conform scenariului de
hazard cu acoperire naţională nr. 2 (1/100ani)
Fig. 16. Cuantificarea suprafeţelor construite (în ha) având diferite expuneri la scenariul de hazard nr. 2 (1/100ani).
Calcularea ponderii acestora din suprafaţa construită totală din fiecare LAU2

Fig. 17. Exemplificarea gradului de expunere a elementelor la risc (populaţie şi construcţii) pe clasa de magnitudine
foarte ridicată în cazul scenariului de hazard nr. 2 (1/100 ani).
 Reprezentarea elementelor expuse riscului la nivel de LAU2
Pentru interpretarea vizuală a expunerii au fost realizate hărţi care ierarhizează
cantitativ indicatorii de interes în relaţie cu hazardul la alunecări de teren, corespunzător
scenariilor de 10 şi 100 ani. Reprezentarea este făcută prin analiză spaţială zonală la nivel de
unitate administrativ-teritorială (LAU2), prin cuantificarea expunerii elementului la risc în
acord cu clasele de hazard mare şi foarte mare corespunzătoare. În acord cu baza de date
spaţială disponibilă la nivel de LAU2, au fost reprezentate următoarele: populaţia totală
expusă; numărul total de clădiri expuse; suprafaţa totală a categoriilor de utilizare/acoperire a
terenurilor expuse; suprafaţa totală a ariilor protejate expuse (indiferent de tipologie);
lungimea totală a drumurilor expuse (indiferent de categorie sau material din care este
realizat); lungimea totală a căilor ferate expuse (indiferent de importanţa magistralei),
inclusiv a celor cu ecartament îngust.

3.1. Scenariul naţional 0,1

3.1.1. Expunerea populaţiei
Din totalul de 20,1 mil. locuitori (Recensământului din 2011), aproape 15% locuiesc
în LAU2 cu diferite grade de expunere la clasele mare şi foarte mare de hazard la alunecări de
teren. Cea mai expusă este populaţia din LAU2 situate în toate unităţile subcarpatice, cele din
podişurile Moldovei şi Transilvaniei, precum şi cele din Carpaţii de Curbură şi Orientali (Fig.
18): Cluj-Napoca, Iaşi, Braşov, Piatra-Neamţ, Râmnicu-Vâlcea, Reşiţa, Moineşti, Baia-Mare,
Comarnic, Borşa, Târgu-Mueş, Bistriţa, Vaslui etc. Populaţia cea mai puţin expusă este cea
din LAU2 situate în regiunile de câmpie, dar şi cele din Podişul Dobrogei şi Delta Dunării,
excepţie făcând oraşele Galaţi şi Oradea care, datorită particularităţilor reliefului, prezintă un
procent semnificativ din clasele de hazard mare şi foarte mare la alunecări de teren.

Fig. 18. Expunerea populaţiei totale la clasele de hazard mare şi foarte mare (scenariu de 10 ani) (prelucrare
după INS, Recensământul populaţiei, anul 2011)

3.1.2. Expunerea clădirilor rezidenţiale

În acord cu scenariul de 10 ani referitor la hazardul la alunecări de teren, cele mai
multe clădiri expuse la clasele de hazard mare şi foarte mare sunt situate în LAU2 din
Carpaţii şi Subcarpaţii de Curbură (Comarnic, Breaza, Nehoiu, Tulnici, Slănic, Pătârlagele),
Subcarpaţii Moldovei (Helegiu, Poduri, Mărgineni, Pârjol, Berzunţi, Gura Văii), precum şi în
unele din nordul Carpaţilor Orientali (Borşa, Moldoviţa, Câmpulung Moldovenesc, Moisei,
Izvoarele Sucevei) şi Podişul Transilvaniei (Cluj-Napoca, Dej, Târgu-Mureş, Mediaş). Cel
mai puţin expuse sunt clădirile din LAU2 situate în regiunile de câmpie, Podişul Dobrogei,
Delta Dunării, cât şi în Câmpia Moldovei, Podişul Getic şi sudul Podişului Transilvaniei.
Excepţie fac o serie de localităţi dezvoltate la contactul dintre terase şi Lunca Dunării,
precum şi Municipiul Oradea unde, un procent semnificativ din construcţii este situat în
Dealurile de Vest cu un grad moderat sau mare de susceptibilitate la alunecări de teren (Fig.
19).

Fig. 19. Număr de clădiri rezidenţiale expuse la clasele de hazard mare şi foarte mare (scenariu de 10 ani)
(prelucrare după INS, TempOnline, 2014)

3.1.3. Expunerea infrastructurii de transport

Din totalul de aproape 240000 km de drumuri care acoperă România, cca 19% sunt
expuse la clasele de hazard mare şi foarte mare la alunecări de teren (scenariul de 10 ani).
Cele mai expuse sunt drumurile din LAU2 situate la contactul dintre Subcarpaţii Moldovei şi
unitatea montană (Zemeş, Dărmăneşti, Dofteana, Oituz, Moineşti), cele din Carpaţii şi
Subcarpaţii de Curbură (Nereju, Nistoreşti, Tulnici, Gura Teghi, Scorţoasa, Tisău, Dumitreşti)
şi nordul Carpaţilor Orientali (Tiha Bârgăului, Bistriţa Bârgăului, Borşa, Telciu, Moldoviţa).
Drumuri expuse pe lungimi semnificative sunt şi cele din oraşele Cluj-Napoca, Zlatna,
Nehoiu, Bistriţa, Oradea şi Hunedoara (Fig. 20).
Din totalul de aproape 21000 km de căi ferate, cca 6% sunt expuse la clasele de
hazard mare şi foarte mare la alunecări de teren. LAU2 care însumează cele mai mari lungimi
de cale ferată expuse sunt cele din Carpaţii de Curbură (Covasna, Teliu, Braşov, Predeal,
Sinaia, Comarnic), nordul Carpaţilor Orientali (Romuli, Săcel, Lunca Ilvei, Vama, Telciu,
Ilva Mare, Vatra Dornei) şi Podişul Moldovei (Epureni, Zorleni, Murgeni, Ciurea, Costeşti).
Totodată, unele LAU2 din depresiunile şi culoarele intramontane din Carpaţii Meridionali şi
Munţii Banatului prezintă un procent semnificativ din totalul căilor ferate expuse: Domaşnea,
Petroşani, Băniţa, Mehadia, Orşova, Teregova, Cornea etc. (Fig. 20).
 Fig. 20. Lungimea totală de drumuri, respectiv de căi ferate expusă la clasele de hazard mare şi foarte mare
(scenariu de 10 ani) (prelucrare după baza de date ESRI România, anul 2009)

3.1.4. Expunerea categoriilor de utilizare a terenurilor

Conform regionării hazardului la alunecări de teren (scenariu de 10 ani), cele mai
expuse categorii de utilizare/acoperire a terenurilor sunt localizate în Subcarpaţii de Curbură,
aria flişului carpatic, Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii Getici, Podişul Transilvaniei,
jumătatea sudică a Podişului Moldovei şi Depresiunea Maramureşului. Analiza spaţială
privind suprafaţa şi distribuţia claselor de utilizare/acoperire a terenurilor în raport cu clasele
de hazard mare şi foarte mare la alunecări de teren evidenţiază faptul că cele mai expuse sunt
pădurile, îndeosbi cele din unităţile montane şi unele unităţi deluroase (Subcarpaţii Getici,
Subcarpaţii Ialomiţei şi Prahovei). În unităţile de podiş principalele clase de
utilizare/acoperire expuse la clasele de hazard mare şi foarte mare la alunecări de teren sunt
cele din categoria terenurilor agricole (terenurile arabile urmate de terenurile agricole
eterogene şi păşuni şi fâneţe). Culturile permanente (vii şi livezi) cele mai expuse sunt cele
din Subcarpaţii de Curbură şi Getici, Podişul Central Moldovenesc şi unele depresiuni şi
culoare intramontane (Depresiunile Bistra – Timiş – Cerna, Bozovici, Loviştei). În ansamblu,
raportat la Unităţile Administrativ-Teritoriale, cele mai expuse localităţi sunt cele din Carpaţii
de Curbură (Gura Teghii, Nistoreşti, Siriu, Zagon, Tulnici, Mănăstirea Caşin), cele din
bazinele Bistriţei şi Trotuşului (Tarcău, Asău, Agăş, Tazlău), cât şi unele LAU2 din nordul
ţării (Moldoviţa, Tiha Bârgăului, Telciu, Borşa, Brodina, Poienile de sub Munte). Cele mai
puţin expuse categorii de utilizare/acoperire a terenurilor sunt cele din LAU2 situate în
regiunile de câmpie, dar şi cele din Podişul Sucevei, Podişul Dobrogei şi Delta Dunării (Fig.
21).

Fig. 21. Suprafaţa totală a categoriilor de utilizare a terenurilor expusă la clasele de hazard mare şi foarte mare
(scenariu de 10 ani) (prelucrare după baza de date Corine Land Cover, 2006)
 3.1.5. Expunerea ariilor protejate
Din totalul de aproape 7,7 mil. ha arii naturale protejate (parcuri naturale, parcuri
naţionale, rezervaţii ale biosferei, situri Natura 2000, rezervaţii naturale), cca. 18% sunt
expuse la clasele de hazard mare şi foarte mare la alunecări de teren (scenariu de 10 ani). Cele
mai expuse arii protejate sunt cele din LAU2 situate în nordul Carpaţilor Orientali (Poienile
de Sub Munte, Moldoviţa, Vişeu de Sus, Borşa) şi Carpaţii de Curbură (Tulnici, Păuleşti,
Gura Teghii). Suprafaţă mare expusă o au şi ariile protejate din LAU2 situate în Podişul
Hârtibaciului (Agnita, Apold, Buneşti, Nocrich, Jibert, Birchiş, Laslea), cât şi unele din
Munţii Apuseni şi Retezat (Beliş, Meteş, Pui, Râu de Mori). Cel mai puţin expuse sunt cele
din LAU2 situate în regiunile de câmpie, dar şi cele din Subcarpaţii şi Podişul Getic, nordul
Podişului Transilvaniei, Podişul Moldovei şi Delta Dunării (Fig. 22).

Fig. 22. Suprafaţa totală a ariilor protejate expusă la clasele de hazard mare şi foarte mare (scenariu de 10 ani)

3.2. Scenariul naţional 0,01

3.2.1. Expunerea populaţiei
În acord cu scenariul de 100 ani, 2628 LAU2, însumând aproape 2900000 locuitori
(cca. 14 % din totalul populaţiei) prezintă diferite grade de expunere la clasele mare şi foarte
mare de hazard la alunecări de teren. Cea mai expusă populaţie rămâne tot cea din LAU2
situate în unităţile subcarpatice si cele din podişurile Moldovei şi Transilvaniei, cât şi cele din
Carpaţii de Curbură şi Orientali (Cluj-Napoca, Iaşi, Braşov, Piatra-Neamţ, Râmnicu-Vâlcea,
Reşiţa, Moineşti, Baia-Mare, Comarnic, Borşa, Târgu-Mueş, Bistriţa, Vaslui ş.a.), iar cea mai
puţin expusă din LAU2 situate în regiunile de câmpie, dar şi cele din Podişul Dobrogei şi
Delta Dunării (Fig. 23). De remarcat este faptul că, comparativ cu scenariul de 10 ani, există
o creştere a populaţiei totale expuse în majoritatea LAU2 situate în Podişurile Moldovei şi
Transilvaniei, Subcarpaţii şi Podişul Getic, Dealurile de Vest, cât şi în unele LAU2 din
Dobrogea, Carpaţii Orientali şi Subcarpaţii de Curbură. Scăderi semnificative se vor
înregistra în majoritatea LAU2 din Subcarpaţii Moldovei, cât şi în unlele din regiunea
montană şi Podişul Transilvaniei.
 Fig. 23. Expunerea populaţiei totale la clasele de hazard mare şi foarte mare (scenariu de 100 ani) (prelucrare
după INS, Recensământul populaţiei, anul 2011)

3.2.2. Expunerea construcţiilor

În acord cu scenariul de 100 ani referitor la hazardul la alunecări de teren, cele mai
multe clădiri expuse la clasele de hazard mare şi foarte mare sunt situate în LAU2 din
Carpaţii şi Subcarpaţii de Curbură: Comarnic, Breaza, Nehoiu, Slănic, Drajna, Telega,
Tulnici. LAU2 cu un număr ridicat de clădiri expuse sunt şi cele din nordul ţării (Borşa,
Moisei, Vişeu de Sus), Podişul Transilvaniei (Cluj-Napoca, Dej, Mediaş) şi Podişul Moldovei
(Iaşi, Deleni). Cel mai puţin expuse sunt clădirile din LAU2 situate în regiunile de câmpie,
Podişul Dobrogei, Delta Dunării şi Câmpia Moldovei (Fig. 24). Comparativ cu scenariul de
10 ani, se remarcă o creştere a numărului de clădiri expuse îndeosebi în LAU2 situate în
Podişul Getic şi Dobrogea de Sud. Scăderi semnificative se vor înregistra îndeosebi în LAU2
din Carpaţii şi Subcarpaţii de Curbură, Subcarpaţii Moldovei, nordul Carpaţilor Orientali şi,
izolat, în Subcarpaţii Getici, Podişurile Moldovei şi Transilvaniei.

Fig. 24. Număr de clădiri expuse la clasele de hazard mare şi foarte mare (scenariu de 100 ani) (prelucrare după
INS, TempOnline, 2014)

3.2.3. Expunerea infrastructurii de transport

În acord cu scenariul de 100 ani referitor la hazardul la alunecări de teren, cele mai
expuse drumuri la clasele de hazard mare şi foarte mare sunt tot cele din LAU2 situate la
contactul dintre Subcarpaţii Moldovei şi unitatea montană (Zemeş, Dărmăneşti, Dofteana,
Oituz, Moineşti), cele din Carpaţii şi Subcarpaţii de Curbură (Nereju, Nistoreşti, Tulnici,
Gura Teghi, Scorţoasa, Tisău, Dumitreşti) şi nordul ţării (Tiha Bârgăului, Bistriţa Bârgăului,
Telciu, Moldoviţa) (Fig. 25). Comparativ cu scenariul de 10 ani, se remarcă o creştere a
lungimii totale de drumuri expuse, îndeosebi în LAU2 din Podişul Getic, dar şi o scădere în
unele LAU2 din Subcarpaţii Moldovei, Carpaţii Orientali şi Podişul Transilvaniei.
Căile ferate cele mai expuse sunt tot cele din LAU2 situate în Carpaţii de Curbură
(Covasna, Teliu, Braşov, Predeal, Sinaia, Comarnic), nordul Carpaţilor Orientali (Romuli,
Săcel, Lunca Ilvei, Vama, Telciu, Ilva Mare, Vatra Dornei), Podişul Moldovei (Epurenim,
Zorleni, Murgeni, Ciurea, Costeşti) şi depresiunile şi culoarele intramontane din Carpaţii
Meridionali şi Munţii Banatului (Domaşnea, Petroşani, Băniţa, Mehadia, Orşova, Teregova,
Cornea), la care se adaugă unele localităţi din nordul ţării, precum Bistra, Ilva Mică, Iacobeni,
Stânceni, Monor, Teaca, Pârteştii de Jos (Fig. 25).

Fig. 25. Lungimea totală de drumuri, respectiv de căi ferate expusă la clasele de hazard mare şi foarte mare
(scenariu de 100 ani) (prelucrare după baza de date ESRI România, anul 2009)

3.2.4. Expunerea categoriilor de utilizare a terenurilor

Conform regionării hazardului la alunecări de teren (scenariu de 100 ani), cele mai
expuse categorii de utilizare/acoperire a terenurilor rămân to cele din Subcarpaţii de Curbură,
aria flişului carpatic, Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii Getici, Podişul Transilvaniei,
jumătatea sudică a Podişului Moldovei şi Depresiunea Maramureşului. Analiza spaţială
privind suprafaţa şi distribuţia claselor de utilizare/acoperire a terenurilor în raport cu clasele
de hazard la alunecări evidenţiază faptul că cele mai expuse rămân tot pădurile, îndeosbi cele
din unităţile montane şi unele unităţi deluroase (Subcarpaţii Getici, Subcarpaţii Ialomiţei şi
Prahovei). În unităţile de podiş, principalele clase de utilizare/acoperire a terenurilor expuse
la clasele de hazard mare şi foarte mare la alunecări de teren sunt cele din categoria
terenurilor agricole (terenurile arabile urmate de terenurile agricole eterogene şi păşuni şi
fâneţe). Culturile permanente (vii şi livezi) cele mai expuse sunt cele din Subcarpaţii de
Curbură şi Getici, Podişul Central Moldovenesc şi unele depresiuni şi culoare intramontane
(Depresiunile Bistra – Timiş – Cerna, Bozovici, Loviştei). În ansamblu, raportat la Unităţile
Administrativ-Teritoriale, cele mai expuse localităţi sunt cele din Carpaţii de Curbură (Gura
Teghii, Nistoreşti, Siriu, Zagon, Tulnici, Mănăstirea Caşin), cele din bazinele Bistriţei şi
Trotuşului (Tarcău, Asău, Agas, Tazlău), cât şi unele LAU2 din nordul ţării (Moldoviţa, Tiha
Bârgăului, Telciu, Borşa, Brodina, Poienile de sub Munte). Cele mai puţin expuse categorii
de utilizare/acoperire a terenurilor sunt cele din LAU2 situate în regiunile de câmpie, dar şi
cele din Podişul Sucevei, Podişul Dobrogei şi Delta Dunării (Fig. 26). Comparativ cu
scenariul de 10 ani se observă o creştere semnificativă a suprafeţelor expuse îndeosebi în
Podişul Getic şi unele localităţi din Câmpia Moldovei şi Carpaţii Orientali şi o scădere în
Subcarpaţii Moldovei, Podişul Transilvaniei şi Munţii Apuseni.

Fig. 26. Suprafaţa totală a categoriilor de utilizare a terenurilor expusă la clasele de hazard mare şi foarte mare
(scenariu de 100 ani) (prelucrare după baza de date Corine Land Cover, 2006)

3.2.5. Expunerea ariilor protejate

În acord cu scenariul de 100 ani referitor la hazardul la alunecări de teren, cele mai
expuse arii naturale protejate sunt tot cele din LAU2 situate în nordul Carpaţilor Orientali
(Poienile de Sub Munte, Moldoviţa, Vişeu de Sus, Borşa) şi Carpaţii de Curbură (Tulnici,
Păuleşti, Gura Teghii). Suprafaţă mare expusă o au şi ariile protejate din LAU2 situate în
Podişul Hârtibaciului (Apold, Buneşti, Nocrich, Jibert, Birchiş, Laslea), cât şi unele din
Munţii Retezat (Pui, Râu de Mori, Tismana). Cele mai puţin expuse arii protejate sunt cele
din LAU2 situate în regiunile de câmpie, dar şi cele din Subcarpaţii şi Podişul Getic, nordul
Podişului Transilvaniei, Podişul Moldovei şi Delta Dunării (Fig. 27). Comparativ cu scenariul
de 10 ani se observă o creştere semnificativă a suprafeţelor expuse îndeosebi în Munţii
Retezat – Godeanu (Pui, Padeş, Tismana, Runcu, Isverna) şi o scădere în Podişul
Transilvaniei (Agnita, Vânători, Buneşti, Atid, Roşia, Chirparm, Aiud) şi Munţii Apuseni
(Beliş, Margău, Budureasa).

Fig. 27. Suprafaţa totală a ariilor protejate expusă la clasele de hazard mare şi foarte mare (scenariu de 100 ani)
3.3. Scenariul Iaşi

Pe baza datelor disponibile, la întocmirea hărţilor de expunere în arealele de studiu s-a

luat în considerare, cu caracter variabil, un nivel potenţial acceptabil asupra numărului de
persoane afectate, numărul clădirilor/locuinţelor şi drumurilor in zona expusa alunecărilor de
teren (Fig. 28). Harţile cu distribuţia elementelor expuse riscului la alunecări de teren a fost
obţinută pe baza suprapunerii hărţii Fs cu datele privind localizarea clădirilor, reţelei de
drumuri şi numărul de persoane potenţial afectate de alunecări de teren. Din analiza hărţii cu
distribuţia elementelor expuse (clădiri, populaţie, reţea de drumuri), s-a constatat faptul că
zonele situate în lunca Bahluiului şi văile râurilor colectate de acesta prezintă expunere
ridicată la din punct de vedere al numărului de persoane expuse, numărului mare de clădiri şi
infrastructurii de transport. Datele privind numărul de persoane din clădirile rezidenţiale
(Tabel 2) şi evoluţia acestora (Fig. 29-31), precum şi numărul de clădiri pe categorii definite
de anul de construire şi regim de înălţime (Fig. 32-34) sunt cele raportate la Recensământul
din anul 2011.

Fig. 28. Elemente expuse la alunecărilor de teren – drumuri

 Tabel 2. Numărul de persoane din clădiri rezidenţiale, după anul construiri şi numărul de etaje din clădire,
Municipiul Iaşi, la 20 octombrie 2011

Anul construirii Numărul de etaje ale clădirii

Persoane
Materialul de Parter
total 1 2 3 4 5 6 7 8 9 ≥10 informaţie
construcţie
etaj etaje etaje etaje etaje etaje etaje etaje etaje etaje nedisponibilă

Persoane din clădiri rezidenţiale

Total 270930 27924 11573 3101 7970 136509 9670 896 4531 24376 5537 31547 7296
Construite
9704 6968 2282 346 32 - 58 - - 18 - - -
până în 1945
Construite
între 1946 - 9401 4236 851 1137 1523 1330 - - 119 205 - - -
1960
Construite
între 1961 - 103286 5250 1137 395 2345 61725 4199 434 1772 1920 2432 21677 -
1977
Construite
între 1978 - 114107 1573 483 138 2496 71696 4940 180 2366 19513 2518 8204 -
1992
Construite
între 1993 - 9553 3058 1998 337 579 690 31 219 274 1525 176 666 -
2002
Construite
între 2003 - 6793 1524 2090 302 756 527 - - - 807 - 787 -
2006
Construite
6820 1492 2639 410 221 541 442 63 388 411 213 -
după 2006
Informaţie
nedisponibilă
11266 3823 93 36 18 - - - - - - - 7296
privind anul
construcţiei

Persoane din clădiri rezidenţiale de beton armat

Total 180711 157 102 968 3745 114113 7820 609 2921 17685 4653 27938 -
Construite
207 21 9 159 - - - - - 18 - - -
până în 1945
Construite
între 1946 - 2039 40 6 570 828 595 - - - - - - -
1960
Construite
între 1961 - 79343 47 24 193 1645 49646 3213 331 1090 1592 2228 19334 -
1977
Construite
între 1978 - 95757 16 6 36 1272 63249 4511 180 1557 15032 2249 7649 -
1992
Construite
între 1993 - 2567 - 11 - - 549 31 98 274 1043 176 385 -
2002
Construite
între 2003 - 608 13 22 3 - - - - - - - 570 -
2006
Construite
190 20 24 7 - 74 65 - - - - - -
după 2006
Informaţie
nedisponibilă
- - - - - - - - - - - - -
privind anul
construcţiei
 Persoane din cladiri rezidentiale
120000

100000

80000

60000 114107
103286
40000

20000
9704 9401 9553 6793 6820 11266
0

Fig. 29. Iaşi: evoluţia numărului de persoane din clădiri rezidenţiale (1945-2011; sursa: INS)

160000

140000
Distributia persoanelor din
120000 cladiri rezidentiale

100000

80000

60000

40000

20000

0
parter 1 Et 2 Et 3 Et 4 Et 5 Et 6 Et 7 Et 8 Et 9 Et >10 Et nedisp
Series1 27924 11573 3101 7970 136509 9670 896 4531 24376 5537 31547 7296
Fig. 30. Iaşi: evoluţia numărului de persoane din clădiri rezidenţiale, în funcţie de numărul de
etaje (1945-2011; sursa: INS)
 Persoane din cladiri rezidentiale din beton armat
120000

100000

80000

60000
95757
40000 79343

20000

0 207 2039 2567 608 190 0

Fig. 31. Iaşi: evoluţia numărului de persoane din clădiri rezidenţiale din beton armat (1945-
2011; sursa: INS)

Cladiri rezidentiale
9000
8000
7000
6000
5000
4000 7848
3000
2000
2569 2861
1000 1690 1534 1579 1619
1182
0

Fig. 32. Iaşi: evoluţia numărului de clădiri rezidenţiale (1945-2011; sursa: INS)
 10000
9000
8000
Distributia cladirilor rezidentiale

7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
parter 1 Et 2 Et 3 Et 4 Et 5 Et 6 Et 7 Et 8 Et 9 Et >10 Et nedisp
Series1 9972 3064 465 190 1280 81 15 31 208 36 197 5343

Fig. 33. Iaşi: evoluţia numărului clădiri rezidenţiale în funcţie de numărul de etaje (1945-
2011; sursa: INS)
.

Cladiri rezidentiale din beton armat

900
800
700
600
500
400 779
709
300
200
100
0 22 60 31 13 20 0

Fig. 34. Iaşi: evoluţia numărului de clădiri rezidenţiale din beton armat (1945-2011; sursa:
INS)

3.4. Scenariul Comarnic

Pe baza datelor istorice si obsevationale disponibile, la întocmirea hărţilor de

expunere în arealele de studiu s-a luat în considerare, cu caracter variabil, un nivel potenţial
acceptabil asupra numărului de persoane afectate, numărul clădirilor/locuinţelor şi drumurilor
in zona expusa alunecărilor de teren. Harta cu distribuţia elementelor expuse riscului la
alunecări de teren (Fig. 35) a fost obţinută pe baza datelor din imaginea numerică Fs calculat
pentru condiţii saturate şi datele privind localizarea clădirilor, reţelei de drumuri şi numărul
de persoane afectate de alunecări de teren din datele observaţionale şi istorice (persoane fără
acces la serviciile de bază) din cartierele componente ale UAT Comarnic. Din analiza hărţii
cu distribuţia elementelor expuse (clădiri, reţea de drumuri şi căi ferate), s-a constatat faptul
că zonele situate în oraşul Comarnic expunere ridicată la alunecări de teren din punct de
vedere al numărului de persoane expuse, numărului mare de clădiri şi infrastructurii de
transport, iar cartierele Poiana, Posada şi Ghioşeşti au expunere moderată la alunecări de
teren. Datele privind numărul de persoane din clădirile rezidenţiale (Tabel 3) şi evoluţia
acestora (Fig. 36-39), precum şi numărul de clădiri pe categorii definite de anul de construire
şi regim de înălţime (Fig. 40-43) sunt cele raportate la Recensământul din anul 2011.

Fig. 35. Harta cu distribuţia elementelor expuse riscului la alunecări de teren în zona Comarnic

Tabelul 3. Numărul de gospodării din clădiri rezidenţiale, după anul construiri şi numărul de etaje din clădire,
oraşul Comarnic, la 20 octombrie 2011
Anul construirii Numărul de etaje ale clădirii
Gospodării
Materialul de Parter
total 1 2 3 4 5 6 7 8 9 ≥10 informaţie
construcţie
etaj etaje etaje etaje etaje etaje etaje etaje etaje etaje nedisponibilă

Gospodării din clădiri rezidenţiale

Total 3923 3269 561 69 1 17 - - - - - - -

Construite
550 480 67 3 - - - - - - - - -
până în 1945
Construite
între 1946 - 957 802 92 46 - 17 - - - - - - -
1960
Construite
între 1961 - 1444 1234 206 4 - - - - - - - - -
1977
Construite
între 1978 - 394 304 87 3 - - - - - - - - -
1992
Construite
între 1993 - 248 173 70 5 - - - - - - - - -
2002
Construite
între 2003 - 94 71 19 4 - - - - - - - - -
2006
 Construite
113 88 20 4 1 - - - - - - - -
după 2006
Informaţie
nedisponibilă
123 117 - - - - - - - - - - -
privind anul
construcţiei

Gospodării din clădiri rezidenţiale de beton armat

Total 703 530 107 48 1 17 - - - - -

Construite
până în 1945
37 28 6 3 - - - - - - -
Construite
între 1946 - 113 59 3 34 - 17 - - - - -
1960
Construite
între 1961 - 278 229 45 4 - - - - - - -
1977
Construite
între 1978 - 116 93 20 3 - - - - - - -
1992
Construite
între 1993 - 91 64 26 1 - - - - - - -
2002
Construite
între 2003 - 33 27 4 2 - - - - - - -
2006
Construite
după 2006
35 30 3 1 1 - - - - - -
Informaţie
nedisponibilă
privind anul
- - - - - - - - - - -
construcţiei

Persoane in cladiri rezidentiale

1600
1400
1200
1000
800
1444
600
957
400
550
200 394
248 123
0 94 113

Fig. 36. Comarnic: evoluţia numărului de persoane din clădiri rezidenţiale (1945-2011; sursa: INS)
3500
Distributia persoanelor in
3000
cladiri rezidentiale
2500

2000

1500

1000

500

0
parter 1 Et 2 Et 3 Et 4 Et 5 Et 6 Et 7 Et 8 Et 9 Et >10 Et nedisp
Series1 3269 561 69 1 17 0 0 0 0 0 0 6

Fig. 37. Comarnic: evoluţia numărului de persoane din clădiri rezidenţiale, în funcţie de
numărul de etaje (1945-2011; sursa: INS)

Persoane in cladiri rezidentiale din beton armat

300

250

200

150
278
100

50 113 116
91
37 33 35
0 0

Fig. 38. Comarnic: evoluţia numărului de persoane din clădiri rezidenţiale din beton armat
(1945-2011; sursa: INS)
 600

Distributia persoanelor in
500
cladiri rezidentiale din
beton armat
400

300

200

100

0
parter 1 Et 2 Et 3 Et 4 Et 5 Et 6 Et 7 Et 8 Et 9 Et >10 Et nedisp
Series1 530 107 48 1 17 0 0 0 0 0 0 0

Fig. 39. Comarnic: evoluţia numărului de persoane din clădiri rezidenţiale din beton armat
după numărul de etaje (1945-2011; sursa: INS)

Cladiri rezidentiale
1600
1400
1200
1000
800
1425
600
400 923
623
200 396 358
156 202 123
0

Fig. 40. Comarnic: evoluţia numărului de clădiri rezidenţiale (1945-2011; sursa: INS)
4000

3500
Distributia cladirilor rezidentiale
3000

2500

2000

1500

1000

500

0
parter 1 Et 2 Et 3 Et 4 Et 5 Et 6 Et 7 Et 8 Et 9 Et >10 Et nedisp
Series1 3511 650 37 1 1 0 0 0 0 0 0 6

Fig. 41. Comarnic: evoluţia numărului de clădiri rezidenţiale după numărul de etaje (1945-
2011; sursa: INS)

Cladiri rezidentiale din beton armat

300

250

200

150
256
100

50 119 123
42 64 51 62
0 0

Fig. 42. Comarnic: evoluţia numărului de clădiri rezidenţiale diun beton armat (1945-2011;
sursa: INS)
 600

500
Distributia cladirilor rezidentiale
din beton armat
400

300

200

100

0
parter 1 Et 2 Et 3 Et 4 Et 5 Et 6 Et 7 Et 8 Et 9 Et >10 Et nedisp
Series1 557 140 18 1 1 0 0 0 0 0 0 0

Fig. 43. Comarnic: evoluţia numărului de clădiri rezidenţiale din beton armat după numărul de
etaje (1945-2011; sursa: INS)
BIBLIOGRAFIE

Blaikie, P., (1994), At risk: natural hazards, people’s vulnerability, and disasters, Routledge, London.
Cucu, V. (1981), Geografia populaţiei şi aşezărilor umane, Edit. Did. Pedag., Bucureşti, 391 p.
Cutter SL (1996) Vulnerability to environmental hazards. Prog Hum Geogr 20(4):529–539.
Downing, T., Patwardhan, A., (2004), Assessing vulnerability for climate adaptation, Adaptation
Policy Frameworks for Climate Change: Developing Strategies, Policies and Measures, edited
by: Lim, B., Spanger-Siegfried, E., Burton, I., Malone, E., and Huq, S., Cambridge University
Press, Cambridge and New York, 67–90.
Erdeli, G., Cucu, V. (2007), România. Populaţie, aşezări umane, economie, Edit. Transversal,
Bucureşti, 425 p.
Fekete Alexander, Marion Š., Jo¨rn Birkmann Damm Š , Scales as a challenge for vulnerability
assessment, Nat Hazards (2010) 55:729–747
Gheţău, V. (2007), Declinul demografic şi viitorul României. O perspectivă din anul 2007 asupra
României în secolul XXI, Romanian Academy, National Institute for Economical Researches,
Centre for Demographic Researches „Vladimir Trebici”, Alpha MDN Press, Buzău, 73 p.
Ilie, Simona (2012), Sărăcia în România post-criză: de ce nu doar austeritate?, Revista Online
Inovaţia Socială, 4 (2), http://www.inovatiasociala.ro/articol/98.
Jenerette GD, Wu J (2000) On the definitions of scale. Bull Ecol Soc Am 81(1):104–105
Kasperson JX, Kasperson R, Dow K (2001) Global environmental risk and society. In: Kasperson JX,
Kasperson R (eds) Global environmental risk. United Nations University Press, Earthscan,
London.
Marston SA (2000) The social construction of scale. Prog Hum Geogr 24(2):219–242
Mihǎescu, Constanţa (2001), Populaţie. Ocupare. Trecut, prezent, viitor, Edit. Economicǎ, Bucureşti,
320 p.
Mocanu, Irena, (2008), Şomajul din România. Dinamică şi diferenţieri geografice, Editura
Universitară, ISBN 978-973-749-357-6, 350 pag., Bucureşti.
Mocanu, Irena, (2010), Piaţa muncii din România. Discontinuităţi temporale şi teritoriale, Editura
Universitară, ISBN 978-606-591-073-7, 150 pag., Bucureşti.
Nancu, Daniela (2003), Evoluţia populaţiei României la nivel de comune şi oraşe în perioada 1966-
2002. Arii de creştere şi declin demografic, Rev. Geogr., IX, Bucureşti.
Neguţ, S. (2011), Geografia umană, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 614 p.
Nimigeanu, V. (2001), România. Populaţie. Aşezări. Economie, Edit. Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi, 235 p.
Popovici, E-A., Bălteanu, D., Kucsicsa, Gh. (2013), Assessment of changes in Land-Use and Land-
Cover pattern in Romania using Corine Land Cover database, Carpathian Journal of Earth and
Environmental Sciences, Vol. 8, (4), 195–208.
Turner BL, Kasperson RE, Matson PA et al (2003) A framework for vulnerability analysis in
sustainability science. Proc Natl Acad Sci USA 100(14):1–6
Twigg, J., (2001), Sustainable livelihoods and vulnerability to disasters, Tech. rep., Benfield UCL
Hazard Research Centre, London.
Vlad, I., V. (coord.) (2015), Strategia de Dezvoltare a României în următorii 20 de ani, Edit.
Academiei Române, Bucureşti, 480 p.
*** (1984), Geografia României, II, Geografia Umană şi Economică, Edit. Acad. R.S.R., România,
Bucureşti, 543 p.
*** Millennium Ecosystem Assessment (MEA) (2003) Ecosystems and Human Well-being. A
framework for Assessment. Island Press, World Resources Institute, Washingto
*** (2005), România. Spaţiu, Societate, Mediu, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 420 p.
*** (2009), România în cifre – breviar statistic,
http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania%20in%20cifre%202009.pdf.
*** (2011), Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din anul 2011, INS, Bucureşti.
*** (2013), Oraşe competitive. Remodelarea geografiei economice a României,
http://www.sdtr.ro/upload/banca-mondiala/docs/Orase%20competitive%20-
%20raport%20final.pdf.
*** (2015), Strategia de Dezvoltare teritorială a României 2014−2035, Ministerul Dezvoltării
Regionale şi Administraţiei Publice, www.sdtr.ro
*** www.insse.ro
*** (2006), European Environment Agency. CORINE Land Cover.
http://www.eea.europa.eu/publications/COR0-landcover
http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/
http://www.rpl2011.djsct.ro/
www.cfr.ro
 EVALUAREA RISCULUI LA
DEPLASĂRI ÎN MASĂ
(ALUNECĂRI DE TEREN)

Raport de etapă:

7.1. Analiza vulnerabilităţii + harta de vulnerabilitate

7.2 Descrierea celor 5 scenarii

1
7.1. ANALIZA VULNERABILITĂŢII + HARTA DE VULNERABILITATE

CUPRINS

1. Introducere (IGAR)

2. Cadrul conceptual şi metodologic al vulnerabilităţii la alunecări de teren (IGAR)

3. Metodologia de evaluare a vulnerabilităţii la alunecări de teren la scară naţională

(IGAR)

4. Distribuţia vulnerabilităţii la alunecări de teren la scară naţională (IGAR)

4.1. Distribuţia vulnerabilităţii populaţiei
4.2. Distribuţia vulnerabilităţii construcţiilor
4.3. Distribuţia vulnerabilităţii infrastructurii de transport

5. Analiza vulnerabilităţii la scară locală (UTCB, URBAN-INCERC)

5.1. Oraşul Comarnic
5.2. Municipiul Iaşi

2
 ANALIZA VULNERABILITĂŢII + HARTA DE VULNERABILITATE

1. Introducere

Prezentul raport este dedicat analizei vulnerabilităţii populaţiei, construcţiilor şi

infrastructurii de transport la hazardul prin alunecări de teren. Este definit întâi cadrul conceptual
şi metodologic dezvoltat de IGAR în cadrul proiectului RO-RISK, prin raportare la o vastă
literatură ştiinţifică ce acoperă diferite direcţii de cercetare dar şi ca rezultat al experienţei
anterioare a unei echipe cu profil interdisciplinar. O premisă importantă în stabilirea conceptului
de vulnerabilitate cu care se va opera în studiul la nivel naţional se desprinde din fluxul etapelor
prevăzute în "Metodologia de evaluare unitară a riscurilor şi de integrare a evaluărilor de risc
sectoriale"1, şi face necesară o interpretare a vulnerabilităţii ca o componentă în calculul ulterior
al impactului (consecinţelor). Trebuie menţionat însă de la început că metodologia adoptată şi
dezvoltată ca şi aplicarea sa sunt puternic influenţate de disponibilitatea diverselor tipuri de date
statistice dar şi a celor istorice asupra pagubelor la evenimente trecute de alunecări de teren.
Raportul cuprinde apoi rezultatele analizelor de vulnerabilitate a populaţiei, construcţiilor şi
infrastructurii de transport la nivel naţional realizate de IGAR. În încheiere sunt prezentate
rezultatele analizei scenariilor detaliate selectate (oraşele Iaşi şi Comarnic) realizate de UTCB şi
URBAN-INCERC.

2. Cadrul conceptual si metodologic al vulnerabilităţii la alunecări de teren

Vulnerabilitatea este definită şi evaluată în diferite studii în funcţie de scopul acestora şi

de tipul de hazard analizat, existând mai multe abordări, astfel că nu există un model sau un
cadru conceptual standard care să răspundă tuturor nevoilor şi intereselor. La modul general,
există două abordări ale vulnerabilităţii: cea provenită din disciplinele ştiinţelor naturii (tehnice)
folosită şi de comunitatea care se ocupă de studiul dezastrelor naturale şi cea din disciplinele
sociale şi de mediu, specifică comunităţii ştiinţiifice ce abordează problematica modificărilor
globale ale mediului. Cele două abordări privesc vulnerabilitatea din perspective diferite, fie ca
nivel al pagubelor cauzat de un anumit hazard, fie ca o stare existentă a sistemului înainte de
a se produce un hazard, ceea ce conduce şi la metodologii diferite cu accent pe hazard sau pe
societate (capacitate de adaptare, rezilienţă).
În literatura referitoare la deplasările în masă (Fell, 1994), vulnerabilitatea este definită
drept nivelul pierderilor unui element dintr-un areal afectat de deplasări în masă. Vulnerabilitatea
poate fi definita şi prin prisma caracteristicilor unei persoane sau ale unui grup din punct de
vedere al capacităţii de a anticipa, de a răspunde, a rezista şi a se reface în urma impactului unui
hazard (Blaikie, 1994) sau reprezintă caracteristica intrinsecă şi dinamică a unui element la risc

1
http://www.igsu.ro/documente/RO-RISK/Metodologia%20de%20evaluare%20unitara%20a%20riscurilor%20-
%20prima%20versiune%20_draft.pdf (accesată la 26.07.2016)
3
ce determină nivelul aşteptat al pagubelor la un anumit hazard, vulnerabilitatea schimbându-se
astfel în timp în funcţie de factorii fizici, sociali, economici şi de mediu (Brooks, 2003).
Vulnerabilitatea are un caracter dinamic (în timp şi spaţiu) şi are mai multe dimensiuni
componente (fizică/funcţională, economică, socială, de mediu, politică/instituţională), fiind
dependentă totodată de scara de analiză (locală, regională, naţională) (Vogel şi O’Brien, 2004).
Vulnerabilitatea mai poate fi privită ca vulnerabilitate individuală, socială şi biofizică (Cutter,
2001). Vulnerabilitatea individuală reprezintă susceptibilitatea unei persoane sau a unei structuri
de a fi afectată de un anumit hazard (vulnerabilitatea unei clădiri faţă de cutremure,
vulnerabilitatea unui dig, vulnerabilitatea unei persoane etc.). Vulnerabilitatea socială se situează
pe o altă treaptă, fiind definită de caracteristicile demografice ale grupurilor sociale, care
influenţează susceptibilitatea grupului de a fi afectat de un anumit hazard; sunt analizate la acest
nivel toate trăsăturile de grup (sociale, economice, administrative, politice, istorice etc.).
Cele mai frecvente modele conceptuale ale vulnerabilităţii (Birkmann et al., 2006) din
perspectiva ştiinţelor fizice şi a celor sociale sunt:
- vulnerabilitatea analizată în studiile de hazard şi risc, privită ca o componentă separată
faţă de expunere şi capacitate de adaptare, ce intră alături de hazard în evaluarea riscului,
vulnerabilitatea fiind evaluată pe 4 componente: fizică, socială, economică şi de mediu;
- vulnerabilitatea în studiile privind modificările globale ale mediului - cuprinde o serie de
componente evaluate din punct de vedere al expunerii, senzitivităţii şi capacităţii de adaptare sau
rezilienţei.
În cadrul acestor abordări au fost folosite numeroase metode de evaluare a vulnerabilităţii,
neexistând o evaluare standard în funcţie de abordarea aleasă. Uneori, chiar termenii sunt folosiţi
cu sens diferit (exemplu, rezilienţă şi capacitate de adaptare). Totuşi, elementele cheie în
studiilor de vulnerabilitate sunt legate de definirea precisă a obiectivelor, a scării temporale şi
spaţiale şi a tipului de hazard, care ajută la alegerea metodologiei, în funcţie şi de disponibilitatea
datelor.
În evaluarea vulnerabilităţii din perspectiva ştiinţelor sociale se utilizează în mod
frecvent metodele bazate pe indicatori, set de indici, indicatori compoziţi ai societăţii sau
capacităţii de adaptare, selectaţi în urma unui proces complex şi riguros. Evaluarea
vulnerabilităţii din perspectiva ştiinţelor fizice (tehnice), centrată pe hazard şi impactul
acestuia, poate fi exprimată pe o scară de la 0 (fără pierderi) la 1 (pierderi totale), în funcţie de
gradul de pierderi al unui element la risc. Cea mai comună posibilitate de exprimare a
vulnerabilităţii fizice la diferite hazarde sunt curbele de vulnerabilitate, de fragilitate, matricea
pagubelor sau indicatorii de vulnerabilitate (Kappes et al., 2012). Aceste metode sunt totuşi
adaptate în funcţie de scara de analiză, dar şi de disponibilitatea datelor, curbele de
vulnerabilitate fiind bazate pe date privind nivelul pierderilor la evenimente produse anterior.
Există păreri care menţionează necesitatea integrării celor două abordări din ştiinţele
sociale şi cele fizice, întrucât studiilor de vulnerabilitate din ştiinţele naturale/tehnice le lipseşte
atenţia către capacitatea de adaptare, iar cele de vulnerabilitate socială folosesc mai puţin
metodele cantitative (Roberts et al., 2009). Uneori, în ştiinţele inginereşti, fragilitatea se referă la
4
consecinţele fizice directe apărute ca urmare a producerii unui hazard, în timp ce vulnerabilitatea
se referă la consecinţele economice, sociale ş.a.m.d. apărute ca urmare a producerii unui hazard.
Ambele concepte pot fi exprimate probabilistic prin functii de repartiţie ce descriu probabilitatea
de a se produce, sau de a depăşi un anumit nivel de consecinţe. Fragilitatea este de obicei
descrisă prin intermediul stărilor de avariere. Trecerea de la fragilitate la vulnerabilitate se poate
face prin intermediul unor funcţii de consecinţe.
În literatura de specialitate sunt clar precizate dificultăţile legate de evaluările de
vulnerabilitate la deplasări în masă comparativ cu alte dezastre (Glade et al., 2005; Cascini
et al., 2005), atât ca urmare a complexităţii şi varietăţii proceselor implicate, cât şi a lipsei datelor
istorice, astfel că există multe abordări privind vulnerabilitatea la deplasări în masă. În general,
în funcţie de scara aleasă şi de disponiblitatea datelor, sunt folosite metode calitative
(judecata de expert, cartări de teren, pagube istorice), semi-cantitative (matrice de pagube,
analize statistice, consecinţe) şi cantitative (scări locale), studiile de vulnerabilitate fiind
menţionate astfel ca având un grad ridicat de incertitudine (Glade and Crozier, 2005).
Evaluările la nivel regional sau naţional sunt în general calitative sau semi-cantitative
şi privesc relaţii simple între intensitatea unei deplasări (mică, medie, mare, foarte mare), tipul de
deplasare şi pagubele potenţiale (majore, medii, minore) rezultate din analize de teren şi judecată
de expert (Reichenbach et al., 2005; Puissant et al., 2006). Alte studii utilizează indicatori proxi
de vulnerabilitate pe componentele vulnerabilităţii, standardizaţi şi integraţi într-un indice
combinat (Castellanos Abella et al., 2007).
În ceea ce priveşte efectele cutremurelor asupra terenului, menţionăm că diferenţierea între
fragilitate şi vulnerabilitate nu era utilizată în studiile EAEE din perioada de după cutremurul din
1977, la acea dată existând o bază metodologică generală agreată la nivel UNDRO (1979) şi
adaptată la cerinţele acţiunii seismice de EAEE. În Europa, în cadrul grupei de lucru EAEE,
Sandi (1984, 1986, 1990), s-au efectuat studii şi s-au prezentat date de sinteză privind
vulnerabilitatea în ţările din zona balcanică precum şi dezvoltări privind sistemul extins de
concepte necesar în analizele de hazard, vulnerabilitate şi risc seismic. Cutremurul din România
din 4 martie 1977 a fost o sursă importantă de date. În acel cadru, vulnerabilitatea era definită
direct, de obicei, în funcţie de efectele fizice suferite de un număr de clădiri, pe gradele de
avariere din scările de intensităţi şi/sau grade de intensitate sau alţi parametri de mişcare a
terenului. În principiu, "gradul de pierdere" din definiţia anilor 1980 putea fi interpretat şi pentru
valoarea economică, acolo unde existau numai date asupra valorii (de ex. datele din asigurări). În
cadrul Proiectului RO-RISK, este posibil ca institutele care se vor ocupa de impact să utilizeze
termenii de vulnerabilitate într-o multitudine de sensuri, social, economic etc., după cum
urbaniştii au altele.

5
 3. Metodologia de evaluare a vulnerabilităţii la alunecări de teren la scară naţională

În cadrul proiectului RO-RISK, cadrul conceptual şi metodologic al vulnerabilităţii a

avut în vedere adaptarea unei metodologii în vederea atingerii cerinţelor IGSU specificate în
"Metodologia de evaluare unitară a riscurilor şi de integrare a evaluărilor de risc sectoriale"2,
respectiv de estimare a impactului asupra populaţiei prin precizarea elementelor de impact
(decese, răniţi, evacuaţi, persoane fără acces la serviciile de bază). În aceste sens, s-a avut în
vedere înţelegerea vulnerabilităţii drept una din cele două componente ale analizei de impact
(acesta din urmă rezultând din înmulţirea elementelor la risc şi a vulnerabilităţii; Corominas et
al., 2014). Totodată, în abordarea vulnerabilităţii, s-a urmărit o combinare a perspectivelor din
ştiinţele sociale şi fizice. Conform ştiinţelor sociale, vulnerabilitatea este privită fie ca o stare
existentă a sistemului înainte de a se produce un hazard, aşa-numita vulnerabilitate intrinsecă
sau vulnerabilitate internă, fie ca o vulnerabilitate specifică hazardului prin luarea în
considerare a expunerii. Analiza primei s-a bazat pe alegerea unui set de indicatori relevanţi care
să ofere o imagine privind caracteristicile populaţiei expuse, respectiv senzitivitate, dar şi a
capacităţii de adaptare şi de a face faţă unui eveniment (Tabelul 1). Ca rezultat al acestei prime
etape, se pun în evidenţă câteva categorii omogene de clase rezultate din agregarea indicatorilor.
Într-o etapă succesivă, se are în vedere obţinerea unei vulnerabilităţi specifice hazardului, prin
includerea în analiză, alături de categoria de vulnerabilitate internă, a magnitudinii hazardului la
care sunt expuse diferitele elemente la risc. Va rezulta astfel o imagine calitativă a
vulnerabilităţii prin diferenţierea unui număr redus de categorii. Ulterior, se are în vedere
cuantificarea vulnerabilităţii, urmând abordarea larg utilizată în ştiinţele naturii, pe o scară de
la 0 (nici o urmare) la 1 (daune totale), pentru fiecare din cele 3 scenarii naţionale. Având în
vedere cantitatea foarte redusă de date disponibile asupra diverselor tipuri de pierderi înregistrate
la evenimente istorice de alunecări de teren, cuantificarea se va face pe baza unei judecăţi de tip
expert cu care se vor interpreta datele existente.

2
http://www.igsu.ro/documente/RO-RISK/Metodologia%20de%20evaluare%20unitara%20a%20riscurilor%20-
%20prima%20versiune%20_draft.pdf (accesată la 26.07.2016)
6
 Tabelul 1. Localizarea analizei de vulnerabilitate în etapa mai largă de evaluarea a impactului şi componentele sale. Indicatorii propuşi pentru
evaluarea vulnerabilităţii intrinseci (italic = indicatori ce vor fi folosiţi în măsura disponibilităţii datelor statistice)

Elementul la Indicatori proxi (standardizaţi) ai vulnerabilităţii Expunerea Vulnerabilitatea Impactul

risc intrinseci cuantificată în
Senzitivitate Capacitate de conform scenariile sens tehnic
adaptare selectate
Populatie -Nr. populaţiei din grupe de -Nr. paturi de spital 5 clase de magnitudine a 0...1 C1.1.DECESE
distribuită pe vârstă vulnerabile (la1000 loc) (la 1000 loc.) hazardului (de la foarte (nr.)
spaţiul (<5ani, >65ani, >85ani), -nr. medici/1000 loc. redus la foarte ridicat)
construit Persoane cu dizabilităţi - Total unitati
Starea de sănătate sanitare (spitale,
- Indice compozit al defavorizării ambulatorii de
sociale specialitate, spitale de
-Rata analfabetismului (la 100 urgenţă, policlinici,
loc) dispensare medicale,
farmacii, puncte
-Nr. construcţiilor (la 100 de farmaceutice) (la
construcţii) din diferite materiale: 1000 loc.)
beton armat, caramida, piatra sau - Unitati ISU (la 1000
inlocuitori cu planseu de beton loc.)
armat, caramida, piatra sau
inlocuitori cu planseu din lemn,
lemn, paianta, chirpici, material
mixte

Populaţia -Nr. populaţiei din grupe de -Nr. paturi de spital 5 clase de magnitudine a 0...1 C1.2.RANITI
distribuită pe vârstă vulnerabile (la1000 loc) (la 1000 loc.) hazardului (de la foarte (nr. fise
spaţiul (<5ani, >65ani, >85ani), -nr. medici/1000 loc. redus la foarte ridicat) medicale)
construit Persoane cu dizabilităţi - Total unitati
Starea de sănătate sanitare (spitale,
- Indice compozit al defavorizării ambulatorii de
sociale specialitate, spitale de
-Rata analfabetismului (la 100 urgenţă, policlinici,
loc) dispensare medicale,
7
 farmacii, puncte
-Nr. construcţiilor (la 100 de farmaceutice) (la
construcţii) din diferite materiale: 1000 loc.)
beton armat, caramida, piatra sau - Unitati ISU (la 1000
inlocuitori cu planseu de beton loc.)
armat, caramida, piatra sau
inlocuitori cu planseu din lemn,
lemn, paianta, chirpici, material
mixte

Populaţia -Nr. populaţiei din grupe de -Unitati ISU (la 1000 5 clase de magnitudine a 0...1 C1.3.EVACUA
distribuită pe vârstă vulnerabile (la1000 loc) loc.), hazardului (de la foarte TI (nr. pers., nr
spaţiul (<5ani, >65ani, >85ani), -Venitul mediu pe redus la foarte ridicat) zile)
construit -Persoane cu dizabilităţi gospodarie,
-Starea de sănătate -Nr. asigurati PAID,
- Indice compozit al defavorizării -Nr salariaţi
sociale (raportare la
-Rata analfabetismului (la 100 populaţia ocupată)
loc)

- Nr. de adăposturi potenţiale

(cămine culturale, şcoli, locuri de
cazare ş.a.) (la 1000 loc),
-Nr. construcţiilor (la 100 de
construcţii) din diferite materiale:
beton armat, caramida, piatra sau
inlocuitori cu planseu de beton
armat, caramida, piatra sau
inlocuitori cu planseu din lemn,
lemn, paianta, chirpici, material
mixte
Populaţia cu -Densitatea totală a drumurilor -Nr. spitale (densitate -Lungimea totală a 0...1 C1.4.PERSOA
acces la - Densitatea totală a căilor de pe spaţiu construit) drumurilor de NE FARA
diversele transport -Alte unitati sanitare vulnerabilitate medie, ACCES LA
servicii -Indice proxi al gradului de (ambulatorii de ridicată şi foarte ridicată SERVICIILE

8
 risipire a cătunelor = indice de specialitate, spitale de (raportată la lungimea DE BAZA (nr.
dispersie a aşezărilor urgenț ă) (densitate totală a drumurilor) pers, zile)
(Demangeon). pe spaţiu construit) -Lungimea totală a
-Unităţi comerciale, drumurilor de
- Lungimea totală a retelei simple vulnerabilitate ridicată şi
de distributie a apei potabile (la foarte ridicată (raportată la
suprafaţa UAT) lungimea totală a
- Nr. locuinţe cu alimentare cu drumurilor)
apa (la 100 de locuinţe) -Lungimea totală a
drumurilor de
- Lungimea reţelei de distributie vulnerabilitate foarte
gaze km (la suprafaţa UAT) ridicată (raportată la
Alimentarea cu gaz în locuinţă, lungimea totală a
Lungime reţelei de distribuţie de drumurilor)
energie electrica, -Indice compozit între
- Nr. locuinţe cu alimentare cu densitatea drumurilor şi
energie electrică (la 100 de expunerea la alunecări de
locuinţe) teren
-Lungimea reţelei de comunicaţii:
telefonie fixa, internet,
Nr cladiri conectate la internet /
Conectare cu internet în locuinţă,
Nr cladiri conectate la telefonie
fixa / Conectare cu telefonie fixa
în locuinţă
Construcţii -Nr. construcţiilor (la 100 de -Nr. construcţiilor 5 clase de magnitudine a C1.5.CONSTR
distribuite pe construcţii) din diferite materiale: (la 100 de construcţii) hazardului (de la foarte UCTII CIVILE
spaţiul caramida, piatra sau inlocuitori cu din diferite materiale: redus la foarte ridicat) SI
construit planseu din lemn, lemn, beton armat, INDUSTRIAL
paianta, chirpici, mixt caramida, piatra sau E
inlocuitori cu planşeu
de beton armat

Categorii de -Materiale de construcţie a -Materiale de 5 clase de magnitudine a C.1.6.

căi de drumurilor : beton, piatră construcţie a hazardului (de la foarte INFRASTRUC

9
comunicaţie concasată, pământ drumurilor : asfalt, redus la foarte ridicat) TU RA DE
(categorii de nedefinit TRANSPORT
drumuri,
categorii de căi
ferate)

10
 Analiza expunerii. Cu scopul de a reduce pe cât posibil incertitudinile asociate unor
estimări ale vulnerabilităţii, impactului fizic şi riscului la nivel de UAT (LAU2), cel puţin în
privinţa populaţiei şi a construcţiilor, spaţiul de analiză pentru fiecare UAT a fost restrâns la cel
construit, aşa cum apare acesta pe hărţile privind utilizarea terenurilor (CLC 2006 – proxi pentru
actual şi trecut şi utilizarea simulată pentru anul 2050). Ca urmare, elementele referitoare la
populaţie, construcţii şi caracteristicile acestora, raportate statistic la nivel de LAU2, sunt
presupuse a avea o distribuţie uniformă în cadrul spaţiului construit dintr-o unitate
administrativă. Analiza expunerii se rezumă astfel la spaţiile ce concentrează elementele expuse
riscului ce ţin de populaţie şi construcţii, prin confruntarea acestora cu distribuţia magnitudinii în
cazul fiecăruia din cele trei scenarii naţionale de hazard la alunecări de teren. Astfel, suprafeţelor
spaţiului construit, identificate ca având diferite expuneri la alunecări de teren în cadrul fiecărei
UAT, le sunt apoi atribuite proporţional datele referitoare la volumul şi caracteristicile celor două
tipuri de elemente expuse, populaţie şi construcţii.
Indicatorii care pun în evidenţă vulnerabilitatea intrinsecă au fost selectaţi şi în funcţie de
disponibilitatea datelor statistice furnizate de INS (la nivel de LAU 3) în cadrul proiectului RO-
RISK, astfel că metoda propusă are un anumit grad de incertitudine şi poate suporta îmbunătăţiri
în viitor. S-a avut în vedere selectarea celor mai noi seturi de date statistice existente, pentru a
oferi o imagine cât mai actuala a vulnerabilităţii.
Pentru obţinerea unor categorii de unităţi spaţiale omogene din punct de vedere al
vulnerabilităţii, indicatorii selectaţi au fost analizaţi cu ajutorul unui instrument de cartografie
statistică (Philocarto), ce utilizează tehnici de analiză statistică multivariată. Tehnicile de analiză
multivariată a datelor propuse de Philcarto sunt, în primul rând, descriptive; acestea sunt deosebit
de eficiente pentru baze de date extinse şi nu impun nicio ipoteză privind distribuţiile statistice
ale variabilelor studiate. Unele geografii le-au transformat in instrumente cheie ale studiului
diferenţierii spaţiale care, în esenţă, este rezultatul unei variabile complexe. Aceste tehnici de
analiza sunt folosite la inţelegerea mecanismelor de acţiune prin identificarea combinaţiilor de
variabile, care sunt stabilite în spaţiu şi a fost utilizată în numeroase studii anterioare chiar din
anii 1960-1970 pentru analize teritoariale regionale (Pumain and Saint-Julien, 2001; Şerban et
al., 2015).
Clasificarea Ascendent Ierarhică (CAI) grupează unităţile spaţiale (în cazul de faţă
comunele şi municipalităţile) în funcţie de asemănările în ceea ce priveşte valorile indicatorilor,
oferind informaţii privitoare la tipologia acestora. Cu ajutorul CAI se grupează indicatorii în
clase prin raportarea la media indicatorului cu ajutorul deviaţiei standard. Calcularea abaterii
standard (care reprezintă rădăcina pătrată a variaţiei) ajuta la estimarea dispersiei pentru fiecare
variabilă. Rezultatele obţinute în urma aplicării acestei tehnici sunt considerate de geografi drept
sinteze regionale. CAI permite realizarea unei ierarhii exacte asupra unui vast ansamblu de date
după următoarea strategie de agregare a datelor: legătura minimă, diametrul minimum, distanţa
medie, varianţa.CAI ne va ajuta să vizualizăm profilurile localităţilor şi să tragem concluzii cu
privire la modul în care se grupează componentele la nivelul localităţilor şi, în acelaşi timp,
modul în care se clusterizează localităţile care au acelaşi profil.
Cu ajutorul acestei tehnici multivariate, unităţile spaţiului construit având diferite expuneri
la alunecări de teren într-un anumit scenariu de hazard, sunt cuprinse în clase omogene din
punctul de vedere al caracteristicilor populaţiei şi construcţiilor. Întrucât calculul vulnerabilităţii
este gândit pentru a servi calculului de impact, s-au analizat pe rând diferite tipuri de

11
vulnerabilităţi (ex. vulnerabilitatea intrinsecă a populaţiei la evacuare în cazul alunecărilor de
teren, vulnerabilitatea intrinsecă a populaţiei la izolare în cazul alunecărilor de teren).
Într-o etapă succesivă, gradul de expunere este încorporat în vulnerabilitate cu ajutorul unei
matrici, obţinându-se ceea ce se numeşte vulnerabilitatea specifică hazardului (IPCC 2014),
întrucât prin expunere este luată în considerare şi magnitudinea fenomenului de alunecări de
teren ce poate apărea în scenariul considerat.
Cuantificarea vulnerabilităţii, adică transferul informaţiilor nominale asupra
vulnerabilităţii intrinseci pe o scară de la 0 la 1 pentru a defini vulnerabilitatea în sensul ştiinţelor
naturale, are în vedere utilizarea în continuare a vulnerabilităţii spre a servi calcului unor valori
ale tipurilor de impact, conform cerinţelor din "Metodologia de evaluare unitară a riscurilor şi
de integrare a evaluărilor de risc sectoriale". Astfel, în această concepţie, vulnerabilitatea va
indica nivelul/gradul în care o anumită categorie a elementelor la risc poate suferi pierderi la
evenimente de o anumită magnitudine. Pentru a răspunde cerinţelor din Metodologia unitară
referitoare la tipurile de impact asupra populaţiei şi descriptorii aleşi pentru exprimarea acestora,
şi prin urmare a putea dimensiona corespunzător vulnerabilitatea, au fost investigate informaţii
istorice cu privire la pierderile suferite în cazul unor evenimente de alunecări de dată relativ
recentă, disponibile în presă ca şi în baza de date furnizată de IGSU. Investigarea s-a concentrat
pe judeţe cunoscute ca fiind frecvent afectate de alunecări de teren, pe numărul persoanelor
decedate, rănite, evacuate, sau rămase fără acces la varii servicii (ex. transport, alimentare cu
apă, energie electrică, încălzire) în urma unor alunecări de teren, ca şi pe numărul construcţiilor
afectate şi distruse şi a lungimilor afectate de alunecări de teren pe diferite categorii de căi de
comunicaţie.
Evaluarea vulnerabilităţii la scară naţională s-a făcut corespunzător scenariilor selectate
având perioadele de revenire de 10 şi respectiv 100 de ani. Vulnerabilitatea aferentă scenariului
de cu perioada de revenire de 1000 de ani nu a putut fi calculată datorită incertitudinilor aleatorii
(specificul tipologic, morfogenetic al alunecarilor de teren) si epistemice (date complet
insuficiente atat calitativ, cat si cantitativ).

12
4. Distribuţia vulnerabilităţii la alunecări de teren la scară naţională

4.1. Distribuţia vulnerabilităţii populaţiei

Datele, destul de reduse, pe care le avem pana in prezent, referitoare la decedati si raniti
in urma aluncarilor de teren indică, in totalitatea lor, ca aceste cifre nu sunt datorate alunecarilor
de teren in sens strict. Cazurile inventariate arată ca morţi şi răniţi apar in cazul asocierii
alunecărilor cu alte procese/hazarduri (ex. viituri rapide, minerit de suprafaţă şi subteran,
exploatări petrolifere, alte tipuri de deplasări în masă precum prabuşiri, avalanşe de roci). Prin
urmare, o evaluare a vulnerabilităţii fizice a populaţiei la deces şi/sau rănire în urma
producerii alunecărilor de teren nu a fost posibilă.

O primă integrare a datelor statistice pentru indicatorii ce definesc vulnerabilitatea

intrinsecă a populaţiei la evacuare s-a realizat cu ajutorul Clasificării Ascendent Ierarhice în
programul Philocarto, obţinându-se o serie de variante preliminare de combinare a indicatorilor
în categorii omogene, diferenţiate pe măsură ce vor fi luaţi în analiză mai mulţi indicatori.

13
Fig. 1. Clase omogene de vulnerabilitate internă a populaţiei la evacuare în urma alunecărilor de teren.
Rezultate ale Clasificării Ascendent Ierarhice

Figura 1 redă clasele omogene de vulnerabilitate intrinsecă a populaţie, relevantă pentru

impactul prin evacuare în cazul producerii de alunecări de teren. 712 unităţi administrativ-
teritoriale aparţin unei categoriei de vulnerabilitate foarte ridicată (C02), fiind răspândite în
Câmpia Română ș i Podiș ul Moldovei. Vulnerabilitatea foarte ridicată este cauzată de valori
foarte ridicate ale indicatorilor referitori la populaț ia cu vârstnică, indicele de defavorizare
sociale, ponderea construcţiilor din paianta sau chirpici. O vulnerabilitate intrinsecă ridicată
(C07) caracterizează 182 LAU 2 disipate pe tot teritoriul ț ării, fiind susţinută de valori ridicate
ale populaț iei de vârsta sub 5 ani, ratei analfabetismului, indicelui de defavorizare socială,
ponderii construcţiilor din paianta sau chirpici (Fig. 1).
Clasa de vulnerabilitate intrinsecă foarte scăzută (C05) cuprinde 311 LAU 2 răspândite,
în general, în zona montană dar ș i în Câmpia Transilvaniei. Vulnerabilitatea foarte scăzută este
explicată prin scoruri mai mici sau egale cu – 1 deviaţie standard ale defavorizării sociale,
populaț iei vârstnice, ratei analfabetismului, sau a ponderilor construcţiilor din paianta sau
chirpici. Dimpotrivă ponderile cele mai mar sunt deţinute de construcţiile din beton, cele din
cărămidă, piatră sau înlocuitori cu planș eu din beton. Clasa de vulnerabilitate scăzută (C01,
C03, C06) cuprinde 174 unităţi LAU2, răspândite în cea mai mare parte în Câmpia Ialomiț ei. Şi
acestea se caracterizezaă prin valori ridicate ale ponderilor deţinute de construcţiile din cărămidă,
piatră sau înlocuitori cu planș eu din beton.
1802 LAU 2, răspândite în cea mai mare parte în Munț ii Banatului, Munț ii Apuseni,
Carpaț ii Orientali şi Podiș ul Getic, au o vulnerabilitate intrinsecă medie la evacuare (C04, C08,
C09, C10, C11, C12) (Fig. 1).

Figurile 2 şi 3 redau hărţile claselor de vulnerabilitate specifice hazardului rezultate în

urma considerării atât a vulnerabilităţii interne a populaţiei - relevante în evacuarea cauzată de
producerea alunecărilor de teren – cât şi a expunerii la alunecări conform celor două scenarii
considerate. Atât în cazul scenariului de probabilitate 1/10ani, cât şi a celui de probabilitate
1/100 ani, majoritatea unităţilor administrativ-teritoriale se încadrează unor vulnerabilităţi a
populaţiei reduse şi moderate la evacuare din cauza alunecărilor de teren. Clasele de
vulnerabilitate variază de la foarte redusă (valori nule) la foarte ridicată (valori de 0,019 în cazul
scenariului 1/10 ani şi 0,028 în cazul celui de 1/100 ani), cu o medie în jurul valorii de 0,004.
Cele mai vulnerabile UAT-uri par să se situeze, cu câteva excepţii, în Subcarpaţii de la Curbură,
regiune cu expuneri ridicate şi foarte ridicate la alunecări de teren dar vulnerabile din punct de
vedere social şi o pondere ridicată a construcţiilor puţin rezistente. Un total de 236-297 de unităţi
14
(7,4 – 9,3 % din total) au fost incluse în categoriile cu vulnerabilitate ridicată şi foarte ridicată
corespunzător scenariului de 1/10 ani şi respectiv celui de 1/100 ani. UAT-urile cu cele mai
scăzute vulnerabilităţi sunt în general situate în reigunile de câmpie, unde vulnerabilitatea socială
internă este în cea mai mare parte anulată de expuneri nule sau scăzute la alunecări de teren.

Fig. 2. Vulnerabilitatea populaţiei la evacuare în urma alunecărilor de teren la nivel de UAT,

conform scenariului de hazard selectat cu probabilitatea de 1/10 ani.

15
Fig. 3. Vulnerabilitatea populaţiei la evacuare în urma alunecărilor de teren la nivel de UAT,
conform scenariului de hazard selectat cu probabilitatea de 1/100 ani.

Figurile 4 şi 5 înfăţişează vulnerabilitatea populaţiei la accesul la transport din cauza

afectării căilor de comunicaţie de către alunecări de teren în cazul scenariilor cu perioade de
revenire de 10 şi respectiv 100 de ani.
În cazul scenariului cu revenirea de 10 ani, majoritatea UAT-urilor se caracterizează prin
vulnerabilităţi reduse şi moderate la izolare prin alunecări de teren. Vulnerabilitatea variază de la
foarte redusă (valori nule: C02, C07, C09) la foarte ridicată (C01 şi C08, cu valori de 0,09),
având o medie în jurul valorii de 0,01 (Fig. 4 ).
Unităţile LAU 2 integrate clasei de vulnerabilitate foarte ridicată (C01, C08) sunt
răspândite în Carpaț ii Orientali, Carpaț ii Meridionali şi în Subcarpaţi. Acestea sunt
caracterizate de valori mici ale densităţii totale a drumurilor şi căilor de transport în general ca şi
de ponderi ridicate a drumurilor expuse şi vulnerabile la alunecări de teren. Acestea reprezintă un
număr de 158 (cca 5 % din total). Unităţile administratiuv-teritoriale cu vulnerabilitate ridicată
(C10, C11, C12), generate de condiţii similare, sunt 565 la număr, fiind răspândite în Carpaț ii
Orientali, Carpaț ii Meridional şi nordul Carpaț ilor Occidentali.
Unităţile (1007 la număr), caracterizate de densităţi ridicate ale drumurilor şi căilor de
transport în general, totodată având şi ponderi foarte mici ale drumurilor expuse/vulnerabile la
alunecări de teren, au fost incluse clasei de vulnerabilitate foarte scăzută (C02, C07, C09). Ele
sunt răspândite în Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podiș ul Dobrogei, Carpaț ii Meridionali
16
ș i Carpaț ii Orientali. 101 LAU 2 au o vulnerabilitate scăzută (C04), întâlnindu-se insular în
Podiș ul Moldovei şi Podişul Transilvaniei.
UAT-urile cu vulnerabilitate medie (C03, C05, C06) la izolare prin alunecări de teren
(1350 la număr) sunt răspândite în Câmpia Transilvaniei, Podiș ul Moldovei, Munț ii Apuseni,
Munț ii Poiana Ruscă, Munț ii Banatului, Dealurile de Vest şi Podişul Dobrogei (Fig. 4 ).

Fig. 4. Clase omogene de vulnerabilitate a populaţiei la accesul la transport în urma alunecărilor

de teren (în condiţiile scenariului cu perioada de revenire de 10 ani). Rezultate ale Clasificării
Ascendent Ierarhice

17
 În cazul scenariului cu revenirea de 100 de ani, aproximativ jumătate din totalitatea
UAT-urilor se caracterizează prin vulnerabilităţi foarte reduse spre moderate, iar cealaltă
jumătate prin vulnerabilităţi ridicate şi foarte ridicate la izolare prin alunecări de teren.
Vulnerabilitatea variază de la foarte redusă (valori nule: C02, C04, C05) la foarte ridicată (C10,
C11, cu valori de 0,12), având o medie în jurul valorii de 0,01 (Fig. 5).
O vulnerabilitate foarte ridicată (C10, C11), susţinută de densităţi reduse ale
drumurilor/căilor de transport, este specifică în cazul a 94 de unităţi LAU2, răspândite în
Carpaț ii Orientali, Carpaț ii Meridionali şi Subcarpaţi. Vulnerabilităţi ridicate (C03, C06, C07,
C08, C12) au 1334 de unităţi LAU2, răspândite în Carpaț ii Orientali, Carpaț ii Meridionali,
Carpaț ii Occidentali, Podişul Getic, Depresiunea Transilvaniei ș i Podiș ul Moldovei.
La capătul opus, 251 LAU 2 se încadrează clasei de vulnerabilitate foarte scăzută a
populaţiei la izolare (C02, C04, C05), având densităţi ridicate ale căilor de comunicaţie şi
totodată expuneri/vulnerabilităţi scăzute ale acestora. Localităţile se găsesc în Carpaț ii
Orientali, partea centrală a Câmpiei Române şi Podişul Dobrogei de Sud. Cu condiţiii similare,
971 LAU 2 au vulnerabilităţi scăzute (C09) şi sunt răspândite în Câmpia Română, Podiș ul
Dobrogei, Câmpia de Vest .
Vulnerabilităţi medii ale populaţiei la izolare (C01) se întâlnesc în cazul a 531 de unităţi
LAU2 răspândite în Carpaț ii Orientali, Carpaț ii Meridionali, Carpaț ii Occidentali, Dealurile
de Vest şi Podişul Dobrogei (Fig. 5).

18
Fig. 5. Clase omogene de vulnerabilitate a populaţiei la accesul la transport în cazul producerii
alunecărilor de teren (în condiţiile scenariului cu perioada de revenire de 100 ani). Rezultate ale
Clasificării Ascendent Ierarhice

19
4.2. Distribuţia vulnerabilităţii construcţiilor

Vulnerabilitatea intrinsecă a construcţiilor este redată în figura 6. Clasa de vulnerabilitate

foarte ridicată (C01) caracterizează 803 unităţi LAU 2, răspândite majoritar în partea de sud a
Câmpiei Române, partea de est a Câmpiei Române, Podiș ul Dobrogei, Podiș ul Moldovei ș i
Câmpia de Vest, unde se întâlnesc ponderi ridicate ale construcţiilor din paianta sau chirpici. O
vulnerabilitate ridicată (C08) a fost atribuită acelor UAT-uri (583 la număr) pe baza unei ponderi
foarte ridicate a construcţiilor din lemn. Acestea sunt răspândite în Dealurile de Vest,
Subcarpaț ii Moldovei, Podişul Sucevei, şi în părţi ale Câmpiei Române.

Fig. 6. Clase omogene de vulnerabilitate internă a construcţiilor. Rezultate ale Clasificării Ascendent
Ierarhice

98 de unităţi administrativ-teritoriale au fost clasificate cu vulnerabilitate foarte scăzută

(corespunzătoare C02) pe baza valorilor ridicate ale variabilei referitoare la ponderea
20
construcţiilor din beton. Ele apar răspândite în vestul Câmpiei Române ș i partea centrală a
Podiș ului Getic. În clasa de vulnerabilitate scăzută (corespunzătoare claselor omogene C06 ș i
C07) se includ 517 unităţi LAU2, răspândite în partea centrală a Câmpiei Române ș i estul
Podiș ului Getic precum şi în Depresiunea Transilvaniei şi caracterizate de ponderi ridicate ale
construcţiilor din beton sau din cărămidă, piatră sau înlocuitori cu planș ee din beton (Fig. 6).
Restul de 1180 LAU 2 se încadrează unei vulnerabilităţi medii (ce corespunde claselor
C03, C04, C05, C10, C11 ș i C12), fiind răspândite în Carpaț ii Orientali, Carpaț ii Meridionali,
Carpaț ii Occidentali, Câmpia Transilvaniei, Subcarpaţii Getici şi Podişul Getic (Fig. 6).

Fig. 7. Vulnerabilitatea calitativă a construcţiilor la alunecări de teren la nivel de UAT, conform

scenariului de hazard selectat cu probabilitatea de 1/10 ani.

21
Fig. 8. Vulnerabilitatea calitativă a construcţiilor la alunecări de teren la nivel de UAT, conform
scenariului de hazard selectat cu probabilitatea de 1/10 ani.

Atât în cazul scenariului de probabilitate 1/10 ani, cât şi a celui de probabilitate 1/100 ani,
majoritatea unităţilor administrativ-teritoriale se încadrează unor vulnerabilităţi reduse şi
moderate ale construcț iilor la alunecări de teren (Fig. 7 şi 8). Valori cantitative ale claselor de
vulnerabilitate au fost estimate atât pentru construcț iile potenț ial afectate cât ș i pentru cele
potenț ial distruse în cazul celor două scenarii cu perioade de revenire diferite. Astfel, aceste
valori variază de la 0 (vulnerabilitate foarte redusă) la 0,011142 (clădiri distruse, 10 ani) şi
0,0148 (clădiri distruse, 100 ani), ajungând la 0,025103 (clădiri afectate, 10 ani), 0,04124 (clădiri
afectate, 100 ani), în cazul claselor de vulnerabilitate foarte ridicată. Cele mai vulnerabile UAT-
uri par să se situeze, în Subcarpaţii de la Curbură, regiune cu expuneri ridicate şi foarte ridicate
la alunecări de teren dar şi cu vulnerabilităţi intrinseci mari şi foarte mari ale construcţiilor
(ponderi mult peste medie ale construcţiilor din paianta sau chirpici şi lemn. De asemenea, un
număr mare de UAT-uri cu vulnerabilitate ridicată a construcț iilor apare şi în Podiș ul
Moldovei, caracterizat de expuneri ridicate dar ș i prezenț a unei ponderi însemnate de clădiri
din paiantă ș i chirpici, ce au definit clasele de vulnerabilitate internă foarte ridicată (Fig. 7 şi 8).

22
4.3. Distribuţia vulnerabilităţii infrastructurii de transport

Figurile 9 şi 10 redau hărţile vulnerabilităţii medii a căilor de comunicaţie

corespunzătoare celor două sceanrii prioritizate. Atât în cazul scenariului de probabilitate
1/10ani, cât şi a celui de probabilitate 1/100 ani, majoricea mai mare parte a unităţilor
administrativ-teritoriale se încadrează unor vulnerabilităţi reduse ale căilor de comunicaţie la
alunecări de teren. Clasele de vulnerabilitate variază de la foarte redusă (valori nule) la foarte
ridicată (valori de 0,076 în cazul scenariului 1/10 ani şi 0,09 în cazul celui de 1/100 ani), cu o
medie în jurul valorii de 0,02. Cele mai vulnerabile UAT-uri par să se situeze, cu câteva excepţii,
în Subcarpaţi şi în sectoarele Carpaţilor Orientali constituiţi din fliş. Aceste regiuni au expuneri
ridicate şi foarte ridicate la alunecări de teren. Un total între 163-211 de unităţi (5,1 – 6,6 % din
total) au fost incluse în categoriile cu vulnerabilitate ridicată şi foarte ridicată corespunzător
scenariilor de 1/10 ani şi respectiv de 1/100 ani. UAT-urile cu cele mai scăzute vulnerabilităţi
sunt în general situate în regiunile de câmpie, unde expunerea la alunecări de teren este nulă sau
scăzute (Fig. 9 şi 10).

Fig. 9. Vulnerabilitatea medie a căilor de comunicaţie la alunecări de teren la nivel de UAT,

conform scenariului de hazard selectat cu probabilitatea de 1/10 ani.

23
Fig. 10. Vulnerabilitatea medie a căilor de comunicaţie la alunecări de teren la nivel de UAT,
conform scenariului de hazard selectat cu probabilitatea de 1/100 ani.

24
5. Analiza vulnerabilităţii la scară locală

5.1. Oraşul Comarnic

Analiza de vulnerabilitate a populaţiei, clădirilor şi infrastructurii de transport

Pe baza datelor disponibile existente (istorice şi observationale), s-au realizat hărţi de
vulnerabilitate şi harti de expunere în format GIS prin intersectarea rasterelor cu valorile
factorului de stabilitate în condiț ii saturate ș i cele ale distribuț iei clădilor ș i infrastructurii de
transport din perimetrul analizat. În funcţie de informaţiile disponibile privind numărul de
persoane afectate în urma manifestării alunecărilor de teren, s-au delimitat 3 clase de
vulnerabilităţi privind populaţia: clasa 1 cu intervalul 0,0-0,2 asociată cu o vulnerabilitate
scăzută, clasa 2 cu intervalul 0,2-0,4 asociată cu o vulnerabilitate medie şi clasa 3 cu intervalul
0,4-0,6 asociată cu o vulnerabilitate ridicată.
Harta vulnerabilităţii populaţiei (Fig. 10) a fost obţinută pe baza datelor din imaginea
numerică Fs calculat pentru condiţii saturate şi datele privind numărul populaţiei din cartierele
componente ale UAT Comarnic de la recensământul din anul 2011. Din analiza hărţii de
vulnerabilitate a populaţiei, s-a constatat faptul că zonele cele mai dens populate situate în oraşul
Comarnic - cartierele Poiana, Posada şi Ghioşeşti au vulnerabilitate medie şi ridicată, comparativ
cu vulnerabilitatea scăzută corespunzătoare cartierelor Podu Lung şi Podul Corbului. Din datele
înregistrate la evenimentele istorice de alunecări de teren manifestate în zona Comarnic se
evidenţiază că efectele asupra populaţiei sunt legate de numărul de persoane izolate fără acces la
serviciile de bază.
Harta vulnerabilităţii clădirilor (Fig. 11) a fost obţinută pe baza datelor din imaginea
numerică Fs calculat pentru condiţii saturate şi datele privind numărul de clădiri din cartierele
componente ale UAT Comarnic. Pe hărţile create au fost reprezentate elementele tematice
detaliate în care s-au manifestat alunecări de teren istorice. Din punct de vedere al vulnerabilităţii
clădirilor, informaţiile privind numărul de clădiri (locuinţe şi anexe gospodăreşti) cu diferite
grade de avariere în urma manifestării alunecărilor de teren au permis delimitarea claselor de
vulnerabilităţi fizice ale clădirilor: clasa 1 cu intervalul 0,0-0,2 asociată cu o vulnerabilitate
foarte scăzută, fără avarieri semnificative, clasa 2 cu intervalul 0,2-0,4 asociată cu o
vulnerabilitate scazută, cu avarieri uşoare (crăpături, fisuri uşoare la uşi şi ferestre, fără avarieri
structurale), clasa 3 cu intervalul 0,4-0,6 asociată cu o vulnerabilitate medie, fără avarieri
structurale (crăpături majore pereţi). Din analiza hărţii de vulnerabilitate a clădirilor, s-a constatat
faptul că zonele construite situate în oraşul Comarnic, cartierele Poiana, Posada şi Ghioşeşti au
vulnerabilitate scăzută spre medie.

25
Fig. 10. Harta de vulnerabilitate a populaţiei în zona Comarnic.

Harta vulnerabilităţii infrastructurii de drumuri (Fig. 12) a fost obţinută pe baza datelor din
imaginea numerică Fs calculat pentru condiţii saturate şi datele privind distribuţia spaţială a
reţelei de drumuri din cartierele componente ale UAT Comarnic. Pe hărţile create au fost
reprezentate elementele tematice detaliate în care s-au manifestat alunecări de teren istorice. Din
punct de vedere al vulnerabilităţii infrastructurii de transport (drumuri), informaţiile istorice şi
observaţionale privind drumurile locale şi nationale afectate cu diferite grade de avariere în urma
producerii alunecărilor de teren au permis delimitarea claselor de vulnerabilităţi: clasa 1 cu
intervalul 0,0-0,2 asociată cu o vulnerabilitate foarte scăzută, fără avarieri semnificative
(denivelări), clasa 2 cu intervalul 0,2-0,4 asociată cu o vulnerabilitate scăzută (denivelări, fisuri)
şi clasa 3 cu intervalul 0,4-0,6 asociată cu o vulnerabilitate medie (surpări şi crăpături în
terasamentul drumului, blocare circulaţie). Din analiza hărţii de vulnerabilitate a infrastructurii,
s-a constatat faptul că zonele cu reţea de drumuri densă situate în oraşul Comarnic, cartierele
Poiana, Posada şi Ghioşeşti au vulnerabilitate scăzută spre medie.

26
Fig. 11. Harta de vulnerabilitate a clădirilor în zona Comarnic.

27
Fig. 12. Harta de vulnerabilitate a infrastructurii (drumuri) în zona Comarnic.

28
5.2. Municipiul Iaşi

Aria Metropolitană Iaşi deţinea (2011) o populaţie cu vârstă de muncă de aproximativ 300 000
locuitori, dintre care 92% în municipiul Iaşi. Localităţile rurale din imediata vecinătate a
municipiului au cele mai multe persoane în vârstă de muncă (câte 7000 – 8000 persoane în
fiecare dintre localităţile Holboca, Mironeasa, Tomeşti şi Ciurea), în timp ce restul unităţilor
administrative teritoriale au un număr mai mic de persoane în vârstă de muncă, fiecare între 2000
şi 4000) (Fig. 13).

Fig. 13. Aria metropolitană Iaşi - Diferenţieri teritoriale ale populaţiei în vârstă de muncă (2011,
prelucrare date statistice INS).

Din punct de vedere al distribuţiei populaț iei pe grupe de vârstă, statisticile indică în
municipiul Iaşi o pondere mai ridicată a populaţiei tinere cu vârsta cuprinsă între 20-34 ani.
Populaţia din grupa de vârstă tânără, sub 5 ani înregistrează 15 031 persoane, ceea ce reprezintă
un procent de 5,17%, iar cea vîrstnică, peste 65 de ani înregistrează 34 302 persoane, adică un
procent de 11,81%.
Populaţia feminină, cu un număr de 152 871 persoane reprezintă un procent de 52,6% din totalul
populaţiei.

Din punct de vedere al participării la activitatea economică, s-au înregistrat 132 148
persoane active şi 158 274 persoane inactive. În perioada dintre ianuarie 2010 şi ianuarie 2011,
evoluţia populaţiei şomere a fost descendentă, ajungând la aproximativ 33% până în anul 2014.
Acest fapt poate fi un semn al efectelor crizei economice, dar mai ales o cauză a ieşirii din plată a
şomerilor. În municipiul Iaşi şi aria sa metropolitană, forţa de muncă plecată în afara graniţelor
ţării a redus şomajul, prin diminuarea presiunii asupra pieţei muncii (Fig. 14).

29
Fig. 14. Aria Metropolitană Iaşi – dinamica numărului de şomeri pe cele două medii de rezidenţă
(sursa: prelucrare date statistice INS).

Vulnerabilitatea construcţiilor.
Numărul locuinţelor terminate în aria metropolitană Iaşi s-a menţinut relativ constant în
intervalul 1990-2012 (aproximativ 1200/an). Cel mai mare număr de locuinţe terminate a fost
înregistrat în comuna Miroslava (259), iar în municipiul Iaşi, numărul locuinţelor terminate a
crescut semnificativ ca urmare a investiţiilor în infrastructură şi proiecte imobiliare (Green Park,
Palas, Copou Bellevue, Dream Village etc.). Din punct de vedere al densităţilor rezidenţiale, Aria
Metropolitană Iaşi a înregistrat valori maxime în municipiul Iaşi, de peste 11 unităţi/ha. În anul
2011, acest indicator atingea 11,3 unităţi/ha în municipiul Iaşi, în timp ce în celelalte localităţi
valoarea maximă a atins 1 unitate/ha 1,85 unităţi/ha. Investiţiile în infrastructură şi în proiectele
imobiliare au deteriminat creşterea densităţii locuinţelor şi dezvoltarea unor arii rezidenţiale
extinse atât în centrul oraşului, cât şi în comunele învecinate (Bârnova, Holboca, Miroslava,
Ciurea, Valea Lupului, Tomeşti etc.) (Tab. 2, 3 şi 4).

Tabelul 2. Număr de clădiri rezidenţiale, materialul de construcţie şi regimul de înălţime la

recensământul din 20 octombrie 2011
Regim de înălţime al clădirii

Persoane etaje
Categoria de cladiri /
Parter
Material informaţie
total 1 2 3 4 5 6 7 8 9
10 nedisponibil
ă

A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
cladiri rezidentiale
(exclusiv spatii colective 20882 9972 3064 465 190 1280 81 15 31 208 36 197 5343
de locuit)
cladiri rezidentiale din
beton armat sau 1634 54 28 46 46 1021 61 9 19 148 28 174 -
prefabricate din beton
cladiri rezidentiale din
caramida, piatra sau
5364 2129 2346 379 128 254 20 6 12 59 8 23 -
inlocuitori cu plansee de
beton armat
cladiri rezidentiale din
caramida, piatra sau
1869 1466 403 - - - - - - - - - -
inlocuitori cu plansee din
lemn
cladiri rezidentiale din
730 605 125 - - - - - - - - - -
lemn (barne, etc)
30
 Regim de înălţime al clădirii

Persoane etaje
Categoria de cladiri /
Parter
Material informaţie
total 1 2 3 4 5 6 7 8 9
10 nedisponibil
ă

cladiri rezidentiale din

2801 2801 - - - - - - - - - - -
paianta, chirpici
cladiri rezidentiale din
materiale mixte, alte 636 509 106 12 3 5 - - - 1 - - 636
materiale)
informatie nedisponibila
privind materialul 7848 2408 56 28 13 - - - - - - - 7848
de constructie al cladirii

Tabelul 3. Număr de locuinţe convenţionale, materialul de construcţie şi regimul de înălţime la

recensământul din 20 octombrie 2011
Regim de inaltime al cladirii

Categoria de Persoane etaje

cladiri / Parter
Material total informaţie
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 si
nedisponibil
peste
ă

A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Locuinte
conventionale
situate in cladiri
122150 10720 3905 1397 4129 60360 4733 515 2067 11320 3007 14654 5343
rezidentiale
(exclusiv spatii
colective de locuit)
Locuinte
conventionale
situate in cladiri
rezidentiale din 81151 57 37 518 2065 50054 3632 323 1286 7919 2416 12844 81151
beton armat sau
prefabricate din
beton
Locuinte
conventionale
situate in cladiri
rezidentiale din
25742 2324 2868 823 1959 9962 1101 192 781 3331 591 1810 -
caramida, piatra sau
inlocuitori cu
plansee de beton
armat
Locuinte
conventionale
situate in cladiri
rezidentiale din 2334 1711 623 - - - - - - - - - -
caramida, piatra sau
inlocuitori cu
plansee din lemn
Locuinte
conventionale
situate in cladiri 880 694 186 - - - - - - - - - -
rezidentiale din
lemn (barne, etc)
Locuinte
conventionale
situate in cladiri 2947 2947 - - - - - - - - - - -
rezidentiale din
paianta, chirpici
Locuinte
conventionale
situate in cladiri
1247 578 135 28 92 344 - - - 70 92 344 -
rezidentiale din
materiale mixte, alte
materiale)
informatie
nedisponibila privind 7849 2409 56 28 13 - - - - - - - 5343
materialul

31
 Regim de inaltime al cladirii

Categoria de Persoane etaje

cladiri / Parter
Material total informaţie
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 si
nedisponibil
peste
ă

de constructie al
cladirii

Tabelul 4. Număr de persoane din clădiri rezidenţiale, materialul de construcţie şi regimul de

înălţime la recensământul din 20 octombrie 2011
Regim de inaltime al cladirii

Categoria de Persoane etaje

cladiri / Parter informaţi
Material total 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 e
si peste nedispo
nibilă
A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
persoane din
cladiri
rezidentiale
270930 27924 11573 3101 7970 136509 9670 896 4531 24376 5537 31547 7296
(exclusiv spatii
colective de
locuit)
persoane din
cladiri
rezidentiale din
180711 157 102 968 3745 114113 7820 609 2921 17685 4653 27938 -
beton armat sau
prefabricate din
beton
persoane din
cladiri
rezidentiale din
caramida, piatra
58090 6768 8677 2033 4048 21728 1850 287 1610 6596 884 3609 -
sau
inlocuitori cu
plansee de
beton armat
persoane din
cladiri
rezidentiale din
caramida, piatra
6513 4741 1772 - - - - - - - - - -
sau
inlocuitori cu
plansee din
lemn
persoane din
cladiri
rezidentiale din 2360 1887 473 - - - - - - - - - -
lemn (barne
etc.)
persoane din
cladiri
8938 8938 - - - - - - - - - - -
rezidentiale din
paianta, chirpici
persoane din
cladiri
rezidentiale din 3052 1610 456 64 159 668 - - - 95 - - -
materiale mixte,
alte materiale)
informatie
nedisponibila
privind
11266 3823 93 36 18 - - - - - - - 7296
materialul
de constructie al
locuintei

32
Fig. 15. Distribuţia clădirilor rezidenţiale în funcţie de perioada de construcţie, în
Municipiul Iaşi.

Fig. 16. Distribuţia clădirilor rezidenţiale în funcţie de regimul de înălţime, în Municipiul

Iaşi.

Datele privind numărul de clădiri pe categorii definite de anul de construire şi regim de

înălţime (Fig. 15-16) sunt cele raportate la Recensământul din anul 2011.
33
 Pe baza datelor disponibile, la întocmirea hărţilor de expunere în arealele de studiu s-a
luat în considerare, cu caracter variabil, un nivel potenţial acceptabil asupra numărului de
persoane afectate, numărul clădirilor/locuinţelor şi drumurilor in zona expusa alunecărilor de
teren (Fig. 17, Tab. 5). Harț ile cu distribuţia elementelor expuse riscului la alunecări de teren a
fost obţinută pe baza suprapunerii hărț ii Fs cu datele privind localizarea clădirilor, reţelei de
drumuri şi numărul de persoane potential afectate de alunecări de teren. Din analiza hărţii cu
distribuţia elementelor expuse (clădiri, populaţie, reţea de drumuri), s-a constatat faptul că zonele
situate în lunca Bahluiului ș i văile râurilor colectate de acesta prezintă expunere ridicată la din
punct de vedere al numărului de persoane expuse, numărului mare de clădiri şi infrastructurii de
transport.

Fig. 17. Elemente expuse alunecărilor de teren – drumuri.

34
Tabelul 5. Evaluarea pagubelor potenț iale la nivelul municipiului Iaș i
Cladiri si gospodarii CAI DE COMUNICATIE
Zonare hazard/Total Populatie Cladiri cu DTertiare/
Gospodarii Cladiri DN DJ CF
locuinte STRAZI
Clasa5: Very high 12134 4666 942 933 0.2 0.4 38.0 2.4
Clasa 4: High 44661 17175 3469 3433 1.1 1.9 100.3 0.0
Clasa 3: Medium 61254 23556 4758 4708 3.0 2.5 73.2 0.0
Clasa 2: Low 143871 55327 11174 11059 21.9 16.1 539.5 132.0
Clasa 1: Very low 53729 20662 4173 4130 2.8 5.2 72.5 0.7
Total 315649 121387 24516 24263 29.0 26.1 823.5 135.1

35
Bibliografie
Actualizarea planului urbanistic general al municipiului Iasi si detalierea acestuia prin planuri urbanistice zonale
(2007), Primaria municipiului Iaşi
Birkmann J, (2006) Indicators and criteria for measuring vulnerability: theoretical basis and requirements. In:
Birkmann J (ed) Measuring vulnerability to natural hazards towards disaster resilient societies. United Nations
University, 55-77. Tokyo 2006
Blaikie P, Cannon T, Davis I, Wisner B. (1994) At risk: Natural hazards, people’s vulnerability, and disasters
London: Routledge
Brooks N (2003) Vulnerability, Risk and Adaptation: A Conceptual Framework', Tyndall Centre for Climate
Change Research, University of East Anglia
Castellanos Abella E.A, van Westen C. (2007) Generation of a landslide risk index map for Cuba using spatial
multi-criteria evaluation, Landslides 4: 311-325: doi 10,10007/s10346-007-0087-y
Corominas, J, van Westen C, Frattini P, Cascini L, Malet JP, Fotopoulou S, Catani F, Van Den Eeckhaut M,
Mavrouli O, Agliardi F, Pitilakis K, Winter MG, Pastor M, Ferlisi ., Tofani V, Hervás J, Smith JT (2014)
Recommendations for the quantitative analysis of landslide risk. Bulletin of Engineering Geology and the
Environment 73:209-263
Cutter SL (ed) (2001) American hazards capes: the regionalization of hazards and disasters. Joseph Henry Press,
Washington D.C
Dai, F.C., Lee, C.F., Ngai, Y.Y. (2002) Landslide risk assessment and management: an overview. Engineering
Geology 64, 65-87.
Fell, R. (1994) Landslide risk assessment and acceptable risk. Canadian Geotechnical Journal 31(2):261-272
Fotopolou, S.D., Pitilakis, K.D. (2013a) Fragility curves for reinforced concrete buildings to seismically triggered
slow-moving slides. Soil Dynamics and Earthquake Engineering 48, 143-161.
Fotopolou, S.D., Pitilakis, K.D. (2013b) Vulnerability assessment of reinforced concrete buildings subjected to
seismically triggered slow-moving earth slides. Landslides 10, 563-582.
Fotopolou, S.D., Pitilakis, K.D. (2016) Vulnerability assessment of RC buildings subjected to ground shaking and
subsequent landslide hazard. În: Aversa, S., Cascini, L., Picarelli, L, Scavia, C. (ed.) Landslides and engineered
slopes. Experience, theory and practice: Proceedings of the 12 th International Symposium on Landslides,
Napoli, Italia pp. 925-933.
Glade T, Crozier MJ (2005) A review of scale dependency in landslide hazard and risk analysis. In: Glade T,
Anderson M, Crozier MJ (eds) Landslide hazard and risk 75–138 Wiley, London
Glade T, Anderson M, Crozier MJ (2005) Landslide hazard and risk. John Wiley & Sons Chichester
Grigorescu Ines, Mitrică Bianca, Kucsicsa Gh., Popovici Ana, Dumitraşcu Monica, Cuculici Roxana (2012), Post-
communist land use changes related to urban sprawl in the Romanian Metropolitan Areas, Human Geographies
– Journal of Studies and Research in Human Geography, Volume 6, Issue 1, pp. 35-46.
Guillard-Gonçalves, C., Zêzere, J.L., Pereira, S., Garcia, R.A.C. (2016) Assessment of physical vulnerability of
buildings and analysis of landslide risk at the municipal scale: application to the Loures municipality, Portugal.
Natural Hazards and Earth System Sciences 16, 311-331.
IPCC, 2014: Climate Change 2014: Impacts, Adaptation, and Vulnerability. Part A: Global and Sectoral Aspects.
Contribution of Working Group II to the Fifth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on
Climate Change [Field, C.B., V.R. Barros, D.J. Dokken, K.J. Mach, M.D. Mastrandrea, T.E. Bilir, M.
Chatterjee, K.L. Ebi, Y.O. Estrada, R.C. Genova, B. Girma, E.S. Kissel, A.N. Levy, S. MacCracken, P.R.
Mastrandrea, and L.L. White (eds.)]. Cambridge University Press, Cambridge, United Kingdom and New
York, NY, USA, 1132 pp.
Kappes MS, Papathoma-Köhle M, Keiler M (2012) Assessing physical vulnerability for multi-hazards using an
indicator-based methodology. Applied Geography 32(2):577–590
Negulescu, C. (2010) Evaluarea vulnerabilităţii fondului construit înainte de 1977 în Bucureşti, în funcţie de
condiţiile locale de teren. Teză de doctorat, UTCB.
Negulescu, C., Foerster, E. (2010) Parametric studies and quantitative assessment of the vulnerability of a RC frame
building exposed to differential settlements. Natural Hazards and Earth System Sciences 10, 1781-1792.

36
Pitilakis, K.D., Fotopoulou, S.D. (2015) Vulnerability assessment of buildings exposed to coseismic permanent
slope displacements. Proceedings of the XVI ECSMGE Geotechnical Engineering for Infrastructure and
Development, Edinburgh, Scoţia.
Puissant A, Mallet JP, Maquaire O (2006) Mapping landslide consequences in mountain areas: a tentative approach
with a semi-quantitative procedure. SAGEO2016: 1-16
Pumain D., Saint-Julien T.(2001), Les interactions spatiales. Paris, Armand Colin, Col. Cursus, 192 p
Reichenbach P, Galli M, Cardinali M, Guzzeti F, Ardizzone F (2005) Geomorphological mapping to assess
landslide risk: concepts, methods and applications in Umbria Region of Central Italy. In: Glade T, Anderson
MG, Crozier MJ (eds) Landslide Hazard and Risk John Wiley & Sons
Roberts NJ, Nadim F, Kalnes B (2009) Quantification of vulnerability to natural hazards, Georisk, Assess. Manage.
Sk. Eng. Syst. Geohzards 3:164-173
Sandi H (1984) UNDP/UNESCO Project RER/79/014 Earthquake Risk Reduction in the Balkan Region. WG B:
Vulnerability and Seismic Hazard. Final Report UNESCO, Paris
Sandi H (1986) EAEE Working Group on Vulnerability and Risk Analysis for Individual Structures and for
Systems. Report to the 8th ECEE. Proc. 8th European Conf. on Earthquake Engineering, Lisbon
Sandi H, Dolce M, Coburn AW, Goschy B (1990) Report to the 9th ECEE of EAEE/WG 3, “Vulnerability and risk
analysis” Proc. 9th European Conf. on Earthquake Engineering, Moscow
Strategie de dezvoltare locală a oraşului Comarnic, jud. Prahova pentru perioada 2014-2020, Primaria oraşului
Comarnic
Şerban P., Tălângă C., Săgeată R., Baroiu D (2015), Increasing the rural communities' resilience through uncertaing
territorial systems, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, August 2015, Vol. 10, No 3, p.
167 - 176
van Westen CJ, Castellanos E, Kuriakose SL, (2008) Spatial data for landslide susceptibility, hazard, and
vulnerability assessment: an overview. Eng. Geol 102 (3–4):112–131
van Vuuren DP, Edmonds J, Kainuma M, Riahi K, Thomson A, Hibbard K, Hurtt GC, Kram T, Krey V, Lamarque
JF, Masui T, Meinshausen M, Nakicenovic N, Smith SJ, Rose SK (2011) The representative concentration
pathways: an overview. Climatic Change 109:5-31: doi:10.1007/s10584-011-0148-z
Vogel C, O’Brien K (2004) Vulnerability and Global Environmental Change: Rhetoric and Reality AVISO 13
March 2004

37
 7.2. DESCRIEREA CELOR 5 SCENARII DE ALUNECĂRI DE TEREN

CUPRINS

1. Descrierea detaliată a scenariilor la scară naţională

1.1. Scenariul naţional cu perioada de revenire de 10 ani

1.1.1. Descrierea detaliată a zonei în care poate avea loc evenimentul
1.1.1.1. Caracteristici geografice ale zonei de referinț ă
1.1.1.2. Informaț ii privind populaț ia din zona de referinț ă
1.1.1.3. Informaț ii privind serviciile de bază
1.1.1.4. Caracteristici ale mediului
1.1.1.5. Informaţii privind sistemul economic
1.1.1.6. Alte informaţii relevante
1.1.2. Descrierea cauzelor, elementelor favorizante ș i elementelor declanș atoare
1.1.2.1. Elemente de predispoziţie
1.1.2.1. Elemente pregătitoare
1.1.3. Descrierea evenimentului ipotetic

1.2. Scenariul naţional cu perioada de revenire de 100 ani

1.2.1. Descrierea detaliată a zonei în care poate avea loc evenimentul
1.2.1.1. Caracteristici geografice ale zonei de referinț ă
1.2.1.2. Informaț ii privind populaț ia din zona de referinț ă
1.2.1.3. Informaț ii privind serviciile de bază
1.2.1.4. Caracteristici ale mediului
1.2.1.5. Informaţii privind sistemul economic
1.2.1.6. Alte informaţii relevante
1.2.2. Descrierea cauzelor, elementelor favorizante ș i elementelor declanș atoare
1.2.2.1. Elemente de predispoziţie
1.2.2.2. Elemente pregătitoare
1.2.3. Descrierea evenimentului ipotetic

1.3. Scenariul naţional cu perioada de revenire de 1000 ani

1.3.1. Descrierea detaliată a zonei în care poate avea loc evenimentul
1.3.1.1. Caracteristici geografice ale zonei de referinț ă
1.3.1.2. Informaț ii privind populaț ia din zona de referinț ă
1.3.1.3. Informaț ii privind serviciile de bază
1.3.1.4. Caracteristici ale mediului
1.3.1.5. Informaţii privind sistemul economic
1.3.1.6. Alte informaţii relevante
1.3.2. Descrierea cauzelor, elementelor favorizante ș i elementelor declanș atoare
38
 1.3.2.1. Elemente de predispoziţie
1.3.2.1. Elemente pregătitoare
1.3.3. Descrierea evenimentului ipotetic

2. Descrierea detaliată a scenariilor la scară locală

2.1. Scenariul local Iaşi

2.1.1. Descrierea detaliată a zonei în care poate avea loc evenimentul
2.1.1.1. Caracteristici geografice ale zonei de referinț ă
2.1.1.2. Informaț ii privind populaț ia din zona de referinț ă
2.1.1.3. Informaț ii privind serviciile de bază
2.1.1.4. Caracteristici ale mediului
2.1.1.5. Informaţii privind sistemul economic
2.1.1.6. Alte informaţii relevante
2.1.2. Descrierea cauzelor, elementelor favorizante ș i elementelor declanș atoare
2.1.2.1. Elemente de predispoziţie
2.1.2.2. Elemente pregătitoare
2.1.3. Descrierea evenimentului ipotetic

2.2. Scenariul local Comarnic

2.2.1. Descrierea detaliată a zonei în care poate avea loc evenimentul
2.2.1.1. Caracteristici geografice ale zonei de referinț ă
2.2.1.2. Informaț ii privind populaț ia din zona de referinț ă
2.2.1.3. Informaț ii privind serviciile de bază
2.2.1.4. Caracteristici ale mediului
2.2.1.5. Informaţii privind sistemul economic
2.2.1.6. Alte informaţii relevante
2.2.2. Descrierea cauzelor, elementelor favorizante ș i elementelor declanș atoare
2.2.2.1. Elemente de predispoziţie
2.2.2.2. Elemente pregătitoare
2.2.3. Descrierea evenimentului ipotetic

39
 1.1. Descrierea dealiată a scenariului - 10 ani
Scenariul 22_RCP85_RP10ani_WRF

1.1.1 Descrierea detaliată a zonei în care poate avea loc evenimentul

1.1.1.1 Caracteristici geografice ale zonei de referinț ă

Amplasare. Hazardele geomorfologice legate de alunecări sunt diferenţiate pe principalele

trepte ale reliefului României – munţi (27%), dealuri şi podişuri (39%) şi câmpii (34%), fiind,
adeseori, asociate cu fenomene de eroziune, sufoziune şi inundaţii. Extinderea lor, spaţială şi
temporală, este strâns legată de totalitatea condiţiilor fizico-geografice (relief şi alcătuire
geologică, climă, trăsături hidrologice, soluri şi vegetaţie), de factorii tectonici şi seismici şi de
interacţiunea de lungă durată cu societatea omenească.
Spre deosebire de alte hazarde, cum sunt inundaţiile, secetele etc., alunecările sunt
fenomene punctuale care afectează spaţii relativ restrânse, chiar şi în arealele din clasele de
hazard foarte mare, mare şi mediu. Impactul lor este însă, adeseori, mult mai extins, fiind
afectate lucrări de infrastructură, bazine hidrografice mici, cu bararea temporară a unor văi sau
obiective economice sau sociale importante.
Relieful şi alcătuirea geologică. Arealele din clasa de hazard foarte mare, mare şi medie au
cea mai largă extindere în regiunile de deal şi podiş (Subcarpaţii şi Podişul Moldovei, Podişul
Transilvaniei, Podişul Getic), cu altitudini de 300-900 m, constituite din roci sedimentare (argile,
marne, gresii şi nisipuri), la care se adaugă sectorul estic al Carpaţilor Orientali, dezvoltat pe fliş
cretacic şi paleogen.
Subcarpaţii cuprind o asociere de dealuri, depresiuni şi văi dens populate şi sunt alcătuiţi
din depozite de molasă de vârstă neogenă, cutate şi faliate. Sunt afectaţi de mişcări neotectonice
de înălţare, iar în sectorul de la curbură este localizată Regiunea Seismogenă Vrancea.
Alunecările sunt asociate cu procesele de eroziune şi curgerile de noroi şi afectează o reţea
densă de localităţi şi căi de comunicaţie localizate mai ales în depresiuni cu versanţi dezvoltaţi pe
roci argiloase, având înclinări medii şi mici. În arealele dezvoltate pe breccia sării, instabilitatea
versanţilor este mai accentuată datorită condiţiilor geotehnice specifice.
Podişul Moldovei este o unitate de platformă situată în nord-estul României şi corespunde
unor dealuri alungite, separate de văi largi. Relieful, cu o înclinare generală NE-SV, este
dezvoltat pe depozite sedimentare neozoice, alcătuite din argile, marne, nisipuri şi gresii, cu o
structură monoclinală.
Alunecările prezintă diferenţieri în funcţie de litologie şi structură. În nord, în Câmpia
Moldovei, versanţii dezvoltaţi pe roci predominant argiloase sunt afectaţi de alunecări cu o
profunzime mică şi medie. Aceeaşi situaţie se întâlneşte în partea nordică a podişului Bârladului,
alunecările fiind dezvoltate pe roci argiloase şi nisipoase pliocene. În partea centrală şi nordică a
Podişului Bârladului, predomină alunecările dezvoltate pe cueste, fiind asociate, adeseori, cu
procese de ravenare.
Podişul Transilvaniei este o unitate de relief complexă, situată în partea centrală a ţării,
fiind înconjurată de lanţul munţilor Carpaţi. Sectorul nord vestic este mai fragmentat, fiind
dezvoltat pe formaţiuni monoclinale grezoase cu intercalaţii argiloase. În unitatea centrală,
structurile sedimentare sunt larg cutate sub formă de domuri, versanţii, dezvoltaţi pe roci
predominant argiloase, fiind caracterizaţi printr-o instabilitate accentuată.

40
 Sunt caracteristice alunecările profunde (glimee) cu valuri succesive afectate de reactivări
limitate. Existenţa depozitelor argiloase panoniene favorizează declanşarea unor alunecări de
amploare care afectează căile de comunicaţie.
În Podişul Getic, dezvoltat pe formaţiuni sedimentare piemontane, clasele de hazard mare
ocupă areale mai largi în sectorul nordic mai fragmentat (Geografia României, I, 1983).
În Munţii Carpaţi, clasele de hazard foarte mare, mare şi mediu sunt mai extinse în partea
estică a Carpaţilor Orientali, dezvoltată pe depozite de fliş cretacic şi paleogen.
Alunecările au o extindere mai largă în arealele dezvoltate pe depozite de fliş palogen
constituite, predominant, din şisturi argiloase, argile şi gresii, cu deluvii vechi, afectate de
reactivări parţiale. În condiţiile extreme, se înregistrează reactivări totale sau declanşări de
alunecări profunde asociate, uneori, cu viituri rapide. Acestea pot să bareze temporar văile,
izolând, adeseori, localităţile din lungul văilor principale sau pe cele de tip risipit din bazinele
hidrografice mici.
În Câmpia Română şi în Câmpia Banato-Crişană predomină clasele de hazard mic şi
foarte mic. Clasele de hazard mare şi mediu sunt localizate pe arii restrânse, mai ales în câmpiile
înalte, piemontane, în lungul râurilor, la contactul cu lunca şi pe abrupturile de terasă din lungul
Dunării.
Vegetaţia şi solurile. Clasele de hazard foarte mare, mare şi mediu din dealuri şi podişuri
corespund etajului pădurilor de foioase (etajul nemoral), subetajul pădurilor de gorun, dezvoltat
pe luvisoluri (argiluvisoluri) (România. Spaţiu, Societate, Mediu, 2005).
În sectorul montan, dezvoltat pe fliş, din Carpaţii Orientali, sunt caracteristice, între 1200
şi 1700 m altitudine, pădurile de fag, pădurile de amestec de fag şi răşinoase şi pădurile de molid,
dezvoltate pe umbrisoluri şi spodosoluri. La altitudini mai mari se extind etajele subalpin şi
alpin, cu spodosoluri şi litosoluri.
Vegetaţia zonală a câmpiilor încadrate, în cea mai mare parte, în clasele de hazard mic şi
foarte mic, corespunde zonei de silvostepă şi de stepă cu cernisoluri (molisoluri) şi luvisoluri. Ca
urmare a activităţilor antropice îndelungate, pe suprafeţe mari, în regiunile deluroase şi de
câmpie, pădurea a fost înlocuită cu pajişti secundare şi cu terenuri arabile.
Apele. Spaţiile deluros, de podiş şi montan, încadrate în clasele de hazard foarte mare, mare
şi mediu, sunt caracterizate printr-o distribuţie diferenţiată a apelor (râuri, ape subterane, lacuri),
în legătură cu interacţiunile complexe dintre relief, climă, vegetaţie şi activităţile antropice.
În Subcarpaţi, Podişul Transilvaniei şi Podişul Getic scurgerea medie specifică este de 3-5
l/s Km2, iar în diferite sectoare ale Podişului Moldovei scade sub 1 l/s km2 (România. Spaţiu,
Societate, Mediu, 2005). Sunt înregistrate variaţii anotimpuale ale debitelor şi nivelurilor, în
strânsă legătură cu cu regimul precipitaţiilor şi cu sursele de provenienţă a apei. În timpul
sezonului rece sunt caracteristice „apele mici de iarnă”, fiind înregistrate şi viituri datorită topirii
zăpezilor. Primăvara se scurg cele mai mari cantităţi de apă (30-50%), însoţite, adeseori, de
viituri generate de topirea zăpezilor şi de precipitaţiile abundente. Vara, cantitatea de apă care se
scurge este mai redusă (10-15%), dar se înregistrează viituri cu efecte puternice asupra albiilor.
Viiturile rapide, care se produc în bazinele hidrografice mici din Subcarpaţi şi din Carpaţii
Orientali, sunt însoţite de o creştere a hazardului legat de alunecări. „Apele mici de toamnă” sunt
în legătură cu regimul deficitar al precipitaţiilor, alimentarea râurilor fiind realizată şi din apele
freatice.
În dealuri şi podişuri, râurile transportă cantităţi mari de aluviuni în suspensie (10-20
t/ha/an), cu un maximum de peste 25 t/ha/an în Subcarpaţii de la Curbură. În regiunile de deal şi

41
podiş şi în spaţiul montan, apele freatice au o distribuţie neuniformă în depozitele deluviale şi
coluviale, având capacităţi de înmagazinare şi permeabilităţi diferite, în strânsă legătură cu
particularităţile hidrologice şi structurale.
Clima. Regiunile încadrate în clasele medii (Podişul Transilvaniei, Podişul Getic, Podişul
Moldovei) şi superioare de hazard la alunecări de teren (Subcarpaţii), prezintă caracteristici
moderate ale regimului pluviometric, condiţionate de interacţiunea dintre factorul dinamic şi
caracteristicile morfometrice şi morfografice locale şi regionale. În climatul actual (observaţii,
1961-2015), anual, cantităţile de precipitaţii în aceste regiuni cumulează între 500 şi 700 mm,
specific regiunilor de deal şi podiş din România. Variaţia în cursul anului a cantităţilor de
precipitaţii descriu tipul doi de variaţie lunară Angot (Dragotă, 2006), caracterizat printr-un
maxim principal de vară (iunie 80-100 mm, reprezentând 12-16% din cantitatea anuală) şi unul
secundar de iarnă, evidenţiat numai în Podişul Transilvaniei şi nordul Podişului Moldovei
(decembrie 26-66 mm, 4-8%). Semestrul cald al anului (aprilie-septembrie) deţine o pondere
medie însemnată din totalul anual, de peste 65-70% în cea mai mare parte a Podişului Moldovei
şi Podişului Transilvaniei şi de 60-65% în Podişul Getic. Vara, anotimpul cel mai ploios,
cumulează cantităţi de 200-260 mm, deţinând 53-59% din cantităţile semestriale şi circa 30-43%
din cele anuale (Clima României, 2008), pe fondul intensificării circulaţiei ciclonice
mediteraneene şi proceselor termo-convective active, cu un maxim de activitate în lunile iunie-
iulie. Local, caracteristicile reliefului pot favoriza creşterea instabilităţii atmosferice, mai ales în
cazul advecţiilor de aer umed de origine maritimă.
Probabilitatea de producere a unor cantităţi zilnice extreme de precipitaţii (de peste 10 şi 20
mm), cu potenţial de a determina alunecări de teren, inundaţii lente şi/sau rapide (viituri), este
redusă în cursul anului în majoritatea regiunilor cu susceptibilitate crescută la alunecări de teren,
fără a depăşi 2-4 zile/lună în intervalul mai-august (intervalul cu activitate maximă termo-
convectivă). Anual se însumează de la 15-16 zile în Podişul Moldovei până la 24 zile în
Subcarpaţii Getici (11-18% din numărul total anual al zilelor cu precipitaţii) (Clima României,
2008).
Intervalele umede în care se cumulează cantităţi însemnate de precipitaţii cu semnificaţie în
dinamica proceselor de versant (alunecări de teren) se produc în perioade cu activitate ciclonică
persistentă, asociată cu deosebire circulaţiilor pe o componentă sudică mediteraneană. În
semestrul cald al anului, ciclonii mediteraneeni care se abat pe o direcţie vest-est de la traiectoria
clasică 1 (mai ales în lunile iunie şi august), pot determina episoade cu precipitaţii excedentare în
regiunile încadrate claselor superioare de hazard la alunecări de teren. Ciclonii mediteraneeni
centraţi deasupra Podişului Transilvaniei determină precipitaţii care pot cuprinde toată ţara şi
care frecvent pot prezenta caracter de aversă. Indiferent de direcţia lor de pătrundere, ciclonii
mediteraneeni centraţi deasupra Podişului Transilvaniei, determină precipitaţii însemnate
cantitativ (de front rece) în vestul, nordul şi nord-estul ţării, afectând şi unele regiuni încadrate
claselor de hazard mediu şi mediu spre ridicat la alunecări de teren precum: Dealurile de Vest şi
nordul Podişului Moldovei. Precipitaţiile
- nord-est), afectând şi arealele
centrale ale Podişului Moldovei (hazard ridicat). Sistemele ciclonice mediteraneene, cu direcţie
de deplasare - nord-est, pot determina cantităţi de precipitaţii însemnate, asociate
frontului cald, în Podişul Moldovei. Alături de aceşti cicloni, cei înscrişi pe traiectorii
transbalcanice care ajung deasupra Mării Negre au, de asemenea, importanţă determinând
precipitaţii predominant cu intensitate medie în jumătatea estică a ţării (traiectoria 4) sau

42
precipitaţii abundente în cea mai mare parte a ţării (traiectoria 1). Influenţa Depresiunii Islandeze
asupra regimului pluviometric în domeniul excedentar în regiunile încadrate în clasele medii şi
superioare de hazard este mai diminuată şi se resimte cu deosebire în perioada octombrie-
decembrie, în martie, iulie şi august. Advecţiile de aer umed de deasupra Oceanului Atlantic
imprimă vremii un caracter instabil vara, cu ploi frecvente şi abundente, însoţite de intensificări
de vânt în Maramureş, nordul Crişanei şi Transilvaniei, precum şi nordul Moldovei.
Cantităţile excepţionale de precipitaţii cumulate în până la trei zile consecutive sunt
utilizate frecvent în analiza extremelor climatice, fiind un indicator al excedentelor pluviometrice
dintr-o regiune şi relevând totodată caracterul de torenţialitate al precipitaţiilor. Maximele
pluviometrice în intervale de timp scurte (1-3 zile) pot avea, de asemenea, semnificaţie în analiza
dinamicii proceselor de versant la scară locală şi regională (Zezere şi colab., 2015), în ciuda
distribuţiei lor spaţiale foarte neuniforme şi a suprafeţelor restrânse a arealelor afectate. În
România, cele mai mari astfel de cantităţi se înregistrează cu precădere în regiunile cu orografie
complexă (Carpaţii) şi în areale de la contactul cu acestea (Subcarpaţii), precum şi în cele cu un
grad ridicat de continentalism climatic (sectoarele extracarpatice de podiş), predispuse unor
contraste termice puternice în timpul verii (Dragotă, 2006). Aceste regiuni se află sub influenţa
frecventă a circulaţiilor sudice şi sud-vestice, favorabile advecţiilor de aer umed de origine
maritimă (Mediteraneană sau din Marea Neagră). Local, producerea unor astfel de cantităţi sunt
consecinţa creşterii gradului de instabilitate atmosferică la ascensiunea fortaţă a maselor de aer
umed pe versanţii expuşi advecţiei masei de aer umed. În timpul verii, procesele termo-
convective intense contribuie, de asemenea, la producerea unor cantităţi maxime, în ecartul
pluviometric extrem. În regiunile cu hazard mediu şi ridicat la alunecări de teren, aceste cantităţi
ating în medie 60-70 mm în Podişul Moldovei, Podişul Getic şi cea mai mare parte a Podişului
Transilvaniei. Pe arealele mai mult sau mai puţin extinse din cadrul acestor regiuni, cantităţile
medii ale maximelor pluviometrice în 72 de ore depăşesc 70 mm. Cantităţile maxime de
precipitaţii cumulate în secvenţe temporale de până la trei zile consecutive prezintă o sezonalitate
accentuată, urmărind în general producerea maximului anual pluviometric (iunie), asociat
intensificării circulaţiei ciclonice mediteraneene, dar şi vârfului sezonului termo-convectiv din
timpul anului (iunie-iulie).
Unităț i administrativ teritoriale
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 67 LAU2. Cele mai numeroase dintre acestea
sunt localizate în Carpaţii Orientali (mai ales pe versanţii estici ai grupei centrale şi în Carpaţii
Curburii), precum şi în Carpaţii Meridionali.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 385 LAU2, localizate în: Carpaţii Orientali (mai ales
în partea estică a acestora şi în cea mai mare parte a Carpaţilor Curburii), parţial în Subcarpaţii
Getici, izolat în Podişul Mehedinţi, izolat în sud-estul Munţilor Apuseni, Podişul Târnavelor,
Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşan, parţial Podişul Central Moldovenesc şi izolat în Câmpia
Moldovei.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 999 LAU2, localizate în: Munţii Banatului, parţial pe
versanţii sudici ai Carpaţilor Meridionali, în Subcarpaţii Getici, Podişului Getic, rama exterioară
a Subcarpaţilor de la Curbură, izolat în Podişului Dobrogei de Nord, cea mai mare parte a
Podişului Moldovei, a Dealurilor de Vest, Podişul Târnavelor, Subcarpaţii Transilvaniei, în
Câmpia Transilvaniei.

43
1.1.1.2. Informaț ii privind populaț ia din zona de referinț ă

Clasa de hazard foarte ridicat

Densitatea populaţiei ș i mărimea demografică

În clasa de hazard foarte ridicat, densitatea populaţiei este cuprinsă între 16,1 loc/km2
(comuna Andreiaşu, jud. Vrancea) şi 183,9 loc/km2 (oraşul Băile Govora). Valori mari de peste
100 loc/km2, sunt specifice, mai ales LAU2 din județ ele Prahova ș i Dâmboviț a.
În această clasă de hazard sunt potenţial afectaţi peste 188 000 de locuitori, numărul maxim
de locuitori fiind de 6 034 în Slănic Prahova, minimul înregistrându-se în comuna Jugureni (jud.
Prahova) – 613 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural (179 961 loc.,
adică 94,5%). Oraşele, în număr de 2 aparţin, din punct de vedere demografic, categoriei mici:
Slănic şi Băile Govora.
Categorii de populaţie vulnerabilă
Populaț ia încadrată categoriei sub 5 ani potenţial afectată este de 8 483 persoane, ceea ce
reprezintă 4,5% din totalul populaț iei. Cel mai mare număr de copii sub 5 ani se înregistrează în
comunele cu rate de natalitate ridicate, cum sunt, spre exemplu, cele 5 LAU2 rurale din jud.
Bacău, care cumulează 1 362 persoane cu vârste mai mici de 5 ani. Efective reduse se regăsesc în
acele comune cu nataliate redusă, afectate de procesul de îmbătrânire demografică, cum sunt
comunele Chiliile (jud. Buzău), Jugureni (jud. Prahova) ș i Runcu (jud. Vâlcea), în care cei cu
vârste mai mici de 5 ani numără doar 17 – 29 de persoane.
Populaț ia din grupa de vârstă 65 ani şi peste, potenţial afectată totalizează 40 855
persoane (21,7% din totalul populaț iei), 4 comune din județ ele Prahova, Bacău ș i Vrancea ș i
în oraș ul Slănic cumulează fiecare în parte efective de peste 1 000 persoane de peste 65 de ani.
Populaț ia de peste 85 ani potenţial afectată totalizează 3 819 persoane (2,03% din totalul
populaț iei), 5 comune din județ ele Prahova, Vrancea ș i Bacău ș i în oraș ul Slănic Prahova
înregistrează, fiecare în parte, efective de peste 100 persoane de peste 85 de ani.
Populaț ia feminină potenţial afectată este de 94 434 persoane, ceea ce reprezintă 50,2%
din totalul populaț iei. Ponderea populaț iei feminine variază între valoarea maximă de 54,6%
(comuna Vulcana-Băi, jud. Dâmboviț a) ș i minima de 47,9% (comuna Soveja, jud. Vrancea).
Populaț ia romă potenţial afectată este de 3 762 persoane, ceea ce reprezintă 2% din
totalul populaț iei. Ponderea populaț iei de etnie romă variază între valoarea maximă de 25,5%
(comuna Chiojdeni, jud. Vrancea) ș i minima de 0,2% (comuna Glodeni, jud. Dâmboviț a). În 9
comune din județ ele Prahova, Buzău, Bacău, Vrancea ș i Argeș este concentrată o mare parte a
populaț iei de etnie romă, mai precis 86,1% (3 241 persoane) din totalul populaț iei rome.
Rata de analfabetism a populaț iei potenţial afectate are valori care variază între 0,18%
(comuna Jugureni, jud. Prahova) ș i 5,4% (comuna Poiana Cristei, jud. Vrancea). Valori mari ale
ratei de analfabetism, de peste 3%, sunt specifice unui număr de 12 comune din județ ele
Vrancea şi Buzău.
Copiii înscriș i în creș e ș i în grădiniț e potenţial afectaț i sunt în număr de 5 306 pers.,
în comunele Balcani ș i Poduri (jud. Bacău) fiind cei mai mulț i (245 pers. ș i, respectiv, 238
pers.).
Elevii înscriș i în învăț ământul primar ș i gimnazial potenţial afectaț i sunt în număr de
14 249 pers., în comunele Balcani ș i Poduri (jud. Bacău) fiind cei mai mulț i (657 pers. ș i,
respectiv, 650 pers.).

44
 Clasa de hazard ridicat

Densitatea populaţiei ș i mărimea demografică

În clasa de hazard ridicat, densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 loc/km2 (comuna
Ceru-Băcăinţi) şi 892,6 loc/km2 (municipiul Câmpulung).
În această clasă de hazard sunt potenţial afectaţi peste 1 470 000 de locuitori, numărul
maxim de locuitori fiind de 31 767 în municipiul Câmpulung (jud. Argeş), minimul
înregistrându-se în comuna Ceru-Băcăinţi (jud. Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind
concentrată în mediul rural (77%).
Din cele 28 oraşe, 25 intră în categoria oraşelor mici iar 3 în categoria celor mijlocii
(Câmpulung şi Curtea de Argeş – jud. Argeş şi Moineşti – jud. Bacău).

Categorii de populaţie vulnerabilă

Populaț ia încadrată categoriei sub 5 ani potenţial afectată este de 77 276 persoane, ceea
ce reprezintă 5,25% din totalul populaț iei. Cel mai mare număr de copii sub 5 ani se
înregistrrează în oraș ele Pucioasa (jud. Dâmboviț a), Dărmăneș ti, Comăneș ti (jud. Bacău),
Gura Humorului (jud. Suceava) ș i în municipiile Câmpulung şi Curtea de Argeș (jud. Argeș ).
Efective reduse de populaț ie sub 5 ani se regăsesc în acele comune cu nataliate redusă, afectate
de procesul de îmbătrânire demografică, cum sunt cele din județ ele Buzău, Cluj, Alba,
Hunedoara.
Populaț ia de 65 ani şi peste potenţial afectată totalizează 273 600 persoane (18,6% din
totalul populaț iei), la nivel de LAU2 fiind evidente valorile de peste 1 500 – 1 700 persoane de
peste 65 de ani din centrele urbane. Comunele înregistrează efective cu mult mai reduse: 300 –
400 persoane de peste 65 de ani, chiar ș i mai mici, de 78 persoane de peste 65 de ani în Ceru-
Băcăinţi (jud. Alba).
Populaț ia peste 85 ani potenţial afectată totalizează 23 464 persoane (1,59% din totalul
populaț iei) ș i are, în general, o distribuț ie teritorială asemănătoare cu cea a populaț iei de
peste 65 de ani.
Populaț ia feminină potenţial afectată este de 740 504 persoane, ceea ce reprezintă 50,3%
din totalul populaț iei. Ponderea populaț iei feminine variază între valoarea maximă de 58,8%
(comuna Agapia, jud. Neamț ) ș i minima de 46,7% (comuna Leș u, jud. Bistriț a-Năsăud).
Populaț ia romă potenţial afectată este de 35 299 persoane, ceea ce reprezintă 2,4% din
totalul populaț iei. Ponderea populaț iei de etnie romă variază între valoarea maximă de 40,4%
(comuna Calvini, jud. Buzău) ș i minima de 0,1%.
Rata de analfabetism a populaț iei potenţial afectate are valori care variază între 0,1% ș i
8,67% (comuna Târliș ua, jud. Bistriț a-Năsăud). În comuna Vetca (jud. Mureș ) rata
analfabetismului este 0%.
Copiii înscriș i în creș e ș i în grădiniț e potenţial afectaț i sunt în număr de 51 057 pers.,
în municipiile Câmpulung ș i Curtea de Argeș fiind cei mai mulț i (1 334 pers. ș i, respectiv, 1
091 pers.).
Elevii înscriș i în învăț ământul primar ș i gimnazial potenţial afectaț i sunt în număr de
135 933 pers., în municipiul Câmpulung ș i în comuna Poiana Câmpina (jud. Prahova) fiind cei
mai mulț i (3 159 pers. ș i, respectiv, 2 746 pers.).

45
 Clasa de hazard mediu
Densitatea populaţiei ș i mărimea demografică
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 loc/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, jud.
Hunedoara) şi 2 583,3 loc/km2 (oraşul Botoşani).
În această clasă de hazard sunt potenţial afectaţi peste 4 670 000 de locuitori, numărul
maxim de locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (jud. Cluj), minimul
înregistrându-se în comuna Brebu Nou (jud. Caraş-Severin) – 119 locuitori, populaţia din mediul
urban deţinând 59,2% din totalul populaţiei.
Din cele 87 aşezări urbane, 62 se încadrează în categoria oraşelor mici, 23 se încadrează în
clasa de mărime mijlocie, iar 2 oraşe intră în categoria celor mari (municipiile Cluj Napoca şi
Botoşani). Cele 912 aşezări rurale din această clasă de hazard se clasifică astfel: 289 intră în
categoria comunelor mici, cu o populaţie sub 2 000 locuitori; 520 intră în categoria comunelor
mijlocii, cu o populaţie cuprinsă între 2 000 – 5 000 locuitori, restul de 103 comune aparţin
categoriei demografice mari şi foarte mari, cu o populaţie peste 5 000 locuitori.

Categorii de populaţie vulnerabilă

Populaţia cu vârsta sub 5 ani deţinea ponderi cuprinse între 0% (Brebu Nou) şi 13,9%
(Augustin, jud. Braşov). În peste jumătate din numărul de LAU2 (516) ponderea acestei grupe de
vârstă era sub media naţională (5,2%).
Populaţia cu vârsta de peste 65 de ani a înregistrat procente cuprinse între 6,3% şi 46%,
numărul LAU2 în care se depăşeşte media naţională (16,1%) fiind de 757.
Numărul persoanelor cu vârsta de peste 85 de ani este de 63 360, procentul oscilând între
0,3% (Corunca, jud. Mureş) şi 6,5% (Ohaba, judeţul Alba).
Numărul total al populaţiei feminine este de 2 374 246 persoane. Populaţia feminină avea
ponderi cuprinse între 44,1% (Bara, judeţul Timiş) şi 56,4% (Poiana Sibiului, judeţul Sibiu),
fiind, în general, cuprinsă sub media naţională de 51,2% (în 768 LAU2).
Populaţia romă era prezentă în diferite proporţii, de la 0,1% la 49,2% şi chiar lipsind în
343 de LAU2. Unităţile administrative în care ponderea populaţiei rome depăşea media naţională
(3%) erau în număr de 279. Valorile maxime sunt în comunele Petelea (jud. Mureş), Tâmboeşti
(jud. Vrancea), Vâlcelele (jud. Covasna) şi Augustin (jud. Braşov).
Rata analfabetismului a înregistrat valori între 0,00% şi 13,75%. 317 LAU2 au avut valori
de sub 1%.
Copii înscrişi în creşe au avut valori cuprinse între 0 (majoritatea localităţilor rurale, dar şi
urbane) şi 1182. Un număr de 966 LAU nu au avut niciun copil înscris la creşă. În ceea ce
priveşte copii înscrişi la gradiniţă, numai 8 LAU2 nu au înregistrat niciun copil. Valoarea
maximă a fost de 10 741 în municipiul Cluj-Napoca.
Numărul elevilor înscrişi în învăţămâmtul primar şi gimnazial a fost de peste 410 000.
Valorile maxime ale numărului de elevi, de peste 20 000, s-au înregistrat în municipii, dar au fost
şi 3 comune care nu au înregistrat niciun elev.

46
 1.1.1.3. Informaț ii privind serviciile de bază

Clasa de hazard foarte ridicat

Infrastructura tehnică
Lungimea reț elei de alimentare cu apă potenţial afectată este de 831 km, comunele cu
cele mai extinse reț ele fiind în oraș ul Slănic Prahova (50 km) ș i în comunele Telega, cu 56
km, Drajna, cu 47 km (jud. Prahova), Valea Sării – 44 km (jud. Dâmboviț a). Un număr de 23 de
comune nu au reț ea de alimentare cu apă.
Conectare locuinț elor la reț eaua de alimentare cu apă în interiorul locuinț ei indică
faptul că 29 197 locuinț e sunt alimentate cu apă în interior. În totalul locuinț elor, cele
conectate la reț eaua de apă în interior reprezintă ponderi diferite, de la cea maximă de 86% (1
053 de locuinț e în oraș ul Băile Govora, (jud. Vâlcea), la cea minimă de 3% (16 de locuinț e în
comuna Odăile, jud. Buzău). Ponderi de peste 50% locuinț e alimentate cu apă în interior,
potenţial afectate se găsesc în 12 comune din județ ele Prahova ș i Dâmboviț a (ceea ce
înseamnă un număr de locuinț e cuprins între 800 ș i 1 500 în fiecare dintre aceste comune).
Lungimea reț elei de alimentare cu gaze naturale potenţial afectată este de 213 km, cea
mai extinsă reț ea fiind în comuna Bezdead (jud. Dâmboviț a) ș i cea mai redusă în comuna
Proviț a de Sus (jud. Prahova). Un număr de 53 de comune nu au reț ea de alimentare cu gaze
naturale.
Conectarea locuinț elor la reț eaua electrică arată că 84 723 locuinț e sunt conectate la
reț eaua electrică, la nivel de LAU2 remarcându-se ponderi de 100% în 2 comune din jud.
Prahova (Adunaț i, cu 1 048 locuinț e ș i Talea, cu 426 locuinț e) ș i de 99 – 98% în numeroase
comune din județ ele Prahova ș i Dâmboviț a, inclusiv în cele două oraș e Slănic Prahova (2
859 locuinț e conectate) şi Băile Govora (2 142 locuinț e conectate la reț eaua electrică).
Structura ș i lungimea drumurilor şi a căilor ferate
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 3 422,8 km, dintre care drumuri
naţionale 143 km (în totalitate asfaltate), ceea ce reprezintă 4,2 %. Drumurile comunale
reprezintă 529,15 km (15,45%) iar cele județ ene 520,50 km (15,2%). Majoritatea drumurile
comunale sunt acoperite cu pietriș (85,73% totalul drumurilor comunale - 453,65 km), cele
acoperite cu asfalt au o lungime de 67,19 km (12,9% din totalul drumurilor comunale) iar cele
acoperite cu pământ sunt de 8,31 km lungime (1,5% din totalul drumurilor comunale). Drumurile
județ ene au o lungime totală de 520,50 km, dintre care peste 80% (419,75 km) sunt acoperite cu
asfalt ș i numai 100,72 km (19,3% din totalul drumurilor județ ene) sunt pietruite.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală redusă, de numai 29 km cale ferată
secundară, neexistând linii magistrale (Tabelul 1.1).
Suprafeț ele artificiale (spaț iile construite rurale ș i urbane, unităț ile industriale,
comerciale ș i de transport, exploatări miniere, ș antiere de construcț ii, halde etc.) încadrate în
clasa de risc foarte ridicat acoperă 27 473 hectare. Cele mai extinse suprafeț e artificiale
potenț ial afectate, încadrate în clasa de hazard foarte ridicat se găsesc în anumite LAU2 situate
în județ ele Buzău (8 823 ha), Vrancea (5 824 ha, Prahova (4 448 ha), Dâmboviț a (4 004 ha),
Argeș (2 275 ha) ș i Vâlcea (1 691 ha). În județ ul Neamț , suprafeț ele artificiale potenț ial
afectate sunt de 408 ha.
Numărul total al clădirilor potenţial afectate este de 88 341, în comuna Balcani (jud.
Bacău) fiind cele mai multe (2 853) iar în comuna Valea Sării (jud. Buzău) cele mai puț ine (417
clădiri).

47
 Clădirile rezidenţiale pe tipuri de material sunt distribuite astfel: din beton sunt 7 061
clădiri (7,99% din total);din cărămidă, piatră sau înlocuitori, cu planşeu din beton armat sunt 12
585 clădiri (14,24% din total); din cărămidă, piatră sau înlocuitori, cu planşeu din lemn sunt 19
472 clădiri (22,04% din total); din lemn (bârne, scânduri etc.) sunt 26 555 clădiri (30,05% din
total); din paiantă, chirpici sunt 18 789 clădrir (21,2% din total); din materiale mixte sunt 2 702
clădiri (3,05% din total).
Clădirile rezidenţiale în funcț ie de numărul etajelor sunt: cu parter sunt 84 825 clădiri
(96,01% din total); cu 1 etaj sunt 3 357 clădiri (3,80% din total); cu 2 etaj sunt 114 clădiri
(0,12% din total); cu 3 etaj sunt 18 clădiri (0,020% din total); cu 4 etaj sunt 25 clădiri (0,028%
din total); cu 5 etaj nu sunt clădiri; cu 6 etaj este 1 clădire iar cu 7, 8, 9 şi 10 etaje nu sunt clădiri;
Infrastructura socială şi de învăţământ
Unităț i de învăț ământ antepreș colar - nu există
Unităț i de învăț ământ preș colar - 2 grădiniț e în comuna Vlădeș ti (jud. Vâlcea).
Unităț i de învăț ământ primar ș i gimnazial – 67 ș coli, câte 2 în fiecare dintre comunele
Balcani ș i Poduri (jud. Bacău), în Poiana Cristei ș i Vizantea-Livezi (jud. Vrancea), celelalte 63
de ș coli fiind localizate fiecare în câte o comună.
Populaț ia ș colară totalizează 19 555 pers., efective de 600 – 900 pers., fiind înregistrate
în fiecare din comunele Balcani, Poduri ș i Berzunț i (jud. Bacău). Populaț ia ș colară variază
între 627 (Berzunț i, jud. Bacău) ș i 31 (Chiliile, jud. Buzău).
Cadre didactice/1 000 populatie ș colară. Numărul total al cadrelor didactice este de 1 592
pers., cel mai mare fiind de 66 - 64 cadre didactice în comunele Poduri ș i, respectiv, Balcani
(jud. Bacău). Cele mai mari valori ale indicatorului cadre didactice/1000 elevi sunt în Băile
Govora (290,5) ș i comuna Runcu (jud. Vâlcea) cu 275 cadre didactice/1000 elevi, iar valorile
cele mai mici sunt înregistrate în comuna Dumitreș ti (jud. Vrancea), cu 24,1 cadre
didactice/1000 elevi.
Infrastructura economică
Unităț ile de primire turistică potenț ial afectate sunt în număr de 34 (distribuite inegal în
cadrul a 9 LAU2 urbane ș i rurale), dintre care cele mai multe (22 unităț i sunt concentrate în
cele două oraș e staț iuni turistice: Băile Govora (16 unităț i de primire turistică) şi Slănic
Prahova (6 unităț i). Celelalte unităț i de primire turistică sunt localizate în 7 comune din
județ ele Dâmboviț a, Prahova, Vâlcea ș i Buzău.
În cele 9 LAU2 urbane ș i rurale cu unităț ile de primire turistică, numărul de înnoptări în
structuri de primire turistică este de 191 220, din care 96,6% (184 808 înnoptări) sunt în cele
două oraș e staț iuni turistice (de exemplu, Băile Govora cumulează 58,3% - 111 527 înnoptări).
Numărul de înnoptări în structuri de primire turistică/unitate de primire turistică variază
între maxima de 12 214 înnoptări/unitate de primire în Slănic Parhova ș i 146 înnoptări/ unitate
de primire în comuna Aluniș (jud. Prahova). Numărul de înnoptări în structuri de primire
turistică/unitate de primire turistică în Băile Govora este de 6 970, o valoare ridicată fiind
înregistrată ș i în Pietroș iț a (județ ul Dâmboviț a).
Infrastructura medicală şi sanitară
Cel mai mare număr de paturi în spitale/1 000 loc. s-a înregistrat în comuna Valea Iaș ului
(jud. Argeș ) – 93,6. În comuna Drajna (jud. Prahova) sunt 34,8 paturi în spitale/1 000 loc. iar în
comuna Vintilă Vodă (jud. Buzău) numărul de paturi în spitale /1 000 loc. este de 13,7.
Ambulatorii de specialitate – nu există.

48
 Spitale - în cele 67 LAU2 incluse în clasa de hazard foarte ridicat pot fi potenț ial afectate
3 spitale, cu 460 paturi: în comunele Valea Iaș ului (jud. Argeș ), Drajna (jud. Prahova) ș i
Vintilă Vodă (jud. Buzău).
Policlinici – 1 policlinică potenț ial afectată în oraș ul Băile Govora.
Dispensare medicale – 1 dispensar medical potenț ial afectat în comuna Chiliile (jud.
Buzău).
Farmacii potenț ial afectate – 22, dintre care, 4 în comuna Drajna (jud. Prahova), 2 în
oraș ul Băile Govora ș i câte 1 farmacie în fiecare din 16 comune din județ ele Prahova, Buzău,
Dâmboviț a, Vrancea (49 de LAU2 rurale nu au farmacii).
Puncte farmaceutice potenț ial afectate sunt în număr de 22, câte 2 în comunele Drajna
(jud. Prahova) ș i Bărbuleț u (jud. Dâmboviț a) ș i câte 1 punct farmaceutic în 12 comune din
județ ele Prahova, Buzău, Dâmboviț a, Vrancea (53 de LAU2 rurale nu au puncte
farmaceutice).
Unităț i sanitare vulnerabile/1 000 loc. - în cele 67 LAU2 incluse în clasa de hazard foarte
ridicat există 40 de unităț ile sanitare vulnerabile, raportarea la 1000 de locuitori reliefând
valorile cele mai mari în comunele Chiliile (jud. Buzău) – 1,6 unităț i sanitare vulnerabile/1 000
loc. ș i Drajna (jud. Prahova) – 1,2 unităț i sanitare vulnerabile/1 000 loc., o valoare similară
celei înregistrate în oraș ul Băile Govora.
Medici/1 000 loc. - în cele 67 LAU2 incluse în clasa de hazard foarte ridicat profeseză 104
medici, cei mai mulț i fiind în Băile Govora (11 medici ș i 4,5 medici/1 000 loc.), în Drajna
(jud. Prahova) unde activează 7 medici ș i revin 1,4 medici/1 000 loc., ș i în Vintilă Vodă (jud.
Buzău), cu 5 medici ș i 1,6 medici/1 000 loc. Exceptând cele 8 LAU2 rurale care nu au medic,
celelalte au numai câte 2 medici, ori, în cazul majoriăț ii comunelor, câte 1 medic, fapt care face
ca valorile indicatorului analizat să aibă valori mici, de 0,1 – 0,4 medici/1 000 loc.

Unităț i ISU/1 000 loc.

Numărul unităț ilor de intervenț ie în situaț ii de urgenț ă este de 3, dintre care 2 sunt în
oraș ul Băile Govora ș i 1 în Slănic (Prahova). Raportarea numărului unităț ilor de intervenț ie
în situaț ii de urgenț ă la 1 000 loc., evidenț iază valori de 0,82 unităț i ISU/1 000 loc. în Băile
Govora ș i 0,17 unităț i ISU/1 000 loc. în Slănic. Un total de 179 961 persoane locuiesc în cele
65 LAU2 în care nu există nicio unitate ISU.

Clasa de hazard ridicat

Infrastructura tehnică
Lungime reț elei de alimentare cu apă potenţial afectată este de 5 507 km, dintre care 1
532 km formează reț elei de alimentare cu apă a oraș elor ș i municipiilor. Oraș ul Breaza ș i
municipiile Câmpulung ș i Curtea de Argeș au fiecare în parte o lungime reț elei de alimentare
cu apă mai mare de 100 km, totalizând 391 km. Un număr de 114 de comune nu au reț ea de
alimentare cu apă.
Conectare locuinț elor la reț eaua de alimentare cu apă în interiorul locuinț ei indică
faptul că 295 777 locuinț e sunt alimentate cu apă în interior. În totalul locuinț elor, cele
conectate la reț eaua de apă în interior reprezintă ponderi diferite, de la cea maximă de 98% (5
351 de locuinț e în oraș ul Buș teni, jud. Prahova), la cea minimă de 1% (3 de locuinț e în
comuna Murgeș ti, jud. Buzău). Ponderi de peste 50% locuinț e alimentate cu apă în interior
potenț ial afectate se găsesc în 104 comune.

49
 Lungime reț elei de alimentare cu gaze naturale potenţial afectată este de 213 km, cea mai
extinsă reț ea fiind în comuna Bezdead (jud. Dâmboviț a) ș i cea mai redusă în comuna
Proviț a de Sus (jud. Prahova). Un număr de 53 de comune nu au reț ea de alimentare cu gaze
naturale.
Conectare locuinț elor la reț eaua electrică – 602 768 locuinț e sunt conectate la reț eaua
electrică, la nivel de LAU2 rearcându-se ponderi de 100% în 12 comune mai ales din jud.
Prahova ș i Sălaj ș i de 99 – 98% în 85 LAU2.
Structura ș i lungimea drumurilor şi a căilor ferate. Lungimea totală a drumurilor potenţial
afectate este de 24 676 km, dintre care drumuri naţionale reprezintă 1 580 km (6,4%). Într-o
pondere de 99,8%, drumurile naţionale sunt acoperite cu asfalt. Drumurile comunale reprezintă 3
013 km (12,21%) iar cele județ ene 3 672,23 km (14,88%). Majoritatea drumurile comunale sunt
acoperite cu pietriș (81,9% totalul drumurilor comunale – 2 468,77 km), cele acoperite cu asfalt
au o lungime de 452,31 km (15,01% din totalul drumurilor comunale) iar cele acoperite cu
pământ sunt de 91,92 km lungime (3,05% din totalul drumurilor comunale). Peste 80% din
totalul drumurilor județ ene (2 732,27 km) sunt acoperite cu asfalt, 927,84 km (25,2% din totalul
drumurilor județ ene) sunt pietruite ș i 12,17 km sunt acoperite cu pământ. Autostrăzile potenţial
afectate se întind pe o distanţă redusă de 16,72 km.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 1 176 km, dintre care liniile magistrale
au o lungime de 172 km, ceea ce reprezintă 14,6 %. Căile ferate secundare au o lungime de 1
004,28 km.
Numărul total al clădirilor potenţial afectate este de 568 759 (cele mai multe clădiri
potenţial afectate – 6798 se înregistrează în Oraș ul Breaza (jud. Prahova) iar în comuna
Comandău (jud. Covasna) cele mai puț ine (165 clădiri).
Suprafeț ele artificiale (spaț iile construite rurale ș i urbane, unităț ile industriale,
comerciale ș i de transport, exploatării miniere, ș antiere de construcț ii, halde etc.) încadrate în
clasa de hazard ridicat acoperă 190 795 hectare. Cele mai mari suprafeț e artificiale potenț ial
afectate, incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU 2 din județ ele Bacău (30 897 ha) ș i
Neamț (24 393 ha). Clasa de hazard ridicat afectează arii întinse de suprafeț e artificiale ș i în
cadrul LAU2 din județ ele Suceava (19 583 ha), Buzău (18 147 ha), Prahova (14 139 ha) ș i
Vaslui (12 844 ha). În 15 județ e (Argeș , Cluj, Vâlcea, Harghita, Covasna, Maramureș ,
Vrancea, Bistriț a-Năsăud, Gorj, Dâmboviț a, Botoș ani, Iaș i, Mehedinț i ș i Braș ov),
suprafeț ele artificiale potenț ial afectate, incluse în clasa de hazard ridicat, variază între 8 754
ha ș i 1 700 ha. În județ ele Sălaj, Hunedoara ș i Caraș -Severin, suprafeț ele artificiale
potenț ial afectate sunt situate sub 1 000 ha (Tabel 1).
Clădirile rezidenţiale pe tipuri de material de construcţie sunt clasificate astfel: din beton
sunt 69 930 clădiri (12,29% din total); din cărămidă, piatră sau înlocuitori, cu planşeu din beton
armat sunt 53 336 clădiri (9,37% din total); din cărămidă, piatră sau înlocuitori, cu planşeu din
lemn sunt 134 905 clădiri (23,7% din total); din lemn (bârne, scânduri etc.) sunt 139 999 clădiri
(24,6% din total); din paiantă, chirpici sunt 129 156 clădiri (22,7% din total); din materiale mixte
sunt 26 598 clădiri (4,6% din total).
Clădirile rezidenţiale în funcț ie de numărul etajelor existente au următoarea distribuţie: cu
parter sunt 526 974 clădiri (92,6% din total); cu 1 etaj sunt 33 254 clădiri (5,84% din total); cu 2
etaj sunt 2 008 clădiri (0,35% din total); cu 3 etaj sunt 1 384 clădiri (0,24% din total); cu 4 etaj
sunt 1 609 clădiri (0,28% din total); cu 5, 6 7, 9 şi 10 etaje sunt câte 34 clădiri, 7, 4, 1 şi,
respectiv, 4 clădiri; cu 8 etaj nu sunt clădiri.

50
 Infrastructura socială şi de învăţământ
Unităț i de învăț ământ antepreș colar sunt în număr de 9 localizate mai ales în mediul
urban, dar ș i în câteva comune (Berca, jud. Buzău ș i Poiana Câmpina, jud. Prahova).
Unităț i de învăț ământ preș colar totalizează 36 grădiniț e, cele mai multe fiind în
Poiana Câmpina, jud. Prahova (4 grădiniț e), câte 3 în oraș ul Pucioasa ș i în municipiul
Câmpulung Moldovenesc. Nu există grădiniț e în 362 LAU2. În anul 2011 a fost emisă Legea
educaţiei naţionale nr.1/2011, conform căreia unele grădiniţe au fost arondate şcolilor generale
cu personalitate juridică.
Unităț i de învăț ământ primar ș i gimnazial – 462 ș coli, cele mai numeroase fiind în
Poiana Câmpina, jud. Prahova (9 ș coli), între 8 ș i 6 ș coli în fiecare dintre municipiile
Câmpulung, Curtea de Argeș , Moineș ti, Moreni, Câmpulung Moldovenesc ș i în oraș ul
Comăneș ti.
Populaț ie ș colară totalizează 186 990 pers., valorile maxime şi minime ale numărului de
elevi variind între 1 200 (Măneciu, jud. Prahova) ș i 8 (Cârjiț i, jud. Hunedoara).
Numărul total al cadrelor didactice este de 16 148 pers., cel mai are fiind de 600 - 460
cadre didactice în municipiile Câmpulung ș i Curtea de Argeș . Cele mai mari valorile ale
indicatorului cadre didactice/1 000 populaţie ș colară până la ciclul gimnazial inclusiv sunt în
comunele Măldăreș ti – 38 ș i Bărbăreș ti – 36, (jud. Vâlcea), iar valorile cele mai mici sunt
înregistrate în comuna Stroeș ti (jud. Vâlcea), cu 1,1 cadre didactice/1000 elevi.
Infrastructura economică
Unităț ile de primire turistică potenț ial afectate sunt în număr de 622 (distribuite inegal în
cadrul a 121 LAU2 urbane ș i rurale), multe fiind în județ ele Prahova (102 unităț i) ș i
Suceava (115 unităț i), Neamț (40 unităț ile de primire turistică).
În cele 121 LAU2 urbane ș i rurale cu unităț ile de primire turistică, numărul de înnoptări
în structuri de primire turistică este de 1 342 056.
Numărul de înnoptări în structuri de primire turistică/unitate de primire turistică variază
între maxima de 32 190 înnoptări/ unitate de primire în Târgu Ocna (jud. Bacău) ș i 29 înnoptări/
unitate de primire în comuna Calvini (jud. Buzău). Numărul de înnoptări în structuri de primire
turistică/unitate de primire turistică este ridicat ș i în oraș ele Covasna (26 517), Pucioasa (13
233), în municipiul Moreni (11 669) ș i în comuna Bălț ăteș ti (10 535).
Infrastructura medicală şi sanitară
Paturi în spitale/1 000 locuitori. Cel mai mare număr de paturi în spitale/1 000 loc. este în
comuna Brăduleț (jud. Argeș ); în oraș ul Covasna sunt 78,6 paturi în spitale/1 000 loc., iar în
comuna Alexndru cel Bun (jud. Neamț ) numărul de paturi în spitale/1 000 loc. este de 57,4.
Ambulatorii de specialitate potenț ial afectate sunt în număr de 2, localizate în oraș ul
Pucioasa.
Spitale de urgenț ă. În cele 385 LAU2 incluse în clasa de hazard ridicat pot fi potenț ial
afectate 25 spitale, cu 4 641 paturi.
Policlinici – nu există.
Dispensare medicale potenț ial afectate sunt în număr de 12.
Farmaciile potenț ial afectate în număr de 283, sunt localizate în număr mai mare în
municipiile Câmpulung (18) ș i Curtea de Argeș (11). Un număr de 232 LAU2 rurale nu au
farmacie.

51
 Puncte farmaceutice potenț ial afectate sunt în număr de 95, câte 3 în oraș ul Bicaz ș i
comuna Măgureni (jud. Prahova) ș i câte 2 în alte 10 comune Bărbuleț u. Câte 1 punct
farmaceutic potenț ial afectat au 67 LAU2 rurale.
Medici/1 000 loc. În cele 385 LAU2 incluse în clasa de hazard ridicat profeseză 1 417
medici, cei mai mulț i fiind în municipiile Câmpulung (138 medici ș i 3,7 medici/1.000 loc.),
Moineș ti (jud. Bacău) unde activează 123 medici ș i revin 4,9 medici/1 000 loc. Exceptând cele
26 LAU2 rurale care nu au medic, celelalte au numai câte 1 sau 2 medici, fapt care face ca
valorile indicatorului analizat să aibă valori mici, de 0,1 – 0,4 medici/1.000 loc.
Unităț i sanitare vulnerabile/1 000 loc. În cele 385 LAU2 incluse în clasa de hazard
ridicat există 392 de unităț ile sanitare vulnerabile, raportarea la 1 000 de locuitori reliefând
valorile cele mai mari în comunele Pardoș i (jud. Buzău) – 2,2 unităț i sanitare vulnerabile/1 000
loc. ș i Cucuteni (jud. Iaș i) – 1,6 unităț i sanitare vulnerabile/1 000 loc.
Unităț i ISU/1 000 loc.
Numărul unităț ilor de intervenț ie în situaț ii de urgenț ă este de 21, dintre care 8 sunt în
comune ș i restul în LAU2 urbane. Raportarea numărului unităț ilor de intervenț ie în situaț ii
de urgenț ă la 1 000 loc., evidenț iază valori de 0,46 unităț i ISU/1 000 loc. în Apostolache
(jud. Prahova) ș i 0,03 unităț i ISU/1 000 loc. în municipiul Câmpulung. Un total de 1 217 635
persoane locuiesc în cele 364 LAU2 în care nu există nicio unitate ISU.

Clasa de hazard mediu

Infrastructura tehnică
Lungimea totală a reţelei simple de distribuţie a apei potabile a fost de peste 16 900 km. Un
număr de 304 LAU2 (30,4% din total) nu beneficiază de sistem de alimentare cu apă potabilă,
valorile maxime ale acestui indicator fiind în mediul urban. Un număr de 5 localităţi au o reţea
de peste 200 km: Hunedoara, Botoşani, Râmnicu Vâlcea, Bistriţa şi Cluj-Napoca.
Numărul locuinţelor alimentate cu apă totalizează 1 181 552, la nivel de LAU2 ponderea
acestora din totalul locuinţelor fiind în medie de 12,4%; oscilează între maxima de 99,0% în
Brebu Nou, Oţelu Roşu, Sinaia şi Cluj-Napoca şi 1% în comunele Mironeasa (judeţul Iaşi) şi
Cavadineşti (jud. Galaţi). În majoritatea unităţilor administrative, ponderea locuinţelor cu apă
potabilă este sub procentul de 50%.
Lungimea totală a conductelor de distribuţie a gazelor a fost de 10 987 km. Aproximativ
68% dintre unităţile administrative nu deţineau niciun kilometru, valoarea maximă de 504 de km
înregistrându-se în municipiul Cluj-Napoca.
În ceea ce priveşte locuinţele cu instalaţie electrică procentul înregistrat este între 60 şi
100%. 65 de LAU2 înregistrează un procent de 100%. Numărul locuinţelor conectate la reţeua
electrică este de 1 929 251 reprezentând 16% din totalul locuinţelor din România.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 65 270 km, dintre care drumuri
naţionale reprezintă un procent de 6,8 % (4.465 km). Autostrăzile potenţial afectate se întind pe o
distanţă redusă de 77,12 km.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 166 km, dintre care liniile magistrale
au o lungime de 1 729 km, ceea ce reprezintă 33,4 %. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte tipuri de drumuri.
Suprafeț ele artificiale (spaț iile construite rurale ș i urbane, unităț ile industriale,
comerciale ș i de transport, exploatări miniere, ș antiere de construcț ii, halde etc.) încadrate în
clasa de risc ridicat acoperă 460 808 hectare. Suprafeț e artificiale mai mari de 20 000 hectare

52
incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în ș apte județ e situate în estul ș i centrul ț ării
(Botoș ani 40 464 ha, Cluj 35 702 ha, Iaș i 33 702 ha, Mureș 30 655 ha, Suceava 27 790 ha,
Vaslui 25 546 ha ș i Sălaj 22 838 ha), la care se adaugă județ ul Gorj cu 22 307 ha. În 10 județ e
(Hunedoara, Vâlcea, Bacău, Neamț , Alba, Bistriț a-Năsăud, Maramureș , Sibiu, Bihor ș i
Harghita), suprafeț ele artificiale potenț ial afectate se încadrează între 19 918 ha ș i 10 010 ha.
Suprafeț e artificiale potenț ial afectate, cuprinse între 7 917 ha ș i 1 222 ha s-au înregistrat în
cadrul LAU2 din alte în alte 15 județ e (Argeș , Mehedinț i, Caraș -Severin, Covasna, Prahova,
Vrancea, Braș ov, Galaț i, Dâmboviț a, Buzău, Arad, Satu Mare, Tulcea, Dolj ș i Timiș ).
Numărul total al clădirilor rezidenţiale din acest areal este de 1 471 647, cel mai mare
numar fiind înregistrat în municipiul Cluj-Napoca (26 196), iar cel mai mic în comuna Secaş
(160). Structura clădirilor după materialul de construcţie este următoarea: beton armat sau
prefabricate din beton – 218 542, cărămidă, piatră sau înlocuitori cu planşee de beton armat –
168 950, cărămidă, piatră sau înlocuitori cu planşee din lemn – 350 344, lemn – 192 272,
paiantă, chirpici – 411 852, materiale mixte – 83 806, pentru restul informaţia fiind indisponibilă.
Structura clădirilor pe etaje este următoarea: parter – 1 361 746, etaj 1 – 75 805, etaj 2 – 7 980,
etaj 3 – 2 462, etaj 4 – 10 688, etaj 5 – 397, etaj 6 – 98.
Infrastructura socială şi de învăţământ
Infrastructura de învăţământ poate fi cuantificată prin unităţile de învăţământ în număr de 1
427, cel mai mare număr de unităţi fiind prezent în Cluj-Napoca (75), urmat de Râmnicu Vâlcea
(35), Bistriţa (29), Vaslui (23), Botoşani (22) şi Mediaş (22). Numărul total al creşelor a fost de
68, fiind prezente în 32 de municipii şi oraşe, excepţie fiind doar comuna Floreşti din judeţul
Cluj. În Cluj-Napoca s-a înregistrat valoarea maximă – 14. Numărul unităţilor preşcolare a fost
de 241 – 10% din totalul României, maximul fiind în municipiul Cluj-Napoca – 41. Numărul
unităţilor din învăţământul primar şi gimnazial a fost de 1 118 (22,6% din total).
Un rol important în formarea capitalului uman îl joacă şi infrastructura din educaţie, dată de
personalul didactic care-şi desfăşoară activitatea aici. Numărul total al cadrelor didactice care
funcţionează în cadrul unităţilor de învăţământ fiind de 58 787. Valorile maxime aparţin
următoarelor localităţi: Puşcaşi (jud. Vaslui), Botoşani (jud. Botoşani) şi Cluj-Napoca (jud. Cluj).
Populaţia şcolară a înregistrat un număr de 582 091 (18,5% din totalul populaţiei şcolare
din România). Aceasta oscilează între 0 în comuna Brebu Nou şi 30 746 în Cluj-Napoca.
Infrastructura economică
În cadrul infrastructurii economice s-a analizat numărul de unităţi de primire turistică şi
numărul de înnoptări în aceste structuri. Capacitatea de cazare turistică era de 1 478 unităţi de
cazare: câte una în 119 localităţi, câte 2 în 56 localităţi, câte 3 în 19 localităţi, câte 4 în 12
localităţi, restul localităţilor având peste 5. Cele mai multe unităţi se regăsesc în oraşul Predeal
din judeţul Braşov – 100. Un număr de 739 LAU2 nu oferă nicio unitate de primire turistică.
Cele mai multe localităţi au între 1 şi 4 unităţi de cazare.
Numărul total al înnoptărilor în structuri de primire turistică a fost de 3 980 603, cele mai
multe înregistrându-se în oraşul Călimăneşti – 450 948, urmat de Sinaia – 397 491 şi Cluj-
Napoca – 372.797. Un număr de 748 LAU2 nu beneficiază de unităţi de cazare.
Numărul înnoptărilor în unităţi de primire turistică a fost de 419 261, valorile maxime fiind
în Bala (jud. Mehedinţi) – 44 037 şi Ileanda (jud. Sălaj) – 20 433. 756 LAU2 nu au înregistrat
nicio înnoptare.

53
 Infrastructura medicală şi sanitară
Starea de sănătate a populaţiei este influenţată de infrastructura din domeniul sanitar,
reprezentată de numărul de unităţi sanitare, precum şi de personalul medico-sanitar. Numărul
total de medici, atât în spitale cât şi la cabinetele medicale se ridică la 9 236, ceea ce înseamnă o
medie de 0,7 medici la 1 000 locuitori. Într-un număr de 57 de LAU2 nu există niciun medic.
Valorile maxime ale numărului de medici la 1 000 de locuitori revin localităţilor: Piatra Neamţ,
Puşcaşi (jud. Vaslui), Botoşani şi Cluj-Napoca.
În arealul de studiu avem un număr de 133 de spitale. 946 de LAU2 nu dispun de niciun
spital. Infrastructura sanitară poate fi apreciată nu numai prin numărul de unităţi sanitare ci şi
prin numărul paturilor din spitale, numărul total de paturi în spitale fiind de 25 160. Numărul
paturilor ce revin la 1 000 loc. oscilează între 1 – Poienile de sub Munte (jud. Maramureş) şi
149,1 – Unguriu (jud. Buzău). În această clasă de hazard există: 10 ambulatorii de specialitate –
câte 1 în Călan, Merei, 2 în Dej şi 6 în Cluj-Napoca; 30 policlinici, 43 de dispensare, 1.315
farmacii şi 290 puncte farmaceutice. Unităţile sanitare vulnerabile/1 000 loc. sunt cuprinse între
0,1 în comuna Răcăciuni (jud. Bacău) şi 1,5 în comuna Apoldu de Jos din judeţul Sibiu.
Unităț i ISU/1 000 locuitori.
Numărul total al unităţilor ISU este de 69. Un număr de 937 LAU2 nu înregistrau nicio
unitate. Numărul unităţilor ISU ce revin la 1 000 locuitori oscilează între 0,01 în municipiul
Reşiţa (jud. Caraş-Severin) şi 0,62 în oraşul Solca (jud. Suceava).

1.1.1.4. Caracteristici ale mediului

Parcuri naturale, naţionale şi rezervaţii ale biosferei

Din totalul de 1 655 361 ha reprezentând parcuri naturale, parcuri naţionale şi rezervaţii
ale biosferei, 55 533 ha (3,4%) în clasa de hazard foarte mare, 253 353 ha (15,3%) în clasa de
hazard mare şi 406 972 ha (24,6%) sunt încadrate în clasa de hazard mediu.
Cele mai extinse suprafeţe potenţial expuse la alunecări de teren încadrate în clasele de
hazard, foarte mare, mare şi mediu se găsesc în special în Carpaţii Orientali (Munţii
Maramureşului, Munţii Vrancei), Munţii Banatului, Munţii Apuseni, Munţii Retezat şi Podişul
Mehedinţi: Parcul Natural Munţii Maramureşului (95 823 ha), Geoparcul Platoul Mehedinţi (85
029 ha), Parcul Natural Porţile de Fier (82 109 ha), Parcul Natural Apuseni (63 141 ha),
Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului (56 744 ha) şi Parcul Natural Putna-Vrancea (38 174 ha).
Raportat la suprafaţa lor, cele mai expuse parcuri la cele trei clasele de hazard sunt: Parcul
Natural Putna-Vrancea şi Parcul Naţional Ceahlău cu aproximativ 100%, Parcul Natural
Vânători-Neamţ cu circa 98% şi Parcul Natural Defileul Mureşului Superior cu aproximativ
90%.
Clasa de hazard foarte mare ocupă cele mai extinse suprafeţe (Fig. 1) în Parcul Natural
Vânători-Neamţ (14 824 ha), Geoparcul Platoul Mehedinţi (13 833 ha), Parcul Natural Putna-
Vrancea (9 501 ha), Parcul Natural Munţii Maramureşului (8 546 ha), Parcul Natural Bucegi (3
209 ha) şi Parcul Naţional Cheile Nerei – Beusniţa (1917 ha). Raportat la suprafaţa totală, cele
mai expuse arii protejate sunt: Parcul Natural Vânători-Neamţ (48,1%), unde areale compacte
apar în Dealurile Subcarpatice ale Neamţului (Dealu Pleşu) şi în cea mai mare parte a Munţilor
Neamţului şi în Parcul Natural Putna-Vrancea (24,9%), în special în sectorul central.
Cele mai extinse suprafeţe care se încadrează în clasa de hazard mare (Fig. 1.1) se găsesc
în Parcul Natural Munţii Maramureşului (58 725 ha), Geoparcul Platoul Mehedinţi (31 813 ha),

54
Parcul Natural Putna-Vrancea (27 619 ha), Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului (24 573 ha) şi
Parcul Natural Apuseni (21 170 ha). Raportat la suprafaţa totală cele mai expuse arii protejate
sunt: Parcul Natural Putna-Vrancea (72,3%), în special în sectoarele nordice şi vestice, în Parcul
Naţional Ceahlău (63,9%) cu precădere pe versanţii estici şi vestici şi în Parcul Natural Munţii
Maramureşului (44%) unde acoperă areale extinse din nord (Munţii Fărcău), nord-vest (Munţii
Ruscovei şi Culmea Pietrosul) şi sud (Munţii Toroiaga).
Clasa de hazard mediu acoperă cele mai extinse suprafeţe (Fig. 1) în Parcul Natural Porţile
de Fier (61 598 ha), Parcul Natural Apuseni (41 928 ha), Geoparcul Platoul Mehedinţi (39 383
ha) şi Geoparcul Dinozaurilor Haţeg (31 965 ha). Raportat la suprafaţa totală a acestora, cele mai
expuse parcuri sunt: Parcul Naţional Munţii Măcinului (82,1%), acoperind aprope în întregime
Munţii Măcinului şi Depresiunea Greci, Parcul Naţional Semenic-Cheile Caraşului (61,5%),
acoperind în special versanţii Munţilor Semenic şi Aninei şi Parcul Natural Defileul Mureşului
Superior (56,1%), în special partea centrală şi vestică.

Fig. 1.1. Suprafeț e potenț ial expuse la clasele de hazard foarte mare, mare ș i mediu în parcuri
naturale, naţionale şi rezervaţii ale biosferei pentru scenariul cu perioada de revenire de 10 ani.

Siturile Natura 2000. Din suprafaţa totală de 5 738 983 ha ocupată de siturile Natura 2000
(SCI-uri şi SPA-uri), 328 014 ha (5,7%) sunt în clasa de hazard foarte mare, 998 647 ha (17,4%)
în clasa de hazard mare şi 1 553 058 ha (27,1%) sunt încadrate în clasa de hazard mediu.
Siturile Natura 2000 cu cele mai extinse suprafeţe încadrate în clasa de hazard foarte mare
se întânesc în special în Podişul Transilvaniei, Carpaţii Orientali, Subcarpaţii de Curbură,
Subcarpaţii Moldovei: Podişul Hârtibaciului (39 050 ha), Piatra Şoimului-Scorţeni-Gârleni (25
369 ha), Sighişoara-Târnava Mare (22 397 ha), Munţii Ciucului (20 541 ha), Subcarpaţii Vrancei
(16 122 ha), Vânători-Neamţ (14 784 ha), Obcina Feredeului (14 631 ha). Raportat la suprafaţa
totală, cele mai expuse situri sunt: Cenaru (99%) din Subcarpaţii Vrancei (Dealurile Gârbovei),
Dealul Istriţa (96, 2%) din Subcarpaţii Buzăului (Dealul Istriţei), Dealul Perchiu (94,2%) din
Subcarpaţii Tazlăului (Depresiunea Tazlău-Caşin), Fânaţurile de la Glodeni (87,7%) din Podişul
Central Moldovenesc şi Reghiu Scruntar (79,4%) din Subcarpaţii Vrancei (Depresiunea Mera la
contactul cu Dealurile Gârbovei).

55
 Siturile Natura 2000 cu cele mai extinse suprafeţe suprapuse clasei de hazard mare se se
suprapun în special Carpaţilor Orientali şi Podişului Transilvaniei: Munţii Maramureşului (43
121 ha), Valea Izei şi Dealul Solovan (35 319 ha), Munţii Bodoc-Baraolt (34 451 ha), Munţii
Ciucului (30 074 ha), Podişul Hârtibaciului (28 664 ha), Putna-Vrancea (27 531). Raportat la
suprafaţa totală, cele mai expuse situri sunt: Creasta Nemirei (97,3%) din Munţii Nemirei, Lacul
Negru (97,1%) din Munţii Vrancei (Muntele Coza), Pădurea Dalhauţi (92,6%) din Subcarpaţii
Vrancei (Dealul Deleanu) şi Pădurea Bejan (90,1%) de la contactul Munţilor Poiana Ruscăi cu
Depresiunea Hunedoara.
Siturile Natura 2000 care deţin cele mai extinse suprafeţe potenţial afectate de alunecări de
teren ce se încadrează în clasa de hazard mediu se găsesc în special în Carpaţii Orientali, Munţii
Făgăraş, Munţii Apuseni, Podişul Dobrogei de Nord. Cele mai reprezentative situri Natura 2000
care se încadrează în acestă categorie sunt: Călimani – Gurghiu (77 540 ha), Frumoasa (68 019
ha), Porţile de Fier (61 058 ha), Munţii Făgăraş (59 835 ha), Podişul Nord Dobrogean (57 466
ha), Apuseni (41 865 ha), Depresiunea şi Munţii Giurgeului (38 799 ha). Raportat la suprafaţa
totală, cele mai expuse situri Natura 2000 sunt: Tinovul de la Româneș ti (90,5%) localizat în
Depresiunea Dorna Cândreni; Pădurea Bădeana (81,7%) localizată în sud-estul Colinelor Tutovei
la contacul cu Culoarul Bârladului; Nadab - Socodor – Varşad (77,1%) amplasat în Câmpia
Crişurilor; Tăşad (72,3%) situat la contactul dintre Dealurile Pădurii Craiului şi Dealurile
Tăşadului; Dealul Alah Bair (72,6%) suprapus nord-vestului Podişului Cernavodă.
Rezervaţii naturale. Din suprafaţa totală de 250 986 ha ocupată de rezervaţiile naturale 13
359 ha (5,3%) în clasa de hazard foarte mare, 39 923 ha (15,9%) în clasa de hazard mare şi 79
518 ha (31,7%) sunt încadrate în clasa de hazard mediu.
Rezervaţiile naturale cu cele mai extinse suprafeţe în clasa de hazard foarte mare se găsesc
în principal în Munţii Bistriţei, Subcarpaţii Neamţului (peste 1 600 ha), Munţii Vrancei, Munţii
Bucegi şi Subcarpaţii Vrancei (peste 700 ha): Rezervaţia de zimbri Neamţ (6 906 ha), Abruptul
Prahovean Bucegi (1,565 ha), Rezervaţia naturală Valea Tişiţei (709 ha), Rezervaţia Naturală
Pădurea Cenaru (415 ha), Rezervaţia naturală Bucia (361 ha) etc. Raportat la suprafaţa totală, un
număr extins de rezervaţii au expunere de aproape 100% la această clasă de hazard: Muntele de
sare Slănic Prahova, Tancu-Coasta Rupturile, Faneata de la Glodeni, Râpa Corbului, Mlaştina
Mosoroasa, Piramidele de la Slătioara, Rezervaţia paleontologică Goleşti, Dealul Vulpii -
Boşoaia (Ochiul de stepă), Rezervaţia forestieră Codrii de Aramă etc.
Rezervaţiile naturale ce deţin suprafeţe extinse ce se încadrează clasei de hazard mare sunt
localizate în principal în Munţii Neamţului, Subcarpaţii Neamţului (peste 1 600 ha), Munţii
Maramureşului, Munţii Călimani, Munţii Vrancei, Munţii Bucegi, Munţii Perşani, Munţii Iezer-
Păpuşa, Munţii Şureanu (peste 700 ha). Dintre acestea, mai reprezentative sunt: Rezervaţia de
zimbri Neamţ (4 057 ha), Defileul Deda-Topliţa (3 005 ha), Abruptul Prahovean Bucegi (2 261
ha), Rezervaţia Naturală Pădurea Bogăţii (1 996 ha), Rezervaţia Naturală Valea Tişiţei (1 980
ha), Valea Vâlsanului (1 328 ha) şi Rezervaţia naturală Cheile Dopca (1 076 ha). Raportat la
suprafaţa totală, un număr extins de rezervaţii au expunere de aproape 100% la această clasă de
hazard: Fântânele seculare Frumoasa, Pietrele Moşul şi Baba, Peştera Munticelu, Locul fosilifer
Cozla, Locul fosilifer Agârcia, Rezervaţia faunistică Brateş, Pădurea de larice Coştui, Dealul
Solovan, Peştera Boiu Mare etc.
Rezervaţiile naturale cu cele mai extinse suprafaţe potenţial afectate de alunecări de teren
suprapuse clasei de hazard mediu sunt localizate în principal în Defileul Topliţa-Deda, Munţii
Perşani, Munţii Iezer-Păpuşa, Munţii Parâng-Cindrel, areale insulare din Munţii Banatului şi

56
Munţii Retezat-Godeanu. Cele mai reprezentative sunt: Valea Vâlsanului (5 720 ha), Defileul
Deda-Topliţa (5 186 ha), Parcul Natural Cindrel (5 131 ha), Rezervaţia Naturală Pădurea Bogăţii
(3 719 ha), Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa (2 770 ha), Izvoarele Nerei (2 631 ha), Cheile
Caraşului (2.341 ha) şi Cheile şi Peştera Şura Mare (2 102 ha). Raportat la suprafaţa totală, un
număr extins de rezervaţii au expunere de aproape 100% la această clasă de hazard: Peştera cu
Oase (Munţii Aninei), Pădurea cu pini Comja (Masivul Igniş), Mlaştina Dumbrava Harghitei şi
Mlaştina Budos-Sântimbru (Munţii Harghita), Vulcanii Noroioşi de la Filiaş (Depresiunea
Cristuru Secuiesc), Dealul Gornăcelul (Munţii Vâlcan), Peştera Lazului şi Peştera Martel (Munţii
Mehedinţi), Izvoarele Minerale Săcelu şi Valea Ibanului (Subcarpaţii Olteniei-Dealul Săcelu),
Locul Fosilifer Groşera (Subcarpaţii Olteniei-Gruiurile Jiului), Poiana Crucii şi Rezervaţia
naturală Locul Fosilifer de la Vama Strunga (Munţii Bucegi), Pădurea Cameniţa (Câmpia
Buzăului), Peştera Topliţa (Munţii Pădurea Craiului), Avenul Câmpeneasca cu Izbucul Boiu
(Munţii Codu-Moma), Lacul Iezer (Munţii Făgăraş), Peştera Valea Morii (Dealurile Codru-
Momei), Detunata Flocoasă, Izbucul Poliţei, Peştera Hodobana, Piatra Varului şi Calcarele de la
Ampoiţa (Munţii Apuseni).

Fig. 1.2. Suprafeț e potenț ial expuse la clasele de hazard foarte mare, mare ș i mediu în ariile
naturale protejate pentru scenariul cu perioada de revenire de 10 ani. (Sursa datelor: Ministerul
Mediului, Apelor şi Pădurilor)

Unităţile administrativ-teritoariale care deţin cea mai mare suprafaţă acoperită cu arii
naturale protejate (Fig. 1.2) (parcuri naturale, parcuri naţionale, rezervaţii ale biosferei, situri
Natura 2000 şi rezervaţii naturale) potenţial afectate de alunecări de teren (hazard mediu, mare şi
foarte mare) sunt: Poienile de sub Munte, jud. Maramureş (24 072 ha reprezentând 83,1% din
suprafaţa LAU2 şi 83,2% din suprafaţă protejată), Vişeu de Sus, jud. Maramureş (22 666 ha,
51,4% din suprafaţa LAU2 şi 54,1% din suprafaţă protejată), Borşa, jud. Maramureş (21 162 ha,
50,5% din suprafaţa LAU2 şi 67,2% din suprafaţa protejată) din Parcul Natural Munţii
Maramureşului; Lunca Bradului, jud. Mureş (21 113 ha, reprezentând 68,1% din suprafaţa LAU2
şi suprafaţa protejată) din Parcul Natural Defileul Mureşului Superior; Moldoviţa, jud. Suceava
(21.081 ha, 71,7% din suprafaţa LAU2 şi 99,9% din suprafaţa protejată) din situl Natura 2000
ROSPA 0089 Obcina Feredeului; Tulnici, jud. Vrancea (20 979 ha, 92,5% din suprafaţa LAU2 şi
99,8% din suprafaţa protejată) din Parcul Natural Putna-Vrancea; Râu de Mori, jud Hunedoara
(17 895 ha, 46,4% din suprafaţa LAU2 şi din suprafaţa protejată) din Geoparcul Dinozaurilor
Ţara Haţegului; Tismana, jud. Gorj (17 416 ha, 58,5% din suprafaţa LAU2 şi 62,7% din
suprafaţa protejată) din situl Natura 2000 ROSCI0129 Nordul Gorjului de Vest; Arefu, jud.
Argeş (17 153 ha, 41,1% din suprafaţa LAU2 şi 46,0 % din suprafaţa protejată) din situl Natura
2000 ROSCI0122 Munţii Făgăraş etc.
57
 Biodiversitatea
Flora. Pe teritoriul României, flora plantelor superioare numără circa 3 500 de specii.
Fondul floristic de bază este alcătuit din elemente eurasiatice, europene şi central-europene, la
care se adaugă unele specii continentale, pontice. Foarte puţine sunt panonice şi ponto-panonice.
Este semnificativă şi proporţia speciilor sud-europene şi submediteraneene (inclusiv balcanice,
moesice, ilirice), atlantico-mediteraneene şi ponto-mediteraneene. Ponderea ridicată a
elementelor circumpolare, arcto-alpine, alpine şi carpatice este determinată de ponderea ridicată
a Munţilor Carpaţi, din suprafaţa ţării.
În România s-au identificat 127 specii şi subspecii endemice şi subendemice de plante.
Printre cele mai răspândite endemite se numără Hepatica transsilvanica, Dianthus tenuifolius,
Cerastium transsilvanicum. Alte endemite au areal mai restrâns – de exemplu numai în Carpaţii
Orientali se întâlnesc Primula leucophylla, Centaurea carpatica, Aconitum firmum ssp.
romanicum. Printre endemitele caracteristice pentru Carpaţii Meridionali se numără Aquilegia
transsilvanica, Festuca bucegiensis, Poa tremula, Dianthus callizonus. Munţii Retezat sunt
cunoscuţi prin marea diversitate de specii, subspecii şi varietăţi de Hieracium. Liliacul transilvan
(Syringa josikaea) este întâlnit doar în Munţii Apuseni.
Importanţă fitogeografică au speciile care constituie mărturii ale unor vechi legături cu
peninsula Crimeea, Munţii Caucaz şi regiunea Anatolia. Dintre acestea notăm Syringa vulgaris,
Viola dacica, Telekia speciosa.
Dintre fitolementele cu caracter sudic - balcanice, ilirice, balcano-anatolice, ponto-
balcanice, ponto-mediteraneene şi submediteraneene, caucaziene, notăm: Fraxinus ornus,
Carpinus orientalis, Cotinus coggygria, Ruscus aculeatus, Chrysopogon gryllus, Corylus
colurna, Paliurus spina-christi, Pyrus eleagrifolia, Jasminum fruticans, Fraxinus coriariaefolia,
Artemisia caucasica, Galanthus graecus.
Teritoriul României este străbătut de o limită biogeografică importantă, care desparte
pădurile de foioase nemorale, caracteristice Europei Centrală, de stepele Europei de Est. Între
acestea tranziţia graduală, este marcată de numeroase întrepătrunderi.
Datorită activităţilor antropice, vegetaţia naturală a suferit numeroase transformări.
Coroborat cu modificările climatice, s-a amplificat în ultimele decenii fenomenul de xerofitizare
a vegetaţiei (Muică, Popova, 1996).
S-a produs şi o artificializare a covorului vegetal, prin înlocuirea esenţelor lemnoase
specifice condiţiilor zonale cu specii de arbori provenite din alte etaje de vegetaţie (de exemplu
molid, pin). Au fost introduse intens şi specii din alte zone geografice, cum este salcâmul, dar şi
plante obţinute artificial ca de exemplu plopul negru hibrid, dar şi clone selecţionate de salcie.
Totuşi, în România, acest fenomen a avut o amploare mai mică decât în alte ţări europene.
Fauna. Teritoriul României este populat de o faună foarte bogată şi variată, numai
vertebratele numărând 645 specii din care 100 de mamifere, 400 de păsări, 23 de reptile, 19 de
amfibieni şi 103 de peşti (Botnariuc, Tatole, 2005).
Arealele speciilor animale sunt diferite, cele mai multe fiind central-europene, europene,
euro-siberiene, ponto-mediteraneene, dar sunt şi altele de tip: mediteranean, pontic, ponto-
central-asiatic (Drugescu, 1994).
Circa 6,8% din speciile animale sunt endemisme, ca de exemplu: Trioza bucegica
(Homoptera), Carabus raraurense (Coleoptera), Alopia vranceana (Gasteropoda), Podismopsis
transsylvanica (Ortoptera), Limax dobrogicus (Gasteropoda), Romanichthys valsanicola (Pisces).

58
 Un alt grup valoros îl reprezintă speciile relicte, care sunt de două tipuri: terţiare şi glaciare.
Dintre relictele terţiare notăm: Zubovskia banatica (Ortoptera), Chilostoma (Drobaecia)
maeotica, Deroceras ananowi (Gasteropoda).
Majoritatea relictelor glaciare sunt cantonate în Munţii Carpaţi. Dintre acestea amintim:
Vipera berus, Lacerta vivipara, Lyrurus tetrix, Rupicapra rupicapra.
Fauna României păstrează şi câteva relicte postglaciare, ca de exemplu: Vipera ursinii
renardi, Eremias arguta, Plagionotus speciosus.
În mod natural, au pătruns în fauna României specii noi: Hippolais pallida (1958),
Emberiza melanocephala, Acrocephalus agricola (1967), Dendrocopos syriacus (1968), Serinus
serinus (1971), Passer hispaniolensis (1973) dintre păsări, şi Nyctereutes procyonoides (1951),
Ondatra zibethicus (1954) dintre mamifere.
Spaţiul ţării noastre este traversat de 8 trasee de migraţie a păsărilor: I. panono-adriatic; II.
panono-bulgar; III. centro-european-bulgar (traseele Jiului-Streiului, Oltului, Prahovei); IV.
carpatic; V. est-elbic; VI. pontic; VII. sarmatic şi VIII. ruso-adriatic. Ele au semnificaţie cenotică
pentru că îmbogăţesc spectrul faunistic al unui areal într-o anumită perioadă din an.
Pe teritoriul României se află cele mai mari şi valoroase populaţii de carnivore mari de pe
continentul European şi anume: circa 3 000 exemplare de lup (Canis lupus), circa 5 600 urşi
(Ursus arctos) şi aproximativ 1 500 de râşi (Lynx lynx).
În ultima jumătate de secol, s-au realizat populări antropice cu unele mamifere (Geacu,
2011). Astfel, marmota (Marmota marmota) s-a introdus în Munţii Rodnei, Retezat şi Făgăraş,
muflonul (Ovis musimon) în judeţele Constanţa, Ilfov, Timiş, iar castorul (Castor fiber) în
bazinele râurilor Olt, Mureş, Ialomiţa. Pentru zimbri (Bison bonasus), la Bucşani (judeţul
Dâmboviţa) s-a creat cea mai mare rezervaţie din ţară, altele existând în judeţele Neamţ, Braşov
(la Vama Buzăului), Hunedoara.
Populări importante s-au realizat cu cerb lopătar (Dama dama). Astfel, dacă în 1918 specia
se întâlnea pe teritoriile a 4 judeţe, în 1960 era în 16 judeţe, în 1987 în 28 de judeţe, iar în 2010
exista în 24 de judeţe (Geacu, 2012).
În apele României trăiesc 63% din numărul speciilor de peşti din Europa.
În apele Dunării s-au identificat 83 specii de peşti, din care numai o mică parte se menţine
exclusiv în fluviu, restul migrând în bălţile şi lacurile interioare, în râuri şi în Marea Neagră.
Conform regionării biogeografice europene, teritoriul României se încadrează la 5 din cele
11 regiuni biogeografice ale acesteia şi anume regiunile: continentală (53% din suprafaţa ţării),
alpină (23%), stepică (17%), panonică (6%) şi a Mării Negre (pontică) (1%) (Doniţă şi colab.,
2005), România fiind ţara din Uniunea Europeană care are cele mai multe regiuni biogeografice.

1.1.1.5. Informaț ii privind sistemul economic

Clasa de hazard foarte ridicat

Rata de activitate are valori variabile, între minima de 28,9% (comuna Jugureni, jud.
Prahova) ș i maxima de 64,3% (comuna Cicăneș ti, jud. Argeș ). Aceste valori reies din efective
de populaț ie activă care variază, la rândul lor, între 177 pers. în Jugureni, la maxima de 3 496
pers. în comuna Balcani (jud. Bacău).
Repartiț ia la nivel de LAU2 a valorilor ratei de inactivitate arată o imagine în oglindă a
distribuț iei teritoriale a valorilor ratei de activitate: valoarea minimă este de 35,7% în comuna

59
 Cicăneș ti (jud. Argeș ) ia cea maximă este de 71,3% în comuna Jugureni (jud. Prahova).
Valorile mari ale ratei inactivitate indică ori efective mari de populaț ie tânără (cazul comunelor
din Bacău), ori populaț ie vârstnică numeroasă, aș a cum este cazul comunelor din arealul
montan şi deluros din județ ele Buzău, Prahova, Dâmboviț a, Vrancea.
Rata somajului variază între valoarea maximă de 25,5% în comuna Jugureni (jud. Prahova)
ș i minima de 1,1% în comunele Chiliile (jud. Buzău). Valoarea maximă ș i, în general, valorile
ridicate ale ratei ș omajului, ascund valori reale reduse ale efectivelor de populaț ie ș omeră ș i
de poplaț ie activă. Astfel, în cazul comuna Jugureni numărul ș omerilor este de numai 45 iar
cel al populaț iei active de 177 pers.
Structura populaț iei ocupate pe sectoare de activitate economică arată ponderea ridicată a
sectorului primar (52 326 pers., adică 59,25% din totalul populaț iei ocupate), urmat de sectorul
terț iar (19 282 pers., 21,83%) ș i de cel secundar (16 438 pers., 18,61%). Agricultura este
activitatea care oferă ș anse de ocupare celei mai mari părț i din populaț ia ocupată: 51 020
pers., adică 57,7% din populaț ia ocupată totală. Sectorul secundar este dominat de industria
prelucrătoare, care oferă locuri de muncă pentru 9 350 pers. (56,8% din populaț ia ocupată în
acest sector), urmat de construcț ii (6.107 pers., 37,1%). Sectorul terț iar este reprezentat mai
ales de activităț i de comerț cu ridicata ș i cu amănuntul, de repararea autovehiculelor si
motocicletelor (4 623 pers., 23,9% din populaț ia ocupată în acest sector), de activităț i de
transport ș i depozitare (2 212 pers., 11,47%), de administraț ie publică ș i apărare ș i de
asigurări sociale din sistemul public (2 506 pers., 12,9%). Ocuparea din învăț ământ ș i sănătate
ș i asistenț ă socială reprezintă fiecare în parte aproximativ 10,2% din populaț ia ocupată în
acest sector, ceea ce înseamnă 1 964 pers., respectiv, 1 997 pers.

Tabelul 1.1. Centralizare date pe cele trei clase de hazard.

Clase de LAU 2 % Populaţie % Lungime % Lungim % Clădiri % Suprafeţe %
hazard (Nr.) (Nr. loc.) drumuri e căi (nr.) artificiale
(km) ferate - ha
(km)
Foarte 67 2,10 188 444 0,93 3 423 1,6 29 0,13 88 341 1,6 27 473 1,8
ridicat
Ridicat 385 12,1 1 473 139 7,32 24 676 11,3 1 176 5,67 568 759 10,7 190 795 12,7
Mediu 999 31,4 4 676 198 23,23 65 270 29,9 5 166 24,9 1 471 647 27,7 460 808 30,7
Total 1451 45,6 6 337 781 31,48 93 369 42,8 6 371 30,7 2 128 747 40,06 679 076 45,2

Caracterizare oraşe
Slănic Moldova, amplasat în partea de sud-vest a judeţului Bacău, în culoarul format în
partea estică a munţilor Nemira de râul Slănic, este staţiune balneo-climaterică de interes
naţional, cea mai importantă din Regiunea Nord-Est din prisma proprietăţilor curative şi
ambientale. Zona balneară (staţiunea) este amplasată exclusiv în localitatea Slănic Moldova,
ocupând aproximativ o treime din suprafaţa acesteia. Agenţii economici locali sunt reprezentaţi
de ateliere de prelucrare a lemnului şi a pietrei şi servicii prestate populaţiei. Lipsesc o serie de
servicii pentru populaţie şi pentru turişti. Principala activitate economică din oraş este turismul
(Sursa: Strategia de dezvoltare a oraşului Slănic Moldova pentru perioada 2010-2020,
http://www.primariaslanicmoldova.ro/wp-
content/uploads/2012/04/Strategia_dezv_oras_Slanic_-Moldova_-2010-2020.pdf).

60
 Oraşul Băile Govora este o staţiune balneoclimaterică, situată în partea centrală a judeţului
Vâlcea şi amplasată într-o frumoasă zonă depresionară deluroasă, pe valea pârâului Hinţa,
afluent al râului Olt şi se întinde pe o suprafaţa de 210 ha. Mediul economic al oraşului se
confruntă cu o situaţie caracteristică multor oraşe din România: desfiinţarea unor industrii care
nu mai găseau piaţa de desfacere şi incapacitatea sectorului mic şi mijlociu de a absorbi
excedentul de forţă de muncă au determinat o situaţie relativ precară a mediului economic.
Economia oraşului Băile Govora se bazează în principal pe industria hotelieră (Sursa:
Reactualizare Plan urbanistic general. Băile Govora - Staţiune balneo – turistică,
http://www.primaria-baile-
govora.ro/files/Completare%20%20memoriu%20Govora%202010.pdf
Suprafeț ele arabile potenț ial afectate incluse în clasa de hazard foarte ridicat însumează
peste 1 721 hectare, răspândite în 67 de comune din Subcarpaț ii Curburii ș i Subcarpaț ii
Getici. Suprafaț a arabilă potenț ial afectată variază între 1 ha în comuna Vulcana-Băi, județ ul
Dâmboviț a ș i 1 118 ha în comuna Gura Văii, județ ul Bacău.
Suprafeț ele agricole eterogene (cuprind, în proporț ii variabile, terenuri agricole cu
diferite folosinț e: arabil, păș uni ș i fâneț e, vii ș i livezi, fiind caracteristice, în special,
regiunilor de deal ș i munte) încadrate în clasa de risc foarte ridicat acoperă 28 348 hectare.
Suprafeț ele potenț ial afectate variază între 21 ha în comuna Năruja, județ ul Vrancea ș i 1 851
ha în comuna Vintilă Vodă, județ ul Buzău.
Suprafaț a acoperită cu vii ș i livezi, potenț ial afectată, încadrată în clasa de hazard foarte
ridicat este de 37 050 ha. Cele mai extinse suprafeț e cu vii ș i livezi potenț ial afectate se
întâlnesc în comuna Goleș ti, județ ul Vâlcea (2 099 ha), iar cele mai mici suprafeț e în comuna
Andreiaș u de Jos, județ ul Vrancea (1 ha).
Păș uni ș i fâneț ele naturale, potenț ial afectate, incluse în clasa de hazar ridicat, se
întind pe o suprafaț ă de 34 488 hectare, având cea mai mare extindere în comuna Balcani,
județ ul Bacău (5 361 ha) ș i cea mai mică extindere în comuna Bărbuleț u, județ ul
Dâmboviț a (38 ha).

Clasa de hazard ridicat

Rata de activitate are valori variabile, între minima de 20,6% (comuna Corneș ti, jud. Cluj)
ș i maxima de 69,4% (comuna Bogdăneș ti, jud. Bacău). Aceste valori reies din efective de
populaț ie activă care variază, la rândul lor, între 170 per. în comuna Ceru-Băcăinț i (jud. Alba),
la maxima de 14 492 pers. în municipiul Câmpulung.
Repartiț ia la nivel de LAU2 a valorilor ratei de inactivitate arată o imagine în oglindă a
distribuț iei teritoriale a valorilor ratei de activitate: valoarea minimă este de 30,6% în comuna
Bogdăneș ti (jud. Bacău) iar cea maximă este de 79,4% în comuna Corneș ti (jud. Cluj).
Rata somajului variază între valoarea maximă de 23,3% în oraș ul Fieni (jud. Dâmboviț a)
ș i minima de 0,5% în comunele Voineș ti (jud. Vaslui). Efectivelor de populaț ie ș omeră
variază între 2 pers. în comuna Ceru-Băcăinț i (jud. Alba) ș i 1 945 pers. în municipiul Moreni.
Structura populaț iei ocupate pe sectoare de activitate economică arată ponderea ridicată a
sectorului primar (333 538 pers., adică 53,08% din totalul populaț iei ocupate), urmat de
sectorul terț iar (169 900 pers., 27,03%) ș i de cel secundar (123 394 pers., 19,6%). Agricultura
este activitatea care oferă ș anse de ocupare celei mai mari părț i din populaț ia ocupată:
323 513 pers., adică 51,4% din populaț ia ocupată totală. Sectorul secundar este dominat de
industria prelucrătoare, care oferă locuri de muncă pentru 72 003 pers., urmat de construcț ii (43

61
523 pers.). Sectorul terț iar este reprezentat mai ales de activităț i de comerț cu ridicata ș i cu
amănuntul, de repararea autovehiculelor si motocicletelor (44 175 pers.), de activităț i de
transport ș i depozitare (18 128 pers.), de administraț ie publică ș i apărare ș i de asigurări
sociale din sistemul public (21 237 pers.). Ocuparea din învăț ământ ș i sănătate ș i asistenț ă
socială reprezintă fiecare în parte aproxihativ 3% din populaț ia ocupată totală.
Caracterizare oraşe
În Municipiul Câmpulung activează mai mulţi agenţi economici, dintre care mai importanţi
sunt:
-CD SOFA, societate românească cu capital integral privat fondată în anul 2006, reprezintă
una dintre cele mai importante entităţi în domeniul producţiei şi comercializării de canapele în
România;
-S.C. CERAMUS S.A. are ca principal obiect de activitate fabricarea şi comercializarea
cărămizilor şi celor de teracotă;
-În 2004 s-a înfiinţat societatea GIMANI & MUFLE SRL cu capital integral privat
romanesc, având ca obiect de activitate principală comerţul cu ridicata de materiale de construcţii
destinate construcţiilor în general şi protecţiei mediului în special;
-LANDMARK MANAGEMENT este proprietarul şi administratorul Parcului Industrial
“Câmpulung Industrial Park “, amplasat pe fosta Platforma Industrială a producatorului auto
ARO, compus din teren în suprafaţă de 49 ha, din care aproximativ 100 000 m 2 suprafaţa
construită şi 20 ha pentru dezvoltare greenfield, situat în oraşul Câmpulung. Câmpulung
Industrial Park cuprinde un complex de hale industriale în suprafaţă de 100 000 m2, pentru
industria nepoluantă, spaţii de birouri, spaţii de depozitare precum şi toate utilităţile necesare
desfaşurării oricăror activităţi în cadrul Parcului Industrial (Sursa:
http://www.primariacampulung.ro/fisiere/file/Prezentare%20mediu%20de%20faceri%20Campul
ung.pdf)
Municipiul Curtea de Argeş este situat in partea de nord a judeţului Argeș , la o distanţă de
38 km de municipiul resedinţă de judeţ Piteşti, la 36 km de municipiul Râmnicu Valcea şi la 45
km de municipiul Câmpulung. Activitatea societăţilor comerciale se desfăsoară în principal în
următoarele ramuri:
-prelucrarea lemnului: SC Foresta SA, SC Tehnologie Mobilă Stil S.A, SC Ateea Pam
2002 SA, SC TMS SA, SC Mobil Technica Europa SRL, SC MB SA, SC Silvarom Golden SA,
SC Omni Lemn Arg SA;
-confecţii: SC Confarg SA, SC LTS SRL, SC Vandwest SRL, SC Pani-Enterprise; SC Lary
Mob Comf SRL, SC Nicole Andres Fashion SRL, SC Roayal Eurocomf SRL;
-electronică şi electrotehnică: SC Electroarges SA, SC IPEE SA, SC Steinel Trading SRL;
-comerţ: SC Borla Romcat SA, SC MB SA, SC Trandafir SA, SC Posada SA, SC
Romforestexim SA;
-servicii: SC Hidroserv SA, SC TRANSARG AG 98 SA, SC Agromec SA, SC Zenit
SA;
-construcţii: RMR, Invest Valahia, SELF GEPI, CASA TA, ALPHA CON, ALPHA TOTAL,
MOV CONSTRUCT (Sursa:
http://www.primariacurteadearges.ro/portal/arges/cda/portal_cda.nsf/0/6AB36C55D09A482B42
25754C00398265/$FILE/Strategia%20de%20dezvoltare%20locala%20a%20municipiului%20C
urtea%20de%20Arges.pdf).

62
 Municipiul Moineşti este cea de-a treia localitate urbană ca mărime din judeţul Bacău, fiind
un centru polarizator tradiţional al zonei nordice ș i nord-vestice a acestuia. Dezvoltarea
municipiului Moineș ti este strâns legată de explotarea ș i prelucrarea petrolului. Dezvoltarea
recentă a industriei peroliere este marcată de anul 2007, când compania americană C.D.I. a
deschis prima sa filială din România, la Moineș ti, şi de faptul că în 2012 compania Stratum
Energy Romania LLC a anunț at descoperirea unui zăcământ important de gaze naturale ș i
condensate (ț iț ei uș or) în perimetrul Poduri. Numărul firmelor cu o cifră de afaceri de peste
1 mil. de lei a scăzut de la 30 în 2005, la 28 în 2012, reducerea afacerilor fiind rezultatul
restrângerii activităț ii economice ș i scăderii puterii de cumpărare a populaț iei, în contextul
crizei economice ș i financiare globale.
(Sursa: http://www.moinesti.ro/fisiere/userfiles/Strategie%20dezvoltare%202014-
2020.pdf).

Suprafeț ele arabile potenț ial afectate incluse în clasa de hazard ridicat însumează peste
175 563 hectare, răspândite în 385 de comune din regiunea Carpaț iolor Orientali ș i de la
Curbură, Subcarpaț ii Curburii ș i Getici, Podiș ul Moldovei (în special Podiș ul Bârladului) ș i
Podiș ul Transilvaniei. Suprafaț a arabilă potenț ial afectată variază între 1 hectar în 19 comune
răspândite în 11 județ e ș i 5 023 hectare în comuna Bârgăuani, județ ul Neamț .
Suprafeț ele agricole eterogene (cuprind, în proporț ii variabile, terenuri agricole cu
diferite folosinț e: arabil, păș uni ș i fâneț e, vii ș i livezi, fiind caracteristice, în special,
regiunilor de deal ș i munte) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă 327 706 hectare.
Suprafeț ele potenț ial afectate variază între 1 hectar în comuna Dragomireș ti, județ ul Neamț
ș i 5 245 ha în comuna Izvoarele Sucevei, județ ul Suceava.
Suprafaț a acoperită cu vii ș i livezi, potenț ial afectată, încadrată în clasa de hazard ridicat
este de 113 016 hectare. Cele mai extinse suprafeț e cu vii ș i livezi potenț ial afectate se
întâlnesc în comuna Năeni, județ ul Buzău (2 128 ha), iar cele mai mici suprafeț e în comuna
Dofteana, județ ul Bacău (1 ha).
Păș uni ș i fâneț ele naturale, potenț ial afectate, incluse în clasa de hazard ridicat, se
întind pe o suprafaț ă de 407 814 hectare, având cea mai mare extindere în comuna
Ciucsângeorgiu, județ ul Harghita (8 545 ha) ș i cea mai mică extindere în comuna Măgura,
județ ul Buzău unde acoperă doar 4 ha.

Clasa de hazard mediu

La nivelul acestei clase de hazard ponderea populaţiei active din total populaţie este de
44,8% iar a celei inactive de 55,3%, ceea ce scoate în evidenţă dependenţa mai ridicată a
persoanelor inactive de cele active. Numărul persoanelor active înregistrează 1 722 361
persoane, în timp ce inactivii au un număr de 2 090 243. Populaţia activă variază pe un ecart
cuprins între 59 persoane în comuna Brebu Nou (jud. Caraş-Severin) şi 152 727 în municipiul
Cluj-Napoca. Valoarea maximă a ratei de activitate a populaţiei este înregistrată în comunele
Ponor (jud. Alba), Peştişu Mic şi Lunca Cernii de Jos, ambele din judeţul Hunedoara. Valorile
minime au fost în Recea-Cristur, Petreştii de Jos (jud. Cluj) şi Socond (jud. Satu Mare).
Rata şomajului se referă la indicatorul obţinut în urma raportării numărului de şomeri la
populaţia. Cele mai ridicate rate ale şomajului din arealul analizat au fost în Şotânga (jud.
Dâmboviţa), Agrij (jud. Sălaj) şi Augustin (jud. Braşov), la polul opus găsindu-se localităţile
Călăraşi (jud. Botoşani), Găgeşti (jud. Vaslui) şi Dobârceni (jud. Botoşani).

63
 Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
Referitor la structura populaţiei pe sectoare de activitate, sectorului primar îi revine un
număr de 457 928 persoane, sectorul secundar concentrează un număr de 254 063 persoane, iar
în sectorul terţiar sunt angajate 425 982 persoane din totalul persoanelor ocupate.
În cadrul unităţilor administrativ-teritoriale (LAU2) care fac parte din această clasă de
hazard mediu, 457 928 persoane sunt ocupate în agricultură. Ponderea medie a acestora este de
40,2%, mai mare decât cea naţională (de 28,4%). Valorile maxime ale acestui indicator depăşesc
90% în cinci de localităţi din judeţele Vaslui (Coroieşti, Bogdăneşti şi Iana), Suceava (Poieni-
Solca) şi Dolj (Secu), iar cele minime sunt înregistrate în oraşe: Cluj-Napoca (0,9%), Sinaia
(1,2%) şi Râmnicu Vâlcea (1,5%). Ponderea populaţiei ocupate în sectorul secundar este de
22,3%, cea mai mică fiind în comunele Bulzeştii de Sus - 0,0% (jud. Hunedoara şi Poieni-Solca
– 1,5% (jud. Suceava), iar cea mai mare în oraşul Borsec - 67,6% (jud. Harghita). Ponderea
populaţiei ocupate în sectorul terţiar este de 37,4%, valorile variind între 4,3% în comuna Secu
(jud. Dolj) şi 74,4% în oraşul Sinaia (jud. Prahova).
Caracterizare oraşe
Principalele activităţi economice sunt concentrate în cadrul marilor oraşe: Râmnicu Vâlcea,
Botoşani şi Cluj-Napoca.
Reşedinţa judeţului Vâlcea, municipiul Râmnicu Vâlcea se caracterizează prin următoarele
activităţi economice: industria chimică, turismul, industria textilă, construcţii de maşini,
construcţii civile şi industriale, comerţ.
În municipiul Botoşani, cele mai dezvoltate sub-sectoare industriale sunt industria
alimentară, industria textilă şi a confecţiilor, industria alimentară şi a băuturilor, industria
cauciucului şi maselor plastice, ectronice, industria prelucrării lemnului şi mobilei, industria
energetică, industria materialelor de construcţii. industria echipamentelor electrice şi electronice.
Activitatea dominantă în economia muncipiului Cluj-Napoca este dată de industria
prelucrătoare. Astfel, remarcăm sectorul industrie IT care s-a dezvoltat cu precădere după anul
2005, la care se adaugă industria cosmeticelor, confecţiilor, precum şi cea alimentară.
Principalele ramuri industriale sunt cele din industria chimică, cea producătoare de ciment,
construcţiile de maşini, industria alimentară, încălţăminte, sticlă, porţelan, prelucrarea lemnului,
extracţia minereurilor, celuloză şi hârtie etc. Toată această multitudine de ramuri economice a
facut ca oraşul să aibă una dintre cele mai dinamici economii la nivelul ţării.
Suprafeț ele arabile potenț ial afectate incluse în clasa de hazard mediu însumează peste
1 295 409 hectare, răspândite în 999 de comune, majoritatea fiind situate în Podiș ul
Transilvaniei, Podiș ul Moldovei, Subcarpaț ii Getici, Piemontul Getic ș i Podiș ul Mehedinț i.
Suprafaț a arabilă potenț ial afectată variază între 1 hectar în ș apte comune din cinci județ e
(Gorj, Harghita, Bihor, Sălaj ș i Maramureș ) ș i 9 801 hectare în oraș ul Murgeni, județ ul
Vaslui.
Suprafeț ele agricole eterogene (cuprind, în proporț ii variabile, terenuri agricole cu
diferite folosinț e: arabil, păș uni ș i fâneț e, vii ș i livezi, fiind caracteristice, în special,
regiunilor de deal ș i munte) încadrate în clasa de risc mediu acoperă 1 028 403 hectare.
Suprafeț ele potenț ial afectate variază între 1 hectar în comuna Ruginoasa, județ ul Iaș i ș i 4
395 hectare în comuna Nuseni, județ ul Bistriț a-Năsăud.
Suprafaț a acoperită cu vii ș i livezi, potenț ial afectată, încadrată în clasa de hazard mediu
este de 214 173 hectare. Cele mai extinse suprafeț e cu vii ș i livezi potenț ial afectate se
întâlnesc în comuna Bran, județ ul Braș ov (2 477 ha), iar cele mai mici suprafeț e, de 1 ha, se

64
găsesc în 8 comune din județ ele Caraș -Severin, Alba, Mureș , Cluj ș i Maramureș ș i în
oraș ul Sinaia, județ ul Prahova.
Păș uni ș i fâneț ele naturale, potenț ial afectate, incluse în clasa de hazard mediu, se
întind pe o suprafaț ă de 1 249 891 hectare, având cea mai mare extindere în comuna Margău,
județ ul Cluj (11 140 ha) ș i cea mai mică extindere în comuna Moș na, județ ul Iaș i, unde
acoperă doar 1 ha (Tabelul 1.2).

Tabelul 1.2. Structura terenurilor arabile pe cele trei clase de hazard.

Clase de hazard Foarte ridicat Ridicat Mediu Total
Arabil 1 721 175 563 1 295 409 1 472 693
% 0,02 2,1 15,8 18,0
Terenuri agricole eterogene 28 348 327 706 1 028 403 1 384 457
% 1,4 15,6 49,0 66,0
Vii și livezi 37 050 113 016 214 173 364 239
% 5,9 18,0 34,0 57,9
Pășuni și fânețe 34 488 407 814 1 249 891 1 692 193
% 1,2 14,2 43,6 59,0

Analiza spaț ială a expunerii terenurilor agricole conform acestui scenariu

În acord cu scenariu privind dinamica viitoare a modului de utilizare/acoperire a terenurilor
(anul 2050), cele mai expuse terenuri agricole la clasele de hazard mare ș i foarte mare sunt cele
acoperite cu păș uni ș i fâneț e ș i terenurile agricole eterogene (Tabelul 1.3), extinse cu
precădere în unităț ile subcarpatice ș i de podiș , dar ș i în unele masive montane ș i depresiuni
intramontane.

Tabelul 1.3. Expunerea terenurilor agricole (în ha) în scenariul de alunecări de teren cu revenirea
de 10 ani.
hazard foarte mic mic mediu mare foarte
mare
arabil 6 886 195 5 849 425 33 824
308 191
vii/livezi 152 811 0 139 212 125 486
084 190
pășuni/fânețe 527 899 158 769 987 582 007
526 232
terenuri agricole 633 138 376 478 761 225 236
eterogene 315 262

Terenurile arabile cele mai expuse la clasele de hazard mare ș i foarte mare sunt cele
extinse în Subcarpaț ii Moldovei (Subcarpaț ii Neamț ului), Podiș ul Moldovei (Podiș ul
Bârladului, Câmpia Moldovei), sectorul central ș i sud-vestic al Podiș ului Transilvaniei
(Câmpia Transilvaniei, Dealurile Târnavei Mici, Podiș ul Secaș elor), cât ș i cele din Dealurile
Silvaniei, Câmpia Covurlui ș i Podiș ul Oltinei (Fig. 1.3).
Terenurile agricole cu vii ș i livezi cele mai expuse la clasele de hazard mare ș i foarte
mare sunt cele din Subcarpaț i Getici (Subcarpaț ii Vâlcei, Muscelele Argeș ului) ș i
65
Subcarpaț ii de Curbură (Subcarpaț ii Prahovei, Subcarpaț ii Buzăului), dar ș i cele extinse în
Podiș ul Bârladului (Colinele Tutovei, Colinele Fălciului), jumătatea sudică a Podiș ului
Transilvaniei (Podiș ul Târnavelor), dar ș i cele din Depresiunile Bistra-Timiș -Cerna, Bozovici
ș i Dealurile Silvaniei (Fig. 1.3).
Terenurile acoperite cu păș uni ș i fâneț e constituie categoria cea mai expusă la clasele
de hazard mare ș i foarte mare (cca. 1 550 000 ha). Cele mai expuse arii sunt cele extinse în
Podiș ul ș i Subcarpaț ii Transilvaniei (Podiș ul Someș an, Podiș ul Târnavelor, Dealurile
Bistriț ei, Subcarpaț ii Târnavelor, Subcarpaț ii Homoroadelor), Subcarpaț ii Moldovei
(Depresiunea Tazlău-Caș in), cât ș i în unele unităț i montane (Munț ii Bistriț ei, Ciucului,
Buzăului, Trascăului, Detunatelor, Vlădesei) ș i depresiuni intramontane (Maramureș ului,
Haț eg-Orăș tie, Bistra-Timiș -Cerna, Liubcova) (Fig. 1.3).
Terenurile agricole eterogene cele mai expuse la clasele de hazard mare ș i foarte mare
sunt îndeosebi cele din Depresiunea ș i Subcarpaț ii Transilvaniei, Subcarpaț ii de Curbură ș i
Getici, Depresiunea Maramureș ului, Podiș ul Bârladului, Podiș ul Getic (Piemonturile Motrului
ș i Olteț ului) ș i unele unităț i montane (Obcinele Bucovinei, Munț ii Bihorului, Trotuș ului
ș i Bârgăului) (Fig. 1.3).

Fig. 1.3. Expunerea terenurilor agricole la clasele de hazard mare ș i foarte mare în scenariul de
alunecări de teren cu revenirea de 10 ani. Sursa: prelucrare după scenariul privind dinamica
modului de utilizare/acoperire a terenurilo în acord cu metodologia CLUE-s

66
 1.1.1.6. Alte informaț ii relevante

Scenariul de hazard la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii

cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 10 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-
2050) (după scenariul climatic RCP8.5, modelul climatic „umed”) şi a utilizării viitoare a
terenurilor (anul 2050) scoate în evidenț ă ca areale cu o probabilitate mare ș i foarte mare de a
fi afectate de alunecări de teren: aproape întreg lanț ul subcarpatic, suprafeț e însemnate din
Carpaț ii Orientali ai fliș ului (pe toată lungimea lor, de la graniț a nordică până în sectorul
curburii), mari suprafeț e din Podiș ul Bârladului ș i Podiș ul Central Moldovenesc, precum ș i
din Podiș ul Târnavelor, Câmpia Transilvaniei ș i nordul Dealurilor de Vest.
Istoricul acestor regiuni scoate în evidenț ă o incidenț ă mare a alunecărilor superficiale
ș i de profunzime medie, ce prezintă în dinamica lor spaț io-temporală adaptări evidente la
numeroș i factori de predispoziţie (litologie, structură, morfometrie), pregătitori ș i declanș atori
(în principal precipitaț ii – timpurii de primăvară, care se suprapun pe topirea zăpezilor, cu
caracter torenț ial de vară sau de lungă durată, caracteristice anotimpului de toamnă, dar ș i
cutremure, care atunci când se produc pe un fond umed al fundamentului – sol, regolit, roca în
loc – pot creș te potenț ialul de producere al acestora). Cele mai răspândite sunt alunecările
superficiale translaț ionale (subsidiar rotaţionale, dar ș i numeroase cu caracter complex sau
compus) şi curgerile (ce afectează mai ales stratul superior de sol şi pe cel de regolit), având
grosimi ale masei deplasate în general sub 10 m ș i predominant 1-5 m. Aceste alunecări ș i
curgeri sunt caracterizate printr-o frecvenţă ridicată şi o magnitudine (relativ) scăzută (prin
comparaţie cu magnitudinea celor din arealul carpatic al flişului), iar extinderea lor spaţială poate
atinge frecvent 5-10 ha. În general, aceste tipuri de procese sunt caracterizate prin intervale de
apariţie/revenire mai mici de 10 ani (având aș adar o probabilitate ridicată, ele apărând de regulă
anual). Pagubele produse de acestea sunt numeroase: case ș i anexe avariate ș i distruse (cu un
grad de avariere ce depinde de tipul construcț iei – construcț iile pe structuri uș oare suferă
pagube mai puț in însemnate decât cele cu structuri grele, rigide), reț ele de transport (rutier,
feroviar, curent, gaze, apă) ce pot fi de la puț in afectate (deplasări latereale ș i verticale de
ordinul unor zeci de centimetri) până la sever afectate ș i chiar distruse (întreruperi ale reț elei
de transporturi de ordinul orelor-zilelor, necesitatea construirii unor rute alternative temporare).
Aceste procese, prin revenirea lor la intervale mici ș i foarte mici de timp (de multe ori, în mai
multe episoade de-a lungul unui an), pun cele mai mari probleme în cazul măsurilor structurale
ș i non-structurale prin fondurile (de recuperare, realocare) solicitate la intervale scurte de timp.

1.1.2. Descrierea cauzelor, elementelor favorizante ș i elementelor declanș atoare

1.1.2.1. Elemente de predispozitie

Litologia, structura, morfometria. În cadrul acestui scenariu, predispoziț ia geologică
(litologică, structurală, tectonică) poate fi cel mai uș or estimată. Numeroase studii de caz
(descrise anterior pe larg, în cadrul etapelor de analiză ș i evaluare a hazardului; multe dintre ele
bazându-se pe cartări de teren efectuate imediat după evenimente cu precipitaț ii sau seisme
uș or cuantificabile din punct de vedere al parametrilor lor spaț io-temporali) au scos în
evidenț ă că în cadrul unor reveniri de mai puț in de 10 ani, cele mai afectate sunt stratul de sol
ș i cel al păturii de alterări (regolit). De asemenea, atunci când roca în loc este formată din
materiale friabile, cu parametrei fizici ș i mecanici cu valori reduse (coeziune, unghi de frecare

67
internă, greutate volumică etc.), poate fi afectată în mare măsură de alunecări de teren cu grosimi
mici ș i medii. Structurile intens sau slab cutate sunt predispuse în cea mai mare măsură la
procese de alunecare, mai mult decât structurile monoclinale (acolo unde, la astfel de
precipitaț ii, predomină procesele de eroziune) sau faliate (predominant inactive la cutremure cu
magnitudini caracteristice unei astfel de reveniri). Precipitaț iile cu astfel de reveniri de regulă
generează alunecări de teren pe sectoarele cu pante scăzute ș i medii (5-15 grade), care suferă
modificări minore într-un astfel de orizont de timp.
Susceptibilitatea terenurilor la alunecări în contextul schimbărilor în modul de
utilizare/acoperire a terenurilor. Modelarea viitoare a modului de utilizare/acoperire a
terenurilor (anul 2050), utilizând metodologia CLUE, evidenț iază o serie de schimbări
semnificative în raport cu structura actuală (Corine Land Cover 2006) cu influenț e în creș terea
sau scăderea gradului de susceptibilitate a terenurilor la alunecări. În ansamblu, pentru România,
analiza spaț ială indică o uș oară scădere a susceptibilităţii la alunecări de teren pe fondul unor
creș teri sensibile a claselor de utilizare/acoperire a terenurilor cu rol în diminuarea proceselor
geomorfologice actuale (păduri, terenuri agricole eterogene, terenuri arabile). Regional, sunt
preconizate creș teri ale susceptibilităț ii îndeosebi a terenurilor situate în unităț ile subcarpatice
şi scăderi în unităţile de podiş şi Dealurile de Vest, dar şi în unităţile montane, cu diferenț ieri
locale importante (Fig. 1.4).

Fig. 1.4. Schimbări în gradul de susceptibilitate a terenurilor la alunecări în acord cu modificările

în modul de utilizare/acoperire a terenurilor (2000-2050, în acord cu metodologia CLUE).

Cele mai însemnate creș teri sunt preconizate în Subcarpaț ii Moldovei (Dep. Cracău-
Bistriţa, Dep. Tazlău-Caşin, Subcarpaţii Neamţului), Subcarpaţii Getici (Subcarpaţii Olteniei şi
Muscelele Argeşului) şi Subcarpaţii de Curbură, pe interfluviile dintre afluenț ii Buzăului, dar şi
în Dl. Milcovului şi unele unităț i din Subcarpaț ii Prahovei (Subcarpaţii Ialomiţei şi
Teleajenului). Creşteri însemnate sunt preconizate ș i în unele areale din Subcarpaţii şi
Depresiunea Transilvaniei (Dl. Bistriţei, Subcarpaţii Târnavelor ș i Homoroadelor, jumătatea
sudică a Pod. Someşan, vestul şi sudul Pod. Târnavelor), Dobrogea de Nord ș i Centrală (Pod.
Babadagului ș i nord-vestul Podiș ului Casimcei) şi în unele unităţi montane şi depresionare din
Carpaţi: sudul Munţilor Goşmanu, M-ţii Apuseni (bazinul superior al Someşului Mic), Dep.
Maramureşului, Cul. Bârgău-Dorna, Dep. Ciucului, Dep. Braşovului, Dep. Haţeg-Orăştie, Dep.
68
Bistra-Timiş-Cerna. Creşterile vor fi datorate diminuării suprafeţelor acoperite cu păduri şi
vegetaţie de tranziţie, dar şi a suprafeţelor viticole şi pomicole în favoarea păşunilor şi fâneţelor
şi a altor categorii de utilizare/acoperire a terenurilor care pot favoriza alunecările de teren.
Scăderi însemnate sunt preconizate în Podiș ul Getic (Piemontul Bălăciţei, sudul Piemontului
Motrului, Piemontul Olteţului, Piemontul Cândeşti), Dealurile de Vest (Dl. Beiuşului, Dl.
Oradei, Dl. Begăi), jumătatea nordică a Câmpiei Moldovei, la contactul dintre Subcarpaţii şi
Carpaţii de Curbură şi în unele unităţi montane (Obc. Bucovinei, M-ţi Stânişoarei, Tarcăului,
Baiului, Siriului, Aninei, Codru-Moma) unde sunt preconizate îndeosebi extinderi ale
suprafeţelor ocupate de păduri în detrimentul păşunilor şi fâneţelor, respectiv extinderea
vegetaţiei de tranziţie în detrimentul terenurilor agricole eterogene. Totodată, în Dobrogea de
Sud ș i câteva unităț i din Dobrogea Centrală ș i de Nord (Pod. Gârliciului, Pod. Istriei, Pod.
Niculiț el, Dep. Greci) sunt preconizate diminuări ale claselor de susceptibilitate mare ș i medie
la alunecări de teren în contextul extinderii terenurilor agricole eterogene ș i a suprafeț elor
împădurite în detrimentul păș unilor ș i fâneț elor, respectiv cultivării unor terenuri în prezent
degradate sau acoperite cu vegetaț ie ierboasă.

1.1.2.1. Elemente pregătitoare/declanș atoare

Precipitaț iile
Precipitaţiile (mai ales cele lichide) sunt unul dintre factorii fizici fundamentali implicaţi
pregătirea şi/sau declanşarea alunecărilor de teren (Crozier, 1986; Corominas, 2001). Influenţa
factorului pluviometric asupra acestor procese de versant se manifestă diferenţiat, dependent de
grosimea şi tipul materialului afectat de alunecări de teren şi de cinematica acestuia pe versant
(Stăncescu şi colab., 1968, citat de Bălteanu, 1983). Factorul pluviometric poate interveni prin
modificarea stării de echilibru morfo-dinamic pe versant, acţionând în intervale scurte de timp
după producerea lui, dependent de cantitatea şi intensitatea acestuia, până la atingerea unei noi
stări de echilibru. Condiţionările critice impuse de factorul climatic în declanşarea propriu-zisă a
alunecărilor de teren sunt indirecte, datorită caracterului non-linear al circulaţiei apei în cadrul
sistemului rocă-sol, fiind puternic influenţate de condiţiile geologice (litologie) şi
geomorfologice regionale (Crozier 1997; van Asch 1997; Schmidt and Dikau 2004).
Atribuirea rolului de factor declanşator unui anumit eveniment pluvial este dificilă, fapt
dovedit şi de multitudinea abordărilor existente în literatura de specialitate ex. deterministe,
probabilistice, judecată de expert (Alleotti, 2004; Guzetti şi colab., 2007; Frattini şi colab.,
2009). În general, alunecările de teren sunt rezultatul unor secvenţe pluviale complexe, care în
decursul lor pot cumula cantităţi însemnate de precipitaţii. Cu toate acestea, astfel de cantităţi nu
provin întotdeauna dintr-o singură ploaie, ci din mai multe, ale căror durate şi intensităţi sunt
foarte variabile în decursul manifestării lor. Cele mai mari incertitudini în această atribuire derivă
din greutatea determinării momentului în care un eveniment pluvial începe să îşi exercite rolul
declanşator asupra unei alunecări de teren. Existenţa unei perioade fără precipitaţii în intervalul
anterior producerii alunecării de teren este adesea considerată un criteriu de delimitare a
secvenţei pluviale care precede un eveniment de alunecare de teren (Brunetti şi colab., 2010).
Alte surse adiţionale de incertitudine în această atribuire sunt legate pe de o parte de data de
producere a alunecării de teren (care poate fi raportată mai târziu decât momentul real al
declanşării procesului în aria sursă) în raport cu care realizează analiza contextului pluviometric
cu potenţial pregătitor/declanşator în perioada antecendentă evenimentului, iar pe de alta de
implicaţiile topirii stratului de zăpadă (Berti şi colab., 2012).

69
 În literatura de specialitate din România majoritatea studiilor asupra legăturii dintre
precipitaţii ca factor pregătitor/declanşator şi producerea alunecărilor de teren au vizat în special
componenta cantitate. Cartările succesive realizate în regiunea subcarpatică după mai multe
evenimente pluviale au permis identificarea unor praguri cantitative de precipitaţii considerate ca
fiind suficiente pentru a declanşa alunecări de teren superficiale (ex. Bălteanu 1970; Bălteanu şi
Constantin 1998; Dragotă et al. 2008; Micu 2008; Micu et al. 2013; Şandric 2008): peste 35 mm
în 24 ore, 50 mm în 48 ore, peste 120 mm în 72 ore sau peste 200 mm/lună (dublu cantităţii
medii lunare de precipitaţii). Pentru toate aceste cantităţi-prag au fost determinate perioade de
revenire mai mici de 5 ani. Analiza contextului pluviometric în perioade antecedente în raport cu
producerea evenimentelor de alunecări de teren, permit o mai bună înţelegere a condiţiilor de
suprasaturare a substratului în regiunile cu predispoziţie morfometrică şi litologică la o dinamică
accentuată a proceselor de versant (Giannecchini şi colab., 2012). Pentru alunecările de teren
profunde din Subcarpaţii Curburii, Micu şi colab. (2013) au evidenţiat importanţa perioadelor
antecedente în analiza acestei legături: >50 mm (1-3 zile), cu perioade de revenire de 100 de ani;
60-140 mm (10–30 zile), cu perioade de revenire cuprinse între 10 şi 35 de ani şi de peste 250
mm (1-60 zile), cu perioade de revenire de 30 de ani.
În proiecţiile modelului climatic „umed” care stau la baza acestui scenariu, cantităţile
maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore corespund unor evenimente pluviale cu frecvenţă
mare (asigurare de 10%), chiar dacă distribuţia spaţială a acestora nu este rezultatul unui
eveniment pluvial singular, care să afecteaze simultan toate regiunile ţării, ci se bazează pe
evenimente istorice multiple. Scenariul climatic RCP8.5 reflectă distribuţia viitoare a factorului
pregătitor/declanşator pluviometric în condiţiile unei creşteri accentuate a concentraţiei gazelor
cu efect de seră şi implicit a forţajului radiativ (aproximativ 8.5 W/m2) până în 2100, atribuind
acestui scenariu climatic caracterul de „cel mai pesimist”.
În cadrul acestui scenariu de risc se evidenţiază o extindere vizibilă a arealelor în care
cantităţile maxime de precipitaţii totalizate în 72 de ore cu perioada de revenire de 10 ani sunt
cuprinse între 70-120 mm (Fig. 1.5). În perioada de referinţă 1971-2000, arealele
corespunzătoare acestei clase valorice vizau cea mai mare parte a lanţului montan carpatic (clasa
de hazard mediu spre redus) şi a regiunilor extracarpatice de deal şi podiş (clasa de hazard mediu
spre ridicat şi ridicat). Comparativ, în condiţiile climatului viitor, modelul climatic utilizat
estimează că astfel de cantităţi vor cuprinde aproape toată suprafaţa ţării. Dintre regiunile
încadrate în clasele superioare de hazard (ridicat şi foarte ridicat), Subcarpaţii Moldovei şi
arealele nordice ale celor de curbură, sunt cele în care factorul pluviometric se distinge prin
cantităţi maxime mai însemnate (120-170 mm), comparative cu cele estimate pentru arelele
montane înalte din Carpaţii Meridionali. Acestea sunt considerate suficiente pentru a contribui la
menţinerea unei dinamici accentuate a proceselor de versant, atât în condiţiile climatului actual
(pe areale retrânse), cât mai ales în cel viitor (pe areale mult mai extinse), fiind preconizate a se
produce în urma unor evenimente pluviale care vor deveni comune, având în vedere perioada lor
mare de revenire (10 ani).

70
Fig. 1.5. Distribuţia spaţială a cantităţilor maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore, cu
perioadă de revenire de 10 de ani în perioada de referinţă 1971-2000 (stânga) şi viitoare 2021-
2050, scenariul climatic RCP8.5 (dreapta), conform modelului climatic „umed” (IPSL-INERIS-
WRF331F).

1.2.3. Descrierea evenimentului ipotetic

Descrierea completă a evenimentului: alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime

de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 10 ani, în condiţiile climatului
viitor (2021-2050) (după scenariul climatic RCP8.5, modelul climatic „umed”) şi a utilizării
viitoare a terenurilor (anul 2050).
Încadrare temporală ș i spaț ială: scenariul are o revenire de 10 ani, iar spaț iul afectat
este reprezentat de aproape întreg lanț ul subcarpatic, suprafeț e consistente din Carpaț ii
Orientali ai fliș ului (pe toată lungimea lor, de la graniț a nordică până în sectorul curburii), mari
suprafeț e din Podiș ul Bârladului ș i Podiș ul Central Moldovenesc, precum ș i din Podiș ul
Târnavelor, Câmpia Transilvaniei, partea nordică a Podişului Getic ș i nordul Dealurilor de Vest.
Durata evenimentului: alunecările de teren generate de precipitaț ii cu revenire la 10 ani
evoluează într-un interval scurt de timp, ce se încadrează în general între cateva ore ș i 24 şi
câteva zile.
Dinamica evenimentului: specificul morfogenetic (manifestări punctuale) ș i
morfodinamic caracterizat prin existenţa deplasărilor translaţionale şi rotaţionale.
Frecvenț a ș i intensitatea evenimentului: alunecări superficiale (grosimi ale masei
deplasate ce variază de regulă între 0,5-5 m, dar pot ajunge şi la 5-10 m) caracterizate printr-o
probabilitate ridicată (şi medie-ridicată), putând apărea de mai multe ori pe an sau între 1 şi 10
ani.
Plauzibilitatea: foarte ridicată. Local se pot produce alunecări cu profunzime mare.

71
 1.2. Descrierea dealiată a scenariului - 100 ani
Scenariul 23_RCP45_RP100ani_RACMO

1.2.1. Descrierea detaliată a zonei în care poate avea loc evenimentul

1.2.1.1. Caracteristici geografice ale zonei de referinț ă

Amplasare. Hazardele geomorfologice legate de alunecări sunt diferenţiate pe principalele
trepte ale reliefului României – munţi (27%), dealuri şi podişuri (39%) şi câmpii (34%), fiind,
adeseori, asociate cu fenomene de eroziune, sufoziune şi inundaţii. Extinderea lor, spaţială şi
temporală, este strâns legată de totalitatea condiţiilor fizico-geografice (relief şi alcătuire
geologică, climă, trăsături hidrologice, soluri şi vegetaţie), de factorii tectonici şi seismici şi de
interacţiunea de lungă durată cu societatea omenească.
Spre deosebire de alte hazarde, cum sunt inundaţiile, secetele etc., alunecările sunt
fenomene punctuale care afectează spaţii relativ restrânse, chiar şi în arealele din clasele de
hazard foarte mare, mare şi mediu. Impactul lor este însă, adeseori, mult mai extins, fiind
afectate lucrări de infrastructură, bazine hidrografice mici, cu bararea temporară a unor văi sau
obiective economice sau sociale importante.
Relieful şi alcătuirea geologică. Arealele din clasa de hazard foarte mare, mare şi medie au
cea mai largă extindere în regiunile de deal şi podiş (Subcarpaţii şi Podişul Moldovei, Podişul
Transilvaniei, Podişul Getic), cu altitudini de 300-900 m, constituite din roci sedimentare (argile,
marne, gresii şi nisipuri), la care se adaugă sectorul estic al Carpaţilor Orientali, dezvoltat pe fliş
cretacic şi paleogen.
Subcarpaţii cuprind o asociere de dealuri, depresiuni şi văi dens populate şi sunt alcătuiţi
din depozite de molasă de vârstă neogenă, cutate şi faliate. Sunt afectaţi de mişcări neotectonice
de înălţare, iar în sectorul de la curbură este localizată Regiunea Seismogenă Vrancea.
Alunecările sunt asociate cu procesele de eroziune şi curgerile de noroi şi afectează o reţea
densă de localităţi şi căi de comunicaţie localizate mai ales în depresiuni cu versanţi dezvoltaţi pe
roci argiloase, având înclinări medii şi mici. În arealele dezvoltate pe breccia sării, instabilitatea
versanţilor este mai accentuată datorită condiţiilor geotehnice specifice.
Podişul Moldovei este o unitate de platformă situată în nord-estul României şi corespunde
unor dealuri alungite, separate de văi largi. Relieful, cu o înclinare generală NE-SV, este
dezvoltat pe depozite sedimentare neozoice, alcătuite din argile, marne, nisipuri şi gresii, cu o
structură monoclinală.
Alunecările prezintă diferenţieri în funcţie de litologie şi structură. În nord, în Câmpia
Moldovei, versanţii dezvoltaţi pe roci predominant argiloase sunt afectaţi de alunecări cu o
profunzime mică şi medie. Aceeaşi situaţie se întâlneşte în partea nordică a podişului Bârladului,
alunecările fiind dezvoltate pe roci argiloase şi nisipoase pliocene. În partea centrală şi nordică a
Podişului Bârladului, predomină alunecările dezvoltate pe cueste, fiind asociate, adeseori, cu
procese de ravenare.
Podişul Transilvaniei este o unitate de relief complexă, situată în partea centrală a ţării,
fiind înconjurată de lanţul munţilor Carpaţi. Sectorul nord vestic este mai fragmentat, fiind
dezvoltat pe formaţiuni monoclinale grezoase cu intercalaţii argiloase. În unitatea centrală,
structurile sedimentare sunt larg cutate sub formă de domuri, versanţii, dezvoltaţi pe roci
predominant argiloase, fiind caracterizaţi printr-o instabilitate accentuată.

72
 Sunt caracteristice alunecările profunde (glimee) cu valuri succesive afectate de reactivări
limitate. Existenţa depozitelor argiloase panoniene favorizează declanşarea unor alunecări de
amploare care afectează căile de comunicaţie.
În Podişul Getic, dezvoltat pe formaţiuni sedimentare piemontane, clasele de hazard mare
ocupă areale mai largi în sectorul nordic mai fragmentat (Geografia României, I, 1983).
În Munţii Carpaţi, clasele de hazard foarte mare, mare şi mediu sunt mai extinse în partea
estică a Carpaţilor Orientali, dezvoltată pe depozite de fliş cretacic şi paleogen.
Alunecările au o extindere mai largă în arealele dezvoltate pe depozite de fliş palogen constituite,
predominant, din şisturi argiloase, argile şi gresii, cu deluvii vechi, afectate de reactivări parţiale.
În condiţiile extreme, se înregistrează reactivări totale sau declanşări de alunecări profunde
asociate, uneori, cu viituri rapide. Acestea pot să bareze temporar văile, izolând, adeseori,
localităţile din lungul văilor principale sau pe cele de tip risipit din bazinele hidrografice mici.
În Câmpia Română şi în Câmpia Banato-Crişană predomină clasele de hazard mic şi foarte
mic. Clasele de hazard mare şi mediu sunt localizate pe arii restrânse, mai ales în câmpiile înalte,
piemontane, în lungul râurilor, la contactul cu lunca şi pe abrupturile de terasă din lungul
Dunării.
Vegetaţia şi solurile. Clasele de hazard foarte mare, mare şi mediu din dealuri şi podişuri
corespund etajului pădurilor de foioase (etajul nemoral), subetajul pădurilor de gorun, dezvoltat
pe luvisoluri (argiluvisoluri) (România. Spaţiu, Societate, Mediu, 2005).
În sectorul montan, dezvoltat pe fliş, din Carpaţii Orientali, sunt caracteristice, între 1200 şi
1700 m altitudine, pădurile de fag, pădurile de amestec de fag şi răşinoase şi pădurile de molid,
dezvoltate pe umbrisoluri şi spodosoluri. La altitudini mai mari se extind etajele subalpin şi
alpin, cu spodosoluri şi litosoluri.
Vegetaţia zonală a câmpiilor încadrate, în cea mai mare parte, în clasele de hazard mic şi foarte
mic, corespunde zonei de silvostepă şi de stepă cu cernisoluri (molisoluri) şi luvisoluri.
Ca urmare a activităţilor antropice îndelungate, pe suprafeţe mari, în regiunile deluroase şi de
câmpie, pădurea a fost înlocuită cu pajişti secundare şi cu terenuri arabile.
Apele. Spaţiile deluros, de podiş şi montan, încadrate în clasele de hazard foarte mare, mare
şi mediu, sunt caracterizate printr-o distribuţie diferenţiată a apelor (râuri, ape subterane, lacuri),
în legătură cu interacţiunile complexe dintre relief, climă, vegetaţie şi activităţile antropice.
În Subcarpaţi, Podişul Transilvaniei şi Podişul Getic scurgerea medie specifică este de 3-5 l/s
Km2, iar în diferite sectoare ale Podişului Moldovei scade sub 1 l/s km2 (România. Spaţiu,
Societate, Mediu, 2005). Sunt înregistrate variaţii anotimpuale ale debitelor şi nivelurilor, în
strânsă legătură cu cu regimul precipitaţiilor şi cu sursele de provenienţă a apei. În timpul
sezonului rece sunt caracteristice „apele mici de iarnă”, fiind înregistrate şi viituri datorită topirii
zăpezilor. Primăvara se scurg cele mai mari cantităţi de apă (30-50%), însoţite, adeseori, de
viituri generate de topirea zăpezilor şi de precipitaţiile abundente. Vara, cantitatea de apă care se
scurge este mai redusă (10-15%), dar se înregistrează viituri cu efecte puternice asupra albiilor.
Viiturile rapide, care se produc în bazinele hidrografice mici din Subcarpaţi şi din Carpaţii
Orientali, sunt însoţite de o creştere a hazardului legat de alunecări. „Apele mici de toamnă” sunt
în legătură cu regimul deficitar al precipitaţiilor, alimentarea râurilor fiind realizată şi din apele
freatice.
În dealuri şi podişuri, râurile transportă cantităţi mari de aluviuni în suspensie (10-20 t/ha/an), cu
un maximum de peste 25 t/ha/an în Subcarpaţii de la Curbură. În regiunile de deal şi podiş şi în
spaţiul montan, apele freatice au o distribuţie neuniformă în depozitele deluviale şi coluviale,

73
având capacităţi de înmagazinare şi permeabilităţi diferite, în strânsă legătură cu particularităţile
hidrologice şi structurale.
Clima. Regiunile încadrate în clasele medii (Podişul Transilvaniei, Podişul Getic, Podişul
Moldovei) şi superioare de hazard la alunecări de teren (Subcarpaţii), prezintă caracteristici
moderate ale regimului pluviometric, condiţionate de interacţiunea dintre factorul dinamic şi
caracteristicile morfometrice şi morfografice locale şi regionale. În climatul actual (observaţii,
1961-2015), anual, cantităţile de precipitaţii în aceste regiuni cumulează între 500 şi 700 mm,
specific regiunilor de deal şi podiş din România. Variaţia în cursul anului a cantităţilor de
precipitaţii descriu tipul doi de variaţie lunară Angot (Dragotă, 2006), caracterizat printr-un
maxim principal de vară (iunie 80-100 mm, reprezentând 12-16% din cantitatea anuală) şi unul
secundar de iarnă, evidenţiat numai în Podişul Transilvaniei şi nordul Podişului Moldovei
(decembrie 26-66 mm, 4-8%). Semestrul cald al anului (aprilie-septembrie) deţine o pondere
medie însemnată din totalul anual, de peste 65-70% în cea mai mare parte a Podişului Moldovei
şi Podişului Transilvaniei şi de 60-65% în Podişul Getic. Vara, anotimpul cel mai ploios,
cumulează cantităţi de 200-260 mm, deţinând 53-59% din cantităţile semestriale şi circa 30-43%
din cele anuale (Clima României, 2008), pe fondul intensificării circulaţiei ciclonice
mediteraneene şi proceselor termo-convective active, cu un maxim de activitate în lunile iunie-
iulie. Local, caracteristicile reliefului pot favoriza creşterea instabilităţii atmosferice, mai ales în
cazul advecţiilor de aer umed de origine maritimă.
Probabilitatea de producere a unor cantităţi zilnice extreme de precipitaţii (de peste 10 şi 20
mm), cu potenţial de a determina alunecări de teren, inundaţii lente şi/sau rapide (viituri), este
redusă în cursul anului în majoritatea regiunilor cu susceptibilitate crescută la alunecări de teren,
fără a depăşi 2-4 zile/lună în intervalul mai-august (intervalul cu activitate maximă termo-
convectivă). Anual se însumează de la 15-16 zile în Podişul Moldovei până la 24 zile în
Subcarpaţii Getici (11-18% din numărul total anual al zilelor cu precipitaţii) (Clima României,
2008).
Intervalele umede în care se cumulează cantităţi însemnate de precipitaţii cu semnificaţie în
dinamica proceselor de versant (alunecări de teren) se produc în perioade cu activitate ciclonică
persistentă, asociată cu deosebire circulaţiilor pe o componentă sudică mediteraneană. În
semestrul cald al anului, ciclonii mediteraneeni care se abat pe o direcţie vest-est de la traiectoria
clasică 1 (mai ales în lunile iunie şi august), pot determina episoade cu precipitaţii excedentare în
regiunile încadrate claselor superioare de hazard la alunecări de teren. Ciclonii mediteraneeni
centraţi deasupra Podişului Transilvaniei determină precipitaţii care pot cuprinde toată ţara şi
care frecvent pot prezenta caracter de aversă. Indiferent de direcţia lor de pătrundere, ciclonii
mediteraneeni centraţi deasupra Podişului Transilvaniei, determină precipitaţii însemnate
cantitativ (de front rece) în vestul, nordul şi nord-estul ţării, afectând şi unele regiuni încadrate
claselor de hazard mediu şi mediu spre ridicat la alunecări de teren precum: Dealurile de Vest şi
nordul Podişului Moldovei. Precipitaţiile îşi menţin caracterul abundent şi după traversarea
barierei orografice a Carpaţilor Orientali (direcţie sud-vest-nord-est), afectând şi arealele centrale
ale Podişului Moldovei (hazard ridicat). Sistemele ciclonice mediteraneene, cu direcţie de
deplasare sud-vest-nord-est, pot determina cantităţi de precipitaţii însemnate, asociate frontului
cald, în Podişul Moldovei. Alături de aceşti cicloni, cei înscrişi pe traiectorii transbalcanice care
ajung deasupra Mării Negre au de asemenea importanţă determinând precipitaţii predominant cu
intensitate medie în jumătatea estică a ţării (traiectoria 4) sau precipitaţii abundente în cea mai
mare parte a ţării (traiectoria 1). Influenţa Depresiunii Islandeze asupra regimului pluviometric în

74
domeniul excedentar în regiunile încadrate în clasele medii şi superioare de hazard este mai
diminuată şi se resimte cu deosebire în perioada octombrie-decembrie, în martie, iulie şi august.
Advecţiile de aer umed de deasupra Oceanului Atlantic imprimă vremii un caracter instabil vara,
cu ploi frecvente şi abundente, însoţite de intensificări de vânt în Maramureş, nordul Crişanei şi
Transilvaniei, precum şi nordul Moldovei.
Cantităţile excepţionale de precipitaţii cumulate în până la trei zile consecutive sunt
utilizate frecvent în analiza extremelor climatice, fiind un indicator al excedentelor pluviometrice
dintr-o regiune şi relevând totodată caracterul de torenţialitate al precipitaţiilor. Maximele
pluviometrice în intervale de timp scurte (1-3 zile) pot avea de asemenea semnificaţie în analiza
dinamicii proceselor de versant la scară locală şi regională (Zezere şi colab., 2015, ), în ciuda
distribuţiei lor spaţiale foarte neuniforme şi a suprafeţelor restrânse a arealelor afectate. În
România, cele mai mari astfel de cantităţi se înregistrează cu precădere în regiunile cu orografie
complexă (Carpaţii) şi în areale de la contactul cu acestea (Subcarpaţii), precum şi în cele cu un
grad ridicat de continentalism climatic (sectoarele extracarpatice de podiş), predispuse unor
contraste termice puternice în timpul verii (Dragotă, 2006). Aceste regiuni se află sub influenţa
frecventă a circulaţiilor sudice şi sud-vestice, favorabile advecţiilor de aer umed de origine
maritimă (Mediteraneană sau din Marea Neagră). Local, producerea unor astfel de cantităţi sunt
consecinţa creşterii gradului de instabilitate atmosferică la ascensiunea fortaţă a maselor de aer
umed pe versanţii expuşi advecţiei masei de aer umed. În timpul verii, procesele termo-
convective intense contribuie de asemenea la producerea unor cantităţi maxime, în ecartul
pluviometric extrem. În regiunile cu hazard mediu şi ridicat la alunecări de teren, aceste cantităţi
ating în medie 60-70 mm în Podişul Moldovei, Podişul Getic şi cea mai mare parte a Podişului
Transilvaniei. Pe arealele mai mult sau mai puţin extinse din cadrul acestor regiuni, cantităţile
medii ale maximelor pluviometrice în 72 de ore depăşesc 70 mm. Cantităţile maxime de
precipitaţii cumulate în secvenţe temporale de până la trei zile consecutive prezintă o sezonalitate
accentuată, urmărind în general producerea maximului anual pluviometric (iunie), asociat
intensificării circulaţiei ciclonice mediteraneene, dar şi vârfului sezonului termo-convectiv din
timpul anului (iunie-iulie).
Unităț i administrativ teritoriale.
În clasa de hazard foarte ridicat sunt incluse 122 LAU2 din 10 judeţe, dintre care: 5 în
Argeş, 9 în Bacău, 18 în Buzău, 13 în Dâmboviţa, 1 în Maramureş, 14 în Neamţ, 23 în Prahova,
15 în Suceava, 6 în Vâlcea şi 18 în Vrancea.
Acestea sunt localizate astfel: izolat în Subcarpaţii Olteniei şi Muscelele Argeşului, parţial
în Subcarpaţii de la Curbură (Subcarpaţii Prahovei, Buzăului şi Vrancei), M-ţii Vrancei,
Obcinele Bucovinei, M-ţii Ţarcului, M-ţii Goşmanu, izolat în Subcarpaţii Moldovei şi izolat în
depresiuni şi culoare intramontane.
În clasa de hazard ridicat sunt incluse 522 LAU2 din 27 judeţe, dintre care: 16 în Alba, 21
în Argeş, 43 în Bacău, 1 în Bihor, 36 în Bistriţa Năsăud, 33 în Botoşani, 8 în Braşov, 20 în
Buzău, 2 în Caraş-Severin, 43 în Cluj, 13 în Covasna, 10 în Dâmboviţa, 12 în Gorj, 19 în
Harghita, 6 în Hunedoara, 12 în Iaşi, 29 în Maramureş, 7 în Mehedinţi, 26 în Mureş, 26 în
Neamţ, 24 în Prahova, 23 în Sălaj, 4 în Sibiu, 20 în Suceava, 23 în Vâlcea, 33 în Vaslui şi 9 în
Vrancea.
Acestea sunt localizate astfel: izolat în vestul Podişul Mehedinţi şi Podişul Getic, cea mai
mare parte a Subcarpaţilor Getici, exceptând vestul acestora, parţial în Subcarpaţii Prahovei, ai
Buzăului şi nord-estul Subcarpaţilor Vrancei, partea central-nordică a Podişului Moldovei şi a

75
Podişului Bârladului, parţial Subcarpaţii Moldovei, parţial rama externă a Carpaţilor Orientali,
izolat în partea de nord a Dealurilor de Vest, nord-estul M-ţilor Mureşului, parţial M-ţii
Maramureşului şi partea nordică a Subcarpaţilor Transilvaniei, Podişul Someşan şi Câmpia
Transilvaniei, izolat în Podişul Târnavelor.
În clasa de hazard mediu sunt incluse 897 LAU2 din 33 judeţe, dintre care: 47 în Alba, 8 în
Arad, 27 în Argeş, 31 în Bacău, 33 în Bihor, 23 în Bistriţa Năsăud, 37 în Botoşani, 23 în Braşov,
7 în Buzău, 35 în Caraş-Severin, 28 în Cluj, 23 în Covasna, 9 în Dâmboviţa, 6 în Dolj, 14 în
Galaţi, 38 în Gorj, 24 în Harghita, 31 în Hunedoara, 59 în Iaşi, 28 în Maramureş, 29 în
Mehedinţi, 68 în Mureş, 22 în Neamţ, 15 în Prahova, 34 în Sălaj, 9 în Satu Mare, 38 în Sibiu, 49
în Suceava, 7 în Timiş, 6 în Tulcea, 35 în Vâlcea, 42 în Vaslui şi 12 în Vrancea.
Acestea sunt localizate astfel: parţial rama sudică a Carpaţilor Meridionali, în Podişul Getic
(Piemontul Motrului, partea nordică a Piemontului Olteţului, parţial Piemontul Cotmenei şi
Gruiurile Argeşului), rame externă a Subcarpaţilor de la Curbură, partea centrală a Podişului
Dobrogei de Nord şi Centrale, izolat în Câmpia Covurluiului, cea mai mare parte a Podişului
Moldovei, exceptând partea nordică şi centrală a Câmpiei Moldovei şi cea mai mare parte a
Podişului Central Moldovenesc, Subcarpaţii Moldovei, parţial în centru şi sud, parţial rama
internă a Carpaţilor Orientali, parţial partea de nord şi centrală a Dealurilor de Vest, cea mai
mare parte a Depresiunii şi Subcarpaţilor Transilvaiei, excepţie făcând cea mai mare parte a
Câmpiei Transilvaniei şi Podişului Someşan, parte din Munţii Apuseni şi ai Banatului.

1.2.1.2. Informaţii privind populaţia din zona de referinţă

Clasa de hazard foarte ridicat

Densitatea populaţiei ș i mărimea demografică
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 7,6 loc/km2 (comuna Nistoreşti, jud. Vrancea) şi
183,9 loc/km2 (oraşul Băile Govora).
În această clasă de hazard sunt potenţial afectaţi peste 300 000 de locuitori, numărul maxim de
locuitori fiind de 3 372 în comuna Pipirig (jud. Neamţ), minimul înregistrându-se în comuna
Pardoşi (jud. Buzău) – 453 locuitori, majoritatea populaţiei fiind concentrată în mediul rural
(93,93%). Cele 4 oraşe se încadrează în categoria oraşelor mici fiind vorba de următoarele: Băile
Govora (jud. Vâlcea) – 2 449 locuitori, Frasin (jud. Suceava) – 5 876 locuitori, Slănic (jud.
Prahova) – 6 034 locuitori şi Bicaz (jud. Neaţ) – 6 543 locuitori.
Localităţile din mediul rural, în număr de 118 se încadrează, din punc de vedere demografic
astfel: 38 intră în categoria comunelor mici, cu o populaţie sub 2 000 locuitori; 74 intră în
categoria comunelor mijlocii, cu o populaţie cuprinsă între 2 000 – 5 000 locuitori, iar 5 comune
intră în categoria celor mari, cu o populaţie peste 5 000 locuitori.
Categorii de populaţie vulnerabilă
Numărul total al populaţiei feminine este de 172 099 persoane, la nivel de LAU2 ponderea
femeilor în totalul populaţiei fiind de 49,39% variind între maxima de 54,6% în localitatea
Soveja (jud. Vrancea) şi minima de 47,8% în localitatea Chiojdeanca (jud. Prahova).
Numărul persoanelor cu vârste mai mari de 65 de ani este de 73 248, ceea ce reprezintă un
procent de 19,39% din totalul populaţiei. Numărul copiilor cu vârste cuprinse între 0-5 ani este
de 16 544 persoane iar ponderea acestei grupe de vârstă din totalul populaţiei este, în medie, de
4,80%. Cel mai mic număr de copii sub 5 ani (11 copii) de înregistrează în localităţile Pardoşi şi

76
Mărgăriteşti, ambele din judeţul Buzău, acestea fiind şi comune mici, din punct de vedere
demografic, înregistrând sub 1 000 locuitori fiecare. La polul opus, cu un număr mare de copii
sub 5 ani se situează comunele Balcani (jud. Bacău), Slatina (jud. Suceava) şi Pipirig (jud.
Neamţ), numărul copiilor sub 5 ani fiind in fiecare comună peste 300, comunele respective
intrând în categoria comunelor mari.
O altă categorie de populaţie vulnerabilă o constituie populaţia de etnie romă, numărul
total al romilor fiind de 4 454 persoane, ponderea lor medie fiind de 1,29%. Vulnerabile din
acest punct de vedere sunt localităţile care înregistrează un număr mare al acestei categorii şi
anume: Buda (jud. Buzău), Berzunţi (jud. Bacău), Crăcăoani (jud. Neamţ), Şotrile (jud. Prahova)
şi Chiojdeni (jud. Vrancea). La polul opus se situează comunele Jugureni (jud. Prahova), Beceni
şi Bozioru (jud. Buzău) şi Runcu (jud. Vâlcea). Menţionăm faptul că în această clasă de hazard
un număr de 85 de comune nu înregistrează nicio persoană de etnie romă.
O altă categorie luată în calcul se referă la populaţia şcolară (copii înscrişi în creşe şi în
grădiniţe, precum şi elevii înscrişi în învăţămâmtul primar şi gimnazial) care în acest sector
înregistrează un număr total de 39 790, ceea ce reprezintă un procent de 10,53% din numărul
populaţiei totale. În arealul analizat, funcţionează o singură creşă, cu 18 copii, în oraşul Bicaz.
Numărul copiilor înscrişi în grădiniţe se ridică la 10 393, ceea ce reprezintă un procent de
26,11% din numărut total al populaţiei şcolare, în timp ce elevii înscrişi în învăţământul primar şi
gimnazil numără 29 379 elevi, adică un procent de 73,83% din numărul total al populaţiei
şcolare. Totodată s-a calculat şi rata populaţiei analfabete, prin care s-a raportat numărul
persoanelor analfabete la numărul populaţiei de peste 10 ani. În intervalul analizat, rata
analfabetismului este cuprinsă între 0,15% în comuna Sadova (jud. Suceava) şi 5,45% comuna
Poiana Cristei (jud. Vrancea).

Clasa de hazard ridicat

Densitatea populaţiei ș i mărimea demografică
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 loc/km2 (comuna Ceru-Băcăinţi, jud. Alba) şi
2 583,3 loc/km2 (municipiul Botoşani).
În această clasă de hazard sunt potenţial afectaţi peste 2 000 000 de locuitori, numărul
maxim de locuitori fiind de 106 847 în municipiul Botoşani (jud. Botoşani), minimul
înregistrându-se în comuna Ceru-Băcăinţi (jud. Alba) – 269 locuitori, majoritatea populaţiei fiind
concentrată în mediul rural (71,75 %).
Din cele 35 de municipii şi oraşe, 29 intră în categoria oraşelor mici, 5 în categoria celor
mijlocii, iar municipiul Botoşani intră în categoria oraşelor mari.
Localităţile din mediul rural, în număr de 487 se încadrează, din punc de vedere
demografic astfel: 143 intră în categoria comunelor mici, cu o populaţie sub 2 000 locuitori; 286
intră în categoria comunelor mijlocii, cu o populaţie cuprinsă între 2 000 – 5 000 locuitori, iar 58
intră în categoria celor mari, cu o populaţie peste 5 000 locuitori. Patru dintre acestea depăș esc
10 000 de locuitori: Poienile de sub Munte din Maramureș , Baciu ș i Apahida din Cluj ș i
Măneciu din Prahova.
Categorii de populaţie vulnerabilă
Numărul total al populaţiei feminine este de 1 056 564 persoane, la nivel de LAU2
ponderea femeilor în totalul populaţiei fiind de 50,45% variind între maxima de 58,8% în

77
localitatea Agapia (jud. Neamț ) şi minima de 46,7% în localitatea Chiojdeanca (jud. Prahova),
Rafaila (jud. Vaslui).
Numărul persoanelor cu vârste mai mari de 65 de ani este de 380 391, ceea ce reprezintă
un procent de 18,16% din totalul populaţiei. Numărul copiilor cu vârste cuprinse între 0-5 ani
este de 111 909 persoane iar ponderea acestei grupe de vârstă din totalul populaţiei este, în
medie, de 5,34%, cel mai mic număr de copii sub 5 ani (5 copii) înregistrându-se în localitatea
Ceru-Băcăinț i din jud. Alba, aceasta fiind o comună mică din punct de vedere demografic,
înregistrând sub 500 locuitori. La polul opus, cu un număr mare de copii sub 5 ani se situează
municipiul Botoș ani cu 5 572 copii.
O altă categorie de populaţie vulnerabilă o constituie populaţia de etnie romă, numărul
total al romilor fiind de 64 708 persoane, ponderea lor medie fiind de 3,09%. Vulnerabile din
acest punct de vedere sunt localităţile care înregistrează un număr mare al acestei categorii şi
anume: Calvini (jud. Buzău), Lungani (jud. Iaș i), Târlungeni (jud. Braș ov). Menţionăm faptul
că în această clasă de hazard un număr de 202 comune nu înregistrează nicio personă de etnie
romă.
O altă categorie luată în calcul se referă la populaţia şcolară (copii înscrişi în creşe şi în
grădiniţe, precum şi elevii înscrişi în învăţămâmtul primar şi gimnazial) care în acest sector
înregistrează un număr total de 263 264, ceea ce reprezintă un procent de 12,57% din numărul
populaţiei totale distribuiț i astfel: 805 copii în creș e, 73 318 copii în grădiniț e ș i 189 141
copii în învăț ământul primar ș i gimnazial.
Totodată s-a calculat şi rata populaţiei analfabete, prin care s-a raportat numărul
persoanelor analfabete la numărul populaţiei de peste 10 ani. În intervalul analizat, rata
analfabetismului este cuprinsă între 0,09% în comuna Secăria (jud. Prahova) şi 9,93% comuna
Pânticeu (jud. Cluj), media acestei clase de hazard fiind de 1,95%.

Clasa de hazard mediu

Densitatea populaţiei ș i mărimea demografică
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 2,5 loc/km2 (comuna Bulzeştii de Sus, jud.
Hunedoara) şi 2. 624,5 loc/km2 (oraşul Bălan, jud. Harghita).
În această clasă de hazard sunt potenţial afectaţi peste 4 500 000 de locuitori, numărul
maxim de locuitori fiind de 324 576 în municipiul Cluj-Napoca (jud. Cluj), minimul
înregistrându-se în comuna Brebu Nou (jud. Caraş-Severin) – 119 locuitori, populaţia din mediul
rural deţinând un procent de 55,18 % din totalul populaţiei.
Din cele 95 aşezări urbane, 68 se încadrează în categoria oraşelor mici, 26 se încadrează în
clasa de mărime mijlocie, iar un singur oraş intră în categoria celor mari, fiind vorba de
municipiul Cluj Napoca. Din totalul de 802 LAU2 rurale, 232 LAU2 sunt comune mici; 467
comune mari; 103 sunt comune mari şi foarte mari, dintre care 7 LAU2 aveau o populaţie mai
mare de 10 000 locuitori.
Categorii de populaţie vulnerabile
Populaţia cu vârsta sub 5 ani deţinea o pondere de 5,4% din populaţia totală, valorile
oscilând între între 1,3% (Ponor, jud. Alba) şi 13,3% (Vâlcelele, jud. Covasna). În mai puţin de
jumătate din numărul de LAU2 (432) ponderea acestei grupe de vârstă era sub media naţională
(5,2%). Populaţia cu vârsta de peste 65 de ani a înregistrat ponderi cuprinse între 6,3 (comuna
Floreşti, jud. Cluj) şi 46% (Ohaba, jud. Alba), numărul LAU2 în care populaţia vârstnică depăşea
media naţională (16,1%) fiind de 648. Numărul persoanelor cu vârsta de peste 85 de ani este de

78
59 067 reprezentând 1,3% din populaţia arealului de studiu. Procentul oscilează între 0,2%
(Bălan, jud. Harghita) şi 6,5% (Ohaba, judeţul Alba).
Numărul total al populaţiei feminine este de 2 323 114 persoane. Numărul maxim era în
Cluj-Napoca – 171 836 persoane, la polul opus aflându-se Brebu Nou din judeţul Caaş-Severin
cu 66 persoane din totalul populaţiei. Populaţia feminină avea ponderi cuprinse între 44,1%
(Bara, judeţul Timiş) şi 56,4% (Poiana Sibiului, judeţul Sibiu), fiind, în general, cuprinsă sub
media naţională de 51,2% (în 696 LAU2).
Populaţia romă are un număr de 165 608 persoane, adică o medie de 3,6% din populaţia
totală a clasei de hazard moderat. Aceasta este prezentă în diferite proporţii, de la 0,1% la 48,5%
şi chiar lipsind în 320 de LAU2. Unităţile administrative în care ponderea populaţiei rome
depăşea media naţională (3%) erau în număr de 279. Vulnerabile din acest punct de vedere sunt
localităţile care înregistrează valorile maxime, de peste 45%, şi anume: Belin (jud. Covasna),
Petelea (jud. Mureş), Tâmboeşti (jud. Vrancea) şi Vâlcelele (jud. Covasna).
Rata analfabetismului a înregistrat valori între 0,05% şi 13,75% în comuna Şiştarovăţ (jud.
Arad). 317 LAU2 au avut valori de sub 1%, iar trei comune 0,00: Boiu Mare, Arcani şi Băile
Tuşnad.
Numărul total al copiilor înscrişi în creşe a fost de 3 431, valorile oscilând între 13 în
Boldeşti-Scăeni (jud. Prahova) şi 1 182 în municipiul Cluj-Napoca. Un număr de 861 LAU nu au
avut niciun copil înscris la creşă. În ceea ce priveşte copii înscrişi la gradiniţă numărul acestora
a fost de 163 697; 8 LAU2 nu au înregistrat niciun copil. Valorile minime s-au înregistrat în
comunele Ponor (jud. Alba) şi Tomeşti (jud. Hunedoara), ambele cu câte 10 copii.
Numărul elevilor înscrişi în învăţămâmtul primar şi gimnazial a fost de peste 397 983.
Valoarea maximă ale numărului de elevi, de peste 18 000, s-a înregistrat în municipiul Cluj-
Napoca, dar au fost şi 3 comune care nu au înregistrat niciun elev (Brebu Nou, Suteşti, Schitu
Duca).

1.2.1.3. Informaţii privind serviciile de bază

Clasa de hazard foarte ridicat

Infrastuctura tehnică. La acest capitol, ca şi servicii de bază s-a luat în calcul atât
infrasructura dată de reţeaua de apă, gaze, dumuri, clădiri, cât şi infrastructura socială
reprezentată de unităţile de învăţământ şi cele sanitare, infrastructura economică, prin numărul de
unităţi de primire, şi numărul de unităţi ISU/1 000 loc.
În ceea ce priveşte lungimea conductelor de alimentare cu apă potabilă, în acest sector
aceasta totalizează 1 185 km, fiind cuprinsă între 1 km în comuna Brusturi (jud. Bacău) şi 56 km
în comuna Telega (jud. Prahova). Un număr de 46 de LAU2 nu beneficiază de sistem de
alimentare cu apă potabilă, alte 27 de LAU2 având o retea de distribuţie până în 10 km, iar un
număr de 5 localităţi au o reţea de peste 35 km: Pietrari (Vâlcea), Poiana Teiului (Neamţ), Valea
Lungă (Dâmboviţa), oraşul Slănic şi comuna Telega în Prahova. De conectarea la apă potabilă
beneficiază un număr de 53 501 locuinţe, dintr-un număr total de 160 119, ceea ce reprezintă un
procent de 33,41%, cel mai mic număr de case alimentate cu apă fiind în localităţile Murgeşti şi
Pardoşi din jud. Buzău, iar cel mai mare în oraşele Slănic şi Bicaz.
Lungimea conductelor de gaze este destul de redusă – 299 km reţea, distribuită în 19
LAU2, cu un minim de 4 km în comunele Tazlău şi Pângăraţi din jud. Neamţ şi o maximă de 25
şi 36 km reţea gaze în oraşul Frasin din jud Suceava şi comuna Bezdead din jud Dâmboviţa. Un

79
număr de 103 LAU2 nu sunt alimentate la reţeaua de gaze naturale. Toate comunele beneficiază
de reţea electrică.
Lungimea totală a drumurilor din LAU2 potenţial afectate este de 7 299 km, dintre care
drumurile naţionale 422 km, ceea ce reprezintă un procent de 5,78 %.
Căile ferate din LAU2 potenţial afectate au o lungime totală redusă, de 190 km.
Celelalte categorii de drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi
alte drumuri.
Suprafeț ele artificiale (spaț iile construite rurale ș i urbane, unităț ile industriale,
comerciale ș i de transport, exploatării miniere, ș antiere de construcț ii, halde etc.) încadrate în
clasa de risc foarte ridicat acoperă 49 589 hectare. Cele mai extinse suprafeț e artificiale
potenț ial afectate, încadrate în clasa de hazard foarte ridicat se găsesc în anumite LAU2 situate
în județ ele Neamț (8 956 ha), Buzău (8 582 ha), Suceava (7 896 ha ), Prahova (6 300 ha),
Vrancea (5 890 ha), Bacău (4 394 ha), Dâmboviț a (4 108 ha), Vâlcea (1 790 ha) ș i Argeș
(1 565 ha). Suprafeț e artificiale potenț ial afectate, încadrate în clasa de risc foarte ridicat, se
gasesc ș i în cadrul LAU2 din județ ul Maramureș (108 ha).
Numărul total de clădiri potenț ial afectate din această clasă de hazard sunt în număr de
153 725, dintre care: 11 457 clădiri din beton; 13 624 clădiri din piatră şi beton; 34 250 din
cărămidă şi piatră; 56 747 din lemn; 30 426 din paiantă, chirpici iar mixte 4 910. Structura
clădirilor pe etaje este următoarea: parter – 143 636, etaj 1 – 9 651, etaj 2 – 306, etaj 3 – 49, etaj
4 – 61, etaj 5 – 0, etaj 6 –1, etaj 7 – 15, etaj 8 – 33, etaj 9 – 17, etaj 10 - 78.
Infrastructura socială şi de învăţământ este dată de numărul de unităţi şcolare pe niveluri
de educaţie şi de numărul populaţiei scolare, din învăţământul primar şi gimnazial, acestea fiind
considerate populaţii vulnerabile pentru acest tip de hazard. În arealul analizat avem o singură
creşă, care funcţionează în oraşul Bicaz din jud. Neamţ. Numărul unităţilor şcolare se ridică la
121, majoritatea localităţilor având câte o şcoală, excepţie făcând câteva LAU2: Poiana Cristei şi
Vizantea-Livezi din jud. Vrancea, Balcani în jud. Bacău, Pipirig în jud. Neamţ şi oraşul Frasin
din jud. Suceava. Există un număr de 4 localităţi care nu beneficiază de nicio unitate de
învăţământ acestea fiind: Pardoşi (Buzău), Dumitreşti (Vrancea), Moldoviţa (Suceava), Moţăieni
(Dâmboviţa). Menţionăm faptul că grădiniţele au fost arondate şcolilor şi nu mai apar ca unitate
separată.
În ceea ce priveşte populaţia şcolară, numărul copiilor înscrişi la grădiniţe se ridică la 10 393,
numărul minim fiind de 10 copii în comuna Chiliile, jud. Buzău, iar cel maxim de 252 copii în
oraşul Bicaz. Elevii din învăţământul primar şi gimnazial sunt în număr de 29 379, cu un minim
de 20 elevi în comuna Pardoşi, jud. Buzău şi un maxim de 910 elevi în comuna Pipirig – jud.
Neamţ. Doar în comuna Pardoşi nu sunt elevi înregistraţi, aici neexistând nici şcoală. Numărul
de cadre didactice se ridică la 3 094 de persoane, acestea predând pentru un număr total de elevi
care se ridică la 29 379.

Infrastructura economică
În cadrul infrastructurii economice s-a luat în calcul infrastructura turistică ș i s-a analizat
numărul total de unităţi de primire turistică şi numărul de înnoptări în aceste structuri, acestea
putând prelua o parte din populaţia potenţial afectată în cadrul alunecărilor de teren. În această
clasă de hazard avem un număr total de 190 unităţi de cazare, câte una în 10 localităţi, câte 2 în 5
localităţi, câte 4 în 3 localităţi, câte 6 în 5 localităţi din jud. Neamţ, Suceava şi Prahova, 9 în
localitatea Poienile de sub Munte din Maramureş, 20 în loc. Tulnici din jud. Vrancea, 23 şi 24 în

80
 loc. Vama şi Suceviţa din jud. Suceava. Un număr de 90 LAU2 nu beneficiază de unităţi de
cazare. În ceea ce priveşte numărul de înnoptări în unităţile de cazare, în cele 35 de localităţi,
acesta variază între 7 în comuna Tarcău din jud. Neamţ şi 111 527, în oraşul Băile
Govora,cunoscut ca staţiune pentru tratament. Numărul de înnoptări/unităţi de primire turistică
este cuprins între 60 în comuna Poienile Izei din Maramureş şi 12 214 în oraşul Slănic.
Pentru analiza infrastructurii medicale şi sanitare s-au luat în calcul o serie de indicatori
precum: numărul medicilor/1 000 loc., numărul paturilor din spitale/1 000 loc., ambulatoriile de
specialitate, nr. spitalelor de urgenţă, al policlinicilor, dispensarelor şi farmaciilor, unităţi sanitare
vulnerabile/1 000 loc. În această clasă de hazard avem o medie de 0,3 medici/1 000 de locuitori,
valorile minime ș i maxime fiind cuprinse între 0,2 medici/1 000 loc., în comunele Chiliile
(Buzău) ș i Poienile Izei (Maramureș ) ș i 4,5 medici/1 000 loc. în oraș ul Băile Govora. În
întregul areal analizat avem doar într-o singură comună – Vintilă Vodă (jud. Buzău), un spital,
numărul paturilor ce revin la 1 000 loc. fiind de 13,7. Remarcăm faptul că nu există spitale de
urgenţă, policlinici sau ambulatorii. Numărul farmaciilor se ridică la 39, acestea fiind în sistem
privat. Există câte o farmacie în 32 de comune, câte 2 în oraşele Frasin şi Băile Govora şi 3 în
oraşul Bicaz. Punctele farmaceutice sunt în număr de 25, câte unul în 20 de loclităţi, 2 în comuna
Bărbuleţu din jud. Dâmboviţa şi 3 în oraşul Bicaz. Unităţile sanitare vulnerabile/1 000 loc. sunt
cuprinse între 0,1 în comunele Balcani şi Pipirig şi 1,6 şi 2,2 în comunele Chiliile şi Pardoşi din
jud. Buzău.
Referitor la unităț ile ISU/1 000 locuitori, putem spune că acestea sunt prezente doar pe
teritoriul a trei localităț i: în oraș ul Slănic, jud. Prahova unde au o valoare de 0,17; în comuna
Poiana Teiului din jud. Neamț , cu o valoare de 0,22 ș i în oraș ul Băile Govora cu o valoare de
0,28.

Clasa de hazard ridicat

Infrastuctura tehnică este dată de reţeaua de apă, gaze, dumuri, clădiri, cât şi infrastructura
socială reprezentată de unităţile de învăţământ şi cele sanitare, infrastructura economică, prin
numărul de unităţi de primire, şi numărul de unităţi ISU/1 000 loc.
În ceea ce priveşte lungimea conductelor de alimentare cu apă potabilă, în acest sector
aceasta totalizează 7 624 km, fiind cuprinsă între 1 km în 12 comune şi 286 km în municipiul
Botoș ani Un număr de 156 de LAU2 nu beneficiază de sistem de alimentare cu apă potabilă,
alte 142 de LAU2 având o retea de distribuţie până în 10 km, iar un număr de 27 localităţi au o
reţea de peste 50 km. De conectarea la apă potabilă beneficiază un număr de 450 168 locuinţe,
dintr-un număr total de 923 890, ceea ce reprezintă un procent de 48,72%, cel mai mic număr de
case alimentate cu apă fiind în localităţile Ceru-Băcăinț i (jud.Alba), Pânceș ti (Neamț ) ș i
Ibăneș ti (Vaslui) iar cel mai mare în mediul urban.
Lungimea conductelor de gaze este de 4 542 km reţea, distribuită în 143 LAU2, cu un
mnim de 1 km în 4 localităț i şi o maximă de 150 km reţea gaze municipiul Piatra Neamț Un
număr de 379 LAU2 nu sunt alimentate la reţeaua de gaze naturale. Toate comunele beneficiază
de reţea electrică.
Lungimea totală a drumurilor din LAU2 potenţial afectate este de 33 143 km, dintre care
drumurile naţionale cu o lungime de 1 917 reprezintă un procent de 5,78 %. Autostrăzile
potenţial afectate se întind pe o distanţă redusă de 28 km, dintre care 4 km pe raza comunei
Şoimuş în jud. Hunedoara şi restul pe raza judeţului Cluj.

81
 Căile ferate din LAU2 potenţial afectate au o lungime totală de 1 706 km, dintre care
liniile magistrale au o lungime de 297 km, ceea ce reprezintă 17,40 %. Celelalte categorii de
drumuri sunt reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.
Suprafeț ele artificiale (spaț iile construite rurale ș i urbane, unităț ile industriale,
comerciale ș i de transport, exploatări miniere, ș antiere de construcț ii, halde etc.) încadrate în
clasa de hazard ridicat acoperă 241 290 hectare. Cele mai mari suprafeț e artificiale potenț ial
afectate, incluse în această clasă se găsesc în cadrul LAU 2 din județ ele Bacău (25 820 ha), Cluj
(23 596 ha) ș i Botoș ani (23 506 ha). Clasa de hazard ridicat este prezentă pe suprafeț e întinse
ș i în cadrul LAU2 din județ ele Neamț (17 873 ha), Vaslui (15 983 ha), Suceava (12 404 ha,
Bistriț a-Năsăud (11 505 ha), Buzău (11 483 ha) ș i Prahova (11 186 ha). În 15 județ e (Argeș ,
Sălaj, Mureș , Maramureș , Vâlcea, Harghita, Iaș i, Gorj, Covasna, Alba, Dâmboviț a, Vrancea,
Hunedoara, Mehedinț i ș i Braș ov), suprafeț ele artificiale potenț ial afectate incluse în clasa
de hazard ridicat, variază între 9 808 ha ș i 2 150 ha. În județ ele Sibiu, Bihor ș i Caraș -
Severin, suprafeț ele artificiale potenț ial afectate se situează sub 950 ha.
Numărul total de clădiri potenț ial afectate din această clasă de hazard sunt în număr de
753 543 dintre care: 103 406 clădiri din beton; 76 279 clădiri din beton şi piatră; 174 359 clădiri
din piatră cu planşeu din lemn; 141 096 clădiri din lemn; 199 908 clădiri din paiantă, chirpici şi
38 302 clădiri mixte. Structura clădirilor pe etaje este următoarea: parter – 702 124, etaj 1 – 38
843, etaj 2 – 3 027, etaj 3 – 1 653, etaj 4 – 3 231, etaj 5 – 77, etaj 6 – 29, etaj 7 – 15, etaj 8 – 30,
etaj 9 – 16, etaj 10 - 78.
Infrastructura socială şi de învăţământ este dată de numărul de unităţi şcolare pe niveluri
de educaţie şi de numărul populaţiei scolare, din învăţământul primar şi gimnazial, acestea fiind
considerate populaţii vulnerabile pentru acest tip de hazard. În arealul analizat avem 13 creşe,
care funcţionează în mediul urban. Grădiniț ele sunt în număr de 56, iar ș colile din
învăț ământul primar ș i gimnazial se ridică la 569, majoritatea localităţilor având câte o şcoală,
iar la nivelul oraș elor numărul ș colilor variază între 2 ș i 13. Există un număr de 42 localităţi
care nu beneficiază de nicio unitate de învăţământ. În ceea ce priveşte populaţia şcolară, numărul
total al copiilor înscriș i se ridică la 263 264,dintre care: copii încreș e – 805; copii în grădiniț e
/ 73 318; copii în învăț ământul primar ș i gimnazial - 189 141. În învăț ământul primar ș i
gimnazial numărul elevilor variază între 8 în comuna Hârjiț i din jud. Hunedoara ș i 8 949 în
mun. Botoș ani. Numărul total de medici care deservesc populaţia se ridică la 1 989. Cadrele
didactice din această clasă de hazard sunt în număr de 11 021, la o populaţie şcolară de 263 264
de elevi.
Infrastructura economică
În cadrul infrastructurii economice s-a luat în calcul infrastructura turistică ș i s-a analizat
numărul total de unităţi de primire turistică şi numărul de înnoptări în aceste structuri, acestea
putând prelua o parte din populaţia potenţial afectată în cadrul alunecărilor de teren. În această
clasă de hazard avem un număr total de 626 unităţi de cazare, cele mai multe fiind localizate în
oraș ele de pe Valea Prahovei, precum ș i în localităț ile cu potenț ial turistic din nordul ț ării,
din jud. Neamț , Suceava, Botoș ani ș i Maramureș . Un număr de 396 LAU2 nu beneficiază de
unităţi de cazare. În ceea ce priveşte numărul de înnoptări în unităţile de cazare, în cele 126 de
localităţi, acesta variază între 20 în comuna Teliu din jud. Braș ov şi 424 277 în oraș ul Covasna,
cunoscut ca staţiune pentru tratament. Numărul total al înnoptărilor înregistrează o valoare de 1
716 239. Numărul de înnoptări/unităţi de primire turistică este cuprins între 25 în comuna Telciu,

82
jud. Bistriț a-Năsăud şi 32 190 în oraşul Târgul Ocna, jud. Bacău, numărul total înnoptări/unităţi
de primire turistică fiind de 208 450.
Infrastructura medicală şi sanitară
În cadrul acestei infrastructuri s-au luat în calcul o serie de indicatori precum numărul
medicilor/1 000 pers., numărul paturilor din spitale/1 000 loc., ambulatoriile de specialitate, nr.
spitalelor de urgenţă, al policlinicilor, dispensarelor şi farmaciilor, unităţi sanitare vulnerabile/1
000 loc. În întregul areal analizat avem 35 spitale, distribuite în principal la nivelul oraș elor,
numărul paturilor ce revin la 1 000 loc. fiind cuprins între valoarea 1 în comuna Poienile de sub
Munte din Maramureș ș i 149 în comuna Unguriu, jud. Buzău Spitalele de urgenț ă sunt în
număr de 6 (unul în Piatra Neamț ș i 5 în Botoș ani), iar ambulatorii sunt 2 în municipiul
Pucioasa. Numărul farmaciilor se ridică la 469, iar punctele farmaceutice la 154. Puț ine
localităț i din mediul rural având farmacii sau puncte farmaceutice. Unităţile sanitare
vulnerabile/1 000 loc. sunt cuprinse între 0,1 şi 1,6.
În această clasă de hazard avem o medie de 0,7 medici/1 000 de locuitori, valorile minime
ș i maxime fiind cuprinse între 0,1 medici/1 000 loc., în comuna Poduri (Bacău) ș i 5,6 medici/1
000 loc. comuna Borşa din judeţul Cluj. Numărul total de medici care deservesc populaţia se
ridică la 1 989.
Unităț ile ISU/1 000 locuitori sunt în număr de 35, prezente doar pe teritoiul a 32 de
localităț i.

Clasa de hazard mediu

Infrastructura tehnică
Lungimea totală a reţelei simple de distribuţie a apei potabile a fost de peste 16 044 km.
Un număr de 261 LAU2 (29,1% din total) nu beneficiază de sisteme de alimentare cu apă
potabilă, valoarea maximă fiind în oraşe. Un număr de patru localităţi au o reţea de peste 200
km: Alba Iulia, Râmnicu Vâlcea, Bistriţa şi Cluj-Napoca.
Numărul locuinţelor alimentate cu apă totalizează 1 188 115, la nivel de LAU2 ponderea
acestora fiind de 12,5% din totalul locuinţelor României, oscilând între 1% (Cavadineşti, Şopot
şi Mironeasa) şi 99% în Oţelu Roşu, Brebu Nou şi Cluj-Napoca. În 321 de unităţi administrative,
ponderea locuinţelor cu apă potabilă este de peste 50%. Există 88 localităţi în care ponderea
locuinţelor conectate la reţeua de alimentare cu apă se află sub valoarea de 20%.
Lungimea totală a conductelor de distribuţie a gazelor a fost de 9 718 km. Aproximativ
70% dintre unităţile administrative nu deţineau niciun kilometru, valoarea maximă de 504 de km
înregistrându-se în municipiul Cluj-Napoca.
În ceea ce priveşte locuinţele cu instalaţie electrică procentul înregistrat este între 60%
(Bulzeşti, jud. Hunedoara) şi 100%. 42 de LAU2 înregistrează un procent de 100%. Numărul
locuinţelor conectate la reţeua electrică este de 1 862 185 reprezentând 15,% din totalul
locuinţelor din România.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 60 223 km, dintre care drumurile
naţionale, cu un total de 4 442 reprezintă un procent de 7,40 %. Autostrăzile potenţial afectate se
întind pe o distanţă redusă de 74 km.
Căile ferate potenţial afectate au o lungime totală de 5 225 km, dintre care liniile magistrale
au o lungime de 1 841 km, ceea ce reprezintă 35,23 %. Celelalte categorii de drumuri sunt
reprezentate de drumuri judeţene, drumuri comunale şi alte drumuri.

83
 Suprafeț ele artificiale (spaț iile construite rurale ș i urbane, unităț ile industriale,
comerciale ș i de transport, exploataări miniere, ș antiere de construcț ii, halde etc. ) încadrate în
clasa de risc ridicat acoperă 412 498 hectare. Suprafeț e artificiale potenț ial afectate, mai mari
de 20 000 hectare incluse în clasa de hazard mediu se întâlnesc în cadrul LAU2 din ș ase județ e
situate în estul ș i centrul ț ării (Suceava 33 099 ha, Iaș i 31 279 ha, Mureș 26 452 ha,
Botoș ani 24 117 ha, Cluj 20 987 ha ș i Vaslui 20 542 ha, la care se adaugă județ ul Gorj (22
798 ha). În 11 județ e (Hunedoara, Sălaj, Alba, Bacău, Vâlcea, Neamț , Maramureș , Bihor,
Sibiu, Mehedinț i ș i Argeș ), suprafeț ele artificiale potenț ial afectate se încadrează între 19
761 ha ș i 10 417 ha. Suprafeț e artificiale potenț ial afectate, cuprinse între 9 853 ha ș i 2008
ha sunt înregistrate în 15 județ e (Harghita, Bistriț a-Năsăud, Caraș -Severin, Covasna, Prahova,
Braș ov, Galaț i, Vrancea, Dâmboviț a, Arad, Buzău, Satu Mare, Dolj, Tulcea ș i Timiș ).
Clădiri. Numărul total al clădirilor rezidenţiale din acest areal este de 1 388 320, cel mai
mare numar fiind înregistrat în municipiul Cluj-Napoca (26 196), iar cel mai mic în comuna
Secaş (160). Structura clădirilor după materialul de construcţie este următoarea: beton armat sau
prefabricate din beton – 216 209, cărămidă, piatră sau înlocuitori cu planşee de beton armat –
167 292, cărămidă, piatră sau înlocuitori cu planşee din lemn – 331 183, lemn – 186 185,
paiantă, chirpici – 366 150, materiale mixte – 77 010. Structura clădirilor pe etaje este
următoarea: parter – 1 276 124, etaj 1 – 78 350, etaj 2 – 8 009, etaj 3 – 2 578, etaj 4 – 11 540,
etaj 5 – 454, etaj 6 – 101.
Infrastructura socială şi de învăţământ
Infrastructura de învăţământ poate fi cuantificată prin unităţile de învăţământ în număr de 1 360,
cel mai mare număr de unităţi fiind prezent în Cluj-Napoca (75), urmat de Râmnicu Vâlcea (35)
şi Bistriţa (29). 74 de LAU2 nu au înregistrat nicio unitate şcolară. Numărul total al creşelor a
fost de 71, majoritatea fiind repartizate în mediul urban, cu excepţia comunei Floreşti. 857 LAU2
nu au avut nicio creşă. Numărul unităţilor preşcolare a fost de 261, valorile maxime
înregistrându-se în municipiile reşedinţă de judeţ. Numărul unităţilor din învăţământul primar şi
gimnazial a fost de 1 360 (27,5% din total ţării). 74 LAU2 nu aveau nicio unitate
corespunzătoare acestei categorii.
Numărul total al cadrelor didactice care funcţionează în cadrul unităţilor de învăţământ este
de 56 180. Valorile maxime, de peste 1000, aparţin următoarelor localităţi: Reşiţa, Mitrofani.
Alba Iulia, Suceava şi Cluj-Napoca. Populaţia şcolară a înregistrat un număr de 534 403 (18,5%
din totalul populaţiei şcolare din România). Aceasta oscilează între 4 în comuna Bulzeştii de Sus
(jud. Hunedoara) şi 30 746 în Cluj-Napoca.
Infrastructura economică
Capacitatea de cazare turistică era de 1 536 unităţi de cazare: câte una în 116 localităţi, câte
2 în 53 localităţi, câte 3 în 19 localităţi, câte 4 în 12 localităţi, restul localităţilor având peste 5
unităţi. Cele mai multe unităţi, peste 80, le regăsim în Moeciu şi oraşul Predeal din judeţul
Braşov. Un număr de 633 LAU2 nu oferă nicio unitate de primire turistică.
Numărul total al înnoptărilor în structuri de primire turistică a fost de 4 258 635, cele mai
multe înregistrându-se în Călimăneşti, Băile Herculane şi Cluj-Napoca. Un număr de 645 LAU2
nu beneficiază de unităţi de cazare.
Numărul înnoptărilor în unităţi de primire turistică a fost de 443 817, valorile minime de 2
fiind în municipiul Vatra Dornei (jud. Suceava) şi Lunca Bradului (jud. Mureş), la polul opus
fiind oraşul Călimăneşti cu valoarea de 11 563. 756 LAU2 nu au înregistrat nicio înnoptare.

84
 Infrastructura medicală şi sanitară este reprezentată printr-un număr de 135 de spitale,
majoritatea găsindu-se în mediul urban. 836 LAU2 nu au nicio unitate spitalicească. Cel mai
mare număr de spitale se găseşte în municipiile Cluj-Napoca (25) şi Zalău (3).
Numărul total de medici, atât în spitale cât şi la cabinetele medicale se ridică la 9 507.
Numărul de medici la 1 000 locuitori variază pe un ecart cuprins între 0,1 în comuna Arbore
(jud. Suceava) şi 10,2 în cazul oraşului Nucet (jud. Bihor). În cazul a 50 de comune nu este
prezent niciun medic care sa îţi desfăsoare activitatea.
Numărul total de paturi în spitale a fost de 24 950. Numărul de paturi de spital/1 000
locuitori variază între 1,4 în comuna Miercurea Nirajului (jud. Mureş) şi 104,4 în oraşul Nucet
(jud. Bihor), unde sunt prezente un număr de 226 de paturi raportate la o populaţie de doar 2 165
locuitori. În această clasă de hazard există: 12 ambulatorii de specialitate; 32 policlinici, 47 de
dispensare, 1 373 farmacii şi 260 puncte farmaceutice. Unităţile sanitare vulnerabile/1 000 loc.
sunt cuprinse între 0,1 în comuna Răzvad (jud. Dâmboviţa) şi 1,5 în comuna Apoldu de Jos din
judeţul Sibiu.
Numărul total al unităţilor ISU este de 66. Un număr de 836 LAU2 nu înregistrau nicio
unitate. Numărul unităţilor ISU/1 000 locuitori oscilează între 0,01 în Reşiţa (jud. Caraş-Severin)
şi 0,62 în oraşul Solca (jud. Suceava).

1.2.1.4. Caracteristici ale mediului

Parcuri naturale, naţionale şi rezervaţii ale biosferei. Din totalul de 1 655 361 ha
reprezentând această categorie de arii naturale protejate 141 384 ha (8,5%) sunt în clasa de
hazard foarte mare, 169 749 ha (10,3%) în clasa de hazard mare, şi 400 777 ha (24,2%) sunt
încadrate în clasa de hazard mediu.
Cele mai extinse suprafeţe expuse la cele trei clase de hazard se găsesc în: Parcul Natural
Munţii Maramureşului (96 689 ha), Geoparcul Platoul Mehedinţi (86 227 ha), Parcul Natural
Porţile de Fier (82 937 ha), Parcul Natural Apuseni (59 710 ha), Geoparcul Dinozaurilor Ţara
Haţegului (56 179 ha) şi Parcul Natural Putna-Vrancea (38 180 ha). Raportat la suprafaţa
acestora, cele mai expuse parcuri la cele trei clasele de hazard sunt: Parcul Natural Putna-
Vrancea şi Parcul Naţional Ceahlău cu aproximativ 100%, Parcul Natural Vânători-Neamţ cu
circa 98% şi Parcul Natural Defileul Mureşului Superior cu aproximativ 90,5%.
Clasa de hazard foarte mare ocupă cele mai extinse suprafeţe (Fig. 6) în special în Munţii
Vrancei, Munţii Maramureşului, Podişul Mehedinţi: Parcul Natural Putna-Vrancea (37 000 ha),
Parcul Natural Munţii Maramureşului (27 733 ha), Parcul Natural Vânători-Neamţ (27 517 ha),
Geoparcul Platoul Mehedinţi (25 027 ha). Raportat la suprafaţa totală, cele mai expuse arii
protejate sunt: Parcul Natural Putna-Vrancea (96,9%), Parcul Natural Vânători-Neamţ (89,2%)
cu areale compacte în Munţii Neamţului, Munţii Suhei şi Dealul Pleşu şi în Parcul Naţional
Ceahlău (74,9%), în special în sectoarele vestice şi estice.
Cele mai extinse suprafeţe care se încadrează în clasa de hazard mare (Fig. 1.6) se găsesc
în special în parcurile din Munţii Maramureşului, Podişul Mehedinţi, Munţii Apuseni, Podişul
Mehedinţi: Parcul Natural Munţii Maramureşului (39 244 ha), Geoparcul Platoul Mehedinţi (22
540 ha), Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului (20 979 ha), Parcul Natural Porţile de Fier (19
631) şi Parcul Natural Apuseni (14 998 ha). Raportat la suprafaţa totală cele mai expuse arii
protejate sunt: Parcul Natural Bucegi (35,9%) în special în sectorul central, Parcul Natural

85
Defileul Mureşului Superior (33,7%) cu areale mai compacte în est, Parcul Natural Munţii
Maramureşului (29,4%) unde acoperă areale extinse din nord (Munţii Fărcău, Culmea Pop-Ivan),
nord-vest (Munţii Ruscovei şi Culmea Pietrosul) şi sud (M-ţii Toroiaga), Parcul Naţional Piatra
Craiului (25,4%) în special în sectorul estic şi arealul Moeciu-Zărneşti şi Geoparcul Platoul
Mehedinţi (21,2%) cu areale mai extinse în partea centrală a Podişului Mehedinţi, Culoarul
Drobeta-Lala şi nord-vestul Piemontului Motrului.
Clasa de hazard mediu ocupă cele mai extinse suprafeţe (Fig. 1.6) din parcurile localizate
în principal în Munţii Banatului, Munţii Apuseni, Podişul Mehedinţi: Parcul Natural Porţile de
Fier (60 949 ha), Parcul Natural Apuseni (38 660 ha), Geoparcul Platoul Mehedinţi (31 660 ha)
şi Geoparcul Dinozaurilor Haţeg (31 289 ha). Raportat la suprafaţa totală a acestora, cele mai
expuse parcuri sunt: Parcul Naţional Munţii Măcinului (77,6%), acoperind aprope în întregime
Munţii Măcinului, Parcul Naţional Semenic-Cheile Caraşului (59,0%), în special în partea
centrală şi estică (Munţilor Semenic şi Culmea Certej-Puşcaşu Mare), Parcul Natural Apuseni
(58,4%) cu areale disperaste pe întreaga suprafaţă şi Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa
(58,1%) în partea centrală a Munţilor Aninei.

Fig. 1.6. Suprafeț e potenț ial expuse la clasele de hazard foarte mare, mare ș i mediu în parcuri
naturale, naţionale şi rezervaţii ale biosferei pentru scenariul cu perioada de revenire de 100 ani.

Siturile Natura 2000. Din suprafaţa totală de 5 738 983 ha ocupată de siturile Natura 2000
(SCI-uri şi SPA-uri) 627 970 ha (10,9%) în clasa de hazard foarte mare, 693 536 ha (12,1%) în
clasa de hazard mare şi 1 552 263 ha (27,0%) sunt încadrate în clasa de hazard mediu. Cele mai
extinse suprafeţe potenţial afectate de alunecări de teren suprapuse siturilor Natura 2000 se
găsesc în principal în Carpaţii Orientali (Munţii Maramureşului, Obcinele Bucovinei, Munţii
Bistriţei, Munţii Trotuşului, Munţii Vrancei), Carpaţii Meridionali (Munţii Făgăraş, Munţii
Retezat-Godeanu), sudul Munţilor Banatului, estul Munţilor Apuseni Subcarpaţii de Curbură,
Subcarpaţii Getici, Podişul Târnavelor, Podişul Hârtibaciului, etc.
Siturile Natura 2000 cu cele mai extinse suprafeţe încadrate în clasa de hazard foarte mare
sunt: Munţii Ciucului (38 865 ha), Podişul Hârtibaciului (38 685 ha), Obcina Feredeului (38 097
86
ha), Obcinele Bucovinei (31 331 ha). Raportat la suprafaţa totală, cele mai expuse situri sunt:
Fâneţele seculare Frumoasa, Padurea Verdele, Cheile Şugaului – Munticelu, Cordareni –
Vorniceni, Cenaru , Munţii Goşman, Masivul Ceahlău, Lacul Negru (aproape în totalitate).
Siturile Natura 2000 cu cele mai extinse suprafeţe suprapuse clasei de hazard mare sunt:
Munţii Maramureşului (31 416 ha), Munţii Bodoc-Baraolt (30 665 ha), Podişul Hârtibaciului (27
128 ha), Valea Izei şi Dealul Solovan (23 129 ha), Sighişoara-Târnava Mare (21 820 ha).
Raportat la suprafaţa totală, cele mai expuse situri sunt: Padurea Dalhauţi (92,6%), Creasta
Nemirei (92,4%), Căldările Zăbalei (85,3%), Nemira-Lapoş (82,1%), Penteleu (81,1%), Ciomad-
Balvanyos (79,7%).
Siturile Natura 2000 care deţin cele mai extinse suprafeţe ce se încadrează în clasa de
hazard mediu sunt: Călimani – Gurghiu (77 938 ha), Frumoasa (68 845 ha), Munţii Făgăraş (65
591 ha), Porţile de Fier (61 058 ha), Podişul Nord Dobrogean (57 712 ha), Apuseni (41 865 ha),
Depresiunea şi Munţii Giurgeului (38 800 ha). Raportat la suprafaţa totală, cele mai expuse situri
Natura 2000 sunt: Borzonţ (86,4%); Pădurea Bădeana (83,3%); Agârbiciu (78,6%); Muntele
Vulcan (77,0%); Postăvarul (74,6%), Munţii Semenic-Cheile Caraşului (73,0%).
Rezervaţii naturale. Din suprafaţa totală de 250 986 ha ocupată de rezervaţiile naturale, 25
607 ha (10,2%) sunt în clasa de hazard foarte mare, 28 110 ha (11,2%) intră în clasa de hazard
mare şi 80 893 ha (32,2%) sunt încadrate în clasa de hazard mediu.
Rezervaţiile naturale cu cele mai extinse suprafeţe în clasa de hazard foarte mare se găsesc
în principal în Carpaţii Orientali (M-ţii Sânişoarei, M-ţii Rarău-Giumalău, M-ţii Neamţului,
M-ţii Călimani, M-ţii Perşani, M-ţii Vrancei, M-ţii Buzăului), Carpaţii Meridionali (M-ţii
Bucegi, M-ţii Făgăraş, M-ţii Iezer-Păpuşa, M-ţii Şureanu), Subcarpaţii Neamţului, Câmpia
Transilvaniei, Podişul Mehedinţi, Podişul Dobrogei de Sud: Rezervaţia de zimbri Neamţ (10 894
ha), Rezervaţia naturală Valea Tişiţei (2 694 ha), Abruptul Prahovean Bucegi (1 585 ha), Pitrele
Doamnei-Rarău (790 ha) etc. Raportat la suprafaţa totală, un număr extins de rezervaţii au
expunere de aproape 100% la această clasă de hazard: Cheile Şugăului, Fânaţele montane
Todirescu, Rezervaţia naturală Cascada Putnei, Piramidele de la Slătioara, Rezervaţia naturală
Groapa cu Pini, Fânaţele seculare Frumoasa, Punctul fosilifer Baiceni, Locul fosilifer Corus,
Tanacu-Coasta Rupturile etc.
Rezervaţiile naturale ce deţin suprafeţe extinse încadrate clasei de hazard mare sunt
localizate în principal în Carpaţii Orientali (M-ţii Maramureşului, M-ţii Sânişoarei, M-ţii Rarău-
Giumalău, M-ţii Neamţului, M-ţii Călimani, M-ţii Perşani, M-ţii Vrancei, M-ţii Buzăului),
Carpaţii Meridionali (M-ţii Bucegi, M-ţii Făgăraş, M-ţii Iezer-Păpuşa, M-ţii Şureanu),
Subcarpaţii Neamţului, Podişul Mehedinţi. Dintre acestea, mai reprezentative sunt: Defileul
Deda-Topliţa (3 056 ha), Abruptul Prahovean Bucegi (2 394 ha), Rezervaţia Naturală Pădurea
Bogăţii (1 996 ha), Rezervaţia Naturală Valea Tişiţei (1 980 ha), Valea Vâlsanului (1 805 ha),
Cheile şi Peştera Şura Mare (1 608 ha) şi Valea Vâlsanului (1 278 ha). Raportat la suprafaţa
totală, un număr extins de rezervaţii au expunere de aproape 100% la această clasă de hazard:
Vulcanii Noroioşi Pâclele Mari, Dealul cu Lilieci, Piramidele din Valea Stâncioiului, Peştera
Gura Plaiului, Avenul Borţigului, Locul fosilifer Zăbala, Piatra Fântânele, Mlaştina Valea de
Mijloc, Paraul Bobii Pietrele Moşul şi Baba, Rupea, Piatra Buha, Piatra Andreaua etc.
Rezervaţiile naturale cu cele mai extinse suprafaţe suprapuse clasei de hazard mediu sunt
localizate în principal în Carpaţii Orientali (Munţii Maramureşului, Defileul Topliţa-Deda,
Munţii Bistriţei, Munţii Hăşmaş, Munţii Perşani, Munţii Vrancei), Carpaţii Meridionali (M-ţii
Iezer-Păpuşa, M-ţii Parâng-Cindrel, areale insulare din M-ţii Retezat-Godeanu), M-ţii Banatului,

87
Câmpia Buzăului. Cele mai reprezentative sunt: Valea Vâlsanului (5 886 ha), Defileul Deda-
Topliţa (5 191 ha), Parcul Natural Cindrel (5 124 ha), Rezervaţia Naturală Pădurea Bogăţii (3
664 ha), Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa (2 774 ha). Raportat la suprafaţa totală, un număr
extins de rezervaţii au expunere de aproape 100% la această clasă de hazard: Locul fosilifer
Bahna, Pestera Toplita, Piemontul Nyeres, Varful Biserica Motului, Hoanca Apei, Suatu II,
Suatu I, Piatra Cuşmei, Detunata Flocoasa, Locul Fosilifer Aliman, Izbucul Politei, Locul
fosilifer Malusteni, Piatra Poienii, La Grumaji, Sfinxul Lainicilor etc.

Fig. 1.7. Suprafeț e potenț ial expuse la clasele de hazard foarte mare, mare ș i mediu în ariile
naturale protejate pentru scenariul cu perioada de revenire de 100 ani. (Sursa datelor: Ministerul
Mediului, Apelor şi Pădurilor)

Unităţile administrativ-teritoariale care deţin cea mai mare suprafaţă acoperită cu arii
naturale protejate (Fig. 1.7) (parcuri naturale, parcuri naţionale, rezervaţii ale biosferei, situri
Natura 2000 şi rezervaţii naturale) potenţial afectate de alunecări de teren (hazard foarte mare, şi
mediu): Poienile de sub Munte, jud. Maramureş (24 574 ha reprezentând 84,7% din suprafaţa
LAU2 şi 84,8% din suprafaţă protejată), Vişeu de Sus, jud. Maramureş (22 959 ha, 52,1% din
suprafaţa LAU2 şi 54,8% din suprafaţă protejată) din Parcul Natural Maramureş; Lunca
Bradului, jud. Mureş (21 652 ha, reprezentând 69,8% din suprafaţa LAU2 şi suprafaţa protejată)
din Parcul Natural Defileul Mureşului Superior; Moldoviţa, jud. Suceava (21 083 ha, 71,7% din
suprafaţa LAU2 şi 99,9% din suprafaţa protejată) din situl Natura 2000 ROSPA 0089 Obcina
Feredeului; Borşa, jud. Maramureş (21 068 ha, 50,3% din suprafaţa LAU2 şi 66,9% din
suprafaţa protejată) din Parcul Natural Maramureş; Tulnici, jud. Vrancea (20.987 ha, 92,6% din
suprafaţa LAU2 şi 99,8% din suprafaţa protejată) din Parcul Natural Putna-Vrancea; Padeş, jud
Gorj (19 639 ha, 50,4% din suprafaţa LAU2 şi 50, 6% din suprafaţa protejată) din Geoparcul
Platoul Mehedinţi; Tismana, jud. Gorj (18 523 ha, 62,2% din suprafaţa LAU2 şi 66, 6% din
suprafaţa protejată) din situl Natura 2000 ROSCI0129 Nordul Gorjului de Vest; Râu de Mori,
jud. Hunedoara (17 618 ha, 45,6% din suprafaţa LAU2 şi din suprafaţa protejată) din Geoparcul
Dinozaurilor Ţara Haţegului etc.

Biodiversitatea
Flora. Pe teritoriul României, flora plantelor superioare numără circa 3 500 de specii.
Fondul floristic de bază este alcătuit din elemente eurasiatice, europene şi central-europene, la
care se adaugă unele specii continentale, pontice. Foarte puţine sunt panonice şi ponto-panonice.
Este semnificativă şi proporţia speciilor sud-europene şi submediteraneene (inclusiv balcanice,
moesice, ilirice), atlantico-mediteraneene şi ponto-mediteraneene. Ponderea ridicată a

88
elementelor circumpolare, arcto-alpine, alpine şi carpatice este determinată de ponderea ridicată
a Munţilor Carpaţi, din suprafaţa ţării.
În România s-au identificat 127 specii şi subspecii endemice şi subendemice de plante.
Printre cele mai răspândite endemite se numără Hepatica transsilvanica, Dianthus tenuifolius,
Cerastium transsilvanicum. Alte endemite au areal mai restrâns – de exemplu numai în Carpaţii
Orientali se întâlnesc Primula leucophylla, Centaurea carpatica, Aconitum firmum ssp.
romanicum. Printre endemitele caracteristice pentru Carpaţii Meridionali se numără Aquilegia
transsilvanica,, Festuca bucegiensis, Poa tremula, Dianthus callizonus. Munţii Retezat sunt
cunoscuţi prin marea diversitate de specii, subspecii şi varietăţi de Hieracium. Liliacul transilvan
(Syringa josikaea) este întâlnit doar în Munţii Apuseni.
Importanţă fitogeografică au speciile care constituie mărturii ale unor vechi legături cu
peninsula Crimeea, Munţii Caucaz şi regiunea Anatolia. Dintre acestea notăm Syringa vulgaris,
Viola dacica, Telekia speciosa.
Dintre fitolementele cu caracter sudic - balcanice, ilirice, balcano-anatolice, ponto-
balcanice, ponto-mediteraneene şi submediteraneene, caucaziene, notăm: Fraxinus ornus,
Carpinus orientalis, Cotinus coggygria, Ruscus aculeatus, Chrysopogon gryllus, Corylus
colurna, Paliurus spina-christi, Pyrus eleagrifolia, Jasminum fruticans, Fraxinus coriariaefolia,
Artemisia caucasica, Galanthus graecus.
Teritoriul României este străbătut de o limită biogeografică importantă, care desparte
pădurile de foioase nemorale, caracteristice Europei Centrală, de stepele Europei de Est. Între
acestea tranziţia graduală, este marcată de numeroase întrepătrunderi.
Datorită activităţilor antropice, vegetaţia naturală a suferit numeroase transformări.
Coroborat cu modificările climatice, s-a amplificat în ultimele decenii fenomenul de xerofitizare
a vegetaţiei (Muică, Popova, 1996).
S-a produs şi o artificializare a covorului vegetal, prin înlocuirea esenţelor lemnoase
specifice condiţiilor zonale cu specii de arbori provenite din alte etaje de vegetaţie (de exemplu
molid, pin). Au fost introduse intens şi specii din alte zone geografice, cum este salcâmul, dar şi
plante obţinute artificial ca de exemplu plopul negru hibrid, dar şi clone selecţionate de salcie.
Totuşi, în România, acest fenomen a avut o amploare mai mică decât în alte ţări europene.
Fauna. Teritoriul României este populat de o faună foarte bogată şi variată, numai
vertebratele numărând 645 specii din care 100 de mamifere, 400 de păsări, 23 de reptile, 19 de
amfibieni şi 103 de peşti (Botnariuc, Tatole, 2005).
Arealele speciilor animale sunt diferite, cele mai multe fiind central-europene, europene,
euro-siberiene, ponto-mediteraneene, dar sunt şi altele de tip: mediteranean, pontic, ponto-
central-asiatic (Drugescu, 1994).
Circa 6,8% din speciile animale sunt endemisme, ca de exemplu: Trioza bucegica
(Homoptera), Carabus raraurense (Coleoptera), Alopia vranceana (Gasteropoda), Podismopsis
transsylvanica (Ortoptera), Limax dobrogicus (Gasteropoda), Romanichthys valsanicola (Pisces).
Un alt grup valoros îl reprezintă speciile relicte, care sunt de două tipuri: terţiare şi glaciare.
Dintre relictele terţiare notăm: Zubovskia banatica (Ortoptera), Chilostoma (Drobaecia)
maeotica, Deroceras ananowi (Gasteropoda).
Majoritatea relictelor glaciare sunt cantonate în Munţii Carpaţi. Dintre acestea amintim:
Vipera berus, Lacerta vivipara, Lyrurus tetrix, Rupicapra rupicapra.
Fauna României păstrează şi câteva relicte postglaciare, ca de exemplu: Vipera ursinii
renardi, Eremias arguta, Plagionotus speciosus.

89
 În mod natural, au pătruns în fauna României specii noi: Hippolais pallida (1958),
Emberiza melanocephala, Acrocephalus agricola (1967), Dendrocopos syriacus (1968), Serinus
serinus (1971), Passer hispaniolensis (1973) dintre păsări, şi Nyctereutes procyonoides (1951),
Ondatra zibethicus (1954) dintre mamifere.
Spaţiul ţării noastre este traversat de 8 trasee de migraţie a păsărilor: I. panono-adriatic; II.
panono-bulgar; III. centro-european-bulgar (traseele Jiului-Streiului, Oltului, Prahovei); IV.
carpatic; V. est-elbic; VI. pontic; VII. sarmatic şi VIII. ruso-adriatic. Ele au semnificaţie cenotică
pentru că îmbogăţesc spectrul faunistic al unui areal într-o anumită perioadă din an.
Pe teritoriul României se află cele mai mari şi valoroase populaţii de carnivore mari de pe
continentul European şi anume: circa 3 000 exemplare de lup (Canis lupus), circa 5 600 urşi
(Ursus arctos) şi aproximativ 1 500 de râşi (Lynx lynx).
În ultima jumătate de secol, s-au realizat populări antropice cu unele mamifere (Geacu,
2011). Astfel, marmota (Marmota marmota) s-a introdus în Munţii Rodnei, Retezat şi Făgăraş,
muflonul (Ovis musimon) în judeţele Constanţa, Ilfov, Timiş, iar castorul (Castor fiber) în
bazinele râurilor Olt, Mureş, Ialomiţa. Pentru zimbri (Bison bonasus), la Bucşani (judeţul
Dâmboviţa) s-a creat cea mai mare rezervaţie din ţară, altele existând în judeţele Neamţ, Braşov
(la Vama Buzăului), Hunedoara.
Populări importante s-au realizat cu cerb lopătar (Dama dama). Astfel, dacă în 1918 specia
se întâlnea pe teritoriile a 4 judeţe, în 1960 era în 16 judeţe, în 1987 în 28 de judeţe, iar în 2010
exista în 24 de judeţe (Geacu, 2012).
În apele României trăiesc 63% din numărul speciilor de peşti din Europa.
În apele Dunării s-au identificat 83 specii de peşti, din care numai o mică parte se menţine
exclusiv în fluviu, restul migrând în bălţile şi lacurile interioare, în râuri şi în Marea Neagră.
Conform regionării biogeografice europene, teritoriul României se încadrează la 5 din cele
11 regiuni biogeografice ale acesteia şi anume regiunile: continentală (53% din suprafaţa ţării),
alpină (23%), stepică (17%), panonică (6%) şi a Mării Negre (pontică) (1%) (Doniţă şi colab.,
2005), România fiind ţara din Uniunea Europeană care are cele mai multe regiuni biogeografice.

1.2.1.5. Informaț ii privind sistemul economic

Clasa de hazard foarte ridicat

Referitor la structura populaţiei pe sectoare de activitate, sectorului primar îi revine un
număr de 94 565 persoane, adică 60,30%, sectorul secundar concentrează un număr de 28
134 persoane, ceea ce reprezintă 18 %, iar în sectorul terţiar sunt angajate 33 665 persoane, ceea
ce reprezintă un procent de 21,7% din totalul persoanelor ocupate. Numărul total al persoanelor
ocupate la nivelul arealului analizat este de 156 881.
Numărul total al persoanelor active este de 166 978, ceea ce reprezintă un procent de 48,45
% din populaţia totală, cu un minim de 177 persoane în comuna Jugurei (jud. Prahova) ș i un
maxim de 4 438 persoane în comuna Pipirg. Numărul persoanelor inactive variază între 215
persoane încomuna Pardoș i ș i 3 934 persoane în comuna Pipirig, numărul total de persoane
inactive fiind de 177 636, ceea ce reprezintă un procent de 51,55% din total populaţie. Rata de
activitate variază între 57% în comuna Jugureni din jud. Prahova şi 99% în comuna Mărgăriteşi
din jud. Buzău.

90
 Numărul total al ș omerilor este de 10 097 având o rată medie a ș omajului de 6,0%.
Valorile minime ș imaxime ale ratei ș omajului sunt cuprinse între 0,6% în comuna
Mărgăriteș ti (Buzău) ș i 25,4% în comuna Jugureni (Prahova).
Activitatea economică este dată de ramuri ale industriei de prelucrare a lemnului, şi a
pietrei, activităţi în domeniul turismului, creşterea animalelor.
Suprafeț ele arabile potenț ial afectate incluse în clasa de hazard foarte ridicat însumează
peste 8 500 hectare, răspândite în 122 de comune. Suprafaț a arabilă potenț ial afectată variază
între 1 hectar în comuna Putna, județ ul Suceava ș i 949 hectare în comuna Băltăț eș ti, județ ul
Neamț .
Suprafeț ele agricole eterogene (cuprind, în proporț ii variabile, terenuri agricole cu
diferite folosinț e: arabil, păș uni ș i fâneț e, vii ș i livezi, fiind caracteristice, în special,
regiunilor de deal ș i munte) încadrate în clasa de risc foarte ridicat acoperă 83 482 hectare.
Suprafeț ele potenț ial afectate variază între 41 ha în comuna Ariceș tii Zeletin, județ ul
Prahova ș i 2 036 ha în comuna Izvoarele Sucevei, județ ul Suceava.
Suprafaț a acoperită cu vii ș i livezi, potenț ial afectată, încadrată în clasa de hazard foarte
ridicat este de 56 376 hectare. Cele mai extinse suprafeț e cu vii ș i livezi potenț ial afectate se
întâlnesc în comuna Goleș ti, județ ul Vâlcea (2 075 hectare), iar cele mai mici suprafeț e în
comuna Crăcăoani, județ ul Neamț (1 hectar).
Păș uni ș i fâneț ele naturale, potenț ial afectate, incluse în clasa de hazar ridicat, se
întind pe o suprafaț ă de 103 047 hectare, având cea mai mare extindere în comuna Poiana
Teiului, județ ul Neamț (3 780 ha ș i cea mai mică extindere în comuna Surani, județ ul
Prahova (4 ha).

Clasa de hazard ridicat

Structura populaţiei pe sectoare de activitate. Referitor la structura populaţiei pe sectoare
de activitate, sectorului primar îi revine un număr de 419 593 persoane, adică 47,48%, sectorul
secundar concentrează un număr de peste 195 000 persoane, ceea ce reprezintă 22,16 %, iar în
sectorul terţiar sunt angajate 266 094 persoane, ceea ce reprezintă un procent de 30,11% din
totalul persoanelor ocupate. Numărul total al persoanelor ocupate la nivelul arealului analizat
este de 883 645.
Numărul total al persoanelor active este de 363 606, ceea ce reprezintă un procent de
45,34%, cu un minim de 170 persoane în comuna Ceru-Băcăinţi (jud. Alba) ș i un maxim de
50 675 persoane în municipiul Botoşani. Numărul persoanelor inactive variază între 99 persoane
încomuna Ceru-Băcăinţi ș i 56 172 persoane în municipiul Botoşani, numărul total de persoane
inactive fiind de 687 479, ceea ce reprezintă un procent de 54,66% din populaţia totală. Numărul
total al ș omerilor este de 65 352 având o rată medie a ș omajului de 5,9%.
Rata de activitate are valori cuprinse între 70% în comuna Augustin din jud. Brasov şi
100% în comuna Voineşti din jud. Vaslui.
Activitatea economică este concentrată la nivelul oraşelor mai mari, cele mai dezvoltate
sub-sectoare industriale sunt industria alimentară, industria textilă şi a confecţiilor, industria
alimentară şi a băuturilor, industria cauciucului şi maselor plastice, electronice, industria
prelucrării lemnului şi mobilei, industria energetică, industria materialelor de construcţii,
industria echipamentelor electrice şi electronice.
Suprafeț ele arabile potenț ial afectate incluse în clasa de hazard ridicat însumează peste
586 696 hectare, răspândite în 522 de comune. Suprafaț a arabilă potenț ial afectată variază

91
între 1 hectar în oraș ul Săliș tea de Sus, județ ul Maramureș ș i 7 530 hectare în comuna
Cotuș ca, județ ul Botoș ani.
Suprafeț ele agricole eterogene (cuprind, în proporț ii variabile, terenuri agricole cu
diferite folosinț e: arabil, păș uni ș i fâneț e, vii ș i livezi, fiind caracteristice, în special,
regiunilor de deal ș i munte) încadrate în clasa de risc ridicat acoperă 493 218 hectare.
Suprafeț ele potenț ial afectate variază între 1 hectar în comuna Săncel, județ ul Alba ș i 3 403
hectare în comuna Moldova-Suliț a, județ ul Suceava.
Suprafaț a acoperită cu vii ș i livezi, potenț ial afectată, încadrată în clasa de hazard ridicat
este de 131 492 hectare. Cele mai extinse suprafeț e cu vii ș i livezi potenț ial afectate se
întâlnesc în comuna Brăduleț , județ ul Argeș (2 088 ha), iar cele mai mici suprafeț e în
comuna Pârteș tii de Jos, județ ul Suceava (1 ha).
Păș uni ș i fâneț ele naturale, potenț ial afectate, incluse în clasa de hazard ridicat, se
întind pe o suprafaț ă de 602 054 hectare, având cea mai mare extindere în comuna Jibert,
județ ul Braș ov (7 022 ha) ș i cea mai mică extindere în comuna Măgura, județ ul Buzău unde
acoperă doar 3 ha.

Clasa de hazard mediu

Structura populaţiei pe sectoare de activitate. Referitor la structura populaţiei pe sectoare
de activitate, sectorului primar îi revine un număr de 457 928 persoane (35,4%), sectorul
secundar concentrează un număr de 254 063 persoane (26,3%), iar în sectorul terţiar sunt
angajate 425 982 persoane (38,2%) din totalul persoanelor ocupate. Ponderea populaţiei ocupate
în sectorul primar oscilează între 0,9% (Cluj-Napoca) şi 92,4% în Secu (jud. Dolj). Cel mai mic
procent al populaţiei ocupate în sectorul secundar este 1,5 în Poieni-Solca (jud. Suceava). În
sectorul terţiar valoarea maximă a fost înregistrată în Predeal.
La nivelul acestei clase de hazard ponderea populaţiei active din total populaţie este de
44,9% iar a celei inactive de 57,4%, ceea ce scoate în evidenţă dependenţa mai ridicată a
persoanelor inactive de cele active. Numărul persoanelor active înregistrează 2 049 999
persoane, în timp ce inactivii au un număr de 2 620 788. Populaţia activă variază pe un ecart
cuprins între 59 persoane în comuna Brebu Nou (jud. Caraş-Severin) şi 152 727 în municipiul
Cluj-Napoca. Valoarea maximă a ratei de activitate a populaţiei de peste 70% a fost înregistrată
în comunele Peştişu Mic şi Lunca Cernii de Jos (jud. Hunedoara). Valoarea minimă a fost în
Petreştii de Jos (jud. Cluj).
Cele mai ridicate rate ale şomajului (>20%) din arealul analizat au fost în Şotânga (jud.
Dâmboviţa), Socond (jud. Satu Mare) şi Soarş (jud. Braşov). Valoarea minimă de 0,2% a fost în
Călăraşi (jud. Botoşani).
Principalele activităţi economice sunt concentrate în cadrul marilor oraşe: Suceava,
Râmnicu Vâlcea şi Cluj-Napoca.
Principalele activităţi economice din municipiul Suceava sunt fabricarea hârtiei şi
cartonului, producţia de energie electrică, industria alimentară, construcţii, comerţ.
Reşedinţa judeţului Vâlcea, municipiul Râmnicu Vâlcea se caracterizează prin
următoarele activităţi economice: industria chimică, turismul, industria textilă, construcţii de
maşini, construcţii civile şi industriale, comerţ.
Activitatea dominantă în economia muncipiului Cluj-Napoca este dată de industria
prelucrătoare. Astfel, remarcăm sectorul industrie IT care s-a dezvoltat cu precădere după anul
2005, la care se adaugă industria cosmeticelor, confecţiilor, precum şi cea alimentară.

92
Principalele ramuri industriale sunt cele din industria chimică, cea producătoare de ciment,
construcţiile de maşini, industria alimentară, încălţăminte, sticlă, porţelan, prelucrarea lemnului,
extracţia minereurilor, celuloză şi hârtie etc. Toată această multitudine de ramuri economice a
facut ca oraşul să aibă una dintre cele mai dinamici economii la nivelul ţării.

În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 541 LAU2, care
însumează peste 7 milioane locuitori şi cca. 700 mii hectare de terenuri acoperite cu construcţii
(Tabelul 1.4).

Tabelul 1.4. Centralizare date pe cele trei clase de hazard.

Clase de LAU2 % Populație % Nr. clădiri % Drumuri % Căi % Suptafețele %
hazard (Nr.) (Nr.) total (km) ferate artificiale -
total ha
(km)
Foarte 122 6,03 344 614 1,71 153 725 2,89 7 299 3,35 190 0,91 49 589 3,3
ridicat
Ridicat 522 16,40 2 093 895 10,40 753 543 14,18 33 143 15,21 1 706 8,23 241 290 16,1
Mediu 897 28,19 4 569 239 22,70 1 388 320 26,13 60 046 27,56 5 075 24,49 412 498 27,5
Total 1 541 50,62 7 007 748 34,81 2295588 43,2 100 488 46,12 6 971 33,63 703 377 46,9

Suprafeț ele arabile potenț ial afectate (Tabelul 1.5) incluse în clasa de hazard mediu
însumează peste 1 361 361 hectare, răspândite în 897 de comune. Suprafaț a arabilă potenț ial
afectată variază între 1 hectar în comuna Sarmaș , județ ul Harghita ș i 10 137 hectare în
comuna Falciu, județ ul Vaslui. Suprafeț ele arabile potenț ial afectate incluse în clasa de
hazard mediu sunt răspândite în special în comunele situate în județ ele din Moldova (Botoș ani,
Iaș i, Vaslui, Neamț , Bacău), Transilvania (Alba, Cluj, Bistriț a-Năsăud, Sibiu, Braș ov,
Hunedora), dar ș i în județ ele Carș -Severin, Mehedinț i, Gorj, etc.
Suprafeț ele agricole eterogene (cuprind, în proporț ii variabile, terenuri agricole cu
diferite folosinț e: arabil, păș uni ș i fâneț e, vii ș i livezi, fiind caracteristice, în special,
regiunilor de deal ș i munte) încadrate în clasa de risc mediu acoperă 744 236 hectare.
Suprafeț ele potenț ial afectate variază între 9 hectare în oraș ul Azuga, județ ul Prahova ș i 5
188 hectare în oraș ul Borș a, județ ul Maramureș .
Suprafaț a acoperită cu vii ș i livezi, potenț ial afectată, încadrată în clasa de hazard mediu
este de 223 519 hectare. Cele mai extinse suprafeț e cu vii ș i livezi potenț ial afectate se
întâlnesc în comuna Merei, județ ul Buzău (2 477 hectare), iar cele mai mici suprafeț e în
comuna Dobrăceni, județ ul Botoș ani (1 hectar).
Păș uni ș i fâneț ele naturale, potenț ial afectate, incluse în clasa de hazard mediu, se
întind pe o suprafaț ă de 1 039 440 hectare, având cea mai mare extindere în municipiul
Topliț a, județ ul Harghita (8 782 ha) ș i cea mai mică extindere în comuna Jupăneș ti, județ ul
Gorj, unde acoperă doar 1 ha.

Tabelul 1.5. Structura trenurilor arabile pe cele trei clase de hazard.

Clase de hazard Foarte ridicat Ridicat Mediu Total
Arabil 8 500 586 696 1 361 361 1 956 557
% 0,10 7,04 16,3 23,4
Terenuri agricole eterogene 83 482 493 218 744 236 1 320 936
% 4,3 25,3 38,2 67,8
Vii și livezi 56 376 131 492 223 519 411 387
93
 % 7,6 17,7 30,2 55,5
Pășuni și fânețe 103 047 602 054 1 039 440 1 744 541
% 3,5 20,8 35,9 60,2

Analiza spaț ială a expunerii terenurilor agricole conform acestui scenariu

În acord cu baza de date Corine Land Cover (anul 2006), cele mai expuse terenuri agricole
la clasele de hazard mare ș i foarte mare sunt cele acoperite cu păș uni ș i fâneț e ș i terenurile
agricole eterogene, extinse cu precădere în unităț ile subcarpatice ș i de podiș , dar ș i în unele
masive montane ș i depresiuni intramontane (Tabelul 1.6).

Tabelul 1.6. Expunerea terenurilor agricole (în ha) în scenariul de alunecări de teren cu revenirea
de 100 ani.
hazard foarte mic mediu mare foarte
mic mare
arabil 6620546 0 939075 341100 430343
vii/livezi 220631 0 149919 178377 192115
pășuni/fânețe 735235 0 652315 488257 1021804
terenuri agricole 585727 0 408523 474688 477737
eterogene

Terenurile arabile cele mai expuse la clasele de hazard mare ș i foarte mare sunt cele
extinse în Subcarpaț ii Moldovei (Subcarpaț ii Neamț ului), Podiș ul Moldovei (Podiș ul
Bârladului, Câmpia Moldovei), sectorul central ș i sud-vestic al Podiș ului Transilvaniei
(Câmpia Transilvaniei, Dealurile Târnavei Mici, Podiș ul Secaș elor), cât ș i cele din Dealurile
Silvaniei ș i Begăi, Câmpia Covurlui ș i Podiș ul Oltinei (Fig. 8).
Terenurile agricole cu vii ș i livezi cele mai expuse la clasele de hazard mare ș i foarte
mare sunt cele din Subcarpaț i Getici (Muscelele Argeș ului) ș i Subcarpaț ii de Curbură
(Subcarpaț ii Prahovei, Subcarpaț ii Buzăului), dar ș i cele extinse în Podiș ul Bârladului
(Colinele Tutovei, Podiș ul Vasluiului), Podiș ul Transilvaniei (Dealurile Târnavei Mici, Câmpia
Fizeș ului), dar ș i cele din Depresiunile Bistra-Timiș -Cerna, Bozovici ș i Dealurile Silvaniei
(Fig. 8).
Terenurile acoperite cu păș uni ș i fâneț e constituie categoria cea mai expusă la clasele
de hazard mare ș i foarte mare (cca. 1 550 000 ha). Cele mai expuse arii sunt cele extinse în
Podiș ul ș i Subcarpaț ii Transilvaniei (Podiș ul Someș an, Podiș ul Târnavelor, Dealurile
Bistriț ei, Subcarpaț ii Târnavelor, Subcarpaț ii Homoroadelor), Subcarpaț ii de Curbură ș i
Getici, cât ș i în unele unităț i montane (Munț ii Trotuș ului, Bistriț ei, Trascăului, Detunatelor)
ș i depresiuni intramontane (Maramureș ului, Haț eg-Orăș tie, Bistra-Timiș -Cerna, Liubcova)
(Fig. 1.8).
Terenurile agricole eterogene cele mai expuse la clasele de hazard mare ș i foarte mare
sunt îndeosebi cele din Depresiunea ș i Subcarpaț ii Transilvaniei, Subcarpaț i Moldovei, de
Curbură ș i Getici, Depresiunea Maramureș ului, Podiș ul Bârladului, Podiș ul Getic
(Piemonturile Motrului ș i Olteț ului) ș i unele unităț i montane (Obcinele Bucovinei, Munț ii
Bihorului, Trotuș ului ș i Bârgăului) (Fig. 1.8).

94
Fig. 1.8. Expunerea terenurilor agricole la clasele de hazard mare ș i foarte mare în scenariul de
alunecări de teren cu revenirea de 100 ani. (Prelucrare după Baza de date Corine Land Cover,
2006)

1.2.1.6. Alte informaț ii relevante

Scenariul de hazard la alunecări de teren, declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 100 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-
2050) (scenariul climatic RCP4.5, modelul climatic „uscat”) şi a utilizării actuale a terenurilor
(anul 2006) scoate în evidenț ă ca areale cu o hazard mare ș i foarte mare: întreg arealul
subcarpatic ș i al Carpaț ilor Orientali ai fliș ului (inclusiv arealul fliș ului transcarpatic),
Podiș ul Transilvaniei în cvasi-totalitatea lui, suprafeț e majoritare din Podiș ul Moldovei,
areale extinse din cadrul formaț iunilor Piemontane Getice ș i ale Dealurilor de Vest, areale
restrânse din vestul Podiș ului Dobrogei de Sud. La o primă comparaț ie cu scenariul anterior, se
remarcă o creș tere a probabilităț ii de apariț ie a alunecărilor de teren în areale cu roci mai
coezive ș i compacte (arealul Carpatic cristalin ș i vulcanic, chiar ș i vestul Podiș ului Dobrogei
de Sud ș i areale restrânse din Podiș ul Dobrogei Centrale sau chiar Nordice).
Istoricul acestor regiuni scoate în evidenț ă, pe lângă incidenț a mare a alunecărilor
superficiale ș i de profunzime medie (descrise în context spaț io-temporal în cadrul scenariului
anterior), un număr mare de alunecări cu profunzime mare (de regulă, cu grosimi ale materialului
deplasat de peste 10 m, frecvent de 20-30 m), dar care prezintă un interval de revenire de 10-100
ani (probabilitate medie). Dacă frecvenț a acestor procese este relativ mică, magnitudinea lor
este însă mare, frecvent acoperind suprafeț e de 20-30 ha, intens afectate de sectoare complexe
din punct de vedere al miș cărilor (translaț ional ș i compresiv, rotaț ional, complex). Aceste
alunecări profunde prezintă în dinamica lor spaț io-temporală adaptări primare la factori de
predispoziţie precum litologia ș i structura, în timp ce pregătirea ș i declanș area lor este corelată
cu cantităț i de precipitaț ii cu un caracter excedentar (atât la nivelul celor de scurtă durată,
95
precum ș i a celor de lungă durată). De asemenea, cutremurele cu magnitudini ridicare (peste 7-
7,5 grade) ș i cu intervale de recurenț ă de 30-100 ani pot declanș a alunecări de teren profunde,
multe dintre ele putând fi întâlnite în sectorul de la Curbură al Carpaț ilor, sub forma unor
procese latente, cu un ridicat potenț ial de reactivare parț ială. Datorită faptului că aceste tipuri
de procese sunt caracterizate prin intervale de apariţie/revenire mari (10-100 ani, frecvent 30-50
ani), tendinț a este ca de multe ori ele să dispară încetul cu încetul din memoria colectivă,
ridicând astfel probleme însemnate în managementul riscului. Pagubele produse de acestea sunt
majore: case ș i gospodării complet distruse, care necesită relocare, reț ele de transport care
necesită găsirea unor noi trasee. Totodată, magnitudinea mare a acestor procese le face
susceptibile de a influenț a major interacț iunea dintre sistemul proceselor de versant ș i
sistemul de modelare al albiilor (blocaje temporare sau de lungă durată a râurilor cu deluvii
groase de alunecare, ce cresc potenț ialul unor viituri rapide în cazul ruperii barajelor de
alunecare).

1.2.2. Descrierea cauzelor, elementelor favorizante ș i elementelor declanș atoare

1.2.2.1. Elemente de predispozitie

Litologia, structura, morfometria. Precipitaț iile ș i cutremurele cu reveniri de 100 de ani
scot din starea de echilibru areale cu o stabilitate superioară celor sintetizate anterior.
Formaț iunile de fliș , cele magmatice ș i cristaline intens alterate ș i dezagregate devin
predispuse într-o măsură mai mare la procese de alunecare, ca răspuns la cantităț ile de
precipitaț ii cu caracter excedentar ș i la cutremurele cu magnitudini ce depăș esc 7-7,5 grade.
Structurile cutate sunt intens afectate de procese de alunecare, care devin predominante ș i în
cadrul structurilor monoclinale (acolo unde se intercondiț ionează reciproc cu procesele de
eroziune), iar structurile faliate devin active ca răspuns la energia seimică eliberată mai ales din
sursa vrânceană subcrustală. Suprafeț ele cu valori ale geodeclivităț ii de 10-25 grade devin
predispuse la alunecări de teren, multe dintre ele cu caracter profund.
1.2.2.2. Elemente pregătitoare/declanș atoare
Precipitaț iile, (mai ales cele lichide) sunt unul dintre factorii fizici fundamentali
implicaţi pregătirea şi/sau declanşarea alunecărilor de teren (Crozier, 1986; Corominas, 2001).
Influenţa factorului pluviometric asupra acestor procese de versant se manifestă diferenţiat,
dependent de grosimea şi tipul materialului afectat de alunecări de teren şi de cinematica acestuia
pe versant (Stăncescu şi colab., 1968, citat de Bălteanu, 1983). Factorul pluviometric poate
interveni prin modificarea stării de echilibru morfo-dinamic pe versant, acţionând în intervale
scurte de timp după producerea lui, dependent de cantitatea şi intensitatea acestuia, până la
atingerea unei noi stări de echilibru. Condiţionările critice impuse de factorul climatic în
declanşarea propriu-zisă a alunecărilor de teren sunt indirecte, datorită caracterului non-linear al
circulaţiei apei în cadrul sistemului rocă-sol, fiind puternic influenţate de condiţiile geologice
(litologie) şi geomorfologice regionale (Crozier 1997; van Asch 1997; Schmidt and Dikau 2004).
Atribuirea rolului de factor declanşator unui anumit eveniment pluvial este dificilă, fapt
dovedit şi de multitudinea abordărilor existente în literatura de specialitate ex. deterministe,
probabilistice, judecată de expert (Alleotti, 2004; Guzetti şi colab., 2007; Frattini şi colab.,
2009). În general, alunecările de teren sunt rezultatul unor secvenţe pluviale complexe, care în
decursul lor pot cumula cantităţi însemnate de precipitaţii. Cu toate acestea, astfel de cantităţi nu
provin întotdeauna dintr-o singură ploaie ci din mai multe, ale căror durate şi intensităţi sunt

96
foarte variabile în decursul manifestării lor. Cele mai mari incertitudini în această atribuire derivă
din greutatea determinării momentului în care un eveniment pluvial începe să îşi exercite rolul
declanşator asupra unei alunecări de teren. Existenţa unei perioade fără precipitaţii în intervalul
anterior producerii alunecării de teren este adesea considerată un criteriu de delimitare a
secvenţei pluviale care precede un eveniment de alunecare de teren (Brunetti şi colab., 2010).
Alte surse adiţionale de incertitudine în această atribuire sunt legate pe de o parte de data de
producere a alunecării de teren (care poate fi raportată mai târziu decât momentul real al
declanşării procesului în aria sursă) în raport cu care realizează analiza contextului pluviometric
cu potenţial pregătitor/declanşator în perioada antecendentă evenimentului, iar pe de alta de
implicaţiile topirii stratului de zăpadă (Berti şi colab., 2012).
În literatura de specialitate din România majoritatea studiilor asupra legăturii dintre
precipitaţii ca factor pregătitor/declanşator şi producerea alunecărilor de teren au vizat în special
componenta cantitate. Cartările succesive realizate în regiunea subcarpatică după mai multe
evenimente pluviale au permis identificarea unor praguri cantitative de precipitaţii considerate ca
fiind suficiente pentru a declanşa alunecări de teren superficiale (ex. Bălteanu 1970; Bălteanu
and Constantin 1998; Dragotă et al. 2008; Micu 2008; Micu et al. 2013; Şandric 2008): peste 35
mm în 24 ore, 50 mm în 48 ore, peste 120 mm în 72 ore sau peste 200 mm/lună (dublu cantităţii
medii lunare de precipitaţii). Pentru toate aceste cantităţi-prag au fost determinate perioade de
revenire mai mici de 5 ani. Analiza contextului pluviometric în perioade antecedente în raport cu
producerea evenimentelor de alunecări de teren, permit o mai bună înţelegere a condiţiilor de
suprasaturare a substratului în regiunile cu predispoziţie morfometrică şi litologică la o dinamică
accentuată a proceselor de versant (Giannecchini şi colab., 2012). Pentru alunecările de teren
profunde din Subcarpaţii Curburii, Micu şi colab. (2013) au evidenţiat importanţa perioadelor
antecedente în analiza acestei legături: >50 mm (1-3 zile), cu perioade de revenire de 100 de ani;
60-140 mm (10–30 zile), cu perioade de revenire cuprinse între 10 şi 35 de ani şi de peste 250
mm (1-60 zile), cu perioade de revenire de 30 de ani.
În proiecţiile modelului „uscat” care stau la baza acestui scenariu de risc, caracterul extrem
al cantităţilor maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore corespunzătoare perioadei de
recurenţă de 100 de ani se intensifică vizibil până în 2050 (RCP4.5) şi se manifestă pe areale mai
extinse în raport cu perioada de referinţă 1971-2000. Aceste estimări statistice, nu reflectă
distribuţia spaţială a unor cantităţi extreme de precipitaţii provenite dintr-un eveniment pluvial
singular care afectează simultan toate regiunile ţării, ci are la bază şiruri de observaţii din
evenimente istorice multiple, provenite în general din furtuni convective cu acţiune locală.
Scenariul climatic RCP4.5 consideră o creştere a concentraţiei gazelor cu efect de seră până în
anul 2100 pe fondul unui forţaj radiativ moderat de aproximativ 4.5 W/m2, permiţând descrierea
distribuţiei viitoare a factorului pregătitor/declanşator pluviometric în condiţiile scenariului
climatic IPCC cel mai echilibrat.
În condiţiile climatului viitor, cantităţi maxime vor cuprinse între 120 şi 170 mm sugerând
un potenţial ridicat pentru o dinamică intense a proceselor de versant în majoritatea regiunilor
încadrate claselor superioare de hazard (Subcarpaţii Moldovei şi de Curbură, jumătatea vestică a
Podişului Moldovei, sectorul de fliş oriental), în raport cu ecartul valoric mediu actual (cunoscut
din date de observaţii). În raport cu perioada de referinţă, cantităţile de precipitaţii extreme vor
afecta suprafeţe mult mai extinse din Subcarpaţii de Curbură, integral Subcarpaţii Moldovei,
extremitatea vestică a Podişului Moldovei şi unele areale izolate din Subcarpaţii şi Podişul Getic
(Fig. 1.9), regiuni recunoscute printr-o susceptibilitate crescută de producere a alunecărilor de

97
teren în condiţiile climatului actual. Pe areale restrânse din cadrul Subcarpaţilor de Curbură şi ai
Moldovei, situate la contactul cu sectorul montan de fliş, proiecţiile modelului climatic indică
depăşiri ale pragului de 170 mm, sugerând o intensificare a potenţialului factorului pluviometric
de a determina alunecări de teren, dependent de intercondiţionalităţile dintre factorii
pregătitori/declanşatori locali care nuanţează răspunsul sistemului de versant la stimulul climatic.

Fig. 1.9. Distribuţia spaţială a cantităţilor maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore, cu

perioadă de revenire de 100 de ani în perioada de referinţă 1971-2000 (stânga) şi viitoare 2021-
2050, scenariul climatic RCP4.5 (dreapta), conform modelului climatic „uscat” (KNMI-
RACMO22E).

1.2.3. Descrierea evenimentului ipotetic

Descrierea completă a evenimentului: alunecări de teren, declanşate de cantităţi maxime de
precipitaţii cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 100 ani, în condiţiile climatului
viitor (2021-2050) (scenariul climatic RCP4.5, modelul climatic „uscat”) şi a utilizării actuale a
terenurilor (anul 2006).
Încadrare temporală ș i spaț ială: scenariul are o revenire de 100 ani, iar spaț iul afectat
este reprezentat de întreg arealul subcarpatic ș i al Carpaț ilor Orientali ai fliș ului (inclusiv
arealul fliș ului transcarpatic), Podiș ul Transilvaniei în cvasi-totalitatea lui, suprafeț e
majoritare din Podiș ul Moldovei, areale extinse din cadrul formaț iunilor Piemontului Getic sau
ale Dealurilor de Vest.
Durata evenimentului: alunecările de teren generate de precipitaț ii cu revenire la 100 ani
evoluează într-un interval scurt-mediu de timp, ce se încadrează în general între cateva ore ș i 3-
7 zile.
Dinamica evenimentului: specificul morfogenetic (manifestări punctuale) ș i morfodinamic
(modificări ale tipului de miș care chiar în cadrul unui singur proces) al alunecărilor nu permit o
estimare exactă.
Frecvenț a ș i intensitatea evenimentului: alunecări superficiale caracterizate printr-o
probabilitate ridicată (şi medie-ridicată), putând apărea de mai multe ori pe an sau între 1 şi 10
ani, precum ș i alunecările profunde (grosimi ale materialului deplasat de peste 10 m) ce au o
probabilitate medie (având perioade de revenire de 10-100 ani).
Plauzibilitatea: ridicată.
98
 1.3. Descrierea dealiată a scenariului - 1000 ani
Scenariul 27_RCP45_RP1000ani_RACMO

1.3.1. Descrierea detaliată a zonei în care poate avea loc evenimentul

1.3.1.1. Caracteristici geografice ale zonei de referinț ă

Amplasare. Hazardele geomorfologice legate de alunecări sunt diferenţiate pe principalele

trepte ale reliefului României – munţi (27%), dealuri şi podişuri (39%) şi câmpii (34%), fiind,
adeseori, asociate cu fenomene de eroziune, sufoziune şi inundaţii. Extinderea lor, spaţială şi
temporală, este strâns legată de totalitatea condiţiilor fizico-geografice (relief şi alcătuire
geologică, climă, trăsături hidrologice, soluri şi vegetaţie), de factorii tectonici şi seismici şi de
interacţiunea de lungă durată cu societatea omenească.
Spre deosebire de alte hazarde, cum sunt inundaţiile, secetele etc., alunecările sunt
fenomene punctuale care afectează spaţii relativ restrânse, chiar şi în arealele din clasele de
hazard foarte mare, mare şi mediu. Impactul lor este însă, adeseori, mult mai extins, fiind
afectate lucrări de infrastructură, bazine hidrografice mici, cu bararea temporară a unor văi sau
obiective economice sau sociale importante.
Relieful şi alcătuirea geologică. Arealele din clasa de hazard foarte mare, mare şi medie au
cea mai largă extindere în regiunile de deal şi podiş (Subcarpaţii şi Podişul Moldovei, Podişul
Transilvaniei, Podişul Getic), cu altitudini de 300-900 m, constituite din roci sedimentare (argile,
marne, gresii şi nisipuri), la care se adaugă sectorul estic al Carpaţilor Orientali, dezvoltat pe fliş
cretacic şi paleogen.
Subcarpaţii cuprind o asociere de dealuri, depresiuni şi văi dens populate şi sunt alcătuiţi
din depozite de molasă de vârstă neogenă, cutate şi faliate. Sunt afectaţi de mişcări neotectonice
de înălţare, iar în sectorul de la curbură este localizată Regiunea Seismogenă Vrancea.
Alunecările sunt asociate cu procesele de eroziune şi curgerile de noroi şi afectează o reţea
densă de localităţi şi căi de comunicaţie localizate mai ales în depresiuni cu versanţi dezvoltaţi pe
roci argiloase, având înclinări medii şi mici. În arealele dezvoltate pe breccia sării, instabilitatea
versanţilor este mai accentuată datorită condiţiilor geotehnice specifice.
Podişul Moldovei este o unitate de platformă situată în nord-estul României şi corespunde
unor dealuri alungite, separate de văi largi. Relieful, cu o înclinare generală NE-SV, este
dezvoltat pe depozite sedimentare neozoice, alcătuite din argile, marne, nisipuri şi gresii, cu o
structură monoclinală.
Alunecările prezintă diferenţieri în funcţie de litologie şi structură. În nord, în Câmpia
Moldovei, versanţii dezvoltaţi pe roci predominant argiloase sunt afectaţi de alunecări cu o
profunzime mică şi medie. Aceeaşi situaţie se întâlneşte în partea nordică a podişului Bârladului,
alunecările fiind dezvoltate pe roci argiloase şi nisipoase pliocene. În partea centrală şi nordică a
Podişului Bârladului, predomină alunecările dezvoltate pe cueste, fiind asociate, adeseori, cu
procese de ravenare.
Podişul Transilvaniei este o unitate de relief complexă, situată în partea centrală a ţării,
fiind înconjurată de lanţul munţilor Carpaţi. Sectorul nord vestic este mai fragmentat, fiind
dezvoltat pe formaţiuni monoclinale grezoase cu intercalaţii argiloase. În unitatea centrală,

99
structurile sedimentare sunt larg cutate sub formă de domuri, versanţii, dezvoltaţi pe roci
predominant argiloase, fiind caracterizaţi printr-o instabilitate accentuată.
Sunt caracteristice alunecările profunde (glimee) cu valuri succesive afectate de reactivări
limitate. Existenţa depozitelor argiloase panoniene favorizează declanşarea unor alunecări de
amploare care afectează căile de comunicaţie.
În Podişul Getic, dezvoltat pe formaţiuni sedimentare piemontane, clasele de hazard mare
ocupă areale mai largi în sectorul nordic mai fragmentat (Geografia României, I, 1983).
În Munţii Carpaţi, clasele de hazard foarte mare, mare şi mediu sunt mai extinse în partea
estică a Carpaţilor Orientali, dezvoltată pe depozite de fliş cretacic şi paleogen.
Alunecările au o extindere mai largă în arealele dezvoltate pe depozite de fliş palogen constituite,
predominant, din şisturi argiloase, argile şi gresii, cu deluvii vechi, afectate de reactivări parţiale.
În condiţiile extreme, se înregistrează reactivări totale sau declanşări de alunecări profunde
asociate, uneori, cu viituri rapide. Acestea pot să bareze temporar văile, izolând, adeseori,
localităţile din lungul văilor principale sau pe cele de tip risipit din bazinele hidrografice mici.
În Câmpia Română şi în Câmpia Banato-Crişană predomină clasele de hazard mic şi foarte
mic. Clasele de hazard mare şi mediu sunt localizate pe arii restrânse, mai ales în câmpiile înalte,
piemontane, în lungul râurilor, la contactul cu lunca şi pe abrupturile de terasă din lungul
Dunării.
Vegetaţia şi solurile. Clasele de hazard foarte mare, mare şi mediu din dealuri şi podişuri
corespund etajului pădurilor de foioase (etajul nemoral), subetajul pădurilor de gorun, dezvoltat
pe luvisoluri (argiluvisoluri) (România. Spaţiu, Societate, Mediu, 2005).
În sectorul montan, dezvoltat pe fliş, din Carpaţii Orientali, sunt caracteristice, între 1200
şi 1700 m altitudine, pădurile de fag, pădurile de amestec de fag şi răşinoase şi pădurile de molid,
dezvoltate pe umbrisoluri şi spodosoluri. La altitudini mai mari se extind etajele subalpin şi
alpin, cu spodosoluri şi litosoluri.
Vegetaţia zonală a câmpiilor încadrate, în cea mai mare parte, în clasele de hazard mic şi
foarte mic, corespunde zonei de silvostepă şi de stepă cu cernisoluri (molisoluri) şi luvisoluri.
Ca urmare a activităţilor antropice îndelungate, pe suprafeţe mari, în regiunile deluroase şi de
câmpie, pădurea a fost înlocuită cu pajişti secundare şi cu terenuri arabile.
Apele. Spaţiile deluros, de podiş şi montan, încadrate în clasele de hazard foarte mare, mare
şi mediu, sunt caracterizate printr-o distribuţie diferenţiată a apelor (râuri, ape subterane, lacuri),
în legătură cu interacţiunile complexe dintre relief, climă, vegetaţie şi activităţile antropice.
În Subcarpaţi, Podişul Transilvaniei şi Podişul Getic scurgerea medie specifică este de 3-5
l/s Km2, iar în diferite sectoare ale Podişului Moldovei scade sub 1 l/s km2 (România. Spaţiu,
Societate, Mediu, 2005). Sunt înregistrate variaţii anotimpuale ale debitelor şi nivelurilor, în
strânsă legătură cu cu regimul precipitaţiilor şi cu sursele de provenienţă a apei. În timpul
sezonului rece sunt caracteristice „apele mici de iarnă”, fiind înregistrate şi viituri datorită topirii
zăpezilor. Primăvara se scurg cele mai mari cantităţi de apă (30-50%), însoţite, adeseori, de
viituri generate de topirea zăpezilor şi de precipitaţiile abundente. Vara, cantitatea de apă care se
scurge este mai redusă (10-15%), dar se înregistrează viituri cu efecte puternice asupra albiilor.
Viiturile rapide, care se produc în bazinele hidrografice mici din Subcarpaţi şi din Carpaţii
Orientali, sunt însoţite de o creştere a hazardului legat de alunecări. „Apele mici de toamnă” sunt
în legătură cu regimul deficitar al precipitaţiilor, alimentarea râurilor fiind realizată şi din apele
freatice.

100
 În dealuri şi podişuri, râurile transportă cantităţi mari de aluviuni în suspensie (10-20
t/ha/an), cu un maximum de peste 25 t/ha/an în Subcarpaţii de la Curbură. În regiunile de deal şi
podiş şi în spaţiul montan, apele freatice au o distribuţie neuniformă în depozitele deluviale şi
coluviale, având capacităţi de înmagazinare şi permeabilităţi diferite, în strânsă legătură cu
particularităţile hidrologice şi structurale.
Clima. Regiunile încadrate în clasele de medii (Podişul Transilvaniei, Podişul Getic,
Podişul Moldovei) şi superioare de hazard la alunecări de teren (Subcarpaţii), prezintă
caracteristici moderate regimului pluviometric, condiţionate de interacţiunea dintre factorul
dinamic şi caracteristicile morfometrice şi morfografice locale şi regionale. În climatul actual
(observaţii, 1961-2015), anual, cantităţile de precipitaţii în aceste regiuni cumulează între 500 şi
700 mm, specific regiunilor de deal şi podiş din România. Variaţia în cursul anului a cantităţilor
de precipitaţii descriu tipul doi de variaţie lunară Angot (Dragotă, 2006), caracterizat printr-un
maxim principal de vară (iunie 80-100 mm, reprezentând 12-16% din cantitatea anuală) şi unul
secundar de iarnă, evidenţiat numai în Podişul Transilvaniei şi nordul Podişului Moldovei
(decembrie 26-66 mm, 4-8%). Semestrul cald al anului (aprilie-septembrie) deţine o pondere
medie însemnată din totalul anual, de peste 65-70% în cea mai mare parte a Podişului Moldovei
şi Podişului Transilvaniei şi de 60-65% în Podişul Getic. Vara, anotimpul cel mai ploios,
cumulează cantităţi de 200-260 mm, deţinând 53-59% din cantităţile semestriale şi circa 30-43%
din cele anuale (Clima României, 2008), pe fondul intensificării circulaţiei ciclonice
mediteraneene şi proceselor termo-convective active, cu un maxim de activitate în lunile iunie-
iulie. Local, caracteristicile reliefului pot favoriza creşterea instabilităţii atmosferice, mai ales în
cazul advecţiilor de aer umed de origine maritimă.
Probabilitatea de producere a unor cantităţi zilnice extreme de precipitaţii (de peste 10 şi 20
mm), cu potenţial de a determina alunecări de teren, inundaţii lente şi/sau rapide (viituri), este
redusă în cursul anului în majoritatea regiunilor cu susceptibilitate crescută la alunecări de teren,
fără a depăşi 2-4 zile/lună în intervalul mai-august (intervalul cu activitate maximă termo-
convectivă). Anual se însumează de la 15-16 zile în Podişul Moldovei până la 24 zile în
Subcarpaţii Getici (11-18% din numărul total anual al zilelor cu precipitaţii) (Clima României,
2008).
Intervalele umede în care se cumulează cantităţi însemnate de precipitaţii cu semnificaţie în
dinamica proceselor de versant (alunecări de teren) se produc în perioade cu activitate ciclonică
persistentă, asociată cu deosebire circulaţiilor pe o componentă sudică mediteraneană. În
semestrul cald al anului, ciclonii mediteraneeni care se abat pe o direcţie vest-est de la traiectoria
clasică 1 (mai ales în lunile iunie şi august), pot determina episoade cu precipitaţii excedentare în
regiunile încadrate claselor superioare de hazard la alunecări de teren. Ciclonii mediteraneeni
centraţi deasupra Podişului Transilvaniei determină precipitaţii care pot cuprinde toată ţara şi
care frecvent pot prezenta caracter de aversă. Indiferent de direcţia lor de pătrundere, ciclonii
mediteraneeni centraţi deasupra Podişului Transilvaniei, determină precipitaţii însemnate
cantitativ (de front rece) în vestul, nordul şi nord-estul ţării, afectând şi unele regiuni încadrate
claselor de hazard mediu şi mediu spre ridicat la alunecări de teren precum: Dealurile de Vest şi
nordul Podişului Moldovei. Precipitaţiile îşi menţin caracterul abundent şi după traversarea
barierei orografice a Carpaţilor Orientali (direcţie sud-vest-nord-est), afectând şi arealele centrale
ale Podişului Moldovei (hazard ridicat). Sistemele ciclonice mediteraneene, cu direcţie de
deplasare sud-vest-nord-est, pot determina cantităţi de precipitaţii însemnate, asociate frontului
cald, în Podişul Moldovei. Alături de aceşti cicloni, cei înscrişi pe traiectorii transbalcanice care

101
ajung deasupra Mării Negre au de asemenea importanţă determinând precipitaţii predominant cu
intensitate medie în jumătatea estică a ţării (traiectoria 4) sau precipitaţii abundente în cea mai
mare parte a ţării (traiectoria 1). Influenţa altor centri barici Depresiunii Islandeze asupra
regimului pluviometric în domeniul excedentar în regiunile încadrate în clasele medii şi
superioare de hazard este mai diminuată şi se resimte cu deosebire în perioada octombrie-
decembrie, în martie, iulie şi august. Advecţiile de aer umed de deasupra Oceanului Atlantic
imprimă vremii un caracter instabil vara, cu ploi frecvente şi abundente, însoţite de intensificări
de vânt în Maramureş, nordul Crişanei şi Transilvaniei, precum şi nordul Moldovei.
Cantităţile excepţionale de precipitaţii cumulate în până la trei zile consecutive sunt
utilizate frecvent în analiza extremelor climatice, fiind un indicator al excedentelor pluviometrice
dintr-o regiune şi relevând totodată caracterul de torenţialitate al precipitaţiilor. Maximele
pluviometrice în intervale de timp scurte (1-3 zile) pot avea de asemenea semnificaţie în analiza
dinamicii proceselor de versant la scară locală şi regională (Zezere şi colab., 2015), în ciuda
distribuţiei lor spaţiale foarte neuniforme şi a suprafeţelor restrânse a arealelor afectate. În
România, cele mai mari astfel de cantităţi se înregistrează cu precădere în regiunile cu orografie
complexă (Carpaţii) şi în areale de la contactul cu acestea (Subcarpaţii), precum şi în cele cu un
grad ridicat de continentalism climatic (sectoarele extracarpatice de podiş), predispuse unor
contraste termice puternice în timpul verii (Dragotă, 2006). Aceste regiuni se află sub influenţa
frecventă a circulaţiilor sudice şi sud-vestice, favorabile advecţiilor de aer umed de origine
maritimă (Mediteraneană sau din Marea Neagră). Local, producerea unor astfel de cantităţi sunt
consecinţa creşterii gradului de instabilitate atmosferică la ascensiunea fortaţă a maselor de aer
umed pe versanţii expuşi advecţiei masei de aer umed. În timpul verii, procesele termo-
convective intense contribuie de asemenea la producerea unor cantităţi maxime, în ecartul
pluviometric extrem. În regiunile cu hazard mediu şi ridicat la alunecări de teren, aceste cantităţi
ating în medie 60-70 mm în Podişul Moldovei, Podişul Getic şi cea mai mare parte a Podişului
Transilvaniei. Pe arealele mai mult sau mai puţin extinse din cadrul acestor regiuni, cantităţile
medii ale maximelor pluviometrice în 72 de ore depăşesc 70 mm. Cantităţile maxime de
precipitaţii cumulate în secvenţe temporale de până la trei zile consecutive prezintă o sezonalitate
accentuată, urmărind în general producerea maximului anual pluviometric (iunie), asociat
intensificării circulaţiei ciclonice mediteraneene, dar şi vârfului sezonului termo-convectiv din
timpul anului (iunie-iulie).
Unităț i administrativ teritoriale. În clasa de hazard foarte ridicat şi ridicat sunt incluse
742 unităţi LAU 2 incluse în judeţele: Alba, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani,
Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi,
Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Vâlcea,
Vaslui şi Vrancea. Acestea se suprapun unor regiuni montane şi deluroase, caracterizate printr-o
intensă fragmentare a reliefului, din Carpaţii şi Subcarpaţii de Curbură, Carpaţii Orientali şi
Subcarpaţii Moldovei, Câmpia Moldovei, Podişul Bârladului, partea vestică a Podişului Central
Moldovenesc, Câmpia Transilvaniei, Depresiunea Braşovului, Platforma Someşană şi părţile de
nord-est şi sud-est ale Munţilor Apuseni. La acestea se adaugă areale insulare din Podişul
Târnavelor, Podişul Getic, Munţii Banatului, Dealurile de Vest iar insular, în Carpaţii
Meridionali (mai ales în Masivul Bucegi).
Clasa de hazard mediu cuprinde 853 unităţi LAU 2 aferente a 34 judeţe: Alba, Arad, Argeş,
Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Covasna,
Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ,

102
Olt, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Timiş, Tulcea, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea.
Acestea se suprapun Podişului Sucevei, jumătăţii estice a Câmpiei Moldovei şi celei sudice a
Podişului Bârladului, Podişului Central Moldovenesc, Podişului Getic, Podişului Târnavelor şi
Subcarpaţilor Est-Transilvani, precum şi unor vaste areale din Munţii Apuseni, Munţii Banatului
şi Dealurile de Vest. În această clasă de hazard se mai include, pe areale restrânse, Masivul
Nord-Dobrogean şi Câmpia Covurluiului.

1.3.1.2. Informaț ii privind populaț ie din zona de referinț ă

Clasa de hazard ridicat ș i foarte ridicat

Densitatea populaț iei ș i mărimea demografică
Densitatea populaţiei este cuprinsă între 5,5 (comuna Ceru Băcăinţi, jud. Alba) şi 2 583
loc./km2 (municipiul Botoşani).
Populaţia totală din total LAU2 potenţial afectate este de 2 812 888 locuitori, rezidentă
mai ales în mediul rural (2 088 048 loc., 87,8% din total). Comunele (695 LAU 2) sunt cuprinse
între 269 loc. (Ceru Băcăinţi, jud. Alba) şi 22 813 loc. (Floreşti, jud. Cluj). Dintre acestea, 36 se
situează sub plafonul demografic de 1 000 locuitori. Spaţiul urban potenţial afectat totalizează
724 840 loc. în 47 oraşe, dintre care 12 având rang de municipiu. Acestea variază ca mărime
demografică între 1 641 loc. (Băile Tuşnad, jud. Harghita) şi 106 847 loc. (municipiul Botoşani).

Categorii de populaț ie vulnerabilă

Populaţia cu vârsta sub 5 ani (150 971 persoane) deţinea ponderi cuprinse între 1,3
(comuna Ponor, jud. Alba) şi 13,9% (comuna Augustin, jud. Braș ov). În mai puţin de jumătate
din numărul de LAU2 (330) ponderea acestei grupe de vârstă depăşea media naţională (5,2%).
Numarul persoanelor cu varsta sub 5 ani varia intre valoarea de 5 in comuna Ceru Băcăinț i (jud.
Alba) si 5 572 în municipiul Botoș ani. Populaţia cu vârsta de peste 65 de ani a înregistrat
ponderi cuprinse între 6,3% (comuna Floreș ti, jud. Cluj) şi 55% (comuna Pardosi), numărul
LAU2 în care populaţia vârstnică depăşea media naţională (16,1%) fiind de 607. Numărul
persoanelor cu vârsta peste 65 de ani varia între valoarea de 78 în comuna Ceru Băcăinț i şi 12
893 în municipiul Piatra Neamț , totalul fiind de 516 405 persoane.
Populaţia feminină, cu un total de 1 417 407 persoane, avea ponderi cuprinse între 46,7%
(comuna Rafaila, jud. Vaslui) şi 58,8% (comuna Agapia, jud. Neamț ), fiind, în general,
cuprinsă sub media naţională de 51,2% (în 586 LAU2). Numărul persoanelor de sex femeiesc
variază între 132 în comuna Ceru Băcăinț i şi 54 978 în municipiul Botoș ani.
Populaţia romă era prezentă în numar diferit, de la 3 persoane în cazul a 14 comune la 2
403 în comuna Târlungeni (jud. Braș ov) şi lipsind în 327 LAU2. Unităţile administrative în care
ponderea populaţiei rome depăşea media naţională (3%) erau în număr de 195. În localităţile în
care ponderea populaţiei rome depăşea media naţională grupa de populaţie cu vârsta de sub 5 ani
avea valori ridicate în timp ce populaţia vârstnică era apropiată, în general, de media naţională.
Numărul total al populaţiei de etnie romă din LAU2 încadrate acestei clase de hazard era de 81
432 persoane.
Rata de analfabetism varia pe un ecart cuprins între 0,09% în comuna Secăria (jud.
Prahova) şi 9,93% în comuna Pănticeu (jud. Cluj). De remarcat că în oraș ul Băile Tuș nad ș i
comuna Vetca din județ ul Mureș rata avea valoarea 0.

103
 Totalul populaț iei ș colare înscrisă în creș e ș i în grădiniț e şi a elevilor înscriș i în
învăț ământul primar ș i gimnazial din LAU2 din clasa de hazard foarte ridicat era de 347 742,
cel mai mic numar fiind înregistrat în comuna Cârjiț i, jud. Hunedoara (8) şi cel mai mare în
Botoș ani (12 773).

Clasa de hazard mediu

Densitatea populaț iei şi mărimea demografică
Densitatea populaţiei variază între 2,5 şi 483,7 loc./km2 în rural (Bulzeştii de Sus, jud.
Hunedoara, respectiv Valea Lupului, jud. Iaşi) şi între 22,9 şi 2 624,5 loc./km 2 în urban (oraşele
Tismana, jud. Gorj, respectiv Bălan, jud. Harghita); 18 de comune au densităţi sub 10 loc./km2
(dintre care 3 au sub 5 loc./km2), iar 6 oraşe au peste 1 000 loc./km2.
Populaţia totală este de 4 454 441 locuitori, dintre care 2 425 602 loc. în mediul rural
(54,4%) şi 2 028 839 loc. în cel urban (45,6% din total). Comunele (761 LAU 2) variază ca
mărime demografică între 119 loc. (Brebu Nou, jud. Caraş-Severin) şi 11 958 loc. (Miroslava,
jud. Iaşi), 25 situându-se sub plafonul demografic de 1 000 loc. (dintre care 5 sub 500 loc.), iar 5
având peste 10 000 loc. Oraşele (91 LAU 2) sunt cuprinse între 2 165 loc. (Nucet, jud. Bihor) şi
324 576 loc. (municipiul Cluj-Napoca), 11 situându-se sub plafonul demografic de 5 000 loc., iar
10 peste 50 000 loc. Dintre acestea, 9 sunt reşedinţe de judeţ (Cluj-Napoca, Râmnicu Vâlcea,
Suceava, Bistriţa, Reşiţa, Alba Iulia, Deva, Zalău şi Vaslui). Cele 761 comune se clasifică astfel:
211 intră în categoria comunelor mici; 445 intră în categoria comunelor mijlocii, restul de 105
comune aparţinând categoriei demografice mari şi foarte mari.
Categorii de populaț ie vulnerabilă
Populaţia cu vârsta sub 5 ani este de 238 255 persoane (5,3% din total). Aceasta deţinea
ponderi între 1,8% în Vălişoara (jud. Hunedoara) şi 19,3% în Slobozia Bradului (jud. Vrancea).
Populaţia cu vârsta de peste 65 de ani (726 188 persoane) a înregistrat ponderi cuprinse între
5,8% în Gherţa Mică (jud. Satu Mare) şi 48,7% în Gogoşu (jud. Dolj). Numărul persoanelor cu
vârsta de peste 85 de ani este de 56 953, procentul oscilând între 0,1 şi 7,9%.
Numărul total al populaţiei feminine înregistra de 2 266 314 persoane. Populaţia feminină
avea ponderi cuprinse între 44,1% (Bâra, judeţul Timiş) şi 56,4% (Poinana Sibiului, judeţul
Sibiu), fiind, în general, cuprinsă sub media naţională de 51,2% (în 649 LAU2).
Populaţia romă înregistra un număr de 165 787 persoane (3,7% din total). Ca procent
oscilează între 0,1 şi 70,4%. 296 unităţi administrative nu aveau nicio persoană de etnie romă.
Rata analfabetismului a înregistrat valori între 0,05% (Panaci, jud. Suceava) şi 20,56% în
Slobozia Bradului (jud. Vrancea). Două comune au avut valoarea 0,00% - Boiu Mare şi Arcani.
Numărul copiilor înscrişi în creşe a fost de 3 462, valorile oscilând între 5 şi 1 182. Un
număr de 815 LAU nu au avut niciun copil înscris la creşă. Copii înscrişi la gradiniţă au fost în
număr de 159 397, numai 7 LAU2 neînregistrând niciun copil. Numărul elevilor înscrişi în
învăţămâmtul primar şi gimnazial a fost de peste 389 593. Valoarea maximă a fost în Cluj-
Napoca – 18 823 elevi.

1.3.1.3. Informaț ii privind serviciile de bază

Clasa de hazard ridicat ș i foarte ridicat

Infrastructura tehnică. Ponderea locuinţelor conectate la reţeaua de alimentare cu apă a
variat între 1% (comuna Murgeşti, jud. Buzău) şi 99% (oraș ul Sinaia) din total locuinţe la nivel

104
LAU2. De menţionat că ponderi peste 67% ale locuinţelor conectate la reţeaua de alimentare
(media naţională) s-au înregistrat în numai 80 LAU2. Lungimea totală a reţelei de distributie a
apei potabile era de 9 927 km şi varia pe un ecart cuprins între 1 km în cazul a 13 comune şi ș i
286 km în Botoș ani. De menţionat că un număr de 239 de LAU2 nu deţineau un sistem de
alimentare cu apă din reţeaua publică. Numărul total al locuinţelor conectate la apă era 588 649.
Cel mai mic număr de locuinţe conectate se înregistra în comuna Murgeș ti (3) iar cel mai mare
în municipiul Piatra Neamț (41 088).
Ponderea locuinţelor conectate la reţeaua electrică variază între 69% în comuna George
Enescu (jud. Botoș ani) şi 100% în cazul a 45 LAU2. Ponderi peste 95% se întâlnesc în cazul a
374 de LAU2. Numărul total al locuinţelor conectate era 1 166 022. Cel mai mic număr de
locuinţe conectate se înregistra în comuna Ceru Băcăinț i (166) iar cel mai mare în municipiul
Piatra Neamț (42.492).
Lungimea totală a reţelei de distribuţie a gazelor naturale era de 5 792 km şi varia pe un
ecart cuprins între 1 km în comunele Milcoiu, Frânceș ti (jud. Vâlcea), Curteș ti (jud. Botoș ani)
ș i Vânători-Neamț (jud. Neamţ) ș i 150 km in orasul Piatra Neamț . De menţionat că un
număr de 543 de LAU2 nu deţineau un sistem de alimentare cu gaze naturale din reţeaua publică.
Lungimea totală a drumurilor din LAU2 potenţial afectate este de 45 957 km, dintre care 2
707 km (5,9% din total) sunt drumuri naţionale, drumuri comunale avînd lungimea de 6 062 km
iar cele judeţene – 7 381 km. Lungimea totală a autostrăzilor din LAU2 potenţial afectate este de
35 km. Reţeaua feroviară din LAU2 potenţial afectată însumează 2 169 km, 419 km fiind pe căi
ferate magistrale.
Suprafeț ele artificiale (spaț iile construite rurale ș i urbane, unităț ile industriale,
comerciale ș i de transport, exploatări miniere, ș antiere de construcț ii, halde etc.) încadrate în
clasele de hazard foarte ridicat ș i ridicat acoperă o suprafaț ă totală de 329 477 ha (22% din
totalul suprafeț elor artificiale). Cele mai mari suprafeț e artificiale potenț ial afectate incluse în
aceste clase se găsesc îndeosebi în cadrul LAU2 din județ ele Buzău, Bacău, Neamț , Suceava,
Vrancea, Maramureș , Bistriț a-Năsăud, Cluj, Vaslui ș i Botoș ani, dar ș i în unele localităț i
din județ ele Prahova, Dâmboviț a, Harghita, Argeș , Vâlcea, Covasna, Maramureș , Alba,
Prahova, Braș ov ș i Gorj.
Numărul total al clădirilor rezidenţiale din acest areal este de 1 039 982, cel mai mare
număr fiind inregistrat în municipiul Sighetul Marmaț iei (8 178) iar cel mai mic in comuna
Comandau (165). Structura clădirilor după materialul de construcţie este urmatoarea: beton armat
sau prefabricate din beton – 131 879, cărămidă, piatră sau înlocuitori cu planşee de beton armat –
105 056, cărămidă, piatră sau înlocuitori cu planşee din lemn – 245 468, lemn – 215 680,
paiantă, chirpici – 265 076, materiale mixte – 50 252. Structura clădirilor pe etaje este
următoarea: parter – 970 435, etaj 1 – 54 479, etaj 2 – 2 350, etaj 3 – 1 933, etaj 4 – 3 975, etaj 5
– 100, etaj 6 – 32, etaj 7 – 15, etaj 8 – 33, etaj 9 – 17, etaj 10 – 78.
Numărul total al locuinţelor înregistrate în arealul încadrat clasei de hazard foarte ridicat
este de 1 250 280, cel mai mare număr fiind înregistrat în municipiul Piatra Neamț (44 066) iar
cel mai mic în comuna Ceru-Băcăinț i (184).
Infrastructură socială şi de învăț ământ
Infrastructura de învăţământ vulnerabilă poate fi cuantificată prin unităţile şcolare
antepreşcolar, preşcolar, învăț ământ primar ș i gimnazial în număr de 882, cel mai mare număr
de unităţi fiind prezent în Botoș ani (22, dintre care 13 în învăț ământul primar ș i gimnazial).
Într-un număr de 51 comune nu sunt prezente unităț i de învăț ământ iar în 617 comune este

105
prezentă doar o unitate din învăţământul primar şi gimnazial. Raportul populaț iei ș colare
înscrisă în creș e ș i în grădiniț e şi a elevilor înscriș i în învăț ământul primar ș i gimnazial/
unităţi şcolare antepreşcolar, preşcolar, învăţământ primar şi gimnazial varia între 8,0 în comuna
Cârjiț i, jud. Hunedoara ș i 1 738 în Poienile de sub Munte, jud. Maramureș .
Numărul total de cadre didactice care îș i desfăș oară activitatea din LAU2 din clasa de
hazard foarte ridicat şi ridicat este de 34 551, cel mai mare fiind în municipiul Botoș ani (1 606)
iar cel mai mic în comunele Pardoș i şi Cârjiţi (fiecare cu câte un cadru didactic).
Infrastructură economică
A fost analizată prin numărul de unităţi primire turistică care variază între o unitate în 69
LAU2 ș i 100 în oraș ul Predeal, numărul total fiind de 995. Un număr de peste 50 de unităț i de
primire turistică era înregistrat ș i în Sinaia ș i Buș teni, oraș e cu funcț ie turistică. De
mentionat că 565 LAU2 nu au unităţi de primire turistică.
Numărul de înnoptări în structuri de primire turistică era în anul 2011 de 2 607 358, cel
mai mare număr fiind înregistrat oraș ul Covasna (424 277 locuri), localitate cu funcţie turistică.
Un număr de peste 100 000 de înnoptări s-a înregistrat ș i în oraș ele Sinaia, Predeal ș i
Pucioasa.
Raportul între numărul de înnoptări/ unitate primire turistică varia între 1 în comuna Livezile
(jud. Alba) ș i 32 190 în oraș ul Târgu Ocna, jud. Bacău.
Infrastructura medicală şi sanitară poate fi evaluată având în vedere următorii indicatori:
Spitalele (36), sunt prezente în 31 LAU2 (24 de oraș e ș i 7 comune). Din datele statistice
reiese faptul că oraşe precum, Săcele, Buș teni, Comarnic, Dărăbani, Pătârlagele, Zlatna,
Predeal, Fieni, Întorsura Buzăului, Sărmaș u, Berbeș ti, Ocnele Mari, Solca, Băile Tuș nad,
Slanic Moldova, Dărmăneşti, Bicaz, Frasin şi Băile Govora nu au spitale. Un număr de 711
LAU2 nu au unitate spitalicească, aici fiind prezente alte tipuri de unităţi medicale.
Numărul total de ambulatorii de specialitate, spitale de urgenț ă, policlinici, dispensare
medicale, farmacii, puncte farmaceutice este de 876, acesta variază intre unul în cazul a 252 de
comune şi 66 în Piatra Neamț (urmat de Botoș ani cu 65 de unităț i medicale). De menţionat că
360 LAU2 nu au nicio unitate medicală din cadrul celor luate în analiză.
Raportul unităţilor sanitare/1 000 locuitori variază între 0,1 în cazul a 11 LAU2 si 2,2‰ în
comuna Pardoşi (datorită numărului scăzut de locuitori).
Numărul de medici la 1 000 locuitori variază pe un ecart cuprins între 0,1 în cazul comunei
Poduri (jud. Bacău) şi 5,6 în cazul comunei Borşa, jud. Cluj. În cazul a 49 comune nu este
prezent niciun medic care sa îș i desfăsoare activitatea.
Numărul de paturi de spital/1 000 locuitori variază între 1 în comuna Poienile de sub
Munte (jud. Maramureș ) şi 149,1 în comuna Unguriu (jud. Buzău).
Numarul total de unităţi ISU care funcţionează în LAU 2 din clasa de hazard foarte ridicat
şi ridicat este de 45 – Piatra Neamț (3 unităţi), Sinaia (2 unităţi), Baile Govora (2 unităţi) ș i
câte o unitate în 38 de oraș e ș i comune. Un număr de 701 LAU2 nu au unităţi ISU. Raportul
unităţi ISU/1 000 locuitori înregistrează valoarea de 0,015, cea mai mare valoare fiind de 0,82 în
orasul Băile Govora iar cea mai mică de 0,01 în municipiul Botoşani.

106
 Clasa de hazard mediu
Infrastructura tehnică
Lungimea totală a reţelei simple de distribuţie a apei potabile a fost de peste 15 950 km.
Un număr de 234 LAU2 (27,4% din total) nu beneficiază de sistem de alimentare cu apă
potabilă. Trei localităţi au o reţea de peste 300 km: Râmnicu Vâlcea, Bistriţa şi Cluj-Napoca.
Numărul locuinţelor alimentate cu apă totalizează 1 167 216. Ponderea oscilează între 1 şi
maxima de 99,0%. În majoritatea unităţilor administrative (532), ponderea locuinţelor cu apă
potabilă este sub procentul de 50%.
Lungimea totală a conductelor de distribuţie a gazelor a fost de 9 150 km. 606 LAU2 nu
deţineau niciun kilometru, valoarea maximă de 504 de km fiind în Cluj-Napoca.
În ceea ce priveşte locuinţele cu instalaţie electrică procentul înregistrat este între 60 şi
100%. 41 de LAU2 înregistrează un procent de 100%. Numărul locuinţelor conectate la reţeaua
electrică este de 1 816 563.
Lungimea totală a drumurilor potenţial afectate este de 58 653,48 km, dintre care 101,06
km de autostrăzi (0,17% din total) şi 4 383,24 km drumuri naţionale (7,47% din total), restul
fiind drumuri comunale (6 836,68 km) şi judeţene (9 114,36 km). Reţeaua feroviară potenţial
afectată însumează 5 327,54 km, dintre care 1 833,64 km (34,41% din total) sunt pe căi ferate
magistrale.
Suprafeț ele artificiale (spaț iile construite rurale ș i urbane, unităț ile industriale,
comerciale ș i de transport, exploatări miniere, ș antiere de construcț ii, halde etc.) încadrate în
clasa de hazard mediu acoperă 399 288 ha (26,6% din totalul suprafeț elor artificiale), incluse
îndeosebi în LAU2 din județ ele situate în centrul ș i nord-vestul ț ării (Braș ov, Harghita,
Mureș , Bihor, Sălaj), în Moldova (Iaș i, Vaslui) ș i în cele din sud-vestul ț ării (Caraș -Severin,
Gorj, Mehedinț i).
Numărul total al clădirilor rezidenţiale din acest areal este de 1 345 048, cel mai mare
număr fiind înregistrat în municipiul Cluj-Napoca (26 196), iar cel mai mic în comuna Secaş
(160). Structura clădirilor după materialul de construcţie este următoarea: beton armat sau
prefabricate din beton – 216 542, cărămidă, piatră sau înlocuitori cu planşee de beton armat –
162 913, cărămidă, piatră sau înlocuitori cu planşee din lemn – 315 675, lemn – 178 175,
paiantă, chirpici – 354 180, materiale mixte – 74 501. Structura clădirilor pe etaje este
următoarea: parter – 1 235 569, etaj 1 – 75 989, etaj 2 – 7 774, etaj 3 – 2 504, etaj 4 – 11 406,
etaj 5 – 443, etaj 6 – 101.
Infrastructură socială si de învăț ământ
Numărul unităţilor de învăţământ a fost de 1 296, cel mai mare număr de unităţi fiind
prezent în Cluj-Napoca (75). Numărul total al creşelor a fost de 72, fiind prezente în 41 de
LAU2. Numărul unităţilor preşcolare a fost de 253. Numărul unităţilor din învăţământul primar
şi gimnazial a fost de 971. Populaţia şcolară a înregistrat un număr de 552 452 persoane.
Aceasta oscilează între 4 în Bulzeştii de Sus (jud. Hunedoara) şi 30 746 în Cluj-Napoca.
Numărul total al cadrelor didactice care funcţionează în cadrul unităţilor de învăţământ
este de 54 001. Valorile maxime aparţin municipiilor Suceava şi Cluj-Napoca, la polul opus
regăsindu-se Bulzeştii de Sus, Godeanu, Secaş, Balşa şi Bogda (2 cadre didactice).

Infrastructura economică
Infrastructura economică a fost analizată prin prisma infrastructurii turistice. Capacitatea
de cazare turistică era de 1 420 unităţi de cazare. Cele mai multe unităţi de cazare se regăsesc în

107
Moieciu (87) şi Cluj-Napoca (79). Un număr de 596 LAU2 nu oferă nicio unitate de primire
turistică. Cele mai multe localităţi au între 1 şi 2 unităţi de cazare.
Numărul total al înnoptărilor în structuri de primire turistică a fost de 3 830 037, cele mai
multe înregistrându-se în Călimăneşti şi Băile Herculane, peste 400 000. Numărul înnoptărilor în
unităţi de primire turistică a fost de 423 789, valorile maxime fiind în Bala şi Ileanda.
Infrastructura medicală şi sanitară este reprezentată printr-un număr de 97 de spitale
prezente în oraşe, cu excepţia a cinci comune: Mihăeşti, Grajduri, Podu Turcului, Crasna şi
Runcu. 789 LAU2 nu dispun de niciun spital.
Numărul total de medici, atât în spitale cât şi la cabinetele medicale se ridică la 9 612, ceea
ce înseamnă o medie de 2,1 medici la 1 000 locuitori. În 57 de LAU2 nu există niciun medic.
Valorile maxime ale numărului de medici la 1 000 de locuitori revin localităţilor: Târgu
Cărbuneşti, Cluj-Napoca şi Nucet.
Numărul total de paturi în spitale a fost de 25 893. Numărul de paturi de spital/1 000
locuitori variază între 1,4 şi 104,4. În această clasă de hazard există: 12 ambulatorii de
specialitate.; 32 policlinici, 50 de dispensare, 1 346 farmacii şi 253 puncte farmaceutice.
Unităţile sanitare vulnerabile/1 000 loc. sunt cuprinse între 0,1 şi 1,5.
Numărul total al unităţilor ISU este de 66. Numărul unităţilor ISU ce revin la 1 000
locuitori oscilează între 0,01 în Reşiţa (jud. Caraş-Severin) şi 0,44 în Ileanda (jud. Sălaj).

1.3.1.4. Caracteristici ale mediului

Parcuri naturale, naţionale şi rezervaţii ale biosferei. Din totalul de 1 655 361 ha
reprezentând această categorie de arii naturale protejate, 200 114 ha (12,1%) intră în clasa de
hazard foarte mare, 111 019 ha (6,7%) sunt în clasa de hazard mare şi 400 777 ha (24,2%) sunt
încadrate în clasa de hazard mediu.
Cele mai extinse suprafeţe potenţial expuse la alunecări de teren suprapuse claselor de
hazard foarte mare, mare şi mediu se găsesc în: Parcul Natural Munţii Maramureşului (96 689
ha), Geoparcul Platoul Mehedinţi (86 227 ha), Parcul Natural Porţile de Fier (82 937 ha), Parcul
Natural Apuseni (59 710 ha), Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului (56 179 ha) şi Parcul
Natural Putna-Vrancea (38 180 ha). Raportat la suprafaţă, cele mai expuse parcuri la cele trei
clasele de hazard sunt: Parcul Natural Putna-Vrancea şi Parcul Naţional Ceahlău cu aproximativ
100%, Parcul Natural Vânători-Neamţ cu circa 98% şi Parcul Natural Defileul Mureşului
Superior şi Parcul Naţional Munţii Măcinului cu aproximativ 90%.
Cele mai extinse suprafeţe care se încadrează în clasa de hazard foarte mare şi mare (Fig.
10) se găsesc în special în parcurile din Munţii Maramureşului, Podişul Mehedinţi, Munţii
Vrancei, Subcarpaţii Moldovei, Podişul Mehedinţi: Parcul Natural Munţii Maramureşului
(66 977 ha), Geoparcul Platoul Mehedinţi (47 567 ha), Parcul Natural Putna-Vrancea (37 336
ha), Parcul Natural Vânători-Neamţ (28 101 ha), Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului (24 890
ha), Parcul Natural Porţile de Fier (21 988 ha) şi Parcul Natural Apuseni (15 289 ha). Raportat la
suprafaţa totală cele mai expuse arii protejate sunt: Parcul Natural Putna-Vrancea (97,8%),
Parcul Natural Vânători-Neamţ (91,1%), Parcul Naţional Ceahlău (74,9%), Parcul Natural
Munţii Maramureşului (50,2%) Parcul Natural Bucegi (45,7%), Geoparcul Platoul Mehedinţi
(44,7%), Parcul Natural Defileu Mureşului Superior (34,3%).
Clasa de hazard mediu (Fig. 1.10) ocupă cele mai extinse suprafeţe în Parcul Natural
Porţile de Fier (60 949 ha), Parcul Natural Apuseni (44 421 ha), Geoparcul Platoul Mehedinţi

108
(38 660 ha) şi Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului (31 289 ha). Raportat la suprafaţa totală a
acestora, cele mai expuse parcuri sunt: Parcul Naţional Munţii Măcinului (77,6%), acoperind cea
mai mare parte a Munţilor Măcin, Parcul Naţional Semenic-Cheile Caraşului (59,0%), în special
în partea centrală şi estică (Munţilor Semenic şi Culmea Certej-Puşcaşu Mare), Parcul Natural
Apuseni (58,4%) cu areale disperaste pe întreaga suprafaţă şi Parcul Naţional Cheile Nerei-
Beuşniţa (58,0%) în partea centrală a Munţilor Aninei.

Fig. 1.10. Suprafeț e potenț ial expuse la clasele de hazard foarte mare, mare ș i mediu în
parcuri naturale, naţionale şi rezervaţii ale biosferei pentru scenariul cu perioada de revenire de 1
000 ani.

Siturile Natura 2000. Din suprafaţa totală de 5 738 983 ha ocupată de siturile Natura 2000
(SCI-uri şi SPA-uri), 971 954 ha (10,9%) sunt în clasa de hazard foarte mare, 349 552 ha (6,1%)
intră în clasa de hazard mare şi 1 552 263 ha (27,0%) sunt încadrate în clasa de hazard mediu.
Cele mai extinse suprafeţe potenţial afectate de alunecări de teren se găsesc încadrul
siturilor Natura 2000 localizate în principal în Carpaţii Orientali (Munţii Maramureşului,
Obcinele Bucovinei, Munţii Bistriţei, Munţii Trotuşului, Munţii Vrancei), Carpaţii Meridionali
(Munţii Făgăraş, Munţii Retezat-Godeanu), sudul Munţilor Banatului, estul Munţilor Apuseni
Subcarpaţii de Curbură, Subcarpaţii Getici, Podişul Târnavelor, Podişul Hârtibaciului, etc.
Siturile Natura 2000 cu cele mai extinse suprafeţe suprapuse clasei de hazard mare şi
foarte mare sunt: Podişul Hârtibaciului (65 813 ha), Munţii Ciucului (50 225 ha), Munţii
Maramureşului (45 400 ha), Sighişoara-Târnava Mare (42 417 ha), Valea Izei şi Dealul Solovan
(38 503 ha), Obcina Feredeului (38,097 ha), Putna-Vrancea (37 204 ha), Munţii Bodoc-Baraolt
(35 148 ha). Raportat la suprafaţa totală, un numar mare de situri Natura 2000 au expunere de
aproape 100% la această clasă de hazard: Poiana Muntioru, Movila lui Burcel, Fâneţele seculare
Frumoasa, Lacul Bâlbâitoarea, Cenaru, Dealul Istriţa, Padurea Verdele, Muntioru Ursoaia,
Cheile Şugaului – Munticelu, Şindriliţa etc.
109
 Siturile Natura 2000 care deţin cele mai extinse suprafeţe ce se încadrează în clasa de
hazard mediu sunt: Călimani – Gurghiu (77 938 ha), Frumoasa (68 845 ha), Munţii Făgăraş (65
591 ha), Porţile de Fier (61 423 ha), Podişul Nord Dobrogean (57 712 ha), Apuseni (41 378 ha),
Depresiunea şi Munţii Giurgeului (38 800 ha). Raportat la suprafaţa totală, cele mai expuse situri
Natura 2000 sunt: Borzonţ (86,4%); Pădurea Bădeana (83,3%); Agârbiciu (78,6%); Muntele
Vulcan (77,0%); Postăvarul (74,7%), Munţii Semenic-Cheile Caraşului (73,0%).
Rezervaţii naturale. Din suprafaţa totală de 250 986 ha ocupată de rezervaţiile naturale 38
327 ha (15,3%) intră în clasa de hazard foarte mare, 15 390 ha (6,1%) în clasa de hazard mare şi
80 893 ha (32,2%) sunt încadrate în clasa de hazard mediu.
Rezervaţiile naturale ce deţin suprafeţe extinse ce se încadrează clasei de hazard mare şi
foarte mare sunt localizate în principal în Carpaţii Orientali (Munţii Maramureşului, Defileul
Topliţa-Deda, Munţii Călimani, Munţii Neamţului, Munţii Hăşmaş, Munţii Perşani, Munţii
Vrancei), Carpaţii Meridionali (Munţii Făgăraş, Munţii Bucegi, Munţii Cindrel, Munţii Şureanu,
Munţii Retezat, Munţii Mehedinţi), areale insulare din Munţii Banatului, Subcarpaţii Vrancei,
Subcarpaţii Neamţului, Podişul Mehedinţi, Podişul Dobrogei de Sud, Podişul Covurluiului,
Câmpia Timişului, Câmpia Someşului, Câmpia Buzăului. Dintre acestea, mai reprezentative
sunt: Rezervaţia de Zimbri Neamţ (10 904 ha), Abruptul Prahovean Bucegi (3 979 ha), Defileul
Deda-Topliţa (3 090 ha), Rezervaţia Naturală Valea Tişiţei (2 694 ha), Rezervaţia Naturală
Pădurea Bogăţii (1 921 ha), Cheile şi Peştera Şura Mare (1 617 ha), Valea Vâlsanului (1 359 ha)
Rezervaţia naturală Cheile Dopca (1 041 ha). Raportat la suprafaţa totală, un număr extins de
rezervaţii au expunere de aproape 100% la această clasă de hazard: Cheile Caprei, Vulcanii
Noroioşi Pâclele Mari, Dealul cu Lilieci, Piramidele din Valea Stâncioiului, Peştera Gura
Plaiului, Avenul Borţigului, Locul fosilifer Zăbala, Piatra Fântânele, Mlaştina Valea de Mijloc,
Pârâul Bobii Pietrele Moşul şi Baba, Rupea, Locul fosilifer de la Delineşti, Calcarul numulitic de
la Albeşti, Piatra Despicata etc.
Rezervaţiile naturale cu cele mai extinse suprafaţe potenţial afectate de alunecări de teren
ce se suprapun clasei de hazard mediu sunt localizate în principal în Carpaţii Orientali (Munţii
Maramureşului, Defileul Topliţa-Deda, Munţii Bistriţei, Munţii Hăşmaş, Munţii Perşani, Munţii
Vrancei), Carpaţii Meridionali (Munţii Făgăraş, Munţii Bucegi, Munţii Cindrel, Munţii Şureanu,
areale insulare din Munţii Retezat-Godeanu), areale insulare din Munţii Banatului, Câmpia
Transilvaniei, Podişul Dobrogei, Câmpia Timişului, Câmpia Someşului, Câmpia Buzăului. Cele
mai reprezentative sunt: Valea Vâlsanului (5 886 ha), Defileul Deda-Topliţa (5 191 ha), Parcul
Natural Cindrel (5 124 ha), Rezervaţia Naturală Pădurea Bogăţii (3 664 ha), Rezervaţia Cheile
Nerei-Beuşniţa (2 774 ha). Raportat la suprafaţa totală, un număr extins de rezervaţii au expunere
de aproape 100% la această clasă de hazard: Locul fosilifer Bahna, Pestera Toplita, Piemontul
Nyeres, Varful Biserica Motului, Hoanca Apei, Suatu II, Suatu I, Piatra Cuşmei, Detunata
Flocoasă, Locul Fosilifer Aliman, Izbucul Politei, Locul fosilifer Malusteni, Piatra Poienii, La
Grumaji, Sfinxul Lainicilor etc.

110
Fig. 1.11. Suprafeț e potenț ial expuse la clasele de hazard foarte mare, mare ș i mediu în ariile
naturale protejate pentru scenariul cu perioada de revenire de 1000 ani. (Sursa datelor: Ministerul
Mediului, Apelor şi Pădurilor)

Unităţile administrativ-teritoariale care deţin cea mai mare suprafaţă acoperită cu arii
naturale protejate (Fig. 1.11) (parcuri naturale, parcuri naţionale, rezervaţii ale biosferei, situri
Natura 2000 şi rezervaţii naturale) potenţial afectate de alunecări de teren (hazard foarte mare,
mare şi mediu) sunt: Poienile de sub Munte, jud. Maramureş (24 547 ha reprezentând 84,7% din
suprafaţa LAU2 şi 84,8% din suprafaţă protejată), Vişeu de Sus, jud. Maramureş (22 959 ha,
52,1% din suprafaţa LAU2 şi 54,8% din suprafaţă protejată) din Parcul Natural Maramureş;
Lunca Bradului, jud. Mureş (21 652 ha, reprezentând 69,8% din suprafaţa LAU2 şi suprafaţa
protejată) din Parcul Natural Defileul Mureşului Superior; Moldoviţa, jud. Suceava (21 083 ha,
71,7% din suprafaţa LAU2 şi 99,9% din suprafaţa protejată) din situl Natura 2000 ROSPA 0089
Obcina Feredeului; Borşa, jud. Maramureş (21 068 ha, 50,3% din suprafaţa LAU2 şi 66,9% din
suprafaţa protejată) din Parcul Natural Maramureş; Tulnici, jud. Vrancea (20 987 ha, 92,6% din
suprafaţa LAU2 şi 99,8% din suprafaţa protejată) din Parcul Natural Putna-Vrancea; Padeş, jud
Gorj (19 639 ha, 50,4% din suprafaţa LAU2 şi 50, 6% din suprafaţa protejată) din Geoparcul
Platoul Mehedinţi; Tismana, jud. Gorj (18 523 ha, 62,2% din suprafaţa LAU2 şi 66,6% din
suprafaţa protejată) din situl Natura 2000 ROSCI0129 Nordul Gorjului de Vest; Râu de Mori,
jud. Hunedoara (17 618 ha, 45,6% din suprafaţa LAU2 şi din suprafaţa protejată) din Geoparcul
Dinozaurilor Ţara Haţegului etc.

Biodiversitatea
Flora. Pe teritoriul României, flora plantelor superioare numără circa 3 500 de specii.
Fondul floristic de bază este alcătuit din elemente eurasiatice, europene şi central-europene, la
care se adaugă unele specii continentale, pontice. Foarte puţine sunt panonice şi ponto-panonice.
Este semnificativă şi proporţia speciilor sud-europene şi submediteraneene (inclusiv balcanice,
moesice, ilirice), atlantico-mediteraneene şi ponto-mediteraneene. Ponderea ridicată a
elementelor circumpolare, arcto-alpine, alpine şi carpatice este determinată de ponderea ridicată
a Munţilor Carpaţi, din suprafaţa ţării.
În România s-au identificat 127 specii şi subspecii endemice şi subendemice de plante.
Printre cele mai răspândite endemite se numără Hepatica transsilvanica, Dianthus tenuifolius,
Cerastium transsilvanicum. Alte endemite au areal mai restrâns – de exemplu numai în Carpaţii
Orientali se întâlnesc Primula leucophylla, Centaurea carpatica, Aconitum firmum ssp.
romanicum. Printre endemitele caracteristice pentru Carpaţii Meridionali se numără Aquilegia
transsilvanica,, Festuca bucegiensis, Poa tremula, Dianthus callizonus. Munţii Retezat sunt
cunoscuţi prin marea diversitate de specii, subspecii şi varietăţi de Hieracium. Liliacul transilvan
(Syringa josikaea) este întâlnit doar în Munţii Apuseni.
111
 Importanţă fitogeografică au speciile care constituie mărturii ale unor vechi legături cu
peninsula Crimeea, Munţii Caucaz şi regiunea Anatolia. Dintre acestea notăm Syringa vulgaris,
Viola dacica, Telekia speciosa.
Dintre fitolementele cu caracter sudic - balcanice, ilirice, balcano-anatolice, ponto-
balcanice, ponto-mediteraneene şi submediteraneene, caucaziene, notăm: Fraxinus ornus,
Carpinus orientalis, Cotinus coggygria, Ruscus aculeatus, Chrysopogon gryllus, Corylus
colurna, Paliurus spina-christi, Pyrus eleagrifolia, Jasminum fruticans, Fraxinus coriariaefolia,
Artemisia caucasica, Galanthus graecus.
Teritoriul României este străbătut de o limită biogeografică importantă, care desparte
pădurile de foioase nemorale, caracteristice Europei Centrală, de stepele Europei de Est. Între
acestea tranziţia graduală, este marcată de numeroase întrepătrunderi.
Datorită activităţilor antropice, vegetaţia naturală a suferit numeroase transformări.
Coroborat cu modificările climatice, s-a amplificat în ultimele decenii fenomenul de xerofitizare
a vegetaţiei (Muică, Popova, 1996).
S-a produs şi o artificializare a covorului vegetal, prin înlocuirea esenţelor lemnoase
specifice condiţiilor zonale cu specii de arbori provenite din alte etaje de vegetaţie (de exemplu
molid, pin). Au fost introduse intens şi specii din alte zone geografice, cum este salcâmul, dar şi
plante obţinute artificial ca de exemplu plopul negru hibrid, dar şi clone selecţionate de salcie.
Totuşi, în România, acest fenomen a avut o amploare mai mică decât în alte ţări europene.
Fauna. Teritoriul României este populat de o faună foarte bogată şi variată, numai
vertebratele numărând 645 specii din care 100 de mamifere, 400 de păsări, 23 de reptile, 19 de
amfibieni şi 103 de peşti (Botnariuc, Tatole, 2005).
Arealele speciilor animale sunt diferite, cele mai multe fiind central-europene, europene,
euro-siberiene, ponto-mediteraneene, dar sunt şi altele de tip: mediteranean, pontic, ponto-
central-asiatic (Drugescu, 1994).
Circa 6,8% din speciile animale sunt endemisme, ca de exemplu: Trioza bucegica
(Homoptera), Carabus raraurense (Coleoptera), Alopia vranceana (Gasteropoda), Podismopsis
transsylvanica (Ortoptera), Limax dobrogicus (Gasteropoda), Romanichthys valsanicola (Pisces).
Un alt grup valoros îl reprezintă speciile relicte, care sunt de două tipuri: terţiare şi
glaciare. Dintre relictele terţiare notăm: Zubovskia banatica (Ortoptera), Chilostoma (Drobaecia)
maeotica, Deroceras ananowi (Gasteropoda).
Majoritatea relictelor glaciare sunt cantonate în Munţii Carpaţi. Dintre acestea amintim:
Vipera berus, Lacerta vivipara, Lyrurus tetrix, Rupicapra rupicapra.
Fauna României păstrează şi câteva relicte postglaciare, ca de exemplu: Vipera ursinii
renardi, Eremias arguta, Plagionotus speciosus.
În mod natural, au pătruns în fauna României specii noi: Hippolais pallida (1958),
Emberiza melanocephala, Acrocephalus agricola (1967), Dendrocopos syriacus (1968), Serinus
serinus (1971), Passer hispaniolensis (1973) dintre păsări, şi Nyctereutes procyonoides (1951),
Ondatra zibethicus (1954) dintre mamifere.
Spaţiul ţării noastre este traversat de 8 trasee de migraţie a păsărilor: I. panono-adriatic; II.
panono-bulgar; III. centro-european-bulgar (traseele Jiului-Streiului, Oltului, Prahovei); IV.
carpatic; V. est-elbic; VI. pontic; VII. sarmatic şi VIII. ruso-adriatic. Ele au semnificaţie cenotică
pentru că îmbogăţesc spectrul faunistic al unui areal într-o anumită perioadă din an.

112
 Pe teritoriul României se află cele mai mari şi valoroase populaţii de carnivore mari de pe
continentul European şi anume: circa 3 000 exemplare de lup (Canis lupus), circa 5 600 urşi
(Ursus arctos) şi aproximativ 1 500 de râşi (Lynx lynx).
În ultima jumătate de secol, s-au realizat populări antropice cu unele mamifere (Geacu,
2011). Astfel, marmota (Marmota marmota) s-a introdus în Munţii Rodnei, Retezat şi Făgăraş,
muflonul (Ovis musimon) în judeţele Constanţa, Ilfov, Timiş, iar castorul (Castor fiber) în
bazinele râurilor Olt, Mureş, Ialomiţa. Pentru zimbri (Bison bonasus), la Bucşani (judeţul
Dâmboviţa) s-a creat cea mai mare rezervaţie din ţară, altele existând în judeţele Neamţ, Braşov
(la Vama Buzăului), Hunedoara.
Populări importante s-au realizat cu cerb lopătar (Dama dama). Astfel, dacă în 1918 specia
se întâlnea pe teritoriile a 4 judeţe, în 1960 era în 16 judeţe, în 1987 în 28 de judeţe, iar în 2010
exista în 24 de judeţe (Geacu, 2012).
În apele României trăiesc 63% din numărul speciilor de peşti din Europa.
În apele Dunării s-au identificat 83 specii de peşti, din care numai o mică parte se menţine
exclusiv în fluviu, restul migrând în bălţile şi lacurile interioare, în râuri şi în Marea Neagră.
Conform regionării biogeografice europene, teritoriul României se încadrează la 5 din cele
11 regiuni biogeografice ale acesteia şi anume regiunile: continentală (53% din suprafaţa ţării),
alpină (23%), stepică (17%), panonică (6%) şi a Mării Negre (pontică) (1%) (Doniţă şi colab.,
2005), România fiind ţara din Uniunea Europeană care are cele mai multe regiuni biogeografice.

1.3.1.5. Informaț ii privind sistemul economic

Clasa de hazard ridicat ș i foarte ridicat

La nivelul acestei clase de hazard ponderea populaţiei active din total populaţie este de
45,7% iar a celei inactive de 54,3%, ceea ce scoate în evidenţă dependenţa mai ridicată a
persoanelor inactive de cele active. Populaţia activă variază pe un ecart cuprins între 170
persoane în comuna Ceru-Băcăinț i (jud. Alba) şi 50 675 în municipiul Botoș ani. Populaţia
ocupată variază între 132 persoane în comuna Jugureni (jud. Prahova) şi 45 463 în municipiul
Botoș ani. Valoarea medie a ratei de ocupare a populaţiei este de 93,2%, valoarea minimă fiind
de 70,0% în comuna Augustin (jud. Braşov) iar cea maximă de 99,5% în comuna Voineşti (jud.
Vaslui). Valoarea medie a ratei ș omajului înregistra valoarea de 6,8%, valorile maxime ș i
minime fiind invers decât în cazul ratei de ocupare.
Structura populaţiei pe sectoare de activitate scoate în evidenţă următoarea situaţie:
- ponderea populaţiei ocupată în sectorul primar este de 48,6%, cea mai mică pondere fiind
de 1,2% în oraș ul Sinaia şi cea mai mare de 92,9% în comuna Voineș ti din judeţul Vaslui.
Ponderi peste medie se întâlnesc în cazul a 531 de LAU2 (71,6% din total LAU2). Comunele în
care populaţia ocupată în agricultură era predominantă depăș ea valoarea de 50% erau în număr
de 519, în numai 65 LAU2 ponderea populaţiei din agricultură era sub media naţională (28,4%).
- Ponderea populaţiei ocupate în sectorul secundar este de 21,7%, cea mai mică fiind de
1,2% în comuna Vultureni iar cea mai mare în oraș ul Ț icleni (60,6%), specializat în industria
extractivă. Ponderi peste media clasei se înregistrează în 251 LAU2, în special în Berbeș ti,
Cornu, Săcele, Moreni, Motru, Câmpulung la Tisa, Breaza, Budila, Nehoiu, Blaj, Curtea de
Argeş etc.
- Ponderea populaţiei ocupate în sectorul terţiar este de 29,7%, valorile variind între 5,3%
în comuna Voineș ti (jud. Vaslui) şi 74,4% în oraș ul Sinaia, cu funcț ie turistică. Valori ridicate

113
ale ponderii populaț iei ocupate în sectorul terț iar deț in ș i localităț ile Predeal, Floreș ti,
Gorbăneș ti, Băile Tuș nad, Piatra Neamț , Buș teni, Baciu, Feleacu, Băile Govora, Câmpulung
Moldovenesc, Gura Humorului, Durneşti şi Botoşani (peste 60% din totalul populaț iei ocupate).
În ansamblu, profilul economic al acestei clase de hazard este dat de agricultură (activitate
prezentă în majoritatea comunelor), urmată de activităț ile terț iare (în special cele comerciale)
ș i de activităț ile industriale ș i de construcț ii. Principalele activităț i industrial se
concentrează în oraș ele Moineș ti, Ţicleni, Berbeşti, Motru (industria extractivă), Săcele,
Moreni (industria construcţiilor de maşini), Bicaz (industria materialelor de construcț ii), Slănic
(industria sării), Nehoiu (industria lemnului), Dărmăneș ti (industria chimică).
În cadrul acestei clase de hazard sunt prezente două municipii reşedinţă de judeţ, cu un
profil funcţional mixt, principalele activităţi economice fiind:
În municipiul Botoşani, cele mai dezvoltate sub-sectoare industriale sunt industria
alimentară, industria textilă şi a confecţiilor, industria alimentară şi a băuturilor, industria
cauciucului şi maselor plastice, ectronice, industria prelucrării lemnului şi mobilei, industria
energetică, industria materialelor de construcţii, industria echipamentelor electrice şi electronice.
În municipiul Piatra Neamț principalele ramuri economice sunt reprezentate de industria
chimică, industria metalurgică, industria prelucrării lemnului, industria uș oară, industria
materialelor de construcț ii ș i cea alimentară.
Suprafeț ele arabile potenț ial afectate incluse în clasele de hazard foarte ridicat ș i ridicat
însumează peste 720 145 hectare, răspândite în 742 de comune din Carpaț ii Orientali ș i de
Curbură, Subcarpaț i, Piemontul Getic, Podiș ul Mehedinț i, Podiș ul Moldovei ș i Podiș ul
Transilvaniei. Suprafaț a arabilă potenț ial afectată variază între 1 haîn comuna Putna, județ ul
Suceava ș i în oraș ul Săliș tea de Sus, județ ul Maramureș ș i 7 530 ha în comuna Cotuș ca,
județ ul Botoș ani.
Suprafeț ele agricole eterogene (cuprind, în proporț ii variabile, terenuri agricole cu
diferite folosinț e: arabil, păș uni ș i fâneț e, vii ș i livezi, fiind caracteristice, în special,
regiunilor de deal ș i munte) încadrate în clasa de risc foarte ridicat ș i ridicat acoperă
658 281 hectare. Suprafeț ele potenț ial afectate variază între 1 ha în comuna Sâncel, județ ul
Alba ș i 3 777 ha în comuna Birghiș , județ ul Sibiu.
Suprafaț a acoperită cu vii ș i livezi, potenț ial afectată, încadrată în calsele de hazard
foarte ridicat ș i ridicat este de 211 573 hectare. Cele mai extinse suprafeț e cu vii ș i livezi
potenț ial afectate se întâlnesc în comuna Brăduleț , județ ul Argeș (2 088 ha), iar cele mai
mici suprafeț e, de 1 hectar, în comunele Câmpuri (județ ul Vrancea), Bisoca (județ ul Buzău),
Durneș ti (județ ul Botoș ani), Pârteș tii de Jos (județ ul Suceava), Floreș ti (județ ul Cluj) ș i
Malnaș (județ ul Covasna).
Păș uni ș i fâneț ele naturale, potenț ial afectate, incluse în clasele de hazard foarte ridicat
ș i ridicat, se întind pe o suprafaț ă de 806 667 hectare, având cea mai mare extindere în comuna
Jibert, județ ul Braș ov (7 022 ha) ș i cea mai mică în comuna Jupâneș ti, județ ul Gorj, unde
acoperă doar 1 ha.

Clasa de hazard mediu

Numărul persoanelor active înregistrează 1 722 361 persoane (44,6%), în timp ce inactivii
au un număr de 2 090 243 (57,6%). Valoarea ratei de activitate oscilează între 16,6% în Petreştii
de Jos (jud. Cluj) şi 76,4% în Lunca Cernii de Jos (jud. Hunedoara).

114
 Cele mai mici rate ale şomajului au fost de 0,2% în Călăraşi (jud. Botoşani) şi 0,3% în
Găgeşti (jud. Vaslui), valorile maxime de peste 20% fiind înregistrate în Soarş, Slobozia
Bradului, Socond şi Şotânga.
Structura populaţiei pe sectoare de activitate
În ceea ce priveşte structura populaţiei pe sectoare de activitate, situaţie este următoarea:
sectorului primar îi revine un număr de 641 912 persoane (34,9%), sectorul secundar
concentrează un număr de 489 487 persoane (26,6%), iar în sectorul terţiar sunt angajate 706 237
persoane (38,4%).
Valorile maxime populaţiei ocupate în agricultură de peste 90% au fost în Coroieşti,
Poieni-Solca, Iana, Poroina Mare şi Secu. Cea mai mică pondere a populaţiei ocupate în sectorul
secundar a fost de 1,5% în comuna Poieni-Solca, iar cea mai mare în Borsec - 67,6%. Ponderea
populaţiei ocupate în sectorul terţiar variează între 4,3% în comuna Secu (jud. Dolj) şi 72,7% în
Cluj-Napoca.
Principalele activităţi economice sunt concentrate în cadrul marilor oraşe: Suceava,
Râmnicu Vâlcea şi Cluj-Napoca.
Principalele activităţi economice din municipiul Suceava sunt fabricarea hârtiei şi
cartonului, producţia de energie electrică, industria alimentară, construcţii, comerţ.
Reşedinţa judeţului Vâlcea, municipiul Râmnicu Vâlcea se caracterizează prin următoarele
activităţi economice: industria chimică, turismul, industria textilă, construcţii de maşini,
construcţii civile şi industriale, comerţ.
Activitatea dominantă în economia muncipiului Cluj-Napoca este dată de industria
prelucrătoare. Astfel, remarcăm sectorul industrie IT care s-a dezvoltat cu precădere după anul
2005, la care se adaugă industria cosmeticelor, confecţiilor, precum şi cea alimentară.
Principalele ramuri industriale sunt cele din industria chimică, cea producătoare de ciment,
construcţiile de maşini, industria alimentară, încălţăminte, sticlă, porţelan, prelucrarea lemnului,
extracţia minereurilor, celuloză şi hârtie etc. Toată această multitudine de ramuri economice a
facut ca oraşul să aibă una dintre cele mai dinamici economii la nivelul ţării.
În ansamblu, clasele de hazard foarte ridicat, ridicat şi mediu pot afecta 1 595 LAU2, care
însumează peste 7,2 milioane locuitori şi peste 720 mii hectare de terenuri acoperite cu
construcţii (Tabelul 1.7).

Tabelul 1.7. Centralizare date pe cele trei clase de hazard.

Clase de hazard LAU 2 % Populaţie % Lungime % Lungime căi % Clădiri % Suprafeţe %
(Nr.) (Nr. loc.) drumuri ferate (km) (nr.) artificiale
(km) - ha
Foarte ridicat 163 5,12 527 369 2,62 10 694 4,9 283 1,3 221 835 4,2 68 375 4,6
Ridicat 579 18,20 2 285 519 11,36 35 263 16,2 1 886 9,1 818 147 15,4 261 102 17,4
Mediu 853 26,81 4 454 441 22,14 58 653 26,9 5 327 25,7 1 345 048 25,3 399 288 26,6
Total 1 595 50,14 7267 329 36,12 104 610 48,0 7 496 36,1 2385 030 44,9 728 765 48,6

Suprafeț ele arabile potenț ial afectate incluse în clasa de hazard mediu însumează peste
1 336 973 hectare, răspândite în 853 de comune, majoritatea fiind situate în Podiș ul
Transilvaniei, Podiș ul Moldovei, Subcarpaț ii Getici, Piemontul Getic ș i Podiș ul Mehedinț i.
Suprafaț a arabilă potenț ial afectată variază între 1 hectar în comuna Sarmaș , județ ul
Harghita ș i 10 137 hectare în comuna Fălciu, județ ul Vaslui.
Suprafeț ele agricole eterogene (cuprind, în proporț ii variabile, terenuri agricole cu
diferite folosinț e: arabil, păș uni ș i fâneț e, vii ș i livezi, fiind caracteristice, în special,

115
regiunilor de deal ș i munte) încadrate în clasa de risc mediu acoperă 702 496 hectare.
Suprafeț ele potenț ial afectate variază între 9 hectare în oraș ul Azuga, județ ul Prahova ș i
5 188 hectare în oraș ul Borș a, județ ul Bistriț a-Năsăud.
Suprafaț a acoperită cu vii ș i livezi, potenț ial afectată, încadrată în clasa de hazard mediu
este de 220 048 hectare. Cele mai extinse suprafeț e cu vii ș i livezi potenț ial afectate se
întâlnesc în comuna Merei, județ ul Buzău (2 477 hectare), iar cele mai mici suprafeț e, de
1 hectar, se găsesc în 5 comune din județ ele Botoș ani, Suceava, Mureș , Arad ș i Caraș -
Severin.
Păș uni ș i fâneț ele naturale, potenț ial afectate, incluse în clasa de hazard mediu, se
întind pe o suprafaț ă de 993 745 hectare, având cea mai mare extindere în municipiul Topliț a,
județ ul Harghita (8 782 hectare) ș i cea mai mică extindere în comuna Coteș ti, județ ul
Vrancea, unde acoperă doar 1 hectar (Tabelul 1.8).

Tabelul 1.8. Structura terenurilor arabile pe cele tre clase de hazard.

Clase de hazard Foarte ridicat și ridicat Mediu Total
Arabil 720 145 1 336 973 2 057 118
% 8,7 16,0 24,7
Terenuri agricole eterogene 658 281 702 496 1 360 777
% 33,8 36,1 69,9
Vii și livezi 211 573 220 048 431 621
% 28,5 29,7 58,2
Pășuni și fânețe 806 667 993 745 1 800 412
% 27,8 34,3 62,1

Analiza spaț ială a expunerii terenurilor agricole conform acestui scenariu

În acord cu baza de date Corine Land Cover (anul 2006), cele mai expuse terenuri agricole
la clasele de hazard mare ș i foarte mare sunt cele acoperite cu păș uni ș i fâneț e ș i terenurile
agricole eterogene (Tabelul 1.9), extinse cu precădere în unităț ile subcarpatice ș i de podiș , dar
ș i în unele masive montane ș i depresiuni intramontane.

Tabelul 1.9. Expunerea terenurilor agricole (în ha) în scenariul de alunecări de teren cu revenirea
de 1000 ani.
hazard foarte mic mic mediu mare - foarte mare
arabil 6 620 546 0 939 771 443
075
vii/livezi 220 631 0 149 370 492
919
pășuni/fânețe 735 235 0 652 1 510 061
315
terenuri agricole 585 727 0 408 952 425
eterogene 523

Terenurile arabile cele mai expuse la clasele de hazard mare ș i foarte mare sunt cele
extinse în Subcarpaț ii Moldovei (Subcarpaț ii Neamț ului), Podiș ul Moldovei (Podiș ul
Bârladului, Câmpia Moldovei), sectorul central ș i sud-vestic al Podiș ului Transilvaniei
116
(Câmpia Transilvaniei, Dealurile Târnavei Mici, Podiș ul Secaș elor), cât ș i cele din Dealurile
Silvaniei ș i Begăi, Câmpia Covurlui ș i Podiș ul Oltinei (Fig. 12).
Terenurile agricole cu vii ș i livezi cele mai expuse la clasele de hazard mare ș i foarte
mare sunt cele din Subcarpaț i Getici (Muscelele Argeș ului) ș i Subcarpaț ii de Curbură
(Subcarpaț ii Prahovei, Subcarpaț ii Buzăului), dar ș i cele extinse în Podiș ul Bârladului
(Colinele Tutovei, Podiș ul Vasluiului), Podiș ul Transilvaniei (Dealurile Târnavei Mici, Câmpia
Fizeș ului), dar ș i cele din Depresiunile Bistra-Timiș -Cerna, Bozovici ș i Dealurile Silvaniei
(Fig. 1.12).

Fig. 1.12. Expunerea terenurilor agricole la clasele de hazard mare ș i foarte mare în scenariul de
alunecări de teren cu revenirea de 1000 ani. (Prelucrare după Baza de datre Corine Land Cover,
2006).

Terenurile acoperite cu păș uni ș i fâneț e constituie categoria cea mai expusă la clasele
de hazard mare ș i foarte mare (cca. 1 550 000 ha). Cele mai expuse arii sunt cele extinse în
Podiș ul ș i Subcarpaț ii Transilvaniei (Podiș ul Someș an, Podiș ul Târnavelor, Dealurile
Bistriț ei, Subcarpaț ii Târnavelor, Subcarpaț ii Homoroadelor), Subcarpaț ii de Curbură ș i
Getici, cât ș i în unele unităț i montane (Munț ii Trotuș ului, Bistriț ei, Trascăului, Detunatelor)
ș i depresiuni intramontane (Maramureș ului, Haț eg-Orăș tie, Bistra-Timiș -Cerna, Liubcova)
(Fig. 12).
Terenurile agricole eterogene cele mai expuse la clasele de hazard mare ș i foarte mare
sunt îndeosebi cele din Depresiunea ș i Subcarpaț ii Transilvaniei, Subcarpaț i Moldovei, de
Curbură ș i Getici, Depresiunea Maramureș ului, Podiș ul Bârladului, Podiș ul Getic
(Piemonturile Motrului ș i Olteț ului) ș i unele unităț i montane (Obcinele Bucovinei, Munț ii
Bihorului, Trotuș ului ș i Bârgăului) (Fig. 12).

117
 1.3.1.6. Alte informaț ii relevante
Scenariul de hazard la alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de precipitaţii
cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 1 000 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-
2050) (scenariul climatic RCP4.5, modelul climatic „uscat”) şi a utilizării actuale a terenurilor
(anul 2006) este tributar unui nivel înalt de incertitudine, ce derivă pe de-o parte din specificul
proceselor de alunecare (rar confirmate/dovedite în literatura de specialitate ca având astfel de
vârste înaintate) ș i pe de altă parte din punct de vedere al semnificaţiei statistice a acestuia (prin
prisma revenirilor evenimentelor declanș atoare). În acest de-al doilea caz este vorba de o
lungime redusă a şirurilor de date intrate în analiză (55 de ani pentru perioada de observaţii
meteorologice ș i climatice şi 30 de ani pentru perioada de proiecţii climatice), faţă de lungimea
necesară unei astfel de modelări de probabilitate (cel puţin 250 de ani). În acest sens, extinderea
arealelor cu hazard mare ș i foarte mare în cvasi-totalitatea Subcarpaț ilor, Piemontului Getic, în
2/3 din Carpaț ii Orientali ș i pe suprafeț e foarte extinse din Podiș ul Transilvaniei ș i cel
Moldovenesc trebuie privită sub semnul incertitudinilor majore de calcul probabilistic în cazul
unor astfel de procese. Ca istoric, urmând logica morfogenezei ș i morfodinamicii alunecărilor
de teren din România ș i din areale asemănătoare (Rep. Cehă, Slovacia, Polonia), în cadrul unui
astfel de scenariu trebuie să ne aș teptăm la procese de mare magnitudine, condiț ionate de
schimbări climatice însemnate sau de activitate seismică ieș ită din comun. Pagubele produse de
astfel de procese sunt majore, implicând fonduri de intervenț ie ș i reconstrucț ie ce este foarte
posibil să depăș ască capacităț ile locale, regionale ș i poate chiar naț ionale.

1.3.2. Descrierea cauzelor, elementelor favorizante ș i elementelor declanș atoare

1.3.2.1. Elemente de predispozitie

Litologia, structura, morfometria. Cantităț ile de precipitaț iile sau parametrii seismici ai
cutremurelor cu reveniri mari, de 1 000 ani, sunt greu de estimat, iar incertitudinile unui astfel de
demers, aș a cum s-a aratat anterior în numeroase momente, sunt foarte mari. Într-un astfel de
context se pot invoca chiar ș i modificări în cadrul procesului de alterare ș i dezagregare,
schimbări ale pantelor (mai ales în bazinetele torenț iale superioare) ș i chiar ale altor parametri
morfometrici, precum altitudinea relativă, ca reflex al cumulării miș cărilor neotectonice de
înălț are, care condiț ionează procesele de evoluț ie ale versanț ilor ș i albiilor prin adâncirea
profilelor de bază.
1.3.2.2. Elemente pregătitoare/declanș atoare
Precipitaț iile. Precipitaţiile (mai ales cele lichide) sunt unul dintre factorii fizici
fundamentali implicaţi pregătirea şi/sau declanşarea alunecărilor de teren (Crozier, 1986;
Corominas, 2001). Influenţa factorului pluviometric asupra acestor procese de versant se
manifestă diferenţiat, dependent de grosimea şi tipul materialului afectat de alunecări de teren şi
de cinematica acestuia pe versant (Stăncescu şi colab., 1968, citat de Bălteanu, 1983). Factorul
pluviometric poate interveni prin modificarea stării de echilibru morfo-dinamic pe versant,
acţionând în intervale scurte de timp după producerea lui, dependent de cantitatea şi intensitatea
acestuia, până la atingerea unei noi stări de echilibru. Condiţionările critice impuse de factorul
climatic în declanşarea propriu-zisă a alunecărilor de teren sunt indirecte, datorită caracterului
non-linear al circulaţiei apei în cadrul sistemului rocă-sol, fiind puternic influenţate de condiţiile
geologice (litologie) şi geomorfologice regionale (Crozier 1997; van Asch 1997; Schmidt and
Dikau 2004).

118
 Atribuirea rolului de factor declanşator unui anumit eveniment pluvial este dificilă, fapt
dovedit şi de multitudinea abordărilor existente în literatura de specialitate ex. deterministe,
probabilistice, judecată de expert (Alleotti, 2004; Guzetti şi colab., 2007; Frattini şi colab.,
2009). În general, alunecările de teren sunt rezultatul unor secvenţe pluviale complexe, care în
decursul lor pot cumula cantităţi însemnate de precipitaţii. Cu toate acestea, astfel de cantităţi nu
provin întotdeauna dintr-o singură ploaie ci din mai multe, ale căror durate şi intensităţi sunt
foarte variabile în decursul manifestării lor. Cele mai mari incertitudini în această atribuire derivă
din greutatea determinării momentului în care un eveniment pluvial începe să îşi exercite rolul
declanşator asupra unei alunecări de teren. Existenţa unei perioade fără precipitaţii în intervalul
anterior producerii alunecării de teren este adesea considerată un criteriu de delimitare a
secvenţei pluviale care precede un eveniment de alunecare de teren (Brunetti şi colab., 2010).
Alte surse adiţionale de incertitudine în această atribuire sunt legate pe de o parte de data de
producere a alunecării de teren (care poate fi raportată mai târziu decât momentul real al
declanşării procesului în aria sursă) în raport cu care realizează analiza contextului pluviometric
cu potenţial pregătitor/declanşator în perioada antecendentă evenimentului, iar pe de alta de
implicaţiile topirii stratului de zăpadă (Berti şi colab., 2012).
În literatura de specialitate din România majoritatea studiilor asupra legăturii dintre
precipitaţii ca factor pregătitor/declanşator şi producerea alunecărilor de teren au vizat în special
componenta cantitate. Cartările succesive realizate în regiunea subcarpatică după mai multe
evenimente pluviale au permis identificarea unor praguri cantitative de precipitaţii considerate ca
fiind suficiente pentru a declanşa alunecări de teren superficiale (ex. Bălteanu 1970; Bălteanu
and Constantin 1998; Dragotă et al. 2008; Micu 2008; Micu et al. 2013; Şandric 2008): peste 35
mm în 24 ore, 50 mm în 48 ore, peste 120 mm în 72 ore sau peste 200 mm/lună (dublu cantităţii
medii lunare de precipitaţii). Pentru toate aceste cantităţi-prag au fost determinate perioade de
revenire mai mici de 5 ani. Analiza contextului pluviometric în perioade antecedente în raport cu
producerea evenimentelor de alunecări de teren, permit o mai bună înţelegere a condiţiilor de
suprasaturare a substratului în regiunile cu predispoziţie morfometrică şi litologică la o dinamică
accentuată a proceselor de versant (Giannecchini şi colab., 2012). Pentru alunecările de teren
profunde din Subcarpaţii Curburii, Micu şi colab. (2013) au evidenţiat importanţa perioadelor
antecedente în analiza acestei legături: >50 mm (1-3 zile), cu perioade de revenire de 100 de ani;
60-140 mm (10–30 zile), cu perioade de revenire cuprinse între 10 şi 35 de ani şi de peste 250
mm (1-60 zile), cu perioade de revenire de 30 de ani.
Acest scenariu de risc prezintă un grad înalt de incertitudine, cu atât mai mult cu cât
vizează estimări viitoare ale unor cantităţi maxime de precipitaţii în 72 de ore cu perioadă de
revenire de 1000 de ani. Nivelul extrem al cantităţilor factorului pregătitor/declanşator
corespunzător acestei perioade de revenire este unul mai puţin utilizat în practica climatologică
datorită semnificaţiei statistice limitate a estimărilor, dependentă de lungimea seriilor de date
utilizate în acest calcul (care necesită cel puţin 250 de paşi de timp). Scenariul climatic RCP4.5
consideră o creştere a concentraţiei gazelor cu efect de seră până în anul 2100 pe fondul unui
forţaj radiativ moderat de aproximativ 4.5 W/m2, contribuind la rândul său la descrierea ipotetică
a distribuţiei viitoare a factorului pregătitor/declanşator pluviometric.
În proiecţiile modelului climatic „uscat” (RCP4.5) care stau la baza acestui scenariu de risc,
caracterul extrem al cantităţilor maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu perioadă de
recurenţă de 1000 de ani se intensifică vizibil până în 2050 (Fig. 1.13). În cadrul acestui scenariu
de risc, factorul pluviometric va atinge cantităţi excepţionale de apă de 120-170 mm pe areale

119
extinse din România, inclusiv în majoritatea regiunilor încadrate claselor de hazard mediu
(Podişul Transilvaniei) şi mediu spre ridicat (Podişul Moldovei, Subcarpaţii Getici). Astfel de
cantităţi sunt semnificative din punct de vedere al potenţialului lor de a pregăti/declanşa procese
de versant de tipul alunecărilor de teren, depăşind mediile lunare multianuale ale intervalului de
producere cunoscute în condiţiile climatului actual (din date de observaţie). Dacă în perioada de
referinţă (1971-2000), astfel de cantităţi erau caracteristice cu deosebire regiunilor extracarpatice
deluroase şi de podiş din sudul şi estul ţării, în condiţiile climatului viitor (2021-2050) acestea se
generalizează, cuprinzând şi regiunile nordice şi intracarpatice. Regiunea subcarpatică (mai ales
în sectorul moldovenesc şi de curbură) şi rama externă a sectorului de fliş oriental, încadrate în
clasele de hazard ridicat şi foarte ridicat, vor fi printre cele mai expuse la producerea de alunecări
de teren din punct de vedere al factorului pluviometric, al cărui caracter extrem se va intensifica
sub aspect cantitativ până în anul 2050, depăşind 170 şi chiar 220 mm pe areale extinse, similar
marilor înălţimi carpatice. De menţionat este faptul că, toate aceste estimări statistice nu reflectă
distribuţia spaţială a unor cantităţi extreme de precipitaţii provenite dintr-un eveniment pluvial
singular care afectează simultan toate regiunile ţării, ci rezultatul analizei unui şir de date multi-
eveniment.

Fig. 1.13. Distribuţia spaţială a cantităţilor maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore, cu

perioadă de revenire de 1000 de ani în perioada de referinţă 1971-2000 (stânga) şi viitoare 2021-
2050, scenariul climatic RCP4.5 (dreapta), conform modelului climatic „uscat” (KNMI-
RACMO22E).

1.3.3. Descrierea evenimentului ipotetic

Descrierea completă a evenimentului: alunecări de teren declanşate de cantităţi maxime de

precipitaţii cumulate în 72 de ore cu perioadă de revenire de 1 000 ani, în condiţiile climatului
viitor (2021-2050) (scenariul climatic RCP4.5, modelul climatic „uscat”) şi a utilizării actuale a
terenurilor (anul 2006).
Încadrare temporală ș i spaț ială: scenariul are o revenire de 1000 ani, iar spaț iul afectat
(incertitudini foarte mari) este reprezentat de cvasi-totalitatea Subcarpaț ilor, Piemontului Getic,
cca. 2/3 din Carpaț ii Orientali, suprafeț e foarte extinse din Podiș ul Transilvaniei ș i cel
Moldovenesc.
Durata evenimentului: în concordanț ă cu gradul ridicat de incertitudine, în literatura de
specialitate nu există evaluări clare ale duratei de evoluț ie morfodinamică a alunecările de teren

120
generate de precipitaț ii cu revenire la 1.000 ani, dar extrapolând caracterul morfogenetic al
celor profunde, putem considera că tiparul evolutiv al acestora se păstrează.
Dinamica evenimentului: specificul morfogenetic (manifestări punctuale) ș i
morfodinamic (modificări ale tipului de miș care chiar în cadrul unui singur proces) al
alunecărilor nu permit o estimare exactă.
Frecvenț a ș i intensitatea evenimentului: alunecări superficiale caracterizate printr-o
probabilitate ridicată (şi medie-ridicată), putând apărea de mai multe ori pe an sau între 1 şi 10
ani, precum ș i alunecări alunecările profunde (grosimi ale materialului deplasat de peste 10 m)
ce au o probabilitate medie (având perioade de revenire de 10-100 ani) ș i scăzută-medie (100-
1.000 ani).
Plauzibilitatea: scăzută (numeroase incertitudini în cuantificare).

Bibliografie
Aleotti, P. (2004), A warning system for rainfall-induced shallow failures, Eng. Geol., 73, 247–265,
doi:10.1016/j.enggeo.2004.01.007.
Bălteanu D. (1970), Morfodinamica porniturilor de teren pe Valea Apostului (Munţii Buzăului), SCGGG-Geogr
XVII, 2.
Bălteanu D. (1983), Experimentul de teren în geomorfologie, Edit. Academiei Române, Bucureşti.
Bălteanu D., Constantin M. (1998), Valley damming by landslides in the Buzău Subcarpathians, Analele
Universităţii din Oradea, Ser. Geografie-Geomorfologie VIII–A: 33–38.
Berti, M., Martina, M. L. V., Franceschini, S., Pignone, S., Simoni, A., Pizziolo, M. (2012), Probabilistic
rainfall thresholds for landslide occurrence using a Bayesian approach, Journal of Geophysical Research,
vol. 117, F04006, doi:10.1029/2012JF002367.
Botnariuc, N., Tatole, Victoria (coord.) (2005), Cartea Roşie a Vertebratelor din România, Academia Română &
Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Bucureşti, 180 p.
Brunetti, M. T., S. Peruccacci, M. Rossi, S. Luciani, D. Valigi, and F. Guzzetti (2010), Rainfall thresholds for
the possible occurrence of landslides in Italy, Nat. Hazards Earth Syst. Sci., 10, 447–458, doi:10.5194/nhess-
10-447-2010.
Corominas, J. (2001), Landslides and climate, Keynote Lectures from the 8th International Symposium on
Landslides, 4: 1–33.
Crozier M. (1986), Climatic triggering of landslide episodes, Landslides: causes, consequences and environment,
Croom Helm, p. 169–192.
Crozier M. (1997), The climate landslide couple, a Southern Hemisphere perspective, Paleoclimate Research, 19:
333-354.
Corominas, J. (2001), Landslides and climate, Keynote Lectures from the 8th International Symposium on
Landslides, 4: 1–33.
Doniţă, N., Popescu, A., Paucă-Comănescu, Mihaela, Mihăilescu, Simona, Biriş, I., A. (2005), Habitatele din
România, Edit. Tehnică Silvică, Bucureşti, 494 p.
Dragotă C. (2006), Precipitaţiile excdentare în România, Edit. Academiei, Bucureşti.
Dragotă, C., Micu, M., Micu, D. (2008), The relevance of pluvial regime for landslide genesis and evolution. Case-
study: Muscel basin (Buzău Subcarpathians, Romania, Present Environment and Sustainable Development, 2,
Iaşi, pp. 253-269.
Drugescu, C. (1994), Zoogeografia României, Edit. All, Bucureşti, 140 p.
Frattini, P., G. Crosta, and R. Sosio (2009), Approaches for defining thresholds and return periods for rainfall-
triggered shallow landslides, Hydrol. Processes, 23, 1444–1460, doi:10.1002/hyp.7269.
Geacu, S. (2011), Dinamica populaţiilor de cervide şi bovide din fauna României, Edit. Academiei Române,
Bucureşti, 321 p.
Geacu, S. (2012), Cerbul lopătar în România, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 387 pag.
Giannecchini, R., Galanti, Y., D’Amato Avanzi, G. (2012), Critical rainfall thresholds for triggering shallow
landslides in the Serchio River Valley (Tuscany, Italy), Nat. Hazards Earth Syst. Sci., 12, 829–842.

121
Guzzetti, F., S. Peruccacci, M. Rossi, and C. P. Stark (2007), Rainfall thresholds for the initiation of landslides in
central and southern Europe, Meteorol. Atmos. Phys., 98, 239–267, doi:10.1007/s00703-007-0262-7.
Muică, Cristina, Popova, Ana (1996), Fenomenul de xerofitizare a covorului vegetal din România, Revista
Geografică, tom II–III, Bucureşti.
Micu, M. (2008), Evaluarea hazardului legat de alunecări de teren în Subcarpaţii dintre Buzău şi Teleajen,
Manuscript PhD thesis, Institute of Geography, Bucharest.
Micu M., Bălteanu D., Micu D., Zarea R., Ruţă R. (2013), 2010-landslides in the Romanian Curvature
Carpathians, Loczy D (ed) Extreme weather and geomorphology. Springer, p. 251–265. doi:10.1007/978-94-
007-6301-2.
Schmidt J., Dikau R. (2004), Modeling historical climate variability and slope stability, Geomorphology, 60: 433-
447.
Şandric I. (2008), Sistem informaţional geografic temporal pentru analiza hazardelor naturale. O abordare
bayesiană cu propagare a erorilor, Manuscript PhD thesis, University of Bucharest.
Van Asch TWJ. (1997), The temporal activity of landslides and its climatological signals, Matthews JA, Brunsden
D, Frenzel B, Gläser B, Weiß MM (eds) Rapid mass movement as a source of climatic evidence for the
Holocene. Palaeoclimate Research. Gustav Fischer. Stuttgart 19: 7–16.
Zêzere, J.L., Vaz, T., Pereira, S., Oliveira, S.C., Marques, R., Garcia, R.A.C. (2015), Rainfall thresholds for
landslide activity in Portugal: a state of the art, Environmental Earth Sciences, vol. 73, issue 6: 2917-2936.
*** (1983), Geografia României, I, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 662 p.
*** (2005), România. Spaţiu, Societate, Mediu, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 420 p.
*** Clima României (2008), Edit. Academiei, Bucureşti, 363 p.
European Environment Agency, 2006, CORINE Land Cover, http://www.eea.europa.eu/publications/COR0-
landcover.
http://www.primariaslanicmoldova.ro/wp-content/uploads/2012/04/Strategia_dezv_oras_Slanic_-Moldova_-2010-
2020.pdf).
http://www.primaria-baile-govora.ro/files/Completare%20%20memoriu%20Govora%202010.pdf
http://www.cjsuceava.ro/documente-nou/strategie/Strategie%20interior.pdf
http://www.primariacampulung.ro/fisiere/file/Prezentare%20mediu%20de%20faceri%20Campulung.pdf)
http://www.primariacurteadearges.ro/portal/arges/cda/portal_cda.nsf/0/6AB36C55D09A482B4225754C00398265/$
FILE/Strategia%20de%20dezvoltare%20locala%20a%20municipiului%20Curtea%20de%20Arges.pdf).
http://www.moinesti.ro/fisiere/userfiles/Strategie%20dezvoltare%202014-2020.pdf).
http://cndd.ro/documents/local_agenda_21/AgLoc21_Ramnicu_Valcea_rom.pdf.
http://cmpg.ro/wp-content/uploads/2015/05/strategie-cluj-napoca-2014-2020.pdf.
http://www.cjbotosani.ro/portal.html?pid=12.
bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Monografii/Monografie_NEAMT.pdf.

122
 2. Descrierea detaliată a scenariilor la scară locală

2.1. Scenariul local Iaşi

2.1.1. Descrierea detaliată a zonei în care poate avea loc evenimentul

Identificarea scenariilor
Complexitatea condiţiilor de teren asociate proceselor de deplasare în masă, istoricul
datelor existente, frecvenţa şi intensitatea fenomenului au condus la selectarea Municipiului Iaşi
în scenariul de risc cu relevanţă la nivel naţional. Selectarea arealului analizat s-a realizat pe baza
evenimentelor istorice de manifestare a alunecărilor de teren în ani consecutivi cu precipitaţii
abundente: 1962-1964, 1968-1972, 1975-1980, 1996-1998, 2004-2005, cu efecte semnificative
asupra clădirilor şi populaţiei, căi de comunicaţii sau la reţele edilitare. În perioada anilor 1930-
1932, s-a constatat o evoluţie lentă şi ciclică a fenomenelor de instabilitate a versanţilor din
Municipiul Iaşi, dependenţa de regimul precipitaţiilor, favorizată de pantele mari şi structura
geomorfologică a versanţilor. În perioada 1968-2005, s-au înregistrat fenomene de instabilitate în
intravilan, fiind reactivate numeroase alunecări. Conform metodologiei de evaluare unitară a
riscurilor, scenariul de risc cu relevanţă la nivel naţional s-a selectat în principal ţinând seama de
probabilitatea de apariţie de 100 de ani (categoria 3 medie pe scala probabilităţii definite în
metodologie) şi impactul asupra populaţiei. Alunecările de teren manifestate în municipiul Iaşi
pot afecta aproape toate cartierele oraşului şi un număr de persoane mai mare de 50 conform
criteriului de prioritizare (Fig. 2.1).

Fig. 2.1. Zona Cartier Dacia (1), Zona Cartier Alexandru cel Bun (2), Zona Cartier Păcurari (3
şi 19), Zona Centru (4 si 5), Zona Cartier Tătăraşi (6 si 7), Zona Cartier Nicolina (8), Zona
Cartier Dimitrie Cantemir (9), Zona Cartier Frumoasa (10), Zona CUG (11 şi 17), Zona Moara
de Vânt (12 şi 13), Zona Cartier Dancu (14), Zona Industrială (15), Zona Bucium (16), Zona

123
Miroslava (18), Zona Copou (20, 21 şi 22), Zona Cartier Bularga (23), Zona Tudor
Vladimirescu (24), Zona Galata (25).
Arealul de studiu este localizat în municipiul Iaşi, la contactul dintre Podiș ul Central
Moldovenesc şi Câmpia Moldovei (cartiere situate pe versanţii Ticău, Copou, Aurora, Bogdan,
Bucium, Galata, Cetăţuia, Manta Roşie). Degradarea sau distrugerea drumurilor judeţene şi
naţionale în urma producerii alunecărilor de teren poate avea impact economic, cu pierderi
materiale semnificative asociate deteriorării structurale ș i funcț ionale a construcț iilor şi
infrastructurii de transport, reţelelor tehnico-edilitare, impact social prin izolarea populaţiei şi
lipsa accesului la serviciile de bază, imposibilitate de intervenţie a autorităţilor. Pe baza datelor
istorice existente şi ale opiniilor experţilor, a fost selectat scenariul plauzibil cel mai grav
(reasonable worst case scenario), luând în considerare nivelul maxim al impactului.
Descrierea generală a scenariului
În harta de hazard la alunecări de teren elaborată la nivel naţional, arealul afectat se
încadrează în clasele de hazard moderat ș i ridicat.
Scenariul se bazează pe reactivarea unor alunecări mai vechi, pe fondul precipitaţiilor abundente
din perioada lunilor de primăvară şi toamnă, lente şi de lungă durată, alunecări de adâncime
medie, cu viteză moderată.
În perioadele cu precipitaţii abundente, se vor produce infiltraţii rapide ale apelor subterane
în masa de deluviu cantonat pe roca de bază, ce provin din infiltraţiile pe verticală ale apelor de
precipitaţii şi interceptării unor strate acvifere din Sarmaţian, cât şi din pierderile din subteran
din reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare a zonei. Apariţia apelor de infiltraţie la nivelul
rocii de bază favorizează reactivarea alunecărilor de teren prin reducerea rezistenţei la forfecare a
terenului în zona de contact cu roca de bază.
Apele subterane care se întâlnesc în deluvii au o circulaţie haotică şi se drenează gravitaţional
accentuând excesul de umiditate în formaţiunile litologice.
Impactul potenţial ia în considerare impactul asupra populaţiei (degradarea locuinţelor şi căilor
de comunicaţii pot cauza rănirea, evacuarea şi izolarea populaţiei, lipsa accesului la serviciile de
bază), impactul economic (pierderilor materiale şi economice ca urmare a degradării clădirilor de
locuit, gospodării şi construcţii anexe, monumente istorice şi arhitecturale, degradare lucrări de
consolidare existente, degradări sisteme rutiere, degradare sisteme de drenare, reţele tehnico-
edilitare cu grad de avariere moderat-ridicat din cartierele situate în zona analizată: Păcurari şi
Copou, Ticău, Arcu - Râpa Galbenă, Galata), sudul Iaşului (Bucium şi Frumoasa), impactul
social şi psihologic (întreruperea vieţii cotidiene, traume psihologice).

2.1.1.1. Caracteristici geografice ale arealului de referinț ă

Amplasare. Aria Metropolitană a municipiului Iaşi este alcătuită din Municipiul Iaşi şi 13
comune înconjurătoare (Aroneanu, Bârnova, Ciurea, Holboca, Leţcani, Miroslava, Popricani,
Rediu, Schitu Duca, Tomeşti, Victoria, Valea Lupului, Ungheni). Aceasta se întinde pe o
suprafaţă de 787,87 km2.
Aria Metropolitană a municipiului Iaşi este situată în partea de nord-est a României, în
Podişul Moldovei, la contactul dintre Câmpia Moldovei şi Podişul Central Moldovenesc, pe o
succesiune de dealuri separate de văi largi cu versanţi afectaţi de alunecări.
Relieful şi alcătuirea geologică. Din punct de vedere geomorfologic, arealul studiat face
parte din marea unitate a Podişului Moldovenesc, subunitatea Câmpia Moldovei. Această unitate

124
geomorfologică a Podişului Moldovenesc cunoscută şi sub numele de Câmpia Jijiei, este situată
în partea de nord est a judeţului Iaşi. Aspectul general se prezintă ca o succesiune de areale înalte
reprezentate de dealuri (Munteni, Copou), fragmentate de văi (Rediu, Podgoria Copou, Calcaina)
care dau o energie de relief de aproximativ 50-70 m. La configuraţia generală a reliefului se
adaugă atât depozite de tipul conurilor de dejecţie şi coluviilor rezultate din activitatea râurilor
tributare râului Bahlui, cât şi depozite de terasă care reprezintă fostele albii ale râului Bahlui.
Punctul cel mai jos al zonei este reprezentat de lunca râului Bahlui (aproximativ 38-40 m), care
se îngustează la intrarea în oraş de la 1-2,5 km la circa 100-120 m.
Relieful municipiului Iaşi se încadrează din punct de vedere morfologic într-o regiune
colinară cu altitudini maxime cuprinse între 100 şi 300 m, străbătută de cursurile râurilor Bahlui,
Ezăreni, Nicolina, Ciric, Orzeni, Cacaina, Lupul, Rediu, Vămăşoaia şi Chiriţa şi este alcătuit din
coline cu interfluvii largi şi versanţi diferit înclinaţi, o parte afectaţi de procese de eroziune şi
alunecări de teren. Culmile deluroase interfluviale, datorită dispoziţiei cvasiorizontale a
depozitelor constitutive de vârstă basarabiană formează platouri structurale netede, uneori
adevărate câmpuri înalte, mărginite de cornişe şi versanţi cu pante accentuate, afectate de
procese geomorfologice actuale, caracterizate de o morfodinamică extrem de activă, specifică
etajului colinar (eroziunea de versant – şiroire, ravenare şi mai ales alunecări de teren – cazul
versantului estic al dealului Copou). Alunecările de teren, de regulă dezvoltate pe depozitele
deluviale, se asociază cu sufoziunea şi tasarea în cazul depozitelor loessoide.
Arealul Iaşi este caracterizat de o morfodinamică extrem de activă, care în acelaşi timp
produce degradări însemnate pe suprafeţe întinse, îndeosebi în lunci şi pe versanţii cu pantă
accentuată. Un rol esenţial îl au spălarea în suprafaţă, fluviotorenţialitatea şi alunecările de teren,
care se asociază local cu sufoziunea, tasarea, eroziunea chimică, înmlăştinarea. Gruparea
proceselor este influenţată îndeosebi de condiţiile de relief, structură şi alcătuire geologică, mod
de folosinţă a terenurilor, etc. Pe terenurile cu declivitate sub 3°, întâlnite pe podurile
cvasistructurale ale culmilor dintre afluenţii Jijiei, Bahluiului, pe podurile teraselor, degradările
sunt foarte slabe şi sunt provocate de spălarea în suprafaţă şi procesele fizico-mecanice. Pe
podurile teraselor Bahluiului, Jijiei, Prutului se produc, pe de o parte, acumulări coluviale sau
proluviale, iar pe de altă parte, o uşoară fragmentare prin înaintarea reţelei de viroage şi văiugi ce
brăzdează frunţile lor, secundar se adaugă tasări.
Din punct de vedere al litologiei, roca de bază este reprezentată de depozite sarmaţiene (argile
marnoase compacte, cu intercalaţii de nisipuri, uneori gresificate local, marne argiloase), ce se
prezintă în structuri monoclinale sau uşor cutate. Depozitele deluviale sunt constituite din
pământuri loessoide remaniate, pământuri argiloase cu structură şi textură neomogenă (marne,
marne argiloase şi nisipuri).
Solul. Învelisul pedogeografic este variat datorită condiț iilor geomorfologice, climatice şi
substratului geologic.
În Podişul Moldovei defrişarea şi procesele erozionale pe pante au determinat degradarea
în stadii diferite a solurilor şi scăderea corespunzatoare a posibilităț tii lor de folosire.
Înveliș ul de soluri (Fig. 2.2) cuprinde:
Arealul solurilor argiloiluviale – se desfasoară la înălț imi de 300 - 600 m ăi are în
alcătuire podzoluri (la contactul podişului cu subcarpaţii, în podişul din interior, sub pădurile de
fag), soluri brune (Podişul Central Moldovenesc, formate sub păduri de stejar şi gorun),
protoziomurile;
Arealul molisolurilor (în sudul podişului şi în Câmpia Moldovei);

125
soluri cenuşii (la altitudini de 200 - 300 m) dezvoltate în fâşiile de racord dintre domeniul
forestier şi cel de silvostepă; rendzinele (pe calcare, în Podişul Central Moldovenesc) ș i
pseudorendzinele (pe marne); soluri intrazonale – soluri aluviale (în lunci), lacovişti (în sud –
estul podişului), soluri gleice (în Podişul Sucevei), soluri halomorfe (în Câmpia Moldovei,
Culoarul Prutului, Dealurile Fălciului, pe marne şi argile); erodisoluri.

Fig. 2.2. Harta solurilor, municipiul Iaș i.

Apele. Suprafaț a municipiului Iaș i este străbătută de cursurile râurilor Bahlui, Ezăreni,
Nicolina, Ciric, Orzeni, Cacaina, Lupul, Rediu, Vămăşoaia şi Chiriţa.
Râul Bahlui, este colectorul principal ș i face parte integrantă din bazinul hidrografic Prut. Este
amplasat în partea estică a României ș i constituie colectorul principal al pârâurilor de pe
aliniamentul urban Hârlău – Târgu Frumos – Iaș i.
Bahluiul este afluent al Jijiei. Izvorăș te din Dealul Mare (Hârlău) la o altitudine de cca 500
metri, traversează municipiul Iaşi ș i confluează cu Jijia, în apropierea localitătii Chipereşti. Are
o lungime de 119 km şi un bazin propriu de 2 007 km². Aparț ine Podişului Moldovei,
subunitatea Câmpiei Jijiei.
Pânza freatică este reprezentată atat prin strate acvifere de adâncime „captive”, cât şi prin strate
libere. Stratele de adâncime au mineralizare ridicată, caracter ascensional, uneori artezian ș i
sunt interceptate numai prin foraje. Forajele de mică adâncime au pus în evidenț ă ș i prezenț a
unor ape captive cu mineralizare redusă. Ele pot fi folosite, local, pentru alimentatie sau în
diverse scopuri. Stratele acvifere libere sunt cantonate în depozitele psamo-pelitice sarmatiene.
Au conț inuturi ridicate în microelemente. Cele din zona Breazu, Copou, Tomesti, Picioru
Lupului, au caracter sulfatic, magnezian sau sodic. Altele sunt sulfuroase, bicarbonatate, sodice.
Este cazul celor de la Strunga, Raducăneni, Baiceni şi Pârcovaci.

126
Apele libere de natura freatică, au apariț ii frecvente la partea superioară a platourilor ș i
interfluviilor sau la baza teraselor ș i ș esurilor din lungul văilor principale, prezintă valori slab
alcaline (pH = 7 - 7,5), temperatura în jur de 9 C ș i duritate totală de 16 – 26 Germ şi
constituie principala sursă de alimentare a localităț ilor rurale.
Clima. Din punct de vedere climatic, perimetrul cercetat este situat în zona de climă
temperat – continentală de nuanţă atlantică.
Elementele climatice principale au în arealul oraşului Iaşi următoarele valori: temperatura medie
anuală + 9.6ºC, temperatura medie în luna ianuarie - 3.9ºC, temperatura medie în luna iulie +
21.5ºC. Media anuală a cantităţilor de apă din precipitaţii este de 518mm. Cele mai multe
precipitaţii au căzut în 1940 (831mm), iar cele mai puţine în 1896 (285.8 mm).
Dinamica atmosferei se caracterizează prin predominarea influenţei maselor de aer din nord vest
şi nordul Europei: 21,6% din nord vest, 10,4% din nord, 11,1% a maselor ce vin din sud est şi
9,4% din estul Europei.
Din punct de vedere al adâncimii de îngheţ, conform STAS 6054-77, adâncimea maximă de
îngheţ este de 0,90 m, iar frecvenţa medie a zilelor de îngheţ este de 97,7 zile/an.
Durata medie anuală a stratului de zăpada este de aproximativ 40-42 zile iar grosimea medie a
stratului este variabilă, în arealele troienite putând ajunge şi la 50-60cm.

2.1.1.2. Informaț ii privind populaț ia din arealul de referinț ă

Densitatea populaţiei şi mărimea demografică

Densităţi mari ale populaţiei se remarcă în municipiul Iaşi (2 885 loc./km2), ș i în
localităţile limitrofe (Holboca şi Tomeşti cu peste 250 loc./km2, Ciurea cu peste 150 loc./km2
(Fig. 2.3). Conform recensământului efectuat în 2011, populaț ia municipiului Iaș i se ridică la
290 422 de locuitori, în scădere faț ă de recensământul anterior (2002), când se înregistraseră
320 888 de locuitori. Conform estimărilor Institutului Naț ional de Statistică, populaț ia stabilă a
municipiului Iaș i a fost, la 1 ianuarie 2013, de 321 606 locuitori (creș tere de 10%). Conform
datelor furnizate de Institutului Naț ional de Statistică, la 1 ianuarie 2015 populaț ia stabilă a
municipiului Iaș i era de 357 192 de locuitori (locul al doilea în ierarhia urbană, după municipiul
Bucureș ti), menț inându-se creș terea înregistrată din anul 2011 (Fig. 2.4).

127
Fig. 2.3. Dinamica populaţiei (1999-2011) şi densitatea populaţiei (2011) (Grigorescu et al.
2012, prelucrare date statistice INS).

Fig. 2.4. Evoluţia demografică a municipiului Iaşi (prelucrare date statistice INS).

Din totalul populaţiei Ariei Metropolitane Iaşi, aproximativ 80% este concentrată în municipiul
Iaşi, restul populaţiei fiind inegal distribuită între localităţile înconjurătoare (peste 10 000
locuitori în localităț i precum Ciurea, Holboca, Tomeşti şi sub 5 000 locuitori în fiecare dintre
localităţile Schitu Duca, Victoria, Aroneanu) (Fig. 2.3). O dinamică pozitivă a populaţiei se
înregistrează în localităţile din partea nord-estică (Popricani, Aroneanu, Holoboca) şi de sud-
vestică (Miroslava, Bârnova, Ciurea) a ariei metropolitane cu creşteri cuprinse între 25 şi 75%.
Categorii de populaț ie vulnerabilă
Aria Metropolitană Iaşi deţinea (2011) o populaţie cu vârstă de muncă de aproximativ 300 000
locuitori, dintre care 92% în municipiul Iaşi. Localităţile rurale din imediata vecinătate a
municipiului au cele mai multe persoane în vârstă de muncă (câte 7000 – 8000 persoane în
fiecare dintre localităţile Holboca, Mironeasa, Tomeşti şi Ciurea), în timp ce restul unităţilor
administrative teritoriale au un număr mai mic de persoane în vârstă de muncă, fiecare între 2000
şi 4000) (Fig. 2.5)

Fig. 2.5. Aria metropolitană Iaşi - Diferenţieri teritoriale ale populaţiei în vârstă de muncă (2011,
prelucrare date statistice INS).
128
 Din punct de vedere al distribuţiei populaț iei pe grupe de vârstă, statisticile indică în
municipiul Iaşi o pondere mai ridicată a populaţiei tinere cu vârsta cuprinsă între 20-34 ani.
Populaţia din grupa de vârstă tânără, sub 5 ani înregistrează 15 031 persoane, ceea ce reprezintă
un procent de 5,17%, iar cea vîrstnică, peste 65 de ani înregistrează 34 302 persoane, adică un
procent de 11,81%.
Populaţia feminină, cu un număr de 152 871 persoane reprezintă un procent de 52,6% din totalul
populaţiei.

2.1.1.3. Informaț ii privind serviciile de bază

Infrastructură tehnică ș i de trasport. Amplasarea municipiului Iaşi într-un areal colinar

afectat de alunecări de teren, a condus la o serie de evoluţii specifice legate de industrializare şi
extinderea zonelor locuite. Acestea au modificat structura funcţională a oraşului şi reţeaua
stradală, conducând în prezent la necesitatea operării unor importante mutaţii ale infrastructurii
de transport. Lungimea străzilor orăşeneşti este de cca. 500 km, iar lungimea străzilor orăşeneşti
modernizate de circa 350 km (Fig. 2.6).

129
Fig. 2.6. Reţeaua stradală (clasificare pe categorii de străzi) şi reţeaua de transport la nivelului
municipiului Iaș i.

Iaș i este un nod feroviar important aflat la intersecț ia dintre Magistrala Făurei - Tecuci - Iaș i -
Ungheni, linia principală Iaș i - Paș cani ș i ramificaț iile Iaș i - Dorohoi, Iaș i - Hârlău. În
partea estică a oraș ului se află Aeroportul Internaț ional Iaș i, cu o aerogară modernizată.
Reț eaua de străzi a oraș ului, dezvoltată în ultimii 50 ani, o continuă pe cea din Evul Mediu,
asigurând un trafic fluent, cu excepț ia orelor de vârf, când numărul tot mai mare al maș inilor
duce la producerea unor mari ambuteiaje (mai ales în intersecț iile din Centru, Mircea, Gară,
Podu Roș , Podu de Piatră, Fundaț ie, Elena Doamna, Baza 3, Ț esătura). Există planuri pentru
realizarea unei autostrăzi Est-Vest (Autostrada Târgu Mureș -Iaș i), ce va face legătura cu
“Autostrada Transilvania” (Autostrada A3), la Târgu Mureș a unei ș osele de centură, care să
preia traficul greu din oraș (aceasta inaugurată în 2012) ș i pentru realizarea pasarelei Octav
Băncilă, (deja în folosinț ă) care să facă legătura între cartierele Alexandru ș i Păcurari, cu
începerea lucrărilor planificată pentru începutul anului 2008 finalizat în 2015. Legătura cu
Bucureș tiul este asigurată de drumul european E583, care are ieș ire la E85, reprezentând ș i
principala cale de comunicaț ie cu Transilvania ș i mai apoi cu Europa de Vest, de unde, în
ultimul timp, vin foarte multe investiț ii.
Din punct de vedere al dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare, se observă o evoluţie
crescătoare a lungimii reț elei de alimentare cu apă ș i gaze, de canalizare, în perioada 2009 –
2015.
La nivelul anului 2011 lungimea simplă de distribuţie a apei potabile înregistra 708,6 km, cea
de canalizare înregistra 404,1 km, în timp ce reţeaua de gaze totaliza 327 km.
Infrastructură socială. Numărul locuinţelor terminate în aria metropolitană Iaşi s-a
menţinut relativ constant în intervalul 1990-2012 (aproximativ 1200/an). Cel mai mare număr de
locuinţe terminate a fost înregistrat în comuna Miroslava (259), iar în municipiul Iaşi, numărul
locuinţelor terminate a crescut semnificativ ca urmare a investiţiilor în infrastructură şi proiecte
imobiliare (Green Park, Palas, Copou Bellevue, Dream Village etc.). Din punct de vedere al
densităţilor rezidenţiale, Aria Metropolitană Iaşi a înregistrat valori maxime în municipiul Iaşi,

130
de peste 11 unităţi/ha. În anul 2011, acest indicator atingea 11,3 unităţi/ha în municipiul Iaşi, în
timp ce în celelalte localităţi valoarea maximă a atins 1 unitate/ha 1,85 unităţi/ha. Investiţiile în
infrastructură şi în proiectele imobiliare au deteriminat creşterea densităţii locuinţelor şi
dezvoltarea unor arii rezidenţiale extinse atât în centrul oraşului, cât şi în comunele învecinate
(Bârnova, Holboca, Miroslava, Ciurea, Valea Lupului, Tomeşti etc.) (Tabelele 2.1, 2.2, 2.3).

Tabelul 2.1. Număr de clădiri rezidenţiale, materialul de construcţie şi regimul de înălţime la

recensământul din 20 octombrie 2011
Regim de înălțime al clădirii

Persoane etaje
Categoria de cladiri /
Parter
Material informație
total 1 2 3 4 5 6 7 8 9
10 nedisponibil
ă

A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
cladiri rezidentiale
(exclusiv spatii 20882 9972 3064 465 190 1280 81 15 31 208 36 197 5343
colective de locuit)
cladiri rezidentiale din
beton armat sau 1634 54 28 46 46 1021 61 9 19 148 28 174 -
prefabricate din beton
cladiri rezidentiale din
caramida, piatra sau
5364 2129 2346 379 128 254 20 6 12 59 8 23 -
inlocuitori cu plansee
de beton armat
cladiri rezidentiale din
caramida, piatra sau
1869 1466 403 - - - - - - - - - -
inlocuitori cu plansee
din lemn
cladiri rezidentiale din
730 605 125 - - - - - - - - - -
lemn (barne, etc)
cladiri rezidentiale din
2801 2801 - - - - - - - - - - -
paianta, chirpici
cladiri rezidentiale din
materiale mixte, alte 636 509 106 12 3 5 - - - 1 - - 636
materiale)
informatie
nedisponibila privind
7848 2408 56 28 13 - - - - - - - 7848
materialul de
constructie al cladirii

Tabelul 2.2. Număr de locuinţe convenţionale, materialul de construcţie şi regimul de înălţime la

recensământul din 20 octombrie 2011
Regim de inaltime al cladirii

Categoria de Persoane etaje

cladiri / Parter
informație
Material total 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 si
nedisponibi
peste
lă

A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Locuinte
conventionale
situate in cladiri
rezidentiale 122150 10720 3905 1397 4129 60360 4733 515 2067 11320 3007 14654 5343
(exclusiv spatii
colective de
locuit)
Locuinte
conventionale
situate in cladiri
81151 57 37 518 2065 50054 3632 323 1286 7919 2416 12844 81151
rezidentiale din
beton armat sau
prefabricate din
131
 Regim de inaltime al cladirii

Categoria de Persoane etaje

cladiri / Parter
informație
Material total 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 si
nedisponibi
peste
lă
beton
Locuinte
conventionale
situate in cladiri
rezidentiale din
caramida, piatra 25742 2324 2868 823 1959 9962 1101 192 781 3331 591 1810 -
sau
inlocuitori cu
plansee de beton
armat
Locuinte
conventionale
situate in cladiri
rezidentiale din
2334 1711 623 - - - - - - - - - -
caramida, piatra
sau
inlocuitori cu
plansee din lemn
Locuinte
conventionale
situate in cladiri 880 694 186 - - - - - - - - - -
rezidentiale din
lemn (barne, etc)
Locuinte
conventionale
situate in cladiri 2947 2947 - - - - - - - - - - -
rezidentiale din
paianta, chirpici
Locuinte
conventionale
situate in cladiri
1247 578 135 28 92 344 - - - 70 92 344 -
rezidentiale din
materiale mixte,
alte materiale)
informatie
nedisponibila
privind materialul 7849 2409 56 28 13 - - - - - - - 5343
de constructie al
cladirii

Tabelul 2.3. Număr de persoane din clădiri rezidenţiale, materialul de construcţie şi regimul de
înălţime la recensământul din 20 octombrie 2011
Regim de inaltime al cladirii

Categoria de Persoane etaje

cladiri / Parter informa
Material total 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ție
si peste nedispo
nibilă
A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
persoane din
cladiri
rezidentiale 1157 2437
270930 27924 3101 7970 136509 9670 896 4531 5537 31547 7296
(exclusiv spatii 3 6
colective de
locuit)
persoane din
cladiri
1768
rezidentiale 180711 157 102 968 3745 114113 7820 609 2921 4653 27938 -
5
din beton
armat sau

132
 Regim de inaltime al cladirii

Categoria de Persoane etaje

cladiri / Parter informa
Material total 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ție
si peste nedispo
nibilă
prefabricate
din beton
persoane din
cladiri
rezidentiale
din caramida,
58090 6768 8677 2033 4048 21728 1850 287 1610 6596 884 3609 -
piatra sau
inlocuitori cu
plansee de
beton armat
persoane din
cladiri
rezidentiale
din caramida,
6513 4741 1772 - - - - - - - - - -
piatra sau
inlocuitori cu
plansee din
lemn
persoane din
cladiri
rezidentiale 2360 1887 473 - - - - - - - - - -
din lemn
(barne etc.)
persoane din
cladiri
rezidentiale 8938 8938 - - - - - - - - - - -
din paianta,
chirpici
persoane din
cladiri
rezidentiale
3052 1610 456 64 159 668 - - - 95 - - -
din materiale
mixte,
alte materiale)
informatie
nedisponibila
privind
11266 3823 93 36 18 - - - - - - - 7296
materialul
de constructie
al locuintei

Infrastructură economică
La nivelul anului 2015, judetul Iaşi avea o contributie la PIB de 22097,6 milioane lei (locul
7 pe tara), respectiv 3,1% din total Romania. Industriile principale sunt: metalurgia (SC Arcelor
Mittal Tubular Products, SC Tehno Steel), industria farmaceutică (SC Antibiotice SA), textile
(SC IasiConf SA, SC Iasitex SA) ș i alimentară. Sectorul bancar ș i cel al informaț iei au luat
avânt în ultimii ani, numeroase bănci ș i companii de software fiind prezente în oraș .
Din totalul numărului de salariaţi – 101 976 persoane, în agricultură sunt 819 persoane, în
industrie 44 512 persoane, în timp ce în sectorul terţiar activează activază peste 50 000 persoane.
Infrastructură medicală şi sanitară
La nivelul Municipiului Iaşi sunt înregistrate o serie de unităţi sanitare, pe categorii şi
anume: 15 spitale, 2 dispensare, 1 policlinică, 15 farmacii în sectorul public şi 132 în sectorul
privat, 4 puncte farmaceutice, 114 cabinete medicale pentru medicina de familie, 125 cabinete
medicale de specialitate, 211 cabinete stomatologice, 6 laboratoare medicale.

133
 2.1.1.4. Caracteristici ale mediului

Arii naturale protejate

Lista siturilor Natura 2000 cuprinde ariile de protecț ie specială avifaunistică (SPA) ș i siturile
de importanț ă comunitară (SCI) ce aparț in reț elei ecologice Natura 2000 în România,
încadrate în cele cinci ecoregiuni (bioregiuni) existente pe teritoriul ț ării: alpină, continentală,
panonică, pontică ș i stepică.
În limita administrativă a municipiului Iaș i nu se află nici o arie naturală protejată din
ierarhizarea IUCN (Fig. 2.7).

Fig.2.7. Zonare suprafeț elor ROSCI ș i ROSPA.

Rezervaț ii naturale
În județ ul Iaș i există 25 rezervaț ii naturale dar niciuna dintre acestea nu se află în perimetrul
Municipiului Iaș i.

2.1.1.5. Informaţii privind sistemul economic

Din punct de vedere al participării la activitatea economică, s-au înregistrat 132 148
persoane active şi 158 274 persoane inactive. În perioada dintre ianuarie 2010 şi ianuarie 2011,
evoluţia populaţiei şomere a fost descendentă, ajungând la aproximativ 33% până în anul 2014.
Acest fapt poate fi un semn al efectelor crizei economice, dar mai ales o cauză a ieşirii din plată a
şomerilor. În municipiul Iaşi şi aria sa metropolitană, forţa de muncă plecată în afara graniţelor
ţării a redus şomajul, prin diminuarea presiunii asupra pieţei muncii (Fig. 2.8).

134
Fig. 2.8. Aria Metropolitană Iaşi – dinamica numărului de şomeri pe cele două medii de
rezidenţă (sursa: prelucrare date statistice INS).

2.1.1.6. Alte informaț ii relevante

Istoricul arealului la fenomene de instabilitate a terenului

Datele existente relevă că potenţialul producerii hazardelor naturale în zonă se menţine
ridicat, deşi de-a lungul timpului, în principal în ultimele decenii, s-au efectuat lucrări pentru
reducerea riscului la alunecări de teren, care însă, nu au condus la dispariţia lor. Importante
procese geomorfologice au avut loc în mai multe zone din cadrul municipiului Iaşi, între care
trebuie menţionat, atât pentru virulenţa manifestărilor cât şi pentru distrugerile materiale cauzate,
arealul versantului Copou Est. La declanşarea alunecărilor de teren din acest areal o influenț ă
importantă au avut şi au acţiunea concertată a mai multor factori de influenţă dintre care se
detaşează cei litologic, geomorfologic, hidrogeologic, hidrologic şi antropic. Din deceniul trei al
secolului XX, alunecările de teren creează pagube importante, astfel că în intervalul 1932-1936
încep lucrări pentru creşterea stabilităţii versantului în sectoarele Sărărie-Ţicău şi şoseaua Ştefan
cel Mare. Continuarea cu intermitenţă a fenomenului, ciclicitatea sa controlată de regimul
precipitaţiilor, a impus executarea în anii ’70-’80 a unor ample lucrări de consolidare a
versantului, între altele prin realizarea unor ziduri de sprijin cu fundare directă sau indirectă,
ranforţi, chesoane ranfort, bolţi cu pilaştri, drenuri verticale şi orizontale – ultimele pentru
captarea apelor subterane şi evacuarea lor controlată – precum şi amenajări de rigole, pentru
evacuarea apelor meteorice, nivelări şi înierbări. În ansamblu, lucrările executate sau realizat pe
circa 15.000 ml, ceea ce a condus la creşterea stabilităţii relative pe un aliniament de 3 880 ml şi
o suprafaţă de aprox. 360 ha. Ulterior, în toamna anului 1996, după un interval cu ploi
abundente, alunecările de teren s-au reactivat mult, astfel că apariţia unor noi planuri de
alunecare au condus la importante pagube materiale, între care distrugerea lucrărilor de
consolidare aval Stradela Sărărie (ruperea bolţilor de beton şi înclinarea ranforţilor), a celor de
consolidare aval Căminele studenţeşti „1 Mai” (ruperea ranforţilor, degradarea rigoleleor,
forfecarea drenurilor), distrugerea a 5 imobile şi afectarea, într-o măsură mai mare sau mai mică,
a încă 100 de imobile.
În toamna anului 1998, în perimetrul străzilor Mărăşti-Sărărie-Simion Bărnuţiu s-au
executat din fonduri Phare lucrări de consolidare a celor deja existente, ulterior constatându-se că
şi acestea au fost afectate, dar într-o mai mică măsură. Analiza, în decembrie 1998, la nivelul
135
Consiliului Judeţean Iaşi a situaţiei din sectorul sus menţionat a condus, la propunerea Comisiei
Municipale pentru urmărirea stabilităţii versanţilor alunecători şi a grupului operativ din cadrul
Comisiei judeţene de apărare împotriva dezastrelor, la nominalizarea arealului cuprins între
străzile Vulpe, T. Săvescu, Albineţ, malul drept al pârâului Cacaina, străzile Poligon, Sărărie şi
Stradela Sărărie ca expuse riscurilor naturale. În zonă, pe o suprafaţă de cca. 9 ha s-a interzis
autorizarea construcţiilor, cu excepţia acelora care au drept obiectiv limitarea efectelor
alunecărilor de teren până la stingerea fenomenului şi stabilizarea versantului.
Spre nord-vestul versantului Copou Est, alunecări de teren importante au mai avut loc în
sectoarele Şcolii Normale – cu dezvoltare până în pârâul Cacaina, reactivată în 1970 – şi
Facultăţii de Medicină Veterinară, produsă iniţial în 1941 şi reactivată în 1969, când aceasta a
ajuns la baza pantei, la nivelul pârâului Cacaina. Ambele au produs pagube importante, între care
distrugerea de clădiri şi a unei porţiuni din Drumul naţional. Continuarea fenomenului
alunecărilor de teren din versantul estic al dealului Copou este relevată şi de datele rezultate în
urma activităţii de teren din august 2006 care relevă fisuri şi crăpături în zidurile unor imobile,
înclinări ale împrejmuirilor de beton sau cărămidă ale proprietăţilor, neregularităţi în macadamul
străzilor şi afectare unora dintre lucrările de consolidare existente în arealul străzilor, între care
Copou, Caprelor, Poligon, Simion Bărnuţiu, Crivăţ, Râpei şi Dochia. Spre nord de strada
Caprelor se remarcă alunecările de tip detrusiv de pe versantul acoperit de vegetaţie forestieră
(arbori şi arbuşti), ilustrate prin denivelări pronunţate ale terenului, cu monticuli, mici depresiuni
care conservă apa din izvoare şi cea meteorică, la care se adaugă caracteristicile de „pădure
beată”. De menţionat că în zona străzii Caprelor, spre pârâul Calcaina, s-au construit noi locuinţe
pe arealul alunecării parţial stabilizate, de tip mixt de tip delapsiv-detrusiv.
Conform clasificării alunecărilor de teren după adâncimea suprafeţei de alunecare existentă în
„Ghidul privind macrozonarea teritoriului României din punct de vedere al riscului la alunecările
de teren, 1999” alunecările ce afectează versantul Copou Est se înscriu în categoria adânci (5,0 –
20,0 m), delapsiv-detrusive cu râpele de desprindere la nivelul cornişei dealului Copou iar după
viteza de deplasare, în unele perioade mai lungi de timp, în intervalul clasa „foarte lentă” – 16
mm/an, în alte perioade în clasa „lentă” – 1, 6 m/an şi, mai rar, în clasa „moderată” – 13 m/lună.
După poziţia suprafeţei de alunecare în raport cu stratificaţia rocilor de bază, alunecările de teren
din arealul Copou Est se înscriu în tipul consecvent iar după natura rocii afectate de suprafaţa de
alunecare, în tipul alunecărilor care uneori privesc doar depozitele deluviale iar alteori şi roca de
bază aparţinând Sarmaţianului mediu-Basarabianului.

2.1.2. Descrierea cauzelor, elementelor favorizante ș i elementelor declanș atoare pentru

alunecări de teren

2.1.2.1. Elemente de predispozitie

Litologia
Din punct de vedere geologic, formaţiunile petrografice ale acestei zone aparţin platformei
Moldoveneşti. Platforma moldovenească este o unitate geostructurală precarpatică în alcătuirea
căreia se disting cele două elemente structurale specifice: unul inferior, cutat, constituind soclul,
ce corespunde etapei în care spaţiul moldav a evoluat ca arie labilă, şi altul superior, cuvertura,
corespunzând etapei în care acest spaţiu a evoluat ca domeniu stabilizat. Întrucât platforma

136
Moldovenească a evoluat atât ca arie emersă cât şi ca arie submersă, cuvertura platformei
aparţine la mai multe cicluri de sedimentare. Dintre acestea cel mai important pentru zona
analizată este ciclul Badenian-Pliocen şi Cuaternar. La nivelul Sarmaţianului s-au depus depozite
preponderent pelito-detritice, dar cu frecvente schimbări laterale de facies, grosimea acestor
depozite crescând de la est spre vest şi sud-vest. Astfel, Basarabianul este caracterizat de marne,
fin nisipoase, cenuşii-negricioase, uneori şistoase, cu filme de nisipuri fine, cenuşii-albicioase,
micacee. La nivelul Cuaternarului s-au format depozite fluviatile şi depozite loessoide (inclusiv
aluviuni holocene).
Din punct de vedere geotehnic, existenţa argilelor şi marnelor în structura versanţilor conferă
terenurilor potenţial pentru alunecări. Alunecările recente s-au produs pe deluvii vechi, fiind
stimulate de adâncirea ravenelor, eroziunea de mal şi păşunatul intens. Zonele de racord ale
versanț ilor, din cauza energiei de relief, structurii geologice şi scurgerii dezordonate a apelor,
sunt afectate în mod ciclic de fenomene de instabilitate. Apa subterană, cantonată în stratul de
nisip de la baza loessului pe terasa superioară, inundă parţial stratul de loess din terasa medie,
pentru ca în zona de luncă să ajungă, în perioadele bogate în precipitaţii, până la suprafaţa
terenului.
Studiile geotehnice efectuate în decursul anilor au pus în evidenţă următoarele zone
caracteristice: arealul terenurilor sensibile la umezire (PSU), cu grosimi ce variază până la
maxim 12,00 m. Aceste terenuri loessoide sunt amplasate pe terasele superioare ale râului Bahlui
şi corespund cartierelor Tătăraș i, Copou şi zonei centralei a oraşului; arealul terenurilor
argiloase cu umflări ș i contracț ii mari (PUCM), care cuprinde întreaga luncă a Bahluiului;
arealul cu ape agresive, care se suprapune în general cu sectorul terenurilor cu argile contractile
din lunca râului Bahlui; arealul terenurilor cu potenț ial de alunecare, aflate parţial în zonele
Păcurari, Aurora şi Sărărie.
Prin uscare, pământurile argiloase se contractă micşorându-şi astfel volumul în mod
apreciabil. Prin contracţie, în masa pământului iau naştere crăpături mai mari sau mai mici care
fragmentează pământul în blocuri poliedrice cu diferite mărimi. Eforturile de contracţie din
pământ pot produce odată cu ruperea pământului şi crăparea fundaţiilor şi construcţiilor aşezate
pe ele. Datorită umidităţilor crescute în perioadele de topire a zăpezilor sau după ploi îndelungate
şi a umidităţilor scăzute în timpul verilor secetoase, se constată pe o grosime de 2.50-3.00 m de
la suprafaţă variaţii sezoniere de umiditate ce duc la variaţii de volum. Executând o construcţie
într-un anotimp cu precipitaţii abundente se păstrează sub ea o umiditate mai mare faţă de a
pământului din jur, care se contractă mai mult şi astfel se pot produce, când nu se iau măsuri
suplimentare, deplasările colţurilor exterioare sau tasări. În cazul când execuţia s-a făcut într-un
timp uscat, apare fenomenul de umflare a terenului în afara perimetrului construcţiei (la sezonul
următor cu precipitaţii) şi se produc ridicări ale colţurilor clădirii şi fisuri de jos în sus. În acest
fel se explică şi apariţia crăpăturilor la marginea părţii carosabile a aleilor şi drumurilor executate
pe astfel de terenuri contractile.
Din punct de vedere hidrogeologic, în zona oraşului Iaşi straturile acvifere se pot grupa în
două mari categorii: straturi acvifere sub presiune (captive), ce se găsesc în depozitele miocene şi
siluriene, şi straturi acvifere libere din depozitele reliefului de acumulare, din cadrul depozitelor
cuaternare.
Caracteristici morfometrice (panta)
Suprafaț a terenului care acoperă municipiul Iaș i are pante cuprinse in intervalul 0°-22°. Prin
încadrarea acestora în domenii de pante se identifică următoarele clase (Fig. 2.9):

137
 0° - 5°: zona stabilă;
5° – 10°: zona cvasi-stabilă - alunecările care se pot produce în cadrul acestui domeniu de
valori sunt cele reactivate, unde panta taluzului stabil este dată de rezistenț a la forfecare
reziduală a pământurilor.
10° – 20°: zona instabilă. Marea majoritate a pământurilor coezive au unghiul pantei stabile
în acest interval astfel încât depăşirea acestei valori este foarte probabilă.
>20°: zona cu instabilitate accentuată. Pentru aceste valori ale pantei se atinge limita
rezistenţei la forfecare, masivele ce îşi păstrează stabilitatea fiind cele din roci stâncoase
sau semistâncoase.

Fig. 2.9. Harta pantelor – Municipiul Iaș i.

Asadar, în perimetrul morfometric al municipiului Iaș i se disting: sectoare de coamă, unde

pantele devin din ce în ce mai accentuate, iar influenţa factorului antropic este cea mai
importantă (existând o mare probabilitate de declanşare a fenomenelor de instabilitate ca urmare
a umpluturilor executate fără aprobare); sectoare de pantă, în care se produc cele mai multe
fenomene de instabilitate cu sau fără cauză antropică; sectoare de picior, alunecările de teren
produse în această zonă îşi au de cele mai multe ori cauza în fenomenele erozionale; sectoare de
platou, unde pantele sunt reduse, practic neexistând pericolul producerii unor alunecări de teren.
Utilizarea terenurilor
Pe teritoriul municipiului Iaș i se disting 5 clase principale din punct de vedere al modului de
acoperire a terenului (Fig. 2.10). Arealul locuită, incusiv zona de dezvoltare industrială ocupă
aproximativ 50% din totalul municipiului. Arealul limitrof este reprezentată de zona cu
vegetaț ie (arbori, arbuș ti), culturi agricole, culturi viticole, păș uni.

138
Fig. 2.10. Harta utilizării terenurilor, municipiul Iaș i.

2.1.2.2. Elemente pregătitoare/declanș atoare

Precipitaț ii
Cauze: factorul climatic (precipitaţii abundente peste 50-60 mm/m2 în 24h – cantităţi de
precipitaţii similare cu cele înregistrate la evenimentele istorice)
Elemente favorizante: morfometria reliefului (pante ce depăşesc 10°, fragmentarea accentuată şi
versanţi cu energie de relief ridicată), caracteristicile substratului geologic (alternanţe de depozite
permeabile: nisipuri, pietrişuri şi depozite impermeabile: argile, marne), stratificaţia (succesiunea
şi înclinarea stratelor, intercalaţii), izvoare de coastă, sectoare de băltire.
Elemente declanşatoare: perioade consecutive de precipitaţii abundente asociate manifestării
alunecărilor de teren şi cicluri repetate de îngheţ-dezgheţ în lunile de primăvară si toamnă,
infiltrarea apelor subterane în masa de deluviu cantonat pe roca de bază, creşterea accentuată a
nivelului apelor subterane ca efect al pierderilor din reţelele de apă şi canalizare cu direcţie de
curgere spre versanţi, modul de utilizare al terenului (gradul redus de acoperire al versanţilor cu
păduri mai mic de 20%), supraîncarcarea versanţilor prin construcţii la creastă/bază, solicitări
dinamice de frecvenţă variată provenite din traficul rutier
Pentru elaborarea hărţii de hazard la nivel local s-au luat în considerare cantităţile de
precipitaţii înregistrate la 24 şi 72 ore în lunile de primăvară şi toamnă, asociate cu perioadele de
revenire corespunzătoare anilor de producere/reactivare a alunecărilor de teren. Criteriile stabilite
sunt similare cu cele ale evenimentelor semnificative de alunecări de teren manifestate în zona de
referinţă în perioadele 1962-1964, 1968-1972, 1975-1980, 1996-1998, 2004-2005, cu impact
asupra populaţiei, clădirilor si drumurilor.

139
 Cutremure
Din punct de vedere seismic, conform „Codului de proiectare seismică – Partea I – Prevederi de
proiectare pentru clădiri” P100-1/2013, amplasamentul cercetat se găseşte în zona de hazard
seismic caracterizată prin ag=0.25g. (ag reprezintă acceleraţia terenului pentru proiectare
determinată pentru intervalul mediu de recurenţă de referinţă (IMR) de 225 ani). Această valoare
se foloseşte pentru calculul structurilor la starea limită ultimă. Perioada de control (de colţ) a
spectrului de răspuns este Tc =0,7s.

2.1.3. Descrierea evenimentului ipotetic

Descrierea completă a evenimentului

Pentru construirea hărț ilor de susceptibilitate (hazard relativ) în perimetrul municipiului Iaș i s-
au utilizat abordări bazate pe analize semi-cantitative (harta cu distribuț ia valorilor
coeficientului mediu de hazard Km) ș i analize deterministe (harta cu distribuț ia valorilor
factorului de stabilitate Fs).
În cazul analizei semi-cantitative, elaborarea hărţii de susceptibilitate s-a realizat prin distribuţia
spaţială a coeficientului mediu de hazard (Km), obț inut prin atribuirea unor valori ale
coeficienţilor specifici (Ka-litologic, Kb-geomorfologic, Kc-structural, Kd-hidrologic şi climatic,
Ke-hidrogeologic, Kf-seismic, Kg-silvic şi Kh-antropic), conform prevederilor din HG 447/2003
„Norme metodologice privind modul de elaborare şi conţinutul hărț ilor de risc natural la
alunecări de teren”, în funcţie de datele istorice relevante existente.
Coeficientul mediu de hazard la alunecări de teren (Km), corespunzător suprafeț ei (zonei)
analizate, are valori cuprinse în intervalul 0 - 1 ș i rezultă din suprapunerea in sistem GIS a celor
8 hărț i tematice, determinate de cei 8 factori de influenț ă, aplicând următoarea formulă de
calcul:

(1)
Pe baza tabelului prezentat mai jos (Tabelul 2.4), harta coeficientului mediu de hazard, care are
valori cuprinse în intervalul 0,1-0,64, a fost reclasificată obț inându-se pentru zona Municipiul
Iaș i un potential mediu, mediu – mare respectiv mare, de producere a alunecărilor de teren (Fig.
2. 11).

Tabelul 2.4.
Potenţial de producere a alunecărilor de teren Valoarea factorului mediu (Km)
Practic zero (lipsă) 0
Redusă < 0.10
Medie 0.10 – 0.30
Medie - Mare 0.31 – 0.50
Mare 0.51 – 0.80
Foarte mare 0.81 – 1.00

140
Fig. 2.11. Harta distribuț iei spaț iale a coeficientului mediu de hazard ș i potenț ialul de
producere al alunecărilor de teren în municipil Iaș i.

Valorile Km obţinute sunt cuprinse în 3 clase principale: clasa 1 cu valorile Km = 0,10÷0,30

asociată cu probabilitatea medie; clasa 2 cu intervalul Km=0,31÷0,50 asociată cu probabilitatea
medie - mare; clasa 3 cu intervalul Km=0,51 ÷ 0,64 asociată cu probabilitatea mare.
Harta factorului de stabilitate (Fig. 2.12) a fost obț inută din harta coeficientului mediu de
hazard prin ridicarea la puterea -1. Validarea acestei hărț i s-a realizat prin aplicarea unei metode
deterministe de calcul a factorului de stabilitate, pentru zona de la sud de Bahlui, care cuprinde
dealul Bucium ș i bazinul hidrografic al râului Vamaș oaia.

Fig. 2.12. Harta factorului de stabilitate, municipiul Iaș i.

141
Modelul de calcul determinist utilizat pentru evaluarea factorului de stabilitate este un model
GIS bidimensional care consideră că blocul (corpul) care se deplasează pe planul înclinat (planul
de alunecare) are dimensiunea unui pixel (10 m). Astfel, utilizând instrumentele GIS s-a calculat
factorul de stabilitate pentru fiecare pixel în parte. Efectul pixelilor învecinaț i este ignorat.
Modelul utilizat în cadrul acestei analize este unul dintre cele mai simple modele, denumit
modelul pantei infinite. (plan de cedare la alunecare infinit) ș i are la bază următoarele formule
de calcul (Brunsden ș i Prior 1979):

(2)
unde
coeziunea efectivă;
greutatea volumică a pământului;

;
greutatea volumică a apei;
adâncimea planului de cedare măsurat de la suprafaț a terenului;
înălț imea stratul de apă deasupra planului de cedare;
unghiul de înclinare al pantei;
unghiul de frecare internă efectiv;
În condiț ii seismice formula de calcul a factorului de stabilitate devine:

(3)
unde
densitatea scheletului solid;
acceleraț ia seismică;
Caracterizarea geotehnică a amplasamentului detaliat (Dealul Bucium ș i Valea Vamasoaia; Fig.
2.13) s-a realizat pe baza parametrilor determinaț i în laborator, pentru 25 de foraje geotehnice,
cu adâncimi cuprinse între 2 – 10 m.

142
Fig. 2.13. Delimitarea zonei de studiu – Dealul Bucium ș i valea râului Vamaşoaia.

Terenul cuprins în zona de studiu este alcătuit, sub un strat de umplutură cu grosimea de
0.30...2.80 m, dintr-o succesiune de materiale coezive de tip argilă, argilă prăfoasă, praf argilos
aflate în stare de consistenţă preponderent plastic vârtoasă, local aceste materiale aflându-se şi în
stare plastic consistentă, dispuse pe o rocă de bază contituită din gresii.
Încercările de laborator indică pentru stratul de suprafaț ă, aflat sub stratul acoperitor, o coeziune
medie de c=60 kPa ș i un unghi de frecare internă de Ф=25°.
Zonarea factorului de stabilitate în acesta zonă s-a facut considerând patru scenarii pentru
condiț iile din teren (Fig. 2.14, Fig. 2.15):
 Scenariul 1: Teren în condiț ii uscate;
 Scenariul 2: Teren în condiț ii saturate;
 Scenariul 3: Teren în condiț ii uscate aflate sub acț iune seismică;
 Scenariul 4: Teren în condiț ii saturate aflate sub acț iune seismică.

143
Fig. 2.14. Harta factorului de stabilitate Scenariul 1 ș i Scenariul 2, Dealul Bucium.

Fig. 2.15. Harta factorului de stabilitate Scenariul 3 ș i Scenariul 4, Dealul Bucium.

Analiza de vulnerabilitate
Pe baza datelor disponibile, la întocmirea hărţilor de expunere în arealele de studiu s-a luat în
considerare, cu caracter variabil, un nivel potenţial acceptabil asupra numărului de persoane
afectate, numărul clădirilor/locuinţelor şi drumurilor in zona expusa alunecărilor de teren (Fig.
2.16, Tabelul 2.5). Harț ile cu distribuţia elementelor expuse riscului la alunecări de teren a fost
obţinută pe baza suprapunerii hărț ii Fs cu datele privind localizarea clădirilor, reţelei de drumuri
şi numărul de persoane potential afectate de alunecări de teren. Din analiza hărţii cu distribuţia
elementelor expuse (clădiri, populaţie, reţea de drumuri), s-a constatat faptul că zonele situate în
lunca Bahluiului ș i văile râurilor colectate de acesta prezintă expunere ridicată la din punct de
vedere al numărului de persoane expuse, numărului mare de clădiri şi infrastructurii de transport.

144
 Fig. 2.16. Elemente expuse alunecărilor de teren – drumuri.

Tabelul 2.5. Evaluarea pagubelor potenț iale la nivelul municipiului Iaș i

Cladiri si gospodarii CAI DE COMUNICATIE
Zonare
Populatie Cladiri cu DTertiar
hazard/Total Gospodarii Cladiri DN DJ CF
locuinte e/STRAZI
Clasa5: Very high 12134 4666 942 933 0.2 0.4 38.0 2.4
Clasa 4: High 44661 17175 3469 3433 1.1 1.9 100.3 0.0
Clasa 3: Medium 61254 23556 4758 4708 3.0 2.5 73.2 0.0
Clasa 2: Low 143871 55327 11174 11059 21.9 16.1 539.5 132.0
Clasa 1: Very low 53729 20662 4173 4130 2.8 5.2 72.5 0.7
Total 315649 121387 24516 24263 29.0 26.1 823.5 135.1

Încadrare temporală ș i spaț ială

În estimarea probabilităţii producerii evenimentului descris în cadrul scenariului de hazard la
alunecări de teren s-au luat în considerare date cantitative referitoare la perioadele de revenire ale
145
factorului climatic calculate de ANM (cantităţi de precipitaţii de la evenimente istorice de
alunecări). Conform metodologiei unitare de evaluare a riscurilor şi de integrare a evaluărilor de
risc sectoriale, scenariul de hazard la alunecări de teren pentru municipiul Iaș i este încadrat ca
având o probabilitate medie pe scara probabilităţii, cu intervalul de timp aferent evenimentelor
care pot apărea între 10 şi 100 de ani, fiind luate în considerare perioadele de recurenţă de 30, 50
şi 100 a cantităţilor de precipitaţii (Fig. 2.17, Fig. 2.18).

Fig. 2.17. Cantitatea maxima de precipitatii cazuta in 24 de ore, pe suprafata municipiului Iasi in
lunile de primavara (martie, aprilie, mai) - perioada anilor 1962 – 2012.

Fig. 2.18. Cantitatea maxima de precipitaț ii căzută în 24 de ore, în lunile de primavara-toamnă,

Municipiul Iaș i.
146
 Analiza istorică a unor evenimente similare
Dealul Copou - Est
Conform documentaţiilor geologo-geotehnice puse la dispoziţie de către Primăria Iaşi,
suprafaţa terenului în aceasta zona prezenta înainte de anii 1960 pante cuprinse între 8 % şi 35%
fiind extrem de frământată. Liniile de ruptură erau puternic conturate, în special spre cornişă,
unde se observau maluri verticale de 2 – 7 m înălţime, apariţii de izvoare şi băltiri la baza
suprafeţei desprinse, rupturi secundare şi refulări, şi respectiv, mari suprafeţe acoperite cu
vegetaţie hidrofilă (stuf, papură etc.).
Ca urmare a alunecărilor de teren ciclice, majoritatea locuinţelor din aval au dispărut, cele
rămase în aval de cornişă fiind puternic degradate, iar vechile străzi practic nu mai pot fi
recunoscute.
În aval de cornişa ruptă şi degradată, în anii 1960–1961 s-au executat lucrări de amenajări
de suprafaţă pentru scurgerea apelor provenite din precipitaţii şi izvoare, dar odată cu activarea
alunecărilor aceste lucrări au fost compromise. În cea mai mare parte, zona este împădurită cu o
vegetaţie arborescentă dispusă neregulat, cu aspect de “pădure beată”, copacii fiind înclinaţi şi
răsuciţi de alunecări în sensuri diferite. De menţionat că imobilele situate în amonte în imediata
apropiere a cornişei rupte, aveau dirijate toate canalizările apelor menajere spre aval, direct pe
terenul alunecat, favorizând procesul de instabilitate din zonă. Apa subterană era cantonată în
complexul nisipos existent pe terasă şi la partea superioară a versantului, de unde deversează pe
versant, sub formă de izvoare, în zona unde argilele degradate apar la zi. Apa existentă în
complexul nisipos, cât şi cea de şiroire, saturează complet argilele marnoase degradate, circulând
dezordonat prin intercalaţiile nisipoase, conducând la înmuierea argilelor care are ca urmare o
reducere a consistenţei şi a rezistenţei la forfecare (unghi de frecare internă şi coeziune). Acest
fenomen s-a dezvoltat continuu prin autoamorsări succesive, conducând la modificări fizico –
chimice şi structurale ireversibile ale straţelor geologice.
Dealul Copou –Vest
În aceasta zona intens locuită au fost efectuate observaţii asupra comportării unor lucrări de
consolidare ș i drenaje. S-a observat că dintr-un cămin s-a decolmatat cca. 0,5m3 de nisip fin
gălbui. Semnificaţia fenomenului produs este următoarea: în terenul din amonte de cămin,
parcurs de un fir al drenului activ (ce deversează în acest cămin) se produce un fenomen de
sufoziune hidrodinamică, prin antrenarea “fir cu fir” ori accelerată a nisipului gălbui. Consecinţa
imediată a acestui fenomen este că undeva în amonte (deasupra conductei de drenaj avariate) se
va forma o pâlnie de sufoziune, se va tasa terenul de sub o construcţie, un drum sau o platformă,
etc.
Dealul Bucium se situează în partea de sud a municipiului Iaşi, într-o zonă ce se
caracterizează printr-o structură geologică monoclinală, suprafeţele versanţilor fiind afectate de
terasări şi zone unde se produc fenomene de şiroire, alunecări, etc. Zona este ocupată de livezi,
culturi de viţă de vie şi construcţii de locuit (vile), etc. Accesul în municipiul Iaşi prin partea de
sud este asigurat de drumul naţional DN 24, care, (pe o porţiune executată în profil mixt)
prezintă o zonă de rambleu consolidată cu coloane de beton cu ranforţi, între care sunt executate
bolţile de beton cu rol de sprijinirea depozitelor de la suprafaţă versantului.

147
Bibliografie:
Grigorescu Ines, Mitrică Bianca, Kucsicsa Gh., Popovici Ana, Dumitraşcu Monica, Cuculici
Roxana (2012), Post-communist land use changes related to urban sprawl in the
Romanian Metropolitan Areas, Human Geographies – Journal of Studies and Research in
Human Geography, Volume 6, Issue 1, pp. 35-46.

148
 2.2. Scenariul local Comarnic

Identificarea scenariului de risc la alunecări de teren la scară locală (zona Comarnic)

Complexitatea condiţiilor geologice şi structurale asociate proceselor de alunecări de teren,
istoricul datelor existente (statistice şi observaţionale din studii de caz, informaţii observaţionale
şi literatura), frecvenţa şi intensitatea fenomenului au condus la selectarea zonei Comarnic pentru
scenariul de risc cu relevanţă la nivel naţional. Selectarea zonei analizate s-a realizat pe baza
evenimentelor istorice de manifestare a alunecărilor de teren în ani reprezentativi cu precipitaţii
abundente (1996-1998, 2008-2009, 2014), cu efecte semnificative asupra infrastructurii rutiere şi
avarierea unor locuinţe si reţele tehnico-edilitare (degradări sisteme de drenaj şi rigole, lucrări de
consolidare), a numărului de persoane afectate sau izolate, fără acces la serviciile de bază din
zona cu alunecări.
Conform metodologiei de evaluare unitară a riscurilor, scenariul de risc cu relevanţă la
nivel national s-a selectat în principal ţinând seama de impactul asupra populaţiei şi mediului
construit. Alunecările de teren manifestate în Comarnic pot afecta mare parte cartierele oraşului
cu un număr de persoane mai mare de 50 conform criteriului de prioritizare. Pe baza datelor
istorice existente şi opinia experţilor, s-a selectat scenariul plauzibil cel mai grav (reasonable
worst case scenario), luând în considerare nivelul maxim al impactului.
Regiunea de referinţă este localizată în zona turistică a Văii Prahovei, care face legatură
între centre urbane şi industriale importante, traversată de DN1 şi calea ferată Bucureşti-Braşov
şi drumuri judeţene (DJ101S) şi locale. Degradarea sau distrugerea drumurilor judeţene şi
naţionale în urma producerii alunecărilor de teren poate avea impact economic, cu pierderi
materiale asociate avarierilor gospodăriilor şi locuintelor, impact social prin izolarea populaţiei şi
lipsa accesului la serviciile de bază, imposibilitate de intervenţie a autorităţilor. Din datele
istorice, se consideră semnificativă şi activitatea seismică înregistrată la cutremure vrâncene
intermediare.
Descrierea generală a scenariului
În harta de hazard la alunecări de teren elaborată la nivel naţional, arealul afectat se
încadrează în clasele de hazard ridicat-foarte ridicat. În sectorul analizat, se vor considera
alunecări de teren reactivate ca urmare a precipitaţiilor abundente din perioada lunilor de
primăvară si toamnă, de adâncime medie, cu viteză moderată. Arealul afectat este situat pe un
teren ce face parte din unitatea Subcarpaţii Curburii în raza oraşului Comarnic, pe malul drept şi
stâng al râului Prahova. Din punct de vedere morfometric, sectoarele alunecate se află pe terenuri
cu pante de cca. 15-24°. Din punct de vedere hidrologic, arealul este tributar râului Prahova, iar
versanţii prezintă o serie de văi torenţiale ce adună apele meteorice şi le descarcă în râu. Din
punct de vedere al litologiei, alunecările de teren se produc la contactul dintre structuri geologice
caracteristice ariilor geosinclinale în facies de fliş şi molasă, stratificate şi puternic deformate sau
cutate (contactul dintre depozitele cuaternare reprezentate prin pietrişurile terasei suspendate şi
depozitele deluviale cu roca de bază reprezentată prin formaţiunea flişoidă marnoasă - grezoasă
de vârstă Apţian superior). Alunecările sunt favorizate de prezenţa izvoarelor freatice ce se
formează la baza pietrişurilor şi depozitelor deluviale. Stratele au înclinări de aproximativ 40–
500 cu multe variaţii datorate tectonizării intense, lucru care va favoriza reactivarea alunecărilor
deluviului la contactul cu ele şi chiar a unor porţiuni din roca de bază de-a lungul planelor de
stratificaţie. Din punct de vedere hidrogeologic, la baza versanţilor pot apărea izvoare de apă şi
149
curgeri din interiorul versanţilor catre suprafaţa acestora cu dezvoltarea unor forţe de infiltraţie
ce pot contribui la declanşarea sau reactivarea unor alunecări vechi. Din punct de vedere seismic,
valoarea intensităţii seismice în zona de studiu este mai mare de 7 pe scara MSK. Încărcarea în
zona activă a versanţilor cu resturi menajere, resturi de la construcţii demolate, sistemul de
drenaj deficitar din punct de vedere al capacităţii de colectare a apelor din precipitaţii şi sistemul
deficitar de apărare de mal contra eroziunii malurilor pârâului din aval vor conduce la reactivarea
alunecărilor în zona analizată. Impactul potenţial va lua în considerare impactul asupra populaţiei
(degradarea sistemului rutier, locuinţe şi suprafeţe de teren pe malul stâng şi drept al râului
Prahova pot cauza rănirea, evacuarea şi izolarea populaţiei, lipsa accesului la serviciile de bază),
impactul economic (pierderile materiale şi economice ca urmare a degradării clădirilor de locuit,
gospodării şi construcţii anexe, degradarea lucrărilor de consolidare existente, degradări ale
sistemelor rutiere, degradare sisteme de drenare, reţele tehnico-edilitare cu grad de avariere
moderat-ridicat din cartierele situate în zona analizată, impactul social şi psihologic (întreruperea
vieţii cotidiene, traume psihologice).

2.2.1. Descrierea detaliată a arealului în care poate avea loc evenimentul

2.2.1.1. Caracteristici geografice ale arealului de referinţă
Amplasare. Oraşul Comarnic, cu o suprafaţă de 89,97 km², este situat în partea de nord-
vest a judeţului Prahova, la 52 km de Ploieşti, 17 km de Sinaia, 11 km de Breaza şi 23 km de
Câmpina. Localitatea principală se află pe malul stâng al Prahovei, pe malul drept fiind
amplasate localităț ile rurale componente (satele Ghioș eș ti, Podu Lung, Poiana ș i Posada).
Oraşul este străbătut de ș oseaua naț ională DN1, care leagă Ploieș tiul de Braș ov, din care se
ramifică DJ101S, care duce spre Secăria ș i Valea Doftanei, precum ș i DJ 101R, care duce spre
Breaza. Comarnic este străbătut şi de calea ferată Ploieşti-Brasov, de gara Comarnic şi de haltele
Posada şi Valea Largă.
Relieful şi alcătuirea geologică. Din punct de vedere geomorfologic, arealul de referinţă
afectat de alunecări de teren face parte din unitatea Subcarpaţii Curburii (aproape de limita cu
Carpaţii Curburii la N şi NE şi Carpaţii Meridionali la W si NW), subunitatea Depresiunea
Câmpina, pe malul drept şi stâng al râului Prahova, la o altitudine de 555 m. Profilul morfologic
transversal al Văii Prahovei în dreptul oraşului Comarnic este caracterizat printr-o vale cu
lăţimea de circa 300-500 m cu o albie minoră îngustă şi o albie majoră cu lăţimea maximă de 150
m, cu un nivel de terasă inferioară discontinuu a cărei lăţime variază între 50-300 m şi un nivel
de terasă superioară mult ridicat faţă de primul care, datorită eroziunilor. Versanţii pe care s-a
dezvoltat localitatea au pante destul de accentuate 15-24°, fiind chiar abrupte în unele puncte
datorită fenomenelor de eroziune a apelor de suprafaţă.
Din punct de vedere geologic, arealul de referinţă se încadrează în Unitatea de Bobu,
componentă a flişului Carpatic (Dacidele externe). Roca de bază este formată din depozite
flişoide marnoase-grezoase de vârstă Apţian superior, alcatuite dintr-o alternanţă de marne
cenusii - negricioase pe alocuri siltice-micacee şi gresii fine. Frecvent acestea au aspect brecios,
amestecat, sugerând că formaţiunea respectivă este puternic tectonizată. Sunt frecvente
intercalaţiile mai cimentate sub formă stratiformă sau lenticulară, alcătuite din gresii cenusii-
galbui bogate în material vegetal carbonificat şi marnocalcare cenuşii albicioase sau sideritice.
Chiar dacă toate aceste depozite sunt intens brecifiate şi deformate, cu înclinarea stratelor care au
150
evidenţiat valori cuprinse între 45-55o (cu multe variaţii datorate tectonizării intense), lucru care
favorizează producerea alunecării deluviului la contactul cu ele şi chiar a unor porţiuni din roca
de bază de-a lungul planelor de stratificaţie. Peste aceste depozite cretacice care constituie “roca
de bază”, se dispun depozitele terasei suspendate pleistocene (legate de glaciaţiunea Riss).
Acestea sunt reprezentate prin pietrişuri cu matrice nisipoasă şi conţin elemente rotunjite,
centimetrice până la decimetrice, alcătuite preponderent din marnocalcare neocomiene de tipul
“Stratelor de Sinaia”. Aceste pietrişuri au grosimi de până la 3 m, fiind acoperite la rândul lor de
depozitele deluviale holocene groase până la 4–5 m, reprezentate prin argile uşor nisipoase
gălbui - cafenii cu frecvente concreţiuni carbonatice şi nivele mai compacte de argile plastice
roşcate. Acestea sunt acoperite de pământ vegetal cu grosimi decimetrice. În baza pietrişurilor, la
contactul cu roca marnoasă cretacică, se observă mici izvoare freatice cu rol în declanşarea
alunecărilor de teren.
Din punct de vedere geotehnic, stratificaţia terenului în zona de referinţă prezintă
următoarea succesiunea de straturi, identificată în urma investigaţiilor de teren cu adâncimi de
3,00-3,70 m:
- pe terasa inferioară stratificaţia terenului este constituită din pământ vegetal, cu grosimea
variind între 0,30-0,60 m, urmat de un strat de pietriş cu bolovăniş. În unele zone, între cele 2
strate se găseşte un strat de argilă prăfoasă plastic vârtoasă până la adâncimea de 1,50 m;
- pe terasa superioară stratificaţia este variabilă, astfel:
- în sectorul Posadei, pe porţiuni din terasă de pe malul stâng al Prahovei, există în suprafaţa un
strat de pământ vegetal subţire (0,20-0,40 m) sub care se găseşte un strat de deluviu format din
grohotişuri cu liant argilos, procentual variind între 5%-76%;
- în sectorul Ghioşeşti se remarcă două subunităț i, cea de nord unde sub stratul vegetal se află
acelaşi strat diluvial, format din pietrişuri şi grohotişuri, procentul de liant variind între 7% şi
37%, iar cea de sud unde în locul pietrişurilor şi grohotişurilor apare un strat de argilă puternic
contractilă (PUCM);
- în sectorul Poiana - Comarnic, se disting de asemenea două subunităț i, cea de nord unde sub
pământul vegetal există un complex prăfos-nisipos-argilos, dispus peste stratul de grohotiş şi cea
de sud unde, ca şi în zona Ghioşeşti, apare stratul de argilă cu umflări şi contracţii mari (PUCM).
Vegetaţia şi solurile. Vegetaţia este reprezentată de pădurile de gorun care au cea mai largă
răspândire, la care se adaugă pădurile în amestec (fag, carpen, ulm, frasin, tei, paltin). Pajiştile au
caracter secundar şi sunt prezente în depresiuni. Principalele tipuri de soluri întâlnite în arealul
oraşului Comarnic sunt: luvisolurile, cambisolurile şi solurile hidromorfe.
Apele. Arealul este tributar râului Prahova (cursul mediu), iar versanţii prezintă o serie de
văi torenţiale ce adună apele meteorice şi le descarcă în râu. Afluenţii Prahovei pe partea dreaptă
în zona oraşului Comarnic sunt valea Mesteacănului, pe partea stângă: valea Conciului, valea
Floreiului, valea Cernichii, valea Bătrâioarei. Afluenţii au un caracter puternic torenţial şi efect
de eroziune pe verticală şi orizontală. Dintre văile sau zonele puternic afectate de alunecările de
teren menţionăm: valea Comarnicului cu ambii versanţi, versantul drept al văii Şarului aproape
de confluenţa cu Prahova şi zona Podul Vârtos.
Din punct de vedere hidrogeologic, zona este situată într-o regiune cu roci impermeabile,
lipsite de strate acvifere în adâncime – marnocalcare (K1).
Clima. Conform zonării topoclimatice, arealul de referinţă se încadrează într-un sector de
climă continentală cu nuanţe de excesivitate, într-o zonă de versanţi adăpostiţi ce aparţine
etajului climatic de deal şi podis, subetajul dealurilor şi podişurilor înalte (500-800 m),

151
topoclimat complex de deal şi podiş (Subcarpaţii de Curbură), cu efecte ale topoclimatelor
elementare de vale şi luncă, de culmi deluroase şi de depresiune, cu canalizări şi scurgeri de aer
pe direcţia Nord–Sud şi influenta vântului de tip föhn pe direcţia Nord–Sud. Topoclimatul
complex specific zonei se caracterizează prin următoarele elemente specifice: temperatura medie
anuală 8-10°C, temperatura medie în ianuarie (februarie) 2-3°C, iulie (august) 18-20°C,
amplitudine medie anuală 21-22°C, 120-140 zile cu îngheţ, 10-20 zile tropicale, 160-180 zile
perioada fără îngheţ, precipitaţii medii anuale 600-800 mm, 75-100 zile cu strat de zăpadă, 64-72
% umiditatea relativă în iulie, 40-60 zile senine anual.
Din punct de vedere seismic, arealul de referinţă este încadrată în zona de
macroseismicitate I = 81 pe scara MSK (unde indicele 1 corespunde unei perioade medii de
revenire de 50 ani, minimum), conform SR 11100/1-93. După normativul P100-1/2013, zona se
caracterizeaza prin acceleraţia orizontală a terenului pentru proiectare (valoarea de vârf PGA):
ag=0, 35g pentru un interval mediu un interval mediu de recurenta IMR = 225 ani şi perioada de
control (colţ) la spectrul de răspuns: Tc=1,0 s.

2.1.1.2. Informaţii privind populaţia din arealul de referinţă

Densitatea populaţiei şi mărimea demografică
Densitatea populaţiei s-a redus în oraşul Comarnic în perioada 2007-2011 şi înregistrează
valori sub media pe judeţ, datorită scăderii populaţiei şi migrării externe. Astfel, la nivelul anului
2011, denistatea oraşului a fost de 133 loc./km2, în scădere faţă de anul 2007 când a înregistrat o
valoare de 146,9 loc./km2.
Conform recensământului efectuat în 2011, populaț ia oraș ului Comarnic se ridică la 11
970 de locuitori, în scădere cu aproximativ 371 de locuitori faț ă de recensământul anterior din
2002, când se înregistraseră 13 378 de locuitori. Populaţia totală (stabilă) în oraşul Comarnic
înregistra la 1 ianuarie 2014 un număr de 12 595 locuitori. Din analiza evoluţiei populaţiei în
perioada 2011-2014 se constată o scădere a populaţiei, influenţată de reducerea accentuată a
natalităţii şi de soldul negativ al migraţiei externe.
Categorii de populaţie vulnerabilă
Structura pe sexe a populaţiei oraşului Comarnic (2011) prezintă o pondere mai ridicată a
femeilor (50,9%). Femeile sunt mai numeroase decât bărbaţii în cadrul grupelor de vârsta 0-14
de ani şi peste 60 de ani.
Din punct de vedere al structurii populaţiei pe grupe mari de vârstă, în localitatea Comarnic
populaţia adultă are ponderea cea mai mare în totalul populaţiei (peste 60%), în timp ce
populaţiei vârstnice, peste 60 de ani îi revine un procent de 20,86% din totalul populaţiei.
Aceeaşi tendinţă se înregistrează şi la nivelul judeţului Prahova.
În perioada 2011-2014 în oraşul Comarnic se remarcă o creştere a numărului populaţiei
vârstnice de la 2 705 locuitori în 2011 până la 2 801 locuitori în anul 2014. Celelalte două
categorii de vârstă, între 0-14 ani şi 15-59 ani, scad pe toată perioadă analizată. Presiunea
exercitată de segmentul vârstnic, exprimată prin rata de dependenţă demografică, oferă o primă
imagine asupra consecinţelor procesului de îmbătrânire. Îmbătrânirea accelerată a populaţiei în
contextul crizei financiare, a şomajului şi a insecurităţii locurilor de muncă accentuează
vulnerabilitatea anumitor gospodării. Riscul de sărăcie este într-o mai mare măsură ridicat pentru
gospodăriile ai căror membri sunt tineri sau vârstnici. Se remarcă, de asemenea, că numărul
tinerilor este în scădere, în comparaţie cu creşterea înregistrată în timp, a vârstnicilor, fapt ce

152
evidenţiază dificultăţi în capacitatea de regenerare a populaţiei în general, cu impact asupra
posibilităț ii de substituire a forţei de muncă.

2.2.1.3. Informaţii privind serviciile de bază din arealul de referinţă

Infrastructura tehnică
Drumul naţional DN 1/E60 care străbate localitatea Comarnic de la sud la nord este în
prezent principala legătură rutieră a oraşului pe axa Bucureşti - Braşov, dar este depăşit ca şi
capacitate de trafic de tranzit. Din acesta, se ramifică către est şi vest drumul judeţean DJ 101S
Comarnic – Secăria – Valea Doftanei, precum şi drumurile ce fac legătura cu localităţile
componente Ghioşeşti şi Poiana. Legătura cu Breaza se realizează pe pasajul de la Km 105 +700
peste râul Prahova şi calea ferată Bucureşti - Braşov. Reţeaua de străzi a localităţii cuprinde un
număr mare de străzi de categoria III şi IV cu lăţimi maxime a carosabilului de 7,0 m , dar şi un
număr mai mare de străzi de categoria IV cu un fir de circulaţie şi cu îmbrăcăminţi
necorespunzătoare (pământ). Nu există transport de călători în interiorul oraşului, ci doar
interurban (Câmpina–Sinaia). Traficul care solicită în prezent DN1 este generat în principal de
activitatea economică din marile centre economice de pe traseu: Bucureşti, Ploieşti, Braşov, dar
şi de activităţile turistice de pe valea Prahovei din Sinaia, Buşteni, Predeal şi alte zone cu
potenţial turistic. Realizarea autostrăzii Bucureşti-Braşov, ca parte a coridorului IV pan-
european, oferă soluţia tehnică pentru decongestionarea traficului pe DN 1 prin construirea
tronsonului Comarnic-Braşov. Oraşul Comarnic va beneficia de această soluţie constructivă în
privinţa traficului de tranzit, deoarece prin construcţia autostrăzii se va decongestiona traficul
interior de pe DN1 şi DJ101S, acestea rămânând numai pentru circulaţia locală.
Oraşul Comarnic se află într-un program de dezvoltare a sistemelor centralizate de
alimentare cu apă, în cadrul căruia se elaborează şi o parte de monitorizare a calităţii apei
potabile. Oraşul s-a confruntat din anul 2005 cu numeroase probleme legate de sursele de apă şi
reţelele de distribuţie: existenţa unor sisteme de aprovizionare cu apă (captări, înmagazinare,
reţele) a căror construcţie şi exploatarea nu au avut la bază norme tehnice şi sanitare, amplasarea
pe terenuri supuse influenţei apelor de şiroire, distribuţie în sistem discontinuu, folosirea de către
cetăţeni a fântânilor pentru apa destinată uzului gospodăresc, lipsa fondurilor necesare reabilitării
sistemului de distribuţie. Din punct de vedere al dezvoltarii infrastructurii tehnico-edilitare, se
observă o evoluţie crescătoare a investiț iilor în perioada 2007 – 2012. Astfel, la nivelul anului
2011, lungimea totală a reţelei de distribuţie a apei potabie era de 71,5 km, cea a reţelei de
canalizare de doar 0,2 km, iar reţeaua gazelor naturale ajunsese la 80,6 km.
Infrastructura socială
În oraşul Comarnic există un număr de 4 741 de locuinţe înregistrat în anul 2012,
comparativ cu 4 421 locuinţe, înregistrate la recensământul din 2011 (Tabel 2.6, 2.7, 2.8) .
Totalul suprafaţei locuibile este de 210 234 m2. Marea majoritate sunt locuinţe individuale pe
loturi proprii. Construcţiile corespund unei arhitecturi specifice de deal şi munte. Noile
construcţii sunt integrate ca aspect cu cele vechi. În ultimii ani s-a produs o intensificare a
activităţii de construire în domeniul locuinţelor prin modernizare şi extindere. Zona centrală a
oraşului cuprinde toate clădirile administrative şi se suprapune în mare parte cu rezervaţia de
arhitectura orăşenească cu diferite monumente de arhitectură dezvoltată pe drumul E60.

Tabelul 2.6. Număr de clădiri rezidenţiale, materialul de construcţie şi regimul de înălţime la

recensământul din 20 octombrie 2011
153
 Regim de inaltime al cladirii

Categoria de etaje
Persoane
cladiri /
Parter
informati
total
Material 1 2 3 4 5 6 7 8 9 e
10
nedisponi
bilă

A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

cladiri rezidentiale
(exclusiv spatii
4206 3511 650 37 1 1 - - - - - - 6
colective de
locuit)

cladiri rezidentiale
din beton armat
717 557 140 18 - - - - - - - - -
sau prefabricate
din beton

cladiri rezidentiale
din caramida,
piatra sau
276 177 83 16 - - - - - - - - -
inlocuitori cu
plansee de beton
armat

cladiri rezidentiale
din caramida,
piatra sau 1492 1247 245 - - - - - - - - - -
inlocuitori cu
plansee din lemn

cladiri rezidentiale
din lemn (barne, 1153 1059 94 - - - - - - - - - -
etc)

cladiri rezidentiale
din paianta, 24 24 - - - - - - - - - - -
chirpici

cladiri rezidentiale
din materiale
421 330 88 3 - - - - - - - - -
mixte, alte
materiale)

informatie
nedisponibila 6
privind materialul 123 117 - - - - - - - - - -
de constructie al
cladirii

Tabelul 2.7. Număr de locuinţe conventionale, materialul de construcţie şi regimul de înălţime la

recensământul din 20 octombrie 2011
Categoria de cladiri / Persoane Regim de inaltime al cladirii
Parte
r
Material total etaje

154
 informati
1 2 3 4 5 6 7 8 9 e
10
nedisponi
bila

A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Locuinte conventionale
situate in cladiri
4421 3619 693 85 1 17 - - - - - - 6
rezidentiale (exclusiv
spatii colective de locuit)

Locuinte conventionale
situate in cladiri
rezidentiale din beton 796 577 146 55 1 17 - - - - - - -
armat sau prefabricate
din beton

Locuinte conventionale
situate in cladiri
rezidentiale din
318 190 101 27 - - - - - - - - -
caramida, piatra sau
inlocuitori cu plansee de
beton armat

Locuinte conventionale
situate in cladiri
rezidentiale din
1546 1287 259 - - - - - - - - - -
caramida, piatra sau
inlocuitori cu plansee din
lemn

Locuinte conventionale
situate in cladiri
1177 1079 98 - - - - - - - - - -
rezidentiale din lemn
(barne, etc)

Locuinte conventionale
situate in cladiri
26 26 - - - - - - - - - - -
rezidentiale din paianta,
chirpici

Locuinte conventionale
situate in cladiri
rezidentiale din 435 343 89 3 - - - - - - - - -
materiale mixte, alte
materiale)

informatie nedisponibila 6
privind materialul 123 117 - - - - - - - - - -
de constructie al cladirii

Tabelul 2.8. Număr de persoane din clădiri rezidentiale, materialul de construcţie şi regimul de
înălţime
la recensământul din 20 octombrie 2011
Categoria de cladiri / Persoane Regim de inaltime al cladirii
Parter
Material total etaje

155
 10
1 2 3 4 5 6 7 8 9 informatie
si
nedisponibilă
peste

A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

persoane din cladiri

rezidentiale (exclusiv 11970 9856 1854 220 - 32 - - - - - - 6
spatii colective de locuit)

persoane din
cladiri rezidentiale din
2314 1755 366 159 - 32 - - - - - - -
beton armat sau
prefabricate din beton

persoane din cladiri

rezidentiale din
caramida, piatra sau 759 450 254 55 - - - - - - - - -
inlocuitori cu plansee de
beton armat

persoane din
cladiri rezidentiale din
caramida, piatra sau 4243 3522 721 - - - - - - - - - -
inlocuitori cu plansee din
lemn

persoane din cladiri

rezidentiale din lemn 3341 3038 303 - - - - - - - - - -
(barne etc.)

persoane din
cladiri rezidentiale din 30 30 - - - - - - - - - - -
paianta, chirpici

persoane din
cladiri rezidentiale din
1142 926 210 6 - - - - - - - - -
materiale mixte,
alte materiale)

informatie nedisponibila
privind materialul
141 135 - - - - - - - - -
de constructie al
locuintei

Infrastructura economică. În localitatea Comarnic sunt înregistrate 306 de unităţi

economice, societăţi comerciale şi asociaţii familiale, având ca principale domenii de activitate:
comerţul, prestările de servicii. Conform datelor furnizate de către D.J.S. Prahova, oraşul
Comarnic a înregistrat o creştere a numărului de salariaţi pe perioada 1996 – 1998. Incepând cu
anul 2002 se observă o scădere a numărului de salariaţi până în anul 2012 (Fig. 2.19). Cauzele
care au determinat reducerea numărului populaţiei active sunt: reducerea vârstei medii de
pensionare, emigrarea persoanelor tinere şi creşterea numărului persoanelor care urmează o
instituţie de învăţământ superior şi implicit îşi prelungesc perioada de inactivitate. Oraşul
Comarnic, se caracterizează în prezent printr-un mediu de afaceri relativ divers, insuficient
dezvoltat pentru a avea capacitatea de a oferi locuri de muncă la nivelul cererii existente şi
venituri salariale decente pentru populaţia activă a oraşului.

156
Fig. 2.19. Număr mediu de salariaţi în perioada 2007 – 2012.

Infrastructura medicală şi sanitară

În anul 2011 au fost înregistrate 17 unităţi sanitare, pe categorii la nivelul oraşului
Comarnic distribuite astfel: cabinete medicale de familie – 5; cabinete stomatologice – 2;
cabinete medicale de specialitate – 1; farmacii – 3; puncte farmaceutice – 1; laboratoare medicale
– 3. Cadrele medicale erau distribuite astfel: 5 medici, ceea ce raportat la întreaga populaţie
revin 0,4 medici/1 000 loc., 5 medici stomatologi, personalul sanitar mediu este reprezenat de 12
cadre medicale.

2.2.1.4. Caracteristici ale mediului

Aria protejată ce parte din reţeaua NATURA 2000, sit de importanţă comunitară aprobat
prin OM1964/2007 având codul ROSCI0013 Bucegi, cuprinde 18% din teritoriul administrativ al
oraşului Comarnic. Activităţile socio-economice actuale şi cele viitoare din zona Ariei protejate
codul ROSCI0013 Bucegi vor avea nevoie de aviz NATURA 2000 – eliberat de Ministerul
Mediului şi Dezvoltării Durabile / Agenţia Naţională a Ariilor Naturale Protejate – şi vor fi
solicitate prin APM Prahova. Existenţa în zona a Muzeului Posada, zona protejată prin
NATURA 2000, castelul domnitorului Bibescu, schitul Lespezi, pot reprezenta atracţii turistice.
Traficul de pe DN 1, DJ 101S şi calea ferată creează disconfort localnicilor prin depăşirea
nivelului de zgomot şi poluare cu noxe. Poluarea aerului din oraşul Comarnic este cauzată, în
primul rând, de traficul urban, localitatea putând fi încadrată în zonele urbane cu poluare medie.
Sunt emise atât gaze anorganice (oxizi de azot, dioxid de sulf, oxid de carbon) cât şi compuşi
organici volatili (benzen) sau pulberi PM10, PM2.5 cu conţinut de metale. În ceea ce priveşte
calitatea aerului, oraşul Comarnic se confruntă cu o poluare deosebită a zonei centrale şi a zonei
străbătute de DN1, care înregistrează un trafic foarte intens (peste 20000 autovehicule).
Şantierele de construcţii au un impact negativ asupra calităţii aerului, volumul ridicat de
construcţii realizate determinând creşterea concentraţiei de noxe în aer.
O importantă sursă de poluare a apelor Prahovei şi a solului îi reprezintă apele uzate şi
deşeurile rezultate din activităţile domestice, nefuncţionarea staţiei de epurare şi inexistenţa unei
canalizări în oraş, apele uzate menajere fiind deversate direct în râu. De asemenea, absenţa
spaţiului pentru depozitarea deşeurilor reprezintă o importantă sursă de poluare cu impact asupra
mediului.
157
 2.2.1.5. Informaţii privind sistemul economic

Evoluţia sectorului privat se caracterizează prin: prezenţa societăţilor cu activitate în

domeniile comerţului ș i transporturilor, volum redus al capitalului extern investit în economia
locala şi rată a şomajului relativ ridicată. Sectorul industrial se bazează pe industria alimentară şi
a băuturilor, industriile producătoare ș i prelucrătoare. Din punct de vedere al utilizării terenului,
teritoriul administrativ al oraşului Comarnic are o suprafaţă de 8 997 ha, dintre care suprafaţa
agricolă deţine 3 842 ha, pădurile şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră deţin 4637 ha, arabilul
79 ha, păşunile 1640 ha, fâneţele 1 735 ha, iar livezile şi pepinierele deţin 388 ha.
În oraş este înregistrată o singură unitate de cazare turistică, numărul de înnoptări pe
unitatea de cazare fiind de 6049.
Din punct de vedere al sectorului turistic, valorificarea potenţialului natural şi promovarea
obiceiurilor traditionale constituie baza dezvoltării agroturismului local şi turismul cultural. Pe
teritoriul oraşului Comarnic se află următoarele obiective turistice: Muzeul Cinegetic Posada
care păstrează trofee superbe; Castelul Posada - resedinţa familiei Bibescu; Schitul Lespezi,
pictat de Pârvu Mutu Zugravul; Biserica Sf. Nicolae (construită la 1901 pe ruinele alteia mult
mai vechi); cea mai mare biserică de pe Valea Prahovei, una din puţinele biserici din România
unde există o pictură infăţisând prima familie Regală a României - Regele Carol I alături de
Regina Elisabeta.

2.2.1.6. Alte informaţii relevante

La nivelul oraşului Comarnic au fost inventariate un număr de 36 areale de alunecări de
teren care au dus la degradarea terenului şi au afectat infrastructura oraşului şi gospodăriile
cetăţenilor din zonele respective. Datorită formei de relief predominante şi conditiilor geologice
si geotehnice favorizante, aceste areale se regăsesc în toate cartierele oraşului pe o suprafaţă de
37,2 ha, astfel:
- Cartierul Podul Lung – 2 areale (aprox. 8,5 ha);
- Cartierul Poiana – 6 areale (aprox. 2,2 ha);
- Cartier Vatra Sat – 7 areale (aprox. 7,3 ha);
- Cartier Podul Vârtos –2 areale (aprox. 1,3 ha);
- Cartier Podul lui Neag – 4 areale (aprox. 3,7 ha);
- Cartier Ghioşeşti –10 areale (aprox. 9,8ha);
- Povârniş limitrof DN 1 – 5 areale (aprox. 4,4 ha).

2.2.2. Descrierea cauzelor, elementelor favorizante, elementelor declanşatoare

2.2.2.1. Elemente de predispoziţie
- morfometria reliefului (pante mari ce depăşesc 15°, fragmentarea accentuată şi versanţi cu
energie de relief ridicată), caracteristicile substratului geologic (alternanţe de depozite
permeabile: nisipuri şi pietrişuri şi depozite impermeabile: argile, marne), stratificaţia
(succesiunea şi înclinarea stratelor, intercalaţii), izvoare de coastă, areale de băltire.
- modul de utilizare al terenului (gradul redus de acoperire al versanţilor cu păduri, mai mic
de 20%), supraîncarcarea versanţilor prin construcţii la creastă/bază, solicitări dinamice de
frecvenţă variată provenite din traficul rutier. Elemente declanşatoare: perioade consecutive de
precipitaţii abundente asociate manifestării alunecărilor de teren (uneori suprapuse pe cicluri
158
repetate de îngheţ-dezgheţ în lunile de primăvară şi toamnă), infiltrarea apelor subterane în masa
de deluviu cantonat pe roca de bază, creşterea accentuată a nivelului apelor subterane ca efect al
pierderilor din reţelele de apă şi canalizare cu direcţie de curgere spre versanţi.
2.2.2.2. Elemente pregătitoare / declanşatoare
Factorul declanşator considerat este cel climatic, iar pentru încadrarea scenariului de
hazard la alunecări de teren pe scara probabilităţii s-au analizat evenimentele istorice de
manifestare a alunecărilor de teren în ani (consecutivi sau nu) cu precipitaţii abundente (ex.
1996-1998, 2008-2009, 2014) sau în urma topirii zăpezilor. Ambele situaţii au generat efecte
semnificative asupra infrastructurii rutiere, avarierea unor locuinţe şi segmente ale reţelei
tehnico-edilitare (degradări ale sistemelor de drenaj, rigolelor şi lucrărilor de consolidare),
rezultând persoane afectate, izolate sau fără acces la serviciile de bază. Datele existente privind
alunecările istorice au evidenţiat că precipitaţiile abundente şi ciclurile repetate de îngheţ-
dezgheţ din lunile de primăvară si toamnă au condus la pierderea stabilităţii versanţilor ca efect
al infiltrării apelor subterane în masa de deluviu cantonat pe roca de bază şi creşterii accentuate a
nivelului apelor subterane ca efect al pierderilor din reţelele de apă şi canalizare cu direcţie de
curgere spre versanţi.
Pentru estimarea unor praguri declanşatoare au fost considerate cantităţile maxime anuale
de precipitaţii cumulate în 24 ore în perioadele 1996-1998, 2008-2009, 2014, cu diferite perioade
de revenire (5, 30, 50, 100, 1000 ani), calculate pe baza datelor din reţeaua ANM (Tabel 2.9).
Tabelul 2.9. Cantităţi maxime anuale de precipitaţii
Cantități maxime anuale, arealul Comarnic (mm/24h) Cantități maxime anuale (mm/24h) cu diferite
perioade de recurență

1996 1997 1998 2008 2009 2014 5 ani 30 ani 50 ani 100 ani 1000 ani

34-43 59-71 50-61 75-98 48-55 40-44 63-70 87-97 93-104 102-114 130-146

Conform metodologiei unitare de evaluare a riscurilor şi de integrare a evaluărilor de risc

sectoriale, scenariul de hazard la alunecări de teren pentru oraşul Comarnic este încadrat ca
având o valoare medie pe scara probabilităţii, cu intervalul de timp aferent evenimentelor care
pot apărea între 10 şi 100 ani, fiind luate în considerare valorile asociate perioadelor de recurenţă
de 30, 50 şi 100 a cantităţilor de precipitaţii.

2.2.3. Descrierea evenimentului ipotetic

Analiza de susceptibilitate pentru arealul de referinţă
Pentru construirea hărț ilor de susceptibilitate (hazard relativ) la nivel local (oraş
Comarnic) s-au utilizat abordări bazate pe analize semi-cantitative (harta cu distribuț ia valorilor
Km) ș i analize deterministe (harta cu distribuț ia valorilor factorului de stabilitate Fs).
În cazul analizei semi-cantitative, elaborarea hărţii de susceptibilitate s-a realizat prin
distribuţia spaţială a coeficientului mediu de hazard (Km), obț inut prin atribuirea unor valori ale
coeficienţilor determinanţi (Ka-litologic, Kb-geomorfologic, Kc-structural, Kd-hidrologic şi
159
climatic, Ke-hidrogeologic, Kf-seismic, Kg-silvic şi Kh-antropic), conform prevederilor din HG
447/2003 „Norme metodologice privind modul de elaborare şi conţinutul hărț ilor de risc natural
la alunecări de teren”, în funcţie de datele istorice relevante existente. Pentru calculul
coeficientului mediu de hazard (Km) corespunzător zonei afectate de alunecări de teren s-a
utilizat relaţia (1) definită în HG 447/2003:

K a Kb K c Kd Ke Kf Kg Kh
Km (1)
6

Pe baza valorilor rasterelor calculate în programul ArcGis pentru coeficientul mediu de

hazard Km (Fig. 2.20) s-au realizat asocieri cu probabilitatea de producere a alunecărilor
corespunzătoare limitelor de variaţie stabilite (redusă, medie, medie-mare, mare). Valorile Km
obţinute pentru zona Comarnic sunt cuprinse în 4 clase principale: clasa 1 cu intervalul Km
< 0,10, asociată cu probabilitatea de producere (P) redusă; clasa 2 cu intervalul Km=0,10 –
0,30 asociată cu probabilitatea de producere (P) medie; clasa 3 cu intervalul Km=0,31 – 0,50
asociată cu probabilitatea de producere (P) medie-mare; clasa 4 cu intervalul Km=0,51 – 0,80
asociată cu probabilitatea de producere (P) mare. Considerând coeficientul Km, susceptibilitatea
foarte ridicată este corespunzătoare cartierului Poiana şi Ghioşeşti, susceptibilitatea ridicată în
cartierol Posada, Poiana Ghioşeşti, oraşul Comarnic şi susceptibilitate medie în zone din oraşul
Comarnic, Ghioşeşti, Podu Lung, Posada.

Fig. 2.20. Harta cu distribuţia spaţială a valorilor Km şi a probabilităţii de producere a

alunecărilor de teren în zona Comarnic.

160
 În analiza deterministă, elaborarea hărţii factorului de stabilitate s-a bazat pe integrarea
unui model de calcul simplu de stabilitate a versanț ilor (infinite slope model) care foloseș te ca
date de intrare valori reziduale ale parametrilor geotehnici asociaț i tipurilor de pământuri
identificate în perimetrul analizat. Formula de calcul utilizată pentru obț inerea factorului de
stabilitate (Fs) este cea propusă de Jibson et al. (1998):
' '
c' tan m w tan
Fs (2)
t sin tan tan
în care:
este unghiul de frecare internă al pământului în termeni de eforturi efective (grade)
'

c este coeziunea pământului în termeni de eforturi efective (kPa)

'

este unghiul pantei versantului (grade)

este greutatea volumică a pământului (kN/m3)
3
w este greutatea volumică a apei (kN/m )

t este greutatea volumică a masivului de pământ (presiunea geologică)

m este variabila nivelului apei subterane (m=0 în condiţii uscate, m=1 în condiţii saturate)

Fig. 2.21. Harta cu distribuţia spaț ială a valorilor FS (în condiţii uscate) în zona Comarnic

În vederea analizei spaţiale şi a modelării matematice în ArcGis, s-au luat în calcul valorile
coeficientului geomorfologic din imaginea numerică obţinută din modelul digital al terenului
161
(dtm). Imaginea numerică sau structura raster integrată în analiza spaţială este compusă dintr-o
reţea de celule fundamentale omogene, cu o dimensiune de 10m/pixel. Pe lângă aceste valori, au
fost folosite ș i valorile coeficientului factorului litologic. Atribuirea valorilor parametrilor
geotehnici reziduali s-a bazat pe date obț inute din studiile anterioare. Pentru calculul valorilor
factorului de stabilitate (Fs) s-a abordat un model pentru condiţii uscate (Fig. 2.21) şi un model
pentru condiţii saturate (Fig. 2.22). Valorile FS obţinute sunt cuprinse în 5 clase: clasa 1 cu FS <
1,0 care corespunde condiţiilor de pante instabile; clasa 2 cu FS cuprins între 1,0 - 1,5 ce
corespunde condiţiilor de instabilitate relativă; clasele cu valori > 1,5 ce corespund condiţiilor de
pante stabile. Considerând factorul de stabilitate Fs în condiţii saturate (scenariul cu condiţiile
posibile cele mai defavorabile), susceptibilitatea foarte ridicată şi ridicată este corespunzătoare
cartierelor Poiana şi Ghioşeşti, Posada, oraşul Comarnic, care alternează în unele zone cu areale
ce prezintă susceptibilitate medie, scăzută şi foarte scăzută.

Fig. 2.22. Harta cu distribuţia spatială a valorilor FS (în condiţii saturate) în zona Comarnic.

Analiza elementelor expuse la risc pentru arealul de referinţă

Pe baza datelor istorice şi observaţionale disponibile, la întocmirea hărţilor de expunere în
arealele de studiu s-a luat în considerare, cu caracter variabil, un nivel potenţial acceptabil asupra
numărului de persoane afectate, numărul clădirilor/locuinţelor şi drumurilor în zona expusă

162
alunecărilor de teren. Harta cu distribuţia elementelor expuse riscului la alunecări de teren (Fig.
2.23) a fost obţinută pe baza datelor din imaginea numerică Fs calculat pentru condiţii saturate şi
datele privind localizarea clădirilor, reţelei de drumuri şi numărul de persoane afectate de
alunecări de teren din datele observaţionale şi istorice (persoane fără acces la serviciile de bază)
din cartierele componente ale UAT Comarnic. Din analiza hărţii cu distribuţia elementelor
expuse (clădiri, populaţie, reţea de drumuri), s-a constatat faptul că zonele situate în oraşul
Comarnic expunere ridicată la alunecări de teren din punct de vedere al numărului de persoane
expuse, numărului mare de clădiri şi infrastructurii de transport, iar cartierele Poiana, Posada şi
Ghioşeşti au expunere moderată la alunecări de teren.

Fig. 2.23. Harta cu distribuţia elementelor expuse riscului la alunecări de teren în zona Comarnic.

Analiza de vulnerabilitate a populaţiei, clădirilor şi infrastructurii de transport

Pe baza datelor disponibile existente (istorice şi observationale), s-au realizat hărţi de
vulnerabilitate şi harti de expunere în format GIS prin intersectarea rasterelor cu valorile
factorului de stabilitate în condiț ii saturate ș i cele ale distribuț iei clădilor ș i infrastructurii de
transport din perimetrul analizat. În funcţie de informaţiile disponibile privind numărul de
persoane afectate în urma manifestării alunecărilor de teren, s-au delimitat 3 clase de
vulnerabilităţi privind populaţia: clasa 1 cu intervalul 0,0-0,2 asociată cu o vulnerabilitate
scăzută, clasa 2 cu intervalul 0,2-0,4 asociată cu o vulnerabilitate medie şi clasa 3 cu intervalul
0,4-0,6 asociată cu o vulnerabilitate ridicată.

163
 Harta vulnerabilităţii populaţiei (Fig. 2.24) a fost obţinută pe baza datelor din imaginea
numerică Fs calculat pentru condiţii saturate şi datele privind numărul populaţiei din cartierele
componente ale UAT Comarnic de la recensământul din anul 2011. Din analiza hărţii de
vulnerabilitate a populaţiei, s-a constatat faptul că zonele cele mai dens populate situate în oraşul
Comarnic - cartierele Poiana, Posada şi Ghioşeşti au vulnerabilitate medie şi ridicată, comparativ
cu vulnerabilitatea scăzută corespunzătoare cartierelor Podu Lung şi Podul Corbului. Din datele
înregistrate la evenimentele istorice de alunecări de teren manifestate în zona Comarnic se
evidenţiază că efectele asupra populaţiei sunt legate de numărul de persoane izolate fără acces la
serviciile de bază.
Harta vulnerabilităţii clădirilor (Fig. 2.25) a fost obţinută pe baza datelor din imaginea
numerică Fs calculat pentru condiţii saturate şi datele privind numărul de clădiri din cartierele
componente ale UAT Comarnic. Pe hărţile create au fost reprezentate elementele tematice
detaliate în care s-au manifestat alunecări de teren istorice. Din punct de vedere al vulnerabilităţii
clădirilor, informaţiile privind numărul de clădiri (locuinţe şi anexe gospodăreşti) cu diferite
grade de avariere în urma manifestării alunecărilor de teren au permis delimitarea claselor de
vulnerabilităţi fizice ale clădirilor: clasa 1 cu intervalul 0,0-0,2 asociată cu o vulnerabilitate
foarte scăzută, fără avarieri semnificative, clasa 2 cu intervalul 0,2-0,4 asociată cu o
vulnerabilitate scazută, cu avarieri uşoare (crăpături, fisuri uşoare la uşi şi ferestre, fără avarieri
structurale), clasa 3 cu intervalul 0,4-0,6 asociată cu o vulnerabilitate medie, fără avarieri
structurale (crăpături majore pereţi). Din analiza hărţii de vulnerabilitate a clădirilor, s-a constatat
faptul că zonele construite situate în oraşul Comarnic, cartierele Poiana, Posada şi Ghioşeşti au
vulnerabilitate scăzută spre medie.

164
Fig. 2.24. Harta de vulnerabilitate a populaţiei în zona Comarnic.

Harta vulnerabilităţii infrastructurii de drumuri (Fig. 2.26) a fost obţinută pe baza datelor
din imaginea numerică Fs calculat pentru condiţii saturate şi datele privind distribuţia spaţială a
reţelei de drumuri din cartierele componente ale UAT Comarnic. Pe hărţile create au fost
reprezentate elementele tematice detaliate în care s-au manifestat alunecări de teren istorice. Din
punct de vedere al vulnerabilităţii infrastructurii de transport (drumuri), informaţiile istorice şi
observaţionale privind drumurile locale şi nationale afectate cu diferite grade de avariere în urma
producerii alunecărilor de teren au permis delimitarea claselor de vulnerabilităţi: clasa 1 cu
intervalul 0,0-0,2 asociată cu o vulnerabilitate foarte scăzută, fără avarieri semnificative
(denivelări), clasa 2 cu intervalul 0,2-0,4 asociată cu o vulnerabilitate scăzută (denivelări, fisuri)
şi clasa 3 cu intervalul 0,4-0,6 asociată cu o vulnerabilitate medie (surpări şi crăpături în
terasamentul drumului, blocare circulaţie). Din analiza hărţii de vulnerabilitate a infrastructurii,
s-a constatat faptul că zonele cu reţea de drumuri densă situate în oraşul Comarnic, cartierele
Poiana, Posada şi Ghioşeşti au vulnerabilitate scăzută spre medie.

165
Fig. 2.25. Harta de vulnerabilitate a clădirilor în zona Comarnic.

166
Fig. 2.26. Harta de vulnerabilitate a infrastructurii (drumuri) în zona Comarnic.

167
 Analiză istorică a unor evenimente similare
Cartier Ghioşesti: precipitaţiile abundente din perioada 1996-2014 au determinat
reactivări ale unor alunecări de teren. În zona Burghezu-Făcăleţu, alunecarea de teren reactivată
a afectat peste 20 locuinţe cu anexe gospodaresti cu avarieri uşoare (crăpături şi fisuri la uşi şi
ferestre, dar fără avarieri structurale), peste 50 de persoane izolate şi drumul comunal pe o
lungime de aproximativ 60 ml. În punctele Cofaru-Piciorea, Cojocaru-Toma şi Comănoiu, au
fost afectate peste 30 locuinţe cu anexe gospodăreşti cu avarieri uşoare, au fost izolate peste 100
de persoane, drumul comunal, str. Ghioseşti şi străzile din imprejurimi au fost afectate (crăpături
şi fisuri în terasamentul drumului, denivelări), cu blocarea accesului circulaţiei.
Cartierul Vatra Sat - Strada Gârlici, punctul „La Rosa Ion Maria”: precipitaţiile
abundente au dus la reactivarea unor alunecări de teren mai vechi, ce ajunge până în strada Valea
Cândei. Fenomenul s-a extins pe o suprafaţă de aproximativ 2-2,5 ha. Alunecarea de teren
reactivată şi-a extins frontul la aprox. 150 ml şi lungimea de aproximativ 400 ml. Volumul de
pământ dislocat (cca. 25000 mc) s-a acumulat la baza versantului, pe str. Valea Cândei, având o
înălţime de 5 m. Alunecarea a provocat devierea cursului pârâului Valcel. Au fost afectate peste
10 locuinţe, dintre care 3 au fost inundate. Tot în cartierul Vatra Sat este şi zona „Aneta” unde,
pe o lungime de 30 ml, alunecările de teren au afectat Drumul Judeţean DJ101S Comarnic –
Secăria şi drumurile locale din zonă (avarieri importante cu surpări, crăpături în terasamentul
drumului, blocarea accesului circulatiei, peste 100 locuinţe din zonă fiind izolate cu avarieri
nesemnificative (fisuri şi crăpături uşoare la uşi şi ferestre).
Cartierul Poiana – alunecările de teren au afectat zona „Munteni”, pe o suprafaţă de 0,98
ha şi zona „Bălăceni”, în cartierul Podu Vârtos - zona Bălănică şi Dudu, pe o lungime de
aproximativ 100 ml. Au fost degradate anexe gospodăreşti şi locuinţele din zona, cu peste 200 de
persoane.
Cartierul Posada - alunecările de teren au afectat zona, fiind degradate anexe gospodăreşti
şi locuinţele din zonă, cu peste 10-20 persoane, drumul comunal a prezentat avarieri uşoare
(denivelări şi fisuri), blocare accesului către locuinţe şi imprejurimi.
Încadrarea scenariului pe scara probabilităţii
În estimarea probabilităţii producerii evenimentului descris în cadrul scenariului de hazard
la alunecări de teren s-au luat în considerare date cantitative referitoare la perioadele de revenire
ale factorului climatic calculate de ANM (cantităţi de precipitaţii de la evenimente istorice de
alunecări). Conform metodologiei unitare de evaluare a riscurilor şi de integrare a evaluărilor de
risc sectoriale, scenariul de hazard la alunecări de teren pentru oraşul Comarnic este încadrat ca
având o probabilitate medie pe scara probabilităţii, cu intervalul de timp aferent evenimentelor
care pot apărea între 10 şi 100 de ani, fiind luate în considerare perioadele de recurenţă de 30, 50
şi 100 a cantităţilor de precipitaţii.

Bibliografie:
http://primariacomarnic.ro/wp-content/uploads/2016/07/strategie-dezvoltare-2014-2020-1.pdf

168
 EVALUAREA RISCULUI DE
DEPLASĂRI ÎN MASĂ

Raport:
8/9. Evaluarea probabilităţii şi
impactului pentru scenariile selectate

8. Evaluarea probabilităţii de producere a celor 5 scenarii

9. Calculul impactului fizic pentru fiecare dintre cele 5
scenarii
 Cuprins

1. Introducere (IGAR)

2. Incadrarea celor 5 scenarii de hazard pe scara probabilităţii

2.1. Probabilitatea de producere a alunecărilor de teren în România (IGAR)
2.2. Incadrarea celor 3 scenarii de hazard naţionale pe scara
probabilităţii (IGAR)
2.3. Incadrarea celor 2 scenarii de hazard detaliate pe scara
probabilităţii (UTCB, URBAN-INCERC)
2.3.1. Oraşul Comarnic
2.3.2. Municipiul Iaşi

3. Cadrul conceptual şi metodologic al evaluării impactului la alunecări de teren (IGAR)

4. Evaluarea impactului fizic la alunecări de teren la scară naţională (IGAR)

4.1. Metodologie
4.1.1. Criteriile de impact C.1.1 – C.1.11
4.2. Rezultate
4.2.1. Criteriile de impact C.1.1 – C.1.11

5. Evaluarea impactului fizic la alunecări de teren la scară locală (UTCB, URBAN-

INCERC)
5.1. Oraşul Comarnic
5.2. Municipiul Iaşi
 1. Introducere
Prezentul raport este dedicat evaluării probabilităţii de producere a celor 5 scenarii de
hazard la alunecări de teren prin încadrarea acestora pe scara de probabilitate, cât şi analizei
impactului fizic asupra populaţiei, construcţiilor, infrastructurii şi a mediului în cadrul acestor
scenarii.
Prima parte are în vedere o prezentare de ansamblu a probabilităţii de producere a
alunecărilor de teren în România, ce oferă un cadru pentru înţelegerea varietăţii şi diversităţii
acestor procese atât din punct de vedere spaţial, temporal, cât şi al particularităţilor acestora. Din
acest punct de vedere, este foarte greu de încadrat producerea acestor procese pe nişte categorii
bine stabilite de probabilitate. Ulterior, s-au încadrat cele trei scenarii naţionale corespunzătoare
probabilităţilor de producere de 1/10, 1/100 şi 1/1000 ani, ca şi cele la nivel local, în funcţie de
evenimentele istorice înregistrate.
Partea a doua este dedicată analizei de impact fizic asupra populaţiei, construcţiilor,
infrastructurii şi a mediului. Este definit întâi cadrul conceptual şi metodologic dezvoltat în
cadrul proiectului RO-RISK, în care noţiunea de impact apare strâns legată de noţiunile de
elemente expuse, expunerea şi vulnerabilitate acestora, ca şi de abordările propuse pentru
acestea. O premisă importantă în stabilirea conceptului de vulnerabilitate cu care se va opera în
acest proiect se desprinde din fluxul etapelor prevăzute în "Metodologia de evaluare unitară a
riscurilor şi de integrare a evaluărilor de risc sectoriale"1, şi face necesară o interpretare a
vulnerabilităţii ca o componentă în calculul ulterior al impactului (consecinţelor), drept suport în
evaluarea ulterioară a riscului. Trebuie menţionat însă de la început că metodologia adoptată şi
dezvoltată, ca şi aplicarea acesteia, sunt puternic influenţate de disponibilitatea diverselor tipuri
de date statistice dar şi a celor istorice asupra pagubelor la evenimente trecute de alunecări de
teren. Raportul cuprinde apoi rezultatele preliminare ale analizelor de impact fizic asupra
populaţiei, construcţiilor, infrastructurii şi a mediului la nivel naţional. În încheiere sunt
prezentate rezultatele din analiza scenariilor detaliate selectate (oraşele Iaşi şi Comarnic).

2. Incadrarea celor 5 scenarii de hazard pe scara probabilităţii

2.1. Probabilitatea de producere a alunecărilor de teren în România
Aşa cum s-a arătat în etapele anterioare (de analiză a hazardului şi de întocmire a hărţii de
hazard), cercetările efectuate în România asupra deplasărilor în masă au vechi tradiţii şi cuprind
o gamă largă de investigaţii geomorfologice, geotehnice geologice (inclusiv inginereşti) ș i
geofizice care au constituit baza clasificării lor în funcţie de diferite criterii (Mihăilescu, 1939;
Tufescu, 1966; Bălteanu, 1983; Surdeanu, 1998; Posea şi colab., 1974; Bălteanu, Mateescu,
1975; Bălteanu şi colab., 2010; Bălteanu şi colab., 2012; Gârbacea, 2013, pentru a cita doar un
mic număr de lucrări sintetice).
Aşa cum a reieşit din estimările efectuate până acum în cadrul proiectului RO-RISK, la
nivel naţional se manifestă diferenţieri regionale importante privind tipurile de alunecări şi riscul
pe care acestea îl prezintă pentru diferite activităţi antropice. Arealul subcarpatic, constituit
dintr-o succesiune de culmi deluroase şi areale depresionare este caracterizat printr-un relief cu o
morfologie şi o morfometrie imprimate de substratul în general friabil (depozite sedimentare slab

1
http://www.igsu.ro/documente/RO-RISK/Metodologia%20de%20evaluare%20unitara%20a%20riscurilor%20-
%20prima%20versiune%20_draft.pdf (accesată la 26.07.2016)
coezive, cu plasticitate ridicată – argile, marne, gresii slab cimentate, nisipuri şi pietrişuri,
formaţiuni loessoide), intens cutat şi faliat. Potenţialul de denudare precondiţionat lito-structural
este crescut de mişcările neotectonice intense (rate de ridicate de ordinul a 3-5 mm/an) şi de
seismicitatea ridicată (caracteristică mai ales sectorului de la Curbură, ce corespunde regiunii
seismice Vrancea). Alunecările de teren prezintă adaptări evidente la factorii de predispoziţie
enunţaţi anterior. Astfel, din punct de vedere tipologic, cele mai răspândite sunt alunecările
superficiale, cu caracter translaţional al mişcării (mai rar rotaţionale, cu o geneză imprimată de
eroziunea laterală sau de prezenţa unor lentile argiloase în cadrul unor pachete mai groase de
pietrişuri sau nisipuri) şi curgerile ce afectează mai ales stratul superior de sol şi pe cel de
regolit (grosimi ale masei deplasate în general sub 10 m, predominant 1-5 m). Aceste procese
sunt caracterizate printr-o frecvenţă ridicată şi o magnitudine (relativ) scăzută (prin
comparaţie cu magnitudinea celor din arealul carpatic al flişului), iar extinderea lor spaţială poate
atinge frecvent 5-10 ha. Alunecările se produc mai ales în timpul sezonului de primăvară-vară
timpurie (deseori, începutul acestei perioade este marcat de precipitaţii ce se suprapun pe topirea
zăpezilor) şi toamnă (precipitaţii de lungă durată, dar reduse cantitativ), în timp ce curgerile de
noroi sau debris răspund prin pulsaţii majore precipitaţiilor de vară cu caracter torenţial.
Alunecările superficiale sunt caracterizate prin intervale de apariţie/revenire mai mici de 10 ani
(probabilitate ridicată; apar de regulă anual), în timp ce alunecările profunde au perioade de
revenire de 10-100 ani (probabilitate medie; valori de cca. 20-30 ani au fost invocate în studiile
lui Surdeanu, 1996, 1998 sau Surdeanu et al. 2009). Podişul Moldovei se impune prin structura
monoclinală predominantă şi prin alternanţa de formaţiuni argiloase şi marnoase de vârstă Mio-
Pliocenă care fac din această unitate una dintre cele mai afectate regiuni din România. Arealele
cu incidenţa cea mai mare a alunecărilor sunt reprezentate de versanţii constituiţi din alternanţe
de marne, argile, conglomerate, gresii şi calcare oolitice (Mărgărint, Niculiţă, 2016). Tipologia
alunecărilor este condiţionată de structura predominant monoclinală, procesele rotaţionale
caracterizând frunţile de cuestă iar cele translaţionale, suprafeţele structurale. Alunecările de
teren sunt în principal superficiale şi de profunzime medie, multe dintre ele fiind reactivări ale
unor deluvii vechi (Podişul Sucevei) sau sunt frecvent asociate cu procesele de eroziune în
suprafaţă şi mai ales ravenare (Pod. Bârladului). Factorul declanşator predominant este
reprezentat de precipitaţii, tiparul lor fiind cvasi-similar celor din Subcarpaţi (mai puţin în ceea
ce priveşte precipitaţiile torenţiale de vară, cu un caracter orografic convectiv mai pregnant în
Subcarpaţi). Studiile (Pujină, 366+ 2008) arată că procesele de reactivare au o perioadă de
revenire de cca. 10 (10-20) ani (probabilitate medie-ridicată), în timp ce apariţiile de noi
alunecări au perioade de revenire de 10-100 (cca. 40) ani (probabilitate medie). Depresiunea
Transilvaniei este grefată pe un substrat geologic friabil (roci sedimentare) şi cu o mare
diversitate structurală, care alături de litologie reprezintă factorii cei mai importanţi în
condiţionarea tipologiei alunecărilor de teren. Alunecările au o pondere mare în Câmpia
Transilvaniei, pe versanţii alcătuiţi din marne şi argile (Morariu şi colab., 1964), acolo unde se
produc mai ales primăvara şi toamna, pe fondul unor precipitaţii bogate, sub forma unor procese
superficiale şi de grosime medie, cu caracter al mişcării predominant translaţional. Fenomenul
de diapirism, ce caracterizează mai ales arealele marginale, contribuie la creşterea potenţialului
de alunecare prin procesul de disoluţie a sării. Probabilitatea de apariţe a acestor tipuri de
alunecări este ridicată (1-10 ani), la polul opus situându-se alunecările profunde, care în
această regiune prezintă un subtip numit glimee. Acestea au probabilităţi de apariţie scăzute-
medii, de 100-1000 ani (Mac, 1997; Mac, Irimuş, 1998; Sandu, 1998; Gârbacea, 2013).
Carpaţii Orientali sunt caracterizaţi prin dispunerea longitudinală la exterior a unor fâşii
paralele de fliş Cretacic şi Paleogen, în cadrul cărora deluvii groase, considerate periglaciare sau
imediat postglaciare, sunt afectate frecvent de reactivări periodice mai ales în treimea lor
inferioară, la contactul cu arterele hidrografice, stimulate de tendinţa permanentă de adâncire a
reţelei de văi şi de despăduriri (Ielenicz, 1975). Procesele active de despădurire, caracteristice
ultimilor 20 de ani, conduc la creşterea potenţialului de apariţie sau reactivare a alunecărilor, mai
ales a celor superficiale şi de grosime medie. Tiparul de probabilitate a producerii acestor tipuri
de alunecări îl urmează aproape similar pe cel din Subcarpaţi, cu diferenţa că perioada de apariţie
din primăvară este puţin întârziată, iar cea de toamnă puţin devansată. Arealului flişului îi sunt
caracteristice alunecările profunde, cu o probabilitate medie de apariţie de 10-100 ani
(Surdeanu, 1996, 1998). Piemontul Getic (cea mai extinsă şi reprezentativă suprafaţă
piemontană din ţară) este caracterizat printr-o frecvenţă relativ mare a alunecărilor de teren, ce
poate fi pusă atât pe seama proceselor naturale, cât şi antropice. Prezenţa unor întinse areale cu
exploatări de subsol (mai ales cărbuni) contribuie la creşterea potenţialului de alunecare,
modificând totodată într-un ritm ne-natural distribuţia lor temporală. Alunecări superficiale
şi de grosime medie (deseori asociate cu forme şi procese de eroziune) apar frecvent în treimea
de nord a piemontului, grefată pe depozite argiloase şi marnoase, care conţin intercalaţii mai
mult sau mai puţin groase de nisip şi pietriş.
O densitate mare a alunecărilor caracterizează şi câmpurile de exploatare a lignitului, acolo
unde carierele şi haldele de steril, alături de prezenţa galeriilor de exploatare şi a puţurilor de
ventilaţie contribuie la apariţia unor alunecări şi curgeri frecvent asociate cu surpări, prăbuşiri şi
căderi. În astfel de cazuri, este puţin probabilă şi verosimilă estimarea unei perioade de revenire
a acestor fenomene. Alunecările profunde (mai ales cu caracter rotaţional) au o extindere largă
de-a lungul cuestelor ce însoţesc văile principale, iar tiparul lor temporal îl respectă pe cel din
Subcarpaţi.
Asemănătoare unităţii anterioare, arealul Dealurilor de Vest are un caracter parţial
piemontan, caracterizat prin structuri monoclinale. Frecvenţa relativ ridicată a alunecărilor de
teren este datorată în special litologiei favorabile (alternanţa de depozite permeabile - nisipuri,
pietrişuri şi impermeabile - argile, marne, grosimea considerabilă a straturilor de nisip, gresii,
marne şi argile) precum şi de declivitatea stratelor. Tiparul tipologic şi distribuţia temporală a
alunecărilor de teren de aici le urmnează pe cele din arealul subcarpatic şi cel al Piemontului
Getic.

2.2. Incadrarea celor 3 scenarii de hazard naţionale pe scara

probabilităţii
Scenariile cu acoperire naţională selectate din lista celor 40 au rezultat ca fiind toate
induse de parametri extremi ai precipitaţiilor.
Construcţia scenariilor de risc la alunecări de teren induse de precipitaţii s-a realizat
pe baza unor situaţii predeterminate de frecvenţă (exprimate prin intermediul perioadelor de
revenire/probabilităţilor) corespunzătoare unor evenimente şi intervale extreme în domeniul
pluviometric excendentar. Din totalitatea perioadele de revenire identificate într-o primă etapă ca
relevante pentru hazardul la alunecări de teren (5, 10, 30, 50, 100 si 1000 ani), selecţia celor trei
probabilităţi asociate factorului pregătitor/declanşator climatic (1/10, 1/100, 1/1000 de ani) s-a
făcut în acord cu cerinţele proiectului RO-RISK, acestea regăsindu-se şi în practica
meteorologică naţională şi sunt totodată relevante pentru analiza proceselor de versant, acoperind
un spectru larg frecvenţă-magnitudine (impact potenţial) a evenimentelor de alunecări de teren
(ex. frecvenţă mare-magnitudine redusă şi frecvenţă redusă-magnitudine ridicată). În acest
spectru se încadrează majoritatea scenariilor de hazard considerate în literatură (ex. cu reveniri
de 10, 20, 30 sau 50 de ani) (Reichenbach et al. 2007, Malet et al. 2012).
Abordările indirecte de hazard la alunecări de teren, în care se înscrie şi studiul de faţă, se
bazează pe presupunerea că probabilitatea de apariţie a proceselor de versant este aceeaşi cu
cea a pragului declanşator critic determinat/considerat.
Astfel, primul dintre cele 3 scenarii de hazard cu acoperire naţională, selectate în vederea
calculului de risc, corespunde aproximativ unei probabilităţi de apariţie de o dată la 10 ani
(Fig. 1). Conform scării de probabilitate figurată în "Metodologia de evaluare unitară a
riscurilor şi de integrare a evaluărilor de risc sectoriale"2, acest scenariu se încadrează la limita
dintre categoriile 4 (evenimente cu o probabilitate de apariţie medie-ridicată) şi 3
(probabilitate medie). Pe ansamblu, probabilitatea ar putea fi considerată medie.

Fig. 8.1. Scenariul de hazard la alunecări de teren prioritizat dintre cele cu probabilitatea de apariţie de 1/10 ani:
scenariul nr. 22 de hazard la alunecări de teren declanşat de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 10 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050) (scenariul climatic RCP8.5, modelul
climatic „umed”) şi a utilizării viitoare a terenurilor (anul 2050).

Cel de-al doilea scenariu de hazard cu acoperire naţională selectat a fost estimat a
corespunde unei probabilităţi de apariţie de o dată la 100 ani (Fig. 2). Pe scara de
probabilitate redată în "Metodologia de evaluare unitară, acest scenariu se află la tranziţia dintre
categoriile 3 (probabilitate medie de apariţie) şi 2 (probabilitate scăzută-medie). Pe scurt,
probabilitatea poate fi definită ca medie.

2
http://www.igsu.ro/documente/RO-RISK/Metodologia%20de%20evaluare%20unitara%20a%20riscurilor%20-
%20prima%20versiune%20_draft.pdf (accesată la 26.07.2016)
 Fig. 2. Scenariul de hazard la alunecări de teren prioritizat dintre cele cu probabilitatea de apariţie de 1/100 ani:
scenariul nr. 23 de hazard la alunecări de teren, declanşat de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore
cu perioadă de revenire de 100 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050) (scenariul climatic RCP4.5, modelul
climatic „uscat”) şi a utilizării actuale a terenurilor (anul 2006).

Al treilea scenariu cu acoperire naţională prioritizat a fost construit pentru a reflecta

hazardul la alunecări de teren ce poate apărea aproximativ o dată la 1000 ani (Fig. 3). Pe scara
de probabilitate redată în "Metodologia de evaluare unitară, acest scenariu se încadrează la
limita dintre categoriile 2 (probabilitate de apariţie scăzută-medie) şi 1 (probabilitate
scăzută). În concluzie probabilitatea acestuia poate fi încadrată la scăzută.
Probabilităţile scenariilor de hazard la alunecări de teren provin de la cele pentru care au
fost calculate valorile diverşilor indici utilizaţi în exprimarea factorilor pregătitori/declanşatori, şi
sunt afectate de incertitudini.
Între acestea, o presupunere importantă pe care se bazează abordările indirecte de hazard
la alunecări de teren şi care devine astfel o sursă de incertitudini, o constituie faptul că
probabilitatea acestor procese de versant este aceeaşi cu cea a pragului declanşator critic
determinat/considerat. În realitate, în afară de evenimentele regionale de declanşare majore
(precipitaţii, cutremure), există multiple tipuri de declanşatori regionali (ex. topirea zăpezii) sau
locali (eroziunea laterală a râurilor). Astfel, probabilitatea proceselor de alunecare care pot fi
induse de oricare dintre aceştia sau de oricare dintre feluritele combinaţii posibile între aceştia,
este în realitate mult mai ridicată decât cea a oricărei condiţii declanşatoare considerate separat.
Prin urmare, perioadele de revenire care pot fi calculate, redau doar o estimare minimă a
probabilităţii proceselor (Corominas et al., 2014).
Un alt tip de incertitudine ce afectează probabilităţile pentru care sunt calculate anumite
magnitudini e generat de ordonarea/structurarea temporală (în ciclicităţi) a fenomenelor naturale
(în cazul precipitaţiilor de ex., dată de prezenţa unor cicluri umede şi uscate cu perioade de mai
mulţi ani).
 Fig. 3. Scenariul de hazard la alunecări de teren prioritizat dintre cele cu probabilitatea de apariţie de 1/1000 ani:
scenariul nr. 27 de hazard la alunecări de teren declanşat de cantităţi maxime de precipitaţii cumulate în 72 de ore cu
perioadă de revenire de 1000 ani, în condiţiile climatului viitor (2021-2050) (scenariul climatic RCP4.5, modelul
climatic „uscat”) şi a utilizării actuale a terenurilor (anul 2006).

E important de menţionat şi faptul că, pentru estimările nivelurilor extreme ale

precipitaţiilor cu probabilitatea de 1/1000 de ani (solicitată de IGSU), gradul de incertitudine este
foarte ridicat din punct de vedere al semnificaţiei statistice, prin lungimea redusă a şirurilor de
date intrate în analiză (de 55 de ani pentru perioada de observaţii şi 30 de ani pentru perioada de
proiecţii climatice), faţă de cea necesară de cel puţin 250 de ani.

2.3. Incadrarea celor 2 scenarii de hazard detaliate pe scara

probabilităţii
Aşa cum a fost descris anterior, atât în regiunea Subcarpaţilor cât şi în cea a Podişului
Moldovei, alunecările superficiale (grosimi ale masei deplasate ce variază de regulă între 0,5-5
m, dar pot ajunge şi la 5-10 m) sunt caracterizate printr-o probabilitate ridicată (şi medie-
ridicată), putând apărea de mai multe ori pe an sau între 1 şi 10 ani, în timp ce alunecările
profunde (grosimi ale materialului deplasat de peste 10 m) au o probabilitate medie (având
perioade de revenire de 10-100 ani). Un alt criteriu de clasificare, dar care nu a fost verificat
decât la nivel regional, este acela al stadiului de activitate: în Podişul Moldovei, studiile au arătat
că reactivările cvasi-generale ale alunecărilor de teren au o perioadă de revenire de cca. 10 (10-
20) ani (ceea ce corespunde unei valori medii-ridicate pe scara probabilităţilor), în timp ce
apariţiile de noi alunecări au perioade de revenire de 10-100 (cca. 40) ani (corespunzând unei
valori medii pe scara probabilităţii).
2.3.1. Oraşul Comarnic
Complexitatea condiţiilor lito-structurale pe care sunt grefaţi Subcarpaţii de la Curbură
(inclusiv cei ai Prahovei, unde este situat arealul oraşului Comarnic) au favorizat
individualizarea unui număr mare de alunecări de teren (36 cartate), care, pe lângă calitatea
celorlalte date existente (statistice, observaţionale din studii de caz, literatură) şi intensitatea
fenomenului au stat la baza selectării acestui areal pentru scenariul de risc cu relevanţă la nivel
local. Factorul declanşator considerat este cel climatic, iar pentru încadrarea scenariului de
hazard la alunecări de teren pe scara probabilităţii s-au analizat evenimentele istorice de
manifestare a alunecărilor de teren în ani (consecutivi sau nu) cu precipitaţii abundente (ex.
1996-1998, 2008-2009, 2014) sau în urma topirii zăpezilor. Ambele situaţii au generat efecte
semnificative asupra infrastructurii rutiere, avarierea unor locuinţe şi segmente ale reţelei
tehnico-edilitare (degradări ale sistemelor de drenaj, rigolelor şi lucrărilor de consolidare),
rezultând persoane afectate, izolate sau fără acces la serviciile de bază. Datele existente privind
alunecările istorice au evidenţiat că precipitaţiile abundente şi ciclurile repetate de îngheţ-
dezgheţ din lunile de primăvară şi toamnă au condus la pierderea stabilităţii versanţilor ca efect
al infiltrării apelor subterane în masa de deluviu cantonat pe roca de bază şi creşterii accentuate a
nivelului apelor subterane, ca efect al pierderilor din reţelele de apă şi canalizare cu direcţie de
curgere spre versanţi.
Pentru estimarea unor praguri declanşatoare au fost considerate cantităţile maxime anuale
de precipitaţii cumulate în 24 ore în perioadele 1996-1998, 2008-2009, 2014, cu diferite perioade
de revenire (5, 30, 50, 100, 1000 ani), calculate pe baza datelor din reţeaua ANM (tabel 1).

Tabel 1. Cantităţi maxime anuale

Cantităţi maxime anuale, arealul Comarnic Cantităţi maxime anuale (mm/24h) cu
(mm/24h) diferite perioade de recurenţă
1996 1997 1998 2008 2009 2014 5 ani 30 ani 50 ani 100 ani 1000 ani
34-43 59-71 50-61 75-98 48-55 40-44 63-70 87-97 93-104 102-114 130-146

Conform metodologiei unitare de evaluare a riscurilor şi de integrare a evaluărilor de risc

sectoriale, scenariul de hazard la alunecări de teren pentru oraşul Comarnic este încadrat ca
având o valoare medie pe scara probabilităţii, cu intervalul de timp aferent evenimentelor care
pot apărea între 10 şi 100 ani, fiind luate în considerare valorile asociate perioadelor de recurenţă
de 30, 50 şi 100 a cantităţilor de precipitaţii.

2.3.2. Municipiul Iaşi

Arealul Câmpiei Moldovei unde este situat cel de-al doilea perimetru de studiu, respectiv
Municipiul Iaşi, este caracterizat printr-o serie de elemente de predispoziţie a alunecărilor de
teren precum morfometria reliefului (pante mari, ce depăşesc 15°, fragmentarea accentuată şi
versanţi cu energie de relief ridicată), caracteristicile substratului geologic (alternanţe de depozite
permeabile: nisipuri şi pietrişuri şi depozite impermeabile: argile, marne), stratificaţia
(succesiunea şi înclinarea stratelor, intercalaţii de roci plastice), izvoare, areale de
supraumectare. Factorul declanşator considerat este cel climatic: perioade consecutive de
precipitaţii abundente, cicluri repetate de îngheţ-dezgheţ în lunile de primăvară şi toamnă,
infiltrarea apelor subterane în masa de deluviu cantonat pe roca de bază, creşterea accentuată a
nivelului apelor subterane ca efect al pierderilor din reţelele de apă şi canalizare cu direcţie de
curgere spre versanţi, modul de utilizare al terenului (gradul redus de acoperire al versanţilor cu
păduri, mai mic de 20%), supraîncarcarea versanţilor prin construcţii la creastă/bază, solicitări
dinamice de frecvenţă variată provenite din traficul rutier. Perioadele de referinţă considerate
sunt 1962-1964, 1968-1972, 1975-1980, 1996-1998, 2004-2005. Conform metodologiei unitare
de evaluare a riscurilor şi de integrare a evaluărilor de risc sectoriale, scenariul de hazard la
alunecări de teren pentru Municipiul Iaşi este încadrat ca având o valoare medie-ridicată pe
scara probabilităţii, cu intervalul de timp aferent evenimentelor care pot apărea între 1 şi 10
ani.

3. Cadrul conceptual şi metodologic al evaluării impactului la

alunecări de teren

Impactul, denumit în literatura de specialitate şi prin termenul de consecinţe, reprezintă

perturbările fizice şi sociale ale unui sistem atunci când se produce un hazard. Impactul la
alunecări de teren poate fi direct (fizic) sau indirect (atunci când se produce perturbarea
activităţilor sociale şi economice). Poate fi, de asemenea, imediat (în timpul evenimentului) sau
se poate manifesta la o oarecare distanţă în timp faţă de eveniment (Crozier et al., 2013).
Impactul poate fi localizat în arealul de manifestare a alunecării sau la o anumită distanţă de
acesta. Cea mai comună clasificare a impactului este: impact fizic (victime - morţi, răniţi,
spitalizaţi; pagube produse în agricultură, asupra structurilor, infrastructurii şi mediului) şi/sau
social (impact psihologic, demografic, economic şi politic) (Lindell, 2013).
Impactul la alunecări de teren este foarte dificil de cuantificat, deoarece implică un
anumit grad de subiectivism şi depinde foarte mult de sistemul asupra caruia s-a manifestat
(fizic, uman sau ambele), astfel că poate avea o exprimare cantitativă sau calitativă, ca pierderi,
dezavantaje sau avantaje, pagube, răniri sau pierderi de vieţi (Fell et al., 2008).
Evaluarea impactului (consecinţelor) reprezintă un element esenţial, alaturi de
probablitate, în evaluarea riscului. În acest sens, nu există o metodologie standard de evaluare a
impactului, analiza de impact fiind subordonată metodologiei alese în evaluarea riscului. La
modul general, literatura de specialitate diferenţiază 3 metode de evaluare a riscului, ce ţin cont
de scopul analizei, de scara de abordare şi de disponibilitatea datelor (Dai et al., 2002; Fell et al.,
2005; Puissant et al., 2006; Castellanos Abela, 2007; Van Westen et al., 2008; Fell et al., 2008;
Hungr et al., 2005; Martha et al., 2013; Corominas et al., 2014):
- Evaluarea calitativă – se foloseşte de regulă pentru abordările la scări mici, naţionale;
rezultatul nu are un grad ridicat de precizie, întrucât calitatea şi cantitatea datelor
disponibile la aceste scări nu sunt foarte mari; exprimarea poate fi descriptivă sau pe o
scară numerică, abordarea este calitativă şi se bazează pe judecată de expert;
- Evaluarea semi-cantitativă – se foloseşte mai ales pentru mezo-scări, atunci când
calitatea şi cantitatea datelor sunt suficiente pentru o abordare ce combină analiza
numerică cu cea tip expert, calitativă;
- Evaluarea cantitativă – se foloseşte pentru scările detaliate, locale, pretabilă pentru
analizele la nivel de versant, întrucât necesită o bază de date detaliată şi o analiză a
probabilităţii şi consecinţelor bazată pe valori numerice.
Aceste metode de evaluare a riscului implică o abordare similară în evaluarea
consecinţelor, respectiv o analiză a acestora folosind descriptori, indici şi matrici (în cazul
abordării calitative) sau valori numerice (pentru abordarea cantitativă). Cu cât evaluarea
consecinţelor este mai detaliată, cu atât sunt necesare seturi de date detaliate referitoare la
caracteristicile alunecării (frecvenţă, tip, volum, viteză de deplasare, extindere) şi la date istorice
detaliate privind consecinţele anterioare pentru tipologii diferite ale alunecărilor (Roberds, 2005).
Evaluarea consecinţelor (impactului) presupune următoarele etape (Fell et al., 2005):
identificarea şi cuantificarea elementelor la risc; evaluarea probabilităţii spaţio-temporale pentru
elementele la risc şi evaluarea vulnerabilităţii fiecărui set de elemente la risc (oameni,
proprietate, infrastructură etc.). Analiza vulnerabilităţii este aşadar o etapă subordonată în analiza
de impactul, impactul (consecinţe, pierderi) calculându-se ca produs între elementele la risc
şi vulnerabilitatea acestora (Corominas et al., 2014).
În cadrul proiectului RO-RISK metodologia aleasă pentru evaluarea impactului ţine cont
de abordarea din literatura de specialitate, dar şi de metodologia proiectului ce solicită o
exprimare numerică a impactului, astfel că pentru scenariile la nivel naţional se utilizează o
abordare semi-cantitativă, respectiv o combinare între utilizarea de indici numerici, descriptori
nominali şi matrici în evaluarea componentelor impactului.

4. Evaluarea impactului fizic la alunecări de teren la scară

naţională

4.1. Metodologie
4.1.1. Criteriile de impact C.1.1 – C.1.11

În cadrul proiectului RO-RISK, cadrul conceptual şi metodologic al impactului fizic al

alunecărilor de teren la nivel naţional a avut în vedere adaptarea unei metodologii în vederea
atingerii cerinţelor IGSU specificate în "Metodologia de evaluare unitară a riscurilor şi de
integrare a evaluărilor de risc sectoriale"3, respectiv de estimare a impactului fizic prin
cuantificarea indicatorilor de impact (numărul decedaţilor, răniţilor, evacuaţilor, persoanelor fără
acces la serviciile de bază, numărul construcţiilor civile şi industriale, lungimea infrastructurii de
transport, de utilităţi, suprafaţa de teren şi de arie protejată afectată). În acest sens, s-a avut în
vedere înţelegerea vulnerabilităţii drept una din cele două componente ale analizei de impact.
Totodată, în abordarea vulnerabilităţii, s-a urmărit o combinare a perspectivelor din ştiinţele
sociale şi fizice. Conform ştiinţelor sociale, vulnerabilitatea poate fi privită atât ca o stare
existentă a sistemului înainte de a se produce un hazard, aşa-numita vulnerabilitate intrinsecă,
cât şi ca una ce ţine cont de expunerea la un hazard, de un anume tip şi de o anume magnitudine
(vulnerabilitatea specifică hazardului). Analiza acesteia s-a bazat pe alegerea unui set de
indicatori relevanţi care să ofere o imagine privind caracteristicile elementului expus, respectiv
senzitivitate, dar şi a capacităţii de adaptare şi de a face faţă unui eveniment (tabel 1). Aceştia
vor oferi o imagine calitativă a vulnerabilităţii, diferenţiindu-se câteva categorii omogene de
clase rezultate din agregarea indicatorilor. Ulterior, se trece la cuantificarea vulnerabilităţii,
urmând abordarea larg utilizată în ştiinţele naturii, pe o scară de la 0 (nici o urmare) la 1 (daune
totale), procedură în care se ţine cont de magnitudinea hazardului la care sunt expuse diferitele
elemente la risc, pentru fiecare din cele trei scenarii naţionale. Având în vedere cantitatea foarte
redusă de date disponibile asupra diverselor tipuri de pierderi înregistrate la evenimente istorice
de alunecări de teren, cuantificarea nu se poate face decât pe baza unei judecăţi de tip expert cu
care se interpretează datele existente. Impactul (consecinţe, pierderi) se calculează în final ca
produs între elementele la risc şi vulnerabilitatea acestora (Corominas et al., 2014).

3
http://www.igsu.ro/documente/RO-RISK/Metodologia%20de%20evaluare%20unitara%20a%20riscurilor%20-
%20prima%20versiune%20_draft.pdf (accesată la 26.07.2016)
Fig. 4. Restrângerea spaţiului de analiză de la nivel de UAT la nivel de spaţiu construit în vederea identificării mai
precise a elementelor (ce ţin de populaţie, construcţii) expuse riscului de alunecări de teren.

Identificarea elementelor expuse riscului şi analiza expunerii acestora

Cu scopul de a reduce pe cât posibil incertitudinile asociate unor estimări ale
vulnerabilităţii, impactului fizic şi riscului la nivel de UAT (LAU2), cel puţin în privinţa
populaţiei şi a construcţiilor, spaţiul de analiză pentru fiecare UAT a fost restrâns la cel construit,
aşa cum apare acesta pe hărţile privind utilizarea terenurilor (CLC 2006 – pentru actual şi
utilizarea simulată pentru anul 2050).
Fig. 5. Analiza expunerii spaţiului construit prin confruntarea sa cu distribuţia magnitudinii conform scenariului de
hazard cu acoperire naţională nr. 2 (1/100ani)

Ca urmare, elementele referitoare la populaţie, construcţii şi caracteristicile acestora,

raportate statistic la nivel de LAU2, sunt presupuse a avea o distribuţie uniformă în cadrul
spaţiului construit dintr-o unitate administrativă. Analiza expunerii se poate astfel rezuma la
spaţiile ce concentrează elementele expuse riscului ce ţin de populaţie şi construcţii, prin
confruntarea acestora cu distribuţia magnitudinii în cazul fiecăruia din cele trei scenarii naţionale
de hazard la alunecări de teren.
Astfel, suprafeţelor spaţiului construit, identificate ca având diferite expuneri la alunecări
de teren în cadrul fiecărei UAT, le sunt apoi atribuite proporţional datele referitoare la volumul şi
caracteristicile celor două tipuri de elemente expuse, populaţie şi construcţii.
Fig. 6. Cuantificarea suprafeţelor construite (în ha) având diferite expuneri la scenariul de hazard nr. 2 (1/100ani).
Calcularea ponderii acestora din suprafaţa construită totală din fiecare LAU2
Fig. 7. Exemplificarea gradului de expunere a elementelor la risc (populaţie şi construcţii) pe clasa de magnitudine
foarte ridicată în cazul scenariului de hazard nr. 2 (1/100 ani).
 Tabelul 2. Indicatorii de vulnerabilitate propuşi pentru evaluarea impactului alunecărilor de teren asupra populaţiei
(italic = indicatori ce vor fi folosiţi în măsura disponibilităţii datelor statistice)
Elementul la Indicatori proxi (standardizaţi) ai vulnerabilităţii Expunerea Vulnerabili Impactul
risc intrinseci tatea
Senzitivitate Capacitate de conform scenariile selectate cuantificată
adaptare în sens
tehnic
Populatie -Nr. populaţiei din grupe de -Nr. paturi de spital 5 clase de magnitudine a 0...1 C1.1.DECESE
distribuită pe vârstă vulnerabile (la1000 loc) (la 1000 loc.) hazardului (de la foarte redus la (nr.)
spaţiul (<5ani, >65ani, >85ani), -nr. medici/1000 loc. foarte ridicat)
construit Persoane cu dizabilităţi - Total unitati
Starea de sănătate sanitare (spitale,
- Indice compozit al defavorizării ambulatorii de
sociale specialitate, spitale de
-Rata analfabetismului (la 100 urgenţă, policlinici,
loc) dispensare medicale,
farmacii, puncte
-Nr. construcţiilor (la 100 de farmaceutice) (la
construcţii) din diferite materiale: 1000 loc.)
beton armat, caramida, piatra sau - Unitati ISU (la 1000
inlocuitori cu planseu de beton loc.)
armat, caramida, piatra sau
inlocuitori cu planseu din lemn,
lemn, paianta, chirpici, material
mixte
Populaţia -Nr. populaţiei din grupe de -Nr. paturi de spital 5 clase de magnitudine a 0...1 C1.2.RANITI
distribuită pe vârstă vulnerabile (la1000 loc) (la 1000 loc.) hazardului (de la foarte redus la (nr. fise
spaţiul (<5ani, >65ani, >85ani), -nr. medici/1000 loc. foarte ridicat) medicale)
construit Persoane cu dizabilităţi - Total unitati
Starea de sănătate sanitare (spitale,
- Indice compozit al defavorizării ambulatorii de
sociale specialitate, spitale de
-Rata analfabetismului (la 100 urgenţă, policlinici,
loc) dispensare medicale,
farmacii, puncte
-Nr. construcţiilor (la 100 de farmaceutice) (la
 construcţii) din diferite materiale: 1000 loc.)
beton armat, caramida, piatra sau - Unitati ISU (la 1000
inlocuitori cu planseu de beton loc.)
armat, caramida, piatra sau
inlocuitori cu planseu din lemn,
lemn, paianta, chirpici, material
mixte
Populaţia -Nr. populaţiei din grupe de -Unitati ISU (la 1000 5 clase de magnitudine a 0...1 C1.3.EVACU
distribuită pe vârstă vulnerabile (la1000 loc) loc.), hazardului (de la foarte redus la ATI (nr. pers.,
spaţiul (<5ani, >65ani, >85ani), -Venitul mediu pe foarte ridicat) nr zile)
construit -Persoane cu dizabilităţi gospodarie,
-Starea de sănătate -Nr. asigurati PAID,
- Indice compozit al defavorizării -Nr salariaţi
sociale (raportare la
-Rata analfabetismului (la 100 populaţia ocupată)
loc)

- Nr. de adăposturi potenţiale

(cămine culturale, şcoli, locuri de
cazare ş.a.) (la 1000 loc),
-Nr. construcţiilor (la 100 de
construcţii) din diferite materiale:
beton armat, caramida, piatra sau
inlocuitori cu planseu de beton
armat, caramida, piatra sau
inlocuitori cu planseu din lemn,
lemn, paianta, chirpici, material
mixte
Populaţia cu -Densitatea totală a drumurilor -Nr. spitale (densitate -Lungimea totală a drumurilor de 0...1 C1.4.PERSOA
acces la - Densitatea totală a căilor de pe spaţiu construit) vulnerabilitate medie, ridicată şi NE FARA
diversele transport -Alte unitati sanitare foarte ridicată (raportată la ACCES LA
servicii -Indice proxi al gradului de (ambulatorii de lungimea totală a drumurilor) SERVICIILE
risipire a cătunelor = indice de specialitate, spitale de -Lungimea totală a drumurilor de DE BAZA (nr.
dispersie a aşezărilor urgenț ă) (densitate vulnerabilitate ridicată şi foarte pers, zile)
(Demangeon). pe spaţiu construit) ridicată (raportată la lungimea
-Unităţi comerciale, totală a drumurilor)
 - Lungimea totală a retelei simple -Lungimea totală a drumurilor de
de distributie a apei potabile (la vulnerabilitate foarte ridicată
suprafaţa UAT) (raportată la lungimea totală a
- Nr. locuinţe cu alimentare cu drumurilor)
apa (la 100 de locuinţe) -Indice compozit între densitatea
drumurilor şi expunerea la
- Lungimea reţelei de distributie alunecări de teren
gaze km (la suprafaţa UAT)
Alimentarea cu gaz în locuinţă,
Lungime reţelei de distribuţie de
energie electrica
- Nr. locuinţe cu alimentare cu
energie electrică (la 100 de
locuinţe)
-Lungimea reţelei de comunicaţii:
telefonie fixa, internet,
Nr cladiri conectate la internet /
Conectare cu internet în locuinţă,
Nr cladiri conectate la telefonie
fixa / Conectare cu telefonie fixa
în locuinţă
Construcţii -Nr. construcţiilor (la 100 de -Nr. construcţiilor 5 clase de magnitudine a C1.5.CONST
distribuite pe construcţii) din diferite materiale: (la 100 de construcţii) hazardului (de la foarte redus la RUCTII
spaţiul caramida, piatra sau inlocuitori cu din diferite materiale: foarte ridicat) CIVILE SI
construit planseu din lemn, lemn, beton armat, INDUSTRIAL
paianta, chirpici, mixt caramida, piatra sau E
inlocuitori cu planşeu
de beton armat
Categorii de -Materiale de construcţie a -Materiale de 5 clase de magnitudine a C.1.6.
căi de drumurilor: beton, piatră construcţie a hazardului (de la foarte redus la INFRASTRU
comunicaţie concasată, pământ drumurilor : asfalt, foarte ridicat) CTU RA DE
(categorii de nedefinit TRANSPORT
drumuri,
categorii de căi
ferate)
 Abordarea vulnerabilităţii din punctul de vedere al ştiinţelor sociale
Indicatorii care pun în evidenţă vulnerabilitatea intrinsecă au fost selectaţi şi în funcţie
de disponibilitatea datelor statistice furnizate de INS (la nivel de LAU 3) în cadrul proiectului
RO-RISK, astfel că metoda propusă are un anumit grad de incertitudine şi poate suporta
îmbunătăţiri în viitor. S-a avut în vedere selectarea celor mai noi seturi de date statistice
existente, pentru a oferi o imagine cât mai actuala a vulnerabilităţii.
Pentru obţinerea unor categorii de unităţi spaţiale omogene din punct de vedere al
vulnerabilităţii, indicatorii selectaţi au fost analizaţi cu ajutorul unui instrument de cartografie
statistică (Philcarto), ce utilizează tehnici de analiză statistică multivariată. Tehnicile de
analiză multivariată a datelor propuse de Philcarto sunt, în primul rând, descriptive; acestea
sunt deosebit de eficiente pentru baze de date extinse şi nu impun nicio ipoteză privind
distribuţiile statistice ale variabilelor studiate. Unele domenii ale geografiei le-au transformat
in instrumente cheie ale studiului diferenţierii spaţiale care, în esenţă, este rezultatul unei
variabile complexe. Aceste tehnici de analiză sunt folosite la înţelegerea mecanismelor de
acţiune prin identificarea combinaţiilor de variabile, care sunt stabilite în spaţiu şi a fost
utilizată în numeroase studii anterioare chiar din anii 1960-1970 pentru analize teritoriale
regionale (Pumain and Saint-Julien, 2001; Şerban et al., 2015).
Clasificarea Ascendent Ierarhică (CAI) grupează unităţile spaţiale (în cazul de faţă
porţiunile de suprafaţă construită din cadrul UAT-urilor cu difeirite expuneri la alunecări de
teren) în funcţie de asemănările în ceea ce priveşte valorile indicatorilor, oferind informaţii
privitoare la tipologia acestora. Cu ajutorul CAI se grupează indicatorii în clase prin
raportarea la media indicatorului cu ajutorul deviaţiei standard. Calcularea abaterii standard
(care reprezintă rădăcina pătrată a variaţiei) ajută la estimarea dispersiei pentru fiecare
variabilă. Rezultatele obţinute în urma aplicării acestei tehnici sunt considerate de geografi
drept sinteze regionale. CAI permite realizarea unei ierarhi exacte asupra unui vast
ansamblu de date după următoarea strategie de agregare a datelor: legătura minimă,
diametrul minimum, distanţa medie, varianţa. CAI ne va ajuta să vizualizăm profilurile
localităţilor şi să tragem concluzii cu privire la modul în care se grupează componentele la
nivelul localităţilor şi, în acelaşi timp, modul în care se clusterizează localităţile care au
acelaşi profil.
Cu ajutorul acestei tehnici multivariate, unităţile spaţiului construit având diferite
expuneri la alunecări de teren într-un anumit scenariu de hazard, sunt cuprinse în clase
omogene din punctul de vedere al caracteristicilor populaţiei şi construcţiilor. Întrucât
calculul vulnerabilităţii este gândit pentru a servi calculului de impact, s-au analizat pe rând
diferite tipuri de vulnerabilităţi (ex. vulnerabilitatea intrinsecă a populaţiei la evacuare în
cazul alunecărilor de teren, vulnerabilitatea intrinsecă a populaţiei la izolare în cazul
alunecărilor de teren).
Într-o etapă succesivă, gradul de expunere este încorporat în vulnerabilitate cu ajutorul
unei matrici, obţinându-se ceea ce se numeşte vulnerabilitatea specifică hazardului (IPCC
2014), întrucât prin expunere este luată în considerare şi magnitudinea fenomenului de
alunecări de teren ce poate apărea în scenariul considerat.

Cuantificarea vulnerabilităţii semi-cantitative ca nivel aşteptat al pierderilor

Cuantificarea vulnerabilităţii, adică transferul informaţiilor nominale asupra
vulnerabilităţii în sensul ştiinţelor sociale pe o scară de la 0 la 1 pentru a defini
vulnerabilitatea în sensul ştiinţelor naturale, are în vedere utilizarea în continuare a
vulnerabilităţii spre a servi calculului unor valori ale tipurilor de impact, conform cerinţelor
din " Metodologia de evaluare unitară a riscurilor şi de integrare a evaluărilor de risc
sectoriale". Astfel, în această concepţie, vulnerabilitatea indică nivelul/gradul în care o
anumită categorie a elementelor la risc poate suferi pierderi la evenimente de o anumită
magnitudine. Pentru a răspunde cerinţelor din Metodologia unitară referitoare la tipurile de
impact asupra populaţiei şi descriptorii aleşi pentru exprimarea acestora, şi prin urmare a
putea dimensiona şi calibra corespunzător vulnerabilitatea (pe scara de la 0 la 1), au fost
investigate informaţii istorice cu privire la pierderile suferite în cazul unor evenimente de
alunecări de dată relativ recentă, disponibile în presă ca şi în baza de date furnizată de IGSU
(vezi Anexa). Investigarea s-a concentrat pe judeţe cunoscute ca fiind frecvent afectate de
alunecări de teren, pe numărul persoanelor decedate, rănite, evacuate, sau rămase fără acces
la varii servicii (ex. transport, alimentare cu apă, energie electrică, încălzire) în urma unor
alunecări de teren, ca şi pe durata menţinerii stării de evacuare sau izolare a populaţiei faţă de
aceste servicii.

Calculul criteriilor de impact fizic

Rezultatul obţinut este reprezentat de valori cuprinse în ecartul de la 0 la 1, mai mari
sau mai mici în funcţie de tipul de vulnerabilitate vizat (ex. vulnerabilitatea populaţiei la
rănire în cazul scenariului de hazard la alunecări de teren ales, vulnerabilitatea populaţiei la
evacuare în cazul scenariului de hazard la alunecări de teren ales). Din înmulţirea fiecăreia
dintre aceste vulnerabilităţi în sens tehnic (exprimate pe o scară 0-1 corespunzător
dimensionată) şi elementul expus riscului (cantitate, volum) căruia îi este atribuită, rezultă
valori pentru diferitele criterii de impact urmărite conform Metodologiei de evaluare unitară.
În efectuarea calculului, se menţine diferenţierea în funcţie de gradul de expunere în cazul
unui anumit scenariu. Rezultatele finale diferenţiate se vor agrega şi reprezenta la nivel de
UAT.
Acest mod de calcul al vulnerabilităţi şi al impactului, prin concentrarea şi distribuirea
proporţională a elementelor de populaţie şi construcţii (raportate statistic la nivel de LAU2)
pe spaţiul construit corespunzător, căruia i se atribuie apoi diferite grade de expunere la
hazard, se consideră a aduce îmbunătăţiri, prin reducerea cu mult a incertitudinilor ce ar
caracteriza un calcul la nivelul mediu al LAU2.
Literatura internaţională recunoaşte gradul ridicat de dificultate asociat reprezentării
cantitative a vulnerabilităţii în analizele de risc la alunecări de teren, întrucât aceasta depinde
de tipul proceselor, de magnitudinea lor, de tipul de element expus şi de informaţiile cu
privire la pagubele înregistrate în trecut, dar şi rarele estimări credibile ale acesteia (Fuchs et
al 2007, Papoathoma-Kohle et al 2007, van Westen et al 2008, Zezere et al 2008, Martha et al
2013). În astfel de condiţii, se recomandă efectuarea unei estimări calitative sau semi-
cantitative a impactului şi a riscului. Ţinând cont de aceste aspecte, chiar dacă prin abordarea
din acest studiu rezultă valori cantitative, datorită incertitudinilor asupra tipologiei proceselor
implicate, dar mai ales datorită existenţei unei baze de date asupra pierderilor/pagubelor
suferite în trecut destul de redusă, cu caracter pur orientativ, aceste valori cantitative sunt
caracterizate de un grad ridicat de incertitudine. Prin urmare, ele sunt menite numai a orienta
definirea claselor calitative în distribuţia impactului, la nivelul cărora gradul de incertitudine
este considerat mai redus.
În viitor, în vederea îmbunătăţirii metodei de cuantificare a vulnerabilităţii şi
impactului dar şi nivelului de încredere al rezultatelor obţinute ar trebui întrepinse eforturi
pentru realizarea unui inventar cât mai complet şi cu informaţii cât mai exacte, asupra
pierderilor la evenimente trecute, difernţiate în funcţie de caracteristicile alunecărilor, dar şi a
unei baze de date statistice cuprinzând indicatori suplimentari consideraţi relevanţi în
analizele de vulnerabilitate la hazard.
În consecinț ă, urmând procedeul indicat de Documentului de descriere a fluxurilor de
incarcare a scenariilor in portalul GIS din cadrul proiectului RO-RISK, pentru impactul fizic
corespunzator scenariilor 1/10 ani ș i 1/100 ani au fost considerate doar următoarele criterii
de impact: C1.3-evacuati; C1.4.-persoane fara acces la servicii (doar transport); C1.6.-
constructii civile si industriale (total); C1.7-infrastructura de transport (km); C1.10-suprafata
afectata (ha); C1.11-mediu (ha). Celelalte criterii de impact nu au fost cuantificate din lipsa
de date (decese, raniti, utilitati, mijloace de interventie).
Impactul fizic corespunzator scenariului de 1/1000 ani nu poate fi calculat datorită
incertitudinilor aleatorii (specificul tipologic, morfogenetic al alunecarilor de teren) si
epistemice (date complet insuficiente atat calitativ, cat si cantitativ).
Metodologia utilizată pentru evaluarea cantitativă a avut în vedere abordări diferite în
funcț ie de specificul fiecărui indicator.
Pentru calculul indicatorilor de impact evacuaț i, persoane fără acces la serviciile de
bază, construcț ii civile ș i industrial ș i infrastcutura de transport s-a folosit o metodologie
unitară care s-a bazat pe produsul dintre elementele la risc pentru fiecare clasă de expunere la
hazard (număr populaț ie, număr clădiri, lungimea fiecărei categorii de drum) ș i
vulnerabilitatea acestora, estimată pe scara 0...1. Metodologia de estimare a vulnerabilităț ii
finale este redată în detaliu în raportul anterior. La modul general, fiecărei clase de elemente
expuse luate în considerare (3, 4 ș i 5) i-a corespuns o valoare a vulnerabilităț ii totale.
Impactul s-a calculat prin însumarea produselor dintre cele 3 clase de expunere considerate
ș i vulnerabilitatea acestora (I = E3*V3+E4*V4+E5*V5, I=impact, En=numărul elementelor
expuse specifice unei clase de hazard, V=vulnerabilitatea specifică fiecărei clase).
C1.10 – Suprafaț ă afectată. Pentru calcularea suprafeț ei afectate s-a avut în vedere
informaț iile legate de suprafeț ele degradate în urma alunecărilor de teren obț inute din
datele istorice din baza de date a IGSU ș i din alte surse surselor bibliografice (articole
ştiinţifice, masmedia ș .a.). Suprafaț a totală a înglobat suprafeț ele clădirilor afectate
(case, anexe gospodăreș ti ș i clădiri cu alte destinaț ii - ș coli, biserici ș .a.), suprafeț ele
agricole (arabil, păș uni, fâneț e, vii ș i livezi), suprafeț ele de pădure ș i suprafeț ele
căilor de comunicaț ii afectate, din care au fot însă scăzute arealele acoperite de arii
protejate, care fac obiectul unui alt criteriu de impact. Acolo unde nu am dispus de
informaț ii legate de suprafaț a clădirilor afectate, aceasta a fost calculată ca număr de clădiri
distruse sau avariate dintr-un LAU2 înmulț it cu o suprafaț ă medie pentru respectivul tip de
clădire la nivelul județ ului corespunzător. Suprafeț ele căilor de comunicaț ie afectate a fost
determinată prin înmulț irea lungimii fiecărui drum cu lăț imea sa extrasă din baza de date
(2009) pusă la dispoziț ie de firma ESRI România.
C1.11 – Mediu (suprafaț ă protejată afectată). Pentru acest criteriu de impact
suprafaț a utilizată a fost calculată ca un cumul de suprafeț e de arii protejate (indiferent de
tipologia acestora) care se regăsesc pe teritoriul fiecărui LAU2.

4.2. Rezultate
4.2.1. Criteriile de impact C.1.1 – C.1.11

C1.3. Evacuaţi
Acest indicator este reprezentat de persoanele care necesită primirea într-un adăpost
pentru una sau mai multe zile în urma manifestării evenimentului de risc.

Acest criteriu de impact va fi măsurat prin intermediul indicatorului:

Număr persoane care necesită cazare ș i acces la resursele necesare vieț ii
pentru mai mult de 24 de ore*număr de zile
 Deoarece s-a dispus, din date istorice, de foarte putine informaț ii legate de numărul
de zile în care pesoanele au fost evacuate din locuinț e din cauza unor alunecări de teren, s-a
ales la nivel naț ional o valoare medie de 180 zile pentru toate LAU2. Impactul astfel
obț inut a fost încadrat în următoarele clase, conform Documentului de descriere a fluxurilor de
incarcare a scenariilor in portalul GIS din cadrul proiectului RO-RISK (tabel 3):

Tabel 3. Scară de impact privind evacuarea populaţiei

Clasa Categorie Interval valoric
0 Necompletat
1 foarte scazut 0-25
2 scazut 26-125
3 mediu 126-250
4 ridicat 251-2500
5 foarte ridicat >2500
6 Lipsă date
7 NA

Pentru scenariul la nivel naț ional 1/10 ani (Fig. 8a) marea majoritate a LAU2
(1492) se încadrează în clasa de impact ridicat. Impactul foarte scazut este caracteristic pentru
919 LAU2 aflate în principal în Câmpia Română, Câmpia Banato-Criș ană, sudul
Depresiunii Transilvaniei, Poduș ul Dobrogei ș i Delta Dunării, în județ ele: Dolj, Olt,
Teleorman, Călăraș i, Ialomiţa, Brăila, Tulcea Arad, Timiș , Braș ov ș .a. Nu există nici un
LAU2 în care clasa de impact scazut sa fie definită. Clasa de impact mediu este caracteristică
unui număr de doar 28 comune. Un număr de 742 localităț i se încadrează în clasa de impact
foarte ridicat (5): cele mai mari valori regăsindu-se în Municipiile Galaț i, Piatra-Neamț ,
Suceava, Huș i, în oraș ele Darabani, Nehoiu ș i comuna Berca.

a. b.

Fig. 8. Scenariul 1/10 ani. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind evacuarea populaţiei,
a. clasa de impact (după clasificarea unitară) ș i b. număr persoane

Pentru scenariul la nivel naț ional 1/100 ani (Fig. 9a) numărul comunelor
caracterizate de un impact foarte scăzut scade la 517 unităț i. Creș te în schimb numărul de
unităț i administrative LAU2 care sunt caracterizate de un impact foarte ridicat (1207)
localizate în principal în subunităț ile subcarpatice din judeţele Neamț , Bacău, Vrancea,
Buzău, Prahova, Vâlcea ș i Gorj, dar ș i în Podiș ul Moldovei (judeţele Iaș i, Botoș ani,
Vaslui), Carpaț ii Orientali ș i Meridionali.

a. b.

Fig. 9. Scenariul 1/100 ani. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind evacuarea populaţiei,
a. clasa de impact (după clasificarea unitară) ș i b. număr persoane

C1.4. Persoane fără acces la serviciile de bază

Acest indicator se referă la numărul de persoane care nu au acces la serviciile de bază

(în special accesul la serviciul de transport), ca urmare a manifestării riscului.
Acest criteriu de impact va fi măsurat prin intermediul indicatorului:
Număr de persoane care nu au acces la serviciile de bază * numărul de zile în care
această situaţie se menţine

Ca ș i în cazul impactului C1.3 nu am dispus de suficiente date istorice pentru a putea

face o evaluare a numărului de zile în care persoanele nu au avut acces la serviciile de
transport pentru fiecare LAU2 ș i a fost aleasă cu o valoare medie de 39 zile din toate
evenimentele disponibile. Acest indicator a fost încadrat în următoarele clase, conform
Documentului de descriere a fluxurilor de incarcare a scenariilor in portalul GIS din cadrul
proiectului RO-RISK (tabel 4):

Tabel 4. Scară de impact privind persoanele fără acces la serviciile de bază

(în special accesul la serviciul transport)
Clasa Categorie Interval valoric
0 necompletat
1 foarte scazut 0-50
2 scazut 51-250
3 mediu 251-500
4 ridicat 501-5000
5 foarte ridicat >5000
6 Lipsa date
7 NA

Pentru scenariul la nivel naț ional 1/10 ani (Fig. 10a) impactul cel mai scăzut în
ceea ce priveș te accesul persoanelor la serviciile de bază (transporturi) se observă în LAU2
din Câmpia Română, Dobrogea ș i Câmpia Banato-Criș ană. Valori ceva mai ridicate,
încadrate în clasa de impact redus se regăsesc doar în 30 de unităț i LAU2. În Dealurile de
Vest ș i porț iuni din Carpaț ii Meridionali, Depresiunea Transilvaniei, în Caraș -severin,
Hunedoara, Arad, Bihor, Sălaj, Cluj impactul privind persoanele fără acces la serviciile de
transport este mare. În clasa de valori medii ale impactului se regăsesc doar 128 de LAU2.
Valori foarte ridicate ale impactului prezintă unităț ile administrative din Carpaț ii Orientali
ș i unităț ile Subcarpatice, din Vâlcea, Argeș , Dâmboviț a, Prahova, Buzău, Vrancea,
Bacău ș .a., dar ș i din Podiș ul Moldovei (Vaslui, Iaș i, Botoș ani). Cea mai mare valoare a
impactului este determinată pentru Municipiul Baia Mare, datorită mărimii demografice mari.

a. b.

Fig. 10. Scenariul 1/10 ani. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind persoanele fără acces la
serviciile de bază (în special accesul la serviciul de transport), a. clasa de impact (după clasificarea unitară) ș i
b. număr persoane

Pentru scenariul la nivel naț ional 1/100 ani (Fig. 11a) impactul cel mai scăzut în
ceea ce priveș te accesul persoanelor la serviciile de bază (transporturi) se observă în LAU2
din Câmpia Română, Dobrogea ș i Câmpia Banato-Criș ană. În restul teritoriului valorile
impactului cresc faț ă de scenariul 1/10ani la un impact ridicat. Un impact foarte ridicat este
estimat pentru 1350 LAU2 din Carpaț ii Orientali ș i toate unităț ile subcarpatice, în judeţele
Prahova, Bacău, Neamț , Suceava ș .a., cu cele mai mari valori estimate pentru municipiile
reşedinţă de judeţ Baia Mare, Botoș ani, Râmnicu Vâlcea, Piatra Neamț ș i Suceava.

a. b.

Fig. 11. Scenariul 1/100 ani. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind persoanele fără acces la
serviciile de bază (în special accesul la serviciul de transport), a. clasa de impact (după clasificarea unitară) ș i
b. număr persoane
 C1.6. Construcț ii civile ș i industriale

Acest indicator se referă la totalitatea clădirilor civile ș i industriale care sunt afectate
de hazard. În această categorie intră atât construcț iile a căror structură a fost afectată, dar ș i
cele distruse. Suprafaț a construcț iilor afectate ș i distruse s-a calculat ca procent din totalul
construcț iilor din LAU2 afectate.
Acest criteriu oferă informaț ii cu privire la amploarea impactului hazardului ș i
valorile obț inute au fost distribuite în 5 clase conform Documentului de descriere a fluxurilor
de incarcare a scenariilor in portalul GIS din cadrul proiectului RO-RISK (Tabel 5):

Tabel 5. Scară de impact asupra construcț iilor civile ș i industriale

Clasa Categorie Interval valoric
0 necompletat
1 foarte scăzut <5%
2 scăzut 6-15%
3 mediu 16-25%
4 ridicat 26-50%
5 foarte ridicat >50%
6 lipsă date
7 NA

Pentru scenariul la nivel naț ional 1/10 ani (Fig. 12a) impactul deplasărilor în masă
(alunecărilor de teren) asupra clădirilor civile ș i industrial este foarte scăzut pentru întregul
teritoriu al României. Procente mai mari de 2% din totalul clădirilor distruse ș i avariate la
nivel de LAU2 (Fig. 12b) sunt caracteristice în principal unităț ilor administrative din
judeţele Prahova, Buzău, Vrancea, Bacău, Vaslui, Botoș ani ș i Suceava. Cele mai mari
valori sunt determinate pentru comunele Căneşti, Tătaru, Odăile, Săruleș ti ș i Poienarii de
Muscel.

a. b.

Fig. 12. Scenariul 1/10 ani. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind construcț iile civile şi
industriale afectate şi distruse, a. clasa de impact (după clasificarea unitară) ș i b. clădiri afectate (%)

Pentru scenariul la nivel naț ional 1/100 ani (Fig. 13a) în general impactul
deplasărilor în masă asupra clădirilor civile ș i industrial este foarte scăzut, cu doar câteva
localităț i din judeţele Prahova, Buzău, Vrancea, Bacău, Neamț , Iaș i, Botoș ani, Suceava
Satu Mare ș .a. în care impactul este scăzut. Valori ale impactului ce depăș esc valori de 5%
(Fig. 13b) se presupune că vor avea LAU2 situate în Subcarpaț ii de Curbură, cele mai mari
valori, de peste 10% regăsindu-se în comunele Chiliile, Odăile, Căneşti, Cozieni, Bozioru,
Săruleș ti ș i Mânzăleș ti din județ ul Buzău.

a. b.

Fig. 13. Scenariul 1/100 ani. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind construcț iile civile şi
industriale afectate şi distruse, a. clasa de impact (după clasificarea unitară) ș i b. clădiri afectate (%)

C1.7. Infrastructură de transport

Se referă la pierderea capacităț ii de utilizare a infrastructurii de transport ca urmare a

manifestării evenimentului de risc (alunecări de teren). Infrastructură de transport afectată va
fi redată prin lungimea totală a infrastructurii de transport afectate la nivel de LAU2. S-au
luat în considerare doar reţelele de transport rutieră şi căi ferate, fără metrou, tramvai, etc.
Impactul în ceea ce priveș te infrastructura de transport este exprimat calitativ prin
clasa sau categoria de încadrare conform tabelului 6 din Documentul de descriere a fluxurilor de
incarcare a scenariilor in portalul GIS din cadrul proiectului RO-RISK.

Tabel 6. Scară de impact privind infrastructura de transport

Clasa Categorie Interval valoric
0 Necompletat
1 foarte scăzut 0-13
2 Scazut 13,1-19
3 Mediu 19,1- 25
4 Ridicat 25,1- 34
5 foarte ridicat 34,1-190
6 Lipsă date
7 NA

Pentru scenariul la nivel naț ional 1/10 ani (Fig. 14a) impactul deplasărilor în masă
(alunecărilor de teren) asupra reț elei de transport este foarte scăzut pentru întregul teritoriu
al României. Excepț ie fac LAU2 Dărmăneș ti ș i Zemeș din județ ul Bacău unde impactul
este scăzut (clasa 2). O lungime totală a căilor de transport afectate sau distruse mai mare de
10km (Fig. 14b) este caracteristică pentru LAU2 Zemeș , Dărmăneș ti, Dofteana, Moineș ti,
Asău, Oituz ș i Tisău.
 a. b.

Fig. 14. Scenariul 1/10 ani. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind reț eaua de transport (lungimea
infrastructurii de transport), a. clasa de impact (după clasificarea unitară) ș i b. lungimea de drum afectată (km)

Pentru scenariul la nivel naț ional 1/100 ani în general impactul deplasărilor în
masă asupra reț elei de transport este foarte scăzut, cu doar câteva localităț i din judeţele
Buzău, ș i Bacău (Tisău, Asău, Dofteana, Dărmăneș ti, Zemeș ș i Moineș ti) în care acest
impact este scăzut (Fig. 15a).

a. b.

Fig. 15. Scenariul 1/100 ani. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind reț eaua de transport (lungimea
infrastructurii de transport), a. clasa de impact (după clasificarea unitară) ș i b. lungimea de drum afectată (km)

Căi de transport afectate sau distruse cu o lungime totală mai mare de 10km
caracterizează 9 LAU2 din judeţele Bacău (Dărmăneşti, Zemeş, Moineşti, Asău, Dofteana şi
Oituz), Buzău (Tisău şi Scorşoasa) şi Bistriţa-Năsăud (Tiha Bârgăului). Cea mai mare
lungime a infrastructurii de transport potenţial afectată se înregistrează în oraşul Dărmăneşti
(18,97km) (Fig. 15b). De menţionat faptul că, în această clasă se încadrează două oraşe, cu un
profil economic dominat de industria chimică (Dărmăneşti) şi cea de extracţie a petrolului
(Moineşti) şi 7 comune.

C1.10. Suprafaț a afectată

Acest indicator se referă la impactul produs asupra terenului (în sens general). Se
consideră suprafaț ă afectată doar suprafaţa LAU2/zonei de risc în detaliu, neacoperită de
arie protejată. Clasele sau categoriile de impact sunt redate în următorul tabel, conform
 Documentului de descriere a fluxurilor de incarcare a scenariilor in portalul GIS din cadrul
proiectului RO-RISK.

Tabel 7. Scară de impact asupra suprafaț ei afectate

Clasa Categorie Interval valoric
0 necompletat
1 foarte scăzut 0-3400
2 scazut 3400,1-6400
3 mediu 6400,1-10400
4 ridicat 10400,1-18100
5 foarte ridicat 18100,1-40000
6 Lipsă date
7 NA

Pentru scenariul la nivel naț ional 1/10 ani (Fig. 16a) impactul deplasărilor în masă
(alunecărilor de teren) asupra terenului este foarte scăzut la nivelul întregului teritoriu al
României. Se pot remarca din Fig. 12b că suprafeț e afectate mai însemnate, de peste 1 km2,
raportat la LAU2, sunt cele din Carpaț ii de Curbură (Gura Teghii, Nistoreș ti, Siriu, Zagon,
Tulnici, Mănăstirea Caș in), cele din bazinele Bistriț ei ș i Trotuș ului (Tarcău, Asău, Agăş,
Tazlău), cât ș i unele LAU2 din nordul ț ării (Moldoviț a, Tiha Bârgăului, Telciu, Borș a,
Brodina, Poienile de sub Munte).

a. b.

Fig. 16. Scenariul 1/10 ani. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind suprafaț ă totală afectată,
a. clasa de impact (după clasificarea unitară) ș i b. suprafaț a afectată (km2)

Pentru scenariul la nivel naț ional 1/100 ani (Fig. 17a) impactul deplasărilor în
masă (alunecărilor de teren) asupra terenului este foarte scăzut la nivelul întregului teritoriu al
României. Totuș i, putem remarca suprafeț e afectate mai mari (Fig. 17b) în LAU2 din
Subcarpaţii de Curbură, aria fliș ului carpatic (Gura Teghii, Nistoreș ti, Siriu, Zagon, Tulnici,
Mănăstirea Caș in), Subcarpaț ii Moldovei, Subcarpaţii Getici, Podiș ul Transilvaniei,
jumătatea sudică a Podişului Moldovei şi Depresiunea Maramureș ului. Comparativ cu
scenariul 1/10 ani se observă o creș tere semnificativă a suprafeț elor afectate, îndeosebi în
Podiș ul Getic ș i unele localităț i din Câmpia Moldovei ș i Carpaț ii Orientali ș i o scădere
în Subcarpaț ii Moldovei, Podiș ul Transilvaniei ș i Munț ii Apuseni.
a. b.

Fig. 17. Scenariul 1/100 ani. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind suprafaț ă totală afectată,
a. clasa de impact (după clasificarea unitară) ș i b. suprafaț a afectată (km2)

C1.11. Mediu (zona protejată afectată).

Se referă la impactul asupra ecosistemelor ș i durata unor consecinț e negative asupra

ecosistemelor (terenuri forestiere, ecosisteme agricole, cursuri de apă, lacuri, zone umede
etc.) care sunt afectate grav ș i care se vor recupera pe o perioadă foarte mare de timp sau
niciodată.
Impactul în ceea ce priveș te mediul exprimat calitativ prin clasa sau categoria de
încadrare are valori de la 0 la 7, conform Documentului de descriere a fluxurilor de incarcare a
scenariilor in portalul GIS din cadrul proiectului RO-RISK (Tabel 8).

Tabel 8. Scară de impact asupra mediului

Clasa Categorie Interval valoric
0 Necompletat
1 foarte scăzut 0-2800
2 Scazut 2800,1-8200
3 Mediu 8200,1-17600
4 Ridicat 17600,1-32800
5 Foarte ridicat 32800,1-77100
6 Lipsă date
7 NA
Pentru scenariul la nivel naț ional 1/10 ani (Fig. 18a) la nivelul întregului teritoriu
al României impactul deplasărilor în masă (alunecărilor de teren) asupra ariilor naturale
protejate (parcuri naturale, parcuri naţionale, rezervaţii ale biosferei, situri Natura 2000,
rezervaţii naturale) este foarte scăzut. Suprafeț e afectate mai însemnate, de peste 100 ha, se
regăsesc în 22 de LAU2 din județ ele Bacău, Bistriț a-Năsăud, Braș ov, Buzău, Covasna,
Dâmboviț a, Neamț , Suceava ș i Vrancea. Cea mai mare suprafaț ă posibil afectată este
situată în nordul Carpaț ilor Orientali ș i aparț ine comunei Moldoviț a, 290 ha.
a. b.

Fig. 18. Scenariul 1/10 ani. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind suprafaț ă protejată afectată,
a. clasa de impact (după clasificarea unitară) ș i b. suprafaț a afectată (km2)

Pentru scenariul la nivel naț ional 1/100 ani (Fig. 19a) la nivelul întregului teritoriu
al României impactul deplasărilor în masă (alunecărilor de teren) asupra ariilor naturale
protejate (parcuri naturale, parcuri naţionale, rezervaţii ale biosferei, situri Natura 2000,
rezervaţii naturale) este foarte scăzut. Suprafeț e mai mari de ariilor naturale protejate
(200ha) posibil afectate (Fig. 19b) sunt tot cele din LAU2 situate în nordul Carpaț ilor
Orientali (Poienile de Sub Munte, Moldoviț a, Viș eu de Sus, Borș a) ș i Carpaț ii de
Curbură (Tulnici, Păuleș ti, Gura Teghii), precum ș i cele situate în Podiș ul Hârtibaciului
(Apold, Buneș ti, Nocrich, Jibert, Birchiș , Laslea) ș i unele din Munț ii Retezat (Pui, Râu
de Mori, Tismana).

a. b.

Fig. 19. Scenariul 1/100 ani. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind suprafaț ă protejată afectată,
a. clasa de impact (după clasificarea unitară) ș i b. suprafaț a afectată (km2)

5. Evaluarea impactului fizic la alunecări de teren la scară locală

5.1. Oraşul Comarnic

Conform metodologiei unitare de evaluare a riscurilor ș i de integrare a evaluărilor de
risc sectoriale, evaluarea impactului fizic pentru scenariul de risc - oraș ul Comarnic,
obț inut în urma aplicării criteriilor de prioritizare, s-a realizat prin evaluarea cantitativ-
valorică a indicatorilor consideraț i reprezentativi (C1.4–1.6), corespunzători criteriilor de
impact definite ș i calculul impactului. Lipsa datelor cu privire la criteriile de impact C1.1-
C1.3, C1.7-C1.10 nu a permis includerea/integrarea lor în calculul impactului fizic. În analiza
criteriilor de impact fizic pentru scenariul de risc la nivelul oraș ului Comarnic, s-au luat în
considerare pragurile valorilor indicatorilor referitori la numărul de persoane care nu au acces
la serviciile de bază, totalitatea clădirilor civile ș i industriale, precum ș i pierderea
capacităț ii de utilizare a infrastructurii de transport, ca urmare a manifestării proceselor de
alunecare ș i a efectelor lor cumulate.
Pentru criteriul de impact privind numărul de persoane care nu au acces la
serviciile de bază (transport, apă, hrană, energie electrică ș i termică, asistenț ă medicală de
urgenț ă, telecomunicaț ii) s-a estimat în unităţi (numărul de persoane care nu au acces la
serviciile de bază înmulţit cu numărul de zile în care această situaţie se menţine), fiind
încadrate ulterior pe scara de impact corespunzătoare din metodologie.
În analiza criteriului de impact privind persoanele fără acces la serviciile de bază
pentru scenariul de detaliu - oraș ul Comarnic, au fost stabilite valorile indicatorului luând în
calcul datele istorice înregistrate în urma manifestării evenimentelor de risc la alunecări de
teren. Pentru scenariul de risc aferent oraș ului Comarnic s-a determinat un impact mediu,
asociat valorii de 3030 unităţi (Tabel 9), considerând un număr de 1010 persoane fără acces
la serviciile de bază în cazul producerii deplasărilor în masă înmulţit cu un număr de 3 zile în
care această situaţie se menţine.
Harta cu distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind persoanele fără acces la
serviciile de bază (Fig. 20) a fost obţinută pe baza datelor din imaginea numerică Fs calculat
pentru condiţii saturate şi datele privind numărul de unităţi determinate pentru cartierele
componente şi la nivelul LAU2 Comarnic.

Tabel 9. Scara de impact privind persoanele fără acces la serviciile de bază

Indicatori de Impact foarte mic Impact mic Impact mediu
impact
Nr. unităț i <500 - cartiere Poiana, 510 – cartier Ghioşeşti 1455 - Comarnic
Podu Lung, Podu 960 - cartier Posada
Corbului
UAT Comarnic = 3030 unităț i
 Fig. 20. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind persoanele
fără acces la serviciile de bază (exprimat în unităț i) pe clase de impact

În analiza criteriului de impact privind clădirile civile ș i industriale afectate

(avariate în proporț ie mai mică de 50%) pentru scenariul de detaliu - oraș ul Comarnic, au
fost stabilite valorile indicatorului privind procentul de construcț ii afectate din totalul
construcț iilor la nivelul LAU2 în urma manifestării evenimentelor de risc la alunecări de
teren. S-a luat în considerare numărul de clădiri civile ș i industriale afectate aflate în aria de
influenț ă a deplasărilor în masă, conform valorilor factorului de stabilitate Fs (incluzând
clădiri care corespund zonelor cu instabilitate ridicată) ș i a unui criteriu suplimentar,
respectiv încadrarea în limita de 50 m faț ă de alunecările observate pe teren (Fig. 21). Pentru
localitatea Comarnic s-a determinat un impact mediu, asociat valorii de 0,48% construcț ii
afectate (Tabel 10) din totalul construcț iilor la nivel de LAU2 (4421 locuinţe înregistrate la
recensământul din 2011).

Tabel 10. Scara de impact privind clădirilor civile ș i industriale afectate

Indicatori Impact
de foarte mic Impact mediu Impact mare
impact
Procent de 0,01% - cartiere 0,23% - Comarnic 0,74% – cartier Posada
<
construcț ii Poiana, Podu Lung, Podu 0,80%–cartier Ghioşeşti
afectate Corbului
UAT Comarnic = 0,48% (impact mediu)
 Fig. 21. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind
numărul de clădiri civile ș i industriale afectate pe clase de impact

În analiza criteriului de impact privind pierderea capacităț ii de utilizare a

infrastructurii de transport pentru scenariul de detaliu din oraș ul Comarnic, au fost
stabilite valorile indicatorului privind procentul de infrastructură de transport afectată din
lungimea totală a infrastructurii de transport la nivelul UAT-ului. S-a luat in considerare
infrastructura de transport aflată în aria de influenț ă a deplasărilor în masă, conform
valorilor factorului de stabilitate Fs (incluzând infrastructuri de transport care corespund
zonelor cu instabilitate ridicată) ș i a unui criteriu suplimentar, respectiv încadrarea în limita
de 50 m faț ă de alunecările observate pe teren (Fig. 22). Pentru Comarnic s-a determinat un
impact mediu, asociat valorii de 0,40% infrastructură de transport afectată din lungimea totală
a drumurilor (143 km), respectiv 0,37% infrastructură de transport afectată (Tabel 11) din
lungimea totală a drumurilor ș i căilor ferate (154 km).

Tabel 11. Scara de impact privind pierderea capacităț ii de utilizare a infrastructurii de

transport
Indicatori de Impact foarte mic Impact mediu Impact mare
impact
0,70% - Poiana
< 0.01% - zonele Podu 0,33% -
0,69 % - Ghioşeşti
Lung, Podu Corbului Comarnic
Km afectaț i 1,29% - Posada
UAT Comarnic: 0,40 % drumuri; 0,37% drumuri+căi ferate (impact
mediu)
 Fig. 22. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact
privind infrastructura de transport afectată pe clase de impact

5.2. Municipiul Iaşi

Conform metodologiei unitare de evaluare a riscurilor ș i de integrare a evaluărilor de
risc sectoriale, evaluarea impactului fizic pentru scenariul de risc - municipiul Iaș i, obț inut
în urma aplicării criteriilor de prioritizare, s-a realizat prin evaluarea cantitativ - valorică a
indicatorilor consideraț i reprezentativi, corespunzători criteriilor de impact definite ș i
calculului impactului. În analiza criteriilor de impact fizic pentru scenariul de risc la nivelul
municipiului Iaș i, s-au luat în considerare pragurile valorilor indicatorilor referitori la
numărul de persoane care nu au acces la serviciile de bază, totalitatea clădirilor civile ș i
industriale, precum ș i pierderea capacităț ii de utilizare a infrastructurii de transport ca
urmare a manifestării proceselor de alunecare (singurii indicatori consideraț i relevanț i).
Criteriul de impact privind numărul de persoane care nu au acces la serviciile de
bază (transport, apă, hrană, energie electrică ș i termică, asistenț ă medicală de urgenț ă,
telecomunicaț ii), s-a estimat în unităţi (numărul de persoane care nu au acces la serviciile de
bază înmulţit cu numărul de zile în care această situaţie se menţine), fiind încadrat ulterior pe
scara de impact corespunzătoare metodologiei.
În analiza criteriului de impact privind persoanele fără acces la serviciile de bază
pentru scenariul de detaliu (Fig. 23), au fost stabilite valorile indicatorului luând în calcul
datele istorice înregistrate în urma manifestării evenimentelor de risc la alunecări de teren (42
alunecari de teren produse pe aria municipiului Iaș i). Pentru scenariul aferent municipiului
Iaș i s-a determinat un impact mediu, asociat valorii de 3515 unităţi (Tabel 12), considerând
un număr de 1172 persoane fără acces la serviciile de bază în cazul producerii deplasărilor în
masă, înmulţit cu un număr de 3 zile în care această situaţie se menţine.
 Tabel 12. Scara de impact privind persoanele fără acces la serviciile de bază
Indicatori de impact Impact foarte mic Impact mic Impact mediu
825 – Clasa 3
<500 – Clasa1 si Clasa 2 1455 – Clasa 4
Nr. unităț i 510 – Clasa 5
Municipiul Iaș i = 3515 unităț i

Fig. 23. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind

persoanele fără acces la serviciile de bază (exprimat în unităț i) pe clase de impact

În analiza criteriului de impact privind clădirilor civile ș i industriale afectate

(avariate în proporț ie mai mică de 50%) (Fig. 24) pentru scenariul de detaliu din municipiul
Iaș i, au fost stabilite valorile indicatorului privind procentul de construcț ii afectate din
totalul construcț iilor la nivelul clasei de hazard în urma manifestării evenimentelor de risc la
alunecări de teren. S-a luat în considerare numărul de clădiri civile ș i industriale afectate
aflate în aria de influenț ă a deplasărilor în masă, conform valorilor factorului de stabilitate
Fs (incluzând clădiri care corespund zonelor cu instabilitate ridicată) ș i a unui criteriu
suplimentar, respectiv încadrarea în limita de 50 m faț ă de cele 42 alunecări observate pe
teren. Pentru Iaș i s-a determinat un impact mediu, asociat valorii de 0,67% persoanele fără
acces la serviciile de bază (Tabel 13).

Tabel 13. Scara de impact privind clădirilor civile ș i industriale afectate

Indicatori de impact Impact mic Impact mediu Impact mare
0.26% - Clasa 1 1.19% - Clasa 4
Procent de 0,04% - Clasa 2
0.45% - Clasa3 1,40% - Clasa 5
construcț ii afectate
Municipiul Iaș i = 0.67% (impact mediu)
 Fig. 24. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind
numărul de clădiri civile ș i industriale afectate pe clase de impact

În analiza criteriului de impact privind pierderea capacităț ii de utilizare a

infrastructurii de transport pentru scenariul de detaliu - municipiul Iaș i (Fig. 25), au fost
stabilite valorile indicatorului privind procentul de infrastructură de transport afectată din
lungimea totală a infrastructurii de transport la nivelul claselor de hazard. S-a luat în
considerare infrastructura de transport aflată în aria de influenț ă a deplasărilor în masă,
conform valorilor factorului de stabilitate Fs (incluzând infrastructuri de transport care
corespund zonelor cu instabilitate ridicată) ș i a unui criteriu suplimentar, respectiv
încadrarea în limita de 50m faț ă de alunecările observate pe teren.

Tabel 14. Scara de impact privind pierderea capacităț ii de utilizare a infrastructurii de

transport
Indicatori de
Impact mic Impact mediu Impact mare
impact
0,63% - Clasa 1
0,03 % - Clasa 2 0,27% - Clasa 3 0,72 % - Clasa 4
Km afectaț i 1,71% - Clasa 5
Municipiul Iaș i = 0,68 % drumuri (impact mediu)
 Fig. 25. Distribuţia spaţială a indicatorului de impact privind
infrastructura de transport afectată pe clase de impact

Pentru Iaș i s-a determinat un impact mediu, asociat valorii de 0,68% (Tabel 14)
infrastructură de transport afectată din lungimea totală a drumurilor (aproximativ 880 km).

Bibliografie

Bălteanu, D. (1983) Experimentul de teren în geomorfologie. Edit. Academiei Române, Bucureşti

Bălteanu, D., Chendeş, V., Sima, M., Enciu, P. (2010) A country-wide spatial assessment of landslide
susceptibility. Romania Geomorphology 124(3–4):102–112
Bălteanu, D., Jurchescu, M., Surdeanu, V., Ioniţă, I., Goran, C., Urdea, P., Rădoane, M., Rădoane, N.,
Sima, M. (2012) Recent landform evolution in the Romanian Carpathians region. In: Loczy
D, Stancovianski M, Kotarba A (eds) Recent Landform Evolution: Carpatho- Balkan-Dinaric
Region, Springer, p. 249-286
Bălteanu, D., Mateescu, F. (1975) Harta proceselor actuale de modelare a reliefului. In: Atlas,
Republica Socialistă România, Edit. Academiei, Bucureşti
Castellanos Abella, E.A, van Westen, C. (2007) Generation of a landslide risk index map for Cuba
using spatial multi-criteria evaluation, Landslides 4: 311-325: doi 10,10007/s10346-007-
0087-y
Corominas, J., van Westen, C., Frattini, P., Cascini, L., Malet, J.P., Fotopoulou, S., Catani, F., Van
Den Eeckhaut, M., Mavrouli, O., Agliardi, F., Pitilakis, K., Winter, M.G., Pastor, M., Ferlisi.,
Tofani, V., Hervás, J., Smith, J.T. (2014) Recommendations for the quantitative analysis of
landslide risk. Bulletin of Engineering Geology and the Environment 73:209-263
Crozier, MJ, Preston N, Glade T (2013) Landslide Impacts, In: Encyclopedia of Natural Hazards,
Bobrowsky T (Ed.), Springer
Dai, F.C., Lee, C.F., Ngai, Y.Y. (2002) Landslide risk assessment and management: an overview.
Eng. Geol. 64 (1):65–87
Fell, R., Corominas, J., Bonnard, C., Cascini, L., Leroi, E., Savage, W.Z. (2008) Guidelines for
landslide susceptibility, hazard and risk zoning for land-use planning. Eng. Geol.102(3–
4):99–111
Fell, R., Ho, K.K.S., Lacasse, S., Leroi, E. (2005). A framework for landslide risk assessment and
management. In: Hungr, O., Fell, R., Couture, R., Eberhardt, E. (Eds.), Landslide Risk
Management. Taylor and Francis, London, pp. 3–26
Fuchs, S., Heiss, K., Huebl, J., (2007) Towards an empirical vulnerability function for use in debris
flow risk assessment. Natural Hazards and Earth System Sciences 7, 495–506.
Gârbacea, V. (2013) Relieful de glimee, Edit. Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca
Hungr, O., Fell, R., Couture, R., Eberhardt E. (2005, eds.) Landslide Risk Management, CRC Press,
Taylor and Francis Group.
IPCC, 2014: Climate Change 2014: Impacts, Adaptation, and Vulnerability. Part A: Global and
Sectoral Aspects. Contribution of Working Group II to the Fifth Assessment Report of the
Intergovernmental Panel on Climate Change [Field, C.B., V.R. Barros, D.J. Dokken, K.J.
Mach, M.D. Mastrandrea, T.E. Bilir, M. Chatterjee, K.L. Ebi, Y.O. Estrada, R.C. Genova, B.
Girma, E.S. Kissel, A.N. Levy, S. MacCracken, P.R. Mastrandrea, and L.L. White (eds.)].
Cambridge University Press, Cambridge, United Kingdom and New York, NY, USA, 1132
pp.
Lindell, M. (2013) Recovery and reconstruction after disaster, In: Encyclopaedia of natural hazards
(Bobrowsky PT, ed), Springer.
Mac, I. (1997) Types of landslides from the Transylvania Depression with differentiated effect on the
morphology of the slope, Studia Universitaria Babeş-Bolyai, Serie Geografie, Cluj-Napoca
Mac, I., Irimuş, A. (1998) Structural and lythological premises in the genesis of landslides in the
Transilvanian Basin, Studia Universitaria Babeş-Bolyai, Serie Geografie, Cluj-Napoca
Martha, T.R., van Westen, C.J., Kerle, N., Jetten, V., Kumar, K.V. (2013) Landslide hazard and risk
assessment using semi-automatically created landslide inventories, Geomorphology 184,
139–150
Mărgărint, M.C., Niculiţă, M. (2016) Landslide type and spatial pattern in Moldavian Plateau. In:
Rădoane M, Vespremeanu-Stroe A (eds) (2015) Landform dynamics and evolution in
Romania, Springer, 860 p.
Papathoma-Kohle, M., Neuhäuser, B., Ratzinger, K., Wenzel, H., Dominey-Howes, D., (2007)
Elements at risk as a framework for assessing the vulnerability of communities to landslides.
Natural Hazards and Earth System Sciences 7, 765–779.
Posea, G., Popescu. N., Ielenicz, M. (1974) Relieful României. Edit. Ştiinţifică, Bucureşti
Puissant. A., Mallet, J.P., Maquaire, O. (2006) Mapping landslide consequences in mountain areas: a
tentative approach with a semi-quantitative procedure. SAGEO2016: 1-16
Pujina, D. (2008) Alunecările de teren din Podişul Moldovei. Edit. Performatica, Iaşi
Pumain, D., Saint-Julien, T.(2001) Les interactions spatiales. Paris, Armand Colin, Col. Cursus, 192 p
Roberds, W. (2005) Estimating temporal and spatial variability and vulnerability, In: Landslide Risk
Management, Hungr O, Fell R, Couture R, Eberhardt E (eds.), CRC Press, Taylor and Francis
Group, p. 129-158.
Sandu, M. (1998) Culoarul depresionar Sibiu-Apold. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei Române,
Bucureşti
Surdeanu, V. (1996) La repartition des glissements de terrain dans le Carpates Orientales (zone du
flysch). Geografia Fisica e Dinamica Quaternaria 19(2):265–271
Surdeanu, V. (1998) Geografia terenurilor degradate. I. Alunecări de teren. Edit. Presa Universitară
Clujeana, Cluj-Napoca
Surdeanu, V., Rus, I., Irimuş, I.A., Petrea, D., Cocean, P. (2009) Rainfall influence on landslide
dynamics (Carpathian Flysch Area, Romania). Geografia Fisica e Dinamica Quaternaria
32(1):89-94
Şerban P., Tălângă, C., Săgeată, R., Baroiu, D. (2015) Increasing the rural communities' resilience
through uncertaing territorial systems, Carpathian Journal of Earth and Environmental
Sciences, August 2015, Vol. 10, No 3, p. 167 - 176
Tufescu, V. (1966) Modelarea naturală a reliefului şi eroziunea accelerată. Edit. Academiei, Bucureşti
van Westen, C.J., Castellanos, E., Kuriakose, S.L., (2008) Spatial data for landslide susceptibility,
hazard, and vulnerability assessment: an overview. Engineering Geology 102, 112–131
Zezere, J.L., Garcia, R.A.C., Oliveira, S.C., Reis, E., (2008) Probabilistic landslide risk analysis
considering direct costs in the area north of Lisbon (Portugal). Geomorphology 94, 467–495.
*** (2016) Document de descriere a fluxurilor de incarcare a scenariilor in portalul GIS din cadrul
proiectului RO-RISK
*** (2016) Metodologia de evaluare a riscurilor ș i de integrare a evaluărilor de risc sectoriale.
Versiunea3.
 EVALUAREA RISCULUI DE
DEPLASĂRI ÎN MASĂ

Raport de etapă:

10. Evaluarea și cuantificarea riscului, propuneri

de tratare a riscurilor, modalităţi de atenuare,
diagrama de risc şi analiza incertitudinilor şi
hărţi de risc pentru cele 5 scenarii

1
 CUPRINS

Introducere (IGAR)

1. Scenariile de risc la nivel național (IGAR)

1.1. Estimarea impactului global (IGAR)

1.2. Calculul riscului, poziţionarea pe matricea de risc și evaluarea riscului
(IGAR)
1.3. Propuneri de tratare a riscului, modalităţi de atenuare (IGAR, UTCB,
URBAN-INCERC)
1.4. Analiza incertitudinilor asociate procesului de evaluare a riscului (IGAR,
ANM, INFP, UTCB, URBAN-INCERC)

2. Scenariile de risc la nivel local (UTCB, URBAN-INCERC)

2.1. Scenariul de detaliu Iași (UTCB)

2.1.1. Estimarea impactului global
2.1.2. Calculul riscului, poziţionarea pe matricea de risc și evaluarea riscului
2.1.3. Propuneri de tratare a riscului, modalităţi de atenuare
2.1.4. Analiza incertitudinilor asociate procesului de evaluare a riscului

2.2. Scenariul de detaliu Comarnic (URBAN-INCERC)

2.2.1. Estimarea impactului global
2.2.2. Calculul riscului, poziţionarea pe matricea de risc și evaluarea riscului
2.2.3. Propuneri de tratare a riscului, modalităţi de atenuare
2.2.4. Analiza incertitudinilor asociate procesului de evaluare a riscului

Bibliografie

2
 Introducere
Acest raport final este dedicat estimării impactului global, evaluării riscului și
poziţionării scenariilor de alunecări de teren selectate pe matricea de risc. Totodată, s-a
avut în vedere propunerea unor măsuri de tratate a riscului, cu referire atât la nivelul
național (scenariile naționale cu perioade de revenire de 10 și 100 de ani), dar detaliate
pentru scenariile de risc realizate la nivel local, Iași și Comarnic. Un capitol final este
dedicat analizei incertidunilor de-a lungul procesului de evaluare a riscului, pornind de la
evaluările de susceptibilitate, hazard, vulnerabilitate și impact. Capitolele referitoare la
scenariile naţionale au fost elaborate în cea mai mare parte de IGAR (secţiunile dedicate
tratării riscului şi incertitudinilor au inclus contribuţii de la toate instituţiile partenere), iar
cele privitoare la scenariile locale de UTCB şi URBAN-INCERC.
Analiza prezentată în acest raport privind estimarea impactului global, analiza și
cuantificarea riscului are la bază Metodologia de evaluare a riscurilor și de integrare a
evaluărilor de risc sectoriale (versiunea 3).

1. Scenariile de risc la nivel național

1.1. Estimarea impactului global

Conform Metodologiei, estimarea impactului global se bazează pe agregarea

scorurilor obținute pentru fiecare din criteriile care corespund celor trei categorii de
impact (fizic, economic, social și psihologic) pentru fiecare dintre cele scenariile
selectate. Se obține astfel o singură valoare globală, care este folosită în estimarea riscului
și în poziționarea scenariului pe matricea de risc (Tabelul 1 și 2).

Tabelul 1. Tipurile de impact, indicatorii de impact și scările de impact pentru

scenariul de alunecări SA10
Tipul de Criteriul de impact Indicatori de Valoare indicatori Scara de impact
impact impact impact
T1. C1.1. Decese Nr. Persoane Lipsă date -
Impactul C1.2. Răniți Nr. fișe medicale Lipsă date -
fizic C1.3. Evacuați Nr. persoane X nr. 138725 5 (Foarte mare)
zile
C1.4. Persoane fără Nr. persoane X nr. 924225 5 (Foarte mare)
acces la serviciile de zile

3
 bază
C1.5. Construcții Nr. 36079 (0,67%) 4 (Mare)
civile și industriale
C.1.6. Infrastructura Km 3589 (3,7%) 5 (Foarte mare)
de transport
C1.7. Utilități Km Lipsă date -
C1.8. Mijloace de Nr. Lipsă date -
intervenție utilaje/echipamente
C1.9. Suprafața Km² 948 3 (Medie)
afectată
C1.10. Mediu (zona Ha X nr. zile 207 4 (Mare)
protejată afectată)
T2. C2.1. Costuri asociate Euro 0€ 1 (Foarte mic)
Impactul pierderilor umane
Economic (decese/ răniți/
evacuați/ fără acces la
serviciile de bază)
C2.2. Costuri asociate Euro 3,780,735,279.80 € 5 (Foarte mare)
pierderilor materiale
directe
C2.3. Costuri asociate Euro 0€ 0
pierderilor de mediu
C2.4. Costuri Euro 3,219,457.99 € 1 (Foarte mic)
intervenție forte
C2.5. Costuri Euro 2,003,444,444.44 € 1 (Foarte mic)
indirecte
T3. C3.1. Întreruperea Nr. pers X nr. 8878 1 (Foarte mic)
Impact vieții cotidiene servicii X nr. zile
social și C3.2. Impactul Nr. pers X nr. zile 287813 4 (Mare)
psihologic psihologic la nivelul
societății

Tabelul 2. Tipurile de impact, indicatorii de impact și scările de impact pentru

scenariul de alunecări SA100

Tipul de Criteriul de impact Indicatori de Valoare indicatori Scara de impact

impact impact impact
T1. C1.1. Decese Nr. Persoane Lipsă date -
Impactul C1.2. Răniți Nr. fișe medicale Lipsă date -
fizic C1.3. Evacuați Nr. persoane X nr. 250120 5 (Foarte mare)
zile
C1.4. Persoane fără Nr. persoane X nr. 4111395 5 (Foarte mare)
acces la serviciile de zile
bază
C1.5. Construcții Nr. 71915 (1,34%) 4 (Mare)
civile și industriale
C.1.6. Infrastructura Km 4231 (4,36%) 5 (Foarte mare)
de transport
C1.7. Utilități Km Lipsă date -
C1.8. Mijloace de Nr. Lipsă date -
intervenție utilaje/echipamente
C1.9. Suprafața Km² 1493 3 (Medie)

4
 afectată
C1.10. Mediu (zona Ha X nr. zile 306 5 (Foarte mare)
protejată afectată)
T2. C2.1. Costuri asociate Euro 0€ 1 (Foarte mic)
Impactul pierderilor umane
Economic (decese/ răniți/
evacuați/ fără acces la
serviciile de bază)
C2.2. Costuri asociate Euro 4,933,972,622.83 € 5 (Foarte mare)
pierderilor materiale
directe
C2.3. Costuri asociate Euro 0€ 0
pierderilor de mediu
C2.4. Costuri Euro 5,786,601.90 € 1 (Foarte mic)
intervenție forte
C2.5. Costuri Euro 2,589,066,666.67 € 1 (Foarte mic)
indirecte
T3. C3.1. Întreruperea Nr. pers X nr. 16008 2 (Mic)
Impact vieții cotidiene servicii X nr. zile
social și C3.2. Impactul Nr. pers X nr. zile 563195 4 (Mare)
psihologic psihologic la nivelul
societății

Întrucât estimarea impactului economic și a celui social și psihologic s-a realizat

global, pentru fiecare scenariu, nu la nivel de LAU2 precum impactul fizic, estimarea
impactului global s-a realizat de asemenea la nivelul fiecaruia din cele două scenarii
naționale de alunecări de teren: cel cu o perioadă de revenire de 10 ani (SA10) și cel cu
revenire la 100 de ani (SA100). Astfel, impactul global pentru fiecare din aceste scenarii
a fost impact global 3 (mediu) (Tabelul 3).

Tabelul 3. Agregarea criteriilor de impact pentru estimarea impactului global al

scenariilor naționale SA10 și SA100
Scor agregat Scor agregat
Criterii de risc T1-Impact Fizic Pondere SA10 SA100
C1.1. Decese: 11,88% 2,5393 2,6346
C1.2. Răniți 11,39%
C1.3. Evacuați 10,23%
C1.4. Persoane fără acces 9,36%
C1.5. Construcții civile și industriale 9,70%
C1.6. Infrastructura de transport 10,10%
C1.7. Utilități 9,97%
C1.8. Utilaje și echipamente 8,31%
C1.9. Suprafața afectată 9,52%
C1.10. Mediu (zona protejată afectată) 9,53%
TOTAL T1 - Impact fizic 100,00%

Criterii de risc T2-Impact Economic și de Mediu Pondere

5
C.2.1.Costuri asociate pierderilor umane 22,66% 1,6488 1,6488
C.2.2. Costuri asociate pierderilor materiale directe 20,96%
C.2.3. Costuri asociate pierderilor de mediu 19,92%
C.2.4. Costuri intervenție forțe 18,97%
C. 2.5. Costuri indirecte 17,50%
TOTAL T2 - Impact economic și de mediu 100,00%

Criterii de risc T3-Impact psihologic și social Pondere

C.3.1. Întreruperea vieții cotidiene 49,40% 2,5180 3,0120
C.3.2. Impactul psihologic la nivelul societății 50,60%
TOTAL T3 - Impact psihologic și social 100,00%
VALOARE IMPACT GLOBAL SCENARIU 3 3

1.2. Calculul riscului, poziţionarea pe matricea de risc și evaluarea riscului

Conform Metodologiei unitare, evaluarea riscului se bazează pe formula

Risc = Impact x Probabilitatea de apariţie a evenimentului

Astfel, scenariile naționale de alunecări de teren au avut o probabilitate de apariție

medie-ridicată (scara 3-4) pentru cel de 10 ani și o probabilitate redusă-medie (scara 2-3)
pentru cel de 100 de ani.
Astfel, au rezultat următoarele valori pentru risc:

Risc SA10 = 3 x 4 = 12
Risc SA100 = 3 x 3 = 9

În urma acestui calcul a fost obținut nivelul de risc inacceptabil (SA10) și risc la
limita acceptabilității (SA100).

Valorile obținute privind impactul global și probabilitatea au fost poziționare ulterior

pe matricea riscului. Astfel, ambele scenarii naționale (SA10 și SA100) se poziționează
în zona portocalie (risc ridicat) a matricei de risc (Fig. 1).

6
 Fig. 1. Matricea de risc pentru scenariile naționale cu perioade de revenire de
10 și 100 de ani

1.3. Propuneri de tratare a riscului, modalităţi de atenuare

Tratarea riscului reprezintă unul din dezideratele finale ale procesului de analiză și
evaluare a riscului asociat alunecărilor de teren realizat în cadrul RO-RISK. În ansamblu,
tratarea riscului are în vedere furnizarea unor opțiuni de reducere a consecinţelor, iar
acestea pot viza toate cele trei momente importante, de prevenţie şi pregătire, de
intervenţie și de recuperare şi refacere.
Terminologia utilizată (ex. tratarea riscului, managementul riscului, măsuri
structurale/non-structurale, elemente expuse riscului, vulnerabilitate, impact, consecinţe,
incertitudini etc.) este în acord cu legislaţia europeană, literatura internaţională, modelele
elaborate în alte ţări europene (sau de pe alte continente), recomandările formulate de
instituţii, comisii şi comitete specializate ale Comisiei/Uniunii Europene (ex. Joint
Research Center, EUR-OPA Major Hazards Agreement, COM 2010/673, COM 2009/82,
SEC 2010/1626, COM 232/2006), programe (Hyogo Framework for Action, Sendai
Framework for Disaster Risk Reduction), proiecte internaţionale de cercetare, comitete şi
comisii internaţionale (ex. UN-ISDR, ISSMGE International Society of Soil Mechanics
and Geotechnical Engineering, ISRM International Society for Rock Mechanics, IAEG
International Association for Engineering Geology and the Environmnent, JTC-1 Joint
ISSMGE ISRM and IAEG Technical Committee on Landslides and Engineered Slopes,
ICL International Consortium on Landslides).

7
Cadrul general de abordare a tratării riscului

Conferința mondială asupra reducerii efectelor dezastrelor, desfășurată ]n anul 2015

la Kobe-Hyogo (Japonia) a adoptat Strategia de Acțiune Hyogo Hyogo Framework for
Action 2005–2025: Building the Resilience of Nations and Communities to Disasters
(HFA). Conform acestei strategii, managementul riscului se realizează în legătură cu
identificarea problemelor și întreruperilor din fluxul decizional ce țin de guvernanță
(cadre politice, legale și organizaționale). În acest context este necesară identificarea,
evaluarea și monitorizarea riscului, buna gestionare a educației în domeniul riscului și
formarea cadrelor de pregătire și prevenție pentru un răspuns eficient. Acest document
oferă o serie de linii directoare în ce privește managementul riscului asociat hazardurilor
naturale (inclusiv alunecări de teren), axându-se pe cinci acțiuni prioritare: 1) asigurarea
locului reducerii riscurilor asociate dezastrelor naturale printre prioritățile naționale și
locale în contextul unei baze instituționale de implementare solide; 2) identificarea,
evaluarea și monitorizarea riscurilor în condițiile dezvoltării sistemelor de avertizare
timpurie; 3) utilizarea cunoașterii, inovației și educației în scopul construirii unei culturi a
siguranței și a rezilienței la toate nivelele; 4) reducerea factorilor de risc; 5) întărirea
prevenției în vederea dezvoltării unui răspuns eficient la toate nivelele. Prin dezvoltarea
activităților corespunzătoare fazelor de pregătire și prevenire se realizează diminuarea
costurilor asociate recuperării post-eveniment și reconstrucției. Totodată, HFA propune
ca prioritate națională integrarea în cadrul studiilor de risc a elementelor ce țin de
variabilitatea climatică și de schimbările climatice globale, precum și corelarea acestor
direcții de studiu în vederea dezvoltării unor strategii de adaptare și reducere a riscului.
The Sendai Framework for Disaster Risk Reduction 2015-2030; SFDRR), adoptat
în martie 2015, cuprinde în prezent activitățile orientate către diminuarea nivelului
pagubelor asociat dezastrelor (naturale și umane) și oferă mijloace de identificare a
modalităților de a revizui periodic nivelele de implementare a cadrelor de reducere a
riscului. Adoptarea acestui nou cadru pornește de la ideea că, în ciuda progreselor uneori
semnificative făcute în direcția reducerii riscurilor, se remarcă o creștere atât în frecvență
cât și în intensitate a hazardurilor sub impulsul schimbărilor climatice, iar ca o
exemplificare a acestei stări de fapt, SFDRR subliniază faptul că, la nivel planetar,
expunerea elementelor la risc a crescut mai rapid decât a avut loc scăderea
vulnerabilității, iar efectele cele mai vizibile sunt marcate la nivelul comunităților locale.
Continuând direcția HFA, SFDRR subliniază ca fiind urgentă implementarea planurilor
de anticipare și planificare pre-dezastru în vederea unei recuperări eficiente. Sunt propuse
patru direcții prioritare în vederea creșterii rezilienței, în paralel cu scăderea expunerii și
vulnerabilității: înțelegerea completă a riscului, întărirea cadrelor de management și
guvernanță a riscului, investiții în creșterea rezilienței, dezvoltarea cadrelor de pregătire și
prevenire pentru coordonarea unui răspuns eficient, caracterizat prin sintagma Build Back
Better la nivelul recuperării, reabilitării și reconstrucției.
În cadrul summit-ului Națiunilor Unite cu privire la dezvoltarea durabilă, desfășurat
la New York (septembrie 2015) s-a discutat și adoptat agenda cu privire la dezvoltarea
durabilă până la nivelul anului 2030 (Transforming our world: the 2030 Agenda for
Sustainable Development; http://www.un.org/ sustainabledevelopment/sustainable-
development-goals/). În cadrul acesteia, au fost stabilite 17 obiective (Sustainable

8
Development Goals - SDG) menite să contribuie la implementarea unei noi strategii de
dezvoltare durabilă în următorii 15 ani.
Riscurile naturale (în cadrul cărora intră și alunecările de teren) sunt privite din
punctul de vedere al reducerii nivelului lor și al minimizării consecințelor, fiind abordate
în contextul schimbărilor climatice (SDG 13), al implicării procesului educațional în
fazele de pregătire și prevenție (SDG 4), al dezvoltării unor sisteme inovative de
monitorizare și avertizare timpurie (SDG 9) sau al stabilirii unor parteneriate eficiente
menite să crească reziliența și capacitatea de adaptare a populației în vederea reducerii
nivelul pierderilor asociate riscurilor naturale în general (și bineânțeles alunecărilor de
teren în particular; SDG 17).

Tratarea riscului asociat alunecărilor

Tratarea riscului reprezintă unul din dezideratele finale ale procesului de

management al riscului. Pe ansamblu, tratarea riscului presupune furnizarea unor soluţii
de reducere a consecinţelor hazardului în toate cele trei momente ce pot caracteriza un
eveniment (cu sau fără caracter de dezastru): prevenţia şi pregătirea intervenţiei,
intervenţia în timpul evenimentului/dezastrului, recuperarea şi refacerea post-eveniment
(Glade et al., 2005; Fig. 2).
În acest context, tratarea riscului în cazul alunecărilor de teren (Fig. 3) trebuie
privită ca o aplicaţie specială, în legătură cu specificul tipologic şi spaţio-temporal al
producerii alunecărilor de teren (ca manifestări punctuale, direct influenţate de numeroase
condiţii de predispoziţie, pregătitoare şi declanşatoare cu un caracter strict local şi cel
mult regional), precum şi scara de evaluare naţională impusă.
Spre deosebire de celelalte riscuri majore la nivel naţional, alunecările afectează
strict anumite comunităţi şi mai mult, afectează numai o serie de elemente expuse riscului
cu o distribuţie eterogenă şi discontinuă în cadrul unei unităţi administrativ teritoriale. În
acest context, extrapolarea unor soluţii generale pentru tratarea riscului la nivel naţional
nu poate să privească decât fazele de prevenire-pregătire şi de recuperare-refacere,
întrucât intervenţia se poate realiza (în condiţiile specificului de magnitudine-intensitate
al alunecărilor) în majoritatea covârşitoare a cazurilor cu materiale şi energii locale
(comună) - maxim regionale (judeţ).

9
 Fig. 2. Ciclurile managementului riscului (Alexander 2002, citat în Glade et al.,
2005)

Fig. 3. Opțiunile de tratare a riscului (după AGS 2000, citat de Glade et al., 2005)

Aşa cum este descris în HFA şi SFDRR, tratarea riscului începe atunci când, odată
ce acesta este analizat şi evaluat, încep să se dezvolte strategii de identificare a opţiunilor
şi metodelor de atenuare a consecinţelor potenţiale. Strategiile şi exemplele internaţionale
oferă câteva opţiuni specifice (adaptate dintr-un cadru general) de tratare a riscului la
alunecări de teren: acceptarea riscului și evitarea riscului (AGS 2002, Anderson şi
Holcombe 2013); reducerea probabilităţii de apariţie a evenimentului sau reducerea
nivelului estimat al consecinţelor (AGS 2002, Highland şi Bobrowsky 2008);
monitorizare şi alarmare timpurie (Highland şi Bobrowsky 2008); transferul riscului sau

10
amânarea decizională (acolo unde gradul ridicat de incertitudini derivat din
disponibilitatea datelor impune aceasta; AGS 2002, Parkash et al., 2012).
Fiecare opţiune descrisă anterior trebuie analizată din punct de vedere al
costurilor implicate în vederea obţinerii unor anumite beneficii, astfel încât cele mai
economice soluţii (în concordanţă cu nevoile locale, regionale şi generale) să fie
abordate, analizate, prioritizate şi propuse pentru implementare. Propunerea sau asumarea
rapidă a unor soluţii de tratare a riscului asocit alunecărilor de teren, există încă elemente
de interes major supuse unor dezbateri intense, precum: fragmentarea dialogului dintre
diferite autorităţi şi oameni de ştiinţă; interes mai redus al autorităţilor în dezvoltarea
activităţilor de pregătire-prevenire în comparaţie cu cele de recuperare-refacere; lipsa
invocată a fondurilor; acuze reciproce la diferite nivele administrative, de angajament
redus; lipsa personalului cu pregătire adecvată în cele trei momente - de pregătire, de
intervenţie şi de recuperare; existenţa dar neaplicarea în permanenţă a legislaţiei în
vigoare; nevoia de îmbunătăţire a legislaţiei (Sprague și Prenger-Berninghof, 2014).
Complexitatea procesului de tratare a riscului asociat alunecărilor de teren
condiţionează luarea unei decizii de identificare prealabilă a responsabilităţilor asumate
bilateral de către fiecare stakeholder, în distribuţia acestora pe diferite nivele de implicare
(local, regional, naţional, internaţional). Aceste responsabilităţi trebuie asumate înainte,
în timpul şi după implementarea măsurilor de tratare a riscului, întrucât privesc o serie de
considerente importante prin valenţele lor practice: extinderea activităţilor
cerute/asumate, măsurile cerute/asumate, costurile cerute/asumate, nivelul de performanţă
cerut/asumat, rezultatele aşteptate cerute/asumate (Parkash et al., 2012). Ajungerea la un
acord între toti stakeholderii (autorităţi ale statului cu atribuţii în prevenire, intervenţie şi
recuperare, utilizatori finali ai planurilor de măsuri, oameni de ştiinţă, investitori
particulari sau organizaţii ale societăţii civile) condiţionează asumarea comună a unor
anumite opţiuni de tratare a riscului, iar în lipsa unui astfel de acord, prioritizarea unei
anumite opţiuni în detrimentul alteia poate fi considerată pe deplin subiectivă şi
părtinitoare, fiind o expunere a unei singure părţi luată dintr-un context complex şi
obligatoriu unitar.
Analizele şi sintezele referitoare la tratarea riscului (Anderson şi Holcombe 2013,
Highland şi Bobrowsky 2008, Parkash 2012, Spiker şi Gori 2003, AGS 2002) asociat
alunecărilor de teren propun 5 abordări ce pot fi utilizate individual sau în combinaţie,
menite să contribuie la reducerea (eventual, până la eliminare) pierderilor potenţiale.
Aceste măsuri pot fi în egală măsură structurale (în general construcţii) cât şi non-
structurale (în general planuri).
Conform Dicționarului UN-ISDR, măsurile structurale sunt definite ca fiind
orice construcție menită să reducă sau să evite impactul posibil al unui hazard, sau
aplicarea tehnologiilor inginerești în vederea creșterii rezistenței sau rezilienței în cadrul
structurilor sau sistemelor (ex.: diguri, baraje, ziduri, contraforți, stâlpi, etc.). Același
dicționar definește măsurile non-structurale ca fiind acele măsuri ce nu implică
construcții fizice și folosesc cunoașterea, practica și înțelegerea pentru a reduce impactul
și riscul, mai ales prin intermediul politicilor și legilor, creșterii conștientizării publice,
pregătirii și educației (ex.: coduri de construcție, legi de planing teritorial, resurse
informaționale, programe de conștientizare a populației, etc.).

11
Tratarea riscului asociat alunecărilor de teren din România

În acest stadiu de progres, pentru România este posibilă doar stabilirea unor masuri
structurale și non-structurale, fără precizarea valorilor cuantificate ale masurilor
respective.

Măsuri non-structurale

Planning teritorial în vederea restrângerii dezvoltării activităţilor umane în

arealele cu o probabilitate mare de apariţie (atât în spaţiu, cât şi în timp) a alunecărilor de
teren: procedurile de planning teritorial adecvat reprezintă de multe ori cele mai
economice şi în egală măsură eficiente modalităţi de a reduce pierderile induse de
alunecări, prin evitarea arealelor cu hazard ridicat. În acest sens, sunt necesare proceduri
permanent aduse la zi de îmbunătăţire a planurilor existente (inclusiv prin adaptarea
cadrului conceptual şi metodologic de realizare a acestora la realizările şi progresele
moderne) privitoare la hazard şi risc, care să permită descurajarea sau reglementarea
strictă a noilor iniţiative de dezvoltare în regiuni cu stabilitate redusă a versanţilor. În
România, legislația care reglementează elaborarea procedurilor de planning teritorial este
numeroasă:
 Ordonanţa Guvernului nr. 47/1994 privind apărarea împotriva dezastrelor – aprobată
prin Legea nr. 124/1995;
 Hotărârea de Guvern nr. 438/1996 - Hotărâre privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare a Comisiei centrale pentru prevenirea şi apărarea împotriva
efectelor seismice şi alunecărilor de teren;
 Legea nr. 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a V-a. Zone de risc natural;
 Hotărârea de Guvern nr. 447/2003 – Norme metodologice privind modul de
elaborare şi conţinutul hărţilor de risc la alunecări de teren;
 GT006-97 – Ghid privind identificarea şi monitorizarea alunecărilor de teren şi
stabilirea soluţiilor cadru de intervenţie, în vederea prevenirii şi reducerii efectelor
acestora, pentru siguranţa în exploatare a construcţiilor, refacerea şi protecţia mediului;
 GT 019-98 – Ghid de redactare a hărţilor de risc la alunecare a versanţilor pentru
asigurarea stabilităţii construcţiilor;
 Ghid privind investigaţia geotehnică pentru elaborarea hărţilor de risc de detaliu
MLPAT 2002;
 Legea 138/2004 privind îmbunătățirile funciare;
 Ordinul 182/2009 pentru aprobarea normelor metodologice privind atestarea
persoanelor fizice și juridice care își manifestă intenția de a desfășura, pe terenuri din
domeniul agricol, activități de îmbunătățiri funciare, studii proiectare, executare de lucrări
și servicii și/sau de fabricare a instalațiilor de irigat.
În ansamblul lor, toate actele legislative și normative enumerate anterior nu numai
că gestionează cadrul de realizare al măsurilor non-structurale (planuri), cât și impun
soluțiile structurale necesare combaterii eroziunii solului și de ameliorare a terenurilor
afectate de alunecări, astfel încât să se diminueze procesele de degradare a terenurilor.
Totodată, în cadrul acestor acte se impune și suprafața care condiționează apartenența

12
amenajărilor/lucrărilor de combatere a efectelor alunecărilor de teren la utilitatea publică
de interes național (>10 ha) sau de interes local (<10 ha).
În anul 2012, Ministerul Dezvoltării Regionale lansa un comunicat de presă care
atrăgea atenţia asupra faptului că, în contextul dezbaterii documentaţiei de modificare a
Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul "...42% din unitatile
administrativ teritoriale au in continuare planurile de urbanism general mai vechi de 10
ani, iar dintre acestea doar 25% au hotarare de consiliu local de prelungire a termenului
de valabilitate...". Potrivit actului normativ, fiecare unitate administrativ teritoriala va
trebui sa îşi actualizeze periodic, la maximum zece ani, planul urbanistic general, în
functie de evoluţia previzibilă a factorilor sociali, geografici, economici, culturali si a
necesitatilor locale. În nota de fundamentare amintită, se spune că "...Prevederile noii
ordonantei introduc pe de o parte facilitati pentru autoritatile locale prin asigurarea
unor termene suplimentare in care documentatiile de urbanism care nu au fost inca
actualizate sa sprijine investitiile locale, dar pe de alta parte impun limitarea acestor
facilitati in timp, pentru a nu se ajunge in situatia in care primariile vor avea dificultati
in implementarea proiectelor cu fonduri europene in perioada 2014 - 2020 din cauza
lipsei documentatiilor de urbanism legale necesare...". În acest context, până la data de
30 decembrie 2015, planurile de urbanism generale elaborate si aprobate pana in anul
2003 vor trebui aduse la zi. La data de 26 februarie 2016 au intrat în vigoare noile norme
metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi
urbanismul şi de elaborare şi actualizare a documentaţiilor de urbanism.

Asigurări şi compensaţii pentru pierderi: dacă în mod teoretic, industria

asigurărilor ar trebui să ofere mijloace clare de compensare a pagubelor, modul de
aplicare a prerogativelor acesteia schimbă mult imaginea general valabilă. Înfiinţarea
PAID (Pool-ul Assigurărilor Împotriva Dezastrelor Naturale; www.paidromania.ro) în
anul 2009 a reglementat obligativitatea asigurărilor obligatorii împotriva cutremurelor,
inundaţiilor şi alunecărilor de teren. În condiţiile unui număr total de peste 8 milioane de
clădiri în România, în luna mai a anului 2016, numărul poliţelor de asigurare obligatorii
încheiate se ridica la 1.2 milioane. Acestea acoperă atât construcţii realizate din materiale
netratate termic sau chimic (poliţă de 10 EUR şi despăgubire maximă de 10,000 EUR),
cât şi construcţii tratate termic şi chimic (20 EUR, 20,000 EUR), iar lipsa poliţei de
asigurare atrage, pe lângă neacordarea unui ajutor financiar în caz de pagube, o amendă
de 100 EUR. O comparaţie oferită de PAID ne arată că pentru anii 2015 şi 2016 (în total),
sumele oferite drept compensaţii pentru alunecări de teren au fost de 1,742,624 RON,
comparativ cu 1,988,453 RON pentru inundaţii. Dacă, la o privire inițială, sumele pot fi
considerate destul de apropiate, o detaliere a numărului de poliţe pentru care s-au plătit
asigurări ne confirmă complexitatea fenomenului de alunecare, comparativ cu riscuri ce
se caracterizează prin concentrarea spațială a claselor de hazard ridicat precum
inundaţiile: de cinci ori mai multe poliţe de asigurare în cazul inundaţiilor (637)
comparativ cu alunecările de teren (124). Un exemplu furnizat de unul dintre cele mai
afectate de alunecări de teren judeţe din ţară (Buzău) ne ajută în egală măsură să
înţelegem dimensiunea fenomenului asigurărilor: în condiţiile unui număr de peste
188,000 clădiri (cca. 68,000 în mediul urban şi 120,000 în mediul rural), la nivelul anului
2016 există 33,259 de poliţe de asigurare, acoperind un grad de cuprindere în asigurare de
16-17%. Toate acestea trebuie privite în contextul în care cca. jumătate din aşezările

13
judeţului sunt amplasate în arealul subcarpatic şi montan, caracterizat prin suprafeţe
majoritar încadrate în clasele mijlocie, mare şi foarte mare a hazardului la alunecări.

Măsuri structurale

Elaborarea de coduri şi standarde de construcţie: conform Organismului

naţional de standardizare – ASRO, în România toate cele 58 de părţi ale Eurocodurilor au
fost adoptate ca standarde române, standardele naţionale conflictuale existente fiind
anulate după încheierea perioadei de coexistenţă. Pentru fiecare parte a fost elaborată în
cadrul comitetului tehnic naţional de standardizare ASRO/CT 343 Bazele proiectării şi
Eurocoduri pentru structuri, anexa naţională corespunzătoare. Anexele naţionale
furnizează parametrii determinaţi la nivel naţional (NPD-uri) în funcţie de particularităţile
geografice şi climatice specifice ţării noastre, pentru a face posibilă aplicarea la nivel
naţional a Eurocodurilor. Conform Comitetului European de Standardizare CEN/TC 250
Structural Eurocodes, o a doua generaţie a Eurocodurilor este de aşteptat a se finaliza în
2020, fiind necesară o perioadă de stabilitate până atunci.
Totodată, pentru calcule specifice de stabilitate la alunecare de teren si lucrari de
constructii asociate prevenirii si stabilizarii alunecarilor de teren exista norme tehnice de
proiectare, după cum urmează:
 GP 129-2014 - Ghid privind proiectarea geotehnica;
 NP 124-2010 - Normativ privind proiectarea lucrarilor de sustinere;
 NP 134-2014 - Normativ privind proiectarea geotehnica a lucrarilor de
epuizmente.

Protejarea construcţiilor existente: stabilitatea unui sector de versant cu

construcţii poate fi crescută prin mai multe metode (în general vizând modificarea
geometriei pantei, drenajul, structuri interne şi externe de ranforsare), precum corectarea
geometriei suprafeţei alunecate la baza, sectorul median sau sectorul său sperior (fixarea
suprafeţelor cu ziduri de sprijin, contraforţi, chesoane, sisteme de ancorare a rocilor
fisurate), amenajarea bazinetelor torenţiale în vederea reducerii eroziunii laterale şi de
adâncime, controlul şi asigurarea funcţionării circulaţiei apei supra şi subteran (sisteme
de adunare şi drenare), aplicarea de reţele geotextile de fixare sau împădurirea; în marea
majoritate a cazurilor unde se impun astfel de măsuri, se utilizează o combinaţie a celor
de mai sus. De multe ori, nu este posibilă reconstituirea evoluţiei unei alunecări cu
excepţia cazurilor în care aceasta (sau sectorul de versant pe care ea se dezvoltă) nu este
foarte bine instrumentată, astfel încât să beneficieze de o serie consistentă de date care să
permită înţelegerea morfogenezei şi dinamicii ei. În condiţiile unei astfel de neînţelegeri,
este practic imposibil să se stabilizeze cu succes respectiva alunecare, întrucât factorii
cauzali nu sunt complet estimaţi. Toate aceste proceduri implică de obicei sume mari de
bani, iar funcţionarea lor în concordanţă cu estimările iniţiale poate suferi de pe urma
complexităţii morfodinamice greu de estimat cu precizie a fenomenului de alunecare.
O privire mai detaliată asupra metodelor de stabilizare a unui versant scoate în
evidență o multitudine de măsuri ce pot fi adoptate și implementate, în funcție de
tipologia procesului, de morfodinamica sa spațio-temporală precum și de tipologia
elementelor expuse riscului. În continuare sunt prezentate tabelar astfel de sinteze privind
măsurile de prevenire, combatere și stabilizare a alunecărilor de teren (după Manea,

14
1998): diferite tehnici de stabilizare a versanților (dimensionarea factorului de sigurnață
Fs pe baza unor mijloace tehnice și principii de stabilizare, precum și limitările acestora;
Tabel 4); măsuri privind conservarea sau îmbunătăţirea proprietăţilor, fizico - mecanice
ale pământurilor (tipul de lucrări și eficacitatea lor în funcție de tipologia morfologică a
diferitelor procese de deplasare în masă; Tabel 5); măsuri privind conservarea sau
îmbunătăţirea proprietăţilor, fizico - mecanice ale pământurilor (atât din punct de vedere
al metodelor, cât și al modului de realizare; Tabel 6); măsuri privind protecția de
suprafaţă a masivelor împotriva apelor pluviale sau din topirea zăpezii (atât din punct de
vedere al metodelor, cât și al modului de realizare; Tabel 7); măsuri de reconfigurare a
geometriei iniţiale a pantelor (metode și mod de realizare; Tabel 8); măsuri privind
colectarea și evacuarea rapidă a apelor pluviale sau din topirea zăpezii (metode și mod de
realizare; Tabel 9).

15
Tabel 4- Diferite tehnici de stabilizare a pantelor
Tehnici de stabilizare Principiul de Mijloace Metode de dimensionare Fs final Limite de utilizare
stabilizare tehnice (>1)
Încărcare la bază Reechilibrarea Rambleu Calculul de stabilitate cu 1,20 ÷ - acces şi amprize necesare;
maselor geometria modificată 1,30 - prezenţa unui orizont rezistent la adâncime
mică;
- asigurarea stabilităţii în aval.
Descărcare la partea Reechilibrarea Debleu Calculul de stabilitate cu 1,20 - acces şi amprize necesare;
superioară maselor geometria modificată - asigurarea stabilităţii în amonte.
Eliminarea masei care Masivul este stabil Debleu Calculul de stabilitate cu 1,50 - se aplică la volume mici;
alunecă după terasament geometria modificată - protecţia suprafeţei descoperite;
- asigurarea stabilităţii în amonte.
Reprofilare Îndulcirea pantei Debleu Calculul de stabilitate cu 1,20 - acces şi amprize necesare;
geometria modificată - terasamente importante.
Substituţie totală Aport de material Debleu, Calculul de stabilitate cu 1,50 - terasamente importante;
mai rezistent rambleu caracteristicile materialului de - ancorare sub suprafaţa de rupere;
substituţie - lucru pe ploturi.
Substituţie parţială Aport de material Debleu, Calculul de stabilitate cu 1,20 - ancorare sub suprafaţa de rupere;
mai rezistent rambleu caracteristicile materialului iniţial - lucru pe ploturi;
şi al celui de substituţie - drenaj.
Substituţie la partea Diminuarea Debleu din Calcul de stabilitate cu greutatea 1,20 - terasamente reduse;
superioară cu material uşor momentului polistiren, materialului de substituţie - protecţia materialului uşor;
destabilizator materiale - circulaţia apei.
speciale
Colectarea şi canalizarea Limitarea Cunete, Calcul de stabilitate folosind 1,30 - implică o suprafaţă superioară celei de
apelor de suprafaţă infiltraţiilor şi a drenuri presiunile interstiţiale estimate alunecare;
presiunilor după drenaj - întreţinere indispensabilă.
interstiţiale
Tranşee drenante Diminuarea Utilaje se Calcul de stabilitate folosind 1,30 - cunoaşterea prealabilă a reţelei de curgere;
presiunilor săpat tranşee presiunile interstiţiale estimate - întreţinere indispensabilă.
interstiţiale după drenaj

Drenuri sub-orizontale Diminuarea Drenuri din Calcul de stabilitate folosind 1,30 - cunoaşterea prealabilă a reţelei de curgere;
presiunilor material presiunile interstiţiale estimate - verificarea depresionării;
interstiţiale plastic, utilaje după drenaj - întreţinere indispensabilă.
de forat

16
 Drenuri de adâncime Diminuarea Drenuri Calcul de stabilitate folosind 1,30 - cunoaşterea prealabilă a reţelei de curgere;
presiunilor verticale, presiunile interstiţiale estimate - întreţinere indispensabilă.
interstiţiale puţuri, galerii după drenaj

Lucrări de susţinere
Lucrări de susţinere
Tiranţi de ancorare
Ancore pasive
Piloţi
Crearea unui efort Lucrări fixe Ziduri fixe: calculul lungimii 1,50 ÷ - ancorarea lucrării sub nivelul suprafeţei de
stabilizator Lucrări suple masivului pe care acţionează 1,20 rupere;
orizontal presiunea pasivă. - circulaţia apelor în spatele lucrării.
Ziduri suple: calculul stabilităţii
ţinând cont de rezistenţa zidului
Crearea unui efort Lucrări fixe Ziduri fixe: calculul lungimii 1,50 ÷ - ancorarea lucrării sub nivelul suprafeţei de
stabilizator Lucrări suple masivului pe care acţionează 1,20 rupere;
orizontal presiunea pasivă. - circulaţia apelor în spatele lucrării.
Ziduri suple: calculul stabilităţii
ţinând cont de rezistenţa zidului
Crearea unui efort Toroane, Calculul de stabilitate cu 1,20 - probleme de deplasări de teren (în fazele de
stabilizator bare introducerea eforturilor execuţie şi de exploatare);
orizontal stabilizatoare, calcul la rupere - asociere cu un drenaj bun.
pentru tiranţi (Fs=1,5)
Crearea unui efort Bare, tuburi, Calculul de stabilitate cu 1,20 ÷ - tehnicitate;
stabilizator micropiloţi introducerea eforturilor 1,30 - estimarea corectă a interacţiunii pământ-
perpendicular pe stabilizatoare, calcul la rupere incluziuni;
suprafaţa de pentru ancorele pasive (Fs=1,5) - asocierea cu un drenaj bun.
rupere
Crearea unui efort Piloţi de Calculul de stabilitate cu 1,10 ÷ - tehnicitate;
stabilizator beton, profile introducerea eforturilor 1,20 - estimarea corectă a interacţiunii pământ-
orizontal H, palplanşe stabilizatoare, calcul la rupere incluziuni;
pentru piloţi (Fs=1,5) - asocierea cu un drenaj bun.

Tabel 5 - Măsuri de prevenire, combatere și stabilizare a alunecărilor de teren

DEFINITIE NATURA TIP DE LUCRARI EFICACITATE
Alunecari Alunecari Curgeri lente Lichefiere
circulare plane
Dispozitii legislative Reglementarea Interzicearea defrisarilor x la xx x la xx
prevenire
disparitia
fenomen

limitarea

Metode

Masuri

sau reglementari gospodaririi forestiere

vizand

Cresterea perdelelor de x la xx x la xx
active
sau

de

existente in protectie
gopodarirea Obligatiile regimului forestier x la xx x la xx

17
 teritoriului Crearea de spatii impadurite x la xx x la xx
Reglementari privind Crearea de asociatii sindicale
gospodarirea apelor si autorizate sau obligatorii
solului si punerea in
aplicare a masurilor
Masuri vizand Lucrari de terasamente Remodelare xx putin impracticabil neoperant
reechilibrarea maselor adaptat
de pamant
Masuri visand Lucrari de terasamente Protectia contra eroziunii xx xx neoperant neoperant
modificarea in sens si constructii bazei
favorabil a regimului Lucrari de drenare. Colectarea apelor din amonte x sau xx x sau xx x sau xx neoperant
apelor de suprafata si Terasamente Colectarea apelor de x sau xx x sau xx x sau xx x
subterane suprafata
Transee drenante x sau xx x sau xx impracticabil x sau xx
perpendiculare pe pante
Lucrari de drenare. Pinterni drenanti
Lucrari subterane, Masti drenante
foraje Galerii drenante xxx xx impracticabil neadaptat
Drenuri orizontale xxx xxx impracticabil neadaptat
Lucrari de vegetalizare Vegetalizare, inierbare
Masuri vizand marirea Lucrari de constructii Ziduri de sprijin autostabile x la xx neadaptat putin adaptat neadaptat
sprijinului de baza Ziduri de sprijin ancorate x la xx xxx putin adaptat neadaptat
Măsuri vizând mărirea Lucrări de constructii Tintuire
rezistentei la forfecare Ancoraje x la xx x la xxx neoperant neadaptat
Profile metalice x la xx xxx neoperant neadaptat
Măsuri vizând evitarea Lucrări de fundaţii Fundatii de adâncime xx xx neadaptat neadaptat
compromiterii
echilibrului prin
suprasarcini
Optimizarea Studii in situ Conditii de amplasare în functie de marimea zonei critice
pagubelor fără a
acţiona asupra

Măsuri pasive

amplasamentului
fenomenelor
periculoase

prevenire a
originii sau

Metode de
cauzelor

lucrărilor Intărirea, ranforsarea xx xx xx xx

structurilor
Măsuri de evitare a

18
 dezordinii Fundatii de adâncime în functie de marimea zonei critice

Lucrări de constructii
Măsuri de evitare a Lucrări de verificare a Proiectare retele purtătoare xx xx xx xx
agravării riscului retelelor de fluide (gaze, apă)

Supravegherea şi intretinerea xx xx xx xx
retelelor (apă potabilă uzată,
ploaie, gaze)

Legenda: x – putin eficace; xx – eficienta medie; xxx – foarte eficace.

Tabel 6 -Măsuri privind conservarea sau îmbunătăţirea proprietăţilor, fizico - mecanice ale pământurilor
ACTIUNE METODE MOD DE REALIZARE
- mărirea şi amenajarea pantelor;
Drenaj de suprafata - arătură în pantă;
Asanare
- şanturi deschise.
ASUPRA Drenaj de adâncime
PROCESELOR DE - arături, semiarături;
Moduri de drenare a pământului fără vegetatie
INFILTRATIE ŞI Tratament mecanic actionând - subsolizare, construire de epiuri.
ŞIROIRE asupra permeabilitătii Compactare
Evitarea pericolului de impermeabilizare a suprafetelor
Capacitate de retinere locală a Lucrări pe curbe de nivel
materialelor în mişcare Redane
MICŞORAREA Tratarea pământului - Produse diverse pe bază de poliacriamide sau polibutadiene silicati, uree şi ormaldehidă
ERODABILITĂTII - Ciment
Tratarea pământului în vederea
STRATURILOR DE - Var nestins
cimentării
SUPRAFATĂ ÎN - Var stins (dozaj mediu de ciment 5%, dozaj mediu de var nestins 2,5%)
MASA LOR Compactare Compactarea marginilor rambleului

Tabel 7 - Măsuri privind protecția de supralaţă a masivelor împotriva apelor pluviale sau din topirea zăpezii
ACTIUNE METODE MOD DE REALIZARE
PROTEJAREA - semănat clasic sau hidraulic;
Menţinerea sau înlăturarea îmbrăcăminţii iniţiale Înierbări:
SUPRAFEŢELOR CU - covoare şi geotextile preînsămânţate.
ÎMBRĂCĂMINŢI Adoptarea speciilor corespunzătoare climatului şi funcţiilor urmărite Plantaţii lemnoase

19
 VEGETALE Punerea în operă cu sau fără materiale inerte vegetale Structuri biomecanice : saltele de fascine, cleionaje, împletituri de crengi
Fixatori şi - emulsii de latex sau bitum;
stabilizanţi - dispersii de polimeri de vinil sau etil.
- fibre de sticlă, iută, rogojini;
Protecţii permeabile uşoare vegetalizabile Ţesături diverse
- geosintetice tridimensionale.
Geogrile, grilaje, - placaje şi îngrădiri ale mat. în mişcare;
plase cu ancoraje - dispozitive contra căderii pietrelor.
Strat de pământ vegetal
Amestecuri de pământ cu inserţii de fire sau grile
PROTECŢII CU - geotextil tridimensional;
Imbrăcăminţi permeabile grele cu vegetaţie Structuri celulare
MATERIALE INERTE - alveole din beton prefabricat şpriţ-beton;
umpluturi cu
- straturi de pneuri;
pământ
- dale de beton autoblocante.
Peree necimentate de acoperire sau straturi de pietre
Imbrăcăminţi permeabile grele fără vegetaţie Gabioane
Anrocamente şi elemente prefabricate
- protecţii uşoare provizorii;
Geomembrane
Protecţii totale prin impermeabilizare fără vegetaţie - protecţii permanente pentru etanşări.
Bituminizare în strat gros, torcretare, betonare, peree zidite.

Tabel 8 - Măsuri de reconfigurare a geometriei iniţiale a pantelor

ACŢIUNE METODE MOD DE REALIZARE
Îndulcirea pantelor
INTEGRAREA
Pante variind progresiv de la debleuri la ramblee
VERSANŢILOR ÎN
Alternanţă de roci dure şi moi
CADRUL NATURAL Considerarea structurilor geologice
Discontinuitatea şi înclinarea naturală a straturilor
Pinteni drenanţi
Banchete de picior sau măşti drenante
STABILIZARE Ziduri de picior
POSIBILITATEA Elemente de reţinere a pietrelor
ÎNTREȚINERII SAU Rizberme (pământuri coezive, roci moi)
EXPLOATĂRII Terase şi redane (fără contratrepte)
VERSANŢI LOR Terase şi contratrepte în zone nisipoase
Pante în trepte
Contratrepte din piatră uscată sau zidite
Terase în debleuri de rocă (cu aport de pământ vegetal)

20
 Trepte în cariere şi mine la zi
Pământ armat şi pământuri cu plase sudate
Ramblee (etajate sau nu) in pământ ranforsat şi
Masive ranforsate cu geotextile şi geogrile
paramente (sub) verticale
Pneusol
RANFORSĂRI ŞI Texsol
CONSOLIDĂRI DE Sprijiniri de greutate permeabile şi vegetalizabile Ziduri celulare
PANTE Gabioane
Ziduri de greutate din beton
Sprijiniri rigide cu barbacane
Ziduri cornier şi palplanşe
Sprijiniri ancorate sau ţintuite

Tabel 9 - Măsuri privind colectarea și evacuarea rapidă a apelor pluviale sau din topirea zăpezii
ACŢIUNE
MENTINEREA ŞI RESTABILIREA CURGERILOR
PERMANENTE
DEVIEREA APELOR IN AMONTE DE OBIECTIVE
FILTRAREA SCURGERILOR
STOPAREA SAU DEVIEREA SCURGERILOR
EVACUAREA APELOR CONCENTRATE
(DRENAJ DE SUPRAFATĂ)
CONTROLUL SEDIMENTĂRII ŞI STOCAREA
APELOR CONCENTRATE
METODE ŞI MOD DE REALIZARE
Studiul şi calculul debitelor potentiale.
Tuburi de curgere şi rigole sub ramblee.
Devierea micilor pâraie.
Şanturi de creastă sau de intercepţie.
- benzi de oprire din iarbă;
Sisteme pe terenuri cultivate
- cordoane de piatră uscată.
Baraje liniare în timpul lucrărilor - geotextile filtrante verticale.
- valuri de pământ sau terase americane cu pantă
Sisteme amplasate pe curbe de nivel
longitudinală nulă sau mică;
pe pământuri cultivate
- garduri vegetale şi perdele.
- fascine;
Sisteme amplasate pe curbe de nivel - cleionaje;
pe pământuri în pantă - minibanchete;
- rizberme.
Şanturi şi rigole
- şanțuri drenante pe rizberme la picior;
Colectoare longitudinale
- banchete la partea superioară a rambleurilor.
- descărcători de apă pe taluz;
Colectoare speciale pentru pante
- deversoare;
foarte mari
- disipatori de energie.
Baraje filtrante provizorii pe lucrările de drenaj
Bazine de sedimentare

21
 Instalarea unor sisteme de monitorizare şi avertizare timpurie: aceste metode se
utilizează acolo unde eforturile de stabilizare a unei alunecări sunt practic imposibile fie datorită
magnitudinii procesului, fie costurilor mari de implementare a unor soluţii inginereşti (vezi
paragraful anterior), superioare valorii elementelor expuse riscului. Aceste sisteme pot include
mijloace tehnice de înregistrare şi transmitere de la sol şi în egală măsură, mijloace similare
aeropurtate (în special produse de teledetecţie precum imaginile radar sau optice). Toate aceste
sisteme, de obicei concepute astfel încât să funcţioneze complementar, pot fi implementate la
nivel local (de sector de versant) sau chiar regional (de bazin hidrografic mic sau de dimensiuni
medii), iar dezideratele ambelor sunt cvasi-comune: evaluarea hazardului, agrearea strategiilor de
monitorizare, conceperea şi alegerea unor modele de avertizare timpurie, creşterea rezilienţei
(EGU Session HS4.5-NH1.13, 2015-2017).
INTRARE
DATE DE
OPERAȚIUNI PRELUCRARE
DATE
DATE DE
IESIRE

Fig. 4 - Schema unui sistem de supraveghere (duupă Manea 1998)

Alegera unui sistem de monitorizare constă în general în evaluarea a trei categorii

principale de elemente/sub-sisteme (Fig.4), ce cuprind atât compunerea cât și organizarea
sistemului:
- datele de intrare ale sistemului, constituite din parametrii de evoluție reprezentativi ai
fenomenului de alunecare care face obiectul studiului;

22
 - operațiuni de prelucrare, care transformă datele brute măsurate in-situ in mărimi
adaptate interpretării și le pune apoi la dispoziție pentru procesare;
- datele de ieșire, ce constau în semnale de alertare sau alarmare in contextul diferitelor
scenarii vizate.
Alegerea parametrilor ce urmează a fi monitorizați trebuie făcută luându-se în considerare
tipul fenomenului şi cinematica sa, corelările regionale existente și intervalele de timp
disponibile pentru preavize, precum și nivelul de siguranţa cerut. Când se monitorizează o
alunecare de teren ce face obiectul unei consolidări, pot fi de asemenea măsuraţi şi parametrii de
control ai eficacității lucrării de consolidare (ex. debitele în drenuri, deplasarea lucrărilor de
susţinere, deformaţii etc.). Astfel, se pot măsura parametrii de evoluție a fenomenului (mărimi
cinematice - viteza), precum și parametri care influențează mișcarea (piezometrie, precipitații,
temperatură), care împreună pot structura un model previzional. Frecvenţa măsurătorilor poate fi
impusă de termenul de aplicare al măsurilor necesare în caz de alarmă sau de dinamica presupusă
sau cunoscută a fenomenului. În general frecvenţa variază între mai multe măsurători pe minut
(cazul automatizărilor) şi câteva măsurători pe an (în cazurile sistemelor operate manual).
Sistemul de supraveghere trebuie să îndeplinească opt funcţiuni: culegerea datelor;
validarea datelor (prin comparări relative și absolute); combinări de măsurători; stocarea
măsurătorilor; transmisia măsurătorilor (între captator şi centrala de culegere, între centrala de
culegere şi cea de exploatare a sistemului, transmisia alertelor); testări după fiecare culegere sau
în funcţie de măsurătorile; alertare şi alarmare; funcționare de rutină.
Optimizarea sistemului implică cunoaşterea şi înțelegerea fenomenului pentru ca la
stabilirea pragurilor de alertă şi alarmă să se introducă cele mai precise date posibile în vederea
evitării alarmelor false. Succesul unei astfel de monitorizări depinde așadar de cunoştinţe tehnice
asupra mişcărilor de teren şi a evoluţiei lor, de competenţa tehnologică în alegerea sistemelor
bine adaptate şi fiabile, precum și de capacitatea de organizare a ansamblului de supraveghere şi
menţinere a potenţialului acestuia în decursul timpului.
Ar fi utilă instalarea unui astfel de sistem pentru o serie de perimetre reprezentative pentru
unitățile de relief cele mai afectate de alunecări de teren.
În acest stadiu, cele mai importante considerente de care trebuie ţinut seama în realizarea
unui sistem eficient de prevenire-răspuns care să permită prioritizarea clară a soluţiilor de tratare
a riscului sunt cele legate de buna cooperare între instituţiile guvernamentale cu atribuţii în
gestionarea riscului şi ceilalţi actori (stakeholderi), cu roluri mai mult sau mai puţin consistente,
dar obligatoriu şi permanent prezenţi. Stabilirea unor parteneriate în vederea reducerii pagubelor
trebuie luată cu siguranţă în considerare, iar în cadrul acestor parteneriate, un rol deosebit de
important îl joacă educaţia pentru comunicarea riscului. Înţelegerile mutuale inter-instituţionale,
implementarea unor sisteme de avertizare timpurie, elaborarea unor sisteme funcţionale şi
fluxuri de comunicaţii rapide, sinergia între diferitele instituţii implicate la diferite nivele în
procedura de evaluare a dezastrului potenţial se supun unor proceduri complexe (şi ca atare, de
multe ori, de lungă durată) de educaţie, conştientizare instituţională şi publică şi
dezvoltare/consolidare a capacităţilor.
În acest context, o serie de parteneriate sunt recomandate ca garante ale elaborării unor
strategii complete şi soluţii robuste de tratare a riscului: parteneriate la nivelul autorităţilor
naţionale (având ca rol stabilirea treptelor în procesul de leadership şi implicit coordonare
centralizată); parteneriate la interfaţa autorităţilor naţionale cu cele regionale (şi regionale cu
locale; având ca rol identificarea hazardului şi analiza riscului); parteneriate la interfaţa
autorităţilor cu cea a entităţilor non-guvernamentale aparţinând societăţii civile (având ca rol

23
promovarea conştientizării riscului la nivelul publicului general); parteneriate la interfaţa
autorităţilor cu cea a cercetării (cu rol în cercetarea mecanismelor de producere, a dinamicii
spaţio-temporale prezente şi viitoare, precum şi în elaborarea liniilor directoare şi a ghidurilor de
bune practici); parteneriate internaţionale (cu rol în transferul eficient de know-how de la entităţi
cu rezultate notabile).
În evaluarea riscului la alunecări de teren, în acest stadiu este posibilă doar stabilirea unor
măsuri structurale și non-structurale, fără precizarea valorilor cuantificate ale măsurilor
respective. In acest context, în vederea cuantificării măsurilor de tratare a riscului, ar fi utile
cercetări transdisciplinare care să implice geomorfologi, geologi, specialiști în științe inginerești,
climatologi, seismologi, specialiști în științe economice, care să permită aprofundarea
rezultatelor obținute în cadrul RO-RISK, dar fără constrângerea de timp ce a caracterizat acest
proiect. Este important ca în viitor aceste măsuri să fie incluse în planurile de dezvoltare locală,
regională sau națională.

1.4. Analiza incertitudinilor asociate procesului de evaluare a riscului

Introducere

Evaluarea şi cartarea riscului asociat proceselor de deplasare în masă (alunecărilor de

teren) reprezintă un set de activităţi complexe care ridică numeroase probleme ce ţin atât de
specificul proceselor (caracter punctual al manifestării, cu o tipologie genetică, morfologică şi
dinamică strict condiţionată de o multitudine de factori locali/maxim regionali de predispozitie,
pregătitori şi declanşatori) cât şi de caracterul profund interdisciplinar (implicând specialişti
în geomorfologie, geologie, climatologie, hidrologie, seismologie, geologie inginerească,
geotehnică, geografie umană şi economică, biogeografie, analiză statistică, GIS, etc.) al evaluării
morfogenezei şi morfodinamicii unor astfel de procese, precum şi a probabilităţii lor viitoare
de a se manifesta într-un anumit spaţiu şi la un moment dat.
Cheia unei evaluări riguros fundamentate ştiinţific o reprezintă adaptarea unei
metodologii corespunzătoare (cantitatea şi calitatea datelor existente, ce stau la baza alegerii
unei metode relevante) la corelaţia dintre scopul declarat al evaluării (hărţii) şi nivelul de detaliu
cerut/asumat (scara). Literatura şi practica internaţională a ultimilor 5-10 ani subliniază perfect
acest lucru, după cum va fi descris în detaliu în cele ce urmează.
Conform recomandărilor formulate în cadrul mai multor organisme internaţionale
(ISSMGE, ISRM, IAEG) (JTC-1 2008, Corominas et al 2014), tipul, nivelul de detaliu şi scara
hărţilor de zonare (inventar, susceptibilitate, hazard, risc) a deplasărilor în masă depind în
primul rând de scopul realizării acestor hărţi. Astfel, scopul şi tipul hărţilor de zonare sunt
stabilite de către beneficiarii implicaţi în managementul riscului la deplasări în masă. În luarea
acestei decizii, este necesar să se aibe în atenţie următoarele:
i) disponibilitatea unor date necesare;
ii) implicaţiile de efort (timp) şi cost pentru achiziţia de noi date;
iii) definirea unor ţeluri realiste pentru arealul de studiu ţinând cont de limitările de
timp, buget şi resurse.
Astfel, zonările deplasărilor în masă pot fi întocmite în următoarele scopuri, atât la nivelul
factorilor de decizie, cât şi în scop ştiinţific sau pentru publicul larg (JTC-1 2008):
i) informativ,
ii) consultativ,

24
 iii) reglementare/legalizare.
În afară de scop, alegerea nivelului de detaliu şi a scării trebuie să urmărească şi o
adecvare a acestora pentru reprezentarea informaţiei corespunzătoare unei anumite extinderi
spaţiale a teritoriului analizat.
Comun tuturor rapoartelor internaţionale este sublinierea importanţei corelării nivelului de
zonare (preliminar/intermediar/avansat) cu scopul avut în vedere şi scara cartografierii (JTC-
1 et al. 2008, tab. 1, 2). La scările de cartografiere curpinse în intervalul 1: 25 000 - 1: 250 000,
nivelul de zonare recomandat este unul definit ca preliminar. Adoptarea unui nivel preliminar în
abordarea fiecărui tip distinct de zonare (inventarierea proceselor, zonarea susceptibilităţii, a
hazardului, a riscului) înseamnă, conform aceloraşi recomandări, adoptarea unui nivel iniţial al
abordărilor (indiferent dacă acestea sunt calitative sau cantitative) în cadrul fiecărei etape de
lucru. La rândul lor, scopul şi scara analizei trebuie să fie corelate cu nivelul (cantitatea şi
calitatea) datelor de intrare. Spre exemplu, recomandările precizează că utilizând date de
intrare la nivel elementar nu se pot obţine zonări de un nivel mai ridicat decât cel preliminar, iar
eforturi în vederea obţinerii celorlalte date la un nivel intermediar sau avansat nu ar mai avea
rost. Cu alte cuvinte, nivelul cel mai grosier la care este disponibil un anumit set de date de
intrare determină şi nivelul abordării. Iar în practica curentă, din cauza lipsei sau limitării datelor
dar şi a restricţiilor de cost, cel mai frecvent utilizate date de intrare şi metode sunt la un
nivel elementar sau intermediar.

Tab. 1 Scările de zonare a deplasărilor în masă (sintetizat după JTC-1 et al 2008 şi Corominas et al. 2014)
Descrierea scării Intervalul de scări Suprafaţa de zonare
Mică / Naţională < 1: 100 000 (1: 250 000) > 10 000 kmp
Medie / Regională 1: 100 000 (1: 250 000) – 1: 25 000 1 000 - 10 000 kmp
Mare / Locală 1: 25 000 - 1: 5 000 10 – 1 000 kmp
Detaliată / Punctuală > 1: 5 000 1 ha – 10 kmp

Tab. 2. Tipuri şi nivele de zonare şi scările hărţilor de zonare în relaţie cu scopul zonării alunecărilor (după JTC-1,
2008, cu adaptări). X=aplicabil, (X)=parţial aplicabil
Scop Tipul zonării Nivelul zonării Scări de zonare
Inventariere Susceptibilitate Hazard Risc Preliminar Intermediar Avansat
Zonare regională
Informare X X X 1:25 000 –
Consultativ X X (X) X (X) 1: 250 000
Reglementare nerecomandată
Zonare la scară mare/locală
Informare X X X (X) X (X) 1:5 000 –
Consultativ (X) X X X X X X 1:25 000
Reglementare (X) X (X) X X
Zonare la scară punctuală
Informare nerecomandată 1:5 000 –
Consultativ de regulă neutilizată 1:1 000
Reglementare (X) X X X X
Proiectare (X) (X) X (X) X

În practica europeană, scara solicitată de autorităţi pentru întocmirea hărţilor de zonare a

deplasărilor variază de la ţară la ţară, depinzând de acoperire, existenţa şi disponibilitatea datelor
de intrare, metodele utilizate ca şi de informaţia dorită (calitativă sau cantitativă). Scările cel mai
frecvent întâlnite au fost grupate astfel: scări naţionale/mici (mai mici decât 1: 250 000),
regionale/medii (1: 250 000 – 1: 25 000), locale/mari (1: 25 000 – 1: 5 000) şi
punctuale/detaliate (mai mari de 1: 5 000) (JTC-1 2008; Corominas et al 2014). Aşa cum s-a

25
menţionat mai sus, scara de lucru este cea care impune restricţii în modul de abordare. Scările
mici, de tipul celor naţionale şi regionale nu permit cartografierea proceselor individuale de
mici dimensiuni (adică areale afectate de deplasări în masă nedepăşind câteva mii de metri
pătraţi), în astfel de cazuri fiind realizată o tratare colectivă a proceselor. De asemenea la aceste
scări nu se pretează analize de tip intensitate-frecvenţă. Cuantificarea elementelor la risc la astfel
de scări se realizează la nivelul unor unităţi spaţiale bine-definite, cum sunt unităţile
administrative sau unităţile omogene cu caracteristici similare. Prin urmare, abordările de
suceptibilitate, hazard şi risc la scări naţionale şi regionale pornesc de la câteva
simplificări/premise (Corominas et al 2014): condiţii geologice relativ omogene; absenţa
localizării exacte a proceselor şi a sectoarelor de desprindere/acumulare; elemente la risc grupate
pe unităţi spaţiale. Abordările la scările locale si punctuale, dimpotrivă, trebuie să ia în
considerare atât procese individuale cât şi elemente individuale la risc.
Cât priveşte scopul, hărţile de zonare la scară naţională sunt menite a oferi o imagine de
ansamblu asupra ariilor problematice la nivelul unei ţări. Acestea sunt utile informării factorilor
politici, a publicului larg, sau pentru planificarea unor sisteme de avertizare controlate de
autorităţile centrale (Soeters şi van Westen, 1996). Scara regională este adecvată activităţilor de
planificare şi amenajare din fazele timpurii ale proiectelor de dezvoltare regională sau ale
evaluărilor necesare în dezvoltarea proiectelor inginereşti de mare anvergură şi a planurilor de
dezvoltare regională. Abordări la astfel de scări pot fi de asemenea utilizate în planificarea unor
sisteme de avertizare şi a planurilor pentru situaţii de urgenţă la nivel regional. Hărţile la scări
locale permit analize de stabilitate a versanţilor şi combinarea lor cu analize de acumulare în
urma deplasărilor (runout), foarte senzitive la rezoluţia MNA (modelul numeric al altitudinilor)
şi la calitatea datelode de intrare. Hărţile realizate la aceste scări pot servi în luarea deciziei
asupra unor reglemenări de ordin tehnico-edilitar. Scara locală este scara de referinţă în
planificarea şi implementarea proiectelor de dezvoltare urbanistică, sistemelor de avertizare şi
planurilor pentru situaţii de urgenţă la nivel local. De asemenea, hărţile la scară locală permit
evidenţierea acelor areale care necesită lucrări de combatere în vederea reducerii riscului pentru
proprietăţi. Scara punctuală serveşte formulării unor reglementări, fiind singura ce poate fi
adoptată la nivelul investigării unor suprafeţe de detaliu înaintea fazei de proiectare a lucrărilor
de control.
Evaluările şi ilustrările grafice ale susceptibilităţii, hazardului şi riscului asociat
deplasărilor în masă (alunecărilor de teren) pot fi rezultatul a două tipuri principale de evaluări:
calitativă şi cantitativă (între care se situează una intermediară, semi-cantitativă). Principala
diferenţă constă în calitatea şi cantitatea elementelor din baza de date, în funcţie de scările la care
se face reprezentarea finală a rezultatelor. Astfel, o reprezentare calitativă (euristică, de tip
cunoaştere/evaluare de expert) este fundamentată pe o bază de date în mare măsură ne-numerice,
reprezentată de atribute descriptive ale anumitor elemente ce sunt evaluate şi ierarhizate în
funcţie de decizia specialistului care realizează studiul. Reprezentarea cantitativă (statistic-
probabilistică, deterministă) utilizează baze de date numerice, rezultate din cuantificarea, pe baza
unor algoritmi specifici, a atributelor (valori, ponderi, etc.) elementelor avute în studiu.
Rezultatul final al ambelor reprezentări este în concordanţă cu cantitatea dar mai ales calitatea
datelor incluse în operaţiile de analiză spaţială.
În cadrul RO-RISK, în conformitate cu studiile elaborate pe plan internaţional, scara
hărţilor de hazard nu poate fi mai precisă decât scara datelor de intrare utilizate. Astfel, hărţile de
susceptibilitate la deplasări în masă au integrat datele corespunzatoare scării hărţilor disponibile
(informaţii geologice la 1:200 000, informaţii de utilizarea terenurilor la 1:100 000, model

26
numeric al terenului cu dimensiunea celulei de bază de 100 m). Conform studiilor (McBratney et
al., 2003; Hengl, 2006; Fressard et al., 2014), scările cartografice la care sunt disponibile datele
de intrare au condus, în cazul de faţă la o rezoluţie de dimensiunea aproximativă de 100m. Harta
poate fi vizualizată din punct de vedere tehnic şi la scara 1:25 000 şi reprezentată printr-o
rezoluţie corespunzătoare acestei scări, însă trebuie luat în considerare faptul că, în interpretarea
hărţii pot să apară erori majore datorate informaţiilor prea generale provenind de la scările 1:100
000 şi 1:200 000. În faza obţinerii hărţilor de hazard din cele de susceptibilitate, generalizarea se
accentuează, aceasta depinzând de scara cea mai bună la care pot fi aduşi parametrii consideraţi
ai factorilor declanşatori (precipitaţii, seisme).
In concluzie, în cadrul RO-RISK s-a realizat o evaluare primară a riscului asociat
alunecărilor de teren la nivel naţional. Constrângerile date de timpul extrem de scurt de
realizare a studiului (comparaţie descrisă pe larg, cu stadii similare în care se găsesc ţări
precum Marea Britanie, Italia, Grecia, Franţa, Elveţia, Austria, Germania, Georgia),
comparativ cu gradul de complexitate şi caracterul ambiţios al proiectului se traduc prin
faptul că toate rezultatele trebuie inţelese ca având un caracter preliminar.

Incertitudini în etapa iniţială de identificare a metodei optime de evaluare a riscului

specific la deplasări în masă (alunecări de teren)

Aşa cum am arătat anterior, evaluarea şi cartarea riscului asociat proceselor de deplasare în
masă (alunecărilor de teren) reprezintă un proces extrem de complex. El ridică numeroase
probleme ce ţin atât de specificul proceselor (alunecările de teren fiind caracterizate prin
manifestări punctuale, prezentând o tipologie genetică, morfologică şi dinamică impusă de o
gamă extrem de largă de factori locali/maxim regionali de predispozitie, pregătitori şi
declanşatori) cât şi de caracterul profund interdisciplinar (implicând specialişti în geomorfologie,
geologie, climatologie, hidrologie, seismologie, geologie inginerească, geotehnică, geografie
umană şi economică, biogeografie, analiză statistică, GIS, etc.) al evaluării morfogenezei şi
morfodinamicii unor astfel de procese, precum şi a probabilităţii lor viitoare de a se manifesta
într-un anumit spaţiu şi la un moment dat.
Condiţionările induse de volumul extrem de ridicat de proceduri de evaluare într-un timp
extrem de scurt (în condiţiile unei baze de date care se caracterizează, poate mai mult decât în
cazul altor riscuri, printr-o eterogenitate extremă a formatului datelor existente şi eventual
disponibile) au ridicat, încă de la începutul procesului de evaluare a riscului, numeroase
probleme materializate într-o serie de incertitudini. Acestea pot fi sintetizate în cadrul unei
abordări conceptuale tridimensionale, în care alunecările au o localizare (unde anume apar în
cadrul analizei: inventar, susceptibilitate, factori declanşatori, elemente expuse riscului,
consecinţe/valori ale pagubelor, vulnerabilitate, etc.), un nivel (unde se manifesta incertitudinile
în cadrul unui spectru ce ţine de la ignoranţă totală la cunoaştere detaliată) şi o natură (dacă
provin din imperfecţiuni ale cunoaşterii sau din variabilitatea inerentă a proceselor descrise).
Descrierea lor sintetică cuprinde trei componente: caracterul vag (imprecizie în definirea
parametrilor), caracterul incomplet (modelele sunt, prin definiţie, simplificări ale realităţii) şi
caracterul aleator (absenţa frecventă a unui tipar strict în observaţii sau măsurători). Pe baza
descrierilor anterioare, incertitudinile sunt încadrate în două clase principale: aleatorii şi
epistemice. Scara incertitudinilor reflectă nu numai robusteţea modelelor semi-cantitative,
probabilistice sau statistice de predicţie, dar mai ales calitatea datelor de input. Multe din
analizele efectuate sunt considerate estimări, pentru că se bazează pe date ce se rezumă, în cel

27
mai bun caz, la un număr limitat de evenimente din trecut faţă de care scenariile luate în analiză
pot sa difere foarte mult (cu cât magnitudinea presupusă creşte iar probabilitatea e mai redusă, cu
atât incertitudinile cresc şi ele din lipsa unei comparaţii sau a unui nivel de referinţă cunoscut).

Incertitudini în analiza de hazard şi în conceperea hărţii/scenariilor de hazard

Într-o primă fază, de întocmire a inventarului de procese, un pas esenţial a fost acela de a
alege unitatea etalon de măsură pe baza căreia s-a făcut analiza susceptibilităţii, care poate fi de
tip vector (bazine hidrografice, unităţi administrativ-teritoriale) sau mult mai frecvent (viteză de
procesare superioară) raster (cel mai des, celula modelului numeric al terenului/altitudinilor).
Alegerea dimensiunii celulei de grid (rezoluţiei) este vitală în corelarea modelului numeric al
trenului cu alte hărţi tematice, în stabilirea reprezentativităţii morfologice a reliefului la
respectiva scară de lucru sau în imprimarea unei anumite viteze de lucru în procesul de modelare
(Guzzetti at al., 2005, Galli et al., 2008, Remondo et al, 2003). Totodată, tipologia, densitatea şi
magnitudinea proceselor, precum şi evidenţierea sectoarelor morfodinamice (areal de
desprindere şi areal de acumulare) a fost corelată cu dimensiunea celulei de grid, pentru a se
reprezenta cât mai bine distribuţia lor spaţială morfodinamică şi pentru a se evita
supra/subestimările statistice (Yilmaz 2010, Petscho et al., 2014, Hussin et al, 2016). Diferenţele
foarte mari la nivel regional ce au apărut în cadrul inventarelor de alunecări au dus la creşterea
incertitudinilor din evaluarea de susceptibilitate, al căror nivel a mai fost redus prin completarea
evaluării statistice cu o evaluare de expert (Van Westen et al., 2008).
Inventarele folosite în analiza de hazard au fiecare o serie de incertitudini. Acestea ţin în
general de calitatea bazelor de date, în special în privinţa caracterul lor incomplet, lipsei unei
omogenităţi în culegerea lor ca şi în acurateţii poziţionării şi modul de reprezentare grafică.
Importantă în etapa de realizare a inventarului de procese de deplasare în masă este
popularea lui cu suficiente entităţi astfel încât acesta, odată constituit, să poată fi reprezentativ la
nivel de subunitate morfo-lito-structurală omogenă şi la nivel de factori declanşatori (praguri de
declanşare cu perioade de revenire).
O altă sursă importantă de incertitudini a fost modul cel mai adesea neomogen de cartare
a proceselor pe întinerea teritoriului naţional (cartarea trebuie sa fie realizată în aşa fel încât
procesele să fie reprezentative pentru întreaga suprafaţă analizată, în caz contrar, aglomerarea
multor procese în areale strict delimitate - ex. luarea în considerare doar a alunecărilor care au
afectat drumuri, fără a le lua în considerare pe cele care s-au produs pe sectoare ale versantului în
care lipsa unor elemente expuse riscului cu valori însemnate a dus la omiterea cartării lor -
introduce un efect de bias, ce duce la o alterare a rezultatului final prin
supraestimarea/subestimarea unor anumite clase ale factorilor de favorabilitate).
Totodată, informaţiile din inventarele de deplasări în masă (alunecări de teren) cuprind
incerittuidni reflectate în special în acurateţea poziţionării lor şi în modul în care acestea au fost
reprezentate grafic (ca entităţi punctiforme sau poligonale). Dimensiunea unităţii de referinţă
solicită o poziţionare corectă a punctului/poligonului reprezentând procesul respectiv, pentru că o
poziţionare incorectă a lui poate influenţa ponderea respectivului proces în cadrul claselor
factorilor de favorabilitate (spre exemplu, valorile geodeclivităţii versanţilor pot varia mult pe
suprafeţe mici).
Toate acaste caracteristici ale unui inventar de deplasări în masă (alunecări de teren)
determină alegerea tipului de abordare în evaluarea acestor procese şi a caracterul său calitativ,
semi-cantitativ sau cantitativ.

28
 Astfel, în cazul inventarului cu deplasări în masă al IGSU, principalele semne de
întrebare au provenit din caracetrul incomplet spaţio-temporal, eterogenitatea modului de
raportare a datelor la nivelul diferitelor judeţe ca şi de poziţionare imprecisă - spaţială şi
temporală – a unui mare număr de procese. Din cadrul evenimentelor ale căror coordonate au
fost detectate ca fiind greşite în documentele originale, 49 au fost repoziţionate cu incertitudini
minime, erorile fiind legate doar de unele cifre gresite, restul fiind repoziţionate cu incertitudini
mai ridicate. Cel mai adesea, erorile surprinse în coordonate par a proveni din conversia greşită
între formatul grade, minute şi secunde şi cel în grade zecimale. (ex. unele puncte din judeţele
Vrancea, Vâlcea, Bihor, Covasna, Gorj şi Mehedinţi). În cazul evenimentelor pentru care nu au
fost indicate coordonatele sau acestea au fost asociate centrului de greutate al suprafeţei
administrative (cazul judeţelor Bistriţa-Năsăud, Prahova, Cluj, Maramureş, Dolj, Argeş,
Suceava, Satu Mare şi Dâmboviţa), pentru fiecare dintre localităţi, s-a încercat o amplasare
aproximativă/aleatorie a punctelor în funcţie de descrierea furnizată (atunci când există). Pentru
a organiza informaţia din perspectiva incertitudinilor, au mai fost adăugate două coloane: Erori
şi Corecturi. În coloana Erori, a fost indicată probabilitatea ca localizarea să fie inexactă prin trei
grade de detaliere: nulă, probabilă, foarte probabilă şi lipsă coordonate. Corespunzător proceselor
ale căror poziţii nu sunt precizate (lipsă coordonate) sau sunt considerate erori probabile şi
foarte probabile, în coloana Corecturi a fost înscris gradul de incertitudine al noii poziţii atribuite
în încercarea de corectare: certă (gradul de incertitudine a noii poziţii este minim), aproximativă
(unde gradul de incertitudine a noii poziţii este mai ridicat), aleatorie (în situaţia în care nu există
nici un fel de indicaţie asupra poziţiei în cadrul unităţii administrativ-teritoriale) şi necorectat (în
situaţiile în care nu s-a decis asupra unei corecţii). În concluzie, din totalul de 3714 de procese
inventariate şi furnizate de către IGSU, doar 2347 (63%) pot fi declarate ca evenimente în cazul
cărora localizarea poate fi considerată grad ridicat de certitudine.
În cadrul inventarului de alunecări de teren UTCB - URBAN INCERC, sursele de
incertitudine legate de reprezentarea spatiala a punctelor de alunecari si bazei de date asociata
parametrilor geotehnici a provenit din calitatea datelor de input din inventarul deplasărilor în
masă, cu referire la gradul de detaliere al informatiilor si acuratetea pozitionarii
amplasamentului. Caracterul incomplet al datelor prin numarul relativ redus de evenimente
studiate sau cunoscute poate conduce la estimari inexacte ale extinderii spatiale a deplasarilor in
masa, prin supra/sub-popularea unor unitati morfo-lito-structurale. Neomogenitatea datelor de
input provine si din dispersia studiilor elaborate, care au avut scopuri diferite: investigarea
terenului pentru realizarea unor constructii, stabilirea de solutii tehnice de consolidare si
reabilitate a drumurilor, sistematizare urbana etc. Incertitudinile asociate bazei de date cu
parametrii geotehnici relevanti este legat si de numărul limitat de investigaţii de teren şi încercări
de laborator, tipurile de metode aplicate, erori în procesarea şi interpretarea rezultatelor, gradul
de acurateţe în metodele de investigare a terenului, dată de modul de recoltare, transport şi
încercare al probelor din foraje. Incorporarea datelor colectate pentru fiecare amplasament
integrat in baza de date asociata parametrilor geotehnici, cu referire la indicatorii descriptivi
privind natura pamantului si varsta geologica a depozitelor, a permis incadrarea zonelor studiate
in clase litologice distincte. Pentru o serie de amplasamente au fost realizate investigatii de teren
care au condus la o caracterizare precisa a conditiilor de teren, in acest caz fiind facila incadrarea
acestora in clasele litologice. Pentru amplasamentele unde nu au fost realizate studii detaliate de
teren, s-a apelat la abordarea calitativa utilizand cunostintele de tip expert prin analogie cu zone
cu conditii de teren similare.

29
 În cadrul inventarului de alunecări LG 575/2001, se remarcă o distribuţie ce acoperă
doar areale reduse. Începând cu anul 2005, toate judeţele ţării au beneficiat de hărţi de hazard iar
în 6 judeţe (Bacău, Buzău, Mureş, Prahova, Sibiu, Tulcea) s-au selectat câteva comune
considerate de autorităţi ca fiind reprezentative pentru evaluarea riscului. Acestui pas de lucru i
s-a asociat întocmirea unui inventar (georeferenţiat) de alunecări de teren, cartate ca şi poligon.
Acestea acoperă însă doar două judeţe (Sibiu şi Buzău).
În cadrul inventarului de alunecări ELSUS (Micu et al. 2014), principala sursă de
incertitudini este legată de lipsa la momentul realizării (anii 2013-2014), pe areale mici (raportate
la suprafaţa ţării), a informaţiilor aeriene (imagini satelitare sau aerofotograme) la o scară
corespunzătoare unei cartări de detaliu, rezultând unele inadvertenţe între densităţile proceselor
pe unităţi morfo-lito-structurale majore.
Realizarea hărţii de hazard relativ (susceptibilitate) a ridicat o serie de probleme,
exprimate de asemenea printr-o serie de incertitudini, în privinţa cărora s-a urmărit permanent a
fi reduse. Realizarea hărţilor de susceptibilitate depinde de scopul analizei, de disponibilitatea
datelor şi de scara de lucru. Cu cât analiza este mai detaliată şi scara de lucru mai mare, cu atât
numărul de date de înaltă calitate este mai ridicat, făcând procesul de evaluare complex şi
complicat (în anumite condiţii, chiar imposibil). În acest context, metodologii cu un caracter
empiric (analize calitative, de tip judecată de expert) au fost utilizate la prime evaluări sau
analize preliminare (şi scări mici de lucru), în timp ce investigaţii detaliate, la nivel de proces sau
sector de versant, caracteristice scărilor de lucru mare (Glade et al., 2005), au fost utilizate în
vederea validării unor proceduri de generalizare. Harta de hazard relativ la alunecări de teren
conţine un anumit grad de incertitudine, inerent şi caracteristic unei astfel de evaluări, la o astfel
de scară, care derivă din:
o Lipsa unei metodologii unice/standard la nivel internaţional, ce rezultă din lipsa
unor programe coerente, complexitatea fenomenului şi caracterul punctual/insular
al distribuţiei sale spaţio-temporale;
o Prezenţa unor inventare caracterizate de eterogenitate spaţială şi având un caracter
incomplet la nivel naţional care introduc incertitudini atât în etapa construirii
hărţii de hazard relativ cât şi în aceea a validării acesteia;
o Scara/rezoluţia grosieră ce caracterizează aproape toate sursele de date utilizate
pentru obţinerea factorilor de control folosiţi în analiza hazardului relativ;
o Morfometria mult atenuată redată de modelul numeric al terenului SRTM (90m
original şi reinterpolat la 30m) utilizat;
o Surprinderea de către modelul SRTM a unor versanţi ce nu există în realitate şi
datoraţi spre exemplu marginii unor păduri sau prezenţei unor elemente antropice
(aceasta fiind cauza pentru care apar areale cu magnitudine ridicată şi foarte
ridicată în lungul văilor râurilor, pe frunţile de terasă, în cuprinsul oraşelor mari
sau pante derivate din suprafeţe cu padure în areale de câmpie datorită posibilelor
erori derivate din modelul altitudinal);
o Analiza, impusă de extinderea naţională, a unui număr redus de factori de control,
şi implicit ignorarea altora (din cauza indisponibilităţii datelor: ex. referitor la
activităţile mineire de suprafaţă şi subteran) cu potenţial în explicarea variatelor
dimensiuni şi nuanţe ale producerii proceselor de alunecare;
o Dificultatea sintetizării/încadrării într-un număr mai redus de clase a eterogenităţii
lito-structurale mari a teritoriului ţării, ţinănd cont de faptul că scara cea mai mare
a informaţiei geologice unitare la nivel naţional este de 1:200 000;

30
 o Calculul statistic al scorurilor pentru diferitele clase de factori de control bazat pe
utilizarea unor inventare de alunecări de teren afectate de incertitudini, calcul ce a
trebuit să fie supus unor operaţiuni de reglare/corectare/calibrare cu judecată de
expert;
o Un anumit grad de subiectivism inerent oricărei judecăţi de expert şi influenţat de
arealele de interes/studiu (cu diferite grade de cunoaştere) ale expertului respectiv,
subiectivism redus într-o anume măsură de efectuarea în paralel a analizelor
statistice;
o Multitudinea de moduri de grupare a valorilor brute obţinute într-un număr redus
de clase de hazard;
o Gradul diferit de acurateţe în poziţionarea spaţială a unor evenimente din bazele
de date asupra proceselor de deplasare în masă utilizate în validarea hărţii.

În realizarea scenariilor de hazard, pot fi identificate câteva surse majore de

incertitudini: predictibilitatea dificilă a alunecărilor de teren în comparaţie cu alte hzarduri,
evaluarea spaţio-temporală viitoare a factorilor pregătitori/declanşatori şi identificarea unei
relaţii de tip cauză-răspuns (exemplu stabilirea unor praguri de declanşare condiţionate de un
număr relativ scăzut de cazuri istorice care documentează această relaţie).
Factorul pregătitor/declanşator climatic (precipitaţii) a stat la baza elaborării a 35 din cele
40 de scenarii de hazard pentru deplasările în masă (scenariile 1-34 şi scenariul 38), pe baza unor
situaţii predeterminate de frecvenţă (perioade de revenire de 10, 100 şi 1000 de ani) ale unor
parametri pregătitori/declanşatori extremi (climat actual şi viitor), cu potenţial de a induce
alunecări generatoare de pagube la nivel de UAT.
Principalele tipuri de incertitudini care au afectat estimarea scenariilor de hazard induse
de precipitaţii au fost legate în general de: variabila climatică utilizată în analiză, cunoaşterea
limitată a modului de răspuns al alunecărilor de teren la factorul pregătitor/declanşator climatic,
cunoaşterea evoluţiei climatice viitoare care pot depinde de gradul de supraestimare sau
subestimare a valorilor parametrilor climatici generat de modelele climatice în ipoteza diferitelor
scenarii ale concentraţiilor gazelor cu efect de seră, de gradul de precizie al procedurilor de
downscaling, lungimea orizontului de timp viitor selectat, de metodologiile de calcul statistico-
probabilistic pentru estimarea valorilor extreme corespunzătoare diferitelor perioade de revenire
şi nu în ultimul rând, de utilizarea cunoştinţelor de tip expert.
Incertitudini asociate variabilei climatice utilizate în analiză. Precipitaţiile atmosferice
sunt elementul climatic cu cea mai accentuată variabilitate spaţio-temporală, în special în ecartul
valorilor extreme. Din acest motiv, estimarea valorilor extreme ale precipitaţiilor la diferite scări
spaţio-temporale este asociată cu un grad de incertitudine atât pentru climatul actual caracterizat
din datele de observaţie cât şi pentru proiecţiile acestor valori extreme în ipoteza diferitelor
scenarii climatice.
Incertitudini asociate cunoaşterii limitate a modului de răspuns al alunecărilor de teren
la diferiţi factori de pregătitori/declanşatori în contextul favorabilităţii create de relaţiile dintre
factorii de predispoziţie. Comparativ cu literatura de specialitate internaţională, cea naţională nu
oferă suficiente exemple de cuantificare a relaţiei dintre parametrii ploilor (cantitate-durată-
intensitate), foarte variabili în timp şi spaţiu, şi procesele de modelare a versanţilor de tipul
alunecărilor de teren, care să permită extrapolări ale unor tipare cauză-efect şi la alte areale
afectate de procese cu magnitudini similare. În plus, lipsa unei cunoaşteri exhaustive a rolului
pregătitor al cantităţilor de precipitaţii pentru alunecarile de teren în perioade antecedente cu

31
excedent (luni, ani), a semnificaţiei alternanţei intervalelor cu excedent şi deficit în perioade
premergătoare producerii alunecărilor de teren reprezintă importante surse de incertitudine.
Un nivel ridicat al incertitudinilor se asociază totodată şi relaţiilor complexe dintre
factorii de predispoziţie, pregătitori şi declanşatori, cu reprezentativitate spaţială redusă, care se
reflectă de cele mai multe ori printr-un răspuns localizat al procesului. Astfel, spre exemplu,
efectul factorului declanşator poate varia foarte mult în funcţie caracterul pluviometric al
perioadelor antecedente (luni, ani cu excedent, deficit sau valori aproape de normală) producerii
de alunecări (rezultate preliminare ale unor studii anterioare, încă extrem de reduse la număr, au
arătat de exemplu că în ani ploioşi ca 2006 şi 2010 cu cantităţi mai reduse de precipitaţii, dar
urmând unor perioade anterioare umede s-au produs mai multe pierderi datorate alunecărilor de
teren decât în 2005 – an cu precitaţii-record dar înregistrate după o lungă perioadă cu deficit;
Jurchescu, 2012). Prin urmare, datorită cunoaşterii încă insuficiente ale acestui tip de relaţie,
precipitaţiile antecedente, cu rol pregătitor nu au putut fi luate explicit în considerare în
construirea scenariilor de hazard. Aceste incertitudini cresc foarte mult în lipsa unor inventare
complete şi suficient de lungi care să permită o analiză adecvată a legăturii dintre factorul
pluviometric şi alunecările de teren, în contextul de favorabilitate creat de factorii de
predispoziţie locali şi regionali (ex. alunecări de teren superficiale, de profunzime medie sau
profunde).
Incertitudini legate de estimarea evoluţiei climatice viitoare cu modele climatice globale
şi regionale. Bojariu şi colab. (2015) subliniază faptul că, deşi tendinţele actuale (observate) de
încălzire a climei se aşteaptă să continue şi să se acutizeze, incertitudinile cu privire la rata
exactă a schimbării şi impactul concret al acesteia rămân semnificative, datorită existenţei în
continuare a unor limitări teoretice în modelarea climatică şi de reprezentare adecvată a
interacţiunilor între componentele sistemului climatic şi a impactului acestora asupra
ecosistemelor şi a factorului uman. Existenţa dovedită a unor diferenţe între clima observată şi
cea simulată cu modele climatice este astfel atribuită incertitudinilor asociate modelelor
climatice de a reprezenta fidel variabilitatea climatică şi valorile extreme ale parametrilor
climatici. Aceste incertitudini depind de particularităţile de construcţie ale fiecărui model pentru
reprezentarea şi parametrizarea proceselor la diferite scări spaţiale si temporale. Schimbările
climatice sunt rezultatul interacţiunii geosistemului natural cu antroposfera (formată din sisteme
socio-economice). Modificări în ecosisteme, resurse naturale, activităţi economice şi de
infrastructură, precum şi bunăstarea oamenilor, depind nu numai de schimbările climatice, dar şi
de alte schimbări ale mediului (descrise în scenariile de mediu) şi de capacitatea societăţii şi
economiei de a amortiza şi a se adapta la impact (descrisă în scenarii de vulnerabilitate şi
capacitate de adaptare). O mai bună integrare a tuturor tipurilor de scenarii este necesară şi în
abordarea altor probleme, cum ar fi implicaţiile ecologice şi economice ale diferitelor seturi de
politici de adaptare şi atenuare a efectelor schimbării climatice (Bojariu şi colab., 2015). În acest
context, o serie de incertitudini sunt asociate alegerii scenariilor climatice, în cazul de faţă de
alegerea noilor scenarii climatice RCP ale IPCC – Representative Concentration Pathways
(RCP4.5 şi RCP8.5). Fără a fi legate de nici un scenariu de dezvoltare socio-economică, cele
două scenarii climatice selectate sunt în concordanţă cu tipuri de evoluţii socio-economice
distincte, care pot conduce la unele schimbări ipotetice în compoziţia atmosferică viitoare (van
Vuuren şi colab., 2011): stabilizare fără depăşirea nivelului de 4.5 W/m2 a stimulului radiativ,
corespunzător unui nivel al emisiilor de CO2 la circa 650 ppm echivalent, după 2100 (RCP4.5,
cunoscut şi sub denumirea de „scenariul mediu de stabilizare‖) şi intesificarea stimulului radiativ
până la 8.5 W/m2 până în 2100 (circa 1370 ppm echivalent a emisiilor de CO2) (RCP8.5 –

32
scenariul celor mai mari emisii GHG viitoare, cunoscut ca „scenariul cel mai alarmist‖). În baza
scenariilor climatice selectate au fost realizate experimentele numerice care au generat proiecţii
diferite ale valorilor variabilelor şi a parametrilor climatici care anticipează evoluţia caracterului
extrem al factorului pregătitor/declanşator pluviometric pentru orizontul de timp 2021-2050.
Modelele climatice generează incertitudini, în funcţie de capacitatea lor de reprezentare
corectă şi completă a proceselor fizice care controlează răspunsul (ex. contribuţia proceselor
microfizice şi dinamice) şi implicit de a simula variabilitatea şi parametrii climatici în ecartul
mediu şi mai ales extrem (O’Gorman, 2015). Simularea evoluţiei viitoare a precipitaţiilor
generează în general cele mai mari incertitudini. În plus, proiectarea la scări mai fine (procedura
de downscalling) a semnalului încălzirii globale, presupune întotdeauna adăugarea unor noi
verigi la lanţul de incertitudini deja existent odată cu mărirea scării de analiză (Tiago şi colab.,
2014). Pentru a reduce într-o anumită măsură aceste incertitudini, înainte de a utilize datele
climatice în etapele ulterioare ale evalurăii de hazard, a fost calculat raportul dintre valorile
viitoare şi cele obţinute pentru perioada de referinţă (1971-2000). Acest raport indică, în cazul
fiecărui parametru ales, schimbarea proiectată pentru viitor. Această schimbare a fost apoi
aplicată asupra hărţilor cu distribuţia aceloraşi parametri, dar obţinuti pe seama datelor măsurate,
la staţiile meteorologice în perioada de observaţii (1961-2015), considerate ca având un grad mai
ridicat de încredere (prelucrări similare au fost efectuate cu acelaşi scop de Malet et al. 2012).
Dezvoltarea modelelor climatice regionale (RCM) la o rezoluţie spaţială de 25 -12 km şi
chiar mai fină reduc incertitudinile asociate modelelor climatice globale (GCM) în ceea ce
priveste reprezentativitatea proceselor la scara modelului (aprox. 50 km) dar menţin încă anumite
incertitudini asociate problemelor de cuplaj între acestea pe frontiera domeniului pentru care se
face simularea.
Incertitudini asociate calculelor statistico-probabilistice în estimarea nivelurilor extreme
corespunzătoare diferitelor perioade de revenire. Estimarea cantităţilor maxime asociate
perioadelor de revenire cerute de beneficiar (10, 100 şi 1000 de ani) s-a realizat prin identificarea
în prealabil a funcţiei de distribuţie a probabilităţilor celei mai potrivite pentru fiecare şir de date
al indicatorilor pluviometrici utilizaţi pentru caracterizarea factorului pregătitor/declanşator
climatic, pentru perioada de observaţii 1961-2015 (55 de ani). În acest scop au fost testate mai
multe distribuţii teoretice de densitate de probabilitate, caracteristice ecartului valorilor extreme
(ex. General Extrem Value, Gumbel, Frechet, Weibull, Gamma şi General Gamma) şi au fost
aplicate teste de concordanţă (de tipul Kolmogorov-Smirnov, Anderson-Darling şi Chi-Squared)
pentru a o selecta pe cea mai potrivită (El Adlouni şi colab., 2008). În urma analizei indicatorilor
statistici de reprezentativitate a funcţiilor de distribuţie, a fost selectată funcţia de distribuţie
Gumbel cu ajutorul căreia s-au estimat valorile pluviometrice extreme corespunzătoare
perioadelor de revenire de interes, atât pentru climatul prezent, cât şi pentru cel viitor. Apreciem
că estimarea valorilor maxime ale indicilor pluviometrici pentru o perioada de revenire de 1000
de ani constituie o sursă importantă de incertitudine din punct de vedere al relevanţei statistice,
dat fiind faptul că seriile de date de pornire acoperă o perioadă relativ scurtă de timp. În
concluzie, incertitudinile asociate etapei de elaborare a scenariilor de hazard induse de
precipitaţiile extreme sunt inerente din punct de vedere ştiinţific, dar este necesar ca acestea să
fie considerate şi integrate în procesul decizional legat de riscul alunecărilor de teren în
România.

Realizarea scenariilor de hazard la alunecări induse de mişcarea seismică a ridicat o

serie de probleme, ce ţin pe de-o parte de seismicitatea teritoriului naţional şi de specificul

33
tiparului tipologic şi spaţio-temporal al alunecărilor din România, iar pe de-altă parte de slaba
corelaţie spaţială (şi temporală) dintre cutremure şi inventarele cu alunecări. Ca atare, o serie de
incertitudini în egală măsură aleatorii cât şi epistemice marchează procesul de evaluare a
hazardului. Descrieri ale modificărilor în aspectul morfologic/morfometric al terenului (de tipul
alunecărilor) lipsesc aproape in totalitate pana la cutremurul din 1838. În acelaşi timp, descrieri
cunoscute ale unor astfel de procese sunt puţin numeroase în ceea ce priveşte cutremurele din
1838 şi 1940 (Athanasiu, 1961; Oprisan 2010). Cercetările de teren mai consistente au fost
efectuate imediat după cutremurul din 4 martie 1977 (Mw=7.4) şi au permis identificarea şi
descrierea catorva dintre arealele mai importante in care au avut loc procese de alunecare, iar
descrierea lor poate fi găsită în capitolele referitoare la analiza şi harta de hazard. Acesta a fost
considerentul pe baza căruia s-a selectat distribuţia acceleraţiei de vârf a terenului (PGA)
corespunzătoare cutremurului din 1977 (analiză deterministă) pentru a modela două dintre cele
38 de scenarii naţionale. Cerinţele proiectului RO-RISK au impus în egală măsură alegerea unor
distribuţii ale PGA rezultate din evaluare probabilistică pentru cutremure cu reveniri prestabilite
(100 şi 1000 ani) în vederea realizării a încă două scenarii de risc la nivel naţional.
Aşa cum s-a descris pe larg în analiza de hazard, scenariile de hazard la deplasări în masă
induse de cutremure pot fi calibrate pe baza a trei parametri relevanţi pentru
magnitudinea/intensitatea unui seism: acceleraţia maximă de vârf (PGA), intensitatea Arias (AI)
sau deplasarea Newmark (ND). Dacă ND reprezintă modalitatea cea mai detaliată de a prezenta
această corelaţie, implicarea calculării factorului de siguranţă (caracteristic unei evaluări la nivel
local) a îngreunat această abordare la scara de lucru mică (naţională) cerută. AI, fiind o
intensitate instrumentală, depinde de densitatea reţelei de măsurare/monitorizare a parametrilor
seismici (accelerometre), iar interpolarea puţinelor date existente din măsurători reprezintă un
proces deosebit de dificil de realizat în contextul condiţionărilor de timp ale proiectului RO-
RISK. În acest context, la o scară mică de lucru (nivel naţional), PGA a fost identificată ca fiind
modul cel mai potrivit de a corela cutremurele cu producerea deplasărilor în masă, aşa cum de
altfel este subliniat într-o serie de lucrări ştiinţifice de sinteză (Cascini, 2008, van Westen et al.,
2008, Garcia-Rodriguez at al, 2008, Corominas et al., 2014). Incertitudinile ce au urmat acestei
alegeri au provenit din analiza setului foarte redus de date disponibile, care nu a permis decât
formarea unei judecăţi de expert care a stat la baza construirii unei matrici de tip Suceptibilitate x
Magnitudinea factorului declanşator (PGA), pe baza căreia s-a făcut derivarea claselor calitativ -
semi-cantitative de hazard.
Totodată, în etapa anterioară, de alegere a abordării probabilistice/deterministe ce a stat la
baza distribuţiei PGA, au existat o serie de incertitudini proprii fiecărei abordări, dealtfel descrise
în detaliu în etapa de analiză a hazardului.
În ce priveşte analiza probabilistă de hazard, trebuie ţinut seama de faptul că PSHA
(evaluarea probabilistică a hazardului seismic) pentru un amplasament este realizată considerând
toate mişcările terenului provenind de la cutremure de orice magnitudine posibilă şi/sau de la
orice distanţă hipocentrală. PSHA are însă avantajul că integrează în totalitate incertitudinile
aleatoare provenite din analiza seismicităţii şi a parametrilor aşteptaţi ai mişcării terenului la un
viitor cutremur într-un anumit amplasament. Incertitudini apar însă în identificarea unor relaţii
între intensităţile macroseismice sau intensităţile seismice instrumentale şi producerea
deplasărilor în masă. Mai excat, incertitudinile PSHA, sunt generate de:
a. Definirea sursei seismice. Sursele vrâncene sunt definite ca având un potenţial
seismic uniform (probabilitatea de apariţie a cutremurelor sau a unui cutremur de o anumită
mărime este aceeaşi în cadrul sursei), iar modelarea sursei seismice se face prin definirea (de

34
cele mai multe ori cu o doză de subiectivism proprie analizei de tip judecată de expert)
geometriei suprafeţei epicentrale prin intermediul unui contur areal sau liniar. Formulele de
calcul au fost dezvoltate pe baza statisticii matematice, presupunând că rata medie de apariţie a
cutremurelor este constantă în timp, cu o probabilitate egală de apariţie a cutremurelor de-a
lungul unei linii sau a unei suprafeţe (în fapt, o singură sursă punctiformă). Totodată, în
frecvenţa de apariţie a cutremurelor peste o anumită magnitudine, într-un interval de timp fixat,
preşocurile şi replicile nu sunt luate în considerare.
b. Definirea curbei de atenuare. Efectele tuturor cutremurelor, de diferite mărimi,
ce apar în diferite locuri (din diferite surse seismice), cu diferite probabilităţi de apariţie, sunt
integrate într-o curbă unică ce arată probabilitatea de depăşire, cu diferite nivele, a mişcării
terenului (PGA). Un factor important pentru estimarea nivelului mişcării terenului într-un numit
loc este modul în care energia seismică se propagă de la sursă la respectivul loc. In cele mai
multe cazuri, acesta este considerat prin relaţiile de atenuare. Acestea sunt relaţii empirice,
dependente de magnitudine, distanţă (fie hipocentrală, epicentrală sau altele) şi condiţiile locale,
obţinute prin coeficienţi de corelaţie obţinuţi printr-o analiză de regresie multiplă a unui set de
date de mişcări puternice. Dar, pe de alta parte, acceleraţiile produse de cutremurele puternice
pot produce un răspuns puternic neliniar în stratele din cadrul formaţiunilor superficiale (regolit,
strat de alterări). În acest context, în prezenţa unui răspuns neliniar al terenului, mişcarea
seismică produsă de un cutremur puternic nu poate fi prezisă printr-o simplă scalare a
acceleraţiilor obţinute la un cutremur de mai mică magnitudine. Nicio lege de atenuare nu ţine
seama de comportarea neliniară a rocii în loc şi a cuverturii de formaţiuni superficiale (regolit),
aflate pe traseul hipocentru-roca de bază-amplasament sau cel puţin între roca de bază şi regolit.
Incertitudini în analiza deterministă de hazard provin din:
a. Definirea sursei seismice. În analiza deterministă, definirea se face pe baza
datelor istorice cunoscute. În acest context, structurile geologice caracteristice arealului sursei
pot fi mai bine sau mai puţin bine cunoscute, şi în egală măsură într-o astfel de abordare pot
exista incertitudini în alegerea geometriei sursei, în estimarea distanţelor epicentrale şi a celor
hipocentrale sau în soluţiile de plan de falie.
b. Alegerea cutremurului de control. Metodele deterministe iau in considerare
efectul unui singur cutremur pentru un amplasament (sau a unui număr relativ restrâns de
cutremure), în funcţie de datele istorice cunoscute. Acesta este cutremurul de control, adică,
evenimentul care generează in amplasamentul de interes mărimi caracteristice (intensitatea,
acceleraţia maximă, viteza relativă, perioada predominantă etc.), ce le domină pe ale celorlalte.
Alegerea mai multor cutremure de control poate fi necesară atunci când sursele seismice
învecinate au parametri, rate de activitate şi magnitudini cvazi-similare. Astfel, pot apărea
incertitudini întrucât responsabilitatea alegerii cutremurului de control este mare.
c. Definirea curbei de atenuare. În cadrul analizei deterministe se realizează o curbă
de atenuare proprie cutremurul de control. Fiecare curbă de atenuare are gradul său de
incertitudine, condiţionată de faptul că proprietăţile sursei şi ale traseului undei seismice sunt
posibil a fi definite până la o anumită limită.

La scenariile ce iau în considerare utilizări viitoare ale terenurilor se adaogă şi o serie de

incertitudini derivând din modelarea dinamicii viitoare a modului de utilizare/acoperire a
terenurilor. Astfel, cum este şi propriu oricărei modelări, modelul CLUE-s utilizat include o
serie de incertitudini legate în principal de calibrare, dar şi de limitări de predicţie, spre exemplu
a unor evenimente extreme care pot aduce schimbări radicale în modul de utilizare/acoperire a

35
terenurilor. Astfel, principalele incertitudini asociate modelării viitoare a modului de
utilizare/acoperire a terenurilor sunt date de:
- utilizarea exclusiv a datelor statistice referitoare la o serie de indicatori demografici,
economici, climatici sau de altă natură utilizate în modelare. Includerea în modelare a unor date
dinamice (ex. scenarii climatice, demografice şi economice) ar fi redat o altă imagine privind
schimbările viitoare în modul de utilizare/acoperire a terenurilor;
- lipsa unor date spaţiale sau statistice care să reflecte dezvoltarea economică la nivel de
LAU2. Utilizarea unor astfel de date ar fi explicat mai bine dinamica unor categorii de
utilizare/acoperire a terenurilor (ex. suprafaţa construită sau terenurile agricole);
- modelarea dinamicii viitoare a modului de utilizare/acoperire a terenurilor s-a bazat pe un
singur scenariu. Modelarea a fost făcută prin extrapolarea la întreaga perioadă simulată a
tendinţei istorice liniare, calculate pentru un interval scurt de timp (1990-2000);
- rezoluţia, acurateţea şi scara relativ mică sau diferită a datelor de input, respectiv utilizarea
unor date statistice care reflectă anumite particularităţi numai la nivel de LAU2 (indicatorii
socio-economici), deci nu şi la nivel de pixel;
- utilizarea bazei de date Corine Land Cover. Aceasta ridică incertitudini legate de
interpretarea realităţii din teren în procesul de vectorizare a categoriilor de utilizare/acoperire a
terenurilor, uneori cu un grad mare de generalizare sau o interpretare eronată. Un exemplu îl
constituie integrarea parţială în baza de date a unor suprafeţe construite restrânse ca arie (cătune
risipite pe versanţi sau în lungul unor văi), utilă în cuantificarea mai corectă a elementelor
expuse la risc, a vulnerabilităţii şi a impactului;
- agregarea (generalizarea) categoriilor de utilizare/acoperire a terenurilor, aproximativ de la
nivelul III la nivelul II de clasificare în acord cu baza de date Corine Land Cover, cu influenţe
asupra realizării corespunzătoare a hărţii de susceptibilitate a terenurilor şi hazardului la
alunecări, respectiv a cuantificării vulnerabilităţii şi impactului;
- limitarea CLUE-s, aşa cum este specific oricărei modelări, în a anticipa anumite evenimente
extreme care pot schimba radical modul de utilizare/acoperire a terenurilor la nivel local sau
regional (producerea unor hazarde climatice, hidrologice sau tehnologice, decizii politice,
evenimente geopolitice etc.) şi prin urmare a oferi predicţii corespunzătoare.

Unul dintre aspectele care au fost luate în considerare în stabilirea celor 40 de scenarii pe
baza cărora să se poată sintetiza 5 scenarii prioritare a fost oportunitatea oferită de harta de
hazard obţinută pe baza LG 575/2001. Întrucât această hartă oferea (cel putin aparent) o astfel
de posibilitate, a fost realizată o operaţiune de supervizare a acesteia, ţinând cont în principal de
faptul că harta provenea din surse multiple şi totodată a fost realizată de-a lungul unei perioade
întinse de timp. O privire detaliată asupra hărţilor componente (realizate la nivel de judeţ) a scos
în evidenţă o serie de incertitudini care fac deosebit de dificilă utilizarea ei în mod unitar, la
nivelul României. Aceste incertitudini pornesc spre exemplu de la faptul că hărţile tematice au
fost realizate de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, astfel ca au apărut modificări de
interpretare în cadrul limitelor de judeţ. Totodată, în ciuda cerinţelor, modelele numerice ale
terenului pe baza cărora s-au calculat o serie de factori au avut rezoluţii spaţiale diferite (10-100
m). Prezenţa sau absenţa (sau caracterul incomplet) unor hărţi tematice a influenţat în egală
măsură distribuţia valorilor unor factori. În cele ce urmează, vor fi detaliate câteva dintre aceste
incertitudini identificate în baza de date a MDRAP.
Factorul Kb (factorul geomorfologic), utilizat în determinarea gradului de susceptibilitate la
alunecări de teren, prezintă aspect de ―agroterase‖ în unele areale piemontane extinse de la

36
contactul munţilor cu depresiunile ce îi învecinează, ca urmare, cel mai probabil, a operaţiei de
triangulaţie (obţinerea unor modele de tip TIN în GIS) realizată în relaţie cu echidistanţa curbelor
de nivel utilizate în hipsometrie şi la final, prin derivarea din aceasta, a pantelor. În consecinţă,
harta finală (Km) păstrează acest aspect (nenatural) în regiunile menţionate. În cadrul unor areale
extinse, în rasterul Km apar, insular, regiuni cu valori mari ale susceptibilităţii, aparent ca rezultat
al unei predispoziţii litologice mari la alunecări (imaginea surprinzând valorile rasterului existent
în baza de date geospaţiale a arealului respectiv). În harta geologică (scara 1:200 000, invocată
drept sursă de date) nu au fost identificate astfel de formaţiuni cu caracter insular, care pot
determina un grad ridicat de susceptibilitate la alunecări de teren, în acest sens impunându-se o
verificare a sursei Ka (litologie). În egală măsură, poziţionarea acestui factor în cadrul formulei
utilizate duce la o supraestimare permanentă a distribuţiei claselor litologice, fapt ce se răsfrânge
în tiparul brusc de trecere între areale cu susceptibilitate diferită, trecere ce corespunde
conturului formaţiunilor litologice. Există cazuri în care factorul Ke (factorul hidrogeologic)
utilizat în determinarea gradului de susceptibilitate la alunecări de teren nu acoperă în totalitate
arealul unor judeţe, dar totuşi a fost luat în calcul. Ca urmare a utilizării surselor de date cu
acoperire parţială, coeficientul mediu de hazard prezintă o distribuţie discontinuă. Conform
rasterelor Km există incertitudini în regionarea susceptibilităţii/hazardului la alunecări de teren în
cadrul unor areale care prezintă o predispoziţie naturală foarte scăzută. În acest context, trebuie
căutată şi identificată sursa valorilor ridicate de susceptibilitate/hazard spre exemplu în unele arii
depresionare (cvasiorizontale) sau de luncă ale unor râuri mari, acest lucru fiind legat fie de
factorii utilizaţi, fie de metodologia de calcul a coeficientului mediu de hazard (Km). Afişarea
rasterelor referitoare la coeficientul mediu de hazard Km evidenţiază totodată o eterogenitate
crescută a datelor la nivel de judeţ/regiune de dezvoltare, cauzată îndeosebi de informaţia
digitală exportată la nivel de pixel (simbologie RGB, cu clase ierarhizate de la 0 la 255). Orice
încercare de conversie/reclasificare a acestor informaţii spaţiale într-un sistem unic de
simbolizare a valorilor coeficientului mediu de hazard pentru uniformizarea datelor la nivel de
ţară, determină deteriorarea informaţiei de bază. Reclasificarea pe scara de la 0 la 1 diferă de la
un judeţ la altul (au ordin de mărime diferit pentru intervalele de clasificare) - de exemplu,
pentru judeţul Constanţa, culoarea galben ia valori de 0,22-0,25, pentru judeţul Buzău culoarea
galben ia valori de 0,45-0,50, iar pentru judeţul Giurgiu culoarea galben ia valori de 0,14-0,15.
Această incertitudine a modului de reclasificare a coeficientului mediu de hazard poate produce
alterarea hărţii pe ansamblu (mai ales la nivelul unor judeţe şi regiuni de dezvoltare vecine),
neexistând un mod comun de reclasificare pentru toate judeţele componente. Mobilitatea în timp
a limitelor administrativ-teritoriale ale României şi încercarea de adaptare la aceste modificări,
au condus la realizarea unor hărţi incomplete în raport cu limita actuală de judeţ. În acest sens,
există numeroase areale situate la limita judeţelor care nu prezintă informaţii referitoare la
coeficientul mediu de hazard (Km), rezultând astfel date spaţiale cu acoperire parţială. O altă
sursă de incertitudine este asociată factorului seismic (Kf) fiind reprezentată de schimbarea
permanentă a normativului de proiectare seismică P100. În final, deşi în general sursele de date
spaţiale utilizate în determinarea gradului de susceptibilitate/hazard la alunecări au fost comune,
există diferenţe în ceea ce priveşte rezoluţia finală a hărţilor de distribuţie a valorilor Km
rezultate. Astfel, dacă într-o primă fază au fost identificate două rezoluţii: 10 m pentru regiunile
1, 2, 3, 8 şi 100 m pentru regiunile 5, 6, 7, după o analiză mai atentă, a fost identificată şi o a
treia mărime a pixelului (16,93 m) cel puţin pentru un judeţ (Prahova, regiunea 3).

37
 Incertitudini în elaborarea celor 40 de scenarii de hazard au fost introduse şi de criteriul
unitar impus de proiect în faza ulterioară de selecţie a celor 5-10 scenarii prioritare pentru fiecare
tip de risc: rezumarea la 3 scenarii cu acoperire naţională având ca perioade de revenire 10,
100 şi 100 de ani (conform Documentului de descriere a fluxurilor de incarcare a scenariilor in
portalul GIS din cadrul proiectului RO-RISK). Deşi iniţial s-au luat în considerare şi alte
intervale de recurenţă (de ex. 20, 30, 50 de ani) considerate mult mai relevante pentru riscul prin
alunecări de teren, pentru a permite selecţia după criteriul impus de proiect, s-a considerat
necesară renunţarea la acestea în favoarea includerii în lista de 40 de scenarii a unei game cât
mai largi a situaţiilor posibile de interacţiune între factorii de predispoziţie şi mai ales cei
pregătitori/declanşatori de o aceeaşi perioadă de revenire (10, 100 şi 100 de ani).
Pe de altă parte, impunerea în proiect a alegerii unor scenarii naţionale cu probabilitate
temporală prestabilită şi invariabilă spaţial, a împiedicat includerea în lista celor 40 de scenarii a
unora construite efectiv prin reproducerea unor evenimente de alunecări de teren din trecut
(istorice), întrucât realizarea corectă a acestor scenarii ar fi presupus şi redarea variaţiei spaţiale a
probabilităţii temporale de producere.
Construirea în cadrul proiectului a unor scenarii istorice de alunecări de teren a fost
descurajată şi de caracterul mai mult sau mai puţin comprehensiv al datelor existente la nivelul
autorităţilor cu privire la pagubele provocate de alunecări în trecut. Totodată, necunoaşterea
exactă a unor pagube (datorită neconsemnării sau a reducerii/exagerării acestora pe considerente
politice sau economice în anumite areale, deci a eterogenităţii în raportarea lor) asociate unor
evenimente din trecut poate afecta judecata de expert utilizată în analiza de hazard.

Sintetizând, hărţile (scenariile) de hazard realizate în cadrul RO-RISK reprezintă o

primă reprezentare spatială a hazardului prin alunecări de teren la nivel naţional. Hărţile
redau exclusiv hazardul la alunecări de teren, neluând in considerare alte categorii de deplasări în
masă precum prăbuşirile (căderile), controlate de condiţii complet diferite. Hărţile nu iau în
considerare nici procesele ce pot apărea pe versanţi artificiali (ex. halde de steril, iazuri de
decantare, abrupturi de carieră), nici procese conexe asociate adeseori producerii de alunecări de
teren (tasare, eroziune, sufoziune, viituri cu debit solid ridicat), iar în cazul existenţei acestora
hazardul poate creşte considerabil. De asemenea, hărţile nu au putut lua în considerare o serie de
factori de control (de predispoziţie, pregătitori, declanşatori) ai alunecărilor de teren (topirea
zăpezii, procese de subminare a bazei versanţilor – fie natural, de ex. prin eroziunea fluviatilă
laterală, fie antropic, prin excavări etc.), dificil a fi evaluaţi la nivel naţional datorită insuficienţei
datelor, a complexităţii sau a caracterului local de apariţie/manifestare în raport cu scara mică de
lucru. Hărţile reprezintă estimări preliminare, al căror caracter primar derivă din calitatea si
cantitatea datelor existente si disponibile, precum si a timpului extrem de scurt alocat obtinerii ei.
Acestea au impiedicat utilizarea unei metode pur cantitative (considerată în literatură mai
obiectivă, dar cu multiple condiţionări), făcând necesara încorporarea judecăţii de tip de expert
în analizele întreprinse. Capacitatea de predicţie a hărţii reflectă in mod definitoriu inventarul
spaţio-temporal de alunecări disponibil, care se caracterizează mai mult decât orice printr-un
caracter eterogen şi incomplet. Scara la care au fost efectuate hărţile se înscrie în intervalul
1:100 000 – 1: 200 000 iar rezoluţia este de 100 m (oricum, mult prea detaliată faţă
de scara grosieră la care se află unele hărţi tematice cu factori de control). Prin urmare, hărţile
nu permit cunoaşterea hazardului la un nivel de detaliu mai ridicat decât acela indicat prin
scară/rezoluţie. Corespunzător acestei scări de lucru, şi acurateţea limitelor dintre zonele de
hazard delimitate este mult mai redusă decât la scări mai mari. O hartă concepută la o astfel de

38
scară corespunde unui nivel preliminar (conform prevederilor din literatura ştiinţifică: JTC-1,
2008). Astfel, hărţile sunt menite să ilustreze factorilor de decizie şi publicului larg
prime imaginei de ansamblu asupra hazardului la alunecări de teren, scoţând in evidenţă areale
unde sunt necesare evaluări mai detaliate. În acest context, hărţile nu pot servi dezvoltării
regionale sau planningului teritorial de detaliu, managementului hazardului pentru căile de
comunicaţie/transport sau infrastructura tehnico-edilitară existente sau propuse spre dezvoltare,
şi nici proiectării diverselor lucrări inginereşti.

Incertitudini în prioritizarea celor 5 scenarii

Selecţia, pentru o analiză mai aprofundată, a celor cinci scenarii este limitată de cele
câteva elaborate şi cuprinse în lista celor 40 de scenarii. Mai mult, în cazul scenariilor locale,
selectarea acestora a depins într-o foarte mare măsură de arealele cunocute de experţii implicaţi,
şi mai ales de disponibilitatea unor date cât mai diverse care să permită analiza lor aprofundată.
Criteriile de prioritizare specificate în Metodologia de evaluare a riscurilor și de integrare
a evaluărilor de risc sectoriale nu au putut fi aplicate decât în parte, aplicarea lor fiind limitată
de impunerea selecţiei a câte unui scenariu cu acoperire naţională pentru probabilităţile
temporale de 0,1, 0,01 şi 0,001. Prin urmare criteriile au fost aplicate pentru alegerea scenariilor
din rândul celor având aceeaşi probabilitate. În plus, aceste criterii au fost interpretate prin
intermediul unor indicatori proxi de impact, precum spaţiul construit, populaţia şi numărul total
de UAT-uri potenţial expuse la diferite categorii de hazard.
Selecţia a câte unui singur scenariu cu o anumită revenire (10, 100, 1000 de ani) a introdus
de asemeni o serie de incertitudini care decurg din particularitatea evenimentelor de alunecări
de teren ce pot apărea la răspuns/efect al unor situaţii pregătitoare/declanşatoare cât se poate
de diverse în cadrul unei anumite perioade de revenire. Mai precis, alegerea unui scenariu de o
anume revenire nu exclude posibilitatea producerii altor n scenarii cu aceeaşi revenire,
independente, asociate fiind unor situaţii pregătitoare/declanşatoare dintre cele mai diverse (spre
exemplu cutremure cu diferite surse, situaţii date de variate relaţii cantitate-durată a
precipitaţiilor antecedente, alţi factori climatici precum topirea zăpezii sau îngheţ-dezgheţul,
diverse activităţi antropice).

Incertitudini în evaluarea elementelor expuse riscului

Principala sursa de incertitudine în procesul de evaluare a elementelor la risc şi a expunerii

acestora la scenariile alese a rezultat din utilizarea mai multor seturi de date. Bazele de date au
fost furnizate de diferite instituţii: Institutul Naţional de Statistică (Recensămintele populaţiei şi
locuinţelor, baza de date TEMPO-Online), ESRI, Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă (IGSU), Corine Land Cover (CLC). Acestea au fost disponibile la scări diferite în
corelaţie cu scara mică a studiului:
- date statistice la nivel de UAT (INS);
- date asupra utilizării terenurilor, în special asupra suprafeţelor construite
(CLC);
- date asupra infrastructurii de transport, în format vector de tip linie, la scară
mare (ESRI);
- hărţi de hazard elaborate în cadrul acestui proiect, la rezoluţia de 100m
(IGAR, RO-RISK);

39
 - bază de date privind unităţile IGSU şi spitalele de urgenţă, la nivel de UAT
(IGSU).
În acelaşi timp, bazele de date folosite nu au fost disponibile pentru acelaşi an, element
necesar pentru comparabilitatea şi unitatea acestora.
Combinarea mai multor date cu precizie şi acurateţe diferite este generatoare de mari
incertitudini; în mod firesc, nivelul de precizie al rezultatelor ar trebui să se rezume la cel mai
grosier (aici, acesta ar corespunde UAT-ului). Totuşi, s-a considerat că o analiză la nivel de UAT
ar fi generat incertitudini şi mai mari, mai ales în ceea ce priveşte relaţia dintre diferitele
elemente socio-economice şi distribuţia claselor de hazard. În consecinţă, cea mai mică unitate
de analiză a continuat să rămână pixelul de 100m, şi numai pentru reprezentarea rezultatelor este
unitatea administrativ-teritorială.
Presupunerea unei distribuţii uniforme a datelor statistice cu privire la populaţie şi
construcţii în cadrul suprafeţei construite din fiecare UAT (aşa cum a putut fi aceasta desprinsă
pe baza CLC, la rându-i cu limitări în acurateţe cartografierii), este o altă sursă de incertitudini.
O serie de date importante pentru o evaluare corectă a elementelor expuse la risc au fost
indisponibile. De exemplu, au lipsit date cu privire la numărul de navetişti şi a celui de turişti,
utile pentru o evaluare corectă a populaţiei totale expuse la risc. Similar, lipsesc date cu privire la
anumite tipuri de construcţii (ex. clădiri ale autorităţilor publice, unităţi industriale), care
afectează o estimare corectă a numărului total de construcţâii expuse riscului.
Incertitudini apar şi din lipsa unor simulări ale elementelor socio-economice viitoare (ex.
numărul de locuitori, lungimi de drumuri, infrastructura tehnico-edilitară), necesare cu atât mai
mult cu cât acestea sunt analizate în contextul unor scenarii care încorporează alte modificări
viitoare (modificări ale utilizării terenurilor, schimbări climatice).

Incertitudini în evaluarea vulnerabilităţii

La nivelul vulnerabilităţii, datorită complexităţii analizei, incertitudinile derivă din mai

multe aspecte.
Indicatorii de vulnerabilitate intrinsecă a elementelor expuse riscului la alunecări de
teren sunt construiţi pe baza datelor de statistice, astfel încât încorporează incertitudinile
generate de abaterile datelor statistice. Deoarece în cadrul analizei intervin şi alţi factori aleatori,
cu abateri mult mai mari sau greu de cuantificat, acestea trebuie considerate satisfăcătoare pentru
acest tip de abordare naţională primară a riscului.
Evaluarea calitativă a vulnerabilităţii a rezultat din compunerea vulnerabilităţii intrinseci,
determinate cel mai adesea pe baza datelor statistice, la nivel de UAT, şi a expunerii aferente
fiecărui scenariu de hazard considerat, cu valori la nivelul pixelului de 100m. În cazul
vulnerabilităţii infrastructurii de transport, şi implicit a vulnerabilităţii populaţiei la izolare,
datele pentru calculul vulnerabilităţii intrinseci au fost disponibile la scară mare. Diferenţa de
scară a indus mari generalizări în evaluarea vulnerabilităţii şi redării acesteia la nivel de pixel.
Alte incertitudini se datorează stabilirii unor relaţii între clasele calitative şi valorile
cantitative calculate pe baza datelor despre pagube trecute. Incertitudinile decurg din:
- eterogenitatea spaţio-temporală a bazei de date privind pagubele înregistrate în trecut,
compuse din informaţii provenind din diferite surse - baza de date furnizată de IGSU,
presa locală, documente ale autorităţilor locale, rapoarte, lucrări ştiinţifice – ;
- identificarea unor evenimente trecute similare scenariilor analizate, evenimente
neomogene din punctul de vedere al cauzelor climatice (în special al condiţiilor de

40
 precipitaţii antecedente) şi deci şi al magnitudinii evenimentelor de alunecare şi al
pierderilor înregistrate;
- asocierea unor caracteristici din momente de timp diferite: i) calcularea
vulnerabilităţii istorice a populaţiei a luat în calcul datele statistice actuale (2011 sau
2014) şi nu pe cele din anul când s-a produs evenimentul datorită indisponibilităţii
acestora; ii) asocierea/echivalarea claselor de vulnerabilitate rezultate unor valori
cantitative calculate pe baza datelor înregistrate în trecut; iii) aproximarea, în procesul
de cuantificare a vulnerabilităţii, a populaţiei totale din perioada evenimentelor trecute,
prin utilizarea datelor de recensământ din anul cel mai apropiat unui anume eveniment
(în cazul construcţiilor, aceasta nu a fost posibilă, singurele date fiind cele din prezent
- 2014); iv) utilizarea unui scenariu adiţional, corespondentul celui prioritizat, dar
bazat pe o utilizare a terenurilor din 2006, necesar pentru reducerea pe cât posibil a
incertitudinilor în corelarea vulnerablităţii specifice scenariului cu datele din pierderi
suferite; v) presupunerea, în cazul scenarilor ce încorporează schimbări viitoare ale
unor factori, că vulnerabilitatea cuantificată în baza datelor trecute va fi valabilă şi
pentru perioade viitoare,;
- propagarea unor incertitudini aferente analizelor anterioare (de susceptibilitate şi
hazard relativ) prin utilizarea expunerii în obţinerea unor categorii calitative de
vulnerabilitate. Apar, de exemplu, clase de vulnerabilitate redusă (datorate unor
generalizări ale analizei de hazard relativ) care se asociază cu valori cantitative nenule
ale vulnerabilităţii (derivate pe baza unor evenimente trecute de alunecări cu pierderi);
- lipsa de acurateţe în localizarea pierderilor din trecut în cadrul unui UAT, ceea ce
îngreunează o asociere între acestea şi clasa calitativă de vulnerabilitate.
În anumite regiuni, vulnerabilitatea poate fi afectată de subestimări, deoarece, în analiză
nu sunt luate în considerare, datorită indisponibilităţii datelor, mai multe tipuri de procese:
deplasări în masă (alunecări de teren) cauzate de alţi factori pregătitori/declanşatori (ex.
eroziunea la baza versanţilor, topirea zăpezii) decât cei din scenariile selectate, deplasări în masă
(alunecări de teren) pregătite/declanşate de activităţi miniere de subteran sau de suprafaţă, alte
tipuri de deplasări în masă (prăbuşiri, avalanşe de roci, alte deplasări complexe), alte tipuri de
procese asociate producerii alunecărilor de teren (ex. viituri cu încărcături solide importante).
Şi supraestimări ale vulnerabilităţii sunt posibile, mai ales în regiunile de câmpie: în
lungul văilor principale, pe maluri şi frunţile de terasă, la limita unor areale împădurite sau cu
vegetaţie înaltă (din pricina erorilor din modelul numeric al terenului utilizat).
Nu în ultimul rând, incertitudini apar şi din lipsa unor simulări ale condiţiilor socio-
economice viitoare (ex. numărul de locuitori, caracteristici ale populaţiei, categorii de drumuri,
infrastructura tehnico-edilitară), mai ales în contextul unor scenarii care încorporează alte tipuri
de modificări viitoare (modificări ale utilizării terenurilor, schimbări climatice).

Incertitudini în evaluarea probabilităţii

Incertitudinile în estimarea probabilităţilor au provenit din cele proprii diferitelor

metode de calcul statistico-probabilistice şi din alegerea orizontului de timp supus analizei, cât şi
a lungimii acestuia, aşa cum a fost arătat în capitolul referitor la incertitudinile asociate
scenariilor de hazard, în referirea la scenariile de hazard induse de diferiţi factori declanşatori.
Probabilităţile calculate pentru diverşii indici utilizaţi în exprimarea factorilor
pregătitori/declanşatori sunt afectate de incertitudini. Merită menţionat din nou faptul că, pentru

41
estimările nivelurilor extreme cu perioada de revenire de 1000 de ani (solicitată de IGSU),
gradul de incertitudine este foarte ridicat din punct de vedere al semnificaţiei statistice, prin
lungimea redusă a şirurilor de date intrate în analiză (de 55 de ani pentru perioada de observaţii
şi 30 de ani pentru perioada de proiecţii climatice), faţă de cea necesară de cel puţin 250 de ani.
De asemenea, în cazul indicelui referitor la duratele maxime ale intervalelor de zile consecutive
cu precipitaţii, au fost estimate nivelurile corespunzătoare percentilei de 90 atât pentru climatul
actual, cât şi pentru cel viitor. Percentila de 90 este un eveniment extrem ce poate fi considerat ca
fiind asociat unei perioade de revenire de aproximativ 10 ani (Malet et al. 2012). Totuşi, şi aici
incertitudinile ce afectează valorile acestei percentile sunt determinate de lungimea relativ scurtă
a şirurilor de date pe care se bazează calculele. Un alt tip de incertitudine ce afectează frecvenţa
pentru care sunt calculate anumite magnitudini e generat de ordonarea/structurarea temporală
(ciclicităţi) a fenomenelor naturale (în cazul precipitaţiilor de ex., prezenţa unor cicluri umede şi
uscate cu perioade de mai mulţi ani).
O presupunere importantă pe care se bazează abordările indirecte de hazard la alunecări
de teren şi care devine astfel o sursă de incertitudini, o constituie faptul că, perioada de revenire
(probabilitatea temporală) acestor procese de versant este aceeaşi cu cea a pragului declanşator
critic determinat/considerat. În realitate însă, în afară de evenimentele regionale de declanşare
majore (precipitaţii, cutremure), există multiple tipuri de declanşatori regionali (ex. topirea
zăpezii) sau locali (eroziunea laterală a râurlor). Astfel, probabilitatea proceselor de alunecare ce
pot fi induse de oricare din aceştia sau de oricare dintre feluritele combinaţii posibile între
aceştia, este în realitate mult mai ridicată decât a cea a oricărei condiţii declanşatoare considerate
separat. Prin urmare, perioadele de revenire ce pot fi calculate redau doar o estimare minimă a
probabilităţii proceselor (Corominas et al. 2014).
Totuşi între probabilităţile ce caracterizează un scenariu de hazard naţional la nivelul
celei mai mici unităţi cartografice (pixel), şi cea de producere simultană a evenimentelor de
alunecări de teren reprezentate există o mare diferenţă. Numeroase incertitudini ameninţă o
echivalare a celor două. Astfel, probabilitatea de producere simultană a scenariilor naţionale de
hazard devine mult mai redusă comparativ cu probabilitatea de producere valabilă la nivelul
fiecărei unităţi cartografice.

Incertitudini în evaluarea impactului şi a riscului

Incertitudini în evaluarea impactului fizic T1. Analiza impactului (consecinţelor), constituind

o etapă prefinală în cadrul fluxului metodologic al analizei riscului, este afectată mult mai
puternic de incertitudinile aferente etapelor anterioare (analiza hazardului relativ, conceperea
scenariilor de hazard, analiza elementelor la risc, evaluarea expunerii, analiza şi cuantificarea
vulnerabilităţii).
Tipul de abordare implicată în analiza impactului/riscului este tributar scării de
analiză. Astfel, evaluarea calitativă se foloseşte de regulă pentru abordările la scări mici,
naţionale; rezultatul nu are un grad ridicat de precizie, întrucât calitatea şi cantitatea datelor
disponibile la aceste scări nu sunt foarte mari; exprimarea poate fi descriptivă sau pe o scară
numerică, abordarea este calitativă şi se bazează pe judecată de expert; evaluarea semi-
cantitativă se foloseşte mai ales pentru mezo-scări, atunci când calitatea şi cantitatea datelor sunt
suficiente pentru o abordare ce combină analiza numerică cu cea tip expert, calitativă; evaluarea
cantitativă (Quantitative Risk Assessment) se foloseşte pentru scările detaliate, locale, pretabilă
pentru analizele la nivel de versant, întrucât necesită o bază de date detaliată şi o analiză a

42
probabilităţii şi consecinţelor bazată pe valori numerice. Literatura intenaţională recunoaşte
gradul ridicat de dificultate asociat reprezentării cantitative a vulnerabilităţii şi impactului în
analizele de risc la alunecări de teren, întrucât aceasta depinde de tipul proceselor, de
magnitudinea lor, de tipul de element expus şi de informaţiile cu privire la pagubele înregistrate
în trecut, dar şi rarele estimări credibile ale acesteia (Fuchs et al 2007, Papoathoma-Kohle et al
2007, van Westen et al 2008, Zezere et al 2008, Martha et al 2013). În astfel de condiţii, se
recomandă efectuarea unei estimări calitative sau semi-cantitative a impactului şi a riscului.
Ţinând cont de aceste aspecte, valorile cantitative solicitate în proiect sunt caracterizate de un
grad ridicat de incertitudine, datorită tipologiei proceselor implicate, rezultatelor etapelor
anterioare de analiză valabile la o scară mult prea grosieră, precum şi datorită existenţei unei
baze de date destul de reduse asupra pierderilor/pagubelor suferite în trecut, cu caracter pur
orientativ. Prin urmare, se recomandă ca rezultatele cantitative să fie interpretate doar cu scopul
de a orienta definirea unor clase calitative de impact, la nivelul cărora gradul de incertitudine
poate fi considerat mai redus.

Impactul a fost calculat, prin intermediul indicatorilor solicitaţi în Metodologia de evaluare

a riscurilor și de integrare a evaluărilor de risc sectoriale, ca produs între elementele la risc de o
anumită vulnerabilitate şi exprimarea cantitativă a acelei clase de vulnerabilitate. Prin urmare,
cuantificarea impactului preia incertitudinile cuprinse în estimările acestor componente
principale ale sale: elemente la risc şi vulnerabilitate.
Crearea unei baze de date cu pierderile cauzate de evenimente istorice de alunecări de teren
– eterogenă şi incompletă – a stat la baza cuantificării vulnerabilităţii specifice, făcând posibil
calculul mai multor indicatori de impact. În cazul indicatorilor cu privire la evacuarea şi la
întreruperea accesului la servicii de bază, incertitudini au fost introduse şi de nevoia implicării a
încă unui element în compunerea valorilor finale (conform cerinţelor proiectului) – numărul de
zile de evacuare/întrerupere a accesului. Acesta nu a putut fi determinat printr-o relaţie statistică
pe baza puţinelor date de la evenimente trecute avute la dispoziţie. Astfel, a fost estimată numai
o valoare medie a numărului de zile din totalitatea valorilor disponibile. În cazul altor indicatori
de impact (ex. lungimea infrastructurii de utilităţi afectată), datele colectate au fost prea puţine
sau nu au fost suficient de detaliate (ex. ponderea populaţiei conectate la gaze naturale) pentru a
permite orice fel calcul.
Pentru a reduce din incertitudinile presupuse de un calcul pur statistic, valorile rezultate
au fost ulterior supuse unor corecţii-expert, care însă, ca orice intervenţie de această natură,
prezintă, la rândul său, potenţialul de a introduce alte incertitudini.
Pe de altă parte, toţi indicatorii de impact au fost obţinuţi prin metodologii separate,
individuale. O calibrare (prin corelare) a valorilor diferiţilor indicatori, unii în relaţie cu alţii, nu
a mai putut fi efectuată în intervalul de timp disponibil, aşa încât sunt posibile supra- şi
subaprecieri ale unor indicatori în raport cu alţii.
Interpretarea unei hărţi naţionale de impact ca un întreg ce se poate produce simultan cu
aceeaşi probabilitate temporală ca cea de la nivelul celei mai mici unităţi cartografice (pixel),
ca şi însumarea pierderilor fizice în vederea evaluării unor impacturi economice, sociale şi
psihologice reprezintă o incertitudine importantă şi o posibilă supraestimare a pagubelor.
Scenariile obţinute indică, într-o manieră corectă din punct de vedere ştiinţific şi cartografic,
pentru fiecare celulă (pixel), nivelul de hazard ori de impact ce poate fi atins/depăşit cu o
anumită probabilitate temporală. Pentru a extrapola aceeaşi probabilitate temporală la spaţii ce
depăşesc celula este necesar să existe o autocorelare temporală între celule. Această autocorelare

43
temporală, deci o aceeaşi probabilitate temporală, poate fi valabilă pentru acele regiuni ale ţării
cu caracteristici similare din punctul de vedere al factorului dinamic, adică a celui
pregătitor/declanşator (ex. precipitaţii, cutremure etc.). De pildă, în cazul scenariilor de alunecări
de teren induse de precipitaţii, autocorelarea poate fi asigurată pentru acele spaţii ce fac parte
dintr-o aceeaşi arie de influenţă a unui singur tip major de circulaţie atmosferică. Prin urmare,
producerea simultană, la nivel naţionle, a scenariilor analizate în acest proiect va avea o
probabilitate temporală mult mai redusă decât cea de la nivelul fiecărei spaţiu individual (celulă).
Pe de altă parte şi interpretarea unui scenariu de impact la alunecări de teren ca nivelul
maxim de pagube cauzate de alunecări de teren într-un anumit interval de timp ar fi o
subestimare serioasă. Aceasta întrucât, aşa cum s-a arătat şi la secțiunea anterioară privind
selecţia celor 5 scenarii de analizat, selecţia unui singur scenariu pentru o anumită perioadă de
revenire reprezintă totodată şi pierderea din vedere a altor scenarii, ce se pot produce în mod
independent faţă de cel ales şi cu aceeaşi perioadă de revenire, deci în acelaşi interval de timp şi
care ar putea duce la o creşetere considerabilă a pagubelor.

Incertitudini în evaluarea impactului global, în cuantificarea şi evaluarea riscului.

Principala incertitudine care afectează estimarea impactului global o constituie calculul acestuia
la nivel de scenariu şi nu cu diferenţieri spaţiale, aşa cum a fost cazul indicatorii impactului fizic,
întrucât impactul economic şi cel social şi prishologic au fost furnizate ca nişte valori totale la
nivel de scenariu
Impactul global are un grad ridicat de generalizare, din cauza imposibiităţii furnizării
unor date suplimentare pentru evaluările de impact economic, privind caracteristici ale unor
indicatori de impact (precum diferenţierea pe tipuri de construcţie, pe categorii de material,
categorii de drumuri, ponderea populaţiei ocupate etc. )
Imposibilitatea evaluării tuturor indicatorilor fizici astfel că impactul fizic total s-a bazat
pe un număr mai redus de indicatori decât cei solicitaţi prin Metodologia de evaluare a riscurilor
și de integrare a evaluărilor de risc sectoriale, ceea ce introduce incertitudini asupra valorii de
impact global rezultate.
Impactiul global, integrând mai multe categorii de impact, cuprinde astfel incertitudinile
specifice metodologiilor utilizate de către fiecare instituţie implicată în evaluări precum şi
incertitudini ce decurg din asocierea acestora.
Nu în ultimul rând, incertitudini pot decurge ca urmare a utilizării - în calculul de impact
global, de risc şi în evaluarea riscului - a unor şabloane predeterminate şi a imposibilităţii de a
modifica setările din cadrul acestora.
În faza calculării riscului confom Metodologiei de evaluare a riscurilor și de integrare a
evaluărilor de risc sectoriale, se poate constata o confuzie între termenii utilizaţi. Astfel, nu este
clar care este relaţia de corespondenţa dintre clasele de risc, aşa cum sunt ele definite de matricea
riscului, şi valorile de risc rezultate din produsul între clasele de impact şi probabilitate.
În cazul evaluării riscului (stabilirii nivelului de acceptabilitate), incertitudinile pot fi şi
mai mari ca urmare a folosirii a unor praguri unice ce nu ţin cont de scara, extinderea spaţială şi
temporală a sceanriilor analizate.
Localizarea scenariilor pe matricea riscului, în ansamblul lor, adică considerând
producerea simultană a unor evenimente aflate sub influenţa unor surse diferite cu potenţial
declanşator, conţine incertitudini generate de necorelarea într-o anumită măsură a claselor de
probabilitate cu cele de impact. Clasa de probabilitate stabilită la nivelul fiecărui pixel s-ar corela
foarte bine cu impactul cumulat pe areale specifice ale unei singure surse cu potenţial

44
declanşator. Invers, impactului cumulat la nivel de scenariu naţional i-ar corespunde probabilităţi
mai reduse de producere a evenimentelor în spaţii aflate sub influenţa unor surse declanşatoare
diferite.

Incertitudini în propunerea unor măsuri de tratare a riscului

Aşa cum s-a arătat în capitolul 1.3, propuneri de tratare a riscului la alunecări de teren la
nivel naţional nu pot fi formulte decât în termeni foarte generali. Pe baza expertizei specialiştilor
din institutele partenere în evaluarea riscului la alunecări de teren, s-a ajuns la concluzia că
nivelul de informaţie disponibil în prezent nu permite o analiză la nivel de detaliu care să
conducă la cuantificarea unor valori ale măsurilor structurale şi non-structurale, valori necesare
analizei cost-beneficiu.

2. Scenariile de risc la nivel local

2.1. Scenariul de detaliu Iași

2.1.1. Calculul impactului global

Calculul impactului global pentru arealul municipiului Iași s-a făcut conform cu
―Metodologie de evaluare a riscurilor și de integrare a evaluărilor de risc sectoriale‖.
Calculul impactului global presupune agregarea a 17 criterii de evaluare care alcătuiesc
cele trei grupe de impact, T1 - impactul fizic, T2 – impactul economic respective T3- impactul
social și psihologic. Prezentarea grupelor de impact și a criteriilor de analiză este următoarea:
 Impact fizic:
- Decese;
- Răniți;
- Evacuați;
- Persoane fără acces la serviciile de bază;
- Construcții civile și industriale;
- Infrastructură de transport;
- Utilități;
- Utilaje și echipamente;
- Suprafața afectată;
- Mediu (zona protejată afectată);
 Impact economic:
- Costuri asociate pierderilor umane;
- Costuri asociate pierderilor materiale directe;
- Costuri asociate pierderilor de mediu;
- Costuri intervenție forțe;

45
 - Costuri indirecte;
 Impact social și psihologic:
- Întreruperea vieții cotidiene;
- Impactul psihologic la nivelul societății.
Pentru fiecare dintre criteriile de impact enumerate mai sus a fost identificat un scor (pe o
scala cu valori de la 1 - 5) și asignat un anumit procent de importanță (determinat prin metoda
Delphi).
Scorurile și procentele obţinute pentru municipiul Iași au fost agregate, pentru a obţine un
impact estimat per ansamblu (impact global) al riscului specific la alunecări de teren. Agregarea
s-a făcut prin aplicarea metodei sumei ponderate.
Conform calcului prezentat în cadrul Tabelului 10 rezultă un impact global mic pentru
municipiul Iași.

Tabelul 10. Calculul impactului global la nivelul municipiului Iași (conform formular de
calcul impact global și risc, IGSU)

2.1.2. Calculul riscului, poziţionarea pe matricea de risc și evaluarea riscului

46
 Rezultatele obținute la punctul 2.1.1. ―Calcul impactului global‖ sunt folosite mai departe
pentru evaluarea riscului de producere al alunecări de teren în municipiul Iași.

Conform metodologiei, riscul se exprimă matematic conform următoarei formule:

Risc = Impact x Probabilitatea de apariţie a evenimentului
Valoarea riscului obținută este comparată cu nivelul de risc acceptabil. Riscul acceptabil este
definit ca scor al impactului și probabilității acceptate. Riscul acceptabil este folosit pentru a
evalua și defini măsuri structurale și ne-structurale ce sunt necesare pentru a reduce impactul
asupra oamenilor, proprietăților, serviciilor și sistemelor până la un nivel considerat tolerabil,
potrivit unor „practici acceptate‖ bazate pe probabilitatea de apariție a unor riscuri și alți factori.
Evaluarea numerică a riscului pentru municipiul Iași este prezentată mai jos atât tabelar (Tabelul
11) cât și grafic (Fig.5).

Tabel 11: Calculul riscului la nivelul municipiului Iași (conform formular de calcul
impact global și risc, IGSU)

Pe baza valorilor obținute în urma analizelor de impact și de probabilitate a fost

determinat riscul, în cazul scenariului de detaliu la nivelul municipiului Iași. Valoarea riscului a
fost reprezentată și încadrată grafic pe matricea riscului.
Matricea riscurilor reprezintă instrumentul recomandat pentru reprezentarea, compararea
și ulterior ierarhizarea scenariilor. Matricea este o reprezentare grafică a scorurilor agregate ale
impactului şi probabilităţii. Comisia Europeană a recomandat acest instrument pentru a asigura
compararea rezultatelor evaluării riscurilor în Statele Membre.
Conform matricei, impactul este situat pe o axă verticală, iar probabilitatea pe o axă
orizontală. În cadrul matricei sunt reprezentate scorurile agregate ale impactului şi probabilităţii
unui anumit scenariu şi modalitatea în care scorurile determină poziţia scenariului pe matricea
riscurilor.
Scările matricei riscurilor sunt utilizate în faza evaluării probabilității și impactului, permițând
evaluarea celor două elemente menționate anterior. Această scară, în funcție de combinarea celor
5 intervale ale probabilității și impactului pentru fiecare scenariu, va furniza rezultate referitoare
la dimensiunea riscului. Este o scară ce generează 4 clasificări ale riscurilor: risc scăzut, risc
mediu, risc ridicat, risc foarte ridicat.

47
 Matricea riscurilor

Foarte 5
mare

4
Mare Impact
3
Mediu
SL4
2
Mic

1
Foarte mic
1 2 3 4 5
Probabilitate
Scăzută- Medie-
Scăzută Medie Ridicată
Medie Ridicată

Legendă
Risc scăzut
Risc mediu
Risc ridicat
Risc foarte ridicat

Figura 5: Matricea riscurilor (conform ―Metodologie de evaluare a riscurilor și de

integrare a evaluărilor de risc sectoriale‖)

În urma poziționării pe matricea riscului se constată că municipiul Iași prezintă un risc mediu
la alunecări de teren, care raportat la nivelul de risc acceptabil se traduce printr-un risc la limita
acceptabilității.

2.1.3. Propuneri de tratare a riscului, modalităţi de atenuare

Se impune o abordare diferențiată a tipurilor de măsuri de prevenire, combatere și

stabilizare a alunecărilor din cauza varietății formelor în care se pot prezenta, pe de o parte fazele
de declanșare și dezvoltare a acestor fenomene, iar pe de altă parte, multitudinea de factori
implicați.
Aceste măsuri pot fi grupate după diferite criterii, dar in primul rând în funcție de starea
în care se află masivul în momentul studierii acestuia:
- măsuri geometrice;

48
 - măsuri hidrologice;
- măsuri fizice, chimice sau biologice;
- măsuri mecanice.

O alta clasificare a masurilor ce pot fi aplicate se poate face în funcție de acțiunea asupra
factorilor perturbatori ce pot genera fenomenele de instabilitate cât și desfășurarea lor în timp.
Acest tip de msuri implica unele maăsuri generale de îmbunătățire și folosesc o combinare a
tuturor soluțiilor adaptate fiecărei situații, având drept scop asigurarea globală a stabilității:
- măsuri pentru realizarea unei stări de eforturi unitare în teren, compatibile cu
rezistența acestuia;
- măsuri pentru împiedicarea micțorării în timp a rezistenței terenului;
- măsuri pentru echilibrarea versanților prin lucrări de susținere și consolidare. In acest
sens, se poate propune o serie de masuri de combatere si prevenire a fenomenelor de instabilitate
si a riscului asociat acestora:

1. Prezentarea spre analiza a oricăror lucrări noi pe pante sau generatoare de pante comisiei
tehnice existente la nivelul Iașului;
2. Continuarea acțiunilor de întocmire a harților de hazard de detaliu la nivel de UAT pentru
alunecări de teren conform legislatiei in vigoare;
3. Prevederea si realizarea de lucrari noi specifice in vederea prevenirii aparitiei
fenomenelelor de instabilitate: ziduri de sprijin, lucrări de drenaje, etc… (conform
Tabelului 1).
4. Dezvoltarea unui program de educare a populatiei;
5. Aplicarea metodei observationale pentru amplasamentele rezultate ca fiind cu potential
mare la aparitia fenomenelor de instabilitate (din hartile de hazard de detaliu):
a. Program cadru de supraveghere cu posibilitatea de alertare a populației;
b. Solutii ingineresti de prevenire / interventie.

Costurile asociate unui program cadru de supraveghere (conținut detaliat in documentul

anterior) pentru Dealul Bucium, Municipiul Iași, pot fi estimate la 300.000 EUR / 1ha, an.
Aceste costuri acoperă următoarele:
- Realizare de foraje geotehnice în vederea stabilirii stratificației și pentru prelevarea de
probe tulburate și netulburate;
- Încercări specifice de laborator geotehnic, în vederea obținerii caracteristicilor fizico-
mecanice necesare în calculele de stabilitate;
- Echiparea forajelor ca înclinometre sau piezometre;
- Campanii de măsurători lunare;
- Monitorizare InSAR;
- Măsurători topografice;

49
 - Urmărirea lucrărilor de stabilizare deja existente;
- Achiziția de instrumente de calcul și realizarea calculelor specifice;
- Propunerea de soluții inginerești de urgență.

Perioada de implementare pentru un astfel de program poate fi estimata la 6 luni. Ulterior,

urmarirea va fi permanentă, campaniile de măsurători putând avea o frecvență de 1-12 luni, în
funcție de specificul acestora.
În ceea ce privește gradul de reducere al riscului, acesta este greu de cuantificat, depinzând,
pe de o parte de elementele expuse, iar pe de altă parte de gradul de educare al populației.

2.1.4. Analiza incertitudinilor

În cazul evaluării susceptibilității de producere a alunecărilor de teren și determinării

impactului global și riscului asociat acestuia în arealul municipiului Iași, au existat diferite tipuri
de surse generatoare de incertitudini, precum: existența/lipsa unor baze de date, corectitudinea
datelor existente din bazele de date, gradul de încredere asupra datelor, nivelul de pregătire şi de
experienţa specialiştilor care prelucrează datele și care elaborează documentaţiile cartografice,
modelele de analiză alese și folosite de experți.
Pentru evaluarea susceptibilității la alunecări de teren în municipiul Iași au fost folosite date
precum: hărți geologice, hărți cu acoperirea terenului, model numeric al terenului. Procesul de
vectorizare al hărților folosite în analiză este o sursă reală de incertitudini depinzând în totalitate
de cel care face prelucrarea directă a acestora.
Modelul digital al terenului este un tip de dată (raster) care stă la baza analizei de
susceptibilitate la alunecări. Pentru a atinge o acuratețe cât mai ridicată a hărților de
susceptibilitate, rezoluția modelului trebuie să fie cât mai bună. Pentru municipiul Iași a fost
folosit un model numeric al terenului cu celula de 30x30m.
În cadrul analizei de evaluare au fost dezvoltate modele de analiză a stabilității la alunecări de
teren, care au la bază , pe lângă datele geospațiale și un inventar de date geotehnice care să
permită caracterizarea din punct de vedere geotehnic a zonei analizate. Pentru crearea unui
model de calcul cat mai precis este necesară existența unei baze de date care să cuprindă
informații cu privire la parametri geotehnici specifici alunecărilor de teren.
În etapa de evaluare a elementelor expuse la risc şi a vulnerabilităţii populaţiei, clădirilor şi
infrastructurii de transport la alunecări de teren în unitatea administrativ-teritorială Iași, a fost
necesară cunoașterea evenimentelor de alunecări produse la nivelul municipiului și a pagubelor
produse. Inventarierea evenimentelor de alunecare și a consecințelor acestora este și ea o sursă
majoră a incertitudinilor prin lipsa informațiilor complete referitoare la eveniment dar și prin
localizarea în timp și spațiu a acestora.
De asemenea este foarte importantă reprezentarea și reactualizarea pe suport cartografic a
rețelelor de infrastructură, drumuri și căi ferate, a rețelelor de telecomunicații, a extinderii zonei
locuite etc.

50
 2.2. Scenariul de detaliu Comarnic

2.2.1. Estimarea impactului global

Pentru calcularea impactului global al riscului specific la alunecări de teren pentru scenariul
Comarnic (codat SL3) s-a utilizat agregarea scorurilor obținute pentru fiecare dintre criteriile de
impact de la T1 (impactul fizic), T2 (impactul economic) şi T3 (impactul social şi psihologic).
Pentru stabilirea valorii impactului pentru riscul la alunecari de teren, s-au luat în considerare
valorile indicatorilor corespunzători criteriilor de impact cuantificate în etapele preliminare
analizei riscului pentru UAT Comarnic :

Tabelul 12. Tipurile de impact, indicatorii de impact și scările de impact pentru scenariul de
alunecări Comarnic
Tip impact Indicatori de impact Scară impact
T1. Impact fizic C.1.4. Persoane fără acces la serviciile de
bază
3030 unităţi Impact mediu
Nr. unități (persoane fără acces la serviciile
de bază x număr de zile)
C.1.5. Construcţii civile şi industriale
0,48 % Impact mediu
Procent de construcții afectate
0,40 %
drumuri;
C.1.6. Infrastructură de transport
0,37% Impact mediu
Km afectaţi (drumuri / drumuri şi căi ferate)
drumuri+căi
ferate
T2. Impact economic C.2.1. Costurile asociate pierderilor umane 0,00 Euro Impact foarte
(persoane fără acces la serviciile de bază) mic
C.2.2. Costuri asociate pierderilor materiale 661.915,31 Impact foarte
directe (pierderi materiale şi financiare) Euro mic
C.2.3. Costuri asociate pierderilor de mediu 0,00 Euro Impact foarte
mic
C.2.5. Costuri indirecte 10.459.906,91 Impact foarte
Euro mic
T3. Impact social şi C.3.1. Impactul social. Întreruperea vieții 9090 unităţi Impact foarte
psihologic cotidiene mic
C.3.2. Impactul psihologic la nivelul - Impact foarte
societăţii mic (IPF31)
IP Scenariu = (IPF1+ IPF2+ IPF3)/3 4153 Impact mic
Factorul 1 „Tulburări sociale‖ (IPF31) persoane (IPF32)

51
 Factorul 2 „Temeri sociale‖ (IPF32) 514 persoane Impact mic
Factorul 3 „Afecţiuni psihologice‖ (IPF33) (IPF33)

Metoda utilizată pentru agregarea criteriilor de impact în vederea calculul impactului global este
metoda sumei ponderate, iar ponderile fiecărui criteriu s-au considerat cele menţionate în
metodologia unitară. În funcţie de punctele total acumulate de fiecare criteriu de risc din cadrul
fiecărui tip de impact s-a calculat ponderea asociată fiecărui criteriu (Tabelul 13).

Tabelul 13. Agregarea criteriilor de impact pentru estimarea impactului global al scenariului
Comarnic
Scor Scor
Criterii de risc T1-Impact Fizic Pondere scenariu agregat
C1.1. Decese: 11,88% 0
C1.2. Răniți 11,39% 0
C1.3. Evacuați 10,23% 0
C1.4. Persoane fără acces 9,36% 3
C1.5. Construcții civile și industriale 9,70% 3
0,8748
C1.6. Infrastructura de transport 10,10% 3
C1.7. Utilități 9,97% 0
C1.8. Utilaje și echipamente 8,31% 0
C1.9. Suprafața afectată 9,52% 0
C1.10. Mediu (zona protejată afectată) 9,53% 0
TOTAL T1 - Impact fizic 100,00%

Scor Scor
Criterii de risc T2-Impact Economic și de Mediu Pondere scenariu agregat
C.2.1.Costuri asociate pierderilor umane 22,66% 1
C.2.2. Costuri asociate pierderilor materiale directe 20,96% 1
C.2.3. Costuri asociate pierderilor de mediu 19,92% 1
0,8104
C.2.4. Costuri intervenție forțe 18,97% 0
C. 2.5. Costuri indirecte 17,50% 1
TOTAL T2 - Impact economic și de mediu 100,00%

Scor Scor
Criterii de risc T3-Impact psihologic și social Pondere scenariu agregat
C.3.1. Întreruperea vieții cotidiene 49,40% 1
C.3.2. Impactul psihologic la nivelul societății 50,60% 2 1,5060
TOTAL T3 - Impact psihologic și social 100,00%

52
 2.2.2. Calculul riscului, poziţionarea pe matricea de risc și evaluarea riscului

Pentru scenariul Comarnic, s-a calculat riscul aferent prin însumarea valorilor obţinute
din calculul impactul global şi al probabilităţii conform prevederilor specificate în
metodologia unitară de evaluare a riscurilor. Rezultatele obținute reprezintă agregarea
valorilor obținute din calculul impactului pentru fiecare tip de impact, respectiv criterii de
impact corespunzătoare analizei detaliate realizate pentru scenariu Comarnic. Valoarea
obţinută pentru impactul global de scenariu, prin ponderi atribuite fiecărui criteriu de risc este
de 2 pentru o probabilitate medie (categoria 3 conform scalei probabilităţii din metodologie).
Valoarea riscului corespunzătoare pentru scenariul Comarnic este reprezentată grafic pe
matricea riscului şi se încadrează la limita dintre clasa de risc mediu şi ridicat (Fig. 6).

Foarte
mare 5

Mare 4
IMPACT

Mediu 3

Mic 2 SL3

Foarte
1
mic

1 2 3 4 5

PROBABILITATE

Scazuta- Medie-
Scazuta Medie Ridicata
medie ridicata

Fig. 6. Plasarea scenariului Comarnic pe matricea riscului

53
 2.2.3. Propuneri de tratare a riscului, modalităţi de atenuare

I. Măsuri de prognoză, prospectare şi control a alunecărilor de teren

 Monitorizarea comportării în timp a zonelor cu potenţial ridicat din punct de vedere al

producerii alunecărilor de teren
o măsurători topo-fotogrammetrice (determinarea ordonatelor spaţiale ale punctelor de
reper, trasarea curbelor de nivel, evidenţierea contururilor de ruptura);
o masurători inclinometrice pentru înregistrarea deplasărilor pe adâncime, reperi de
adâncime care oferă informaţii privind variaţia continuă pe adâncime a deplasărilor
transversale şi localizarea suprafeţei de alunecare);
o măsurători piezometrice pentru urmărirea în timp a nivelului hidrostatic (reţea de tuburi
piezometrice cu captoare dispuse la diverse adâncimi pe aceeaşi verticală, înregistrarea
valorilor presiunii apei din pori corelată cu poziţia suprafeţei de cedare)
 studii şi cercetări preliminare privind istoricul zonei privind manifestarea alunecărilor de
teren, condiţii geologice şi tectonice, condiţii hidrogeologice, condiţii climatice
 program de prospectiuni de suprafaţă şi de adancime: observaţii de teren a suprafeţei de
alunecare prin executarea de foraje geotehnice cu recoltare de probe netulburate; încercări de
laborator pentru identificarea stratificaţiei din profilul litologic, determinarea caracteristicilor
fizice şi mecanice ale pământului; metode geofizice prin refracţie şi reflexie seismica, sondaje
electrice verticale pentru stabilirea adâncimii planului de alunecare;
 modelarea stabilităţii versanţilor prin programe de calcul (software) specializate şi
determinarea factorului de siguranţă pentru dimensionarea lucrărilor de consolidare a masivelor
de pământ.

II. Măsuri pentru asigurarea stabilităţii versanţilor pentru realizarea unei stări de eforturi
unitare în teren, compatibile, împiedicarea micşorării în timp a rezistenţei terenului, echilibrarea
versanţilor prin lucrări de susţinere şi consolidare

 Profilarea suprafeţei terenului pentru mărirea factorului de stabilitate prin reducerea

încărcarilor ce acţionează la partea superioară a versantului (reducerea înălţimii şi înclinării
taluzului sau versantului, excavarea de descărcare din zona de creastă a pantei) sau/şi
încărcare (berme, banchete) la piciorul pantei;
 Drenarea de suprafaţă şi de adâncime a zonei de alunecare pentru îmbunătăţirea
caracteristicilor de rezistenţă ale pământului, micşorarea presiunii interstiţiale, înlăturarea
proceselor hidrodinamice şi efectele umidităţii excesive în masivul de pământ:
o colectarea şi îndepărtarea apelor de suprafaţă, pluviale şi provenite din topirea zăpezilor
prin drenuri de suprafaţă (rigole şi şanţuri deschise, colectoare longitudinale, colectoare
speciale pentru pante foarte mari), pavarea sau impermeabilizarea pantei;
o îndepărtarea apelor de adâncime şi micşorarea umidităţii masivului prin: drenuri de
adâncime, galerii de drenaj, puţuri de adsorbţie, drenuri verticale de nisip, drenuri fitil,
drenuri orizontale etc
 drenajul apelor subterane prin foraje verticale sau înclinate cu sistem de colectare şi
evacuare totală sau parţială a apelor de infiltraţie a apei la partea inferioară şi
etanşeizare la partea superioară, combinate cu sistem de pompare a apei, drenuri de

54
 interceptare orientate aproximativ după liniile de nivel, drenuri de descărcare
orientate după linii de cea mai mare pantă (pentru descărcarea subpresiunilor în
zonele în care piciorul versantului se găseşte sub nivelului cursului de apă, pentru
coborârea nivelului apelor subterane sau evacuarea spre emisari a apelor colectate
de tranşeele de interceptare);
 drenuri forate orizontal sau suborizontal în stratul acvifer pentru evitarea tranşeelor
sau galeriile drenante dificil de executat în masivele instabile de pământ, realizarea
în condiţii tehnice şi economice admisibile a unui număr mare de drenuri,
stabilizarea masivului de pământ prin reducerea umidităţii şi dirijarea adecvată a
direcţiei şi sensului acţiunii hidrodinamice;
 lucrări de protecţie antierozională pentru sporirea stabilităţii versantului prin înierbarea,
garduri vii (la suprafaţă), plantaţii de arbori şi împădurire (în adâncime), utilizarea de plase
geotextile sau geosintetice;
 lucrările de susţinere pentru sporirea stabilităţii versantului sau consolidarea alunecărilor
existente
o ziduri de sprijin continui (ziduri din beton simplu sau beton armat, elemente prefabricate
sau gabioane, pământ armat)
o lucrări de sprijin discontinue încastrate în straturile stabile de adâncime: sisteme şi reţele
de piloţi, coloane forate verticale, încastrate sub planul de alunecare şi dispuse în plan
orizontal, coloane înclinate, barete, pereţi mulaţi, bulonare, ţintuire;
o contraforţi şi berme la piciorul pantei;
o ancoraje şi tiranţi pretensionate pentru taluzurile sau versanţii abrupţi;
 tratamente speciale ale pământurilor prin îmbunătăţirea condiţiilor de rezistenţa a pantei:
procedee electrice (electroosmoza), chimice (injectarea cu diferite substante chimice) sau
termice (arderea sau congelare), mecanice (compactare).

III. Valoarea investiţiilor

III.1. Exemplu punctual – zona Aneta (oraş Comarnic)

1. Lucrări pentru stabilirea cauzelor şi a soluţiei de consolidare a versantului:

- elaborarea studiului geotehnic (investigaţii de teren şi laborator);
- elaborarea expertizei tehnice;
- intocmirea proiectului tehnic de execuţie.

Pretul estimativ pentru volumul de lucrari prezentate la pct. 1 este cca. 50.000 lei +TVA.

2. Lucrări de consolidare locală a zonei:

- lucrări de curaţire a versantului (înlăturarea depozitelor de gunoi menajer);
- reabilitarea platformei drumului pe cca. 40 ml;
- realizarea unui şir de 67 minipiloţi foraţi cu diametrul forajului de 300 mm pe un rând, la
60 cm interax;
- refacerea rigolei dintre drum şi platforma drumului pe 47 ml;
- decolmatarea rigolei din beton de pe marginea opusă şi repararea locală acolo unde s-a
degradat sau lipseşte betonul;
- execuţia a doua rigole carosabile, transversal pe drum;

55
 - realizarea unui parapet deformabil pe marginea spre vale, pe 47 ml;
- subtraversare între rigolă şi drumul secundar cu o conductă Dn600 mm;
- execuţia a 200 ml drenuri pe versant.

Lucrări de curăţire a versantului: la marginea platformei drumului, spre vale, există un depozit
de gunoi menjer. Înălţimea aproximată este de cca. 3 m pe o lungime de cca. 20 ml.

Platforma drum:
Lățime platformă existentă 5,74÷12,00 m
Pantă existentă pe zona de lucru 6,00 % - 10,00%
Pantele şi gabaritele platformei drumului rămân cele existente. Din condiţii geomorfologice, nu
este posibilă refacerea pantei la curba.

Minipiloți forați:
Număr: 67 buc
Distanța interax: 0,60 m
Lungimea medie:10,00 m
Diametru foraj:300 mm
Poziție:pe un rând, înclinări amonte-aval în șah
Alcătuire:cu țeavă de 159x12 mm, betonați
Rigidizare cu grindă de 1,0x1,0 m secţiune L=40,50 ml
Beton cu granulă maximă de 16 mm, 380 kg ciment/mc, ciment II A 32,5

Rigolă spre versant:

Lungime:L=47 ml
Tip rigolă: triunghiulară, betonată

Rigolă existentă dreptunghiulară betonată:

Tip rigolă: betonată, dreptunghiulară
Lungime rigolă: L=40 ml

Rigolă carosabilă :
Tip rigolă: betonată, dreptunghiulară
Poziție: transversal pe platformă drum
Lungime rigolă - 12,50 ml

Parapet deformabil de tip semigreu:

Lungime:L= 74,00 m

Subtraversare între rigolă şi drumul secundar cu o conductă Dn600 mm:

Lungime subtraversare L= 5,00 ml

Drenuri pe versant:
Tip dren - dreptunghiular, umplut cu balast
Poziție: pe versant, 20 ml ramura

56
Preţul estimativ pentru volumul de lucrări prezentate la pct. 2 este de cca. 2.000.000 lei +TVA

Se menţionează faptul că preţurile au fost stabilite în 2010.

IV. Perioada de implementare: cca. 12 luni

V. Target-ul de reducere a riscului: cca. 70 %

2. Exemplu punctual – zona Gârlici (oraş Comarnic)

1. Lucrări pentru stabilirea cauzelor şi a soluţiei de consolidare a versantului:

- elaborarea studiului geotehnic (investigaţii de teren şi laborator);
- elaborarea expertizei tehnice;
- intocmirea proiectului tehnic de execuţie.

Preţul estimativ pentru volumul de lucrări prezentate la pct. 1 este cca. 30.000 lei +TVA.

2. Lucrări de consolidare locală a zonei:

Zid din gabioane:

H - zid de sprijin 5,17 m
L- zid sprijin 20,00 m
Nivele gabioane 6
Tip gabioane:
Gabioane - 1,0x1,0÷2,0x4,0 m
Saltea gabioane - 3,0x0,40x4,0 m

Platforma drum:
Lațime maximă platformă existentă - 3,17 m
Lațime maximă platformă nouă - 3,80 m
Pantă existentă - 4,60 %

Preţul estimativ pentru volumul de lucrări prezentate la pct. 2 este de cca. 450.000 lei+TVA.

Perioada de implementare: cca. 4-5 luni

Targe-ul de reducere a riscului: cca. 60%

2.2.4. Analiza incertitudinilor asociate procesului de evaluare a riscului

În procesul de evaluare a riscului la alunecări de teren pentru scenariul de detaliu

Comarnic au fost identificate sursele de incertitudini asociate cu etapele preliminare analizei
riscului realizate în construirea, prioritizarea şi selectarea scenariului, analiza de susceptibilitate,
vulnerabilitate şi expunere, evaluarea probabilităţii şi impactului. Pentru asigurarea calităţii
evaluării riscului la alunecări de teren în zona Comarnic, în analiza incertitudinilor s-au luat în

57
considerare sursele de date de intrare (input), metodele şi modelele utilizate, calcularea şi
interpretarea datelor de intrare, aprecierile calitative ale experţilor etc. (Safeland, 2011). S-au
diferenţiat surse de incertitudini legate de variabilitatea spaţială, temporală şi descriptivă a
datelor primare şi a surselor informaţionale şi observaţionale (Ardizzone et al. 2002; Carrara et
al. 1992), precum şi surse de incertitudini legate de insuficienţa sau disponibilitatea datelor
cantitative referitoare la manifestarea alunecărilor de teren şi a elementelor conexe pentru zona
afectată.

Incertitudini privind datele de intrare

Incertitudinile provin din calitatea şi variabilitatea datelor primare de intrare (input) colectate
prin metode documentate, din integrarea de date provenite din diferite surse de informare şi la
diferite scări de reprezentare. Erorile sunt legate de natura discontinuităţilor în timp şi spaţiu a
instabilităţii versanţilor, insuficienţa unor date istorice complete privind magnitudinea şi
frecvenţa alunecărilor, insuficienţa de metadate structurale şi descriptive complete disponibile
privind identificarea, caracterizarea alunecărilor de teren, lipsa sau limitarea unor date
geospaţiale aferente, lacune în fluxul de date informatizate de la autorităţi publice centrale şi
locale, instituţii de specialitate etc. privind evenimentele istorice şi impactul acestora asupra
populaţiei, construcţiilor şi infrastructurii de drumuri. Variabilitatea datelor de intrare provine şi
din caracterul aleatoriu al tematicii studiilor existente, care au avut scopuri diferite legate de
investigarea terenului pentru realizarea unor construcţii, expertize tehnice pentru stabilirea de
soluţii tehnice de consolidare şi reabilitare a drumurilor, sistematizare urbană etc., studii de caz
pentru elaborarea unor lucrări ştiinţifice, studii geotehnice etc. Gradul de încredere în datele de
input folosite în etapele preliminare analizei riscului la alunecăari de teren din zona afectată este
mediu spre ridicat din perspectiva existenţei mai multor surse posibile de erori.

Incertitudini privind date geotehnice detaliate

Incertitudinile provin din insuficienţa informaţiilor privind factorii de predispoziţie şi
declanşare, caracteristicile fizice şi mecanice ale pământurilor, cu efecte asupra supra/sub-
dimensionarea indicatorilor descriptivi integraţi în scenariul construit. Erorile privind atribuirea
unor intervale de valori pentru parametrii rezistenţei la forfecare şi integrarea în analiza de
susceptibilitate sunt legate de variabilitatea spaţială a caracteristicilor terenului în
amplasamentele afectate de alunecări de teren istorice, influenţate de condiţiile geologice,
geotehnice, geomorfologice şi hidrologice existente. Lipsa unor date geotehnice complete
referitoare la zonele afectate de alunecări de teren au condus la abordarea unor modele de
variabilitate a caracteristicilor în concordanţă cu descrierea pamanturilor considerate
predominante pentru incadrarea în clasele litologice şi cu rezultatele obţinute din încercările de
laborator din studiile de caz documentate. Stabilirea limitelor de variaţie a parametrilor
rezistenţei la forfecare s-a realizat prin analiza datelor obţinute din studii de caz şi corelarea
acestora cu domeniile de variaţie a parametrilor geotehnici din literatura de specialitate şi
normele in vigoare. Precizia datelor este influenţată de gradul relativ limitat de detaliere a datelor
de input asociate parametrilor geotehnici relevanţi, determinat de numărul limitat de investigaţii
de teren şi încercări de laborator, tipurile de metode aplicate, erori în procesarea şi interpretarea
rezultatelor, metodele de investigare a terenului. Gradul de încredere în datele de geotehnice
utilizate este mediu spre ridicat din perspectiva existenţei mai multor surse posibile de erori.

Incertitudini privind metode, modele de analiză şi reprezentare a datelor geospaţiale

58
 Incertitudinile sunt legate de metodele documentate şi modelele de analiză, proceduri de
introducere şi procesare a datelor de intrare, precum şi de metodele de abordare ale experţilor în
etapele preliminare analizei riscului la alunecări de teren. De asemenea, incertitudinile provin din
utilizarea unor modele de analiză specifice pe baza datelor de input colectate în etapa de
inventariere. Incertitudinile legate de baza de date geospaţiale sunt asociate gradului de încredere
în precizia poziţională a elementelor expuse riscului şi precizia atributelor (completarea corectă a
codurilor de clasificare). Erorile de poziţie provin din patru surse, respectiv măsurătorile,
scanarea suportului cartografic, reproiectarea cartografică a datelor şi digitizarea hărţii.
Incertitudinile provenite din procesul de introducere a datelor pentru hărţile tematice elaborate
sunt legate de vechimea datelor de input, conversia datelor, acoperirea areală, densitatea
observaţiilor şi combinarea datelor colectate la diferite scări şi din diferite surse de informare.
În cazul evaluării susceptibilităţii, elementelor expuse la risc şi vulnerabilităţii populaţiei,
clădirilor şi infrastructurii de transport la alunecări de teren în unitatea administrativ-teritorială
Comarnic, incertitudinile provin în primul rând din procesul de digitizare al elementelor spaţiale
(curbe de nivel, clădiri, drumuri, căi ferate, reţeaua hidrografică) de pe suportul cartografic.
Având în vedere scara de 1:25.000 a hărţilor topografice din care au fost extrase elementele
supusei analizei, precizia datelor este restrânsă de gradul redus de detaliere a suportului
cartografic. În analiza deterministă a susceptibilităţii au fost integrate date vectorizate, putând fi
luată în calcul propagarea erorilor de poziţionare. Modelarea matematică prin metode specifice
Sistemelor Informaţionale Geografice a factorului de stabilitate (infinite slope model) se bazează
pe utilizarea valorilor coeficientului geomorfologice din imaginea numerică. Extragerea datelor
de pe harta topografică se face prin digitizarea curbelor de nivel, astfel încât gradul de încredere
în datele folosite este mediu din perspectiva existenţei mai multor surse posibile de erori. În
analiza de susceptibilitate semi-cantitativă bazată pe valorile coeficientului mediu de hazard
(Km), incertitudinile provin din atribuirea unor valori ale coeficienţilor determinanţi în funcţie de
datele istorice/observaţionale existente pe baza aprecierii calitative a experţilor.
În analiza elementelor expuse la risc şi analiza de vulnerabilitate a populaţiei, clădirilor şi
infrastructurii de transport, aprecierile calitative ale experţilor în funcţie de datele
istorice/observaţionale şi datele statistice înregistrate la recensământul din anul 2011 reprezintă
surse de incertitudini în analiza riscului. Gradul de încredere în datele geospaţiale utilizate este
mediu spre ridicat din perspectiva existenţei mai multor surse posibile de incertitudini.

59
Bibliografie
Anderson, M. G., Holcombe, E. (2013) Community-Based Landslide Risk Reduction : Managing Disasters in Small
Steps. Washington, DC: World Bank. © World Bank.
Ardizzone F., Cardinali M., Carrara A., Guzzetti F., Reichenbach P. (2002), Uncertainty and errors in landslide
mapping and landslide hazard assessment. Natural Hazard and Earth System Science 2: 3-14.
Australian Geomechanics Society (2002) Landslide Risk Management Concepts and Guidelines, Sub-Committee on
Landslide Risk Management, Australian Geomechanics, 51-70 pp.
Bojariu R., Bîrsan M-V., Cică R., Velea L., Burcea S., Dumitrescu Al., Dascălu S.I., Gothard M., Dobrinescu A.,
Cărbunaru F., Marin L. (2015), Schimbările climatice – de la bazele fizice la riscuri şi adaptare, Edit.
Printech, Bucureşti, 200 p.
Carrara A., Cardinali M., Guzzetti F. (1992), Uncertainty in assessing landslide hazard and risk. ITC Journal, The
Netherlands 2:172-83.
Cascini L (2008) Applicability of landslide susceptibility and hazard zoning at different scales, Engineering
Geology, 102:164-177
Corominas, J, van Westen C, Frattini P, Cascini L, Malet JP, Fotopoulou S, Catani F, Van Den Eeckhaut M,
Mavrouli O, Agliardi F, Pitilakis K, Winter MG, Pastor M, Ferlisi ., Tofani V, Hervás J, Smith JT (2014)
Recommendations for the quantitative analysis of landslide risk. Bulletin of Engineering Geology and the
Environment 73:209-263
El Adlouni, S., Bobée, B., Ouarda, T.B.M.J (2008), On the tails of extreme event distributions in hydrology, Journal
of Hydrology, 355 (1-4): 16-33. http://dx.doi.org/10.1016/j.jhydrol.2008.02.011
Fressard M., Thiery Y., Maquaire O. (2014) Which data for quantitative landslide susceptibility mapping at
operational scale? Case study of the Pays d’Auge plateau hillslopes (Normandy, France), Nat. Hazards Earth
Syst. Sci., 14, 569–588, 2014
Fuchs, S., Heiss, K., Huebl, J., 2007. Towards an empirical vulnerability function for use in debris flow risk
assessment. Natural Hazards and Earth System Sciences 7, 495–506.
Galli M, Ardizzone F, Cardinali M, Guzzetti F, Reichenbach P (2008) Comparing landslide inventory maps.
Geomorphology 94 (3–4):268–289
Garcia-Rodriguez MJ, Havenith HB, Benito B (2008) Evaluation of earthquake-triggered landslides in El-Salvador
using a GIS-based Newmark Model, Proceedings of the 14th World Conference on Earthquake Engineering,
October 2008, Beijing
Glade T, Anderson M, Crozier MJ (2005) Landslide hazard and risk. John Wiley & Sons Chichester
Glade, T., Anderson, M., Crozier, M. (2005) Landslide Hazard and Risk, Joe Wiley and Sons, Chichester, England,
802 p.
Guzzetti F, Reichenbach P, Cardinali M, Galli M, Ardizzone F (2005) Probabilistic landslide hazard assessment at
the basin scale. Geomorphology 72(1–4):272–299
Hengl, T. 2006.: Finding the right pixel size, Comput. Geosci., 32, 1283–1298,
Highland, L.M., Bobrowsky, P. (2008) The landslide handbook—A guide to understanding landslides, U.S.
Geological Survey Circular 1325, 129 p.
Hussin H, Zumpano V, Reichenbach P, Sterlacchini S, Micu M, Van Westen CJ, Bălteanu D (2016) Different
landslide sampling strategies in a grid-based bi-variate statistical susceptibility model, Geomorphology
253:508-523
JTC-1 (2008) Guidelines for landslide susceptibility, hazard and risk zoning for land-use planning. Eng.
Geol.102(3–4):99–111
Jurchescu M (2012) Bazinul morfohidrografic al Olteţului. Studiu de geomorfologie aplicată. teza de doctorat,
Universitatea din București
Malet JP, Remaitre A, Puissant A, Schloegel R, Spickermann A, Moravek A, Schmidt A, Koenig B, Glade T,
Promper C, Petschko H, Begueria S, Sanchez G, Serrano R (2012) ChangingRISKS: changing pattern of
landlside risks as a response to global changes in mountain areas. CIRCLE2 – EU FP7 EA-NET. Padova
(prezentare orala)
Manea, S. (1998) Evaluarea riscului de alunecare a versanților, Edit Conspress, București, 171 p.
Martha T. R., van Westen CJ, Kerle N, Jetten V, Kumar KV (2013) Landslide hazard and risk assessment using
semi-automatically created landslide inventories, Geomorphology 184, 139–150
McBratney, A. B., Mendonça Santos, M. L., and Minasny, B. (2003).On digital soil mapping, Geoderma, 117, 3–52,

60
Micu M, Malet JP, Balteanu D, Margarint C, Niculita M, Jurchescu M, Chitu Z, Sandric I, Simota C, Mathieu A
(2014) Typologically-differentiated landslide susceptibility assessment for Romania. Geophysical Research
Abstracts 16, EGU2014-13315, General Assembly
O’Gorman P. (2015), Precipitation extremes under climate change, Current Climate Change Reports, 1 (2): 49-
59Tiago C.L., Rovisco A., Groot A. (2014), Making adaptation decisions under uncertainty: Lessons from
theory and practice, in Adapting to an uncertain climate: Lessons learnt from practice (edited by Tiago C.L.,
Rovisco A., Groot A., Nilsson C., Füssel H-M., van Bree L., Street R.B.), Springer Science & Business
Media, 182 p.
Papathoma-Kohle, M., Neuhäuser, B., Ratzinger, K., Wenzel, H., Dominey-Howes, D., (2007). Elements at risk as a
framework for assessing the vulnerability of communities to landslides. Natural Hazards and Earth System
Sciences 7, 765–779.
Parkash, S. (2012) Comprehensive landslide risk management - training module, National Institute of Disaster
Management, New Delhi, 308 p.
Petschko H, Brenning A, Bell R, Goetz J, Glade T (2014) Assessing the quality of landslide susceptibility maps —
case study Lower Austria. Nat. Hazards Earth Syst. Sci 14(1):95–118
Remondo J, González A, De Terán J, Cendrero A, Fabbri A, Chung CJ (2003) Validation of landslide susceptibility
maps; examples and applications from a case study in northern Spain. Nat. Hazards 30(3):437–449
SafeLand (2011). Dealing with uncertainties in modelling, prediction, and decision-making. Deliverable D0.3
report, SafeLand: Seventh Framework Programme for research and technological development (FP7) of the
European Commission.
SafeLand (2011). Quantification of uncertainties in the risk assessment and management process Deliverable D5.4
report, SafeLand: Seventh Framework Programme for research and technological development (FP7) of the
European Commission.
Soeters R, van Westen CJ (1996) Slope instability recognition, analysis, and zonation. In: Turner AK, Schuster RL
(eds.) Landslides: Investigation and Mitigation. TransportationResearch Board, National Research Council.
National Academy Press 129–177, Washington D.C
Spiker, E.C., Gori, P.L. (2003) National Landslide Hazards Mitigation Strategy- A Framework for Loss Reduction,
Circular 1244, USGS.
Sprague, T., Prenger-Berninghoff, K. (2014) Results for Risk Governance and Risk Information in Spatial Planning,
CHANGES Report, 35 p.
van Vuuren D.P., Edmonds J., Kainuma M., Riahi K., Thomson A., Hibbard K., Hurtt G.C., Kram T., Krey V.,
Lamarque J-F., Meinshausen M., Nakicenovic N., Smith S.J., Rose S.K. (2011), The representative
concentration pathways: an overview, Climatic Change (2011) 109: 5. doi:10.1007/s10584-011-0148-z
van Westen CJ, Castellanos E, Kuriakose SL, (2008) Spatial data for landslide susceptibility, hazard, and
vulnerability assessment: an overview. Eng. Geol 102 (3–4):112–131
van Westen CJ, Castellanos E, Kuriakose SL, (2008) Spatial data for landslide susceptibility, hazard, and
vulnerability assessment: an overview. Eng. Geol 102 (3–4):112–131
Yilmaz I (2010) The effect of the sampling strategies on the landslide susceptibility mapping by conditional
probability and artificial neural networks. Environ. Earth Sci 60(3):505–519
Zezere, J.L., Garcia, R.A.C., Oliveira, S.C., Reis, E., (2008). Probabilistic landslide risk analysis considering direct
costs in the area north of Lisbon (Portugal). Geomorphology 94, 467–495.
*** (2014) Landslide Mitigation Action Plan - Final report, Washington State Department of Transportation, 49 p.
*** Guidelines for Legislated Landslide Assessments for Proposed Residential Development in British Columbia,
Report of the Association of Professional Engineers and Geoscientists of British Columbia, March, 2006
*** LEGE nr.575 din 22 octombrie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea
a V-a - Zone de risc natural
*** National Disaster Management Guidelines, Management of Landslides and Avalanches, National Disaster
Management Authority, Government of India, 2009
*** UN-ISDR Global Survey of Early Warning Systems, United Nations, 2006

61