E.....

Demult, tare demult, tria la marginea unui sat, ntr-o colib prsit, un biet orfan pe nume Emil. Toat averea lui era format din cele trei oi pe care le scotea zilnic la pscut. Dar, bietul Emil, din pricina unor emoii puternice i pierduse graiul. La ce s-i mai foloseasc vocea? Oricum, oile l nelegeau dup privire... Aa gndea Emil n timp ce privea oile care pteau linitite... Trecuse o bun bucat de vreme de cnd nu mai vzuse nici ipenie de om n apropierea colibei sale. ntr-o zi nsorit de var, Emil ls oile la pscut pe deal i el plec puin mai departe s coseasc nite fn. Pentru c era foarte cald, oilor li se fcu sete i se duser s bea ap de la jgheabul pe care-l pusese Emil special pentru ele. Biatul privea cum beau oile ap, jgheabul fiind n stnga, iar ele, parc aliniate n dreptul jgheabului.... Tocmai atunci a venit n goan un trimis al boierului care, vznd oile aa frumoase i ngrijite, s-a gndit s le duc la curtea stpnului su. Mai ales c nu se vedea nici ipenie de om prin preajm! Totui, se gndi s ntrebe, doar doar nu va primi nici un rspuns: - Ale cui sunt oile acestea? Cum s rspund bietul biat, dac el nu putea nici s vorbeasc? i agita minile i reui s scoat urmtoarele sunete: E...E...E..., vrnd parc s-i spun numele. Sluga boierului l auzi i-l vzu apoi, privi oile care beau nestingherite ap din jgheab, se gndi c este un copil prea amrt pentru a-i aduce o suferin aa de mare lundu-i oile, aa c ntoarse calul i se ndrept spre sat. De la aceast ntmplare, datorit noii emoii, lui Emil i reveni graiul. n semn de mulumire, cnd vroia s-i scrie numele, Emil desena semnul oilor care beau ap din jgheab, deoarece ele i aduseser din nou graiul. i-aa s-a nscut litera E....