C.....

A fost odat ca niciodat o csu mic, mic, aruncat undeva pe un vrf de deal. Credei cumva c aceast csu era prsit? Nu, n ea locuia o copili drgla, pe nume Corina, mpreun cu bunica ei. i-avea Corina un prieten foarte bun, un cel pe nume Carol... Era sprijinul ei de ndejde, mai ales c fetiei i plcea foarte mult s picteze, iar Carol i aducea tot felul de buruieni din care fetia i pregtea culorile pentru pictur. Era aa de talentat Corina, c i timpul se oprea din loc pentru a-i privi operele... Iar vopselele erau att de frumoase, nct nu tia creia s-i dea mai nti prioritate.... ntr-o zi nsorit de primvar, Corina i lu evaletul, pensulele i, bineneles, pe Carol, apoi plec spre dealul pe care era i o fntn cu ciutur. Nici nu se instal bine fetia, c bunica o i strig cu un tulnic mare: Coooriiinaaaa! . Fetia a crezut c bunica are o treab urgent cu ea, aa c i ls culorile i plec n fug spre cas, nsoit de credinciosul ei cine, Carol. Imediat ns veni ploaia i-i fur fetiei culorile care, ns, erau att de frumoase, nct le aranj n ordine pe cer, ca o bolt, ntre fntna de pe deal i csua Corinei de pe cellalt deal. Bunica a vzut minunia de pe cer i i-a spus fetiei: - Corina, iat un curcubeu! Fetia i-a dat seama de nstrunicia ploii si a vrut s prind curcubeul de picior... Dar, ploaia ridic frumosul curcubeu, astfel nct acesta se mai sprijinea doar pe marginea fntnii. Era aa de mare, de se vedea de peste apte sate... De-atunci, cnd doreau oamenii s scrie cuvntul Corina, foloseau semnul mndrului curcubeu... i-aa s-a nscut litera

C....