J

Tria odat, ntr-un sat, o familie de oameni sraci. Singurul lor copil, o feti ct un nod de mare, pe nume Jenica, trebuie s munceasc din rsputeri pentru a o ajuta pe biata sa mam, cnd avea nevoie. Dei nu putea vorbi, fiind mut din natere, a ajuns totui s aib grij de grdinia de flori a unei jupnese nstrite. Pentru vrednicia i buntatea ei, fata jupnului, pe nume Janina, a ndrgit-o mult i nu dorea s se joace dect cu ea. Chiar i jucriile le mprea cu ea, mai ales c prinii Jenici nu aveau cu ce s-i cumpere nici mcar o jucrie. ntr-o zi, Janina a ncercat s nale un zmeu. Tot alergnd ea aa nu a observat c se apropie de malul lacului. Alerga, alerga, alerga i.vai! Fetia a czut n lac. A nceput s strige din rsputeri dup ajutor. A fost auzit doar de Jenica, biata de ea, neputnd anuna pe nimeni, a rupt-o la fug spre lac. A intrat n ap i a nceput s noate spre Janina care luase deja cteva guri de ap. A prins-o de jachet i a inceput s o trag spre mal. Mai mult moart dect vie, Janina a leinat. Abia atunci Jenica a fugit dup ajutoare. La auzul acestei veti, biata jupni , mama fetei, a nceput s se jeleasc i a jurat c-i va ndeplini Jenici orice dorin , deoarece salvase viaa fetei sale dragi. ntrebat ce dorete, Jenica a fcut un semn ciudat pe pmnt, care semna cu un crlig. Singura care i-a dat seama a fost Janina, tiind c prietena sa i dorea o jucrie numai a ei. De atunci, cnd cineva a vrut s scrie cuvntul jucrie a folosit ca prim liter acel semn fcut de Jenica. i aa a aprut litera J...