Alunecările

de teren
Alunecare de teren -
deplasarea unei portiuni
formata din roci pe o
suprafata inclinata
(versant).

Procesul de alunecare include trei faze:

• faza pregătitoare, de alunecare lentă, incipientă
(procese anteprag);
• alunecarea propriu‑zisă
• stabilizarea naturală (echilibrarea, proces postprag)
 Alunecarile de teren se produc in zonele in care solul
este format din diferite tipuri de argila care au
proprietatea de a se umfla atunci cand sunt imbibate cu
apa (dupa o perioada cu ploi multe).
Parti componente :
Cele mai frecvente alunecari de teren se
declanseaza primavara, cand cantitatea de
precipitatii este mai mare si mai exista si
fenomenul de topire a zapezilor ; si toamna
este un anotimp in care se produc multe
alunecari de teren din cauza ploilor
abundente.
Cauzele potentiale (determinate de reliefului si ale climei ):

• -relief inclinat: versantii muntilor,

dealurilor, teraselor, falezelor ;
• -alcatuirea litologica: in substrat roci
impermeabile cum ar fi argile, marne;
• -lipsa vegetatiei arborescente
protectoare;
• -surplusul de umiditate provenita din
ape subterane sau precipitatii.
Cauzele  declansatoare:
• erodarea bazei versantilor;
• topirea brusca  a zapezii, precipitatii
indelungate;
• cutremure, eruptii vulcanice;
• constructii realizate pe versanti care provoaca
dezechilibrarea straturilor, defrisarea, aratul in
lungul pantei, transport intens.
• Omul, ca factor cauzal, favorizeaza alunecarile prin lucrari de
retinerea apei pe versanti (canale, bazine de acumulare, terase),
prin indepartarea sprijinului natural al versantilor, taluzurilor sau
malurilor, prin sapaturi pentru canale, cariere, cai de comunicatii,
prin defrisarea padurilor de pe terenurile predispuse.
 Mecanismul producerii alunecarilor de teren :
In situatia existentei unui surplus de umiditate,
provenit din cresterea nivelului apelor subterane
sau precipitatii bogate, se va produce imbibarea cu
apa a argilelor si marnelor transformandu-le intr-
o suprafata alunecoasa.
Straturile de roca de
deasupra  argilei sau
marnei, sub actiunea
gravitatiei, se vor
deplasa lent spre baza
versantului declansand
astfel alunecarea.
Masuri de prevenire a alunecarilor de teren :

• Protectie mai buna, asigura culturile care umbresc mai bine solul
si astfel previn formarea crapaturilor, cele mari consumatoare de
apa in perioadele cu ploi abundente (pajistile naturale,cerealele
paioase)
• Impadurirea terenurilor alunecatoare
• Controlul suprafetelor predispuse alunecarilor pentru a depista
aparitia unor crapaturi, urmata de astuparea acestora cu pamant
bine compactat, evitandu-se in felul acesta patrunderea rapida a
apelor de suprafata catre stratul alunecator.
• Interzicerea defrisarii plantatiilor silvice
• Efectuarea de sapaturi
 Zonele expuse la
alunecari :in Podisul
Moldovei,
Subcarpati,in special
in zona de curbura,
Campia Transilvaniei.
Muntii Vrancei si ai
Buzaului sunt
cunoscuti pentru
repetarea
alunecarilor de
teren.
• Una din cele mai
distrugatoare alunecari
de teren din Europa s-a
produs in anul 1963 in
Italia, pe raul Piave.

•Si in Romania au avut loc

astfel de alunecari de
teren, in anul 1837, in
urma unui astfel de
fenomen s-a format Lacul
Rosu.