Alunecările de Teren

CE REPREZINTĂ ALUNECĂRILE DE
TEREN?

Alunecările de teren sunt deplasări pe

pantă în jos a maselor de roci sub acțiunea
forței de gravitație. Ele se produc, de
regulă, pe pantele constituite din strate
de roci permeabile care alternează cu
strate de roci impermeabile. Infiltrându-se
în stratul permeabil apa îl face mai greu,
din care cauză el începe să alunece în jos.
Alunecările de teren au loc mai des în anii
cu precipitații atmosferice abundente.
 CLASIFICAREA ALUNECĂRILOR DE TEREN
 După abruptul său se disting:
b) blând (5°-15°);
c) abruptă (15°-45°).
 După adâncimea suprafeței de alunecare, alunecările de teren se disting: suprafață - nu mai mult
de 1 m - alunecări de noroi, aliaje; mic - până la 5 m; adâncime - până la 20 m; foarte adânc - mai
mare de 20 m.
 Clasificarea alunecării de teren (conform lui Savarinsky) în funcție de poziția suprafeței de
deplasare și de compoziția corpului alunecării:
a) asecvențial (în unele surse indică sub formă de secvență) - apar în straturi de rocă nestratificate
omogene; poziția suprafeței curbe de alunecare depinde de frecare și deplasarea solului;
b) consecvențial (alunecare) - apar cu o pantă neuniformă; deplasarea are loc de-a lungul interfeței
dintre straturi sau a unei fisuri;
c) incremental - apar și atunci când panta este neomogenă, dar suprafața de deplasare intersectează
straturile compoziție diferită; alunecarea de teren se taie în straturi orizontale sau în pantă.
 CAUZELE DECLANȘĂRII ALUNECĂRILOR DE TEREN

Ele sunt cauzate de apele

subterane ascendente, de lucrările de
terasare, irigare sau de construcție, de
procesele de eroziune, de tăierea pădurilor
de pe pante și de cutremure.
Din cauza factorilor enumerați în
Republica Moldova au loc alunecări mai
ales în regiunea Codrilor, Prutului,
Nistrului și a Înălțimii Tigheci. Aceste
alunecări aduc daune mari economiei
republicii, distrugând terenuri, clădiri,
drumuri, ș. a.
FAZELE ALUNECĂRILOR DE TEREN
Procesul de alunecare include trei faze:
o faza pregătitoare, de alunecare lentă, incipientă (procese
anteprag);
o alunecarea propriu‑zisă (trecerea peste pragul
geomorfologic);
o stabilizarea naturală (echilibrarea, procese postprag).

În cazul unor procese clasice, tipice, forma de relief se

definește prin:
 râpa de desprindere,
 corpul alunecării,
 fruntea alunecării,
 suprafața de alunecare.
CONSECINȚELE PENTRU NATURĂ ȘI SOCIETATEA UMANĂ

Ca urmare a activității sale, o alunecare de teren creează un „corp de alunecare”, care în

plan are, practic, forma unui semicerc, formând o depresiune în mijloc. După cum sa
menționat mai sus, alunecările de teren au loc pe versanți formați din roci alternante
rezistente la apă (argilacee) și purtătoare de apă. Deplasarea blocurilor de rocă cu un
volum de zeci de metri cubi sau mai mult pe pante abrupte ca urmare a umezării
suprafețelor de separare cu apa subterană. Astfel de dezastre naturale dăunează
terenurilor agricole, întreprinderilor și așezărilor. Pentru combaterea alunecărilor de
teren se folosesc structuri de protecție a malurilor și plantarea vegetației.
Clasificare:
În funcție de puterea procesului de alunecare, adică de implicarea maselor de roci în
mișcare, alunecările de teren sunt împărțite în mici - până la 10 mii de metri cubi, medii -
10-100 mii de metri cubi, mari - 100-1000 mii de metri cubi metri , foarte mare - peste
1000 de mii de metri cubi.
MĂSURI DE PREVENIRE A ALUNECĂRILOR DE
PĂMÂNT:

Pentru a preveni și stăvili alunecările de teren se

efectuează lucrări de drenare a apelor subterane și
a celor freatice și lucrări de reglare a
scurgerii apelor de suprafață, se creează plantații
de fixare a pantelor. În republica noastră au fost
efectuate lucrări de oprire a alunecărilor în or.
Călărași, Soroca, Bălți, de-a lungul căilor ferate și a
celor rutiere. Mari lucrări în această direcție au fost
efectuate în raionul Hâncești și în alte gospodării
agricole din Republica Moldova. În unele locuri de
aici alunecările de teren au fost oprite prin drenare,
terenurile au fost recultivate și sădite cu vii.