RELIEFUL ESTE CEA

MAI BOGATĂ ŞI
VARIATĂ RESURSĂ
ATRACTIVĂ A TERREI
ESTE “COLOANA
VERTEBRALĂ” A
ORICĂRUI PEISAJ
 Agenţi
exogeni
 Acţiunea factorilor (agenţilor) exogeni asupra reliefului
major al continentelor

În general, acţiunea factorilor exogeni este materializată prin erodarea

regiunilor înălţate şi acumularea materialelor erodate în părţile mai joase.
 Categoriile proceselor exogene

scoarta de
alterare

Roca compactă supusă proceselor de dezagregare şi alterare suferă o serie

de transformări fizice şi chimice care duc la formarea în partea superioară a
litosferei a unui strat afânat cunoscut sub denumirea de scoarţă de alterare.
 Relief creat de forţele exogene

Gravitaţional

Antropic Torenţial

Biogen Relief creat Fluvial

de forţele
exogene

Litoral Carstic

Glaciar Eolian
 1. Relief
gravitațional

Gravitaţia este un agent intern care modelează relieful. Are rol

hotărâtor în deplasarea materialelor ajunse în dezechilibru din diferite
cauze.
 Prăbuşirile și rostogolirile
 Sunt deplasări bruşte ale rocilor,
stâncilor.
 Se produc prin cădere liberă, rostogolire,
surpare, datorită gravitaţiei.
 Se deosebesc:

prăbuşiri individuale sau

rostogolirile, –sunt acelea în care
desprinderea şi punerea în mişcare se
face individual, porţiune cu porţiune,
bolovan cu bolovan
prăbuşiri în masă – desprinderea
unor blocuri mari de rocă în urma unor
explozii, cutremure, ploi puternice etc.
 Schema unei prăbuşiri
Zona de
desprindere a
materialului

Materialele
deplasate prin
prăbuşire sau
rostogolire
Prăbuşire
Prăbușire,
rezervația La
Castel
Bucăţile ce cad se acumulează la
baza pantei formând grohotişurile.
 Tasarea
 Proces de afînare uşoară a unor terenuri constituite din roci
afînate, poroase (de tipul loessului, depozitelor loessoide,
argilelor nisipoase).


Sufoziunea
Proces de desprindere şi îndepărtare a unor particule din rocile
substratului prin care circulă apele subterane.

 Climatul semiarid, cu ploi torenţiale, duce la infiltraţii

puternice prin stratul de loess, ajungând să se formeze
la baza loessului şuvoaie puternice care activează
puternic procesul de sufoziune.
 Siruri de palnii
sufozionale

Găvanele şi
Vale sufozionala
padinele sunt forme
depresionare de
dimensiuni mai mari
formate prin tasare
în urma
compactării
straturilor de roci
sub influenţa
presiunii exterioare
 Alunecările de teren
 Sunt deplasări rapide sau lente ale maselor de roci situate pe
versanţi.
 Condiţii potenţiale:
- prezenţa unei alternanţe de roci permeabile şi impermeabile
- prezenţa unor crăpături prin care apa poate ajunge rapid la
argilă
 - modificarea stabilităţii versanţilor datorită:
• subsăpării bazei prin eroziune sau prin activităţile omului;
• supraîncărcarea versantului prin construcţii grele sau prin aport de
materiale spre partea superioară a versantului.
 - exces de apă pe versanţi datorat:
• precipitaţii abundente
• topirea zăpezii
• Izvoare
 - şocuri mecanice naturale
 - modificarea utilizării terenurilor.
• eliminarea vegetaţiei de pe versanţi
 Elementele unei alunecări de teren
Patul de alunecare

Râpa de desprindere

Trepte

r ii
că
e
lun
la
r pu
C o
Alunecările de teren

Râpa de desprindere

Patul de alunecare

Corpul alunecării
 Măsuri de
prevenire a
alunecărilor
de teren

Protejarea Aratul de-a

stabilităţi lungul
Măsuri de Împădurirea
versanţilor curbelor de
drenare versanţilor
prin lucrări nivel ale
tehnice pantei
 Măsuri de prevenire
înlăturarea rapidă a apei din zona predispusă la
alunecări
 Alunecare de teren-Austria

Alunecare de teren-Germania
Drum afectat
de alunecare
Alunecare de teren la Shikanoshima,
Japonia, provocată de cutremurul
Fukoaka
 Alunecare de teren în nordul Moldovei

      

Alunecare de teren pe şoseaua

Karakorum care leagă China de
Pakistan
 Caracteristicile deplasărilor de teren
Procese Caracteristici Factori de Forme de relief
gravitaţiona declanşare create
le
I. Deplasări Deplasări rapide Forţa Conuri de grohotiş
uscate: de roci pe gravitaţională
Prăbuşiri și versanţi Înclinarea
rostogoliri înclinaţi versantului
Vibraţiile
cutremurelor de
pământ (uneori)
Tasare şi Îndepărtarea Structura La suprafaţă:
sufoziune particulelor de geologică a crovuri, pâlnii de
roci de către substratului sufoziune, găvane,
apele subterane padine.
În interior: goluri,
galerii subterane
 Procese Caracteristici Factori de declanşare Forme de relief
gravitaţiona create
le
II. Deplasarea Forţa de gravitaţie Alunecări de
Deplasări unei mase de Precipitaţii îndelungate şi teren
umede roci pe o lente
Alunecări suprafaţă Stratul impermiabil
de teren înclinată argilos
Umectarea puternică a
stratului de alunecare
Panta înclinată
Păşunatul excesiv
Defrişarea pădurilor
 Procese
torenţiale
2. Relief de
torențial modelare a
reliefului

Şiroirea
Eroziunea Eroziunea
Pluviode şi
în torenţială
nudaţia scurgerea (liniară)
suprafaţă
torenţială

Şănţuleţe
Alveole
minuscule
de Rigole Ogaşe Ravene
scurgere
 “Cratere” (alveole
PLUVIODENUDAREA reprezintă minuscule) formate prin
impactul picăturilor de
acţiunea de eroziune datorată ploaie.
picăturilor de ploaie.
EROZIUNEAU de SUPRAFAŢĂ
este procesul de evacuare sau
transport executat de către apa
de ploaie sau de către apa
provenită din topirea zăpezii,
ploaie care se scurge
neconcentrat, pelicular pe
intreaga suprafaţă a versantului.
ŞIROIREA este prima treaptă spre
organizarea scurgerii. Şiroirea este
realizată sub forma unui păienjeniş de
apă ce se strecoară printre
neregularităţile solului. Eroziunea prin
şiroire creează forme de relief
incipiente şi efemere sub forma
şanţurilor de şiroire (cu lungimi pană
la 1 m); aceste forme se autodistrug
după incetarea ploii.
Primele şi cele mai simple forme de eroziune liniară sunt rigolele - nişte
şănţuleţe paralele, de cele mai multe ori în formă de V, puţin sinuoase sau
ramificate, cu lărgimi şi adâncimi de ordinul zecilor de centimetri, cu lungimi ce
pot atinge zeci de metri, adesea cu multe discontinuităţi.
Rigole
 ogaş
Ravenele reprezintă forme
mai dezvoltate produse de
eroziunea liniară, care în
mod convenţional
depăşesc 2 m adâncime,
ajungând la câteva zeci de
metri.
ravenă
Ogaşele sunt forme cu
aspect de şanţuri create de
scurgeri viguroase, dar de
scurtă durată pe versanţi.
Ele sunt paralele cu panta,
au lungimi variabile, în
raport şi cu dimensiunile
versanţilor sau cu anumite
atenuări de pantă şi au
adâncimi de până la 2 m.
Formarea ogaşe
-varful sau obarşia ravenei care se prezintă sub forma unui abrupt, cu
adancimi ce pot depăşi 20 m in terenuri de loess.
-muchia ravenei este linia care descrie conturul ravenei şi face contactul intre
suprafaţa terenului in care este adancită ravena şi taluz (malul ravenei);
- malul ravenei reprezintă suprafaţa de teren cu pantă accentuată şi care
face racordul intre muchia ravenei şi talvegul sau fundul ravenei;
- fundul (talvegul) ravenei se prezintă ca o faşie foarte ingustă care devine
din ce in ce mai lată spre gura ravenei şi aceasta in funcţie de stadiul de
dezvoltare a ravenei.
 Obîrşia
unei
ravene

Ravenele afectează zona de maximă adâncime

terenurile agricole ale a unei ravene
acelor regiuni in care se
practică agricultura.
Pentru multe ţări (India,
Pakistan, unele zone din
China, ţări din Asia
Centrală şi Africa)
ameliorarea terenurilor
ravenate este o problemă
de prioritate naţională.
 Organism torential

Bazin de
recepţie

Con de
dejacţie

d e
a l e
a n er
Torenţii sunt consideraţi cele mai C urg
dezvoltate forme create de către
sc
scurgerile alimentate de ploile repezi
şi topirea zăpezilor.
torentul are un bazin
hidrografic bine delimitat,
sub 100 km.

Eroziune de suprafaţă şi liniară pe un versant şi acumularea materialelor în

con de dejecţie (foto O. Hungr, 1999).
cea mai importantă diferenţă între ravene şi torenţi este dată de natura
substratului disecat: ravenele sunt un rezultat al secţionării depozitelor
necoezive, iar torenţii sunt un rezultat al secţionării rocii dure.
 3. Tipuri de văi
fluviale după
Relief formă
fluvial

Înguste Largi Simetrice Asimetrice

Chei: Albie
Cheile
Bicazului majoră

Canioane:
Canionul
Albie
Colorado minoră

Defilee: Vesanţi cu
Defileul
Oltului, Dunării terase
 Văile fluviale
 Forma principală de relief, rezultată prin eroziunea
fluvailă este valea. Eroziunea fluvială se manifestă
lateral, liniar sau în adîncime (contribuind la lărgirea sj
adîncirea văii) şl regresiv (producînd uniformizarea
fundului văii si realizînd retragerea pragurilor şi
cascadelor). Rîurile, prin eroziunea fluvială, nu vor
coboră mai jos de nivelul apel lacului, mării sau
oceanului in care se varsă. Suprafaţa orizontală sub
care nu se poale coborî cursul permanent al apei este
numita nivel de bază sau bată de eroziune. Se
deosebesc nivel de baza general, care constituie
nivelul Oceanului Planetar şi nivel de bază local care
reprezintă suprafaţa locului de vărsare. Paralel cu
eroziunea, rîul realizează transportul şi acumularea
materialului.
 Materialele depuse de riuri se numesc aluviuni.
Aluviunile pot fi depuse pe fundul văii, in lunca (in
timpul inundaţiilor) şi la locul de vărsare. Unele fluvii
mari formează la vărsare acumulări mari de aluviuni, de
forma unui con numite deltă. Delte mari formează
fluviile Volga, Dunărea, Mississippi, Nil, Lena ş.a.
 ELEMENTELE VĂII Albia
minoră –
porţiunea
prin care
curge râul
permanent

Albia majoră (lunca) – porţiunea pe care se scurge râul

la debite mari (inundaţii sau viituri);
Terasele – trepte aflate deasupra albiei minore, la
diferite înălţimi; sunt foste lunci, rămase suspendate; nu
sunt inundabile,
Versanţii – sunt suprafeţe înclinate care au rezultat în
urma adâncirii râurilor, mărginesc valea.
 EVOLUŢIA VĂII

Văile tinere sunt înguste şi au versanţi cu pantă mare, iar cele cu evoluţie
îndelungată sunt largi şi au versanţi cu formă complexă. Dacă evoluţia este
de durată, atunci văile sunt mult mai largi, au luncă şi terase.
 Tipuri de văi
fluviale

Defilee – sectoare de
vale îngustă sculpatate în
roci dure, încadrate între
sectoare mai largi

Cheile Turzii, România

Văile chei – sunt foarte inguste,
cu versanţi aproape verticali şi
apropiaţi de bază, lipseşte albia
majoră, mai frecvent sunt
sculptate în calcare masive.

Defileul r. Draghişte
Chei pe valea rîului Aar, Germania Cheile Bicazului, România
 CANIONUL COLORADO

Canioanele – văi adînci şi înguste, adesea avînd versanţi în trepte,

sculptate în roci dure cu aşezare orizontală
BRYCE
CANYON GLEN CANYON
 RELIEFUL CARSTIC
Totalitatea proceselor legate de circulaţia
apei în roci solubile (calcar, dolomit, gips,
sare) şi formele de relief laPLATOUL
care dauKARST
naştere
Acesta a fost studiat
conturează noţiunea de carst.
iniţial în Podişul Karst
din Slovenia,
termenul de karst
indicând piatra sau
stanca de calcar şi
fenomenele grefate
pe ea.
 Peisaj carstic din Franţa Relieful carstic este
prezent în zonele
mediteraneene,
temperate, tropical
umede, polare şi
subpolare.

Condiţii de formare
– apa
– agentul principal
calcar
– procese principale
coroziunea (dizolvarea,
disoluţia) datorată apei şi
bioxidului de carbon şi
eroziunea REGIUNE CARSTICĂ-MUNTENEGRU
 4. Relief
Relief carstic
carstic
Dizolvarea
rocilor solubile

Exoarst Endocarst

Lapiezuri Avene

Doline Peşteri

Polii
FORMAŢIUNI CARSTICE
SPANIA

FORMAŢIUNI CARSTICE
SLOVENIA
 EXOCARSTUL
Lapiezurile sunt forme carstice
elementare cu aspect de şănţuleţe (brazde)
sau microdepresiuni (găuri) rezultate în
urma coroziunii calcarului de către apa
încărcată cu CO2 şi cu alţi acizi (humici, de
regulă). Dimensiunile sunt cuprinse între
câţiva cm şi câţiva zeci de centimetrii;
uneori aceste dimensiuni pot ajunge până
la 1 m sau chiar mai mult. Au un impact
peisagistic deosebit prin varietatea mare
de forme pe care le îmbracă şi prin
numărul mare de areale unde apar.
 CARST DE SUPRAFAŢĂ

FORMAŢIUNI CARSTICE
DE SUPRAFAŢĂ-FRANŢA-
LAPIEZURI
Dolinele –
sunt forme
depresionare
de tip pâlnie
cu
dimensiuni
de la 1 m
diametru
până la 1 km
şi adâncimi
ce pot
ajunge la
sute de
metrii. Iau
naştere prin
disoluţie
şi/sau
prăbuşire.
 Poliile – sunt bazine depresionare carstice
de mari dimensiuni străbătute de un curs de
apă care apare la suprafaţă şi dispare într-un
ponor în cadrul aceleiaşi polii.
Poliile reprezintă
formele depresionare
cele mai evoluate şi
pot fi: alungite,
rotunde, ovale sau
neregulate;
dimensiunile variază de
la câteva sute de metri
la câţiva zeci de km;
sunt delimitate de
versanţi abrupţi, având
un fund plat, acoperit
de aluviuni, în care s-
au adâncit organisme
fluviatile a căror apă
dispare în ponoare.
PEŞTERA LILIECILOR-MONEASA
ENDOCARSTUL
 Endocarstul este o formă
carstică de adâncime. Ajunse
pe diferite căi în interiorul
masivelor calcaroase, apele
exercită o triplă actiune
coridoare
asupra rocilor carstificabile:
eroziune-coroziune,
transport şi depunere-
concreţionare.
PEŞTERA MUIERII

săli

PEŞTERA SCĂRIŞOARA-BIHOR
 Aven = fîntînă dezvoltată
de la suprafaţa masivului
calcaros spre diferite
nivele de carstificare,
atingând adâncimi de mai
multe sute de metri

PEŞTERA POLOVRAGI
PARÂNG
STALAGMITA DIN INSULA
CRETA PEŞTERA URŞILOR
 stalactite

coloane

PEŞTERA POSTOJNA,
Slovacia

stalagmite
PESTERA POSTOJNA, Slovacia

PESTERA URSILOR
 PESTERA DE CRISTAL, Mexic

PESTERA WITOMO GLOWWORM,

Noua Zeelandă
PESTERA FANTOMEI,
Venesuela
 Recorduri şi descoperiri celebre
Peşteră Locaţie Detalii
Sistemul Cel mai lung sistem de peşteri - 591 km
Kentuky, SUA
Mammoth Cave încăperi şi galeri
Voronya Cea mai adâncă - 2191 m. Descoperită în
Georgia
(Krubera-Voronia) 1960
Parcul
Sarawak Naţional Cea mai mare încapere - 600 m lungime,
Chamber Gunung Mulu 70 m înălţime, 400 lăţime
Sarawak
Cueva San Martin
Cuba Cea mai înaltă stalagmită - 67,2 m
Infierno
Them Sao Hin Thailanda Cea mai înaltă coloană - 61,5 m
Marea
Descoperirea Manuscriselor de la Marea
Qumran Moartă,
Moartă
Iordania

Sit arheologic unde a fost descoperit

Pestera de jos
Beijing, China "omul de Pekin", cea mai veche fosilă de
Chou-k'ou Tien
Homo erectus
 RELIEF EOLIAN

Identifică deşerturile
 Relief eolian

Eroziune Acumulare
eoliană eoliană

Coraziune Deflaţia Dune

Ciuperci Nişe eoliene sau

depresiuni de deflaţie Barcane
eoliene

Sfincşi
5. Relief
Babe eolian

Coloane
 Namibia Kalahari

Deflaţia are loc pe suprafeţe plane, uscate, acoperite de

fragmente fine de roci prin spulberarea particoleleor fine
de vînt purtîndu-le la distanţe considerabile.

Coraziunea este acţiunea de eroziune a rocilor dure şi

reliefului determinată de vant

Sahara Gobi
Forme de relief
rezultate din
coraziune
eoliană
Forme de relief
rezultate din
coraziune eoliană
 dună

Rezultatul eroziunii eoliene

 Rezultatul eroziunii eoliene

barcan
 Hamada – suprafeţe cu
sfărimituri mari de roci şi
blocuri de dezagregare
 Takla Makan
Desertul Namib
Deşerturile
de nisip se
mai
numesc:

erguri-în Sahara, kummuri- în Asia Centrală, nefuduri- în peninsula Arabică

DESERTUL GOBI

DESERTUL TENERE
 DESERTUL ARAB
ATACAMA DESERT

Care este importanţa vântului în procesele de deflaţie si coraziune?

DESERUL KALAHARI DESERT

TAKLAMAKAN
 Relief glaciar

Acumulări
Exaraţie
glaciare
Circuri
Morene
glaciare

Văi glaciare

Fiorduri
6. Relief
glaciar
fielduri
 Procese glaciare
 Eroziune – exaraţie glaciară –
smulge bucăţi de rocă de pe
versanţi.
 Transport – al materialelor erodate
sau căzute de pe versanţi.
 Acumulare – bucăţile de rocă sunt
depuse pe fundul văii formând mări
de pietre sau morene.
 ACŢIUNEA GHEŢII. RELIEFUL
GLACIAR
 Apa în stare permanent îngheţată se află în zonele polare şi sub­
polare (la latitudini mai mari de 66°), precum şi în regiunile
foarte înalte din munţi (la peste 5 000 m în zona caldă, 3 000 m
în zona temperată). Aici temperatura medie anuală este sub -
2°C, iar precipitaţiile cad sub formă de zăpadă, care, în timp,
prin tasare, suferă o transformare în gheaţă.
 Tipuri de gheţari
 După mărime şi geneză se disting:
 • gheţari de calotă, cu dezvoltare mare în Antarctica (aproape 14
mil. km2), Groenlanda (circa 1,7 miI. km2), din care se desprind
blocuri ce plutesc pe ocean (aisberguri);
 • gheţari montani, care diferă funcţie de lanţul montan, fiind
alpini, pirenieni, hymalayani etc.; creează un relief specific cu
circuri, văi, praguri şi morene glaciare.
 Elementele unui gheţar: - corpul ghețarului se formează
în circul glaciar unde se acumulează zăpada;
 Limba glaciară ce modelează valea glaciară cu formă de ”U”;
 Morenele sunt materialele erodate de ghețar.
- au dezvoltare mare în suprafaţă :
Gheţarii de calotă
Antarctica (14 mil. kmp), Groenlanda
(1,7 mil. kmp)
- au grosimea medie de cca. 1500m dar
pot atinge şi 4500m;
- sunt cea mai mare sursă de apă
dulce de pe Glob.
- - se întâlnesc în: Antarctica,
Groenlanda, Islanda, Novaia Zemlea;
 Aisberguri
FIELDURILE
Fieldurile –
pustiuri
glaciare

Cea mai mare parte a

aisbergului
este situată în apă.
 Gheţarii montani
-se formează pe vârfurile munţilor înalţi care depăşesc
limita zăpezilor persistente.

Tipuri de gheţari montani:

-alpini – gheţari cu limbă
glaciară ce coboară
mult sub limita
zăpezilor persistente.
-pirineeni – gheţari de
circ.
-himalaieni – gheţari
compuşi, fără un circ
propriu zis, unde se
întâlnesc mai multe
limbi glaciare
-stea – gheţarii din
craterele unor vulcani
stinşi.
Elementele unui gheţar

Vîrful Everest
Gheţar himalaian
Zona de acumulare a zăpezii

Limba glaciară

Morenă laterală

Întâlnirea limbilor glaciare

 Forme de eroziune
Limbă glaciară

Circ glaciar
– depresiune circulară unde se acumulează
gheaţă. După topirea gheţarului, în circuri pot
apărea lacuri glaciare.
Fiorduri – văi glaciare
modelate de limbile glaciare
pînă la nivelul mării care au
fost umplute de apă şi
transformate în golfuri
adăpostite. Se întîlnesc în
Scandinavia, Noua Zeelandă,
Alasca.
 RELIEF GLACIAR-PIRINEI Vale glaciară
Profil transversal în forma
literei U

CIRCURI GLACIARE-PIRINEI
VALE GLACIARĂ
 Forme de acumulare
Morenă laterală

Mări de pietre
 GHEŢAR-NORVEGIA

TRANSPORTUL MORENELOR
CIRC GLACIAR UMPLUT CU APĂ LIMBĂ GLACIARĂ-ALPI
 Relief biogen 7. Relief
biogen

Muşuroaie Construcţiile Recife de

de cârtiţe termitelor corali

Recife Recife Recife

litorale barieră inelare (atoli)
Muşuroi de cîrtiţă

Muşuroi de furnici
 Calcarele Formarea si structura
organogene – iau
naştere prin depunerea atolilor
scheletului calcaros al
organismelor marine,
după moartea acestora
(ex. scoici, cochilii,
corali, foraminifere,
carapacele de crustacei
inferiori, moluşte, etc.).
Astfel, prin constructii
organice iau naştere
unele dintre cele mai
frumoase forme din
oceane – atolii, recifii.
Atoli si recifi
 Suwarrow

Un adevarat atol de corali, insula

Palmerston consta dintr-un numar de
insulite nisipoase, dispuse de-a lungul unui
inel recifal inchis in jurul unei lagune, in
Grupul Sudic de Insule Cook.
Rakahanga
Se afla in Grupul Nordic de
Insule Cook si reprezina
unul dintre cele mai linistite
locuri de pe Pamant. Atolul

Manihiki
Manihiki este un atol
din Insulele Cook de
Nord
 Relief antropic

Forme de Forme
acumulare depresionare

Terase Cariere

Baraje Mine

Halde Tranşee

Rambleuri Tuneluri

Canale
 RELIEFUL ANTROPIC
 Influenţa omului asupra scoarţei terestre
se poate manifesta direct (crearea de
gropi, tuneluri, diguri, cariere) şi inderect,
accelerând acţiunea unor agenţi naturali
(defrişarea pădurilor, păşunatul, irigarea
terenurilor).
 Modelarea reliefului de către om poartă un
aspect constructiv şi distructiv şi poate
avea un caracter local şi regional.
 Carieră

Haldă-formă acumulativă de
relief, se acumulază materialul
steril din urma extrcţiei şi
prelucrării rocilor din mină,
carieră
Carieră din nordul Moldovei

Tunel
 Faimoasa Piazza
del Campo din
orasul italian
Sienna

Vancouver,
Canada
La Paz
Cairo
Calcutta
Kyoto
 Mediul Rural

Nicaragua

Bangladesh