ASPECTE

PRIVIND ACTIVITATEA DE ANALIZĂ A

TIPURILOR DE RISCURI GENERATOARE DE
INCENDII ŞI ALTE SITUAŢII DE URGENŢĂ
 CUPRINS
1. Percepţia riscului în decursul istoriei
2. Percepţia actuală a riscului. Tipuri de
riscuri
3. Metode şi proceduri de analiză a riscurilor
4. Puncte slabe care pot afecta activitatea de
analiză a riscurilor
5. Consideraţii finale
 1. PERCEPŢIA RISCULUI ÎN
DECURSUL ISTORIEI
 primele fiinţe umane erau confruntate, în principal, cu riscuri
naturale şi riscuri biologice (cutremure, inundaţii, erupţii
vulcanice, epidemii etc.), pe care le percepeau ca pe nişte pedepse
divine, ce necesitau sacrificii umane sau de animale;
 a urmat apoi epoca rugăciunilor şi a procesiunilor, oamenii
resimţind în continuare fatalitatea riscului, dar încercând să-l
îmblânzească printr-o manieră mai puţin brutală;
 riscurile industriale au apărut odată cu epoca maşinismului, în
care savanţii, medicii şi alţi oameni de ştiinţă au luat locul
preoţilor şi vrăjitorilor.
2. PERCEPŢIA ACTUALĂ A RISCURILOR

 percepţia riscului variază în spaţiu şi

timp;
 referitor la spaţiu, riscul unui cutremur
nu este perceput de aceeaşi manieră în
România sau Japonia şi Ungaria, la Paris
şi în San Francisco;
 referitor la timp, teama faţă de anumite
tehnologii s-a atenuat în decursul vremii,
pe când în alte domenii aceasta s-a
amplificat (insecuritate, poluare etc.).
2.1. Raportarea riscului la spaţiu
 după cum se cunoaşte, riscul poate fi
măsurat/cuantificat prin frecvenţa de apariţie şi
gravitatea consecinţelor;
 în ceea ce priveşte gravitatea, nu există încă un
indicator global, comun pentru toate tipurile de
riscuri, fiecare având scări sau instrumente
diferite de măsurare (scările Richter sau
Mercalli pentru cutremure, scări pentru
măsurarea efectelor radiaţiilor nucleare, a
accidentelor chimice, tornadelor etc.);
 ex. între cutremurul din San Francisco şi cel din
Armenia, care au avut aceeaşi magnitudine, se
pune întrebarea care din ele a fost mai grav ?
2.2. Raportarea riscului la actualitate

 este cert că evenimente foarte mediatizate ca

Seveso, Cernobâl, World Trade Center sau
recentele inundaţii din România, influenţează
modul de precepţie a riscului;
 actualitatea este luată preponderent în
considerare în mediatizarea riscului, ceea ce
poate conduce la ignorarea unor riscuri latente
sau potenţiale, care se pot declanşa oricând şi
ale căror efecte pot fi devastatoare dacă nu sunt
percepute corect.
2.3. Percepţia personală a riscului
 deşi pare paradoxal, s-a demonstrat că oamenii
care locuiesc în imediata apropiere a unei
centrale nucleare se tem mai puţin de riscul
nuclear decât cei care locuiesc la 5 kilometri de
aceasta;
 deşi incendiile produse la gospodăriile populaţiei
sunt responsabile de moartea a numeroase
persoane, casa este percepută în continuare ca
un “port al păcii”, pe când locurile de muncă
sunt considerate mult mai periculoase, deşi
numărul victimelor înregistrate în urma
incendiilor izbucnite în astfel de spaţii este
sensibil mai mic decât cel înregistrat la locuinţe.
 2.4. Tipuri de riscuri
Conform H.G.R. nr.2288/2004
principalele tipuri de riscuri sunt:
 incendiile;
 riscurile naturale: inundaţii, cutremure, secetă,
furtuni, tornade, alunecări de teren, avalanşe etc.;
 riscurile tehnologice: accidente, avarii, explozii,
poluări etc.;
 riscurile biologice: îmbolnăviri în masă.
Mai pot fi luate în considerare:
 crizele: ameninţări şi conflicte militare, acte de
terorism etc.
3. METODE ŞI PROCEDURI DE
ANALIZĂ A RISCURILOR
Referinţe legislative:
 Legea 307/2006 privind apărarea împotriva
incendiilor;
 Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă;
 O.M.I. Nr.87/2001 pentru aprobarea Metodologiei
privind identificarea, evaluarea şi controlul
riscurilor de incendiu;
 Ghiduri privind identificarea şi evaluarea riscurilor
de incendiu;
 Alte reglementări.
 METODE ŞI PROCEDURI DE ANALIZĂ A
RISCURILOR
 Metode de analiză a riscurilor:
 matematice;
 analitice ;
 grafice;
 combinate;
 calitative (probabilistice);
 cantitative (deterministe).
 Proceduri/tehnici de analiză a riscurilor:
 check-list;
 brainstorming;
 altele.
 METODE ŞI PROCEDURI DE ANALIZĂ A
RISCURILOR

 Este aproape unanim acceptat că riscul,

indiferent de domeniul abordat, se exprimă
printr-o relaţie de forma:
R = f (P, G), unde
P – probabilitatea de producere
G – gravitatea consecinţelor
 Există în orice situaţie o valoare maximă
care separă planul riscurilor în două
domenii: acceptabile şi inacceptabile.
 METODE ŞI PROCEDURI DE ANALIZĂ A
RISCURILOR

 Pentru a trece din domeniul inacceptabil în

cel acceptabil, putem acţiona în următoarele
direcţii:
 prevenire – diminuarea probabilităţii de
producere a evenimentului (aproape imposibil
de realizat în cazul riscurilor naturale);
 protecţie – limitarea / diminuarea efectelor ;
 prevenire şi protecţie.
METODE ŞI PROCEDURI DE ANALIZĂ A
RISCURILOR
 4. PUNCTE SLABE CARE POT AFECTA
ACTIVITATEA DE ANALIZĂ A RISCURILOR
4.1. Neajunsuri generate de anumite culturi:
- cultul infailibilităţii;
- cultul simplismului;
- cultul non - comunicării;
4.2. Neajunsuri organizaţionale :
- subordonarea funcţiilor de gestionare a riscurilor
celor de producţie sau altor funcţii generatoare de
riscuri;
- diluarea responsabilităţilor.
4.3. Neajunsuri manageriale:
- lipsa unor programe de formare, adaptate
diferitelor tipuri de riscuri şi categorii de personal;
- lipsa planificării pentru situaţiile de urgenţă;
- lipsa de analiză retrospectivă.
 6. CONSIDERAŢII FINALE
 O mai bună cunoaştere a riscurilor
permite dezvoltarea şi îmbunătăţirea
activităţii preventive, care să conducă la
reducerea numărului de victime şi a
pierderilor de bunuri materiale;
 În afara măsurilor de protecţie
destinate limitării consecinţelor incendiilor
şi altor tipuri de dezastre, trebuie avute în
vedere şi eventualele efecte colaterale ale
acestora (izolarea termică a clădirilor – ex.
geamurile termopan, poate favoriza
acumularea de monoxid de carbon care
conduce la asfixia locatarilor din clădiri).
VĂ MULŢUMESC
PENTRU
ATENŢIE !