Ion Creang� (n. 1 martie sau 10 iunie 1837, Humule?ti; d. 31 decembrie 1889, Ia?

i)
a fost un scriitor rom�n. Recunoscut datorit� m�iestriei basmelor, pove?tilor ?i
povestirilor sale, Ion Creang� este considerat a fi unul dintre clasicii
literaturii rom�ne mai ales datorit� operei sale autobiografice Amintiri din
copil�rie.

Cuprins
1 Biografie
2 Basme
3 Amintiri din copil�rie
4 Opera
4.1 Pove?ti
4.2 Povestiri
4.3 Nuvele
4.4 Romane autobiografice
4.5 Scrisori
4.5.1 Scrisori de familie
4.5.2 Scrisori c�tre prieteni
5 Aprecieri critice
6 Urma?i
7 Traduceri �n limbi str�ine
7.1 Traduceri �n limba francez�
8 Note
9 Bibliografie
10 Lectur� suplimentar�
11 Leg�turi externe
Biografie

Bojdeuca lui Ion Creang� din Ia�i

Data na?terii lui Creang� este incert�. El �nsu?i afirm� �n Fragment de biografie
c� s-ar fi n�scut la 1 martie 1837.[5] O alt� variant� o reprezint� data de 10
iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-n�scu?i din Humule?ti, publicat�
de Gh. Ungureanu.[6]

Creang� a mai avut �nc� ?apte fra?i ?i surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana,
Teodor, Vasile ?i Petre. Ultimii trei au murit �n copil�rie, iar Zahei, Maria ?i
Ileana �n 1919.[7]

Tinere?ea lui Creang� este bine cunoscut� publicului larg prin prisma operei sale
capitale Amintiri din copil�rie. �n 1847 �ncepe ?coala de pe l�ng� biserica din
satul natal. Fiu de ?�ran, este preg�tit mai �nt�i de dasc�lul din sat, dup� care
mama sa �l �ncredin?eaz� bunicului matern ("tat�l mamei, bunicu-meu David Creang�
din Pipirig"), David Creang�, care-l duce pe valea Bistri?ei, la Bro?teni, unde
continu� ?coala.[6] �n 1853 este �nscris la ?coala Domneasc� de la T�rgu Neam? sub
numele ?tef�nescu Ion, unde �l are ca profesor pe p�rintele Isaia Teodorescu (Popa
Duhu). Dup� dorin?a mamei, care voia s�-l fac� preot, este �nscris la ?coala
catihetic� din F�lticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creang�,
nume pe care l-a p�strat tot restul vie?ii. Dup� desfiin?area ?colii din F�lticeni,
este silit s� plece la Ia?i, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic
"Veniamin Costachi" de la Socola.[6]

S-a desp�r?it cu greu de via?a ?�r�neasc�, dup� cum m�rturise?te �n Amintiri:

�Dragi mi-erau tata ?i mama, fra?ii ?i surorile ?i b�ie?ii satului, tovar�?ii mei
de copil�rie, cu cari, iarna, �n zilele geroase, m� desf�tam pe ghea?� ?i la
s�niu?, iar vara �n zile frumoase de s�rb�tori, c�nt�nd ?i chiuind, cutreieram
dumbr�vile ?i luncile umbroase, ?arinele cu holdele, c�mpul cu florile ?i m�ndrele
dealuri, de dup� care �mi z�mbeau zorile, �n zburdalnica v�rst� a tinere?ii!
Asemenea, dragi mi-erau ?ez�torile, cl�cile, horile ?i toate petrecerile din sat,
la care luam parte cu cea mai mare �nsufle?ire.�
Din 1855 p�n� �n 1859 urmeaz� cursurile seminarului, iar apoi, lu�ndu-?i atestatul,
revine �n satul natal. Se �nsoar� mai t�rziu la Ia?i cu Ileana, fiica preotului
Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfin?i din Ia?i, devenind diacon al
acesteia (26 decembrie 1859).