DIABETUL ZAHARAT SI

ATITUDINEA MEDICULUI DE
FAMILIE
Sef de lucrari dr. CELINA
STAFIE
Medic primar medicina interna
Medic primar alergologie si
imunologie clinica
 Cum trebuie privit diabetul
zaharat?

Definitie
Diabetul zaharat reprezinta un sindrom
caracterizat prin metabolismul anormal al
glucidelor si lipidelor.
Este asociat cu modificari la nivelul
vaselor mici din rinichi, ochi si nervi si cu
un proces de ateroscleroza generalizata.
Diabetul Zaharat
•tipul I – insulinodependent – reprezinta 10% din totalul
cazurilor de diabet zaharat, din care 90% sunt pacienti
sub vârsta de 20 de ani;
•tipul II – noninsulinodependent;
•tipul III – gestational (constituie o entitate separata).
Criteriile epidemiologice si de prognostic fac sa fie
recunoscute alte doua categorii de metabolism glucidic
anormal:
•scaderea tolerantei la glucoza;
•scaderi anterioare ale tolerantei la glucoza (ex: stres
operator, sarcina).
 CRITERIILE DIAGNOSTICE ALE DZ
DE TIP I
1) prezenta unor simptome clasice:
• poliurie;
• polidipsie;
• scadere în greutate cu polifagie.
2) si o glicemie descoperita întâmplator de peste 200 mg/dl
Conditiile 1) si 2) merg asociate.
3) glucoza plasmatica à jeun > 126 mg/dl sau glucoza à
jeun din sângele venos > 110 mg/dl sau glucoza à jeun din
sângele capilar > 126 mg/dl.
4) HbA1c > 7% = diabet (normal pâna în 6-6,5%).
5) un test de toleranta la glucoza anormal* ((TTG0) *

* TTGO - Testul de toleranta la glucoza este anormal (sau pozitiv) atunci

când variatia nivelului glicemiei între oricare doua probe succesive (T0
si T1 sau T1 si T2) este mai mica decât 20 mg/dl. Se descrie astfel o curba
plata de toleranta la glucoza = sindromul de scadere a tolerantei la
glucoza.
Daca oricare dintre valorile T0, T1 sau T2 este însa >200 mg/dl, atunci
testul demonstreaza existenta diabetului zaharat la persoana careia i s-a
efectuat.
 Cand efectuam TTGO ?
TTG0 trebuie aplicat ori de câte ori glicemia à jeun este
între 110 si 126 mg/dl.
TTG0 este recomandat pentru:
1) identificarea pacientilor cu risc crescut, pentru
posibilitatea instituirii unui tratament igieno-
dietetic( OBEZII...)
2) stabilirea diagnosticului în cazul pacientilor ce
prezinta tablou clinic clasic sau complicatiile
diabetului, dar au glicemia à jeun mai mica decât 126
mg/dl.
3) sarcina.
MANAGEMENTUL DIABETULUI ZAHARAT

Scopul terapiei ambelor tipuri I si II de diabet este

acelasi:
1) sa îmbunatateasca calitatea vietii pacientului si
sa previna complicatiile acute si cronice ale bolii.
2) sa controleze nivelurile glicemiei, ceea ce va
ajuta la prevenirea complicatiilor microvasculare.
3) sa amelioreze factorii de risc.

Cea mai importanta tinta terapeutica în diabetul tip

I pentru medicul de familie este dieta.
Atât timp cât el va sti sa explice pacientului sau
exact ce sa manânce si cât sa manânce,
managementul diabetului este OPTIM !
 CUM CALCULAM CANTITATEA DE
CALORII NECESARE?
Cum calculam cantitatea de calorii necesare?
1. Se estimeaza greutatea ideala

2. Se calculeaza necesarul caloric

Metabolismul bazal = 10 calorii/kg greutate ideala
Metabolismul necesar activitatii zilnice:
• sedentari – adaugati 20-30% din metabolismul
bazal;
• moderat activi – adaugati 50% din metabolismul
bazal;
• activi – adaugati 100% din metabolismul bazal.
Exemplu: femeie, sedentara, de talie medie. Greutatea ideala (din tabel) este 56 kg.
Metabolismul bazal = 56x10= 560 calorii
Metabolismul alocat activitatii = 30% x 560 = 168 cal
Dieta finala = 560+168 = 728 calorii, CA SA NU SE INGRASE, CI SA SE MENTINA
Distribuirea caloriilor la pacientii diabetici
Vârful consumului caloric si vârful actiunii insulinei sunt sincronizate. Pacientii cu
variatii ale glicemiei sau pacientii bulimici ce au un mare aport caloric la o masa
trebuie sa îsi împarta necesarul caloric din dieta e mai multe prânzuri pe zi, între
4-6, recomandat 6 prânzuri.
 CUM CALCULAM CANTITATEA DE
CALORII NECESARE – EXERCITIUL FIZIC
Exercitiul fizic creste insulinosenzitivitatea prin cresterea
activitatii receptorului insulinic, precum si stimularea
preluarii glucozei în periferie.
Exercitiul fizic moderat, cum ar fi plimbatul pe jos sau
joggingul este de preferat exercitiilor fizice sustinute.
Exercitiul fizic trebuie încurajat doar atunci când
hiperglicemiile sunt bine controlate. Pentru cele
necontrolate, exercitiul fizic poate conduce în cazul
pacientilor insulinodependenti la cetoza. Fara a cere un
supliment de insulina ca terapie, exercitiul fizic nu trebuie
efectuat daca glicemia depaseste valoare de 300 mg/dl.
Hipoglicemia asociata sportului se previne prin ingestie
prealabila de carbohidrati.
Se estimeaza ca exercitiul fizic moderat determina o cheltuiala
energetica suplimentara de 4 pâna la 6 calorii/minut.
Astfel, o ora de plimbat pe jos poate cere alte 240-360 calorii,
pentru a preveni aparitia hipoglicemiilor.
 Cum calculam necesarul glucidic si
apreciem tratamentul in DZ?
Calculam regimul alimentar pentru un
pacient diabetic normoponderal de
73 kg.
Activitatea medie 30 kcal/kgc
30x73 = 2190 calorii, ~ 2200 • daca sunt peste 50 g glucoza/24
calorii/zi. Fiind diabetic, îi alocam ore, se instituie regim
150 g HHC/zi. cu 80 g HHC/zi + tratament cu
Calculam glicozuria, de fapt media sulfamide.
glicozuriilor pentru 3 zile succesive; • daca glicozuria depaseste 100 g/zi
exista trei situatii posibile: insulina
• absenta
Sulfamidele stimuleaza:
• daca apar între 0,1 si 50 g
1) secretia de insulina, deci nu le
glucoza/24 ore, reducem regimul la
100 g HC/zi si îi introducem vom recomanda hiperinsulinemicilor
tratament antidiabetic oral cu (obezilor)
sulfamide (întrucât pacientul este 2) receptorul de insulina din periferie
normoponderal).
 ALCATUIREA REGIMULUI
ALIMENTAR LA DIABETICI
Regimul alimentar se face cu 100-120 g HHC
(hidrocarbonate) pe zi.
100-120 g HHC x 4 calorii/glucid = 480 kcalorii
Se repartizeaza astfel:
• proteine 1,5-2 g/kcal (daca individul are rinichiul si
ficatul normale, daca nu, se reduce ratia proteica la 1 g
proteina/kcal)
1,5 – 2 g proteina/73 kg = 146 g proteine/zi(maxim)
146 g proteine x 4 calorii/proteine = 584 kcalorii.
Pâna la totalul de 2200 calorii ale acestui pacient,
ramân pentru lipide:
2200 – (480+584) = 1000 calorii
Aceste 1000 calorii trebuie asigurate din ingestia
lipidica.
 ALCATUIREA REGIMULUI
ALIMENTAR LA DIABETICI

LIPIDE
În functie de profesie, putem face urmatoarea distribuire:
lipide nesaturate 1000 calorii: 9 cal/lipid = 100 g lipid/zi :
• ulei – 60 g/zi
• margarina – 40 g/zi
sau adaugam glucide „în valoare” de 1000
calorii (1000 calorii: 4 g/glucid = 250 g HHC) si dam în
compensatie sulfamide
 ALCATUIREA REGIMULUI
ALIMENTAR LA DIABETICI

PROTEINE
200 g carne + 250 g brânza + 500 g lapte + 1 ou + 200 g
pâine
(60-80 g proteine) (26 pr.) (10 g pr.) (10 g pr.) (20 g pr)
Lapte (2% proteine)
Carne ( 30-40% proteine)
Brânza ( 20% lipide, 10% proteine)
Oua ( 50% proteine, 50% lipide)
Pâine( 10% proteine)

GLUCIDE
Legume cu 5% HHC – morcov, telina, patrunjel radacina
200 g ……. 100 g glucide.
 Cum administram insulina?

1. Insulina se administreaza în functie de glicozurie.

la 2 g glucoza în urina ……………… 1 UI cristalina
Exemplu: la 50 g glicozurie ……………….. 25 UI
insulina, din care vom da 2/3 semilenta, iar 1/3
lenta.
2. sub 60 g UI Insulina cristalina ca necesar, se
administreaza insulina „mixt”, lenta si semilenta.
3. sub 20 UI cristalina ca necesar, se încearca
trecerea la tratamentul cu sulfamide.
Cum administram insulina?
 ANTIDIABETICELE ORALE
1. Monoterapia
Biguanidele sunt prima optiune terapeutica din
momentul diagnosticului DZ.
În cazul în care pacientul prezinta intoleranta la
biguanide si are IMC < 30 kg/m2 se indica
monoterapie cu sulfonilureice.
Initial dozele de biguanide vor fi mici, cu
posibilitatea cresterii ulterioare, în functie de
toleranta si raspuns.
Eficienta tratamentului se evalueaza la 1-3 luni.
Daca nu se obtin tintele terapeutice, în conditiile
compliantei la tratament si regim alimentar, se
poate trece la terapie combinata. În privinta
acesteia, prima optiune este un sulfonilureic.
 BIGUANIDELE
1.Modulul Metformin

Semnificatie: Este prima treapta terapeutica in managementul clinic al DZ

tip 2( scaderea glicemiei, neutralitatea ponderala,lipsa h
ipoglicemiilor,complianta crescuta, cost redus)
Indicatii: initierea se face la toate persoanele nou depistate cu DZ tip2, la
care HbA1c< 9%, si care nu au contraindicatii
Contraindicatii: boli digestive( ulcer, colon iritabil)
Initierea: se incepe cu 500 mg, o data sau de doua ori/zi, la micul dejun
si/sau cina.
Titrarea: daca nu apar efecte adverse gastrointestinale, dupa 5- 7 zile se
creste la 2· 850 sau 2 · 1000 mg inainte de micul dejun si cina.
Mentinerea: se mentine la 2000- 2500 mg/zi, pina cand sunt atinse
obiectivele glicemice; doza de 2000 mg/zi are cea mai buna eficienta de
scadere a glicemiei.
Predictia controlului glicemic in monoterapia cu metformin este de scadere a
HbA1c cu 1-2% in 2-3 luni si de obtinere a obiectivului pentru GB< 100
mg/dl in aproximativ 1 luna.
 BIGUANIDELE
Metforminul

• efect antihiperglicemiant:
prin combaterea insulinorezistentei si ameliorarea sensibilitatii
la actiunea periferica a insulinei, creste legarea insulinei de
receptori; amplifica sinteza de glicogen la nivel hepatic si
reduce gluconeogeneza hepatica la nivelul tesutului
adipos ; inhiba lipoliza si reduce concentratia si oxidarea
acizilor grasi liberi prin re- esterificarea AGL
• efect de protectie cardiovasculara
• alte efecte non-glicemice
 SULFONILUREICELE

Actiunea principala este de a stimula secretia endogena de

insulina la nivelul celulei beta pancreatice
• in administrare “ acuta”, SU stimuleaza eliberarea de Ins, atat in
absenta glucozei, cat si secretia mediata de glucoza, influentand
ambele faze:
• in administrarea cronica , doar Glipizidul e capabil sa creasca
secretia insulinica dupa 2-3 ani de tratament
• efecte hemovasculare in cazul Glicazidului si Glimepiridului,
prin reducarea adezivitatii plachetare si a radicalilor liberi
SU de generatia I : Tolbutamid, Clorpropamid- risc mare de
hipoglicemii!
SU de generatia II: Glibenclamid (Maninil 1,75 si 3,5 g), Glicazid/
Glicazid cu eliberare prelungita( Diaprel MR 30 mg, Esquel 80 mg,
Glicazid LPH 80 mg) , Glipizid( Glucotrol XL 5 si 10 mg), Glipizid
GITS, Gliquidona( Glurenorm)
SU de generatia III: Glimepirid( LPH 1,2 si 3 mg), Glempid ( 1,2,3
si 4 mg)
 ANTIDIABETICELE ORALE
2. Terapia orala combinata
Se instituie când:
a. monoterapia orala este ineficienta
b. la pacienti cu DZ tip 2 nou descoperit, cu glicemie à
jeun > 240 mg/dL, dar < 300 mg/dL (corpi cetonici urinari
absenti) si/sau HbA1c 9,0% dar < 10,5%:
- BMI >/=25 kg/m2:
biguanide asociate cu sulfonilureice sau thiazolidindione.
Dozele vor fi titrate, în functie de raspunsul glicemic, eventual
pâna la atingerea dozelor „maximale”.
În cazul în care, sub tratament cu doze maximale în
terapie combinata dubla, tintele glicemice nu pot fi atinse sau
mentinute (la pacient compliant), este indicata instituirea
insulinoterapiei sau asocierea tripla de ADO.
- BMI < 25 kg/m2:
Daca simptomatologia nu este pregnanta, se poate institui
tratamentul combinat: Sulfonilureic + biguanid pâna la atingerea
dozelor maximale.
 TOC
Combinatii:
Glibenclamid+ Metformin ( Gliformin 2,5 mg/400 mg; Glibomet2,5
mg/400mg; Glucovance 500 mg/5 mg)
Rosiglitazona+Metformin ( Avandamet 1 mg/500 mg; 2mg/500 mg,
2mg/1000 mg, 4 mg/1000 mg).
Monoterapia cu SU- initierea terapiei se face la glicemii bazale< 250
mg/dl.Cele mai puternice sunt: glibenclamidul, glipizidul si glimepiridul.
Din punct de vedere al instalarii actiunii, cel mai rapid este glicazidul, iar
cea mai prelungita actiune o au glipizidul GITS si glimepiridul. Adm se
face in doza unica, dimineata- aderenta maxima si risc de
desensibilizarea celulei beta scazut!
TOC este conform ghidurilor cea mai recomandata – combinatia fixa
glibenclamid+ metformin- prima linie de tratament la DZ tip 2
necontrolat prin dieta.TOC nu e echivalenta cu administrarea separata
a celor 2 preparate- se absoarbe mai rapid, iar actiunea e mai rapida si
mai scurta prin glibenclamid.
 Module de terapie
antihiperglicemianta
2.Modulul Metformin+ Sulfonilureic
Indicatii: persoanele cu DZ tip 2 necontrolat
prin terapia cu metformin, cu HbA1c intre 7-
9%, in absenta contraindicatiilor pentu
sulfonilureic;
3. Modulul Metformin+Tiazolidindione
Indicatii: persoanele cu DZ tip2 si obezitate
abdominala sau sindrom metabolic, la care
nu s-a mentinut controlul glicemic prin
monoterapia cu metformin, cu A1c intre 7-
9%, fara contraindicatii pentru TZD.
 REACTII ADVERSE LA SU
Reactiile adverse ale SU

Cresterea in greutate- mai reduse in cazul glicazidului, glimepiridului

si glipizidului GITS
Hipoglicemiile- cel mai frecvent EA ( cele mai severe apar in cazul
varstnicilor,malnutritie, alcoolism, infectii intercurente, insuficienta
renala, hepatica, hipofizara)

Contraindicatii ale SU
insuficienta renala( creatinina serica > 2 mg/dl, clearence la
creatinina mai mic de 30 ml/min
hepatopati severe
interventii chirurgicale majore
infectii severe
cetoacidoza
alergie la SU
 MEGLITINIDELE

Sunt o noua clasa de insulinosecretagoge,- glinidele stimuleaza

secretia insulinica , se administreaza doar la mesele principale,
cu durata de injumatatire scurta, risc scazut de hipoglicemie:
Repaglinida( NovoNorm)- in Romania singura varianta inregistrata
Nateglinida( Starlix)
Repaglinida:
in monoterapie la pacientii cu DZ tip 2 necontrolat cu dieta si
exercitiu fizic, activi, cu orar variabil al meselor
hiperglicemie postprandiala in exces fata de glicemia bazala
preprandiala
in terapie combinata cu metformin la pacientii cu DZ tip2 la care
s-a constatat un esec secundar , reactii adverse sau
hipoglicemii frecvente la alti agenti orali
 ANTIDIABETICELE ORALE – trecerea la
insulinoterapie
c. glicemia à jeun 300 mg/dL si/sau HbA1c 10,5%. În
aceasta situatie de obicei spitalizarea este necesara si, cel putin
initial, se impune tratamentul cu insulina. În functie de evolutia
ulterioara (echilibrare metabolica rapida, necesar de insulina în
scadere) se poate încerca înlocuirea insulinoterapiei cu
farmacoterapie orala.
3. Insulinoterapia
Conform UKPDS, în momentul diagnosticului, pacientii
cu DZ tip 2 prezinta o reducere cu 50% a functiei beta-celulara.
Ulterior, functia beta-celulara continua sa scada progresiv cu o
rata de aproximativ 4% pe an. În consecinta, mai devreme sau
mai târziu, un procent important al bolnavilor cu DZ tip 2 devin
insulinonecesitanti.
 INSULINOTERAPIA
Certitudini: Insulinoterapia se poate initia in orice moment al evolutiei bolii, cu certe
beneficiii clinice, glicemice si cardiovasculare.
Controversele se refera la:
Cand initiem insulinoterapia si cu ce regim?
Cu ce tip de insulina?
Cum asociem insulinoterapia cu terapia orala?
Indicatiile insulinoterapiei in DZ tip 2 sunt:
1.DZ tip 2 nou depistat cu:
o hiperglicemie importanta la diagnostic( GB > 250 mg/dl
glicemia in orice moment al zilei>300 mg/dl
Hb A1c> 10%
cetonurie
simptomatologie specifica
2.Esecul in obtinerea obiectivelor glicemice prin modulele metformin/
metformin+ SU, metformin+ TZD/ metformin+ SU+ TZD. Initierea insulinoterapiei
este preferabila unei terapii triple orale la pacientii la care terapia orala dubla nu a dat
rezultate.
3.Decompensarea generala de evenimente intercurente( infectii, traumatisme acute)
4. Managementul clinic preoperator
5. Sarcina si lactatia
6.Insuficienta organelor vitale
7.Reactii adverese importante la terapia orala
8. Infarctul miocardic acut( indicatie relativa)
 REGIMURILE INSULINICE
• regimul bazal
• regimul bazal + 1 sau 2 administrari de insulina rapida
• regimul bazal - bolus ( cu minim 3 administrari de insulina rapida)
• regimul de insulina premixata

Regimul bazal

Implica adaugarea unei insuline bazale( seara sau dimineata) la terapia orala anterioara, in
cazul neatingerii obiectivelor terapeutice prin modulele de terapie orala sau in cazul celor
cu DZ tip 2 si Hb A1c>8,5%.
S- a foosit insulina NPH cu actiune intermediara, care are dezavantaje:
risc crescut de hipoglicemii
crestere in greutate
suspensii neomogene, cu tendinta la precipitare

In prezent s-a introdus insulina glargina ( din 2000), apoi s-a lansat al doilea analog cu
actiune lunga- insulina detemir.
Ambele sunt superioare insulinei NPH, iar insulina detemir are efect mai redus asupra HbA1c
decat insulina glargina datorita faptului ca timpul sau de injumatatire este mai redus si
dependent de doza. Astfel se realizeaza o insulinizare insuficienta in a doua jumatate a
zilei,iar peste 30% dintre pacienti au necesitat adaugarea celei de a doua doze de
insulina detemir.
Un mare avantaj al regimului bazal este usurinta titrarii dozelor de catre pacient,
pe baza automonitorizarii glicemiei bazale.
 Controlul glicemic
postprandial
Importanta controlului glicemic
postprandial (GPP).

Pentru obtinerea controlului glicemic optim, trebuie

utilizate regimuri terapeutice care sa tinteasca atat
glicemia bazala , cat si glicemiile postprandiale;
Controlul glicemic optim nu poate fi realizat fara un
management al GPP.
Tratamentul GB si al GPP trebuie initiate simultan,
indiferent de valoarea HbA1c
Costul va fi mai mare, dar in final este de preferat, -
datorita costului crescut al complicatiilor diabetului
 Controlul glicemic
postprandial
Medicamente antihiperglicemiante
recomandate pentru controlul GPP

Sitaglipina
Exenatida
Glinidele
Inhibitorii de alfa- glucozidaza
Analogii de amilina
Insulinele:
Analogii rapizi / Insulinele premixate care contin un
analog rapid de insulina/ Insulina inhalatorie
 DIETA DIABETICULUI
Alimente permise
Carne: vita, vitel, porc, pasare (pui, gaina, rata, gâsca), miel,iepure,
peste – proaspata sau conservata
Preparate din carne: preparate din carne tip „prospatura” sau
tip semiafumat, conserve din carne
Oua proaspete (fierte sau incluse în preparate)
Produse lactate: telemea, cascaval, brânzeturi fermentate
Grasimi: – animale: unt, smântâna
– vegetale: margarina, untdelemn (grasimile se evita
în perioada de cetoza)
Legume si zarzavaturi: varza (alba, rosie, de Bruxelles), conopida,
gulii, spanac, dovlecei, vinete, rosii, laptuci, papadie, urzici, macesi,
ridichi, ciuperci, ardei gras, stevie, gogosari, castraveti, untisor,
loboda, fasolea verde pastai, frunze de marar, de patrunjel, macris,
cimbru
Bauturi: INTERZISE cele alcoolice: vin sec, coniac, whisky, tuica
– nealcoolice: ape minerale, ceai si cafea îndulcite cu
zaharina sau ciclamat, sucuri „dietetice” (fara zahar).
Atentie: alcoolul altereaza pancreasul si agraveaza diabetul;
determina hipoglicemii!
 DIETA DIABETICULUI

Alimente cântarite zilnic

– 50% glucide – pâine ................. g = HC
– 20% glucide – legume: cartof, orez, gris, paste fainoase,
fasole uscata, mazare verde (cântarite, fierte).................g=
HC
– 15% glucide – fructe proaspete: banane, pere
„bergamotte”, prune, cirese târzii, mere Jonathan
– 10% glucide – fructe proaspete: mere, fragi, capsuni,
zmeura, dude, mure, visine, caise, cirese timpurii, portocale,
mandarine, gutui, piersici, pepene galben, lamâi
– legume: sfecla rosie, morcov, telina,
ceapa, pastârnac, patrunjel radacina (cântarite, fierte....... g =
HC
– 5% glucide – pepene verde, grapefruit .............. g = HC
– 4% glucide – lapte proaspat, sana, iaurt, brânza de vaci,
cas, urda ................. g = HC
 DIETA DIABETICULUI
Alimente interzise
– zahar, miere de albine, dulceata, gem,
marmelada, peltea, bomboane, ciocolata,
halva, rahat, sirop, biscuiti, cozonac,
prajituri cu crema, înghetata, struguri,
fructe uscate (caise, prune, mere; pere,
stafide, curmale, smochine, castane),
-grasimi animale (untura, slanina),
- must, bauturi alcoolice dulci (bere, vin
dulce, sampanie, lichior) si racoritoare dulci.
 DIETA DIABETICULUI

Fumatul este interzis diabeticilor!

Instructiuni speciale
10 g glucide = 20 g pâine = 40 g mamaliga tare =
80 g
mamaliga pripita = 50 g cartof (orez, gris, paste
fainoase, fasole
uscata, cântarite, fierte) = 100 g fructe = 100 g
morcov, telina,
sfecla = 250 ml lapte
10 g proteine = 50 g carne = 250 ml lapte = 1 ou
 DE RETINUT !
Hipoglicemie
Semne: transpiratii, tremuraturi, foame imperativa, paloare,
palpitatii, tulburari de comportament, tulburari de vedere etc.
Recomandari: imediat lichide dulci (20-30 g zahar sau suc de
fructe apoi pâine sau biscuiti. Daca nu se poate înghiti, se
administreaza i.v. glucoza si se transporta de urgenta la
spital.
Hiperglicemie

Semne: sete, poliurie, oboseala, dureri abdominale, greturi,

varsaturi, respiratie dificila.
Recomandari: dozati-va glicemia si corpii cetonici, iar daca
aveti hiperglicemie si corpi cetonici în urina. Beti lichide în
cantitate mare, faceti 4 U insulina rapida în plus; mergeti la
spital.
 SINDROMUL METABOLIC-
DEFINITIE

Riscul cardiometabolic este definit ca

riscul global de a dezvolta DZ tip 2 si
boli cardiovasculare, inclusiv IMA si
accident vascular cerebral.
Importanta diagnosticarii SM rezida din
importanta unui diagnostic precoce
în instalarea diabetului zaharat sau a
prevenirii aparitiei unor evenimente
cardiovasculare majore.
 COMPONENTELE SINDRTOMULUI
METABOLIC-
INSULINOREZISTENTEI
FACTORI DE RISC CV
PARAMETRII
• circumferinta abdominala crescuta
Barbati 102 cm
Femei 88cm
• Trigliceride crescute > 150 mg/dL (1.7 mmol/L)
• HDL-colesterol scazut Barbati <40mg/dL (<1.03mmol/L), Femei <
50 mg/dL (< 1.30 mmol/L)
• Hipertensiune TA 130/85 mm Hg
• Glicemie à jeun crescuta 110mg/dL(6.1 mmol/L)

Pacientii supraponderali/obezi cu obezitate abdominala

si diabet zaharat de tip 2, necontrolati adecvat cu monoterapie
cu metformin (sau sulfoniluree) si cu dislipidemie aterogena,
reprezinta categoria cu cel mai mare risc cardiometabolic.
 CRITERII DE INCLUDERE IN
INSULINOREZISTENTA

Pacientii cu vârsta de peste 18 ani, care au cumulativ

urmatorii factori majori de risc cardiometabolic:
• Diabet zaharat tip 2;
• Control glicemic inadecvat sub tratament antidiabetic
în monoterapie cu metformin sau sulfoniluree;
• Supraponderalitate/obezitate (IMC>27 kg/m2) cu obezitate
abdominala (obiectivata prin circumferinta taliei
de >88 cm la femei, respectiv >102 cm la barbati);
• Dislipidemie aterogena (HDL colesterol scazut <40
mg/dl la barbati si <50mg/dl la femei; trigliceride
crescute 150 mg/dl).
 TRATAMENTUL SINDROMULUI
METABOLIC

La pacientii care întrunesc conditiile de mai sus se

initiaza si se continua tratamentul cu Rimonabant 20
mg/zi.
Doza de 20 mg/zi se mentine pe tot parcursul
tratamentului.
Efectul maximal apare dupa 6 luni de tratament
continuu.
Întrucât este o conditie metabolica, efectele benefice se
mentin pe perioada tratamentului si se reduc progresiv
la oprirea acestuia, pâna la nivelul initial.
Durata maxima de urmarire în studii a fost de 2 ani.

Control clinic:
- la o luna (anamneza, examen
clinic general care sa
includa obligatoriu masurarea
circumferintei taliei si a greutatii
corporale; în functie de aprecierea
medicului curant, se poate
recomanda la nevoie un consult
psihologic/psihiatric pentru a
exclude boala depresiva majora);
- la 3 luni (anamneza, examen
clinic general care sa
includa obligatoriu masurarea
circumferintei taliei si a greutatii
corporale; în functie de aprecierea
medicului curant se poate
recomanda la nevoie un consult
psihologic/psihiatric pentru
a exclude boala depresiva majora);
- la 6 luni (anamneza, examen clinic
general care sa
includa obligatoriu masurarea
circumferintei taliei si a greutatii
corporale; în functie de aprecierea
medicului curant se poate
recomanda la nevoie un consult
psihologic/psihiatric pentru a
exclude boala depresiva majora);
- apoi semestrial (anamneza, examen
clinic general care
sa includa obligatoriu masurarea
circumferintei taliei si a
greutatii corporale).
Control biologic:
- la fiecare 6 luni (control glicemic,
trigliceride, HDLcolesterol,
± proteina C reactiva).
Criterii de excludere din tratament:
• pacientii cu boala depresiva majora în
curs si/sau cu
tratament cu antidepresive în curs;
• pacientii supraponderali/obezi fara factori
de risc asociati