CAPITOLUL 2.

SUBSISTEMUL DE BAZE DE DATE

2.1 Componentele subsistemului de baze de date

Subsistemul de baze de date este una dintre cele mai importante componente ale unui sistem suport de decizii,
întrucât include bazele de date ce conțin informații specifice situației și care sunt gestionate de sistemul de
management al bazei de date.
Sursa: Hartulari și Dobre (2009)

Surse de date interne

Surse de date Finanțe Marketing Producție Personal Altele

externe

Colectarea
datelor Date specifice
(personale)

Facilități de Baza de Date

interogare a sistemului suport
de decizie

Sistemul
de administrare Interfața
a bazei de date:
- remediere Modele
- interogare
Directorul - actualizare
de date Cunoștințe
- generare rapoarte
- ștergere

Figura. Structura subsistemului de date

În principal, subsistemul bazei de date se compune din următoarele elemente principale:

 baza de date a sistemului suport de decizie;
 sistemul de gestiune a bazei de date;
 facilități de interogare.
Structura subsistemului de date se prezintă schematic în figura anterioară, care surprinde principalele dependențe
cu componentele unui sistem suport de decizie și tipurile de surse de date disponibile.

2.1.1 Baza de Date

Baza de date (BD) a unui SSD reprezintă o colecție de date organizată astfel încât să satisfacă cerințele
organizației, și poate fi folosită de mai multe persoane pentru mai multe aplicații. În general, baza de date
presupune o structură bidimensională (set de tabele), formată din rânduri sau instanțe și coloane sau atribute.
Pentru SSD complexe, baza de date reprezintă totalitatea datelor deținute de organizație până la momentul
respectiv. Pentru sisteme suport de decizie mai puțin complexe se construiește o bază de date specială, făcându-
se o selecție a datelor.

1
Datele reprezintă o formă de reprezentare simplificată a realității cu scopul de a modela o problemă. Datele
diferă în funcție de structura lor și de ceea ce reprezintă ele, ceea ce ține de context. Pentru a înțelege datele
trebuie nu doar să se înțeleagă ce vor ele să reprezinte, ci și să se înțeleagă forma lor de reprezentare. Mai mult,
datele se obțin prin observarea directă și reprezentarea unui subset de caracteristici dintr-un set infinit de
posibilități.

Un SSD poate folosi mai multe baze de date în funcție de sursele de date existente.
Principalele surse de date sunt:
 Surse primare: în acest caz datele sunt colectate din surse proprii. Acestea sunt date interne provenind în
principal din procesul de desfășurare a tranzacțiilor (exemplu: ștate de plată, date ce privesc întreținerea
utilajelor, date obținute din vânzări etc.) sau prin intermediul rețelelor interne de calculatoare (INTRANET).
Datele se pot obține prin observare proprie, prin culegerea datelor referitoare la vânzările din cadrul unei
organizații, prin aplicarea unor chestionare online sau prin finanțarea unei anchete de teren sau a unui
studiu de piață în vederea procurării de informații necesare luării unei decizii ulterioare.
 Surse secundare: se referă la sursele de date obținute prin intermediul altor instituții, provenind din studii de
piață, recensăminte, reglementări guvernamentale, sisteme de taxe, date privind economia națională. Spre
exemplu:
 Documentele oficiale emise de o autoritate a statului, precum: documente normative (constituția, legi,
ordonanțe etc.), raportări ale instituțiilor statului (execuția bugetară, raportări contabile), informații
publice la nivel de instituție (organigrama, declarații de avere etc.) și comunicate de presă.
 Date statistice (cel mai important: recensământul) din surse precum: Institutul Național de Statistică,
Banca Națională a României, Eurostat, UNCTAD, OECD etc
 Date obținute din alte cercetări și baze de date ale instituțiilor publice

Ca și datele procurate din surse proprii, datele externe pot fi păstrate în baza de date a SSD sau pot fi introduse în
momentul în care este nevoie. Datele externe sunt obținute adeseori prin intermediul internetului. Datele
confidențiale pot include directive specifice utilizate de cel ce ia decizii. Adesea însă datele furnizate de surse
secundare nu sunt disponibile la gradul de detaliere dorit sau nu oferă informațiile suficiente necesare unei
organizații în procesul decizional.
În această situație, organizațiile vor fi nevoite să-și procure singure informațiile respective, iar principalele
metode de colectare a datelor sunt:
 Sondajul de opinie sau ancheta prin chestionar (este în principal, o metodă cantitativă, dar poate
colecta şi date de natură calitativă) se concentrează pe măsurarea percepțiilor factorilor interesați,
permițând culegerea de informații cu privire la ceea ce interesează cel mai mult pe cei vizați (cine sau ce
produce cea mai mare valoare percepută de către factorii interesați).
Conform lui Hyman (1973) sondajul de opinie se caracterizează prin cinci aspecte esenţiale:
 presupune un număr mare de cazuri;
 selectarea acestora trebuie făcută după criterii riguroase de eşantionare;
 datele trebuie colectate în situaţii normale, cât mai apropiate de viaţa de zi cu zi;
 colectarea se face în conformitate cu proceduri standardizate;
 datele sunt într-o formă măsurabilă cantitativ, cea mai simplă fiind prezenţa sau absenţa unui atribut.

Tehnicile posibile prin care se poate realiza un sondaj de opinie sunt următoarele:
 faţă în faţă – presupune interacţiunea dintre operator şi respondent–operatorul citeşte întrebările şi
notează răspunsurile subiecţilor;
 prin poştă – întrebările sunt trimise şi returnate prin poştă;
 telefonic – convorbirea se desfăşoară prin intermediul telefonului;
 electronic – întrebările pot fi trimise prin intermediul poştei electronice (e-mail) şi recepţionate în acelaşi
fel sau pot fi postate pe un site;

2
  chestionarul auto-administrat – cercetătorul distribuie întrebările, subiecţii răspund la ele şi cercetătorul
colectează ulterior răspunsurile.
În etapa de eșantionare se ia în calcul nivelul de probabilitate a eşantionului – un nivel de 0,95 ne spune că
rezultatele sunt valabile pentru 95% dintre eşantioanele care s-ar putea obţine din populaţie.
 Interviul este o metodă de cercetare calitativă, ce presupune un număr mic de cazuri, de la care se
încearcă obţinerea de informaţii cât mai bogate de la fiecare subiect. Metodele cantitative încearcă să afle
aceleaşi lucruri de la un număr cât mai mare de cazuri, rămânând însă la suprafaţa fenomenului. În cazul
metodelor calitative încercăm să mergem în adâncime și să aflăm cât mai multe lucruri de la fiecare
subiect, surprinzând atât elementele specifice fiecărui caz, cât şi elementele comune tuturor.

După numărul de participanţi, putem avea interviu individual sau de grup, în timp ce după gradul de
structurare există interviuri structurate, în care avem practic de a face cu aplicarea unui ghid de interviu
asemănător unui chestionar, semi-structurate, în care avem stabilite doar întrebările de bază care vor fi adresate
şi nestructurate (discuţii informale), în care discuţiile se poartă liber pe baza unei anumite tematici.
În funcţie de componenţa grupului, putem avea:
o Interviul clasic de grup, în care grupul este unul natural (cum ar fi funcţionarii dintr-un birou). Trebuie
însă evitată includerea într-un astfel de grup a unor persoane cu autoritate (cum ar fi şeful de birou),
deoarece în loc să aflăm opinia grupului vom afla opinia persoanei cu autoritate;
o Focus grupul este un interviu structurat aplicat asupra unui grup special constituit cu ocazia interviului.
Grupul respectiv trebuie să fie unul cât mai omogen pentru a evita dificultăţile de interacţionare – dacă
vrem să aflăm opiniile unor categorii mai largi vom efectua mai multe focus-grupuri, pe grupuri cât mai
omogene.
Etapele realizării unui focus grup sunt:
1. Definirea problemei care va fi avută în vedere;
2. În cazul unei probleme mai complexe, alegerea unui anumit aspect al acesteia pe care se va concentra
discuția;
3. Stabilirea numărului de întâlniri necesare și a numărului de participanți pentru fiecare dintre acestea;
4. Pregătirea detaliilor organizatorice (selectarea moderatorului, alegerea decorului, anunțarea
participanților etc.);
5. Pregătirea întrebărilor și a materialelor necesare.

o Panel de experți este un grup de lucru special constituit pentru a furniza, în timpul unor etape-cheie
specifice proceselor de evaluare, un punct de vedere independent și obiectiv cu privire la rezultatele
evaluării.
Etapele necesare desfășurării unui interviu cu panel de experți sunt:
1. Identificarea listei de potențiali experți;
2. Investigațiile: membrii comisiei examinează documentele programului și ale evaluării;
3. Sintezele: Comisia realizează un raport și formulează concluzii și recomandări care sunt acceptate în
mod colectiv.
o Grupuri nominale
Metoda grupurilor nominale este organizată în șase etape majore:
1. Definirea scopului (identificarea chestiunilor care vor fi discutate): evaluatorul trebuie să stabilească
obiectivele specifice ale grupului nominal;
2. Selecția participanților;
3. Logistica: grupurile nominale pot fi întrunite într-o singură ședință sau pot fi organizate prin
intermediul e-mail-urilor și al platformelor web;
4. Pregătirea materialului sau a instrumentelor pentru socializarea chestiunilor de discutat și pentru
colectarea opiniilor și declarațiilor de la participanţi (de ex. chestionare, scara Likert);
5. Socializarea problemelor de discutat;
3
 6. Concepția: participanții își exprimă opiniile și judecățile lor cu privire la problema avută în vedere (de
exemplu trimiterea și colectarea chestionarelor).

Principala diferență dintre focus grup și grupul nominal constă în faptul că în cazul celui din urmă,
participanții mai mult notează ideile, decât le expun verbal. Acest aspect permite nu numai depășirea unuia
dintre riscurile majore asociat metodei Focus Grup, și anume, posibilitatea ca un singur participant (sau mai
mulți) să influențeze capacitatea celorlalți participanți să-și exprime ideile, dar și să permită aprecierea obiectivă
a calității consensului cu privire la diversele probleme discutate.

 Metoda Delphi presupune un studiu iterativ al experților. Fiecare participant completează un chestionar și
apoi primește feedback referitor la toate răspunsurile. Apoi, având aceste informații, completează
chestionarul din nou, de data aceasta oferind explicații pentru părerile care diferă în mod semnificativ de
cele ale celorlalți participanți. Explicațiile au rolul de informații utile pentru ceilalți. În plus, acesta poate
să își schimbe părerea, pe baza evaluării făcute noilor informații oferite de ceilalți participanți. Procedeul
este repetat de câte ori este necesar. Ideea constă în faptul că întregul grup poate să evalueze păreri
nonconformiste bazate pe informații privilegiate sau rare. Astfel, în majoritatea metodelor Delphi
consensul crește de la o rundă la alta.

2.1.2 Sistemul de gestiune al bazei de date

Baza de date a SSD este creată, accesată și actualizată prin intermediul unui sistem de gestiune al bazei de
date, ce reprezintă un al doilea element al subsistemului de baze de date. Majoritatea bazelor de date sunt
realizate cu un sistem de gestiune al bazei de date standard, ce permite consultarea, crearea legăturilor dintre
tabele, generarea de rapoarte etc. Esența SSD o constituie integrarea bazelor de date cu modelele.
Managementul de date reprezintă practic funcția economică de dezvoltare și de execuție a planurilor,
politicilor, activităților și proiectelor, ce implică controlul, protecția, raportarea și creșterea valorii datelor.
În ceea ce privește organizarea datelor, dacă SSD este mai puțin complex, datele pot fi introduse în modele direct
sau preluate din alte baze de date. Sistemele suport de decizie complexe pot avea propria bază de date care nu
este neapărat separată de baza de date a organizației. Baza de date poate conține și elemente multimedia: poze,
hărți, sunete. SSD recente folosesc baze de date orientate obiect. În plus, pentru a crea o bază de date este
necesară captarea datelor din diferite surse. Această operație presupune preluarea datelor, filtrarea și
comprimarea acestora și este gestionată de un sistem de gestiune a bazei de date.
O colecție de baze de date din mai multe surse orientate pe domenii și subiecte, care conține date istorice
detaliate și agregate, corelate în timp și care au drept obiectiv furnizarea de informații precise și în timp util
factorilor decidenți de pe diferitele nivele ierarhice ale unei companii, cu scopul de a asista la luarea deciziilor
constituie un depozit de date. Depozitele de date permit totodată stocarea de metadate (date despre date), ce
reprezintă, de fapt, documentul în care se explică cum descriu datele realitatea, cum sunt structurate datele în
tabele și coloane, precum și cum relaționează. Un exemplu în acest sens se regăsește pe site-ul INS, accesând
link-ul: http://colectaredate.insse.ro/metadata/public.htm.

Principalele capacități ale sistemului de gestiune a Bazelor de Date în SSD sunt următoarele:
̵ culege și introduce date în baza de date a SSD;
̵ actualizează (adaugă, șterge, editează, modifică) înregistrări și fișiere;
̵ stabilește legături între date provenite din surse diferite;
̵ extrage date din baza de date pentru rapoarte și interogări;
̵ asigură securitatea datelor (protecție împotriva accesului neautorizat, back-up);
̵ manipulează date personale și neoficiale;
̵ realizează operațiuni de manipulare complexă a datelor bazate pe interogări;
̵ urmărește traseul datelor în interiorul SSD;
̵ administrează datele în directorul de date.
4
 2.1.3 Facilități de interogare

În construirea și folosirea sistemului suport de decizie este adesea necesară accesarea și manipularea facilă a
datelor din baza de date. Aceasta se face cu ajutorul unui limbaj special. O funcție importantă a facilităților de
interogare o constituie operațiile de selectare și manipulare (exemplu: afișarea tuturor vânzărilor din zona B în
luna ianuarie; însumarea vânzărilor pe fiecare agent de vânzări etc.). Directorul de date conține totalitatea datelor
din baza de date și anume definirea lor, principalele destinații, precum și sursele de proveniență. Acesta poate fi
consultat pe baza unor chei și actualizat prin adăugarea de noi înregistrări sau ștergerea unora deja existente.

Nu în ultimul rând, un model de date poate fi înțeles ca o reprezentare vizuală a conținutului datelor și a
relațiilor între entitățile datelor și atributelor care explică modalitatea de organizare și de structurare a datelor.

Acțiunile posibile ce pot fi întreprinse în vederea asigurării unui proces decizional eficient sunt:
1. Triajul: evaluarea problemei și determinarea domeniului de aplicare, precum și stabilirea amplorii problemei
(gradul de severitate și prioritizare);
2. Revizuirea fluxului de informații: identificarea surselor de date brute și transformarea lor în informații
pentru clienți;
3. Analiza cauzelor primare: revizuirea procesului informațional pentru identificarea direcțiilor posibile de
acțiune;
4. Măsuri de corecție: determinarea strategiei pentru abordarea imediată a problemelor critice;
5. Măsuri preventive: strategii de cercetare pentru eliminarea cauzelor principale;
6. Execuția: planificarea și aplicarea aspectelor operaționale, inclusiv corectarea datelor, monitorizarea și
prevenirea.