PILDELE LUI SOLOMON
CAP. 1. 10. Fiule 1 Să nu • te înșele pre tine
Cum se dobândește și se fierde înțe -
lepciunea.
P ildele lui Solomon fiul lui David
carele a împără|it în lsrail.
2. A cunoaște înțelepciunea, în-
vățătura, a înjelege cuvintele măe-
striei.
3. A pricepe învâluelile vorbelor și
dezlegarea cuvintelor celor întunecoase,
și a socoti dreptatea și adevărul, și
judecată a face.
4. A dâ celor fără de răutate iste-
țime, și pruncului tânăr simțire și
înțelegere.
5. Acestea înțeleptul,
mai înfelept va fi, și cel înțelegător
cârmuire va dobândi.
6. Și va cunoaște pilda și cuvântul
întunecos, și vorbele înțelepților și
întrebările cele ascunse.
7. începerea înțelepciunii este inca
Domnului și cunoștință bună este
tuturor celor ce o fac pre ea, credința
întru Dumnezeu este începerea
priceperii, iar cei necredincioși
defăimează înțelepciunea și învățătura.
8. Ascultă fiule învățătura tatălui
tău, și nu lepădă legile maicii tale.
9. Că cununa darurilor vei luă pre
crestaul tău, și lanj de aur împrejurul
grumazului tău.
1. 7. Ps. 110, 9. 8, 6, 20.
oamenii cei necredincioși, nici să voiești
lor.
11. De te vor rugă zicând : vino cu
noi înso|efte-fe la sânge, și cu
strâmbătate să ascundem în pământ
pre omul cel drept;
12. Să-l înghijim pre el ca iadul de
viu, și să stingem pomenirea lui de pre
pământ;
13. Agoniseala lui cea de mult preț
să o apucăm, și vom umpleâ casele
noastre de prăzi;
14. Pune|i soarta ta cu noi, și o
pungă de obște să avem to|i, și un sac să
fie nouă:
15. Să nu mergi în cale cu dânșii, ci
să-]i aba|i piciorul tău dela cărările lor.
16. Că picioarele lor la răutate a-
leargă, și grabnice sunt a vărsă sânge.
17. Că nu fără de dreptate se întind
mrejele pasărilor.
18. Că cei ce se însoțesc sângiu-
rilor, își agonisesc loruș rele, și
sfărâmarea oamenilor celor fără de lege
este rea.
19. Acestea sunt căile tuturor celor
ce fac fărădelegi, că, cu necredința își
răpesc sufletul lor.
20. înțelepciunea în răspântie se
laudă, și prin uli|e îndrăzneală aduce.
10, Ps. 1, 1. 15. Ps. 1. 1.
16, Jsaia 59. 7. 17. Plâng. 31. 51.
 PILDELE LUI SOLOMON
21. Pre vârfurile zidurilor se ve-
stește,la porțile celor puternici șade, și
la porfile cetâ|ii cutezând gră- ește.
22. Câtă vreme cei nevinovafi se vor
|ineâ de dreptate, nu se vor ru- șinâ; iar
cel nebuni, fiind poftitori de batjocurâ,
necredincioși făcân- du-se, au urît
știința.
23. Și vinovafi s'au fâcut mustră-
rilor, iată vă spuiu înainte graiul su-
flării mele, și voiu învăjâ pre voi
cuvântul meu.
24. Că am strigat și nu m'a|i a-
scultat, și am întins cuvinte, și n'afi luat
aminte.
25. Ci a|i defăimat sfaturile mele, și
n'a|i luat aminte certările mele.
26. Pentru aceea și eu voiu râde de
peirea voastră, și mă voiu bucură când
va veni vouă pierderea.
27. Și când va năvăli asupra voastră
fără de veste nevoie, și va veni supărare
asemenea viforului, și când va venî
vouă necazuri și încunju- rarea cetății
sau când va venî vouă peirea.
28. Că va fi, când mă veți chemă, și
eu nu voiu auzî pre voi, căutâ- mă-vor
cei răi, și nu mă vor aflâ.
29. Că au urît înțelepciunea, și
cuvântul Domnului n'au ales.
30. Nici au voit să ia aminte sfaturile
mele, și au batjocorit mustrările mele.
31. Pentru aceea vor mâncâ roadele
căii sale, și se vor săturâ de necurăfiea
sa.
32. Căci, că făceâ strâmbătate
pruncilor, se vor omorî, și cercetarea
pierde pre cei necurați.
33. Iar cel ce mă va ascultă pre
mine, va lăcuî spre nădejde, și se va
odihni fără frică de tot răul.
24. Isaia 65, 11; 66 4; Ieremia 7, 12.
26. Ps. 2, 3; 36, 13 fi 58, 9.
27. lezecb. 38, 9.
28. Iov. 27, 8; Isaia 1, 15; Ierem. 11, 11.
773
CAP. 2.
Învățarea Ințelepciunei.
F
e,
iulel Devei primi graiurile mele, și
devei ascunde poruncile mele la tin
2. Va auzî urechea ta înțelepciunea,
și vei lipi inima ta de cunoștință, și o vei
pune fiului tău spre învățătură.
3. Că de vei chemă înțelepciunea, și
de vei dă glasul tău cunoștintii,
4. Și de o vei căută pre dânsa ca
argintul, și de o vei cercă ca comorile,
5. Atunci vei cunoaște frica Dom-
nului, și cunoștința lui Dumnezeu vei
află.
6. Că Domnul dă înțelepciune, și
dela fa|a lui iese cunoștința și știința.
7. Șiaauuă vistierie cclorccl ucree- ză
mântuire, și apără mergerea lor.
8. Cei să păzeesec căile dreptățiiori și
calea celor ce se tem de dânsul o va
păzî.
9. Atunci vei cunoaște dreptatea și
judecata, și vei face toate căile bune.
10. Că de va venî înțelepciunea în
cugetul tău, și simțirea sufletului tău
bună a fi |i se va păreă.
11. Sfatul bun te va păzî, și cugetul
drept te va apără.
12. Ca să te izbăvească de calea rea,
și de omul ce nu grăite nimic de crezut.
13. Ol Cei ce au lăsat căile cele
drepte, și umblă în căile întunere- cului.
14. Cei ce se veselesc de rele, și se
bucură de răzvrătirea rea.
15. Ale săroi-a scrăU sunt Sntoasse,
și strâmbe umbletele lor.
16. Aceia te vor depărtâ dela calea
dreaptă, și te vor însfreinâ dela gândul
bun.
2. 6. Daniil 2, 20; Iov 12, 13.
 774 PILDELE LUI SOLOMON
17. Fiule! S3 nu te apuce pre tine
sfatul rău, carele lasă învă|ătura ti-
nereților și uită legea lui Dumnezeu.
18. Că ș-a pus lângă moarte casa sa,
și lângă iad cu pământenii cărările sale.
19. Toți cei ce umblă pre dânsa nu
se vor întoarce, nici vor ajunge la cărări
drepte, că nu-i vor apucă pre ei anii
vieții.
20. Că de ar fi umblat pre căi bune,
ar fi aflat cărările dreptății netede.
21. Că cei buni vor lăcul pământul,
și cei cuvioși vor rămâneâ pre el.
22. Iar căile celor necredincioși vor
pieri de pre pământ, și cei fărădelege
vor pieri de pre dânsul.
CAP. 3.
îndemnare la fapte bune. Lauda
înțelepciunei.
F iule! Nu uită legile mele, și cuvintele
mele să ie păzească inima ta .
2. Că lungimea viejii și anii zilelor,
și pace vor adaoge |ie.
3. Milostenia și credința să nu-Ji
lipsească, înfășură-le pre ele împrejurul
grumazilor tăi, și le scrie pre lespezile
inimei tale, și vei află har
4. Și să gândești bune înaintea
Domnului și a oamenilor.
5. Fiii nădăjduind cu toată inima
spre Dumnezeu, iar cu înțelepciunea ta
nu te mări.
6. întru toate căile tale să o cunoști
pre dânsa, ca să îndrepteze căile tale.
7. Nu fii îneelepi întru tine singur, ci
te teme de Dumnezeu și te ferește de tot
răul.
8. Atunc i va ii vindecare trupului
tău și odihnă oaselor tale.
17. 1 Tim. 5, 11, 12. 21. Ps. 36, 22, 29.
22. Iov 18, 17.
3. 2. H 2 lege 8, 1.
3. 6, 21; H 2 Lege 6, 6. 7. Rom. 12, 16.
9. Cinstește pre Domnul din oste-
nelele tate cele drepte, și-i dă lui pârgă
din toate rodurile tale cele drepte.
10. Ca să se umple jitnițele tale de
mulțime de grâu, și să se verse
teascurile tale de vin.
11. Fiule! Nu defăimâ învățăturile
Domnului, nici slăbi fiind certat de
dânsul.
12. Că pre carele iubește Domnul, îl
ceartă și bate pre tot fiul pre carele
primește.
13. Fericit este omul, carele a aflat
înțelepciunea și muritorul, carele a
cunoscut șfiin|a.
14. Că mai bună este negu|ătoria
aceștia, decât vistieriile aurului și ale
argintului.
15. Că mai scumpă este decât pie-
trile cele de mult pre|, nu stă . ei nimic
împrotivă ce este rău, cunoscută este
tuturor celor ce se apropie de ea, și fot
ce este scump nu este ei vrednic.
16. Lungimea ziletor și anii vie|ii
sunt în dreapta ei, și în stânga ei
bogăție și mărire, și din gura ei iese
dreptatea; legea și mila pre limbă le
poartă.
17. Căile ei sunt căi bune, și toate
cărările ei cu pace.
18. pom de vieajă este tuturor celor
ce se lipesc de dânsa, și celor ce se
reazemă de ea ca pre Domnul
înfemeiali.
19. Dumnezeu cu înțelepciunea a
întemeiat pământul, și au gătit cerurile
cu priceperea.
20. Intru cunoștința lui adâncurile
s'au deschis, și norii au izvorî! apă.
21. Fiulel Să nu treci, ci păzește
sfatul meu și gândul.
22. Ca să fie viu sufletul tău, și să fie
har împrejurul grumazului tău,
9. Tovit. 4, 7. 10. Malab. 3, 10; fl 2
Lege 28, 8. 12. Evrei 12, 5.
14. Iov 28, 15; Ps. 19, 11 19. Ps. 135, 5.
 PILDELE LUI SOLOMON
și va fi vindecare trupului tău, și
purtare de grije de oasele tale.
23. Ca să umble în pace având
nădejde în toate căile tale, și ca să nu se meu, și iubit înaintea feței mai- cei
poticnească piciorul tău.
24. Că de vei ședeâ, fără de frică vei
fl, și de vei dormi, dulce vei dormi.
25. Și nu te vei teme de frica, ce va
veni asupră-ți, nici de năvălirile
necredincioșilor cele împresurătoare
26. Că Domnul va fl întru toate căile
tale, și va întări piciorul tău, ca să nu te abate dela graiurile gurii mele.
clătești.
27. Nu te lepădă a face bine celui
lipsit, când poate a ajută mâna la.
28. Nu zice: du-te și să ie întorci și câștigă înțelepciune, și întru toată
mâine îji voiu dă, putând tu face bine,
că nu știi ce va aduce ziua ce vine.
29. Nu meșteșugi rele asupra pri-
etenului tău, carele vine d? aiurea și
nădăjduește spre tine.
30. Nu fii iubitor de vrajbă îm-
proliva omului în zadar, ca să nu-Ji
facă |ie ceva rău.
31. Nu-|i agonisi ocările oamenilor
răi, nici urmă căilor lor.
32. Că necurat este înaintea Dom-
nului tot călcătorul de lege, și cu cei
drepfi nu se împreună.
33. Blestemul Domnului în casele
celor necredincioși, iar curțile drepților
bine se cuvintează.
34. Domnul mândrilor le stă îm-
protivă, iar celor smeriți le dă dar.
35. Cei înțelepți vor moșteni mărire,
iar cei necredincioși au înălțat ocară.
CAP. A.
Înlăturarea prilejului spre păcat.
A
scultați fii învățătura părintelui, și
luați aminte să cunoașteți ști- ințai
24. Iov 11, 19. 25. Ps. 90, 5; Ps. 24, 15. se iă somnul dela dânșii, și n'a- dorm.
31. P*. 36. 1. 32. Ps. 25, 4
33. ñ 2 Lege 26, 15, 16. 34. Ps. 17, 30.
775
2. Că dar bun dăruesc vouă, legea
mea să nu o părăsiți.
3. Că și eu am fost ascultător tatălui
mele.
4. Carii mă învățau și ziceau: să se
întărească cuvântul nostru în inima ta,
păzește poruncile, și nu le uitâ.
5. Agonisește-ți înțelepciune, câ-
știgă-ți știință, nu uitâ, nici trece cu
vederea cuvintele gurii mele, nici te
6. Nu o părăsi pre dânsa, și te va
țineâ pre tine, iubeșle-o, și leva păzi.
7. începerea înțelepciunei este a
agoniseala ta, agonisește-ți știință.
8. Primește-o, și o cuprinde pre ea,
și te va înălță, cinstește-o ca să te
cuprinză.
9. Ca să deâ capului tău cunună de
daruri, și să te acopere cununa
mângâerei.
10. Auzi fiule și primește cuvintele
mele, și se vor înmulți anii vieții tale, ca
să fie multe căile vieții tale.
11. Că le învăț căile înțelepciunii și
te îndreptez pre cărări drepte,
12. Că de vei umblă, nu se vor
împiedecă pașii tăi, și de vei alergă nu
te vei osteni.
13. Ține-te de învățătura mea, și nu
o lăsă, ci păzește-o pre ea ție spre vieața
fa.
14. ln căile necredincioșilor nu
merge, nici să râvnești căile celor
fărădelege.
15. Ori în care loc se adună tabăra,
să nu mergi acolo, fugi dela dânșii și te
depărtează.
16. Că nu dorm până nu fac rău și
17. Că aceia se hrănesc cu bu-
4. 4. 1 Parai. 26, 9.
12. Ps. 90, ll. 14. Ps. l, l.
 776 PILDELE LUI SOLOMON
calele necurăfiei, șl se îmbată cu vinul
călcării de lege.
18. Iar căile drepților, ca lumina
luminează, merg și luminează până
când se plinește ziua.
19. Iar căile necredincioșilor sunt
întunecate, că nu știu cum se împiedecă.
20. Fiulel la aminte graiurile mele și
de cuvintele mele alătură-fi urechea ta.
21. Ca să nu scază izvoarele tale,
păzește-le în inima ta.
22. Că vieafă sunt tuturor celor ce le
află pre ele, și vindecare a tot trupul.
23. Cu toată paza păzește inima ta,
că dintr'acestea sunt ieșirile vie|ii.
24. Leapădă dela tine gura cea
îndărătnică, și buzele cele nedrepte le
depărtează dela tine.
25. Ochii tăi drept să caute, și genele
tale drept să clipească.
26. Drepte umblări fă cu picioarele
tale, și căile tale le îndreptează.
27. Să nu te abați în dreapta, nici în
stânga, și-fi abate piciorul tău dela
calea cea rea.
28. Căci căile cele deadreapta le știe
Domnul, iar cele deastânga sunt
răsvrătite.
29. Și el drepte va face umbletele
tale. și călătoriile tale în pace le va
povăful.
CAP. 5.
Ferirea de desfrânare. îndemnarea
spre curăție,
F iulel Ia aminte la înțelepciunea mea,
și la cuvintele mele pleacă urecheata
. 17. Să-fi fie averea numai (ie singur,
2. Ca să pâzeșil cugetul bun și
știinfa buzelor mele poruncesc tic*
3. Nu te uită la muerea rea. că
miere pică din buzele muerii curve,
18. Ps. 36, 5. 19. Isala 59, 10; Ps. 19, 9.
24. Pa. 33, 12, 13. 27 V 2 Lege 5, 32.
6. 3. Eccl. 7, 27.
care până la o vreme îndulcește gâtlejul
tău.
4. Iar mai pre urmă mai amară
decât fierea o vei află și mai tăioasă
decât sabla cea de amândouă părțile
ascu|ită.
5. Că picioarele nebuniei pogoară
pre cei ce se lipesc de dânsa cu moarte
la iad.
6. Și urmele ei nu sunt stătătoare, că
pre căile vie|ii nu umblă, și rătăciți sunt
pașii ei, și nu bine cu- noscuți.
7. Deci fiule ascultă-mă pre mine, și
să nu faci netrebnice cuvintele mele.
8. Depărfează-ti calea ta dela dânsa,
și nu te apropiâ de ușile casei ei.
9. Ca să nu dai altora vieafa ta, și
zilele tale celor nemilostivi.
10. Ca să nu se sature streinii de
averea fa, și să nu intre ostenelele fale
în casă streină.
11. Și-|i va păreâ rău pe urmă, când
seva top) carnea trupului tău.
12. Și vei zice: cum am urît în-
vățătura, și dela mustrări s'a depărtat
inima mea.
13. Nam ascultat glasul celui ce mă
certă, și la cel ce mă învă|â nu mi-am
plecat urechea mea.
14. In pu|ină vreme m'am făcut
întru tot răul, în mijlocul adunării și al
soborului.
15. Fiulel Beâ apă din vasele tale, și
din izvorul fântânilor tale.
16. Să se verse (ie apele din izvorul
tău, și prin ulijile fale să treacă apele
tale.
și nimenea strein să nu se îm-
părtășească cu tine.
18. Izvorul apei tale, să fie al tău, și
te veselește cu femeia cea din tinerețile
tale.
19. Cerbul dragostei și puiu de
4. 6, 26.
 PILDELE LUI SOLOMON
cerb al darurilor tale să vorbească cu
line, și a ta să-fi urmeze (ie, și să fie cu
line în (oală vremea.
20. Că petrecând împreuna întru
dragostea ei te vei înmul|l, nu fii mult
cu cea streina, nici să te cuprinzi cu
brajele celeea ce nu este a ta.
21. Că înaintea ochilor lui Dum-
nezeu sunt caile omului, și toate urmele
lui le socotește.
22. Fărădelegile vânează pre om, și
se strânge flecare cu lanțurile pâcatelor
sale.
23. Acesta se sfârșește cu cei ne-
învăjaii, și din mulfimea averii sale s'a
lepâdat și a pierit pentru nebunie.
CAP. 6.
îndemnare la muncă și la vieață curată,
F iulel De vei luâ în chezășie pre
prietenul tâu, vei da vrăjmașului
mânata .
2. Câ cursâ tare sunt omului buzele
lui, și se prinde cu cuvintele gurii sale.
3. Fă fiule cele ce-fi poruncesc eu și
te vei mântui, că vei merge în mâinile
celor râi pentru prietenul tău, nu slăbi,
ci lasă să se mânie prietenul tău, pre
carele l-ai luat în chezășie.
4. Să nu dai somn ochiior t 3L rtcl să
dormitezi cu genele tale.
5. Ca să t e m^uești cea o căprioară
din cursa, și ca o pasăre din laf.
6. Mergi la furnică, o leneșulel Și
urmează văzând căile ei, și- fii mai
înfelept decât dânsa.
7. Că aceea nefilnd lucrătoare de
pământ, nici având pre cinevâ să o
îndemne, nici supt stăpân fiind,
8. Își gătește vara hrană, și multă
strânsoare face în vremea sece-
21. 15, ă; 16, 1; Iov 14, 16; 31, 4; 34, 21; krcm.
32, 19.
22. Ps. 7, 15 fi 33, 20.
777
rișului. Sau mergi la albină, și vei
cunoaște cât este de lucrătoare și cât de
curat lucru face, ale căreea ostenele
împărafii și proștii le întrebuințează
spre sănătate, și de tofl este iubită și
mărită, măcar de este și slabă de
putere, ci pentru înțelepciune
cinstindu-o, o au adus înainte.
9. Până când o leneșule zaci? Și
când te vei sculâ din somn?
10. Puțin să dormi și pufin să șezi și
pufin să dormitezi și pufln să-fi
îmbrățișezi pieptul cu mâinile.
11. Că apoi îfi va veni fie ca un
călător rău sărăcia, și lipsa ca un bun
alergător.
12. lar de nu vei fl leneș, venl-va ca
un izvor secerișul tău, și sărăcia ca un
călător rău va fugi dela fine.
13. Omul cel fără de minte și fără-
delege umblă In căi rele, și acela face
semn cu ochiul, și bate cu piciorul, și
învafă amenințând cu degetul.
14. Și inima îndărătnică mește-
șugește rele; în toată vremea unul ca
acela furburări face cetăfii.
15. Pentru aceea fără de veste va
veni la pierire, la tăiere și la sfărâmare
nevindecată.
16. Că se bucură de toate cele ce
urăște Dumnezeu, și se va sfărâmă
pentru necu^ia sufletului.
17. Ochiul semețului, limba ne-
dreaptă, mâinile cele ce varsă sânge
nevinovat.
18. Și inima ceea ce meșteșugește
gânduri rele, și picioarele cele grabnice
a face rău, se vor pierde.
19. Afâfă minciună mărturia ne-
dreaptă, și scornește judecăți între
frafi.
20. Fiulel Păzește legile tatălui tău,
și nu lepădă învăfălurile maicii fale.
Q. 10. Eccles. 4, 5. 13. Ps. 34, 16.
15. Ps . 63, 8. 17. Ps. 100, 5, 6.
18. Rom. 3, 15. 20. 1, 8.
 778 PILDELE LUI SOLOMON
21. Și le lipește de sufletul tâu
pururea, și le înfășură împrejurul
grumazului tău.
22. Când umbli le poartă, și cu fine
să fie, ca să te păzească când vei dorm!
și când te vei sculâ să vorbească cu tine.
23. Că porunca legii este sfeșnic și
lumină și calea viefii și mustrare și învă|
ătură.
24. Ca să te păzească de femeia cu
bărbat, și de pâra limbii streine.
25. Fiule 1 Să nu te biruiască pofta
frumuseții, nici să te vânezi cu ochii tăi,
nici să te în șa le genele ei.
26. Că prețul curvei este cât și al
unei pâini, și muerea vânează sufletele
bărbaților celor de cinste.
27. Au doar va ascunde cinevâ foc
în sân, și nu-și va arde hainele?
28. Au călcâ-va cinevâ pre cărbuni
de foc aprinși, și nu-și va arde
picioarele?
29. Așâ cel ce intră la femeie cu
bărbat nu va fi fără de vină, nici tot cel
ce se atinge de dânsa.
30. Nu este minune de se va prinde
cinevâ furând, că fură ca să sature
suflet flămând.
31. Și de se va prinde, va plăti, de
șapte ori, și toate averile sale dându-le
se va răscumpără pre sine.
32. Iar preacurvarul pentru lipsa
min(ii pierire sufletului său câștigă.
33. Dureri și ocară pătimește, și
batjocura lui în veac nu se va șterge.
34. Că plină este de râvnă mâniea
bărbatului ei, și nu-i va fi milă de el în
ziua judecății.
35. Nu va lăsă vrajba pentru nici o
plată, nici se va îmblânzi pentru multe
daruri.
21. 3, 3.
23. Ps. 16, 8.
27. Iov 31, 12.
31. Ețire 22, 1.
CAP. 7.
Ferirea de preacurvie.
F
iule 1 Păzește cuvintele mele, și
ascunde la tine poruncile mele.
2. Fiule l Cinstește pre Domnul, și te
vei întări, și afară de dânsul nu te teme
de altul.
3. Păzește poruncile mele, și vei trăi,
și cuvintele mele ca lumina ochilor
înfășură-le la degetele tale, și le scrie
pre lă|imea inimii tale.
4. ZI să fie înțelepciunea sora ta, și
minte înțelegătoare î|i câștigă ție.
5. Ca să te păzească de femeia
streină și vicleană, care te amăgește cu
cuvinte dulci.
6. Că privind pre fereastră din casa
ei la ulifă,
7. Ori pre care tânăr dintre fiii cei
neînjelepti va vedeâ lipsit de minte,
8. Trecând pre lângă unghiul casei
ei, și grăind.
9. Seera înku întunerec, când este
liniște de noapte și negură.
10. lese înaintea lui muierea având
chip de curvă, care face să sară inima
tinerilor.
11. Și este răsfățată și neastâm-
părată, și în casă nu se așază picioarele
ei.
12. Că în câtăvâ vreme afară se
dezmiardă, și câtăvâ vreme în u- li|ă
prin tot unghiul pândește.
13. După aceea se apucă și-l sărută
pre el, și cu fafă fără de rușine zice
către el:
14. Jerffă de pace este miet astăzi
dau făgăduințele mele.
15. Penlru aceea am ieșit înanntea
ta, poftind fa|a ta, și te-am aflat.
16. Pânzeturi am întins pre patul
meu, cu așternuturi de cele din Eghipef
am așternut.
17. Am stropit așternutul meu cu
7. 3. B 2 Lege 6, 8; Lev. 16, 5; lezecbil 20, 11;
Rom. 10, 5; Galat. 3, 12.
8. Iov 31, 9.
 PILDELE LUI SOLOMON
șofran, și casa mea cu scorțișoare.
18. Vino să ne desfătăm cu iubire
până dimineafă, vino, și cu dragoste să
ne îmbrâfișem.
19. Că nu este bărbatul meu acasă,
s'a dus cale departe.
20. Legătură de argint luând în
mâinile sale, după multe zile se va
întoarce la casa sa.
21. Și l-a abătut pre el cu multă
vorbă, și cu laturile buzelor ei, l-a tras
pre el.
22. Și el a mers după ea degrab, și ca
un bou la junghiere se aduce, și ca un
câine la legătură.
23. Sau ca un cerb rănit cu săgeata
la ficat, și sârguește ca pasărea la lat,
neștiind că pentru suflet aleargă.
24. Acum dar fiule ascultă-mă 1 Și ia
aminte cuvintele gurii mele.
25. Să nu se abată la căile ei inima
ta, și să nu te rătăcești în cărările ei, că
pre mul|i rănindu-i i-a pierdut, și
nenumărați sunt pre cari i-a omorît.
26. Căile iadului este casa ei, care
duc la cămările morții.
CAP. 8.
Despre adevărata înțelepciune, Fiul
lui Dumnezeu
P entru aceea tu mărturisește în-
țelepciunea, ca înțelepciunea să te as
cullepre tin e.
2. Că pre vârfurile cele înalte este, și
stă în mijlocul cărărilor.
3. Și l a pprrtie cdorputemici șșde, și
întru intrări se laudă.
4. Pre voi o oamenilor vă rog, și dau
glasul meu fiilor omenești.
5. Innelegeli cei fără de răutate
măestria, și cei neînvăfafi puneți la
inimă.
6. pre mine, că lu
cruri de cinste voiu grăi, și voiu scoate
din buze cele drepte.
7. Că adevărul va învătâ gâtlejul
meu, și urîte sunt înaintea mea buzele
mincinoase.
8. Cu dreptate sunt toate graiurile
gurii mele, nimic nu este întru dânsele
779
strâmb, nici încâlcit.
9. Toate sunt netede celor ce cunosc,
și drepte celor ce află știin|a.
10 Luafi învățătură, și nu argint, și
știința mai vârtos decât aurul lămurit,
și agonisiți cunoștinfa mai mult decât
aurul curat.
11. Că mai bună este înțelepciunea
decât pietr^e cele de mult prei, și tot ce
este scump nu este vrednic ei.
12. Eu înțelepciunea am sălășluit
sfatul și cunoștința, și gândul eu l-am
chemat.
13. Frica Domnului urăște nedrep-
tatea și semefiea și mândriea și căile
viclenilor și gura cea necredincioasă o
am urît eu, și căile cele răzvrătite ale
celor răi.
14. Al meu este sfatul și îndreptarea,
a mea este înțelepciunea și a mea este
tăriea.
15. Prin mine împărații împărătesc,
și cei puternici scriu dreptatea.
16. Prin mine cei mari se măresc, și
stăpânii prin mine stăpânesc pământul.
17. Eu iubesc pre cei ce mă iubesc
pre mine, și cei ce mă caută vor aflâ
dar.
18. Bogăfiea și mărirea a mea este,
și agoniseala a multora și dreptatea.
19. Mai bine este a mă înmulil pre
mine, decât aurul și piatra scumpă, că
rodurile mele mai bune sunt decât
argintul cel ales.
20. In căile dreptății umblu, și în
millocul cărărilor adevărului petrec.
21. Ca să împart avu|iea celor ce mă
iubesc, și să umplu vistieriile
8. u. Iov. 28, 15; Ps 118, 127.
17. Isaia 55, 6.
 780 PILDELE LUI SOLOMON
lor de bunătăți; de voiu spune vouă cele
ce se fac în toate zilele; voiu pomeni cele
din veac să le număr.
22. Domnul m'au zidit pre mine
început căilor sale spre lucrurile sale.
23. Mai nainte de veci m'au în-
temeiat pre mine, întru început mai
nainte de a face pământul.
24. Și mai nainte de a face adân-
curile, mai nainte de a ieși izvoarele
apelor.
25. Mai nainte de ce s'au înfipt
munfii, mai nainte decât toate dealurile
m'au născut pre mine.
26. Domnul au făcut laturile și
pustiile și marginile lumii supt cer.
27. Când găteâ cerul cu dânsul
eram, și când ș'au așezat scaunul său
preste vânturi.
28. Și când au întărit norii cei de
sus, și ca niște tării au pus izvoarele cele
de supt cer.
29. Când au pus mării hotar șl
apelor, ca să nu treacă țărmurile sale, și
tari au făcut temeliile pământului.
30. Eram la dânsul tocmind, eu
eram de care se bucură, si în toate zilele
mă veseleam înaintea fefei lui în toată
vremea.
31. Când seveseleâ lumea săvârșind,
și se veseleâ întru fiii oamenilor.
32. Acum dar fiule ascultă-mă pre
minei Șl fericifi sunt, carii păzesc căile
mele.
33. Ascultafi înțelepciunea, și vă
înfelepfifi, și nu vă depărtați dela
dânsa.
34. Fericit este bărbatul cel ce mă
ascultă, șl omul, carele va păzi căile
mele, și priveghează la ușile mele
pururea, și păzește pragurile ușilor
mele.
35. Că ieșirile mele sunt ieșiri de
23. Mibeea 5, 2; loan 1, 1. 25. Ps. 59, 2.
29. Iov 28, 25; si 38, 4 și 10; Ps. 103, 10.
30.
1, 18. 32. Ps. 118, 1, 2.
vieafă, și se gătește vrerea dela Domnul.
36. Iar cei ce greșesc asupra mea,
fac păgânătate în sufletele lor, și cei ce
mă urăsc pre mine, iubesc moartea.
CAP. 9.
Chemarea prietenească a infelepciunei,
Înțelepciunea și-a zidit eiși casă, și a
întărit șapte stâlpi,
2. Junghiat-a jertfele sale, și a dres
în paharul său vin, și a gătit ei masă.
3. Trimis-a pre slugile sale să cheme
cu înaltă strigare la pahar, grăind:
4. Cel ce este neînjelept să se abată
la mine, și celor lipsiți de înțelepciune
le-a zis:
5. Venifi de mâncafi pâinea mea și
befi vinul, carele l-am dres vouă.
6. Lăsafi neînfelepciunea și veft fî
vii, ca în veac să împărătifi, și căutafi
înțelepciunea ca să trăifi, și vă
îndreptafi mintea întru cunoștin|ă
7. Cel ce învafă pre cei răi iâ luiș
ocară, și cel ce ceartă pre cel necurat se
ocărăște pre sine, că certările la cel
necurat sunt rane lui.
8. Nu mustră pre cei răi, ca să nu te
urască, mustră pre cel înțelept, și te va
iubi pre tine.
9. Dă pricină înțeleptului, și mal
înțelept va fl, arată dreptului, și va
adaoge a primi.
10. Începutul înjelepciunei este frica
Domnului, și sfatul sfinților priceperea;
iar a cunoaște legea, este a cugetului
bun.
11. Că într'acest chip multă vreme
vei trăi, șl se vor adaoge (le a- nli viefii
tale.
12. FiulelDevei fl înfelept, fievei fl
înfelept, și vecinilor tăi; iar de vel fl
rău, numai tu singur vei luă cele rele.
Fiul învăfaf înfelept va fl, și 9.4. 7,
Joan 6. 9. Ps, 110, 9.
. 10. Sirab 1, 17.
 PILDELE LUI SOLOMON
pre cel neînvăfat slugă îl va aveâ. Cel ce
se reazemă de minciuni, acela paște
vânturile și gonește pasări zburătoare,
că și-a părăsit căile viei sale, și a rătăcit
din cărările agonisirii sale, și umblă
prin pustie fără de apă, și prin pământ
desfătat întru sete, și adună cu mâinile
nerodire.
13. Femeia nebună și fără de omenie,
care nu știe de rușine, se va lipsi de
pâine.
14. Șade în ușile casei sale pre scaun
afară în uli|ă.
15. Chemând pre cei ce trec pre cale,
și-și fac căile lor; cel ce este întru voi
fără de minte, abate-se la mine.
16. Și celor lipsi|i de minte, le po-
runcește zicând:
17. Atingeti-vă cu dulceață de pâine
ascunsă, și be|i apă dulce de furtișag.
18. Și el nu știe, că pământenii la
dânsa pier, și îi duce în fundul iadului.
19. Ci fugi, nu te zăbovi la locul ei,
nici întoarce ochiul tău spre dânsa, că
așâ o vei trece ca o apă streină.
20. Și treci izvorul strein, și te
depărtează de apa altora, și nu beâ din
fântâna streină, ca să trăiești multă
vreme, și să se adaoge fie anii viefii.
CAP. IO.
Dreptatea.
F
sa .
iul înfelept veselește pre tatăl său,
iar fiul nebun întristează pre mama
2. Nu vor folosi avuJiile celor fără-
delege; iar dreptatea îi va izbăvi din
moarte.
3. Nu va omorî Domnul cu foame
IO. L 17, 26. 3. Ps. 36, 25.
781
sufletul dreptului; iar vieafa necre-
dincioșilor o va surpă.
4. Sărăcia smerește pre om; iar
mâinile celor vrednici se îmbogățesc.
5. Fiul certat înțelept va fl, și pre cel
neînvăfat slugă-1 va aveâ.
6. Scapă de zăduf fiul înțelept; iar
fiul cel călcător de lege se strică de vânt
în vremea secerișului.
7. Binecuvântarea Domnului pre
capul dreptului; iar gura necredin-
cioșilor o acopere plângere fără de
vreme.
8. Pomenirea drepților cu laude; iar
numele necredincioșilor se stinge
9. Cel înjelept cu inima primește
poruncile; iar cel neascultător îm-
piedecându-se cu buzele alunecă.
10. Cel ce umblă drept, umblă cu
nădejde; iar cel ce strâmbează căile
sale, se va cunoaște.
11. Cel ce face cu ochiul cu în-
șelăciune, adună întristare oamenilor;
iar cel ce mustră cu îndrăzneală, face
pace.
12. Izvor de vieafă este în mâna
dreptului; iar gurile necredincioșilor le
va acoperi pierirea.
13. Ura scornește sfadă; iar dra-
gostea acopere pre tofi cei ce nu iubesc
sfăzile.
14. Cel ce scoate din buze înțe-
lepciune, bate cu toiag pre omul cel fără
de inimă.
15. Înțelepții tâinuesc în sine știința
; iar gura celui fără de socoteală se
apropie de sfărâmare.
16. Agoniseala bogaților, este cetate
tare; iar sfărâmarea necredincioșilor
este sărăcia.
17. Faptele drepților vieafă fac; iar
roadele necredincioșilor păcate.
18. Căile viefii le păzește învățătura;
iar învățătura nemustrală rătăcește.
7. Ps. 111, 6. 11. Sirah 27, 22.
13. 1 Corint. 13, 4; 1 Petru 4, 8.
 782 PILDELE LUI SOLOMON
19. Buzele cele drepte acopere
vrajba; iar cei ce grăesc ocări, prea fără
de minte sunt.
20. Din vorba multă nu vei scăpă de
păcat; iar cel ce-și (ine buzele înfelept
va fi.
21. Argint lămurit este limba drep-
tului; iar inima necredinciosului se va
stinge.
22. Buzele drepților știu lucruri
înalte; iar cei fără de minte întru lipsă
se vor sfârși.
23. Binecuvântarea Domnului pre
capul dreptului, aceasta îl îmbogățește,
și nu se va adaoge lui întristare în
inimă.
24. Cu râs nebunul face rele; iar
învățătura la om naște înțelepciune.
25. Cel necredincios cu pierirea se
poartă; iar pofta dreptului este primită.
26. Mergând viforul piere cel ne-
credincios; iar dreptul abătându - se se
mântuește în veac.
27. In ce chip este agurida la dinți
stricătoare și fumul la ochi, așâ este
fărădelegea celor ce o fac pre ea.
28. Frica Domnului adaoge zile; iar
anii necredincioșilor se vor îm- puținâ.
29. Petrece cu drepții veseliea, iar
nădejdea necredincioșilor va pieri.
30. întărirea cuviosului este frica
Domnului; iar celor ce fac rele sfă-
râmare.
31. Dreptul în veac nu se va clăti;
iar necredincioșii nu vor lăcul pă-
mântul.
32. Din gura dreptului pică înțe-
lepciune; iar limba nedreptului va
pieri.
33. Din buzele oamenilor drepfi pică
daruri; iar gura celor necredincioși se
răzvrătește.
20. Eccl. 5, 2, 6. 21. Eccl. 10, 12.
24. 14. 8.
29. Iov 8, 13; Ps. 54, 27.
31. Ps 36, 22.
32. Eccl. 10, 12.
CAP. 11.
Folosul și fiedicele dreptății.
C umpenele viclene urîciune sunt
înaintea Domnului; iar cumpăna
dreaptă pr- mită eăte Iu - -
2. Ori unde intră sudalma, acolo și
ocara; iar gura smeriților cugetă
înțelepciune.
3. Săvârșirea va îndreptă
pre dânșii; iar împiedecarea călcă-
torilor de lege, îi va prădâ pre ei.
4. Nu vor folosi averile în ziua
mâniei, iar dreptatea va izbăvi din
moarte; murind dreptul lasă grija, iar
pierirea necredincioșilor este u- rîtă și
de râs.
5. Dreptatea nevinovatului îndrep-
tează căile; iar necredința cade întru
nedreptate.
6. Dreptatea oamenilor drepți va
izbăvi pre ei; iar cei fărădelege se
vânează de păgânătatea lor.
7. Sfârșindu-se omul drept nu-i
piere nădejdea; iar lauda necredin-
cioșilor va pieri.
8. Dreptul din cursă va scăpă, și în
locul lui se va dă cel necredincios.
9. In gura celor necredincioși latul
cetățenilor; iar chibzuirea drepților cu
bună sporire.
10. Intru bunătățile drepților se
îndreptă cetatea, și întru pierirea ne-
credincioșilor bucurie.
11. Intru binecuvântarea drepților
se va înălță cetatea; iar cu gura ne-
credincioșilor se va săpâ.
12. Batjocorește pre cetățeni cel
lipsit de minte ; iar bărbatul înțelept
liniște aduce.
13. Omul cel cu două limbii des-
copere sfaturi întru adunare; iar cel
credincios cu duhul ascunde lucrurile.
14. Cet ce n’au cârmudre cad ca
frunzele; iar mântuirea este întru mult
sfat.
11. 1. Lev. 19, 36; lezech. 45, 10.
4. lezecb. 7. 19.
 PILDELE LUI SOLOMON
15. Cel rău, rău face când se îm-
preună cu dreptul, și urăște sunetul
adeverinfii.
16. Femeia cinstită face bărbatului
mărire; iar femeia care urăște cele
drepte este scaun de ocară; cei leneși
sunt nevrednici de avuții, iar cei harnici
se reazimă în bogă|ii.
17. Omul milostiv bine face su-
fletului său; iar cel nemilostiv pierde
trupul său.
18. Cel necredincios face lucruri
nedrepte; iar sămânța drepților plata
adevărului.
19. Fiul drept se naște spre vi- ea|ă;
iar urmarea celui necredincios spre
moarte.
20. Urîciune sunt înaintea Domnului
căile strâmbe; iar primiți sunt lui to|i
cei nevinovați în cale.
21. Cel ce-și pune mâinile în mână
cu strâmbătate, nu va fi necertat; iar
cel ce seamănă dreptate, va luâ plata
drepților.
22. Precum este cercelul de aur în
nările porcului, așâ este frumu- setea
femeii cei cu nărav rău.
23. Pofta drepților toată este bună;
iar nădejdea necredincioșilor va pieri.
24. Sunt cari semănând ale sale mai
multe fac; sunt și cari adunând cele
streine sărăcesc.
25. Tot sufletul drept este bine-
cuvântat; iar omul mânios nu este cu
bună cuviință.
26. Cel ce strânge grâul îl (ine
neamurilor, și pre cel ce vinde grâul
scump îi blesteamă poporul; iar
binecuvântarea este preste capul celui
darnic.
27. Cel ce face bine, caută dar bun;
iar cel ce caută rele, relele îl vor ajunge
pre el.
28. Cel ce nădăjduește întru a-
18. Oalat. f. 8. 24. Ps. 111, 9.
27. Ps . 7. 17.
28 kzccbil 7, 19; Sirab 5, 10; 1 Tim. 6 17; P». 51,
7.
783
vu|iea sa, acela va cădeâ; iar cel ce
sprijinește pre cei drepți, acela va
răsări.
29. Cel ce nu poartă grije de casa sa,
va moșteni vânturi, și va sluji cel neîn|
elept celui în|elept.
30. Din rodul dreptății, crește pomul
vie|ii; iar sufletele călcătorilor de lege se
vor luâ fără de vreme.
31. Că de vreme ce dreptul abeâ se
mântuește, dar necredinciosul și
păcătosul unde se va aflâ?
CAP. 12.
Sfaturi folositoare pentru vieață.
C el ce iubește învățătura, iubește
știința; iar cel ce urăște certarea,
este te rf de minte.
2. Cel bun află milă dela Domnul
Dumnezeu; iar omul cel fărădelege,
uitat va fi.
3. Nu se va ferici omul din fără-
delege; iar rădăcinile drepților nu se
vor smulge.
4. Femeia harnică cunună este
bărbatului său; că precum este vier-
mele în lemn, așâ femeia cea făcătoare
de rău își pierde bărbatul.
5. Gândurile drepților sunt ade-
văruri; iar necredincioșii isprăvesc
înșelăciuni.
6. Cuvintele necredincioșilor sunt cu
vicleșug spre sânge; iar gura drepților
va izbăvi pre dânșii.
7. Ori unde se va întoarce cel ne-
credincios, se va stinge; iar casele
drepților vor rămâneâ.
8. Gura înțeleptului o laudă omul;
iar pre cel împietrit la inimă îl
batjocorește.
9. Meii bun este omul fără de bo-
ierie, carele slujește luiș, decât cel cu
boieria și lipsit de pâine.
10. Dreptul are milă de viea|a do-
31. 1 Petru 4. 18.
12. 7. Ps. 36, 35, 36.
9. Sirab 10, 30.
10. R 2 Lege 25, 4.
 784 PILDELE LUI SOLOMON
bitoacelor sale; iar rărunchii necre-
dincioșilor sunt nemilostivi.
11. Cel ce lucrează pământul său, se
va sătura de pâine; iar cei ce umblă
după deșertăciuni sunt lipsiți de minte.
12. Celui ce-i place a-și petrece cu
vinul, în curfile sale lasă ocară.
13. Poftele necredincioșilor sunt
rele; iar rădăcina credincioșilor întru
tării.
14. Pentru păcatul buzelor cade în
la| păcătosul, iar dreptul scapă de el; cel
ce se uită lin se va mântui, iar cel ce
întâmpină în porfi, necăjește sufletele.
15. Din rodurile gurii, sufletul o-
mului se va săturâ de bunătăți, și plata
buzelor lui se va dâ lui.
16. Căile nebunilor drepte sunt
înaintea lor; iar cel înfelept ascultă
sfaturile.
17. Nebunul numai decât își arată
mâniea sa; iar cel iscusit își ascunde
ocara sa.
18. Credința adevărată o spune
dreptul; iar mărturia nedrepților este
înșelătoare.
19. Sunt cari grăesc și rănesc ca cu
sabia; iar limbile înțelepților vindecă.
20. Buzele adevărate îndreptează
mărturisirea; iar martorul grabnic are
limbă nedreaptă.
21. Vicleșug este în inima celui ce
meșteșugește rele; iar cei cevo- esc pace,
se vor veseli.
22. Nu place dreptului nimic ce este
strâmb; iar cei necredincioși se vor
umpleâ de rele.
23. Urâciune sunt Domnului buzele
mincinoase; iar cel ce face credință
primit este la dânsul.
24. Omul priceput este omul științei;
iar inima nebunilor va întim- pina
blestemuri,
14. Ps. 33, 12!. 17. Eccl. lt 10.
19. Ps. 56, 6.
25. Mâna celor aleși lesne stăpâ-
nește; (arcei vicleni vor flde pradă.
26. Cuvântul cel înfricoșat turbură
inima omului drept; iar vestea bună îl
veselește pre dânsul.
27. Cunoscătorul drept lui însuși va
fî prieten; iar gândurile necre-
dincioșilor fără blândele; pre cei ce
păcătuesc îi vor ajunge relele, și calea
necredincioșilor îi va înșelă pre dânșii.
28. Nu va dobândi vicleanul vânat;
iar omul curat agoniseală scumpă.
29. In căile dreptâței este vieafa; iar
căile celor ce |in minte răul, sunt spre
moarte.
CAP. 13.
Alte sfaturi.
F iul înfelept ascultă pre tatăl său; iar
cel neascultător întru pierzare.
2. Din rodurile dreptăți va mâncâ
cel bun; iar sufletele călcătorilor de lege
vor pieri fără de vreme.
3. Cel ce’și păzește gura sa. își
păzește sufletul său; iar cel cenu'și
oprește buzile, frică’și va face luiș.
4. Intru pofte este tot cel leneș; iar
mâinile celor harnici sunt întru ne-
voin|ă.
5. Urăște dreptul cuvântul nedrept;
iar necredinciosul se rușinează, și nu
are îndrăzneală.
6. Dreptatea păzește pre cel fără de
răutate; iar pre cei necredincioși îi face
răi păcatul.
7. Sunl car l să îmbogâeesc singuri
pre sine nimic având; și sunt cari se
smeresc pre sine în multă bogăfie.
8. Răscumpărarea suRe^ui omului
este bogăfia lui; iar săracul nu sufere
certarea.
9. Lumină drepillor esee pururea.
iar lumina necredincioșilor se va
13. 9. P*. m, 4; Iov 18, 5, 6.
 PILDELE LUI SOLOMON
stinge. Sufletele viclene rătăcesc întru
păcate; iar drepții se îndură și miluesc.
10. Cel rău cu sudalmă face rele; iar
cei ce se cunosc pre sine sunt înfefepți.
11. Averea adunată cu fărădelege se
va împufină; iar a celui ce strânge cu
credinfă, se va înmulfl.
12. Dreptul se îndură și împru-
mutează; mai bun este cel ce începe a
ajută cu inima, decât cel ce făgăduește,
și la nădejde aduce; că pomul vicfii este
pofta bună.
13. Cel ce nu bagă în seamă lucrul,
nebâgâ-se-va în seamă de el; iar cel ce
se teme de poruncă, acela este sănătos.
14. Fiului viclean nimic nu este bun;
iar lucrurile slugii înfelepte vor spori, și
se va îndreptă calea lui.
15. Legea înțeleptului este izvorul
vie|ii; iar cel fără de minte în la| va
muri.
16. Înțelegerea bună dă dar; iar a
cunoaște legea este a cugetului bun; și
căile celor . nebăgători de seamă întru
pierire.
17. Tot cel istef lucrează cu cu-
noștință; iar cel fără de minte își
întinde luiș rele.
18. Împăratul îndrăzneț va câdeă în
rele, iar sluga în|eieaplă va izbăvi pre
el.
19. Sărăcia și ocara o strică în-
vățătura; iar cel ce păzește mustrările
se va mări.
20. poftele credincioșilor îndulcesc
sufletul; iar lucrurile necredincioșilor
departe sunt de cunoștință.
21. Cel ce umblă împreună cu cei
înțelepți, în|elepf va fi; iar cel ce umblă
cu cei fără de minte, se va cunoaște.
22. Pre cei ce pâcâtuesc îi vor ajunge
relele; iar pre cei drepfi îi va ajunge
binele.
12. 15, 4 19. Iov 21, 17.
22. P*. 31, 11; Iov 27, 17.
785
23. Omul bun va lăsă moșteni pre
fiii fiilor; iar bogăfia necredincioșilor se
strânge drepților.
24. Drepții vor petrece mulți ani
întru bogăfie; iar nedrepții vor pieri
degrab.
25. Cel ce cru|ă toiagul urăște pre
fiul său; iar cela ce-1 iubește,îl ceartă cu
deadinsul.
26. Dreptul mâncând va săturâ
sufletul său; iar sufletele necredin-
cioșilor vor fi lipsite.
CAP. 14.
Lauda iscusinței în vieafă,
F
emeile celeînjelepteau zidit case; iar
cea fără de minte le-a surpat cu
mâinile sale.
2. Cel ce umblă drepi. se teme de
Domnul; iar cel ce umblă strâmb pre
căile sale, se va defăimâ.
3. Din gura nebunilor toiag de o-
cară; iar buzele înțelepților îi păzesc
pre ei.
4. Unde nu sunt boi ieslea este
deșartă; iar unde sunt holde multe,
arătată este tăria boului.
5. Mărturia credincioasă nu minte,
iar mărturia strâmbă a|â|ă minciuni.
6. Căutâl-v^eii înțelepciunea la cel
răi, și nu o vei află; iar la cei înțelepți
lesne este simțirea.
7. Toate sunt împrotivă omului fără
de minte; iar armele simțirii sunt
buzele cele înțelepte.
8. Înțelepciunea celor învă|a|i este
a'și cunoaște căile sale; iar gândul celor
fără de minte este în rătăcire.
9. Caselor celor fărădelege le tre-
buește curățenia; iar casele drepților
sunt plăcute.
lO. Inima simjitoareaomului, mâh-
nește sufletul său, iar când se veselește,
nu se amestecă cu ocara.
11. Casele celor necurafi se vor
24. Ps. 33, 10.
14. 2. Iov 12, 4. 5. Eșire 23, 1.
8. C 10, 24.
 786 PILDELE LUI SOLOMON
stinge; iar lăcașurile celor drepți se vor
întări.
12. Este cale, care se pare oamenilor
dreaptă; iar sfârșitul ei duce în fundul
iadului.
13. In veselii nu se amestecă în-
tristarea; iar mai pre urmă bucuria se
întoarce în plâns.
14. De căile sale se va săturâ cel
îndrăzneț . cu inima; iar din cugetele
sale este omul bun.
15. Omul celfărâ de răutate crede
lot cuvântul; iar cel înțelept vine la
pocăinfă.
16. Înțeleptul temându-se, se ferește
de rău; iar cel fără de minte
nădâjduindu - se în sine, se amestecă cu
cel fărădelege.
17. Cel grabnic la mânie lucrează
fără de socoteală; iar omul înfelept
multe rabdă.
18. Nebunii împart răutatea; iar cei
cu minte se fin de știinfă.
19. Lunecâ-vor cei răi înaintea celor
buni; și cei necredincioși vor sluji la
ușile celor drepfi.
20. Prietenii vor urî pe prietenii cei
săraci; iar prietenii celor bogafi sunt
mulfi.
21. Cel ce nu cinstește pre cel mișel,
păcătuește; iar cel ce milu- ește pre
săraci fericit este.
22. Fiind rătăciți cei nedrep|i, lu-
crează rele ; iar cei buni fac milă și
adevăr.
23. Nu știu mila și credința făcătorii
de rele; iar mila și credința, este la cei
ce lucrează cele bune.
24. Tot cel ce poartă grije, are de
prisosit; iar cel dezmierdat și ne-
purtător de grife în lipsă va f
25. Cunună înțelepților este bogăția
lor; iar vieața nebunilor este rea.
26. Mântuește din rele sufletul măr-
turia credincioasă; iar cel viclean ațâță
minciună.
11. Lucâ 6, 5.
27. Intru frica Domnului este nă
dejdea celui tare, și fiilor săi va lăsâ
reazem de pace.
28. Frica Domnului este izvor de
viea|ă, și pre cel ce o are îl face a se feri
de lațul mor|li.
29. Mărirea împăratului este în
popor mult; iar în poporul pu|in, este
pierderea celui puternic.
30. Omul cel mul răbdător este cu
mare înțelepciune, iar cel foarte fricos
este neînțelept.
31. Omul blând este doftor inimii;
iar cariul oaselor este inima simțitoare.
32. Cel ce grăește de rău pre să-
racul, mânie pre cel ce l-au făcut pre el;
iar cel ce miluește pre sărac, cinstește
pre cel ce l-au făcut pre el.
33. Intru răutatea sa va pieri ne-
credinciosul; iar cel ce nădăfduește spre
Domnul, drept este întru bunătatea sa.
34. Inima cea bună a bărbatului
odihnește înțelepciunea; iar inima
nebunilor nu se cunoaște.
35. Dreptatea înal|ă neamul; iar
păcatele împuținează semințiile.
36. Primită este împăratului sluga
înțeleaptă; și cu păstrarea sa leapădă
deta sine ocara.
CAP. 15.
Roadele iscusinței. Mijloace împrotiva
păcatelor.
M ânia pierde și pre cei în|elep|i; iar
răspunsul cucernic întoarce
mânia și cuvântul aspru aprinde mânia.
2 Limba înțelepților știe cele bune;
iar gura celor neînțelepți spune rele.
3. In tot locui ochii Domnului văd
pre cei răi și pre cei buni.
4. Vindecarea limbii este pom de
32. Iov 31, 15.
15. 2. Eccles . 10, 131.
J. Iov 34, 21; lerem. 16. 16.
4. 13, 12.
 PILDELE LUI SOLOMON
vieafă, și cel ce o păzește acesta se va
umpleâ de duh.
5. Cel fără de minte batjocorește
învăfătura tatălui său; iar cel ce fine
porunca este mai înfelept. In pri-
sosirea dreptăfei putere multă este; iar
cei necredincioși cu toată rădăcina vor
pieri de pre pământ.
6. In casele drepfilor tărie este
multă, iar rodurile necredincioșilor vor
pieri.
7. Buzele drepfilor se leagă cu pri-
cepere; iar inima celor neînfelepfi nu
este întărită.
8. Jertfele necredincioșilor urâciune
sunt Domnului; iar rugăciunile celor ce
se îndreptează sunt primite de dânsul.
9. Urâciune sunt Domnului căile
necredincioșilor; iar pre cei ce umblă
după dreptate îi iubește.
10. lnvăfătura celui fără de răutate
se cunoaște dela cei ce trec; iar cei ce
urăsc certarea se sfârșesc grozav.
11. Iadul și pierzarea de fafă sunt la
Domnul, cum dar nu și inimile
oamenilor?
12. Cel neînvăfat nu va iubi pre cei
ce-1 ceartă pre el; și cu cei în- felepfi nu
va vorbi.
13. Inima veselindu-se înflorește
fafa; iar fiind întru scârbă se mâhnește.
14. Inima dreaptă caută știinfă; iar
gura celor neînvăfafi caută cele rele.
15. In toată vremea ochii celor răi
primesc cele rele, iar cei buni sunt în
liniște pururea.
16. Mai bună este o părticică mică
cu frica Domnului, decât vistierii mari
fără de frică.
17. Mai bun este ospăful cu le-
5. Macav. 4, 1. 6. 1 Tim. 6, 16, 19.
8. Isaia l, li; flmos 5, 22.
11. Iov 26. 6; Ierem. 17, 10
13. Eccl. 6. 1.
16. 1 Tim. 6. 8, 9; Ps. 36, 16.
17. Ps. 36, 16.
787
gumi spre dragoste și spre prieteșug,
decât vifelul dela ieslecu vrajbă.
18. Omul mânios afâfă gâlcevi; iar
cel ce rabdă mult, potolește și ceea ce va
să fie.
19. Omul cel îndelung răbdător
împacă vrâjbile; iar cel necredincios
mai vârtos le întărită.
20. Căile celor leneși sunt așternute
cu spini; iar ale celor harnici sunt
netede.
21. Fiul înfelept veselește pre tatăl
său; iar fiul neînfelept batjocorește pre
muma sa.
22. Cărările celui nebun sunt lipsite
de înfelepciune; iar omul cel înfelept
drept umblă.
23. Schimbă gândurile cei ce nu
cinstesc adunarea; iar în inimile celor
ce se sfătuesc rămâne sfatul.
24. Că nu-1 ascultă pre el cel rău,
nici va zice cevâ de folos, și bun
adunării de obște.
25. Căile viefii sunt cugetele celui
înfelegător, ca să se ferească de iad, și
să se mântuiască.
26. Casele defăimătorilor le surpă
Domnul, și întărește hotarul văduvei.
27. Urâciune este Domnuluigândul
nedrept; iar cuvintele celor curafi sunt
cuvioase.
28. Pierde-se pre sine cel ce iâ
daruri; iar cel ce urăște luarea de
daruri viu va fi.
29. Cu milosteniile și cu credinfa se
curăfesc păcatele, și cu frica Domnului
se ferește fiecare de rău.
30. Inimile drepfilor se învafă ere-
dinfă; iar gura necredincioșilor ră-
spunde rele.
31. Primite sunt la Domnul căile
oamenilor drepfi, că prin acelea și
vrăjmașii prietini se fac.
32. Departe stă Dumnezeu de cei *
necredincioși; iar rugăciunile drepfilor
le ascultă.
33. Mai bună este pufină luare cu
28. Lev. 25, 36; fl 2 Lege 16,19; Ps. 14, 5.
 788 PILDELE LUI SOLOMON

dreptate; decât roduri multe cu ne- 11. Pornirea cumpenii dreptate este
dreptate. la Domnul, și lucrurile lui cumpene
drepte.
CAP. 16. 12. Urît este înpăratului acela ce
îndemnări pentru smerenie, dreftate face rele, că. cu dreptate se gătește
și infrânare, scaunul domniei.

I nima omului să gândească lucruri

drepte; ca să se îndrepteze de
Dumneneuc ăile Iu l.
13. Primite sunt împăratului buzele
drepte, și cuvintele drepte le iubește.
14. Mâniea împăratului este solul
2. Ochiul văzând bune veselește morjei; iar omul înjelept îl va îmblânzi
inima; și vestea cea bună îngrașe pre el.
oasele; cel ce ascultă mustrările vieții, 15. Intru lumina vieții fiul împă-
va petrece între cei înțelepfi. ratului; iar cei primiți lui ca norul
3. Cel ce leapădă învă|ătura, se târziu.
urăște pre sine; iar cel ce păzește 16. Cuiburile înțelepciune! mai a-
învățăturile își iubește sufletul său. lese sunt decât aurul, și cuiburile
4. Frica Domnului este învățătură șt înțelegerii mai alese sunt decât argintul.
înțelepciune și începutul mărirei 17. Cărările viejei abat dela rele; iar
răspunde ei; și merge mărirea în- lungimea vieții sunt căile dreptății.
naintea celor smeriți. La om este voirea 18. Cel ce primește învățătura, întru
inimei, iar dela Domnul răspunsul bunătăți va fi; și cel ce păzește certările,
limbei. se va înțelepți.
5. Toate lucrurile celui smerit a- 19. Cel ce își păzește căile sale,
rătate sunt înaintea lui Dumnezeu; iar păzește sufletul său; și cel ce'și iubește
cei necurafi în ziua cea rea vor pieri. via|a sa, oprește gura sa.
Cât ești de mare atâta te smerește și vei 20. Mai înainte de sfărâmare merge
află milă înaintea Domnului Dumnezeu. ocara; și mai înainte de cădere gândul
6. Necurat este înaintea lui Dum- cel rău.
nezeu tot cel cu inimă înaltă, și cel ce'și 21. Mai bun este cel blând cu
pune mâna în mână cu nedreptate, nu smerenie, decât cel ce împarte prăzi cu
se va îndreptă. cei ce fac slrâmbălate.
7. începutul căii celei bune este a 22. Cel înfelept în lucruri este a-
face dreptate, că primită este la flător de bunătăți, și cel ce nădăj-
Dumnezeu mai mult decât aducerea de duește întru Dumnezeu, fericit este.
Jertfe. 23. Pre cei înțelepți și pre cei pri-
8. Cel ce caută pre Domnul va aflâ cepători îi chiamă răi; iar cei cu cuvinte
minte cu dreptate, și cei ce-1 caută pre dulci mai mult se vor auzi.
el, cu dreptate vor află pace. 24. Izvor de vieafă este priceperea
9. Toate lucrurile Domnului sunt cu celor ce o agonisesc; iar învățătura
dreptate, și se |ine cel necredincios la nebunilor este rea.
ziua cea rea. 25. Inima înțeleptului cunoaște cele
10. Ghicire este în buzele împă- din gura sa, și în buze poartă pricepere.
ratului, și la judecată nu va rătăci gura
lui. 11. 20, 23; H 2 Lege 25, 13.
16. 1- C. 5, 21; Ierem. 10, 23. 16. Ps. 118, 72.
9. Iov 21, 30.
 PILDELE LUI SOLOMON 789

26. Fagur de miere sunt cuvintele la buzele mincinoase.

bune; și dulceafa lor tămăduire su-
fletului.
27. Sunt căi, care se par omului a fi
drepte; iar cele mai de pre urmă ale lor
caută în fundul iadului.
28. Omul întru ostenele se ostenește
luiș, și abate dela sine pie- riî^r^eisa; credincios toată lumea îi este câștigare ;
iar cel îndărătnic în gura sa își poartă
pierirea.
29. Omul fără de minte își sapă luiș
rele, și în buzele sale adună foc.
30. Omul îndărătnic împarte rele; și
celor răi aprinde făclia înșelă- ciunei, șicei ce se țin cu dânsa, și ori încotro se
desparte pe prieteni.
31. Omul fără de lege amăgește pe
prieteni, și îi duce pre ei la căi nu bune.caută prieteșug; iar cel ce urăște ale
32. Cel ce'și întărește ochii săi,
gândește îndărătnicii, și cel ce'și mușcă
buzele sale alege toate relele, acesta esteleptului; iar culnuîntulupt bătut fiind
cuptorul răulăfii.
33. Cunună de laudă sunt bătrâ-
nelele, și în căile dreptăfii se află.
34. Mai bun este omul cel mult
răbdător, decât cel tare, și omul cel ce
are minte, decât lucrătorul cel mare de
pământ; și cel ce'și stăpânește mâniea
mai bun este decât cel ce ia cetate tare.
35. In sânul celor nedrepfi intră
toate cele nedrepte; iar cele drepte toate
sunt dela Domnul.
CAP. 17.
Ce a artă și vr ajbă.
5. Cel ce râde de sărac, mânie pre
cel ce l-au făcut pre el; iar cel ce-l
miluește se va miluî; cel ce'i pare bine
de cel ce piere, nu va fi fără de vină,
6. Cununa bătrânilor sunt fiii fiilor,
și lauda fiilor sunt părinfii lor. Celui
iar celui necredincios nici un ban.
7. Nu sunt cuvioase celui nebun
buzele drepte, nici celui drept buzele
mincinoase.
8. Plata darurilor este învățătura la
întorc îi îndreptează pre ei.
9. Cel ce acopere sfrâmbătățile
acoperi desparte prietenii și casnicii.
10. Groaza umilește inima înțe-
nu simte.
11. Pricini scornește tot cel rău; iar
Domnul înger nemilostiv va trimite lui.
12. Cade purtarea de grife pre omul
cel înfelept; iar cei nepricepuți cugetă
rele.
13. Cel ce răsplătește rele pentru
bune, nu se va mută răul din casa lui.
14. Putere dă cuvintelor începerea
dreptății; iar împerecherea și răsboiul
merge înaintea scum- petei.
15. Cel ce judecă pre cel drept a fi
strâmb, și pre cel strâmb a fi drept,
necurat este și urî! înaintea lui

M ai bună este o bucată de pâine cu Dumnezeu.

dulceață în pace, decât casa plină
de mu I te bu n btă|ă și de c ât jertfe
16. Pentruce sunt avuții celui ne-

nedrepte cu vrajbă.
2. Sluga nu minte ssapâm^te pre
stăpânii cei neînfelepți, și împarte părți
între frați.
3. Precum se lămurește în cuptor
aurul și argintul; așâ inimile cele alese
dela Domnul.
4. Cel rău ascultă de limba căl-
cătorilor de lege; iar dreptul nu se uită
„ 26 EccI. 10, 12. 29. Iacov 3, 6. 13. Rom. 12, 17; 1 Tcsal. 5, 15; 1 Petru 3, 9.
17. 2. Sirah io, 26. 15. Isaia 5, 23.
 790 PILDELE LUI SOLOMON
înțelept? Că a dobândi înfelepciune cel
rău la inimă, nu va puteâ.
17. Celce’și face casă înaltă, caută
sfărâmare. Și cel cc se lenevește a
învăță va câdeâ în rele.
18. In toată vremea să aibi tu
prieten, frafii în nevoi de treabă să fie,
că pentru aceea se fac.
19. Omul fără de minte bate în
palme și se veselește luiș, ca și chezașul
ce iâ în chezășie pe prietenul său.
20. Cel iubitor de păcate se bucură
de vrăjbi și cei ce’și înalță ușile sale,
caută surpare.
21. Cel cu inima vârtoasâ nu va află
bunătăți, și omul cel ce lezne își
schimbă limba va cădeâ In rele; și
inima de nebun durere este celui ce o
are.
22. Nu se veselește tatăl de fiul cel
neînvățat; iar fiul înfelept veselește pre
muma sa.
23. Inima veselă bunăvieață face;
iar omului trist i se usucă oasele.
24. Căile celui ce iâ daruri cu
nedreptate în sânuri, nu sporesc, și cel
necurat se abate din căile dreptății.
25. Față înțelegătoare este a omului
înțelept; iar ochii nebunului la
marginile pământului.
26. Mânie tatălui este fiul nebun, și
durere celei ce l-a născut pre el.
27. A păgubi pre omul drept nu este
bine, nici este cu cuviință a sfătui rău
asupra puternicilor drepți.
28. Cel ce oprește a - grăi cuvântul
greu, cu minte este; și omul cel ce rabdă
mult, este înțelept.
29. Cel ce nu știe, de va întrebă de
înțelepciune, înțelepciune i se va socoti;
și cel ce se face pre sine mut, înțelept se
va socoti a fi.
25. Eccl. 2. 14.
26. 10. 1 ți 19, 13.
28. lacov 1, 19.
29. Iov 13, 5.
CAP. 18.
Prietenie și infrănarea limbii.
P ricini caută omul cel ce va să se
desparfă de prieteni, și în toatăvre
m^eiocăoc va fi.
2. Nu trebuește înțelepciune omului
lipsit de minte, că mai vârtos se ține cu
nebuniea.
3. Când vine necredinciosul întru
adâncul răutăților, nu bagă seamă; și îi
vine lui necinste și ocară.
4. Apă adâncă este cuvântul în
inima omului și izvor ce se varsă și
fântână de vieață.
5. A ÎO miră de fa|a necredinciosului
nu este bine; nici este cu cuviință C fugi
de dreptate la judecată.
6. Buzele celui fîără de minte îl aduc
pre el la rele, și gura lui COC
îndrăzneață chiamă moartea.
7. Gura nebunului pi^rir^zi ă ui
ăste; iar buzele lui sunt laț sufletului
lui.
8. Pre cei leneși îi biruește frica, și
sufletele oamenilor mueratici vor
Hamann.
9. Cel ce nu se vindecă pre sine
întru faptele sale, frate este celui ce se
rănește pre sine.
10. Din mărimea fri^Oriă numete
Domnului; și alergând la el drepții, se
înalță.
11. Averea omului bogat este oftate
tare, și mărirea ei mult umbrește.
12. Mai înainte de surpare se în-
nalță inima omului, și mai înainte de
mărire se smerește.
13. Cel ce răspunde cuvânt mai
înainte de ce aude, nebun și de o- carâ
se face pre sine.
14. Mâniia nmuM n notorlett nsuu^zi
înțeleaptă; iar pre cel nerăbdător cine îl
va suferi?
15. Inima celui cu minte, câștigă
18. 5. Lev. 19, 13. 10 Ps. 148,13; iii 17, 3.
11. Ps. 48, 6.
12. Lucâ 14, 11.
 PILDELE LUI SOLOMON
șfiinfă;iar urechileínfeleplílor cearcă
gândurile.
16. Darul omului îl vestește pre el, și
cu cei puternici îl așază pre el.
17. Dreptul singur este pârâșul său
dela întâiul cuvânt, și dacă îl va asupri
pârâșul, se mustră.
18. Pricinile le potolește soarta, și
între domni hotărăște.
19. Frate dc frate ajutat, ca o cetate
tare și înaltă, și are putere ca o împărâ|
ie întemeiată.
20. Din rodurile gurii umple omul
pântecele său, șl din roadele buzelor
sale se va săturâ.
21. Moartea și viea|a sunt în mâna
limbii; iar cei ce’și stăpânesc limba vor
mâncâ roadele ei.
22. Cel ce a aflat femeie bunâ.a- flat-
a daruri, și a luat dela Dumnezeu
desfătare.
23. Cel ce leapădă femeia bună,
leapădă bunătăfile, și cel ce |ine pre cea
prea curvă, este nebun și necredincios.
24. Rugăciuni răspunde săracul ; iar
cel bogat răspunde aspru.
25. Omul drăgăstos în adunare mai
prieten este decât fratele.
CAP. 19.
Săracii cinstiți și fiii bine crescuți.
M
ai bun este săracul, carele umblă
întru prostia sa, decât cel viclean
eu buzelesale .șieste fără de minte.
2. Unde nu este știinfa sufletului,
acolo nu este binele; și cel ce grăbește
cu picioarele, se va împiedică.
3. Nebunia omului strâmbă căile lui,
și pre Dumnezeu vinuește cu inima lui.
4. Avvflea adauge prideon mu^i, iar
cel sărac, și de prietenul carele îl are se
lipsește.
21 21, 23; Iacov 3, 2.
19 J. Iac. 1, 13.
5. Mărturia mincinoasă nu va fi fără
de pedeapsă; și cel ce pârăște cu
strâmbătate, nu va scăpâ.
6. Mulfi cinstesc fefele împăraților;
iar tot cel rău se va face de ocară
omului.
7. Tot cel ce urăște pre fratele sărac,
791
departe va fi și de prieteșug, gândul bun
se va apropiâ de cei ce îi cunosc
prieteșugul, și omul înfelept îl va află
pre el, cel ce face multe rele isprăvește
răutatea; iar cel ce se sfădește cu
cuvinte, nu se va mântui.
8. Cel ce câștigă înfelepciune, se
iubește pre sine, și carele păzește
înfelegerea, aflâ-va cele bune.
9. Mărturia mincinoasă nu va fi
necerfalâ, și cel ce a(â|ă răutate, pie- rî-
va de ea.
10. Nici de un folos nu este celui
fără de minte desfătarea, și de va începe
sluga cu semefie a stăpâni.
11. Omul milostiv mult îngădue-
ește, și lauda lui va veni asupra celor
fără de lege.
12. înfricoșarea împăratului ase-
menea este răcnirii leului, și ca rouă pre
iarbă așâ este îmblânzirea lui.
13. Rușinea tatălui este fiul fără de
minte, și nu sunt curate darurile din
simbria curvei.
14. Casă și avere împart părinții
Hiior ; iar femeia bărbatului dela
Domnul se rânduește.
15. Frica oprește pre bărbatul mue-
ratic; iar sufletul celui leneș va flă-
mânzi.
16. Cel ce păzește porunca, își
păzește sufletul său; iar cel ce nu- și
păzește căile sale va pieri.
17. Cel ce miluește pe sărac, dă
împrumut lui Dumnezeu, și după darea
lui se va răsplăti lui.
18. Ceartă pre fiul tău, că așâ va
5. fl 2 Lege 19, 18. 11. 1 Cor. 6, 7.
13. 17, 26; fi 10, 1.
16. Lucâ 11, 28. 17. EccI. 11, 1.
18. Efes 6, 4.
 792 PILDELE LUI SOLOMON
fi de bună nădejde; iar la mândrie nu
înăljâ sufletul tău.
19. Omul cel gânditor de rău mult
va păgubi; iar de va fi și lacom, și
sufletul își va adauge a-1 pierde.
20. Ascultă fiule învăjătura tatălui
tău, ca să fii înjelept întru cele mai de
apoi ale tale.
21. Multe gânduri sunt în inima
omului; iar sfatul Domnului în veac
rămâne.
22. Rod omului este milosteniea, și
mai bun este săracul drept de cât
bogatul mincinos.
23. Frica Domnului este spre vi- ea|ă
omului; iar cel fără de frică se va
zăbovi în locuri unde nu se află știinfă.
24. Cel ce ascunde mâinile sale în
sân cu nedreptate, nici la gura sa nu le
va duce pre ele.
25. Bătând pre făcătorul de rău, cel
nepriceput mai înjelept se va face, și de este curat de păcate?
vei certă pre omul înjelept, va cunoaște
învăjătura.
26. Cel ce nu cinstește pre tatăl său, luminile ochilor lui ve- deâ-vor
și se leapădă de muma sa, rușinâse-va și
ocârît va fi.
27. Fiul carele părăsește a păzi
învăjătura tatălui său, va deprinde
graiuri rele.
28. Cel ce chezășuește copilul fără
de minte, rușinâ-va dreptatea, și gura
celor necredincioși înghijl-vâ judecata.
29. Se gătesc celor neastâmpă- raji
bice și cazne, asemenea și celor fără de
minte.
CAP. 20.
împăratul înțelept.
N eastâmpărat lucru este vinul, și de
ocară bejia. și tot cel stricat de el,
nu va fiînjelept.
2. Nu se osebeșfe înfricoșarea îm-
21. Ps. 32, 11. 25. Ps 33, 9.
24. EccI. 4, 5.
pârâtului de mâniea lei^lui ; iar cel ce'l
întărâtă pre el greșește asupra
sufletului său.
3. Mărire este omului a urî neîn-
înlelegerile; iar lot cel fără de minte cu
unele ca acestea se împleticește.
4. Ocărându-se leneșul nu se va
rușinâ; așâ este și cel ce împru-
mutează grîu la secere.
5 AA3 adâncă este sfatuu fn f ni- ma
omului; iar omul înjelept îl va scoate.
6. Mare și cinstit lucru este omul
milostiv; iar cu anevoe este a află om
credincios.
7. Cel ce petrece nevinovat întru
dreptate, fericiji va lăsă pre fiii săi.
8. Când va ședea împărat drept pre
scaun, nu va stă înaintea ochilor lui tot
răul.
9. Cine se poate lăudă, că are inimă
curată? Sau cine va cuteză a zice, că
10. Lumina celui ce g^ește de rău
pre tată sau pre mumă, stin- ge-se-va, și
întunerec.
11. Partea ce grăbește întru cele
dintâiu, întru cele mai de pre urmă nu
se va binecuvântâ.
12. Să nu zici: Plătlvoiu neprie-
tenului, ci așteaptă pre Domnul, ca să’ji
ajute.
13. Cântarul mare și mic, și mă-
surile îndoite, necurate sunt înain- intea
Domnului amândouă, și cel ce face
acestea, întru tocmelele sale se
împiedică.
14. Tânărul cu cel cuvios și drept
calea lui.
15. Urechea aude și ochiul vede,
lucrurile Domnului sunt amândouă.
20. .. 1 Cor. 6, 7.
7. p». in. 2.
9. Iov 14. 4, 5; 3 Imp. 8, 46. 2 Paral. 6, 36.
10. fl 2 Lege 5; 16; Sirab 3, 9; Eșice 21, 16;
Leviți 20, 9. Mateiu 15, 4; Marc. 7, 10; Efes 6, 1-3.
 PILDELE LUI SOLOMON
16. Nu iubi a cleveti, ca să nu piei, ci
deschide ochii tăi, și te satură de pâine.
17. Rău este, rău este, zice cel ce
cumpără, și dacă se va duce atunci se va
făli.
18. Aur șl mul|ime de pietre scumpe
și vase cinstite sunt buzele înțelepciune!.
19. 1â haina celui ce s'a pus che- zaș
pentru cel necunoscut, și iâ de la el
zălog pentru cei streini.
20. Dulce este omului pâinea min-
ciunei; iar după aceea se va umpleâ
gura lui de alice.
21. Gândurile cu sfatul se înte-
meiază; și cu cârmuiri se face războiul.
22. Cel ce descopere sfaturi întru
adunare umblă cu două limbi, și cu cel
ce lărgește buzele sale nu te amestecă.
23. Urâciune este Domnului cân-
tarul îndoit, și cumpăna vicleană nu
este bună înaintea lui.
24. Dela Domnul se îndreptează
pașii omului; iar pământeanul, cum ar
puteâ pricepe căile sale?
25. La| este omului curând a a-
fierosl cevâ dintru ale sale, și după ce
s'a făgăduit să'i pară rău.
26. Vânturătorul celor necredincioși
este împăratul înfelept. și'i va învârti
pre ei roată.
27. Lumina Domnului, suflarea oa-
menilor, care cercetează adâncurile
inimei.
28. Miiostenia și adevărul, pază sunt
împăratului, și vor încunțurâ cu
dreptate scaunul lui.
29. Podoaba tinerilor este înțelep-
ciunea și mărirea bătrânilor cărun- te|
ele, sdruncinături și sfărâmături
întâmpină în rele, iar rane întru că-
mările pântecelui.
23. 16 , 11 ; H 2 Lege 25, 13..
793
CAP. 21.
Pronia lui Dumnezeu.
P recum pornirea apei așâ inima
împăratului este în mâna lui Dum-
nezeu, ori înc otrova vraăsă Oă lo ce
acolo o pleacă.
2. Tot omul se luiș că este
drept, iar Domnul îndreptează inimile.
3. A face dreptate și a grăi adevărat,
mai mult place lui Dumnezeu decât
sângele jertfelor.
4. O imul cel măreț este cu inimă
îndrăzneală spre ocară, și făclia ne-
credincioșilor este păcatul.
5. Gândurile celui bărbat pururea
întru prisosință, iar cel leneș totdeauna
în lipsă este.
6. Cel ce face vistierii cu limbă
mincinoasă după deșertăciuni umblă, și
merge în laturile mor|ii.
7. Pornl-se-va toată pierirea asupra
celor necredincioși, că nu vor să facă
cele drepte.
8. La cei îndărătnici căi îndărătnice
trimite Dumnezeu, că curate și drepte
sunt lucrurile lui.
9. Mai bine este a lăcul într'un
ungher descoperit decât în cele văruite
și în casa de obște cu nedreptate.
10. Sufletul necredinciosului pof-
tește rele, și nu'l va milul nici un om.
11. Păgubindii-se cămăiarnicu,,
mai înțelept se va face cel fără de
răutate și înțeleptul cel ce pricepe va
primi cunoștință.
12. Cunoaște dreptul inimile ne-
credincioșilor, și defaimă pre cei
necredincioși pentru rele.
13. Cel ce și astupă urechile sale ca
să nu auză pre cel neputincios, și acela
va strigă și nu va fi cine să'l auză.
14. Darul pre ascuns întoarce
21. 3. 15, 8; Isaia 1, 11; Osia 6,6; 1 Imp. 15, 22
13. Iov 22, 7.
 794 PILDELE LUI SOLOMON
mâniile, iar cel ce nu dâ dar, ridică
mânie mare.
15. Vrsrîiea 'drepților esle a face
judecată; iar cel cuvios necurat este la
făcătorii de rău.
16. Omul cel ce rătăcește din calea
drrptăfii, se va odihni întru adunarea
uriașilor.
17. Omul cui este drag în ospețe, în
lipsă va fi; și cel ce iubește vinul și
untuldelemn, nu se va îmbogăți.
18. Curățire dreptului este cel fără-
delege; în locul celui drept se va dâ cel
vinovat.
19. Mai bine este a lăcul în pustie,
decât cu femeia sfadnică și mânioasă și
limbută.
20. Comoară dorită odihnește în
gura înțeleptului; iar oamenii cei fără
de minte o înghit pre ea.
21. Calea dreptății și a milosteniei
aflâ-va vieafă și mărire.
22. Cetăți tari calcă înfeleptul, și
surpă tăriea spre care nădăjduiâ
necredincioșii.
23. Cel ce’și păzește gura și limba,
își păzește sufletul său de necazuri.
24. Cel îndrăzneț, cel sumef și cel
mândru pierzător se chiamă, iar cel ce
ține minte răul, fărădelege este.
25. Poftele omoară pre cel leneș, că
nu voesc mâinile lui să facă cevâ.
26. Necredinciosul în toate zilele
poftește pofte rele, iar dreptul mi-
luește și se îndură fără de scumpete.
27. fertfele necredincioșilor urâ-
ciune sunt Domnului, pentrucă le aduc
cu fărădelege.
28. Mărturiea mincinoasă va pieri;
Iar omul ascultător iâ seama ce grăește.
29. Omul necredincios stă cu fa|ă
22. Eccl. 9, 15. 23. ÎS, 2!.
26. Ps 36, 26
27. 15, 6; flmos 5, 22; Isaia 1, 11; Sirab.
34, 21.
fără de rușine; iar cel drept însuș își
cunoaște căile sale.
30. Nu este înțelepciune, nu este
bărbăție, nu este sfat la omul cel
necredincios.
31. Calul se gătește la ziua de
răsboiu; iar dela Domnul este ajutorul.
CAP. 22.
Deosebii e sfaturi.
M
arg
ai ales este numele bun decât
bogățiea multă; și darul bun decât
a urul.
2. Bogatul și săracul s’au întâm-
pinat unul cu altul, iar pre amândoi i-
au făcut Domnul.
3. Cel iscustl văzând pre cel rău
muncindu-se tare, însuș se înva|ă; iar
cei nepricepuți trecând nu se folosesc.
4. Neamul înțelepciunii este frica
Domnului, și bogăfie și mărire șl vieată.
5. Cíuiini șl lauuri în căUa elle
strâmbe; iar cel ce’și păzește sufletul
său, se va feri de ele.
6. Învață l pre catea sa i că
și după ce va nu se va
depărtâ dela aceea.
7. Bogaii l vor săăpânU pre ce l să-
raci, și slugile dela stăpânii săi se vor
împrumută.
8. Cel CU seamănă reee, rete va și
seceră, și rana faptelor sale îl va sfârși;
pre omul blând și dătător, îl
binecuvintează Dumnezeu, șt deșer-
tarea lucrurilor îl va pierde.
9. Cel e l mH^tl prl ăă^acuU, hrănl-
se-va, pentrucă din pâinea sa a dat
săracului; biruință și cinste câștigă cel
cr dă daruri, însă iâ sufletul celor ce IC
au.
10. Scoatr din adunare pre crl
31. Ps. 146, II; și 32, 17.
22. Eclis. 7, 2. 2. Iov 3. 19; Ps.46, 2.
8. Iov 4, 6; Isaia 59, 7.
9. 2 Cor. 9, 7.
 PILDELE LUI SOLOMON
pierzător, și va ieși cu dânsul pri- drea,
că șezând în adunare, pre fo|i
necinsleșle.
11. Iubește Domnul inimile cuvioase,
și primifi sunt lui to|i cei fără prihană
în căile lor; cu buzele va cârmul
împăratul.
12. Ochii Domnului păzesc simțirea
șl defaimă cuvintele cele fărădelege.
13. Pune pricini și zice leneșul; leul
este în cale și ucigașul în uli|ă.
14. Groapă adâncă este gura celui
fărădelege, și pre carele l-au u- rît
Domnul, acela va cădeâ într'însa; sunt
căi rele înaintea omului, și nu iubește a
se întoarce dela ele, și trebue a se abate
din calea strâmbă și rea.
15. Nepriceperea face să sboare
inima tânărului, și toiagul învățăturii
departe este dela dânsul.
16. Cel ce năpăstuește pre sărac,
înmulfește relele sale, și dă bogatului
pre mai pu|in.
17. La cuvintele în|elep|ilor apropie
urechea ta, și ascultă cuvintele mele, și
așază inima ta, ca să cunoști, că bune
sunt.
18. Și de le vei pune pre ele la i-
nlma ta. vesell-te-vor împreună cu
buzele tale.
19. Ca să fie întru Domnul nădejdea
ta, și va arătă |ie calea fa.
20. Și tu |i le scrie întreit, în sfat și în
gând și în cunoștință și pre lăflmea
inimii tale.
21. lnva|ă-te dar cuvinte adevărate,
și minte bună ca să auzi și să răspunzi
tu cuvinte adevărate celor ce le
întreabă.
22. Nu sill pre mișel, că sărac este și
să nu necinstești pre cel slab în porfi.
23. Că Domnul va judecă Iui ju-
22. Zab. 7, 10; Ierem. 5, 28; Eșire 22, 22; Iov.
31, 21.
23. Eșire 22, 23, 24.
795
decată, și vei mântui sufletul tău
nevinovat.
24. Nu fii prieten cu omul mânios, și
cu prieten mânios nu te amestecă.
25. Ca să nu te aba|i din căile lui, și
vei luă laturi la sufletul tău'.
26. Nu te da chezaș rușinându-fe de
fată.
27. Că de nu vei aveă de unde să
plătești, luâ-vor așternutul cel de supt
coastele . fale.
28. Nu trece hotarele vechi, care le-
au pus părinții tăi.
29. Omul vederos și iute la lucrurile
lui, la împăra|i trebue a stă; iar să nu
steâ la oameni leneși.
CAP. 23.
Sfaturi pentru mâncare și băutură
D
e vei ședeă la masa celui puternic,
în|elep|ește mănâncă din cele|l se pe
n înaintai
2. Și pune mâna ta știind că și tu ca
acestea freoue să gătești.
3. Iar de ești mai nesățios, nu pofti
bucalele lui, că acestea se (in de vieafă
mincinoasă.
4. Nu te asemănă, find sărac cu cel
bogat; ci te strânge pre tine cu gândul
tău.
5. De vei căută cu ochiul tău spre el,
nicidecum nu se va vedeâ, că s'a făcut
lui aripi ca unui vultur, și se întoarce
spre casa celui ce stă înaintea lui.
6. Nu cină cu omul pismătari|, nici
pofti din bucatele lui.
7. Că precum înghite cinevă păr, așă
mănâncă și beâ; nici 11 băgă la tine pre
el, ca să mănânci pâinea ta cu el.
8. Că o va vărsă pre ea, și va strică
cuvintele fale cele bune.
9. La urechea celui fără de minte
27. Eșire 22, 26, 27; H 2 Lege 24 12,13.
28. H 2 Lege 19, 14; Ozia 5, 10.
4
23. » 1 Tim. 6, 9. 9. Mat. 7, 6.
 796 PILDELE LUI SOLOMON
nimic nu zice, ca nu cumvâ să râză de
cuvintele tale cele înțelepte.
10. Să nu mu|i hotarele cele vechi, și
în agonisita săracilor să nu intri.
11. Că cel ce'i apără pre ei este
Domnul, tare este, și va judecă judecata
lor cu tine.
12. Dă la învățătură inima ta, și
urechele tale le gătește spre cuvintele
înțelegerii.
13. Nu încetă a certă pruncul, pen-
trucă de’l vei lovi pre el cu nuiâ, nu va
muri. Că tu îl vei bate pre el cu nuia;
iar sufletul lui dela moarte îl vei
mântui.
14. Fiule 1 De va fi în(eleaptă inima
ta, vei veseli și inima mea.
15. Și se vor învăfâ buzele tale din
cuvintele buzelor mele, de vor fi drepte.
16. Nu râvnească inima ta la pă-
cătoși ; ci fii toată ziua In frica
Domnului.
17. Că de vei păzi acestea, vei a- veâ
nepofi, și nădejdea ta nu se va depărtâ.
18. Ascultă fiule, și fii înfelept și’fi
îndreptează gândurile inimii tale.
19. Nu fii bejiv, nici te întinde la
sfaturi și la cumpărături de cărnuri.
20. Că tot curvarul și befivul va
sărăci, și tot somnorosul se va îmbrăcă
în haine rele și rupte.
21. Ascultă fiule pre tatăl tău cel ce
te-a născut, și nu nebăgâ în seamă pre
muma ta, pentrucă a îmbătrânit.
22. Câștigă-ii adevărul și nu lepădă
înțelepciunea, învăjătura și știința.
23. Bine hrănește tatăl drept, șl de
fiul cel înfelept se veselește sufletul lui.
24. Veselească-se tatăl tău și mu-
11. Ps. 67, 5. 16. Ps. 36, 1; 24, 14.
22. Mat. 13, 44, 46.
ma ta de tine, și să se bucure ceea ce te-
a născut.
25. Dă’mi fiule inima ta. și ochii tăi
să păzească căile mele.
26. Că vas găurit este casa streină, și
strimtă fântâna streină.
27. Că acesta degrab va pieri, și tot
călcătorul de lege se va stinge.
28. Cui este vai? Cui suntgâlce-
vuri? Cui judecăți? Cui necazuri și
sfezi? Cui zdrobirea în zadar? Cui sunt
ochii urduroși?
29. Au nu celor ce se zăbovesc la
vin, și celor ce păzesc unde se fac ospe|
e? Nu vă îmbătați cu vin, ci umblafi cu
oameni drepfi, și vorbiți la preumblări.
30. Că de vei dâ ochii tăi spre
urcioare și spre pahare, la urmă vei
umblă mai gol decât pilugu.
31. Și apoi te vei tăvăli ca cel mușcat
de șarpe, și precum se varsă dela
Cherast veninul lui.
32. Când ochii tăi vor vedeâ streină,
atunci gura ta va grăi îndărătnicii.
33. Și vei zăceâ ca în inima mării, și
ca un cârmaciu în multă volbură.
34. Și vei zice: bătufu-m’a și nu m’a
durut, ocârîtu-m’a și eu n'am știut când
se va face ziuă, ca să viu să întreb cu
carii să mă împreun
CAP. 24.
Sfătuire a izbăvi pre cei în primejdie de
moarte și ferire de neințelcpfie și ușurătate
de minte.
F iulel Nu urmă oamenilor răi, nici
pofti a fi cu dânșii.
2. Că minciuni cugetă inima lor, și
dureri grăiesc buzele lor.
3. Cu înțelepciune se zidește casa și
cu pricepere se isprăvește.
4. Cu știinfa se umplu cămările de
toată bogăția scumpă și bună.
29. Isaia 5, 12. 33. OS ie 4, 11.
24. 23, u, Ps . 56,, 1.
 PILDELE LUI SOLOMON
5. Mai bun este înțeleptul decât cel
tare, și omul cel înfekpt, decât un
lucrător mare de pământ.
6. Cu cârmuirea se face răsboiul, iar
afutorul cu inima cea cu sfat.
7. înțelepciunea și gândul bun în
porfile înțelepților, înfelepfii nu se abat
dela legea Domnului;
8. Ci gândesc întru adunări; pre cei
neînvă|a|i îi întâmpină moartea.
9. Și moare cel fără de minte întru
păcate, iar necurăția este la omul
pierzător.
10. Pângărî-se-va în ziua cea rea, și
în ziua necazului până ce se va sfârși.
11. A izbăvi pre cei duși la moarte și
a răscumpără pre cei prinși, nu fe
scumpi.
12. Iar de vei zice: nu'l știu pre
acesta, află că Domnul cunoaște inimile
tuturor, și cel ce au dat suflare la tofi,
acela știe toate; el va răsplăti fiecăruia
după faptele lui.
13. Mănâncă miere fiule, că este bun
fagurul, ca să se îndulcească gâtlejul
tău.
14. Că așâ vei simți înțelepciunea în
sufletul tău, care de o vet află, bună va
fi săvârșirea fa, și nădejdea nu te va
părăsi.
15. Să nu apropii de cel necredincios
partea drepților, nici să te amăgești cu
safiul pântecelui.
16. Că de șapte ori va cădeâ dreptul,
și se va sculă; iar cei necredincioși se
vor sfârși în rele.
17. De va cădeâ vrăjmașul tău, să nu
le bucuri de el, și pentru împiedecarea
lui nu te înălfâ.
18. Că va vedeâ Domnul, și nu-i va
plăceâ lui, și va întoarce ' mânia sa dela
dânsul,
5. Eccl. 9, 16.
12. Ps. 61, 11; Mat. 16, 27; Rom. 2, 6; 1 Cor. 3,
8; 2 Cor. 5, 10; Gal. 6, 5; ñpoc.22, 10.
13. Ps 18, 11.
14. 23, 17.
16. Ps. 36, 24; Mib. 7, 8; ñmos 5, 2.
17. Iov 31, 29.
797
19. Nu te bucură de cei ce fac rău;
nici râvni celor păcătoși.
20. Că cei răi nu vor aveâ nepofi și
lumina celor necredincioși se va stige.
21. Teme-te de Dumnezeu fiule și de
împăratul, și de nici unul să nu fii
neascultător.
22. Că fără de veste vor răsplăti
celor necredincioși, și casnile a-
mândurora, cine le știe?
23. Și iar acestea zic vouă înțe-
lepților: a cunoaște fa|a la judecată, nu
este bine
24. Cel ce zice celui necredincios că
este drept, blestemat va fi popoarelor, și
urît neamurilor.
25. iar cei ce mustră, mai buni se
vor arătă, și preste ei binecuvântare va
veni.
26. Și buzele vor iubi a răspunde
cuvinte bune.
27. Gătește spre ieșire lucrurile fale,
și te gătește la |arina ta, și vino după
mine, și din nou vei zidi casa ta.
28. Nu fii mărturie mincinoasă
împrotiva cetățeanului tău, nici te lărgi
cu buzele tale.
29. Să nu zici: Cum mi-a făcut el
mie, face-voiu și eu lui, și voiu răsplăti
lui cu cele ce m'a năpăstuit.
30. Ca o arătură este bărbatul ne-
înfelept și ca viea este omul cel lipsit de
minte.
31. De o vei lăsă se va (elini, și se va
îmburuenă toată, și va fl părăsită, și
pielrtre cu care este îngrădită se vor
cspâ.
32. Apoi mie mi-a părut rău, și am
căutat, ca să aleg învățătura.
33. Pu|in să dormitezi, și pu|in să
dormi, și cu|jn că îmbrăfiezzi cu
mâinile líale pieptul.
19. Ps. 72, 3; Iov 21, 7.
20 Iov 18, 5, 6; Ps. 36, 9.
23. Eșire 23, 6; Leviși 19, 15; ñ 2 Lege 1, 17,
16. 19; Sirah 46, 1.
29. Rom. 12, 17; 1 Tesal. 5,15; 1 Petr. 3,9.
 798 PILDELE LUI SOLOMON

34. Că de vei lace aceasta, venL va când este zăduf folosește omului, așâ
înainte mergând sărăcia ta, și lipsa, ca solul credincios la cei ce l-au trimis pre
un bun alergător. el folosește sufletele celor ce trăesc cu
el.
CAP. 25. 14. Cum se arată vânturile și norii și
Cuviința în adunări și măsura in ploile, așâ sunt cei ce se fălesc cu dare
vorbă și în mâncări. mincinoasă.

A cestea sunt pildele lui Solomon, pe 15. întru delungarea mâniei sporul
care fără alegere le-au scris împăratule ; iar limba moale zdrobește
prieteniilni Eze cl^idiîmpî^n^lălli^dei. oase.
2. Slava Iu i Dumnezeu ascunde 16. Miere aflând mănâncă cu mă-
cuvântul, iar mărirea împăratului sură, ca nu cumvâ săturându-te să o
cinstește porunca. verși.
3. Înalt este cerul și adânc este 17. Rar să mergi la prietinul tău, ca
pământul; iar inima împăratului este nu cumvâ săturându-se de tine să te
neștiută. urască.
4. Bate argintui nelămuit i iii se va 18. Măciucă și sabie și săgeată
curăț) lot curat. ascu(ilă, așâ este și omul, cel ce
5. Ucide pre cei necredincioși din mărturisește asupra prietenului său
nainlea împăratului, și va îndreptă mărturie p mincinoasă.
întru dreptate scaunul lui. 19. Calea celui rău și piciorul celui
6. Nu te mândri înaintea împăra- fărădelege, per)-va în ziua cea rea.
tului, și nu stă în locurile celor pu- 20. Precum otelul la rană și fumul îa
ternici. ochi nu folosește, așâ boala căzând în
7. Că mai bine este să |i se zică, sui trup, mâhnește inima.
lângă mine; decât să te smerești 21. Precum moliea în haină și carii
înaintea celui puternic, cele ce au văzut în lemn, așâ voea omului cea rea strică
ocîii tăi grăește. inima.
8. Nu începe curând la sfadă, ca să 22. De este flămând vră|mașul tău,
nu te căești mai pre urmă, când te va dă-i să mănânce, de-i este sete adapă p
înfruntă prietenul tău. 1.
9. Te trage înapoi, nu grăi de rău, ca 23. Că făcând aceasta, cărbuni de
să nu te ocărască prietenul. foc grămădești pre capul lui, iar
10. Și sfada fia și vrajba ta nu se va Domnul va răsplăti (ie bune.
depărtâ, ci va fi fie întocmai cu 24. Vântul dela miazănoapte ridică
moartea. Harul și prieteșugul nori, iar fa|a fără de rușine întărită
mântuește, pe care (inep le tare la tine, limba.
ca să nu fii de ocară, ci păzește căile tale 25. Mai bine este a lăcul într'un
în bună prietenie. unghiu în pod, decât cu femeie sfad-
11. Măr de aur în fir de sardion, așâ nică în casă de obște.
este a zice cuvântul la cel ce se cuvine 26. Precum apa rece sufletului setos
lui. este dulce, așâ este vestea bună din
12. La cercel de aur sardion de mult pământ de departe.
pre) este legat, și cuvântul înțelept la 27. Precum de va astupâ cinevâ
urechea ascultătoare. izvorul, și curgerea apei o va strică,
13. Precum răcoreala la secere
22. Ps. 139, 11.
25. 2. H 2 Lege 29, 29; Rom. 11, 33. 23, Rom. 12, 20; Mat. 5, 44.

/. Lucâ 14, 6.
 PILDELE LUI SOLOMON 799

așâ nu este cu cuviință a cădeâ dreptul
înaintea necredinciosului.
28. A mâncâ miere multă nu este
bine, iar cuvintele cele mărite lrc- bue a
le cinsti.
29. Precum este cetatea cea cu ziduri
surpate și nezidită, așâ este bărbatul
carele face cevâ fără de sfat.
CAP. 26.
Sfaturi improtiva leneviei și a vicleniei.
cale: leu este în căi, și în uli|â ucigaș.
14. Cum se întoarce ușa în tâfână,
așâ leneșul pre palul său.
15. Leneșul care ascunde mâna în
sânul său, nu poate să o ducă la gură.
16. Mai întelept se pare luiș leneșul,
decât cel ceînsăturare duce veste.
17. Ca și cel ce fine câinele de coadă,
așâ și cel ce șade mai întâi în judecata
streină.
18. ln ce chip cei ce ispitesc pun

P
înainte cuvinte la oameni; iar cel ce va
recum în vremea secerișului nu este
întâmpină întâiu cuvântul se va
rouă, și precum vara nu este pl o
împiedecă;
aie, așâ și la ca 1 făr ă de minte nu se
19. Așâ to|i cei ce pândesc în-
află cinste.
tr'ascuns pre prietenii săi; și când se
2. Precum pasările zboară și vră-
văd, zic : că glumind am făcut.
biile, așâ blestemul îndeșert nu va veni
20. ln multe lemne s'aprinde focul ;
asupra nimănui.
iar unde nu este om iute la mânie, se
3. Precum biciul la cal șl boldul ia
potolește sfada.
asin, așâ este toiagul la poporul cel
21. Grătar pe cărbuni, și lemne în
fărădelege.
foc; așâ omul gâlcevitor spre a(â- tarea
4. Nu răspunde nebunului după
sfăzii.
nebunia lui, ca să nu fii asemenea lui.
22. Cuvintele măgulitorilor sunt
5. Ci răspunde nebunului la nebunia
moi, ele pătrund în adâncurile ficaților.
lui, ca să nu aibă părere în sine că el
23. Argintul dat cu înșelăciune, ca
este înfelept.
un hârb să se socotească; buzele blânde
6. Din căile sale ocară face, cel ce a
ascund inima tristă.
trimis cuvânt prin sol nebun.
24. Cu buzele toate le primește
7. Oprește mergerea vinelor și fă-
jeluindu-se vrăjmașul; iar în inimă
rădelegea din rostul celor fără de
meșteșugește vicleșuguri.
minte.
25. De te-ar rugâ vrăjmașul cu glas
8. Cel ce leagă piatra în praștie,
mare, să nu'l asculți, că șapte
asemenea este celui ce dă celui fără de
vicleșuguri sunt în sufletul lui.
minte mărire.
26. Cel ce ascunde vrajba, în- chiagă
9. Spini cresc în mâna bețivului; iar
vicleșugul, și cel ce'și acopere păcatele
robie în mâna celor fără de minte.
sale, bine cunoscut se face întru
10. Mult se bate de valuri tot trupul
adunări.
celor fără de minte, că se zdrobește
uimirea lor. 13. 22, 13 15. 6, 10; 19, 24; Eccl ■ 4, 5.
25. Eremia 12, 6.
11. Ca câinele care se întoarce la
vărsătura sa, și se face urît,așâ și cel
fără de minte în răutatea sa se întoarce
la păcatul său; este rușine care aduce
păcat, și este rușine, care aduce mărire
și dar.
26- H. 2. Petru 2, 22.
12. Văzut-am om, căruia i s'a părut
întru sine a fi înțelept, însă mai multă
nădejde a avut cel nebun de cât acesta.
13. Zice cel leneș când se trimite în
 800 PILDELE LUI SOLOMON

27. Cel ce sapă groapă aproapelui 12. lstejul când îi vin rele se a-
său, va cădeâ însuș înfr'însa, și cel ce scunde; iar cei fără de minte umblând
prăvălește piatră, peste el se va prăvăli. se păgubesc.
28. Limba mincinoasă urăște ade- 13. lâ haina lui, că a trecut semețul,
vărul, și gura neacoperită face nea- care strică cele streine.
șezări. 14. Cel ce binecuvintează pe prieten
dimineafa cu glas mare, nimic nu se
CAP. 27. vede a se osebl de cel ce blesteamă.
Sfaturi pentru mânie, adevărata prietenie 15. Picăturile scot pre om în zi de
și îngrijirea turmelor, iarnă din casa lui; așâ și femeia

N
sfadnică din casa sa.
u te lăudă pentru cele de mâine, că
16. Vântul cel de către miazănoapte
nu știi ce va naște cea viitoare.
aspru este; iar pre nume iscusit se
2. Să te laude aproapele, și nu gura
chiemă.
ta, streinul, și nu buzele tale.
17. Fier pre fier ascute; și omul
3. Grea este piatra, și cu anevoie de
întărîtă fața prietenului.
purtat nisipul; iar mâniea celui fără de
18. Cine sădește smochin, va mânca
minte mai grea este decât amândouă.
roadele lui, și cine păzește pre Domnul
4. CumplHă este mâniea, și iute ur-
său se va cinsti.
giea; iar pizma nimic nu rabdă. 19. Precum nu seamănă fa|a cu fată,
5. Mai bune sunt mustrările fățișe, așă nici inimile oamenilor nu sunt tot
decât prietenia ascunsă. una.
6. Maii vrednice de credință sunt 20. Iadul și pierirea nu se satură,
ranele prietenului, decât sărutările cele așâ și ochii oamenilor sunt nesățioși;
de bună voie ale vrăjmașului. urâciune este înaintea Domnului, cel ce
7. Sufletul sătul batjocorește fagurii; se uită ponciș cu ochii, și cei neînvăfa|i
iar sufletului celui flămând și cele cari nu'și contenesc limba.
amari dulci i se par. 21. Cercarea argintului și a aurului
8. Precum pasărea când zboară din este lămurirea, iar omul se cearcă' prin
cuibul său; așâ se face omul slugă, când gura celor ce'l laudă pre el. Inima celui
se înstrăinează dela locurile sale. fărădelege caută rele; iar inima cea
9. Cu miruri șii cu vinuri și cu dreaptă caută cunoștință.
mirosuri se desfătează inima; iar cu 22. De vei bate pre cel fără de minte
nevoile se mâhnește sufletul. în mijlocul adunării necin- stindu-1, nu
10. Pe prietenul tău sau pe prietenul vei luâ nebunia lui.
părintesc să nu'l părăsești, și în casa 23. Cu cunoștinfă să cunoști su-
fratelui tău să nu intri în ziua necazului fletele turmei tale, și să întărești inima
tău, mai bun este prietenul cel de cirezilor tale.
aproape, decât fratele care lăcuește 24. Că nu este în veac la om puterea
departe. și tăriea, nici se dă din neam în neam.
11. Ințelepi ii i iulie, ca să veselească 25. Poartă grije de fânejele cele din
inima ta, și întoarce dela tine cuvintele câmp, și vei tunde buruiana și adună
cele de ocară. iarba de munte.
27, Ps. 7, 16; Eccl 10, 8. 20, Sirab 14, 9. 22 . Ierem. 6, 29.
27- 3, Iov 6, 3. 6, Ps. 140, 6.
 PILDELE LUI SOLOMON 801

26. Ca să aibi oi de îmbrăcăminte; laudă se face; iar în locurile ne-

grijeșle-ți câmpul tău, ca să fie fie mUi. credincioșilor se prind
27. Fiule 1 Dela mine ai cuvinte tari
spre vieafa ta și spre vieafa slugilor tale. oamenii.
13. Cel ce acopere ^curătiea sa, nu
CAP. 28. se va îndreptă; iar cel ce spune
Iubirea de lege și lauda binefacerei. mustrările, iubî-se-va.

F
14. Fericit este omul care se teme de
uge necredinciosul negonindu-l toate pentru evlavie; iar cel vârtos la
nimenea; iar dreptul ca un leu inimă cădeâ-va în rele.
Îndîăznăște. 15. Leu flămând și lup setos este cel
2. Pentru păcatele necredincioșilor ce te rănește, sărac fiind de neam sărac.
judecăfi se scornesc; iar omul istef le va 16. Împăratul cel lipsit de venituri,
potoli. mare asupritor este; iar cel ce urăște
3. Ce 1 tare notre ce i necredincioși nedreptatea, multă vreme va trăi.
năpăstuește pre săraci, ca o ploaie mare 17. Cel ce iâ în chezășie pre omul cel
și nefolositoare. ce este în vină de moarte, fugar va fî, și
4. Așâ cei ce au părăsit legea, laudă nu în liniște. Ceartă pre fiul tău, și te va
necurăfiea; iar cei ce iubesc legea, se iubi, și va dâ podoabă sufletului tău, și
îngrădesc cu zid. nu va a- scultâ de neamul cel
5. Oamenii cei ră 1 nu gândesc fărădelege.
judecată; iar cei ce caută pre Domnul, 18. Cel ce umblă drept, se va a-
la toate iau aminte. jutâ; iar cel ce umblă în căi strâmbe, se
6. Mai bun este săracul care umblă va încurcă.
cu adevăr, decât bogatul mincinos. 19. Cel ce lucrează pământul său, se
7. Fiul înfelegător păzește legea 1 iar va săturâ de pâine; iar cel leneș, se va
cel ce paște necurăfiea, necinstește pre umpleâ de sărăcie.
tatăl său. 20. Omul cel vrednic de credinfă, cu
8. Ce i ce ă^mlt1leșle avufiea sa cu multe se va binecuvântâ; iar cel rău nu
camătă și cu lăcomie, o adună pre ea va fi nepedepsit.
celui ce miluește pre săraci. 21. Cel ce nu se rușinează de fetele
9. Cel ce’și întoarce urechea sa, ca să drepfilor, nu este bun, unul ca acesta
nu auză legea, el însuș își defaimă pentru o bucată de pâine va vinde pre
rugăciunea sa. om.
10. Cel ce face pre cei drepfi să 22. Grăbește a se îmbogăfl omul cel
rătăcească pre cale rea, el însuș va pizmătarif, și nu știe, că cel milostiv îl
cădeâ în pierire; iar cei fărădelege vor va stăpâni pre el.
trece cele bune, și nu vor intră la ele. 23. Cel ce mustră căile omului, har
11. Omul bogat se pare luiș că este va aveâ mai mult decât cel ce se
înfelepf, iar săracul crlîăfrlrpt îl va îmbunează cu limba.
defăimâ pre dânsul. 24. Cine leapădă pre tată sau pre
12. Pentru ajutorul drepfilor multă mumă, și i se pare că nu păcătu- ește,
27. 1 Tim. 6. 5.
acesta este părtaș omului necredincios.
28. Lev. 26, 17; FI 2 Lege 28, 25; Iov 15, 21; 25. Omul nesățios, va judecă în-
Jsaia 57, 21.
8. Ecl. 2, 26. 9. Zab. 7, 12. 13. Ps. 31, .6; 1 Ioan 1, 10.
14. Fiiip. 2, 12, 13.
18, Ecl. 2, 14.
19. Sirab 20, 29.
 802 PILDELE LUI SOLOMON
deșert; iar cel ce nădăjduește spre
Domnul, cu grije va fi.
26. Cel ce nâdâjduește cu inimă
îndrăzneală, unul ca acesta este nebun;
iar cel ce umblă cu înțelepciune,
mântuî-se-va.
27. Cel ce dă săracilor, nu se va
lipsi; iar cel ce întoarce ochiul său, în
multă lipsă va fi.
28. In locurile necredincioșilor sus-
pină drepții; iar întru pierirea acelora
se vor înmul|l drepjii.
CAP. 29.
Lauda dreptei judecăți.
M ai bun este omul cel ce mustră,
decât omul cel tare în cer- bice.că
fcr â de vest e arzâ adu-se el nu este
vindecare.
2. Când se laudă drepții, se veselesc
popoarele; iar de boierii cei
necredincioși suspină bărbații.
3. De omul cel ce iubește învățătura
se veselește tatăl lui; iar cel ce paște
curve, pierde-va avufiea.
4. Împăratul drept ridică fara; tar
bărbatul fărădelege o strică.
5. Cel ce gătește înaintea fe|ii pri-
etenului său mreajă, în picioarele sale o
pune pre ea.
6. Omului c^ehii ce păcătueștet
mare este laful; iar dreptul în bucurie și
desfătare va fl.
7. Știe dreptul a face judecată să-
racilor; iar cel necredincios nu va
pricepe judecata, și cel sărac n'are
pricepere a se cunoaște pre sine.
8. Oamenii cei fărădelege au aprins
cetatea; iar cei înțelepți au întors
mâniea.
9. Bărbați îneeeepi judecă pre
neamuri; iar omul rău mâsiiseu-se se
face de batjocură, și nu se îngrozește.
10. Bărbafii cei părtași la sângiuri
27. n 2 Lege 15, 7, 8, 10.
28. Iov 24. 4.
29. L Lucâ 1 5, 1 3. 7-Iov 29, 16.
vor urî pre cel cuvios; iar cei drepți vor
căută sufletul lui.
11. Toată mânia sa și-o arată cel
neînfelept; iar cel înțelept și-o tine pe
rând.
12. împăratul care ascultă cuvântul
nedrept, to]i cei supuși lui sunt
fărădelege.
13. Inprumutătorul și datornicul
unul cu altul s'au întâlnit; iar Domnul
pre amândoi îi va cercetă.
14. împăratul cel ce cu adevăr ju-
decă pre săraci, scaunul lui întru
mărturie se va pune.
15. Bătăile și mustrările dau în-
țelepciune; iar pruncul cel ce umblă
după voea sa, rușinează pre părinții săi.
16. Unde sunt mulji necredincioși,
multe păcate se fac; Iar când cad aceia,
drepții se umplu de frică.
17. Ceartă pre fiul tău, și te va
odihni, și va dă podoabă sufletului tău.
18. Să nu fii tâlcuitor neamului celui
fărădelege; iar cel ce păzește legea,
fericit este.
19. Cu cuvintele nu se va învâlâ
sluga îndărătnică, că de va și înțelege,
tot nu va ascultă.
20. De vei vedeâ pre vre un om
grabnic la cuvinte, să știi că mai multă
nădejde are cel fără de minte decât el.
21. Cel desfrânat din pruncie slugă
va fi și mai târziu îi va păreâ rău de
aceasta.
22. Omul mânios ridică pricini; iar
bărbatul cel greu la mânie, ocolește
păcatul.
23. Semejia pre om smerește; iar
pre cei ce gândesc cu smerenie, îi
întărește cu mărire Domnul.
24. Cel ce se împărtășește cu fu- rul,
urăște sufletul său, și de se va pune
jurământ, auzind nu vor spune.
16. Ps. 36, 35. 23. Iov 22, 29; Isaia 66, 2.
24. Lev. 5, 1.
 PILDELE LUI SOLOMON
25. Cel ce se teme și se rușinează de
oameni, se împiedică; iar cel ce
nădăjduește spre Domnul, veseli- se-va.
26. Necurăjia la om dă greșală; iar
cel ce nădăjduește spre Domnul, se va
mântui.
27. Mulfi slujesc fetelor povăjui-
lonioo ; iar dela Domnul se face
dreptate omului.
28. Urît este înaintea dreptului omul
nedrept, și urîtă este celui fărădelege
calea cea dreaptă.
CAP. 30.
Alte pilde.
A
cestea a zis bărbatul celor ce cred
în Dumnezeu, și încetează :
2. Că mai neînfelept sunt decât tofi
oamenii, și înțelepciune de om nu este
întru mine.
3. Iar Dumnezeu m'au învâfat în-
țelepciune, și am cunoscut știința
sfinfilor.
4. Cine s’a suit în cer și s'a pogorît?
Cine a adunat vânturile în sân? Cine a
întors toată apa întru o haină? Cine a
finut toate marginile pământului? Chre
este numele lui? Sau care este numele
fiilor lui? ca să cunoască.
5. Că toate cuvintele lui Dumnezeu
sunt cu foc lămurite, și ajută el celor ce
se cuceresc lui.
6. Nu adaoge la cuvintele lui, ca să
nu te mustre, și să fii mincinos.
7. Două cer dela tine: să nu iei harul
meu mai 'nainfe de ce voiu muri eu.
8. Cuuântul deșeer și mincinos de-
părtează! dela mine, bogăție și sărăcie
nu'mi dâ.
9. Ci'mi rânduește cele de lipsă și
cele de ajuns.
30. 4. Isaia 40), 12!; Ioan 3), 13).
5. Ps 11, 6 și 118, 140.
6. fl 2 Lege 4, 2, 12, 32; Hpoc. 22, 18, 19.
9. Mat. 6, 11.
803
10. Ca nu săturându-mă, să mă fac
mincinos și să zic: Cine mă vede? Sau
fiind sărac, să fur, și să jur pre numele
lui Dumnezeu.
11. Să nu dai pre slugă în mâinile
stăpânului, ca nu cumvâ să te blesteme
și să piei.
12. Fiul rău blesteamă pre tatăl său,
și pre muma sa nu o binecu- vintează.
13. Fiul rău pre sine se judecă a fi
drept, și ieșirea sa nu o a spălat.
14. Fiul rău trufași ochi are și cu
genele lui se înalță; fiul rău dinfii are
sabie și măselele bardă, ca să
mistuiască și să mănânce de tot pre cei
slabi de pre pământ și pre săracii lor
dintre oameni.
15. Lipitoarea trei fete aveâ foarte
iubite, și aceste trei n'o săturâ, și a
patra nu ajungeâ a zice : destul este.
16. Iadul și dragostea muerii, și
pământul neumplut de apă, și apa și
focul nu vor zice: destul este.
7. Oci^it^l cee ce battocoseșie ppe
tată, și nu cinstește bătrânețile maicii,
să'l scobească pre el corbii din văi, și să'l
mănânce puii vulturilor.
18. Trei sunt mie cu neputință a le
pricepe, și a patra n'o știu:
19. Urmele vulturului când zboară,
căile șarpelui pe piatră și calea corăbii
când merge pe mare, și căile omului în
tinerelele lui.
20. Tot așâ este calea muerii prea
curve, care dacă face, se spală zicând :
că nimic n'a făcut fără de cale.
21. Pentru trei lucruri se clătește
pământul și al patrulea nu'l poate suferi
:
22. De va împărăfl sluga, și nebunul
de se va săturâ de bucate,
23. Și slujnica de va scoate pre
stăpâna sa, și femeia urâcioasă de va
nemerl bărbat bun.
10. H 2 Lege 8, 12-14.
 804 PILDELE LUI SOLOMON
24. Și pafru sunt pre pământ mai
mici, acestea sunt mai înjelepte decât
cele în|e!epte:
25. Furnicile.care n’au putere, și’și
gătesc vara hrană;
26. Și aricii neam slab, carii își fac în
pietre casele lor;
27. Lăcusta împărat n’are, și din-
tr’o poruncă merge la tabără cu bună
rânduială;
28. Și nevăstuica care se reazemă
pre mâini și lesne se poate prinde, și
lăcuește în polatiile împăraților.
29. Și trei sunt care fericit umblă, și
a patra care bine merge:
30. Puiul de leu cel ce este mai tare
între dobitoace, care nu se întoarce nici
se teme de dobitoc;
31. Și cocoșul care umblă între găini
cu sfat bun; și ]apul care po- vătuește
turma; și împăratul care grăiește în
neamuri.
32. De te vei dâ pre tine la veselie și
vei întinde mâna ta cu sfadă, te vei
necinsti.
33. Mulge lapte și va fi unt, și de vei
stoarce nările va ieși sânge; iar de vei
trage afară cuvinte, vor ieși vrăjbi și
sfăzi.
CAP. 31.
Lauda femeii harnice.
C
uvintele mele sunt grăite dela
Dumnezeu, învă|ătura împăratului,
uare le învă|atpre el mumului.
2. Ce vei păzi fiule? Ce ? Graiu- rile
lui Dumnezeu; ție zic fiule cel întâiu
născut, ce, fiul pântecelui meu? Ce, fiul
rugăciunilor mele?
3. Nu dâ muerilor avu|ia ta și
mintea ta și vieafa, că mai pre urmă î|i
vei mută sfatul.
4. Toate le fă cu socoteală, cu
măsură beâ vin, cei puternici sunt
mânioși; deci vin să nu beâ.
5. Ca nu bând să’și uite de în-
țelepciune, și nu vor puteâ judecă drept
pre cei slabi.
6. Dafi băutură, care îmbată, celor
ce sunt în supărări și vin să beâ celor ce
sunt în dureri.
7. Ca să'și uite de sărăcie, și de
ostenele să nu’și mai aducă aminte.
8. Fiulel Deschide gura ta cu cu-
vântul lui Dumnezeu, și judecă pre tofi
cum se cade.
9. Deschide gura ta, și judecă drept,
și fă dreptate săracului șt mișelului.
10. Femeie vrednică cine va află,
mai scumpă este una ca aceasta decât
pietrile cele de mult pre|.
11. Nădăjduește spre dânsa inima
bărbatului ei, una ca aceasta nu se va
lipsi de bune agonisele.
12. Că lucrează bărbatului său lu-
cruri bune în toată viea]a.
13. Agonisind lână și in, face cu
mâinile sale lucru de treabă.
14. Este ca o corabie, ce face ne- gu|
âtorie,de departe adună avujiasa.
15. Și se scoală de noapte, și gătește
bucate casei, și dă de lucru slujnicilor,
16. Văzând moșie o cumpără și din
rodurile mâinilor sale sădește vie.
17. Incingându’și mijlocul său cu
tărie, își întărește braful său la lucru.
18. A prins gust că bine este a lucră,
și nu se stinge lumânarea ei toată
noaptea.
19. Mâinile sale întinde spre cele de
folos, și coatele sale le întărește ta fus.
20. Mâinile sale le deschide să-
racului, și hrană dă celui lipsit.
21. Nu poartă grije de cele din casă
bărbatul ei, când se zăbovește undevâ,
că to|i ai ei sunt îm- brăcafi.
22. Câte două haine a făcut băr-
batului său, și eiș îmbrăcăminte de
vison și de porfiră.
31. 7. Ps. 100, 16. 1. Lev. 19, 11.
 PILDELE LUI SOLOMON 805

23. Cinstit este în porfi bărbatul ei,

ori când merge întru adunare cu cei
bătrâni și cu locuitorii pământului.
24. Pânzeturi a făcut, și le-a vândut
Finicienilor și cingători Hana- neilor.
25. Intru tărie și întru bună podoabă
s’a îmbrăcat, și s'a veselit în zilele de
apoi.
26. Gura sa deschide cu socoteală și
după lege; și rânduială punelim- bei
sale.
27. Strimte sunt cărările casei sale și
bucatele nu le mănâncă cu lene.
28. Crescufu-ș’a fiii săi, și s’au îm-
bogăfit, și bărbatul ei o a lăudat pre ea.
29. Multe fete au agonisit bogăfie,
multe fete au făcut putere; iar tu le-ai
întrecut și le-ai covârșit pre toate.
30. Plăceri mincinoase și frumușeii
deșarte femeești nu sunt întru tine,
femeia cu minte se va binecu- vântâ; iar
ea să laude frica Domnului.
31. Dafi ei din rodurile mâinilor
sale, și să se laude în porfi bărbatul ei.
 CAP. 1.
Nimicnicia lucrurilor omenești
C uvintele Eclisiastului fiul lui David
împăratul lui Israil din Ierusalim
2. Deșertăciunea deșertăciunilor a
zis Eclisiastul, deșertăciunea deșer-
tăciunilor, toate sunt deșertăciune.
3. Ce prisosește omului din toată
osteneala sa, care se trudește supt soare
? câte se fac supt soare, că îndeletnicire
4. Neam trece și neam vine, și
pământul în veac stă.
5. Răsare soarele și apune, și la locul
său se trage, el acolo răsărind, merge
către miazăzi, și încunjură către
miazănoapte.
6. înconjurând încunjură, merge
duhul, și întru încunjurările sale se
întoarce duhul.
7. Toate pâraele intră în mare, și
marea nu se umple, la locul de unde
iese rîurile, acolo se întorc, ca iar să
iasă.
8. Toate cuvintele sunt cu anevoe,
nu le va puteâ omul grăi, și nu se va
săturâ ochiul a vedeâ nici urechea a
auzi.
9. Ce este ce a fost? Ceeace va să fie,
și ce este ce s'a făcut? Aceea ce se va
face; și nimic nu este nou supt soare.
10. Nici va grăi și va zice : iată
1. 2. Ps. 61, 9 fi 38, 8.
5. Ps. 18, 5-7. 9. 3, 15.
acesta este nou, că a fost în veacurile
care au fost înaintea noastră.
11. Nu este pomenire de cei dintâiu,
și încă nici de cei ce după aceea au fost,
nu'și vor aduce aminte, cei ce vor fi pre
urmă.
12. Eu Eclisiastul am fost împărat
preste lsrail în Ierusalim.
13. Și am pus în inima mea a cercă
și a socoti cu înțelepciune despre toate
anevoiasă au dat Dumnezeu fiilor
oamenilor, ca să migăiască cu dânsa.
14. Văzut-am toate lucrurile, care se
fac supt soare, și iată toate sunt
deșertăciune și vânare de vânt.
15. Ce este strâmb nu se va puteâ
îndreptă, și ce lipsește nu se va puteâ
numără.
16. Grăit • am eu întru inima mea,
zicând: iată m’am mărit, și am întrecut
cu înțelepciunea pre toți, cari au fost
mai înainte de mine în Ierusalim și
inima mea a văzut multă înțelepciune și
știinfă.
17. Și am pus inima mea. să cu-
noască înțelepciunea și cunoștinfa, pilde
și șfiinfă. Și am cunoscut eu, că și
aceasta este vânare de vânt.
18. Căci întru mulțimea înțelep-
ciune!, mulfimea cunoștinței este; și cel
ce adauge știinfa, adauge durere.
13. 3 Imp. 4, 30, 34.
75. 2, 11, 17, 26; 4, 4, 6, 16;
16. 3. Imp. 3, 12.
 ECLISIASTUL 2
CAP. 2.
Zădărnicia lucrurilor lumești
Z is-am eu întru inima mea: vino
acum să te ispitesc în veselie și
vezi bi neln, ei ia t ă și a ceasta es te
deșertăciune.
2. Râsului i-am bis nebunie, și
bucuriei, căci iaci aceasia 7
3. Și am socotit: oare inima mea
Irage-va ca vinut trupul meu, și i-
nima mea m'a povă|uit întru înțe-
lepciune, ca să stăpânesc preste de-
sfătare până voiu vedeâ, care este
binete fiilor oamenilor, care să't
facă supt soare în numărul bilelor
vieții tor.
4. Mărit-am lucrurlte metec zid-
tu-mi-am case, săditu-mi-am vii.
5. Făcutu-mi-am grădini și livezi,
și am sădit înlr'însele tot felul de
pom roditor.
6. Făcutu-mi-am lacuri de ape
ca să ud dintr’însele dumbrava de
lemne odrăslitoare.
7. Avut-am stegi șt slluini(^t?, șt
robi am avut, și cirezi și turme
multe am avut, mai mult decât to|i
cei ce au fost mai nainte de mine în
Ierusalim.
8. Admam-mbam argint și aur,
și avuțiile împăraților și ale Jărilor.
Făcutu-mi-am cântăreți și
cântărețe, și desfătările fiilor
omenești, ame- slecători și
amestecătoare de vin.
9. Și m’am mărit, și am sporit
mai mult decât to|i, cei ce au fost
mai nainte de mine în Ierusalim, ci
și înțelepciunea mea a fost cu mine.
10. Ș i tot ce a jxftitt ochii me n
n'am depărtat dela dânșii, și n'am
oprit inima mea dela nici o desfă-
tare, că s'a desfătat inima mea cu
toată osteneala mea, și aceasta mi-a
fost partea mea din toată osteneala
mea.
11. Și am căutat eu spre toate
2. 8. 3 Iinp. 9, 28; fi 10, 10. 11. 1, 13, 17.
807
lucrurile mele, care le-au făcut mâi-
nile mele, și spre truda,
care m'am ostenit a o face, și iată
toate sunt deșertăciune și vânare de
vânt, și nimic nu este prisosire supt
soare.
12. Și am căutat să văz înțelep-
ciunea și rătăcirea și nebuniea, că
cine este omul, care va urmâ sfă-
tuirea? Ori câte a făcut aceasta.
13. Și am văzut eu, că covârșește
înțelepciunea pre nebunie, precum
covârșește lumina pre întunerec.
14. Ochii înțeleptului în capul
lui, iar cel fără de minte întru
întunerec umblă, și am cunoscut eu,
că o întâmplare va întâmpină pre
to|i aceștia.
15. Și am zis eu întru inima mea,
că precum se întâmplă celui nebun,
și mie mi se va întâmplă, și pentru
ce mai mult m'am străduit eu? Și
am grăit întru inima mea, că cel
nebun din prisosință grăește, ci și
aceasta este deșertăciune.
16. Că nu este pomenirea celui
înjelept cu cel nebun în veac, pen-
trucă în zilele cele viitoare pre toate
le va acoperi uitarea, și cum va
muri cel înjelept cu cel nebun?
17. Și am urît vieaja, că vicleană
este asupra mea fapta cea făcută
supt soare, că ' toate sunt deșertă-
ciune și vânare de vânt.
18. Și am urît eu toată osteneala
mea, care am ostenit supt soare,
pentrucâ o las pre ea omului, care
s'a născut după mine.
19. Și cine știe, oare înjelept va fl
au nebun? Și oare slâpânl-va toată
osteneala mea, care m'am ostenit și
m'am străduit supt soare? Ci și
aceasta este deșertăciune.
20. Și m'am întors eu, ca să în-
cetez cu inima mea dela toată o-
steneala, care m'am ostenit supt
soare.
14. Pilde 17, 25 ți 28, 18.
16. Ps. 48, 9 și 20.
 808
21. Că este om, care se ostenește
cu înțelepciune și cu știinfă și cu
bărbă|ie, și va da partea sa omului,
care nu s’a ostenit înlru aceea, ci și
aceasta este deșertăciune și răutate
mare.
22. Că ce are omul din toată o-
steneala sa, și din alegerea inimei
sale, cu care s’a ostenit el supt
soare?
23. Că toate zilele lui sunt ale
durerilor, și a mâniei migăiala lui,
cât nici noaptea nu doarme inima
lui, și aceasta deșertăciune este.
24. Nu este bine omului, fără
nu
mai ce mănâncă și ce beâ, și arată
sufletului său din osteneala sa; ci și
aceasta am văzut eu că din mâna lui
Dumnezeu este. • dat în inimile lor, ca să nu afle omul
25. Că cine va mâncâ și va beâ,
afară de dânsul?
26. Că omului celui bun înaintea
fefii lui i-au dat înțelepciune și
minte și veselie; iar celui păcătos i-
au dat grije să umble și să adune, ca
să deâ celui bun înaintea fefii lui
Dumnezeu; ci și aceasta este
deșertăciune și vânare de vânt.
CAP. 3.
Vremea tuturor lucrurilor. Deosebirea
omului de dobitoc.
D e toate este vreme, și tot lucrul
supt soare are vreme.
2. Vreme este a naște, și este a
murî, vreme este a sădî, și vreme
este a smulge ce este sădit.
3. Vreme este a ucide, și vreme
este a vindecă, vreme este a si pâ, și
vreme este a zid).
4. Vreme este a plânge, și vreme
este a râde, vreme este a se tângui,
și vreme este a jucâ.
5. Vreme este a zvârl! pietre, și
vreme este a strânge pietre; vreme
23. Iov 14, l; Ps. 89, 9.
26. Iov 27, 17 si 32, 8; Pilde 28, 8.
ECLISIASTUL 2-3
este a îmbrăjișâ și vreme este a se
depărtâ de îmbrățișare.
6. Vreme este a căutâ și vreme
este a pierde, vreme este a fineâ și
vreme este a lepădă.
7. Vreme este a rupe șl vreme
este a coase, vreme este a tăceâ și
vreme este a vorbi.
8. Vreme este a iubi și vreme
este a urî. Vreme este de răsboiu și
vreme este de pace.
9. Ce are mai mult cel ce lucrea-
ză din osteneala sa?
10. Văzut-am toată migăiala,
care o au dat Dumnezeu fiilor
oamenilor, ca să migăiască
Tntr’însa.
11. Toate câte le-au făcut, bune
sunt în vremea sa, și tot veacul l-au
făptura, care au făcut Dumnezeu
din început până în sfârșit.
12. Cunoscut-am că nu este bine,
fără numai a se veseli și a face bine
în vieafa sa.
13. Și tot omul, care mănâncă și
beâ, și vede binele întru toată oste-
neala sa, darul lui Dumnezeu este.
14. Cunoscut-am că toate câte
au făcut Dumnezeu, acestea vor fî
în veac, la acelea nu se poale
adaoge, și dela ele nu se poate luă, și
Dumnezeu au făcut ca să se teamă
de faja lui.
15. Ce s’a făcut, iată este, și toate
câte vor să fie, iată au fost, și Dum-
nezeu va căutâ pre cel ce se gonește.
16. Și am văzut încă supt soare
locul judecăjii și acolo este cel fără-
delege, și locul dreptului, acolo este
cel credincios.
17. Și am zis eu întru inima
mea: pre cel drept împreună și pre
cel fărădelege va fudecâ Dumnezeu;
că de tot lucrul și de toată fapta va fi
acolo vreme.
18. Zis-am eu întru inima mea
3. 14. fl 2 Lege 32, 4.
 ECLISIASTUL 3-4
de vorba fiilor : că'i va o-
sebl pre ei Dumnezeu, ca să arate că
dobitoace sunt.
19. Și cum că întâmplarea fiilor
omenești, și întâmplarea dobitocu-
lui, o întâmplare este; precum este
moartea acestuia, așâ și moartea
aceluia, și un duh este în toate, și cu
ce covârșește omul pre dobitoc? Cu
nimic, că toate sunt deșertăciune.
20. Toate merg la un loc, toate
s'au făcut din fărână, și toate se vor
întoarce în fărână.
21. Și cine știe; oare duhul fiilor
oamenilor se sue în sus? Și duhul
dobitocului oare se pogoară în |os în
pământ?
22. Și am văzut, că nu este bine,
fără numai a se veseli omul întru
lucrul său, că acesta este partea lui;
că cine'l va duce pre el, ca să vază
ceea ce va fî după el?
CAP. 4.
Zădărnicia avuției.
Ș itoate
m'am întors eu, și am văzut
năpăștile, cele ce se fac supt
soare, și iată lacrămile celor ce se
năpăstuesc, și nu este cine să'i
mângâe pre ei, și din mâna celor ce'i
necăjesc pre ei, putere, și nu este lor
mângâifori.
2. Și am fericit eu pre tofi cei
morfi, cari au murit, mai mult de
cât pre cei vii, cari trăesc până
acum.
3. Și decât amândoi aceștia mai
bun este, cel ce încă nu s'a născut,
care încă n'a văzut lucrul cel rău,
care s'a făcut supt soare.
4. Și am văzut eu toată
osteneala, și împreună toată
bărbăția lucrului, că aceasta este
râvna omului dela prietenul său; și
aceasta încă este deșertăciune și
vânare de vânt.
5. Cel fără de minte fine mâinile
19. Ps. 46, 12; ți 21. 20. Fac. 3, 19.
22. Iov 14, 10, 14, 15.
4. 5. Pilde 6, 10, 19, 24; ți 26, 15.
809
în sân, și'și mănâncă cărnurile sale.
6. Mai bun este un pumn plin cu
odihnă, decât doi pumni cu oste-
neală și cu vânare de vânt.
7. Și m'am întors eu, și am văzut
deșertăciune supt soare.
8. Este unul, și nu este al doilea,
și nici fiu, nici frate n'are și tot nu
încetează dela toată osteneala sa, și
ochiul lui nu se satură deavufii; și
pentru cine mă ostenesc eu, și'mi
lipsesc sufletul meu de bunătate? Ci
și aceasta este deșertăciune, și
migăială rea este.
9. Mai buni sunt doi decât unul,
cari au plată bună pentru osteneala
lor; că de va cădeâ unul, celalt va
ridică pre soful său.
10. Și vai celui ce este singur
când va cădeâ, că nu este altul ca-
rele să'l ridice.
11. Și de vor dormi doi, le va fi și
cald lor; iar unul cum se va încălzi?
12. Și de se va sculă asupra lui
unul, cei doi vor stă asupra aceluia,
și funiea cea întreită nu curând se
rupe.
13. Mai bun este pruncul sărac
și înfelept, decât împăratul bătrân
și fără de minte, carele mai mult nu
știe purtă grije.
14. Că din temnifă iese să împă-
rătească, iar întru împărăfiea sa s'a
făcut sărac.
15. Văzut-am pre tofi cei vii,
cari umblă supt soare cu tânărul cel
al doilea, care va fi în locul lui.
16. Nu este sfârșit la tot poporul
lui, la tofi câți au fost înaintea lor, și
cei de pre urmă nu se vor ve- salî de
dânsul, ci și aceasta este
deșertăciune și vânare de vânt.
17. Păzește piciorul tău, când
mergi în casa lui Dumnezeu și te
apropie, ca să auzi că mai bună
8. Ps. 36, 10; Ierem. 17, 11.
16. Imp. 15, 22. 17. Ozie 6, 6.
810 ECLISIASTUL 5-6
este jertfa ta, decât darul celor fârâ are pre ea? Fără numai să vază cu
de minte, câ ei nu cunosc răul ca re'l ochii săi.
fac. 11. Dulce este somnul slugei, ori
puțintel, ori mult mănânce, iar pre
CAP. 5. cel sătul de se va îmbogă|l, nu'l lasă
Folosul avuției. să doarmă.

N
12. Este boală care o am văzut
u te grăbi cu gura ta. și inima ta
supt soare, a se păzi avuție spre râul
să nu grăbească a grăi cu-
celui ce o are.
vântâiai ntealui Dumnezeu.căDum-
13. Și piere avu|ia aceea întru
nezeu este în cer sus, și tu pre pă-
mi- găială rea, și a născut fiu, și
mânt jos; pentru aceasta fie cuvin-
nimic nu este în mâna lui.
tele tale pu(ine.
14. Precum a ieșit din pântecele
2. Că vine visul, când ești mult
mumei sale gol, se va întoarce, ca să
ingrijat și glasul nebunului în cu-
meargă precum a venit, și nimic nu
vinte multe.
va luâ din osteneala sa, ca să ducă în
3. Când vei făgădui făgăduință
mâna sa.
lui Dumnezeu, nu zăbovi a o dâ pre
15. Ci și aceasta este boală rea,
ea, că nu este voie înlru cei nebuni;
că precum a venit, așâ se va și duce
tu dar ori câte vei făgădui dă.
și ce are el mai mult? Pentrucă s'a
4. Mai bine este a nu făgădui, de
ostenit în vânt.
cât a făgădui și a nu dâ.
16. Și în toate zilele sale întru în-
5. Nu dâ gura ta, ca să faci să
tunerec și în jale, și în mânie multă
păcătuiască trupul tău, și să nu zici
și în boală și în necaz.
înaintea fetei lui Dumnezeu, că este
17. lată binele, care l-am văzut
neștiinjă, ca să nu se mânie Dum-
eu că este bun: a mâncâ și a beâ, și a
nazeu pentru cuvântul tău, și să
vedeâ bunătate întru toată osteneala
strice lucrul mâinilor tale.
sa, care s'a trudit supt soare în
6. Că întuu mulfimea visuilloi șl
numărul zilelor VÍU|UÍ sale, care le-
a deșertăciunilor și a cuvintelor ce-
au dat Dumnezeu lui, că aceasta este
lor multe; tu te teme de Dumnezeu.
partea lui.
7. De vi i tn {ară
18. Ci tot omul, căruia i-au dat
năpastea
Dumnezeu bogăjie și avere, și i-a dat
săracului și jefuirea judecăfei, și a
lui volnicie. ca să mănânce din-
dreptă|ei, nu te mirâ de lucrul ace-
t^însele, și să'și ia partea sa, și să se
sta, că cel înalt preste cel înalt iâ
veselească dintru osteneala sa,
aminte, și este mai înalt decât ei.
acesta darul lui Dumnezeu este.
8. Și paisoainte pămUstștai I^UU
19. Că nu mult își va aduce a-
toate este împărat țarinei lucrate.
minte de zilele viefei sale, că Dum-
9. Cei ce il^t^<^ste argatul , nu
nezeu îl cuprinde pre el înlru veselia
eu va săturâ de argint, și cel ce iube-
inimii lui.
ște rodurile întru mutiimea lor nu se
va desfătâ cu ele; și aceasta este CAP. 6.
deșertăciune. Deșertăciunea iubirei de avuție.
10.UCU i ssee muifime U e bună-
tăți, mul|i sunt, cari o mănâncă pru
ua, și ce este bărbăția celui ce o E
ste răutate, care o am văzut supt
soare, și multă este la oameni.

5. 2. Pilde 10, 20. 4. fl 2 Lege 23, 22. 14. Iov 1, 21; 1 Tim. 6, 7; Ps. 48, 18.
6. Pilde 10, 20.
 ECLISIASTUL 6-7 811

Z Om, căruia îi dă Dumnezeu bo- în numărul zilelor viefii deșertăciu-

găție și avere și mărire, și nimtc nu ne! lui, și le-a făcut pre ele ca umbra
este ce să lipsească sufletului lui din 7 Că cine va spune omului ce va fi
toate câte poftește, și nu'l va după el supt soare ?
învrednici Dumnezeu că să mănânce 2. Mai bun este numele bun, de-
dintru aceea, că om strein mănâncă cât untuldelemn bun, și ziua mor- ții
aceea; aceasta deșertăciune și boală decât ziua nașterii.
rea este. 3. Mai bine este a merge la casa
3. De ar naște cinevâ o sută de fii plângerii, decât la casa ospățului ;
și mul|i ani ar trăi, și cât de multe arpentrucă acesta este sfârșitul a fot
fl zilele anilor lui, sufletul lui nu seomul, și cel viu va pune ce este bun
va săturâ de bunătate, și încă nici întru inima sa.
îngropăciune nu va aveâ și am zis; 4. Mai bună este mâhnirea de cât
mai bine este a fl o slârpitură, decât râsul, că prin întristarea feții se în-
acela. dreptează inima.
4. Că întru deșertăciune a venit, 5. Inima înțelepților în casa
și întru întunerec se duce, și întru plângerii; iar inima nebunilor în
întunerec numele lui se va acoperi. casa veseliei.
5. Și încă soarele nu l-a văzut, 6. Mai bine este a auzi certarea
nici l-a cunoscut, odihna acestuia înțeleptului, decât omul care aude
mai multă este decât a aceluia. cântecele nebunilor.
6. Și de ar trăi de două ori o mie 7. Că precum este troznetul spi-
de ani, și bunătate n'a văzut, au nu nilor supt căldare, așă este râsul
toate la un loc vor merge? nebunilor; ci și aceasta este deșer-
7. Toată osteneala omului de ar tăciune.
veni în gura lui și încă sufletul lui nu 8. Năpastea împresură pre cel
se va săturâ. în- înfelept, și strică inima celui de
8. Că ce are înțeleptul mai mult - bun neam.
de cât nebunul ? Că săracul știe a 9. Mai bun este sfârșitul cuvân-
umblă în preajma viefii. tului, decât începutul lui ; mai bun
9. Mai bună este vederea ochilor, este cel răbdător, decât cel trufaș cu
decât ceeace ai în gând ; ci și a- inima.
ceasta*este deșertăciune și vânare 10. Să nu grăbești cu duhul tău a
de vânt. te mânieâ, că mâniea în sânul
10. Ori și ce fie, iată s'a chemat nebunilor se odihnește.
numele lui, și s'a cunoscut, că el este 11. Să nu zici: ce este că zilele
om, și nu se va puteâ judecă cu cel cele mai dinainte, erau mai bune de
mai tare decât el. cât acesteia? Că nu înfelepfește ai
11. Că sunt cuvinte multe, care întrebă aceasta.
înmulțesc deșertăciunea. 12. Bună este înțelepciunea cu a-
vuție, și mai mult folosește celor ce
CAP. 7. văd soarele.
Folosul ințelepciunei. Viclenia femeii. 13. Că în umbra ei înțelepciunea
ca umbra argintului, și prisosința

C e folosește omului ? Că cine știe cunoștinții înțelepciunii înviază pre

care este binele omului în vieafă, cel ce o are pre ea.
6. 3, fl 2 Lege 26, 26; Isaia 14. 19, 20.
6. Ps. 66, 47 ; 46, 14; 36, 36; Evr. 9, 27. 7. 2. Pilde 22, 1. 6. Ps. 140, 6.
10 Iov 9, 32. 10. Pilde 12, 17.
812 ECLISIASTUL 7-8
14. Vezi lucrurile lui Dumnezeu,
că cine va puteâ înfrumusefâ, pre
care Dumnezeu îl va strică?
15. In ziua bunătății trăește în
bine. și vezi în ziua răutății, vezi încă
și tu cu aceasta tocmirea acestora,
care au tăcut Dumnezeu pentru
graiu, ca să nu afle omul după
dânsul nimic.
16. Toate le-am văzut în zilele de-
șertăciune! mele; este drept, care
piere întru dreptatea sa, și este ne-
drept, care multă vreme trăiește în-
tr'un rătutatea sa.
17. Nu fii drept prea mult, nici
înțelept de prisosit, ca nu cumvâ săli
ieși din fire.
18. Și nu fii mult fără de lege, și
nu fii aspru, ca să nu mori fără
vreme.
19. Bine este a se |ineâ pre sine
întru aceasta, iar cu aceasta să nuli
pângărești mâna ta, că celor ce se
tem de Dumnezeu vor ieși toate.
20. înțelepciunea va ajută
înțeleptului mai mult decât zece
puternici, cari sunt în cetate.
21. Că nu este om drept pre pă-
mânt, care să facă bine și să nu
greșească.
22. Și la toate cuvintele, care vor
grăi cei fără de lege, să nu pui inima
ta, ca să nu auzi și fu pre sluga ta
blestemându-te.
23. Că de multe ori te va vicleni
pre tine, și în multe chipuri va necăji
inima ta, pentrucă și tu ai blestemat
pre al|ii mul|i.
24. Toate acestea le-am ispitit cu
înțelepciunea, și am zis:
25. In|elep|!-mă-voiu, și s'a de-
părtat dela mine mai departe decât
eră, că este adâncă adâncime, și cine
o va află pre ea ?
26. Inconjurat-am eu și inima
mea, ca să știu, și să socotesc, și să
15 Isaia 45, 7. 16. Ps. 72, 3, 12.
17, Rom. 12, 16
21. 3. lirp. 8, 46; 2 Parai. 6, 37; 1 loan 18.
caut înțelepciunea și pricina, și să
cunosc fără de legea nebunului, și
greșala și rătăcirea.
2?. ȘI o aflu eu pre ea mai amară
decât moartea, cu muerea care este
lat vânător, și inima ei mre|e, legă-
tură sunt mâinile ei, cel bun înaintea
fe|ii lui Dumnezeu se va izbăvi de ea;
iar cel păcătos se va prinde întru ea.
28. Vezi, aceasta am aflat, zis-a
Eclisiastul, odată, și mai de multe
ori am cercat, ca să aflu pricina.
29. Care a cercat sufletul meu, și
nu o aflat, un om dintru o mie am
aflat, iar muiere din toate acestea
n'am aflat.
30. Insă vezi, aceasta am aflat, că
au făcut Dumnezeu pre om drept;
iar oamenii ei au căutat multe cu-
getări, cine știe înțelepciunea? Și
cine știe dezlegarea cuvântului ?
CAP. 8.
Nestatornicia vieții.
Î lui; iar cel fără de obraz, va fl u
nțelepciunea omului va lumină fa|a
rît.
2. Gura împăratului păzește și
cuvântul jurământului lui
Dumnezeu.
3. Nu te grăbr a merge dela fa|a
lui, și să nu stai în cuvânt rău, că tot
ce va vreâ va face.
4. Precum va zice împăratul r
putere are, și cine va zice lui, ce
faci?
5. Cer ce păzește porunca nu va
cunoaște cuvântul rău, și vremea
judecății o cunoaște inima înțelep-
tului.
6. Că to r lucuur aee vreme ¡și |u
• decată, că știința multă a omului
este mai pre sus de el.
?. Că nu este cinr să șiie ceea ce
va fl, că în ce chip va fl, cine va
spune lui?
27. Pilde 5, 3, 4 fi 6, 26.
30. Fac. 1, 27.
8. I. Pilde 15, 1. 5. Rom. 13, 3.
 ECLISIASTUL 8-9
8. Nu este om, care să aibă pu-
tere preste duh, ca să oprească du-
hul; și nu este putere în ziua mor-
fii, și nu este răgaz în ziua războ-
iului, și fărădelegea nu va mântui
pre cel ce o are pre ea.
9. Și toate acestea le-am văzut, și
am dat inima mea spre tot lucrul,
care s'a făcut supt soare, ca să văz
toate, câte cu putere a făcut omul
împrotiva omului, ca să'l necă|ască
pre el.
10. Și atunci am văzut pre cei
fărădelege îngropați, încă și din lo-
cul cel sfânt, și au mers, și au fost
lăudafi în cetate, pentrucă așâ au
făcut, ci și aceasta este deșertăciune.
11. Că de vreme ce nu se face
curând |udecată celor ce fac rău,
pentru aceea s'a umplut inima fiilor
omenești, ca să facă rău.
12. Cel ce a păcătuit, a făcut rău
de atunci, și din tinerelele sale, că
știu și eu, că va fi bine celor ce se
tem de Dumnezeu, precum se tem de
fafa lui.
13. Și bine nu va fi celui fărăde-
lege. și nu va petrece multe zile la
umbră, cel ce nu se teme de fafa lui
Dumnezeu.
14. Este deșertăciune, care se face
pre pământ; că sunt drepfi, preste
carii vin rele, ca și cum ar fl făcut
faptele nedrepților, și sunt nedrepfi,
cărora le vin bune, ca și cum ar fl fă-
cut faptele drepților. Zis-am: că și
aceasta este deșertăciune.
15. Și am lăudat veseliea, că nu
este bine omului supt soare, fără
numai a mâncâ și a beâ și a se veseli,
și numai aceasta va aveâ din
osteneala sa cea din toate zilele viefii
sale, care i le-au dat Dumnezeu lui
supt soare.
16. Pentru care am dat inima
mea,
11. ftvacum 1, 3, 4.
12. Ps. 48, 21, 22; Pilde 1, 33; Rom. 2, 4.
14. Iov 9, 23.
813
ca să cunosc înțelepciunea, și să văz
migăiala, care s'a făcut pre pământ,
că este om, care ziua și noaptea nu
vede somn în ochii săi.
17. Și am văzut toate lucrurile lui
Dumnezeu, că nu va puteâ omul află
lucrul cel făcut supt soare, ori cât se
va osteni omul a căută, nu va află și
ori câte va zice înțeleptul, că le
cunoaște, tot nu le va puteâ află.
CAP. 9.
Cei buni și cei răi au aceeași soartă.
Înțelepții desprețuiți.
T
oate acestea le-am cugetat cu
inima mea, și inima mea toate
acestea le- a văzut.uu m sunt dta p-
ții și înțelepții, și faptele lor în mâna
lui Dumnezeu, și iubirea și ura, nu
este om care să le știe, toate sunt
înaintea feții lor.
2. Deșertăciune este întru toate.
O întâmplare este dreptului, și ne-
credinciosului, celui bun și celui rău,
celui curat și celui necurat, celui ce |
ertfește și celui ce nu |ert- fește,
precum este cel bun, așă este și cel
păcătos, precum este cel ce |ură, așâ
este și cel ce se teme de |urământ.
3. Aceasta este rău înruu toate
cele ce se fac supt soare, că o în-
tâmplare este tuturor, încă și inima
fiilor oamenilor s'a umplut de ră-
utate, și rătăcire în inima lor până
trăesc.și mai pre urmă la cei mor|i.
4. Că cine este, care să se îm-
părtășască cu toți cei vii? Este nă-
de|de, că mai bun este câinele cel
viu, decât leul cel mort.
5. Că cei vii știu că vor să moară;
iar cei mor|i nu știu nimic, și mai
mult plată lor nu este, că s'a stins
pomenirea lor.
6. Încă și iubirea lor și ura lor și
râvna lor acum au pierit, și nu-
814 ECLISIASTUL 9-10
mai au ei parte în veac de toate cele
ce se fac supt soare.
7. Vino mănâncă cu veselie pâi-
nea ta, și beâ cu inimă bună vinul
tău, că au plăcut lui Dumnezeu fap-
tele tale.
8. In toată vremea să fie hainele
tale albe, și untuldelemn de pre
capul tău să nu lipsească.
9. Și’fi petrece vieafa cu femeia,
pe care o iubești în toate zilele viefii
deșertăciunii tale, care s'a dat fie
supt soare, că aceasta este partea ta,
în vieaja ta și întru osteneala ta, care
te ostenești tu supt soare.
10. Toate, oricâte îți dă mâna ta
a face, cât poți, fă, pentrucă în iad
unde mergi tu, nici lucru, nici gând,
nici știinfă, nici înțelepciune nu este.
11. Intorsu-m'am, șiamvăzutsupt
soare, că nu este alergătura celor
sprinteni, nici răsboiul acelor tari,
nici pâinea acelor înțelepți, nici a-
vujiile acelor cu minte, nici harul a-
celor știutori, că vremea și întâm-
plarea va întâmpină pre to|i aceștia.
12. Și n'a cunoscut omul, vremea
sa, ca peștii ce se vânează în mreajă
rea, și ca pasările, care se prind în
laf; așâ se prind fiii oamenilor în
vremea rea, când cade preste ei fără
de veste.
13. Ci și această înțelepciune am
văzut supt soare, care mare este
înaintea mea.
14. Cetate mică, și oameni puțini
fntr'nsa, și vine asupra ei împărat
mare, și o încuniură, și face îm-
prejurul ei șan|uri mari.
15. Și se aflăîntr'însa un om să-
rac înțelept, și acesta mântuește ce-
tatea cu înțelepciunea sa, și după
aceea nimeni nu'și mai aduce aminte
de omul acela sărac.
16. Și am zis eu : mai bună este
9. 11. flmos 2, H. 15. Piide 21, 22.
16 Iov. 61 26; Pilde 24, 5.
înțelepciunea decât puterea, și în-
țelepciunea săracului cea
nebăgată în seamă, și
cuvintele lui, care nu se
ascultă.
17. Cuvintele înțelepților în
liniște se aud, mai mult decât
strigarea celui ce stăpânește preste
nebuni.
18. Mai bună este înțelepciunea
decât uneltele răsboiului, și unul,
care greșește, va pierde bunătate
multă.
CAP. IO.
Urmările nedreptății omenești și ale
trândăviei.
M uștele murind strică dulceața
cea tocmită a untuluidelemn,
mai scumpuesie pue l năîn|e
lepeienciue cât slava mare a
nebuniei.
2. Inima înțeleptului la dreapta
Iul este; iar inima celui nebun la
stânga lui este.
3. Încă și când umblâ nebunul
pre cale, inima lui fără de minte
este, și toate câte gândește nebunie
sunt.
4. De se va sul presee tine duhul
celui puternic, să nu lași locul tău, că
tămăduire este ce face să înceteze
păcate mari.
5. Esee rău i care l-am văzul supl
soare, ca și cum fără de voie ar fl
ieșit dela fața celui puternic.
6. Pre cel nebun pus întru înăl-
țimi mari, și pre cei boga|i șezând în
smerenie.
7. Văzut-am pre slugi călări, șl
pre Domni umblând ca niște slugi pe
jos.
8. Cel ce sapă groapă el va că,
deâ întinsa, și cel ce curătește
gardul, mușca'l-va pre el șarpele.
9. Cel ce scoaee pielee oseenbse-
va cu ele, și cel ce despică lemne,
primejdui-se-va cu ele.
 10. De se tocește fierul, și n'are
IO. Piidel9 i io.
8. Pilde 261 27; Sirab. 27, 27. Ps. 7, 16.
 ECLISIASTUL 10-11-12 815

tăișul ascufit, trebue îndoită putere; 3. De se vor umpleâ norii de

așâ omul să'și îndoiască osteneala
spre înțelepciune.
11. De va mușcă șarpele nu în-
tr'ascuns, și nu este folos celui ce
descântă.
12. Cuvintele gurii înfelepte sunt
har, și buzele celui fără de minte îl
vor prăpădi pre dânsul.
13. Începutul cuvintelelor gurii
lui este nebunie, și sfârșitul gurii lui
rătăcire rea.
14. Și cel nebun înmullțește cu-
vinte; nu știe omul ce este și ceva fi
după el, cine îi va spune lui?
15. Osteneala nebunilor îi necă-
jește pre ei, ca cei ce nu știu a merge
în cetate.
16. Vai (ie cetate, a căreea împă-
rat este tânăr, și boerii tăi mănâncă
de dimineață.
17. Fericit ești tu pământule, al
căreia împărat este fecior de bun
neam, și boierii tăi mănâncă în vre-
mea sa, ca să se întărească, și nu se
vor rușinâ.
18. Intru lene se vor povârnî
grinzile, și întru întârzierea
mâinilor, va picură în casă.
19. Pentru râs fac pâinea, și vinul
veselește pre cei vii; și de argint
ascultă toate.
20. In cugetul tău să nu blestemi
pre împărat, și întru ascunsul că-
mării tale să nu blestemi pre cel bo-
gat, că pasărea cerului va duce gla-
sul tău, și care are aripi, va spune
cuvântul tău.
CAP. 11.
Aducerea aminte de moarte și de
judecată.
du'fi aminte de făcătorul tău în
ploaie, pre pământ o vor vărsă; și de
va cădeâ lemnul către amiazăzi sau
către miazănoapte, în care loc va
cădeă lemnul, acolo va fi.
4. Cel ce păzește vântul nu va
semănâ, și cel ce se uită la nori nu va
seceră.
5. Precum nu este, care să știe,
care este calea duhului, nici în ce
chip se închiagă oasele în pântecele
femeii îngrecată, așâ nu știi lucrurile
lui Dumnezeu, ori câte va face.
6. Dimineața seamănă sămân|a
ta, și seara să nu înceteze mâna ta,
că nu ștu ce va rodi mai vârtos,
aceasta sau aceea, și de vor rodi
amândouă mai bine va fi.
7. Și dulce este lumina, și bine
ochilor a vedeâ soarele.
8. Că de va trăi ani mul|i omul, și
întru tofi aceștia se va veseli; însă
să'și aducă aminte de zilele
întunerecului, că foarte multe vor fi,
tot ce vine deșertăciune este.
9. Veselește-te tânărule în tinere-
țile tale, și cu cele bune să se de-
sfăteze inima la în zilele tinerelelor
tale, și umblă în căile inimii tale fără
de prihană, și nu după vederea
ochilor tăi, și să știi, că pentru toate
acestea te va aduce Dumnezeu la
judecată.
10. Și depărtează mânia dela i-
nima ta și gonește răul dela trupul
tău, că tinerețile și nebuniea deșer-
tăciune sunt.
CAP. 12.
Vârsta bâtrâneței și sfârșitul viețet.
A

A
zilele tinerelelor tale, mai nainte
runcă pâinea ta prefafa apei, că
de ce voi venieile lz eăusăbit și s ș
întru mulfimea zilelor o vei află.
vor apropieâ anii, întru care vei
2. Fă parte la șapte și la opt, că
zice: nu este mie întru aceștia voie.
nu știi ce rău va fl pre pământ.
2. Mai nainte de ce se va întu-
12 . Pilde 15, 2 și 16. 26; Pilde 10, 21, 32.
16. lsaia 3, 3. 20. Eșire 22, 26, 11. 5. loan 3, 8.
816 ECLISIASTUL 12
necâ soarele și lumina și luna și
stelele, și se vor întoarce norii dupâ
ploaie.
3. In ziua în care se vor clăti pă-
zitorii casei, și se vor cutremură
bărbafii puterii, și vor încetă cele ce
macină, că s'au împu|inat și se vor
întunecă cele ce văd în gaură.
4. Și vor închide ușile în uli|ă
întru slăbiciunea glasului cei ce ma-
cină, și se vor sculă la glasul
pasării, și vor smeri toate fetele
cântării.
5. încă și din înălfime vorvedeă,
și va fi spăimântare în cale, și va
înflori migdalul, și se va îngrășă
lăcusta, și se va risipi chiparisul, că
va merge omul în casa veacului său,
și vor încunjurâ pre uli|ă cei ce
plâng.
6. Mai nainte de ce se va .rupe
funiea argintului, și se va zdrobi
floarea aurului și se va sparge
vadra la izvor și se va învârti roata
la groapă.
7. Și mai nainte de ce se va în-
toarce țărâna în pământ, precum a
fost, și duhul se va întoarce la Dum-
nezeu. la cel ce l-au dat pre el.
8. Deșertăciunea
deșertăciunilor, ziS-a Eclisiastul,
toate sunt deșertăciune.
9. Și fiindcă de prisosit s'a făcut
Eclisiastul înfelept, și a învăfat pre
om știinfă, și urechea a cercat mult
frumusefea pildelor.
10. A cercat Eclisiastul ca să
afle cuvintele voiei, și să scrie drept
cuvintele adevărului.
11. Cuvintele înțelepților, ca
strămurările și ca cuiele înfocate
care din tocmele s'a dat dela un
păstor.
12. Și mai mult decât acestea
fiul meu, ia aminte; că a face cărți
multe nu este sfârșit, și cugetarea
cea multă este osteneală trupului.
13. Sfârșitul cuvântului tot,
auzi'l; teme-te de Dumnezeu, și
poruncile lui le păzește, că aceasta
este tot omul.
14. Că toată fapta o va aduce
Dumnezeu la judecată, cu tot lucrul
trecut cu vederea, ori bun, ori rău
fie.
 CÂNTAREA CÂNTĂRILOR LUI S0L0M0N
CAP. 1.
Iubirea între mire și mireasă.
S ârute-mă cu sărutarea gurei sale;
mai bune suni țâțele laie decât
vinul.
2. Și mirosul mirurilor tale mai
mult decât toate mirosurile. Mir vărsai
este numele tău, pentru aCeea te-au
iubit pre tine fecioarele, trasu- te-au
dinapoi.
3. La mirosul mirurilor tale vom
alergă. Băgafu-m'a împăratul în că-
mara sa, bucurâ-ne-vom, și ne vom
veseli de tine, iubl-vom (â(ele tale mai
mult decât vinul, dreptatea te-a iubit
pre tine.
4. Neagră sunt și frumoasă, o fetele
Ierusalimului! ca sălașele lui Chidar,
ca corturile lui Solomon.
5. Nu vă uita|i la mine, că m'am
înnegrit, că m'a ars soarele, fiii mai- cei
mele s'au războit asupra mea, pusu-
m'au păzitoare în vii, viea mea nu o am
păzit.
6. Spune mie o tu, precarele iubește
sufletul meu, unde paști? Unde (i-ai
pus lăcașul întru amiază zi, ca să nu fiu
ca aceea ce rătăcește după turmele
prietenilor tăi?
7. De nu te cunoști pre tine, cea
frumoasă între femei, ieși tu pre
1. 3. Joan 6, 44; 1 Petr. 1, ft.
5. Isaia 6, 5.
urma turmelor, și paște iedele tale
lângă sălașele păstorilor.
8. Cu călărimea în carele lui Fa-
raon te-am asemănat pre tine iubita
mea.
9. Cât de frumoase sunt fălcile fale,
ca ale turturelei, grumazul tău ca
mărgelele scunîpe.
10. Asemănări de aur vom face (ie,
cu flori de argint.
11. Până este împăratul în culcușul
său, nardul meu dat-a mirosul său.
12. Mănunchiu de stactie, frățiorul
meu mie, între fâfele mele va petrece.
13. Strugur din chipru este frățiorul
meu mie, din viile Engadi.
14. lată frumoasă ești iubita mea,
iată frumoasă ești, ochii tăi porumbi.
15. lată bun ești frăfiorul meu, și
frumos.
16. Patul nostru este umbros, și
grinzele noastre de chedru, podurile
caselor noastre de chiparos.
CAP. 2.
Mirele laudă frumusețea miresei.
Eu floarea câmpului, crinul văilor.
2. Ca crinul între spini, așâ este
iubita mea între fete.
3. Ca mărul între lemnele pădu-
rei, așâ este frățiorul meu între feciori,
supt umbra lui am dorit și
818
am șezut, și dulce este rodul lui în
gâtlejul meu.
4. Duceji-mă în casa vinului,
grămădiți presle mine dragoste.
5. lntări|i-mă cu miruri, râcori|i-
mă cu mere, că sunt aprinsă de
dragoste.
6. Stânga lui supt capul meu, și
dreapta lui mă va îmbră)ișâ.
7. )uratu-v'am pre voi fetele
Ierusalimului pre puteri și pre
tăriile câmpului farinei, să nu
deșteptați, nici să sculafi pre iubita,
până când va vreâ ea.
8. Glasul frățiorului meu, iată el
vine sărind preste munfi, săltând
presle dealuri.
9. Asemenea este frățiorul meu
căprioarei, sau puiului de cerb pre
mun|ii Vetel; iată el stă după pe-
retele nostru privind pe ferestre, ui-
lându-se prin mreji.
10. Răspunde frățiorul meu și
zice mie: Scoală-te vino iubita mea,
frumoasa mea, porumbița mea.
11. Că iată iarna a trecut,
ploaea s'a dus, a încetat.
12. Florile s'au ivit pre pământ,
vremea plivelii a sosit, glasul tur-
lurelii s'a auzit în pământul nostru.
13. Smochinul a scos mugurii
săi, viile înfloresc și dau miros,
scoală, vino iubita mea, frumoasa
mea, porumbița mea și vino.
14. Tu porumbița mea în despi-
călura pietrii, stând pe zidul dina-
inte, arată'mi fafa ta, și mă fă să
auz glasul tău, că dulce este glasul
tău, și fata fa frumoasă.
15. Prinde|i-ne nouă vulpile cele
mici, care strică viile, că viile noa-
stre înfloresc.
16. Frățiorul meu mie și eu lui,
cel ce paște între crini.
17. Până ce va încetă ziua, și se
vor plecă umbrele, întoarce-fe fră-
10. V. 13. 13. V. 10. 15. lezec. 13, 4.
16. Gal. 2, 20.
CÂNTAREA
țiorul meu și te aseamănă căprio-
rului sau puiului de cerb în văile
mun|ilor.
CAP. 3.
Mireasa arată iubirea sa către mire.
I n patul meu noaptea am căutat,
pre cel ce iubește sufletul meu,
căutatuT am, și n ul' amatlal, s t ri-
gafuTam și nu m'a auzit.
2. Sculâ-mă-voiu dar și voiu în-
cunjură cetatea, în târguri și pre
ulife voiu căută, pre cel ce iubește
sufletul meu, căutatu-l'am pre el, și
nu l'am aflat, strigatu-l'am și nu m'a
auzit.
3. Affatu-m'au sfrejile, care
încun- jură prin cetate; n'a|i văzut
cumvă pre cel ce iubește sufletul
meu?
4. Pu|in trecând dela ei, am aflat
pre cel ce'l iubește sufletul meu. Ți-
nutu-l'am și nu l'am lăsat, până nu
l'am dus în casa maicei mele, și în
cămara celei ce m'a zămislit.
5. Juralu-v'am pre voi fetele
Ierusalimului pre puteri, și pre
tăriile (arinii, să nu deștepta|i, nici
să sculați pre iubita, până când va
vreâ ea.
6. Cine este acesta, care se sue
din pustie, ca stâlpul de fum ce-l
face smirna și tămâea din toate pra-
furile făcătorului de mir?
7. Iată patul lui Solomon: șase-
zeci ostași împrejurul lui din viteji
ai lui Israil.
8. To|i fiind sabie, învă|a|i la ră-
sboiu, fiecare cu sabia la coapsa sa
pentru frica nop|ii.
9. Pat și-a făcut luiș împăratul
Solomon din lemnele Livanului.
10. Stâlpii lui i-a făcut de argint
și căpătâiul lui de aur, suișul lui de
porfiră, înlăuntrul lui fesătură
aleasă din dragostea fetelor Ierusa-
limului.
3. 8. Ps. 90, 5.
 CÂNTĂRILOR 819
11. leșiji fetele Sionului și vedefi 4. 2. 6, 5. 7. Bfes 5, 27. 8. H 2 Lege 3, 9.
pre împăratul Solomon cu cununa,
cu care l-a încununat pre el muma
lui, în ziua nunfii lui și în ziua ve-
seliei inimei lui.

C^I^. 4.
Frumusețea Miresei.

I ată frumoasă ești iubita mea, iată

frumoasă ești; ochii tăi de
porumbiță, s upt vălul l U u, părăl t
ăuca turmele caprelor ce se urcă
pre Ga- laad.
2. Dinjii tăi ca turmele tunse, ce
fes din scăldătoare, toate gemeni au
și stearpă nu este întru ele.
3. Ca tortul cel roșiu buzele tale
și graiul tău frumos, ca coaja rodiii
obrazul tău, supt vălul tău.
4. Grumazul tău, ca turnul lui
David cel zidit spre întărire; mii de
scuturi atărnă pre el, toate arme de
viteji.
5. Amândouă jâfele tale, ca doi
pui gemeni de căprioară cari pasc
în crini,
6, Până va lumină ziua și vor
trece umbrele, duce-mă-voiu la
muntele smirnei, și la piscul
livanului.
7. Toată frumoasă ești, iubita
mea și întinăciune nu este întru
tine.
8. Vino din livan mireasă, vino
din livan, venl-vei și vei trece de pe
culmea Amona, de pre capul Sa-
nir și Ermon, dela peșterile leilor,
dela munfii pardoșilor.
9. Mi-ai robit inima, sora mea,
mireasa mea, mi-ai robit inima cu o
privire a ochilor tăi, și c'un șirag
dela grumazul tău.
10. Câți de frumoase s'au făcut ]
â|ile tale, sora mea mireasă! Mai
frumoase sunt fâfile fale decât vi-
nul, și mirosul hainelor fale întrece
toate miresmele.
 11. Fagur ce pică sunt buzele
tale mireasă, miere și lapte este
supt limba fa, și mirosul hainelor
tale, ca mirosul Livanului.
12. Grădină închisă este sora
mea mireasă, grădină închisă, izvor
pecetluit.
13. Odraslele tale grădină cu ro-
dii, cu rod din măguri, chipri cu
narduri.
14. Nard și șofrân, trestie și
scorțișoară cu toate lemnele
Livanului, smirnă și aloi cu toate
mirosurile cele de frunte.
15. Izvor de grădină și fântână
de apă vie, ce curge sgomofos din
Livan.
16. Scoală-fe vântule cel dela
miazănoapte, și vino boare dela
amia- zăzi, și suflă prin grădina
mea, și să curgă mirosurile.

CAP. 5.
Frumusețea mirelui.

P ogoară-se frățiorul meu în gră-

dina sa, și să mănânce din rodul
poamelorsaU e.
2. Intral-am în grădina mea,
sora mea mireasă cules-am smirna
mea cu mirosurile mele, mâncat-
am pâinea mea cu mierea mea,
băut-am vinul meu cu laptele meu;
mâncafi prieteni și befi, și vă
îmbătafi fraților.
3. Eu dorm și inima mea privi-
ghează, glasul frățiorului meu bate
la ușe. Deschide'mi sora mea, iubita
mea, porumbița mea, desăvârșita
mea, că s'a umplut capul meu de
rouă șl părul meu de picături de
noaptea.
4. DeeS^^r^c^^^lu--^’^^ro de
hei ana mea, cum mă voiu îmbrăcă
cu ea? Spă- laf-am picioarele mele,
cum le voiu întină?
5. Frăfiorul meu întins-a mâna
sa prin fereastră și cele dinlăuntru
ale mele s'au mișcat spre el.
820 CÂNTAREA
6. Sculatu-m'am eu să deschiz
frățiorului meu, din mâinile mele a
picat smirnă, degetele mele pline
sunt de smirnă.
7. Pus-am mâinile mele pre în-
cuietoare, și am deschis frățiorului
meu, iar frățiorul meu se dusese;
sufletul meu s'a topit de cuvântul
lui, căulatu-l'am pre el și nu 1-am
aflat, strigaiu-l’am și nu m'a auzit.
8. AHaiu-m’au păzitorii cei ce
în- cunjură cetatea, bătutu-m'au și
m'au rănit,luatu-mi-au
brobodelnicul meu dela mine
păzitorii zidurilor.
9. luratu-v'am pre voi fetele Ie-
rusalimului, pe puterile și pe tăriile
(arinii, de veți aflâ pe frățiorul
meu, spuneți lui. că rănită de
dragoste sunt eu.
10. Ce osebire are frățiorul tău
de altul? Cea frumoasă între
femei? Ce osebire are frățiorul tău
de altul, că ne-ai jurat așâ?
11. Frățiorul meu este alb și ru-
men, ales din zeci de mii.
12. Capul lui aur lămurit,
pletele lui valuri, negru ca corbul.
13. Ochii lui ca porumbițele pe
malul apelor, spală-te cu lapte, șe-
zând la mulfimea apelor.
14. Obrazii lui ca năstrăpile cele
de miros, care dau mirosuri, buzele
lui crini, din care pică smirnă
aleasă.
15. Mâinele lui verigi de aur îm-
podobite cu pietre de Tarsis, pân-
tecele lui tablă de fildeș cu piatră
de Sapfir.
16. Pulpele lui stâlpi de
marmură în temeiuri de aur.
17. Fa|a lui ca livanul, aleasă ca
chedrii, grumazii lui dulceafă, și cu
totul plăcut. Acesta este frățiorul
meu, acesta este iubitul meu, o fe-
tele Ierusalimului.
18. Unde s'a dus frățiorul tău,
cea frumoasă între femei, încotro a
5. 17. Ps. 44, 3. a. 5. 4, 2.
căutat frățiorul tău, și'l vom căutâ
pre el împreună cu tine.
CAP. 6.
Iarăși se laudă frumusețea miresti.
F rățiorul meu s'a pogorîi în gră-
dina sa la năstrăpile cu
miresme, să pa scă în grăgini și șă
săIcagă crini.
2. Eu frățiorului meu și
frățiorul meu mie, cel ce paște între
crini.
3. Frumoasă ești iubita mea, ca
un loc desfătat, mândră ca Ierusa-
limul, îngrozitoare ca oștite
rânduite la răsboiu.
4. Intoarce-ți ochii tăi dela
mine, că ei mi-au dat aripi, părul
tău ca turmele caprelor, care se
urcă pe Galaad.
5. Dinfii tăi ca turmele celor
tunse, ce ies din scăldătoare, și
toate au gemeni, și stearpă nici una
nu este între ele.
6. Ca tortul roșu buzele tale, și
graiul tău frumos, ca coaja rodiei
obrazul tău, supt vălul tău.
7. Sunt șasezeci împărătese, opt-
zeci țiiioare și fete fără de număr.
8. Una este porumbița mea, de-
săvârșit a mea, este una a maicii
sale, aleasă celei ce o a născut pre
ea,văzutu-o-au pre ea fetele și o au
fericit; împărătesele și țiitoarele o
vor lăudă pre ea.
9. Cine este aceasta, care se i-
vește ca zorile, frumoasă ca luna,
aleasă ca soarele, îngrozitoare ca
oștile rânduite la răsboiu.
10. In grădina nucului m'am po-
gorît să văz izvorul pârîului, să văz
de a dat viea, de au înflorit rodiile,
acolo volu dâ țâțele mele ție.
11. N'a cunoscut sufletul
meu,fă- cutu-m'am asemenea
carelor lui A- minadav.
12. Intoarce-te, întoarce-te,
Suna-

mileancS, înloarce-te. și
vedem.
CAP. 7-
Urmare.
C e veți vedeâ la Sunamiteanca,
care vine ca jocul unor cete ?
Câiâe irumuși șuntnașiităi cu în-
câlțămintele tale fiica lui Nadav 1
Rotunzimea coapselor tale este a-
semenea lanțurilor de aur, lucru de
meșter.
2. Buricul tău este ca o cupă ro-
tundă din care nu lipsește vinul
dres, pântecele tău stog de grâu
îngrădită cu crini.
3. Amândouă țâțele tale, ca doi
pui gemeni de căprioară.
4. Grumazul tău ca un turn de
fildeș, ochii tăi ca lacurile din Ese-
von, la porfile mulfimei de fete, na-
sul tău ca turnul Livanului, ce caută
spre Damasc.
5. Capul tău sus ca și carmilul, și
cositele capului tău ca purpura
împăratului ce cade în foi.
6. Cât de frumoasă ești, și cât de
dulce, iubită, în desfătările tale.
?. Statul tău se aseamănă cu fini-
cul, și țâțele tale cu strugurii.
9. Zis-am : sul-mă-voiu în finie, |
ineâ-mă-voiu de ramurile lui, și fi-
vor tâfele tale ca strugurii viei, și
suflarea nărilor tale ca mirosul me-
relor.
9. Și gâtlejul tău ca vinul cel bun,
ce curge lin pentru iubitul meu și
îndestulează buzele mele și dinfii.
10. Eu frățiorului meu, și spre
mine întoarcerea lui.
11. Vino frățiorul meu să ieșim
la țarină, să mânem în sate.
12. Să mânecăm la vii, să vedem
de a înflorit viea, florile fac rod ?
In- florit-au rodiile ? Acolo voiu dâ
țâțele mele (ie.
7. 6. P*. 44, 13. 9. Pilde 23, 31.
CÂNTĂRILOR 821
sS te 13. Mandragorile au dat miros
și la ușile noastre tot felul de
poame, nouă și vechi frățiorul meu,
le-am păstrat pentru line.
CAP- 8.
Dragostea cea desăvârșită,
C ine te va dâ mie pre tine frățio-
rul meu, cel ce sugi țâțele maicii
mele, ea să te aH u ufurfa ăi șâ să
sărut, și mai mult nimenea să nu
mă defaime ?
2. Apucâ-te-voiu și te voiu băgă
în casa maicii mele, și în cămara
celei ce m'a zămislit, acolo mă vei
învăță, și te voiu adăpâ cu vin mi-
rositor dela curgerea rodiilor mele.
3. Stânga lui supt capul meu, și
dreapta lui mă va îmbrăfișâ pre
mine.
4. ]uratu-v'am pre voi fetele Ie-
rusalimului pe puterile și pe tăriile
(arinii, să nu deșleptafi și să nu
sculați pre iubita mea, până ce va
vreâ ea.
5. Cine este aceasta care se sue
albită, înflorită, rezemându-se pre
frățiorul său ? Supt măr te-am de-
șteptat pre tine, acolo cu dureri te-a
născut maica ta, acolo au cuprins
durerile nașterii pre ceiace te-a nă-
scut pre tine.
6. Pune-mă ca o pecetie pre
inima ta, ca o pecetie pe brațul tău,
că tare este ca moartea dragostea,
grea ca iadul râvna, aripile ei ca
aripile focului, cărbuni înfocați
flăcările ei.
?. Apă multă nu va puteâ stinge
dragostea, și rîurile nu o vor în-
necâ pre ea, de va dâ omul toată
avuția casei sale pentru dragoste, cu
defăimare se va defăima.
8. Sora noastră mică este, și (âțe
n'are, ce vom face surorii noastre în
ziua în care se va grăî pentru ea.
13. Fac. 30, 14.
8. 7. Rom. S, 30, 39.
 822 CÂNTAREA CÂNTĂRILOR
9. De este zid, să zidim presfe el
cămări de argint, și de este ușă să o
astupăm cu scânduri de chedru.
10. Eu sunt zid, și fâfele mele ca
turnurile, eu eram înaintea ochilor
lui aflând pace.
11. Vie a avut Solomon în Vee-
lamon, dat-a viea sa păzitorilor, o-
mul va aduce pentru roada ei o mie
de arginfi.
0^0
12. Viea mea este înaintea mea,
o mie lui Solomon, și două sute ce-
lor ce păzesc rodul ei.
13. Cel ce șezi în grădini, când
prietenii ascultă glasul tău, fă ca să'l
aud și eu.
14. Fugi frățiorul meu, și te
aseamănă cu căprioara sau cu puiul
cerbului pre munfii cei mirositori.
 ISAIA
CAP. 1.
Prorocia lui Isaia despre adevăratele
jertfe.
V
edeniea, care o a văzul lsaia
feciorul lui Amos, care o a văzut
asu aru ludIUȘÎ asuara 1er usa- limului
înlru îmiprătiea lui Oziea, lui loatan, a
lui Ahaz și a lui Eze- chiea, carii au
tnpără|it în ludeia.
2. Auzi cerule și ascultă pămân-
tule, că Domnul au grăit: fii am născut
și am crescut; iar aceia s'au lepădat de
mine.
3. Cunoscut-a boul pre stăpânul și
asinul ieslea domnului său, iar lsrail nu
m'a cunoscut pre mine și poporul meu
nu m'a înfeles.
4. Vail Neam păcătos, popor plin de
păcate, sămânfă rea, fii fărădelege;
părăsit-ați pre Domnul și afi mânieat
pre sfântul lui lsrail, în- sf1einatu-v'a(i
înapoi.
5. Căci vă răniți iarăș, adăogând
fărădelege? Tot capul spre durere și
toată inima spre întristare.
6. Dela picioare până la cap nu este
într’însul întregime, nici bubă, nici
vinefeală, nici rană cu puroi, nu este a
pune leacuri, nici untdelemn, nici
legături.
1. 2. fl 2 Lege 4, 26; 32, 1; Ierem. 2, 12; Ozie 11,
3.
3. Ierem. 6, 7 și 4, 22.
4. n 2 Lege 31, 20; P«. 77, 63.
5. Mat. 23, 31 —33; Ozla 4,10; Ierem. 1111.
7. Pământul vostru pustiu, cetă-
file voastre arse cu foc, țara voastră
înaintea voastră streinii o mănâncă, și
s'a pustiit, stricată fiind de popoare
streine.
8. Pârăsbse-va fata Sionului ca o
colibă în vie, ca un pălul în grădină și
ca o cetate înconjurată.
9. Și de nu ne-ar fi lăsat nouă
Domnul Savaot sămânță, am fi fost ca
Sodoma și ne-am fi asemănat Gomorei.
10. Ascultați cuvântul Domnului
domnii Sodomei, șl luați aminte la
legea lui Dumnezeu poporul Gomorei.
11. Ce'mi este mie de mulțimea
jertfelor voastre? Zice Domnui: sătul
sunt de arderile de tot ale berbecilor și
seul mieilor, și sângele jundlor și al
țapilor nu voesc.
12. Nici să veniți să vă arătați mie,
că cine a cerut acestea din mâinile
voastre? Nu veți mai adaoge a călcâ
curtea mea.
13. De veți aduce mie făină de grîu,
tămâie în deșert, urâciune este mie.
14. Lunile cele nouă ale voastre, și
sâmbetele, șl ziua cea mare nu le voiu
suferi; postul și sărbătorile și
praznicele voastre le-a urît sufletul
meu, făcutu-v'ați mie spre sa-
7. H 2 Lege 26, 51, 52.
9. Rom. 9, 29; Facere 19, 24, 25; Jerem. 23, 14.
11. Pilde 15, 8 și 21, 3; Ieremia 6, 20; fimos 5,
21,
824 PROROCIA
(iu, nu voiu mai suferi păcatele voa-
stre.
15. Când vefl tinde mâinile voa-
stre către mine. întoarce-voiu ochii
mei de către voi, și de vejl înmulfî
rugăciunea voastră, nu voiu ascultă
pre voi, că mâinile voastre sunt
pline de sânge.
16. Spăla|i-vă, cură|ifi-vă,
ștergefi răută|ile din sufletele
voastre, din- naintea ochilor mei,
părăsifi-vă de răutăfile voastre.
17. Invă|a|i-vă a face bine;
căutafi fudecata, mântuifi pre cel
năpăstuit, ludecafi săracului și
facefi dreptate văduvei.
18. Și venifi să ne întrebăm, zice
Domnul: și de vor fi păcatele voastre
ca mohorâciunea, ca zăpada le voiu
albi; iar de vor fi ca roșeala, ca lâna
le voiu albi.
19. Și de vefi vreâ și mă vefi a-
scultâ, bunătă|ile pământului vefi
mâncâ.
20. Iar de nu vefi vreâ și de nu
mă ve|i ascultă, sabiea vă va mâncâ
pre voi, că gura Domnului a grăit
acestea.
21. Cum s'a făcut curvă cetatea
cea credincioasă Sionul, cea plină
de judecată, întru care a adormit
dreptatea, și acum sunt ucigași.
22. Argintul vostru nu este
lămurit; cârciumarii tăi amestecă
vinul cu apă.
23. Domnii tăi sunt
neascultători părtași furilor,
iubitori de daruri și umblă după
mită, săracilor nu fac judecată, și
judecata văduvelor nu o au socotit.
24. Pentru aceasta așâ zice stă-
pânul Domnul Savaot, vai 1 Cei pu-
15. Iov 35, 12; Pilde 1, 26; Ierem. 14, 12.
16. 2 Cor. 7, l; Lerem 4, 14; Ps. 33. 15.
17, Eșire 22, 22; Ps. 36, 27; Ierem. 22, 3.
18, Mibea 6, 2
20. ILV. 26, U-H; ferrm. 2, 19 ; Malaa. 2,
2. 21. Ierem . 2, 21.
22, Iezecb 22, 16; Ieremia 6, 30. H 2 Lege
24, 17. 23, Ieremia 5, 26.
24, ñ 2 Lege 26, 63.
temici ai lui Israil, că nu va încetă
mâniea mea asupra celor protivnici,
și judecată din vrăjmașii mei voiu
face.
25. Și voiu aduce mâna mea
preste tine, și te voiu lămuri spre
curăfenie; iar pre cei neascultători
voiu pierde și voiu lepădă pre tofi
cei fără de lege dela tine, șl pre tofi
semefii voiu smeri.
26. Șl voiu pune judecătorii tăi
ca mai 'nalnte, și sfetnicii tăi ca din
început, și după acestea te vei che-
mă cetatea dreptăfii, Mitropolie
credincioasă Sion.
27. Că cu judecată și cu milo-
stenie se va mântui robia lui.
28. Și se vor sfărâmă cei fără de
lege și păcătoșii împreună, șl cei ce
au părăsit pre Domnul se vor sfârși.
29. Că se vor rușinâ pentru
idolii săi, pe carii iau voit, și se vor
rușinâ pentru grădinile sale, care
le-au poftit.
30. Că vor fi ca un Terevint, că-
ruia i-a căzut frunzele, și ca o gră-
dină fără de apă.
31. Și va fi tăria lor ca puzderiile
câifilor, șl lucrurile lor ca scânteile
focului; și vor arde cei fărădelege, și
păcătoșii împreună, și nu va fi cine
să'i stingă.
CAP. 2.
Prorocie despre Juda și Ierusalim,
C
uvântul care s'a făcut către
Isaia feciorul lui Amos pentru
ludeia și pentru 1er uealiml
2. Că va fi în zilele cele de apoi
arătat muntele Domnului, și casa
lui Dumnezeu pe vârfurile
munfilor, și se va înălfă mai pre sus
de dealuri,
25, Malab. 3, 2, 3.
26. Zabar. 6, 3.
28. Iov. 31, 3; Ierem. 30, 19.
29. Iezecb. 20, 26; Ozie 4, 13.
31. Irrrm 4, 20.
2- 2. Mibeia 4, 1, 2; Tovlr 14 . 7.

și vor veni la dânsul toate
neamurile.
3. Și vor merge neamuri multe,
și vor zice: veni|i să ne suim în
muntele Domnului, și în casa Dum-
nezeului lui lacov, și ne va spune
nouă calea sa, și vom merge pre
dânsa, că din Sion va ieși legea și
cuvântul Domnului din Ierusalim.
4. Și va |udecâ între neamuri, și
va mustră popor mult, și'șivor face
săbiile sale fiare de plug, și sulifele
seceri, și nu va ridică neamîmpro-
tiva altui neam sabie, și nu se vor
mai învăfâ a se bate.
5. Și acum, casa lui lacov, veni|i
să umblăm întru lumina Domnului.
6. Că au lepădat pre poporul
său, pre casa Iul lacov, penfrucă s'a
umplut |ara lor de vrăji ca și mai
'nainte, ca și a celor de alt neam, și
fii mul|! de alt neam s'au făcut lor.
7. Pentrucă s'a umplut tara lor
de argint și de aur, și nu eră număr
vistieriei lor.
8. Șl s'a umplut pământul lor de
cai, și n'au număr căru|ele lor, și s'a
umplut pământul de urâciunile
lucrurilor mâinilor lor, și s'au în-
chinat celor făcute de degetele lor.
9. Și s'a plecat omul, și s'a smerit
bărbatul, și nu voiu iertă lor.
10. Și acum intrat! în pietre șl vă
ascunde|i în pământ de fafa fricii
Domnului și de mărirea tăriei lui,
când se va sculă să piarză pă-
mântul.
11. Că ochii Domnului sunt
înaljl, iar omul este smerit, și se va
smeri semefia oamenilor, și se va
înălță Domnul însuș în ziua aceea.
12. Că ziua Domnului Savaot
preste tot semețul și trufașul, și pre-
ste tot cel înalt și măre(, și se vor
smeri.
13. Șl preste tot chedrul
llvanului
3. Zaharia 14, 16; forem. 31, 6.
4. Mlhea 4, 3. 5. Ps. 66,16. 6. Ozie 12, 2. 8
lemn. 2, 26 și 90, 36.
10. V. 19 fi 21. 11. Pa. 17, 30.
ISAIEI 825
cel înalt și ridicat, și preste tot ste-
larul Vasanului.
14. Și preste tot muntele înalt, și
preste tot dealul înalt.
15. Și preste tot turnul înalt, și
preste tot zidul înalt.
16. Și preste toată corabia
mărei, șl preste toată vederea
frumuseții corăbiilor.
17. Și se va smeri tot omul și va
cădeâ înălțimea oamenilor, și se va
înăl|ă Domnul singur în ziua aceea.
18. Și vor ascunde toate cele fă-
cute de mână ale sale.
19. Băgându-le în peșteri și în
crăpăturile piefrilor, și în găurile
pământului de fa|a înfricoșărei
Domnului și de slava tăriei lui, când
se va sculă să piarză pământul.
20. Că în ziua aceea va lepădă
omul urâciunile sale cele de argint
și de aur, care și-a făcut, ca să se
închine celor deșarte și liliecilor.
21. Ca să intre în găuri de
piatră vârtoasă și în crăpăturile
pietrilor de fa|a fricei Domnului și
de slava putere! lui, când seva sculă
să piarză pământul.
22. Inceta|i dar dela om, al că-
ruia duh este în nările lui, pentru că
în ce s'a socotit el?
CAP. 3.
Pedeapsa mândriei și a podoabelor
deșarte.
I
ată stăpânul domnul Savaot va
lepădă din ludeia și din ierusa-
Ump re eel ta ra ei P re eea ae ra.eși
puterea pâinii și puterea apei.
2. Pre uriaș și pre cel puternic
și pre omul ostaș și pre judecător șl
pre proroc și pre vrăjitor și pre
bătrân și pre căpetenia preste cinci-
zeci și pre sfetnicul cel minunat și
19. Ozie 10, 8; Luca 23, 30; Hpoc. 6, 16
20. Mib. 5, 13.
21. V. 10, și 19.
3. 1. Ps. 104, 16; Iov 19, 21.
826
pre mai marele meșter de lemn cel
înțelept și pre ascultătorul cel
știutor.
3. Și voiu pune lor domni tineri,
și cei batjocoritori îi vor stăpâni pre
ei.
4. Și va năvăli popor, om asupra
omului și om asupra vecinului său,
și se va sculă cu sfadă pruncul a-
supra celui bătrân, și cel necinstit
asupra celui de cinste.
5. Că se va apucă omul de fra-
tele său sau de casnicul tatălui său,
zicând: haină ai, fii căpetenie nouă,
și bucatele mele să fie supt tine.
6. Și răspunzând acela în ziua a-
ceea va zice: nu voiu fi (ie căpetenie,
că în casa mea nu este pâine, nici
haină, nu voiu fi căpetenie poporului
acestuia.
7. Că s'a pustiit Ierusalimul, și
ludeia a căzut, și limbile lor sunt cu
fărădelege, neascultând de Domnul,
pentrucă acum s'a smerit mărirea
lor.
8. Și rușinea fefii lor a stătut îm-
protivă lor, și păcatul său caalSo-
domei l - a vestit și l-a arătat. Vai
sufletului lori Că au sfătuit sfat rău
ei asupra sa,
9. Zicând: să legăm pre cel
drept, că nu ne este nouă de nici o
treabă; drept aceea, rodurile
mâinilor sale vor mâncâ.
10. Vai celui fărădelege 1 Că
rele îi vor veni după lucrul mâinilor
lui.
11. Poporul meu! Cârmuitorii
voștri vă jefuesc pre voi, și cei ce vă
silesc vă stăpânesc pre voi; poporul
meul Cei ce vă fericesc vă în- șală
pre voi, și cărarea picioarelor
voastre o strică.
12. Ci acum va stă Domnul la
judecată, și va pune la judecată pre
poporul său.
13. Insuș Domnul va veni să se
3. Ecl. 10, 16. 8. Fac. 19, 4.
9. Pa. 36, 37 - 40; Pa. 127, 2.
11. Mat. 23, 13, 16, 24; Plâng. 1, 5.
PROROCIA
judece cu bătrânii poporului și cu
domnii lui; iar voi pentruce afi ars
viea mea, și prada săracului în ca-
sele voastre?
14. Pentruce facefi strâmbătate
poporului meu, și rușinați fafa să-
racilor? Zice Domnul oștilor.
15. Acestea zice Domnul; pentru
că s'au înălțat fetele Sionului, și au
umblat cu grumazii ridicați, și cli-
pind cu ochii și cu pășitul picioa-
relor împreună târăsc hainele și îm-
preună joacă cu picioarele.
16. Va smeri Dumnezeu pre
doamnele fetele Sionului, și Domnul
va desvăll chipul lor în ziua aceea.
17. Și va luă Domnul mărirea
îmbrăcămintei lor și podoabele lor
și gătelele părului lor.
18. Și podoaba grumazilor lor și
fintele lor și podoaba fefii lor și
tocmirea podoabei cei de mărire.
19. Și gherdanele și brăfările și
împletiturile părului și verigele mâ-
nei drepte și inelele și cerceii.
20. Și podoabele de porfiră și a-
ștemuturile cele de casă.
21. Și oglinzile cele strălucitoare
și pânzeturile cele subfiri și turba-
nele cele ușoare.
22. Și hainele roșii și visonul cel
cu aur și cu vânăt fesul, și paturile
cu așternuturile lor.
23. Și în locul mirosului celui
frumos va fl praf, și în loc de brâu
te vei încinge cu funie, și în locul po-
doabei cei de aur a capului, vei a-
veâ pleșuvi re pentru faptele tale, și
în locul hainei cei de porfiră te vei
îmbrăcă cu sac.
24. Și fiul tău cel prea frumos,
pre care iubești, de sabie va că- deâ,
și cei mai puternici ai voștri, de
sabie vor cădeâ și se vor smeri.
25. Și vor plânge sicriile podoa-
belor voastre, și vei rămâneâ sin-
gură și te vei lovi de pământ.
25. Plâng. 1, 1.

CAP. 4.
Urmare.
Șiomse vor apucă șapte femei de un
în ziua aceea zicând: pâinea
noastră vom mâncâ și cu hainele
noastre ne vom îmbrăcâ, numai nu-
mele tău să se cheme preste noi, iâ
ocara noastră.
2. ln ziua aceea va lumină Dum-
nezeu întru sfat cu mărire pre pă-
mânt, ca să înalfe și să mărească
rămășifa lui fsrail.
3. Și va fl cel rămas în Sion, și
cel rămas în Ierusalim, sfinfi se vor
chemă tofij cei ce s'au scris spre
vieată în Ierusalim.
4. Că va spălâ Domnul spurcă-
ciunea fiilor și a fetelor Sionului, și
sângele Ierusalimului va curăfl din
mijlocul lor cu duhul judecății și cu
duhul căldurii.
5. Și va veni, și va fl tot locul
muntelui Sionului, și toate cele din
prejurul lui le va umbri nor ziua, și
ca fumul și ca lumina focului ce
arde noaptea.
6. Cu toată mărirea se va aco-
peri, și va fi umbră ziua asupra căl-
durii, și acoperemânt și ascundere
de vifor și de ploaie.
CAP. 5.
Viea neroditoare.
C ântâ-voiu acum celui iubit cân-
tarea iubitului meu, viei mele;
vie s’a fă c uă iu bitului în corn, ne
loc gras.
2. Și o am îngrădit și am făcut
împrejur șanf, și am sădit vifă a-
leasă, șl am zidit turn în mijlocul ci,
și teasc am săpat într'însa; și am
așteptat să facă struguri și a făcut
spini.
4. 2. Zabar. 6, 12.
5. Eșire 13, 21; Sirab 34, 16.
6. L knornai 2 , 21.
2. Mat. 21, 33; Ozie 10, 1.
ISAIEI 827
3. Și acum omule cel din luda și
cei ce lăcuifi în Ierusalim, judecafi
între mine și între viea mea.
4. Ce voiu face încă viei mele, și
nu i-am făcut el? Că am așteptat să
facă struguri și a făcut spini.
5. Și acum voiu spune vouă, ce
voiu face viei mele; luâ-voiu gardul
ei și va fî de faf, și voiu surpă șanful
ei și va fî spre călcare.
6. Și voiu părăsi viea mea șl nu
se va tăiâ, nici se va săpâ, și vor
crește într'însa spini ca întru o fe-
lenă, și voiu porunci norilor să nu
plouă preste dânsa ploaie.
7. Că viea Domnului Savaot
casa lui lsrail este, și omul din luda
odraslă tânără și iubită.
8. Așteptat-am ca să facă
judecată și au făcut fărădelege, și
nu dreptate, ci ffpet.
9. Vail Celor ce lipesc casă lângă
casă și împreună farină lângă ța-
rină, ca să iâ cevâ dela vecin; au
doar vefi lăcul voi singuri pre pă-
mânt?
10. Că s'au auzit acestea în ure-
chile Domnului Savaot; că de se vor
și face case multe, mari și frumoase,
spre pustiire vor fl și nu vor fî
lăcuitori într'însele.
11. Că unde lucrează zece
perechi de boi, vor face un urcior și
cel ce seamănă șase obroace, va face
trei măsuri.
12. Vail Celor ce se scoală dimi-
neața și umblă după băutură befivă,
așteptând până seara, că vinul îi va
arde pre ei.
13. Că cu chitare, cu alăute, cu
timpane și cu fluere beau vinul; iar
spre lucrurile Domnului nu caută, și
lucrurile mâinilor lui nu le socotesc.
5. Ps. 79, 13.
7. Ps. 79, 9; lerem. 31, 20.
9. Mibea I 2.
11. Mib. 6, 14, 15; Hgbeu 1, 6.
12. Ințelep Sol. 2, 7; Pilde 23, 29, 30.
828
14. Pentru aceasta s'a luat în ro-
bie poporul meu, că n'a cunoscut
pre Domnul și mul|i au murit de
foame și de sete de apă.
15. Și ș'a lărgit iadul sufletul său,
și ș'a deschis gura sa fără de în-
cetare, și se vor pogorî în ea cei
mări|i și cei mari și cei avuji și cei ce
se bucură, și se va smeri omul, și se
va defăima bărbatul, și se vor smeri
ochii cei sumefi.
16. Și se va înălfă Domnul Sa-
vaot întru judecată, și Dumnezeul
cel sfânt se va slăvi întru dreptate.
17. Și vor paște cei risipiji ca ta-
urii, și pustiile celor robi|i le vor
mâncâ mieii.
18. Vai de cei ce'și trag păcatele
sale ca și cu o funie lungă, și ca și cu
o curea a unui jug de boi fără-
delegile lor.
19. Cei ce zic: degrab să se apro-
pie cele ce va face, ca să le vedem și
să vie sfatul sfântului lui lsrail, ca
să'l cunoaștem.
20. Vai celor ce zic răului că este
bun și bunului că este rău, celor ce
pun lumina întunerec și întune-
recul lumină, celor ce pun amarul
dulce și dulcele amar.
21. Vai celor Tntelepfi întru sine
singuri și înaintea lor știu|i.
22. Vai celor puternici ai voștri,
celor ce beau vinul și celor tari carii
amestecă băutura befivă.
23. Cei ce îndreptează pre cel ne-
drept pentru daruri, lepădând drep-
tatea dreptului.
24. Pentru aceasta în ce chip
arde trestiea de cărbunii focului, și
se aprinde de flacăre; așâ rădăcina
lor ca (ărîna va fl și floarea lor ca
pulberea se va înălfâ; că n'au voit să
facă legea Domnului Savaot, ci cu-
14. Ozie. 4, 6. 16. Ps 17, 27, 30.
19. Ierem. 17, 13, 15; Hmos 5. 18.
21. Pilde 3, 7; Rom 12, 16.
22. Pilde 23, 29, 30. 23. Pilde 17, 15.
PROROCIA
vântul sfântului lui lsrail l-a întă-
rîtat.
25.Șl s'au mâniat Domnul
Savaot cu iufime asupra poporului
său, și și-au pus mâna sa preste
dânșii, și i-au bătut și s'au întărâtat
munfii, și s'au făcut morfii lor ca
gunoiul în mijlocul drumului, și
întru toate acestea nu s'a întors
mânia lui, ci încă mâna lui este
înaltă.
26. Pentru aceasta va ridică
semn întru neamurile cele de
departe, și le va chemă pre ele dela
marginea pământului și iată degrab
ușor vor venî.
27.Nu vor flămânzi, nici se vor
osteni, nici vor dormită, nici vor
dormi, nici vor dezlegă brânele sale
dela mijloacele sale, nici se vor rum-
pe curelele încălfămintelor lor.
28.Ale cărora săgefile sunt ascu-
țite și arcele lor încordate și picioa-
rele cailor lor ca o piatră tare s'a
socotit, roatele carelor lor ca un
vifor.
29.Năvălesc ca leii și au stătut
ca puii leului.
30. Și va apucă și va strigă ca o
hiară, și se va aruncă, și nu va fi
cine să'i mântuiască pre ei; și va
strigă pentru ei în ziua aceea, ca
glasul mărei ce se învăluește, și vor
căută la cer sus și jos, și iată
întunerec tare întru lipsa lor.
CAP. 6.
Isaia vede slava Domnului.
Ș ipăratul
a fost în anul, în care a murit îm-
Ozia, văzut-am pre Dom-
nul șezând pre scaun înalt și prea
înălfat, și plină casa de slava lui.
2. Și Serafimi stau
împrejurullui, șase aripi la unul și
șase aripi la altul și cu două își
acoperiau fata,
25. Ps. 17, 18; Ierem. 4. 24.
28. Ierem. 47, 3. 29. Ierem. 2, 15.
30. Hmos 8, 8, 9; Ier. 50, 42.
I 0. 1. 4 Imp. 22. 19.

și cu doua își acoperiau picioarele,
și cu două zburau.
3. Și strigă unul către altul și zi-
ceâ: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Sa-
vaot, plin este tot pământul de slava
lui.
4. Și s'a ridicat pragul cel de sus
al ușei de glasul cu care strigă ș«
casa s'a umplut de fum.
5. Și am zis: O ticălosul de
mine? Că m'am umilit, fiindcă sunt
om; și buze necurate având și
lăcuesc între popor, care are buze
necurate, și pre împăratul Domnul
Savaot l-am văzut cu ochii mei.
6. Și s'a trimis la mine unul din
Serafimi, și în mână aveâ un căr-
bune de foc, care îl luase cu cleștele
din altar.
7. Și l-a atins de gura mea și a
zis: lată s'a atins acesta de buzele
fale, și va șterge fărădelegile tale, și
păcatele tale va curăfl.
8. Și am auzit glasul Domnului
zicând: Pre cine voiu trimite? Și
cine va merge la poporul acesta? Și
am zis: Iată eu sunt, frimite-mă.
9. Și au zis: Mergi și zi popo-
rului acestuia: Cu auzul ve|i auzi și
nu vefi înfelege, și uitându-vă vă
vefi uită și nu vefi vedeâ.
10. Că s'a îngroșat inima popo-
rului acestuia și cu urechile sale
greu au auzit și ochii săi i-au închis,
ca nu cumvâ să vază cu ochii și cu
urechile să auză, și cu inima să
înfeleagă și să se întoarcă, și să'i
vindec pre ei.
12. Și am zis: Până când Doam-
ne? Și au zis: Până când se vor
pustii cetăfile, ca să nu fie cine să
lăcuiască într'însele, și casele ca să
nu fie cu oameni, și pământul va
rămâneâ pustiu.
3 Pa. 8, 1, 2, 10; 103, 25; Ps. 150, 1, 2!
flpoc. 4, 8. 4. 3 Imp. 8, 10. 5. Ierem. 1, 9; Dan
10, 16. 7. Ierem ■ 1, 9.
9. Ierem. 5, 21; Mat. 13, 14; Marcu 4, 12;
Lucâ 8, 10; loan 12, 40; Eapte 28, 26; Rom.
11, 8.
ISAIEI 829
12. Și după aceasta va îndelungă
Dumnezeu oamenii și se vor în-
mulfi cei ce au rămas pre pământ.
13. Și mai este încă întru el ze-
ciuire și iarăș va fl de pradă, ca
terevintul și ca ghinda când cade
din ghioacea sa, sămânfă sfântă sta-
rea ei.
CAP. 7.
Profeția despre nașterea
Mântuitorului din
Fecioara.
Ș iluia fostloatam,
în zilele lui Ahaz feciorul
feciorul lui Ozie
împăratul ludei, sculatu-s'au Rasin
împăratul Aramului și Fachee
feciorul lui Romelie împăratul lui
Israil, asupra Ierusalimului ca să'l
bată, și n'a putut să'l biruiască.
2. Și a vestit în casa lui David
zicând: Sfătuitu-s'a Aram cu
Efraim și s'a spăimântaf sufletul lui
și sufletul poporului lui, cum se
clătește în pădure copaciul de vânt.
3. Și au zis Domnul către Isaia:
Ieși înaintea lui Ahaz, tu și feciorul
tău cel rămas lasuv, la fântâna
drumului celui de sus a (arinii năl-
bitorului.
4. Și să'i zici: lâ aminte să taci și
nu te teme, nici să slăbească sufletul
tău pentru acești doi tăciuni de
lemne, ce fumegă, căci când va fî
întărâtarea mâniei mele, iar voiu
tămădui.
5. Și feciorul lui Aram și
feciorul Iul Romelie, pentrucă au
sfătuit sfat rău împrotiva ta Efraim
și fiul lui Romelie, zicând:
6. Să ne sculăm asupra Iudeii și
vorbind cu ei, să'i întoarcem pre ei
la noi, și vom pune împărat preste
dânsa pre feciorul lui Taveil.
7. Așâ zice Domnul Savaot: Nu
va rămâneâ sfatul acesta nici va fl.
8. Ci capul Aramului Damascul
13. Sofon. 3, 12, 13.
7. 1, 4 Imp. 16, 5 ; 4 Prral, 86, 5.
830
și capul Damascului Rasin; și încă
șasezeci și cinci de ani și va lipsi
împără|ia lui Efraim din popor.
9. Și capul lui Efraim Somoron,
și capul Somoronului feciorul lui
Ro- meleie și de nu ve(i crede, nici
nu ve|i ln|elege.
10. Și a adaos Domnul a grăi că-
fre Ahaz, zicând: cere (ie semn dela
Domnul Dumnezeul fâu întru adânc
sau întru înălțime.
11. Și a zis Ahaz: Nu voiu cere,
nici voiu ispiti pre Domnul.
12. Și a zis Isaia: Ascultafi dar
casa lui David, au doar pufin este
vouă a dâ împrotivire oamenilor? Și
căci Domnului da|i împrotivire?
13. Pentru aceasta însuș Domnul
va dâ vouă semn: iată fecioara în
pântece va luâ și va naște fiu, și vei
chemă numele lui Emanuil.
14. Unt și miere va mâncâ, mai
'nainte de ce va ști a osebl cele rele,
va alege binele.
15. Că mai 'nainte de ce va cu-
noaște pruncul binele sau răul, le-
pădâ-va răul ca să aleagă binele, și
va rămâneâ pământul, de care tu te
temi, dela fa|a celor doi împărați.
16. Ci va aduce Dumnezeu preste
tine și preste poporul tău și preste
casa tatălui tău, zile ce fel n'au venit
din ziua; în care a luat Efraim dela
Iuda pe împăratul Asirienilor.
17. Și va fi în ziua aceea, șuerâ-
va Domnul muștelor, care domnesc
o parte a rîului Eghipetului, șl al-
binei, care este în (ara Asirienilor.
18. Și vor veni toate și se vor
așeză în văile |ării și în găurile pie-
trelor și în peșteri, și în toată sur-
pătura și în tot lemnul.
19. Și în ziua aceea rade-va
Domnul cu briciul cel închiriat de
din-
8. Ezdra 4, 2. 13. Mat. 1, 22.
16, 4 Imp. 16, 13; 2 Paral. 32, 1.
17. 2 Paral. 35, 20.
PROROCIA
colo de rîul împăratului Asirienilor,
capul și perii picioarelor, încă și
barba o va luâ.
20. Și va fl în ziua aceea hrăni-
va omul o funincâ și două oi.
21. Și va face mult lapte, și va
mâncâ unt și miere tot cel rămas pre
pământ.
21. Și va fl în ziua aceea tot locul,
în care sunt o mie de vi|e de o mie de
sicii, (elină va fl și spini.
23. Cu săgeată și cu arce vor in-
tră acolo, că (elină și spini va fl tot
pământul.
24. Și tot muntele de arat se va
arâ, și nu va veni acolo frică, că va fi
din (elină și din spini pășune otel și
călcătură boului.
CAP. 8.
Surparea împărăției Siriei și a lui
Israil. Vremea lui Mesia,
Și au zis Domnul către mine: iâ
(ie o hârtie nouă mare și scrie
într'însa cu condeiu omenesc: de-
grab la pradă să faci dobânzi, că a
sosit.
2. Și'mi fă mie mărturii oameni
credincioși, pe Urie preotul și pe
Zaharia fiul lui Varahie.
3. Șii m'am apropiat de proro-
cită și a luat în pântece, și a născu!
fiu, și mi-au zis Domnul mie, chiamă
numele lui; degrab pradă, curând
iefuește.
4. Pentrucă mat 'nainte de a ști
pruncul să zică: tată sau mamă, va
luâ puterea Damascului și prăzile
Samariei, înaintea împăratului Asi-
rienilor.
5. Și t au adaos 'Domnul a grăi
încă mie, zicând:
6. Că nu vreă poporul acesta apa
Siloamului care curge lin, ci vreâ să
19. Ezecb. 5, 1.
21. Lev 26, 20.
3. 1, 30, 8, 2, 2.
4. 4. Imp. 16, 9 fl 15, 24.

aibă pre Rasin și pre fiul lui Ro-
melle împărat preste voi.
7. Pentru aceea iată Domnul va
aduce preste voi apa rîului cea tare
și multă, pre împăratul Asirienilor
și mărirea lui, și se va sul în toată
valea voastră și va umblă preste tot
zidul vostru.
8. Și va luă din Iudeia pre omul,
care va puteâ să ridice capul, sau va
puteâ să săvârșiască cevâ, și va fl
tabăra lui, ca să umple fările tale.
9. Cu noi este Dumnezeu, înfele-
gefi neamuri și vă plecafi. Auziți
până la marginile pământului, cei
puternici ' plecafi-vă, că de vă veți
întări iarăș, iarăș vefi fl biruifi.
10. Și orice sfat vefi sfătui, risi-
pfl-va Domnul, și cuvântul, care
vefi grăi, nu va rămâneâ întru voi;
că cu noi este Dumnezeu.
11. Așâ zice Domnul: Cu mână
tare să nu asculte a merge pe calea
poporului acestuia, zicând:
12. Ca nu cândvâ să zică: greu,
pentrucă tot ce zice poporul acesta,
greu este, ci de frica lui să nu vă te-
meți, nici să vă turburafi.
13. Pre Domnul puterilor însuș,
pre acela sfinfi(i, și de acela vă te-
meți, și de vei nădăjdui înfr’lnsul,
acela va fl fie spre sfințenie.
U. Și nu vă ve(i apropiâ de el, ca
de piatra cea de sminteală, nici ca
de piatra cea de cădere; iar casa lui
lacov, cei ce șed în Ierusalim în laf
și în surpătură.
15. Pentru aceasta vor slăbi
mulfi dintr'înșii, și vor cădeâ și se
vor sfărâmă și se vor încurcă, și se
vor prinde oamenii, cei ce sunt
întru întărire.
16. Atunci se vor vădi cei ce pe-
cetluesc legea, ca să nu învefe.
17. Și va zice: așteplâ-voiu pre
7. Ierem. 51. 42.
10 Neemia 4, 15; Ps. 32. 10.
14 Lucâ 2, 34; Rom. 9, 33; / Petr. 2, 7.
15. Mat 21, 44.
ISAIEI 831
Dumnezeu, cel ce ș'au întors fafa sa
dela casa lui lacov, și voiu nădăjdui
întru dânsul.
18. lată eu și pruncii, cari mi-au
dat Dumnezeu, și vor fi semne și
minuni în casa lui Israil dela Dom-
nul Savaot, cel ce lăcueșle în mun-
tele Sionului.
19. Și de vor zice către voi : în-
trebați pre vrăjitori și pre cei ce
strigă din pământ, pre cei ce gră-
esc deșertăciuni, carii glăsuesc din
pântece. Au doar nu întreabă un
popor pre Dumnezeul său? Pentru
ce să întrebe pre cei morfi despre
cei vii?
20. Că legea o au dat spre aju-
tor, ca să nu zică, precum este cu-
vântul acesta, că atunci nu vor mai
fl daruri pentru el.
21. Și va veni asupra voastră
foamete grea și va fi dacă ve(i
flămânzi, vă vefi mâhni și vefi
blestemă pre boieri și pre cele
părintești, și vor căută la cer sus și
pre pământ jos vor privi.
22. Și iată necaz, îmbulzeală,
scârbă, nevoe și întunerec, ca să nu
vază și nu va lipsi cel ce este în
necaz până la o vreme.
CAP. 9.
Nașterea, numele și împărăția lui
Mesia.
Aceasta întâi beâ. degrab fă (ara
Zavulonuiui,
pământulNeftalimu- lui și c și 1 al|
i,car iilăc uescpre lângă mare și de
cea parte de Iordan Ga- lileea
neamurilor.
2. Poporul cel ce umblă întru în-
tunerec a văzut lumină mare, cei ce
lăcuifi în laturea și în umbra
morfii, lumină va străluci preste
voi.
3. Mulfimea poporului o ai scos
18. Evr 2. 13.
19. A 2 Lege 13, 1; Mat. 24, 24; 1 Imp. 2S,
7, 15; Lev. 20, 27; A 2 Lege 16, 11; Fapt. Ap.
16, 16.
9. 1 Mat. 4, 15.
3. Ps. 116, 162 și 125, 4.
832 PROROCIA
întru veseliea la, și se vor veseli
înaintea ta, ca cei ce se veselesc la
seceriș și ca cei ce împart dobânzi.
4. Câ se va luâ jugul cel pus pre-
ste dânșii și toiagul cel pus preste
grumazii lor; câ toiagul celor silnici
l-au sfărâmat Domnul, ca și în zilele
lui Madiam.
5. Că toată haina luată cu vicle-
șug și îmbrăcămintea jefuită, o vor
dâ înapoi, și ar il dorit să fl fost arse
cu foc.
6. Căci prunc sfa născut nouă,
fiul, și s'a dat nouă, a căruia
stăpânire s'a făcut. preste . umărul
lui, și se chiamă numele lui înger de
mare sfat, sfetnic minunat,
Dumnezeu tare biruitor, Domn
păcii, părinte veacului ce va să fie,
că voiu aduce pace preste domni și
sănătate lui.
7. Și mare va fi stăpânirea lui, și
păcii lui nu va fi hotar, pre scaunul
lui David și întru împărăjlea lui va
ședeâ, ca să o îndrepteze și să apere
cu judecată și cu dreptate, de acum
și până în veac, râvna Domnului
Savaot va face acestea.
8. Moarte au trimis Domnul pre-
ste facov, și va veni preste lsrail.
9. Și va cunoaște tot poporul lui
Efraim și cei ce lăcuesc în Sama-
riea cu semejie și cu inimă înaltă,
zicând :
10. Cărămizile au căzut, ci veni|i
să cioplim pietre, și să tăem duzi și
chedri, și să ne zidim nouă turnuri.
11. Și va sfărîmâ Dumnezeu pre
cei ce se scoală asupra muntelui
Sionului și pe vrăjmașii lui va risipi.
12. Pe Siriea cea despre răsăritul
soarelui și pe Elinii cei despre
apusul soarelui, cei ce mănâncă pe
lsrail cu toată gura, întru toate a-
cestea nu s'a întors mâniea, ci încă
mâna este înaltă.
4. Judec. 7, 22, 23.
6. lercm. 23, 5; Luc. 2, II.
7. 4 Imp. 19, 31; Lucă 1, 32, 33.
13. Și poporul nu s'a întors până
când s'a rănit și pre Domnul nu l-a
căutat.
14. Și va luâ Domnul dela Israil
capul și coada, și pre cel mare și pre
cel mic într'o zi.
15. Pre cel bătrân și pre cei ce se
minunează de teje, acesta este capul,
și pe prorocul, care înva|ă
fărădelegi, acesta este coada.
16. Și vor fi cei ce fericesc pre
poporul acesta, amăgindu'l îl vor
amăgi până'l vor înghijl pre el.
17. Pentru aceea de tinerii lor nu
se va veseli Domnul, și pe săracii lor
și pre văduvele lor nu va mi- lui, că
toji sunt fărădelege și răi, și toată
gura grăește nedreptate. Intru toate
acestea nu s'a întors mâniea, ci încă
mâna este înaltă.
18. Și va arde ca focul fărăde-
legea, și ca niște burueni uscate se
va mistui de foc, și va arde întru
desișurile pădurii, și va mâncâ toate
cele de prin prejurul dealurilor.
19. De iujimea mâniei Domnului
a ars tot pământul, și va fi poporul
ca de foc ars; omului de fratele său
nu'i va fi milă.
20. Ci se va plecă spre dreapta,
că va flămânzi și va mâncâ din cele
deastânga, și nu se va săturâo- mul
mâncând carnea brafului său.
21. Că va mâncâ Manasi a lui
Efraim și Efraim a lui Manasi; că
împreună se vor război asupra lui
luda. Și întru toate acestea nu s'a
întors mâniea, ci încă mâna este
înaltă.
CAP. IO.
Pedeapsa nedrepiaței. Pieirea
Asirienilor.
V ai celor ce rostesc porunci ne-
drepte și celor ce scriu hotărîri
viclene.
19. lerem. 19, 9.
lO. /• P», 57, 2.

2. Abătând judecata mișeilor și
răpind dreptatea săracilor poporu-
lui meu; ca să le fie lor văduva de
jaf și săracul de pradă.
3. Și ce vor face în ziua cerce-
tării? Că necaz vouă de departe va
veni, și către cine veți fugi să vă
ajute? Și unde ve|i lăsă mărirea
voastră, ca să nu cădeți în robie?
4. Și supt cei uciși vor cădeâ. Și
întru toate acestea nu s'a întors
mâniea lui, ci încă mâna este înaltă.
5. Vai Asirienilor 1 Toiagul
iuțimei mele, și mânie este în
mâinile lor.
6. Urgia mea o voiu trimite asu-
pra neamului celui fărădelege, și
poporului meu voiu porunci să facă
prăzi și jefuire, și să calce cetățile și
să le facă pulbere.
7. Iar el n'a gândit așâ, și cu su-
fletul n'a socotit așâ; ci a mutat
gândul său, ca să piarză neamuri
nu puține.
8. Și de vor zice lui: tu singur
ești domn ?
9. Va răspunde: n'am luat (ara
cea deasupra Vavilonului și a Ha-
laanului, unde s'a zidit turnul? Și
am luat Araviea și Damascul și Sa-
mariea.
10. In ce chip am luat acestea,
voiu luâ și toate domniile. Văitafi-
vă cele cioplite din Ierusalim și din
Samariea.
11. Că precum am făcut Sama-
riei și celor făcute de mâinile ei, așâ
voiu face și Ierusalimului și id.oii-
lor lui.
12. Și va fi dacă va plini Domnul
a face toate în muntele Stanului și
în Ierusalim, va căutâ spre mintea
cea mare spre împăratul A-
sirienilor și spre înălțimea mărirei
ochilor lui.
2. lenmri . 7. 5; Iov 31, 16.
6. lerem 25, 9; 4 imp. 18, 13.
7. flvac 1, 17.
8. Ozia 6, 10.
12, 4 Imp. 10. 15.
ISAIEI 10 833
13. Că au zis: cu tăriea voiu
face, și cu înțelepciunea mintii voiu
luâ hotarele neamurilor, și puterea
lor voiu prădâ și voiu clăti cetăfile
în care lăcuesc.
14. Și toată lumea cu mâna o
voiu luâ ca un cuib, și ca niște ouă
părăsite voiu ridică, și nu va fi cine
să scape de mine sau să'mi grăiască
împrotivă și șă'și deschiză gura și să
grăiască.
15. Au mărl-se-va securea fără
de cel ce tae cu ea? Au înăl|â-se-va
hierăstrăul fără de cel ce'l trage pre
el? Așijderea de ar luă cinevâ toiag
sau lemn, înălțâ-se-va lemnul? Și
nu așâ.
16. Ci va trimite Domnul Savaot
spre cinstea ta ocară, și spre mă-
rirea ta, foc arzător se va aprinde.
17. Și va fl lumina lui Israil ca
focul, și'l va sfinfl pre el cu foc ar-
zător, și va mâncâ pădurea ca
fânul.
18. In ziua aceea se vor stinge
munții și dealurile și pădurile, și va
mâncâ dela suflet până la trup, și
va fl cel ce va fugi, ca cel ce fuge de
pară arzătoare.
19. Și cei ce vor rămâneâ din-
tr'înșii, în număr pufin vor fl, și un
prunc îi va seri pre ei.
20. Și va fl în ziua aceea, nu se va
mai adaoge rămășița lui Israil, și cei
mântuifi ai lui lacov nu vor mai
nădăjdui spre cei ce le făceau
strâmbătate; ci vor nădăjdui spre
Dumnezeul cel sfânt al lui Israil în-
tru adevăr.
21. Și va fl rSmășiJa lui lacov
spre Dumnezeul cel puternic.
22. Și de va fl poporul lui Israil
ca nisipul mării, rămășița lui se va
mântui, cuvânt ce sfârșește și scur-
tează întru dreptate.
23. Că cuvânt scurt va face
Domnul în toată lumea.
22. Rom. 9, 27, 26.
834 PROROCIA 10-11
24. Pentru aceea acestea zice 2. Și va odihni preste dânsul Du-
Domnul Savaot: nu te teme poporul hul lui Dumnezeu, Duhul înțelep-
meu, cel ce lăcuești în Sion, de ciune! și al înfelegerei, Duhul sfa-
Asirieni, pentrucâ cu toiagul te va tului și al puterei, Duhul cunoștinței
bate, câ rană voiu aduce preste tine, și al bunei credințe.
ca să vezi calea Eghipetului. 3. Duhul temerii de Dumnezeu îl
25. Că încă puțin, și va încetă va umpleâ pre dânsul, nu după mă-
urgiea, iar mâniea mea preste sfatul rire va judecă, nici după graiu va
lor. mustră.
26. Și va ridică Domnul Dumne- 4. Ci va judecă smeritului jude-
zeul puterilor preste ei ca ranele luicată și va mustră pre smeriții pă-
Madiam, în locul necazului, și mâ- mântului, și va bate pământul cu
niea lui în calea cea desnre mare, în cuvântul gurii sale și cu Duhul bu-
calea Eghipetului. zelor sale va omorî pre cel necurat.
27. Și va fi în ziua aceea, luâ-se- 5. Și va fi cu dreptate încins mij-
va jugul lui după umărul tău și frica locul lui, și cu adevăr învălite coa-
lui dela tine, și se va strică jugul stele lui.
dela umerii voștri. 6. Și va paște împreună lupul cu
28. Că va veni la cetatea Anghe, mielul și pardosul va odihni împre-
și va trece la Maghedo, și în Mah- ună cu iedul, și vifelul și leul și
mas va pune vasele sale. taurul împreună vor paște și un
29. Și va trece valea și va veni laprunc mic îi va paște pre ei.
Anghe, frică va apucă preRama 7. Și boul și ursul împreună se
cetatea lui Saul, va fugi. vor paște, și fiii lor împreună vor fi,
30. Inaljă'fi glasul tău fata lui și leul ca boul va mâncâ paie.
Gal- lim, auzi în Laisa, auzi-se ■ va 8. Și un prunc mic preste vizunia
în A- natot. aspidelor, și în culcușul puilor
31. Și s'a spăimântat Madevina aspidelor mâna își va pune.
și cei ce lăcuesc în Ghevim. 9. Și nu'i vor face rău, nici vor
32. Mângâiaji astăzi în cale, ca puteâ să piarză pre nici unul în
să rămâe; cu mâna mângâiaji mun- muntele cel sfânt al meu, pentrucă
tele, pre fata Sionului și dealurile s'a umplut tot pământul a cunoaște
cele din Ierusalim. pre Domnul, ca apa multă, care aco-
33. Iată stăpânitorul Domnul Sa- pere mările.
vaot va turbură pre cei măriji cu 10. Și va fi în ziua aceea rădăcina
tărie, și cei înalfi cu semejie sfă- lui lesse, și cel ce se va sculă să
râmâ-se-vor, și cei trufași se vor stăpânească neamurile; spre dânsul'
smeri. neamurile vor nădăjdui și va fi
34. Și vor cădeâ cei înalfi de sa- odihna lui, cinstea.
bie și livanul împreună cu cei în- 11. Și va fi în ziua aceea, ada-
nalfi va cădeâ. oge-va Domnul a'și arătă mâna sa,
CAP. 11. ca să râvnească rămășița poporului
Puterea lui Mosel. său, care va rămâneâ dela Asirieni,
Ș i va ieși toiag din rădăcina lui dela Eghipet, dela Vavilon, de la
lesse și floare din rădăcină lui se Etiopia, dela Elamiteni, dela ră-
va înălță.
2. Mat. 3, 16; Ioan 3. 34.
27, Jud. 7, 25; Eșicc 14, 18 4. Malacb. 3.16, 17, 18; Iov 4, 9;2Tes • 2,8.
30, Jud. 18, 14, 27, 29. 9. Iezecb. 34, 26; Ierem. 31. 34.
11. A Fapte 131, 26 Hpoc 5, 6. 10. Mibea 4, 2; Rom. 15, 12.
 ISAIEI 11-12-13
săriturile soarelui și dela Aravia.
12. Și va ridică semn întru nea-
muri și va' adună pre cei pierduți ai
lui Israil; și pre cei risipiți ai lui
Iuda îi va strânge din patru laturi
ale pământului.
13. Și se va șterge pisma dela E-
fraim și vrăjmașii lui Iuda vor pieri.
Efraim nu va mai pismui asupra lui
luda și Iuda nu va mai necăji pre
Efraim.
14. Și vor zbură în corăbiile
celor de alt neam. Marea împreună
vor prădă și pre cei dela răsăritul
soarelui și Idumea, și întâi pre
Moav își vor pune mâinile, fiii lui
Amon întâi se vor supune.
15. Și va pustii Domnul marea
E- ghipetului, și'și va pune mâna sa
preste rîu cu vânt iute, și va lovi
șapte văi, cât va trece el încălfat.
16. Și va fi trecere poporului
meu celui rămas în Eghipet, și va fi
lui Israil, ca în ziua când a ieșit din
pământul Eghipetului.
CAP. 12.
Cântare de mulțămire
Oi vei zice în ziua aceea: bine te
yvoiu cuvântă Doamne; că te-ai
mâniat pre mine și |i-ai întors mâ-
nia ta, și m'ai miluit pre mine.
2. lată Dumnezeul meu, mântui-
torul meu, nădăjdul-voiu spre dân-
sul și mă voiu mântui și nu mă voiu
teme, pentrucă mărirea mea și
lauda mea este Domnul și s'au făcut
mie spre mântuire.
3. Scoatefi apă cu veselie din i-
zvoarele mântuitorului.
4. Și vei zice în ziua aceea: lâ-
udafi pre Domnul; strigafi numele
lui; vestifi întru neamuri măririle
12. Ier. 44, 28.
16. Eșire 14, 29.
12. 1- 14, 1 și 54, 7, 8.
2. Eșire 15, 2; Psalm 117, 14.
3. loan 7, 37, 38
835
lui, aducefi-vă aminte, că s'a înălțat
numele lui.
5. Lăudafi numele Domnului, că
înalte au făcut, vestiți acestea în tot
pământul.
6. Bucura|i-vă și vă veseliți cei ce
lăcuiți în Sion, că s'a înălfat sfântul
lui Israil în mijlocul lui.
CAP. 13.
Vedenia lui lsaia,
V
edenia, care o a văzut lsaia fiul
lui Amos asupra Vavilonului.
2. Ridicafi semn pe vârful mun-
telui, înăl|ati glas lor, nu vă teme|i,
chema|i cu mâna, deschideți boieri.
3. Eu voiu rândul și voiu povă-
fui pre dânșii, uriași vor veni să
plinească mânia mea, bucurându-
se și seme|indu-se.
4. Glaa de neemurî mullepre
muufi asemenea cu neamuri multe,
glas de împărați și de neamuri
adunate.
5. Domnu! Savaot au poruncit
neamului întrarmat, ca să vie din
pământ de departe, dela marginea
temeliei cerului, Domnul și
întrarma|ii lui să strice toată lumea.
6. Plângeji, că aproape este ziua
Domnului și sfărâmare dela Dum-
nezeu va veni.
7. Pentru aceea toată mâna va
slăbi și tot sufletul omului se va
spăimântă.
8. Turburâ-se-vor solii, și’i vor
cuprinde dureri, ca pre femeia ceea
ce naște, și se vor plânge unul către
altul și se vor spăimântâ, și'și vor
schimbă fa|a sa în chipul focului.
9. Că iată ziua Domnului vine
nevindecată de mânie și de iufime,
ca să facă lumea pustie și să piarză
pre păcătoși dintr'însa.
5. Ps. 104, 1 și 105, 1; 1 Parai. 16, 8.
13. 21 . Ierem. 50 îl.
3. lerem. 50, 44; Plâng. 115; lezech. 30,11.
4. 4 Imp. 7, 6. 5. 46, 11 . 7. I8U8 Navi 5, 1.
836 PROROCIA 13-14
10. Că stelele cerului și Orionul
și toată podoaba cerului nu'și vor
dâ lumina, și se va întunecă soarele
răsărind și luna nu'și va dâ lumina
sa.
11. Și voiu porunci la toată lu-
mea răutăți și celor necurați păca-
tele lor, și voiu pierde seme)ia celor
fărădelege și trufiea mândrilor o
voiu smeri.
12. Și vor fi cei rămași mai
scumpi decât aurul nelămurit și
omul mai scump va fl decât piatra
Sapfirului.
13. Că cerul se va turbură și pă-
mântul se va clăti din temeliile sale
pentru aprinderea mâniei
Domnului Savaot, în ziua în care va
veni mânia lui.
14. Și vor fi cei rămași ca o că-
prioară ce fuge și ca o oaie ce
rătăcește, și nu este cine să o adune,
ca omul la poporul său să se
întoarcă și omul în (ara sa să fugă.
15. Că cine se va prinde, birul-
se-va și cei adunați vor cădeâ de
sabie.
16. Și pre fiii lor înaintea lor îi
vor ucide, și casele lor le vorpră- dâ
și pre femeile lor le vor luă.
17. lată eu voiu ridică asupra
voastră pre Midieni, cari de argint
nu bagă seamă, nici de aur n'au
lipsă.
18. Arcele tinerilor vor sfărâmă
și de fiii voștri nu le va fl milă, nici
fiilor tăi vor părtini ochii lor.
19. Și va fi Vavilonul, care se
chiamă mărit pentru împăratul
Haldeilor, în ce chip au prăpădit
Dumnezeu Sodoma și Gomora.
20. Nu se va lâcul în veci, nici
vor intră într'însul până ce vor
trece
10. Ezecb. 32. 7; Ioil 2, 10; 3. 15; Mateiu
24, 29; Marcu 13, 24; Lucâ 21, 25.
11. Ierem. 50, 29, 31.
13. Juil 3, 16; Ierem. 25, 30.
16. Ps. 136, t2; Facere 19, 24; H 2 Lege 29,
23. 77. Ierem. 51, 26.
19. Ierem. 51, 41; Ierem. 50, 9.
20. Ezecbil 16, 49; Sufun. 2, 9; Ierem. 51,
29, 43, 44.
multe neamuri, nici vor trece prin-
tr'lnsul Aravii, nici păstorii nu se
vor odihni într'însul.
21. Și vor odihni acolo hiare, și
se vor umpleâ casele • de sunet, a-
colo se vor odihni Sirene și demoni
acolo vor jucâ.
22. Și Onochentaori acolo vor
lă- cui și se vor încuiba arici în ca-
sele lor.
CAP. 14.
Prorocia împrotiva Vavilonului,
C urând vine și nu zăbovește și zi-
lele lor nu se vor îndelungă, și
va m 1 Iul DODOUI pre la cov, și va
alege încă pre Israil, și se vor o-
dihnî în pământul său și cel nemer-
nic se va lipi de ei și se va lipi de
casa lui lacov.
2. Și'i vor luă pre ei neamurile,
și'i vor băgă la locul lor, și'i vor
moșteni, și se vor înmulfi pre pă-
mântul lui Dumnezeu cu slugi și cu
slujnice, și le vor fi robi cei ce i-au
robit pre ei, și se vor stăpâni cei ce
i-au stăpânit pre ei.
3. Și va fi în ziua aceea ■ odihnl-
te-va Dumnezeu de durerea și . de
mânia ta, și de robia ta cea grea,
care ai robit lor.
4. Și vei luă plângerea aceasta
asupra împăratului Vavilonului, și
vei zice în ziua aceea: cum a încetat
cel ce cere, și s'a odihnit cel
sârguitor?
5. Sfărâmat-au Domnul jugul
păcătoșilor și jugul domnilor,
bătând neamul cu mânie, cu rană
nevindecată.
6. Bătând neamul cu rana
mâniei, n'a părtinit, odihnit-a cel ce
a nădăjduit.
7. Tot pământul strigă cu
veselie.
8. Și lemnele livanului s'au bu-
curat de tine, și chedrul livanului,
14. 2. Zab. 9, 16.
 ISAIEI 14 837
de când lu ai adormit, nu s'a suit cel 19, fl 2 Lege 20, 26 sq.
20, Iov 10, 18; Ps. 20, 11.
ce ne taie pre noi.
9. Iadul jos s'a amărît întâmpi-
nându-te pre line, sculatu-s'au îm-
preună cu tine, lo|i uriașii cei ce au
stăpânit pământul, carii au scos din
scaunele sale pre loji împărafii nea-
murilor.
10. Toji vor răspunde și vor zice
(ie: și tu te-ai robit ca și noi, și le-ai
socotit între noi.
11. Pogoritu-s'a la iad mărirea
ta și multă veselia ta; supt tine vor
așterne putre|une și rămășija ta
vierme.
IZ Cum a căzut din cer luceafă-
rul cel ce răsăreâ dimineafa, zdro-
bilu-s'a pre pământ, cel ce trimiteâ
la toate neamurile.
13. Și tu ai zis întru cugetul tău:
în cer mă voiu suî, deasupra ste-
lelor cerului voiu pune scaunul
meu, ședeâ-voiu pre muntele cel
înalt, preste munfii cei înalfi, cari
sunt spre miazănoapte.
14. Sui-mă-voiu deasupra
norilor, fl-voiu asemenea celui prea
înalt.
15. Iar acum în iad te vei pogorî,
și în temeliile pământului.
16. Cei ce te vor vedeâ, se vor
miră de tine și vor zice: acesta este
omul, cel ce turbură pământul și
zguduiâ împărăfii.
17. Cel ce a pustiit lumea toată,
și cetăfile ei le-a surpat, și pre cei ce
i-a dus în robie nu i-a slobozit.
18. Tofi împărafii neamurilor au
adormit cu cinste, fiecare în casa
sa;
19. Iar tu te vei lepădă în munfi
ca un mort urît cu mulfi mor|i tăefi
de sabie cari se pogoară în iad.
20. Precum haina în sânge
încruntată nu este curată; așâ nici
tu nu ești curat, pentrucă pământul
meu l-ai pierdut și pre poporul meu
l-ai omorît, nu vei rămâneâ în
vreme veșnică, sămânfă rea.
13, Ps. 47, 2, 3.
 21. Gătește'fi fiii tăi, ca să fi<eo-
morîfi pentru păcatele tatălui său,
ca să nu se scoale, și să moștenească
pământul, și să umple pământul de
răsboaie.
22. Și mă voiu sculă asupra lor,
zice Domnul Savaot și voiu pierde
numele lor, și rămășița și sămânfa,
acestea zice Domnul.
23. Și voiu pustii Vavilonia, ca
să lăcuiască într'însa arici și va 0 de
nimic, și o voiu face pre ea groapă
de tină spre pierzare.
24. Acestea zice Domnul Savaot,
precum am zis, așâ va fî și în ce
chip am sfătuit, așâ va rămâneâ.
25. Ca să pierz pre Asirieni din
pământul meu, și din mun|ii mei, și
vor fl spre călcare, și se va luă dela
ei jugul lor, și se va luă sarcina lor
de pe umerii lor.
26. Acesta este siaful, care l-au
sfătuit Domnul asupra a toată
lumea, și aceasta este mâna cea
înaltă asupra tuturor neamurilor.
27. Că cele ce au sfătuit Dumne-
zeu cel sfânt, cine le va strică? Și
mâna lui cea înaltă, cine o va în-
toarce?
28. In anul, în care a murit îm-
păratul Ahaz, s'a făcut cuvântul a-
cesta.
29. Nu vă veselifi tofi cei de alt
neam. că s'a sfărâmat jugul celui ce
vă băteâ pre voi; cădinsămân|a
șarpelui vor ieși pui de aspidă, și
puii lor vor ieși șerpi zburători.
30. Și se vor paște cei săraci
prin- tr'însul, și oamenii cei săraci
în pace se vor odihni, și va omorî cu
foamea sămânfa ta și rămășița ta o
va pierde.
31. Văita|i-vă porfile cetăților,
să strige cetâfile cele turburate, cei
de

21. Eșire 20, 5. 13. Sof. 2, 11. 14.

25. Lev. 25, 23; loil 2, 18.
27. Dan. 4, 34. 28. 4 Imp. 16, 20.
29. Mibea 7, 0.
 838
alt neam tofi, că fum vine dela
miazănoapte și nu este scăpare.
32. Și i ce vor răspunde
împărați neamurilor? Pentrucă
Domnul au întemeiat Sionul și
prinlr'însul se vor mântui cei smeri|
i ai poporului.
CAP. 15.
Prorocia împrotiva lui Moav.
C uvînlul cel asupra Moavului:
noaptea va pieri Moavul, că
noaptea va pi e rl eriizi M lavolvi.
2. Mâhni|i-vă întru voi înșivă, că
va pieri și Divon, unde este capiștea
voastră, acolo vă ve|i sul să plângeți
pentru Navaul Moavului, văitafi-vă
pentru tot capul pleșuv, toate
brațele tăiete.
3. In ulifile ei îmbrăcafi-vă cu
saci și plângeți preste acoperișurile
ei, în răspântiile ei fofi vă văitați cu
plângere.
4. Că a strigat Esevon și Eleall,
până la lassa s'a auzit glasul lor,
pentru aceea șalele Moavului
strigă, sufletul ei va cunoaște.
5. Inima Moavului strigă întru
sine până la Sigor, ca o junică de
trei ani este. La suirea Luilului
către line plângând se vor sul pre
calea Aroniimului; strigă zdrobire
și cutremur.
6. Apa Nemirim pustiu va fl și
iarba va lipsi, pentrucă iarbă verde
nu va fî.
7. Au doar și așâ se va mântui?
Că voiu aduce pre vale Aravi, și o
vor luâ pre ea.
8. Că a ajuns strigarea la hota-
rul Moavului, plângerea ei până Ia
Agaliim și vaeful ei până la fântâna
Elim.
9. Și apa Dimonului se va um-
32. Ps. 86, 1, 5 fi 101, 14.
15. 2. Num. 21, 28; Ierem. 48. 17 2.
2. Ieremia 7, 29 fi 48, 37; lezechil 7, 18.
4. Is. Navi 13, 17.
5. lerem 48, 5, 34*
6. Is. Navi 13, 27.
PROROCIA 14—15—16
pleâ de sânge, că voiu aduce asupra
Dimonului Aravi, și voiu pierde
sămânța lui Moav și a lui Ariil, și
rămășița Adamei.
CAP. 16.
Urmare.
V oiu trimite ca jivinile pre
pământ. Au piatră pustie este
muntele fetei Sionului?
2. Că vrei Re ca puiul cel luat de
pasăre ce zboară, fata lui Moav.
3. Șii după aceea Arnonule mai
multe sfătuește, și fă lui acopere-
mânt plânsului pururea, întru întu-
nerec la amiazăzi vor fugi,
spăimân- fatu-s'a; să nu te arăfi.
4. Lăcul-vor lângă line pribegii
lui Moav, fl-vor acoperemînt vouă
de către fafa celui ce gonește, pen-
trucă s'a luat ajutorul tău, și a pie-
rit boierul, cel ce călcâ pământul.
5. Și se va găti cu milă scaunul și
va ședeâ pre el cu adevăr în cortul
lui David judecând și căutând
judecată, și curând făcând
dreptate.
6. Auzit-am semeția lui Moav,
se- mef este foarte, trufia și semefia
lui și pizma lui; nu este așâ vraja ta.
7. Văitâ-se-va Moav, că în Moa-
vita toți se vor văitâ; iar pre cei ce
lăcuesc în Deset vei cercetă, și nu te
vei rușinâ.
8. Câmpii Esevonului vor
plânge, viea din Sevama, cei ce
înghijiti neamurile, călcați viile ei,
până la lazir, să nu vă împreunați,
rătăcifi- vă prin pustie, cei trimiși
dela ea s'au părăsit, că au trecut
marea.
9. Pentru aceea voiu plânge, ca
plângerea lazirului viea din
Sevama. Copacii tăi i-a oborît
Esevon și E- leali, pentrucă secerea
și culesul tău voiu călcâ și toate vor
cădeâ.
10. Și se va luâ bucuria și vese-
1O. 5. Dan. 7, 14, 27; Lucâ 1, 32.
6. lerem. 48, 29, 30.
7. lerem . 48, 20. 10. flmos 5, 17.
 1SA1EI 16-17
lia din vii și în viile laie nu se vor
veseli, și nu vor câlcă vinuri în tea-
scuri, că a încetai.
11. Pentru aceea pântecele meu
asupra lui Moav, ca o alăută va
sună și cele din lăuntrul meu ca un
zid le-ai înnoit.
12. Și va fi jie spre rușinare, .
pentrucă s'a ostefiil Moav în
capiști, și va intră la cele făcute de
mâna sa, ca să se roage, și nu'l vor
puteâ mântui pre el.
13. Acesta este cuvântul, care l-
au grăit Domnul asupra lui Moav,
când au grăit.
14. Și acum au grăit Domnul zi-
când: în trei ani ai anilor năimitu-
lui, seva necinsti mărirea lui Moav
cu toată avu|ia cea multă și va ră-
mâneâ foarte mic și necinstii.
CAP. 17.
Prorocia pentru Damasc.
C uvântul cel asupra Damascului.
Iată Damascul se va luă dintre
celăfi, și va fl spre cădere.
2. Părăsit în veac, spre zăcere și
odihnă turmelor, că nu va fl cine să
le alunge.
3. Și nu va mai fi întărit, ca să
scape acolo Efraim, și mai mult îm-
părăție nu va fi în Damasc, și ră-
mășița Sirienilor, că nu ești tu mai
bun decât fiii lui Israil și decât mă-
rirea lor, acestea zice Domnul Sa-
vaot.
4. Fi-va în ziua aceea scădere
mă- rirei lui lacov, și cele grase ale
mărirei lui se vor cutremură.
5, Și va fl ca și cum ar adună
cinevă secerătură stând, și sămânța
spicelor ar seceră, și va fi în ce chip
ar adună cinevă spic în vale seacă.
6. Și vor rămâneâ într'însa paie,
sau ca două, sau trei boabe de mă-
U. Ierem. 4, 19 ți 46, 36. 14 Iov 7. 1» 2.
17. /. Ierem. 49, 22; Hmos 1, 3, 5; 4 Imp. 16, 9.
839
slin pre vârf înalt, sau patru sau
cinci, care rămân pre slâlpările
sale, acestea zice Domnul
Dumnezeul lui Israil.
7. In ziua aceea va nădăldui o-
mul spre cel ce l-au făcut pre el, și
ochii lui spre sfântul lui Israil vor
căută.
8. Și nu vor nădăjdui spre
capiști, nici spre lucrurile mâinilor
sale, care le-au făcut degetele lor, și
nu vor căută la copaci, nici la
urâciunile sale.
9. In ziua aceea fi-vor cetățile
tale părăsite, precum au părăsit
Amorfii și Eveii de fafa fiilor lui
Israil și vor fî pustii.
10. Pentrucă ai lăsat pre
Dumnezeu mântuitorul tău, și nu |i-
ai adus aminte de Domnul ajutorul
tău, pentru aceea vei sădi răsad
necredincios și sămânfă
necredincioasă.
11. Și în ziua în care vei sădi, vei
îngrădi, și dimineața de vei se-
mănâ, înflorî-va spre secere, în care
zi vei moșteni, și ca un tată vei îm-
părți fiilor tăi moșie.
12. Vai multimei neamurilor ce-
lor multei Ca marea ce se învălue,
așâ vă ve|i turbură, și spatele nea-
murilor celor multe ca apa va ră-
sună.
13. Ca apa multă neamurile
multe, ca apa multă, care se
pornește cu silă, și'l va scoate pre el,
și departe'l va goni, ca praful din
plevi, când se vântură asupra
vântului, și ca pulberea roatei, ce se
învârtește de volbură.
14. Seara va fi plângere și până
a nu se face dimineață, nu va fi,
aceasta va fl partea celor ce v'au
jefuit pre voi, și moștenirea celor ce
v'au moștenit pre voi.
8. Lev. 26, 30.
13. Ps 14; Iov 21, 18.
840 PROROCIA 18-19
CAP. 18.
Urmare.
V ai de pământul căruia sunt ari-
pile corăbiilor dincolo de
rîurile Etiopiei.
2. Cel ce trimite pe mare
zăloage și cărfi de hârtie deasupra
apei, că vor merge soli ușori la
neam înalt și la popor strein și
nâsilnic, ce este dincolo de el?
Neam desnădăj- duit și călcat
acum.
3. Pe care neam toate rîurile
pământului l-au pustiit, ca o |arâ
lăcuită se va lăcul; (ara lor, ca un
semn dela munte se va ridică, ca
glasul trâmbifei se va auzi.
4. Că așâ mi-au zis mie
Domnul: nu va fl frică în cetatea
mea, ca lumina soarelui la amiază
zi, și ca norul cel de rouă în ziua
secerii va fl.
5. înainte de secere, când se va
sfârși floarea, și struguru' cel ne-
copt va înflori, floarea odrăslind, și
va tăiâ strugurașii cei mici cu co-
soarele, și ramurile le va luă și le va
tăiâ.
6. Și le va lăsă împreună pasă-
rilor cerului și hiarelor pământului
și se vor adună la ele pasările ce-
rului și hiarele pământului vor
veni acolo preste dânsa.
7. In vremea aceea se vor aduce
daruri Domnului Savaof dela
poporul cel necăjit și smult, și dela
popor mare, de acum și în veacul
vreme! neam nădăjduitor și călcat
de tot, care este în partea rîului |
ărei lui, în locul unde este numele
Domnului Savaot, muntele cel
sfânt.
CAP. 19.
Prorocie pentru Eghipet.
V
edenia Eghipetului. lată
Domnul șade pre nor ușor, și
va veni în Eghfpeti et cele făcufăde
mână ale Eghipetului se vor clăti
de fafa lui, și inima lor se va sfârși
în- fr'înșii.
2. Și se vor sculă pghiptenii a-
supra pghiptenilor, și se va război
asupra fratelui său, și fiecare asu-
pra vecinului său, și se va sculă
cetate asupra cetăți, și finul asupra
(inutului.
3. Și se va turbură duhul pghip-
tenilor într’înșii, și sfatul lor voiu
risipi, și vor întrebă pre dumnezeii
lor și pre chipurile lor, și pre cei ce
din pământ glăsuesc, și pre cei ce
din pântece grăesc și pre ghicitori.
4. Și voiu dă pghipetul în mâini
de oameni, cari vor fl domni sâl-
nici. Și împărați grei îi vor stăpâni
pre ei, acestea zice Domnul Savaot.
5. Și vor beâ pghiptenii apa cea
dela mare, șl rîul va secă și se va
uscâ.
6. Și vor secă rîurile și izvoarele
rîului, și va secă toată adunarea a-
pei, și tot lacul cel cu trestie șl cu
papură.
7. Și toată iarba verde împreju-
rul rîului, și tot ce se seamănă
lângă rîu se va uscâ, pălit de vânt.
8. Și vor suspină pescarii și vor
suspină fo|i cei ce aruncă undlfa în
rîu, și cei ce umblă a pescui cu
năvoade și cu mre|i, vor jeli.
9. Și rușinea va cuprinde pre
cei ce lucrează inul periat, și pre
cei ce lucrează visonul.
10. Și vor fl cei ce lucrează ace-
stea întru durere, și tofi cei ce fac
bere se vor supără și li se vor
mâhni sufletele.
11. Și vor fl nebuni domnii Ta-
neosului, sfetnicii cei înfelepfi ai
împăratului, și sfatul lor va nebuni,
cum veți grăi împăratului, fii înfe-
19. 1- Ps. 17, 11; Ierem. 43, 12, 13 ți 44.25.
J.2 Imp. 15, 31. 4. Ierem. 46, 13.
IU 1 Cor . 1, 19.

lepților, noi fiii împăraților celor
din început?
12. Unde sunt acumîn|elep|ii tăi?
și să spue (ie și sâ’Ji zică: ce au sfă-
tuit Domnul Savaot asupra Eghipe-
tului?
13. Sfârșitu-s’au domnii
Taneosu- lui, și s'au înălfat domnii
Memfisu- lui, și vor înșelă
Eghipetul și neamurile.
14. Că Domnul au turnat lor
duh de înșelăciune, și au făcut să
rătăcească Eghipetul întru toate
lucrurile lui, precum rătăcește cel
beat, care totdeodată varsă.
15. Și nici un lucru nu va fl la
Eghipteni, care să facă cap și coadă,
început și sfârșit.
16. Și în ziua aceea fî-vor Eghip-
tenii ca femeile în frică și în cutre-
mur de către fa|a mâinii Domnului
Savaot, care o va pune preste ei.
17. Și va fî (ara Iudeilor înfrico-
șare Eghiptenilor, și când va po-
meni cinevă despre ea înaintea lor,
se vor înfricoșă pentru sfatul, care
l-au sfătuit Domnul Savaot asupra
ei.
18. In ziua aceea vor fî cinci ce-
tăfi din Eghipet grăind cu limba
Ha- nanlancă, și jurându-se pre
numele Domnului Savaot; cetatea
Asedec se va chemă o cetate.
19. In ziua aceea fl-va jertfelnic
Domnului în |ara Eghipetului și
stâlp la hotarul ei Domnului.
20. Și va fl spre semn în veac
Domnului în (ara Eghipetului, că
vor strigă către Domnul pentru cei
ce îi necăjesc pre ei, și va trimite lor
om, care va mântui pre ei, judecând
îi va mântui pre ei.
21. Și cunoscut va fî Domnul E-
ghiptenilor, și vor cunoaște Eghip-
tenii pre Domnul în ziua aceea, și
13. Ierem. 44, 1.
14. 2 Parai. 16, 22.
18. n 2 Lege 10, 20.
21. Ps. 67, 32 și 71, 11; Malah. 1, 11.
ISAIEI 19-20 841
vor aduce jertfe și dar, și vor face
făgăduinfe Domnului și le vor îm-
plini.
22. Și va bate Domnul cu rană
pre Eghipteni, și îi va vindecă pre
ei, și se vor întoarce către Domnul,
și’i va ascultă pre ei, și’i va vindecă
pre ei cu vindecare.
23. In ziua aceea fl-va calea E-
ghipetului către Asirieni și vor intră
Asirienii în Eghipet, și Eghip- tenii
vor merge la Asirieni, și vor sluji
Eghipteni! 'Asirienilor.
34. In ziua aceea fl-va Israil al
treilea între Eghipteni și între
Asirieni, binecuvântat pre
pământul, pre care l-au
binecuvântat Domnul Savaot,
zicând-
25. Bine este cuvânttit poporul
meu cel din Eghipet, lucrul mâinei
mele din Asiria și moștenirea mea
Israil.
CAP. 20.
Robia Eghiptenilor și Etiopilor,
I n anul, în care a intrat Tanatan
în Azot, când a fost trimis de
Arnă împăratutAsi^tenito^, și a
bătătut- zotul și l-a luat.
2. Atunci au grăit Domnul către
Isaia fiul lui Amos, zicând: mergi și
desbracă sacul dela șalele tale și
scoale încălfămintele tale dela
picioarele tale, și a făcut așâ, um-
blând gol și desculț.
3. Și au zis Domnul: Precum
umblă robul meu Isaia gol și
desculf, trei ani vor fi semne și
minuni E- ghiptenilor și Etiopilor.
4. Că așâ va duce împăratul A-
sirienilor robimea Eghipetului și a
Etiopenilor, pre tineri și pre
bătrâni goli și desculți, descoperind
rușinea Eghipetului.
5. Și se vor rușinâ Eghiptenii fi-
ind biruiți împreună cu Etiopenii,
spre care nădăjduiau Ephiptenii,
pentrucă le eră lor mărire.
 842 PROROCIA 20-21—22
6. Și vor zice lăcuiiori i ostrovu-
lui acestuia în ziua aceea: iată noi
am nădăjduit, ca să alergăm la ei
spre ajutor, cari n'au putut să se
mântuiască de împăratul Asirieni-
lor, și cum ne vom mântui noi?
CAP. 21.
Prorocit pentru Vavilon.
V
edenia pustiului. Ca un vârtej
prin pustie trece, din pustie
vine, din pnmânt.
2. Vedenie groaznică și grea s'a
vestit mie, cel defăimător defaimă,
și cel fărădelege face fărădelege. A-
supra mea Elamitenii și solii Per-
șilor asupra mea vin, acum voiu
suspină, și mă voiu mângâiâ pre
mine însumi.
3. Pentru aceea s'au umplut
șalele mele de slăbiciune, și dureri
m'au cuprins pre mine, ca pre ceea
ce naște; nedreptate am făcut, ca să
nu auz, sârguit-am, ca să nu văz.
4. Inima mea rătăcește, și fără-
delegea mea mă afundă,sufletul
meu este cuprins de frică.
5. Găti|i masa,, mâneai, befi,
scu- la(i-vâ boierilor, gătifi scuturi.
6. Că așâ au zis către mine
Domnul: mergând stăi de streajă, și
ce vei vedeâ, spune.
7. Și am văzut doi călăreți, unul
călare pre asin, și altul călare pre
cămilă.
8. Ascultă cu multă luare aminte
și chiamă pre Urie la streaja Dom-
nului și a zis: stătut-am toată ziua și
în tabără am stătut toată noaptea,
9. Și iată el vine suit pre doi și
răspunzând a zis: căzut , a, căzut-a
Vavilonul și tofi idolii lui, și cele
făcute de mână ale lui s'au zdrobit
pre pământ.
21. 3 Iezecb. 21, 12.
4. Iov, 7, 4.
8. Avacum 2, 1.
9. Apoc. 14, 6; lerem. 51, 6.
10. Ascultați cei rămași și cei ne-
căjiți, ascultafi cele ce am auzit de
la Domnul Savaot, Dumnezeul lui
Israit ne-au spus nouă.
11. Vedenia Idumeii. Către
mine strigă din Seir, păzifi
Intăriturile, păzesc dimineața și
noaptea.
12. De vrei să caufi, caută și
lângă mine șezi.
13. Vedenia Araviei. In
dumbravă seara vei dormi, sau în
calea Dedan.
14. Intru întâmpinarea celui
setos de apă aduceți cei ce lăcuiji în
|ara Temanului, cu pâine
întâmpinați pre cei ce fug.
15. Pentru muljimea celor omo-
râfi și pentru mulfimea celor ce ră-
tăcesc, pentru mulfimea săbiilor și
pentru mulfimea arcelor
săgetătoare și pentru mulțimea
celor căzu|i în răsboiu.
16. Că așâ mi-au zis mie Dom-
nul; încă un an, ca anul celui năi-
mit, lipsl-va mărirea lui Kidar, și
rămășifa săgetătorilor celor tari al
fiilor lui Kidar se va împu|inâ, că
Domnul Dumnezeul lui lsrail au
grăit.
CAP. 22.
Prorocit fentru Ierusalim.
V
edenia văii Sionului. Ce'|i este
fie, că acum v'a|i suit tofi în po-
duriîr de r eieș
2. Este pllnă cetatea de cei ce
strigă, rănifii tăi nu sunt rănifi de
sabie, nici mor(ii tăi morfi de
răsboiu.
3. To|i boarii tăi au fugii și cei
prinși cumplit sunt legafi și cei tari
din tine departe au fugit.
3. P<^i^l^ru am zis: făsati-mă,
amar voiu plânge, nu mă vefi puteâ
mângâiâ de supărarea fetei nea-
mului meu.
5. Că ziua furburărei și a
pierză-
 16. Ierem. 49, 27.
22- 4. lerem. 4, 19 fi 9, 1.

reí și a călcărei este și rătăcire de la
Domnul Savaot, în valea Sionului
rătăcesc dela cel mic până la cel
mare prin mun|i,
6. Iar Elamilenii au luat tulbe, și
s'au suit oameni pre cai, și s'au
adunat IO bătae.
7. Și vor fi văile tale cele alese se
vor umpleâ de care, și călăreții vor
împresură porfile tale.
8. Și vor deschide porțile lui
luda, și vor privi în ziua aceea la
casele cele alese ale cetăfei.
^¡Yvodeesoperiaasiinssle c ase-
lor marginei lui David. Și au văzut
că mai multi sunt, și cum că au
abătut apa scăldătoarei cei vechi în
cetate.
10. Și cum că au stricat casele
Ierusalimului, ca să întâriască zi-
durile cetăfei.
11. Și v'a|i făcut vouă apă între
două ziduri mai înlăuntru de scăl-
dătoarea ceo veche, și ri'afi căutat
IO cel ce dela început o au făcut, și
pre cel ce o au zidit pre IO nu l'oji
văzut.
12. Și au chemat Domnul Savaot
în ziua aceea plângere și tânguire și
rodere și încingere de saci.
13. Iar ei ou făcut veselie și bu-
curie (unghind viței și jertfind oi, ca
să mănânce cărnuri și să bcă vin,
zicând: să mâncăm și să bem că
mâine vom muri.
14. Și descoperite sunt oorstro în
urechile Domnului Savaot, că nu se
vo iertă vouă păcatul acesta, până
ce vefi muri, zice Domnul puterilor.
15. Acestea zice Domnul Sovaot:
mergi în cămară lo Somna cămă-
rașul, și zl lui:
16. De ce ești tu aici și ce'fi este
(ie aici? Că ti-oi cioplit oici mor-
mînt, și ti-oi făcut în loc înalt mor-
mînl, și ti-oi săpat în piotră lăcaș?
17. Iată Domnul Savaot vo
lepădă și vo stărâmâ pe așâ om, și
vo luă
13. Ințel. 2, 6; flmos 6, 4—6; î Cor. 15 32,
ISAIEI 22-23 843
îmbrăcămintea to și cununa ta ceo
mărită.
18. Și te va lepădă în tară mare
și nemăsurată, și acolo vei muri și
va pune carul tău cel frumos spre
necinste, și casa boierului tău spre
călcare.
19. Și te vei lepădă din dregâto-
rio casei tale și din starea ta.
20. Și vo fi în ziua oma chemă-
voiu pre sluga meo Eliachim al lui
Helchie.
21. Și'l voiu îmbrăcă pre el cu
îmbrăcămintea ia, și cununa to o
voiu dă lui, și puterea și dregăto-
ria ta o voiu dă în mâinile lui și va fi
co un părinte celor ce lăcuesc în
Ierusalim, și celor ce ^cuesc în luda.
22. Și voiu dă lui cheia casei lui
David preste umărul lui, și va de-
schide și nu va fl cine să închiză, și
va închide și nu va fî cine să deschi-
ză; și voiu dă lui mărirea lui Dovid,
și va stăpâni, și nu va fl cine să'i
grăiască împrotivă.
23. Și'l voiu pune pre el stăpâni-
lor în loc credincios, și vo șed^ pre
scaunul mărirei casei tatălui său.
24. Și va nădăjdui spre el tot cel
mărit în casa tatălui său dela cel
mic până lo cel mare, tot vasul cel
mic, dela vasul Aganotilor, și vor fi
supuși lui în ziua aceea.
25. Acesteo zice Domnul Savaot:
Mișcâ-se-va omul cel întemeiat în
loc credincios, și se va luă, și vo
căd^ și se va pierde mărirea lui, că
Domnul au grăit.
CAP. 23.
Prorocie fentru Tir.
V edenio Tirului. Văitofi-vă coră-
biile Carhidonului, că au pierit,
și ma i mu Ituu vor von idin
pnmân- tul Chiteilor, dusu-s'au
robi.
20. 4 Imp. 18, 18.
22. Iov 12, 14; ñpoc. 3, 7.
23. 3. Ierem. 47, 4.
844 PROROCIA 23 24
2. Cui s'au făcut asemenea cei
ce lăcuesc în ostrov, negufătorii
Finichiei, cei ce trec marea prin
apă multă,
3. Sămânfa negufătorilor? Ca
se- cerătura cea adunată
negufătorii neamurilor.
4. Rușinează-teSidoane, zis-a
marea, iar tăria mării a zis: nu
m'au cuprins durerile nașterei, nici
am născut, nici am hrănit tineri,
nici am crescut fecioare.
5. Și când se va auzi în Eghipet
cuprinde'i-va pre ei durere pentru
Tir.
6. Mergefi la Carhidon, văitafi-
vă cei ce lăcuiți în ostrovul acesta.
7. Au doar aceasta a fost seme-
(ia voastră din început, mai 'nainte
de ce s'a dat el?
8. Cine a sfătuit acestea asupra
Tirului? Au mai slab este? Au nu
poate? Negufătorii ei cei mărifi bo-
ierii pământului.
9. Domnul Savaot au sfătuit să
strice toată semefia celor mărifi, și
să facă de necinste pre tot cel mărit
pre pământ.
10. Lucrează pământul tău, că
mai mult nu vor veni corăbii dela
Carhidon.
19. Și mâna ta, care întărâtă
pre împăra|i, mai mult nu va puteâ
pe mare, Domnul Savaot au
poruncit pentru Hanaan, ca să
piarză tăria lui.
12. Și vor zice: să nu adăogefi
mai mult a vă semefl, și a face
strâmbătate fetei Sionului, și de vei
merge la Chiteni, nici acolo nu te
vei odihni.
13. Și în pământul Haldeilor și
acesta s'a pustiit de Asirieni, și nici
acolo te vei odihni, că zidul lui a
căzut.
14. Văitafi-vă corăbiile
Carhido- nului, că a pierit tăria
voastră.
15. Și va fi în ziua aceea, pără-
sl-se - va Tirul șaptezeci de ani, ca
vremea unui împărat, ca vremea u-
nui om, și va fl după șaptezeci de
ani, va fi Tirul ca un cântec de
curvă.
16. lâ alăută, încunjură cetate
curvă uitată, zi bine cu alăuta, zl
mult, ca sâ'fi rămâe pomenirea ta.
17. Și va fl după acei șaptezeci
de ani, va cercetă Dumnezeu Tirul,
și iarăși va fl cum a fost întâi; și va
fl loc de negufâtorie tuturor îm-
părățiilor lumei pe fafa
pământului.
18. Și va fl negufătoria și plata
lui sfântă Domnului, nu lor se va
adună toată negufătoria lui; ci ce-
lor ce lăcuesc înaintea Domnului,
ca să mănânce și să beâ, și să se
sature, și să fie semn de aducere
aminte înaintea Domnului.
CAP. 24.
Pustiirea ludeei.
I ată Domnul va strică toată
lumea și o va pustii pre ea, și va
descoperi fa fa a i , și vaai sipi prp
eec ce lăcuesc într'însa.
2. Și va fl poporul ca preotul și
sluga ca domnul și slujnica ca
doamna; fî-va cel ce cumpără ca
cel ce vinde șl cel ce dă împrumut
ca cel ce iâ împrumut, și cel dator
ca acela cui este dator.
3. Cu stricare se va strică pă-
mântul și cu pierdere se va pierde
pământul; că gura Domnului a
grăit acestea.
4. Plâns-a pământul și s'a
stricat lumea, plâns-au cei înalfi ai
pământului.
5. Și pământul a făcut
fărădelege pentru cei ce lăcuesc pre
dânsul, pentrucă legea Domnului o
au călcat și o au risipit, și au
schimbat poruncile și au stricat
legătura cea veșnică.
15. lezecb. 26, 3, 4.
24. 2. Ozie 4, 9.

6. Pentru aceea blestem va
mâncâ pământul, că au păcătuit cei
ce lăcuesc pre dânsul; pentru aceea
săraci vor H cei ce lăcuesc pre pă-
mânt, și vor rămâneâ oameni
putini.
7. Plânge-va vinul, plânge * va
viea, suspinâ-vor tofi cei ce'și
veseleau sufletul.
8. lncetat-a veselia timpinelor,
încetat-a îndrăzneala și avuția necu-
raților, încetat-a glasul alăutei.
9. Rușinatu-s'au, n'au băut vin,
amară s'a făcut băutura celor ce
beau.
10. Pustiitu-s'a toată cetatea, în-
chide-va casa, ca să nu intre.
11. Văitafi-vă pentru vin
pretutindenea, încetat-a veselia,
trecut-a toată bucuria pământului.
12. Și vor rămâneâ cetăfi pustii
și case părăsite vor pieri.
13. Acestea toate vor 0 pre pă-
mânt în mijlocul neamurilor, pre-
cum oarecine culege măslinul, așâ îi
vor culege pre ei; și de va încetă
culesul.
14. Aceștia cu glas vor strigă, iar
cei ce vor fi rămași pre pământ se
vor veseli împreună cu mărirea
Domnului, turburâ-se-va apa
mărei.
15. Pentru aceasta mărirea
Domnului va fl în ostroavele mărei
și numele Domnului va fl mărit.
16. Doamne Dumnezeul lui
Israil dela marginile pământului
minuni am auzit, nădejdea celui
bine credincios.
17. Și vor grăi: vai neascultăto-
rilor celor ce calcă legea. Frică și
groapă și laf preste voi cei ce lă-
cuifi pre pământ.
18. Și va fl cel ce va fugi de frică,
va cădeâ în groapă, și cel ce va
scăpă de groapă, prinde-se-va de
laf, că ferestrile cerului s'au deschis
8. Irrem. 7, 32 și Iercm. 16,8; lezecb. 26,13.
13. Ierem. 6, 9.
18. Ierem. 4«, 44; Plâng. 3, 46.
ISAIEI 24-25 845
și se vor clăii temeliile pământului.
19. Cu turburare se va turbură
pământul, și cu lipsă se va lipsi
pământul.
20. Plecatu-s'a și se va
cutremură ca o colibă pământul, ca
cel beat și ame|it și va cădeâ și nu va
puteâ să se scoale, pentrucă l-a
biruit pre el fărădelegea.
21. Și va fl în ziua aceea, va pune
Dumnezeu mâna preste podoaba ce-
rului, și preste împărații
pământului.
22. Și adunarea lui vor strânge,
și o vor închide în groapă și în tem-
niță; după multe neamuri cercetare
va fl lor. și se va topi cărămida, și
va cădeâ zidul.
23. Și se va înfruntă luna și se va
rușinâ soarele că va împărăfl
Domnul în Sion și în Ierusalim și
înaintea celor bătrâni se va mări.
CAP. 25.
Cântare de mulțămire.
D
oamne Dumnezeul meu, mărî-
te- voiu și voiu lăudă numele
tău, că ai t ăc utluc ruri minunate;
sfat uf cel din început adevărat, fie
Doamne.
2. Că ai prefăcut cetăfi în (ârînă,
cetăti tari, ca să nu steâ pe temeliile
lor; cetatea necredincioșilor în veac
nu se va zidi.
3. Pentru aceasta bine te va cu-
vântă poporul cel sărac și cetățile
oamenilor celor năpăstuiți te vor
binecuvântâ.
4. Că le-ai făcut ajutor la toată
cetatea smerită, și acoperemânt ce-
lor slăbiți de lipsă, izbăvl-vei pre ei
de oameni răi, răcoreală celor în-
setafi și duhul oamenilor celor ne-
căjiți, bine te va cuvântă.
5. Ca niște oameni putini la su-
flet, însetafi în Sion, că'i vei mântui
pre ei de oamenii cei fărădelege
cărora ne-ai dat pre noi.
23. loil 2, 31.
25- 2. flpoc, 14, 8,
846 PROROCIA 25—26

6. Și va face Domnul Savaot tu-

turor neamurilor în muntele acesta 9. Ps. 26, 20. 2Q. 1- P«- 45, 5.
ospătâ-vor întru veselie, beă-vor 2.Ps. 117, 19; Ps. 14, 2.
vin.
7. Unge-se-vor cu mir în muntele
acesta; dâ acestea toate neamurilor
că sfatul acesta este preste toate
neamurile.
8. lnghifit-a moartea biruind, și
iarăși au luat Dumnezeu toată lă-
crăma dela toată fata, ocara popo-
rului o au luat de preste tot pămân-
tul, că gura Domnului a grăit a-
cestea.
9. Și vor zice în ziua aceea: iată
Dumnezeul nostru întru carele am
nădăjduit, și ne va mântui pre noi,
acesta este Domnul, așteptatu-l-am
pre el, și ne vom bucură, și ne vom
veseli de mântuirea noastră.
10. Odihnă va dâ Dumnezeu în
muntele acesta, și se va câlcâ Mo-
avul, precum calcă aria cu care.
11. Și'și va întinde mâinile sale,
în ce chip și el a smerit spre a pierde
și va smeri semefia lui, preste cele ce
a pus mâna sa.
12. Și înălfimea zidului celui de
scăpare va smeri, și se va pogorî
până la pământ.

CAP. 26.
Cântarea celor răscumpărați.

I n ziua aceea cânfă-voiu cântarea

aceasta în pământul ludei,
zicând: iata cetata ta reei ni
ântutrevap unen nouă zidul și
împrejurul zidului.
2. Deschidefi porfile să intre po-
porul, cel ce păzește dreptatea și cel
ce păzește adevărul.
3. Cel ce apără adevărul și pă-
zește pacea, că spre tine Doamne am
nădăjduit până în veac.
4. Dumnezeule cel mare, cel
veșnic
5. Cel ce smerind ai pogorît pre

8. 1 Corint. 15, 54, 55; flpoc. 7, 17, 214.

cei ce lăcuesc întru cele înalte, ce-
tăți tari vei strică șl le vei
surpă până la fafa pământului.
6. Și le vor călcâ pre ele picioa-
rele celor blânzi și pașii celor sme-
rifi.
7. Calea celor bine credincioși
netedă s'a făcut și gata este calea ce-
lor bine credincioși.
8. Căci calea Domnului este ju-
decata, nădăjduit-am întru numele
tău, și întru pomenirea, de care do-
rește sufletul nostru.
9. De noapte mânecă duhul meu
către tine Dumnezeule, pentrucă lu-
mină sunt poruncile tale pre pă-
mânt, dreptate vă învăța^, cei ce
lăcuifi pre pământ.
10. Că a încetat cel necurat, tot
cel ce nu va învăfâ dreptate pre
pământ, adevăr nu va face, ridicase
cel necurat, ca să nu vază slava
Domnului.
11. Doamne, înalt este braful
tău, și n'a știut, iar cunoscând se vor
rușinâ, pismuire va luă pre poporul
cel neînvălat, și acum focul pre cei
protivnici îi va mâncâ.
12. Doamne Dumnezeul nostru,
pace dă nouă, că toate ne-ai dat
nouă.
13. Doamne Dumnezeul nostru,
mo- șlauașta-ue pre noi; Doamne
pre altul afară de tine nu știm,
numele tău numim.
14. Iar morfii vieafă nu vor ve-
deâ, nici doftorii nu vor învieâ, pen-
tru aceasta le-ai adus asupră și ai
pierdut, și ai ridicat toată partea
bărbătească a lor.
15. Adaoge lor rele Doamne, a-
daoge rele celor mărifi ai pămân-
tului.
16. Doame, întru necaz ne-am a-
dus aminte de tine, întru necaz mic
pedepsirea ta este nouă.
17. Și precum ceea ce se chinu-
ește când se apropie să nască, și
17. loan 16. 2.
 ISAIEI 20—27
strigă întru durerea sa, așâ ne-am
făcut celui iubit al tău.
18. Pentru frica ta Doamne, în
pântece am luat, și am chinuit și am
născut duhul mântuirei tale, care
am făcut pre pământ, nu vom că-
deâ; ci vor cădeâ cei ce lăcuesc pre
pământ.
19. Invieâ-vor mor|ii și se vor
sculă cei din mormânturi și se vor
veseli cei de pre pământ, că rouă
cea dela tine vindecare lor este, și
pământul necredincioșilor va cădeâ.
20. Mergi poporul meu, intră în
cămara ta, închide ușa ta, ascun-
de-te pu|in cât de cât, până va trece
mânia Domnului.
21. Că iată Domnul din cel sfânt
va aduce mânia sa preste cei ce
lăcuesc pre pământ, și va descoperi
pământul sângele său, și nu va mai
ascunde pre cei uciși.
CAP. 27-
înainte vestire pentru așezarea popo -
rului lui Dumnezeu.
I
n ziua aceea aduce-va Dumnezeu
sabia cea sfântă și mare și tare
asaprp b alaurulul, se^ele eef uge, și
asupra balaurului celui încolăcit și
va ucide pre balaurul cel din mare.
2. In ziua aceea viea cea bună,
dorirea lui, ca să o stăpânească pre
ea.
3. Eu cetate tare, cetate încunju-
rată de oștire, în zadar o voiu a-
dăpâ pre ea, că se va luă noaptea și
ziua va cădeâ zidul ei.
4. Că nu este care să nu se fi
apucat de ea; cine mă va pune să
păzesc paiele în farină 7 Pentru bă-
taea aceasla o am lepădat pre ea.
5. Pentru aceasta făcut-au
19. Ozie 6, 4. 20. 2 Cor. 4, 17.
21. Mibeia 1. 3; Iov 16, 18.
27. 2. Ps. 79, 9.
847
Domnul toate, câte au rânduit,
arsu-m'am, strigâ-vor to|i, cei ce
lăcuesc în- tr'însa, să facem pace cu
dânsul, să facem pace.
6. Fiii lui lacov, cei ce vin, va o-
drăsll și va înflori Israil, și se va
umpleâ lumea de rodul lui.
7. Au nu precum el a bătut, și el
însuș așâ se va răni? Sau precum el
a ucis, așâ și el se va omorî?
8. Certându'i și ocărându'i va
slobozi pre ei. Nu erai tu, cel ce cu-
getai cu duh aspru să'i ucizi pre ei
cu duh de mânie?
9. Pentru aceasta se va luâ fără-
delegea lui lacov, și aceasta este
binecuvântarea lui, când voiu luâ
păcatul lui, când vor zdrobi toate
pietrile capiștelor ca praful mărunt,
și nu vor rămâneâ copacii lor, și
idolii lor tăieft ca o dumbravă de-
parte.
10. Turma cea lăcuită se va lăsâ
ca o turmă părăsită, și va fl multă
vreme la pășune, și acolo vor o-
dihnl turme.
11. Și după câtăvâ vreme nu va
fl într'însa nimic verde, pentrucă se
va uscâ. Femei cele ce veniți dela
vedere veniji. Că nu este popor,
care are înțelegere, pentru aceea nu
se va îndură spre ei cel ce i-au făcut
pre ei, nici cel ce i-au plăsmuit pre
ei nu'i va milul.
12. Și va fi în ziua aceea, astu-
pâ-va Domnul dela ezerul rîului
până la Rinocuron, iar voi adunafi
pre fiii lui Israil unul câte unul.
13. Și va fl în ziua aceea vor
trâmbiță cu trâmbița cea mare, și
vor veni cei pieriți în |ara
Asirienilor și cei pierdu|i în Eghipet,
și se vor închină Domnului în
muntele cel sfânt în Ierusalim.
6. Ps . 71, 16.
8. lerem. 10, 24; 18, 17 și 30, 11.
12. lerem. 3, 14.
13. 4 Imp. 17, 6; Ierem. 43, 7 și 44, 28.
848 PROROCIA 28

CAP- 28. 28. 1- Ozia 5, 5.

Prorocie împrotiva lui Efraim. Ame -

nințări și mângâeri.

V
din
ai cununei sumeției, năimiții lui
Efraim, floarea, care a căzut
mărirepre vâr fulmu
ntelniceluigra s cei ce se îmbată
fără de vin.
2. iatf tref și rea f sste mniia
Domnului, ca grindina ce cade jos,
care n'are acoveremîni, silnic cade,
ca mulfime de apă multă, care tâ-
răște tara pre pământ, va face o-
dihnă cu mâinile.
3. Și uf p^loreete sf vf ăăfcâ
cununa sumefiei, năimijii
luiEfraim.
4, Și va ii lloarai cae a căzu f
din nădejdea mărirei pre vârful
mun- islei celui înalt, ca cel ce
aleargă înainte la smochin, care
văzându-o, mai 'nainte de a o luâ în
mână, poftește să o înghită.
5. In ziiu^a aceea fî-va Domnuf
Savaot cununa nădejdii, cea
împletită cu mărire, a poporului
meu celui rămas.
6. Șî va rămâneâ întru duh de
judecată la judecată, și tărie celor
ce opresc a omorî.
7. Că aceșiia cu vinul au
rătăcitf pentru băutură be|ivă au
rătăcit, preotul și prorocul și-au
ieșit din minte pentru befie; înghi|
ifu-s'au pentru vin, cutremuratu-
s^u de be|ie de sicheră, rătăcit-au;
aceasta este arătarea.
8. BleMemul va mâncâ sfatul a-
cesta, că sfatul acesta este pentru
lăcomie.
9. Cui am vestit rele? Și cui am
adus veste? Cei înfărcali de lapte,
cei smulși dela țâțe.
10. Necaz preste necaz așteaptă,
nădejde preste nădejde, încă pufin,
încă pufin.
11 Pentru defăimarea buzelor
prin-
tr'altă limbă, că vor grăi poporului
acestuia zicând:
12. Aceasta este odihna celui
flămând. și aceasta este
sfărâmarea, și n'a vrut să asculte.
13. Și va fi lor cuvântarea lui
Dumnezeu necaz preste necaz,
nădejde preste nădejde, încă puțin,
încă puțin ca să meargă și să cază
înapoi, și să se primejduiască și să
se zdrobească și să se prinză.
14. Pentru aceea ascultați
cuvântul Domnului bărbați
necăjiți, și boierii poporului celui
din Ierusalim.
15. Că ați zis: făcut-am legătură
cu iadul, și așezământ cu moartea;
vfor tote de va irscs, nu va veri
preste noi, pus-am minciuna nădej-
dea noastră, și cu minciună nu vom
acoperi.
16. Pentru aceasta așâ zice
Domnul: lată eu voiu pune în
temeliile Sionului piatră de mult
preț, aleasă în capul unghiului,
cinstită întru temeliile ei, și cel ce
va crede într'în- sa nu se va rușinâ.
17. Și voiu pune judecată întru
nădejde; iar mila mea în
cumpene^i cei ce nădăjduiți în
zadar spre minciună, că nu va
trece preste voi vifor.
18. Și nu va strică legătura voa-
stră cea cu moartea, și nădejdea
voastră cea cu iadul nu va rămâ-
neâ, vifor învăluindu-se de va veni,
veți fă lui spre călcare.
19. Când va trece, va ridică pre
voi; dimineața de dimineață va
trece ziua, și noaptea va fi nădejde
r^a; învățați-vă a auzi cei din
necaz.
20. Nu putem să ne batem, și în-
șine am slăbit a ne adună.
21. Ca un munte al necuraților
sculâ-se-va Domnul, și va fă în va-

11, 1 Corint. 14, 21.

15. ierem. 5, 12.
16, Ps. 24, 2; Rom. 9, 32: Rom. 10, 11;
Ps. 117, 22; Mat. 21, 42; F. Ap. 4, 11.
21. 2 Imp. 5,20; 1 Parai. 14,1i;lsusNavl 10,
10.
 ISAIEI 28-29
lea Gavaonului, cu mânie va face
lucrurile sale, lucruri de
amărăciune și mânia lui strein va
lucrâ, și a - mărăciunea lui streină.
22. Și voi nu vâ veseliji, nici să
se întărească legăturile voastre,
pentrucă lucruri săvârșite și
rânduite am auzit dela Domnul
Dumnezeul Savaot, care va face
preste tot pământul.
23. Băga]i în urechi și auzifi gla-
sul meu, luafi aminte și ascultafi
cuvintele mele.
24. Au doar toată ziua va arâ cel
ce ară? Sau nu va găti sămânfa sa
mai 'nainfe de ce lucrează pămân-
tul?
25. Au nu când va netezi fafa
lui, atunci va semănâ pufin mac au
chimin? Și apoi va semănâ grâu și
orz și meiu și hrișcă, în hotarele
tale?
26. Și te vei certă cu judecata
Dumnezeului tău și te vei veseli.
27. Că nu cu greutate se curăfă
macul, nici cu roată de car se calcă
chiminul, ci cu toiag se scutură ma-
cul, iar chiminul cu pâine se mă-
nâncă.
28. Că nu în veac mă voiu mâ-
niâ eu pre voi, nici glasul amărâ-
dunei mele va călcâ pre voi.
19. Și minuftile acestea dela
Domnul Savaot au ieșit, sfătui]i-vă
și înălfati deșartă mângâere.
CAP. 29.
Prorocie împrotiva Ierusalimului
V ai cetatea Ariil, care o a bătut
Davidl Adunați roduri din an
în an, pe ntrueă ve ii mâncâ câ
Moav.
2. Că voiu necăji pre Ariil, și va
fî tăria și avufia lui a mea.
3. Și ie voiu încunjurâ ca David
și te voiu încinge cu șanf, și voiu
24. 45, 9. 29, Ier. 32, 20.
29. 1- lezecb . 43, I5, I6. 3. Ierem. 6, 3.
849
zidi, și voiu pune împrejurul tău
turnuri.
4. Și se vor smeri la pământ cu-
vintele tale, și în pământ cuvintele
tale se vor afundă, și glasul tău va
fl ca al celor ce grăesc din pământ
și la fafa pământului glasul tău va
slăbi.
5. Și va fl ca pulberea roatei, a-
vujia celor fărădelege, și ca țărâna
ce se spulberă, mulțimea celor ce te
supun pre tine; și va fi ca o îm-
punsură repede dela Domnul Sa-
vaot.
6. Că va fi cercetare cu tunet și
cu cutremur și cu glas mare, vol-
bură învăluindu-se iute, și pară de
foc mistuind.
7. Și va fi ca a celui ce visează în
somn avu]ia tuturor neamurilor,
cari au dat răsboiu asupra Aridului
și tofi câfi s'au răsboit asupra Ie-
rusalimului și tofi câți s'au adunat
asupra lui, și câfi l-au necăjit.
8. Și vor fî ca și cei ce beau și
mănâncă în vis, și după ce se de-
șteaptă, deșert le este visul; și în ce
chip visează cel setos că beâ, și
după ce se deșteaptă tot îi este sete
și sufletul lui îndeșert a nădăjduit,
așâ va fl avufia tuturor neamurilor,
cari s'au răsboit asupra muntelui
Sionului.
6. Slăbifi și vă spăimântafi, și vă
îmbătafi nu de sicheră, nici de vin.
10. Că v'au adăpat pre voi Dom-
nul cu duhul umilinfei, și va
închide ochii lor și ai prorocilor lor
și ai boierilor lor, cari văd cele
ascunse.
11. Și vor fl vouă toate cuvintele
acestea, ca cuvintele cârjei cei pe-
cetluite, care o vor dă omului, ce
știe carte, zicând: citește aceasta,
iar el va zice: nu pot să o citesc că
este pecetluită.
12. Și se va dă cartea aceasta în
5. I7, I3; P». I, 4.
10, Rom. II, 6.
860 PROROCIA 2)—30
mâna omului, ce nu știe carte, și
vor zice lui, citește cartea aceasta și
el va zice: nu știu carte.
13. Și au zis Domnul: apropie-se
de mine poporul acesta cu gura sa,
și cu buzele sale mă cinstește, iar
inima lor departe este dela mine;
iar în zadar mă cinstește învățând
porunci omenești și învă|ături.
14. Pentru aceasta iată eu voiu
adaoge a mută pre poporul acesta
și îi voiu mută pre ei, și voiu pierde
înțelepciunea înțelepților, și mintea
celor pricepufi o voiu ascunde.
15. Vai celor ce fac sfat adânci
Și nu prin Domnul, vai celor ce fac
sfat într'ascunsl Și vor fî întru în-
funerec lucrurile lor, și vor zice:
cine ne-a văzut pre noi? Și cine ne
va cunoaște pre noi? Sau cele ce le
facem noi?
16. Au doar nu vă ve|i socoti ca
lutul olarului? Au doar va zice zi-
direa celui ce o au zidit pre ea: nu
m'ai zidit tu? Sau făptura celui ce o
au făcut: nuînfelep(ește m'ai făcut?
17. Au nu încă pu|in, și se va
mută Livanul ca muntele Hermel și
Hermelul ca o dumbravă se va so-
coti?
18. Și vor auzi în ziua aceea
surzii cuvintele căr|ei, și cei dintru
în- tunerec și cei din negură: ochii
orbilor vor vedeâ.
19. Și se vor bucură săracii pen-
tru Domnul cu veselie, și cei fără de
nădejde dintru oameni se vor
umpleâ de bucurie.
20. Lipsit-a cel fărădelege, și s'a
sfârșit cel trufaș, și au pierit cei ce
fac fărădelege întru răutate.
21. Și cei ce fac de păcâtuesc oa-
13. Mateiu 15, 8; Marcu 7, 6.
14. Rvdiu 1, 8; 1 Cor. 1, 19.
75. Sirab 23, 25.
16. 45, 9; Rom . 9, 20, 21; Ierem. 18, 5.
18. Mat 115.
21. flmos 5, 10.
menii cu cuvântul, și pre tofi cei ce
mustră în porți piedecă le vor
pune, pentrucă au abătut pre cel
drept la cei nedrepți.
22. Pentru aceasta așâ zice
Domnul asupra casei lui lacov, care
o au ales din Avraam; nu acum se
va rușinâ lacov, nici își va schimbă
acum fața lsrail.
23. Ci când vorvedeă fiii lor, lu-
crurile mele, pentru mine vor sfinți
numele meu, și vor sfinți pre sfân-
tul lui lacov, și de Dumnezeul lui
lsrail se vor teme.
24. Și cei ce rătăcesc cu duhul
vor cunoaște înțelegerea, și cei ce
cârtesc vor învăță a ascultă și lim-
bile cele gângave vor învăță a grăi
pace.
CAP. 30.
Amenințări asupra ludeei.
V
ai fii răsvrătiți zice Domnul: fă-
cut-ați sfat nu prin mine, și toc-
mealănă prindn hdlme u,cu să a-
daogeți păcate preste păcate.
2. Cei ce merg ca să se pogoare
în Eghipet, și pre mine nu m'au în-
trebat, ca să capete ajutor dela Fa-
raon, și să se acopere dela Eghip-
teni.
3. Că va fi vouă ocrotirea lui
Faraon spre rușine, și celor ce nă-
dăjduesc spre Eghipet, ocară.
4. Că sunt în Tani căpetenii ve-
stitori răi.
5. IP deșert vor osteni către po-
por, care nu le va folosi lor spre
ajutor, ci spre rușine și ocară. Ve-
denia hiarelor celor cu patru
picioare din pustie.
6. Intru necaz și întru
strâmtoare leul și puiul de leu, de
acolo și a-
23. Ps. 8, 4; Ps. 101, 16.
30. 2. Ierem. 37, 7 și 2, 18.
3. Iezecb- 29, 6.
5. Ierem. 2, 36.
6. 2 Parai. 28, 21-23
 ISAIEI 30
spide și pui de aspidă zburătoare,
cari aduceau pre asini și pre cămile
avuția sa la neam, care nu le va
folosi lor spre ajutor, ci spre rușine
și ocară.
7. Eghiptenii nimic, și în zadar
vor folosi vouă, vestește-le lor, că
deșartă este mângâerea voastră a-
ceasta.
8. Acum dar șezând scrie acestea
pre lespede și în carte, că vor fî
acestea la zilele vremei și până în
veac.
9. Că popor neascultător este, fii
mincinoși, cari nu vreau să asculte
legea lui Dumnezeu.
10. Cei ce zic Prorocilor: nu ve-
stiți nouă și celor ce văd vedenii; nu
ne grăifi nouă, ci ne grăifi nouă și
ne vestiți altă rătăcire.
11. Și ne întoarcefi pre noi din
calea aceasta, luafi dela noi cărarea
aceasta, și luafi dela noi cu-
vântătorul lui lsrail.
12. Pentru aceea, acestea zice
Domnul sfântul lui lsrail: pentrucă
n’afi ascultat de cuvintele acestea, ci
afi nădăjduit întru minciună, și
pentru că ai cârtit, și te-ai încrezut
cuvântului acestuia,
13. Pentru aceea fl-va vouă pă-
catul acesta ca un zid. care cade
îndată, a unei cetăfi tari ce s'a luat,
a căreea îndată de față este căderea.
14. Și căderea ei va fl ca sfărâ-
marea unui vas de lut, din cărămidă
subfire, cât să nu se afle în tru ele
hârb, cu care să aduci foc, și cu care
să iei pufină apă.
15. Așâ zice Domnul, Domnul
sfântul lui lsrail, când te vei
întoarce, și vei suspină, atunci te vei
mântui, și vei cunoaște unde ai fost,
când nădăfduiai întru cele deșarte.
7. Ierem. 37, 7, 8 și 2, 36. 8. 8, 1.
10. Hmos 2. 12; Ierem. 11, 21.
14 Ierem, 19, 11.
851
Deșartă s'a făcut tăria voastră, și
n'afi vrut să auzifi, ci afi zis:
16. Pre cai vom fugi, pentru
aceea vefi fugi, și afi zis: pre cai iufi
vom încălicâ, pentru aceea iufi vor
fî cei ce vă vor goni pre voi.
17. O mie vor fugi de glasul u-
nuia. și de glasul a cinci vor fug!
mulfi, până ce vefi rămâneâ ca un
cafart de corabie pre munte, și ca
un steag, ce se poartă pre deal.
18. Și iarăș va așteptă Dumne-
zeu, ca să se îndure spre voi, și
pentru aceea se va înălfâ, ca să vă
miluiască pre voi, că judecător este
Domnul Dumnezeul vostru, unde afi
lăsat slava voastră? Fericifi tofi cei
ce rămânefi într'însul.
19. Pentrucă popor sfânt va lă-
cul în Sion, și în Ierusalim cu plân-
gere a plâns, miluește-mă, milul-te-
va, glasul strigărei tale când l-au vă-
zut, te-au ascultat.
20. Și va dă vouă Domnul pâinea
necazului și apa nevoii, și mai mult
nu se vor apropiâ de tine cei ce te
înșală pre tine, că ochii tăi vor
vedeâ pre cei ce te înșală.
21. Și urechile tale vor auzi cu-
vintele celor ce te-au înșelat, cari
zic: aceasta este calea, să mergem
pre ea ori deadreapta sau
deastânga.
22. Și vei pângări idolii cei fere-
cafi cu argint, și cei ferecați cu aur
și'i vei zdrobi mărunt, și'i vei
aruncă ca o cârpă lepădată, și ca
niște gu- noiu îi vei lepădă.
23. Atunci va fl ploaie săminfei
câmpului tău, și pâinea rodului pă-
mântului tău va fl multă și grasă, și
se vor paște vitele tale în ziua aceea
în loc gras și larg.
24. Taurii voștri și boii, cei ce lu-
crează pământul, vor mâncâ paie
mestecate cu orz vânturat.
15. Plâng. 3, 26.
77. Lev. 26, 8. 36.
18. Ps 2, 11. 22. 64, 6.
23. Lev. 26, 4' Ierem. 14, 22.
852 PROROCIA 30 -31
25. Și va fi In foi muntele înalt,
și în tot dealul înalt va curge apâ în
ziua aceea, când vor pieri mulfi și
când vor cădeâ turnuri.
26. Și va fi lumina lunii ca lu-
mina soarelui, și lumina soarelui va
fi de șapte ori mai mare în ziua a-
ceea, când va vindecă Domnul
zdrobirea poporului sâu, și durerea
ranei tale va vindecă.
27. lată numele Domnului vine
după multă vreme, arzătoare
mânie, cu mărire cuvântarea
buzelor lui, cuvântare plină de
mânie, și iufi- mea mâniei lui ca
focul va mâncâ.
28. Și duhul lui. ca apa în vale
curgând, va veni până la grumaz,
și se va împărfl, ca să turbure nea-
murile pentru rătăcirea lor cea de-
șartă, și'i va goni pre ei rătăcirea,
șfi va prinde înaintea fefei lor.
29. Au totdeauna se cade să vă
veseliți voi, și să intrafi întru cele
sfinte ale mele totdeauna, ca și
când afi prăznul, și ca și când v'aji
veseli, să intrafi cu Huer în
muntele Domnului, la Dumnezeul
lui Israil?
30. Și auzită va face Domnul
mărirea glasului său, și mânia
brațului său, o va arătă cu mânie și
cu urgie, și cu flacăre mistuitoare,
tu- nâ-va tare, și ca apa și ca
grindina care cu silă se pogoară.
31. Că prin glasul Domnului se
vor birul Asirienii, cu rana, cu care
va bate pre ei.
32. Și va fl prin prejurul lui, de
unde aveâ nădejde de ajutor, întru
cari au nădăjduit, aceia cu tâmpine
și cu alăute vor dă răsboiu asupra
lui din schimbare.
33. Că fu mai 'nainte de zile le
vei pedepsi, au doar și fie s'a gătit
să împărătești 7 Vale adâncă, lem-
ne zăcând, foc și lemne multe mâ-
niea Domnului, ca o vale de iarbă
pucioasă aprinsă.
CAP. 31.
Blestem întreit asufra legăturei cu E -
ghipetul și Asiria. Dumnezeu tnsuș va
izbăvi Israilul.
V ai celor ce se pogoară în Eght-
pet pentru ajutori Celor ce nă-
dăjduescîn cai și în ca re, pen tru
că sunt multe, și de călăreț mulțime
multă, și n'au nădăjduit întru
sfântul lui Israil, nici au căutat pre
Dumnezeu.
2. Iar el înteleptește au adus a-
supra lor rele, și cuvântul lui nu va
fl . îndeșert, și se va sculă asupra
caselor oamenilor răi, și asupra
nădejdei lor cei deșarte.
3. ^prre Egiptean om și nu
Dumnezeu, spre trupuri de cai, și
nu este ajutor, iar Domnul va pune
mâna sa preste ei, și vor osteni cei
ce ajută, și tofi Împreună vor pieri
de sabie.
4. Că așă mi -au zis mie
Domnul: precum când strigă leul,
sau puiul de leu pentru vânatul,
care t-a prins, și strigă pentru el
până se umplu munfii de glasul lui,
și se biruesc, și de mulfimea mâniei
lui se sperie; așă se va pogorî
Domnul Savaot, ca să deâ răsboiu
pre muntele Sionului, pre munfii
lui.
5. Ca pasările ce zboară, așâ va
acoperi Domnul Savaot
Ierusalimul, și'l va scuti, și'l va
scoate, și'l va ocroti, și'l va mântui.
6. Intoarcefi-vâ cei ce sfătuifi
sfat adânc și fărădelege, fii lui
Israil.
7. Pentrucă In ziua aceea vor le-
pădă oamenii cele făcute de mâini,
din argint, și cele făcute de mâini,
din aur, care le-au făcut mâinile
lor.
8. Și va cădeâ Asur nu de sabie
de bărbat, nici sabie de om îl va
mâncâ pre el, și va fugi nu de
31. L Ps. 19, 8. 2. Plâng. 3, 37. 3. lezech.
28• 9. 4. Ps. 103, 22.
5. H doua Lege 32, 11.
8. 2 Parai. 32, 21.
 ISAIEI 31-32-33
iaja săbiei, și tinerii lui vor fl bi-
ruifi.
9. Că cu piatră se vor încunjurâ
ca și cu șanf, și se vor birul, iar cel
ce va fug! se va prinde. Acestea zice
Domnul: fericit este cel ce are în
Sion sămânfă, șl caznici fn
Ierusalim.
CAP. 32.
Făgăduință despre timpuri fericite.
C ă iată împărat drept va
împărăfl și boierii cu judecată
vor stăpâni.
2. Și va fl omul ascunzând cu-
vintele sale, și se va ascunde, ca apa
ce curge, și se va arătă în Sion ca un
rîu curgător mărit în pământ setos.
3. Și mai mult nu vor fî nădăj-
duind spre oameni, ci vor dă ure-
chile sale spre auzire.
4. Și inima celor slabi va luă a-
minte, ca să auză, și limbile celor
gângavi, curând vor învăfâ a grăi
pace.
5. Și mai mult nu vor zice celui
nebun să slăpânească, și nu vor mai
zice slugile tale, taci.
6. Că cel nebun, nebune va grăi,
și inima lui deșarte va gândi ca să
să- vârșască fărădelege, și să
grăiască către Domnul înșelăciune,
ca să risipească sufletele cele
flămânde și sufletele cele setoase să
le facă deșarte,
7. Că sfatul . celor răi fărădelege
va sfătui, ca să strice pre cei sme-
rifi cu cuvinte nedrepte, și să risi-
pească cuvintele celor smeriji la ju-
decată.
8. Iar cei credincioși înfelepte au
sfătuit și sfatul acesta va rămâneâ.
9. Femei bogate sculaji-vă și a-
uzi|i glasul meu, fete întru nădejde
auzifi cuvintele mele.
10. Zilei anului pomenire face|i
32' t. Ps. 44, 6; Zahar. 9, 9.
853
întru durere cu nădejde. Sfârșitu-
s'a culesul, încetat-a semănătura,
mai mult nu va veni.
11. Spăimânta|i-vă și vă
întrisfafi cele ce n'aveji gri|e,
desbrăcafi-vă, fifi goale, încinge(i-
vă cu saci mijloacele voastre.
12. Și bate|i-vă pieptul, de dorul
Jarinei și pentru rodul vijei.
13. In pământul poporului meu
spini și buruiană va răsări, și din
toată casa se va luâ veselia.
14. Cetate bogată, case părăsite
bogă|ia cetă|ei vor lăsâ, case poftite,
și vor fl satele peșteră până în veac,
veselie colunilor și pășune turmelor.
15. Până când va veni preș te
noi duh din înălfime. Și va fl pustiii
Hermelu1,ș!Hermelul ca o
dumbravă se va socoti.
16. Și se va odihni în pustie
judecata, și dreptatea în Cârmii va
lăcul.
17. Și vor fl faptele dreptăfei
pace și va aveâ dreaptă odihnă, și
vor fl nădăjduind până în veac.
18. Și va lăcul poporul lui în ce-
tatea păcei, și va lăcul nădăjduind
și se va odihni cu avujie.
19. Și grindină de va cădeâ, nu
va veni preste voi, și vor fî cei ce
lăcuesc în păduri nădăjduind, ca și
ce) dela câmpie.
20. Fericifi cei ce seamănă fot pe
lângă apă, unde boul și asinul calcă.
CAP. 33.
Izbăvirea făgăduită poporului lui Dum -
nezeu,
V
ai celor ce vă chinuesc pre voi!
Că pre voi nimeni nu vă va chi-
nul, și cei ce vă defaimă pre voi, nu
pre voi vă defaimă, prinde-se- vor
defăimătorii, și se vor dâ, și ca
molia în haină, așâ se vor birul.
2. Doamne miluește-ne, că întru
33. 1- Jud 1, 7; 1 Jmp. 15, 33.
854 PROROCIA 33
line am nădăjduit, făculu-s'a sămân-
ța celor neascultători spre pierzare;
iar mântuirea noastră în vremea ne-
cazului.
3. Pentru glasul fricei tale s'au
spăimântat popoarele și s'au risipit
neamurile de frica ta.
4. iar acum se vor adună prăzile
voastre dela mic și dela mare. pre-
cum adună cinevâ lăcuste, așâ vă
vor batjocori pre voi,
5. Sfânt este Dumnezeu cel ce lâ-
cueșfe în ceruri înalte, umplutu-s'a
Sionul de judecată și de dreptate.
6. In lege se vor dâ, în vistierii
mântuirea noastră, acolo este în-
țelepciune și știin|ă, și cucernicie
către Domnul, acestea sunt vistieriile
dreptăfei.
7. lată de frica voastră se vor te-
me aceia, de cari voi v'afi temut,
ajutor vor avea dela voi; soli vor
trimite, amar plângând și cerând
pace.
8. Că se vor pustii căile lor, în-
cetat-a frica neamurilor, și așeză-
mântul cel făcut cu ei s'a stricat, și
nu'i vefi socoti pre ei oameni.
9. Plâns-a pământul, rușinafu-s'a
Livanul, pustiu s'a făcut Saronul, a-
rătafă va il Galileia și Cârmitul.
10. Acum mă voiu sculă zice
Domnul, acum mă voiu mări, și mă
voiu Inălfâ.
11. Acum vefi vedeâ, acum vefi
sim|l, deșartă va fl tăria duhului vo-
stru, foc vă va mâncâ pre voi.
12. Și vor fl neamurile arse, ca
spinul cel aruncat în (arină și ars.
13. Auzl-vor cei de departe, cele
ce am făcut, și cei de aproape vor
cunoaște puterea mea.
14. Depârtafu-s'au din Sion cei
iărădelege, apucâ-va cutremur pre
cei necura|i, cine va spune vouă, că
foc arde? Cine va spune vouă locul
cel veșnic?
15. Cel ce umblă întru
dreptate, cel ce grăește cale dreaptă,
cel ce urăște fărădelegea și
nedreptatea, cel ce'și ferește mâinile
de daruri, cel ce'și astupă urechile,
ca să nu auză judecata sângelui, cel
ce'și închide ochii, ca să nu vază
nedreptate.
16. Acesta va lăcul în peșteră în»
naltă de piatră tare, pâine se va dâ
lui, și apă lui de băut.
17. Împărat cu mărire vefi vedeâ
și ochii voștri vor vedeâ pământ
departe.
18. Sufletul vostru va cugetă
frica Domnului; unde sunt
cărturarii? Unde sunt sfetnicii?
Unde este cel ce numără pre cei ce
hrănesc popor mic și mare?
19. Cui n'ai dat sfat, nici a știut
glas adânc grăitor, ca să nu auză;
popor defăimat și cel ce aude nu are
pricepere.
20. lată Sionul cetatea,
mântuirea noastră, ochii tăi vor
vedeâ Ierusalimul, cetatea cea
bogată, corturile care nu se vor clăti,
nici se vor clăti parii cortului lui în
vreme veșnică, nici sforile lui nu se
vor rumpe.
21. Că numele Domnului mare
este vouă, în locul vostru va fl rîuri
și văi late și largi, nu vei umblă pre
calea aceasta, nici va umblă corabie
vâslind, că Dumnezeul meu mare
este, nu mă va trece.
22. Domnul este judecătorul no-
stru, Domnul este stăpânul nostru,
Domnul este împăratul nostru,
Domnul însuș ne va mântui pre noi.
23. Ruptu-s'au funiile fale, că
n'au biruit, catargul tău s'a plecat,
nu va slobozi vetrelele, nu va ridică
semn, până ce se va dâ spre pradă;
pentru aceea mulfi șchiopi piadă vor
face.
24. Și nu va zice: ostenesc popo-
rul cel ce lăcuește într'însele, că s'a
iertat lor păcatul.
75. Psalm 14, 2. 20. Ps. 45, 5.
 JSAIEI 34—35
CAP. 34.
Prorocit împrotiva ldumeii.
A propieji-vă neamuri, și auziji
boieri, auză pământul, și cei ce
lăcuesc pre dânsăl, lumeaeî P° *
porul cel dintru Sănsa.
2. Că mănia Domnului este pre*
pte toate neamurile și urgia lui pre-
ste numărul lor, ca să'i prinză pre
ei, și să'i Seă pre ei la junghiere.
3. Și răntiii lor și morți se vor
lepădă, și se va sul putoarea lor, și
se vor udă munfii cu sângele lor.
4. Șii se vor cutremură toate pu-
terile cerului, și se va învălui cerul
ca o hârtie, și toate stelele vor cădeă
ca frunzele Se pre vifă, și cum caS
frunzele Sin smochin.
5. Imbălatu-s'a sabia mea în cer,
iată preste lSumeea se va pogorî, și
preste poporul pierzărei cu ju-
Secată.
6. Sabia Domnului s'a umplut Se
sănge, îngrășalu-s'a Sin grăsimea Se
sănge Se țapi și Se miei, și Se seu Se
lauri și Se berbeci, că jertfă este lui
Dumnezeu înVosor, și junghiere
mare în lSumeea.
7. Și vor căSeă cei grași împre-
ună cu ei, și berbecii și taurii, și se
va îmbătă pămăntul Se sănge, și
lutul lui, și se va umpleă Se gră-
simea lor.
8. Că ziua judecăfei Domnului
este și anul izbănSirei juSecăței
Sionului.
9. Și se vor preface văile ei în
smoală, și pămăntul ei în pucioasă și
va fl pămăntul ei arzănS ca rășina,
10. Noaptea și ziua, și nu se va
stinge în vreme veșnică, și se va sui
fumul ei în sus, întru neamuri și în
vreme multă se va pustii.
11. Și vor lăcuî într'însa pasări,
34« 4- Hpoc. 6, 12, I3, I4.
5. Ierem. 46, IO; Ezecb. 35, 7.
6. lerem. 47, 24.
10. Hpoc . 14, 11 și 19, 3.
855
și arici și stărci și corbi, și se va
aruncă preste ea funia Se măsură a
pustiei, și Onocheniauri vor lă- cul
într'însa.
12. Domnii ei nu vor fl, că îm-
părați ei și cei mai mari ai ei vor
pieri.
13. Și vor răsări în cetăfile ei
lemne spinoase, și în șanfurile ei, și
vor fi sălașuri Sirinilor și cuib stru-
ților.
14. Și se vor întămpină Dimonii
cu Onochentauri, și vor strigă unul
către altul, acolo se vor oSihni 0-
nochentauri,^ și-au aflat lor oSihnă.
15. Acolo și-a făcut cuib ariciul,
și a măntuit pămăntul pre fiii lui cu
temeiu. Acolo s'au întămpinat
cerbii, și și-au văzul fețele lor.
16. Cu număr au trecut, și nici
unul Sintru ei n'a pierit, unul pre
altul nu căută, că Domnul au
poruncit lor, și Suhul lui i-a auunat
pre ei.
17. Și el va aruncă lor sorți și
măna lui a împărjit lor ca să se
pască, în vreme veșnică veți mo-
șteni, în neamurile neamurilor se
vor oSihni într'însul.
CAP. 35.
Starea de fericire a Bisericei.
V eselește-te pustia cea însetată, și
să se bucure pustia și să în-
florească că cri nul
2. Și vor înflori și se vor bucură
pustiile lorSanului. Mărirea
Livanului s'a Sat ei și cinstea
Cârmitului, și poporul meu va
veSeă slava Domnului, și înălțimea
lui Dumnezeu.
3. lntăriti-vă măini slabe, și ge-
nunchi slăbănoage măngăe|i-vă.
4. Cei slabi Se inimă cu cugetul
întăriji-vă și nu vă teme|i; iată
Dumnezeul nostru cu juSecată
răsplătește și va răsplăti, acela va
veni și ne va măntui pre noi.
11. 4. Imp. 2I, 13; Hpoc. 16, 2
35. ! 55, 12. J /IV 4, 3î EvnH 12, 12.
856 PROROCIA 35-36

5. Atunci se vor deschide ochii 36. 21.

/. 4 Imp. 18, 13; 2 Par. 32, 1; Sirah 48,
orbilor, și urechile surzilor vor
auzi.
6. Aluncea va sări șchiopul ca
cerbul, și limpede va fi limba gân-
gavilor, că s'a vărsat în pustie apă,
și vale în pământ însetat.
7. Și vor fi cele fără de apă băl|i,
și în pământul cel însetat izvor de
apă va fi, acolo va fi veselia pasărilor
și lăcașuri de turme, de trestie și
bălți.
8. Acolo va fi cale curată, și cale
sfântă se va chemă, și nu va trece
acolo necurat, nici va fi acolo cale
spurcată, cei risipifi vor merge pre
dânsa și nu vor rătăci.
9. Și nu va fi acolo leu, nici hiarâ
cumplită nu se va sul pre dânsa,
nici se va află acolo; ci vor merge
pre dânsa cei mântuifi și aleși de
Domnul.
10. Și se vor întoarce și vor veni
în Sion cu veselie și cu bucurie și
desfătare veșnică presle capul lor,
lauda și bucuria și veselia îi va
ajunge pre dânșii, și va fugi du-
rerea și întristarea și suspinarea.

CAP. 36.
Năvălirea lui Senaherim în Iudeea.
Amenințările lui Rapsachi.

Ș ipatrusprezecelea
a fost în
al
anul al
împărăjiei
lui Ezechia, suilu-s'a Senahirim
împăratul Asirienilor asupra
cetăților celor tari ale Iudeei și le-a
luat.
2. Și a trimis împăratul Asirieni-
lor pre Rapsachi din Laxis în Ie-
rusalim la împăratul Ezechia cu
putere multă, și a stătut la ducerea
apei lacului celui din sus în calea
țarinei nălbitorului.
3. Și a ieșit la el Etiachim al lui
Helchiedregătorul casei,Somna
scri-

5. Ps. 49, 3; Mat. 11,5.

6. Mat. 9, 33; Ioil 3, 13. 10. Hpoc. Li,
4.
itorul, și Ioah al lui Asaf hrono-
graful.
4. Și le-a zis lor Rapsachi; spu-
neți lui Ezechia: acestea zice îm-
păratul cel mare, împăratul Asirie-
nilor.
5. In ce nădăjduești? Au doară
cu sfatul, sau cu cuvintele buzelor
se face răsboiul? Și acum întru cine
nădăjduești, de nu asculți de mine?
6. Iată nădăjduești în toiagul de
trestie cel frânt, în Eghipet, pre ca-
rele de se va rezemă omul, va intră
prin mâna lui și o va găuri; așâ este
Faraon împăratul Eghipefului, și
toți cei ce nădăjduesc într'însul.
7. Iar de ziceți : întru Domnul
Dumnezeul nostru nădăjduim, au
nu acela este, căruia a luat Ezechia
cele înalte ale lui și jertfelnicile lui?
Și a zis ludei și Ierusalimului:
înaintea jertfelnicului acestuia să vă
închinați.
8. Acum alipiți-vă de Domnul
meu împăratul Asirienilor și voiu
dă vouă două mii de cai, de vefi
puteâ să dați călăreți pre ei.
9. Și cum veți puteâ să vă ară-
tați înaintea feței biruitorilor locu-
rilor? Robi sunt cei ce nădăjduesc
în Eghipteni și în cal și în călăref.
20. Și acum au fără de Domnul
ne-am suit asupra țărei aceștia, ca
să o batem pre ea? Domnul au zis
către mine: sue-te asupra pămân-
tului acestuia, și'l strică pre el.
11. Și a zis Eliachim și Somna
scriitorul și loah către Rapsachi:
grăește slugilor tale Sirienește, că
înțelegem noi, și nu ne grăi nouă
jidovește, și pentru ce grăiești de
aud oamenii cei de pre zid?
12. Iar Rapsachi a zis către ei:
au doar la Domnul vostru, sau la
voi m'a trimis pre mine Domnul
meu, să grăiesc cuvintele acestea?
Au nu la oamenii cei ce șed pre
6. lezecb. 29, 6, 7. 11. 2 Parai. 32, 18.
 ISAIEI 36—37 857
zid, ca să mănânce balegă și să beâ hro- nograful la Ezechia, cu hainele
pișa! împreună cu voi? rupte și spuseră lui cuvintele lui
13. Și a sfătui Rapsachi, și a stri- Rapsachi.
gat cu glas mare |idovește, și a zis:
auzi|i cuvintele împăratului celui CAP. 37.
mare, ale împăratului Asirienilor. Rugăciunea lui Ezechia. Izbăvirea
14. Acestea zice împăratul: să nu Ierusalimului.
vă înșale pre voi Ezechia cu cuvinte,
nu va puteâ să vă mântuiască pre Ș i a fost dacă a auzit împăratul
voi. Ezechia, și-a rupt hainele și sfa
15. Și să nu zică vouă Ezechia, că îmbrăcat cu sac. și s'a suit în casa
vă va mântui pre voi Dumnezeu, și Domnului.
nu se va dâ cetatea aceasta în 2. Și a trimis pre Eliachim dre-
mâinile împăratului Asirienilor. gătorul casei, șl pre Somna scrii-
16. Să nu ascultați de Ezechia, torul, și pre cei mai bătrâni dintre
acestea zice împăratul Asirienilor: preofi îmbrăcați cu saci la Isaia
de vre|i să fiți fericiți, ieși|i la mine prorocul fiul lui Amos și ziseră lui:
și mâncați fiecare viea sa și smo- 3. Acestea zice Ezechia: ziua ne-
chinii săi, și be|i apă din fântânile cazului și a ocărei și a mustrărei și a
voastre. mâniei este ziua de astăzi; că a sosit
17. Până ce voiu veni și vă voiu durerea celei ce va să nască și nu
mufâ pre voi în pământ, care este ca poate naște.
și pământul vostru, pământ de grîu 4. Doar va auzi Domnul Dumne-
și de vin, și de pâine și de vii. zeul tău cuvintele lui Rapsachi, care
18. Să nu vă înșale pre voi E- le-a trimis împăratul Asirienilor, ca
zechia, zicând: Dumnezeu vă va iz- să ocărască pre Dumnezeul cel viu
băvi pre voi, au doar a izbăvit vre și să ocărască cuvintele, care le-au
unul din dumnezeii neamurilor |ara auzit Domnul Dumnezeul tău, și te
sa din mâna împăratului Asirienilor roagă către Domnul Dumnezeul tău
? pentru rămașii aceștia.
19. Unde este Dumnezeul lui E- 5. Și au venit slugile împăratului
mat? Și al Iui Arfat? Și unde este Ezechia Ia Isaia.
Dumnezeul cetâței Sepfarimului? 6. Și le-a zis lor Isaia: așâ să zi-
Au putut-a mântui Samaria din ceți către domnul vostru: acestea
mâna mea? zice Domnul: $ă nu te temi de cu-
20. Cine din dumnezeii tuturor vintele, care ai auzit, cu care m'au
neamurilor acestora au mântuit pă- ocărît solii împăratului Asirienilor.
mântul său din mâna mea? Cum va 7. Iată eu trimit într' însul duh,
mântui Dumnezeu Ierusalimul din și auzind veste, se va întoarce în
mâna mea? (ara sa, și va cădeâ de sabie în
21. Și au tăcut, și nimeni nu i-au pământul său.
răspuns Iui cuvânt, că a fost po- 8. Și s'a întors Rapsachi, și a a-
runcit împăratul, ca nimic să nu'i flat pre împăratul Asirienilor dând
răspunză. răsboiu asupra Lovnii.
22. Și a intrat Eliachim al lui 9. Și a auzit că a purces dela
Hel- chie dregătorul casei, și Somna Lahis, și a ieșit Taraca împăratul
scriitorul oștirii, și loah al lui Asaf
37. I* * Imp. 19, 1. 8. 4 Imp. 19, 8.
21, 4 Imp. 16, 36. 9. Ierem. 34, 7.
8B8 PROROCIA 37
Etiopilor, ca să'l încunjure pre el, și
auzind aceasta s'a întors și a trimis
soli la Ezechia zicând:
10. Așâ veți grăi lui Ezechia îm-
păratul ludeei: să nu te înșale pre
line Dumnezeul tău, întru carele
nă- dăjdueșfi zicând: nu se va dâ
Ierusalimul în mâna împăratului
Asirienilor.
11. Au nu ai auzit tu, cele ce au
făcut împărații Asirienilor, cum iot
pământul l-au stricat? Și tu doară
vei scăpă?
12. Au doar mântuitu-i-au pre
ei dumnezeii neamurilor, pre cari i-
au pierdut părinfii mei, pre Gozan
și pre Haran și pre Rasem, cari
sunt în |ara Teemat.
13. Unde sunt împărații Ematu-
lui și ai Arfatului și ai cetăfei Ep-
farimului, Annă și Avă.
14. Și a luat Ezechia cartea dela
soli, și o a cetit, și s'a suit în casa
Domnului, și o a deschis înaintea
Domnului.
15. Și s'a rugat Ezechia către
Domnul zicând:
16. Doamne Savaot Dumnezeul
lui lsrail, cel ce șezi pre Heruvim,
tu singur ești Dumnezeu a toată îm-
părăția lumei, tu ai făcut cerul și
pământul.
17. Pleacă Doamne urechia la,
ascultă Doamne, deschide Doamne
ochii tăi, caută Doamne și vezi, și
auzi toate cuvintele lui Senahirim,
care le-a trimis, ca să ocărască pre
Dumnezeul cel viu.
18. Că cu adevărat Doamne, au
pustiit toată lumea împărații Asiri-
enilor și tara lor.
19. Și au aruncat idolii lor în
foc, pentrucă nu erau dumnezei, ci
lucru de mâini omenești, lemne și
pietre, i-au pierdut pre ei.
20. Și acum Doamne
Dumnezeul
13. 4 Imp. 16, 34 ți 19, 13.
19. 2 Parai. 32, 19.
nostru, mântuește-ne de mâna lor,
ca să cunoască toată împărăția pă-
mântului, că tu singur ești Dum-
nezeu.
21. Și trimis au fost lsaia fiul lui
Amos la Ezechia, și i-a zis lui: a-
cestea zice Domnul Dumnezeul lui
lsrail: auzit-am cele ce te-ai rugat
către mine pentru Senahirim împă-
ratul Asirienilor.
22. Acesta este cuvântul, care l-
au grăit despre el Dumnezeu:
defăima- tu-te-a și te-a batjocorit
fecioară fata Sionului, asupra ta a
clătit capul fiica Ierusalimului.
23. Pre cine ai ocărît și ai întă-
râtat? Sau asupra cui ai înălfat gla-
sul tău? Și n'ai ridicat spre înălțime
ochii tăi, către sfântul lui lsrail?
24. Că prin soli ai ocărît pre
Domnul, că ai zis: cu mulfimea
carelor eu m'am suit la înălțimea
mun|ilor, și la cele de pre urmă ale
Livanului, și am tăiat înălțimea
chedru- lui lui, și frumusețea
chiparosului și am intrat în partea
cea înaltă a pădurii.
25. Și am pus pod, și am pustiit
ape și toată adunarea apei.
26. Au n'ai auzit demult cele ce
am făcut eu ? Din zilele cele de de-
mult am rânduit, și acum am ară-
tat, ca să pustiesc neamurile întru
tării, și pre cei ce lăcuesc în cetăți
tari.
27. Slobozit-am mâinile și s'au
uscat, și s'au făcut ca iarba uscată
de pre acoperiș și ca troscotul.
28. Și acum odihna la și ieșirea
ta și intrarea ta eu o știu.
29. Și mânia ta, cu care te-ai
mâniat, și amărăciunea ta s'au suit
la mine, și voiu pune căpăstru în
nasul tău și zăbale în buzele tale, și
te voiu întoarce înapoi pre calea,
pre care ai venit.
30. - Și acesta va f) ție semn,
mă-
29. 4 Imp. 19, 28.
 ISAIEI 37-38
nâncă în anul acesta cele ce ai se-
mănal, și în anul al doilea rămă-
șițele, iar în anul al treilea semă-
nând, secera|i, și sădiți vii și mân-
cați roada lor.
31. Și vor Rcei rămași înludeea,
vor slobozi rădăcini în |os, și vor
face sămânță în sus.
32. Că din Ierusalim vor fi cei
rămași, și cei mântuiți din muntele
Sionului, râvna Domnului Savaot
va face acestea.
33. Pentru aceea așâ zice Dom-
nul asupra împăratului Asirienilor:
nu va intră în cetatea aceasta, nici
va slobozi asupra ei săgeată, nici va
pune asupra ei pavăză, nici o va
încunjurâ cu șanț.
34. Ci pre calea, pre care a ve-
nit, pre aceea se va înapoiâ, și în
cetatea aceasta nu va intră.
35. Acestea zice Domnul: apărâ-
voiu cetatea aceasta, ca să o mân-
tuesc pentru mine și pentru David
sluga mea.
36. Și a ieșit îngerul Domnului,
și a ucis din oștirea Asirienilor o
sulă și optzeci și cinci de mii, și
sculându-se dimineața a aflat toate
trupurile moarte.
37. Și înapoindu-se s'a dus Se-
nahinm împăratul Asirienilor și a
lăcuit în Ninevi.
38. Și când s'a închinat el în casa
lui Asarah dumnezeul lui, domn al
părinților lui, Adrameleh și Sarasar
feciorii lui l-au omorî! cu săbiile și
ei au fugit în Armenia, și a împă-
rății Asordan feciorul lui în locul
lui.
CAP. 38.
Boala șî vindecarea lui Ezechia.
Rugăciunea lui.
Ș ivitu-s'a
a fost în vremea aceea bolnă-
Ezechia de moarte, și a
35. 4 Imp. 9, 35 fi 20, 6. 36. 2 Parai. 32, 21;
Tovie 1, 15; Sirab 46, 24, 25. 37. 1 Ma» cab. 7,
41; 38. 2 Macab. 8, 19; 4 imp. 19, 37; 2 Parai.
32, 21.
38. 1- 4 Imp. 20, l; 2 Parai. 32, 24.
859
venit la dânsul prorocul Isaia fe-
ciorul lui Amos, și i-a zis lui, așâ
zice Domnul: rânduește'li casa ta,
că vei muri tu și nu vei tră).
2. Și s'a întors Ezechia cu fata la
perete, și s'a rugat către Domnul
zicând:
3. Adu'ți aminte Doamne, cum
am umblat înaintea la cu dreptate
și cu inimă curată, și cele plăcute
în- naintea ta am făcut; și a plâns
E- zechia cu plângere mare.
4. Și a fost cuvântul Domnului
către Isaia, zicând:
5. Mergi și zî lui Ezechia: ace-
stea zice Domnul Dumnezeul tată-
lui tău David: auzit-am rugăciunea
ta, și am văzut lacrămile tale, și iată
adaog vieței tale cincisprezece ani.
6. Și din mâna împăratului Asi-
rienilor te voiu Izbăv) pre tine și
cetatea aceasta, și te voiu scuti pen-
tru cetatea aceasta.
7. Și acesta va fl (ie semn dela
Domnul, că va face Dumnezeu cu-
vântul acesta, precum au grăit.
8. Iată eu voiu întoarce umbra
treptelor pre care s'a pogorît soa-
rele cu zece trepte în casa tatălui
tău, întoarce-voiu soarele cu zece
trepte, pre care s'a pogorît umbra,
și s'a suit soarele cele zece trepte,
pre care s'a pogorît umbra.
9. Rugăciunea lui Ezechia
Împăratul Iudeei, când s'a bolnăvit
și s'a sculat din boala sa.
10. Eu am zis întru înălțimea zi-
lelor mele: merge-voiula porțile ia-
dului, părăsl-voiu anii cei rămași.
11. Zis-am: nu voiu mai vedeâ
mântuirea lui Dumnezeu pre
pământul celor vii, mai mult nu
voiu vedeâ mântuirea lui lsrail pre
pământ, nu voiu mai vedeâ om cu
cei ce lăcuesc.
3. Ps. 105. 4; Sirab 46, 25, 26.
8. Sirab 46, 26. 11. Ps. 30, 23.
860 PROROCIA 38—39
12. Lîpsitu-m'am de rudenia
mea, părăsit-am rămășița viefei
mele, ie- șil-a și s'a dus dela mine,
precum strlcă cortul cel ce l-a
Tnlins, duhul meu s'a făcut la mine
ca pânza pânzarului, care este
aproape de tăiat.
13. In ziua aceea dafu-m'am
până dimineață, ca un leu așâ a
zdrobit toate oasele mele, că de
dimineață până în noapte m'am
dat.
14. Ca o rândunea, așâ voiu gla-
sul, și ca porumbița așâ voiu geme.
15. Că s'a sfârșit ochii mei, că-
utând la înălțimea cerului către
Domnul, cel ce m'au mântuit pre
mine, și au luat dela mine durerea
sufletului meu.
16. Doamne, despre dânsul s'a
spus ție, și ai deșteptat duhul meu,
și mângâindu-mă m'ai învieat.
17. Iată în pace este amărăciu-
nea mea, că ai scos sufletul meu ca
să nu piară, și ' ai lepădat dinapoia
mea toate păcatele mele.
17. Că nu cei din iad te vor lă-
udâ pre tine, nici cei morți te vor
binecuvântâ, nici vor nădăjdui cei
din iad mila ta.
19. Ci cei vii bine te vor cu-
vântă, precum și eu, pentrucă din
ziua de astăzi, voiu face pe prunci
spre a vesti dreptatea ta.
20. Doamne al mântuirei mele,
și nu voiu încetâ a te binecuvântâ
cu cântare în toate zilele vieței mele
înaintea casei lui Dumnezeu.
21. Și a zis Isaia către Ezechia:
iâ o legătură de smochine, și le
zdrobește, și fă aluat, și'l pune dea-
supra, și te vei însănătoșâ.
22. Și a zis Ezechia: acesta va fl
semn lui Ezechia, că mă voiu sul în
casa lui Dumnezeu.
12. Plâng. 3, 53.
17. Ps. 49, 16.
18. Ps. 6, 5; 29, 9 fi 87, 11.
19. Ps. 77, 3.
21. 4 Imp. 20, 7.
CAP. 39.
Ezechia arată vistieriile sale solilor
din Vavilon, Pedeapsa lui.
I
n vremea aceea trimis-a
Merodah
Valadan f<eci<orul Iul Valadan
îm- părătat Vaviioniei cărți și s oii
ii daruri la Ezechia.
2. Că auzise: cum că a fost bol-
nav de moarte, și cum că s'a în-
sănătoșat, și s'a bucurat de ei E-
zechia bucurie mare, și le-a arătat
lor casa vistieriilor lui, și a argin-
tului și a aurului și a smirnei cei
alese, și a aromatelor și a mirului și
toate cămările vaselor vistieriei, și
toate câte erau în vistieriile Iul, și
nimic n'a fost, care să nu fi arătat
lor Ezechia în casa sa, și în toată
stăpânirea sa.
3. Și a venit Isaia prorocul la
împăratul Ezechia și a zis către el:
ce zic oamenii aceștia? Și de unde
au venit la tine? Și au zis Ezechia:
din pământ departe au venit la
mine din Vavilon.
4. Și a zis Isaia: ce au văzut în
casa ta? Și a zis Ezechia: toate cele
din casa mea au văzut, și nimic nu
este în casa mea, ce să nu fi văzut,
încă și cele din vistieriile mele le-au
văzut.
5. Și a zis Isaia lui: ascultă cu-
vântul Domnului Savaot.
6. lată vor veni zile zice
Domnul, și vor luâ toate din casa
ta, și câte au strâns părinții tăi
până în ziua aceasta în Vavilon vor
veni, și nimic nu vor lăsâ.
7. Și au zis Dumnezeu, că și din
fiii tăi, cari vei naște tu, vor luâ și
vor face famenl în casa împăratului
Vavilonenilor.
8. Și a zis Ezechia către Isaia:
bun este cuvântul Domnului, care
l-au grăit, dar să fie pace și drep-
tate în zilele mele.
39. 4 Imp. 20, 12. 7. Daniil 1, 3, 4.
 ISAIEI 40
CAP. 40.
Prorociți desfre Mergătorul înainte.
M ângâeji, mângâeji pre poporul
meu, zice Dumnezeul vostru.
2. Preofi grăi|i la inima Ierusali-
mului, mângâefi'l pre dânsul, câ s'a
plinit smerenia lui, dezlegatu-s'a
păcatul lui, că a luat din mâna
Domnului îndoite păcatele sale.
3. Glasul celui ce strigă în pu-
stie: gătifi calea Domnului, drepte
face|i cărările Dumnezeului nostru.
4. Toată valea se va umpieâ, și
tot muntele și dealul se va plecă și
vor tl cele strâmbe drepte și cele
colțuroase căi netede.
5. Și seva arătă slava Domnului
și va vedeâ tot trupul mântuirea lui
Dumnezeu, că Domnul au grăit.
6. Glasul celui ce zice: strigă, și
am zis: ce voiu strigă?
7. Tot trupul iarbă, și toată mă-
rirea omului ca floarea erbei.
8. Uscatu-s’a- iarba și floarea a
căzut, iar cuvântul Dumnezeului
nostru rămâne în veac.
9. In munte înalt te sue, cel ce
bine vestești Sionului, îna!fă întru
tărie glasul tău, cel ce bine vestești
Ierusalimului, înălfafi-vă nu vă fe-
meii, zî cetăfilor Iudei:
10. Iată Dumnezeul vostru, iată
Domnul, Domnul cu tărie vine, și
braful lui cu stăpânire, iată plata
lui cu el și lucrul înaintea lui.
11. Ca păstorul va paște turma
sa, și cu braful său va adună mieii,
și va mângâiâ pre cele ce au în
pântece.
12. Cine a măsurat cu mâna apa
și cerul cu palma, și fot pământul
cu pumnul? Cine a pus munfii cu
cântarul și dealurile cu cumpăna.
40. /• 66, I3, 2. Zabar. 9, I2. 3. Mateiu 3,
3; Marcu 1, 3; Lucâ 3, 4; Ioan 1, 23.
7, Ps . 69, 5; Iov I4, I, 2; Sirab I4, 18;
Jacov I, I0; 1 Petru I, 24. 8. 1 Petr. I, 25* 1/.
Mibe.a 7, I4; Ezecb. 34, 23; 37, 24; Ioan I0,
11. 12. Pilde 30, 4.
861
13. Cine a cunoscut gândul
Domnului, și cine a fost sfetnicul lui
care să'l înveje pre el?
14. Sau cu cine s'a sfătuit și l-a
învă|at pre el? Sau cine i-a arătat
lui judecata, sau cine i-a arătat Iui
calea înfelegerei? Sau cine i-a dat
mai 'nainte lui și se va răsplăti?
15. De vreme ce toate neamurile
ca o picătură din cadă, și ca o. ple-
care de cumpănă s'au socotit și ca
scuipitul se vor socoti.
16. IarLivanulnu este destul
spre ardere, toate vitele nu sunt de
ajuns spre ardere de tot.
17. Toate neamurile ca o nimic
sunt și întru nimic s'au socotit.
18. Cu cine a|i asemănat pre
Domnul? Și cu ce asemănare l-afi
asemănat pre el? Au doar teslarul a
făcut chipul?
19. Au doar argintarul topind a-
urul l-a poleit pre el, și asemănare
l-a făcut pre dânsul?
20. Că teslarul alege lemn nepu-
fregăios, și în]elep|ește chibzuește
cum va tocmi chipul lui ca să nu se
clătească.
21. N'afi știut? N'afi auzit? Nu '
s'a vestit vouă din început? N'afi
cunoscut temeliile pământului?
22. Cel ce (ine încunjurarea pă-
mântului, și au pus pre cei ce lă-
cuesc pre dânsul ca niște lăcuste;
cel ce au pus cerul ca o boltă, și l-a
întins ca un cort spre lâcuinjă.
23. Cel ce au dat pre Domnul,
ca și cum nimic n'ar stăpâni, și pă-
mântul l-a făcut ca o nimic.
24. Că nu vor semănâ, nici vor
sădi, nici se va rădăcină în pământ
rădăcina lor; suflat au asupra lor și
s'au uscat, și viforul ca pre niște
pleve îi va ridică pre dânșii.
13. Ierem. 23, I6; Infel. 9, I3; Rom. II, 34;
I Cor. 2, I6. .
15. Daniil 4, 34; Pap. I7, 29
18. Pap. Hp. I7, 29. 20. Ierem. I0,3.
22. Ps I03, 3; Zabar. I2, I.
24. Iov I2, 2I. 24. Ps. I, 4.
862 PROROCIA 40-41

25. Acum dar cu cine m'aji ase- 25. Hvac. 3, 3.

26. Ps. 146, 4; Fac . 2. 1
mănat, și mă voiu înăl|ă? Zis-au cel 28. Ps . 146, 5; Pa. 89, 2; Rom. 11, 33.
sfânt. 31. Ps. 102, 5.

26. Căutafi în sus cu ochii

voștri, și vedefi cine au făcut
acestea toate? Cel ce scoate după
număr podoaba sa, și toate
prenume le chiamă dintru multa
mărire, și cu puterea tăriei sale
nimic n'au ascuns de tine.
27. Că au doară zice-vei lacove,
și ce, grăit-ai lsraile? Ascunsu-s'a
calea mea dela Dumnezeu, și Dum-
nezeul meu au luat judecata mea, și
s'au depărtat?
28. Și acum au n'ai cunoscut,
sau n'ai auzit? Dumnezeu cel
veșnic, Dumnezeu cel ce au așezat
marginile pământului, nu va
flămânzi, nici se va osteni, nici este
aflare înțe- lepciunei lui.
29. Cel ce dă flămânzilor
întărire, și celor fără de durere,
întristare,
30. Că vor flămânzi pruncii, și
vor osteni tinerii și cei aleși vor
slăbi.
31. Iar cei ce așteaptă pre Dum-
nezeu vor mută tăria, și vor luâ a-
ripi ca vulturii, alergâ-vor și nu vor
osteni, umblâ-vor și nu vor
flămânzi.

CAP. 41.
Puterea lui Dumnezeu și
deșertăciunea slujirei de
idoli.

I nnoifi-vă către mine oslroave, că

boierii și-au întărit virtutea,
apro- pie-ee, ș i să
ărăiăscăîrnpreună.a- tunci
judecată vor vesti.
2. Cin<e au sculat dela
răsărituri dreptate, chematu-o-au
pre ea la picioarele sale, și va
merge; dâ-va înaintea neamurilor,
și pre împărați va spăimântâ, și va
dâ la pământ săbiile lor, și ca niște
puzderii lepădate arcele lor.
 3. Și va goni pre ei, trece-va cu
pace calea picioarelor lui.
4. Cine au lucrat și au făcut ace-
stea? Chematu-o-au pre ea cel ce o
chiamă pre ea dela începutul nea-
murilor, eu sunt Dumnezeul cel
din- tâiu, și la cele viitoare eu sunt.
5. Văzut-au neamurile și s'au te-
mut și marginile pământului s'au
spăimântat șl s'au apropiat, și au
venit împreună.
6. judecând fiecare să a|ute ve-
cinului său și fratelui, și va zice:
7. Intărita-s^ omul meșter, și
fierarul ce bate cu ciocanul,
împreună lucrând, că atunci va
zice; înche- etură bună este,
întăritu-o-a pre ea cu cuie, pune-
vor acestea, și nu se vor clăti.
8. far tu lsraile sluga mea,
lacove pre care le-am ales, sămân|a
lui A- vraam, care am iubit.
9. Pre care l-am luat dela mar-
ginile pământului, și dela locurile
depărtate ale lui te-am chemat, și |
i-am zis ție: sluga mea ești tu, a-
lesu-fe-am și nu te-am părăsit.
10. Nu te teme, că, cu tine sunt
hu te înșelă, că eu sunt Dumnezeul
tău, cel ce te-am întărit pre tine, și |
i-am ajutat (ie. și te-am întemeiat
cu dreapta mea cea cu dreptate.
11. lată se vor rușinâ și se vor
înfruntă loji vrăjmașii tăi, că vor fl,
ca și cum n'ar fi, și vor pieri tofi
împrotivnicii tăi.
12. Căută-vei pre ei și nu vei
află oameni, cari să te
batjocorească pre tine, că vor fl, ca
și cum n'ar fl, și nu vor fl cine să se
lupte cu tine.
13. Că eu sunt Dumnezeul tău,
cel ce (iu dreapta ta, carele zic fie:
nu te teme.
14. Nu te teme vierme lacove, I
41. 4. Hpoc. 1, 17 fi 22, 13.
8. H2 Lege 7. 6; lacov 2, 23; Ețire 19, 5, 6;
2 Parat. ?0, 7; I Petr . 2, 9.
10. Ierem. 46, 26. It. Ierem. 30, 13.
 ISAIEI
sraile cel pu|in la suflet, eu (i-am
ajutat, zice Dumnezeul tău, cel ce te
izbăvesc pre tine, sfântul lui lsrail.
15. lată te-am făcut pre tine, ca
pre niște roate nouă de car, care
treeră, asemenea Herăstrăului, și
vei treerâ munți, și vei mărunți
dealuri și le vei face ca |3râna.
16. Și’i vei vântură, și'i va luâ
pre ei vântul șf volbura va risipi pre
ei; iar fu te vei veseli întru sfinții lui
lsrail, și se vor bucură săracii și
lipsiții.
17. Că vor căută apă și nu va H
și limba lor de sete s'a uscat; eu sunt
Domnul Dumnezeu, eu îi voiu auzi
pre ei Dumnezeul lui lsrail, și nu'i
voiu lăsă pre ei.
18. Ci voiu deschide din mun|i
rîuri, și în mijlocul câmpiilor fân-
tâni, și voiu face pustia băl|i de ape
și pământul cel însetat izvoare de
ape.
19. Pune-voiuîn pământul cel
fără de apă chedru și fisă și mirsină,
și chiparos și plop.
20. Ca să vază și să cunoască, și
să gândească și să știe împreună că
mâna Domnului au făcut toate ace-
stea, și sfântul lui lsrail le-au arătat.
21. Apropie-se judecata voastră,
zice Domnul Dumnezeu, apropiafu-
s'au sfaturile voastre, zice împăratul
lui lacov.
22. Apropie-se și să vă spue
vouă, cele ce vor să fie, sau cele ce
au fost mai 'nainte spune|i, și vom
luâ aminte și vom cunoaște cele de
pre urmă și cele ce vor să fie.
23. Spune|i-ne nouă, vestiji-ne
cele ce vor fi mai pre urmă și vom
cunoaște că dumnezei sunfeji, face|i
bine și facefi rău, și ne vom miră și
împreună vom vedeâ.
24. De unde sunteji voi? Și de
unde sunt lucrurile voastre? Din
16, Ierem 15, 7 și 51, 2.
18. Ps. 106, 35; Ioil 3, 18.
41—42 863
pământ urîciune v'au ales pre voi.
25. Iar eu am ridicat pre cel dela
miazănoapte, și pre cel dela răsă-
ritul soarelui; chemâ-se-vor cu nu-
mele meu, vie domnii și ca lutul
olarului și ca olarul, cel ce calcă
lutul, așâ vă ve|i călcâ.
26. Că cine va spune cele ce au
fost din început? Ca să cunoaștem și
cele ce vor să fie și vom zice : Că
adevărate sunt? Nimeni nu este,
care mai 'nainfe să spue, nici care
să auză cuvintele voastre.
27. Începătură Sionului voiu dâ,
și Ierusalimul îl voiu mângâiâ în
cale.
28. Că dintru neamuri iată
nimeni nu este, și din idolii lor nu
erâ cine să spue, și de voiu întrebă
pre ei de unde suntefi? Nu vor
răspunde mie.
29. Că cei ce vă fac pre voi, și cei
ce vă înșală pre voi sunt de-
șertăciune.
CAP. 42.
Prorocie despre Mesia.
I
acov sluga mea sprijini'l-voiu pre
el, lsrail alesul meu, primifu-l’a
pre el s ufkftet m eu, d at-amd uHu!
meu preste el, judecată neamurilor
va face.
2. Nu va strigă, nici va lăsă, nici
se va auzi afară glasul lui.
3. Trestia frântă nu o va zdrobi,
și inul ce fumegă nu'l va stinge, ci
întru adevăr va face judecată.
4. Strălucd-va și nu se va frânge,
până ce va pune pre pământ jude-
cată și întru numele lui neamurile
vor nădăjdui.
5. Așâ zice Domnul Dumnezeu,
cel ce au făcut cerul și l-au așezat,
cel ce au întărit pământul și cele de
pre el, și dă suflare poporului, ce
29. Rom. I, 21.
42. '• Mat. 12, 18.
5. 1. Parai. 16, 26; Fapt. fIp. 17, 25.
864 PROROCIA 42—43
este pre dânsul și duh celor ce um- 6. Lucâ 2, 32. 7. Ps. 101, 21. 8.
blă pre dânsul. Ierem.
6. Eu Domnul Dumnezeu 33, 2. 10. Ps. 95, l; Ps. 97, 2. 11. Ps. 96, 1.
chemalu- te-am întru dreptate, și te
voiu fi- neâ de mâna ta, și te voiu
întări, și te-am dat spre legătură
neamului meu, spre luminare
păgânilor.
7. Ca să deschizi ochii orbilor,
să scofi din legături pre cei legafi, și
din casa temnifii pre cei ce șed
întru întunerec.
8. Eu sunt Domnul Dumnezeu,
acesta îmi este numele; slava mea
altuia nu o voiu dâ, nici bunătățile
mele celor ciopliți.
9. Cele din început iată au venit,
și cele nouă, care eu le vestesc și
mai 'nainte până a se vesti, s'au
arătat vouă.
10. Cânfafi Domnului cântare
nouă; stăpânirea lui, slăvifi numele
lui dela marginile pământului, cei
ce vă po- gorîfi în mare și umblafi
cu corăbii printr'însa; ostroavele și
cei ce lăcuifi într'însele.
11. Veselește-te pustie și satele
ei, sălașurile și cei ce lăcuesc în
Chidar, vesell-se-vor cei ce lăcuesc
în pietre, din vârful munfilor vor
strigă.
12. Dă-vor lui Dumnezeu slavă,
bunătățile lui în ostroave le vor
vesti.
13. Domnul Dumnezeul
puterilor va ieși și va sfărîmâ
răsboiul, de- ștepfâ-va râvnă și va
strigă asupra vrăjmașilor săi cu
tărie.
14. Tăcut-am din veci.au doar și
pururea voiu tăceâ și voiu răbdă?
Răbdat-am ca ceea ce naște, dezră-
dăcină-voiu și voiu uscâ împreună.
15. Pustil-voiu munfi și dealuri,
și toată iarba lor voiu uscâ și voiu
pune rîurile ostroave, și bălfile le
voiu uscâ.
16. Și voiu scoate orbii la calea
care n'au știut, și voiu face pre ei să
umble pre cărările care nu le-au
cunoscut; face-voiu lor întunerecul
lumină și cele colțuroase netede,
acestea sunt cele ce le voiu face lor
și nu-i voiu părăsi pre ei.
17. Și ei s'au întors înapoi. Ru-
șinafi-vă cu rușine, cei ce nădăj-
duiți spre cele cioplite, cei ce zi- cefi
celor turnate: voi sunleji dumnezeii
noștri.
18. Cei surzi auziți și cei orbi
privifi să vedefi.
19. Și cine este orb, fără numai
slugile mele, și surzi, fără numai cei
ce stăpânesc pre ei? Cine este orb
ca cel depărtat? Și s'au orbit slugile
lui Dumnezeu.
20. Văzut-afi de multe ori și
n'afi pUzit, deschisu-vi-s'au
urechile și n'afi auzit.
21. Domnul Dumnezeu au voit
ca să fie drept și să mărească laudă.
22. Și am văzut, și poporul a
fost prădat și jefuit, că laf în
cămări pretutindenea și în case
împreună, unde i-au ascuns pre ei,
făcutu-s'au pradă, și nu eră cel ce
să scoafă prada, și nu eră cel ce să
zică: întoarce.
23. Cine este între voi, care va
băgă în urechi acestea? Ascultafi
cele viitoare.
24. Cine a dat spre jaf pre lacov
și pre lsrail la cei ce'l pradă pre el?
Au nu Dumnezeu.căruia a păcătuit
și n'a vrut să umble în căile lui, nici
să asculte de legea lui?
25. Și au adus preste ei iufimea
mâniei sale, și i-a răzbit pre ei ră-
sboiul, și cei ce îi ardeau pre ei prin
prejur, și nici unul dintfînșii n'a
cunoscut, nici a pus în inimă.

CAP. 43.
Mângâierea Bisericii în Hristos și în
patimile lui.

Ș izeu,
acum așâ zice Domnul Dumne-
cel ce te-au făcut pre fine

17. Ps. 96, 7. 19. Ictecbil 12, 2.


lacove, cel ce te-au plăsmuit pre
tine lsraile; nu te teme, că te-am
mântuit pre tine, chematu-te-am
pre numele tău, al meu ești tu.
2. Și de vei trece prin apă, cu
tine sunt, și rîurile nu te vor
acoperi; și de vei trece prin foc, nu
le vei arde, flacăra nu te va arde
pre tine.
3. Că eu sunt Domnul
Dumnezeul tău, sfântul lui lsrail,
cel ce te mân- tuesc pre tine, făcut-
am schimbarea ta Eghipelul și
Etiopia și Soina în locul tău.
4. De când te-ai făcut cinstit în-
naintea mea, măritu-te-ai, și eu le-
am iubit și voiu dâ oameni pentru
tine, și boieri pentru capul tău.
5. Nu te teme, că eu cu tine sunt,
dela răsărit voiu aduce sămânfa ta
și dela apus te voiu adunâ.
6. Zice-voiu Crivățului: adu, și
Austrului: nu opri, adu pre fiii mei
din pământ departe, și pre fetele
mele dela marginile pământului.
7. Pre tofi, câfi se chiamă cu nu-
mele meu, pentrucă cu mărirea
mea l-am zidit pre el, și l-am
plăsmuit și l-am făcut pre el.
8. Și am scos popor orb, și ochii
lor așifderea sunt orbi, și au urechi
surde.
9. Toate neamurile s'au adunat
împreună, și se vor adunâ boierii
dintru ele. Cine va vest! acestea,
sau cine va spune vouă cele ce sunt
din început? Aducă mărturiile sale
și să se îndrepteze, și să asculte, și
să zică adevărate.
10. Fifi mie mărturii, și eu sunt
martor, zice Domnul Dumnezeu, și
pruncul meu, pre care l-am ales, ca
să știfi și să credefi și să cunoașteți
că eu sunt, mai 'nainte de mine n'a
fost alt Dumnezeu, și după mine nu
va H.
43 1, Ierem. 30, 15; 46, 27. 2. Ps. 65, 11.
4. Esire 19, 5. 5 . 44, 2; Ierem 30, 10.
10. 1 Parai. 17, 20; 41, 4.
ISAIEI 43 865
11. Eu sunt Dumnezeu și afară
de mine nu este mântuitor.
12. Eu am vestit și am mântuit;
defăimat-am, și n'a fost întru voi
strein, voi mie mărturii și eu Dom-
nul Dumnezeu.
13. încă din început eu sunt și nu
este cine să scoafă din mâinile mele,
face-voiu, și cine va întoarce
aceasta?
14. Așâ zice Domnul Dumnezeu,
răscumpărătorul vostru, sfântul lui
lsrail: pentru voi voiu trimite înVa-
vilon, și voiu sculă pre tofi cei ce au
fugit, și Haldeii în corăbii se vor
legâ.
15. Eu sunt Domnul Dumnezeu
sfântul vostru, cel ce am . arătat pre
lsrail împărat vouă.
16. Așâ zice Domnul cel ce dă
cale în mare, și cărare în apă tare.
17. Cel ce au scos care și căiă-
rime și mulfime tare, ci au dormit,
și nu se vor sculă, stinsu-s'au ca inul
stins.
18. Să nu vă aducefi aminte de
cele dintâiu, și de cele de demult să
nu gândifi.
19. Iată eu fac nouă, care acum
vor răsări, și le vefi cunoaște pre
ele, și voiu face în pustie cale, și cele
fără de apă rîuri.
20. Binecuvântâ-mâ-vor hiarele
țarinei și sirenele și puii struților, că
am dat în pustie apă, și în cele fără
de apă rîuri, ca să adăp pre neamul
meu cel ales.
21. Pre poporul meu, pre care l-
am agonisit, ca să povestească
bunătățile mele.
22. Nu acum te-am chemat pre
tine lacove, nici te-am făcut să o-
stenești lsraile.
23. N'ai adus mie oile tale
arderi
ÎL Ozie 13, 4; Ps. 3, 8.
13 Ioan 1, 1; Mibra 5.2: Pi'de 8, 23-3o.
18. Ps 76, 5.
19, 2 Cor. 5, 17; Hpoe. 21, 5.
21. Lucâ 1, 74, 75.
866 PROROCIA 43-44
de tot, nici cu jertfele tale m'ai slă-
vit, nici ai slujit cu aducerile tale,
nici te-ai ostenii în Livan.
24. Nici mi-ai cumpărat mie cu
argint tămâere, nici grăsimea jert-
felor tale am poftit; ci în păcatele
tale ai stătut înaintea mea, și întru
nedreptățile tale.
25. Eu sunt, eu sunt, cel ce șterg
fărădelegile tale pentru mine, și pă-
catele tale, și nu le voiu pomeni.
26. Iar tu adu'|i aminte și să ne
judecăm împreună, spune tu
fărădelegile tale întâiu.ca să te
îndreptezi.
27. Părin(ii voștri cei dintâiu au
păcătuit, și boierii, fărădelege, au
făcut asupra mea.
28. Și au pângărit boierii sfintele
mele, și am dat să pierz pre lacov și
pre Israil spre ocară.
CAP. 44-
Slava lui Dumnezeu și deșertăciunea
idolilor. Făgăduinți de mântuire.
I
ar acum ascultă Iacove sluga
mea și Israile, pre care te-am
ales.
2. Așâ zice Domnul Dumnezeu,
cel ce te-au făcut pre tine, și te-au
urzit din pântece, încă vei aveâ a-
jutor: nu te teme sluga mea Iacovel
Și iubite Israilel Pre care am ales.
3. Că eu voiu dâ apă, când va fl
sete celor ce umblă în loc fără de
apă, pune-voiu Duhul meu preste
sămân|a ta și binecuvântările mele
preste fiii tăi.
4. Și vor răsări ca iarba în mij-
locul apei, și ca salcia lângă apă
curgătoare.
5. Acesta va zice: al lui Dumne-
zeu sunt, și acesta va strigă pre
numele lui lacov și altul va seri cu
mâna sa, al lui Dumnezeu sunt și
pre numele lui Israil va strigă.
25. Ps. 24, 12; Ezecb. 36, 22, 32.
26. Mihea 6, 2. 27. Ierem. 2, 8.
44. 2. 43, 5; Ieremia 30, 15; 46, 27.
3. loil 2, 28; Fap. Hp. 2, 17; Ioan 7, 38.
4. Ierem. 17, 8.
6. Așâ zice Dumnezeu împăratul
lui Israil, și ccl ce l-au mântuit pre
el Dumnezeu Savaot: eu sunt întâiu
și eu după acestea, afară de mine
nu este Dumnezeu.
7. Cine este cum sunt eu? Să
steâ și să cheme și să spue și să gă-
tească mie de când am făcut pre om
în veac, și cele viitoare mai 'nainte
de ce vor fl, să vă spue vouă.
8. Nu vă ascundeji, nici rătăciți,
au nu din început a|i băgat în u-
rechi și am vestit vouă? Martori voi
suntefi, de este Dumnezeu afară de
mine.
9. Cei ce fac idoli și cei ce cio-
plesc, lo|i deșerfi sunt, cei ce fac cele
ce le plac lor, care nu vor folosi lor;
martorii lor nu vor vedeâ și nu vor
cunoaște, ci ca să se rușineze.
10. Cine zidește pre cel tare, și
varsă pre cel cioplit spre
nefolosintă.
11. Iată to|i cei ce se împreună
cu el, se vor rușină, cei ce'și fac
dumnezeu și cioplesc cele nefolo-
sitoare, și tofi de când s'au făcut,
s'au uscat și surzi dela oameni, a-
dună-se toți și să steâ împreună, și
să se rușineze și să se înfrun- teze
împreună.
12. Că a ascufit meșterul
securea și cu barda l-a cioplit, și cu
sfre- delul l-a găurit, și l-a lucrat
pre el cu tăria brațului său, și va
flămânzi și va slăbi, și nu va beâ
apă.
13. Dupăce meșterul a ales lem-
nul, l-a măsurat, l • a însemnat cu
condeiul, și l-a făcut pre el în un-
ghiuri, și l-a cleit cu cleiu, și l-a
făcut în chip de om, și ca o fru-
musețe de om, ca să'l puie în casă.
14. Tăiat-a luiș chedrii, și și-a
luat ghindă sălbatecă și stejar și și-a
6. Hpoc. 1, 8, 17 și 22, 13.
8. R 2 Lege 6, 4 și 4, 35, 39; Ioan 17, 3, 1;
1 Cor. 8, 4, 6. 9 Ierem. 10, 3.
//. Ps. 113, 15 și Ps. 96, 7.
12. Ințelep. Sol. 13, 13.
 ISAIEI 44-45
ales lemn din pădure, care l-au sădit
Domnul, pin pre care ploaea l * a
crescut,
15. Ca să fie oamenilor de ars în
foc, și luând dinfr'însul s'au încălzit
și arzând au copt pâine cu el; iar
rămășifa o au făcut dumnezei, și
s'au închinat lor, făcufu-și-au din el
chip cioplit și s'au închinat lui.
16. Din care lumătate au ars în
foc și au copt pre cărbunii lui pâine,
și cu jumătate au fript carne și au
mâncat și s'au săturat, și încâlzin-
du-se, au zis: place'mi, că mă în-
călzii și văzui - foc.
17. Iar ce a rămas l-au făcut
dumnezeu cioplit, îngenunche îna-
intea lui, și se închină lui și se roagă
zicând: mântuește-mă, că dumne-
zeul meu ești tu.
18. N’au cunoscut, ca să
înțeleagă, că s'au întunecat, ca să nu
vază cu ochii săi, și să nu priceapă
cu inima sa.
19. Și n'au socotit cu sufletul său
nici au cunoscut cu înțelepciunea, că
jumătate dintr'însul a ars în foc și
au copt pre cărbunii lui pâine, și au
fript carne de mâncare; iar din
rămășifa lui au făcut urâciune, și i
s'au închinat.
20. Cunoașteți, că cenușă este
inima lor, și se înșală și nimenea nu
poate să'și mântuiască sufletul său;
vedefi să nu zice|i: că minciună este
în dreapta mea.
21. Adu'fi aminte de acestea Ia-
cove și Israile, că sluga mea ești fu,
făcutu-fe-am pre tine sluga mea, și
tu Israile nu mă uită.
22. Că iată am șters ca * un nor
fărădelegile (ale, și ca o ceafă pă-
catele fale; întoarce-te la mine și fe
voiu mântui pre tine.
23. Veselifi-vă ceruri, că au
miluif Dumnezeu pre Israil,
trâmbițați te-
18. Mat. 13, 13. 20. Ierem. 10, 14.
23. Ps. 97, 9, 10.
867
meliile pământului, strigafi mun|i
veselie, dealurile și toate lemnele
cele dintr'însele, că au izbăvit
Dumnezeu pre Iacov, și lsrail se va
mări.
24. Așâ zice Domnul cel ce te-au
izbăvit pre tine, și te-au plăsmuit
din pântece: eu Domnul cel ce
săvârșesc toate, întins-am cerul
singur, și am întărit pământul.
25. Cine altul va risipi semnele
celor grăitori din pântece? Și vră-
țile dela inimă? Cel ce întoarce pre
cei înțelepți Ia cele dinapoi, și în-
nebunește sfatul lor?
26. Și întărește cuvântul slugii
sale, și adeverează sfatul îngerilor
săi. Cel ce zice Ierusalimului: lăcui-
te-vei și cetăfilor ludei: zidl-vă-vefi
și pustiile lui vor odrăsll.
27. Cel ce zice adâncului: pustil-
te-vei și rîurile tale le voiu uscâ.
28. Cel ce zice lui Kir să
înțeleagă și toate voile mele va face,
cel ce zice Ierusalimului: zidî-te-vei
și casa mea cea sfântă o voiu
întemeiâ.
CAP. 45.
Mai 'nainte vestire despre Kir. Mân -
tuirea cea dela Dumnezeu vestita
poporului sau.
A șâ zice Domnul Dumnezeu un-
sului meu Kir, pre care l-am fi-
hut dea dreapîaca să sup uu înain-
tea lui neamuri, și puterea împăra-
ților voiu rumpe, deschide-voiu îha-
intea * lui porți, și cetăți nu se vor
închide.
2. Eu inainiea ia voiu merge și
mun(ii voiu face șes, ușile cele de
aramă voiu zdrobi și zăvoarele cele
de fier voiu sfărâmă.
3. Și voiu dâ p(e
întune
cate, ascunse, nevăzute voiu deschi-
de ca să cunoști, că eu sunt
24. Neemia 9, 6; Iov 9, 8; Ps. 103, 2, 3.
25 Iov 5, 12.
 28. 45, 13; 2 Parai. 36, *3; Esdra 1, 2. 45*
1' Esdra 1, 2.
868 PROROCIA 45
Domnul Dumnezeul tău, cel ce
chem numele tău, Dumnezeul lui
lsrail.
4. Pentru sluga mea lacov și
pentru Israil alesul meu, eu te voiu
chemă pre numele tău și te voiu
primi; iar tu nu m'ai cunoscut.
5. Că eu sunt Domnul
Dumnezeu și afară de mine nu este
Dumnezeu, întărilu-te-am, și nu
m'ai cunoscut pre mine.
6. Ca să cunoască cei dela răsă-
ritul soarelui și cei dela apus, că nu
este Dumnezeu afară de mine.
7. Eu sunt Domnul Dumnezeu și
nu este încă, eu sunt cel ce am făcut
lumina și am zidit întunerecul, cel
ce fac pace și zidesc rele, eu sunt
Domnul Dumnezeu, cel ce fac toate
acestea.
8. Veselească-se cerul deasupra,
și norii să roureze dreptate; să ră-
sară pămăntul și să odrăslească
milă, și dreptate să răsară
împreună, eu sunt Dumnezeu, cel
ce le-am zidit pre tine.
9. Pre care mai bine te-am gătit,
decăt lutul olarului. Au doar cel ce
ară, ară-va pămăntul toată ziua?
Au doar va zice lutul olarului: ce
faci de nu lucrezi? Au n'ai măini?
Au răspunde-va zidirea către cel ce
o au plăsmuit pre ea?
10. Vai celui ce zice tatălui: ce
vei prăsi? Și mumei: ce chinuești?
11. Că așă zice Domnul Dumne-
zeu sfăntul lui lsrail, cel ce au făcut
cele viitoare, mă întrebați pre mine
de fiii mei, și'mi poruneifi mie de
lucrul măinilor mele.
12. Eu am făcut pămăntul și pre
om pre dănsul, eu cu măna mea am
întărit cerul, eu tuturor stelelor am
poruncit.
13. Eu l-am ridicat pre el cu
drep-
5. fl 2 Lege 4, 35; 32, 39.
1. Iov 2, 10. fimos 3, 6; Eccl. 7, 15.
9, 26. 24 ; 29, 16; leremia 16, 6; Rom.
9,20 Iov 9, 4. 11, 4 Imp. 19, 22.
13. 44, 26; Esdra l, 2.
tate împărat, și toate căile lui
drepte, acesta va zidi cetatea mea,
și va întoarce robia poporului meu;
nu cu pref, nici cu daruri, zice
Domnul Savaot.
14. Așă zice Domnul Savaot: o-
stenit-a Eghipetul și negu|ătoria E-
tiopilor, și oamenii cei înalfi din
Savaim la tine vor trece și ție vor fl
robi, și după tine vor umblă legali
de măini cu cătuși, și vor veni și se
vor închină fie, și către tine se vor
rugă, că întru tine este Dumnezeu,
și nu este Dumnezeu afară de line.
15. Că tu ești Dumnezeu și n'am
știut, Dumnezeul lui lsrail măntui-
torul.
16. lnfruntă-se-vor și se vor ru-
șină lo|i împrotivnicii lui, și vor um-
blă întru rușine. 1nnoiji-vă către
mine ostroave.
17. lsrail se măntuește dela
Domnul cu măntuire veșnică, nu se
vor înfruntă, nici se vor rușină mai
mult pănă în veac.
18. Așă zice Domnul cel ce au
făcut cerul: acesta este Dumnezeu
cel ce au arătat pămăntul, și l-au
făcut pre el, și l-au tocmit pre el,
nuînde- șert l-au făcut, ci ca să fie
lăcuit l-au făcut. Eu sunt Domnul și
nu este altul.
19. Nu într'ascuns am grăit, nici
în loc întunecos al pămăntului,
n'am zis seminfiei lui lacov, deșert
cercați, eu sunt Domnul cel ce
grăiesc dreptatea și spuiu adevărul.
20. Adunafi-vă și venifi, sfătuifi-
vă împreună cei ce vă măntuifi din
neamuri; n'au cunoscut cei ce ridică
lemnul cioplitura sa, și cei ce se
roagă către dumnezei, cari nu
măntuesc.
21. Cei ce vestesc, să se apropie,
ca să știe împreună cine au făcut a-
16, Ps . 96, 7. 18, fl 2 Lege 4, 35.
19, fi 2 Lege 30, 11.
 1SAIEI 45-46-47
cestea auzite din început; atunci s'a
spus vouă: eu sunt Dumnezeu, șt nu
este altul afară de mine, drept și
mântuitor nu este afară de mine.
22. Infoarcefi-vă către mine și
vă vefi mântui, cei dela marginile
pământului; eu sunt Dumnezeu și
nu este altul.
23. Pre mine însu'mi mă Jur, de
nu va ieși din gura mea dreptate,
cuvintele mele nu se vor întoarce,
că mie se va plecă tot genunchiul.
24. Și va jură toată limba pre
Dumnezeu, zicând: dreptate și slavă
către el vor veni, și se vor rușinâ
tofi cei ce se despărjesc pre sine,
dela Domnul se vor îndreptă,
25. Și întru Dumnezeu se va
mări toată sămânfa fiilor lui Israil.
CAP. 46.
Vavilonul dărâmat și Israil mântuit de
Domnul.
869
culef și argintul în cumpănă îl mă-
surafi, șl năimind meșter de aur au
făcut făptură de mână și plecân-
du-se, s'au închinat lui.
7. Pre umere îl ridică, și se duc;
și de'l pun jos, într'acelaș loc ră-
mâne; nu se mișcă, șl pre cel ce
strigă către el nul aude, și de rele
nu'l va mântui.
8. Aduceji-vă aminte de acestea
și suspinafi, pocăifi-vă cei ce afi
rătăcit, întoarcefi-vă din inimă.
9. Și vă aducefi aminte de cele
mai dinainte din veac, că eu sunt
Dumnezeu și nu este altul afară de
mine.
10. Carele spui cele ce vor fi mai
pre urmă, mai 'nainte de ce se fac și
de ce se săvârșesc, și am zis ; tot
sfatul meu va stâ, și toate câte am
sfătuit, voiu face.
11. Carele chem dela răsărit pa-
săre și din pământ de departe, pen-

C ăzut-a Vil, zdrobitu-s'a Dagon, tru care am sfătuit și am grăit și am

fă- cutu-s'au cele cioplite ale lor adus, zidit-am și am făcut, po-
ca niște hi are și șobitbace. văfuitu-l-am pre el și am îndreptat
2. Le purfafi legate, ca sarcina calea lui.
la cel ostenit și flămând și slab și 12. Auzifi-mă cei ce afi pierdut
neputincios, cari nu vor puleâ să inima, cei ce suntefi departe de
scape dela răsboiu, iar ei s'au dus dreptate.
robi. 13. Apropiat-am dreptatea mea,
3. Ascultafi-mâ casa lui lacov șl și nu este departe, și mântuirea ce-
toată rămășifa lui Israil, cei ce sun- lor de lângă min^ nu o voiu întâr-
tefi purtafi din pântece, și cei ce zieâ, dat-am în Sion mântuire lui
sunfefi povăfuifi din pruncie până Israil spre mărire.
la bătrânele.
4. Eu sunt, și până ce vefi îm- CAP. 47.
bătrâni eu sunt, eu vă sufer pre voi, Prorocie pentru căderea Vavilonului.

P
eu am făcut, și eu voiu lăsă pre voi,
ogoară-te, șezi pre pământ fe-
și eu voiu sprijini șl voiu mântui pre
cioară fata Vavilonului, șezi pre
voi.
pământ, nu estasca uc lat a Ha Ide-
5. Cu cine m'afi asemănat? Ve-
ilor, că mai mult nu te vei chemâ
deți și meșteșugifi-vă cei ce răfăcifi.
moale și gingașe.
6. Și cei ce scoafefi aurul din să-
2. Iâ moară, macină făină,
22 H 2 Lege 4, 35. dezvă- lește acoperemăntut tău,
23. Ierem. 22, 5; Rom. 14, 11; Filip. 2,10.
46. L Ierem. 50, 2 fi 51, 47. descope-
f f 2 Lege 32, 11; Ps. 21, 9; H 2 Lege 1, 31.
7. Ierem 10, 5. 10. Ps. 32, 11; Rom. 6,17*
11. 13, 5.
47. ' 2. Ierem. 13, 22.
870 PROROCIA 41-48
re'|i căruntejile, golește'fi pulpele,
treci rîurile.
3. Descoperî-se-va rușinea la,ve-
deâ-se-vor cele de rușine ale tale, ce
este drept voiu luă de pre tine, mai
mult nu te voiu dâ oamenilor.
4. Zice cel ce te-au mântuit pre
tine, Domnul Savaot, numele lui,
sfântul lui Israil.
5. Șezi umilită, intră întru întu-
nerec fata Haldeilor, mai mult nu te
vei chemă puterea împărăției.
6. Mâniatu-m’am asupra
poporului meu,spurcat-am
moștenirea mea, eu i-am dat pre ei
în mâna ta, iar tu nu le-ai dat lor
milă, jugul celui bătrân foarte l-ai
îngreuiat.
7. Și ai zis: în veac voiu fî stă-
până, n'ai gândit acestea în inima
ta? Nici Ji-ai adus aminte de cele
după urmă?
8. Acum dar ascultă acestea gin-
gașe, ceea ce șezi și nădăjduești, și
zici întru inima ta: eu sunt, și nu
este alta, nu voiu ședeâ văduvă, nici
voiu cunoaște sărăcia.
9. Iar acum fără de veste vor
venî preste tine aceste două într'o zi,
și văduvia și sărăcia fără de veste
vor veni asupra ta, pentru
fermecătoria ta și pentru
vrăjitoriile tale cele multe foarte.
10. Pentru nădejdea, care ai
avut întru răutatea ta, că tu ai zis :
eu sunt, și nu este alta, să știi, că în-
țelepciunea și curvia acestora va fî |
ie spre rușine, și ai zis întru inima
ta: eu sunt. și nu este alta.
11. Și va veni asupra ta pieire, și
nu vei ști; groapă, și vei cădeâ
într'însa; și va veni asupra ta tică-
loșie, și nu te vei puteâ curățl; și
fără de veste va venî asupra ta
pieire, și nu vei ști.
12. Stăi acum cu vrăjile tale și cu
fermecătoriile tale cele multe, care
3. Naum 3, 5; Plâng. 1, 8; Ierem. 13, 26.
8. flpoc. 18, 7. 10. Pilde. 16, 1.
12. Ierem. 32, 30.
le-ai învă|at din tinerețile tale, de'|i
vor puteâ fie folosi, sau de te vei
mai puteâ întări.
13. Ostenit-ai întru sfaturile
tale; să steâ dar și să te mântuiască
pre tine cuvântătorii de stelele
cerului, cari semuesc stelele,spue fie
ceva să vie asupra ta?
14. Iată tofi ca niște puzderii se
vor arde în foc, și nu vor mântui
sufletul lor din para focului, pentru
că ai cărbuni de foc, ședeâ-vei pre
ei.
15. Aceștia vor fl fie ajutor, osie-
nit-ai întru schimbare din tinerele,
omul întru sine a rătăcit și (ie nu va
fl mântuire.
CAP. 48.
Darul lui Dumnezeu asupra lui lsrail,
A uzi|i acestea casa lui lacov, cei
ce vă chemați cu numele lui
lsrailși d in lud a afi ieși t,șei ce v2i
jurați cu numele Domnului Dumne-
zeului lui Israil, cei ce vă aduce|i a-
minte nu cu adevăr, nici cu
dreptate.
2. Și cei ce vă sprijiniți cu nu-
mele cetă|ii cei sfinte și pre Dum-
nezeul lui Israil suntefi infern^ef^
Domnul Savaot este numele lui.
3. Cele mai dinainte iată le-am
spus, și din gura mea au ieșit, și s'au
auzit, degrab am făcut și au venit.
4. Știiu că vârtos ești, și vână de
fier este grumazul tău, și fruntea la
de aramă.
5. Și am spus fie de demut,, mai
'nainte de ce au venit preste line,
auzite |ie le-am făcut, ca să nu zici:
că idolii mi-au făcut mie, și să nu
zici: că cele cioplite și cele vărsate
mi-au poruncit mie.
6. Auzit-ai i toate ș i vo i n-ai i
cunoscut, încă și acum auzite |ie |i-
am
48. 1* Ierem. 4, 2 și 5, 2.
2. 58, 2; Ierem. 7, 3.
4. Eșire 32, 9 și 33, 3.
 ISAIEI 48-49
făcui cele nouă, care de acum îna-
inte vor să fie, și n'ai zis:
7. Acum să fac și nu mai de de-
mult, și nu în zilele cele mai dina-
inte ai auzit acelea, să nu zici, știu-
le pre ele.
8. Nici ai cunoscut, nici ai știut,
nici din început am deschis urechile
tale, că am cunoscut, că defăimând
vei defăimâ, și încă din pântece te
vei chemă fărădelege.
9. Pentru numele meu voiu
arătă (ie mâniea mea, și cele mărite
ale mele le voiu aduce preste tine,
ca să nu te pierz de tot.
10. Iată te-am vândut pre tine,
nu pentru argint, și te-am scos din
cuptorul sărăciei.
11. Pentru mine face-voiu Jie, că
numele meu se necinstește și slava
mea altuia nu o voiu dă.
12. AscuHă-mă lacove și lsraile,
pre carele eu te chem, eu sunt cel
dintâiu și eu sunt în veac.
13. Și mâna mea a întemeiat pă-
mântului dreapta mea a întării ce-
rul; chemâ-voiu pre ei și vor stă
împreună,
14. Și se vor adună to|i și vor
auzi: cine le-a spus lor acestea? Cel
ce te iubesc pre tine am făcut voea
ta asupra Vavilonului, ca să pierz
sămânfa Haldeilor.
15. Eu am grăit, eu am chemat,
adusu-l-am pre el și am îndreptat
calea lui.
16. Apropiefi-vă către mine și a-
scultafi acestea: nu dela început în-
tru ascuns am grăit, când s'a făcut
acolo eram, și acum Domnul m'au
trimis pre mine și Duhul lui.
17. Așâ zice Domnul, cel ce le-au
izbăvit pre tine, sfântul lui Israil:
eu sunt Domnul Dumnezeul tău, cel
ce ti-am arătat fie, ca să afli fu ca-
lea, pe care să umbli.
8. Iov 14, 4; Ps. 50. 6 și 57, 3.
9. Jezecbil 36, 22. 12. Hpoc. 1, 8 — 17.
871
18. Și de ai fi ascultat poruncile
mele, s'ar fl făcut (ie ca un rîu pa-
cea ta, și dreptatea ta ca valul
mării.
19. Și ca nisipul s'ar fl înmulții
sămânța ta, și fiii pântecelui tău ca
fărâna pământului; ci nici acum nu
te vei stinge, nici va pieri numele
tău înaintea mea.
20. Ieși din Vavilon, fugi dela
Haldei, glas de veselie să vestiți și
să se auză aceasta; vestifi până la
marginile pământului, și zice|
i:izbăvit-au Domnul pre robul său
Iacov.
21. Și de vor însetâ, în pustie îi
va duce pre ei, apă din piatră le va
scoate lor, despicâ-va piatra și va
curge apă, și va beâ poporul meu.
22. Nu este bucurie nedrepților
zice Domnul.
CAP. 49.
Slujitorul Domnului lumină neamu-
rilor.
A sculta|i-mă osfroave, și luafi a-
minte neamuri, după multă
vreme va sta, zic e Do mnul: din
pnn tecete maicii mele au numit
numele meu.
2. Și a pus gura mea ca o sabie
ascuțită, și supt acuperomântul
mâi- nei sale m'au acoperit, pusu-
m'au ca o săgeată aleasă și în fulba
sa m'au ascuns.
3. Și mi-au zis mie: sluga mea
ești tu lsraile, și întru tine mă voiu
mări.
4. Și eu am zis : îndeșert m'am
ostenii, în zadar și întru nimic am
dat tăria mea, pentru aceasta jude-
cata mea la Domnul este, și oste-
neala mea înaintea Dumnezeului
meu.
5. Și acum așâ zice Domnul: cel
ce din pântece m'a plăsmuit slugă
luiș, ca să adune pre Iacov la Dom-
18. Ps. 80, 12: H 2 lege 5, 29.
20. lerem. 21, 6; lerem. 51, 6; Hpoc. 18,
4.
 21. Eșire 17, 6; Num. 20, 11; Ps. 113, 6; 1
Cor 10, 4.
49. 1. Ps 21, 10.
872
nul și pre lsrail. Adunămă-voiu și
mă voiu mări înaintea Domnului, și
Dumnezeul meu va fl mie tărie.
6. Și au zis mie: mare lucru este
să te chemi sluga mea, ca să scoli
seminfiile lui Iacov și să întorci pre
cei risipiți ai lui lsrail; iată te-am
pus pre tine spre împăcare popo-
rului, spre lumină neamurilor, ca
să fii tu mântuire până la marginile
pământului.
7. Așâ zice Domnul cel ce te-au
izbăvit pre tine, Dumnezeul lui
lsrail: sfințițl pre cel ce nu bagă
seamă de sufletul său, pre cel ce
este u- rît neamurilor, pre cel ce
este rob domnilor; împărafii îl vor
vedeâ pre el, șl se vor sculă
căpiteniile și se vor închină lui
pentru Domnul, că credincios este
sfântul lui - lsrail, și te-am ales pre
tine.
8. Așâ zice Domnul: în vreme
plăcută te-am ascultat pre tine, și
în ziuu mântuirei (i-am ajutat și te-
am făcut, și te-am dat spre
împăcare neamurilor, ca să așezi
pământul, și să moștenești
moștenirea pustiei.
9. Și să zici celor din legături:
ieși]i, și celor dintru întunerec: lu-
minafi-vă, în toate căile se vor pa-
ște, și în toate cărările pășunea lor.
10. Nu vor flămânzi, nici vor în-
șelă, nici ?i va bate pre ei căldura,
nici soarele, ci cel ce miluește pre
ei, va mângâiâ pre ei, ci prin
izvoare de ape duce'i-va pre ei.
11. Și voiu face, ca tot muntele
să fie cale, și toată cărarea pășune
lor.
12. Iată aceștia de departe vor
veni, aceștia dela miazănoapte și
dela mare, alfii din pământul Per-
șilor.
13. Veselifi-vă ceruri și să se bu-
cure pământul, să strige munții ve-
6. Lucâ 2, 32. 7. Pa. 101, 16.
8. Ps. 31, 7; 66, 14; 2 Cor. 6, 2.
P. Lucâ 4, 16 10, flpoc. 7, 16.
12. Lucâ 13, 29.
13. Ps. 66, 38; Ps. 95, 11.
PROROCIA 49
selie și dealurile dreptate, că au mi-
luit Dumnezeu pre poporul
său și pre cei smerifi ai poporului
său i-au mângâiat.
14. Că a zisSionul: părâsitu-
m'au Domnul și Domnul m'au uitat
pre mine,
15. Au doar va uită femeia pre
pruncul său? Sau nu'i va fl milă de
fiii pântecelui său? Că de va și uită
femeia pre aceștia; dar eu nu te
voiu uită pre tine, zice Domnul.
16. lată pre mâinile mele am zu-
grăvit zidurile tale, și înaintea mea
ești pururea.
17. Și curând te vei zidi dela cei
ce te-au surpat, și cei ce te-au pu-
stiit pre tine, vor ieși din tine.
18. Ridică împrejur ochii tăi, și
vezi pre toți; iată s'au adunat și au
venit la tine. Viu sunt eu, zice Dom-
nul, că cu toți cu aceștia, ca și cu o
podoabă te vei îmbrăcă și vei pune
pre ei împrejurul tău, ca o mireasă
podoaba.
19. Că cele pustii ale tale șl cele
risipite și cele căzute, acum se vor
strimtă de cei celăcuesc, și se vor
depărtâ de tine cei ce te mănâncă
pre tine.
20. Că vor zice la urechile fale
fiii tăi, pre cari i-ai pierdut: strimt
este mie locul, fâ'mi loc ca să lă-
cuesc,
21. Și vei zice întru inima ta:
cine a născut pre aceștia mie, că eu
fără de fii am fost și văduvă,
nemernică și închisă, și pre aceștia
cine i-a hrănit mie? Eu am rămas
singură; dar aceștia unde au fost?
22. Așă zice Domnul Domnul:
iată ridic spre neamuri mâna mea
și spre ostroave voiu înălfă semnul
meu și vor aduce pre fiii tăi în sîn și
pre fetele tale pre umere le vor
purtă.
23. Și te vor hrăni pre tine îm-
23, Ps. 70, 1.

păraji, și împărătesele lor te vor a-
plecă; pre fa|a pământului se vor
închină |ie, și praful picioarelor tale
vor linge și vei cunoaște, că eu sunt
Domnul Dumnezeu, și nu se vor ru-
șină cei ce mă așteaptă pre mine.
24. Au luâ-va cinevâ dela uriaș
prăzi? Și cel ce va robi pre altul cu
nedreptate, mântul-se-va?
25. Că așâ zice Domnul: de va
prinde cinevâ pre uriaș, va luă
prăzi, și luând dela cel tare, va
scăpă; iar eu Judecata ta voiu
judecă, și eu voiu izbăvi pre fiii mei.
26. Și cei ce le-au necăjit pre
tine, vor mâncâ cărnurile sale, și ca
vinul cel nou vor beâ sângele său și
se vor îmbălâ, și va cunoaște tot
trupul, că eu sunt Domnul cel ce te-
am izbăvit pre tine și am ajutat
tăria lui lacov.
CAP. 50.
Mesia nesocotit și biruitor,
A șâ zice Domnul: care este cartea
cea de slobozenie a maicii
voastre cu careoe m lăs aipre pa?
Sau cărui datornic a celor ce mă
vând pre mine v'am vândut pre voi?
lată pentru păcatele voastre v'aji
vândut și pentru fărădelegile voa-
stre am lăsat pe muma voastră.
2. Ce este? Că am venit și nu eră
om, am strigat și nu eră cine să
auză. Au nu poate mâna mea să
mântuiască? Sau nu poate să
scoafâ? lată cu mânia mea voiu
pustii marea și voiu deșertă rîurile
și se vor uscâ peștii lor nefiind apă,
și vor muri de sete.
3. îmbrăcă -voiu cerul cu întune-
rec, și ca un sac voiu pune aco-
peremântul lui.
4. Domnul, Domnul mi-au căutafi a pia t pi cea tea? tCa,?ae(o
dat mie limbă de învățătură, ca să
24. Mat 12, 29. 26. flpoc. 16, - 6.
60. 2. 59, 1; Numeri 11, 23.
3. Eșire 0O , 21 ; Ps - 17 , 13.
7. Mat. 26, 67, 8. Ierem. 1, 16.
9. Rom, 6, 33.
ISAIEI 49-50-51 873
cunosc când se cade a grăi cuvântul.
5. Pusu-m'au dimineața,
dimineața mi-au pus mie ureche, ca
să auz.
6. Și învățătura Domnului Dom-
nului îmi deschide mie urechile; iar
eu nu stau împrotivă, nici mă pri-
cesc.
7. Spatele mele le-am dat spre
bătăi și fălcile mele spre pâlmuiri, și
fa|a mea nu o am întors de către
rușinea scuipărilor,
8. Și Domnul, Domnul ajutor
s'au făcut mie, pentru aceea nu
m'am rușinat, ci am pus fa|a mea ca
o piatră vârtoasă, și am cunoscut,
că nu mă voiu rușină.
9. Pentrucă aproape este cel ce
m'au îndreptat pre mine, cine este
cel ce se judecă cu mine? Să steâ cu
mine împreună, și cine este cel ce se
judecă cu mine? Să se apropie de
mine; iată Domnul, Domnul va
ajută mie; cine îmi va face mie rău?
lată voi tofi ca o haină vă ve|i
învechi și ca molia va mâncâ pre
voi,
10. Cine este întru voi, care se
teme de Domnul? Să auză glasul
slugei lui; cei ce umblă întru întu-
nerec, și nu este lor lumină, nădăj-
duiți întru numele Domnului, și vă
întări|i întru Dumnezeu.
11. lată voi tofi aprindeți foc și
întări(i flacără, umblați întru
lumina focului vostru, și întru
flacăra care a|i aprins, șl pentru
mine s'au făcut acestea vouă, întru
durere ve|i adormi.
CAP. 51.
Făgăduinți celor credincioși.
A
uzi|i-mă cei ce urma|i dreptatea
și cei ce căutafi pre Domnul,
874 PROROCIA 51
cioplit și la gaura gropii, care o aji
săpat.
2. Căutați la Avraam lălăi
vostru și la Sarra, care v'au născut
pre voi; că unul eră și l-am chemai
pre el, și l-am binecuvântat pre el,
și l-am iubit pre el și l-am înmulțit
pre el.
3. Și pre line acum te voiu mân-
gâiâ Sioane, și am mângâiat toate
pustiile lui și voiu pune pustiile lui
ca raiul și cele dela apusurile lui ca
raiul Domnului, veselie și bucurie
va allâ înfr'însul, mărturisire și glas
de laudă.
4. Asculfaji-mă, ascul!a|i-mă
poporul meu, și împăra|i la mine
lu- ați aminte, că lege va ieși dela
mine, și judecata mea spre
luminarea neamurilor.
5. Apropie-se curând dreptatea
mea și va ieși ca o lumină mân-
tuirea mea, și întru brațul meu nea-
murile vor nădăjdui, pre mine mă
vor așteptă ostroavele și întru bra-
țul meu vor nădăjdui.
6. Ridicați la cer ochii voștri, si
priviți la pământ jos, că cerul, ca
fumul se va stinge, și pământul ca o
haină se va învechi, și cei ce lăcuesc
ca aceștia vor muri; iar mântuirea
mea în veac va fl, și dreptatea mea
nu va lipsi.
7. Asculta|i-mă cei ce ști|i jude-
cata, poporul meu, la care legea
mea este în inima voastră, nu vă
temeți de mustrarea oamenilor și
cu hulirea lor să nu vă biruifi.
8. Că vor fl ca o haină, care cu
vreme se strică, și ca lâna, care se
mănâncă de molii; iar dreptatea
mea în veac va fi și mântuirea mea
în neamurile neamurilor.
9. Scoală-te, scoală-te
Ierusalime și te îmbracă cu tăria
brațului tău, scoală-te, ca întru
începutul zilei,
6. Ps. 101, 27.
7. Ps. 36, 31; 39, 11 ți 116, 6.
ca neamul veacului, au nu ești tu
cel ce ai cioplit lă|imea? Au nu ești
tu cel ce ai rupt pre balaur?
10. Au nu ești tu cel ce ai pustiit
marea, apa cea multă a adâncului,
cel ce ai pus adâncul mărei cale de
trecut celor ce s'au izbăvit și s'au
mântuit?
11. Că Domnul va întoarce pre
ei. și vor veni în Sion cu veselie și cu
bucurie veșnică, că pre capul lor
laudă, șt veselie va apucă pre ei,
fugit-au durerea, întristarea și su-
spinarea.
12. Eu sunt, eu sunt cel ce le
mângâiu pre fine, cunoaște cine ai
fost tu, că fe-ai temut de omul mu-
ritor și de fiul omului, cari ca iarba
s'au uscat.
13. Și ai uitat pre Dumnezeu cel
ce te-au făcut pre tine, pre cel ce au
făcut cerul și au întemeiat pămân-
tul, și te-ai temut pururea în toate
zilele de fa|a mâniei celui ce tene-
căjiâ pre tine; că în ce chip a gândit
ca să te piarză pre tine, și acum
unde este mâniea celui ce te necă-
jiă pre tine?
14. Penfrucă mântuindu-te fu,
nu va stă, nici va zăbovi, și nu va o-
morî spre stricare, și nu va lipsi
pâinea lui.
15. Că eu sunt Dumnezeul tău,
cel ce turbur marea și fac de sună
valurile ei. Domnul Savaot numele
meu.
16. Pune-voiu cuvintele mele în
gura fa, și te voiu acoperi supt um-
bra mâinii mele, cu care am întărit
cerul și am întemeiat pământul, și
va zice Sionul: poporul meu ești tu.
17. Deșteapf 3-f e, deșteaptă-te,
scoală-te lerusalime, cel ce ai băut
din mâna Domnului paharul
mâniei lui, că paharul căderei și
paharul mâniei l-ai băut și l-ai
deșertat.
10. Ețire 14, 21. 15. Iov 26, 12.
77. Ps. 74, 6.
 ISAIEI 61-52
18. Și nu erâ cine să te mângâe
din lo|i fiii tăi, cari ai născut, și nu
erâ cine să te (ie de mână dintre lofi
fiii tăi, pe cari ai crescut.
19. Două acestea sunt împrotivă
(ie, cine se va mâhni împreună cu
tine? Cădere și zdrobire, foamete și
sabie, cine te va mârigâiâ?
20. Fiii tăi cei lipsi|i, cari dorm
la marginea a toată ieșirea, ca o
hiară în cursă, plini de mâniea
Domnului, sîăbi fi prin Domnul
Dumnezeu.
21. Pentru aceea ascultă smerită
și îmbătată, nu de vin.
22. Așâ zice Domnul Dumnezeu,
cel ce Judecă pre poporul său: iată
am luat din mâna ta paharul că-
derii, paharul mâniei mele și nu vei
mai adaoge încă a-1 beâ.
23. Și îl voiu dâ pre el în mâinile
celor ce cu nedreptul te-au asuprit
și te-au smerit, cari au zis sufletului
tău: pleacâ-te, ca să trecem, și ai
pus asemenea cu pământul șalele
tale, celor ce treceau afară.
CAP. 52.
Fâgăduinți de mântuire fi de înieme-
erea Ierusalimului.
S coală-te, scoală-te Sioane, îm-
bracă tăria ta Sioane, și tu le-
rusalimeceicte sfâ ntâîmbracă m ă-
rirea ta, nu va trece mai mult prin
tine cel netăiat împrejur și cel ne-
curat.
2. Scutură praful și te scoală, și
șezi Ierusalime, dezleagă legătura
grumazului tău, ceea ce ești roabă
fala Sionului.
3. Că acestea zice Doi^r^i^u : în
zadar v’afi vândut, și nu cu argint
vă vefi răscumpără.
4. Așâ zice Dc^r^^ul
Dumnezeu: în Eghipet s’a pogorît
poporul meu
19. Ierem. 15, 5; Plâng. 2, 13. 20, Plâng. 2,
II. 22, Iov 21, 20. 23. Ps. 128, 3. 52. Ps. 43, 14.
4, Facere 48, 6.
875
mai ’nainte ca să locuiască acolo, și
la Asirieni cu sila a fost dus.
5. Și acum ce va fî aici? Acestea
zice Domuri : că s’a luat poporul
meu în zadar, mlrafi-vă și vă
văitafl, acestea zice Domnul: pentru
voi numele meu pururea se hulește
întru neamuri.
6. Pentru aceea va cunoaște po-
porul meu numele meu în ziua a-
ceea, că eu însu’mi sunt cel ce gră-
iam, de fafă sunt.
7. Ca frumusefea în mun|i, ca
picioarele celui ce bine vestește
auzi- rea păcii, ca cel ce bine
vestește cele bune. că auzită voiu
face mântuirea ta, zicând : Sioane 1
lmpără- fi-va Dumnezeul tău.
8. Că glasul celor ce te păzesc
pre tine s’a înălfat, și cu glasul îm-
preună se vor veseli, că ochi la ochi
vor vedeâ, când va miluî Domnul
Sionul.
9. Strige veselie împreună pusti-
ile Ierusalimului, că l-au miluit
Domnul pre el și au mântuit
Ierusalimul.
10. Și va descoperi Domnul bra-
ful său cel sfânt înaintea tuturor
neamurilor, și vor vedeâ toate mar-
ginile pământului mântuirea cea
dela Dumnezeul nostru.
11. Depărtafi-vă, depărtafi-vâ,
ie- șifi de acolo, și de necurat să nu
vă atinge|i, ieșlfi din mijlocul lui,
osebifi-vă cei ce purtati vasele Dom-
nului.
12. Că nu ve|i ieși cu gâlceavă,
nici cu fugă vefi merge, că va merge
înaintea voastră Domnul, cel ce vă
adună pre voi Domnul Dumnezeul
lui îsrail.
13. Iată va cunoaște fiul meu și
se va înăl|â, se va mări și se va
ridică foarte.
5. Ezechiil 36, 20; Rom 2, 24.
7. Naum l, 15; Rom. 10, 15.
9. Ps. 95, 11, 12. . 10, Ps. 97, 2, 5ă
11. flpoc. 18, 4. 12, 2 Cor. 6, 17.
13, Ierem. 23, 5; Evr. 7, 26.
 876 PROROCIA 52- 53-54
7. Mat. 26, 62; Fap. 8, 32.
14. In ce chip se vor miră de line
mulfi, așâ se va necinsti de oameni
chipul tău, și mărirea ta de fiii oa-
menilor.
15. Așâ se vor miră de dânsul
neamuri multe, și împărații vor a-
stupâ gura sa, că celor ce nu s'au
vestit despre dânsul, aceia vor ve-
deâ, și carii n'au auzit, vor
cunoaște.

CAP. 53.
Patimile, moartea și proslăvirea lui
Mesia.

D oamnei Cine a crezut auzului

nostru, și bra|ul Domnului, cui
s’a de s coperite
2. Vestit-am ca un prunc înain-
tea lui, și ca o rădăcină în pământ
însetat; n'are chip el, nici mărire, și
l-am văzut pre el, și n'aveâ chip,
nici frumușele.
3. Ci chipul lui necinstit, și mai
sfârșit decât al fiilor omenești, om
ce erâ întru bătae, și știind răbdâ
durere, că s'a schimbat fafa lui, de-
făimat a fost și nesocotit.
4. Accesa păcaiele noastre Se
poartă, șl pentru noi rabdă durere,
și noi am gândit, că dela Dumnezeu
este el întru durere, în chin și în
necaz.
5. Iar el s'a rănit pentru păcatele
noastre, și a pătimit pentru
fărădelegile noastre, certarea
împăcării noastre pre dânsul, și cu
rana lui noi lofi ne s am vindecat.
6. Tofi ca niște oi am rătăcit, fie-
care din calea sa s'a abătut, și Dom-
nul l-au dat pre el pentru păcatele
noastre.
7. Și el, penlruce s'a chinuit, nu
ș'a deschis gura sa; ca o oaie la
junghiere s'au adus, și ca un miel

Î4. Ps. ^1, 7. 15. Rom. 15, 21s >3. / . Ioan 12.
36; Rom. 10, 16.
2. Pa. 21, 7. 3. Marcu 9, 12.
4. Mat. 6, 17.
5. 1 Cor. 15, 3; 1 Petru 2, 24.
6. Ps. 118, 176.
fără de glas înaintea celui ce'l tunde,
așâ nu'și deschide gura sa.
8. Intru smerenie judecata lui
s'a ridicat, și neamul lui cine'l va
spune? Că s'a luat de pre pământ
vieafa lui, pentru fărădelegile
poporului meu s'au adus la moarle.
9. Și voiu dâ pre cei răi în locul
îngropării lui, și pre cei . bogafi în
locul morfii lui; că fărădelege n'au
făcut, nici s'au aflat vicleșug în gura
lui.
10. Și Domnul va să'l curețe pre
el de rane, de se va dâ pentru păcat;
sufletul vostru va vedeâ sămânfă
îndelungată.
11. Și vâ Domnul cu mâna sa să
scoafă din durere sufletul lui, și sâ'i
arate lui lumină, și să'l facă cu ști-
ință, și să îndrepteze pre cel drept,
care bine slujește multora, și păca-
tele lor el le va purtă.
12. Pentru aceasta el va moșteni
pre mulți, și va împărfl dobânzile
celor tari, pentrucă s'a dat la moar-
te sufletul lui, șt cu cei fărădelege
s'au socotit, și el păcatele multora
au purtat, și pentru lărădelegile lor
s'au dat.

CAP. 54.
Slava noului Ierusalim.

V eselește-te cea stearpă, care nu

naști, dă glas și strigă, ceea ce
nu av s aiduseri de da stere, că ma S
mulfi sunt fiii celei pustie, decât a-
cetei ce are bărbat.
2. Că au zis Domnul: lărgește lo-
cul cortului tău și pieile corturilor
tale le întinde, nu te scumpi, lun-
gește funiile tale, și (ărușii tăi îm-
puternicește-i.
3. încă și deadreapta și
deastânga
9. 1 Ioan 3, 5; 1 Petru 2, 22.
10. Pt 20, 4; Ierem. 23, 5; Pt. 15, 10.
11. Ioan 17, 3.
12. Manca 15, 25; Lucâ 22, 317; Mat. 27,
M; Lucâ 23, 33.
54. 1. Oalat. 4, 27.
 1SAIEI 54—55 877

lățește, și sămân|a la va moșteni 5. Lucâ 1, 32; 1 Tim. 2, 5.

9. Fac. 8, 21.
neamuri, și cetâfi pustii vei lăcul. 10. Ps. 45, 2; Ozie 2, 20; lerem. 32, 40.
13. loan 5, 45.
4. Nu te teme, pentrucâ te-ai ru-
șinat, nici sâ'|i fie rușine, pentrucâ
te-ai ocflrît, că de rușinea cea veș-
nică vei uită, și de ocara văduviei
tale mai mult nu'|i vei aduce
aminte.
5. Că Domnul cel ce te-au făcut
pre tine, Domnul Savaot este
numele lui, și cel ce le izbăvește pre
tine, el este Dumnezeul lui lsrail,
Dumnezeu atot pământul se va
chemă.
6. Nu ca pre o femeie părăsită și
slabă la inimă te-au chemat pre
tine Domnul, nici ca pre o femeie
din tinerele urîtă, zis-au
Dumnezeul tău.
7. Pu|ină vreme te-am părăsit, și
cu milă mare te voiu milul.
8. Intru mânie pu|ină am întors
fa|a mea de către tine, și cu milă
veșnică te voiu milul, zis-au cel ce
te-au izbăvit pre tine Domnul.
9. Dela apa care a fost pe vre-
mea lui Noe, aceasta este mie, pre-
cum m'am jurat lui în vremea
aceea, că mai mult nu mă voiu
mânieâ asupra pământului pentru
tine.
10. Nici cu înfricoșarea ta voiu
mută mun|ii, și dealurile nu se vor
clăti; așă nici mila mea nu va lipsi
dela line, nici legătura păcii mele
nu se va luă, că au zis Domnul cel
milostiv |ie:
11. Smerită și neașezată ai fost,
n'ai avut mângâere, iată eu gătesc |
ie piatra ta, rubinul și temeliile tale
sapfir.
12. Și voiu pune zăbrelele tale
iaspis, și porțile tale pietre de cri-
stal, și zidul tău pietre alese.
13. Și pre to|i fiii tăi învățați lui
Dumnezeu, și întru multă pace vor
fl fiii tăi.
14. Și cu dreptate te vei zidi, de-
părtează-te de nedreptate, și nu te
vei teme, și cutremur nu se va a-
propiâ la tine.
15. lată nemernici vor veni pen-
tru mine la tine, și vor lăcul la tine,
și vor scăpă la tine.
16. lată eu le-am zidit pre tine,
nu ca fierarul suflând cărbuni, și
scoțând unelte la lucru, și eu le-am
zidit, nu ca să te stric cu pierzare.
17. Tot lucrul făcut împrotiva
ta, nu va spori, și tot glasul seva
sculă asupra ta la judecată, pre to|i
aceia vei birul, și cei supuși ai tăi
vor fl într'însul; este moștenire
celor ce slujesc Domnului, și voi ve|i
fl mie drep|i, zice Domnul. .

CAP. 55.
Sfătuire pentru primirea mântuirii.

C ei însetați mergeți la apă, și câ|i

nu ave|i argint mergând
cumpărați, ții m âncafî.și me rge|iși
șu m- părați fără de argint și fără
de pre|, vin și grăsime.
2. Penlruce cheltuiți argintul,
nu spre hrană, și osteneala voastră
nu spre sa|iu.
3. Ascuita|i-mă pre mine și veți
mâncâ cele bune, și se va desfătă
întru bunălă|i sufletul vostru; luați
aminte cu urechile voastre și ur-
mați căilor mele. Ascultafi-mă pre
mine și va H viu întru bunătă|i su-
fletul vostru, și voiu pune vouă lege
veșnică, sfintele lui David cele cre-
dincioase.
4. Iată mărturie ântru neemuri
â ^m dat pre dânsul Domn și
poruncitor neamurilor.
5. Neamurile, care nu te știau
pre tine, te vor chemă și popoarele
care nu te cunoșteau, la tine vor
alergă pentru Domnul Dumnezeul
tău sfântul lui lsrail, că te-au mărit
pre tine.
6. Căuta|i pre Domnul, și dacă'l
17. Ozie 2, 18.
55. 1. Sirah 51, 32; Hpoc. 22, 17.
4. Fapte 13, 34. 6. Pilde 8, 17.
878 PROROCIA 55—56

vefi află, să’l chemafi pre el, când l.

se va apropiâ de voi.
7. Să’și lase cel necredincios că-
ile sale și omul cel fărădelege sfa-
turile sale, și să se întoarcă la Dom-
nul și’l va miluî, și la Dumnezeul
vostru, că mult va iertă păcatele
voastre.
8. Că nu sunt sfaturile mele ca
sfaturile voastre, nici căile mele, ca
căile voastre, zice Domnul.
9. Ci cât este cerul departe de
pământ, așâ sunt departe căile
mele de căile voastre, și cugetele
mele de cugetele voastre.
10. Că precum se pogoară
ploaea sau zăpada din cer și nu se
întoarce până când adapă
pământul, și’l face de răsare și
rodește și dă sămânfă
sămănătorului și pâine de
mâncare,
11. Așâ va fl cuvântul meu, care
va ieșî din gura mea, nu se va în-
toarce către mine deșert, până
când va plini toate câte am voit, și
voiu spor! căile tale și poruncile
mele.
12. Că, cu veselie vefi ieșî și cu
bucurie vă vefi povăful. că munfii
și dealurile vor săltă așteptându-vă
pre voi cu bucurie, și toate lemnele
țarinii vor bate cu ramurile.
13. Și în locul scaiului se va în-
nălfâ chiparos, și în locul urzicei va
crește mirsina, și va fî Domnul nu-
mit și întru semn veșnic, și nu va
lipsi.

CAP. 56.
Chemarea neamurilor la mântuire.

A cestea zice Domnul, păzifi ju-

decata și facefi dreptate, că s’a
apropiat mâ ntuirea me a.ea să vie,
și mila mea ca să se descopere.
2. Fericit bărbatul, care face a-
cestea și omul, %care fine acestea și
păzește sâmbetele, ca să nu le
10. Ps. 64, Í1. 12. 35, 1. 5Q. 1 Imțelep. I,
spurce pre ele, și'și ferește mâinile
sale, ca să nu facă nedreptate.
3. Să nu zică cel de alt neam,
care s’a adaos Domnului zicând:
doar cu osebire mă va osebl
Domnul de la poporul său. și să nu
zică fa- menul: că lemn sec sunt eu.
4. Acestea zice Domnul fameni-
lor: ori câfi vor păzi sâmbetele
mele și vor alege cele ce vreau eu, șl
vor fineâ legea mea,
5. Dâ-voiu lor în casa mea și în
zidul meu loc numit, mai bun decât
fii și decât fete. Nume veșnic voiu
dă lor și nu va lipsi.
6. Și celor de alt neam, cari s’au
adaos la Domnul, ca să slujiască lui
și să iubească numele Domnului, ca
să fie lui slugi și slujnice; și pre tofi
cei ce păzesc sâmbetele mele, să nu
le spurce; și pre cei ce fin legea
mea,
7. Voiu băgă pre ei în muntele
cel sfânt al meu, și îi voiu desfătâ
pre ei în casa mea de rugăciune,
arderile de tot ale lor și jertfele lor
vor fl primite pe jertfelnicul meu,
căci casa mea, casă de rugăciune se
va chemă la toate neamurile.
8. Zis-au Domnul, cel ce adună
pre cei risipifi ai lui Israil, că voiu
adauge la el adunare.
9. Toate hiarele sălbatice venifi,
mâncafi toate hiarele pădurei.
10. Vedefi, că au orbit tofi, n’au
cunoscut, tofi câini mufi sunt, cari
nu pot lătrâ, cari visează în culcuș
și iubesc a dormită.
11. Și ca niște câini fără de ru-
șine, cu sufletul, cari nu știu safiul
și sunt răi, neștiind înfelegerea, tofi
au urmat căile sale, fiecare după
pofta averilor până la cei din urmă.
12. Venifi să bem vin și să ne

7. lerem. 7, 10; Mat. 21, 13. Marcu 11,17;

Lucâ 19, 46. 9. Ierem. 12, 9.
11. Ierem 6. 13; 8, 10.
12. 22. 13: 1 Cor. 15. 32.
 ISAIEI 56-57 879
îmbătăm, și să facem așâ mâine pentru aceea nu m'ai rugat pre
încă și mai mult foarte. mine.
11. De care temându-te te-ai în-
CAP. 57. fricoșat și ai mințit mie și nu ți-ai
Mustrare necredinței lui Israil. adus aminte de mine, și nu m'ai luat

V
pre mine întru cugetul tău, nici
edeți cum a pierit dreptul și ni-
întru inima ta, și euvăzându-te pre
menea nu iâ aminte, și bărbafi
tine te trec cu vederea, și de mine
drepfi pierși nimeneenu nucotește
nu te-ai temut.
că de către fa|a nedreptăței a pierit
12. Și eu voiu vesti dreptatea ta
dreptul.
și relele tale, care nu vor folosi Jie.
2. Fl-va în pace îngroparea lui,
13. Când vei strigă, scoață-te din
luatu-s'a din mijloc.
necazul tău, că pre toți aceștia îi va
3. Iar voi apropieti-vă aici fii fă-
luă vântul, și'i va duce volbura; iar
rădelege, neam depreacurvari și de
cei ce se lin de mine, vor agonisi
curvă.
pământul și vor moșteni muntele cel
4. Intru cine v'ați desfătat? Și a-
sfânt al meu.
supra cui afi deschis gura voastră,
14. Și vor zice: curățiți de către
și asupra cui afi scos limba voastră?
fața lui căile, și luați împiedecările
Au nu voi sunteți fii pierzători,
din calea poporului meu.
sămânță fărădelege?
15. Acestea zice cel Prea înalt,
5. Cei ce vă rugafi la idoli supt
cel ce lăcuește întru cele de sus în
copaci deși, cei ce junghieți pre fiii
veac, cel sfânt întru sfinți, numele
voștri în văi, în mijlocul pietrilor.
lui Domnul cel Prea înalt, carele în-
6. Aceasta este partea ta, aceasta
tru sfinți odihnește, și cel ce dă celor
este soarta ta și acelora ai vărsat
slabi de suflet răbdare și celor cu
turnări, și acestora ai adus jertfe,
inima zdrobită le dă vieață.
pentru acestea, au nu mă voiumâ-
16. Nu in veci voiu face izbândă
niea?
spre voi, nici pururea mă voiu mâ-
7. In munte înalt și sus, acolo
nieâ pre voi, că dela mine iese duh,
este așternutul tău, și acolo ai suit
și toată suflarea eu o am făcut.
jertfele tale.
17. Pentru păcat puțin l-am în-
8. Și după stâlpii ușei tale pus-ai
tristat pre el și l-am bătut, și am
pomenirea ta, gândeai, că de te vei
întors fața mea dela el, și s'a în-
depărtâ dela mine, mai mult cevâ
tristat, și a umblat supărat pre căile
vei aveâ, iubit-ai pre cei ce dorm cu
sale.
tine.
18. Căile lui le-am văzut și l-am
9. Și ai înmulțit curviea ta cu ei,
tămăduit pre el, și l-am mângâiat
și pre mulți ai depărtat dela mine;
pre el, și mângâere adevărată i-am
și ai trimis soli preste hotarele tale
dat lui.
și te-ai întors, și te-ai smerit până la
19. Pace preste pace celor
iad.
departe și celor de aproape, și au zis
10. De căile tale cele multe te-ai
Domnul: vindecâ-voiu pre ei.
ostenit și n'ai zis: încetâ-voiu, în-
20. Iar cei nedrepți se vor învă-
tăritu-te-aii pentrucă ai făcut
lui și nu vor puteâ odihni.
acestea,
21. Nu este bucurie celor necu-
57. r P». H. !• rați, zis-au Domnul Dumnezeu.
.
5. 3 Imp 14. 23; 4 imp. 11 10; Ierem. 2.c 13. Ps. 14, 1. 15. Ps. 53. 18.
16. Ps. 93. 14; 102, 9; Plâng. 3, 30.
20 ți lezecb. 6, 13. 21. Pilde 28, 1.
7 Ezecb. 16, 16; Ierem. 3, 6.
880 PROROCIA 58—59
CAP. 58.
Postul cel adevărat.
S trigâ cu tărie și nu încetă, ca o
trâmbijâ înaltă glasul tău și spu-
ne noporplui me u uăcatde lo r, ori
casei lui lacov fărădelegile lor.
2. Pre mine din zi în zi mă caută
și doresc să știe căile mele, ca un
popor, care a tăcut dreptate și n'a
părăsit judecata Dumnezeului său;
cer acum dela mine judecată
dreaptă și doresc să se apropie de
Dumnezeu,
3. Zicând: ce este, că am postit
și n'ai văzut; smeril-am sufletele
noastre și n'ai știut? Pentrucă în
zilele posturilor voastre tăceți voile
voastre și necăjiți pre loji supușii
voștri.
4. Spre judecăți și stezi postiji și
bateți cu pumni pre cel smerit; pen-
truce postiți mie ca să se auză a-
stăzi cu strigare glasul vostru?
5. Nu acest post am ales eu, și
ziua ca sâ'și smerească omul su-
fletul său, de ți-ai strâmbă ca un
cerc grumazul tău și de ai așterne
supt tine sac și cenușă, nici așâ nu
veți chemă post primit.
6. Nu de acest fel de post am a-
les eu, zice Domnul: ci dezleagă
toată legătura nedreptătei, dezleagă
legăturile cele cu silă tăcute, lasă
pre cei prinși întru slobozenie și
rumpe toată scrisoarea cea cu ne-
dreptate.
7. Frânge celui tlămând pâinea
ta și pre săracii cei tără de casă,
adu'i în casa ta; de vezi pre cel gol,
îmbracă'l, și nu trece cu vederea
pre cei ce sunt din sământa nea-
mului tău.
8. Atunci va ieși de dimineață
lumina ta, și sănătatea ta curând va
58 • 1- Mibeea 3, 6. 2. 46, 2.
5. Zab. 7, 5.
7. Ezecbiil 16, 7-16; Mateiu, 25, 35.
8 Ps. 36, 6
răsări, și va merge înaintea ta drep-
tatea ta, și slava lui Dumnezeu te va
încunjură.
9. Atunci vei strigă
Dumnezeu leva auzi, și încă grăind
tu.va zice: aici sunt; și vei lepădă
și
dela tine legătura și întinderea
mâinei și cuvântul cel de cârtire.
10. Și de vei dă tlămândului
pâine din sutletul tău, și de vei
săturâ su- tletul cel necăjit, atunci
va străluci întru întunerec lumina
ta și întu- nerecul tău ca amiazăzi.
11. Și va ti Dumnezeul tău cu
tine pururea, și te vei săturâ în ce
chip pottește sutletul tău, și oasele
tale se vor îngrășâ și vor tl ca o gră-
dină adăpată și ca un izvor, căruia
nu'i scade apa, și oasele tale ca iar-
ba vor răsări și se vor îngrășâ, și
vor moșteni neamurile neamurilor.
12. Și se vor zidi dărâmăturile
tale cele vechi, și vor ti tomoliilo tale
veșnice în neamurile neamurilor, și
te vei chemă locmitor de cele
stricate, și cărările tale cele de prin
mijloc le vei tace umblate.
13. DO vei întoarce piciorul tău
dela sâmbete, ca să nu taci voile
tale în ziua cea stântă, și vei chemă
sâmbetele destătare, stinte Dum-
nezeului tău, și nu vei mișcă pi-
ciorul tău la lucru, nici vei grăi cu-
vânt cu mânie din gura ta,
14. Și vei tl nădăjduind spre
Domnul, și te va sul la bunătățile
pământului, și te va hrăni cu
moștenirea lui lacov tatălui tău. Că
gura Domnului au grăit acestea.
CAP. 59.
Nelegiuirile poforului lsrail. Făgădu-
ința Mântuitorului.
A u nu poale mâna Domnului
mântui? Au îngreuiatu-s'a
urechea lui, ca să n'a uză?
0. Iov 33, 26. 12. 61, 4.
14. fl 2 lege 32, 13.
50- 1. 80, 2; Naum. 11, 23.
 ISAIEI 59 881
2. Ci păcatele voastre fac 10. Pilde 4, 19.

osebire între voi și între Dumnezeu,

și pentru păcatele voastre au întors
Domnul fa|a de către voi, ca să nu
vă miluiască.
3. Că mâinile voastre sunt spur-
cate cu sânge și degetele voastre cu
păcate, și buzele voastre au grăit
fărădelege, și limba voastră cugetă
strâmbătate.
4. Nimenea nu grăește drepte,
nici este judecată adevărată,
nădăjduesc întru cele deșarte și
grăesc deșertăciuni, că zămislesc
durere și nasc fărădelege.
5. Ouă de aspidă au spart și
pânză de păianjin fes, și cel ce vreâ
să mănânce din ouăle lor
spărgândule, află clocitură și
într'însa vasilisc.
6. Pânza lor nu se va face haină,
nici se vor îmbrăcă din lucrurile
sale, pentrucă lucrurile lor sunt lu-
crurile fărădelegii.
7. Iar picioarele lor spre răutate
aleargă, grabnice sunt a vărsă sân-
ge, și gândurile lor sunt gânduri de
ucideri, sfărâmare și ticăloșie în
căile lor.
8. Și calea păcii nu o au
cunoscut, nu este judecată întru
căile lor; căci cărările lor pe care
trec, sunt întor- tochiate și nu știu
pacea.
9. Pentru aceea s'a depărtat ju-
decata dela ei, și nu'i va apucă pre
ei dreptatea, când așteptau ei lu-
mină, s'a făcut lor întunerec, aștep-
tând zorile, în ceafă au umblat.
10. Pipăî • vor ca orbii păretele,
și ca și cei fără de ochi vor pipăi, și
la amiază vor cădeâ ca în miezul
nopții, ca cei ce mor vor suspină.
11. Ca ursul și ca porumbifa îm-
preună vor umblă, așteptat-am ju-

2. R 2 Lege 31, 18; Ps. 13, 2.

3. Jeremia 3, 10.
4. Iov 15. 35; Ps. 7, 14.
6. Iov 8, 14
7. Pilde 22, 8 fi 1, 16; Rom. 3, 15.
decată și nu este, mântuirea s'a de- 29.
17. Efes. 6, 14-17; 1 Tesal. 5,6; Iov 29,14.
părtat dela noi. 19. Ierem. 47, 2. 20. Rom. H, 26,
12. Că multă este fărădelegea
noastră înaintea fa, și păcatele
noastre s'au împrotivif nouă, că
fărădelegile noastre sunt întru noi,
și nedreptățile noastre le-am
cunoscut.
13. Păgâneșfe am lucrat și am
minfit, și ne-am depărtat dela
Dumnezeul nostru; grăit-am
sfrâmbătăfi și am fost
neascultători, zămislit - am și am
cugetat din inima noastră cuvinte
nedrepte.
14. Și am întors înapoi judecata,
și dreptatea departe a stătut, că s'a
sfârșit întru căile lor adevărul, și
pre cale dreaptă n'au putut să
umble.
15. Și adevărul s'a ridicat și și-a
mutat cugetul, ca să nu înțeleagă; și
au văzut Domnul și nu i-au plăcut,
că nu erâ judecată.
16. Și au văzut și nu erâ bărbat,
și au socolif, și nu erâ cine să apere,
și i-au apărat pre ei cu brațul său,
și cu mila sa i-au întărit.
17. Și s'au îmbrăcat cu
dreptatea ca și cu o platoșă, și
coiful mântuirei au pus pre capul
său, și s'au îmbrăcat cu haină de
izbândă și cu veșmântul său.
18. Ca răsplătind să
răsplătească ocară profivnicilor.
19. Și se vor teme cei dela apus
de numele Domnului, și cei dela ră-
săritul soarelui de numele cel slăvit,
că va venî ca un rîu silnic mâniea
Domnului, venî-va cu iufime.
20. Și va venî pentru Sion izbă
vitorul, și va întoarce păgânăfătile
dela lacov. *
21. Și aceasta este legătură lor
dela mine, zice Domnul: Duhul
meu, carele este întru tine, și
graiurile mele, care le-am dat în
gura ta, nu vor lipsi din gura ta și
din gura

12. Ps. 50. 4, Ierem. 14, 7 14. Ierem. 7.

882 PROROCIA 59—60
seminției - laie, câ au zis Domnul de 3. Apoc 21, 24; Ps. 101, 16.
5. Ps. 100, 3. 6. Ps. 71,10. 1. Fac. 25t 13.
acum și până în veac.

CAP. 60.
Slava ponorului lui Dumnezeu.

L uminează-te, luminează-te leru-

salime, că vine lumina ta, și
slava Do mnuluipresteHne arâs
ârit.
2. Că iată întunerec va acoperi
pământul, și negură preste
neamuri; iar preste tine se va arătâ
Domnul, și mărirea lui întru tine
sevaved^.
3. Și vor umbla împărații întru
lumina ta, și neamurile întru stră-
lucirea ta.
4. Ridică împrejur ochii tăh și
vezi adunafi pre lo|i fiii tăi întru
tine; ve- nit-au toți fiii tăi de
departe, și fetele tale pre umeri se
vor ridică.
5. Atunci vei vedeâ și te vei bu-
cură, te vei teme și te vei spăimântă
cu inima, că se va mută IO tine bo-
găția mării, O neamurilor și O po-
poarelor.
6. Și vor veni la îlne cirezi de că-
mile, și te vor acoperi cămilele Ma-
diamului și ale Ghefarului; lo(i din
Sava vor veni aducând aur, tămâie
vor oduce și piatră scumpă, și bine
vor vesti mântuirea Domnului.
7. Și toate oile Chidarului se vor
adună lo tine, și berbecii Navootu-
lui vor veni, și se vor aduce primite
pre jertfelnicul meu, și casa rugă-
ciunei mele se va mări.
8. Cine sunt aceștia? Carii ca
norii zboară, și ca porumbii cu
puii?
9. Pre mine ossroavele m’au
așșep- tat, și corăbiile dela Tarsis
întâiu, ca să aducă pre fiii tăi de
departe și argintul și aurul lor cu
dânșii, pentru numele Domnului cet
sfânt, și pentru ca să se mărească
sfântul lui lsrail.

60- 2 Eșire 10, 23.

 10. Și cei de alt neam vor zidi
zidurile tale și împărații lor vor stă
înaintea ta, că pentru mâniea mea
te-am bătut și pentru mila mea te-
am iubit.
11. Și se vor deschide porfile tale
pururea, ziua și noaptea nu se vor
închide, ca să vie întru tine puterea
neamurilor și împărații lor să se
aducă.
12. Că neamurile și împărații,
cari nu vor sluji tie, vor pieri, și
neamurile cu pustiire se vor pustii.
13. Și mărirea Livanului la tine
va veni, cu chiparos și cu pevg și cu
chedru împreună, ca să se mă-
rească locul cel sfânt al meu și locul
picioarelor mele voiu mări.
14. Și vor merge la tine temân-
du-se fiii celor ce te-au smerit pre
tine, și se vor închină la urmele pi-
cioarelor tale to]i cei ce te-au în-
tărâtat, și te vei chemă cetatea
Domnului, Sionul sfântului lui
lsrail.
15. Pentrucă ai fost tu părăsită
și urîtă și nu eră cine să’Ji ajute Jie,
și te voiu pune pre tine bucurie ve-
șnică, veselie neamului neamurilor.
16. Și vei suge laptele neamuri-
lor, și bogăția împăraților vei
mâncâ, și vei cunoaște, că eu sunt
Domnul cel ce te mântuesc pre tine
și cel ce te răscumpăr Dumnezeul
lui lsrail.
17. Și pentru aramă aduce-voiu
aur, și pentru fier aduce-voiu argint
și pentru lemne aduce-voiu aramă,
și pentru pietre fier; și voiu pune
pre domnii tăi în pace, și pre
episcopii tăi întru dreptate.
18. Și mai mult nu se va auzi ne-
dreptate în pământul tău, nici zdro-
bire, nici ticăloșie în hotarele tale;
ci se vor chemă mântuire zidurile
tale și porfile tale cu săpături.
19. Și mai mult nu va fi tie soa-
11. ñpoc. 21,25. 12. Ierem 12,17. 14.
flpoc.
3. *.
 IS AI EI 60-61-62 883
56, 12.
rele spre luminarea zilei, nici răsă- 6. 1 Petru 2, 5. 9; Apoc. l, 6.
ritul lunei va lumină noaptea ta; ci
va fl fie Domnul lumină veșnică și
Dumnezeu mărirea ta.
20. Că nu va apune soarele fie, și
luna nu va scădeă; că va fl fie
Domnul lumină veșnică, și se vor
sfârși zilele plângere! tale.
21. Și poporul tău tot drept, și
Tn veac va moșteni pământul,
păzind sădirea lucrurilor mâinilor
sale spre mărire.
22. Cel pufin la număr va fl cu
miile și cel mai mic va fl neam mare.
Eu Domnul la vreme voiu adună
pre ei.

CAP. 61.
Vestirea mâniuirei prin Mesia.

D uhul Domnului preste mine,

pentru aceea m'au uns pre mine
bineaves v săracilor, m' a u trimis a
vindecă pre cei zdrobiți lo inimă, O
propovedul robilor iertare și orbilor
vedere.
2. A chemă anul Domnului pri-
mit și ziua răsplătirei, O mângâiâ
pre tofi cei ce plâng.
3. Ca să se deâ celor ce plâng
Sionul mărire în loc de cenușă, un-
gere de veselie celor întristați, po-
doaba mărirei în locul duhului
mâhnire!, și se vor chemă neamul
dreptâ- Jei, sădirea Domnului întru
mărire.
4. Și vor zidi cele pustiite din ve-
chime, cele mai dinainte pustiitese
vor ridică, și vor înnoi cetățile cele
pustii, care s'au pustiit din neam în
neam.
5. Și vor veni cei de alte
neamuri, cari vor paște oile tale, și
cei de OHM seminție vor fl plugari
și vieri.
6. I<ar voi preofi Domnului vă
vefi chemă, slujitori Dumnezeului
vostru

19. Hpoc. 21. 23; 22, 5. 21. Mat. 15, 13.

01. /. Lucâ 4, 16. 2, Mateiu 5, 4. 3. Mat. 5, 4. 4.
se va zice vouă, tăria neamurilor
ve(i mâncă și întru bogăffa lor mi-
nunați vefi fl.
7. Pentru înfruntarea voastră
cea îndoită și pentru rușine se va
bucură partea lor, și așă O doua
oară vor moșteni pământul și
bucurie veșnică va fl preste capul
lor.
8. Că eu sânt Domnul cel ce iu-
besc dreptatea și uiăsc jefuirile cele
din nedreptate, și voiu dă osteneala
lor drepților și legătură veșnică voiu
legă cu dânșii.
9. Și se vo cunoaște întru nea-
muri sămânfa lor și o fiilor lor în
mijlocul popoarelor, tot cel ce va
vedeâ pre ei îi va cunoaște, că a-
ceștia sunt sămânfă binecuvântată
de Dumnezeu.
10. Și cu veselie se vor veseli în-
tru Domnul. Să se bucure sufletul
meu întru Domnul, că m'au îmbră-
cat pre mine în haino mântuirei, și
cu veșmântul veseliei m'ou acoperit,
co unui mire mi-au pus mie cunună
și ca pre o mireasă m'au împodobit
cu podoabă.
11. Și ca pământul ce'i crește
floarea lui și ca o grădină ce'i răsare
sămânfa ei, așă vo răsări Domnul
dreptatea și bucuria înaintea tutu-
ror neamurilor.

CAP. 62.
Așteptarea mâniuirei.

P entru Sion nu voiu tăceâ și pen-

tru Ierusalim nu voiu încetă,
până cândna ieși șa o 1 u SIUU nrs
dta- tea mea și mântuirea meo co o
făclie vo arde.
2. Și vor vedeâ neamurile • drep-
tatea to. și tofi împărații slava ta, și
te vo chemă pre tine cu nume nou,
pe care'l va dă DomnuL
3. Și vei fl cununa frumusefei în
8. Pilde 3, 9; Ierem. 32, 40.
10. P» 131, 9.
11. Ierem. 31, 12.
884 PROROCIA 62-63
mâna Domnului, și stema împără-
ției în mâna Dumnezeului tâu.
4. Și mai mult nu te vei chemă
părăsită; și pământul tău nu se va
mai num! pustiu, că te vei chemă
bunăvoirea mea și pământul tău lă-
cuit, că bine au voit Domnul întru
tine și pământul tău se va lăcul.
5. Și în ce chip lăcuește tânărul
cu fata, așâ vor lăcuî fiii tăi cu tine;
și în ce chip se veselește mirele de
mireasă, așâ se va vesel) deține
Domnul.
6. Și preste zidurile tale lerusa-
lime pus-am păzitori toată ziua și
toată noaptea, cari nu vor tăceă
până în sfârșit aducându’și aminte
de Domnul.
7. Că nu este vouă asemenea, de
se va îndreptă, și va face Ierusa-
limul sume|ie pre pământ.
8. ]urat-au Domnul pe dreapta
sa și pe tăria brațului său; de voiu
dă mai mult grâul tău și bucatele
tale vrăjmașilor tăi, și de vor beâ
mai mult fiii cei streini vinul tău,
pentru care te-ai ostenit,
9. Ci numai cei ce le-au adunat,
aceia le vor mâncâ și vor lăudă pre
Domnul, și cei ce le-au cules, aceia
le vor beâ în curiile mele cele sfinte.
10. Mergeți prin porfile mele și
faceți cale poporului meu, și pie-
frile de pre cate le da|i înlături, ri-
dicați semn spre neamuri.
11. Că iată Domnul au făcut de
s'a auzit până la marginile pămân-
tului; zice|i fetei Sionului: iată mân-
tuitorul tău vine având plata sa cu
sine, și lucrul său înaintea feței sale.
12. Și'l va num) pre el popor
sfânt răscumpărat de Domnul, iar
tu te vei num) cetate căutată și
nepărăsită.
62* 4. Ozle 1, 10; 1 Petru 2, 10.
li. Zab 9, 9; Mat. 21, 5; loan 12, 15.
CAP. 63.
Ziua izbândire i.
C ine este acesta carele a venit din
Edom? Roșala hainelor lui din
Vosor? Ac esta es t e îm podobitîn
haina sa, strigă cu tărie: eu grăesc
dreptate și judecată de mântuire.
2. Pentruce sunt hainile tale ro-
șii, și îmbrăcămintele tale ca ale
unui ce calcă în teasc? Piind plin l-
am călcat de lot.
3. Și din neamuri nu este bărbat
cu mine, și i-am călcat pre ei întru
mâniea mea, și i-am zdrobit pre ei
ca pământul, și am vărsat sângele
lor pre pământ și toate hainele mele
le-am stropit.
4. Că ziua rôspiaürei a x^^nit
lor și anul răscumpărărei este de
față.
5. Și am căutat, și nu eră ajută-
tor, și am privit, și nimeni n'ajută, și
i-a mântuit pre ei bra|ul meu și
mâniea mea a sosit.
6. Și i-am călcat pre ei întru mâ-
niea mea, și am vărsat sângele lor
pre pământ.
7. De mila Domnului mi am
adus aminte, de bunătățile
Domnului întru toate, care ne-au
răsplătit nouă. Domnul este
judecător bun casei lui lsrail,
răsplătlne-va nouă după mila sa și
după mulfimea dreptăfii sale.
8. Și au zis: acesta este poporul
meu, fiii nu se vor lepădă; și le-au
fost lor spre mântuire din tot ne-
cazul lor.
9. Nu so, nict îngert cit însuș
Domnul i-au mântuit pre ei, pentru
că i-au iubit pre ei, și i s'au făcut
milă de ei, însuș i-au răscumpărat
pre ei, și i-au primit, și i-au înălțat
în toate zilele veacului.
10. Iar eii n'au ascultat, și au în-
tărâtat pre Duhul cel sfânt al lui, și
63. 7. Ierem. 46, 24. 2. ftpoc 19, 13.
J. Ps. 66, 24; loan 16, 33.
9. f 2 Lege 7, 7—9.
10. Eșire 16, 2; Num. 14, 4,11; Efes. 4,30.
 ISAIEI 63-64 885
s'au întors Domnul spre vrajbă, în-
topi, cum se topește ceara de fafa
suș au dat râsboiu asupra lor. focului.
11. Și și-au adus aminte de zilele
2. Și va arde focul pe protivnici,
cele de demult, unde este cel ce au
șl se va arătă numele tău protivni-
scos din pământ pre păstorul oilor?
cilor, de fafa ta neamurile se vor
Unde este cel ce au pus înfr’înșii
turbură.
Duhul cel sfânt? 3. Când vei face cele mărite, se
12. Cel ce au scos cu dreapta pre
vor cutremură de tine munfii.
Moisî, braful slavei sale; care au 4. Din veac n'am auzit, nici ochii
închegat apa dela fafa lui, ca sâ'și
noștrii n'au văzut Dumnezeu afară
facă luiș nume slăvit în veci. de line, și lucrurile tale care vei
13. Duuu-i-au pre ei prin
face, celor ce așteaptă milă.
adânc,ca pre un cal prin pustie, și 5. Că va întâmpină mila pre cei
nu s'au ostenit. ce fac dreptate, și'și aduc aminte de
14. Și ca pre niște dobitoace pre
căile tale. lată tu te-ai mâniat, și noi
câmp, pogorîtu-s'au Duh dela Dom-am păcătuit, pentru aceea am
nul, și i-au povăfuit pre ei, așâ ai
rătăcit.
povăfuit pre poporul tău, ca să'fi 6. Și ne-am făcut ca niște necu-
faci (ie nume slăvit. rați tofi, și ca o cârpă lepădată
15. Caută din cer și vezi din casa
toată dreptatea noastră, și am căzut
cea sfântă a ta și a slavei tale; unde
ca frunzele pentru fărădelegile
este râvna ta și tăria ta? Unde este
noastre, așă ne va luă pre noi
mulfimea milei tale și a îndurărilor
vântul.
tale, că ne-ai răbdat pre noi ? 7. Și nu este cel ce să cheme nu-
16. Pentrucâ tu ești Părintelemele tău, și cel ce să'și aducă a-
nostru, că Avraam nu ne-a știut pre
minte, ca să se fie de tine, că ai
noi, și lsrail nu ne-a cunoscut; ci fu
întors fafa ta de către noi, și ne-ai
Doamne Părintele nostru mânlu- dat pre noi pentru fărădelegile noa-
ește-ne pre noi, din începui numele
stre.
tău preste noi este. 8. Și acum Doamne Tatăl nostru
17. Pentruce ne-ai făcut pre noi
tu ești; iar noi tină, lucrul mâinilor
Doamne de am rătăcit dela calea tale tofi.
ta? fnvârtoșat-ai inimile noastre, ca
9. Nu te mâniâ pre noi foarte, și
să nu ne temem de tine? fntoar- ce-
în vreme să nu pomenești păcatele
te pentru robii tăi, pentru nea- noastre; și acum caută Doamne, că
murile moștenirei tale. poporul tău suntem noi tofi.
18. Ca să moștenim cât de pufin 10. Cetatea ta cea sfântă s'a fă-
muntele tău cel sfânt, protivnicii
cut pustie, Sionul ca o pustie s'a
noștri căicat-au sfinfitorul tău.făcut, Ierusalimul spre blestem.
19. Făcutu-ne-am ca din început 11. Casa noastră cea sfântă, și
când nu ne-ai stăpânit pre noi, nici
slava pre care o au binecuvântat
s'a chemat numele tău preste noi.părinții noștri, s'a ars cu foc, și
CAP. 64. toate cele mărite ale noastre au
Rugăciunea poporului. căzut.
e vei deschide cerul, se vor cu- 12. Și preste toate acestea, sufe-
tremură de line munfii și se vor rit-ai Doamne, și ai tăcut, și ne-ai
smerit pre noi foarte.
11. Efire 14. 27, 30 . 13. Ps . 105, 10. 6. 30, 22; Ps. 89, 8; 105, 6, 7; Daniil 9, 16.
15 R 2 Lege 26.15 . Varuh 2, 16; Ps. 79,15. 8. lerem. 1S, 6. 9, Ps. 78, 8.
18. Ps. 73, 7. 19. Ierem. 14, 9.
64. 1. P«. 143, 6.
4. Ps. 30, 19; 1 Cor. 2, 9.
886
CAP. 65.
Răsplătirile Domnului.
A râtalu-m'am celor ce nu mă că-
utau, aflatu-m'am cetor ce nu
în- trebaude mmm nis- am: lată aun
tla neamul, care n'a chemat numele
meu.
2. tnlins-am mâinile mele toată
aiua către poporul cel neascultător
și împrotivă grăitor, care n'a um-
blat pre calea cea bună, ci după
păcatele sale.
3. Poporul acesta, care mă în-
tărită pre mine înaintea mea pu-
rurea, aceștia jertfesc în grădini, și
pre lespezi tămâiaaă demonilor ce-
lor ce nu sunt.
4. Și în mormânturi și în peșteri
dorm pentru visuri, carii mănâncă
came de porc și aeama jertfelor;
spurcate sunt toate vasele lor.
5. Carii zic : departe dela mine,
nu te apropiâ de mine, că curat
sunt; acesta este fumul mâniei mele,
foc arde întru el în toate zilele.
6. Iată scris este înaintea mea -
nu voiu tăceâ pânăcevoiu răsplăti, și
voiu întoarce în sânul lor păcatele
lor și ale părinților lor, aice
Domnul. Cei ce au tămâia! în mun|i
și în dealuri m'au ocărit pre mine,
întoarce-voiu faptele lor în sânul
lor.
7. Așâ aice Domn^ : în ce chip se
va află broboana în strugur, și vor
aice: să nu o strici pre ea, că
binecuvântare este înir'însa; așâ
voiu face pentru cel ce slujește mie,
pentru acesta nu voiu pierde pre
toți.
8. Și voiu scoate sămânfă din Ia-
cov și din Iuda, și va moșteni mun-
tele cel sfânt al meu, și vor moșteni
aleșii mei și slugile mele, și vor lăcul
acolo.
65. Rom. 10, 20.
2. Num. 15, 39; Ps. 60, 12; Jrnm. 7, 23.
4. Ezccbil 4, 14. 6. Ps 76, 13.
PROROCIA 66
9. Și în pădure vor fi stâne de oi,
și valea Ahorului spre odihna cire-
ailor poporului meu care m'a căutat
pre mine.
10. Iar voi cei ce m'aji părăsit
pre mine, și aji uitat muntele meu
cel sfânt, și cei ce gătiji masă dia-
volului și facefi turnări norocului,
11. Eu vă voiu dâ pre voi săbiei,
lo|i junghieji ve|i câdcâ, pentrucă
v'am strigat pre voi și n'afi auait,
grăit-am și n'aji ascultat, și aji făcut
rău înaintea mea, și afi ales cele ce
n'am voit.
12. Pentru aceea acestea aice
Domnul : iată cei ce slujesc mie vor
mâncâ, iar voi veji flămânzi ; iată
cei ce slujesc mie vor beâ, iar voi
vefi însetoșâ;
13. Iată cei ce slujesc mie se vor
veseli, iar voi vă veji rușinâ;
14. lată cei ce slujesc mie cu bu-
curie se vor bucură, iar voi vefi
strigă pentru durerea inimii
voastre, și vă veți văitâ pentru
adrobirea duhului vostru.
15. Că veți lăsă numele vostru
spre sajiu aleșilor mei, iar pre voi vă
va pierde Domnul; iar celor ce
slujesc mie se va pune nume nou.
16. Cari se vor binecuvântâ pre
pământ, se vor binecuvântâ de
Dum- neaeul cel adevărat, și cei ce
jură pre pământ, vor jură pre
Dumne- aeul cel adevărat, că vor
uită neca- aul lor cel dintâiu, și nu
va intră în inima lor.
17. Că va fi cerul nou și pămân-
tul nou, și nu'și vor aduce aminte de
cele dintâiu, nici vor veni în inima
lor.
18. Ci veselie și bucurie vor află
într'însul, că iată eu fac Ierusalimul
bucurie, și poporul meu veselie.
9. lsus Navl 7, «6,
11. Pilde 1. 24; lerem. 7, 12 ți 19, 4
12. Lucâ 13, 26
15. Ierem. 42, 16.
16. H 2 Lege 6, 13; Ps. 62, 10; Ierem. 4, 2.
17. 2 Petru 3, 13; Hpoc. 21, 1.
 ISAIEI 65-66
19. Și mâ voiu bucură de Ieru-
salim. și mâ voiu veseli de poporul
meu, și mai mult nu se va auzi întru
dânsul glas de plângere, nici glas de
strigare.
20. Nici va fi acolo tânăr și bâ-
trân, care să nu'și plinească vremea
sa, că va fi cel tânăr de o sută de
ani, iar păcătosul de va fl și de o
sută de ani, când va muri blestemat
va fi.
21. Și vor zidi case, și ei vor lâ-
cui într'însele, și vor sădi vii, și ei
vor mâncâ rodurile lor și vinul lor
vor beâ.
22. Nu vor zidi ei, și alfii să lă-
cuiască, nici vor sădi ei, și al|i să
mănânce; căci ca zilele lemnului
viefei vor fl zilele poporului meu, că
lucrurile ostenelelor lor se vor
învechi.
23. Iar aleșii mei nu vor osteni
îndeșert, nici vor naște fii spre ble-
stem; că sămânfă binecuvântată de
Dumnezeu este, și fiii lor cu ei îm-
preună vor fî.
24. Și va fî mai 'nainte de ce vor
strigă ei, eu voiu auzi pre ei, încă
grăind ei, voiu zice: ce este?
25. Atunci lupii și mieii se vor
paște împreună, și leul ca boul va
mâncâ paie și șarpele pământ ca
pâinea; nu vor face nedreptate, nici
stricăciune în muntele cel sfânt al
meu, zice Domnul.
CAP. 66.
. Lepădarea jertfelor. Judecata și
împărăția Domnului.
A șâ zice Domnul: cerul este mie
scaun și pământul razem
picioarelor mei m ce cas cvefi eidi
mi s ? Și care este locul odihnei
mele?
2. Că toate acestea le-a făcut
21. Hmos 9, 14; Ieremia 31, 5,
23. 6*. 22; Ps 21, 31. 24. Ps 31, 6.
25. Fac. 3, 14.
66. I- 2 Parai. 6, 18; Fap. Ap. 7, 48, 49;
3 Imp. 8, 27; Ps 113, 24.
887
mâna mea și ale mele sunt toate
acestea, zice Domnul; și spre cine
voiu căută, fără numai spre cel
smerit și blând, și care tremură de
cuvintele mele.
3. Iar cel fărădelege, care jertfe-
ște mie vijel, ca cel ce bate om; și
cel ce ^^irtf^ește din turmă, ca cel
ce ucide câine; iar cel ce aduce
făină de grâu, ca sângele de porc;
cel ce face tămâiere spre pomenire,
ca cel ce blestemă; și ei au ales căile
lor și urâciunile lor care sufletul lor
le*a voit.
4. Și eu voiu alege batjocurile
lor, și păcatele lor voiu răsplăti lor,
că i-am chemat pre ei, și nu m'au a-
scultat, grăit-am și n'au auzit, și au
făcut ce este rău înaintea mea, și
cele ce n'am voit au ales.
5. Auziți cuvântul Domnului, cei
ce tremurați de graiul lui, ziceji
frați ai noștri, celor ce vă urăsc pre
voi și se scârbesc de voi, ca numele
Domnului să se mărească și să se
arate întru veselia lor, și ei se vor
rușinâ.
6. Glasul strigărei din cetate,
glas din Biserică, glasul Domnului
cel ce răsplătește răsplătire celor
îm- protivitorl.
7. Mai 'nainte de a naște ceea ce
s'a apropiat să nască, mai 'nainte de
a veni durerea nașterei a fugit și a
născut fecior.
8. Cine a auzit ca aceasta? Și
cine a văzut asemenea? Au născul-
au pământul într'o zi? Sau nâsculu-
s'a un neam deodată? Că s'a chinuit
și a născut Sionul pruncii săi?
9. Iar eu am dat așteptarea
aceasta, și nu ti-ai adus aminte de
mine zis-au Domnul: au n'am făcut
eu și pre ceea ce naște și pre cea
stearpă? Zis i au Dumnezeul tău.
10. Vese^tei te lerusalime și
prăz-
2. Pilde 29, 23. 3 Ps. 39, 9, 10.
4. Pilde 1, 24. 5. Ierem. 7. 12 Ps. 39, 21.
 888 PROROCIA ISAIEI 66
nuifi înlr'însul lofi cei ce'l iubifi pre
el, și cei ce lăcuiți în el bucuraji- vă
cu bucurie împreună cu dânsul tofi,
câfi plângefi pentru dânsul.
11. Ca să sugefi și să vă sătu-
rați din fâfele mângâerei lui, și
după ce vefi suge să vă desfătat! de
intrarea slavei lui.
12. Că acestea zice Domnul: iată
eu voiu abate spre dânșii ca un rîu
de pace și ca un pârîu ce se varsă
mărirea neamurilor; pruncii lor
pre umere se vor ridicâ și pre
genunche se vor mângâiâ.
13. In ce chip mângâe pre cine-
vâ muma lui, așâ și eu vă voiu mân-
gâiâ pre voi, și în Ierusalim vă vefi
mângâiâ.
14. Și vefi vedeâ, și se va vesel)
inima voastră și oasele voastre ca
iarba vor odrăsli și se va cunoaște
mâna Domnului, celor ce se tem de
el, și va înfricoșâ pre cei nea-
scultători.
15. Că iată Domnul ca focul va
veni, și ca viforul carele lui, să deâ
răsplătire întru mânie, și întru de-
spărțirea sa cu văpae de foc.
16. Că, cu focul Domnului se va
judecâ tot pământul și cu sabia lui
tot trupul, mulfi rănifi vor fi dela
Domnul.
17. Cei ce se curăfesc și se sfin-
țesc în grădini și înaintea ușilor,
cari mânâncă came de porc și u-
râciuni și șoareci,împreună vor
pieri, zice Domnul.
18. Și eu faptele lor și gândurile
13. 40, 1. 14. 61, 11 fi 65, 14.
15. Ps . 67, 18; 2 Tes. 1, 8.
lor le știu, iată viu să adun toate
neamurile și limbile, și vor veni și
vor vedeâ slava mea.
19. Și voiu lăsâ preste dânsele
semn și voiu trimite pre cei mân-
tuiți dintr'înșii la neamuri în Tarsis
și în Fud și în Lud și în Mo- soh și
în Tovel și în Elada, și în ostroavele
cele de departe, care n'au auzit
numele meu, și n'au văzut slava
mea.
20. Și vor spune slava mea întru
neamuri, și vor aduce pe frafii vo-
ștri din toate neamurile dar Dom-
nului, cu cai și cu căruțe, și cu pa-
turile cele de purtat ale mușcoilor,
cu umbraruri în sfânta cetate a Ie-
rusalimului, zis-au Dorf nul; ca și
cum ar aduce fiii lui Israil jertfele
sale mie cu veselie și cu cântări în
casa Domnului.
21. Și dintr'înșii voiu luâ preofi
și levifi, zice Domnul.
22. Că precum cerul nou și pă-
mântul nou, care eu le fac, rămân
înaintea mea, zice Domnul, așâ va
stâ sămânfa voastră și numele voa-
stre.
23. Și va fi din lună în lună, și
din sâmbătă în sâmbătă, veni-va lot
trupul de se va închină înaintea
mea în Ierusalim, zice Domnul.
24. Și vor ieși, și vor vedea stâr-
vurile oamenilor, cari au călcat po-
runcile mele, că viermele lor nu va
muri, și focul lor nu se va stinge, și
vor fi priveală la tot trupul.
19. Ierem. 46, 9. 20. Ps. 101, 29.
21. 1 Petr. 2, 5, 9; Hpoc. 1, 6.
22. 65, 17; Hpoc. 21, 1; 2 Petru 3, n.
24. Marcu 9, 46.
 IEREMIA
CAP. 1.
Chemarea Prorocului.
C uvântul lui Dumnezeu, care s’a
făcut către leremia fiul lui Hei- chic
di n preofi, (ia rc lăcuiC în An a- tot în
pământul lui Veniamin.
2. Cum s’a făcut cuvântul lui Dum-
nezeu către dânsul în zilele lui fosta fiul
lui Amos împăratul ludei, în anul al
treisprezecelea al împărăției lui.
3. Și a fost în zilele lui loachim fiul
lui losie împăratul ludei, până la al
unsprezecelea an al lui Sedechia fiul lui
losia împăratul ludei, până la robia
Ierusalimului în luna a cincea.
4. Și a fost cuvântul Domnului către
mine, zicând:
5. Mai 'nainte de a te zămisli tu în
pântece te știu, și mai 'nainte de ce ai
ieșit tu din milras te*am sfinții, Proroc
spre neamuri te-am pus.
6. Și am zis: o Doamnei Cel ce ești
Stăpân, iată nu știu grăi, că tânăr sunt
eu.
7. Și au zis Domnul către mine: nu
zice, că tânăr sunt eu, căci către to(i,
cari te voiu trimite, vei merge. și toate
câte voiu porunci (ie vei grăi.
8. Să nu te temi de fa{a lor, că
1. 2. 4 Imp. 21, 25.
3. 4 Imp. 23, 34; 2 Paral. 36, 4.
5. 0al. 1, 15.
8. H 2 Lege 31, 6, 8.
eu cu tine sunt, ca să te sco( pre tine,
zice Domnul.
9. Și au întins Domnul mâna sa
către mine, și s'au atins de gura mea și
au zis Domnul către mine:
10. lată am dat cuvintele mele în
gura ta, iată le-am pus astăzi preste
neamuri și preste împărății, ca să
smulgi și să strici și să risipești, și iar să
zidești și să răsădești.
11. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând: ce vezi tu leremia?
Și am răspuns: toiag de nuc.
12. Și au zis Domnul către mine:
bine ai văzut, pentrucă am privi- ghiat
eu preste cuvintele mele, ca să le fac
pre ele.
13. Și a fost cuvântul Domnului a
doua oară către mine, zicând: ce vezi
tu? Și am răspuns: căldare de desupt
arzând văz eu și fa(a ei despre
miazănoapte.
14. Și au zis Domnul către mine:
despre miazănoapte se vor a(â(â relele
preste lo(i cei ce lăcuesc pre pământ.
15. Pentrucă iată eu chem toate
împărățiile pământului dela miază-
noapte, zice Domnul; și vor veni, și vor
pune fiecare scaunul său înaintea ușilor
porților Ierusalimului, și preste toate
zidurile cele dimpre- jurul lui, și preste
toate cetățile ludei.
9. Isaia 6, 5, 6, 7. 10. 2 Cor. 10, 5.
11 Zabar. 4, 2. 13. Lezecbil 1, 4.
890
16. Și voiu grăi către ci cu jude-
cată pentru toată răutatea lor, căci
m'au părăsit pre mine, și au jertfit
dumnezeilor streini și s’au închinai
lucrurilor mâinilor sale.
17. Și tu încinge mijlocul tău și
te scoală, și grăește către ei toate
câte voiu porunci fie nu te teme de
fa|a lor, nici te înfricoșâ înaintea
lor, că cu tine sunt eu, ca să le scot
pre tine, zice Domnul.
18. lată te-am pus pre tine astăzi
ca o cetate tare și ca un zid de a-
ramă, tare la tofi împărafii ludei și
la boierii lui, și la poporul pămân-
tului.
19. Și vor dâ răsboiu asupra ta,
și nu te vor puteâ birui, penlrucă cu
tine sunt eu, ca să te scof pre tine,
zice Domnul.
CAP. 2.
Mustrări poporului Lsrail.
Qi s’a făcut cuvântul Domnului ș
către mine zicând: mergi și strigă în
urechile Ierusalimului grăind:
acestea zice Domnul:
2. Adusu -mi-am aminte de mila
tinerelelor tale și de dragostea să-
vârșirei fale, pentrucă urmai tu
sfântului lui Israil, zice Domnul.
3. Sfânt este Israil Domnului,
pârga rodurilor lui, tofi cei ce’l mă-
nâncă pre el vor greși, rele vor venî
asupra lor, zice Domnul.
4. Auzifi cuvântul Domnului
casa lui lacov, și toată seminfia casei
lui lsrail.
5. Acestea zice Domnul: ce gre-
șală au aflat părinfii voștri întru
mine, că s’au depărtat dela mine și
au umblat după deșertăciuni, și
s’au făcut netrebnici?
6. Și n’au zis: unde este Domnul
cel ce ne-au scos pre noi din pă-
18. Isaia 50, 6.
2. . Ps. II3, I, 2. 5 Mibeea 6, 3.
IEREMIA 1-2
mântui Eghipetului, cel ce ne-au
povățuit în pustie prin
pământ uscat și neumblat
și prin pământ fără de apă
și fără de roadă, prin
pământ, întru care n’a
umblat cândvâ bărbat, nici a lăcuit
om acolo?
7. Și v’am dus pre voi în Cârmii
ca să mâncafi roadele lui și bună-
tățile lui. și afi intrat și afi pângărit
pământul meu, și moștenirea mea o
afi pus întru urâciune.
8. Preofii n’au zis : unde este
Domnul? Și cei ce se fineau de lege
nu m’au știut; și păstorii au făcut
fărădelege împrofiva mea, și
prorocii au prorocit în Vaal și au
umblat după cele netrebnice.
9. Pentru aceasta încă mă voiu
judecă cu voi, zice Domnul; și cu fiii
fiilor voștri mă voiu judecă.
10. Trecefi în ostroavele
Hetimu- lui și vedeți, și în Chidar
trimitefi, și socotiți foarte, și vedefi,
de s’au făcut unele ca acestea.
11. De și-au schimbat păgânii
dumnezeii săi, și aceia nu sunt dum-
nezei, iar poporul meu, a schimbat
mărirea sa întru aceia dela cari nu
se vor folosî.
12. Spăimântatu-s’a cerul de a-
ceasta și s’a înfricoșat mult foarte,
zice Domnul.
13. Că două și rele a făcut popo-
rul meu: m’a părăsit pre mine izvo-
rul apei viefei, și și-a săpat luiș
fântâni surpate, care nu vor puteâ
fineâ apă.
14. Au rob este Israil? Au în
casă născut? Penfruce s’a făcut de
pradă?
15. Asupra lui au răcnit leii. și
au dat glasul lor, cei ce au rânduit
pământul lui spre pustiire și cetăfile
lui le-au săpat, ca să nu să lăcuiască
într’însele.
8. Isaia 43, 27; Rom. 2, 20; Plâng. 2, 14
10. Num. 24, 24.
11. Ps. 105, 21; Rom. 1, 23.
12. R 2 Lege 32, I; Isaia I, 2.
15. Isaia 5, 29.
 IEREMIA 2
16. Și fiii Memfiei și ai Țâfnei le-
au cunoscut pre tine, și te-au bat-
jocorit.
17. Au n'au făcut acestea fie pen-
trucă tu m'ai părăsit pre mine? Zice
Domnul Dumnezeul tău.
18. Și acum ce este ție și căii
Eghipetului, ca să bei apa Ghionu-
lui? Și ce este ție și căii Asirienilor,
ca să bei apa rîurilor?
19. Certâ-fe-va vicleniea ta și ră-
utatea la te va mustră, și cunoaște și
vezi, că amar fie a mă părăsi tu pre
mine, zice Domnul Dumnezeul tău;
și n'am binevoit întru line, zice
Domnul Dumnezeul tău.
20. Că din veac ai zdrobit jugul
tău și ai rupt legăturile tale, și ai zis:
nu voiu sluji (ie, civoiu merge pe tot
dealul înalt și supt tot co- paciul
umbros, acolo mă voiu ră- sfă|â
întru curviea mea.
21. Și eu le-am sădit viță rodi-
toare toată adevărată, cum te-ai în-
tors întru amărăciune, viță streină?
22. De te vei spălă cu salitru, și'ți
vei înmulți iarba, spurcată ești cu
nedreptățile tale înaintea mea, zice
Domnul.
23. Cum vei grăi: nu m'am spur-
cat și pre urma lui Vaal n'am mers?
Vezi căile fale întru mulțime de băr-
bați, și cunoaște ce ai făcut, către
seară glasul ei s'a văitat.
24. Căile sale le-au lății spre apa
pustiei, întru pofta sufletului său se
purtă de vânt, datu-s'a, cine o va
întoarce pre ea? Toți cei ce o caută
pre ea nu vor osteni, întru smerenia
ei o vor află pre ea.
25. întoarce piciorul tău dela ca-
lea colțuroasă și gâtlejul tău dela
sete, iar ea a zis: îmbărbătă-mă-
18. Isaia 30, 2. 19. Isaia 1. 20.
20. 3 Imp. U, 23; Isaia 57, 5; 4 Imp. 16, 4
și 17, 10; lezecb. 6, 13,
27. Isaia 1, 21 și 5. 2.
22. Iov 9, 30; Mateiu 21, 32.
891
voiu, că am iubit streini și după ei
am umblat.
26. Cum se rușinează furul,
când se prinde, așă se vor rușină fiii
lui Israil, ei și împărații lor și boierii
lor și preoții lor și prorocii lor.
27. Lemnului a zis: că tatăl meu
ești tu, și pietrei: tu m'ai născut pre
mine; și au întors către mine
spatele, și nu fețele lor; și în vremea
răutăților lor vor zice : scoa- lă-te și
ne mântuește pre noi.
28. Și unde sunt dumnezeii tăi?
Pre cari ți-ai făcut ție? Au sculâ- se-
vor și te vor mântui în vremea
răulăței tale? Că după numărul ce-
tăților fale erau dumnezeii tăi o
ludo, și după numărul despărțirii
căilor Ierusalimului jertfiau lui
Vaal.
29 Penlruce grăiți către mine?
Toți voi ați lucrat păgânește și toți
voi ați făcut fărădelege asupra mea,
zice Domnul.
30. Indeșert am bătut pre fiii vo-
ștri, învățătura n'ați primit, sabie a
mâncat pre prorocii voștri, ca leul
cel pierzător, și nu v'ați înfricoșat.
31. Auziți cuvântul Domnului, a-
cestea zice Domnul: au doar pusti-
etate m'am făcut lui Israil? Au pă-
mânt țelinit? Penlrucă a zis poporul
meu: nu ne vei stăpâni, și mai mult
nu vom veni către tine?
32. Au uitâ-va mireasa podoaba
sa și fecioara legătura pieptului ei?
Iar poporul meu m'a uitat în zile
nenumărate.
33. Ce bine vei mai isprăvi încă
întru căile tale, ca să cerci iubire?
Nu așâ, ci și fu ai viclenit, ca să
spurci căile tale.
34. Și în mâinile tale s'au aflat
sângiuri de suflete nevinovate, nu în
scorburi i-am aflat pre ei, ci în tot
stejarul.
35. Și ai zis: nevinovat sunt, ci
27. 2 Parat. 29, 6
28. Isaia 2. 6, 8; Ozie 10, 1. 2 Lege 32, 37.
31. Mat. 3, 7. 32. 3, 21.
 892 IEREMIA 2—3
să se întoarcă mâniea lui dela mine.
36. lată eu mă |udec cu tine, pen-
trucă zici tu: n'am păcătuit, că ai
defăimat foarte a îndoi căile tale, și
dela Eghipet te vei rușinâ, precum
te-ai rușinat dela Asur.
37. Că și de aici vei ieși, și mâi-
nile tale preste capul tău, că au de-
părtat Domnul nădejdea ta, și nu vei
spori într'însa.
CAP. 3.
Mustrări și îndemnări la pocăință.
D e va slobozi bărbatul pre femeia
sa, și se va duce dela el, și se va
mă ritâ dăp d alt bă rbaf, aiu în-
torcându-se, va mai veni la el? Și nu
pângărindu-se va fi pângărită
femeia aceea? Și fu ai curvit cu pă-
stori mulfi, dar întoarce-te către mi-
ne, zice Domnul.
2. Ridică ochii tăi spre înăliimep
și vezi unde nu te-ai pângărit, în căi
ai șezut la ei, ca o cioară în pustie, și
ai spurcat pământul cu curviile fale
și cu răutățile tale.
3. Șiî zii avui păstori mulfi spre
piedică fie, față de curvă s'a făcut
fafa ta, fără de rușine ai fost către
tofi.
4. Nu ca pre un casnic m’ai che-
mat, tată, și povățuitor tinereței
tale?
5. Au rămâneâ-va în veac? Au
pâzî-se-va spre izbândire? Așâ ai
grăit, dar ai făcut relele acestea cât
ai putut.
6. Și au zis Domnui căfre mine în
zilele lui losie împăratul: văzut- ai
cele ce a făcut mie casa lui I- srail?
S'a dus întru tot muntele în- nalt, și
supt tot lemnul frunzos, și a curvit
acolo.
7. Și am zis dupăce a făcut ea
10. Isaia 59, 3. 11. Iezecb. 16, 51.
36. Isaia 30, 5, 7. 12. Ps. 102, 8, 9. 14. Isaia 27.12.
3. 6. Isaia 57, 7. 15. lezecb. 34, 23; Efes. 4, 11.
toate aceste nelegiuiri: întoarce-te la
mine, dar nu s'a întors și a văzut
netocmeala ei Iuda sora sa cea
necredincioasă.
8. Și am văzut, că deși am lepă-
dat casa lui Israil cea răsvrătită și o
am depărtat pre ea din pricina
tuturor nelegiuirilor sale, și i-am dat
carte de despărțire la mâinile ei,
sora sa luda cea necredincioasă nu
s'a temut, și a mers, să se pângă-
rească și ea.
9. Și s'a nimicnicit întru curvia
ei, nelegiuind cu lemn și piatră.
10. Și în toate acestea casa cea
răsvrălilă a Iudei nu s'a întors din
toată inima sa la mine, ci la min-
ciuni.
11. Și au zis Domnul către mine:
îndreptat-a sufletul său Israil fafă
de răsvrătirea casei lui luda.
12. Mergi și citește cuvintele a-
cestea către miazănoapte, și vei zice:
întoarce-te către mine lăcașul lui
Israil, zice Domnul; și nu voiu căută
cu asprime spre voi, că milostiv sunt
eu zice Domnul; și în veci nu voiu
fineâ mânie asupra voastră.
13. Insă cunoaște strâmbătatea
ta, că asupra Domnului
Dumnezeului tău ai făcut
păgânătate, și fi-ai îndreptat pașii
tăi spre streini, supt tot lemnul
frunzos, și n'ai auzit glasul meu, zice
Domnul.
14. lntoarceți-vă fii depărtați,
zice Domnul; că eu voiu stăpâni pre
voi și voiu luă pre voi, pre unul din
o cetate și pre doi din o rudenie, și
voiu aduce pre voi în Sion.
15. Și voiu dă vouă păstori după
inima mea, și vă vor păstori pre voi
povă|uindu-vă cu știință.
16. Și va fl de vă veți înmulți și
veți crește pre pământ, zice Dom-
 IEREMIA 3—4
nul; în zilele acelea nu vor mai
vorbi despre chivotul legei
Domnului, nu se va mai sui la
inimă, nu se va numi, nici se va
socoti, și nu se va face altul.
17. In zilele acelea șl în vremea
aceea numl-vor Ierusalimul scaunul
Domnului, și se vor adună toate
neamurile la dânsul, și mai mult nu
vor merge după poftele cele rele ale
inimei lor.
18. In zilele acelea venl-va casa
lui fsrail la casa lui luda, și împre-
ună vor veni din pământul de mia-
zănoapte și din toate |ările la pă-
mântul, care l-am dai moștenire pă-
rinților lor.
19. Și eu am zis;fie Doamne.în-
că rândul-te-voiu spre fii, și voiu dă
|ie pământ ales, moștenirea lui
Dumnezeu Atofitorul neamurilor și
am zis; Părinte mă chemați pre mi-
ne și dela mine să nu vă întoarceți.
20. Insă precum nu este credin-
cioasă femeia iubitului său, așâ nu
m'a băgat pre mine în seamă casa
lui lsrail, zice Domnul.
21. Glas mare s'a auzit de plân-
gere și de rugăciune al fiilor lui 1-
srail, căci au făcut strâmbătate în-
tru căile lor, uitat-au pre Dumne-
zeul său cel sfânt.
22. lntoarce|i-vă fii înapoi și voiu
vindecă zdrobiturile voastre; iată
noi robi vom fl fie, că tu ești
Domnul Dumnezeul nostru, cu
adevărat o minciună erau munții și
puterea măgurilor; însă prin
Domnul Dumnezeul nostru
mântuirea lui lsrail.
23. Și rușinea a mâncat oslene-
lele părinților noștri din tinerelele
lor, oile lor și vi|eii lor, și pre fiii lor
și pre fetele lor.
24. Dormit-am întru rușinea
noastră, și ne-a acoperit pre noi ne-
77. Miheia 4, 1 21. 2, 32 și 7, 26.
22. Ozfe 14, 2. 24. Ps. 25, 7 și 105, 6; ov 13,
26; Dan iii 9, 16.
893
cinstea noastră, pentrucă înaintea
Dumnezeului nostru am păcătuit
noi și părinții noștri din tinerelele
noastre până în ziua
aceasta, și n'am ascultat
glasul Domnului Dumne-
zeului nostru.
C AP. 4.
,
Sfătuiri și amenințări.
D e se va întoarce lsrail călre mi-
ne, zice Domnul, să se întoarcă,
șidșvdl ua dimdmjuruJsáu urâciu-
nile lui din gura lui, și de către fa|a
mea se va smeri.
2. Și va jură; viu este Domnul
cu adevărat, cu judecată și cu drep-
tate, și vor binecuvântă întru el
limbi și întru el vor lăudă pre
Dumnezeu în Ierusalim.
3. Că acestea zice Domnul băr-
baților Iudei și celor ce lăcuesc Ie-
rusalimul;
4. AraJi pămân i nc^u, și să nu
semânaji în spini, tăe|i-vă împrejur
Dumnezeului vostru, și tăe|i împre-
jur învârtoșarea inimei voastre băr-
bații Iudei și cei ce lăcuiți în Ieru-
salim; să nu iasă ca focul mâniea
mea, și să se aprindă, și nu va fî cel
ce să o stingă pentru vicleșugul
tocmelelor voastre.
5. Vesliji în luda, și să se auză în
Ierusalim, zicejț ; da|i semn cu
frâmbi|a pre pământ și strigați tare,
zice|l ; adunafi-vă, să intrăm la ce-
tățile cele întărite, luând semn, fu-
giți în Sion.
6. Grăbiji-vă, nu staji, că rele a-
duc eu dela miazănoapte și surpare
mare.
7. Se suie leul din culcușul său,
și cel ce pierde limbile se ridică și a
ieșit din locul său, ca să pusti- ească
pământul tău, și cetățile tale se vor
surpă rămânând pustii.
4. 2 Isaia 48 , 1 și 65, 16; Fac. 22, 18.
4. Fae. 17, 11; fl 2 Lege 10, 16; Ozie 10, 12;
Rom. 4, 11. 7. 2, 15 și 5, 6.
894
8. . Pentru aceasta încingeți saci
și v8 tânguifi și vă văitafi, pentru că
nu s'a întors iu|imea mâniei Dom-
nului dela voi.
9. Șivatl în ziua aceea zice Dom-
nul: pierde-se-va inima împăratului
și inima boierilor, și preo|ii se vor
spăimântâ și prorocii se vor miră.
10. Și am zis: o Stăpâne Doamnei
Oare înșelând, ai înșelat pre poporul
acesta și Ierusalimul, zicând pace va
fl vouă? Și iată sabia a ajuns până la
sufletul lor.
11. In vremea aceea zice-vorpo-,
porului acestuia și ierusalimului :
duhul rătăcire! în pustie, calea fetei
poporului meu nu spre curățire, nici
spre sfințire.
12. Duh de plinire îmi va venî, și
acum eu voiu grăi judecățile mele
către ei.
1?. iată ca norul se vor sul, și ca
viforul carele lor, mai sprinteni
decât vulturii caii lor, vai nouă, că
pierim.
14. Spală de răutate inima ta Ie-
rusalime, ca să te mântuești; până
când sunt întru tine gândurile râ-
ută|ei tale?
15. Pentrucă glasul celui ce se
suie dela Dan va venî mie, și se va
auz! durerea din ' muntele lui
Efraim.
16. Pomeniji limbi, iată au venit,
vestifi în Ierusalim, vârtejuri vin din
pământ de departe, și au dat spre
cetă|ile lui luda glasul lor.
17. Ca cei ce păzesc țarină au
încunjurat-o pre ea, pentrucă te-ai
lenevii spre mine, zice Domnul.
18. Căile tale și tocmelele tale au
făcut ]ie acestea, aceasta este rău-
tatea ta, căci este amară, pentrucă
au ajuns până la inima ta.
19. Pântecele meu mă doare, și
simțirile inimei mele turbură sufle-
9 Iezecb . n, 9. 12. Iezecb. I, 4.
14. Isaia I, I6.
19. lsaia 16, II; 21, 4 ți 22, 4.
IEREMIA 4
tul meu, slăbește inima mea, nu voiu
tăceâ, că glas de Irâmbită a auzit
sufletul meu, strigare de răsboiu.
20. Și vestește zdrobire peste
zdrobire, că tot pământul s'a pustiit,
fără de veste s'a stricat cortul, rup-
tu-s'au pieile mele.
21. Până când voiu vedeâ fugind?
Auzind glasul trâmbi|ilor.
22. Pentrucă povă|uitorii poporu-
lui meu pre mine nu m'au știut, fii
fără de minte sunt și nepricepuți,
măestri sunt a face rău; iar a face
binen'au cunoscut.
23. Căutat-am spre pământ, și
iată nimic, și la cer, și nu erau lumi-
nile lui.
24. Văzut-am munții și erau tre-
murând, și toate dealurile clătinân-
du-se.
25. Căutat-am și iată nu erâ om
și toate pasările cerului se spăimân-
tase.
26. Văzut-am, și iată Carmilul
pustiu și toate cetă(ile arse cu foc de
fata Domnului, și de fa|a iufimei
mâniei lui s'a stins.
27. Acestea zice Domnul: pustiu
va fî fot pământul și contenire nu
voiu face.
28. Și preste acestea plângă pă-
mântul și să se întunece cerul de sus,
pentrucă am grăit și nu mă voiu căi,
pornifu-m'am și nu m'am întors dela
el.
29. De glas de călăreți și arc în-
tins s'a ferit toată (ara, intrat-a în
peșteri și în desișuri s'a ascuns și pe
pietre s'a suit, toate cetățile s'au
părăsit, nu lăcuește în ele om.
30. Și tu ce vei face de te vei îm-
brăcă cu roșu? Și de te vei împodobi
cu podoabă de aur, de vei unge cu
răstic ochii tăi, îndeșert este
frumusefarea ta. lepădatu-te-au
ibovnicii tăi, sufletul tău caută.
20. Ps. 41, 6. 22. Isaia 1, 3.
24. Isaia 5, 25. 25. Sofon. 1, 3.
27. 5, 10. . 28. 15, 6. 30. Iezecb. 23, 40.
 IEREMIA 4-5
31. Că glas ca al celei ce se chi-
nuește, am auzit suspinul tău, ca al
celei cedintâiu naște,glasul fetei
Sionului se va slăbi, și va slobozi
mâinile sale, vai mie, că mi se sfâr-
șește sufletul pentru cei omorîfi.
CAP. 5.
Plinirea măsurei fărădelegilor Ierusa -
limului,
A lergafi prin prejurîn căile Ieru-
salimului, și vede|i și cunoașteți
el cer cah în uli| ibe iui , di? ve| i află
bărbat, care să facă judecată, și să
cerce credința, și blând voiu fi lor,
zice Domnul.
2. Viu este Domnul, zic: pentru
aceea nu întru minciuni se jură.
3. Doamne ochii tăi spre credință
bătutu-i-ai pre ei, și nu i - au durut,
istovitu-i-ai pre ei, și n'au vrut să
primească învățătura, întăritu-și-au
fe)ele lor mai mult decât piatra, și
n'au vrut să se întoarcă.
4. Și eu am zis: poate că săraci
sunt, pentrucă n'au putut, nici au
cunoscut calea Domnului și jude-
cata lui Dumnezeu.
5. Merge-voiu către cei mai aleși
și voiu grăi lor, pentrucă ei au cu-
noscut calea Domnului și judecata
lui Dumnezeu, și iată cu to(i dim-
preună stricat-au jugul, rupt-au le-
găturile.
6. Pentru aceea i-a lovit pre ei
leul din dumbravă, și lupul, până la
case i - a pierdut pre ei, și par- dosul
pândeâ spre cetățile lor, to|i cei ce
ies dela ei vor fi sfâșiați, pen- trucă
au înmulfit necură|iile lor, în-
tăritu-s'au urechile lor.
7. Pentru care dintr'acestea voiu
fl |ie milostiv? Fiii tăi m'au părăsit
pre mine, și se jurau întru cei ce nu
sunt dumnezei, și i-am săturat
31. 6, 24.
5. 3- Isaia 46,- 1. 4. 6- 7- 5. 2, 20.
6, Ăvacum 1, 6. 7. Is. Navl 23, 7.
895
pre ei, și prea curveau, și în casele
curvelor se abăteau.
8. Cai nebuni spre partea feme-
iască s'au făcut, fiecare spre femeia
aproapelui său rânchezâ.
9. Au pentru acestea nu voiu
cercetă? Zice Domnul; au întru lim-
bă ca aceasta nu va izbândi sufletul
meu?
10. Sui|i-vă pre întăriturile ei, și
surpați de tot, și contenire să nu
face|i, lăsafi proptelele ei, că ale
Domnului sunt.
11. Că defăimând, au defăimat
spre mine zice Domnul, casa lui
Israil și casa lui luda.
12. Min(it-au Domnului lor, și
au zis: n'au să fie acestea, nu vor
veni preste noi rele, sabie și foamete
nu vom vedeâ.
13. Prorocii noștri erau în vânt,
și cuvântul Domnului nu eră în ei,
așâ va fl cu ei.
14. Drept aceea acestea zice
Domnul Atotfiitorul: pentru care
lucru a|i grăit cuvântul acesta? lată
eu am dat cuvintele mele foc în gura
la, și pre norodul acesta lemne, și'i
va mistui pre ei.
15. Iată eu aduc un neam de de-
parte preste voi, casa lui Israil, zice
Domnul; un neam a căruia limbă nu
o vei înțelege.
16. Tolba lui ca un mormînt de-
schis. To|i puternici.
17. Și vor mâncâ secerătura voa-
stră și pâinele voastre, și vor mâncâ
de tot pre fiii voștri și pre felele
voastre, și vor mâncâ de tot oile
voastre și vi|eii voștri, și vor mâncâ
viile voastre și smochinii voștri și
măslinii voștri, și vor tre- erâ cu
sabie cetățile cele tari ale voastre
spre care voi a|i nădăjduit în ele.
18. Și va fl în zilele acelea, zice
8. lezechil 22, 11 ți 33, 26. 10. 4, 27.
12. Isaia 26, 15 . 14. 1, 10.
896
Domnul Dumnezeul tău : nu voiu
face pre voi spre sfârșire.
19. Și va fi. când ve|i zice: pen-
truce ne-au făcut Domnul Dumne-
zeul nostru toate acestea? Le vei
răspunde: pentrucă m'afi părăsit
pre mine, și ați slujit la dumnezei
streini în pământul vostru, așâ veți
sluji la streini în pământul, care nu
va fi al vostru
20. Vestiți acestea la casa lui Ia-
cov, și să se auză în casa lui Iuda.
21. Asculta|i dar acestea norod
nebun și fără de inimă, ochi au ei și
nu văd, urechi și n'aud.
22. Au de mine nu vă vefi teme,
zice Domnul? Au de fafa mea nu vă
vefi sfii? De cel ce au pus nisipul
hotar mârei, poruncă veșnică, și nu
va trece preste ea, și se va turbură,
și nu va puteâ, și vor sună valurile
ei, și nu va trece preste el.
23. Și la norodul acesta s'a făcut
inimă neascultătoare și nebăgătoare
în seamă, și s'a abătut și s'a dus.
24. Și n'au zis întru inima lor: să
ne temem dar de Domnul Dum-
nezeul nostru, cel ce ne dă nouă
ploaie timpurie și târzie după pli-
nirea vremei hotărâte pentru sece-
riș, și au păzit nouă acestea.
25. Fărădelegile voastre au adus
acestea, și păcatele voastre au de-
părtat bunătățile de către voi.
26. Că s'au aflat în poporul meu
necredincioși, cari lațuri au întins,
ca să strice oameni și prindeau.
27. Ca lațul întins plin de pasări,
așâ casele lor pline de vicleșug,
pentru aceea s'au mărit și s'au îm-
bogățit
28. S'au îngrășat și au călcat ju-
decata, n'au făcut judecata săracu-
19. 16, 10 . 21. Isaia 6, 9; Fap. Hp. 26, 26.
27. 22. iov 38, 11.
24. A doua Lege 26. 12.
28. Hmos 5, 7 ți 6, 12; isaia 1, 23.
IEREMIA 5—6
lui, și judecata văduvei au nesoco-
tit-o.
29. Au nu voiu căută spre ace-
stea, zice Domnul? Au asupra unui
neam ca acesta nu va izbândi su-
fletul meu?
30. Spăimântare și înfricoșare
s'a făcut pre pământ.
31. Prorocii prorocesc minciuni,
și preoții au bătut în palmele lor, și
poporul meu a iubit așâ, și ce vefi
face la cele după acestea?
CAP. 6.
Vestirea năvălirii unui neatn strein.
1
ntăriți-vă fiii lui Veniamindin
mijlocul Ierusalimului, și în
Tecue trâmbițați c ut râmbifă, ¡și p
resteVi- taharma ridicați semn, că
rele s'au ivit dela miazănoapte și
zdrobire mare se face.
2. Și se va luă înălțimea ta fata
Sionului.
3. La ea vor veni păstori și tur-
mele lor, și vor face lângă ea colibi
împrejur, și vor paște fiecare partea
lui.
4. Rânduiți-vă asupra ei, la ră-
sboiu sculați-vă, și să ne suim a-
supra ei în amiazăzi, vai nouă, că
s'a plecat ziua, că se 'sfârșesc um-
brele zilei.
5. Sculați-vă, și să ne suim asu-
pra ei noaptea și să stricăm teme-
liile ei.
6. Că acestea zice Domnul pute-
rilor: tăiați lemnele ei, faceți întă-
rire îtnprotiva Ierusalimului. 0 ce-
tate minciunoasăl Toată silnicia este
întru dânsa.
7. In ce chip izvorăște apa în
fântână, așâ izbucnește răutatea ei,
ne- curăție și ticăloșie se va auzi
întru ea preste fața ei pururea, cu
durere și cu bătae.
29. Zaharia 7, 10. 31. Plâng. 4, 13.
6. 1- Neemia 3, 14. 3. Isaia 29, 3.
6. Ps. 54, 10.
 IEREMIA 6
8. Cerfâ-te-vei lerusalime, să nu
se depărteze sufletul meu dela tine,
să nu te facă pământ neumblat,
care nu se va lăcul.
9. Că acestea zice Domnul pute-
rilor: culegefi, culegeți, ca o vie ră-
mășițele lui lsrail, întoarcefi-vâ, ca
cel ce culege în coșnija sa.
10. Către cine voiu grăi
șimăvoiu mărturisi, și va auzi? lată
netăete, împrejur sunt urechile lor,
și nu pot să auză; iată cuvântul
Domnului s'a făcut lor spre ocară,
nu vor voi să'l asculte pre el.
11. Și mâniea mea o am plinit, și
o am oprit, și nu i-am pierdut pre
ei, o vom vărsâ preste prunci de
afară și preste adunarea tinerilor
împreună, că bărbat și femeie vor fi
prinși, bătrân cu cel plin de zile.
12. Și se vor înturnâ casele lor la
alții, țarinile și femeile lor deodată,
pentrucă voiu întinde mâna mea
preste cei ce lăcuesc pământul
acesta, zice Domnul.
13. Pentrucă dela cel mic al lor
până la cel mare, toj au făcut fără-
delege, dela preot și până la pro-
rocul cel minciunos, toți au lucrat
cele minciunoase.
14. Și vindecă cu nepăsare sfă-
râmarea poporului meu, și zicând
pace, pace; și unde este pace?
15. Rușmâ-se-vor căci au săvâr-
șit fărădelege, și nu s'au rușinat ca
cei ce se rușinează, și necinstea sa
nu o a cunoscut, pentru aceea vor
cădeâ în căderea lor, și în vremea
cercetărei lor vor pieri, zice
Domnul.
16. Acestea zice Domnul: stafi la
drumuri și vedeți, și întrebați că-
rările Domnului cele veșnice, și ve-
deți care este calea cea bună, și
9. Isaia 24, 13. 12. A doua Lege 26, 30.
13. Ps 77, 67; Isaia 56, 11. 14. 6, 11; Mi.
beea 2, 6. 15 Sofon. 3. 5.
16. Matei II, 29.
897
mergeți pre ea, și veți află odihnă
sufletelor voastre, și au zis: nu ne
vom duce.
17. Pus-am preste voi strejari,
ascultați glasul trâmbiței și au zis:
nu vom ascultă.
18. Pentru aceea auzit - au
neamurile și cei ce pasc turmele lor.
19. Ascultă pământule, iată eu
aduc presfe poporul acesta rele,
roada răzvrăfirei lor, pentrucă la
cuvintele mele n'au luat aminte, și
legea mea o au lepădat.
20. Pentru ce'mi aduceți tămâie
de la Sava, și scorțișoară din țară
depărtată? Că arderile cele de tot
ale voastre nu sunt primite și
jertfele voastre nu m’au îndulcit
pre mine.
21. Pentru aceea acestea zice
Domnul: iată eu aduc preste
poporul acesta boală, și vor boli
părinții și fiii împreună, vecinul și
cel de aproape al lui vor pieri.
22. Acestea zice Domnul: iată
vine popor dela miazănoapte, și se
vor ridică neamuri dela marginile
pământului.
23. Arc și fuști vor țineâ, năsâl-
nic este, și nu'i va fl milă, glasul lui
ca marea, ce aduce valuri, cu cai și
cu cară se va rândul, ca focul spre
răsboiu, către line fata Sionului.
24. Auzit-am auzul lor, slăbit-au
mâinile noastre, necaz ne-a cuprins
pre noi. chinuri ca ale celei ce
naște.
25. Să nu ieșiți afarăja țarină și
în căi să nu umbla|i, că sabia vrăj-
mașilor este prin prejur.
26. Fata poporului meu încinge-
te cu sac, și presară cenușă; jele-
ște'ți iubitul, tânguește-te cu milă,
că fără de veste va veni chinul pre-
sfe voi.
27. Socotitor le-am pus pre tine
între popoare de cercetat, și vei cu-
19. fl 2 Lege 32, l; Isaia I, 2.
20. Isaia 1, 11-15; Pilde 15, 6 și 21, 3; Mi
beea 6, 6, 7. 24. 4, 31. 26. flmos 6, 10.
898
noaște când voiu ispiti eu calea lor,
toți neascultători mergând strâmb,
aramă și fier.
28. Toți stricafi sunt.
29. Incetat-au foii dela foc, sfâr-
șitu-s'a plumbul îndeșert, argintarul
bate argintul, vicleșugurile lor nu
s'au topit.
30. Argint lepădat chemați - i pre
ei, pentrucă i-au gonit pre ei
Domnul.
CAP. 7.
Deșarta încredere a lui Israil. Ame -
nințările lui Dumnezeu.
C uvântul care s'a făcut dela Dom-
nul către leremia zicând: Stăi la
poarta ca sci Do mnulni si propove-
duește cuvântul acesta și zî: Ascul-
tați cuvântul Domnului toată
ludeea.
2. Acestea zice Domnul
puterilor, Dumnezeul lui Israil: de
veți îndreptă căile voastre și
tocmelele voastre, și eu vă voiu face
pre voi să lăcuiți în locul acesta.
3. Nu vă nădăjduifi voi spre cu-
vinte minciunoase, că mai mult ni-
mic nu vor folosi vouă cândziceji:
Biserica Domnului, Biserica Dom-
nului este.
4. Că dacă îndreptând vețs
îndreptă căile voastre și tocmelele
voastre, și făcând veți face judecată
între om și între aproapele lui,
5. Și pre nemernic și pre văduvă
și pre sirimani de nu'i veți asupri și
sânge nevinovat de nu veți vărsă în
locul acesta, șl după dumnezei
streini de nu veți merge spre rău
vouă,
6. Voiu face pre voi să lăcujii în
locul acesta, în pământul care l-am
dat părinților voștri din veac și
până în veac;
7. Iar de veii nădăjdui v^oii
întru cuvinte minciunoase, de unde
nu vă veji folosi,
30. Isaia 1, 22.
7- 3, Isaia 46, 2. 5. Isaia, 10, 1, 2.
IEREMIA 6-7
8. Și ucidefi și preacurviji și fu-
rați, și jurați strâmb, și tămâeți lui
Vaal, și mergefi după dumnezei
streini. pre cari nu'l știți. ca să vă fie
vouă rău.
9. Și ați venit, și ați stătut îna-
intea mea în casa în care se chia- mă
numele meu întru ea și ați zis:
feritu-ne-am, ca să nu facem toate
urâciunile acestea.
10. Au peșteră tâlharilor este
casa mea, unde se numește numele
meu întru ea acolo înaintea voastră?
Și iată eu am văzut, zice Domnul,
11. Că mergeți la locul meu cel
dela Silom, unde am sălășluit nu-
mele meu întru el acolo înainte, și
vedefi cele ce am făcut lui de către
fața răutăței poporului meu f- srail.
12. Și acum pentruce ați făcut
toate aceste lucruri, și am grăit că-
tre voi, și nu m'aji ascultat pre mi-
ne, și v'am chemat pre voi și n'aji
răspuns.
13. Deci, face-voiu și eu casei a-
ceștia, unde se chiamă numele meu
preste ea, spre care voi nădăjduiți
întru ea, și locului care l-am dat
vouă și părinților voștri, în ce chip
am făcut Silomului.
14. Și voiu lepădă pre voi dela
fața mea, precum am lepădat pre
frații voștri toată sămânța lui E-
fraim.
15. Și tu nu te rugă pentru no-
rodul acesta, și nu te rugă ca să fie
miluiți ei, și nu te rugă nici mijloci
către mine pentru ei, că nu te voiu
ascultă.
16. Au nu vezi ce fac ei în cetă-
țile lui luda și în căile
Ierusalimului?
17. Fiii lor adună lemne și pă-
rinții lor ard foc, și femeile lor fă-
9. Isaia 56, 7; Mateiu 21, 13; Marcu 11, 17,
Lucâ 19, 46. 11. Is. Navi 16, 1.
12. Pilde 1, 24; Isaia 65, 11.
14. 3 Imp. 9, 7; 1 Imp. 4, 2, 10.
16. Ețire 32, 10; 1 Imp, 16, 1.
 IEREMIA 7-8
râmă aluat, ca să facă turte oștei
cerului, și au vărsat turnări la dum-
nezei streini, pentru ca să mă mânie,
18. Au doar pre mine mă scârbesc
ei? Zice Domnul, nu pre sine pentru ca
să se rușineze obrazele lor?
19. Pentru care acestea zice Dom-
nul: iată iufimea și mâniea mea se
varsă preste locul acesta, și preste
oameni și preste dobitoace, și preste tot
lemnul (arinei lor, și preste roadele
pământului, și va arde și nu se va
stinge.
20. Acestea zice Domnul: arderile
cele de tot ale voastre adunați cu
jertfele voastre și mâncați carne.
21. Că n'am grăit către părinții
voștri și n'am poruncit lor, tn ziua tn
care i-am scos pre ei din pământul
Eghipetului pentru arderi de tot și
pentru |ertfe.
22. Fără numai cuvântul acesta l-
am poruncit lor zicând: asculta|i glasul
meu și voiu fl vouă Dumnezeu, și voi
veți fi mie popor, și um- blați întru
toate căile mele, pre care voiu porunci
vouă ca să umbla|i: ca să vă fie vouă
bine.
23. Și nu m'au ascultat pre mine
nici au plecat urechia lor, ci au umblat
întru cugetele inimei lor cei rele, și au
dat îndărăt și n'au mers înainte, din
ziua în care au ieșit părinții lor din
pământul Eghipetului și până în ziua
aceasta.
24. Și am trimis la ei pre tofi robii
mei prorocii, dimineața și la amiază zi,
și am trimis
25. Și nu m'au ascultat pre mine și
n'au plecat urechia lor, și și-au
învârtoșat cerbicea lor mai mult de cât
părinții lor.
26. Și vei grăi lor cuvântul acesta, și
nu te vor ascultă pre tine,
20. ftmos 5, 21. 22. H doua Lege 6, 3.
23. Ps. 30, 13; Isaia 65, 2. 24. 2 Parai. 36, 15.
25. Neemia 9. 17, 29.
și îi vei chemă pre ei, și nu'|i vor
răspunde.
27. Și vei grăi către ei limba a-
ceasta, care n'au auzit glasul Domnului
Dumnezeului lor, nici au primit
învățătura, sfârșitu-s'a credința din
gura lor.
28. Tunde părul tău și leapădă,
plângi cu strigare, că au gonit Domnul
și au lepădat pre neamul, care făceâ
acestea, pentrucă fiii lui Iuda au făcut
rău înaintea mea, zice Domnul.
29. Pus-au urâc unile lor în casa în
care s'a chemat numele meu întru ea,
ca să o spurce pre ea; și au zidit capiște
lui Tofet, cel ce este în valea Benenom,
ca să arză de tot pre fiii lor, șl pre
fetele lor cu toc, care n'am poruncit lor,
și n'am gândit întru inima mea.
30. Pentru aceea iată zile vin, zice
Domnul; și mai mult nu vor chemă
capiștea lui Tofet și valea Benenom, ci
valea celor omorâți, și'i vor îngropâ în
Tofet nefiind loc.
31. Și morjii poporului acestuia vor
f! mâncare pasărilor cerului și hiarelor
pământului, și nu va fi cine să'i apere.
32. Și voiu face să înceteze din
cetățile lui luda și din răspântiile
Ierusalimului glasul celor ce se veselesc
și glasul celor ce se bucură, glasul
mirelui și glasul miresei, că spre
pustiire va fi tot pământul.
CAP. 8.
Orbirea poporului și pedeapsa lui.
I
n vremea aceea zice Domnul: scoa-
te-voiu oasele împăraților lui Iuda și
o asale boierilorlulși oasalepre- oților,
și oasele prorocilor lor, și oasele celor
ce lăcuesc în Ierusalim din
mormânturile lor.
28. 3, 21, 29 Isaia 59, 14 si 15, 2.
50. 19, 6; 4 Imp. 23, 10. 31. fl 2 Lege 26,
26. 32. isaia 24, 6; Ozie 2,11; Iezccb. 26, 13. 8- 1.
Lev. 26, 30.
900
2. Și le vor zbici la soare, la lună
și la loale stelele și la loală oastea
cerului, pe care le au iubii, și cărora
au slujil, și după care au mers, și de
care se fineau, și la care s'au în-
chinal e ; nu se vor lăiâ, nici se vor
îngropâ, și vor fl spre pildă presle
la|a alol pămânlul.
3. Că au ales mai bine moarlea
decâl viea|a, și la loți ceilalfi, cari au
rămas dela neamul acela, în lol
locul, ori unde voiu scoale pre ei
acolo.
4. Că aceslea zice Domnul: au
doară cel ce cade nu se scoală? Sau
cel ce se abale nu se înloarce?
5. Penlrucă s'a fosl abălul popo-
rul meu acesia, abalere fără de ru-
șine, și s'au biruil de lol înlru voea
lor, și n'au vrul a se înloarce.
6. Băga]i dar în urechi și auzifi,
nu așâ vor grăi? Nu esle om. care să
se pocăiască de răulaiea lui zicând:
ce am făcul? Rămas-a cel ce aleargă
dela alergălura lui, ca și calul ce se
frămânlă înlru rânche- zarea lui.
7. Și Erodiul a cunoscul pe cer
vremea lui, lurlureaua și rându-
neaua, pasările (arinei, păzil-auvre-
mile inlrării lor; iar norodul meu
acesla n'a cunoscul judecățile Dom-
nului.
8. Cum ve|i grăi, că înjelepji sun-
iem noi și legea Domnului cu noi
esle? lndeșerl s'a făcul condeiul
minciunos la scriitor.
9. Rușinalu-s'au în|elep|ii, acope-
ril-au capul său, și s'au spăimân- lal
și s'au prins, penlrucă au lepă- dal
cuvânlul Domnului; ce înțelepciune
esle la dânșii?
10. Penlru aceea voiu dâ femeile
lor și farinile lor moșlenire allora,
penlrucă dela cel mic până la cel
mare lo|i sunl iubilori de arginl, și
3. Fipoc, 9, 6. 7. 5, 4; Isaia 1, 3; 8 Rom. 2,
17-19. 10. Isaia 56, 11.
IEREMIA 8
dela proroc până la preol lo|i spun
minciuni.
11. Și vindecă cu nepăsare sfărâ-
marea poporului meu, zicând: pace,
pace și pace nu eră.
12. Rușinalu-s'au, căci au făcul
urâciune, și cu rușine nu s'au ru-
șinal, și a se rușinâ nu șliu, penlru
aceea căzând vor cădeâ, în vremea
cercelărei lor vor cădeâ, zice
Domnul:
13. Și vor adună roadele lor, zice
Domnul: nu esle slrugur în vie și
smochine în smochin, și frunzele au
căzul de lol.
14. Și penlruce noi ședem? Adu-
na|i-vă și să inlrăm în celă|ile cele
lari, și să pierim acolo, că Dumne-
zeu ne-au lepădal pre noi, și ne-au
adăpal pre noi cu apă de fiere, pen-
lrucă am păcăluil înainlea lui.
15. Așleplal-am pace și nu eră
nimic bun, vremea vindecărei, și
ială erâ spaimă.
16. Dela Dan vom auzi glasul iu-
fimei cailor lui, de glasul rânche-
zărei cailor călărimei lui s'a clălil lol
pămânlul, și va veni și va mâncâ de
lol pămânlul și plinirea lui, ce- lalea,
și pre cei ce lâcuesc înlru dânsa.
17. Penlrucă ială eu lrimil la voi
șerpi omorâlori, cărora nu esle de-
scânlare.
18. Și vă vor mușcâ pre voi fără
de vindecare cu durerea inimei voa-
slre cei slabe.
19. lală glasul slrigărei felei po-
porului meu din pămânl deparle, au
nu esle Domn în Sion? Sau împă- ral
nu esle acolo? Penlrucă m'au urgisil
cu cele cioplile ale lor, și înlru
deșerlăciuni slreine.
20. Pelreculu-s'a vara, lrecul-a
se- cerea și noi nu ne-am mânluil.
21. De surparea felei poporului
meu m'am înlunecal, și înlru slă-
77. 6, 14. 14. Plâng. 3, 15; 14, 19.
 IEREMIA 8—9
biciunea min|ii mă întăriră dureri,
ca a celei ce naște.
22. Și au nu este rășină în Ga-
laad? Au doftor nu este acolo? Pen-
lruce nu s'a suit vindecarea fetei
poporului meu?
CAP. 9.
Plângerea prorocului. Amenințări dela
Dumnezeu.
C ine va dă capului meu apă și
ochilor mei izvoare de lacrămi?
Ca să plâpgț)re ipopprpl me uac e-
sta ziua și noaptea, pre cei răni|i ai
fetei poporului meu.
2. Cine'mi va dă în pustie sălaș
mai de margine și voiu părăsi pre
poporul meu. și mă voiu duce dela
ei, că tofi preacurvesc, adunare de
defăimători.
3. Și a întins limba sa ca un arc
mincinos, și nu credin|a a stăpânit
pre pământ, că merg din rele în
rele, și pre mine nu m’a cunoscut,
zice Domnul.
4. Fiecare să vă păzifi de către
aproapele său, și spre frații lor nu
nădăjduitei, penlrucă tot fratele cu
amăgitură va amăgi și tot prietenul
cu vicleșug umblă.
5. Fiecare pre prietenul său va
înșelă, adevărul nu vor grăi, învă-
Jatu-s'au limba lor a grăi minciuni,
năpâstuit-au și n'au voit a se în-
toarce.
6. Camătă preste camătă, vicle-
șug preste vicleșug n'au vrut să mă
știe pre mine, zice Domnul.
7. Pentru aceea așâ zice Domnul
puteriioo : iată eu voiu lămuri pre
ei, și voiu ispiti pre ei, că voiu face
pentru vicleșugul fetei poporului
meu.
8. Săgeată rânitoare este limba
lor, viclene sunt graiurile gurii lor,
9. /• Ps. 118, 136; lsaia 22, 4.
2. Marcu 6, 36. 4. Miheea 7, 5. 7. Malab.
3, 3. 8. Psalm ii, 2 și 27, 4.
901
cu aproapele său grăiește de pace, și
întru sine are vrajbă.
9. Au asupra acestora nu voiu
socoti, zice Domnul? Sau la norod
ca acesta nu va izbândi sufletul
meu?
10. Preste măguri faceți tânguire
și pre căile pustiei plângere, că s’a
săvârșit pentrucă nu sunt oameni,
n'au auzit glasul stăpânirei, dela pa-
sările cerului și până la dobitoace,
spăimântatu-s'au, dusu-s'au.
11. Și voiu dâ Ierusalimul spre
înptrainăra, spre lăcuință
balaurilor, și cetățile ludei spre
stingere le voiu pune, nalăcuindu-
pe•, cine este omul cel înțelegător și
să înțeleagă acestea ? Și acela către
care este cuvântul gurei Domnului,
vestească vouă, pentru care lucru a
pierit pământul? Aprmsu-s'a ca pu-
stiul cel neumblat.
12. Și au zis Domnul către mine
pentruce au părăsit ei legea mea,
care o am dat înaintea feței tor, și
n'au ascultat glasul meu.
13. Ci au mers după cele alese
ale inimei lor cei rele, și după idolii,
care i-au învățat pre ei părinții lor.
14. Pentru aceea așâ zice Dom-
nul puterilor Dumnezeul lui Israil:
iată eu hrănesc pre ei cu nevoi și
voiu adăpâ pre ei cu apă de HOPO.
15. Și voiu risipi pre ei întru
neamurile, pre care nu le-au
cunoscut ei, nici părinții lor, și voiu
trimite la dânșii sabie până voiu
sfârși pre ei cu dânsa.
16. Acestea zice Domnul puteri-
lor: chemați pre cele ce plâng, și să
vie, și către cele înțelepte trimiteți.
17. Și să răspunză și să plângă
pentru voi, și să sloboază ochii vo-
ștri lacrămi și genele voastre să
curgă apă.
11. Ozie 14, 10. 12. H 2 Lege 32. 29.
75. Lev. 26, 33. 16. Fimos 5, 17.
27. 2 Parai. 35, 25.
902
18. Că s'a auzit în Sion glasul cel
de jale, cum am chinuit? Ne-am ru-
șinat foarte, căci am părăsit pămân-
tul și am lepădat sălașurile noastre.
19. Asculta|i dar femei cuvântul
lui Dumnezeu, și să primească u-
rechile voastre cuvintele gurei lui, și
Tnvâfafi fetele voastre fale, și femeia
pre cea de aproape a ei plângere.
20. Că s'a suit moartea prin fe-
restrele voastre, intrat-a la pămân-
tul vostru, ca să zdrobească prunci
de pe afară, și pre tineri de prin
ulifă.
21. Șivorfi morfii oamenilor spre
pildă preste fafa câmpului pămân-
tului vostru, și ca iarba dinapoia
celui ce cosește.
22. Și nu va fl cel ce să adune
acestea, zice Domnul; să nu se laude
cel înțelept întru înțelepciunea lui, și
să nu se laude cel tare întru tăria lui,
și să nu se laude cel bogat întru
bogăția lui.
23. Ci într'aceasta să se laude cel
ce se laudă, că înțelege și cunoaște,
că eu sunt Domnul cel ce fac milă și
judecată și dreptate pre pământ, că
într'acestea este voea mea, zice
Domnul.
24. lată zile vin, zice Domnul, și
voiu izbândi preste toți cei ce au
tăiat împrejur marginea acoperire!
lor.
25. Preste Eghipet și preste îdu-
meia și preste Edom și preste fiii lui
Ammon și preste fiii lui Moav, și
preste tot cel ce tunde împrejur cele
dela fața lui, cei ce lăcuesc în pustie,
că toate neamurile sunt netăete
împrejur la trup, și toată casa lui
lsrail netăieți împrejur sunt cu
inima.
23. 1 Cor. l, 31; 2 Cor. 10, 17; Pa. 61,11.
25. Lev. 26, 41.
IEREMIA 9-10
CAP. io.
Deșertăciunea idolilor. Pustiirea Ieru-
salimului.
A uziți cuvântul Domnului, care
au grăit către voi, casa lui lsrail.
2. Acestea zice Domnul: după că-
ile neamurilor nu învățați, și de sem-
nele cerului nu vă temefi, pentrucă
se tem de ele cu fețele sale.
3. Că I lgluidie rieamuriior
deșarte sunt; lemn este din
dumbravă tăiau lucru de teslar și
turnat.
4. Cu argint și cu aur înfrumse-
jate sunt, cu ciocane și cu cuie le-a
întărit pre ele, pune-le-vor pre ele, și
nu se vor mișcă.
5. Argint bătut este, nu vor um-
blă, fiind ridicați se vor ridică, că nu
vor păși, nu vă temeți de acelea, că
nu vor face rău, și bine nu este întru
ele.
6. Nu este asemenea cu Itne
Doamne, mare ești tu, și mare este
numele tău întru tărie.
7. Cine nu se va teme de line îm-
părate al neamurilor, pentrucă ție se
cuvine, că întru toți înțelepții nea-
murilor, și întru toate împărățiile
lor nu este asemenea ție.
8. Cei fără de minte, șl cei ne-
socotitori sunt împreună, dăscălia
deșertăciunilor lor, lemn este.
9. Tabte de argint se aduc dela
Tarsis, iar aurul vine din Ofaz, și
mâna argintarilor, lucruri de
meșteri, toate cu vânăt și mohorît le
vor îmbrăcă pre ele.
10. Dar Domnul este Dumnezeu
adevărat. El este Dumnezeul cel viu
și Împărat veșnic. De mâniea lui se
va clăti pământul și limbile nu pot
suferi urgia lui.
io. 2. Lcv. 18, 3, 20, 23.
3, Isaia 40, 20 și 44 9; Ințelep. 3, 13, 14.
5. Isaia 46. 7; Ps. 113, 13 si 134, 31-34,
6. Ps. 85, 7, 9.
7. Mibeea 7. 18; Hpoc. 15, 4.
8. ftvacum 2, 18; Zabar. 10, 2.
10. Ps. 9, 16.
 IEREMIA 10-11
11. Așâ să zicefi lor: dumnezeii
cari cerul și pămânlul n'au făcut, să
piară de pre pământ, și de supt
cerul acesta.
12. Dumnezeu cel ce au făcut pă-
mântul cu puterea sa, cel ce au în-
dreptat lumea cu înțelepciunea sa,
și cu mintea sa au întins cerul.
13. Și mulțime de ape în cer, și
au ridicat nori dela marginea pă-
mântului, fulgerile spre ploaie au
făcut, și au scos vânturile din vi-
stieriile sale.
14. Nebunit-a tot omul de minte,
rușinafu-s'a tot argintarul de cele
săpate ale lui, că minciunoase a
topit, nu este duh întru ele.
15. Deșarte sunt, lucruri
batjocorite, în vremea cercetărei lor
vor pieri.
16. Nu este parte ca aceasta la
lacov, că cel ce au zidit toate, acela
este moștenirea lui, Domnul este
numele lui.
17. Adunat-au de afară statul
tău, cel ce lăcuește întru cei aleși, că
acestea zice Domnul:
18. lată eu depărtez pre cei ce lă-
cuesc pământul acesta în strâmto-
rare, și voiu necăji pre ei, ca să se
afle rana ta.
19. Vai de zdrobirea ta,
dureroasă este rana ta, și eu am zis:
cu adevărat aceasta este rana ta și
te fine pre tine.
20. Cortul tău au stricat, pierit-
au și toate pieile tale s'au spintecat,
fiii mei și oile mele nu sunt, nu este
încă loc cortului meu, loc pieilor
mele.
21. Pentrucă păstorii au ieșit din
minte, și pre Domnul nu l-au căutat,
pentru aceea n'au socotit toată
pășunea și s'au risipit.
22. Se aude sgomot, iată vine și
cutremur mare din pământul mie
ii. Facere 11. 12. Ps. 135, 5.
15. Isaia 44, 20. 17. Ps. 73, 1.
903
zului nopfii, ca să puie cetăfile lui
luda spre stingere, și spre culcuș
pasărilor.
23. Știu Doamne, că nu este a
omului calea lui, nici bărbat va
merge și va isprăvi călătoria sa.
24. Ceartă-ne pre noi Doamne,
însă cu judecată și nu cu mânie, ca
să nu ne împuținezi pre noi.
25. Varsă mâniea ta presle nea-
murile cele ce nu te știu pre tine, și
presfe împărăfiile, care n'au chemat
numele tău, că au mâncat pre lacov,
și au mistuit pre lsrail, șl pășunea
lui o au pustiit.
CAP. 11.
Ruperea legăturii cu Dumnezeu. Sfat
viclean asupra prorocului.
C uvântul, care s'a făcui dela
Domnul către leremla zicând;
2. Auzri cuvintele legăturei ace-
steea, și vei grăi către bărbafii lui
luda și către cei ce lăcuesc în Ie-
rusalim și vei zice către ei:
3. Acestea zice Domnul Dumne-
zeul lui lsrail: blestemat este omul
cel ce nu va ascultă de cuvintele
legăturei acesteea, care am poruncit
părinților voștri, în ziua în care i-
am scos pre ei din pământul E-
ghipetului, din cuptorul cel de fier,
zicând:
4. Ascultafl glasul meu, și facefi
toate, câte voiu porunci vouă, și vefi
fî mie popor și eu voiu fî vouă Dum-
nezeu.
5. Ca să întăresc jurământul
meu, care am jurat părinților
voștri, ca să le dau lor pământ, din
care curge lapte și miere, precum
este ziua aceasta și am răspuns și
am zis: fie Doamne.
6. Și au zis Domnul către mine:
23. Pilde 16,1.24. Psalm 6, 1; Isaia 27, 8.
25. Ps. 78, 6.
11, 3. fl doua Lege 27, 26. 4. Lev. 26, 3,
12. 5. fl 2 Lege 7, 12.
904
citește toate cuvintele acestea în ce-
tăfile lui Iuda și afară de Ierusalim
zicând:
7. Auzifi cuvintele legăturii ace-
steea, și le faceți pre ele, că măr-
turisind am mărturisit părinților vo-
ștri în ziua în care i-am scos pre ei
din pământul Eghipetului, până în
ziua aceasta, mânecând am măr-
turisit, zicând:
8. Ascultați glasul meu, și n'au
ascultat, nici au plecat urechea sa, ci
au mers fiecarele întru răutatea
inimii sale cei rele, și am adus preste
ei toate cuvintele legăturei aceștia,
care le-am poruncit să o facă, și nu o
au făcut.
9. Și au zis Domnul către mine :
se află un sfat viclean întru bărbafii
lui Iuda, și întru cei ce lăcuesc în
Ierusalim.
10. lntorsu-s'au la nedreptățile
părinților lor celor mai dinainte,
carii n'au vrut să asculte cuvintele
mele, și iată ei merg după dumnezei
străini, ca să le slujească lor, și casa
lui lsrail și casa lui luda au stricat le-
gătura mea, care am pus către pă-
rinții lor.
11. Pentru aceea acestea zice
Domnul : iată eu aduc preste
norodul acesta rele, din care nu vor
puteâ ieșî, și vor strigâ către mine, și
nu voi ascultă pre ei.
12. Și vor merge cetăfile lui luda,
și cei ce lăcuesc Ierusalimul, și vor
strigâ către dumnezeii lor, cărora le
tămâiază, dar ei nu'i vor mântuî pre
dânșii în vremea necazului lor.
13. Că după numărul cetăților
tale erau dumnezeii tăi ludo, și după
numărul ieșirilor Ierusalimului a
pus capiști a tămâiâ lui Vaal.
14. Și tu nu te rugâ pentru no-
rodul acesta, și nu face pentru ei
cerere și rugăciune că nu-ivoiu a-
7. 7. 13. ll. PilJe 1, 28; Isaia, 1, 5.
13. Iezecb.. 16, 24, 31.
IEREMIA 11
scultâ pre ei în vremea, în care mă
vor chemă pre mine în vremea
necazului lor.
15. Pentru ce cea iubită în casa
mea a făcut urâciune ? Au rugă-
ciunile și cărnurile sfinte vor luă
dela tine răutățile tale? Au scăpâ-
vei de aceasta ?
16. Măslin cu bună umbră, fru-
mos la chip au numit Domnul nu-
mele tău, la glasul tăerii lui, s'a a-
prins foc preste el, mare este necazul
preste tine, stricatu-s'au ramurile
lui.
17. Și Domnul puterilor, cel ce
te-au sădit pre tine, grăit-au asupra
ta rele pentru răutatea casii lui
lsrail, și a casei lui Iuda, pentru că
ș'au făcut lor ca să mă urgisească
pre mine tămâind lui Vaal.
18. Doamne arată-mi mie, și voiu
cunoaște ; atunci am văzut mește-
șugirile lor.
19. Iar eu ca un miel fără de rău-
tate ce'l duc spre funghiere, n'am
cunoscut, că gândeau asupra mea
gând rău, zicând : veniți să băgăm
lemn în pâinea lui, și să'l pierdem de
pre pământul celor vii, și numele lui
să nu se mai pomenească.
20. Doamne al puterilor cel ce ju-
deci cu dreptul, carele ispitești ini-
mile și rărunchii, dâ'mi să văz de la
tine răsplătire asupra lor; că (ie am
descoperit îndreptarea mea.
21. Pentru aceea așâ zice Domnul
asupra oamenilor din Anatot, cei ce
caută sufletul meu, zicând : nu vei
prorocî în numele Domnului; iar de
nu. vei murî în mâinile noastre.
22. Pentru aceea așâ zice Domnul
puterrior : iată eu voiu cercetă
asupra lor, tinerii lor vor muri de
sabie, și feciorii lor și fetele lor se
vor stinge de foame.
20. 1 Parai. 28, 9; Psalm 7,10 si 18, 9,10.
21. Isaia, 30. 10.
 IEREMIA 1L—12 905
23. Și nu vor aveâ rămășiță, aceea o am urît pre ea, au peștera
pentrucă voiu aduce rele asupra leoaicei îmi este moștenirea mea?
celor ce lăcuesc în Anatot, în anul 9. Au peșteră este împre|urul
cercetării lor. ei? Mergeți, aduna|i toate Marele
(arinei, și să vie, și să o mănânce
CAP. 12. pre ea.
Fericirea amăgitoare a celor răi. 10. Păstori mulfi au stricat viea

D
mea, spurcat , au partea mea,
rept ești tu Doamne, că voiu ră-
tăcut- au partea mea cea dorită
spunde către line. Insă judecăți
pustie neumblată.
voiu grăî ăătrc dee, ce eete ce, calea
11. Pusu-o-au prea ea întru pie-
necredincioșilor sporește? ln-
mulfîtu-s'au toți cei ce leapădă po- riciunea pierzării; pentru mine cu
runcile tale. stingere s'a stins tot pământul, că
2. Săditu-i-ai pre ei, și au prins nu este om, care să pue în inimă.
rădăcină, odraslă au tăcut, și au 12. Preste toată ieșirea în pustie
tăcut roadă ; aproape ești tu Doam- au venit nevoi, că sabia Domnului
ne de gura lor, și departe de ră- va mâncâ dela marginea pământu-
runchii lor. lui până la marginea pământului,
3 , Ș r tu Doamne mă ști e pee nu este pace la tot trupul.
mine, ispitit-ai inima mea înaintea 13. Semănat-aji grâu, și spini aii
ta; a- dunâ'i pre dânșii, ca pre niște secerat, sorții lor nu vor tolosi lor,
oi spre junghiere, și'i curătește pre rușinafi-vă de tala voastră, de
ei spre ziua junghierii lor. ocară înaintea Domnului.
4. Până când va plânge pămân- 14. Că așâ zice Domnul pentru
tul, și toată iarba țarinei sevauscâ to|i vecinii cei răi, cari se ating de
de răutățile celor ce lăcuesc pre moștenirea mea, care o am împărțit
dânsul? Perit-au dobitoacele și pa- poporului meu lsrail: iată eu îi voiu
sările, că au zis : nu va vedeâ Dum- smulge pre ei din pământul lor, și
nezeu căile noastre. pre luda îl voiu scoate din mijlocul
5. Picioaeele tale aleargă, ș, te lor.
slăbesc pre line, cum te vei fineâ de 15. Și va tî, după ce îi voiu
cei pre cai ? Și în pământul pă- cei scoate pre ei, mă voiu întoarce, și îi
tale nădăjduești, ce vei tace în furia voiu milul pre ei, și voiu tace pre
Iordanului ? tiecare să lăcuiască în moșia sa, și
6. Că ș, tra|ir fă, și, casa tatălui pre tiecare în pământul său.
tău, și aceștia s'au lepădat de tine, și 16. Și va H, dacă învăfând vor
aceștia au strigat, dinapoia ta s'au învăță calea poporului meu, a jură
adunat, să nu te încrezi întru ei. întru numele meu, viu este Domnul,
când vor grăi către tine bune. în ce chip a învăfat pre poporul
7. Părăstt-am casa mea, lăsat- meu a jură pre Vaal, se vor zid! în
am moștenirea mea, dat-am mițtocul poporului meu.
sufletul meu cel iubit în mâinile 17. lar de nu se vor întoarce,
vrăjmașilor ei. voiu ridică neamul acela cu
8. Făcutu-s'a mie moștenirea ridicare și cu pierzare, zice
mea, ca un leu în dumbravă, dat-a Domnul.
asupra mea glasul său, pentru
12» /• Iov. 21, 7; Hvac, l, 13; Ps. 36, 1 fi 72, 3; 13. Lev. 26. 16; Deut. 26, 36.
2. Isaia 29, 13; Ps. 77, 40. 17. Isaia 60, 12.
3. Ps. 136, 1: Ps. 17, 2, 3. 4. Ps. 106, 34.
6. Pilde 26, 25.
9. lisia 55, 9. W, 6, 3. 11, 1 S. 55, I .
906 IEREMIA 13
CAP. 13.
Mai înainte vestirea robiei jidovilor
închipuită prin brâul de in și /oalele
sparte.
A cestea zice Domnul: mergi și'țl
agonisește |ie cingătoare de in,
șl 1ș îr^cinge gresfemi| iocultUu , și
în apă să nu 'i speli.
2. Și mi-am agonisit cingătoare
după cuvântul Domnului, și o am
pus preste mijlocul meu.
3. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând:
4. lâ cingătoarea cea de preste
mijlocul tău, și te scoală, și mergi la
Efrat, și o ascunde pre ea acolo în
crăpătura unei pietre.
5. Și am mers, și o am ascuns
pre ea la Efrat, precum mi-au po-
runcit mie Domnul.
6. Șl a fost după zile multe, au
zis Domnul către mine: scoală-te șl
mergi la Efrat, și iâ de acolo cin-
gătoarea, care am poruncit fie, ca să
o ascunzi acolo.
7. Și am mers la apa Efratuluf,
și am săpat, și am luat cingătoarea
din locul unde o am îngropat pre ea,
și iată erâ stricată, cât nu erâ bună
de nimic.
8. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând :
9. Acestea zice Domnul .așâvoiu
strică semefia lui luda și semefia
Ierusalimului, pe această semefie
mare, pe poporul cel rău.
10. Pre cei ce nu vor să asculte
de cuvintele mele, și au mers după
dumnezei străini, ca să slujească lor
și să se închine lor, și vor fl ca
cingătoarea aceasta, care la nimic
nu este de folos.
11. Că precum se lipește cingă-
toarea împrejurul mijlocului
omului, așâ am lipit către mine casa
Ini Is- rail și toată casa lui luda, ca
să fie mie popor numit spre laudă șl
spre mărire, și n'a ascultat de mine.
12. Și vel zice către poporul a-
cesta: tot foalele se va umpleâ de
vin, și va fl, de vor zice către tine:
au cunoscând, nu vom cunoaște, că
tot foalele se va umpleâ de vin?
13. Și vei zice către ei: acestea
zice Domnul: iată eu voiu umpleâ de
îmbătare pre to|i cei ce lăcuesc pre
pământul acesta, și pre împă- rafii
lor fii lui David, cei ce șed pre
scaunul Iul, șl pre preofl și pre
proroci șl pre luda, șl pre to|i cel ce
lăcuesc în Ierusalim.
14. Și îi voiu risipi pre ei ; pre
bărbat și pre fratele lui, și pre pă-
rinții lor, și pre fii lor de odată, șl nu
voiu dori zice Domnul; și nu'i voiu
cruță, și nu'mi va fi milă de strigarea
lor.
15. Auziți șl băgați în urechi, și
nu vă ridicați, că Domnul au grăit.
16. Dați Domnului Dumnezeului
vostru mărire mai înainte de a în-
tunecă și mai înainte de ce se vor
împiedică picioarele voastre de
munți întunecoși, și veți așteptă
lumină, șl acolo umbra morții, și se
vor pune întru întunerec.
17. Iar de nu veți auzi, plânge-va
întru ascuns sufletul vostru de fața
semeției, și vor slobozi ochii voștri
lacrămi, pentrucă se surpă turma
Domnului.
18. Ziceți împăratului șl
boteriloo : smeriți-vă și ședeți, că a
căzut de pre capul vostru cununa
mărirei voastre.
19. Cetățile cele de către austru
s'au închis, și nu este cine să le
deschiză, înstrâinatu-s'a luda, să-
vârșit-a înstrăinare de plin.
20. Ridică ochii tăi lerusalime, și
vezi pre cei ce vin dela miazănoapte,
unde este turma cea dată fie? Oile
mărirei tale.
13. 13. P». 59, 3—6. 16. loan 9, 24.
17. Plâng. 1, 2, 16.

21. Ce vei zice, când te vor cer-
cetă pre tine 7 Și tu i-ai învățat pre
ei asupra ta învățături întru înce-
put? Dureri te vor apucă, ca pre
femeia care naște.
22. Și de vei zice întru inima ta:
pentru ce mi-au venit mie acestea?
Pentru mulfimea nedreptăților tale,
descoperita - s'au cele dinapoi ale
tale, ca să se vază călcâele tale.
23. Când va schimbă Arapul
pielea sa și Pardosul împiestriturile
sale, și voi vefi pufeă face bine, fiind
în- vățați rău.
24. Și'i voiu împrăștiă pre ei ca
uscăturile, care se duc de vânt spre
pustie.
25. Aceasta este soarta ta și par-
tea neascultărei tale de mine, zice
Domnul: cum m'ai uitat pre mine și
ai nădă|duit spre minciuni.
26. Și eu voiu descoperi cele din-
napoi ale tale asupra fetei tale.
27. Și se va vedeâ necinstea ta,
preacurviile tale și rânchezarea ta,
și înstreinarea curviei fale. Pre dea-
luri și în (arini am văzut urâciunile
fale, vai fie lerusalime, că nu le-ai
curăfif după mine, până când încă?
CAP. 14.
Pedeapsa cu secetă și foamete. Rugă-
ciunea Prorocului.
C uvântul Domnului, care s'a
făcut către leremia pentru
neplouare.
2. Pll^T^*^-«3 ludeea și porție
ei s'au deșertat și s'au întunecat pre
pământ, și strigarea Ierusalimului
s'a suit.
3. Și cei mai mari din ea trimis-
au pre cei mai tineri dintre dânșii la
apă, venii-au la fântâni, și n'au aflat
apă, și s'au întors cu vasele goale.
4. Și lucrurile pământului au în-
22. Isaia 47, 2. 24 Ps. 1, 4.
Isaia
47, 3. 27. lezecb. 22, 11.
14* 2. Plâng. 4, 8. 3. 3 Imp. 18, 5.
IEREMIA 13—14 907
cefat, pentrucă nu eră ploaie, plu-
garii s'au mâhnit, acoperit-au ca-
petele lor.
5. Și cerbii cei cu pui în țarină l-
au părăsit, pentrucă nu eră iarbă.
6. Colunii de prin codrii au stă-
tut și au tras vânt, slăbit-au ochii
lor pentrucă nu eră verdeață.
7. Păcatele noastre ne-au stătut
nouă împrotivă, Doamne, dâ-ne no-
uă pentru numele tău. că multe sunt
păcatele noastre înaintea ta, căci
am păcătuit ti*.
8. Nădejdea lui Israil, Doamne,
și mântuitor în vremea răutăților.
9. Pentruce te-ai făcut ca un ne-
mernic pre pământ? Șl ca un pă-
mântean care se abate la popaz ?
Au doar vei fl ca un om ce doarme?
Și ca un bărbat ce nu poate mântui?
Și tu întru noi ești Doamne, și
numele tău s'a chemat preste noi, să
nu ne uiți pre noi.
10. Așâ zice Domnul norodului
acestuia : iubif-a să alerge cu pi-
cioarele sale, și n'a încetat ; iar
Dumnezeu n'au binevoit întru ei, a-
cum își va aduce aminte de nedrep-
tatea lor.
11. Și au zis Domnul către mine:
nu te rugă pentru norodul acesta
spre bine.
12. Că de vor posti, nu voiu auzi
rugăciunile lor, și de vor aduce ar-
deri de tot și jertfe, nu voiu binevoi
întru ei, că, cu sabie și cu foamete și
cu moarte îi voiu pierde pre ei.
13. Și am zis: cel ce ești Doamne,
iată prorocii lor vor proroci, și zic:
nu vefi vedeâ sabie, nici foamete nu
va fi întru voi, că adevăr și pace
voiu dă pre pământ și în locul
acesta.
14. Și au zis Domnul către mine:
7. Isaia 59, 12; Ps. 50, 4. 8. Ps. 9, 10.
9. Isaia 63, 19. 10. Osie 8. 13.
26. 11. Esirc 32, 10.
12. Isaia 1, 15; lezecb. 8, 18; Mibeea 3. 4.
908 1EREMIA 14-15
minciuni prorocesc înlru numele
meu prorocii, nu i-am trimis pre ei
și nu le-am poruncit lor, și n'am
grăit către ei, că vedenii minciunoa-
se și vrăji și descântaturi, și voile
inimilor sale prorocesc ei vouă.
15. Pentru aceea, așâ zice Dom-
nul de prorocii cei ce prorocesc în-
tru numele meu minciuni: și eu nu i-
am trimis pre ei, cei ce zic: sabie și
foamete nu va fi pre pământul
acesta. Cu boală de moarte vor
muri, și cu foamete se vor top! pro-
rocii.
16. Și norodul căruia îi prorocesc
ei, va fl lepădat în ulițele Ierusali-
mului de fafa săbiei și a foametei, și
nu va fî cine să’i îngroape pre ei și
femeile lor și fiii lor și fiicele lor, și
voiu vărsă preste ei răutățile lor.
17. Și vei zice către ei cuvântul
acesta: vărsați din ochii voștri la-
crămi ziua și noaptea, și să nu în-
ceteze, că, cu zdrobire mare s’a
zdrobit fata poporului meu, și cu
rană dureroasă foarte.
18. De voiu ieși la câmp, iată ră-
niți de sabie; de voiu intră în cetate,
iată durere de foamete, pentru că și
preot și proroc au mers pre pământ
pe care nu l-au știut.
19. Au doar lepădând, ai lepădat
pre ludia? Și de Sion s’a depărtat
sufletul tău? Pentruce ne-ai bătut
pre noi, și nu este nouă vindecare?
Așteptat-am pace, și nu erâ nimic
bun, vreme de vindecare, și iată tur-
burare.
20. Cunoscut-am Doamne păca-
tele noastre, nedreptățile părinților
noștri, că am păcătuit înaintea fa.
21. Pentru numele tău, încetează
să nu pierzi scaunul slavei tale; a-
du']i aminte, ca să nu strici legătura
ta cea cu noi.
14. H 2 Lege 18, 20; Iezecb. 13, 2, 3.
75. f 2 Lege 13, 5. 17. Plâng. 1, 16; 2,
13. 18. Plâng. 1, 20. 79.8, 15. 20. Daniil 9.8.
22. Au este în idolii neamurilor
cel ce dă ploaie? Sau cerul va dă
safiul său? Au nu tu însu|i ești? Și
întru line Doamne nădăjduim, că tu
ai făcut toate acestea.
CAP. 15.
Răspunsul Domnului. Plângerea Pro -
rocului.
Ș istăau Moisl
zis Domnul către mine: de va
și Samuil înaintea fe|ii
mele, nu este sufletul meu către ei,
depărtează pre norodul a* cesta, și
să iasă.
2. Și va fl, de vor zice către tine:
unde vom ieși ? Vei zice către ei :
acestea zice Domnul Dumnezeu: câ|i
la moarte, la moarte, câ|i la sabie, la
sabie, și câ|i la foamete, la foamete,
și câ|i la robie, la robie.
3. Și voiu isbândl asupra lor . în
patru chipuri, zice :
sabia
spre junghiere și câinii spre rum-
pere, și hiarele pământului și pa-
sările cerului spre mâncare și spre
stricare.
4. Și’i voiu dâ pre ei în nevoi, la
toate împărățiile pământului,
pentru Manasl feciorul lui Ezekiea
împăratul ludei, pentru toate câte a
făcut în Ierusalim.
5. Cui îi va fî milă de tine Ieru-
salime ? Sau cine se va întristâ
pentru tine? Sau cine va întrebă de
pacea fa?
6. Tu m'a i uîît, zice Domnui :
înapoi vei merge, și voiu întinde
mâna mea, și te voiu strică pre tine,
și nu’mi voiu mai aduce aminte de
ei.
7. Și’i voiu împrăștiâ pre ei cu
împrăștiere în porțile poporului
meu, făcutu-s’au fără de fii, pierdut-
au
22. 5, 24; H 2 Lege 28, 12; Isaia 30. 23. 5. /.
fezechil, 14, 14. 2. Zab. 11, 9.
3. Le vit. 26, 15, 17.
4. 4 Imp. 21, 11; fi 2 lege 28, 25.
5. Isaia, 51, 19. 6. 4, 28.
7. Isaia 41. 16; Mat. 3, 12!.
 IEREMIA 15—16 909
pre poporul meu penlru răutățile W. Iov, 3. 1-4. 13. Ps. 43, 13. 14. H 2 Lege
lor. 32. 22. 15. Neemia 5,19. 16. Hpoc. 10, 9.
u. Psalm 1, 1, 15, 4.
8. 1nrnultitu-s’au . văduvile lor
mai mult de cât nisipul mării, adus-
a asupra mumei durerea pruncului
întru amiaza zi, chin a aruncat
preste ea fără de veste, cutremur și
spaimă.
9. Rămas-a străină ceeace a nă-
scut șapte, chinuitu-s'a sufletul ei,
apus-a soarele preste ea încă fiind
amiază zi, rușinat-a. și a făcut de
ocară pe cei rămași ai săi, spre sa-
bie îi voiu dă înaintea vrăjmașilor
lor, zice Domnul.
10. Vai mie maică ! De ce m'ai
născut bărbat, osândit și jelit în tot
pământul ? Nici am folosit, nici mi-
a folosit mie nimeni, tăria mea a
lipsit întru cei ce mă blesteamă.
11. Fă stăpâne să se îndrepfeze
ei, de n'am stătut lângă tine în vre-
mea răutăfiior lor, și în vremea ne-
cazului lor spre cele bunecătre
vrăjmași.
12. De se va cunoaște fierul, în-
vălitură de aramă puterea ta.
13. Și comorile tale spre pradă
le voiu dâ în schimb penlru toate
păcatele tale, și în toate hotarele
tale.
14. Rob te voiu face vrăjmașilor
tăi, în pământul care nu l-ai știut,
că foc s'a afâfat dintru mânia mea,
care preste voi va arde.
15. Doamne, adu'fi aminte de
mine, și mă cercetează, și mă apără
de cei ce mă gonesc, nu'i răbdâ în
delung, cunoaște, că am luat pentru
line ocară.
16. De la ceicedefaimă cuvintele
laie, plerde'i pre ei, și va fi cuvântul
tău mie spre veselie, și bucurie
inimii mele, că s'a chemat numele
tău preste mine, Doamne afot|iito-
■ rule 1
17. N'am șezut întru adunarea
celor batjocoritori, ci mă temeam
de că-
9. 1 Imp. 2, 5. 20. 14; fimos 6, 9.
tre fa|a mânei tale, deosebi ședeam,
că de amărăciune m'am săturat.
18. Penlru ce se întăresc asupra
mea cei ce mă mâhnesc? Rana mea
este tare, de undemă voiu vindecă 7
Făcându-se, mi s'a făcut ca o apă
mincinoasă în care nu este credinfă.
19. Pentru aceia așâ zice Dom-
nul : de te vei întoarce și te vei a-
șezâ, și înaintea fetii mele vei stă, și
vei osebl pe cel ce este cinstit, de cel
ce nu este cinstit, ca gura mea vei fi,
și ei se vor întoarce către tine, și nu
tu le vei întoarce către ei.
20. Și te voiu dâ la poporul a-
cesta, ca un zid de aramă tare, și
vor dâ răsboiu asupra ta, și nu te
vor birul, penirucă cu tine sunt, ca
să te mântuesc.
21. Și te voiu scoate, zice Dom-
nul; și te voiu mântui pre line din
mâinile celor răi, și te voiu izbăvi
din mâna pierzătorilor.

CAP. 16.
Prorocit din nou despre judecățile lui
Dumnezeu. Robia și izbăvirea
fofortilui.

Ș i tu să nu iei femeie, zice Dom

nul Dumnezeul lui lsrail, și să nu
se nască |ie fecior și fată în locul
acesta.
2. Că acestea zice Domnul Dum-
nezeu, de fiii și de fetele, care s'au
născut în locul acesta, și de maicile
lor, cele ce i-au născut pre ei, și de
părinții lor, cei ce i-au plămădit pre
ei în pământul acesta :
3. Cu boală de moarte vor muri,
nu vor fi jeli|i, nici se vorîngropâ;
spre pildă vor fi pre fa|a pămân-
tului, cu sabie și cu foamete se vor
top), și stârvurile lor vor fi mâncare
hiarelor pământului și pasărilor ce-
rului.
4. Acestea zice Domnul: să nu

18. Iov 6, 15.

910
intri tn adunarea lor, și să nu mergi
să'i tânguești și să'i jelești pre ei; că
am depărtat pacea mea dela poporul
acesta, zice Domnul, mila și
milostivirile.
5. Și vor muri cei mari și cei mici
în pământul acesta; nu se vor în-
gropâ, nici vor fi plânși și nu va f!
tânguire pentru ei, și nici tăeturi nu
vor face, nici se vor rade.
6. Și nu se va frânge pâine întru
plângerea lor spre mângâere pentru
cel mort; și nu va fî adăpat ne- știne
cu pahar spre mângâere pentru
tatăl și pentru muma lui ; la casa
ospățului să nu intri tu, ca să șezi
împreună cu ei, și să mănânci și să
bei.
7. Pentrucă acestea zice Domnul
Dumnezeul lui Israil:
8. lată eu voiu luâ din locul a-
cesta înaintea ochilor voștri și în
zilele voastre, glasul cel de bucurie și
glasul cel de veselie, șl glasul cel de
mire și glasul cel de mireasă.
9. Și va fl, când vei vesti noro-
dului acestuia toate cuvintele ace-
stea, și vor zice către tine: pentru ce
au grăit Domnul asupra noastră
toate relele acestea? Care este ne-
dreptatea noastră? Și care este pă-
catul, ce am săvârșit noi înaintea
Domnului Dumnezeului nostru?
10. Vei zice către ei: pentrucă
m'au părăsit părin|ii voștri, zice
Domnul și au mers după dumnezei
streini, și au slujit lor și s'au
închinat lor, s'au depărtat dela mine
și legea mea n'au păzit.
11. Șt voi mai rău afi făcut decât
părinții voștri, și iată voi fiecare um-
blați după plăcerile inimei voastre
cei rele, ca să nu mă ascultați pre
mine.
12. Șl vă voiu depărtâ din
pământul acesta, la pământul, care
nu l-a|i
16, 17.
16- 5. Lev. 19, 26; lezecb. 24,
8. Isaia 24. 6. 10. 5, 19.
12. fl 2 Lege 26, 36, 64, 65.
IEREMIA 16
știut voi nici părinții voștri, și vefi
sluj) acolo la alfi dumnezei, cari nu
vor aveâ milă de voi.
13. Pentru aceea iată vin zile,
zice Domnul, și mai mult nu vor
zice: viu este Domnul cel ce au scos
pre fiii lui Israil din pământul
Eghipetului.
14. Ci viu este Domnul cel ce au
suit casa lui Israil din pământul cel
despre miazănoapte și din toate ță-
rile unde au fost duși; și voiu a- șezâ
pre ei în pământul lor, care l-am dat
părinților lor.
15. Și iată eu trimit pescari mulfi
zice Domnul, și îi vor pescui pre ei,
și după aceea voiu trimite mulfi
vânători, și'i vor vână pre ei de pre
tot muntele, și de pre tot dealul și
din crăpăturile pietrilor.
16. Că ochii mei sunt preste toate
căile lor, și nedreptățile lor nu s'au
ascuns dinaintea ochilor mei.
17. Și voiu răsplăti îndoit
răutăfile lor și păcatele lor, cu care
au spurcat pământul meu întru
mortăciunile urîciunilor sale, și
întru fărădelegile sale, cu care au
umplut moștenirea mea.
18. Doamne, tu ești puterea mea
și ajutorul meu și scăparea mea în
zilele răutăților, către fine
neamurile vor veni dela marginea
pământului, și vor zice: cum idoli
minciunoși au agonisit părinții
noștri, și nu este întru ei folos?
19. Au face'și-va omul luiș dum-
nezei? Că aceia nu sunt dumnezei.
20. Pentru aceea iată eu voiu a-
rătâ lor în vremea aceasta mâna
mea, și voiu arătă lor puterea mea,
și vor cunoaște, că numele meu este
Domnul.
14. lezecb. 26, 25, 26,
16. Iov 34, 21, Pilde 15, 3.
17. lezecb. 43, 7.
 IEREMIA 17 911
2. 6. Ps. 106, 34. 7. Ps. 2, 11.
CAP. 17. £• Ps. 1, 3; lsaia 44, 4, 9. Ps. 63, 7.
Pedeapsa celor răzvrătiți. Cinstirea
zilei a șaptea.

P ăcatul lui Iuda scris este cu con-

deiu de fier cu vârf de diamant
săpstpre lee pedeeinimiilor, și pre
coarnele capiștelor tor.
2. Când și-au adus aminte fiii
lor de capiștele lor și de desișurile
lor și de lemnele cele frunzoase pre
munfii cei înalfi jertfind în câmp.
3. Tî^iria ta și toate vistieriile
tale spre pradă le voiu dâ, cele
înalte ale tale pentru păcate întru
toate hotarele tale.
4. Și vei rămâneâ de moștenirea
ta, care am dat fie, și a sluj! te voiu
face vrăjmașilor tăi în pământul
care nu'l știi, că foc afi aprins întru
mâniea mea, până în veac va arde.
5. Acestea zice Domnul: bleste-
mat este omul, care are nădejde
spre om, și va rezemă de dânsul
trupul brafului său, și dela Domnul
se va depărlâ inima lui.
6. Și va fî ca mirsinul cel sălba-
tec care este în pustie, nu va ve-
deâ, când va veni binele și se va
sălășlui în locuri fără de apă și în
pustie, în pământ sterp, care nu se
va lăcul.
7. Și binecuvântat este omul cel
ce nădăjduește spre Domnul, și va fî
Domnul nădejdea lui.
8. Și va fî ca pomul cel sădit lân-
gă ape, și pre umezeală pune ră-
dăcinile sale și nu se va teme când
va veni zăduful, și va fl înir'însul
odrasle frunzoase, în anul cel fără
de ploaie nu se va teme, și nu va
lipsi a face roadă.
9. Adâncă este inima decât
toate, și este om, cine'l va cunoaște
pre el?

17. ?. lezecb. 36, 31. 4. fi 2 Lege 26,

68.
5. 2 Parai. 32, 8; Isaia 30, 2; 31, 1 ; Ps. 145,
 10. Eu sunt Domnul cel ce cerc
inimile, și ispitesc rărunchii, ca să
dau fiecăruia după căile lui și după
rodurile izvodirilor lui.
11. Precum potârnichea clocește
fără să scoală pui, așâ cel ce adună
avuția sa cu nedreptate, la
jumătatea zilelor lui o va pierde și
în cele mai de pre urmă va fl nebun.
12. Scaun înalt de mărire, sfinți-
rea noastră,
13. Așteptarea lui Israil,
Doamne tofi cei ce te părăsesc pre
tine să se rușineze, cei ce se
depărtează să se scrie pre pământ,
pentrucă au părăsit pre Domnul
izvorul viefii.
14. Vindecă-mă Doamne și mă
voiu tămădui, mântuește-mă și mă
voiu mântui, că lauda mea tu ești.
15. fată ei zic către mine: unde
este cuvântul Domnului? Vie.
16. Și eu nu m'am ostenit venind
după tine, și ziua omului nu o am
poftit, tu știi cele ce ies prin buzele
mele, înaintea fefei tale sunt.
17. Să nu fii mie strein crufân-
du-mă în ziua cea rea.
18. Să se rușineze cei ce mă go-
nesc, și să nu mă rușinez eu, în-
fricoșază-se ei, și să nu mă înfri-
coșez eu, adu preste ei zi rea, cu
îndoită zdrobire sfărâmă'i pre ei.
19. Acestea zice Domnul către
mine: mergi și stai în porjile fiilor
poporului tău, prin care intră îm-
părații lui luda și prin care ies, și în
toate porțile Ierusalimului, și vei
zice către ei:
20. Auzifi cuvântul Domnului
împărații lui Iuda și toată ludeea și
tot Ierusalimul, cei ce intrați prin
porfile acestea.
21. Așâ zice Domnul: păzifi su-
fletele voastre și nu ridicați sarcini
în ziua sâmbetelor, și nu le băgafi
prin porfile Ierusalimului.
10. Pilde 15, Ii; 3 lmp. 6, 39; Ps. 136, 1, 2
si 7, 10. tl. Eccl. 4, 8; Ps. 36, 10.
13. lsaia 5,19; Ps. 72, 26. 15. lsaia 5, 19; 2
Petru 3 3 18. Ps. 34,4.21. Neemia 13, 19.
912 IEREMIA 17-18
22.. Și nu scoateți sarcine din ca- 3. Și m'am pogorît la casa ola-
sele voastre în ziua sâmbetelor, și rului, și iată el făceâ lucru pre
tot lucrul să nu faceți, sfin|i|i ziuapietre.
sâmbetelor, în ce chip am poruncit 4. Și am văzut vasul, care'l făceâ
părinților voștri. el în mâinile lui, și iarăș l-a făcut
23. Și n'au ascultat, și n'au plecat
pre acela alt vas, precum a plăcut
rechia sa, și au învârtoșat cerbicea înaintea lui a face.
sa mai mult decât părinții lor, ca să 5. Și a fost cuvântul Domnului
nu mă asculte pre mine, și să nu către mine, zicând:
primească învă|ătura. 6. Au doară nu v'aș puteâ face ca
24. Și va fi. de mă ve|i ascultă pre
olarul acesta casa lui lsrail? lată ca
mine, zice Domnul, ca să nu băgafi lutul olarului suntefi voi în mâinile
sarcini prin porțile cetăfei a- cesteea
mele.
în ziua sâmbetelor, și să sfin|i|i ziua 7. îndată voiu grăi asupra nea-
sâmbetelor, ca să nu faceți întru mului și asupra împărăției, ca să'i
dânsa tot lucrul. ridic pre ei și să'i pierz.
25. Vor intrâ prin porțile cetâ|ei 8. Și se va întoarce neamul acela
acesteea împărați și boieri, șezând dela toate răutățile sale, și mă voiu
pre scaunul lui David și suindu-se căi pentru relele care am socotit să
pre carele și pre caii săi, ei șl boierii
le fac lor.
lor, oamenii lui luda și cei ce lăcuesc 9. Și iarăș voiu grăi despre neam
în Ierusalim, și se va lăcul cetatea și despre împărăție, ca să se zidea-
aceasta în veac. scă de iznoavă și să se răsădească.
26. Și vor veni din cetăfile lui 10. De vor face cele rele înaintea
luda și dimprejurul Ierusalimului, și mea, ca să nu auză glasul meu, mă
din pământul lui Veniamin și dela voiu căi pentru bunătăfiie, care am
câmpie și dela munte și dela austru, grăit să le fac lor.
aducând arderi de tot, și jertfe și 11. Și acum zl către oamenii lui
tămâieri și mană și tămâie aducând luda și către cei ce lăcuesc în Ie-
laudă în casa Domnului. rusalim: iată eu urzesc ‘ asupra voa-
27. Și va fi, de nu mă veți ascultăstră rele, și pun asupra voastră
pre mine, ca să sfinfi|i ziua sâm- gând; să se întoarcă dar fiecare de
betelor, ca să nu ridicați sarcini și să
la calea lui cea rea, și mai bune face|
nu băgafi prin porțile Ierusalimului i lucrurile voastre și căile voastre.
în ziua sâmbetelor, voiu aprinde foc 12. Și au zis: ne împrotivim, că
In porțile ei, și va arde ulifile după urâciunile noastre vom merge
Ierusalimului, și nu se va stinge. și fiecare cele ce plac inimii sale cei
rele, vom face.
CAP. 18. 13. Pentru aceea așâ zice Dom-
Vasul olarului și cerbicia poporului. nul: întrebați întru neamuri, cine a

C uvântul care s'a făcut dela Dom- auzit ca acestea înfricoșate foarte ce
nul către leremia, zicând:
2 Scoală-te și te pogoară la casa
a făcut fecioara lui lsrail?
14. Au lipsl-vor dela piatră col-
olarului, și acolo vei auzi cuvintele turi, sau zăpadă din Livan, au aba-
mele. te-se-va apa cu sila în sus ducân- du
se?
22. Eșire 20, 0. 26. Zabaria 7, 7.
18. 4. Isaia 64. 8. 6. Isaia 29, 16. 4lmp.
17, 13. 13. 1 Cor. 5, 1.
 IEREMIA 18—19 913

15. Dar poporul meu m'a uitat
pre mine, tămâiat-a în deșert și a
ocolit în căile lor, potecile veșnice,
ca să bată cărările, ce n'au cale de
umblat.
ta, lucrează împrotiva lor în vremea
mâniei fale.
CAP. 19.
Prevestirea dar amarei Ierusalimului.

A
16. Ca să facă pământul lor spre
tunci au zis Domnul către mine:
pustiire și spre batjocură veșnică,
mergi și iâ un vas de lut, și vei
toți cei ce merg pnntr'însul se vor
aduaedin (iei ma i bait râr^fai
uimi și vor clăti cu capul lor.
popp- rului și ai preoților.
17. Ca vântul cel arzător îi voiu
2. Și vei ieși la locul de înmor-
risipi pre ei înaintea fefei vrăjma-
mântare al fiilor fiilor lor, care este
șilor lor, arătâ-voiu lor ziua pieri-
înaintea ușilor porții Harsit, și ci-
rei lor.
tește acolo toate cuvintele acestea,
18. Și au zis: Veniți să facem
care voiu grăi către tine.
sfat împrotiva lui Ieremia, că nu va
3. Și vei grăi lor : ,auziți cuvân-
pieri legea pentru un preot, și sfatul
tul Domnului împărații lui luda și
pentru un înfelegător, și cuvântul
bărbații lui luda și cei ce lăcuiți în
pentru un proroc: venifi și să'l
Ierusalim, și cei ce intrați prin por-
batem pre el cu limbă, si toate
țile acestea, acestea zice Domnul
cuvintele lui să nu le ascultăm.
Dumnezeul lui Israil: iată eu aduc
19. Auzi-mă Doamne și ascultă
preste locul acesta rele, cât lot cine
glasul îndreptărei mele.
va auzi acestea, îi vor (iul urechile
20. Au să răsplătesc pentru
lui.
bune, rele? Că împreună au vorbit
4. Pentru care lucru m’au pără-
graiuri asupra sufletului meu și
sit și au înstreinat locul acesta și au
certarea lor mi-au ascuns-o; adu'fi
tămâiaf întru el la dumnezei streini,
aminte Doamne, că am stătut îna-
pe cari ei nu i-au știut, nici părinții
intea ta, ca să grăiesc bune pentru
lor, și împărații lui luda au umplut
ei, și să întorci mâniea ta de către
locul acesta de sângiuri nevinovate.
ei.
5. Și au zidit înăfiimi lui VaaL
21. Pentru aceea dă pre fiii lor
ca să arză pre fiii săi cu foc, cele ce
spre foamete, și'i adună pre ei spre
n'am poruncit, nici am gândit în
mâna săbiei, facă-se femeile lor fără
inima mea.
de fii și văduve, și bărbații lor cu
6. Penfru z^c^e^e^a ială vin
moarte să fie omorîfi, și tinerii lor
zllezice Domnul, și locul acesta nu
căzufi de sabie la răsboiu.
se va mai chemă Tofet, nici loc de
22. Fie strigare în casele lor, adu
înmor- mtaiareBenenom, ci
asupra lor tâlhari fără de veste, că
mormîntul pier- zărei.
au uneltit cuvânt ca să mă prinză, și
7. Și i v^onr piedde sfătui hi i
lafuri au ascuns asupra mea.
Iuda și al Ierusalimului în locul
23. Și tu Doamne ai cunoscut tot
acesta, și'i voiu surpă pre ei cu
sfatul lor cel spre moarte asupra
sabie înaintea vrăjmașilor lor, și în
mea, și să nu ierți nedreptățile lor,
mâinile celor ce cearcă sufletele lor,
și păcatele lor să nu le ștergi dela
și voiu dă pe morfii lor mâncare
fata ta; fie slăbiciunea lor înaintea
pasărilor cerului și hiarelor
11. Isaia 27, 8. 18. ñmos 7, 10, 12. pământului.
20. Fac. 44, 4; Ps. 34, 6.
21. Ierem. 108, 9. 19. 3. 1 Imp. 3, 11 și 4 Im 21, 12.
4. Isaia 65, 11. 6. 7, 30.
914 IEREMIA 19—20
8. Și voiu pune cetatea aceasta
spre pustiire și spre batjocură, tot
cel ce va merge aproape de ea se va
mâhni, și va șuerâ pentru toată
bătaia aceasta a ei.
9. Și vor mâncâ trupurile fiilor
săi și trupurile fetelor sale, și fiecare
trupurile aproapelui său vor mâncâ
întru împresurarea și întru
încunjurarea, cu care îi vor încun-
jurâ pre ei vrăjmașii lor.
10. Și vei zdrobi vasul cel de lut
înaintea ochilor oamenilor celor ce
vor ieși cu tine, și vei zice către ei:
11. Acestea zice Domnul:
așâvoiu zdrobi pe norodul acesta și
cetatea aceasla, cum se zdrobește
vasul cel de lut, care nu se mai poate
drege, și în Tofet se vor îngropâ,
pentrucă nu este alt loc de îngro-
păciune.
12. Așâ voiu face locului acestuia
și celor ce lăcuesc întru el, zice
Domnul, ca să se deâ cetatea aceasta
ca pământul cel surpat.
13. Și casele Ierusalimului, și ca-
sele împărafilor lui Iuda vor fi ca
locul cel ce se surpă pentru necu- ră|
iile lor prin toate casele, întru care
au tămâiat prin podurile lor la toată
oastea cerului, și au ' vărsat turnări
la dumnezeii cei streini.
14. Și a venit Ieremia din valea
Tofet, unde l-au fost trimis pre el
Domnul ca să prorocească, și a
stătut în curtea casei Domnului și a
zis către tot poporul.
15. Acestea zice Domnul: iată eu
aduc preste cetatea aceasta și preste
toate cetățile ei și preste satele ei,
toate relele, care am grăit asupra ei,
pentrucă a întărit cerbicea sa, ca să
nu asculte de poruncile mele.
9. 2 Lege M, 53; Isaia 9, 1<^.
H. Isaia 30, 14. 13. 4 Imp. 23, 12.
CA^. 20.
Uremia în temniță. Plângerea lui.
Ș ipreotul,
a auzit Pashor fiul lui Emir
cel ce eră pus povătuitor
casei Domnului, pre Ieremia
prorocind cuvintele acestea.
2. Și l-a lovit pre el, și l-a băgat
pre el în locul cel de chin, care eră
lângă poarta casei cei de sus rân-
duite în casa Domnului.
3. Iar a doua zi a . scos Pashor
pre Ieremia din închisoare, și a zis
Ieremia către el : nu Pashor a che-
mat Domnul numele tău, ci nemer-
nic.
4. Pentrucă acestea zice
Domnul: iată eu te dau pre tine la
nemernicie împreună cu to|l
prietenii tăi, și vor cădeâ de sabia
vrăjmașilor săi, și ochii tăi vor
vedeâ, și pre tine și pre tot luda voi
dâ în mâinile împăratului
Vavilonului, și'i va face pre ei
nemernici, și cu săbii îi va tăiâ pre
ei.
5. Și voiu dâ toată puterea ce-
tăfii aceșteia și toate ostenelele ei și
toate visteriile împăratului Iudei, în
mâinile vrăjmașilor lui, și'l vor duce
pre el în Vavilon.
6. Și tu Pashor și toți cei ce lă-
cuesc în casa ta, ve|i merge în robie,
și în Vavilon vei muri, și acolo te vei
îngropâ Iu și toți prietenii tăi,
cărora ai prorocit minciuni.
7. Amăgitu-m'ai Doamne, și
m'am amăgit, biruit-ai și le-ai
întărit, fă- cutu-m'am spre râs, toată
ziua am fost batjocorit.
8. Pentrucă cu cuvântul meu cel
amar voiu râde, defăimare și beciș-
nicie voiu chemă, că s'a făcut cu-
vântul Domnului spre ocară mie, și
spre batjocură în toată ziua mea.
9. Și i am zis i nu voi numi
numele Domnului, și mai mult nu
voiu grăi întru numele lui, și s'a
făcut cafo-
20- 2. 2 Parai. 18, 23 și 16, 10.
 IEREMIA 20—21
cul ce arde pârjol în oasele mele, șt
m'am părăsi! de pretudlndenea șl
nu pocl suferi.
10. Că am auzit hula multora,
cari s'au adunat de prin prejur, ri-
dica|i-vă șl să mergem asupra lui,
tofi bărbafii prietenii lui, luafi
aminte ce este în gândul lui, poate
se va înșelâ, și'l vom birul, și ne
vom luă izbânzi asupra lui.
11. Dar Domnul este cu mine ca
un răsboinic puternic: pentru aceea
m'au urmărit dar n'au putut înfe-
lege, rușinafu-s'au foarte, că n'au
înfeles ocara lor, care în veac nu se
va șterge.
12. Doamne, cel ce ispitești cele
drepte și cunoști rărunchii și ini-
mile, să văz izbânda fa asupra lor,
căci (ie fi-am încredinfat apărarea
mea.
13. Cântafi Domnului, lăudafi'l
pre el, că au scos sufletul săracului
din mâna celor mai răi.
14. Blestemată fie ziua întru
care m'am născut, ziua întru care
m'a născut maica mea, să nu fie
binecuvântată.
15. Blestemat să fie omul cel ce a
vestit tatălui meu, zicând: că s'a
născut fie fecior, bucură-te.
16. Fie omul acela, ca cetăfile,
care le-au prăpădit Domnul cu mâ-
nie. și nu i-a părut rău, auză stri-
gare dimineafa, și glăsuire întru
amiazăzi.
17. Căci nu tn'a ucis în mitrasul
maicii mele, și să se fl făcut mie
maica mea groapă, și mitrasul ei
zămislire veșnică.
18. Pentru ce am ieșit din
mitras, ca să văz ostenele și dureri?
Și să se sfârșească întru rușine
zilele mele.
10. Ps, 30, 11. 14. 11, 1C0 Iov 3, 2,
1.
16. Fac. 19, 24, 25,
915
CAP. 21.
Sedechia cere sfat lui leremia care
vestește robia Ierusalimului.
C uvântul, care s'a făcut dela
Domnul către leremia, când a
trimis la el îm păratrl Sedecdec pre
Pe shor fiul lui Melhie, și pre
Sofonia fiul lui Vaseu preotul,
zicând :
2. Întreabă pentru noi pre Dom-
nul, că Împăratul Vavilonului stă
asupra noastră, doar va face Dom-
nul după toate minunile sale, și se
va duce dela noi. *
3. Și a zis către ei leremia : așâ
vefi grăî către Sedechia împăratul
lui Iuda,
4. Acestea zice Domnul: iată eu
întorc armele cele de răsboiu, cu
care voi dafi răsboiu asupra Halde-
ilor celor ce v'au închis pre voi
dinafară de zid, și'i voiu adunâ pre
ei la mijlocul cetăfii aceștia.
5. Și vă voiu bate eu pre voi cu
mână tare și cu braf înalt, și cu
mânie și cu urgie mare.
6. Și voiu lovi pre tofi cei ce lă-
cuesc în cetatea aceasta pre oameni,
și pre dobitoace cu ucidere mare, și
vor muri.
7. Și după acestea, așâ zice
Domnul : dâ-voiu pre Sedechia
împăratului lui Iuda și pre fii lui și
pre poporul, care a rămas în
cetatea aceasta, de moarte și de
foamete și de sabie, în mâna
vrăjmașilor lor, cari caută sufletele
lor, și cu ascufitul săbiei de tot îi
voiu făiâ pre ei, nu voiu crufâ pre
ei, și nu mă voiu milostivi spre ei.
8, Și către poporul acesta v<ei
grăî: acestea zice Domnul ; iată eu
am dat înaintea fefii voastre calea
vie- fii și calea morfii.
9. Cel ce stă în cetatea aceasta
va muri de sabie și de ^ameee ; iar
cel ce va ieși și va merge la Hal- 21-
9. 36, 2.
916 IEREMIA 21-22
deii cei ce v'au împresurat pre voi,
frăl-va dar, și va trăi.
10. Pentrucă am întărit faja
mea asupra cetăfei aceștia spre rele
și nu spre bune, zice Domnut, în
mâinile împăratului Vavilonului se
va dă, și de tot o va arde pre ea cu
foc,
11. Casa împăratului lui luda a-
uzifi cuvântul Domnului casa lui
David, acestea zice Domnul:
12. Judecafi dimineața judecată,
și îndreptafi și scoatefi pre cel jefuit
din măna celui ce'l năpăstue- ște
pre el, pentru ca să nu se descopere
ca focul iufimea mea, și va arde, și
nu va fl cine să o stingă.
13. Iată eu asupra ta cel ce lă-
cuești valea Sorulut cea cămpoasă,
cei ce ziceți: cine ne va înfricoșă pre
noi? Sau cine va intră în lăcașul
nostru?
14. Și voiu aprinde foc în dum-
brava ei, și va mistui toate cele de
prin prejurul ei.
C AP. 22.
Prorocie împrotiva împărăției lui luda.
A cestea zice Domnul: du-te și te
pogoară la casa împăratului lui
luda,și oși vrăl acolocuvântul a-
cesta, și vei zice:
2. Ascullă Domnului
Om-
părate al lui Iuda, cel ce șezi pre
scaunul lui David, tu și casa ta,
poporul tău, și cei ce intră prin por-
țile acestea.
3. Acestea ziic^e Domnul o
Iacei O judecată și dreptate și
scoatefi pre cel jefuit din măna
celui ce'l năpă- stuește pre el, și pre
cel nemernic și pre cel sărac și pre
văduvă, să nu'i asupriți, și nu fifi
necredincioși, și sănge nevinovat să
nu vărsafi în locul acesta.
4. Că dacă în adevăr vefi face
cu- 22^* 3 isaia 1, 17.
văntul acesta, împărații cei ce șed
pre scaunul lui David, vor intră
prin porțile casei aceștia stănd în
cară și pre cai vor fî ei și slujitorii
lor.
5. Iar de nu vefi face cuvintele
acestea, asupra mea m'am jurat,
zice Domnul: că spre pustiire va fî
casa aceasta.
6. Că acestea zice Domnul asu-
pra casei împăratului lui luda: Ga-
laadule, tu îmi ești căpitenie în Li-
van, de nu te voiu pune pre tine
spre pustiire, cetăti nelăcuite.
7. Și voiu aduce asupra la om
pierzător și securea lui, și vor tăiă
chedrii cei aleși ai tăi, și'i vor a-
runcă în toc.
8. Și vor trece neamuri multe
prin cetatea aceasta, și va zice
fiecarele către aproapele său .penh-
uce au făcut Domnul așă acestei
cetăți mari?
9. Și vor răspunde: pentrucă au
părăsit așezămăntul de lege al
Domnului Dumnezeului lor, și s'au
închinat la dumnezei streini și au
slujit lor.
10. Nu plăngeți pre cel mort,
nici vă tăngulfi pentru el, plăngeți
cu plăngere pre cel ce iese, că nu se
va mai întoarce, nici va vedeă pă-
măntul moșiei sale.
11. Pentrucă acestea zice Dom-
nul asupra lui Selim fiul lui Iosie,
cel ce împărătește în locul lui losie
tatălui său, care a ieșit din locul
acesta.
12. Nu se va mai întoarce acolo,
ci în locul acela unde l-am mutat
pre el, acolo va muri, și pămânlnl
acesta nu'l va mai vedeă.
13. O cel ce zidește casa sa nu
cu dreptate și foișoarele sale nu cu
judecată, la el aproapele lui
lucrează în dar, și plată nu'i dă lui.
14. Zidit-ai (ie casă cu măsură,
foișoare largi și cu ferestre osebite
5. Isaia 45, 23. 8. H 2 Lege 29, 24.
9. 3 Imp. 9, 8. 10. Lucà 23, 28. 13. Hva-
cum 2, 9.
 IEREMIA 22-23
și căptușite cu chedru și văpsite cu
roșu.
15. Au împărăfî-vei pentrucă tu
te fălești în chedrii tatălui tău? Nu
mâncare, nici băutură, ci mai bine
erâ să faci fu judecată și dreptate
bună.
16. A nu cunoaște nici a face ju-
decată smerituiui, nici dreptate să-
racului; au nu este aceasta, că tu nu
mă cunoști pre mine? Zice Domnul.
17. lată nu sunt ochii tăi drepți,
nici inima ta bună, ci la lăcomia ta
și la sângele cel nevinovat, ca să'l
verși pre el, și la strâmbătăți și la
ucideri, ca să le faci pre ele.
18. Pentru aceea acestea zice
Domnul asupra lui loachim feciorul
lui losie împăratul lui luda, asupra
bărbatului acestuia: nu'l vor plânge
pre el o frate! Nici se vor tângui
pentru el, vai Doamne!
19. Nu i se va face îngroparea, ci
putred se va lepădă afară de poarta
Ierusalimului.
20. Sue-te în Livan și strigă și
spre Vasan dă glasul tău, și strigă
dincolo de mare, că to|i cei ce te
iubesc, s'au sfărâmat.
21. Grăit-am către tine întru că-
derea ta și ai zis; nu voiu ascultă.
Aceasta este calea ta din tinerelele
tale, n'ai ascultat glasul meu.
22. Pre tofi păstorii tăi îi va pa-
ște vântul, și amorezii cei ce iubesc
în robie vor merge; că atunci te vei
rușinâ de tofi cei ce te iubesc pre
tine.
23. Ceea ce lăcuești în Livan, ce-
ea ce faci cuiburi în chedri, foarte
vei suspină, când vor veni fie du-
reri, ca ceea ce naște.
24. Viu sunt eu, zice Domnul;
dacă Iehoniea feciorul lui loachim
împăratul lui luda s'ar face chiar o
17. lezecb. 19, 6, 7. 19. 36, 30.
20. Plâng. 1, 2.
917
pecetie în mâna mea cea dreaptă,
de acolo te voiu zmulge.
25. Șl te voiu dă pre tine în
mâna celor ce caută sufletul tău, de
cari fu te temi de fafa lor, în mâna
Haldeilor.
26. Și te voiu lepădă pre tine și
pre muma ta, care te-a născut pre
tine în pământ, în care tu nu fe-ai
născut, și acolo vei muri.
27. Iar în pământul, pe care ei îl
doresc în sufletul lor, nu se vor mai
întoarce.
23. Nednstitu-s'a Iehoniea ca un
vas de nici o treabă, pentrucă s'a
lepădat, și s'a scos la pământul, pe
care nu l-a știut.
29. Pământule, pământule auzi
cuvântul Domnului.
30. Scrie pre bărbatul acesta,
om izgonit, pentrucă din seminția
lui, nu va mai ședeâ nimeni pre
scaunul lui David, domn în luda.
CAP. 23.
Pedeapsă asupra păstorilor necredin-
cioși și a frorocilor mincinoși.
0 păstorii Cei ce pierdefi și risipiți
oile pășune! mele.
2. Pentru aceea așâ zice Domnul
asupra celor ce pasc poporul meu:
voi ați risipit oile mele și le-ați scos
afară, și nu le-ați cercetat pre ele,
iată eu voiu izbândi asupra voastră
după meșteșugirile voastre cele
rele.
3. Și eu voiu primi pire cei ră-
mași ai poporului meu de preste tot
pământul unde i-am scos pre ei, și
ti voiu așeză pre ei la pășunea lor,
și vor crește și se vor înmulți.
4. Și voiu dă lor păstori, cari îi
vor paște pre ei, și mai mult nu se
25. 4 Imp. 24, 14; 2 Paral. 36. 10.
26. 4 Imp. 24, 15; lezecb. 19, 6.
28. Ozle 8, 6.
23. 1. lezecb. 34, 2.
4. lezecb. 34, 11, 12, 23,
918
vor teme, nici se vor înfricoșâ, zice
Domnul.
5. lata vin zile, zice Domnul; și
voiu ridică lui David odraslă
dreaptă și va împărătl împărat, și
va înțelege. și va face ¡udecată și
dreptate pre pământ.
6. In zilele lui se va mântui luda,
și Israil va lăcul cu nădejde, și a-
cesta este numele lui, cu care îl va
chemă pre el: Domnul, dreptatea
noastră.
7. Pentru aceea iată vin zile, zice
Domnul, și nu vor mai zice: viu este
Domnul, cel ce au scos casa lui
Israil din pământul Eghipetului;
8. Ci viu este Domnul cel ce au
scos, și au adunat toată sămânța lui
Israil dela pământul despre mia-
zănoapte, și din toate țările de unde
i * au scos pre ei și i-au așezat în
pământul lor.
9. Pentru proroci zdrobitu-s'a
inima mea întru mine, clâtilu-s'au
toate oasele mele, făcutu-m'am ca
un bărbat zdrobit, și ca un om
amețit de vin, de fața Domnului și
de fața bunei cuviinței slavei lui.
10. Că de către fața acestora a
plâns pământul, uscatu-s'au pășu-
nile pustiei și s'a făcut dumbrava
lor rea, și tăria lor așâ.
11. Că preotul și prorocul s'au
pângărit, și în casa mea am văzut
răutățite lor.
12. Pentru aceea facă-se lor
calea lor spre lunecare întru negură
și se vor împiedecă, și vor cădeă
întru ea, pentrucă voiu aduce preste
ei Tele în anul cercetărei lor.
13. Și întru prorocii Samariei
am văzut fărădelegi, prorocit-au
prin Vaal și au făcut pre poporul
meu Israil să rătăcească.
14. Și întru prorocii Ierusalimu-
5 . Isaia 9. 6; 52. 13; 53, 10; Ioan 1, 45.
6, Isaia 4, 2; 40, 11; 45, 6. lezecb. 34, 17.
IU 2 Paralip 34, 14. 12. Ps. 34, 5.
14. Isaia 1, 9.
IEREMIA 23
lui am văzut lucruri groaznice, prea
curvind și mergând întru minciuni
și sprijinind mâini multe, ca să nu
se întoarcă fiecare dela calea sa cea
rea, fâcutu-s'au mie toți ca Sodoma
și cei ce lâcuesc într'însa ca Go-
mora.
15. Pentru aceea așâ zice Dom-
nul: iată eu hrănesc pre ei cu du-
rere, și voiu adâpâ pre ei cu apă
amară, că dela prorocii Ierusalimu-
lui a ieșit spurcăciune în tot pă-
mântul.
16. Așâ zice Domnul atotțiitorul:
n'ascultați cuvintele prorocilor, că
îndeșert își fac lor vedenii, din ini-
ma lor grăiesc și nu din gura Dom-
nului.
17. Zic celor ce leapădă cuvântul
Domnului, pace va fi vouă și
tuturor celor ce umblă întru poftele
lor, și la tot cel ce umblă întru în-
șelăciunea inimei sale, nu vor veni
asupra ta rele.
18. Că cine a stătut înaintea
Domnului, și a văzut cuvântul lui?
Cine a pus în urechi și a auzit?
19. lată cutremur dela Domnul,
și iuțime lese spre cutremur, învâr-
tindu-se preste cei necredincioși va
veni.
20. Și mai mult nu se va întoarce
mâniea Domnului, până când o va
face pre ea, și până când o va întări
pre ea, dela sfatul inimei lui; la
sfârșitul zilelor înțelege-vor pre ea.
21. N'am trimis proroci, și ei a-
lergau, nici am grăit către ei, și ei
proroceau.
22. Și de au șezut la sfatul meu,
și de au auzit cuvintele mele și pre
poporul meu ar fi întors dela toc-
melele lor cele rele.
23. Dumnezeu de aproape sunt
eu, zice Domnul; și nu Dumnezeu
departe.
15. Plâng. 3, 15 17. lezecb. 13, 10.
18. Isaia 40, 13; Iov 15, ft; .Rom. 11, 34;
1 Cor. 2, 16.
 IEREMIA 23-24
24. Au ascunde-se-va clnevâ în-
tru cele ascunse, și eu nu'l voiu
vedeà pre el? Au nu umplu eu cerul
și pământul? Zice Domnul.
25. Auzil-am cele ce grâesc pro-
rocii, cei ce prorocesc întru numele
meu minciuni, zicând: vis am visat.
26. Pânâ când va fî în inima pro-
rocilor celor ce prorocesc minciuni?
Prorocind ei voile inimilor sale.
27. Celor ce socotesc întru visele
sale, pe care le povesteâ fiecare a-
proapelui său, ca să uite legea mea
în ce chip au uitat părinții lor nu-
mele meu întru Vaal?
28. Prorocul care a visat, pove-
stească visul său, și cel către care
este cuvântul meu, povestească cu-
vântul meu întru adevăr. Ce sunt
paiele la grâu, așâ sunt cuvintele
mele, zice Domnul.
29. lată, au nu sunt cuvintele
mele ca focul, zice Domnul, și ca
ciocanul care taie piatra?
30. Pentru aceea zice Domnul
Dumnezeu, iată eu către prorocii
cei ce fură cuvintele mele, fiecare
dela aproapele său.
31. Iată eu către prorocii cei ce
scol vorbe de prorocii și dormitează
în uimirea lor.
32. Pentru aceea iată eu către
prorocii cei ce prorocesc vise min-
cinoase, și povestindu-le pre ele, în-
șală pre poporul meu cu minciunile
lor și cu înșelăciunile lor; dar eu nu
i-am trimis pre ei, și nu le-am
poruncit lor și nu vor fî de nici un
folos poporului acestuia.
33. Și dacă te vor întrebă
poporul acesta,au preoi.au proroc,
zicând: ce este sarcina dela Domnul
? Vei spune lor: voi sunteți sarcina,
vă voiu risipi pre voi, zice Domnul.
34. Prorocul și preoții și
poporul,
24. Hmos 9, 2, 3; Jaaia 66, l; 3 Imp. 6,
27jjag>.fflp. 7’ 49’ 30, fl 2 Lege 16, 20.
919
cari vor zice: sarcina dela Domnul,
îmi voiu izbândi pre omul acela, și
pe casa lui.
35. Așâ vefi grăi fiecare către a-
proapele său, și fiecare către fratele
său, ce au răspuns Domnul, și ce au
zis Domnul?
36. Si să nu mai numiți sarcină
dela Domnul, că cuvântul omului fl-
va sarcină dela el, voi ați întors
cuvintele Dumnezeului celui viu,
Domnul Puterilor, Dumnezeul no-
stru.
37. Așâ veți grăi către Proroc: ce
au răspuns ție Domnul și ce au zis
Domnul?
38. Și de vei mai zice sarcina
Domnului, atunci așâ zice Domnul,
Dumnezeul nostru : pentrucă zici
cuvântul acesta : sarcina Domnului,
deșt am trimis către voi zicând: nu
veți zice: sarcina Domnului,
39. Pentru aceea iată eu vă iau,
și vă risipesc pre voi și cetatea pe
care o am dat vouă și părinților
voștri.
40. Și voiu dâ preste voi ocară
veșnică și necinste veșnică, care nu
se va uită.
CAP. 24.
Cele două coșuri de smochine și soarta
viitoare a poporului.
A rătatu’mi-au mie Domnul două
coșnije de smochine puse îna-
inteaBis ericii Do mnului, uu păuea
înstreinat Navuhodonosor împăra-
tul Vavilonului pre lehoniea fecio-
rul lui loachim împăratul lui luda,
și pre boieri și pre meșteri și pre cei
legați și pre cei bogați din Ieru-
salim, și i-a adus pre ei în Vavilon.
2. ln una din coșnițe erau smo-
chine bune foarte, ca smochinele
cele timpurii, iar în cealaltă coșniță,
smochine rele foarte, care nu se
puteau mâncâ pentru răutatea lor.
24. 1. 4 Imp. 24, 15.
920 IEREMIA 24—25
3. Și au grăit Domnul către
mine: ce vezi Ieremie? Și am zis,
smochine, smochinele cele bune,
sunt bune toarte; și cele rele, sunt
rele toarte, care nu se pot măncă
pentru răutatea lor.
4. Și a tost cuvântul Domnului
către mine, zicând:
5. Acestea zice Domnul Dumne-
zeul lui lsrail: ca smochinele cele
bune acestea, așă voiu cunoaște spre
bine pre cei înstreinafi ai lui luda,
pre cari i-am trimis din locul acesta
în pămăntul Haldeilor spre
bunătăfi.
6. Și voiu îndreptă ochii mei spre
ei întru bunătăți, șfi voiu așeză pre
ei în pămăntul acesta spre binele lor,
și de iznoavă îi voiu zidi pre ei, și
nu'i voiu surpă pre ei, șfi voiu sădi
pre ei, și nu'i voiu zmulge.
7. Și voiu dă lor inimă, ca să mă
știe pre mine, că eu sunt Domnul, și
_ ei vor fl mie popor și eu voiu f! lor
Dumnezeu, pentrucă se vor întoarce
către mine din toată inima lor.
8. Și precum smochinele cele rele
care nu se pot măncă pentru rău-
tatea lor, zice Domnul; așă voiu dă
pre Sedechia împăratul lui luda, și
pre dregătorii lui, și rămășița Ieru-
salimului ce a rămas în pămăntul
acesta și pre cei ce lăcuesc în E-
ghipet.
9. Șfi voiu dă pre ei spre risipire
la toate împărăfiile pămăntului, și
vor fl spre ocară și spre pildă, și
spre ură și spre blestem în tot locul,
unde îi voiu scoate pre ei.
10. Și voiu trimite la ei foamete și
moarte și sabie, pănă ce se vor sfărși
din pămăntul, care l-am dat lor.
7. fl 2 Lege 30, 6.
9. n 2 Lege 25, 37; P». 43, 15.
CAP. 25.
Robia Vavilonului și pedeapsa tuturor
neamurilor.
C uvăntul, care s'a făcut către le-
remia pentru tot poporul lui
luda în an ul ul pa t rulea el lu i lo a
cliim fiul lui losia împăratul lui
Iuda, acesta este anul cel dintăiu al
lui Navuhodonosor împăratul
Vavilonului,
2. Ce au grăit către tot poporul
lui luda și către cei ce lăcuesc în
Ierusalim, zicănd:
3. In al treisprezecelea an pl lui
losia, fiul lui Amos, împăratul lui
luda, și pănă în ziua aceasta două-
zeci și trei de ani, și am grăit către
voi mănecănd și zicând :
4. Și am trimes la voi pre robii
mei prorocii de noapte trimejăndu'i,
și n'ați ascultat, și n'afi luat aminte
cu urechile voastre.
5. lntoarcefi-vă fiecare dela calea
sa cea rea și dela cugetele voastre, și
vefi lăcul în pămăntul, care l-am dat
vouă și părinților voștri din veac și
pănă în veac.
6. Nu merge|i după dumnezei
străini, ca să sluiifi lor și ca să vă
închinați lor, ca să nu mă pomi(i pre
mine spre mănie cu faptele măi-
nilor voastre, ca să vă fac vouă rău.
7. Dar nu m'afi ascultat pre
mine.
8. Pentru aceea așă zice Domnul:
de vreme ce n'aji crezut cuvintelor
mele,
9. lată eu voiu trimite și voiu luă
moștenirea dela miazănoapte, șfi
voiu aduce pre ei preste pămăntul
acesta și preste cei ce lăcuesc pre el,
și preste toate neamurile cele de
prin prejurul lui, șfi voiu pustii pre
ei, șfi voiu dă spre stingere și spre
batjocură și spre ocară veșnică.
25- 5. 4 Imp. 17. 13.
P. Isaia 10, 6; Plâng. 2, 15.
 IEREMIA 25
10. Și voiu pierde dela ei glasul
cel de bucurie și glasul cel de ve-
selie, glasul cel de mire și glasul cel
de mireasă, mirosul cel de mir și
lumina din sfeșnic.
11
Ș1 va fl lol pământul spre stin-
gere, și vor sluji întru neamuri șap-
tezeci de ani.
12. iar dupâce se vor umpleâ a-
cei șaptezeci de ani, voiu izbândi
asupra neamului acestuia, și îi voiu
pune pre el spre stingere veșnică.
13. Și voiu aduce preste pămân-
tul acesta toate cuvintele mele, care
le-am grăit asupra lui, toate câte
sunt scrise în cartea aceasta, care
le-a prorocit leremla asupra
tuturor neamurilor.
14. Că au slujit lor, când erau
neamuri multe și împărafi mari; și
voiu răsplăti lor după faptele lor șl
după lucrurile mâinilor lor.
15. Așâ au zis Domnul
Dumnezeul lui lsrail : iâ paharul
acesta de vin din mâna mea, și vei
adăpâ toate neamurile, la care eu te
trimlf pre tine.
16. Și vor beâ, și vor vărsă, și
vor nebuni de fa|a săbiei, care eu
voiu trimite în mijlocul lor.
17. Șl am luat paharul din mâna
Domnului, șl am adăpat toate nea-
murile, la care m'au trimis pre
mine Domnul.
18. Ierusalimul și cetăfile lui
luda și pre împărafii lui luda și pre
boierii lui, ca să'i deâ pre el spre pu-
stiire și spre stingere șl spre bat-
jocură.
19. Și pre Faraon împăratul E-
ghipetului și pre slugile lui și pre
boierii lui, și pre tot poporul lui.
20. Șl pre tofi cel despre apus de
el, șl pre tofl împărafii celor de alt
neam, șl Ascalonul și Gaza, și A-
caronui și rămășlfa Azotului.
11. 2. Parai. 36, 22; Esdra 11; Isaia 24,
8.
12. Dan. 9, 2. 14. Plâng. 4, 21.
921
21. Și ldumeia și Moavul, șl pre
fill lui Amon.
22. Și pre împărafii Tirului, și
pre împărafii Sidonului, șl pre
împărafii cei de dincolo de mare.
23. Și pre Dedan șl pre Teman
șl pre Ros, și pre tot cel tuns din
'nalntea fefii lui.
24. Șl pre loji împărafii, cei ce
poposesc în pustie.
25. Și pre tofi împărafii
Elamului, și pre tofl împărafii
Perșilor.
26. Șl pre tofi împărafii dela
miazănoapte, pre cei de departe și
pre cel de aproape, pre fiecare
împrotiva fratelui său, și toate
împărăflile cele de pre fata
pământului.
27. Și vei grăi lor : așâ zice
Domnul Dumnezeu atotfiitorul,
Dumnezeul lui lsrail : befl, îmbâla|
l-vâ și vărsafi, și vefi cădeâ, și nu vă
vefi sculă de către fa|a săbiei, care o
voiu trimite în mijlocul vostru.
28. Șl va fl când nu vor vreâ să
primească paharul din mâna ta, ca
să beâ, vel grăi către el: așâ au zis
Domnul, să befl.
29. Că lată în cetatea care se nu-
mește cu numele meu, eu viu a chi-
nul, și voi cu curăfenle nu vă vefi
curâfi, că sabie eu chem asupra
tuturor celor ce lăcuesc pre
pământ.
30. Șl tu vel proroci către el
toate cuvintele acestea, șl vel zice:
Domnul din înălflme va strigă, din
lăcașul cel sfânt al său va dâ glasul
său, cuvânt va răspunde preste lo-
cul său împrotiva tuturor locuito-
rilor pământului, ca strigătul celor
ce calcă în lin.
31. Vine pelre până la marginea
pământului, că judecata Domnului
este întru neamuri, judecă-se el cu
tot trupul, și cei necredincioși s'au
dat săbiei, zice Domnul.
32. Așâ grăește Domnul: lată
rele
21. Ps. 136, 9. 22. Lezech. 26, 3,
30. Isaia 13, 13; loil 3, 16; flmos 1, 2.
 922 IEREMIA 25—26
vin dela neam asupra neamului, și
volbură mare iese dela marginea
pământului.
33. Și vor fi răniji de Domnul în
ziua Domnului, dela marginea pă-
mântului și până la marginea pă-
mântului, nu se vor îngropâ,în gu-
noi pre fafa pământului vor fi.
34. Strigați păstori șl glăsuiți, și
vă tânguiji povățuitorii turmelor, că
s'au plinit zilele voastre spre jun-
ghiere, și veji cădeâ ca vasele cele
pTefloase.
35. Și nu va mai fi scăpare pen-
tru păstori, nici mântuire pentru
po- văjuitorii turmelor.
36. Se aude strigarea păstorilor
și strigătul povă]uitorilor turmelor,
pentrucă au pierdut Domnul pășu-
nile lor.
37. Și se vor strică sălașele pa-
șnice, de către fața iujimei mâniei
mele.
38. Părăsit-a ca un leu culcușul
său, pentrucă s'a făcut pustiu pă-
mântul lor dela fața săbiei cei mari.
CAP. 26.
Prorocit despre surparea Ierusalimului
și a Casei Domnului. Ieremia în
primejdie de moarte.
L a începutul împărăției lui Ioa-
chim fiul lui losiea, s'a făcut cu-
vâniulacestcdelaDo mnul.
2. Așâ au zis Domnul : stăl în
curtea casei Domnului, și vei grăi
către toți jidovii și către to(i cei ce
vin să se închine în COSO Domnului,
toate cuvintele, care ți-am po-
runcit ]ie, ca să le grăești lor, să nu
faci nici un cuvânt.
3. Ca doar vor auzi, și se vor în-
toarce fiecare dela calea sa cea rea;
atunci voiu încetă dela relele, care
eu socotesc, ca să le fac lor, pentru
lucrurile lor cele rele.
4. Și vei grăi, așă au zis
26. 2. H 2 Lege 16, 16.
Domnul: de nu mă veți ascultă, ca
să umbla]! întru legile mele, care le-
am dat înaintea feței voastre.
5. Să ascultat! cuvintele slugilor
mele prorocilor, pre cari eu trimit
la voi de noapte mânecând, că i-am
trimis, și nu m'oti ascultat.
6. Și voiu dă casa aceasta co Si-
lomul, și cetatea aceasta o voiu dă
spre blestem la toate neamurile din
fot pământul.
7. Și au auzit preoții și prorocii
cei mincinoși, și fot poporul pre le-
remia grăind cuvintele acestea în
casa Domnului.
8. Și O fost dupăce O încetat le-
remia o grăi toate câte i-ou poruncit
lui Domnul, ca să grăească către tot
poporul, l-o prins pre el preoții și
prorocii cei mincinoși și tot poporul,
zicând: cu moarte vei muri.
9. Pentrucă oi prorocit întru nu-
mele Domnului, zicând: ca Silomul
vo fi casa aceasta, și cetatea aceasta
vo rămâneâ pustie de cei ce o
lăcuesc, deci s'o adunat tot poporul
asupra lui leremia în cosa Dom-
nului.
10. Și ouzind boierii lui ludo cu-
vintele acestea, s'au suit din casa
împăratului la cosa Domnului, și au
stătut înaintea ușilor porții Domnu-
lui cei nouă.
11. Și au zis preoții și prorocii
cei mincinoși către boieri și către tot
poporul : judecată de moarte este
omului acestuia, pentrucă o pro-
rocit asupra cetății aceștia, în ce
chip ați auzit cu urechile voastre.
12. Și o zis leremio către fofi bo-
ierii și către tot poporul, zicând :
Domnul m'au trimis pre mine să
prorocesc asupra casei aceștia și
asupra cetății aceștia toate cuvin-
tele, care le-ați auzit.
13. Și acum, moi bune faceți că-
ile voastre și faptele voastre, și o-
6. I lmp. 4, 12. 1/, Hmoa 7, 10.
 IEREMIA 26—27
sculfafi glasul Domnului
Dumnezeu, și Domnul va opri
relele, care au grâil asupra voastră.
14. Ială eu în mâinile voastre
sunt, facefi cu mine cum credeți de
folos, și cum vi se pare vouă mai
bine.
15. Ci cunoscând, să cunoașteți,
că de mă veți omorî pre mine,
sânge nevinovat luați asupra voa-
stră și asupra cetăfii aceștia și a-
supra celor ce lăcuesc într'însa, că
cu adevărat m'au trimis pre mine
Domnul la voi să grăesc în urechile
voastre toate cuvintele acestea.
16. Și au zis boierii și tot popo-
rul către preoți și către prorocii cei
mincinoși : să nu fie omului ace-
stuia judecată de moarte, că întru
numele Domnului Dumnezeului no-
stru a grăit către noi.
17. Și s'au sculat bărbafi dintre
cei mai bătrâni ai pământului, și au
zis la toată adunarea poporului:
18. Miheia Morasitul proroceâ
în zilele Iui lezechia împăratul lui
Iuda, și a grăit la tot poporul lui
Iuda, așâ zice Domnul: Sionul ca o
țarină se va arâ, și Ierusalimul ca o
movilă de pietre va fl, și muntele
casei desiș de pădure.
19. Au omorîtu-l'a pre el Eze-
chia și tot Iuda? Nu, că s'au temut
de Domnul, ci rugându-se feții
Domnului, au încetat Domnul dela
relele, care au grăit asupra lor; noi
am făcut răutăți mari asupra
sufletelor noastre.
20. Și erâ un om prorocind întru
numele Domnului, Urie feciorul lui
Samei dela Cariatirim, și a prorocit
pentru pământul acesta după toate
cuvintele lui leremia.
21. Și a auzit împăratul Ioachim
și toți boierii toate cuvintele lui, și
18. 1 Mibea 1, 1 ți 3, 12.
19. 2 Parai. 32, 26.
923
căutâ să-l omoare pre el, și a auzit
Urie și a intrat în Eghipet.
22. Și a trimis împăratul bărbați
în Eghipet.
23. Și l-au scos pre el de acolo, și
l-au adus pre el la împăratul și l-au
lovit pre el cu sabie, și l-au aruncat
pre el în groapa de obștea
norodului.
24. Insă mâna lui Ahicam fiul
lui Safan erâ cu leremia, ca să nu'l
deâ pre el în mâinile poporului, și
să nu'l omoare pre el.
CAP. 27.
Sfatul lui leremia de a se supune
împăratului Vavilonului.
A șâ au zis Domnul: fă fe legături
și lanfuri, și le pune împrejurul
grumazului lău .
2. Și le vei trimite pre ele la îm-
păratul Idumeii și la împăratul
Moa- vului și la împăratul fiilor lui
Amon și la împăratul Tirului și la
împăratul Sidonului, prin mâinile
trimișilor celor ce vin spre
întâmpinare la Ierusalim, către
Sedechia împăratul lui Iuda.
3. Și le vei porunci ca să spună
domnilor lor : așâ au zis Domnul
Dumnezeul lui lsrail; așâ veți grăi
către domnii voștri.
4. Că eu am făcut pământul cu
puterea mea cea mare și cu braful
meu cel înalt, și'l voiu dâ pre el ort
cui va fl plăcut înaintea ochilor mei.
5. Dat -am pământul lui
Navuhodonosor împăratul
Vavilonului să slujească lui, și
hiarele țarinei să lucreze lui.
6. Și neamul și împărăția, câți
nu vor pune grumazii săi supt jugul
împăratului Vavilonului, cu sabie și
cu foamete îi voiu cercetă pre ei,
24. 4 Imp. 22, 14.
27. 4. H 2 lege 32, 8. 5. Dan. 2,
38.
924 IEREMIA 27—28
zis-au Domnul; până ce se vor
sfârși tn mâna lui.
7. Și voi să nu ascultați de pro-
orocii cei mincinoși ai voștri și de
cei ce vă vrăjesc, și de cei ce visează
vouă, și de descântătorii voștri, și
de fermecătorii voștri, cei ce zic nu
ve|i sluji împăratului Vavilonului.
8. Că minciuni prorocesc ei
vouă, ca să vă depărteze pre voi din
pământul vostru.
9. Și neamul, care va băgă gru-
mazul său supt jugul împăratului
Vavilonului, și va sluji lui, îl voiu
lăsâ pre el în pământul său și va
lucrâ, și va lăcul întru el.
10. Și către Sedechia împăratul
lui luda am grăit după toate cuvin-
tele acestea, zicând: plecați cerbi-
cea voastră,
11. Și slujiți împăratului
Vavilonului, că minciuni prorocesc
ei vouă.
12. Că nu i-am trimis pre ei, zice
Domnul să prorocească în numele
meu minciuni, ca să vă piarză pre
voi, și vefi pieri voi și prorocii voștri
cei ce prorocesc vouă cu strâm-
bătate minciuni.
13. Și preoților și la tot poporul
acesta am grăit zicând : așâ zice
Domnul :
14. N’ascultaji cuvintele
prorocilor celor ce prorocesc vouă,
zicând : iată vasele casei Domnului
se vor întoarce din Vavilon, că
minciuni prorocesc ei vouă.
15. Nu i-am trimis pre ei, și apoi
prooroci sunt? Și de este cuvântul
Domnului întru ei, întâmpine-se cu
mine, că așâ au zis Domnul.
16. Și celelalte vase, care nu le-a
luat împăratul Vavilonului, când a
mutat pre lehonia din Ierusalim, în
Vavilon vor intră, au zis Domnul.
CAP. 28.
Icrcmia șt Attania frorocul cel min -
cinos.
? i a fost în al patrulea an al îm-
părăției lui Sedechia împăratul
lui luda, în luna a cincea, și a zis
mie Anania fiul lui Azor prorocul
cel mincinos dela Gavaon, în casa
Domnului, Înaintea preoților și a
tot poporul, zicând:
2. Așâ grăește Domnul:
sfărâmat- am jugul împăratului
Vavilonului.
3. încă doi ani de zile, și eu voiu
întoarce la locul acesta toate vasele
casei Domnului.
4. Și pre lehoniea și pre cei în-
streinafi ai lui Iuda, că voiu
sfărâmă jugul împăratului
Vavilonului.
5. Și a zis leremiea către
Ananiea înaintea preoților și în fafa
a tot norodul, care stâ în casa
Domnului.
6. Și a zis leremiea: adevărat
așâ să facă Domnul, să întărească
cuvântul tău, care tu prorocești, ca
să se întoarcă vasele casei Domnu-
lui, și tofl cei înstreinafi din Vavilon
la locul acesta.
7. Insă auziți cuvântul
Domnului, care zic eu în urechile
voastre și în auzul a tot poporul.
8. Prorocii cei ce au fost mai
'nainfe de mine și mai 'nainte de voi
din veac, și au prorocit pentru
răsboiu la multe (ări și la împărați
mari.
9. Prorocul cel ce a prorocit
pentru pace, plinindu-se cuvântul,
cu- noaște-vor pe prorocul, pe care
l-au trimis lor Dumnezeu cu
adevărat.
10. Atunci a luat Anania în țața
atot poporul lanțurile din grumazul
lui leremia și le-a zdrobit.
11. Și a zis Anania în fafa atot
poporul, grăind: așâ zice Domnul:
așâ voiu sfărâmă jugul împăratu-
le. 4 Imp. 25, 13. 28. 9. îl 2 Lege 15, 22.
 IEREMIA 28—29
lui Vavilonului dela grumazii tutu-
ror neamurilor.
12. Și s'a dus leremia în calea sa
și s'a făcut cuvântul Domnului că-
tre leremia, dupăce a sfărâmat A-
nania lanțurile dela grumazii lui,
zicând;
13. Mergi și grăiește către
Anania și'i spune:
14. Așâ au zis Domnul: lanfuri
de lemn ai sfărâmat, și voiu face în
locul lor lan|uri de fier, că așâ au
zis Domnul: eu iug de fier am pus
preste cerbicea tuturor neamurilor
să slujească împăratului
Vavilonului.
15. Și a zis leremia lui Anania:
nu te-au trimis pre tine Domnul, și
fu ai făcut pre poporul acesta a nă-
dăjdui spre minciună.
16. Pentru aceea așâ au zis
Domnul: iată eu te pierd pre tine de
pre faja pământului, în anul acesta
vei muri.
17. Și a murit în luna a șaptea.
CAP. 29.
Scrisoarea Ini leremia către cei din
robie.
Ș icareacestea sunt cuvintele cărții,
o a trimis leremia din
Ierusalim către cei bătrâni ai lui,
cari erau în însfreinare, și către
preo|i și către prorocii cei
mincinoși, carte în Vavilon la cei
din însfreinare și la tot poporul.
2. Mai pire urmă ieșind lehonia
împăratul și împărăteasa și fame-
nii și fot volnicul și meșterul și le-
gatul din Ierusalim.
3. Cu mâna lui Ellasan fful lui
Safan și al lui Gamarie fiul lui Hei-
chie, pre care l-a trimis Sedechia
împăratul lui luda la împăratul Va-
vilonului în Vavilon, zicând:
4. Așâ au zis Domnul
Dumnezeul
15. lezecbil 13, 3, 9. 28. 2. 4 lmp. 24, 12.
925
lui Israil presfe însfreinarea, care o
au însfreinat dela Ierusalim.
5. Zidifi case și lăcuiți, și sădiți
grădini și mâncați rodurile lor.
6. Și luafi femei și naștefi feciori
și fete, și luafi fiilor voștri femei, și
fetele voastre le mărifafi și vă în-
mulfiti și nu vă împu|ina|i.
7. Și căutafi pacea pământului,
la care v'am însfreinat pre voi, și vă
rugați pentru ei către Domnul, că
întru pacea lor va fi pace vouă.
8. Că așâ au zis Domnul: să nu
vă înșele pre voi prorocii cei min-
ciunoși, cari sunt între voi, și să nu
vă înșele pre voi vrăjitorii voștri, să
nu ascultafi de visele voastre, care
voi le visați.
9. Că neadevărate prorocesc ei
vouă întru numele meu, și eu nu i-
am trimis pre ei.
10. Că așâ au zis Domnul: când
se vor umpleâ în Vavilon șaptezeci
de ani, voiu cercefâ pre voi și voiu
pune cuvintele mele presfe voi, ca
să întoarce|i poporul vostru la locul
acesta.
11. Și voiu gândi spre voi gând
de pace și nu rele, ca să vă dau
vouă acestea.
12. Și vă rugafi către mine și vă
voiu auzi pre voi.
13. Și mă câutafi pre mine, și
mă ve]i aflâ de mă veți căutâ cu
țoală inima voastră.
14. Și mă voiu arătă vouă.
15. Că afi zis: pus-au nouă
Domnul proroci în Vavilon.
16. Așâ au zis Domnul asupra
lui Ahav și asupra lui Sedechia:
iată eu dau pre ei în mâinile
împăratului Vavilonului și va lovi
pre ei în- nainfea ochilor voștri.
17. Și vor luâ dela ei blestem în-
tru toată însfreinarea lui Iuda în
Vavilon, zicând: să te facă pre fine
10. 2 Parai. 36, 22; Ezdra 1, 1; Dan. 9, 2.
12. lezecbil 6, 9. 13. Ozie 5, 15*
926 IEREMIA 29—30
Domnul, cum au făcut pre Sedechia
și ca pre Ahav, pre cari i-a ars
împăratul Vavilonului cu foc.
18. Pentru fărădelegea, care a fă-
cut în Ierusalim, și prea curveau
femeile cetăților lor, și cuvânt a
grăit cu numele meu, care eu n'am
poruncit lor, și eu martor zice Dom-
nul.
19. Și către Sameia Elamiteanul,
vei grăi:
20. Nu te-am trimis cu numele
meu, și către Sofonia preotul fiul lui
Manasl a zis :
21. Domnul le-au dat pre tine
preot în locul lui lodae preotul, să te
faci cârmuitorîn casa Domnului la
tot omul ce prorocește și la tot omul
ce nebunește; și vei dâ pre el la
închisoare și la locul muncei.
22. Și acum pentruce ați batjoco-
rit pre leremia cel din Anatot, pre
cel ce a prorocit vouă?
23. Nu pentru aceasta l-am tri-
mis? Că prin luna aceasta a trimis
la voi în Vavilon zicând: departe
este, zidiți case și lăcuiți și răsădiți
grădini și ve|i mâncâ roada lor.
24. Și a cetit Sofonie cartea a-
ceasta la urechile lui leremia.
25. Și s'a făcut cuvântul Domnu-
lui către leremiea zicând: trimite că-
tre cei din înstreinare, zicând:
26. Așâ zice Domnul asupra lui
Sameia Elamiteanul, de vreme ce a
prorocit vouă Sameia, și eu nu l-am
trimis pre el, și v'a făcut pre voi să
nădăjduiți spre minciună.
27. Pentru aceea așâ au zis Dom-
nul: iată eu voiu cercetă asupra lui
Sameia și asupra neamului lui, și nu
va fl dintru e^ om întru voi, care să
vază bunătățile, pe care eu le voiu
face vouă.
CAP. 30.
Dumnezeu făgăduește Iudeilor întoar-
cerea din robie.
C uvântul, care s'a făcut către Ie-
remia dela Domnul să zică:
2. Așâ au zis Domnul Dumnezeul
lui fsrail, zicând: scrie toate cuvin-
tele, care am grăit către tine pe
carte.
3. Că iată vin zile, zice Domnul,
și voiu întoarce înstreinarea popo-
rului meu Israil și a lui luda, zis-au
Domnul atoltiitorul; și'i voiu
întoarce pre ei la pământul care l-
am dat pă- rinfilor lor, și'l vor
stăpâni pre el.
4. Și acestea sunt cuvintele care
au grăit Domnul asupra lui Israil și
asupra lui luda.
5. Așâ au zis Domnul: glasul în-
fricoșerii ve|i auzi cu frică, și nu este
pace.
6. întrebați și vede|i, de s'a năs-
cut fiu? Și pentru frica întru care
voiu tineâ mijlocul și mântuirea?
Pentrucă am văzut pre tot omul și
mâinile lui presfe mijlocul lui, în-
torsu-s'au fetele spre gâlbinare.
7. Că mare s'a făcut ziua aceea,
și nu este ca aceea, și vreme strimtă
este lui lacov, și dintru aceasta se va
mântui.
8. In ziua accee zis-au Domnul*,
siă- râmâ-voiu jugul dela grumazul
lor, și legăturile lor voiu rupe și mai
mult nu vor lucră ei la streini.
9. Și vor lucră Domnul, Dumne-
zeului lor, și pre David împăratul
lor voiu scula lor.
10. Așâ au zis Domnul: ridicaf-
am zdrobire, dureroasă este rana ta.
11. Nu este cine să judece jude-
cata ta, spre durere le-ai vindicat,
folos nu este |ie.
12. To|i prietenii tăi te-au uitat
pre tine, pre tine nu te vor întrebă
cele
30. 7 . foii 2, 11; ftmos 5,16; Sofon. 1, 15.
9. Iezecb. 35, 23; Ozie 3, 5.
10. 46, 27; Isaia 43, 1; 44, 2.
11. Isaia 27, 6. 12. Mib. 1, 9.
 IEREMIA 30 — 31 927
de pacea ta, că, cu rana vrăjmașu- CAP. 31.
lui te-am lovit, certare întărită asu- Prorocie privitoare la Mesia.

I
pra a toată nedreptatea ta, înmulfi-
n vremea aceea zis-au Domnul: fi-
tu-s'au păcatele tale.
voiu Dumnezeu neamului lui
13. Pentru aceea tofi cei ce te mă-
Israil, și ei v or R ni ie p opon
nâncă pre tine, măncă-se-vor, și tofi
2. Așâ au zis Domnul i allă-voiu
vrăjmașii tăi carnea lor toată o vor
căldură în pustie cu cei pieriți de
măncă, mai mult decăt nedreptățile
sabie, mergefi și să nu pierdefl pre
tale s'au înmulfit păcatele tale;făcut-
Israil.
au acestea tic, și vor fi cei ce te înfri-
3. Domnui de departo eo va arâîâ
coșază pre tine spre înfricoșare, și
lui, cu iubire veșnică te-au iubit pre
pre tofi cei ce te-au prădat pre tine,
tine, pentru aceea te-am tras pre tine
da'i-voiu la pradă.
spre îndurare.
14. Că voiu aduce vindecarea ta,
4. Că ee v^ohi zidii, ii te vii zidi
de rana ta cea cu dureri vindeca- te-
fecioara lui Israil, încă vei luă tăm-
voiu, zice Domnul, că risipit te-ai
pina ta și vei ieși cu adunarea celor
chemat, vănatul vostru este, că nu
ce joacă.
este cel ce'l caută pre el.
5. Pentrucă a i sădti vi i în dealu-
15. Așă zice Domnul: iată eu voiu
rile Samariei, sădind, sădifi în dea-
întoarce înstreinarea lui Iacov, și
lurile lui Efraim și lăudafi.
robimea lui voiu milui, și se va zidi
6. Pentrucă esee zi de chemare
cetate deasupra înălfimei ei, și po-
celor ce răspund în dealurile lui E-
porul după judecata sa va dormi.
fraim, sculafi-vă și vă suifi fn Sion la
16 Și vor ieșî dela ei căntănd, gla-
Domnul Dumnezeul vostru,
sul celor ce joacă, și'i voiu înmulfi
7. Că așâ au zis Domnul iui Ia-
pre ei, și nu se vor împufină.
cov: veseliji-vă, veselifi-vă și strigafi
17. Și vor umblă fiii lor ca mai
preste capul neamurilor, auziie
'nainte, și mărturiile lor în preajma
faceți și lăudafi, zicefi: măntuit-au
fefii mele se vor îndreptă, și voiu
Domnul pre poporul său, pre
cercetă pre loji cei ce'i necăjesc pre
rămășița lui Israil.
ei.
8. Iată eu îi aduc pre ei dela mia-
18. Și vor fi mai tari ai lui decăt
zănoapte și voiu aduce pre ei dela
ei, și domn al lui dinfr'însul va ieși,
marginea pămăntului la serbarea
și'i voiu adună pre ei, și se vor în-
Pasec-paștelui, și va naște fii mulfi și
toarce la mine, că cine este acesta,
se vor întoarce aici.
care a dat inima lui ca să se întoarcă
9 Cu plăngere a ieșit, și cu măn-
către mine, zice Domnul.
găiere voiu scoate pre ei abătăn- du-i
19. Că urgiea Domnului a ieșit
pre la curgeri de ape la cale dreaptă,
mănioasă, ieșit-a urgie hrănindu-se,
și nu vor rătăci întru ea, că m'am
preste cei necredincioși va veni.
făcut lui Israil tată și Efraim cel
20. Nu se va întoarce urgiea mă-
întăiu născut al meu este.
niei Domnului, pănă ce va face și
10. Auuifi iuvinnete
pănă ce va așeză întreprinderea i-
D^o^^n^ul^u one- muri și vestiți la
nimii lui, în zilele cele de apoi vefi
ostroavele cele de departe, zicefi: cel
cunoaște acestea.
ce au risipit pre Israil îl va și adună
13. Isaia 41, 11. 14. Plâng. 1, 19.
15. Isaia 43, 1; 44, 2; Lucâ 1, 70. pre el, și'l va
17. Isaia 1, 26.
19. Isaia 1, 26 31. 5. isaia 65, 21.
7. Isaia 2, 3; Mibeea 4, 2.
9^ Ps. 125, 2; Efire 4, 22.
928
păzi pred, ca cd ce paște turma sa.
11. Că au mântuit Domnul pre
lacov, scosu-l-au pre el din mâna
celor mai tari decât el, și vor veni și
se vor veseli Tn muntele Sionului.
12. Și vor veni la bunătățile
Domnului la pământul grâului și al
vinului și al roadelor și al vitelor și
al oilor, și va fl sufletul lor ca un
pom rodit și mai mult nu vor flă-
mânzi.
13. Atunci se vor bucură fecioa-
rele Tntru adunare de tineri, și cei
bătrâni se vor bucură, și voiu în-
toarce plângerea lor Tntru bucurie,
și’i voiu face pre ei veseli.
14. Voiu mări și voiu Tmbătă
sufletul preoților fiilor lui Levl, și
poporul meu de bunătăfile mele să-
turâse-va.
15. Așâ zice Domnul: glas Tn
Ramă s'a auzit, plâns și tânguire și
jale a Rahilei, care plângeâ pre fiii
săi, și n'a vrut să se mângâe, că nu
sunt.
16. Așâ zice Domnul: să înceteze
glasul tău dda plâns și ochii tăi dela
lacrămile tale, că este plată
lucrurilor tale, și se vor întoarce
din pământul vrăjmașilor.
17. Statornic fiilor tăi.
18. Auzind am auzit pre Efraim
plângând, pedepsitu-m'ai pre mine
și m'am pedepsit, eu ca un vitei nu
m'am învăfat, Tntoarce-mă pre
mine și mă voiu întoarce, că tu ești
Domnul Dumnezeul meu.
19. Că după robia mea m'am
pocăit și dupăce am cunoscut, am
suspinat pentru zilele rușinărei și
am arătat |te, că am luat ocară din
tinerelele mele.
20. Fiu iubit Efraim, mie prunc,
pentrucă sunt cuvintele mele întru
el, aducându'mi aminte îmi voiu a-
12. Isaia 61, 11; Ps. 125, 2.
15. Mat . 2, 17.
18. Ps. 118, 66-70; Plâng. 5, 21.
19. H 2 Lege 30, 2. 20. Isaia 5, 7.
IEREMIA 31
duce aminte de el, pentru aceea am
sârguit spre el, miluind voiu milul
pre el, zice Domnul.
21. lntărește-te pre tine Sioane,
fă pocăință, dă inima ta pre umerii
tăi pre calea care ai umblat, în-
toarce-te fecioară Israil, înfoarce-te
în cetăfile tale plângând.
22. Până când te vei întoarce
fată fără de cinste? Că au făcut
Domnul mântuire spre sădire nouă,
întru mântuire vor umblă împrejur
oamenii.
23. Că așâ au zis Domnul: încă
vor grăi cuvântul acesta în pămân-
tul lui Iuda și în cetățile lui, când
voiu întoarce robia lui, bine este
cuvântat Domnul preste drept
muntele cel sfânt al lui.
24. Și cei ce lăcuesc în cetățile
lui luda și în tot pământul lui îm-
preună cu plugarul, și se va ridică
întru turmă.
25. Că am îmbătat pre tot sufle-
tul setos, și pre tot sufletul flămând
l-am săturat.
26. Pentru aceea m'am sculat și
am văzut și somnul meu dulce mi
s'a făcut.
27. Pentru aceea iată vin zile,
zice Domnul: și voiu semănâ pre
Israil și pre luda sămânță de om și
sămânță de dobitoc.
28. Și va fi precum am privighiat
asupra lor, ca să'i surp și ca să'i
chinuesc, așâ voiu privighiâ preste
ei, ca să'i zidesc și ca să'i răsădesc
zice Domnul.
29. In zilele acelea nu vor mai
zice: părinții au mâncat aguridă, și
din|ii fiilor s'au strepezit;
30. Ci fiecare întru păcatul său
va muri, și celui ce a mâncat agu-
rida se vor strepezi din|ii lui.
31. Iată vin zile, zice Domnul: și
voiu pune casei lui Israil și casei lui
luda legătură nouă de pace.
29 lezecbil 18, 2, 3.
31. Evrei 8, 8; Iezecb. 16, 62.
 IEREMIA 31-32
32. Nu după făgăduința care am
făcut cu părin|ii lor în ziua în care
i-am luat pre ei de mână și i-am
scos din pământul Eghipetului;
pentrucă aceia n'au rămas întru
așezământul meu și eu n'am grijii
de dânșii, zice Domnul.
32. Că acesta este așezământul
meu de pace, care voiu așezâ cu
casa lui lsrail după zilele acelea, zi-
ce Domnul: dâ-voiu legile mele în
gândurile lor și în inimile lor le voiu
seri, și le voiu fi lor Dumnezeu și ei
vor fi mie popor.
34. Și nu va maiînvăfâ nimenea
pre vecinul său și pre fratele său,
zicând: cunoaște pre Domnul, că to|
i mă vor cunoaște dela cel mic până
la cel mare al lor, penfrucă milostiv
voiu fi nedreptăților lor, și păcatele
lor nu le voiu mai pomeni.
35. De se va înălfâ cerul mai sus
zice Domnul; și de se va smeri fața
pământului mai jos.
36. Și eu nu voiu izgoni neamul
lui lsrail, zice Domnul, pentru toate
câte a făcut.
37. Așâ au zis Domnul, cel ce au
dat soarele spre lumina zilei, luna și
stelele spre lumina nop|ii, și stri-
gare în mare și sună valurile ei,
Domnul atotfiitor este numele lui.
38. De vor încetă legile acestea
dela fafa mea,zice Domnul; și nea-
mul lui lsrail va încetă a fi neam
înaintea fetii mele în toate zilele.
39. Iată vin zile, zice Domnul, și
se va zidi cetatea Domnului dela
turnurile lui Anameil pană la
poarta unghiului, și va ieși măsura
ei în preajma lui până la dealurile
lui Gariv, și se va încunjurâ
împrejur din pietre alese.
40. Și to|i Asarimotii până la pâ-
rîul Chedrilor, până la unghiul por-
32. Evrei 10, 16.
34. loan 6, 45; Fapte 10, 43; lsaia 11, 9 și
54, 13. 35. Iov 36, 33. 37. lsaia 51, 15.
39. Neemia 3, 1 și 12 39.
929
(ii cailor despre răsărit, sfințire
Domnului, și mai mult nu se va
smulge și nu se va strică până în
veac.
CAP. 32.
Țarina cumpărată dc Ieremia.
C
uvântul Domnului, care s'a
făcut către leremia în anul al
zecelea alîm pârâtului Se
dechia.aceste es t e anul al
optsprezecelea al lui Navu-
hodonosor împăratul Vavilonului.
2. Și puterea împăratului
Vi^’vilo- nului a făcut șan| asupra
Ierusalimului și leremia se păzeâ în
curtea temnifei, care este la casa
împăratului.
3. Intru care l-a închis pre el îm-
păratul Sedechia, zicând : pentruce
tu prorocești, zicând: așâ au zis
Domnul, iată eu dau cetatea aceasta
în mâinile împăratului Vavilonului
și o va luă pre eai
4. Și Sedechia împăratul lui
Iuda nu va scăpă din mâna
Haldelor, că dându-se se va dă în
mâinile împăratului Vavilonului, și
va grăi gura lui la gura aceluia, și
ochii lui, ochii aceluia vor vedeâ.
5. Și va intră Sedechia în Vavi-
lon și acolo va muri.
6. Și cuvântul Domnului s'a fă-
cut către Ieremia, zicând :
7. Iată Anameil fiul lui Salom
fratele tatălui tău vine către tine, zi-
când: cumpără (ie |arina mea cea
din Anatot, că după rudenie |ie se
cuvine să o cumperi.
8. Și a venit la mine Anameil fe-
ciorul lui Salom fratele tatălui meu,
după cuvântul Domnului la curtea
temnijei și a zis: cumpără |ie țarina
mea cea din Anatot din pământul
lui Veniamin, că (ie se cade a o
cumpără pre ea, că tu ești bătrân și
am cunoscut că cuvântul Domnului
este.
32. 2. 37. 20. 7. Lev. 25, 25; Rut 3, 12.
930
9. Și am cumpărat farina lui A-
nameil fiul fratelui tatălui meu, și i-
am dat lui șapte sicii și zece arginti.
10. Și am scris în carte, și am
pecetluit și am pus mărturii și am
pus argintul în cumpănă.
11. Și am luat cartea cea de
cumpărare, cea cetită și pecetluită.
12. Și o am dat preea lui Varuh,
feciorul lui Nirie, fiul lui Maaseu
înaintea ochilor lui Anameil, fiul
fratelui tatălui meu și înaintea
bărbaților celor ce stau mărturie, și
scrieâ în cartea cea de cumpărare,
și înaintea ochilor Iudeilor celor ce
ședeau în curtea temniței.
13. Și am poruncit lui Varuh
înaintea lor, zicând:
14. Așâ au zis Domnul atot|iito-
rul Dumnezeul lui Israil: iâ cartea
cumpărărei aceștia și cartea cea ce-
tită și o vei pune în vas de stra-
chină, ca să rămâe zile multe.
15. Că așâ au zis Domnul: încă
se vor mai cumpără case și țarine și
vii în pământul acesta.
16. Și m'am rugat către
Domnul, dupăce am dat cartea
cumpărărei lui Varuh fiul lui Nirie,
zicând:
17. Doamne cel ce ești, fu ai fă-
cut cerul și pământul cu puterea ta
cea mare, și cu braful tău cel în-
nalt și ridicat, nimic de tine nu se va
ascunde.
18. Cel ce la mii faci milă și ră-
splătești păcatele părinților în sânul
fiilor după ei, Dumnezeule cel mare
și tare.
19. Domnul sfatului celui mare
și puternic întru lucruri,
Dumnezeul cel mare și atot|iitor și
Domnul cel cu nume mare, ochii tăi
sunt deschiși spre toate căile fiilor
oamenilor, ca să dai fiecăruia după
faptele lui.
18. Eșire 34, 7; FI 2 Lege 5, 9; Psalm 78, 11
—13. 19. Pilde 5, 21.
IEREMIA 32
20. Cel ce ai tăcut semne și mi-
nuni în pământul Eghipetului și
până în ziua aceasta și în Israil și
întru pământeni, și |i-ai făcut |ie
nume, ca în ziua aceasta.
21. Și ai scos pre poporul tău
Israil din pământul Eghipefului cu
semne și cu minuni, cu mână tare și
cu bra| înalt și cu vederi mari.
22. Și le-ai dat lor pământul a-
cesta, care ai jurat părinților lor,
pământ, din care curgelapte și
miere.
23. Și au intrat și l-au moștenit
pre el, și n'au ascultat glasul tău, și
întru poruncile tale n'au umblat;
toate câte ai poruncit lor să facă,
n'au făcut, și ai făcut ca să vie a-
supra lor toate relele acestea.
64. lată gloata a venit la cetate,
ca să o iâ pre dânsa, și cetatea s'a
dat în mâinile Haldeilor. celor ce o
bat pre ea, de fa(a săbiei și a
foametei, precum ai zis, așâ s'a fă-
cut.
25. Și tu zici către mine: cumpă-
rări ție |arină cu argint, și am scris
carte și o am pecetluit, și am pus
mărturii, și cetatea s'a dat în mâi-
nile Haldeilor.
26. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând:
27. Eu Domnul Dumnezeu atot
trupul, au ascunde-se-va cevâ de
mine?
28. Pentru aceea așâ au zis
Domnul Dumnezeul lui Israil;
dându-se, se va dâ cetatea aceasta
în mâinile împăratului Vavilonului,
și el o va luâ pre ea.
29. Și vor ven) Haldeii dând răs-
boiu asupra celăței aceștia și vor
arde cetatea aceasta cu foc, și vor
arde casele, întru care au tămâiat
pre podurile lor lui Vaal, și au tur-
nat turnări la dumnezei streini, ca
să mă amărască pre mine.
20. Isaia 23, 29. 21. Eșire 6, 6.
27. Num. 16, 22.
 IEREMIA 32-33
30. Pentrucă erau fii lui Israil și
fii lui Iuda singuri făcând ce este
rău înaintea ochilor mei din tine-
relele lor.
31. Căspreiujime și spre mâniea
mea erâ cetatea aceasta, din ziua în
care o a zidit pre ea și până în ziua
aceasta, ca să o mut pre ea dela fa|a
mea.
32. Pentru toate răutăfile fiilor
lui lsrail și ai lui Iuda, care le-au fă-
cut ca să mă amărască aceștia pre
mine și împărățiilor și boierii lor și
cei mai mari ai lor și Dreojii lor și
prorocii lor, bărbații lui Iuda și cei
ce lăcuiau în Ierusalim.
33. Și au întors către mine dosul
și nu fata, și i-am învăfai pre ei să
mânece de dimineață, și n'au
ascultat mai mult, ca să iâ învă-
țătură.
34. Și au pus spurcăciunile lor
în casa în care s'a chemat numele
meu preste ea, întru necură|iile lor.
35. Și au zidit capiștile lui Vaal
cele din valea fiului lui Enom, ca să
aducă pre fiii săi și pre fetele sale
lui Moloh împăratului, cele ce n'am
poruncit lor și nu s'a suit întru
inima mea, ca să facă urâciunea
aceasta, ca să greșască Iuda.
36. Și acum așâ au zis Domnul
Dumnezeu lui Israil pentru cetatea
de care tu zici, dâ-se-va în mâinile
împăratului Vavilonului cu sabie și
cu foamete și cu ducere;
37. lată eu îi adun pre ei din tot
pământul, unde i-am risipit pre ei
întru mâniea mea și întru iufimea
mea și întru întărâtare mare, și'i
voiu întoarce pre ei la locul lor, și'i
voiu așeză pre ei cu nădejde.
38. Și vor fi mie popor și eu voiu
fl lor Dumnezeu.
39. Și voiu dă lor altă cale și
altă inimă, ca să se teamă de mine
30. Isaia 47, 12. 34. 4 Imp. 21, 4.
35. Ps. 105, 36. 37. A 2 Lege 30, 3;
Ne-
mia l, 9; Ps. 105, 45, 46.
39. Ps. 50. 11; A 2 Lege 30, 6.
40. Eșire 34, 10; Isaia 54, 10; A 2 Lege 5,
931
în toate zilele spre binele lor și al fi-
ilor lor după ei.
40. Și voiu pune lor legătură
veșnică, care nu o voiu întoarce
după ei și voiu dă frica mea în
inima lor, ca să nu se depărteze ei
dela mine.
41. Și voiu cercetă a le face bine
lor și îi voiu sădi pre ei pre pă-
mântul acesta întru credinfă și în-
tru toată inima mea și întru tot su-
fletul.
42. Că așâ zice Domnul: în ce
chip am adus asupra poporului a-
cestuia toate răuiăjile aceste mari,
așâ eu voiu aduce preste ei toate
bunătățile, care am zis lor.
43. Și se vor cumpără încă
țarini în pământul de care tu zici,
că va fi necălcat de oameni și de
vite și s'a dat în mâinile Haldeilor.
44. Și vor cumpără (arini cu ar-
gint, și vei seri în carte și vei pe-
cetlui, și vei pune mărturii în pă-
mântul lui Veniamin și împrejurul
Ierusalimului și în cetățile lui luda
și în cetățile muntelui și în cetățile
Sefilei și în cetățile Naghevei, că
voiu întoarce înstreinările lor.
CAP. 33.
Prorocia despre luarea Ierusalimului.
Ș ileremia
a tost cuvântul Domnului către
a doua oară, și el eră
încă legat în curtea temniței,
zicând:
2. Așâ au zis Domnul: cel ce au
făcut pământul și l-au urzit pre el
ca să'l îndrepteze pre el, Domnul
este numele lui,
3. Și au strigat către mine și
voiu răspunde ție, și voiu spune (ie
lucruri mari și tari, care nu le-ai
știut.
4. Că așâ au zis Domnul Dum-
2.
41. Amos 9, 15.
33. 2.1wia42, 6 .
932 IEREMIA 33—34
nezeul lui lsrail pentru casele ce- tă|
ei acesteea, și pentru casele îm-
păratului lui luda cele ce sunt spre
șanf,
5. Și spre întăriri, ca să se bată
asupra Haldeilor, și o voiu umplea
pre ea de oameni mor|i, pre care i-
am lovit cu iu|imea mea și cu mă-
niea mea, și am întors fa|a mea de
către ei, pentru toate răutățile lor.
6. lată eu aduc ei închegare de
rană și leac, și o voiu vindecă pre
ea, și o voiu arătă lor ca să asculte,
și îi voiu preofl pre ei și voiu face
pace și credință.
7. Și voiu întoarce înstreinarea
lui luda și înstreinarea lui lsrail, și'i
voiu zidi pre ei ca și mai 'nainte.
8. Și'i voiu cură|l pre ei de toate
sirămbăfătile lor, care au greșit mie
și nu'mi voiu aduce aminte de gre-
șalele lor, care au greșit mie și s'au
depărtat dela mine.
9. Și va fi spre veselie și spre la-
udă și spre mărire la tot poporul
pămăntului, cari vor auzi toate bu-
nătățile, care eu voiu face și se vor
teme, și se vor amărî pentru toate
bunătățile și pentru toată pacea,
care eu voiu face lor.
10. Așă zice Domnul: încă se vor
mai auzi în locul acesta, pe care'l
numi|i voi, pustiu este de oameni și
de vite întru cetățile lui luda, și din
afară a Ierusalimului cele pustiite,
nefiind oameni și vite; glas de
veselie și glas de bucurie, glas de
mire și glas de mireasă, glasul celor
ce zic:
11. Mărturiiiii-vă Domnului
atot- (iitorului, că este bun Domnul,
că în veac este mila lui, și vor aduce
daruri în casa Domnului, că voiu
întoarce toată înstreinarea pămăn-
tului acestuia, ca mai 'nainte, zis-au
6. 30, 17. 8. Iezecb. 37, 23.
11. Ps. 24, 6 și 102, 17; Ozie 2, 11.
Domnul.
12. Așă au zis Domnul puterilor:
încă vor fl în locul acesta în pustia,
întru care nu este om și vită în toate
cetă|ile lui, popasuri de păstori
adăpostind oile.
13. In cetă|ile muntelui și în ce-
tățile Sefilei și în cetățile Naghevei
și în pămăntul lui Veniamin și întru
cele de prin prejurul Ierusalimului
și în cetă|ile lui luda, încă vor trece
oile pre măna celui ce numără,
zis'au Domnul.
CAP. 34.
Prorocie despre robia Vavilonului.
p^u\^â^^trl care s'a făcut către le-
^remia deta DomnuL cănd Navu-
hodonosor împăratul Vavilonului și
toată oștirea lui și tot pămăntul îm-
părăției lui dă răsboiu asupra Ie-
rusalimului și asupra tuturor cetă-
ților lui luda, zicănd:
2. Așă au zis Domnul: mergi la
Sedechia împăratul lui luda și vei
zice lui: dăndu-se, se va dă cetatea
aceasta în măinile împăratului
Vavilonului, și o va luă pre ea și o
va arde pre ea cu foc.
3. Și tu nu vei scăpă din măna
lui și cu prinsoare te va prinde și în
măinile lui te vel dă și ochii tăi vor
vedeă ochii lui, și gura lui cu gura
ta va grăi și în Vavilon vei intră.
4. Ci ascultă cuvăntul Domnului
Sedechie împăratul lui luda, așă
zice Domnul: nu vei muri de sabie.
5. Cu pace vei muri, și precum
au plăns pre părinții tăi și pre cei ce
au împără|it mai 'nainte de tine,
plănge-te-vor și pre tine, vail
Doamne; și pănă la iad te vor
plănge, pentrucă cuvănt am grăit
eu, zis-au Domnul.
34. 1 ■ 4 Imp. 24. 1.
5. 2 Paral. 16, 14 și 21,19; Is. Navi 10,10.
 IEREMIA 34-35
6. Și a grăit Ieremia către împă-
ratul Sedechia toate cuvintele ace-
stea în Ierusalim.
7. Și puterea împăratului
Vavilonului dâ răsboiu asupra
Ierusalimului și asupra cetăților lui
Iuda, și asupra Lahisului și asupra
Azi- chei, pentrucă acestea au fost
rămas între cetăfile lui luda cetăfi
tari.
8. Cuvântul care s'a făcut către
leremia dela Domnul, dupăce a să-
vârșit împăratulSedechia
așezământul către popor, ca să
cheme slobozire,
9. Ca să sloboază fiecare pre
sluga sa și fiecare pre slujnica sa,
pre Evreu și pre Evreică, ca să nu
robească bărbat din casa lui Israil.
10. Și s'au întors toji cei mai
mari și tot poporul, cari au intrat la
așezământ,
11. Ca să slobozească fiecare pre
sluga sa și fiecare pre slujnica sa, și
i-a lăsat pre ei, ca să nu fie slugi și
slujnice.
12. Și s'a făcut cuvântul Domnu-
lui către Ieremia, zicând:
13. Așâ au zis Domnul Dumne-
zeul lui Israil: eu am pus legătură
cu părinții voștri, în ziua în care i-
am scos pre ei din pământul E-
ghipetului din casa robiei, zicând;
14. Când se vor plini șase ani,
vei slobozi pre fratele tău pre E-
vreul, care seva vinde tie și va lucră
(ie șase ani și să'l lași pre el slobod,
și nu m'au ascultat pre mine și n'au
plecat urechia lor.
15. Și astăzi s'au întors să facă
ce este drept înaintea ochilor mei,
ca să deâ slobozire fiecare aproa-
pelui său; și a făcut făgăduință în-
nainfea fetei mele, în casa, în care
s'a chemat numele meu întru ea.
16. Și v'aji întors și afi necinstit
numele meu, ca să întoarcă fiecare
7, isaia 37, 6. 9.
14. Eșire 21, 2; A 2 Lege 15, 12.
933
pre sluga sa și fiecare pre slujnica
sa, pre cari i-aji lăsat slobozi cu
sufletul lor, ca să vă fie vouă slugi și
slujnice.
17. Pentru aceea au zis Domnul:
voi nu m'a|i ascultat pre mine, ca să
cheme fiecare slobozenie fratelui
său și fiecare aproapelui său, iată
eu chem slobozire vouă spre sabie
și spre moarte și spre foamete, și vă
voiu dâ pre voi risipire la toate
împărățiile pământului.
18. Și voiu dă pre bărbații cei ce
au călcat legătura mea, pre cei ce
n'au întărit legătura mea, care au
făcut înaintea fetei mele, vifelul
care I * au făcut înaintea fefei mele,
ca să'i slujască lui.
19. Pre boierii lui Iuda și pre
puternici și pre preo(i și pre popor.
20. Și'i voiu dâ pre ei vrăjmași-
lor lor și vor fl mortăciunile lor
mâncare pasărilor cerului și hiare-
lor pământului.
21. Și pre Sedechia împăratul
ludei și pre boierii lor da'ivoiu în
mâinile vrăjmașilor lor și puterilor
împăratului Vavilonului, care se
duc dela ei.
22. Iată eu poruncesc, zice Dom-
nul, și ÎI voiu întoarce pre ei la pă-
mântul acesta, și vor dâ răsboiu
asupra lui și'l vor luâ pre el și'l vor
arde cu foc, și cetăfile lui luda și le
voiu dâ pre ele pustii de lă- cuilori.
CAP. 35.
Cei din casa lui Arhavin nu voesc să
beâ vin,
C uvântul, care s'a făcut către Ie-
remia dela Domnul în zilele lui
loachim împăratul lui luda, zicând:
2. Mergi în casa lui Arhavin,
șCi vei aduce pre ei în casa
Domnului întru una din curfi, și le
vel dăvin să beâ.
17, A 2 Lege 23, 25. 22. 4 Imp. 24, 7, 9.
934 IEREMIA 35—36
3. Și am scos pre îehoniea fiul lui
leremia fiul lui Havasin, și pre frafii
lui și pre fii lui și toată casa lui
Arhavin.
4. Și i-am adus pre ei în casa
Domnului, în cămara fiilor lui lo-
nan fiul lui Ananiea, fiul lui Godo-
lie omul lui Dumnezeu, carele este
aproape de casele boierilor
deasupra casei lui Maseu fiul lui
Selom celui ce păzește calea.
5. Și am dat înaintea fefii lor ur-
cior cu vin și pahar, și am zis : beți
vin.
6. Și ei au zis: nu vom beâ vin,
pentrucă lonadav fiul lui Rihav tatăl
nostru ne-a poruncit nouă, zicând :
să nu befi vin voi și fiii voștri până
în veac.
7. Casă să nu zidiți și sămânță să
nu semănați, și vie să nu fie vouă, ci
în corturi vefi lăcuîîn toate zilele
viefii voastre, pentru ca să trăifi zile
multe pre pământul, în care lăcuiți
voi.
8. Și am ascultat glasul lui lo-
nadav tatăl nostru, ca să nu bem vin
în toate zilele viefii noastre, noi și
femeile noastre și fiii noștrii și fetele
noastre.
9. Și casă să nu zidim, ca să lă-
cuim acolo.
10. Și vie și țarină și sămânță
n’au fost nouă, și am lăcuit în cor-
turi, și am ascultat, și am făcut după
toate câte ne-a poruncit nouă
lonadav tatăl nostru.
11. Și a fost când 6*a suit Navu-
hodonosor asupra pământului, am
zis : să ne suim să intrăm în Ie-
rusalim de către fafa Haldeilor și de
către fafa puterei Asirieniior, și am
lăcuit acolo.
12. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând :
13. Așâ zice Domnul : mergi, și zl
omului lui luda și celor ce lă- 35- 6. 4
Imp. io, 15.
cuesc în Ierusalim : au nu vefi luâ
învățătură, ca să ascultați cuvintele
mele?
14. Pus-au cuvinte fiii lui
lonadav fiul lui Rihav. cum a
poruncit fiilor săi, ca să nu beâ vin,
și n’au băut, și eu am grăit către voi
de noapte mânecând, și am zis, și nu
m'afi ascultat pre mine.
15. Și am trimis la voi slugile
mele pre proroci, zicând : întoar-
cefi-vâ fiecare dela calea sa cea rea,
și mai bune faceți lucrurile voastre,
și nu mergeți după dumnezei stră-
ini, ca să slujiți lor, și lăcuifi pre
pământul care l-am dat vouă și
părinților voștri, și n’afi plecat u-
rechile voastre, și n’afi ascultat.
16. Și au întărit fiii lui lonadav
fiul lui Rihav, porunca tatălui lor, și
poporul acesta nu m’a ascultat pre
mine.
17. Pentru aceea așâ au zis Dom-
nul: iată eu aduc preste Iuda și
preste cei ce lăcuesc în Ierusalim,
toate răutățile care am grăit asupra
lor.
18. Pentru aceea așâ au zis Dom-
nul: de vreme ce au ascultat fiii lui
lonadav fiul lui Rihav porunca ta-
tălui lor, ca să facă câte a poruncit
lor tatăl lor.
19. Nu va lipsi bărbat din fiii luf
lonadav fiul lui Rihav, care să steâ
înaintea fetii mele în toate zilele
pământului.
CAP. 36.
Cartea lui leremia, arsă în foc de
loachim.
I n anul al patrulea al lui loachim,
fiul lui losie, împăratul lui luda,
fost-a auvuntnt D
omnululcătremine, zicând :
2. lâ fie hârtie de carte, și scrie
pre ea toate cuvintele, care am grăit
către tine asupra Ierusalimului și
14. 11, 7 și 25, 3. 15. 4 Imp. 17, 13.
36. 2. 30, 2.
 JEREMIA 36
asupra lui luda și asupra tuturor
neamurilor din ziua în care am
grăit eu către tine, din zilele lui losie
împăratul lui luda și până în ziua a-
ceasta.
3. Ca doar va auz! casa lui luda
toate relele, care gândesc eu să le
fac lor, și se va întoarce fiecare din
calea sa cea rea, ca să fiu milostiv
strâmbătâ(ilor lor și păcatelor lor.
4. Și a chemat leremia pre Va-
ruh feciorul lui Nirie, și a scris din
gura lui leremia, toate cuvintele
Domnului, care le-au grăit către el
înlr'o hârtie de carte.
5. Și a poruncit leremia lui Va-
ruh, zicând: eu sunt supt pază, și nu
poci să intru în casa Domnului.
6. Și vei ceti de pre hârtia acea-
sta la urechile poporului în casa
Domnului, în zi de post, și la ure-
chile a tot luda, cei ce vin din ce- tă|
ile lor.
7. Ca doar va cădeâ mila lor îna-
intea fejii Domnului și se vor în-
toarce dela calea lor cea rea, că
mare este mâniea și urgia Dom-
nului, care au grăit asupra poporu-
lui acestuia.
8. Și a făcut Varuh după toate
câte i-a poruncit leremia lui, cetind
de pre carte toate cuvintele acestea
în casa Domnului.
9. Și a fost în anul al optulea al
împăratului loachim, în luna a
noua, rânduit-au post înaintea fejii
Domnului, tot poporul în Ierusalim,
și casa lui luda.
10. Și citeâ Varuh de pre carte
cuvintele lui leremia în casa Dom-
nului, în casa lui Gamarie fiul lui
Safan scriitorul, sus înaintea ușilor
porjii casei Domnului cea nouă la
urechile a tot poporul.
11. Și au auzit Mihea fiul lui Ga-
marie al fiului lui Safan toate cu-
vintele Domnului din carte.
10. 26, 10
935
12. Și s'a pogorît la casa împă-
ratului și la casa scriitorului, și iată
acolo fofi boierii ședeau : Eli- samă
scriitorul și Daleas feciorul lui
Selemia și Ionatan fiul lui Ac- hovor
și Gamarie feciorul lui Safan și
Sedechia feciorul lui Ananie, și tojii
boierii.
13. Și le-a spus lor Mihea toate
cuvintele, care le-a auzit cetindu-le
Varuh în auzul poporului.
14. Și trimiseră toți boierii la
Varuh feciorul lui Nirie pre ludin
feciorul lui Nataniu, fiul lui Selemiu
al fiului lui Husi,zicând: hârtie
scrisă citești tu la urechile
poporului, iâ-o în mâna la, și vino;
și a luat Varuh hârtiea, și s'a
pogorît la ei.
15. Și ziseră lui: citește iarăși în
auzul nostru, și a cetit Varuh.
16. Și a fost, dacă au auzit toate
cuvintele, se sfătuiră fiecare cu a-
proapele său, și ziseră :
17. Să vestim împăratului toate
cuvintete acestea, și au' întrebai pre
Varuh, zicând : de unde ai scris
toate cuvintele acestea 7
18. Și a zis Varuh : din gura lui
mi-a spus mie leremia toate cuvin-
tele acestea, și eu le-am scris pe
hârtie.
19. Și a zis lui Varuh : mergi, și
ascunde-te bine, tu și leremia, și om
să nu știe unde sunteji voi.
20. Și a intrat la împăratul în
curte, și hârtia o au dat să o pă-
zească în casa lui Elisamâ, și au
spus împăratului toate cuvintele a-
cestea.
21. Și a trimes împăratul pre
ludfn să iâ hârtia, și o a luat pre ea
din casa lui Elisamâ, și o au cetit
ludin la urechile împăratului și la
urechile tuturor boierilor, cari stau
împrejurul lui.
22. Și împăratul ședeâ în casă de
iarnă, și un grătar cu foc erâ îna-
intea lui.
936 IEREMIA 36-37
23. Și u fost, dupăce a cetit Iu*
din trei foi sau patru, le-au tăiat cu
cufitașul scriitorului, și le-au arun-
cat în focul, care erâ pre grătar,
până ce s'a sfârșit toată hârtia.
24. Și nu s'a turburat, nici și-a
rupt hainele sale împăratul și slu-
gile lui, cari auzeau toate cuvintele
acestea.
25. Și Ionatan și Godolia și Du-
leas și Gamarie au sfătuit pre îm-
păratul, ca să nu arză de tot cartea,
și nu i-a ascultat.
26. Și a poruncit împăratul lui
leremeil fiul împăratului, și lui Sa-
rea fiul lui Esriil, să prinză pre Va-
ruh și pre leremia, și ei foarte s'au
ascuns.
27. Și s'a făcut cuvântul
Domnului către leremia, dupăce a
ars împăratul hârtia și toate
cuvintele care le-a scris Varuh din
gura lui leremia, zicând :
28. lâ tu altă hârtie, și scrie toate
cuvintele cele ce erau pre hârtia
care o a ars împăratul loachim.
29. Și vei zice: așâ au zis Dom-
nul, fu ai ars hârtia aceasta zicând:
pentru căci ai scris pre ea : că in-
trând, va intră împăratul Vavilonu-
lui, și va pierde pământul acesta, și
va lipsi de pre el om și dobitoc.
30. Pentru aceea așâ zice Dom-
nul asupra lui loachim împăratul
lui luda: nu va fi lui, care să șează
pre scaunul lui David, și stârvul lui
va fl lepădat în arsura zilei și în
îngheful nop|ei.
31. Și voiu cercetă asupra lui și
asupra neamului lui și asupra fiilor
lui, și voiu aduce preste el și preste
cei ce lăcuesc Ierusalimul și preste
pământul lui Iuda, toate răufăfile
care am grăit către ei, și n'au
ascultat.
32. Și a luat Varuh altă hârtie,
și a scris prea ea din gura lui lere
30. 22, 19.
mia toate cuvintele căr|ii, care o a
ars loachim împăratul ludei, și a
adaos lui mai multe cuvinte decât
acelea.
CAP. 37.
Sedechia închide pe leremia în
temniță. A împărății Sedechia fiul lui
losie în locul lui loachim, pre carel-
a pus împăratNavuhoucwd- sor
împăratul Vavilonului, ca să îm-
părătească în pământul lui luda.
2. Și n'a ascultat el și shiglle lui
și poporul pământului, cuvintele
Domnului, care le-au grăit prin
mâna lui Ie-emiu.
3. Și u trimis împăratul Sedería
pre loahaz fiul lui Selemie, și pre
Sofonia fiul lui Maseu preotul la
leremia, zicând: roagă-te dar pen-
tru noi către Domnul.
4. Și leremia u venit și u trecut
prin mijlocul cetății, și nu l-a dat
pre el lu casa temniței, și PUII-H lui
Faraon u ieșit dela Eghipet, și au
auzit Haldeii auzul ior, și s'uu suit
delu Ierusalim.
5. Și s'u făcut cuvântul Domnu-
lui către leremia, zicând:
6. Așâ zice Domnuu : ușă vei
grăi către împăratul lui Iuda cel ce
te-u trimis pre tine, ca să mă caufi
pre mine.
7. Iată F^îlt^-^^a lu i Faraor^
care u ieșit vouă spre ajutor, se vu
întoarce în pământul Eghipetului,
și Haldeii aceștia se vor întoarce și
vor dâ răsboiu asupra pământului
acestuia, și'l vor luâ și’l vor arde cu
foc.
8. Că așâ au zis Domnult să nu
gândiți cu sufletele voastre, că du-
cându-se se vor duce delu voi Hal-
deii, căci nu se vor duce.
9. Și de veți bate toată puterea
Haldeilor, cari dau răsboiu asupra
37. J. 2 Parai. 36, 10 2. 2 Parai. 36,
12.
4. 34, 21. 7. 4, 17; Isaia 30, 2 fi 7.
 IEREMIA 37-38
voastră, și vor rămâneâ unii
împunși fiecare în locul său, aceștia
se vor sculâ și vor arde cetatea
aceasta cu foc.
10. Și a fost, când s'a suit pu-
terea Haldeilor dela Ierusalim, de
fafa puterii lui Faraon,
11. A ieșit leremia din Ierusalim,
ca sfl meargă în pământul lui Ve-
niamin, ca să grăiască de acolo în
miflocul poporului.
12. Și a fost el în poarta lui Ve-
niamin, și acolo erâ un om, la care
găzduiâ Saruia feciorul lui Selemie
feciorul lui Anania, și a prins pre
leremia, zicând: la Haldei fugi tu.
1ă. Și a zis: minciună este, că nu
la Haldei fug eu, și nu l-a ascultat
pre el, și a prins Saruia pre leremia,
și l-a dus pre el la boieri.
14. Și s'au scârbit boierii asupra
lui leremia și l-au bătut pre el și l-
au trimis la casa lui Ionatan scri-
itorul, că pre aceasta o au făcut
casă de închisoare.
15. Și a venit leremia la casa
groa- pei și la închisoare, și a șezut
acolo zile multe.
16. Și a trimis Sedechia împăra-
tul și l-a chemat pre el, și l-a în-
trebat pre el împăratul pre ascuns
să'i spue, de este cuvânt dela Dom-
nul? Și a zis: este, în mâna împă-
ratului Vavilonului te vei dâ.
17. Și a zis leremia către împă-
ratul: ce strâmbătate am făcut tic și
slugilor fale și poporului acestuia,
de mă dai tu la casa închisorii?
18. Și unde sunt prorocii voștri,
carii proroceau vouă, zicând: că nu
va veni împăratul Vavilonului la
pământul acesta?
19. Și acum doamne al meu îm-
părate 1 Cază mila mea înaintea fe-
tii tale, și nu mă întoarce la casa lui
Ionatan scriitorul, ca să nu mor
acolo.
18. 23, 1, 2, 3.
937
20. Și a poruncit împăratul și l-a
pus pre el la casa cea de închisoare,
și’i dâ lui o pâine pre zi, de dinafară
unde frământă, până s'au sfârșit
pâinele din cetate, și a șezut leremia
în curtea temnifii.
CAP. 38-
leremia aruncat și scos din groapă.
Ș itana auzit Safania feciorul lui Na-
și Godolia feciorul lui Pashor,
și loahal feciorul lui Selemie cuvin-
tele, care le-a grăit leremia către
popor, zicând.
2. Așâ au zis Domnul: cel ce lă-
cuește în cetatea aceasta va muri de
sabie și de foame, și cel ce va ieși la
Haldei va trăi și va fl viu sufletul lui
spre aflare și va trăi.
ă. CC așâ au zisDomnuk dându-
se, se va da cetatea aceasta în
mâinile puterii împăratului
Vavilonului, și o va luâ pre ea.
4. Și ziseră împăratului: să se o-
moare dar omul acela, penlrucă el
slăbește mâinile oamenilor celor ce
se răsboesc, carii au rămas în ce-
tate, și mâinile atot poporul, grăind
către ei cuvintele acestea, că omul
acesta nu pacea, care este de folos
grăește poporului acestuia, ci cele
rele.
5. Și a zis împăratul: iată el în
mâinile voastre, pentrucă nu puteâ
împăratul asupra lor.
6. Și l-au aruncat pre el în
groapa lui Melhiu feciorul
împăratului, care erâ în curtea
temnifii și l-au slobozit pre el în
groapă, și în groapă nu erâ apă ci
numai tină, și ședeâ în tină.
7. Și a auzit Avdemeleh arapul,
și el erâ de casa împăratului, cum
că au dat pre leremia în groapă, și
împăratul erâ la poarta lui Ve-
niamin.
20 32, 2.
38. 2. 21, 9. 7. 39, 6.
938 IEREMIA 38
8. Șl a venit la el și a grăit către
împăratul, și a zis:
9. Rău ai făcut a omorî pre
omul acesta cu foamea, că nu mai
sunt încă pâini în cetate.
10. Și a poruncit împăratul lui
Av- demeleh, zicând: iâ cu tine de
aici treizeci de oameni, și'l scoate
pre el din groapă, ca să nu moară.
11. Și a luat Avdemeleh pre oa-
meni și au intrat la casa împăra-
tului cea de jos, și au luat de acolo
obiele vechi și funii vechi, și le-au
aruncat la feremia în groapă.
12. Și a zis către el: acestea pu-
ne-le dedesuptul funiilor, și a făcut
leremia așâ.
13. Și l-au tras pre el cu funiile,
și l-au scos din groapă, și a șezut
Ieremia în curtea temnifii.
14. Și a trimis împăratul și l-a
chemat pre el la casa lui Aselisil cea
din casa Domnului, și a zis către el
împăratul: întrebâ-te-voiu cuvânt
și să nu ascunzi de către mine
cuvânt.
15. Și a zis leremia împăratului:
de'fi voiu spune (ie, nu mă vei o-
mori pre mine cu moarte? Și de'fi
voiu dâ sfat, nu vei ascultă de
mine?
16. Și s'a jurat împăratul,
zicând: viu este Domnul, cel ce ne-
au făcut nouă sufletul acesta, de te
voiu ucide pre tine și de te voiu dâ
în mâinile oamenilor acestora.
17. Și feremia i-a zis lui: așâ au
zis Domnul, dacă ieșind vei ieși la
domnii împăratului Vavilonului,
viu va fî sufletul tău, și cetatea
aceasta nu se va arde cu foc și vei
trăi fu și casa ta.
18. Iar de nu vei ieși, dâ-se-va
cetatea aceasta în mâna Haldeilor,
și o vor arde cu foc, și tu nu vei
scăpă.
16. Numere 16, 22.
19. Și a zis împăratul lui lere-
mia: eu am cuvântul Evreilor, cari
au fugit la Haldei, ca să nu mă deâ
în mâinile lor, ca să mă batjoco-
rească.
20. Și a zis leremia: nu le vor
dâ, ascultă cuvântul Domnului, ca-
re'l zic eu către tine, și mai bine va
fî fie și va fi viu sufletul tău.
21. Și de nu vrei fu a ieși, acesta
este cuvântul, care l-au arătat mie
Domnul.
22. Iată toate femeile, care au
rămas în casa împăratului lui luda,
se scoteau la boierii împăratului
Vavilonului, și ele ziceau: te
înșelară, și vor puteâ fie oameni de
pace ai tăi și vor strică întru
alunecări piciorul tău, întumatu-
s'au dela tine.
23. Și pre femeile fale și pre fiii
tăi scoafe'i-vor la Haldei și tu nu vei
scăpă, că cu mâna împăratului
Vavilonului te vei prinde și cetatea
aceasta se va arde de tot.
24. Și a zis lui împăratul: om să
nu știe de cuvintele acestea, și fu nu
vei muri.
25. Și boierii de vor auzi că am
grăit fie, și vor veni la tine și vor
zice fie: spune tu nouă, ce a grăit
fie împăratul? N'ascunde de către
noi și nu te vom omorî pre tine,
26. Vei zice lor: arunc eu mila
mea înaintea ochilor împăratului,
ca să nu mă întorc la casa lui Iona-
tan, să mor acolo.
27. Și au venit tofi boierii la Ie-
remia și l-au întrebat pre el și a
spus lor după toate cuvintele ace-
stea, care a poruncit lui împăratul,
și făcură, că nu s'a auzit cuvântul
Domnului.
28. Și a șezut leremia în curtea
femnifei, până la vremea în care s'a
luat Ierusalimul.
22. 5, 12, 13.
 IEREMIA 39—40
CAP. 39.
Luarea Ierusalimului.
Ș inouălea
a fosf în luna a zecea a anului al
al lui Sedechia împăratul
lui luda, mers • a Navuhodonosor
împăratul Vavilonului și toată
puterea lui asupra Ierusalimului și'l
băteâ pre el.
2. Și în al zecelea an în zilele lui
Sedechia, în luna a patra în nouă
ale lunei s'a spart cetatea.
3. Și au intrat tofi domnii împă-
ratului Vavilonului și au șezut în
poarta cea din mijloc: Marganasar,
Samagof, Navusahar, Navusaris,
Na- gargas, Naserravamat și ceilalfi
domni ai împăratului Vavilonului.
4. Și au trimis și a luat pre le-
remia din temnifa curjei împără-
tești, și l-au dat lui Godolia feciorul
lui Ahicam fiul lui Safan și l-a scos
pre el și l-a pus în mijlocul
poporului.
5. Și către leremia s'a făcut cu-
vântul Domnului în curtea temnifei
zicând:
6. Mergi și zî către Avdemeleh
arapul, așâ au zis Domnul Dum-
nezeul lui lsrail: iată eu aduc cu-
vintele mele asupra cetăfei aceștia
spre rele și nu spre bune.
7. Și le voiu mântui în ziua a-
ceea, și nu te voiu dâ pre tine în
mâna oamenilor, de cari te temi tu
de fafa lor.
8. Că mânluind, te voiu mântui
pre tine, și în sabie nu vei cădeâ, și
va f! sufletul tău la aflare, că ai
nădăjduit spre mine, zice Domnul.
CAP. 40.
leremia lăsat slobod.
C uvântul care s'a tăcut dela
Domnul către leremia, dupăce
l-a tri-
39. 7. 4 Imp. 25, 1; 2 Paral. 36, 17; 52, 4—
6. 6. 36, 7. 8. 36, 2.
939
mis pre el Navuzardan cel mai
mare preste bucătari din Radaman,
când l-a luat pre el cu câtuși în
mijlocul înstreinărei lui luda a celor
ce se duceau în Vavilon.
2. Și l * a luat pre el cel mai
mare preste bucătari și a zis lui:
Domnul Dumnezeul tău au grăit
relele acestea preste locul acesta.
3. Și au făcut Domnul, pentrucă
afi păcătuit lui și n'afi auzit glasul
lui.
4. lată te-am dezlegat pre tine
din cătușile cele ce sunt în mâinile
tale, de este bine înaintea ta să vii
cu mine în Vavilon, vino, și voiu
pune ochii mei preste tine, iar de
nu, purcede ;
5. Și te întoarce la Godolia fe-
ciorul lui Ahicam feciorul lui Safan,
pre care l-a pus împăratul Vavilo-
nului în pământul lui luda, și lăcu-
ește cu el în mijlocul poporului;
toate bunătăfile sunt înaintea
ochilor tăi, ca să mergi acolo;și i-a
dat lui cel mai mare preste bucătari
daruri, și l-a slobozit.
6. Și a venit ia Godolia în Masifa
și a șezut în mijlocul poporului celui
ce a rămas în fără.
7. Și au auzit tofi povăfuitorii
puterii cei din farină, ei și puterea
lor, că a pus împăratul Vavilonului
pre Godolia mai mare fării, și încă
cum că i-a dat pre seama lui bărbafi
și femei, pre carii nu i-a înstreinat
în Vavilon.
8. Și a venit la Godolia în Masifa
Ismail feciorul lui Natanie, și loa-
nan feciorul lui Carie, și Sariea fe-
ciorul lui Tanamet, și feciorii lui
lofe al lui Netofat, și Ezonie feciorul
lui Mahat, ei și oamenii lor.
9. Și s'au jurat lor Godolia și oa-
menilor lor, zicând: nu vă temefi de
fafa slugilor Haldeilor, lăcuiți pre
4O« 5 . 4 Imp. 25, 22. 9. 4 Imp. 25, 24.
940 IEREMIA 40-41
pământ și lucrafi împăratului
Vavilonului, și mai bine va fî vouă.
10. lată eu șez înaintea voastră
la Masifa să stau înaintea Halde-
llor, când vor veni asupra voastră,
și voi adunafi vin și poame, și unt-
delemn luați în vasele voastre, și
lăcuiți în cetăfile care le-aji
stăpânit.
11. Și tofi Evreii cei din pămân-
tul Moavului și cei din fiii lui
Amon, și cei din Idumeia și cei din
tot pământul au auzit, că a dat
împăratul Vavilonului rămășifă lui
luda, și încă a pus preste ei pre
Godolia feciorul lui Ahicam.
12. Și a venit la Godolia în Ma-
sifa în pământul lui luda, și a adu-
nat vin și poame multe foarte, și
untdelemn.
13. Și loanan feciorul lui Carie
și tofi povăfuitorii puterii cei din
țarină au venit la Godolia în
Masifa, și au zis lui: știind să știi,
că Velisa împăratul fiilor lui Amon
a trimis la tine pre Ismail, ca să
lovească sufletul tău.
14. Și nu i-a crezut pre ei Godo-
lia, și a zis loanan lui Godolia pre
ascuns în Masifa :
15. Merge-voiu dar și voiu lovî
pre lsmail, și nimeni să nu știe,
pentru ca să nu lovească sufletul
tău, și se vor risipi tofi Evreii, cari
s'au adunat la fine, și vor pieri cei
rămași ai lui luda.
16. Și a zis Godolia către
loanan: să nu faci tu cuvântul
acesta, că minciuni grăești tu
asupra lui lsmail.
CAP. 41.
Uciderea lui Godolie.
A fost în luna a șaptea, venit-a
lsmail feciorul lui Natanie, fiul
lui Eli samscel din nea mulîmpă-
rătesc și zece bărbafi cu el, la Go-
dolia în Masifa, și au mâncat acolo
pâine împreună.
2. Și s'a sculat lsmail, feciorul
lui Natanie și cei zece bărbafi carii
erau cu el, și loviră cu sabia pre
Godolia feciorul lui Ahicam, fecio-
rul lui Safan și l p a ucis pre el, pre
care l-a fost pus împăratul Vavilo-
nului preste pământul acela.
3. Și pre tofi Evreii cari erau cu
el în Masifa, și pre tofi Haldeii cari
s'au aflat acolo, și pre tofi bărbații
de răsboiu i-au bătut lsmail.
4. Și a fost în ziua a doua după
ce a lovit el pre Godolia, și om n'a
știut.
5. Și au venit bărbafi dela
Sihem și dela Salim și dela
Samaria, optzeci de bărbafi rași la
barbe, și cu hainele lor rupte
plângând, și daruri și tămâie în
mâinile lor, ca să aducă în casa
Domnului.
6. Și a ieșit întru întâmpinarea
lor lsmail, feciorul lui Natanie din
Masifa, și ei mergeau și plângeau; a
fost dupăce s'a apropiat de dânșii
le-a zis lor : intrafi la Godolia,
feciorul lui Ahicam.
7. Și a fost dupăce au intrat ei
în mijlocul cetăfii, i-a junghiat pre
ei lsmail, feciorul lui Natania, la
fântână.
8. Și zece oameni s'au aflat
acolo și au zis lui lsmail: să nu ne
omori pre noi, că avem noi jitnite
în țarină, grâu și orz și miere și
untdelemn, și i-a trecut și nu i-a
onio- rît pre ei între frații lor.
9. Și fântâna, în care a aruncat
lsmail pre tofi pre carii i-a bătut,
fântână mare este, aceasta este,
care o a făcut împăratul Asa de
către fafa lui Vaasa împăratul lui
lsrail, aceasta o a umplut lsmail de
trupuri rănite.
10. Și a întors lsmail pre tot po-
porul, care a rămas în Masifa, și
pre fetele împăratului, pre care
mai marele preste bucătari le-a
adus la
41. 9. 3 Imp. 15, 22.
 IEREMIA 41—42
Godolia feciorul lui Ahicam, și s'a
dus dincolo la fiii lui Amon.
11. Și a auzit loanan feciorul lui
Carie și tofi povâfuitorii puterii cei
împreună cu el, toate relele care le-
a făcut Ismail.
12. Și a adunat toată tabăra lor
și au mers să deâ răsboiu asupra
lui, și l-a aflat pre el la apa cea
multă în Gavaon.
13. Și a fost dacă a văzut tot po-
porul cel ce eră cu Ismail pre Ioa-
nan, feciorul lui Carie și pre povă-
tuitorii puterii lui, cei ce erau cu
dânsul.
14. Și s'a bucurat și s'a întors tot
poporul pe care îl robise Ismail din
Masifa, și întorcându-se au venit la
loanan, feciorul lui Carie.
15. Și Ismail feciorul lui Natania
a scăpat cu opt oameni, și s'a dus la
fiii lui Amon.
16. Și a luat loanan feciorul lui
Carie și tofi povăfuitorii puterii,
cari erau cu el, preloficei rămași ai
poporului, pre cari i-a întors dela
1- smail, feciorul lui Natania,
bărbafi tari la răsboiu, și pre femei
și pre celelalte, și pre fameni, pre
cari i-a întors dela Gavaon.
17. Și s'au dus, și au șezut în
pământul Virotoamului cel despre
Vitleem, ca să meargă la Eghipet
de către fafa Haldeilor.
18. Că s'au speriat de fafa lor,
pentrucă a lovit Ismail pre Godo-
lia, pre care l-a pus împăratul Va-
vilonului mai mare preste
pământul acela.
CAP. 42.
Ieremia întreabă pre Dumnezeu.
Ș iloanan
au venit tofi domnii puterii și
și Azaria fiul lui Maseu și
tot poporul dela mic până la mare,
la Ieremia prorocul.
2. Și au zis lui: cază dar mila
12. 2 Imp. 2, 13. 42* 4. 1 Imp. 3, 18. io. 24, 6.
941
noastră înaintea fefii tale. și te
roagă către Domnul Dumnezeul
tău pentru cei ce au rămas, că am
rămas din mulfi pufini, precum
ochii tăi văd.
3. Și să ne spue nouă Domnul
Dumnezeul tău calea, pre care să
mergem, și cuvâutul care să'l
facem.
4. Și le-a zis lor leremia : au-
zit-am; iată, eu mă voiu rugâ pen-
tru voi către Domnul Dumnezeul
vostru, după cuvintele voastre, și
va fî cuvântul care'l va răspunde
Domnul Dumnezeu, îl voiu spune
vouă, nu voiu ascunde dela voi
nimic.
5. Și ei ziseră către Ieremia : fie
Domnul întru noi spre mărturie
dreaptă și credincioasă, de nu vom
face așâ după tot cuvântul, care'l va
trimite Domnul către noi.
6. Și ori bine, ori rău, glasul
Domnului Dumnezeului nostru, la
carele noi te trimitem, vom auzt ca
să fie nouă mai bine, că vom auzt
glasul Domnului Dumnezeului no-
stru.
7. Și a fost după zece zile, s'a
făcut cuvântul Domnului către Ie-
remia.
8. Și a chemat pre loanan și pre
povăfuitorii puterii și pre tot popo-
rul, dela mic până la mare.
9. Și le-a zis lor, așâ au zis Dom-
nul Dumnezeu :
10. De vefi ședeâ în pământul
acesta, vă voiu zidt pre voi, și nu vă
voiu risipi, și vă voiu sădi pre voi, și
nu vă voiu smulge, că am încetat
dela relele, care am făcut vouă.
11. Să nu vă temefi de fafa îm-
păratului Vavilonului, de care voi
vă spâimântafi, zice Domnul, că cu
voi sunt eu ca să vă scof pre voi, și
să vă mântuesc din mâna lui.
12. Și vă voiu dâ vouă milă, și
942
vă voiu milul pre voi, și vă voiu
întoarce pre voi la pământul vo-
stru.
13. Și de veți zice : nu vom șe-
deâ în pământul acesta, ca să nu
auzim glasul Domnului.
14. Că la pământul Eghipetului
vom intră și nu vom vedeâ răsboiu,
și glas de trâmbiță nu vom auz), și
de pâini nu vom flămânzi, și acolo
vom lăcul.
15. Pentru aceea auzifi cuvântul
Domnului, că așâ auzis.de veți dă
voi fața voastră spre Eghipet, și vcji
intră să lăcuiți acolo,
16. Sabia de a căreea fată voi vă
temefi, vă va află pre voi în pă-
mântul Eghipetului; și foametea de
care voi grăiți, vă va apucă pre voi
dinapoia voastră în Eghipet, și
acolo veți muri.
17. Și vor f) loji oamenii și toți
cei străini de neam, cei ce au pus
fața lor spre pământul Eghipetului.
ca să lăcuiască acolo, sfârși-se-vor
de sabie și de foamete, și nu va fi
lor nimenea, care să'i mântuiască
de răutăfile, care le aduc eu preste
ei.
18. Că așâ au zis Domnul : în ce
chip a picat mânia mea preste cei
ce lăcuiau Ierusalimul, așâ va pică
mânia mea preste voi, de veți intră
voi în Eghipet, și veți fi spre toc ne-
umblat, și • supuși, și spre blestem
și spre ocară, și mai mult nu veți
vedeâ locul acesta.
19. Grăit-au Domnul de voi cei
rămași ai lui luda, ca să nu intrafi
în Eghipet, și acum cunoscând veți
cunoaște.
20. Că ați făcut rău întru sufle-
tele voastre, trimitându-mă pre
mine, zicând : roagă-te pentru noi
către Domnul, și după toate ori câte
va grăi tie Domnul, vom face.
16. Iezecb. 5, 4. 17. Iezecb. 30, 10, 11.
18. IsAia 65, 15.
IEREMIA 42-43
21. Și n'ați auzit cuvântul Dom-
nului, care l-au trimis la voi.
22. Și acum de sabie și de foame
vă veți sfârși în locul, la care voi vă
rugați să intrafi, ca să lăcuiți acolo.
CAP. 43.
Evreii improtiva lui Uremia.
Ș ia azicefost,către
dupăce a încetat leremia
popor toate cuvintele
Domnului, care au trimis Domnul
către ei.
2. Au zis Azaria feciorul lui
Maseu, șiloanan feciorul lui Carie,
și tofi oamenii cei semefi lui
leremia, zicând: minfi, nu te-au
trimis pre tine Domnul la noi ca să
ne zici: să nu intrăm în Eghipet, ca
să lăcuim acolo;
3. Ci Varuh feciorul lui Nirie te
îndeamnă pre tine asupra noastră,
ca să ne dai pre noi în mâinile
Haldeilor să ne omoare, și să ne
înstreineze pre noi în Vavilon.
4. Și n'au ascultat loanan și toți
povătuitorii puterii cei împreună cu
el și tot poporul glasul Domnului,
ca să lăcuiască în pământul lui
luda.
5. Ci au luat loanan și toți povă-
tuitorii puterii pre toți rămașii lui
luda, cari s'au întors a lăculîn pă-
mânt.
6. Pre bărbafii cei tari și pre fe-
mei și pre prunci și pre celelalte, și
pre fetele împăratului și sufletele
care le-a lăsat Navuzardan cu Go-
dolia fiul lui Ahicam și pre leremia
prorocul și pre Varuh feciorul lui
Nirie.
7. Și au intrat în Eghipet, că
n'au ascultat glasul Domnului, și au
mers în Tafnas.
8. Și s'a făcut cuvântul Domnu-
lui către leremia în Tafnas, zicând:
9. là (ie pietre mari și le ascunde
pre ele înaintea ușei în poarta casei
lui Faraon în Tafnas înaintea
ochilor bărbaților lui luda.
 IEREMIA 43—44
10. Și vei grăi, așâ au zis Dom-
nul: iată eu trimit și voiu aduce pre
Navuhodonosorîmpăratul
Vavilonului, și va pune scaunul său
deasupra pietrilor acestora, care le-
ai ascuns și va ridică arme preste
ele.
11. Și va intră și va lovi pămân-
tul Eghipetului, pre cari la moarte,
la moarte, și pre cari la robie, la
robie, și pre cari la sabie, la sabie.
12. Și va arde foc tn casele dum-
nezeilor lor, și le va arde pre ele, și'i
va tnstreinâ pre ei, și va strică
pământul Eghipetului, tn ce chip
strică păstorul haina sa, și va ieși cu
pace.
13. Și va zdrobi stâlpii cefă|ei
Iliupoliei cei dela Enom și casele lor
le vor arde de tot cu foc.
CAP. 44.
Uremia mustră pre Evreii din Eghipet,
Ouvântul, care s’a făcut către le-
’■remia, tuturor Evreilor celor ce
lăcuesc tn pământul Eghipetului și
cetor ce șed tn Mag^ și fa Tab nas și
tn pământul Paturis, zicând:
I.Așâ zice Domnul puterilor, Dum-
nezeul lui lsrail: voi a|i văzut toate
răută|ile, care le-am adus preste
Ierusalim și preste cetă(ile lui Iuda,
și iată sunt pustii de lăcuitori.
3. De către fa|a răută|llor lor,
care au făcut, ca să mă amărască,
mergând a tămâiâ la dumnezei
streini pre cari nu i-au cunoscut
nici ei, nici părin|ii lor.
4. Și am trimis la voi pre slugile
mele prorocii de noapte mânecând
și zicând: să nu facefi lucrul spur-
căciune! aceștia, care o am urtt.
5. Și nu m’au ascultat pre mine
și ii'au plecat urechia lor, ca să se
tntoarcă dela răutățile lor, ca să nu
jertfească la dumnezei streini.
6. Și a picat mâniea mea și ur-
43. 13, Isaia 19, 1.
44. I* Isaia 19, 13.
943
giea mea, și s’a a|â|attn porțile lui
Iuda și dinafara Ierusalimului și s’a
făcut spre pustiire și spre necăl-
care, ca tn ziua aceasta.
7. Și acum așâ au zis Domnul
atottiilorul Dumnezeul lui lsrail:
pentruce face|i voi răută|i mari
asupra sufletelor voastre? A tăiâ
dintru voi om și femeie, prunc și
sugar din mijlocul lui luda, ca să nu
rămâe dintru voi nimenea.
8. Să mă amărM pre mine tntru
faptele mâinilor voastre a tămâiâ la
dumnezei streini tn pământul E-
ghipetului tn care a|i intrat, ca să
lăcuiji acolo, pentru ca să vă tăiefi
și pentru ca să vă face|l spre ble-
stem și spre ocară tntru toate nea-
murile pământului.
9. Au a|i uitat voi relele părinți-
lor voștri și ale tmpăraților lui luda,
și relele boierilor voștri și ale feme-
ilor voastre, care au făcut tn pă-
mântul lui luda și afară de Ierusa-
lim?
10. Și n’au tncetat până tn ziua
aceasta, și nu se fineau de poruncile
mele, care le-am dat tnaintea pă-
rinților lor.
11. Pentru aceea așâ au zis
Domnul: iată eu depărtez faja mea,
12. Ca să pierz pre to|i cei ră-
mași tn Eghipet, și vor cădeâ de
sabie și de foamete și se vor sfârși
dela mic până la mare și vor fl spre
ocară, spre pierire și spre blestem.
13. Și voiu cercetâ asupra celor
ce lăcuesc tn pământul Eghipetului
tn ce chip am cercetat asupra Ie-
rusalimului, cu sabie și cu foamete
și cu moarte.
14. Și nu va scăpâ nimenea din
cei rămași ai lui Iuda, cari nemer-
nicesc tn pământul Eghipetului, ca
să se tntoarcă la pământul lui Iuda
tntru care ei nădăjduesc cu sufletul
lor, că nu se vor tntoarce, fără
numai cei scăpați.
944 IEREMIA 44
15. Și au răspuns lui leremia to|i
bărbații cei ceștieau că lămăiază
femeile lor la dumnezei streini,
toate femeile și tot poporul cel ce
ședeâ în pământul Eghipetului în
Paturis, zicând:
16. Pentru cuvântul care l-ai
grăit către noi cu numele
Domnului, nu te vom ascultă pre
tine.
17. Că făcând vom face fot cu-
vântul, care va ieși din gura noa-
stră, ca să tămâem împărătești ce-
rului și să turnăm ei turnări, în ce
chip am făcut noi și părinții noștri
și împărații noștri și boierii noștri
în cetățile lui luda, și dinafara Ie-
rusalimului, și ne-am săturat de
pâine și ne-au fost bine, și rele n'am
văzut.
18. Și dupăce am părăsit a tă«
mâiâ împărătesii cerului, ne lipsim
de pâine foți, și de sabie și de foa-
mete ne sfârșim.
19. Și pentrucă noi tămâem îm-
părătesii cerului, și am turnat ei
turnări, au fără de bărbafii noștri
am făcut ei turte, și am turnat
turnări?
20. Și a zis leremia către toți cei
tari și către femei și către tot po-
porul, cel ce i-a răspuns lui cuvinte,
zicând:
21. Au nu de tămâia care ați tă-
mâiat în cetăfile lui Iuda, și dina-
fara Ierusalimului voi și părinții vo-
ștri, și împăra|ii voștri și boierii vo-
ștri, și tot poporul pământului ș'au
adus Domnul aminte, și s'au suit în-
tru inima lui?
22. Șin'au putut Domnul mai
mult suferi de către fața răutății
lucrurilor voastre și de către
urîciunile voastre, care ați făcut și
s'a făcut pământul vostru spre
pustiire, spre necălcare și spre
blestem, ca în ziua aceasta.
23. De către fafa celor ce tămâ-
eți și acelor ce ați păcătuit Domnu-
lui, și n'a]i auzit glasul Domnului,
șiîntru poruncile lui și în legea lui și
întru mărturiile lui n'afi umblat,
v'au apucat pre voi răutăfile
acestea.
24. Și a zis leremia către tot po-
porul și către femei: auzifi cuvintele
Domnului, tot luda din pământul
Eghipetului.
25. Așâ au zis Domnul
Dumnezeul
lui lsrail: voi femei cu gura voastră
ați grăit, și cu mâinile voastre ați
plinit zicând: făcând să facem măr-
turisirile noastre, care le-am mărtu-
risit a tămâiâ împărătesii cerului,
să'i turnăm ei turnări, stând afi stă-
tut întru mărturiile voastre și
făcând ați făcut. .
26. Pentru aceea auzifi cuvântul
Domnului tot Iuda, cei ce ședefi în
pământul Eghipetului, iată am
mărturisit numelui meu celui mare,
au zis Domnul; de va fî mai mult
numele meu în gura atol Iuda,
zicând: viu este Domnul în tot
pământul Eghipetului.
27. C3 iată eu am priveghiat
preste ei, ca să le fac lor rău și să nu
le fac bine, și se vor sfârși tot luda,
cei ce lăcuesc în pământul Eghipe-
tului de sabie și de foamete, până ce
se vor sfârși.
28. Și cei mântuifi de sabie, se
vor întoarce în pământul lui luda
împuținați cu numărul, și vor
cunoaște cei rămași ai lui Iuda,
carii s'au așezat în pământul
Eghipetului, ca să lăcuiască acolo,
al cui cuvânt va rămâneâ, al meu or
al lor?
29. Și acesta este vouă semn zice
Domnul, că voiu cercetă eu asupra
voastră spre rele, ca să cunoașteți
că cuvintele mele vor fi negreșit îm-
plinite asupra voastră spre rău.
30. Așâ au zis Domnul: iată eu
dau pre Uarfi împăratul
Eghipetului în mâinile vrăjmașului
lui și în mâinile celui ce caută
sufletul lui, în
27. Daniil 9, I4.
28. lsaia II, I2 ți 27, I3.
 IEREMIA 44-45-46
ce chip am dat pre Sedechia îm-
păratul lui luda în mâinile lui Na-
vuhodonosor împăratul Vavilonului
vrăjmașului său, și acelui ce căută
sufletul lui.
CAP. 45.
Uremia mustră pe Varuh,
C uvântul care a grăit Ieremia
prorocul către Varuh fiul lui
Nirie, cánda sc ris s cvintele a cestes
Or carte din gura lui leremia, în
anul al patrulea al lui Ioachim fiul
lui losie împăratul lui luda.
2. Așâ au zis Domnul spre tine
Varuh.
3. Pentrucă ai zis: vail vail Pen-
trucă au adaos Domnul osteneală
cu durere mie, adormit-am întru
sus- pinuri, odihnă n'am aflat.
4. Zis-am lui: așâ au zis Domnul,
iată pre carele eu l-am zidit, îl voiu
risipi, și pre carele eu l-am sădit, îl
voiu smulge.
5. Și tu vei cere ție mari? Să nu
ceri, că iată eu aduc rele preste tot
trupul, zice Domnul, și voiu dă su-
fletul tău spre aflare în fot locul, ori
unde vei merge.
CAP. 46.
Prorocie pentru pustiirea Eghifeiului.
L
a începutul împărăției lui Sede-
chia împăratul, fost-a cuvântul
aceace.
2. Pentru Elam al Eghipefului
preste puterea lui Faraon Nehao
împăratul Eghipelului, care eră la
rîul Eufratului în Harmis, pre care
l-a bătut Navuhodonosor împăratul
Vavilonului în anul al patrulea al
lui loachim împăratul lui luda.
3. Luați arme și paveze, și vă a-
propiaJi la răsboiu.
4. Și înșelați caii, încălecați călă-
45* 5. 21. 9 și 38, 2.
46. 2 4 Imp. 24, 7; 2 Paral. 35, 20.
945
reții și vă tocmiți coifurile voastre,
punefi înainte sulifile și îmbrăcați
zalele voastre.
5. Pentru aceea aceștia se tem și
se feresc înapoi, pentrucă cei tari ai
lor se vor tăiâ, cu fuga au fugit și nu
s'au întors, încunjuraji'i prin
prejur, zice Domnul.
6. Să nu fugă cel sprinten și să
nu scape cel tare spre miazănoapte,
cele de lângă Eufrat au slăbit și au
căzut.
7. Cine este acesta, care ca un
rîu se va suî, și ca rîurile, care învă-
luesc apa?
8. Apele Eghipetului ca un rîu se
vor suî, și a zis suimă-voiu, și voiu
acoperi pământul, și cetatea și pre
cei ce lăcuesc întru ea.
9. Incălicați pre cai, gătiți carele,
ieșiți cei răsboinici ai Etiopilor și ai
Liviei, întrarmaji-vă cu arme, și
Lidii suiți-vă, întindefi arcul.
10. Și ziua aceea Domnului
Dumnezeului nostru este zi de
isbândire, ca să izbândească asupra
vrăjmașilor săi, și'i va mâncâ pre ei
sabia Domnului, și se va săturâ, și
se va îmbătâ de sângele lor, pen-
trucă jertfă este Domnului dela pă-
mântul cel despre miazănoapte IS
rîul Eufratului.
11. Suie-te Galaad, și iâ rășină
fecioarei fetei Eghipetului ; în
deșert s'au înmuI(it vindecările
tale, folos nu este fie.
12. AuzH-au neamurile glasul
tău, și de strigarea ta s'a umplut
pământul, pentrucă răsboinic
asupra răsboinicului a slăbit,
împreună au căzut amândoi.
13. Care au grăit Domnul lui le-
remia, ca să vie împăratul Vavilo-
nului să taie pământul Eghipefului.
14. Vestiți în Magdolon, și po-
runciți în Memfis, ziceți: sfăi și te
6. Rmos 2, 14, 15.
9. Îs aia 66, 19; lezech. 30, 5. 10.
Isaia.
34, 5. 51, 6. 13. Isala 19, 4.
946 IEREMIA 4 6—47
gătește, că a mâncat sabia cele de
prin prejurul tău.
15. Pentruce a fugit dela tine A*
pis 7 Vifelul tău cel ales n'a rămas,
pentrucă Domnul l-au deznodat
pre el.
16. Și mulfimea ta a slăbit și a
căzut, și fiecare către aproapele său
grăiâ, să ne sculăm, și să ne înapo-
iem la poporul nostru, la moșia
noastră, dela fafa săbiei Elinești.
17. Chemafi numele lui Faraon
Nehao împăratul Eghipetului, Saon
Esvie Moid.
18. Viu sunt eu, zice Domnul
Dumnezeu; căci ca Tavorul între
mun(i și ca Carmilul cel din mare
va veni.
19. Vas de înstrăinare fă fie ceea
ce lăcuești fata Eghipetului, pentru
că Memfisul spre stingere va fi, și
se va chemă vai, pentrucă nu va fi
lăcuitor întru el.
20. Juncă împodobită este Eghi-
pelul, smulgere dela miazănoapte
va veni preste el.
21. Și argații lui întru el, ca vi-
feii cei hrănifi, cari se hrănesc spre
junghiere, pentrucă și ei s'au întors,
și au fugit tofi dimpreună, n'au
stătut, pentrucă ziua pierzării a
venit preste ei și vremea izbân-
dirii lor.
22. Glasul lor ca al șarpelui ce
șueră, că în nisip vor merge, cu
topoarele vor veni asupra lui, ca cei
ce tae lemne.
23. Tăiâ-va dumbrava lui, zice
Domnul, căci nu se va puteâ socoti,
că mai mult de cât lăcusta se va
înmulfl, și nu este lor număr.
24. Rușinatu-s'a fata
Eghipetului, dalu-s'a în mâinile
poporului dela miazănoapte.
25. Iată eu izbândesc pre Amon
fiul lui asupra Eghipetului, asupra
dumnezeilor lui, asupra
împăraților
23. Iezecb. *1, 3. 25. Isaia 19, 1.
lui, asupra lui Faraon și asupra ce-
lor ce nădăjduiesc întru
el.
26. Și tu să nu te temi robul
meu lacov, nici să te sperii Israil, că
iată te mântuesc de departe, și
sămânfa ta din robia lor, și se va
întoarce lacov, și va odihni și va
adormi, și nu va fl cine să'l sperie
pre el.
27. Nu te teme sluga mea
lacove, zice Domnul, că cu tine sunt
eu, cea neînfricoșată și gingașe s 'a
dat. că voiu face sfârșire în tot
neamul la care te voiu scoate pre
tine; iar pre tine nu te voiu face să
te sfârșești, și te voiu pedepsi spre
judecată, și nevinovat nu te voiu
face.
CAP. 47.
Proroci pentru pieirea celor de alt
neant.
supra celor de alt neam, acestea
zice Domnul :
2. lată ape se ridică dela miază-
noapte, și se vor face pârîu, care
înneacă, și va înnecâ pământul și
plinirea lui, cetatea și pre cei ce
lăcuesc întru ea, și vor strigă oa-
menii,
3. Și vor răcni tofi cei ce lăcuesc
pământul de glasul pornirii lui, de
armele picioarelor lui, și de tre-
murul carelor lui, și de sunetul roa-
telor lui.
4. Nu s'au întors părinții spre
fiii săi pentru slăbirea mâinilor sale
în ziua aceea, care vine, ca să
piarză pre toți cei de alt neam, și
voiu stinge Tirul și Sidonul și pre
tofi cei rămași ai ajutorului lor, că
va pierde de tot Domnul pre cei
rămași ai ostroavelor.
5. Vine pleșuvia preste Gaza,
lea- pădă-se Ascalonul și cei rămași
ai lui Enachim.
26. Isaia 41, 10. 27. Isaia 43, 1, 44, 2. 4:7-
2. Isaia 59, 19 . 3. Isaia 5, 26.
4. fimos 9, 7; Isaia 23, I.
5. Isaia 15, 2; Mib. 1, 16.
 IEREMIA 47-48
5. Până când va tâiâ sabia Dom-
nului ? Până când nu vei încetă ?
Așază-te în teaca ta,
7. Și te odihnește și te ridică;
cum va încetâ? Că Domnul au
poruncit ei asupra Ascalonului și
asupra celor de lângă mare și
asupra celor rămase a se ridică.
CAP. 48.
Prorocie pentru pustiirea Moavului
A supra lui Moavașă au zis Dom-
nul : vai de Navav, că a pieriți
luatu-a’a Cariatlm, rutnaiu-s’aMat
sigat, și s'a biruit.
2. Nu mai este vindecare tui
Moav, semejie în Esevon, gândit-a
asupra lui rele, venifi să'l tăiem pre
el din neamuri, și încetarea va
încetă, dinnapoia la va umblă sabia.
3. Pentrucă glasul celor ce au
strigat din Oranaim pieire și zdro-
bire mare.
4. Zdrobitu s'a Moav, vestifi în
Zogora.
5. Că s'a umplut Alot de plân-
gere, suî-se-va plângând în calea
Oranamului, strigare de sfărâmare
ați auzit.
6. Fugiți și vă mântuifi sufletele
voastre și ve|i fi ca un colun în
pustie.
7. De vreme ce ai nădăjduit în-
tru tăria ta și tu te vei prinde și va
ieși Hamos întru înstreinare și pre-
oții lui și boierii lui împreună.
8. Și va veni pieire preste toată
cetatea, nu va scăpă și va pieri ză-
podia și va pieri câmpia, în ce chip
au zis Domnul.
9. Dafi semne lui Moav, căi, cu
aprindere se va aprinde și toate ce-
tățile lui neumblate vor fl, de unde
lăcuitor lui?
10. Blestemat este cel ce face
lucrurile Domnului cu lene, cel ce
48« 2 Isaia 15, 1. 5. Isaia 15, 5.
2. Isaia 45, 1, 7.
11. Sof. 1, 12. 13. 3 Imp. 12, 29. 20,
Isaia 16, 7.
947
scoate sabia sa din sânge.
11. Odihnitu-s'a Moav de prunc
mic și nădăjduind eră întru mări-
rea sa, n'a turnat din vas în vas, și
la înstreinare n'a mers, pentru
aceea a stătut gustarea lui întru el
și mirosul lui n'a lipsit.
12. Pentru aceea iată vin zilele
lui, zice Domnul și voiu trimite lui
pre cei ce pleacă și'l vor plecă pre el
și vasele lui le vor deșertă și oasele
lui le vor zdrobi.
13. Și se va rușinâ Moav de Ha-
mos, în ce chip s'a rușinat casa lui
lsrail de Vetil nădejdea lor, cari se
nădăjduiâ întru dânșii.
14. Cum ve|i zice, tari suntem, și
om tare spre cele de răsboiu?
15. Pierit-a cetatea lui Moav, și
tinerii cei aleși lui pogorîtu-s'au
spre junghiere.
16. Aproape este ziua lui Moav,
ca să vie și răutatea lui degrab
foarte.
17. Porni|i la el foți de prin pre-
jurul lui, tofi dafi numele lui, ziceți:
cum s'a zdrobit varga cea de bună
cinste, toiagul cel de mărire?
18. Pogoară-te dela mărire și
șezi în umezeală ceea ce șezi,
Divonul sfărâmâ-se-va,că a pierit
Moav, suie- se la tine cel ce strică
tăriea ta.
19. In cale stăi și privește, ceea
ce șezi în Aroir, și întreabă pre cei
ce fuge și pre cel mântuit și zi:ce s'a
făcut?
20. Rușinatu-s'a Moav, că s'a
zdrobit, vaită-te și strigă, vestește în
Ar- non, că a pierit Moav.
21. Și judecată vine spre
pământul lui, Misor asupra lui
Helon, asupra lui Refas și asupra
lui Mofas,
22. Și asupra lui Divon, asupra
lui Navav, asupra casei lui Devla-
taim.
948 IEREMIA 48—49
23. Și asupra Cariatimului, asu- 36. Pentru aceea inima lui Moav
pra casei lui Ghemol și asupra casei
24. Jsaia 34, 6 și 63, 1. 29. Jsaia 16, 6.
lui Maon. 31. Jsaia 16, 7. 34. Jsaia 15, 5.
24. Și asupra Cariolului. asupra
Vosorului și asupra tuturor cetăți-
lor lui Moav, celor de departe și
celor de aproape.
25. Frântu-s’a cornul lui Moav,
și braful lui se va zdrobi.
26. îmbătafi’i, că asupra
Domnului s'a mărit și va bate pre
Moav cu mâna sa și va H de rls și
el.
27. Căci spre rîs a fost fie lsrail
și întru furtișagurile tale se află, că
ai bătut răsboiu asupra lui.
28. Lăsat-au cetăfile și au lăcuit
în pietre, cei ce lâcuesc în Moav,
fâcutu*s'au ca niște porumbife,
ce'și fac cuibul în pietre la intrarea
gă- urei.
29. Și am auzit semețiea lui Mo-
av, și s’a ridicat foarte semefiea lui
și mândria lui, înâlfatu-s’a inima
lui.
30. Și eu am cunoscut faptele
lui, au nu îndestularea Iul n’a făcut
așâ?
31. Pentru aceea, vâetafi-vă de
toate părfile pentru Moav, strigafi
pentru bărbafii cei tunși ai
prafului.
32. Ca plânsul lui lazir plânge-
te-voiu vie Aserima, vifele fale au
trecut marea, preste roadele tale
pie- ire a căzut.
33. Să fie arsă bucuria și veselia
dela Moavita, și vin erâ în tea-
scurile tale, dimineafa n’a călcat,
nici îndeseară n’a făcut.
34. Și cele de strigare Esevonu-
lui până !a Eleali, și până la lasâ,
până la Etam cetăfile lor au dat
glasul său dela Zogora până la Oro-
naim și veste la Salasiâ, ca și apa
Nemvrim spre pustiire va fl.
35. Și voiu pierde pre Moav zice
Domnul, cel ce se suie la capișfe și
tămâie dumnezeilor săi.
ca niște fluere va sunâ, inima mea
preste oamenii cei tunși ca un fluer
va sunâ, pentru aceea cele ce a
câștigat, pierit - au dela om.
37. Tot capul în fot locul va
rade și toată barba se va rade și
toate mâinile se vor tângui și preste
tot mijlocul va f! sac.
38. Și preste toate podurile Mo-
avului și preste ulifele lui va fi tân-
guire, că am zdrobit pre Moav, zice
Domnul, ca pre un vas netrebnic.
39. Cum s’a împăcat? Cum a în-
tors dosul Moav? Rușinatu - s’a și
s’a făcut Moav spre rîs și spre pis-
mă la fofi cei de prin prejurul lui.
40. Că așâ au zis Domnul: iată
ca un vultur va pomi și va întinde
mâna sa preste Moav.
41. Luafu-s’a Cariotul și tăriile
lui împreună, și va fî inima lui
Moav în ziua aceea, ca inima
femeiei care se chinueșfe să nască.
42. Și va pieri Moav de gloată,
pentrucă asupra Domnului s’a
mărit.
43. Laf și frică și groapă preste
tine, cel ce șezi preste Moav.
44. Cel ce fuge de către fafa în-
fricoșerei cădeâ-va în groapă, și cel
ce va scâpâ din groapă, prinde-se-
va în laf, că voiu aduce acestea
preste Moav, ca în anul cercetârei
lui.

CAP. 49.
Alta prorocie pentru cei de alt neam,

F iilor lui Amon așâ au zis Dom-

nul: au fii nu sunt în lsrail? Au
moștenttor nu ns - e lia ei? Pe
ntruce a luat Melhol pre Galaad și
poporul lor în cetăfile lor lăcuește?
2. Pentru aceea iaaă vin zile,
zice Domnul; și voiu dâîn auzul
Rava- tei furburare de răsboiu și
vor fl spre necălcare și spre pieire
și ca-
36. Jsaia 16, 11.
37. Isaia 15, 2; Jezecbil 7, 16.
38. 7, 29; Jsaia 15, 4.
40. Jezecb. 17, 12. 44. Jsaia 24, 16.
49. t. fimos 1, 3, 11.
 IEREMIA 49
piștele ei cu foc se vor arde, și va luâ
lsrail biruința sa.
3. Vaită-se Esevonul, că a pierit
Gai, strigafi fete din Ravat, încin-
geți-vâ mijloacele, că Melhol va
merge în străinătate, preoții lui și
boierii lui împreună.
4. Ce vă bucurafi în câmpii lui
Enachim fata Itamiei? Ceea ce nă-
dăjdueșteîntru vistierii, ceea ce zice:
cine va intră asupra mea?
5. lată eu aduc frică preste tine,
zis-au Domnul, de către tot împre-
jurul tău, și vă veți risipi fiecare
dela fața lui, și nu este cel ce să vă
adune.
6. Idumeii acestea zice Domnul:
nu este încă în|elepciune în Teman,
pierit-a sfatul dela cei pricepu|i, du-
su-s'a înțelepciunea lor.
7. Amăgitu-s'a locul lor, afunda-
ti-vă spre ședere cei ce lăcuiți în
Dedan, că grele a făcut; adus-a pre-
ste el în vremea, în care l-am cer-
cetat pre el.
8. Că legături au venit, aceștia
nu vor lăsă (ie rămășiță, ca furii
noaptea vor pune mâinile lor.
9. Că eu am tras pre Isav, desco-
perit-am cele ascunse ale lor, a se
ascunde nu vor puteâ, pierit-a prin
mâna fratelui său, vecinului meu și
nu este.
10. Să lase pre sirmanul tău, ca
să trăiască și eu voiu trăi și văduvite
spre mine nădăjduesc, că acestea au
zis Domnul.
11. Cărora nu erâ lege a beâ pa-
harul, au băut și tu nevinovată? Nu
vei fl nevinovată, că viind vei beâ.
14. Că asupra mea m'am jurat,
zice Domnul, că spre necălcare și
spre ocară și spre blestem vei fl în
mijlocul ei și toate cetăfile ei vor fl
pustii în veac.
13. Am auzit dela Domnul și
2. Iezecb. 21. 32; Sof. 2. 5. 4. Ps. 51, 6.
8. Hvdie v. 5. 72. Evrei 6, 13.
13. Hvdie 1, 1.
949
vestitori la neamuri au trimis,
adunați- vă și mergefi la ea și s'a
sculat la răsboiu.
14. Mic le-am dat pre tine întru
neamuri, defăimat întru oameni.
15. Jucăria ta a dat în mâna ta,
îndărătnicia inimei tale lăcuit-a în
găurile pietrilor, luat-a vîrtutea mă-
gurei cei înalte, că a înalțat ca vul-
turul cuibul său, de acolo te voiu
surpă pre tine.
16. Și va fl Idumeia spre necăl-
care, tot cel ce va merge la ea se va
întristâ și va fiuerâ de toată rana ei.
17. In ce chip s'a surpat Sodoma
și Gomora și vecinele lor, au zis
Domnul atotțiitorul; nu va șe- deâ
acolo om și nu va lăcuî acolo fiul
omului.
18. Iată ca un leu se va sul din
mijlocul Iordanului la locul Ema-
tutui, că degrab voiu goni pre ei
dela dânsa și pre cei tineri puneți'i
asupra ei, că cine este ca mine? Și
cine va stă mie împrotivă? Și cine
este păstorul acesia, care va stâ
înaintea feței mele ?
19. Pentru aceea auzifi sfatul
Domnului, care au sfătuit asupra
ldumeii și gândul lui, care au gândit
asupra celor ce lăcuesc în Teman,
de nu se vor înălță împreună cele
mai mici ale oilor, de nu va cădeâ
preste ei surparea lor.
20. Că de glasul strigărei lor s'a
cutremurat pământul, și vuetul mă-
rei nu s'a auzit.
21. Iată ca vulturul va vedeâ și
va întinde aripile sale preste tăriile
ei și va fl inima celor tari ai Idumeii
în ziua aceea, ca inima femeii care
se chinuește să nască.
22. Cu Damascul s'a rușinat,
Ima- tul și Arfatul, că au auzit auz
rău
15. Hvdie 1, 4. 77. Facere 19, 24.
18. Iov 41, 1. 22. loaia 17, 1.
950 IEREMIA 49—50
și-au ieșit din fire, mânieatu-s'au și
a se odihni nu pot.
23. Slăblt-a Damascul, întorsu-
s'a spre fugă, cutremur l-a cuprins
pre el.
24. Cum n'a părăsit cetatea mea,
satul a îndrăgit?
25. Pentru aceea vor cădeâ tine-
rii în uli|ele tale și to|i bărbații cei
răsboinici ai tăi vor cădeâ, zice
Domnul.
26. Și voiu arde foc în zidul Da-
mascului și va mâncâ răspântiile
fiului lui Ader.
27. La Kidaf împărăteasa cur|ei,
pre care o a lovit Navuhodonosor
împâralul Vavilonului, așâ au zis
Domnul: scula|i-vă și vă suiți asupra
Kidaruhui și umplefi pre fiii lui
Chedem.
28. Corturile lor și oile lor vor
lua, hainele și toate vasele lor și
cămilele lor le vor luâ loruș și
chemafi preste ei pieire de prin pre-
jur.
29. Fugiji, foarte afundați spre
ședere, cei ce ședețl în curte, că a
sfătuit asupra voastră împăratul
Vavilonului sfat și a gândit gând.
30. Scoală * te și te ridică asupra
neamului, care este bine așezat, cel
ce șade spre odihnă, la care nu sunt
uși, nu sunt zăvoare, nu sunt încu-
etori, singuri lâcuesc.
31. Și vor fl cămilele lor spre
pradă și mulfimea dobitoacelor lor
spre pieire, și îi voiu vântură pre ei
cu tot vântul, tunși înaintea fetii lor
dintru tot hotarul lor, aduce-voiu
sfărâmarea lor, zice Domnul.
32. Și va f! curtea lăcaș pasărilor
și necălcat până în veac, nu va lăcul
acolo om și nu va ședeâ acolo fiul
omului.
24. 4 Imp. 18, 34. 26. ñmos 1, 4, 14.
27. Isaia 21, 16. 30, lezecb. 38, 11.
CAP. 50.
Prorocit pentru întoarcerea din robia
Vavilonului.
C uvântul Domnului, care au grăit
asupra Vavilonului.
2. Vestifi întru neamuri și auzite
faceți, și să nu ascundeți, ziceft :
luat-a Vavilonul, rușinatu-s’a Vil cel
fără de frică, cel gingaș s'a dat lui
Merodah.
3. Că s’a sut asupra lui neam
dela miazănoapte, acesta va pune
pământul lui spre stingere și nu va
fl cine să lăcuiască într'însul dela
om până la dobitoc.
4. In ■ zilele acelea și în vremea
aceea, venl-vor fiii lui lsrail ei și fiii
lui luda împreună, mergând și
plângând vor merge, pre Domnul
Dumnezeul lor căutând.
5. Până la Sion întrebâ-vor calea
pentrucă aici vor arătă fața lor și
vor veni, și vor scăpă la Domnul
Dumnezeu, pentrucă legătura
veșnică nu se va uită.
6 iOi pierrite s’au f făuu
pc^o^c^^rJl meu, păstorii lor i-au
scos pre ei, în munți i-au făcut pre ei
să rătăcească, din munte în munte
au mers, uitat-au așternutul său.
7. Toți cei ce i-au aflat pre ei i-au
mâncat și vrăjmașii lor auzls:n’am
păcătuit, în loc de a zice că au pă-
cătuit Domnului, împărțirea dreptă-
ții celui ce au adunat pre părinții
lor.
8. Instreinați-vă din mijlocul Va-
vilonului și dela pământul
Haldeilor, și ieșiți și vă faceți ca
berbecii înaintea oilor.
9. Că iată eu ridic asupra Vavi-
lonului adunări de neamuri din pă-
mântul cel despre miazănoapte, și se
va rândul răsboiu asupra lui.de
acolo se vor luâ, precum zvârlitura
50. 2, Isaia 13, 2 și 66 , 1.
6. Zahar. 10, 2; Mat. 9, 36.
8. ñpoc. 18, 4 9. Isaia 13, 9.
 IEREMIA 50 951
răsboiniculul iscusit nu se va în- 37,
36. 38.
toarce deșartă.
10. Și va f) fara Haldeiască spre
pradă, tofi cei ce o prada pre ea
săturâ-se-vor, că vă veseliți și vă
prea făliți jefuind moștenirea mea.
11. Penfrucă a|i Jucat ca boii în
pajiște și împungeați ca taurii, ru-
șinatu-s'a maica voastră foarte.
12. Infruntatu-s'a ceea ce v’a nă-
scut pre voi, maică întru bunătăți,
cea de apoi pustie de neamuri.
13. De urgia Domnului nu se va
locui și va fî spre stingere toată, și
tot cel ce va frece prin Vavilon se
va mâhni și vor șuerâ de toată rana
lui.
14. Rânduiji-vă asupra
Vavilonului împrejur toti
încordând arcul, săgetați asupra
lui, nu cruțați să- getăturile voastre
cele de mai nainte.
15. Și'l biruiți de tot pre el, slâ-
bit-au mâinile lui, câzut-au
întăritu- rile lui și s'a săpat de tot
zidul lui că izbândire dela
Dumnezeu este, cel ce izbândește
asupra lui, în ce chip el au făcut,
faceți lui.
16. Pierzând de tot sămânța din
Vavilon, toți cei ce îi aflau pre ei îi
pierdeâ de tot, vrăjmașii lor au zis:
nu îi vom părăsi pre ei, pentrucă au
greșit Domnului țiind secerea în
timpul secerăturii, de către fața să-
biei Eiinești, fiecare la poporul său
se va întoarce și fiecare la pământul
său va fugi.
17. Oaie rătăcită este în lsrail,
leii 1 • au scos pre el, cel dintâi l-a
mâncat pre el împăratul Asur și
acesta apoi oasele tui împăratul
Vavilonului.
18. Pentru aceea acestea zice
Domnul: iată eu izbândesc asupra
împăratului Vavilonului și asupra
pământului lui în ce chip am
izbândit asupra împăratului Asur.
19. Și voiu așezâ pre lsrail la pă-

//. loil 3, 2. 15. Ps. 136, 7. 18. Isaia

șunca lui și se va paște în Cârmii și
în muntele lui Efraim și în Ga-
laad, și se va săturâ sufletul lui.
20. In zilele acelea și în vremea
aceea, zice Domnul: vor căutâ
strâm- bătatea lui lsrail și nu va fl, și
păcatele lui luda, și nu se vor află;
că milostiv voiu fî celor râmași pre
pământ, zice Domnul.
21. Cu amar te sue preste el și
preste cei ce lăcuesc întru el, is-
bândește cu sabie și pierde, zice
Domnul și fă după toate și câte po-
runcesc ție.
22. Glas de răsboiu și zdrobire
mare în pământul Haldeilor.
23. Cum s'a frânt și s'a surpat
ciocanul cel atot pământul? Cum
s'a făcut spre stingere Vavilonul
întru neamuri?
24. Ridicâ-se-vor asupra la și nu
vei cunoaște, în ce chip te vei și luâ
Vaviloane, te aflași și te luași,
pentrucă Domnului ai stătut împro-
tivâ.
25. Deschi-s'au Domnul
vistieria sa, și au scos armele urgiei
sale, că lucrul Domnului Dumnezeu
este în pământul Haldeilor.
26. Că au venit vremile lui, des-
chide-ți jitnițele lui, cercați'l pre el
ca o peșteră și'l pierdeți de tot, să
nu'i fie lui rămășiță.
27. Secați'i lui toate roadele și să
se pogoare la junghiere, vai de ei 1
Că a venit ziua lor și vremea iz-
bândirei lor.
28. Glasul celor ce fug și a celor
ce scapă din pământul Vavilonului,
ca să vestească în Sion izbândirea
dela Domnul Dumnezeul nostru.
29. Porunciți asupra
Vavilonului la mulți, la lot cel ce
încordează arcul, tăbărîți asupra
lui împrejur, ca să nu scape nimeni
dela el, răsplă- tiții după faptele lui,
după toate câte
20. Num. 23, 21; Ps. 31, 1, 2; Rom. 4, 6, 7.
27. 2 Parai. 36, 18
29. Isaia 13, 11; loil 3, 4, 7.
962 IEREMIA 6)-51
a făcut, faceți lui, pentrucă asupra
Domnului Dumnezeu sfântul lui l-
srail s'a tmprotivit.
30. Pentru aceea câdeă-vor tine-
rii lui Tn ulițile lui, și toți bărbații
cei răsboinici ai lui se vor lepădă,
zls-au Domnul.
31. Iată eu asupra ta semefule,
zice Domnul, că ți-a venit ziua ■ ta
și vremea izbândirii tale.
32. Șl va slăbi seme|ia ta, și va
cădeâ, și nimeni nu va fi, care să o
ridice pre ea, și voiu aprinde foc tn
dumbrava lui, și va mistui toate
cele de prin pre|urul ei.
33. Acestea zice Domnul puteri-
lor : asupritu-s'au de tot fiii lui ls-
rail și fiii lui Iuda, împreună toți cei
ce i-au robit pre ei, și i-au silit pre
ei, și n'au vrut să'i sloboază pre ei.
34. Și cel ce'i mântuește pre ei
tare este Domnul, atotțiitorul nu-
mele lui, judecată va judecă asupra
împrotivnicilor săi, pentru ca să ri-
dice pământul, și a fntărîfat pre cei
ce lăcuesc Vavilonul.
35. Sabie asupra Haldeilor, asu-
pra celor ce lăcuesc Vavilonul, a-
supra dregătorilor lui, și asupra în-
țelepților lui.
36. Sabie preste răsbolnicii lui,
și vor slăbi.
37. Sabie preste caii lor și preste
carele lor și preste amestecătura
cea din mijlocul lui, și vor fi ca
femeile; sabie preste vistieriile lui,
și se vor risipi.
38. Preste apa lui, în care nădâj-
duiâ, și se vor rușină, că pământul
celor cioplite este, și în ostroa- ve se
prea făleâ.
39. Pentru aceea lăcuesc
năluciri în ostroave, și vor lăcul
întru ele fetele sirenelor, nu se va
mai lăcul încă în veac.
31. Isaia 13, 11. 37. Dan 5, 25.
38. Isaia 2, 8.
40 In ce chip au surpat Domnul
Sodoma și Gomora și celelalte, care
erau în hotarele lor,zis-au Domnul,
nu va lăcul acolo om, nici va ne-
mernici acolo fiul omului.
41. Iată, popor vine dela miază-
noapte, și neam mare. și împărați
mulți se vor sculă dela marginea
pănfântului.
42. Care are arc și sabie, silnic
este, și nu'i va fl milă, glasul lui ca
marea va sună, pre cai vor în-
călecă gătiți, ca focul spre răsboiu
asupra ta fata Vavilonului.
43. Auzit-a împăratul
Vavilonului auzul lor, și au slăbit
mâinile lui, necazul l-a biruit pre el
cu dureri ca ale celei ce naște.
44. lată, ca un leu se va sul dela
Iordan la Ghetan, că curând îi voiu
goni pre ei dela el, și pre tot tânărul
asupra lui îl voiu pune ; că cine este
ca mine? Și cine va stă împrotiva
mea? Și cine este păstorul acesta,
care va stă înaintea feții mele ?
45. Pentru aceea auziți sfatul
Domnului, care l-au sfătuit asupra
Vavilonului, și gândurile lui, care
le-au gândit asupra celor ce
lăcuiesc Hal- deia, de nu se vor
strică mieii oilor lor, de nu va pieri
pășunea de la ei.
46. Că de glasul luării Vavilonu-
lui se va cutremură pământul, și
strigare întru neamuri se va auzi.
CAP. 51-
Prorocie pentru pieirea Vavilonului,
A cestea zice Domnul: iată eu ri-
dic asupra Vavilonului și asu-
pra cel or ce ice uesc Ha tdeia, vân t
și arsură stricătoare.
2. Și voiu trimite asupra Vavilo-
nului batjocoritor, și'l vor necinsti
40. Facere 19, 24, 2S. 42. Isaia 5, 30.
44. Iov 41, 1; Isaia 13, 3.
51. 2. Isaia 41, 16; Kerch. 22, 15.
 IEREMIA 51 953

pre el și va strică pământul lui, vai va face Domnul cele ce au grăit a-

asupra Vavilonului de prin pre|ur supra celor ce lăcuesc
în ziua chinuirii lui 1
3. Asupra lui să întinză cel ce
Vavilonul.
13. Cel ce lăcuește preste ape
încordează arcul său, și asupra lui
multe și pre mulțimea vistieriilor
să pue armele sale, și să nu vă fie
sale, venit-a sfârșitul tău cu ade-
milă de tinerii lui, și stingeți toată
vărat la ficatul tău.
puterea lui.
14. Că s'au jurat Domnul pe
4. Și vor cădeâ rănifi în pămân-
brațul său, că te va umpleă de
tul Haldeilor, și împunși dinafara
oameni ca de lăcuste și vor
lui.
răspunde asupra ta cei ce se
5. Pentrucă n'a văduvit Israil, și
pogoară.
luda dela Dumnezeu atotfiitorul, că
15. Domnul cel ce au făcut pă-
pământul lor s'a umplut de
mântul cu puterea sa, cel ce gătește
sfrâmbă- tate de sfinții lui Israil.
lumea cu înțelepciunea sa, cu
6. Fugiți din mijlocul
priceperea sa au întins cerul.
Vavilonului, și sâ'și mântuiască
16. Spre glas au pus sunetul apei
fiecare sufletul său, și să nu vă
în cer și au ridicat nori dela
lepădați întru strâmbătatea lui, că
marginea pământului, fulgerile
vremea izbân- direi lui este dela
spre ploaie le-au făcut și au scos
Domnul, răsplătire răsplătește lui.
lumină din vistieriile sale.
7. Pahar de aur este Vavilonul
17. Nebunit-a omul de minte,
în mâna Domnului, care îmbată tot
ru- șinatu-s'a tot argintarul de cele
pământul, din vinul lui au băut nea-
cioplite ale lui, că minciuni a topit și
muri, pentru aceea s'au clătit.
nu este duh întru ele.
8. Și fără de veste a căzut Vavi-
18. Indeșert sunt faptele
lonul, și s'a zdrobit, plângeți'! pre el,
defăimate, în vremea cercetărei lor
luați rășină la stricăciunea lui, că
vor pieri.
doar se va vindecă.
19. Nu este ca aceasta partea lui
9. Vindecat-am Vavilonul, și nu
lacov, că cel ce au zidit toate, acela
s'a vindecat, părăsif-am pre el, și să
este moștenirea lui, Domnul este
mergem fiecare în pământul său, că
numele lui.
s'a apropiat la cer judecata lui,
20. Risipești tu mie vase de răs-
ridicatu-s'a până la stele.
boiu și eu voiu risipi întru line nea-
10. Scos-au Domnul judecata
muri și voiu ridică dintru tine îm-
lui, veniți și să vestim în Sion lucru-
părați.
rile Domnului Dumnezeului nostru.
21. Și voiu risipi întru tine calul
11. Gătiți săgețile, umpleți
și călărețul lui și voiu risipi întru
tolbele, ridicat-au Domnul duhul
tine care și călăreții lor.
împăratului Midenilor, că asupra 22
. Și vom ris^ tatru Hne tènfr
Vavilonului este urgia lui, ca să'l
și fecioară și voiu risipi întru tine
piarză de tot pre el, că izbânda
bărbat și femeie.
Domnului este, izbânda poporului
23. Și voiu risipi întru tine pă-
lui este.
storul și turma lui, și voiu risipi
12. Preste zidurile Vavilonului
întru tine plugarul și arătura lui, și
ridicați semn, tocmiți tolbele,
voiu risipi întru tine domnii și po-
ridicați păzi, gătiți arme, că s'a
vățuitorii tăi.
apucat, și
24. Și voiu răsplăti Vavilonului
6. Isaia 46, 20; Hpoc. 16, 4, și tuturor celor ce lăcuesc Haldeia
8. 46, 11; Isaia 21, 9; Hpoc. 14, 6.
 14. Hmos 6, 6. 15. Facere 1, 1; Iov 9, 6,
24. Plâng. 1, 21.
964
toate răutățile lor, care au făcut a-
supra Sionului, înaintea ochitor vo-
ștri, zice Domnul.
25. lată eu către tine muntele cel
stricat, care strică tot pământul, și
voiu întinde mâna mea asupra ta, și
te voiu prăvăli dela pietre și te voiu
dâ pre tine ca un munte pârlit.
26. Și nu vor luâ dela tine piatră
la unghiu și piatră la temelie, că
spre stingere vei fl în veac, zice
Domnul.
27. Ridicați semn deasupra pă-
mântului, trâmbițați întru neamuri
cu trâmbijă, sfinfifi preste el nea-
muri, vestiți preste el, împărați ri-
dicați dela mine, și Ahanazeilor, pu-
neți preste el tocmire de săgetăturl
suiți asupra lui călărime, ca mulți-
mea lăcustelor.
28. Suiți asupra lui neam, pre
împăratul Midilor și atot pământul
și pre tofi povăjuitorii lui și pre lofi
domnii lui.
29. Cutremuratu-s'a pământul
și l-a durut, că s'a ridicat asupra
Vavilonului gândul Domnului, ca să
pue pământul Vavilonului spre pu-
stiire și spre nelăcuire.
30. Sfârșitu-s'a răsboinicul
Vavilonului, cel ce dă răsboiu,
ședeâ- vor acolo întru încunjurare,
sfărâ- matus'a tăriea lor, făculu-o-a
ca niște femei, ars-a lăcașurile lui,
frânt-a zăvoarele lui.
31. Cel ce gonește spre întâmpi-
narea celui ce gonește va goni și cel
ce vestește spre întâmpinarea celui
ce vestește, ca să vestească
împăratului Vavilonului, că s'a luat
cetatea lui.
32. La cea de pre urmă a trecă-
torilor lui s'a luat, și adunările lui
le-a ars cu foc, și bărbafii lui cei
răsboinici ies.
33. Că acestea zice Domnul:
casa
26 Isaia 13, 19, 20. 27. Ioil 3, 9.
28 Isaia 13, 17. 29. Isaia 13. 20.
IEREMÏA 51
împăratului Vavilonului ca spicele
cele coapte se va treerâ, încă puțin
și va veni secerea ei.
34. Mâncatu-m'a pre mine,
împăr- fltu-m'a Navuhodonosor
împăratul Vavilonului, apucatu-m'a
întunerec supfire, înghifitu-m'a ca
un balaur, umplutu-ș'a pântecele
său, din desfătarea mea m'a scos.
35. Trudele mele și chinurile
mele asupra Vavilonului, grăl-va
ceea ce lăcuește Sionul și sângele
meu asupra celor ce lăcuesc
Haldeia, grăi- va Ierusalimul.
36. Pentru aceea aceasta zice
Domnul: iată eu voiu judecâ pre
împro- tivnicul tău și voiu izbândi
izbânda fa, și voiu pustii marea lui
și voiu uscâ izvorul lui.
37. Și va fl Vavilonul spre pusti-
ire și nu se va lăcul.
38. Că împreună ca leii s'au scu-
lat și ca puii leilor.
39. Intru înfierbânfarea lor dâ •
voiu adăpare lor și'i voiu îmbătâ
pre ei ca să amețească și să doarmă
somn veșnic, și nu se vor sculă, zice
Domnul.
40. Și pogoară pre ei, ca mieii la
junghiere și ca berbecii cu iezii.
41. Cum s'a prins și s'a vânat
fala atot pământul? Cum s'a făcut
Vavilonul spre pustiire întru nea-
muri?
42. Suifu-s'a asupra Vavilonului
marea cu sunetul valurilor ei și s'a
acoperit.
43. Făcutu-s'au cetăfile lui ca
pământul cel fără de apă șl
neumblat, nu va lăcul întru el nici
un fiu de om, nici va rămâneâ întru
el fiul omului.
44. Și voiu izbândi asupra Vavi-
lonului și voiu scoate din gura lui
cele ce a înghijit, și nu se vor mai
adună la el neamurile și în Vavi-
36. 50, 21, 39. 4L 25, 26. 42. Isaia
6, 7
ți 14, 23. 44. 2 Parai. 36, 7; Ezdra 1, 7j
Dan. 1, 2; Mib. 4, 13.
 IEREMIA 51 — 52
Ion vor cădeâ rănifii alot pământul.
45. Cei scăpafi din pământ mer-
geți și nu staji, cei de departe po-
meniți pre Domnul, și Ierusalimul
să se suie asupra inimii voastre.
46. Rușinatu-ne-am, că am auzit
ocara noastră, acoperit * a
necinstea obrazului nostru, că au
venit cei de alt neam la sfintele
noastre, la casa Domnului.
47. Pentru aceea iată vin zile,
zice Domnul și voiu izbândi asupra
celor cioplite ale lui și în tot pămân-
tul lui cădeâ-vor rănifi.
48. Că de se va înăljâ Vavi- lonul
ca cerul, și de se va întări în-
nălfimea vârtutei lui, dela mine vor
veni cei ce’l vor pierde pre el zice
Domnul.
49. Glasul strigării în Vavilon și
zdrobire mare în pământul
Haldeilor-
50. Că au pierdut Domnul
Vavilo- nul și au pierdut dela el glas
mare, care răsună ca apele cele
multe, dat-a spre perire glasul lui.
51. Că a venit
Vavilonului chinuire, prinsu-s’au
asupra
războinicii lui, înfricoșatu s’a arcul
lor, că Dumnezeu este cel ce
răsplătește lor.
52. Și va îmbâtâ pre povă|uitorii
lui și pre înfetepfii lui, și pre domnii
lui, zice împăratul, Domn Atot-
fiitor numele lui.
53. Acestea zice Domnul : zidul
împăratului Vavilonului s'a lăfit, să-
pându-se de tot se va săpâ și porțile
lui cele înalte se vor arde, ostenesc
popoarele îndeșert și neamuri dela
început se vor strică.
54. Cuvvntul, ccreauppruucit
Domnul lui leremia prorocul, ca să'l
spue Iui Saraia feciorul lui Niriu
fiul lui Maaseu, când mergeâ dela
Sedechia împăratul lui luda în
Vavilon, în anul al patrulea al
52> l 4 Imp. 24, 1 fi 24, 18.
47. Isaia 46, 1, 2. 53. Hmos 9, 2.
4, 5.
955
împărăției lui și Saraia eră boierul
darurilor.
55 . Și a scris leremia toate relele
care vor veni preste Vavilon, întru o
carte toate cuvintele acestea, care
sunt scrise asupra Vavilo^M.
56. Și a zis leremia către Saraia:
când vei veni în Vavilon și vei vedeâ
și vei citi toate cuvintele acestea,
57. Vel zice : Doamne 1 Doamne
1 Tu ai grăit asupra locului acestuia,
ca să’l pierzi pre el și ca să nu fie
întru el lăcuifori dela om până la
dobitoc, că pustiire în veac va fî.
58. Și va fî când vei tăceâ a ceti
cartea aceasta, vei legă de ea o pia-
tră și o vei aruncă în mijlocul Eu-
fratului și vei zice:
59. Așâ se va surpă Vavilonul și
nu se va sculă de către fafa relelor,
care eu le aduc asupra lui.
CAP. 52.
Pustiirea Ierusalimului. Evreii duși
robi în Vavilon
F iind de douăzeci și unul de ani
Sedechia, când împărăfeâ el și
unsunszeee cei C îm părăfit în 1er u-
salim și numele mamei lui Amitaal
fata lui lerie din Lovena.
2. Și a tos i în anu î aî nouălea a
1 împărăției lui în luna a noua, în
zece ale lunei, venit-a Navuhodono-
sor împăratul Vavilonului, și toată
puterea lui asupra Ierusalimului, și
a făcut șan] împrejur, și l-a zidit cu
pietre de patru picioare.
3. Și a vent 1 cetatea la
5tt^c^r^:^c^<tle până în al
unsprezecelea an al împăratului
Sedechia.
4. CI luna i patea, tei nouă ate
tonei, s'a întărit foametea în cetate
și n’avea pâine poporul locului.
5. Și s’a rupi ce’atea și toii oa-
menii cei de răsboiu au ieșit coap-
tea despre calea porții între mijlocul
zidului și între celalt dinaintea
4. 4 Imp. 24, 3; Plâng. 2, 11, 12 și 4,
5 4 Imp. 24, 4.
966
zidului, care erâ în preajma grădi-
nei împăratului, și Haldeii împreju-
rul cetății, și a mers la calea cea
despre Aravâ.
6. Și a alergat puterea Haldeilor
dinapoia împăratului și l-a a|uns
pre el dincolo de lerihon și toate
slugile lui s'au risipit dela el.
7. Și a prins pre împăratul și l-a
adus pre el la împăratul Vavilonu-
lui în Deviata și i * a grăit lui cu ju-
decată.
8. Și a junghiat împăratul Vavi-
lonului pre fiii lui Sedechia înaintea
ochilor lui, și pre to|i boierii lui
luda i-a junghiat în Deviata.
9. Și ochii lui Sedechia i-a scos
și l-a adus pre el împăratul Vavi-
lonului în Vavilon și l-a dat pre el la
casa morii, până în ziua în care a
murit.
10. Și în luna a cincea în zece ale
lunii venit * a Navuzardan cel mai
mare preste bucătari, care stâ îna-
intea fefii împăratului Vavilonului,
în Ierusalim.
11. Și a ars casa Domnului și
casa împăratului, și toate casele ce-
tății, și toată casa mare o a ars cu
foc.
12. Și tot zidul Ierusalimului de
prin prejur l - a surpat puterea Hal-
deilor, care erâ cu mai marele pre-
ste bucătari.
13. Și pre cei rămași ai
poporului i-a lăsat mai marele
preste bucătari, să fie vieri și
plugari.
14. Și stâlpii cei de aramă din
casa Domnului i-au zdrobit și
marea cea de aramă din casa
Domnului o au zdrobit Haldeii, și
au luat arama ei și o au dus în
Vavilon, și cununa.
15. Și paharele și toate vasele
cele de aramă, cu care slujeâ.
16. Și amfoturile și masmarotu-
6. 39, 1. 8. Plâng. 4, 20. 9 4 Imp. 24, 7.
11. 4 Imp. 24, 9. 14. 4 Imp. 24, 13.
IEREMIA 62
rile și turnările cele de desupt și
sfeșnicile și căfuile și căușile cele de
aur șl cele de argint, le-a luat mai
marele preste bucătari.
17. Și doi stâlpi și o mare, și
doisprezece vitei de aramă cel de de
desuptul mării, care i-a făcut îm-
păratul Solomon la casa Domnului,
cărora nu erâ cumpănire arămii
lor.
18. Și stâlpii de treizeci și cinci
de cofi înălfimea unuia, și funie de
doisprezece cofi prin împrejurul
lui, și grosimea ei de patru degete
împrejur.
19. Și căpăfână preste ei de a-
ramă, și de cinci cofi de înaltă co-
vârșirea unei căpăfâni și mreja și
rodie preste căpăfânâ prin împre-
jur, toate de aramă.
20. Așijderea al doilea opt rodii
la un cot la cei doisprezece cofi, și
erau rodiile nouăzeci și șase o
parte, și erau toate rodiile o sută
preste mreje împrejur.
21. Și aluat cel mare preste
bucătari pe preotul cel dintâiu și pe
preotul al doilea, și pre cei trei, cari
păzesc calea.
22. Și din cetate a luat pre un
famen, care erâ cârmuitor oame-
nilor celor răsboinici, și șapte oa-
meni numiți, cari erau în fa|a îm-
păratului, cari s'au aflat în cetate;
și pre scriitorul puterilor, și pre
scriitorul poporului a tot pământul,
și șasezeci de oameni din poporul
pământului, cari s'au aflat în cetate.
23. Și i-a luat pre ei Navuzardan
cel mai mare preste bucătari, și i-a
adus pre ei la împăratul Vavilonu-
lui în Deviata în pământul Ema-
tului.
24. Și i-a omorît pre ei împă-
ratul Vavilonului în Deviata în pă-
mântul Ematului.
17. 3 Imp. 7, 22; 2 Paral. 4, 2.
18. 2 Paral. 3, 14; 3 Imp. 7, 15.
21. 4 Imp. 24, 15.
24 4 Imp. 24, 21.
 IEREMIA 52
25. Șl a fosl în al treizeci și șap-
telea an, dupăce s'a străinat loa-
chim împăratul lui luda în luna a
douăsprezece, în douăzeci și patru
ale lunei, a luat Ulemadahar împă-
ratul Vavilonului în anul în care s'a
făcut împărat, pre Ioachim împăra-
tul lui luda, în luna a zecea la două-
zeci și patru ale lunei, și l-a scos pre
el din casa în care se păziâ.
26. Și i * a grăit lui bune, și a pus
957
scaunul lui deasupra împăraților,
cari erau împreună cu el în
Vavilon.
27. Și a schimbat
îmbrăcămintea temnifii lui, și
mâncâ pâine pururea înaintea fefii
lui în toate zilele care a trăit, și
rânduială erâ lui să se deâ pururea
dela împăratul Vavilonului, în
fiecare zi, până în ziua în care a
murit.
 PLÂNGERILE PROROCULUI IEREMIA
CAP. 1.
Nevoile și fricintle lor.
ALEF
Ș i a fost dupâce s'a robit Israil și
Ierusalimul s'a pustiit, șezut • a
leremia alâpgând și a plâr^jsislân-
gerea aceasta spre Ierusalim și a zis:
cum a șezut singură cetatea aceasta
cea cu multe popoare, făcu- lu-s’a ca o
văduvă cea cu multe neamuri, care
domneâ preste țări, ajuns-a birnică.
BET
2. Plângândi a plâns noapeea și
lacrămile ei pre obrazul ei, și nu erd
cine să o mângâe pre ea, din tofi cei ce
o iubeau pre ea, to(i cei ce o iubeau pre
ea s'au lepădat de ea, făcutu-s'au
vrăjmașii ei.
CH1MEL
3. lnstrăinatu-s'a Iudeia de sme-
renia sa, și de mulfimea robirii sale a
șezut întru neamuri, n'a aflat odihnă
to|i cei ce o gonesc pre ea, o au prins
pre ea în mijlocul celor ce o necăjesc.
DALET
4. CăTie Sionului plâng, pentrucă nu
sunt cei ce veneau la serbare, toate
porfile lui perite sunt, preoții lui
suspină, fecioarele lui duse sunt, și el
se amărăște întru sine.
±. 1. Isaia 3, 25; Iezecb. 5, 5.
2. lerem. 13, 17 ți 22, 20.
HE
5. Făcutu-s'au cei ce'l necăjesc pre
el spre căpetenie, și vrăjmașii lui spre
cârmuire, că Domnul l-au smerit pre
el, pentru mulfimea păgână- tăfilor
Iui, pruncii lui mers-au în robie.
înaintea fefei celui ce'i necăjește.
VAV
6. Și s'a ridicat dela fata Sionului
toată podoaba ei, făcutu-s'au boierii ei
ca berbecii, cari n'au aflat pășune și
mergeau cu neputință spre fata celui
ce'i gonește.
ZAIN
7. Adusu-ș'a aminte Ierusalimul de
zilele smereniei sale și ale împingerilor
sale, de toate poftele sale câte erau din
zilele cele din început, când a căzut
poporul lui în mâinile celui ce'l
necăjește, și nu este cine să'i ajute lui,
văzând vră|mașii lui au râs de
înstrăinarea lui.
HET
8. Păcat a săvârșit Ierusalimul,
pentru aceea spre clătire s'a făcut, tofi
cei ce'l măreau pre el, smeritul l-a pre
el, pentrucă au văzut ruși- narea lui, și
încă suspinând el s'a întors în trudă.
TET
9. Necurăfiea lui înaintea porfi-
5. Isaia 3, 11.
8. fl 2 Lege 32, 23; Isaia 47, 3.
9. Iezecb. 24, 6.
 PLÂNGERILE PROROCULUI IEREMIA 1
lor Iul, nu ș'a adus aminte de cele de
pre - urmă ale sale, pogorît-a cele
prea înălțate, nu este cine sâ'l mân-
gâe pre el, vezi Doamne smerenia
mea că s'a mărit vrăjmașul.
IOD
10. Mâna sa a întins cel ce îl ne-
căjește la toate poftele lui, pentrucă
a văzut neamuri intrând la sfințirea
lui, de care a poruncit, să nu intre
ele la biserice ta.
CAF
11. Tot poporul lui prea suspi-
nând, căutând pâine, dat-a cele pof-
tite ale sale întru mâncare, ca să
întărească sufletul, vezi Doamne și
privește, că s'a făcut necinstit.
LAMED
12. Toji cei ce merg la voi pre
cale, înloarceji-vă și vedefi de este
durere, ca durerea mea, care s'a fă-
cut, răspunzând întru mine smeri-
tu-m'au Domnul în ziua urgiei iufi-
mei mâniei sale.
MEM
13. Dintru înălțimea sa trimis-au
foc. în oasele mele pogorîfu-l-au pre
el, întins'au mreje picioarelor mele,
întorsu-m'am înapoi, datu- m'au
Domnul spre pierire, toată ziua spre
durere.
NUN
14. Privighiatu-s’a spre
necurăjiile mele, în mâinile mele s'a
încleștat, suitu-s'a preste cerbicea
mea, slăbit-a vîrtutea mea, că au
dat Domnul în mâna mea dureri, nu
voiu puteâ să stau.
SAMECH
15. Ridicat-aupre toți cei tari ai
mei Domnul din mijlocul meu, che-
mat-au preste mine vreme, ca să
zdro- biască pre cei aleși ai mei,
călcat-au Domnul teascul fecioarei
fetei lui luda, pentru acestea eu
plâng.
i/. Ierem. 52, 6.
25. Isaia 13, 3; Ierem. 50, 44.
969
A1N
16. Ochiul meu a izvorî! apă,
pentrucă s'a depărtat dela mine cel
ce mă mângâe, cel ce întoarce sufle-
tul meu, pierit-au fiii mei, pentrucă
s'a întărit vrăjmașul.
PE
17. Intins-a Sionul mâna sa, nu
este cine să'l mângâe pre el, po-
runcit-au Domnul lui lacov, că îm-
prejurul lui vor fl cei ce'l necăjesc
pre el, fâcutu-s'a Ierusalimul, ca cel
ce este în mijlocul lor.
ȚADE
18. Drept este Domnul, că gura
lui am amărît, auziți dar toate po-
poarele și vedeți durerea mea; fe-
cioarele mele și tinerii mei au mers
în robie.
COF
19. Că am chemat pre iubiții
mei, iar ei m'au amăgit, preoții mei
și bătrânii mei, în cetate s'au sfârșit,
că au cerut mâncare lor, pentru ca
să se întoarcă sufletele lor și n'au
aflat.
REȘ
20. Vezi Doamne că mă
necăjesc, pântecele meu s'a turburat
și inima mea s'a întors întru mine,
că amărându-mă m'am amărît,
dinafară m'a făcut fără de fii sabia
ca moartea în casă.
ȘIN
21. Auzifi dar că suspin eu, nu
este cine să mă mângâe pre mine,
toți vrăjmașii mei au auzit răutățile
mele și s'au bucurat, că tu ai făcut,
adusai zi, numit-ai timp, fă- cutu-
s'a mie vail vail
THAV
22. Să intre toată răutatea lor
în- naintea feței tale și'i greșește pre
ei, în ce chip au făcut ei greșale
pentru toate păcatele mele, că multe
16. Ierem. 13, 17 și 14. 17.
18. 1 imp. 12, 15; Iov 5, 3.
19. Ierem. 30, 14.
20. Isaia 16. 11; Ierem. 14, 16
21. Ierem. 51, 24-
960 PLÂNGERILE PROROCULUI 1—2
sunt suspinurile mele și inima mea
se mâhnește.
CAP. 2.
Stricarea ce țâței și a Biserieei.
ALEF
C um au întunecat cu iujimea sa
Domnul pre fala Sionului? A-
runcat-cudiu cnr pre pemânlrnăn-
rea lui lsrail, și nu și-a adus aminte
de cel de supt picioarele sale.
BET
2. In ziua urgiei sale prăpădit-
au Domnul, necrujând, toate cele
frumoase ale lui lacov le-au surpat
cu mâniea sa, tăriile fetei lui luda
le-au lipit la pământ, surpat-au
împărăfia ei și pre domnii ei.
GH1MEL
3. Sfărâmat-au cu iufimea
mâniei sale tot cornul lui Israil,
întors ■ au înapoi dreapta sa de
către fafa vrăjmașului și a afâfal
întru lacov ca focul văpaea și a
mâncat toate cele dimprejur.
DALET
4. Intins-au arcul său ca un
vrăjmaș, întărit-au dreapta sa ca
un neprieten și au omorît toate cele
poftite ale ochilor mei în cortul fetei
Sionului,vărsat-au ca focul mâniea
sa.
HE
5. Făcuuu-s’au Domnul ca uq
vrăjmaș, prăpădit-au pre Israil,
prăpă- dit-au toate întăririle
lui.stricat-au tăriile lui și au
înmuiat fetei lui luda smerit și
smerită.
VAV
6. Și au întins ca o vie sălașul
lui, stricat-au sărbătoarea lui, uitat-
au Domnul cele ce au făcut în Sion
serbarea lui și a sâmbetei și au întă-
râtat cu pornirea mâniei sale pre
împărat și pe preot și pre boier.
ZA1N
7. Lepădat-au Domnul
jertfelnicul
2- 3. Iov 13, 24; 16, 9 și 19, 11.
lui, scuturaf-au sfințenia lui, sfărâ-
mat-au cu mâna vrăjmașului zidul
întăririlor lui, glas de răsboiuau dat
în casa Domnului, ca în ziua săr-
bătorii.
HET
8. Gândit-au Domnul să strice
zidul fetei Sionului, întins-au
măsură, n'au întors mâna sa dela
călcarea de tot și a plâns cea
dinaintea zidului, și tot zidul
deodată a slăbit.
TET
9. Infiptu-s’au în pământ
porțile lui, pierdulu-s'au și s'au
zdrobit zăvoarele lui, pre împăratul
lui și pre boierul lui întru neamuri,
nu este lege, și proroc n'a văzut
vedere de la Domnul.
IOD
10. Șezul-au pre pământ, tăcut-
au bătrânii fetei Sionului, pus-au
țărână pre capul lor, încinsu-s'au
cu saci, pogorît-au în pământ pre
fecioarele cele de căpetenie ale
Ierusalimului.
CAF
11. Sfârșitu-s'au în lacrămi ochii
mei, turburatu-s'a inima mea, văr-
satu-s'a în pământ mărirea mea
pentru zdrobirea fetei poporului
meu, când muriâ pruncul și
sugătorul în ulifele cefătei.
LAMED
12. Maicilor lor am zis: unde
este grâu și vin? Când leșinau ei ca
niște răniți în ulifele celăfei vărsân-
du-se sufletele lor în sânul maicilor
lor.
MEM
13. Ce voiu mărturisi fie, sau ce
voiu asemănă fie fată Ierusalime?
Cine te va mântui, sau cine te va
mângâiâ fecioară fată Sioane? CS
s'a mărit paharul zdrobirei tale,
cine te va vindecă?
NUN
14. Prorocii tăi au văzut fie de*
9. Ps 73, 10. 11. Isaia 51, 20 Ps. 67, 9.
13. Isaia 51, 19. 14, Ierem. 2, 8.
 IEREMTA 2-3
șarte și nebunie, și n'au descoperit
nedreptatea ta. ca să întoarcă ro-
biea ta, și au văzut Jie luări deșarte,
și scoateri afară.
SAMEH
15. Plesnit-au de tine mâinile to(i
cei ce merg pre cale, șuerat-au și au
clătit capul lor de fata Ierusali-
mului. Aceasta este cetatea, grăî-
vor, cununa mărirei, veseliea atot
pământul?
AIN
16. Dcschl-s'au asupra ta gura
lor, loji vrăjmașii tăi șuerară și
scrîș- niră dinții și ziseră: să o
înghițim pre ea, că aceasta este ziua,
care o așteptam pre ea, aflatu-o-am
pre ea, văzutu-o-am.
FE
17. Fâcut-au Domnul cele ce au
gândit, sfârșit-au graiul său, care au
poruncit din zilele cele dela început,
surpat au și nu s'au milostivit, și au
veselit de tine pre vrăjmași, și au
înălțat cornul celor ce te necăjesc
pre tine.
ȚADE
18. Strigat-a inima lor către
Domnul, zidurile Sionului să
pogoare lacrămi ca pâraele ziua și
noaptea, nu'ti da trezie ție, nici să
tacă lumina ochilor tăi.
COF
19. Scoală-te, bucură-te noaptea,
la începăturile strejii tale varsă ca
apa inima la înaintea feții Domnu-
lui, ridică către el mâinile tale pen-
tru sufletele pruncilor tăi celor ce
leșină de foame la începutul tuturor
ie irilor.
REȘ
20. Vezi Doamne și privește pre
cine ai prăpădit așâ? Au mâncâ-vor
femeile rodul pântecelor lor? Pieri-
ciune făcu bucătarul, omorî-se-vor
15. Ierem . 25, 9.
17. Lev 26. 41; fi 2 Lege 26. 15
18. ierem 14, 17. 19. ts. 141, 2.
20. 4, 10; R 2 Lege 28, 53.
961
pruncii cei ce sug țâță? Au ucide-
vei întru sfințenia Domnului pe
Preot și pe Proroc?
ȘIN
21. Adormit-au la ieșiri pruncul
mic și bătrânul; fecioarele mele și
tinerii mei merseră în robie, cu
sabie și cu foamete i-ai ucis în zioa
mâniei tale, fiert-ai și n'ai cruțat.
THAV
22. Chemat-a ziua sărbătorii ne-
merniciei mele de prin prejur și n'a
fost în ziua mâniei Domnului mân-
tuit și rămas, precum am biruit, și
am înmulțit pre toți vrăjmașii mei.
CAP. 3.
Plângerea și rugăciunea Prorocului,
ALEF
u bărbat văzând sărăciea, cu to-
iagul mâniei lui asupra mea.
2. Luatu-m'a și m'a dus la întu-
nerec și nu la lumină.
3. Insă întru mine a întors mâna
sa toată ziua.
4. lnvechit-a trupul meu și pielea
mea, oasele mele le-a zdrobit.
BET
5. Zidit-a în preajma mea și a
încunjurat capul meu, și a ostenit
întru cele întunecoase.
6. Așezatu-m'a ca pre morții cei
din veac.
GH1MEL
7. Zidit-a în preajma mea și nu
voiu ieși, îngreuiat-a arama mea.
8. Și i voiu srrigâ și voiu glăsui,
astupat-a gura mea.
# DALET
9. Zidit-a din nou căile mele, a-
stupatu-le-a, cărările mele le-a tur-
burat.
10. Urs , care pândește este ace-
sta mie ca leul într'ascuns.
11. Gonit-a pre cel depărtat și
m'a încetat, pusu , m'a stins.
3. 10. Ozie 13, 8.
 962 PLÂNGERILE PROROCULUI 3

HE 26. Isaia 30, 15.

12. lntins-a arcul său și m'a stâl-

pii. ca arcul la săgeată.
13 . Băgat-a în rărunchi i mei tul-
bele sale.
14. Frcutu-m'am ocară la tot po-
porul meu, cântare lor toată ziua.
VAV
15. Sâturatu-m'a de
amărăciune, îmbătatu-m'a de fiere.
16. Și a scos cu număr dinfii
mei, Crânitu-m'a cu cenușe.
17. Și a depărtat dela pace su-
fletul meu, uitat-am cele bune.
18. Și am zis: pierit-a puterea
mea și nădejdea mea dela Domnul.
ZAlN
19. Adusu-mi-am aminte de
sără- ciea mea și de goana
amărăciunei, și a fierei mele.
20. Cu pomenire voiu pomenî și
va cârti asupra mea sufletul meu.
21. Pre aceasta voiu pune la
inima mea și voiu răbdâ.
HET
22. Milele Domnului, că nu m'au
părăsit pre mine, că nu s'au sfârșit
îndurările lui.
23. Lunile spre dimineți
miluește Doamne, că nu ne-am
sfârșit, că nu s'au sfârșit îndurările
lui, deșarte în dimineți, multă este
credin|a ta.
24. Partea mea este Domnul, zis-
a sufetul meu ; pentru aceea îl voiu
așteptă pre el.
TET
25. Bun este Domnul celor ce'l
așteaptă pre el, sufletul, care'l va
căută pre el.
26. Bine este și va așteptă și va
odiCnlîntru mântuirea lui
Dumnezeu.
27. Bine este bărbatului, când va
ridică jug în tinerelele sale.
28. Ședeă-va singur? Va tăceâ,
pentrucă a ridicat jug preste sine.
13. Iov 30, 9. 15. Ierem. 23, 15 si 8 14.
22. Ps. 102, 9; Esdra 9, 13. 23. Ps. 29, 5.
24. Ps. 15, 5; ftvacum 2, 3.
 29. își va dă falca sa celui ce'l
lovește pre el. sătură-se-va de ocări.
IOD
30. Că în veac nu se va depărtă
Domnul.
31. Că cel ce au smerit, milosti-
vl-se-va după mulțimea milei sale.
CAP
32. N'a răspuns dela inima sa, și
a smerit pre fiii bărbatului.
33. Ca să smerească supt picioa-
rele sale pre to|i legalii pământului.
LAMED
34. Ca să abată judecata bărba-
tului în preajma fe|ei celui înalt.
35. Ca să osândiască pre om,
când se judecă el, Domnul n'au zis.
36. Cine a zis așâ și s'a făcut?
Domnul n'au poruncit.
37. Din gura celui înalt nu vor
ieși cele rele, ci ce este bun.
MEM
38. Au cârtî-va cel ce trăește,
bărbatul pentru păcatul său?
NUN
39. Cercetatu-s'a calea noastră
și s'a cercat și ne vom întoarce până
la Domnul.
40. Să luăm inimile noastre în
mâinile noastre în sus către cer.
41. Păcătuit-am, păgânit-am, nu
ne-am pocăit.
SAMEH
42. Acoperitu-ne-ai întru mânie
și ne-ai gonit pre noi, omorîtu-ne-ai,
și nu te-ai milostivit.
43. Acoperitu-te-ai cu nor pre
tine pentru rugăciune,
AlN
44. Ca să clipesc eu și ca să ne
depărtăm ne-ai pus pre noi în mi-
jlocul popoarelor.
45. DescCis-au asupra noastră
gura lor, to|i vrăjmașii noștri.
30. Isaia 57, 16.
37. Isaia 31, 2; ñmos 3, 6.
39. Ps. 118, 59; 2 Cor. 13, 5.
41. Dan 9, 5 - 44. I Cor. 4, 13.
 IEREMIA 3—4 963
46. Frică și spaimă s'au făcut 51. Pilde 1, 17.
53. Ps. 30, 23; Isaia 38, 11.
nouă, ridicare și sfărâmare.
47. Slobozirile apelor înaintea
ochilor mei, pentru sfărâmarea
fetei poporului meu.
PE
48. Ochiul meu s'a orbit, nu
voiu tăceâ, ca să nu fie trezire.
49. Până când se va plecă și va
vedeâ Domnul din cer.
50. Ochiul meu va tânji asupra
sufletului meu pentru toate fetele
cetă|ei.
ȚADE
51. Vânând m'au vânat ca pre o
pasăre; to|i vrăjmașii mei în zadar.
52. Omorît-au în groapă vieafa
mea și au pus piatră preste mine.
53. Vărsatu-s'a apă preste capul
meu, zis-am: lepădat sunt.
COF
54. Chemat-am numele tău
Doamne din groapa cea prea
adâncă.
55. Glasul meu ai ascultat, să nu
ascunzi urechile tale la rugăciunea
mea.
56. Spre ajutorul meu te-ai
apropiat, în ziua în care te-am
chemat pre tine, mi-ai zis mie: nu
te teme.
REȘ
57. ]udecat-ai Doamne toate ju-
decățile sufletului meu, mântuit-ai
vieafa mea.
58. Văzut-ai Doamne
turburările mele, judecat-ai
judecata mea.
59. Văzut-ai toată izbânda lor și
toate gândurile lor întru mine.
Ș1N
60. Auzit-ai ocara lor, toate
gândurile lor asupra mea.
61. Buzele celor ce se ridică a-
supra mea și cugetele lor asupra
mea toată ziua.
62. Șederea lor și scularea lor,
privește spre ochii lor.

46. Isaia 24, 10. 47. Ps. 110, 136.

 63. Răsplăfl-vei lor răsplătire,
Doamne, după faptele mâinilor lor.
TAV
64. Dâ-vei lor scuteală, a inimei
mele osteneală.
65. Tu pre ei îi vei goni cu mâ-
nie și'i vei pierde pre ei de supt cer
Doamne.

CAP. 4
Pricina ceriărei și nădejdea izbăvirii .
ALEF

C um se va negri aurul?
Schimbâ- se-va argintul cel
bun? Vărsâ- tu-s’au pf e h^ilecelc
el nfe ta în ce- puturile tuturor
ieșirilor.
BET
2. Fiii Sionului cei cinstifi, cei
ridicați cu aur, cum s'au socotit în-
tre vase de lut, care sunt lucruri de
mâinile olarului?
GH1MEL
3. Și Calauuii feebrăăcră f
ájete, c- plecat-au puii lor, fetele
poporului meu spre nevindecare,
ca pasărea în pustie.
DALET
4. Lipitu-s’a limba sugătorului
de gâtlejul său pentru sete, pruncii
au cerut pâine, nu este cine să o
frângă lor.
HE
5. Cei ce mâncau desfătările
s'au stins întru ieșiri, cei ce se
apleacă în fășl, îmbrăcatu-s^u cu
gunoiu. VAV
6. Și s'a mărit fărădelegea fetei
poporului meu, mai mult decât
fărădelegea Sodomului, celui
surpat ca o nevolnfă și nu i-a durut
întru ea mâinile.
ZAIN
7. Curâfitu-s'au cei sfinfi|i ai ei
mai mult decât zăpada, luminatu-
s'au mai mult decât laptele, înclfe-
gatu-s'a mai mult decât piatra sap-
firului zmulgerea lor.
4. 6. Fac.9, 24.
964 PLÂNGERILE PROROCULUI 4— B
HET
8. Inlunecatu-s'a mai mult decât
spuza chipul lor, nu s'au cunoscut
Tntru Ieșiri, Tnchegalu-s'a pielea
lor preste oasele lor, uscatu-s'a,
fâcu- tu-s'a ca un lemn.
TET
9. Mai buni erau răniții cei de
sabie, decât cei rănifi de foamete,
mers-au împinși dela roadele țari-
nelor.
IOD
10. Mâinile femeilor celor neîn-
durătoare au fiert pe pruncii lor,
fost-au lor spre mâncare Tntru sur-
parea fetei poporului meu.
CAF
11. Sfârșit-au Domnul mâniea
sa, vărsat-au luțimea mâniei sale și
au aprins foc Tn Sion și au ars de
tot temeliile lui.
LAMED
12. N'au crezut Împărații
pământului, tofi cei ce lăcuesc
lumea, că va intră vrăjmașul și
necăjitorul prin porțile
Ierusalimului.
MEM
13. Pentru păcatele prorocilor
lui, pentru strâmbălătile preoților
lui, celor ce au vărsat sânge drept
Tn mijlocul lui.
NUN
14. Clătitu-s'au priveghetorii lui
Tntru ieșiri, pângăritu-s'au cu sân-
ge, neputând ei, atins-au Tmbrăcă-
minfele lor.
SAMEH
15. Feriti-vă dela cele necurate,
chemați pre ei. feriji-vâ! feri|i-văl
Nu vă atingeți, că s'au a|âtat și s'au
și turburat, zice|i Tntru neamuri:
nu vor mai adaoge a nemernici.
A1N
16. Fa|a Domnului este partea
lor, nu va adaoge a privi la ei, fa|a
pre-
8. 5. 10; Iov 30, 30; Jeremía 14, 2.
10. Lev . 26, 29; 4 Imp. 6, 29.
11. R 2 Lege 26, 53; Varub 1, 2.
13. lezem . 5, 31 fi 25, 21.
oților n'au luat, pre proroci n'au
miluit.
PE
17. Insă fiind noi s'au sfârșit o-
chii noștri, spre ajutorul nostru Tn-
deșert privind noi am privit la
neam, care nu mântuește.
ȚADE
18. Vânat-am pre cei mai mici ai
noștri, ca să nu meargă Tn ulițele
noastre, apropiatu-s'a vremea noa-
stră, plinilu-s'au zilele noastre, so-
sit-a sfârșitul nostru.
COF
19. Sprinteni s'au făcut cei ce ne
goniau pre noi, mai mult decât vul-
turii cerului, preste munți s'au ațâ-
tat, Tn pustiu ne-au pândit pre noi.
REȘ
20. Duhul fefei noastre unsul
Domnul s'au prins Tntru
stricăciunile noastre, căruia am zis:
Tntru umbra lui vom trăi Tntru
neamuri.
Ș1N
21. Bucură-te și te veselește fata
ldumeii, ceea ce lăcuești pre pă-
mânt; că și preste tine va trece pa-
harul Domnului, Tmbâtâ-te-vei și
vei vărsă.
TAV
22. Sfârșitu-s'a fărădelegea ta
fată Sion, nu va adaoge Tncă a le
in- streină pre tine, cercetat-a
fărădelegile tale fată Edom,
descoperit-a necurătiile tale.
CAP. 5.
Rugăciunea Prorocului
A du'ti aminte Doamne, ce ș'a tă-
cut nouă, privește și vezi ocara
noastră.
2. Moștenirea noastră s'a mutat
la al|ii, casele noastre la streini.
3. Sărmani ne-am făcut, nu este
tată, maicele noastre ca văduvele.
17. lerem. 37, 7; Isaia 30, 1, 2, 7; Iezech.
29, 16. 19. R 2 Lege 28, 49, lerem. 16, 16.
20. lerem. 52, 6. 9.
21. Ierem. 25, 15, 16.
 IEREMIA 5
4. Apa noastră cu argint o am
băut, lemnele noastre cu schimb au
venit.
5. Preste cerbicea noastră ne-am
gonit, ostenit-am, nu ne - am
odihnii.
6. Eghipetul a dat mâna, Asur
spre săturarea lor.
7. Părinfii noștri au păcătuit și
nu sunt, noi fărădelegile lor am
purtat.
8. Robi ne-au stăpânit pre noi,
mântuit nu este din mâinile lor.
9. Cu sufletele noastre vom a-
duce pâinea noastră de către fața
săbiei pustiului.
10. Pielea noastră ca un cuptor
s'a afumat, smulsu-s'a de către fața
viforului foametei.
11. Pre femei Tn Sion au smerit,
pre fecioare în cetăfile lui luda.
12. Boierii cu mâinile lor s'au
spânzurat, bătrânii nu s'au cinstit.
13. Cei aleși plângere au luat și
tinerii cu lemn au slăbit.
14. Și bătrânii dela poartă s'au
5. 10. 4, 8; Ps. 118, 83.
965
părăsit, cei aleși dela cântările lor
au încetat.
15. Stricatu-s'a bucuria inimei
noastre, înlorsu-s’a întru plângere
jocul nostru.
16. Căzut-a cununa capului no-
stru și vai nouă, că am păcătuit.
17. Pentru aceasta s'a făcut du-
rere, întristată este inima noastră,
pentru aceasta s'au întunecat ochii
noștri.
18. Pre muntele Sionului, că s'a
stins, vulpi au trecut printr'însul.
19. Tu Doamne în veac vei ră-
mâneâ, scaunul tău în neam și în
neam.
20. Pentruce până în sfârșit ne
vei uită pre noi? Părăsl-ne-vei pre
noi întru îndelungare de zile?
21. lntoarce-ne pre noi Doamne
către tine și ne vom întoarce, și în-
noiește zilele noastre ca și mai na-
inte.
22. Că lepădând, ne-ai lepădat
pre noi, mâniafute-ai spre noi
foarte.
15. Ierem. 31, 13. 19. Ps. 9, 7 ți 101, 13.
21. Ierem. 31, 18; Ioan 6, 44.
 IEZECHIIL
CAP. 1.
Vedeniile Prorocului lezechiil.
Ș i a fost în anul al treizecelea în luna
a patra, în ziua a cincea a lunei.cra
er mi în m i0oi:ul ro biol lei rîul
Hovar și s'au deschis cerurile și am
văzut vedeniea lui Dumnezeu.
2. In ziua a cincea a luneL acesta
erâ anul al cincilea al robiei împă-
ratului Ioachim.
3. S’a făcu i cuvântai Domnutab
către lezechiil feciorul lui Vuz) pre-
otul, în pământul Haldeilor la rîul
Hovar, și a fost preste mine mâna
Domnului.
4. Și aim văzut și i a’ă un vânt Hdii
cându-se ieșeâ despre miazănoapte, și
un nor mare într'însul, și lumină
împrejurul lui și foc strălucitor, și în
mi|locul lui ca o vedere de chih- ribar
în mijlocul focului, și lumină într'însul.
5. Și în mijloc ca o asemănare de
patru hiare, și aceasta este vederea lor.
asemănare de om într'în- sele.
6. Și patru fe|e la una, și patru aripi
la una.
7. Și fluerile picioarelor lor drepte,
și picioarele lor cu pene, și scântei ca
arama ce lucește, și ușoare aripile lor.
1. 1. 4 Imp. 24, 12, 16.
4. Ierem. 1, 13 fi 4, 12.
8. Și mână de om supt aripile lor
de câte patru părțile lor.
9. Și fetele lor și aripile acelor
patru |iindu-se una de alta, și fețele
celor patru nu se întorceau când
umblau ele, fiecare împreajma feții
sale umblâ.
10. Și asemănarea fețelor lor fafă
de om, și fafă de leu din dreapta celor
patru, și fafă de vițel din stânga celor
patru, și față de vultur la cele patru.
11. Și aripile lor întinse deasupra
celor patru, la fiecare două aripi erau
împreunate una cu alta, și două
acopereau deasupra trupului lor.
12. Și fiecare mergeâ împreajma
fefei sale, și ori încotro mergeâ vântul,
mergeau și ele, și nu se întorceau.
13. Și în mijlocul hiarelor vedere
erâ ca de cărbuni de foc arzător, și ca
o vedere de făclii învârtind^ se în
mijlocul hiarelor, șl lumină de foc, și
din foc ieșâ ca un fulger.
14. Și hiarele mergeau și se în-
vârteau ca o vedere de fulger.
15. Și am văzut, și iată o roată erâ
pre pământ, care se |ineâ de cele patru
hiare.
16. Și chipul roatelor și făptura lor
în chipul Tarsisului, și asemănarea a
celor patru, și chipul lor
10, Hpoc. 4, 7.
 IEZECHIIL 1—2
și făptura lor erâ ca și cum ar fl
roată în roată.
17. Spre patru păr|i ale sale
mergeau, și nu se învârteau când
mergeau ele.
18. Nici aveau ele spate, și înăl-
țime erâ la dânsele, și le-am văzut
pre ele, și spatele a celor patru erau
pline de ochi împrejur.
19. Și când mergeau hiarele,
mergeau și roatele, care se fineau
de ele, și când se ridicau hiarele de
pre pământ, se ridicau și roatele.
20. Și ori unde erâ norul, acolo
erâ și vântul de mergeâ, șl mergeau
și hiarele, și roatele se ridicau cu
dânsele, pentrucă duh de vieafă erâ
în roate.
21. Când mergeau hiarele, mer-
geau și roatele, și când stau ele,
stau și roatele; și când se ridicau ele
de pre pământ, se ridicau cu ele și
roatele, că duh de vieafă erâ în
roate.
22. Și asemănare preste capul
hiarelor ca o întărire ca vederea
cristalului, și întinsă preste aripile
lor deasupra.
23. Și supt întăritură aripile lor
întinse bătând una spre alta,
fiecare cu două împreunate își
acopereâ trupurile sale.
24. Și am auzit glasul aripilor
lor, când sburau, ca un glas de ape
multe; când mergeau ele, glasul
cuvântului erâ ca un glas de tabără,
și când stau ele, încetau aripile lor.
25. Și iată glas erâ deasupra în-
tăriturei ce erâ preste capul lor,
când stau ele, se lăsau aripile lor.
26. Și deasupra întăriturei care
erâ preste capul lor, ca vederea
pietrei sapfirului, și asemănare de
scaun pre dânsul, șl preste
asemănarea scaunului, asemănare
ca un chip de om deasupra.
27. Și am văzut ca o vedere de
chihribar, și ca o închipuire de foc
din lăuntrul lui împrejur, dela ve-
derea mijlocului și în sus, și dela
967
vederea mijlocului și până jos, vă-
zut * am vedere de foc, și lucirea lui
împrejur.
28. Ca vederea curcubeului
când este pre nori în zi de ploaie ;
așâ erâ vederea lucirii prin prejur.
CAP. 2.
Vedenia cărții.
A ceasta este vederea asemănării
slavei Domnului, și am văzut și
am căz utpre fafa mea.eî am auzit
glas grăind.
2. Și au zis către mine:’ fiul
omului 1 Stăi pre picioarele tale,
șivoiu grăi către tine.
3. Și a venit la mine Duh, și m'a
luat pre mine, și m'a ridicat, și m'a
pus pre picioarele mele, și l-am a-
uzit pre el grăind către mine, și a
zis către mine: fiul omului 1 îevoiu
trimite eu pre tine la casa lui Israil,
la cei ce m'au amărît pre mine, cari
m'au amărît pre mine ei și părinții
lor până în ziua de astăzi.
4. Și - fi- tar- de obraz și-
vârîoșZ la inimă sunt; eu te voiu
trimite pre tine la dânșii, și vei zice
lor: acestea zice Domnul:
5. Doar, cândvâ vor auzi- și se
vor teme, pentrucă este casă amâ-
rîloare, și vor cunoaște că proroc
ești tu între dânșii.
6. Și tu fiul omului 1 Să nu te
temi de ei, și să nu te spăimântezi
de fafa lor ; pentrucă sălbateci se
vor face, și se vor adună asupra la
împrejur, și în mijlocul scorpiilor
tu lăcuești; de cuvintele lor să nu te
temi, și de fata lor să nu te spăi-
mântezi, pentrucă este casă amărî-
toare.
7. Și vei grăi cuvintele mele
că- 2- 2. Dan 10, 11.
3. Ieremia 3, 24. 6. Mib. 7, 4.
968
tre ei. doar cândvâ vor auz! sau se
vor teme, pentrucă este casă a-
măritoare.
8. Șl tu fiul omului 1 Ascultă pre
cet ce grăește către tine. șl nu fii
amărîtor ca și casa cea amărîtoare.
deschide gura ta, și mănâncă ceea
ce'ți dau eu ție.
9. Și am văzut, și iată mână în-
tinsă către mine, și într'însa înce-
putul cărții.
10. Și o au desfăcut înaintea mea,
și erâ scris înlăuntrul și dinafară, și
erâ scris într’însa plângere, cântare
și vai.
C AP. 3.
Vedenia prorocului.
Qi au zis către mine: fiul omului 1 T
Mănâncă cartea aceasta, și mergi și
grăește fiilor lui Israil.
2. Și am deschis gura mea, și
mi-a băgat în gură cartea aceea.
3. Și au zis către mine: fiul
omului 1 Gura fa va mâncâ, și
pântecele tău se va săturâ de cartea
aceasta, care se dă lie. Și o am
mâncat, și s'a făcut gura mea dulce
ca mierea.
4.Și a zis către mine: fiul omului!
mergi, și intră ia casa lui Israil, și
grăește cuvintele mele către ei.
5.Că nu te trimit eu ia popor
adânc la cuvânt și greu la limbă; ci
la casa lui Israil.
6.Nici la popoare multe de altă
vorbă sau de altă limbă, nici la cei
grei la limbă a căror cuvinte să nu le
înțelegi, că de te-ași fl trimes la
aceia, fără îndoială fe-ar fl ascultat.
7.Iar casa lui Israil nu va vreâ să
te asculte, pentrucă nu vor să mă
asculte pre mine, că toată casa lui
Israil este îndărătnică ' și vâr- toasă
la inimă.
8. Hpoc. 10, 9.
3 • • • flpoc. 10, 9.
3. Hpoc. 10, 9-10. 4. Ierem. 1, 17.
IEZECHIIL 2-3
8. Și iată am dat fața ta mai tare
decât fețele lor, și biruința ta mai
vârtoasă de cât biruința lor.
9. Că va fî pururea mai tare de
cât piatra biruința ta; să nu te temi
de ei. nici să te sperii de fața lor,
pentrucă este casă amărîtoare.
10. Și au zis către mine : fiul o-
mului 1 Toate cuvintele mele, care
le-am grăit către tine, le iâ în inima
ta, și cu urechile tale să le auzi.
11. Și mergi, intră la robie la fiii
poporului tău, și vei grăi către ei, și
vei zice : acestea zice Domnul, doar
vor auzi și se vor muiâ.
12. Și m'a luat Duh, și am auzit
dinapoia mea glas de cutremur
mare, zicând : binecuvântată este
mărirea Domnului din locul său.
13. Și am văzut glasul aripilor
hiarelor, care zbură una către alfa,
și glasul roatelor țiindu-se de ele, și
glasul cutremurului.
14. Și Duhul Domnului m'a ridi-
cat pre mine, și m'a luat, și am mers
pre sus întru pornirea duhului meu,
și mâna Domnului a fost cu mine
tare.
15. Și am intrat în robie pre sus,
și am încunjurat pre cei ce tăcu? iese
la rîul Hovar, cari erau acolo, și am
șezut acolo șapte zile ame- stecându-
mă în mijlocul lor.
16. Și a fost după acele șapte zile,
s'a făcut cuvântul Domnului către
mine, zicând:
17. Fiul omuluil Socotitor te-am
dat pre tine casei lui Israil, și vei auzi
din gura mea cuvânt, și'i vei
înfricoșâ pre ei dela mine.
18. Când voiu zice eu celui fără-
delege: cu moarte vei muri, și n'ai
osebit, nici ai grăit celui fărădelege,
ca să se întoarcă dela căile sale, și să
fie viu ; cel fărădelege acela întru
nedreptatea sa va muri, și sân-
8. Ieremia I, 18.
9 lerem. 1, 8, 17; 5, 3. 17, 1 Tim. 3, 1.
 IEZECHIIL 3—4
gele lui din mâna ta îl voiu cere.
19. Și de vei osebl și vei grăî ce-
lui fărădelege, și nu se va întoarce
dela fărădelegea sa și dela calea sa;
cel fărădelege acela întru nedrepta-
tea sa va muri, și tu vei mântui su-
fletul tău.
20. Și de se va abate dreptul de
la dreptăfile sale, și va face fără-
delege, și voiu dâ chin înaintea fetii
lui, el va muri, pentrucă nu i-ai
vestit lui, și întru păcatele lui va
muri, că nu se vor pomeni dreptă-
țile lui, care a făcut, și sângele lui
din mâna ta îl voiu cere.
21. Iar de vei spune tu
dreptului, ca să nu păcătuiască, și
el nu va păcătui, cel drept cu vieajă
va viețui. că ai spus lui, și tu vei
mântui sufletul tău.
22. Și au fost preste mine mâna
Domnului, și au zis către mine:
scoa- lă-te și ieși la câmp, și acolo se
va grăi către tine.
23. Și m'am sculat și am ieșit la
câmp, și iată acolo mărirea Dom-
nului stâ, în ce chip erâ vederea, și
precum erâ mărirea Domnului,
care o am văzut la rîul Hovar, și
am căzut pre faja mea.
24. Și au venit preste mine Duh,
și m'au pus pre picioarele mele, și
au grăit către mine. și mi-au zis
mie: intră și te închide în mijlocul
casei tale.
25. Și tu fiul omuluil Iată
s'audat asupra ta legături, și te vor
legă cu ele. și nu vei ieși din
mijlocul lor.
26. Și voiu legă limba ta, și vei
asurzi, și nu vei fî ca omul cel ce'i
mustră pre ei, pentrucă este casă
amărîloare.
27. Și când voiu grăî către tine
voiu deschide gura ta, și vei zice
către ei, acestea zice Domnul: cel ce
aude, auză, șl cel ce nu crede,
27. Ozie 4. 4; Hpoc. 22, 11.
969
nu crează, pentrucă este casă amă-
rîloare.
CAP. 4.
Prorocia foametei
Ierusalimului.
I ar tu fiul omului! Ia (ie cărămidă
și o vei pune înaintea fe|ei tale, șl
v ei s cri ped ânân eetetea 1 e rur
salimului.
2. Și vei face ei îngrădire și vei
zidi la ea întăritură, și o vei încun-
jurâ cu șanj, și vei pune asupra ei
taberi, și vei așeză aruncări îm-
prejur.
3. Și fu ia'|i jie o tigae de fier, și
o vei pune pre ea zid de fier între
fine și între cetate, și vei găti fa|a fa
asupra e, și va fi încuiată, și o vei
închide pre ea. Semn va fî acesta
fiilor lui Israil.
4. Și tu vei dormi pre coasta fa
cea stângă, și vei pune nedreptățile
casii lui Israil preste ea, după nu-
mărul zilelor una sută cincizeci,
care vei dormi pre ea, și vei luă
nedreptățile lor.
5. Și eu am dat fie nedreptățile
lor spre număr de zile. una sută și
nouăzeci de zile, și vei luă nedrep-
tățile casei lui Israil.
6. Și dupăce vei săvârși acestea
vei dormi pre coasta ta cea dreaptă,
și vei luâ nedreptățile casei lui Iu-
da, patruzeci de zile, o zi pentru un
an am pus |ie.
7. Și spre închiderea
Ierusalimului vei găti fa|a ta, și
brațul tău vei întări și vei proroci
asupra lui.
8. Și eu iată am pus preste tine
legături, și să nu te întorci de pre o
coastă a la pre cealaltă coastă a la,
până ce se vor săvârși zilele
închiderii tale.
9. Și'fi iâ |le grâu și orz și bob și
linte și mălaiu și ovăz, și le vei face
acestea (ie pâini după numă- 4k. £•
Num. 14. 34,
970
rul zilelor, care vei dorm! tu pre
coasta ta, Tn una sută și nouăzeci
de zile le vei mâncă pre ele.
10. Și mâncarea ta, care vei
mâncă să fie cu măsură, de
douăzeci de sicii pe zi, din vreme
Tn vreme le vei mâncâ pre ele.
11. Și apa cu măsură vei beâ șl a
șasea parte de in, din vreme Tn
vreme vei beâ.
12. Și ca o turtă de orz le vei
mâncâ, Tn balegă de murdărie
omenească le vei ascunde înaintea
ochilor lor.
13. Si vei zice: acestea zice Dom-
nul Dumnezeul lui Israil, așâ vor
mâncâ fiii lui Israil necurate Intru
neamurile, la care Ti voiu risipi pre
ei.
14. Și am zis: nicidecum
Doamne Dumnezeul lui Israil, că
nu s'a pângărit sufletul meu cu
necură]ie și mortăciune, și mâncat
de hiară n'am mâncat dela nașterea
mea până acum, nici a intrat Tn
gura mea toată carnea spurcată.
15. Și au zis Domnul către mine:
iată am dat |ie balegă de bou Tn
locul băligilor de om și vei face
pâinile tale Tntr'Tnsele.
16. Și au zis Domnul către mine:
fiul omului 1 Iată eu voiu zdrobi tă-
riea pâinii Tn Ierusalim și vor mân-
câ pâinea cu cântar și cu grije și
apa cu măsură și cu necaz o vor
beâ.
17. Ca să se lipsească de pâine și
de apă, și se va stinge omul și
fratele lui, și se vor topi Tntru ne-
dreptățile lor.
CAP. 5.
Pedeapsa poporului.
I ar tu fiul omului 1 lâ (ie sabie
mai ascultă decât briciul
bărbierului, agogisește'll a caceta a
e și o vei a -
13. Osie 9. 3. 14. Isaia 65, 4; F. flp. io,
14. 17. Lev. 26, 26; Isaia 3, 1.
5. 1- Isaia 7, 20
IEZECHIIL 4-5
duce preste capul tău și preste
barba ta, și vei luâ cumpănă de
dramuri și le vei Tmpărți pre ele.
2. A patra parte cu foc vei arde
Tn mijlocul cefătei după plinirea zi-
lelor Tnchiderei și vei luâ a patra
parte, și o vei arde Tn mijlocul ei, și
a patra parte o vei tăiâ cu sa- biea
Tmprejurul ei, și a patra parte o
vei risipi Tn vânt și sabia o vei goli
dinapoia lor.
3. Și vei luâ de acolo puține cu
număru și le vei legâ Tn marginea
veșmântului tău.
4. Și dintr'acestea iar vei mal
luâ, și le vei aruncâ Tn mijlocul
focului și le vei arde pre ele cu foc,
din- tr'aceslea va ieși foc la toată
casa lui Israil.
5. Acestea zice Domnul, acesta
este Ierusalimul, pusu-l-am pre el
Tn mijlocul neamurilor, și Tn țările
cele din prejurul lui.
6. Și vei grăi ^dreptările mele
celui fărădelege dintru neamuri și
legiuirile mele din (ările cele de
prin prejurul lui ; că ^dreptările
mele le-au lepădat și Tntru
legiuirile mele n'au umblat.
7. Pentru aceea acestea zice
Domnul : pentrucă prilejul vostru
este din neamurile cele ce sunt
Tmpre- jurul vostru, și Tntru
legiuirile mele n'a|i umblat, și
^dreptările mele nu le-ati făcut, ci
nici după Tndreptă- rile
neamurilor celor dimprejurul
vostru n'a|i făcut.
8. Pentru aceea acestea zice
Domnul: iată eu viu asupra ta șl
voiu face Tn mijlocul tău judecată
Înaintea neamurilor.
9. Și voiu face Tntru tine cele ce
n'am făcut și care mai mult nu voiu
face lor pentru toate spurcăciunile
tale.
10. Pentru aceea părinții vor
mân-
5. Plâng. 1, 1. 8. Hmds 3, 6.
10. H 2 Lege 26, 53; 4 Imp. 6. 26; Ierem.
49, 32.
 IEZECHIIL 6-6 971
că pre fii în mijlocul tău, și fiii vor
2. Fiul omuluil întărește fafa ta
mâncâ pre părinți, și voiu face întru
asupra munților lui Israil și proro-
fine judecâfi și voiu risipi pre to|i cei
cește către ei.
rămași ai tăi la tot vântul. 3. Și vei zice: munfii lui Israil,
11. Pentru aceea viu sunt eu, zice
auzifi cuvântul Domnului, acestea
Domnul; pentrucă ai spurcat cele zice Domnul, munfilor și dealurilor
sfinte ale mele cu toate ale tale cele
și văilor și codrilor: iată aduc asu-
neplăcute și cu toate urâciunile tale,
pra voastră sabie, și vor pieri cele
și eu te voiu lepădă pre tine și nu te
înalte ale voastre.
va crufâ ochiul meu și nu'mi va fl 4. Și se vor zdrobi jertfelnicile
milă de tine. voastre și capiștile voastre, și voiu
12. A patra parte a ta cu moartelepădă pre cei uciși ai voștri îna-
va pieri, și a patra parte a ta de intea idolilor voștri.
foamete se va sfârși în mijlocul tău, 5. Și voiu dă stârvurile fiilor lui
șl a patra parte a ta la tot vântul o
Israil înaintea lefii idolilor lor, și
voiu risipi, și a patra parte a ta de
voiu risipi oasele voastre împrejurul
sabie va cădeâ împrejurul tău, și jertfelnlcilor voastre.
voiu goli sabia dinapoia lor. 6. Și ln toată lăcuinfa voastră,
13. Și se va sfârși mâniea mea și
cetăfile se vor pustii, și cele înalte se
urgiea mea asupra lor, și vor cu- vor strică, ca să se piarză de tot
noaște, că eu Domnul am grăit întrujertfelnicile voastre, și se vor
râvna mea, când voiu sfârși mâniea sfărâmă idolii voștri, și se vor surpă
mea asupra lor. capiștele voastre, și se vor strică
14. Și le voiu pune pre tine spre
faptele voastre.
pustiire, și pre fetele fale împrejurul
7. Și vor cădeâ uciși în mijlocul
tău înaintea a fot călcătorului. vostru, și vefi cunoaște că eu sunt
15. Și vei suspină și vei fl fri-
Domnul.
coasă întru neamurile cele dimpre- 8. Și voiu lăsă întru voi pre cei ce
jurul tău, când voiu face întru tine
au scăpat de sabie întru neamuri,
judecăfi cu urgia și cu iufimea și cu
când voiu risipi pre voi prin fărl.
izbândirea mâniei mele, eu Domnul 9. Și'și vor aduce aminte de
am grăit. mine cei scăpafi dintru voi întru
16. Și când voiu trimite săgefile
neamurile la care s'au dus robi,
cele de foamete asupra lor și vor fl
jurat-am inimii lor, care curveșfe
la sfârșire și voiu zdrobi tăriea dela mine, și ochilor lor, care
pâinei tale. curvesc după izvodirile lor, și vor
17. Și voiu trimite asupra ta foa-
plânge tefele lor pentru răutăfile
mete și hiare rele, și te voiu certă
care au făcut întru toate urâciunile
pre tine, și moarte și sânge va trece
lor.
prin tine, și sabie voiu aduce pre- sie
10. Și vor cunoaște că eu Dom-
fine de prin prejur, eu Domnul am nul nu în zadar am grăit, ca să le fac
grăit. lor toate relele acestea.
CAP. 6. 11. Acestea zice Domnul: bate cu
Prorocia improtiva Iudeii, mâna și lovește cu piciorul, și zl:

Ș i s'a făcut cuvântul Domnului bine, bine preste toate urâciunile

către mine, zicând: casei lui Israil, că de sabie și de
foamete și de moarte vor cădeâ.
11. H 2 Lege 32, 4)-42. 15. H 2 Lege 26, 37.
17. Lev. 26, 22. 6. 4. Lcv. 26, 30; H 2 Lege 29, 17 ; 3 Imp. 15,
12. 9. Ozle 5, 15.
972 IEZECHIIL 6-7
12. Cel de aproape de sabie va 17, 10; Ierem. 2, 20.
cădeă, iar cel de departe de moarte
va muri; și cel ce a rămas cuprins
de foame se va sfârși, și voiu sfârși
mâniea mea asupra lor.
13. Și vefi cunoaște că eu sunt
Domnul, când ucișii voștri vor f! în
mijlocul idolilor voștri, împrejurul
jertfelnicilor voastre în tot muntele
înalt, și în toate vârfurile
măgurilor, și supt tot copacul
umbros, și supt tot stejarul tufos,
unde au dat miros de bună
mireasmă idolilor lor.
14. Și voiu întinde mâna mea a-
supra lor, șl voiu pune pământul
lor spre pustiire, și spre pierire
dela pustia Deviata dintru toată
lăcuinfa lor, și vefi cunoaște că eu
sunt Domnul.

CAP. 7.
Urmarea prorociei.

Ci a fost cuvântul Domnului către

Vmine, zicând :
2. Și tu fiul omului 1 ZI: acestea
zice Domnul pământului lui Israil:
sfârșitul vine preste cele patru aripi
ale pământului.
3. Vine sfârșitul, acum este sfâr-
șitul preste tine, și voiu trimite eu
la tine, și voiu izbândi întru toate
căile tale, și voiu pune înaintea ta
toate urâciunile tale.
4. Nu va părtini jie ochiul meu,
nici mă voiu milostivi spre tine, ci
căile tale asupra ta le voiu pune, și
urâciunile tale în mijlocul tău vor
fi, și vei cunoaște că eu sunt Dom-
nul.
5. Pentrucă acestea zice
Domnul: răutate una, răutate iată
vine.
6. Sfârșitul vine, vine sfârșitul,
ri- dicatu-s’a asupra ta, iată vine.
7. Vine împletitură preste tine
celor ce lăcuesc pre pământ, venit-
a

13. Isaia 57, 5; 3 Imp. I4, 23; 4 Imp. I6, 4;

vremea, apropiatu-s’a ziua, nu cu
gâlcevi, nici cu chinuri.
8. Acum de aproape voiu vărsă
mâniea mea preste fine, și voiu
sfârși urgia mea întru tine, și te
voiu judecă pre tine întru căile tale,
și voiu pune preste tine toate urâ-
ciunile tale.
9. Nu va părtini ochiul meu,
nici mă voiu milostivi, ci voiu pune
asupra ta căile tale, și urâciunile
tale în mijlocul tău vor fl, și vei
cunoaște că eu sunt Domnul cel ce
bat.
10. lată ziua Domnului, iată
sfârșitul vine, eșit-a împletirea și a
înflorit toiagul, sculatu-s'a trufia.
11. Și va sfărâmă tăria celui
fărădelege, și nu cu gâlceavă, nici
cu grabă, și nu din ei sunt, nici este
frumuseje întru ei.
12. Vine vremea, iată ziua, cel
ce cumpără să nu se bucure, și cel
ce vinde să nu plângă, că urgie este
preste toată mulfimea ei.
13. Pentrucă cel ce va cumpără,
la cel ce va vinde nu se va mai în-
toarce, și nu este încă în vieafă a
trăi lui, că vedere la toată mulfimea
ei nu se va întoarce, și omul întru
ochii viejei sale nu va birul.
14. Trâmbifafi cu trâmbifă și
ju- decafi toate, și nu va fl cine să
meargă la răsboiu, că urgia mea
este preste toată mulfimea ei.
15. Răsboiul cu sabie din afară,
și foametea și moartea din lăun-
tru, cei din câmp de sabie vor
muri; iar pre cei din cetate
foametea și moartea îi va pierde.
16. Și vor scăpă cei ce vor fug!
dintru ei, și vor fi în munfi, ca niște
porumbife cercetătoare, și pre tofi
îi voiu omorî, pre fiecare întru
nedreptăfile sale.
17. Toate mâinile se vor slăbă-
nogi, și toate coapsele se vor spurcă
cu umezeală.

7. 2
* - l Cor. 7, 30.
17. Isaia I3, 7; Ierem. 6, 24.
 IEZECHIIL 7—8
18. Și se vor încinge cu saci, și'i
va acoperi pre ei spaimă, și preste
toată fafa rușine preste ei și preste
tot capul pleșuvie; argintul lor le-
pădâ-se-va în ulițe, și aurul lor se
va trece cu vederea.
19. Argintul lor și aurul lor nu
va puteâ să'i mântuiască pre ei în
ziua mâniei Domnului, sufletele lor
nu sc vor săturâ. și pântecele lor nu
se va umpleâ, că chin nedreptăților
lor s'au făcut.
20. Cele alese ale lumii spre tru-
fie le-au pus, și icoane urâciunilor
sale au făcut dintru aceia, pentru a-
ceasta dat*am lor acestea spre ne-
curâție.
21. Și le voiu dâ pre ele în mâi-
nile streinilor, ca să le jefuiască șt
omorîtorilor pământului pradă, și
le vor spurcâ pre ele.
22. Și voiu întoarce fafa mea de
către ei, și vor spurcă cercetarea
mea, și vor intră într'însele fără de
pază, și le vor spurcâ pre ele.
23. Și vor face turburare, că pă-
mântul este plin de popor, și cetatea
este plină de fărădelege.
24. Și voiu aduce pre cei foarte
răi din neamuri și vor moșteni ca-
sele lor, și voiu întoarce înfierbân-
tata tăriei lor, și se vor spurcâ
sfintele lor.
25. Și curăfenia va veni, și va
cercă pacea, și nu va fl.
26. Vai preste vai va fi, și veste
preste veste va fl și se va căută
vedenie dela proroc, și legea va
pieri dela preot, și sfatul dela cei
bătrâni.
27. împăratul va plânge și boie-
rul se va îmbrăcă cu întristare, și
mâinile poporului pământului se
vor slăbănogi, după căile lor face-
voiu lor, și întru judecările lor îmi
voiu
18, Jsaia 15, 2, 3; Ierem. 45, 37; Amos 6,
10. 19. SOt, 1, 15; Jeaecb, 7, 19»; Pilde 11, 4;
Sirab 5, 10. 26, Plâng. 2, 9.
973
izbândi pre ei, și vor cunoaște că eu
sunt Domnul.
CAP. 8.
Iezechiil răpit cu Duhul dtn Haldeea
in Ierusalim.
Qi a fost în al șaselea an în luna ya
cincea, în cinci zile ale lunii, eu
ședeam în casa mea, și bătrânii lu-
dei ședeau înaintea mea. Și s'a făcut
preste mine mâna Domnului.
2. Și am văzut, și iată asemănare
ca un chip de bărbat dela mijlocul
lui și până jos foc, și dela mijlocul
lui și în sus ca vederea aburului, ca
chipul chihribarului.
3. Și a întins asemănare de
mână, și m'a luat de creștetul meu,
și m'a ridicat Duhul între pământ și
între cer, și m'a adus în Ierusalim
întru vedenia lui Dumnezeu la
tinda porții cei mai dinlăuntru, care
caută către miazănoapte unde eră
stâlpul câștigătorului.
4. Și iată eră acolo slava Dom-
nului Dumnezeului lui Israil, pre-
cum eră vedenia, care o am văzut în
câmp.
5. Și au zis către mine: fiul omu-
luil Caută cu ochii tăi către miază-
noapte, și am căutat cu ochii mei
către miazănoapte, și iată dela mia-
zănoapte către poarta cea dela ră-
sărit a altarului, idolul râvnii întru
intrare.
6. Și au zis către mine: fiul omu-
luil Văzut-ai ce fac aceștia? Fără-
delegi mari, care casa lui Israil le
face aici, ca să se depărteze de cele
sfinte ale mele? Și încă mai mari
fărădelegi vei vedeâ.
7. Și m'a băgat la tinzele curții,
și am văzut, și iată o gaură în pe-
rete.
8. Și au zis către mine: fiul omu-
luil Sapă în perete, și am săpat în
perele, și iată o ușe.
8. 3, Daniii 5, 5.
974 IEZECHIIL 8—9
9. Șl au zis dire mine: intri, și voiu milostiv), șl când vor strigă la
vezi fărădelegile cele rele, care le fac urechile- mele cu glas mare, nu'l
aceștia astăzi aici. voiu ascultă pre ei.
10. Și am intrat, și am văzut loți
idolii casii lui lsrail zugrăviți pre CAP. 9.
perete împrejur preste tot. Pierderea nelegiuiților și cruțarea
11. Și șaptezeci de bărbafi din celor însemnați.
bătrânii casii lui lsrail și lehonia al
lui Safan în mijlocul lor stâ înaintea Ș imare,
a strigat la urechile mele glas
zicând : apropiatu-s'a
fe|ii lor, și fiecare dintru ei aveâ
izbânda cetăfei șl fiecare aveâ unelte
cădelniță în mâna sa, și se suiâ
de pierzare în mâna sa.
fumul tămâiei.
2. Și iată șase bărbați veneau de
12. Și a zis către mine: fiul o-
pe calea portei cei înalte, care caută
muluil Văzut-ai cele ce fac aici bă-
către miazănoapte, și fiecare a- veâ
trânii casii lui lsrail? Fiecare dintru
secure în mâna sa, și eră un om în
ei în cămara sa cea ascunsă, că a zis:
mijlocul lor îmbrăcat cu haină până
nu vede Domnul, pără- sit-au
în pământ și brâu de sapfir preste
Domnul pământul.
mijlocul lui, și a intrat și a stătut
13. Și au zis către mine: încă mai
lângă jertfelnicul cel de aramă.
mari fărădelegi vei vedeâ, care fac
3. Și slava Dumnezeului lui I-
aceștia.
srail s'a suit de pre Heruvim, care
14. Și m'au băgat la tinzele porții
eră preste el la pragul casei și a
casii Domnului, care caută către
chemat pre bărbatul cel îmbrăcat
miazănoapte, și iată acolo erau fe-
cu haină până în pământ, care a-
mei șezând.și plângând
veâ pre mijlocul său brâu.
preTammuz.
4. Și a zis către el: treci prin mi-
15. Și au zis către mine: văzut-ai
jlocul Ierusalimului și pune semn
fiul omului? Încă vei vedeâ izvodiri
preste frunțile oamenilor celor ce
mai rele decât acestea.
suspină, și ale celor ce se necăjesc
16. Și m'au băgat în curtea casii
pentru toate fărădelegile, care se fac
Domnului cea mai dinlăuntru, și
în mijlocul lor.
iată la tinzele Bisericii Domnului
5. Iar acelora a zis, auzind eu:
între elamuri și între . jertfelnic, ca
merge)! după el în cetate și tălefi și
la vr'o douăzeci și cinci de bărbafi,
nu cru)a|i cu ochii voștri și nu vă
cu spatele către Biserica Domnului,
milostiviți.
și cu fetele către răsărit, și aceștia se
6. Bătrân și tânăr și fecioară șl
închinau soarelui.
prunci și femei omorîfi până ce'i ve|i
17. Și au zis către mine: văzut-ai
pierde ; iar de fot cel ce are semn să
fiul omului? Au doar pu|ine sunt
nu vă atlngefi, și dela cei sfinfi ai
casei lui luda a face fărădelegile,
mei începeți. Și au început dela
care le-a făcut aici, că a umplut
bărba|ii cei bătrâni, cari erau
pământul de fărădelegi și s'a întors
înlăuntru în casă.
să mă mânie, și iată ei ca și cum și-
7. Și a zis către ei: spurcați casa
ar bate joc?
și umplefi căile de mor|i; și au mers
18. Și eu voiu face lor cu mânie,
și au tăiat.
nu va cruță ochiul meu, nici mă
9. 4. Eșire 12, 7; Rpocal. 7, 3.
6. 2 Paralip. 36, 17.
10. Rom . 1, 23. 12. Iov 22, 12.
16. Ioil'2, 17. 18. Isaia 1, 15; Ierem. 14, 12
fi 11, 11.
 IEZECHIIL 9—10
8. Și a fost când tăiau aceia pre
ei, am căzut pre fata mea și am
strigat și am zis: vai Doamnei Au
doar vei pierde toate rămășițele lui
lsrail, vărsându'fi mâniea preste Ie-
rusalim?
9. Și au zis către mine : nedrep-
tatea casei lui lsrail și a lui luda s'a
mărit foarte, că s'a umplut pă-
mântul de popoare multe și cetatea
s'a umplut de nedreptate și de
necurățenie, că a zi s: părăsit-au
Domnul pământul și nu va vedeâ
Domnul.
10. Și ochiul meu nu va crufâ,
nici mă voiu milostivi, căile lor în
capetele lor le voiu întoarce.
11. Și iată bărbatul cel îmbrăcat
cu haină până în pământ, și încins
cu brâu preste mijlocul său, și a
răspuns, zicând: făcut-am precum
mi-ai poruncit mie.
CAP. IO.
Vedenia focului și a Heruvimilor.
Ș i am văzut, și iată deasupra tă-
riei cei
Heruvimilor,
preste
ca
capul
piatra
sapfirului, asemănare de scaun
preste ei.
2. Și au zis către bărbatul cel îm-
brăcat cu veșmântul: intră în mij-
locul roatelor celor de supt Heru-
vimi, și umple mâinile tale de căr-
buni de foc din mijlocul Heruvimi-
lor, și risipește preste cetate, și intră
înaintea mea.
3. Și Heruvimii stau deadreapta
casii, când intră bărbatul, și nor a
umplut curtea cea mai dinlăuntru.
4. ții s’a ridicat slava Domnului
de pre Heruvimi la pragul casii, și a
umplut norul casa, și curtea s'a
umplut de lumina slavei Domnului.
5. Și glasul aripilor Heruvimilor
se auzeâ până dinaintea curții cei
dinafară, ca glasul Dumnezeului ce-
lui atotputernic grăind:
6. Și au poruncit bărbatului ce-
lui îmbrăcat cu veșmântul cel sfânt,
97B
zicând: iâ foc din mijlocul roatelor
celor din mijlocul Heruvimilor, și a
intrat, și a stătut lângă roate.
7. Și a întins Heruvimul mâna
sa în mijlocul focului celui din
mijlocul Heruvimilor, și a luat, și a
dat în mâinile bărbatului celui
îmbrăcat cu veșmântul cel sfânt,
care luând a ieșit.
8. Și am văzut la Heruvimi ase-
mănare de mâini de om de desup-
tul aripilor lor.
9. Și am văzut, și iată patru
roate lângă Heruvimi, o roată lângă
un Heruvim, și vederea roatelor, ca
vederea hrisolitului.
10. Și vederea lor asemenea în
cele patru, ca și cum ar fi roată în
roată.
11. Și când umblau ele la patru
părți ale lor mergeau, și nu se în-
vârteau când mergeau ele, ci la lo-
cul la care se abăteau a merge, cea
dintâiu mergeâ după ea și celelalte,
și nu se învârteau, când mergeau
ele.
12. Și umerii lor și mâinile lor și
aripile lor, și roatele pline de ochi
prin prejurul celor patru roate.
13. Și roatele acestea s'au che-
mat Ghelghel, auzind eu.
14. Și patru fefeerau la una: fa|a
cea dintâiu eră fa|ă de Heruvim, și
fa|a cea de a doua eră față de om, și
cea de a treia eră fa|ă de leu, și a
patra eră fafă de vultur.
15. Și s'au ridicat Heruvimii; a-
ceasta este hiara, care am văzut-o la
rîul Hovar.
16. Și când mergeau Heruvimii,
mergeau și roatele alăturea cu ei, și
când ridicau Heruvimii aripile lor,
ca să se înalțe de pre pământ, nu se
întorceau roatele lor, ci și ele se
fineau de ei.
17. Când stau el, stau, și când se
976 IEZECHIIL 10—11
tnăl|au ei, se înSlțau și ele; că duh
de vieață erâ întru ele.
18. Și a ieșit slava Domnului din
casă, și a stătut preste Heruvimi.
19. Și au ridicat Heruvimii
aripile lor, și s'au înălfat de pre
pământ înaintea mea, și când au
ieșit ei, și roatele s'au ținut de ei, și
au stătut la tinda porții casii
Domnului cei din preajmă, și slava
Dumnezeului lui Israil erâ preste ei
deasupra.
20. Aceasta este hiara, care o
am văzut de desuptul Dumnezeului
lui Israil la rîul Hovar, și am
cunoscut, că Heruvim este.
2!. Patru fețe la unul, și opt aripi
la unul, și asemănare de mâini de
om supt aripile lor.
22. Și asemănarea fețelor lor
sunt însăși fe|ele, care le-am văzut
de desuptul slavei Dumnezeului lui
Israil la rîul Hovar, și pre ei pre
fiecare după fața sa mergând.
CAP. 11.
Vedenia căldării.
Ș ipoarta
m'au luat Duh, și m'au adus la
casii Domnului cei din
preajmă, care caută către răsărit,
și iată la tinda porții, ca la vr-o
douăzeci și cinci de bărba|i, și am
văzut în mijlocul lor pre lezoniea
fiul lui Ezer, și pre Faltia fiul lui
Vaneu povăjuitorii poporului.
2. Și au zis Domnul către mine:
fiul omuluil Aceștia sunt bărbații
cei ce cugetă cele deșarte, și sfă-
tuesc sfat rău în cetatea aceasta.
3. Cei ce zic: au de curând s'au
zidit casele? Aceasta este căldarea,
iar noi cărnurile.
4. Pentru aceea prorocește asu-
pra lor, prorocește fiul omuluil
5. Și au căzut preste mine
Duhul Domnului, și au zis către
mine, gră- eșle, acestea zice
Domnul: așâ ziceți casa lui Israil, și
sfaturile duhului vostru eu le știu.
6. lnmulțit-ați morjii voștri în
cetatea aceasta, și ați umplut căile
ei de rănifi.
7. Pentru aceea acestea zice
Domnul: morții voștri, pre cari i-
afi u- ucis în mijlocul ei, aceștia
sunt cărnurile, iar ea este căldarea,
și pre voi vă voiu scoate din
mijlocul ei.
8. De sabie vă temeți, și sabie
voiu aduce asupra voastră, zice
Domnul.
9. Și vă voiu scoate pre voi din
mijlocul ei, și vă voiu dâ pre voi în
mâinile streinilor, șj voi face întru
voi ' judecăți.
10. De sabie veți cădeâ, și întru
munții lui Israil vă voiu judecă pre
voi, și veți cunoaște, că eu sunt
Domnul.
11. Aceasta nu va fi vouă căl-
dare, și voi nu veți fi în mijlocul ei
cărnuri, întru munții lui Israil vă
voiu judecă pre voi.
12. Și veți cunoaște, că eu sunt
Domnul. Că întru poruncile mele
n'ați umblat, și judecățile mele nu
le-ați făcut; ci după judecățile nea-
murilor celor dimprejurul vostru,
ați lucrat.
13. Și a fost când proroceam eu,
și Faltia fiul lui Vaneu a murit, și
am căzut pre fața mea, și am stri-
gat cu glas mare, și am zis; vail vail
Doamne, sfârșit faci tu rămășițelor
lui Israil?
14. Si s'a făcut cuvântul
Domnului către mine, zicând:
15. Fiul omuluil Frații tăi și
bărbații robiei tale și toată casa lui
1- srail s'au sfârșit, cărora au zis
lăcu- itorii Ierusalimului, departe
v'ați depărtat dela Domnul, nouă
s'a dat pământul spre moștenire.
16. Pentru aceea acestea zice
Domnul: că voiu lepădă pre ei întru
neamuri, și îi voiu risipi pre ei
preste tot pământul, și voiu fi lor
11. 8. Ierem. 42, 16.

spre sfinfenie mică în țările, Tn care
vor intră.
17. Pentru aceea acestea zice
Domnul: și ?i voiu luă pre ei dintru
neamuri, și Ti voiu adună pre ei de
prin tarile, Tn care i-am risipit pre
ei, și voiu dă lor pământul lui Israil.
18. Și vor intră acolo, și vor ri-
dică toate urTciunile lui, și toate
fărădelegile lui dintr'Tnsul.
19. Și voiu dă lor altă inimă, și
duh nou voiu dă Tntru dânșii, și
voiu smulge inima lor cea de piatră
din trupul lor, și voiu dă lor inimă
de came.
20. Ca Tntru poruncile mele să
umble, și Tndreptările mele să le
păzească și să le facă pre ele, și vor
fi mie popor și eu voiu fi lor
Dumnezeu, zice Domnul.
21. Iar a cărora inimă după urT-
ciunile sale și după fărădelegile sale
umblă, calea acestora Tn capetele
lor o voiu pune, zice Domnul.
22. Și au ridicat Heruvimii
aripile lor, și roatele (iindu-se de ei,
și slava Dumnezeului lui Israil
preste ei deasupra lor.
23. Și s'a suit slava Domnului din
mijlocul cetății, și a stătut pre
muntele care eră Tn preajma cetă|ii.
24. Și m'a luat Duhul și m'a dus
Tn pământul Haldeilor la robie Tn-
tru vedenie cu Duhul lui Dumnezeu,
și m'am suit dela vedenia care am
văzut.
25. Și am grăit către robime
toate cuvintele Domnului, care mi-
au arătat mie.
CAP. 12.
Robia Ierusalimului.
Ș i a fost cuvântul Domnului către găurT-va să iasă el printr'Tnsul,
mine, zicând:
2. Fiul omuluil In mijlocul ne-
11. Ierem. 29, 10 19. Ierem. 32, 39. pre-
20. Ierem. 24, 7.
12.
n.
2. Isaia 6 9 și 42, 19; F. flp. 23, 26,
IEZECHIIL 11—12 977
dreptăfilor lor tu lăcuești, cari au
ochi a vedeâ, și nu văd, și urechi au
a auzi, și n'aud, pentrucă este casă
amărTtoare.
3. Și tu fiul omuluil Fă |ie unelte
de robie, și te robește ziua Tnain-
tea lor, și te robește din locul tău
Tntr'alt loc Tnaintea lor, ca să vază
că este casă amărTtoare.
4. Și vei scoate uneltele tale, u-
neltele cele de robie ziua Tn vederea
lor, și tu vei ieși seara Tnaintea lor,
cum' iese cel robit.
5. Găureștefi peretele și ieși prin el.
6. tnaintea lor pre umeri te vei
luâ, și ascuns vei ieșT, fa|a ta să o a-
coperi, și să nu vezi pământul; că
semn te-am dat pre tine casii lui
Israil.
7. Și am făcut așă toate, câte mi-
au poruncit mie, și am scos uneltele,
ca uneltele cele de robie zlua; și
seara mi-am găurit mie peretele cu
mâna, și pre ascuns am ieșit, pre
umere m'am luat Tnaintea lor.
8. Și a fost cuvântul Domnului
dimineața către mine, zicând:
9. Fiul omului! N'a zis către tine
casa lui lsrail, casa cea amărTtoare:
ce faci tu?
10. ZI către ei, acestea zice Dom-
nul Domnul: celui ce stăpânește și
celui ce povă|uește Tn Ierusalim, și
la toată casa lui Israil, cari sunt Tn
mijlocul lor.
11. ZT: că eu semne fac "Tn mij-
locul lor, Tn ce chip am făcut, așâ va
fT lor, Tntru Tnstreinare și Tn ro-
bie vor merge.
12. Și sfăpânitorul lor Tn
mijlocul lor pre umere se va ridică,
pre ascuns va ieșT prin perete,
fața sa va acoperi, ca să nu se vază
cu ochiul, și el să nu vază pământul.
13. Și voiu Tntinde plasa mea
12. 4 Imp. 25, 7.
978 IEZECHIIL 12—13
ste el. și se va prinde în mreaja mea,
și'l voiu duce pre el în Vavilon în
pământul Haldeilor, și pământul
nu'l va vedeâ, și acolo va muri.
14. Și pre toți cei dimprejurul
lui, pre ajutorii lui și pre to|i
sprijinitorii lui risipri-voiu la tot
vântul, și sabie voiu scoate dinapoia
lor.
15. Și vor cunoaște, că eu sunt
Domnul, când îi voiu risipi pre ei
întru neamuri, și îi voiu semănâ pre
ei prin ț9ri.
16. Și voiu lăsâ dintru ei cu nu-
măr bărbafi din sabie și din foamete
și din moarte, ca să spue toate
fărădelegile lor la neamurile, la care
vor merge, și vor cunoaște, că eu
sunt Domnul.
17. Și s'a iăcut cuvântul Domnu-
lui către mine, zicând:
18. Fiul omuluil Pâinea ta cu du-
rere o vei mâncâ, și apa ta cu chin și
cu necaz o vei beâ.
19. Și vei grăi către poporul pă-
mântului, acestea zice Domnul, ce-
lor ce lăcuesc în Ierusalim pre pă-
mântul lui Israil: pâinile lor cu lip*
să le vor mâncâ, și apa lor cu pră-
pădire o vor beâ, ca să se prăpă-
dească pământul și plinirea lui, că
întru necredință sunt toți cei ce lă-
cuesc pre dânsul.
20. Și cetățile lor, cele ce se lă-
cuesc se vor pustii, și pământul se va
prăpădi, și veți cunoaște, că eu sunt
Domnul.
2!. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând:
22. Fiul omuluil Care este vouă
pilda aceasta pre pământul lui l-
srail, zicând: îndelungatu-s'au zilele,
pierit-a toată vederea?
23. Pentru aceea zî către ei, a-
ceslea zice Domnul: și voiu întoarce
pilda aceasta, și mai mult casa lui
Israil nu va zice pilda aceasta, că
22. Isaia 5, 19.
vei zice către ei: apropiatu-s'au zi-
lele și cuvântul a toată vedenia.
24. Că nu va fi mai mult toată
vedenia mincinoasă, nici cel ce vră-
jește pentru dar în mijlocul fiilor lui
Israil.
25. Pentrucă eu Domnul voiu
grăi cuvintele mele, grăl-voiu, și
voiu face, și mai mult nu voiu
îndelungă, că în zilele voastre este
casă amărîtoare, voiu grăi cuvântul,
și'l voiu face, zice Domnul.
26. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând:
27. Fiul omuluillată casa lui
Israil cea amărîtoare, zicând, zic:
vede- niea, care o vede acesta
dupăzfle multe și după vremi
delungate, acesta va proroci.
28. Pentru aceea zî către ei, a-
cestea zice Domnul: mai mult nu se
vor îndelungă toate cuvintele mele
ori câte voiu grăi, că cuvântul ca-
re'l voiu grăi, îl voiu și face, zice
Domnul.
CAP. 13.
Proroci minei no ș i
Ș imine,
a fost cuvântul Domnului către
zicând:
2. Fiul omuluil prorocește asu-
pra prorocilor lui Israil și vei zice
celor ce prorocesc din inima sa, și
vei proroci și vei grăi către ei: auziți
cuvântul Domnului.
3* Acestea zice Domnul: vai celor
ce prorocesc din inima sa și nimic
nu văd.
4. Ca vulpele în pustie prorocii
tăi lsrailel
5. N'au stătut întru tărie și au a-
dunat turme preste casa lui Israil,
nu s'au sculat la răsboiu cei ce zic în
ziua Domnului.
6. Cei ce văd minciuni și vrăjesc
13. 2. Ierem. 14. 14.
3. Ierem. 14, 14; 23, 1 și 26, 15.
4. Cânt. Cântărilor 2, 15.
6 Ierem. 25, 15
 IEZECHIIL 13
deșarte, cei ce zic- zice Domnul; și
Domnul nu i-au trimis pre ei, și au
început a ridică cuvânt.
7. Au nu vedenie mincinoasă a|i
văzut? Și vrăji deșarte a|i grăit? Și
zice|i: zice Domnul, și eu n'am grăit.
8. Pentru aceea z): acestea zice
Domnul, pentrucă sunt cuvintele
voastre mincinoase și vrăjile
voastre deșarte; pentru aceea iată
eu preste voi, zice Domnul.
9. Și voiu întinde mâna mea pre-
ste prorocii cei ce văd minciună și
cei ce grăiesc deșarte; întru învă-
țătura poporului meu nu vor fl, nici
în scrisoarea casei lui Israil nu se
vor scrî, și în pământul lui lsrail nu
vor ' intră, și vor cunoaște că eu
sunt Domnul.
10. Pentrucă au înșelat pre po-
porul meu, zicând: pace, pace, și
pace nu este; și acesta zidește pe-
retele și ei îl spoiesc, de va cădeâ.
11. Zi către cei ce'l spoiesc: că-
deâ-va și va fl ploaie înnecând, și
voiu dă pietre, zvârlituri de pietre
la încheieturile lor și vor cădeâ, și
vânt ridicător și se va sparge.
12. Și iată a căzut peretele și nu
vor zice către voi: unde este spoiala
voastră, care a(i spoit?
13. Pentru aceea acestea zice
Domnul: și voiu sparge vântul, care
se ridică cu mânie, și ploaie înnecă-
foare întru mâniea mea va fi și pie-
trile cele zvârlitoare cu mânie le
voiu aduce spre pierdere.
14. Și voiu săpâ pe de desupt
peretele care bați spoit, șl va cădeâ,
și'l voiu pune pre el pre pământ, și
se vor descoperi temeliile lui, și va
cădeâ, și vă veți sfârși cu mustrări,
și veți cunoaște că eu sunt Domnul.
15. Și voiu sfârși mâniea mea
pre
9. Ierem. 4. 9 și 28, 15.
10. Ierem. 6, 14; 23, 17.
979
ste perete și preste cei ce'l spoiesc
cădeâ-va, și am zis către voi: nu este
peretele, nici cei ce'l spoiesc pre el.
16. Prorocii lui lsrail, cari pro-
rocesc pentru Ierusalim și cari văd
lui pace, și pace nu este, zice Dom-
nul.
17. Și tu fiul omuluil intărește'ți
fa|a ta asupra fetelor poporului tău
cele ce prorocesc din inima sa și
proiocește asupra lor.
18. Și vei grăi: acestea zice Dom-
nul: vai celor ce'și coase perni supt
tot cotul mâinii și fac acoperituri
preste tot capul a toată vârsta, ca să
răzvrătească suflete, sufletele po-
porului meu s'au răzvrătit și suflete
ocroteâ.
19. Și spurcându-mă pre mine
către poporul meu pentru o mână
de orz și pentru o bucățică de pâine,
ca să omoare sufletele care nu se
cădeâ să moară, și ocroteâ sutletele
care nu se cădeâ să trăiască; când
grăiafi către poporul care ascultâ
cuvinte deșarte.
20. Pentru aceea acestea zice
Domnul Domnul: iată eu asupra
perni- lor voastre, cu care voi
răzvrătiți sufletele, rumpe-le-voiu
pre ele dela bra|ele voastre și voiu
slobozi sufletele, care le-a|i
răzvrătit, sufletele lor întru risipire.
21. Și voiu rur^i^^ acoperiiuriie
voastre și voiu mântui pre poporul
meu din mâinile voastre, și nu vor fi
mai mult în mâinile voastre spre
răzvrătire, și vefi cunoaște că eu
sunt Domnul.
22. Pentrucă răzvrătiți inima
dreptului spre nedreptate și eu nu'l
răzvrăteam pre el, și înlăria|i
mâinile celui fărădelege, ca
nicidecum să nu se abată el dela
fărădelegea sa și dela calea sa cea
rea, și să fie viu.
18. Isaia 30,10. 19.*Miheea 3, 11.
980 IEZECHIIL I3-14
23. Pentru aceea minciuni nu pierdere, și'l voiu ridică pre el din
vefi mai ști, și vrăji nu vefi mai mijlocul poporului meu, și vefi
vrăjî, și voiu mântui pre poporul cunoaște, că eu sunt Domnul.
meu din mâna voastră și vefi 9. Și prorocul de va rătăci, și va
cunoaște câ eu sunt Domnul. grăi cuvântul, eu Domnul am făcut
pre prorocul acela să rătăcească, și
CAP. 14. voiu întinde mâna mea preste el,
Iarăși prorocii mincinoși și'l voiu pierde ore el din mijlocul
poporului meu lsrail.
Ș i au venit la mine bărbafi din bă- 10. Și vor luă nedreptatea sa
lrânii poporului lui lsrail, și au după nedreptatea celui ce întreabă,
șezut înaintea fefii mele. și a- șijderea și prorocului după
2. Și a fost către mine cuvântul nedreptate va fl.
Domnului, zicând : 11. Ca să numai rătăcească casa
3. Fiul omului 1 Bărbafii aceștia lui lsrail dela mine, și ca să nu se
au pus cugetele sale întru inimile mai spurce cu toate greșalele sale,
sale, și certarea strâmbătătilor sale, și vor f! mie popor, și eu voiu fl lor
au pus înaintea fetei sale, au răs- Dumnezeu, zice Domnul.
punzând, răspunde-voiu lor? 12. Și a fost cuvântul Domnului
4. Pentru aceea grăește către ei, către mine zicând:
și vei zice către ei, acestea zice 13. Fiul omului 1 Pământul de
Domnul: om din casa lui lsrail, care va păcătui mie, ca să'mi greșască
va pune cugetele sale în inima sa, și gre- șală, voiu întinde mâna mea
chinul strâmbătăfii sale va pune preste el, și sfărâmând voiu
înaintea fetii sale, și va veni la pro- sfărâmă întărirea pâinii lui, și voiu
roc, eu Domnul voiu răspunde lui, trimite foamete preste el, și voiu
întru cele cu care se tine cugetul pierde de pre el pre om și pre
lui. dobitoace.
5. Pentru ca să abată casa lui 1- 14. Și de vor f! acești trei băr-
srail după inimile sale cele înstrăi- bați în mijlocul lui, Noe și Daniil și
nate dela mine în cugetele lor. lov, aceștia cu dreptatea lor se vor
6. Pentru aceea zl către casa lui mântui, zice Domnul.
lsrail, acestea zice Domnul Dumne- 15. lar de voiu aduce și hiare
zeu : întoarcefi-vâ și vă abatefi de rele pre pământ, și'l voiu certă pre
la izvodirile voastre, și dela toate el, și va pieri, și nu va fi cine sâ'l
păgânătăfile voastre, și întoarcefi calce de fafa hiarelor.
fetele voastre către mine. 16. Și de vor f! acești trei
7. Că om, om din casa lui lsrail, bărbafi în mijlocul lui, viu sunt
și din nemernicii, cari nemernicesc eu,zice Domnul; de se vor mântui
întru lsrail, care se va înstrăinâ de fii sau fete, ci nu mai ei singuri se
la mine, și va pune gândurile întru vor mântui, iar pământul va pieri.
inima sa, și chinul nedreptăfii sale 17. lar și sabie de voiu aduce
va pune înaintea fefii sale; și va pre pământul acela, și voiu zice:
veni la proroc să'l întrebe pre el sabie să treacă preste pământ, și
întru mine, eu Domnul voiu voiu pierde dinlr'însul pre om, și
răspunde lui întru aceea, cu care se pre dobitoc.
fine întru el.
14. 8. Lev. 17, 10. 13. Lev. 26, 26.
8. Și voiu întări fafa mea 14. lerem. 7, 15.
asupra omului aceluia, și îl voiu
pune pre el întru pustiire și întru
 IEZECHIIL 14—15 — 16
18. Șl de vor fi acești trei băr-
bați în mijlocul lui, viu sunt eu, zice
Domnul; că nu vor mântui pre fii,
nici pre fete, ci numai ei singuri se
vor mântui.
19. Iar de voiu trimite și moarte
pre pământul acela, și voiu vărsă
mâniea mea preste el întru sânge,
ca să pierz dintru el pre om și pre
dobitoc.
20. Și Noe și Daniil și Iov de vor
fi în mijlocul lui, viu sunt eu, zice
Domnul; de se vor mântui fii sau
fete, ei întru dreptatea lor vor
mântui sufletele lor.
21. Acestea zice Domnul : iar de
voiu trimite și aceste patru izbân-
diri, rele ale mele: sabie și foamete
și hiarele rele și moarte preste Ieru-
salim, ca să pierz dintru el pre om
și pre dobitoc.
22. Și iată vor rămâneâ întru el
cei mântui{i ai lui, aceștia vor scoa-
te pre fii și fete, iată aceștia vor ieși
la voi, și veți vedeâ căile lor și
izvodirile lor, șl vă vefi căi pentru
relele, care am adus preste Ie-
rusalim, pentru toate relele care le-
am adus asupra lui.
23. Și vă vor mângâiâ pre voi,
pentrucă veți vedeâ căile lor și gân-
durile lor, și vefi cunoaște, că nu
îndeșert am făcut toate, câte am fă-
cut întru el, zice Domnul.
CAP. 15.
Ierusalimul arătat prin lemnul viței.
S i a fost cuvântul Domnului către
mine zicând :
*2. Și fu fiul omului 1 Ce s'ar face
lemnul vifei din toate lemnele tufe-
lor celor ce sunt în lemnele pădure!
? pătimească cevâ pentru tine, și te-ai
3. Au l uâ-vor dintt’însul 1
emn, ca să fie de lucru? Au luâ-vor
dintr'în- sul cuiu, ca să agafe
înlr'însul vase ?
21. fl 2 Lege 32, 24.
981
4. Fără numai, ce s'a dat focului
de s'a ars, curățirea ei cea depresie
an o arde focul, șl o face cenușe, au
de treabă va fl la lucru?
5. încă nici când este ea
întreagă, nu va fl de lucru, au dor
dupăce o va topi focul până în
sfârșit fl- va mai mult de lucru ?
6. Pentru aceea zi : acestea zice
Domnul; în ce chip este lemnul viții
între lemnele pădurii, care le-am
dat focului să le arză, așâ am dat
pre cei ce lăcuesc Ierusalimul.
7. Și voiu pune fața mea asupra
lor, din foc vor ieși și focul îi va
mistui pre ei, și vor cunoaște că eu
sunt Domnul cel ce am întărit fața
mea asupra lor.
8. Și voiu dâ pământul spre pu-
stiire, pentrucă a căzut la greșală,
zice Domnul.
CAP. 16.
Darurile lui Dumnezeu asupra Ieru -
salimului.
Ș imine
a fost cuvântul Domnului către
zicând:
2. Fiul omuluil Mărturisește
Ierusalimului fărădelegile lui.
3. Și vei grăi, acestea zice Dom-
nul Ierusalimului: rădăcina ta și
nașterea fa este din pământul lui
Ha- naan, tătăl tău Amoreu și
muma ta Heleancă.
4. Și la nașterea ta, în care zi fe-
ai născut, buricul tău nu s'a tăiat și
n'ai legat țâțele tale, și cu apă nu te-
ai scăldat, nici cu sare te-ai sărat și
cu scutece nu fe-ai înfășat.
5. Nici s'a îndurat ochiul meu
spre tine, ca să’ji facă ție una
dintru toate acestea și să
aruncat pre fața câmpului cu
îndărătnicirea sufletului tău în ziua
în care te-ai născut.
6. Și am trecut prin tine și le-
am
15. 7. Lev. 17, 16.
982 IEZECHIIL 16
văzut cruntată Tn sângele tău, șt din aurul meu și din argintul meu,
am zis tie: din sângele tău vei trăi. care l-am dat ție, și ți-ai făcut ție
7. lmmulțită ca răsăritul țarinei chipuri bărbătești și ai curvit întru
te-am dat pre tine șl te-ai înmulțit și ele.
te-ai mărit și ai intrat în cetățile 18. Și ai luat îmbrăcămintea ta
cetăților, țâțele tale s'au ridicat, și cea pestriță, și le-ai îmbrăcat pre
părul tău a răsărit, iar tu erai goală ele, și untuldelemn al meu și tămâia
și grozavă. mea le-ai pus înaintea feții lor.
8. Și am trecut prin tine și te- 19. Și pâinele mele, care le-am
am văzut pre tine, și iată vremea ta dat ție, făina de grâu și
și vremea celor ce se abat, și am în- untuldelemn și mierea, cu care te-
tins aripile mele preste line și am am hrănit pre tine, le-ai pus
acoperit grozăvia ta, și m'am (urat înaintea feții lor spre miros de bună
ție, și am intrat la legătură cu tine, mireasmă, și s'a făcut zice Domnul.
zice Domnul: și te-ai făcut mie. 20. Și ai luat pre fiii tăi și pre fe-
9. Și te-am scăldat pre tine cu tele tale, care ai născut, și i-ai jun-
apă și am spălat sângele tău dela ghiat lor spre mâncare, au mică
tine și te-am uns cu untdelemn. este curvia ta?
10. Și te-am îmbrăcat cu împe- 21. Și ai sugrumat pre fiii tăi și
strite și te-am încălțat cu vânăt, și i-ai dat când descântai tu pre ei lor.
te-am încins cu vison, și te-am îm- 22. Aceasta este mai mult decât
brăcat cu haină de păr țesută. toată curvia ta și urâciunile tale, și
11. Și te-am împodobit cu po- nu ți ai adus aminte de zilele prun-
doabă și am pus brățări la mâinile ciei fale, când erai goală și grozavă,
tale și gherdan la grumazul tău. cruntată în sângele tău ai trăit.
12. Șl am pus cercel preste nă- 23. Și s'a făcut după toate răută-
rile tale și veriguțe în urechile tale țile fale zice Domnul.
și cunună de mărire pre capul tău. 24. Și ai zidit ție casă de curvie
13. Și te-ai împodobit cu aur și și ți-ai făcut ție punere de curvie în
cu argint, și hainele tale de vison și toată ulița.
de păr țesute și împestrife, făină 25. Și la începutul a toată calea
aleasă de grâu și miere, și untde- ai zidit casele tale de curvie și ai
lemn ai mâncat, și te-ai înfrumuse- stricat frumușelele tale, și ai des-
țat foarte. făcut picioarele fale la tot cel ce
14. Și a ieșit numele tău întru freceâ și ai înmulțit curvia fa.
neamuri pentru frumusețea fa, că 26. Și ai curvit cu fiii
plinire erâ întru frumusețea care Eghipefului, cei în apropiere de
am pus pre tine, zice Domnul. hotar cu line, carii sunt mari la
15. Și nădăjduindu-te întru fru- trup, și în multe feluri ai curvit, ca
mușelele tale ai curvit întru numele să mă mânii pre mine.
tău, și ai pus curvia ta la tot tre- 27. Iar de voiu întinde mâna
cătorul, ca să fii a lui. mea asupra ta și voiu luâ legiuirile
16. Și ai luat din hainele tale și tale, și te voiu dâ pre tine în
ai făcut ție idoli cusuți, și ai curvit sufletele celor ce te urăsc pre tine al
întru ei, și nu vei intră, nici va fî. fetelor celor de alt neam, care te-au
17. Și ai luat vasele laudei fale abătut pre tine dela calea ta.
16* 8. Facere 22, 16. 18. Ierem. 10, 9. 19. Isaia 57, 5.
15. Ierem. 2, 20, 2). 24. Ierem. H, 13; Isaia 57, 7
 IEZECHIIL 16
28. Și ai păgânit și ai curvit mai
mult decât fetele lui Asur, și nici
așâ nu le-ai săturat.
29. Și ai curvit și nu te-ai um-
plut, și ai înmulfit așezământurile
tale către pământul lui Hanaan și al
Haldeilor, și nici cu acestea nu te-ai
săturat.
30. Ce voiu pune fata ta zice
Domnul? Fiindcă ai făcut toate
aceste fapte de femeie curvă, și ai
curvit întreit întru fetele tale.
31. Când ai zidit casa ta de cur-
vie la începutul a țoală calea și va-
tra ta o ai făcut în toată ulifa, te-ai
făcut ca o curvă care adună plată.
32. Femeia preacurvă este ase-
menea fie, care iâ dela bărbatul său
plată,
33. Și tuturor celor ce curviau
cu ea le dâ plată, și tu ai dat plată
tuturor iubifilor tăi, și’i încărcai pre
ei, ca să vie la line prin prejur întru
curviea ta.
34. Și s’a făcut întru tine îndă-
rătniciie mai multă decât la femei
întru curviea ta, și după line n’a
curvit așâ, pentrucă tu dai plată și
(ie plată nu s’a dat și s’a făcut întru
tine îndărătnicii.
’ 45. Fata mumei tale ești și tu,
35. Pentru aceea curvăl Auzi cu-
vântul Domnului.
36. Acestea zice Domnul: pentru
că fi-ai vărsat arama ta și se va
descoperi rușinea ta întru curviea
ta către iubifii tăi și spre toate gân-
durile fărădelegilor fale, și în sân-
gele fiilor tăi, pre cari i-ai dat lor.
37. Pentru aceea iată eu voiu a-
dunâ asupra ta pre tofi iubifii tăi,
cu cari te-ai amestecat, și pre tofi
pre cari i-ai iubit împreună cu tofi
pre cari i-ai urît; și îi voiu adunâ
pre ei asupra fa de prin prejur, și
voiu descoperi răutățile tale către
ei. și vor vedeâ toată grozâviea ta.
28. 4 Imp. 16, 7, 8. 31. Ierem. 11, 13. 33.
lerem. 3, 1,
37. Isaia 47, 3; Ierem. 13, 26.
983
38. Și voiu izbândi asupra la
izbânda preacurvei și a celor ce
varsă sânge, și te voiu pune pre tine
întru sânge de mânie și de râvnă.
39. Și te voiu dâ în mâinile lor și
vor surpâ casa ta de curvie, și vor
stricâ vatra ta și le vor desbrăcâ
pre tine de îmbrăcămintea ta, și vor
luâ vasele mârirei tale și te vor lăsâ
goală și grozavă.
40. Și vor aduce asupra ta mul-
țime și te vor ucide cu pietre, și te
vor tăiâ cu săbiile lor.
41. Și vor arde casele tale cu foc
și vor face întru tine izbândă îna-
intea a multor femei, și te voiu a-
bate pre line dela curvie și plată nu
vei mai dâ.
42. Și voiu slobozi mâniea mea
asupra ta, și se va luâ râvna mea
dela tine și mă voiu odihni, și nu
voiu mai aveâ grife.
43. Că nu ți-ai adus aminle de
ziua prunciei tale, și m’ai întristat
pre mine cu toate acestea, și iată eu
voiu dâ căile tale în capul tău, zice
Domnul, că așâ ai făcut necredința
ta preste toate fărădelegile tale.
44. Acestea sunt toate care a zis
asupra ta cu pildă, zicând: cum este
muma așâ este și fata.
care a lepădat pre bărbatul său și
pre fiii lor, și soră ești surorilor
tale, care au lepădat pre bărbații
lor și pre fiii lor; muma voastră este
He- teancâ și tatăl vostru Amoreu.
46. Sora voastră cea mai
bătrână Samaria este și fetele ei,
care lăcuesc deastânga ta, și sora ta
cea mai tânără decât tine, care
lăcuește deadreapta fa, Sodoma și
fetele ei.
47. Și nici așâ în căile lor n’ai
umblat, nici după fărădelegile lor
38. Lev. 20, 10; H 2 Lege 22, 22.
39. Ozle 2, 3..
46. 4 Imp 21, 11.
984 IEZECHIIL 16—17
ai făcut, cu pufin și le-ai covârșit pre
ele Intru toate căile tale.
48. Viu sunt eu zice Domnul; de a
făcut Sodoma sora ta acestea și fetele
el, precum ai făcut tu și fetele tale.
49. Insă fărădelegea Sodomei su-
rorel tale a fost mândria întru sâ-
turare de pâine și întru prisosință cu
desfătări se resfăfâ ea și fetele ei,
aceasta aveâ ea și fetele ei, șl mâna
săracului și a celui lipsit nu o
sprijineâ.
50. Și se măreâ și au făcut fără
delegi înaintea mea și le-am luat pre
ele precum ai văzut.
51. Și Samariea jumătate din pă-
catele tale n'a păcătuit, și al înmulțit
fărădelegile tale mai mult de cât ele,
și ai îndreptat pre surorile tale întru
toate fărădelegile tale, care ai făcut.
52. Și tu poartă chinul tău, pen-
trucă ai stricat pre surorile tale întru
păcatele tale șl întru fărădelegile tale
care le-ai făcut mai mult decât ele, și
le-ai îndreptat pre ele mai mult decât
pre tine, și tu ruși- nează-te și
primește ocara ta; pentrucă ai
îndreptat pre surorile tale.
53. Și voiu întoarce întoarcerile
lor întoarcerea Sodomei și a fetelor
ei, și voiu întoarce întoarcerea
Samariei și a fetelor ei, și voiu în-
toarce întoarcerea ta în mijlocul lor.
54. Ca să porfi chinul tău și să
aibi ocară din toate, care ai făcut, ca
să mă mânii pre mine.
55. Și sora ta Sodoma și fetele ei
se vor așezâ precum au fost de la
început, și Samaria și fetele ei se vor
așezâ precum au fost dela început, și
tu și fetele tale vă vefi așeză, precum
afi fost dela început.
56. Și de n'ar fi fost Sodoma sora
ta, ca să auzi în gura ta în zilele
trufiei tale,
57. Mai nainte de ce s’au desco-
perit răutăfile tale, precum acum ești
49, Isaia 13, 19; Facere 19, 24. 51,
lerem 3. 11.
ocară fetelor Siriei și tuturor celor
de prin prejurul ei fetelor celor de
alt neam, care te-au încun- jurat
împrejur.
58. Păgânătă|ile tale și fărădele-
gile fale tu le poartă, zice Domnul.
59. Acestea zice Domnul: și voiu
face cu tine precum ai făcut, precum
ai urgisit acestea, ca să calci legătura
mea.
60. Și'mi voiu aduce aminte de
legătura mea, care am făcut cu tine
în zilele tinerelelor tale, și voiu ridică
(ie legătură veșnică.
61. Și’ți vei aduce aminte de ca-
ea fa, și te vei urgisi, când vei primi
pre surorile fale cele mai bătrâne
decât tine, împreună cu cele mai
tinere decât tine, șl le voiu dâ pre ele
ție spre ispitire, și nu din legătura ta.
62. Și voiu ridică eu legătura mea
cu tine, și vei cunoaște, că eu sunt
Domnul.
63. Ca să'ți aduci aminte, și să te
rușinezi, și să nu'ti fie |ie mai mult a
deschide gura de fata ocării tale,
când mă voiu milostivi eu spre tine
după toate câte ai făcut, zice
Domnul.
CAP. 17.
Pilda vulturului și a chedrului,
S i a fost cuvântul Domnului către
mine, zicând:
2. Fiul omului ! Povestește pove-
stire și grăește pildă către casa lui
Israil.
3. Și l v^eil zicei aceseea zice
Domnul: vulturul cel mare cu aripi
mari, cel cu întindere lungă și plin de
unghii, care are povătuire ca să intre
în Livan, și a luat cele alese ale
chedrului.
62. Ierem . 31, 32.
 IEZECHIIL 17
4. Vârfurile odraslelor le-a
smuls și le-a adus Tn pământul lui
Hana- an, în cetate zidita le-a pus
pre ele.
5. Și a luat din sămânfa pămân-
tul, și o a dat pre ea în câmp răsad
spre ape multe, și rădăcinile ei supt
ea vor fi, ca să se vază o a pus pre
ea.
6. Și a răsărit și s'a făcut vifă
slabă, și mică la mărime, ca să se
vază ramurile ei preste ea, și rădă-
cinile ei supt ea erau, și s'a făcut vie
mare, și a făcut lăstari, și a întins
coardele sale.
7. Și s'a făcut alt vultur mare cu
aripi mari și cu multe unghii, și
iată vifa aceasta eră împletită către
el, și rădăcinile el către el, și
ramurile sale le-a întins către el, ca
să'l adape pre el cu rouă răsă-
dilurii sale.
8. In câmp bun spre ape multe
s'a prins ea, ca să facă odraslă și să
aducă rod, ca să fie vifă mare.
9. Pentru aceea acestea zice
Domnul: au îndreptâ-se-va? Au nu
rădăcinile odraslei ei și rodul va
putrezi, și se vor uscâ toate cele
întâi răsărite ale ei? Și nu cu braf
mare, nici cu popor mult, ca să o
smulgă pre ea din rădăcinile ei.
10. Și iată se prinde, au îndrep-
tâ-se-va? Au nu îndată cât o va a-
tinge vântul cel arzător, cu uscă-
ciune se va uscâ? Cu mușuroiul
răsăririi sale va secâ?
11. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând:
12. Fiul omuluil zl către casa lui
Israil cea amărîfoare, nu știfi ce
sunt acestea, care am zis? Când va
veni împăratul Vavilonului asupra
Ierusalimului, și'l va luâ pre el și
pre împăratul lui și pre boierii lui,
și'i va aduce pre ei la sine în Va-
vilon.
17- 10 Ozie 13, 15.
12, Ierem, 22, 25 fi 48, 40.
985
13 . Și va luâ din sămânța împă-
răfiei, și va pune cu el legătură, și
va băgâ pre el la ocară șl pre po-
văfuitorii pământului va luâ.
14. Ca să se facă împărăfie sla-
bă, și să nu se înalfe, ci să păzească
legătura lui, și să o întărească.
15. Și s'a depărtat dela el, și a
trimis soli ia Eghipet, să'i deâ lui
cai și popor mult, au mântui-se-va
cel ce face împrotivă, și calcă le-
gătura? Au scăpâ-va?
16. Viu sunt eu, zice Domnul:
că în locul celui ce l-au făcut pre el
împărat, care a necinstit
jurământul meu, și a călcat
legătura mea cea cu el, în mijlocul
Vavilonului va muri.
17. Și nu cu putere mare, nici cu
gloată multă va face Faraon asupra
lui răsboiu, punere de șanf și cu
zidire punerilor de săgefi, ca să
omoare suflete multe.
18. Și a necinstit jurământul, ca
să calce legătura, și iată a dat mâna
sa, și toate acestea făcând nu va
scăpâ.
19. Pentru aceea zl, acestea zice
Domnul: viu sunt eu, că jurămân-
tul meu, care l-a necinstit, și legă-
tura mea, care o a călcat, le voiu dâ
în capul lui.
20. Și voiu întinde preste el
mreaja mea, și se va prinde în
îngrădirea ei, și'l voiu duce pre el în
Vavilon, și mă voiu judecâ acolo cu
el, pentru strâmbătatea lui, care a
făcut asupra mea.
21. Și tofi fugifii lui întru toată
rânduiala de sabie vor cădeâ, și pre
cei rămași ai lui la tot vântul îi voiu
risipi, și vefi cunoaște, că eu Dom-
nul am grăit.
22. Pentru aceea acestea zice
Domnul: și voiu luâ eu din cele
alese ale chedrului din vârf, și voiu
dâ
15. 4 Imp. 16, 24.
16. 2 Paral. 36, 13; Ierem. 32, 5.
17. Ierem. 37, 5—8. 18. 2 Imp. 21, 1.
20. Ierem 4, 13.
986 1EZECH11L 17—18
din capul odraslelor lui, din inima
lor voiu luâ și voiu răsădi pre munte
înalt.
23. Și’l voiu spânzură pre el în
munte înalt al lui israil, și’l voiu
răsădi, și va scoale odrasle, și va
face rod, și va 0 chedru mare, și se
va odihni supl el toată hiara, și toată
pasărea supt umbra lui se va odihni,
și ramurile lui se vor așeză.
24. Și vor cunoaște toate lemnele
câmpului, că eu sunt Domnul cel ce
smeresc lemnul cel înalt, și înalt
lemnul cel smerit, și usuc lemnul cel
verde, și înverzesc lemnul cel uscat;
eu Domnul am grăit, și voiu face.
CAP. 18.
îndemnare la pocăință.
Oi a fost cuvântul Domnului către
V
mine, zteând :
2. Fiul omului 1 Ce este vouă
pilda aceasta întru fiii lui Israii, cari
zic: părinfii au mâncat aguridă, și
dinfii fiilor au strepezit?
3. Viu sunt eu, zice Domnul: de
se va mai grăi pilda aceasta în Israii
1 deâ toate păcatele tatălui său, care
4. Că toate sufletele ale mele
sunt, precum sufletul tatălui, așâ și
sufletul fiului al meu este, și sufletul,
care păcătuește, acela va muri.
5. Iar omul cel drept, care face
judecată și dreptate.
6. In mun|i nu va mâncâ, și ochii
săi nu’i va ridică către idolii casei
tui Israii, și pre femeia aproapelui
său nu o va pângări, și de femeia în
curgerea sângelui nu se va a-
propiâ.
7. Și pre om nu’l va asupri, ză-
logul datornicului va dă înapoi, și
jaf nu va jefui, pâinea sa o va dă
24. Isaia 13, 11
18- 2. Ierem. 31, i9.
4. R 2 Lege 24, 16; 4 Imp. 15, 6.
6 Lev, 16, 19; Isaia 57, 7.
7. Eșire 22, 21; H 2 Lege 24, 12; Isaia 56,
7; Mateiu 25, 35.
celui flămând, și pre cel gol îl va
îmbrăcă cu haină.
8. Și argintul său nu va dă în ca-
mătă, și adaos nu va luă, și dela
strâmbătate își va întoarce mâna sa,
judecată dreaptă va face între
bărbat și între aproapele lui.
9. Și întru poruncile mele va
umblă, și îndreptările mele va păzi,
ca să le fac pre ele, acesta este drept
cu vieafă va vieful, zice Domnul.
10. Și de va naște iiu pierzător,
vărsător de sânge, și făcător de pă-
cate,
11. In calea tatălui său celui
drept nu va umblă, ci și în munfi a
mâncat, și femeia aproapelui său a
spurcat.
12. Și pre sărac și pre mișel a
asuprit, și jaf a jefuit, și zălogul nu
l-a dat înapoi, și la idoli a pus ochii
săi, fărădelege a făcut.
13. Cu camătă a dat, și adaos a
luat, acesta cu vieafă nu va vieful,
pentrucă toate fărădelegile acestea a
făcut, cu moarte va muri, sângele
lui asupra lui va fl.
14. Iar de va naște fiu, și va ve-
le-a făcut, și se va teme, și nu va
face după ele,
15. In munfi n’a mâncat, ochii
săi nu ș’a pus la poftele casii lui
Israii, și femeia aproapelui n’a
spurcat.
16. Și pre om n’a asuprit, și ză-
log n'a zălogit, și jaf n’a jefuit, pâi-
nea sa celui flămând a dat, și pre cel
gol l-a îmbrăcat cu haină.
17. Și dela nedreptate a întors
mâna sa, camătă și adaus n'a luat,
dreptate a făcut, și întru poruncile
mele a umblat, acesta nu va muri
întru nedreptăfile tatălui său, cu
vieafă va fl viu.
18. Iar tatăl lui de va necă|i cu
necaz, și va jefui jaf, împrotivă a
8. Lev. 25, 36. 16, Iov 24, 3.
 IEZECHIIL 18-19
făcut în mijlocul poporului meu, și
va muri întru nedreptatea sa.
19. Și veji zice: pentru ce n’a
purtat fiul nedreptatea tatălui său?
Pentrucă fiul dreptate și milă a
făcut, toate legiuirile mele a păzit și
le-a făcut, cu vieajă va trăi.
20. Iar sufletul cel ce păcătuește,
acela va muri, iar fiul nu va purtă
nedreptatea tatălui său, și tatăl nu
va purtă nedreptatea fiului său,
dreptatea dreptului preste el va fl,
și fărădelegea celui fărădelege
preste el va fl.
21. Și cel fărădelege de se va în-
toarce deia toate fărădelegile sale,
care a făcut, și va păzi toate po-
runcile mele, și va face dreptate, și
milă, cu vieafă va trăi, și nu va
muri.
22. Toate nedreptă|ile lui câte a
făcut nu se vor pomeni, ci întru
dreptatea sa, care a făcut va fi viu.
23. Au cu vrere voesc moartea
celui fărădelege, zice Domnul, și nu
mai vârtos să se abată el dela calea
lui cea rea, și să fie viu?
24. Și de se va abate dreptul de
la dreptatea sa, și va face nedrep-
tate, după toate fărădelegile, care a
făcut cel fărădelege, toate dreptățile
lui, care le-a fost făcut, nu se vor
pomeni, întru greșala sa, care a
greșit, și întru păcatele sale, care a
păcătuit, întru acelea va muri.
25. Și afi zis: nu este dreaptă ca-
lea Domnului, ascultafi dar toată
casa lui Israil, au nu este dreaptă
calea mea? Au doar calea voastră
este dreaptă?
26. Că • ori când se va abate
dreptul dela dreptatea sa, și va face
fărădelege, și va muri întru
fărădelegea, care a făcut, într’aceea
va muri.
27. Și ori când se va întoarce cel
fărădelege dela fărădelegea sa, care
19 n 2 Lege 24, 16; 4 Imp. 14, 6.
20. 4 Imp. 14, 3; H 2 Lege 24,16; 2 Paral.
25, 4. 23. 1 Parai 3, 9.
987
a făcut și va face judecată și drep-
tate, acesta sufletul său a păzit.
28. Și a văzut și s’a întors dela
toate păgânătăfile sale care a făcut,
cu vieajă va fl viu și nu va muri.
29. Și zice casa lui Israil: nu este
dreaptă calea Domnului, au căile
mele nu sunt drepte casa lui Israil?
Au doar căile voastre sunt drepte?
30. Pentru aceasta pre fiecare
după calea luivăvoiu judecă pre voi
casa lui Israil, zice Domnul;
întoarceji-vă și vă abateji dela toate
păgânătăjile voastre și nu voiu fî
vouă spre certare de nedreptate.
31. Lepăda|i dela voi toate
păgână- tăjile voastre, care afi făcut
asupra mea, și vă faceți vouă inimă
nouă și duh nou, și faceji toate
poruncile mele, și pentruce murifi
casa lui Israil? Zice Domnul.
32. Că nu voesc moartea celui ce
moare, zice Domnul; ci vă întoarceți
și veji fi vii.
CAP. 19.
Pilda leoaicei și a viei.
S i tu iâ plângere pentru boierul
lui , I sraiL
2. Și vei zice : ce este muma ta
puiu de leu în mijlocul leilor s’a nă-
scut? In mijlocul leilor a înmulțit
puii săi.
3. Și a sărit unul din puii ei; leu
s’a făcut și s’a învăfat a răpi răpi-
turi și oameni a mâncat.
4. Și su auzit ssupra 1 ui
neamurii cu stricarea lor s’au prins
el, și l-au adus pre el cu căpăstru în
pământul Eghipefului.
5. Și s văzuu că s’a 1 ddla sa, și a
pierit stalul ei. Șl a luat altul din
puii săi, și l-a pus pre el leu.
6. Și petreceâ între lei, leu s’a fă-
cut și s’a învăfat a răpi răpiri, oa-
meni a mâncat.
28. Mat, 3. 2. 29. Lucâ 3, 3. 31. Ierem. 32.
39.
19. 4. 4 Imp. 23, 33. 6. Ierem. 22, 17.
988 IEZECHIIL 19-20
7. Și pășteâ înlru îndrăznirea sa
și cetățile lor a pustiit și a prăpădit
pământul și plinirea lui de glasul
răcnirii sale.
8. Și a dat asupra lui neamurile
din fârile de prin prejur și a întins
preste el mreaja sa, cu stricarea lor
s'a prins el.
9. Și l * a pus pre el în lan|, și în
cătușe a venit la împăratul Vavilo-
nului, și l-a băgat pre el în temni|ă,
ca să nu se auză glasul lui în mun-
(ii lui lsrail.
10. Muma ta ca o viță, ca o
floare de rodie în apă răsădită
roada ei și odrasla ei s'a făcut din
apă multă.
lt. Și s'a făcut ei toiag de putere
preste neamul povăfuitorilor și s'a
înălfat cu mărimea sa în mijlocul
rădăcinilor, și a văzut mărimea sa
întru mulfimea stâlpărilor sale.
12. Și s'a frânt cu mânie, la pă-
mânt s'a lepădat, și vântul arzător a
uscat cele alese ale ei; izbândit-a, și
s'a uscat toiagul puterii ei, focul o a
mistuit pre ea.
13. Și acum o a sădit pre ea în
pustie, în pământ fără de apă.
14. Și a ieșit foc din toiagul celor
aleși ai ei și o a mâncat pre ea, și nu
erâ întru ea toiagul puterii. Neamul
spre pildă de plâns este și va fî spre
plâns.
CAP. 20.
Mustrări poporului lui Israil.
Oi a fost în anul al șaptelea în luna
^a cincea, în zece zhe ate tonlt venit •
au bărbafi din bătrânii casii lui
lsrail, ca să întrebe pre Domnul și a
șezut înaintea fefii mele.
2. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând :
3. Fiul omuluil Grăește către bă-
trânii casii lui lsrail șl vei zice către
dânșii, acestea zice Domnul: au
8. Ierem. 22, 26. //. Ozie 13, 15.
ca să mă întrebat! pre mine voi afi
venit? Viu sunt eu, de voiu
răspunde vouă, zice Domnul.
4. Au izbândl-voiu pre ei cu Iz-
bândire, fiul omului? Fărădelegile
părinților lor mărturisește-le lor.
5. Și vei grăi către ei, acestea
zice Domnul : din ziua în care am
ales casa lui lsrail și m'am făcut cu-
noscut seminfiei casii lui lacov, și
m'am cunoscut lor în pământul E-
ghipetului și i-am prins pre ei cu
mâna mea, zicând: eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.
6. In ziua aceea i-am prins pre ei
cu mâna mea, ca să'i scot din pă-
mântul Eghipetului la pământul
care l * am gătit lor, la pământul
din care curge lapte și miere, fagur
este mai mult decât tot pământul.
7. Și am zis către ei : fiecare să
lepede urîciunile ochilor săi și cu
izvodirile Eghipetului să nu vă pân-
găriți; eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.
8. Șl s'au depărtat dela mine și
n'au vrut să mă asculte, urâciunile
ochilor lor nu le-au lepădat și iz-
vodiriie Eghipetului nu le-au pără-
sit, și am zis ca să vărs mâniea mea
preste ei și să sfârșesc urgia mea
întru ei în mijlocul Eghipetului.
9. Și am făcut ca numele meu
mai mult să nu se pângărească
înaintea neamurilor, între care sunt
ei, întru care m'am arătat către ei
înaintea lor, ca să'i scof pre ei din
pământul Eghipetului.
10. Și i-am scos pre ei din pă-
mântul Eghipetului, și i-am adus
pre ei în pustie.
11. Și le-am dat lor poruncile
mele, și îndreptările mele le-am
arătat lor, care să le facă omul, și să
fie viu întru ele.
20. 5. Eșire 6, 7. 7. Eșire 20, 3.
8.1 Imp. 7, 3; Isus Navl 24. 14.
9. 1 Imp. 12, 22. 10 Eșire 13, 18.
îl. Neemia 9, 29; Pilde 7, 3; Lev. 18, 5; H 2
Lege 5, 12; Rom. 10, S; Gal. 3, 12.
 IEZECHIIL 20
12. Și Sâmbetele mele le-am dat
lor, ca să fie semn tntre mine și In-
tre ei, și să cunoască ei, că eu sunt
Domnul cel ce'i sfințesc pre ei.
13. Și am zis către casa lui I-
srail în pustie: umblați întru po-
runcile mele și păziți îndreptările
mele, ca să le faceți pre ele, care
făcându-le omul, va fi viu întru ele;
și m'a amărît pre mine casa lui 1-
srail în pustie, întru poruncile mele
n'a umblat, și îndreptările mele le-a
lepădat, care făcându-le omul va
trăi întru ele. Și Sâmbetele mele le
■ a spurcat foarte, și am zis: ca să
vărs mâniea mea preste ei în pustie,
ca să'i pierz pre ei.
14. Și am făcut, ca numele meu
mai mult să nu se spurce înaintea
neamurilor, din care i-am scos pre
ei înaintea ochilor lor.
15. Și eu am ridicat mâna mea
asupra lor în pustie, ca mai mult să
nu'l duc pre ei în pământul, care 1-
am dat lor, în pământul, din care
curge lapte și miere, fagur este mai
mult decât tot pământul.
16. Pentrucă îndreptăriie mele 1
e--u lepădat, și întru poruncile mele
n'au umblat, și Sâmbetele mele le-
au spurcat, ci după gândurile
inimilor lor au mers.
17. Și nu s'a îndurat ochiul meu
de ei, ca să'i pierz pre ei, și n*?m
făcut CU să'i sfârșesc pre ei în
pustie.
18. Și am zis către fiii lor în pu-
stie: întru legiuirile părinților
voștri să nu umblafi, și îndreptările
lor să nu le păziți, și cu gândurile
lor să nu vă amestecafi, și să nu vă
pângăriți.
19. Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru, întru poruncile mele
umblafi, și îndreptările mele pâzifi-
le și le faceți pre ele.
12. Ețire 20, 6, 31. 13; H 2 Lege 5, 12.
14, Eșire 32, 12; Num. 14, 15; H 2 Lege 9,
23.
989
20. Și Sâmbetele mele sfințiți-le,
și să fie semn între mine și între voi,
ca să cunoaște^, că eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.
21. Și m'au amărît și fiii lor în-
tru poruncile mele n'au umblat, și
îndreptările mele nu le-au păzit, ca
să le facă pre ele, care făcându * le
omul va fi viu întru ele; și Sâmbe-
tele mele le-au spurcat foarte, și am
zis, ca să vărs mâniea mea preste ei,
ca să sfârșesc urgia mea asupra lor
în pustie.
22. Și am făcui, ca numele meu
mai mult să nu se spurce înaintea
neamurilor, din care i-am scos pre
ei înaintea ochilor lor.
23. Am ridicat mâna mea
asupra lor în pustie, ca să'i risipesc
pre ei între neamuri, și să'i
împrăștiez pre ei prin țâri.
24. Că îndreptările mele nu le-
au făcut, și poruncile mele le-au
lepădat, și Sâmbetele mele le-au
spurcat, ci după gândurile
părinților lor au fost ochit lor.
25. Și le-am dat lor porunci nu
bune, și îndreptări, întru care nu
vor fl vii.
26. Și îi voiu pângări pre ei în-
tru obiceiurile lor, când vor aduce
pre tot cel ce deschide mitrasul,
pentru ca sâ'i sting pre ei, și vor ști,
că eu sunt Domnul.
27. Pentru aceea g^ește către
casa lui Israil fiul omului! Și vei
zice către ei: acestea zice Domnul,
până la aceasta m'au mânieat pre
mine părinții voștri cu păcatele lor,
care au păcătuit asupra mea.
28. Și i-am băgat pre ei în pă-
mântul, pentru care am ridicat
mâna mea, ca să'l dau pre el lor, și
au văzut tot dealul înalt și tot
lemnul umbros, și au jertfit acolo
dumnezeilor lor, și au pus acolo
miros de
23. Lev. 26, 33; Ps 105, 28.
26. Ps. 105, 37. 28. Isaia 1, 29.
990 IEZECHIIL 20
bună mireasmă lor, și au turnat a-
colo turnările lor.
29. Și am zis către ei: ce este
Avama, de intrafi voi acolo? Și au
chemat numele lui Avama până în
ziua de astăzi.
30. Pentru aceea zi către casa lui
Israil.acestea zice Domnul: devreme
ce întru fărădelegile părinților vo-
ștri vă pângăriți, și după urtciunile
voastre voi curviji.
31. Și cu pârga darurilor
voastre, cu trecerea fiilor voștri
prin foc voi vă pângăriți, cu toate
gândurile voastre până în ziua de
astăzi, și eu oare voiu răspunde
vouă casa lui Israil? Viu sunt eu,
zice Domnul, de vă voiu răspunde
vouă, și de se va sul preste duhul
vostru acesta.
32. Și nu va fi în ce chip ziceți
voi, fi-vom ca limbile și ca neamu-
rile pământului, ca să slujim lem-
nelor și pietrilor.
33. Și pentru aceea viu sunt eu,
zice Domnul, că cu mână tare și cu
bra| înalt și cu mânie vărsată voiu
împărăji preste voi. . pentru care am ridicat mâna mea.
34. Și vă voiu scoate pre voi din
popoare, și vă voiu adună pre voi
din țările, întru care v'am risipit cu
mână tare și cu bra| înalt și cu mâ-
nie vărsată.
35. Și vă voiu aduce pre voi în
pustiea popoarelor, și mă voiu ju-
decă cu voi acolo fa|ă către fafă.
36. In ce chip m'am judecat cu
părin]ii voștri în pustie, când i-am
scos pre ei din pământul Eghipe-
tului, așâ vă voiu judecă pre voi zice
Domnul.
37. Și vă voiu pune pre voi supt
ioaiagul meu, și vă voiu băgă pre
voi în număr.
38. Și voiu alege dintre voi pre
cei necredincioși și pre cei călcători
de lege, pentrucă din nemer- nicirea
lor voiu scoate pre ei, și în
pământul lui Israil nu vor intră, și
32. Ierem. 44, 17. 39. flpoc. 22, 12.
ve|i cunoaște, că eu sunt Domnul
Dumnezeu.
39. Și voi casa lui Israil, acestea
zice Domnul Dumnezeu: fiecare
să'și ia izvodirile sale, și după a-
cestea de mă ve|i ascultă pre mine,
și numele meu cel sfânt nu'l vefi
spurcă mai mult cu darurile voa-
stre, și cu izvodirile voastre.
40. Că în muntele cel sfânt al
meu, în muntele cel înalt al lui
Israil, zice Domnul Dumnezeu,
acolo vor sluji mie toată casa lui
Israil desăvârșit, și acolo voiu
primi, și acolo voiu privi pârga
voastră, și pârga aducerilor voastre,
întru toate sfințirile voastre.
41. Intru miros de bună mirea-
smă vă voiu primi pre voi, când vă
voiu scoate pre voi din popoare, și
vă voiu adună pre voi din (ările în
care v'a|i risipit, și mă voiu sfinți
întru voi înaintea ochilor popoare-
lor.
42. Și ve|i cunoaște, că eu sunt
Domnul, când vă voiu băgă pre voi
în pământul lui Israil, în pământul,
ca să'l dau părinților voștri.
43. Și vă veți aduce aminte acolo
de căile voastre, întru care v'ați
pângărit, și veți bate fețele voastre
întru toate răutățile voastre.
44. Și ve|i cunoaște, că eu sunt
Domnul, când vă voiu face vouă
așâ, ca numele meu să nu se spurce
după căile voastre cele rele și după
izvodirile voastre cele stricate, casa
lui Israil, zice Domnul.
45. Și a fost cuvântul Domnului
către mine zicând:
46. Fiul omuluil Intărește’ți fata
ta preste Teman, și caută spre
Darom, șl prorocește asupra
dumbrăvii cei povă|uitoare a
Naghevului.
47. Și vei grăi dumbrăvii
Naghe-
40. Isaia 2, 2.
 IEZECHIIL 20-21
vului : auzi cuvântul Domnului, a-
cestea zice Domnul Dumnezeu: iată
eu voiu aprinde întru tine foc, și va
mâncâ întru tine tot lemnul verde și
tot lemnul uscat, nu se va stinge
ffacăra cea aprinsă, și va arde întru
ea toată fafa dela miază zi până la
miazănoapte.
48. Și va cunoaște tot trupul, că
eu Domnul l-am aprins pre el, și nu
se va stinge.
49. Și am zis : nicidecum Doam-
nel Doamne 1 Ei zic către mine: au
nu este pildă, care să zice aceasta?
CAP. 21.
Prorocie pentru luarea Ierusalimului,
Ș itres'amine,
făcut cuvântul Domnului că-
zicând:
2. Pentru aceea fiul omului!
Prorocește, și întoarce fafa ta
asupra Ierusalimului, și privește la
sfintele lor, și prorocește asupra
pământului lui Israil.
3. Și vei zice către pământul lui
lsrail, acestea zice Domnul Dum-
nezeu : iată eu asupra ta, și voiu
scoate sabia mea din teaca sa, și
voiu pierde dintru tine pre cel fără*
delege și pre cel nedrept.
4. Pentrucă voiu pierde din tine
pre cel nedrept și pre cel fărăde-
lege, așâ va ieși sabia mea din teaca
sa presie tot trupul dela miazăzi
până la miazănoapte.
5. Și va cunoaște tot trupul, că
eu Domnul am scos sabia mea din
teaca sa, și mai mult nu se va în-
toarce.
6. Și lu fiul omului! Suspină în-
tru zdrobirea șalelor tale, și întru
dureri geme înaintea ochilor lor.
7. Și va fi de vor zice către tine:
pentruce suspini? Și vei zice: pen-
tru vestea, că vine, și se va umpleâ
21. 3. lerem. 46, 23 ți 21, 14.
12. lerem. 6, 24; Isaia 21, 3.
25. lerem. 31, 19.
991
de frică toată inima, și toate mâinile
vor slăbi, și va înțepeni tot trupul,
și tot duhul și toate coapsele se vor
pângări de umezeală ; iată vine, și
va fî zice Domnul Dumnezeu.
8. Și a fost cuvântul Domnului
către mine zicând.
9. Fiul omului ! Prorocește, și
grăește, acestea zice Domnul, zi :
sabie, sabie ascute-te și te mânie.
10. Ca să junghi junghieri, ascu-
te-te să sclipești gata spre dezno-
dare, (unghie, ocărăște, leapădă tot
lemnul.
11. Și o au dat pre ea gata a se
fineâ în mâinile lui. Ascu|itu-s'a sa-
bia, este gata a se dâ în mâinile
celui ce tae.
12. Strigă și te vaită fiul omului!
Pentrucă s'a făcut aceasta întru po-
porul meu, aceasta întru toji povă-
Juitorii lui lsrail; vor nemernici,
spre sabie s'a făcut poporul meu.
pentru aceea plesnește cu mâna la.
13 Că s’a îndreptat , și i încă de
se va lepădă și neamul? Nu va fî,
zice Domnul Domnul.
14. Și tu fiul omului 1
Prorocește, și plesnește mână presfe
mână, și îndoește sabia, a treia
sabie de rane este, sabia ranelor cea
mare, și îi vei spăimântâ pre ei.
15. Pentru ca să se înfrângă ini-
ma, și se vor înmulfi cci ce slăbesc
în toată poarta lor. se dau spre
junghierea săbiei, bine s'a făcut
spre sclipire, bine s'a făcut spre
junghiere.
16. Și treci, ascute-te
deadreapta și deaslânga, ori unde
se va ridică fata ta.
17. Și eu încă voiu plesni mâna
mea către mâna mea și voiu vărsă
mâniea mea, eu Domnul am grăit.
18. Și s'a făcut cuvântul Domnu-
lui către mine, zicând:
992 IEZECHIIL 21—22
19. Și tu fiul omuluil Rânduește
(ie două căi, prin care să intre sa-
biea împăratului Vavilonului, din-
tru o |ară să iasă amăndouă, și
mâna vor găti la începătura căii ce-
tăfei, la începutul căii vei rândul.
20. Și tu gătește și rânduește
cale ca să intre sabie în Ravatul
fiilor lui Amon și în ludeea și în
Ierusalim în mijlocul lui.
21. Că va stâ împăratul Vavilo-
nului în calea cea veche la începutul
celor două căi, ca să vrăja- scă
vrajă, ca să undeze toiag și să
întrebe cele cioplite și să socotească
deadreapla lui.
22. Și s'a făcut vraja asupra Ie-
rusalimului, ca să pue șan] și să
deschiză gura întru strigare, să în-
nalje glas cu plângere, a pune șan|
la porfile ei și a pune pământ și a
zidi stări de săgefi.
23. Și el lor ca și cum ar vrăji
vrajă înaintea lor și el pomenind
nedreptăfile lui le va pomeni.
24. Pentru <^<^<^<^a acestea
zice Domnul: pentrucă afi pomenit
nedreptățile voastre, descoperindu-
vă necurăfiile voastre, ca să se vază
păcatele voastre, întru toate necu-
răjiile voastre și întru izvodirile
voastre, pentrucă a|i pomenit, întru
acelea vă vefi prinde.
25. Și tu pângărite fărădelege
po- văfuilorule al lui Israill A căruia
vine ziua, în vremea nedreptăjei,
sfârșitul.
26. Acestea zice Domnul: iâ chi-
dara și leapădă cununa, aceea nu va
H ca aceasta, smerit-ai pre cel înalt
și ai înălfat pre cel smerit.
27. Nedreptate,
nedreptate,nedrep- tate pune-o-voiu
pre ea, nici ea ca aceasta va fl, până
când va veni cui i se cade și voiu dâ
lui.
28. Și tu fiul omului 1 Prorocește
și vei zice: acestea grăește Dom-
26. Iov 5, II.
nul către fiii lui Amon și către ocara
lor și vei zice! sabie, sabie smulge-te
spre iunghiere și te smulge spre
omorîre, ridică-te, ca să sclipești.
29. Când vedeai tu deșarte și
vră- jai minciuni, ca să te dai pre
tine preste grumazii rănifilor celor
fărădelege, cărora le-au venit ziua,
In vremea nedreptăfei, sfârșitul.
30. lntoarce-te în teaca ta și să
nu poposești în locul acesta, în care
te-ai născut în pământul tău, jude-
câ-le-voiu pre tine.
31. Și voiu vărsă ' preste line ur-
giea mea, cu focul urgiei mele voiu
suflă preste tine și te voiu dâ în
mâinile oamenilor varvari, cari lu-
crează stricăciune.
32. In foc vei fî mâncare, sângele
tău va fî în mijlocul pământului tău,
nu va fî fie pomenire, că eu Domnul
am grăit.
CAP. 22.
Prorocit hnproliva ierusalimului.
Ș imine,
a fost cuvântul Domnului către
zicând; .
2. Și tu fiul omuluil Au judecă-
vei cetatea sângiurilor? Și'i arată ei
toate fărădelegile ei și vei grăi.
3. Acestea zice Domnul Dumne-
zeu: o cetate, care varsă sângluri în
mijlocul său, ca să vie vremea el, și
care a făcut asupra sa, ca să se
pângărească.
4. Cu sdr^mille lor , care ai văr-
sat, ai căzut și . cu gânduri care fă-
ceai te-ai pângărit și ai apropieat
zilele tale, și ai adus vremea anilor
tăi, pentru aceea te-am dat pre tine
spre ocară neamurilor și spre
batjocură la toate țările.
5. Cele aproape de tine și cele
departe de tine, și te vor batjocori
pre
28. Sofon. 2, 8. 31. Ierem. 25, 31.
32, Ierem. 49, 2.
2 2- 4. 4 lmp. 21, 16; 3 Imp. 9, 7.
 IEZECHIIL 22
fine necurată, numită și multă întru
fărădelegi.
6. lată povăfuitorii casei lui
lsrail fiecare către rudeniile sale s'a
adunat întru tine, ca să verse sânge.
7. Pre tată și pre mumă grăiâ de
rău întru tine și către nemernic s'au
purtat cu nedreptate întru tine; pre
sirman și pre văduvă asupreâ întru
tine.
8. Și sfintele mele le defăimâ și
Sâmbetele mele le spurcâ întru tine.
9. B3rba|i tâlhari erau întru
tine, ca să verse întru tine sânge, și
preste măguri mâncau întru tine,
necurate făceau întru tine.
10. Rușinea tatălui au descoperit
întru tine, și necurăfiea celei ce
aveâ curgerea sângelui, a smerit
întru tine.
11. Fiecare pre femeia aproape-
lui său a spurcat, și fiecare pre nora
sa o a pângărit întru necură|ie; și
fiecare pre sora sa și pre fata ta-
tălui său, a smerit întru tine.
12. Daruri au luat întru tine, ca
să verse sânge, camătă și adaos au
luat întru tine, și ai săvârșit săvâr-
șirea răutăfei tale cea cu asupreală,
și pre mine m'ai uitat, zice Domnul.
13. Iar de voiu lovi mâna mea
către mâna mea asupra celor ce ai
săvârșit și ai făcut, și asupra sân-
giurilor tale, care s'au făcut în mij-
locul tău,
14. Au suferl-va inima ta? Au
birul-vor mâinile tale în zilele, care
eu le voiu face întru tine? Eu Dom-
nul am grăit, și voiu face.
15. Și te voiu risipi întru
neamuri, și te voiu împrăștiâ în |ări,
și va lipsi necurăfiea ta dintru tine.
16. Și te voiu moșteni pre tine în
fafa neamurilor, și ve|i cunoaște, că
eu sunt Domnul.
9. Isaia 57, 7. 10, Lev, 18. 6.
11. Lev. 18, 14; leremia 5, 6; 13, 27.
15. ierem. 15, 7 fi 51, 2.
993
17. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând :
18. Fiul omului 1 lată, făcutu-s'a
mie casa lui lsrail amestecafi toți cu
aramă și cu cositor și cu fier și cu
plumb, în mijlocul cuptorului
argintului amestecată este.
19. Pentru aceea acestea zice
Domnul Dumnezeu : pentrucâ v'aji
făcut fofi într'o amestecătură,
pentru aceea iată eu vă voiu adună
pre voi în mijlocul Ierusalimului ;
20. Precum se adună argintul și
arama și fierul și cositorul și plum-
bul în mijlocul cuptorului, ca să su-
flu întru el focul să se topească ; așâ
vă voiu primi întru urgia mea. și
întru mânia mea vă voiu adună, și
vă voiu topi pre voi.
21. Și voiu suflă preste voi cu
focul urgiei mele, și vă vefi topi în
mijlocul lui;
22. Cum se topește argintul în
mijlocul cuptorului, așâ vă vefi topi
în mijlocul lui, și vefi cunoaște, că
eu Domnul am vărsat mânia mea
preste voi.
23. Și s'a făcut cuvântul Domnu-
lui către mine, zicând :
24. Fiul omului 1 Zi lui : tu ești
pământul, care nu s'a udat, nici
ploaie s'a pogorît preste tine în ziua
urgiei.
25. A căreea povăfuitori în
mijlocul ei, ca leii cei ce răcnesc au
apucat răpiri, și au mâncat sufletele
cu asupreală, cinste au luat cu
strâmbătate, și văduvele taleînmul-
fitu-s'au în mijlocul tău.
26. Și preofii ei n'au băgat în
seamă legea mea, și au spurcat
sfintele mele ; între cel sfânt și între
cel spurcat n'au făcut osebire; și
între cel necurat și între cel curat
n'au deosebit; și de călre Sâmbetele
mele și-au întors ochii săi,
18. Jsaia 1, 22. 25. Mat. 23, 14.
26. Sofon. 3, 4; Ierem. 15, 19.
 994 IEZECHIIL 22—23
-4t

șt Sâmbetele mele le-au spurcat în 27. Mibeea 3, II. 30. Ierem. 5, ,1.
31. 3 împărați 8, 31.
mijlocul lor.
27. Boierii ei în mijlocul ei ca
lupii cei răpitori de pradă, au
vărsat sânge, ca, cu lăcomie să
lăcomească.
28. Și prorocii ei ungând pre ei,
vor cădeâ văzând deșarte, vrăjind
minciuni, zicând: acestea zice Dom-
nul, și Domnul n'au zis.
29. Pre poporul pământului
stor- cându'l cu strâmbătate, și
răpindu’l cu răpiri, pre sărac și pre
mișel asuprindu'l, și pre cel străin
nâpâ- stuiâ cu judecată.
30. Și am căutat dintru ei
bărbat, care să se poarte drept, și
să steâ înaintea lefii mele cu tot
deadtnsul în vremea mâniei mele,
ca nu de tot să o pierz pre ea, și
n'am aflat.
31. Și am vărsat preste ea
mânia mea întru locul urgiei mele,
ca să'i pierz pre ei. Căile lor în
capetele lor le-am dat, zice Domnul
Domnul.
CAP. 23.
Pilda a doua femei păcătoase și pe-
depsirea lor.

Ș imine
a fost cuvântul Domnului către
zicând :
2. Fiul omului 1 Două femei
erau fiicele unei mume.
3. Și au curvit în Eghipet, întru
tinerelele lor curvit-au acolo au că-
zut țâțele lor, și acolo și-au stricat
fecioria..
4. Și numele lor erau Oolâ cea
mai bătrână și Oolivâ . sora ei, și
s'au făcut - mie, și au născut fii și
fete, și numele lor, Samaria eră
Oolâ, și Ierusalimul eră Oolivâ.
5. Și a curvit Oolâ asupra mea,
și s'a dus la iubifii săi la Asirieni,
cari se apropiau de ea.
6. lmbrăcafi cu haine vinete, po-
văfuitori și . căpetenii, voinici aleși,
fofi călărefi călărind pre cai.
 7. Și a făcut curvia ei cu tofi cei
aleși fii ai Asirienilor, și preste tofi
la cari s'a dus, cu toată izvodirea
lor s'a pângărit.
8. Și curvia sa cea din Eghipet
nu o a părăsit, că dormeâ cu ea în
tinerelele ei, și ei i-au stricat fe-
cioria, și au vărsat curvia sa preste
ea.
9. Pentru aceea o am dat pre ea
în mâinile iubifilor ei, în mâinile
fiilor Asirienilor, după cari a um-
blat.
10. Aceștia au descoperit
rușinea ei, feciorii și - fetele ei le-au
luat, și pre ea cu sabie o au omorît,
și s‘a făcut de vorbă la femei, și au
făcut izbândiri întru ea la fetele ei.
11/Și o a văzut pre ea sora sa
Oolivâ, și a stricat curățenia sa mai
mult decât ea, și curvia sa mai mult
decât curvia surorei sale.
12. Preste fiii Asirienilor au pus
povăfuitori și căpetenii aproape de
dânsa, îmbrăcafi cu frumoase țesă-
turi, călărefi călărind pre cai, tofi
tineri aleși.
13. Și am văzut, că s'a pângărit
o cale dintru două.
14. Și a adaos la curviea sa, și a
văzut bărbați zugrăvifi pre perete,
chipurile Haldeilor zugrăvite cu
condeiul,
15. încinși cu împestrituri preste
mijloacele lor, și chivere văpsite
preste capetele lor, vedere întreită
tuturor, asemănarea - fiilor
Haldeilor ai pământului moșiei lor.
16. Și s'a pus asupra lor cu - ve-
derea ochilor săi, și a trimis soli la
ei în pământul Haldeilor.
17. Și - au venit la ea -ftii
Vavilonului la așternutul
popositorilor, și o pângăreau pre ea
întru curviea ei, și s'a pângărit cu
ei, și s'a depărtat sufletul ei dela
dânșii.
18. Și a descoperit curviea sa, și
23- 8- F. Hp. 7, 43. 11. Ierem. 3, 8, 11.
 IEZECHIIL 23
a descoperit rușinea sa, și s'a de-
părtat sufletul meu dela ea, precum
s'a depărtat sufletul meu dela sora
ei.
19. Și ai înmulfit curviea ta, ca
să'|i aduci aminte de zilele tinere-
lelor tale, întru care ai curvit în E-
ghipet.
20. Și te-ai pus preste Haldei, a
cărora trupuri erau ca trupurile
măgarilor, și boașele lor, ca boașele
cailor.
21. Și ai cercetat fărădelegea ti-
nereților tale, care ai făcut în Eghi-
pet la poposirea ta, unde au căzut ]
â|ele tinereților tale.
22. Pentru aceea Oolivbl Acestea
zice Domnul Dumnezeu: iată eu
voiu sculă pre iubiții tăi asupra ta,
dela cari s'a depărtat sufletul tău, și
îi voiu aduce pre ei asupra ta de
prin prejur.
23. Pre fiii Vavilonului ' și pre
fo|i Haldeii ăacuc și Sie și Cut și pre
loti fiii Asirienilor cu ei, tineri aleși,
povă|uitori și căpetenii, pre to|i în-
treiți și numifi, călărind pre cai tofi.
24. Și to|i vor veni asupra ta de
1a miazănoapte, care și roate cu
mul|ime de popoare, scuturi și pa-
veze, și vor pune pază preste tine
împrejur, și voiu dă înaintea fe|ii lor
judecată, și vor izbândi asupra ta
cu judecățile sale.
25. Și voiu dă râvna mea întru
line, și vor face cu tine întru ur-
giea mâniei: nasul tău și urechile
tale vor tăiâ, și pre cei rămași ai tăi
cu sabie îi vor ucide; aceștia pre fiii
tăi și pre fetele tale vor luă, și pre
cei rămași ai tăi cu foc îi vor topi.
26. Și te vor desbrăcâ de îmbră-
cămintea ta, și vor luă vasele cele de
mărirea ta.
27. Și voiu întoarce păgânătă|ile
tale dela tine, și curviea ta din pă-
mântul Eghipetului, și nu vei ridică
ochii tăi spre ei, și de Eghipet mai
mult nu'fi vei aduce aminte.
28. Că acestea zice Domnul
995
Dumnezeu: iată eu te dau pre tine
în mâinile celor ce'i urăști, dela cari
s'a depărtat sufletul tău.
29. Și vor face întru fine cu ură,
și vor luă toate trudele tale și o-
stenelele tale, și vei fl goală și de
ocară; și se va descoperi rușinea
curviei tale, și păgânătatea ta și
curviea ta.
30. Făcut-a | ie acestea.când tu
după neamuri, și -S pângăreai întru
izvodirile lor.
31. In calea surorii tale ai um-
blat, și eu voiu dă paharul ei în
mâinile tale, acestea zice Domnul
Dumnezeu.
32. Paharul surorii tale cel
adânc și larg vei beâ, și va fl spre
râs și spre batjocură cel ce
prisosește a se săvârși.
33. De be|ie și de amețeală -S vei
umpleâ, și paharul perirei și al pu-
stiirii, paharul surorii tale Samariei.
34. Și'l vei beâ pre el, și'l vei
scurge, și sărbătorile și lunile nouă
ale ei le voiu luă, că eu am grăit,
zice Domnul.
35 . Pentru aceea acestea zice
Domnul: căci m'ai uitat pre mine, și
m'ai lepădat după trupul tău, și tu
iă pă- gânătatea ta și curviea ta.
36. Și au zis Domnul către mine:
fiul omuluil Au nu vei judecă pre
Oolâ și pre Oolivâ, și să le vestești
lor fărădelegile lor?
37. Că prea curve sunt, și sânge
în mâinile lor, și cu izvodirile lor au
prea curvit și pre fiii lor, pre cari i-
au născut mie, i-au trecut prin foc.
38. Până și aceasta au făcut mie,
sfintele mele le-au pângărit în ziua
aceea, și Sâmbetele mele le-au spur-
cat.
39. Șl când junghieau pre fiii
lor
32. Isaia 51, 17. 35. Ierem. 2, 32.
39. 4 Jmp. 21, 4, 5.
996 IEZECHIIL 23-24
idolilor lor, și intrau întru sfintele
mele în zilele acelea, ca sâ le spurce
pre ele, și pentrucă așâ făceau în
mijlocul casii mele.
40. Și pentrucă au trimis la băr-
bafii cari veneau de departe, la cari
soli trimeteau, și cum veneau ei, în-
dată te spălai și ungeai ochii tăi, și
le împodobeai cu podoabă.
41. Și ședeai pre pat așternut, și
masă împodobită înaintea fefii ei, și
tămâia mea și untuldelemn al meu
se veseleâ cu acestea.
42. Și glas întocmit răspundeâ,
și către bărbafi din mulfimea
oamenilor ce erau venifi veseli din
pustie, și le puneâ brăfări la
mâinile lor, și cunună de mărire
pre capelele lor.
43. Și am zis: au nu într'aceslea
preacurvesc, și faptele curviei și ea
a curvil?
44. Și mergeau către ea, în ce
chip merg la femeia curvă, așâ
intrau la Oolà și la Oolivâ, ca să
facă fărădelege.
45. Și bărbafi drepfi, aceia vor
izbândi pre ele cu izbânda celor
prea curve și cu izbândirea sânge-
lui, că prea curve sunt și sânge în
mâinile lor.
46. Acestea zice Domnul Dum-
nezeu: scoate asupra lor gloată și
dă preste ele turburare și jefuire.
47. Și să se ucigă cu pietrile po-
poarelor și le vor împunge cu să-
biile lor, pre fiii lor și pre fetele lor
vor omorî și casele lor cu foc le vor
arde.
48. Și voiu luâ păgânătatea de
pre pământ și se vor pedepsi toate
femeile, și nu vor face după păgâ-
nălatea sa.
49. Și se va dâ păgânătatea voa-
stră preste voi și păcatele izvodi-
rilor voastre ve|i luâ, și ve|i cunoa-
ște că eu sunt Domnul Dumnezeu.
40. Ierem. 4, 30. 41. Pilde 7, 17.
CAP. 24.
Pilda cu fierberea căldărei.
? i s'a făcut cuvântul Domnului că-
tre-mine în anul al nouălea, în
luna a zecea în a zecea a lunii, zi-
când:
2. Fiul omului 1 Scrie |ie zi din
ziua aceasta, din care s'a întărit îm-
păratul Vavilonului asupra
Ierusalimului din ziua de astăzi.
3. Și zi către casa cea
amărîtoare pildă și vei grăi către ei.
4. Acestea zice Domnul Dumne-
zeu : pune căldarea și toarnă în-
tr'însa apă și bagă înlr'însa despi-
căturile, toată despicătura bună,
fiu- erul și umărul tăete de pre
lângă oase.
5. Din dobitoace alese fiind
luate; și arde de desuptul lor oasele
și clocotind s'au fiert oasele ei în
mijlocul ei.
6. Pentru aceea acestea zice
Domnul Dumnezeu : o cetatea
sângiuri- lori Căldare înlru care
este rugină înfr'însa, și rugina n'a
ieșit dintr'însa, pre rând după
mădularul ei a scos, n'au căzut
preste ea sorfi.
7. Că sângele ei în mijlocul ei e-
sie, pre piatră netedă o am pus pre
ea, nu o am vărsat pre ea pre pă-
mânt, ca să se acopere pământul.
8. Ca să se sue mânie spre iz-
bânda răsplătirei; pus-am sângele
ei pre piatră netedă, ca să nu'l a-
copere.
9. Pentru aceea acestea zice
Domnul Dumnezeu: vai cetatea
sângiu- rilorl Și eu voiu mări
tăciunile.
10. Și voiu înmulfl lemnele și
voiu aprinde focul, ca să se
topească cărnurile și să se
împufineze zeama, șl oasele să se
sfărâme.
11. Și să steâ pre cărbunii săi,
aprinsu-s'a ca să se arză și să se
24. 2, 4 Imp. 25, i. 4. Ierem 1, 13.
6. Ierem. 4, 11. 7. Plâng. 1, 9.
 IEZECHIIL 24-25
frigă arama ei, și să arză în mijlo-
cul ei necură|ia ei, și să se sfâr-
șească rugina ei.
12. Și nu va ieși dinlru ea, multă
este rugina ei și se va rușinâ rugina
ei.
13. Pentru care te pângăreai tu
și nu le-ai curăfit de necurăfiea ta,
și ce va H de nu te vei cură|î încă
până ce voiu umpleâ mâniea mea
întru line?
14. Eu Domnul am grăit și vor
veni, și voiu face, nu voiu osebî, nici
mă voiu îndură, nici mă voiu
milostivi. După căile tale și după
izvodirile tale te voiu judecă, zice
Domnul Dumnezeu; pentru aceea
eu te voiu judecă după sângele tău,
și după gândurile tale te voiu
judecă pre tine cea necurată și
vestită, și prea amărâtoare.
15. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând:
16. Fiul omuluil lată eu iau dela
tine poftele ochilor întru rânduiala
răsboiului, nu le vei tăiâ, nici vei
plânge.
17. Suspinul sângelui, plânsul
rărunchilor este, nu va fl părul tău
împletit preste tine și încăljăminiele
tale în picioarele tale, nu te vei
mân* gâiâ cu buzele lor și pâinea
oamenilor nu vei mâncă.
18. Grăit-am către popor
dimineața, precum au poruncit
mie, și a murit femeia mea seara, și
am făcut dimineața precum mi-au
poruncit mie.
19. Și a zis către mine poporul:
pentruce nu ne spui nouă, ce sunt
acestea ce faci tu?
20. Și am zis către ei : cuvântul
Domnului a fost către mine, zicând:
21. Grăește către casa lui lsrail,
acestea zice Domnul Dumnezeu:
iată eu spurc sfintele mele semejiea
tăriei voastre, poftele ochilor voștri,
și cărora părtinesc sufletele
voastre,
16. Ierem 16, 5.
997
și fiii voștri și fetele voastre, pre
cari a|i părăsit, de sabie vor cădeâ.
22. Și vefi face în ce chip am fă-
cut, cu gura lor nu vă veți mângâiâ
și pâinea bărbaților nu veți mâncâ.
23 . Și părul vostru pre capul vo-
stru și încăl|ămintele voastre în pi-
cioarele voastre, nu vă ve|i tângui,
nici ve|i plânge și vă veți sfârși în-
tru nedreptățile voastre și nu va
mângâiâ fiecare pre fratele său.
24. Și va fl fezechiil vouă întru
minune, după toate câte a făcut fa-
ceți, și când vor veni acestea veți
cunoaște, că eu sunt Domnul Dum-
nezeu.
25. Și fu fiul omului 1 Au nu în
ziua în care voiu luă dela ei tăria,
înâl|area mârirei lor și poftele ochi-
lor lor, și semejiea sufletului lor,
pre fiii lor și pre fetele ior.
26. In ziua aceea venî-va la tine
cel ce va scăpă, ca să'|i spue la
urechi?
27. In ziua aceea deschide-se-va
gura ta către cel ce a scăpat și vei
grăi și nu vei lăceâ mai mult, și vei
fl lor întru minune și vor cunoaște
că eu sunt Domnul.
CAP. 25.
Prorocii asupra celor de alt neam.
Oi a fost cuvântul Domnului către
^'mine, z^nd;
2. Fiul omuluil întoarce fa|a ta
asupra fiilor lui Amon și prorocește
asupra lor.
3. Și vei zice fiilor lui Amon, a-
uzi|i cuvântul Domnului, acestea zi-
ce Domnul: pentrucă v’a|i bucurat
de sfintele mele, că s'au spurcat, și
de pământul lui Israil că s'a pustiit
și de casa lui Iuda, că s'a dus în
robie.
4. Pentru aceea iată eu voiu dă
pre voi fiilor lui Chedem spre mo-
25- 2. Ierem. 49. 1. 3. fimos 1. 13.
4. Sofon. 2, 8.
998 IEZECHIIL 25—26
șfenire, și vor așeză sălașele sale
întru line, și vor pune întru tine
corturile sale; ei vor mâncâ
rodurile tale, și ei vor beâ grăsimea
ta.
5. Și voiu dă cetatea lui Amon
spre pășune de cămile și pre fiii lui
Amon spre pășune de oi, și vefi
cunoaște că eu sunt Domnul.
6. Că acestea zice Domnul Dum-
nezeu: pentrucă ai bătut cu mâna
ta, șl ai lovit cu piciorul tău și te-al
bucurat di" sufletul tău de pămân-
tul lui lsrail,
7. Pentru aceea întinde voiu
mâna mea preste tine șt te voiu dă
de jaf la neamuri și . te voiu pierde
de tot dintru popoare și cu pierzare
te voiu pierde din (ări, și vei
cunoaște că eu sunt Domnul.
8. Acestea zice Domnul:
pentrucă au zis Moav și Siir: iată ca
toate neamurile casa lui lsrail și a
lui luda?
9. Pentru aceea iată eu deznod
umărul lui Moav dela cetățile ho-
tarelor lui pământul cel ales casa
laaimutului deasupra izvorului ce-
tăței cei dela mare.
10. Pre fiii lui Chedem asupra
fiilor lui Amon dat-am lui
moștenire, ca să nu fie pomenirea
fiilor lui Amon întru neamuri.
11. Asupra lui Moav voiu face
izbândă și vor cunoaște, că eu sunt
Domnul.
12. Acestea zice Domnul: pentru
că a făcut Idumeea, ca să izbân-
dească izbândă de pre casa lui luda,
și a linul minte răul și a izbândit
dreptate,
13. Pen1ru ac*ea acestea zice
Domnul: și voiu întinde mâna mea
asupra ldumeii și voiu pierde
dintr'în- sa omul și vila, și o voiu
pustii pre eâ, și ■ cei ce vor fugi
dela Teman de sabie vor cădeâ.
8. Ierem. 46, I. 9. Is. Navi I2, 3.
12 flmos 1, 11. ’ 13. Ierem. 49, 7, 8.
14. Și voiu dă izbânda mea asu-
pra ldumeii în mâna poporului meu
lsrail, și vor face în ldumeea după
mâniea mea și după iujimea mea, și
vor cunoaște izbânda mea, zice
Domnul.
15. Pentru aceea acestea zice
Domnul: pentrucă a făcut celui de
alt neam izbândă și a ridicat
izbândă bucurându-se din suflet, ca
să se stingă până în veac.
16. Pentru aceea acestea zice
Domnul: iată eu întinz mâna mea
preste cei de alt neam și voiu pierde
pre Criteni și voiu pierde pre cei
rămași cari lăcuesc lângă mare.
17. Și voiu face întru ei
izbândiri mari, și vor cunoaște că
eu sunt Domnul, când voiu dâ
izbânda mea preste ei.
CAP. 26.
Prorocic pentru pustiirea 1 irului
Ș iînaziua
fost în anul al unsprezecelea
dintâiu a lunei, fost-a cu-
vântul Domnului către mine,
zicând:
2. Fiul omuluil Pentrucă a zis Tir
de lerusalim, bine este, sfărâma- tu-
s'au, pierit-au neamurile, înlor- su-
s'au către mine, cea plină s'a
pustiit.
3. Pentru aceea acestea zice
Domnul: iată eu asupra ta Tirl Și
voiu face să se sue preste fine
neamuri multe, cum se sue marea
cu valurile sale.
4. Și vor surpă zidurile cetăfei
Tir și vor surpă turnurile tale, și
voiu vântură fărâna ei dela ea, și o
voiu pune pre ea piatră netedă.
5. Zbicire de mre|i va 0 în mijlo-
cul mărei, că eu am grăit zice Dom-
nul Dumnezeu; și va fl de pradă
neamurilor.
6. Și fetele ei cele din câmp cu
15. Isaia I4, 29.
26. 2 fimos I, 9; Zab. 9, 2, 3, 4.
3. Ierem. 51, 42. 4. Isaia 23,15.
 IEZECHIIL 26-27
sabie se vor omorî și vor cunoaște
că eu sunt Domnul.
7. Că acestea zice Domnul: iată
eu voiu aduce preste tine Tir, pre
Navuhodonosor împăratul
Vavilonului dela miazănoapte,
împărat împăraților este, cu cai și
cu care și cu călăre|i și cu adunare
de neamuri foarte multă.
8. Acesta pre fetele tale cele din
câmp cu sabie le va omorî și va
pune împrejurul tău pază, și va zidi
împre|ur și va face asuprâ’fi șanț și
împresurai^ de arme.
9. Și lăncile lui înpreajma ta le
va pune asupTa zidurilor tale și
turnurile tale le va surpă cu
ciocanele sale.
10. De mulfimea cailor lui aco-
perl-te-va praful lor, de glasul că-
lăreților și al roatelor carelor lui,
clătl-se-vor zidurile tale, când va
intră el prin porțile tale, ca și cum
ar intră în cetate de câmp.
11. Copitele cailor lui călcâ-vor
toate ulifile tale, pre poporul tău cu
sabie îl va omorî, șl statul tăriei tale
în pământ îl va duce.
12. Și va prădâ puterea ta și va
jefui avu|ia ta, și va surpă zidurile
tale, și casele tale cele poftite le va
strică, și pietrile tale și lemnele fale
și fărâna ta în mijlocul mărei le va
aruncă.
13. Și va face să înceteze mulfi-
mea cântărefilor tăi, și glasul orga-
nelor tale nu se va mai auzi întru
tine.
14. Și te voiu pune să fii piatră
netedă, zbicire mrejilor vel fi, mai
mult nu te vei mai zidi, că eu am
grăit, zice Domnul.
15. Că acestea zice Domnul
Dumnezeu către Tir: au nu de
glasul căderii tale, când vor geme
răni|ii tăi, când se va scoate sabia
înmi|-
71. Ierem. 47, 3; Isaia 5, 28.
13. Isaia 24, 8; Ierem ia 7, 34
999
locul tău, se vor clăti ostroavele 7
16. Și se vor pogorî de pre scau-
nele sale tofi domnii din neamurile
mării, și vor luă mitrele de pre
capetele lor, și de îmbrăcămintea sa
cea pestriță se vor desbrăcă, cu
spâimântare se vor spăimântă, pre
pământ vor zăceâ, și se vor teme de
pierzarea lor, și vor suspină asupra
ta.
17. Și vor începe a plânge pen-
tru fine, și îfi vor zice: cum ai pierit,
și te-ai surpat din mare ? Cetatea
cea lăudată, care a fost tare în
mare. ea și lăcuiforli ei, care au pus
frica sa preste loji lăcuiforli săi.
18. Și se vor teme ostroavele din
ziua căderii tale, și se vor turbură
ostroavele în mare de ieșirea fa.
19. Că acestea zice Domnul
Dumnezeu: când te voiu pune pre
line cetate pustiită, ca cetățile cele
ce nu se lăcuesc, și voiu aduce asu-
pra fa adâncul, și te va acoperi apă
multă.
20. Și te voiu pogorî la cei ce se
pogoară în groapă la poporul vea-
cului, și te voiu pune să lăcuești
întru adâncul pământului, ca o pu-
stie veșnică, cu cei ce se pogoară în
groapă, ca să nu te lăcuești, nici să
te scoli pre pământul vieții.
21. Pierzare te voiu dă și nu vei
mai fi, și le vei căută, și nu te vei
află în veac, zice Domnul
Dumnezeu.
CAP. 27.
Negufătoria Tirului și căderea lui.
Ș imine,
a fost cuvântul Domnului către
zicând:
2. Și tu fful omului 1 là plâns a-
supra lui TT.
3. Și vei zice către Tir I Care lă-
cueșfe la intTarea mării
negufătoriei popoarelor, dela multe
ostroave, a-
16. Lev. IC, 6.
17. Isaia 23, 15, 16; Hpoc. 18. 9.
20, Isaia 57, 9; fimos 9, 2, 3.
1000 IEZECHIIL 27
cestea zice Domnul către Tir : tu ai
zis, eu mi-am pus mie frumusețea
mea.
4. In inima mării lui Veelim fiii
tâi fi-au pus fie frumusețea.
5. Chedrul din Senir s'a zidit fie,
table supfiri de chiparos din Livan
au adus, ca sâ'fi facă (ie catarguri.
6. De brad din Vasan au făcut
vânslele tale. și altarele tale le-au
făcut de os de Elefant, și case irun-
zoase din ostroavele Hetimilor.
7. Vison cu (esături împestrite
din Eghipet (i * au așternut (ie, ca
să te îmbrace cu mărire, și să te
acopere cu vânăt și cu mohorît, din
ostroavele Elise s'au făcut
veșmintele tale.
8. Și boierii tăi, cari lăcuesc în
Sidon și în Aradii au fost vâslașii
tăi, înfelepfii tăi, Tir, cari erau în-
tru tine, aceștia au fost cârmuitorii
tăi.
9. Bătrânii cărților și înfelepfii
lor, cari erau întru tine, aceștia în-
tăreau sfatul tău, și toate corăbiile
mării și vâslașii lor s'au făcut (ie
întru apusurile apusurilor.
10. Perșii și Lidii și Livii erau
întru oastea ta, bărbajii cei răsboi-
nici ai tăi, scuturile și coifurile au
agâfat întru tine, aceștia au dat mă-
rirea ta.
11. Fiii Aradiilor și puterea ta
preste zidurile tale, împrejur în
turnurile tale erau păzitori, tulbele
tale le-au agăfaf de zăbrelele tale
împrejur, aceștia au plinit
frumusețea (a.
12. Carhidonii neguțătorii tăi de
mulfimea a toată tăria ta, de argint
și de aur și de aramă și de fier și de
cositor și de plumb au umplut
târgul tău
13. Elada toată și cele de prin
prejurul ei, aceștia negu|ătoreau ție
cu suflete de oameni, și vase dea-
ramă au adus la târgul tău.
27* 6
23, 1.
, Isaia 2, 3 . 12. Isaia
14. Din casa Togarmâ cai și că-
lăreți, au adus la târgul tău.
15. Fiii Rodienilor, neguțătorii
tăi dela ostroave au înmulfit
negufâto- ria ta, dinfi de Elefant, și
celor ce se aduceau în lăuntru le dai
plăfile tale.
16. Oamenii negustoriei fale de
mulțimea târguirfi fale în
Afeczmirnă aleasă, și împestrituri
dela Tars și Ramol și Horhor au
adus fie de cumpărat.
17. Iuda și fiii lui Israil, aceștia
sunt neguțătorii tăi, cari vindeau
grâu și miruri și caste și miere de
frunte, și untdelemn și rășină au
adus la târgul tău.
18. Damascul, neguțătorii tăi
din mulfimea a toată puterea ta,
vinde Ia Helvon, și lâni sclipicioase
dela Melit.
19. Și vin dela Dan și dela loian
și dela Moezel au adus la târgul
tău, dela Asiil fier lucrat, și roată
întru amestecarea ta este.
20. Dedanul neguțătorii tăi cu
vite alese la care.
21. Aravia și tofi boierii
Chidaru- lui aceștia sunt
neguțătorii mâinii fale, cămile și
miei și berbeci au adus la tine.
22. Neguțătorii dela Savâ și dela
Ramă; aceștia sunt negufătorii tăi,
dulceji de frunte și pietre scumpe,
și aur au adus la târgul tău.
23. Harran și Hanaan aceștia
sunt neguțătorii tăi, Asur și
Harman neguțătorii tăi.
24. Cari aduceau pentru negof.
vânăt și mohorît, și odoare alese în
lăzi de chiparos legate cu funii.
25. Corăbii întru ei
Carhidonenii neguțătorii tăi întru
mulfime, întru amestecătura ta, și
te-ai umplut și te-ai îngreuiat foarte
în inima mării.
26. fn apă multă te aduceau pre
tine vânslașii tăi, vântul austrului
te-a sfărâmat în inima mării.
 IEZECHIIL 27—28 1001
27. Erau puterile tale, și plata 30 lerem. 6. 26.
36 3 Imp. 9, 6.
ta și a amestecătorilor lâi și vânsla-
șii tăi și cârmacii tăi și sfetnicii tăi
și amestecătorii tăi dintru ameste-
cătorii tăi, și lo|i bărba|ii tăi cei
răsboinici întru tine; și toată adu-
narea ta în mijlocul tău vor cădeâ
în inima mării, în ziua căderii tale.
28. De glasul strigării tale
cârmacii tăi cu frică se vor
spăimântâ.
29. Și se vor pogorî din
corăbiile lor to|i vânslașii tăi,
corăbierii și pescarii mării pre
pământ vor stâ.
30. Și vor răcni asupra ta cu
glasul său, și vor strigă amar, și
vor pune pământ pre capetele lor,
și cenușe își vor așterne.
31. Și vor rade asupra la pleșu-
gire, și se vor încinge cu saci, și le
vor plânge pre tine cu amărăciu-
nea sufletului și cu tânguire
amară.
32. Și vor luâ fiii lor preste sine
plângere, și vor plânge plângere |
ie, care este ca Tirul, care a amujil
în mijlocul mării?
33. Ce fel de plată ai aflat din
mare? Umplut-ai neamuri de mul-
țimea ta, și din negufătoriea ta ai
îmbogăfit pre to|i împărații
pământului.
34. Acum te-ai zdrobit în mare
în adâncul apei. negu(ăloriea ta și
toată adunarea ta în mijlocul tău
au căzut.
35. To|i vânslașii tăi, to|i cei ce
lăcuesc ostroavele s'au mâhnit pen-
tru tine. și împărații lor cu spăi-
mântare s'au spăimântat, și a lă-
crămat fa|a lor de fine.
36. Neguțătorii neamurilor te-
au șueral, pierzare te-ai făcut, și
nu vei mai fi în veac, zice Domnul
Dumnezeu.

27. flpoc. 15, 9.

 9. Isaia 31, 3.
CAP. 28.
Prorocit împrotiva Tirului și a
Sidontilui.

? i s'a făcut cuvântul Domnului

către mine, zicând:
2. Și tu ful omuluil Grăise dom-
nului Tirului, acestea zice Domnul:
pentrucă s'a înăl|at inima fa, șl ai
zis Dumnezeu sunt eu; lăcuinfa lui
Dumnezeu am lăcuit în inima mă-
rii; iar tu ești om, și nu Dumnezeu,
și ai dat inima la, ca inima lui
Dumnezeu.
3. Au mai înfelept ești tu decât
Daniil? ln|elep|ii nu te-au învâjat
pre tine cu învăjătura loir?
4. Au cu știinfa ta, au cuînfelep-
ciunea ta ai făcut |ie putere? Și ai
făcut aur și argint în vistieriile
tale?
5. Au întru multă șfiin(a fa, și
întru negufătoriea ta ai înmulții
puterea ta? lnăl|atu-s'a inima ta
întru puterea la.
6. Pentru aceea acestea zice
Doi^- nul: pentrucă ai dat inima
ta, ca inima lui Dumnezeu,
7. Pentru aceea iată eu voiu a-
duce asupra la streini pierzători
din neamuri, și vor scoate săbiile
lor asupra ta și asupra frumuseții
știin- |ii tale, și vor pierde
frumusețile tale.
8. Și te vor pogorî și vei muri cu
moartea rănifilor în inima mării.
9. Au grăind vei zice înaintea
celor ce te vor omorî. Dumnezeu
sunt eul Și tu ești om, și nu
Dumnezeu, întru mulfimea celor ce
le rănesc.
10. Cu moartea celor ne!ăie|i
împrejur vei muri în mâinile
streinilor; că eu am grăit, zice
Domnul.
11. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând:
12. Fiul omului! lâ plângere
asupra domnului Tirului, și zî lui,
ace-
28 - • Isaia 31, 3. 4. Zahar. 9, 3.
1002 IEZECHIIL 28—29
stea zice Domnul Dumnezeu: Iu
pe- celiea asemănării plin de
înțelepciune, și cununa frumuseții.
13. In desfătarea raiului lui
Dumnezeu te-ai născut, cu toată
piatra bună le-ai îmbrăcat, de
sardiu și de topazie și de smaragd
și de an- trac și de sapfir și de
iaspis și de argint și de aur și de
lighiriu și de ahat și de amelist și
de hrisolit și de viriliu și de
onihion, ai umplut vistieriile tale și
raclele tale întru tine.
14. Din ziua în care te ■ ai zidit
tu, cu Heruvim te-am dat, și te-am
pus pre tine în muntele cel sfânt al
lui Dumnezeu; fost ai în mijlocul
pie- trilor înfocate.
15. Fost-ai fără de prihană în
zilele tale, din ziua în care te-ai zi-
dit, până când s'au aflat nedreptăți
întru tine.
16. De mulfimea negu|ătoriei
tale umplut- a! cămările tale de
fărădelege, și ai păcătuit, și te-ai
rănit de la muntele lui Dumnezeu,
și te-a adus pre tine Heruvimul din
mijlocul pietrilor celor înfocate.
17. Ină1|atu-s’a inima ta pentru
frumusețea fa, sfricatu-s'a știința
fa cu frumusețea ta, pentru
mulfimea păcatelor tale pre
pământ te-am lepădat, înaintea
împăraților te-am dat pre tine, ca
să te arăfi.
18 . Pentru mulfimea păcatelor
tale și pentru strâmbătă|ile
negustoriei tale ai spurcat sfintele
tale, și voiu scoate foc din mi|locul
tău, acesta te va mâncâ pre fine, și
te voiu face cenușe pre pământul
tău înaintea tuturor celor ce le vor
vedeâ.
19. Și fofi cei ce te-au știut pre
tine, întru neamuri se vor întrisfâ
pentru line, pierif-ai, și mai mult
nu vei fl în veac.
20. Si a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând :
21. Fiul omului 1 Întărește
fafa ta spre Sidon, și prorocește
asupra lui, și zl :
22. Acestea zice Domnul : iată
eu asupra ta Sidoane, și mă voiu
slăvi întru line, și vei cunoaște, că
eu sunt Domnul, cel ce fac întru
tine |udecă|i, și mă voiu sfinfl întru
tine.
23. Și voiu trimite asupra ta
moarte, și sânge va fî în ulifele
tale, că- deâ-vor răniți de sabie
întru tine împrejurul tău, și vor
cunoaște, că eu sunt Domnul.
24. Și nu vor fl mai mult casii
lui Israil piedică de amărăciune, și
ghimp de durere de către cei ce de
prin prejurul lor, cari i-au ocărit
pre ei, șl vor cunoaște, că eu sunt
Domnul.
25. Acestea zice Domnul Dum-
nezeu : și voiu adunâ casa lui I-
srail dintru neamurile la care s'a
risipit, și mă voiu sfinjl întru ei
înaintea popoarelor și a
neamurilor, și vor lăcul pre
pământul său, care l-am dat
robului meu lacov.
26. Și vor lăcul pre dânsul în
nădejde, și vor zidi case șl vor sădi
vii, și vor lăcul cu nădejde, când
voiu face judecată asupra tuturor
celor ce i-au ocărît pre ei, asupra
celor din prejurul lor; și vor cu-
noaște, că eu sunt Domnul Dumne-
zeul lor, și Dumnezeul părinților
lor.
CAP. 29.
Prorocit asufra Eghifetului
I n anul al doisprezecelea, în luna
a zecea, În ziua dintâiu a lunei,
fost-a cuvuntntD omnululcătrem-
ne, zicând :
2. Fiul omului 1 întărește fafa
ta asupra lui Faraon Împăratul
Eghipetului, și prorocește asupra
lui, și asupra atot Eghipetul
grăește, și zi:
3 - Acestea zice Domnuu : iată
eu
25. Ieremia 16, 14. 26. Icre mia 31, 5. 2Q.
2. Ieremia 43, 9.
3. Isaia 27, 1 și 31, 9, 10.
 IEZECHIIL 29
asupra la Faraoane împăratul
Eghipetului, balaurule cel mare,
care șezi în mi|locul rîurilor
Eghipetului. cel ce zici: ale mele
suni rîurile. și eu le-am făcut pre
ele.
4. Șl eu voiu pune laț în fălcile
laie. și voiu lipi peșlii rîului tău la
aripile laie. și le voiu scoate pre
line din mijlocul rîului lău. șl pre
loji peșlii rîului.
5. Și le voiu surpă pre tine în
pripă. și pre loji peștii rîului tău.
preste fafa câmpului vei cădeâ. și
nu le vei adună. nici te vei ocroti.
hiarelor pământului și pasărilor
cerului le-am dai de mâncare.
6. Și vor cunoaște tofi cei ce lă-
cuesc în Eghipet. că eu suni Dom-
nul. penlrucă ai fost toiag de trestie
casei lui lsrail.
7. Când le-a prins pre line cu
mâna sa. le-ai frânl. și când ple-
zneâ asupra sa țoală mâna. și când
s'a rezemat pre line. le-ai sfărâmai.
și ai frânt foaie șalele lor.
8. Pentru aceea acestea zice
Domnul : iată eu voiu aduce
asupra ta sabie și voiu pierde dela
tine pre oameni și vitele.
9. Și va f) pământul Eghipetului
pierzare șl pustiu. și vor cunoaște
că eu sunt Domnul. pentrucă ai zis:
ale mele sunt rîurile și eu le-am fă-
cut pre ele.
10. Pentru aceea iată eu asupra
ta și asupra tuturor rîurilor tale. și
voiu dă pământul Eghipetului spre
pustietate și spre sabie și spre pie-
rire dela Magdol și Siin. și până la
hotarele Eliopilor.
11. Nu va trece prlntr'însul
picior de om. nici picior de vită nu
va trece prinfr'însul. și nu se va
lăcuî patruzeci de ani.
12. Și voiu dă pământul Eghipe-
fului spre plerireîn mijlocul
pămân-
4. Isaia 37. 29; Iov 40, 21.
6. 4 Imp. 18, 21; lsaia 30, 3 fi 36, 6.
1003
tutui celui pustiu. și cetățile lui în
mijlocul cetăfilor celor pustiile vor
fî patruzeci de ani și voiu risipi pre
Eghipleni întru neamuri. și voiu
vântură pre ei prin Jări.
13. Că acestea zice Domnul
Dumnezeu: după patruzeci de ani
voiu adună pre Ephipfeni din
neamurile întru care s'au risipit.
14. Și voiu întoarce robia
Eghip- tenilor. și îi voiu așeză pre
ei în pământul Faturi. în
pământul. din care s'au luat. și vor
fi acolo începătură smerită.
15. De cât toate căpeteniile va fi
mai smerită. și nu se vaînăljă mai
mult preste neamuri. și îi voiu îm-
pufinâ pre ei. ca să nu fie ei mai
mulji între neamuri.
16. Și mai mult nu vor fi casei
lui lsrail spre nădejde. aducându-le
lor aminte fărădelegea. ca să'i ur-
meze pre ei. și vor cunoaște că eu
sunt Domnul.
17. Șl a fost în anul al douăzeci
și șaptelea. în ziua dintâiu a lunei
dintâiu. fost-a cuvântul Domnului
către mine. zicând :
18. Fiul omului 1
Navuhodonosor împăratul
Vavilonului a făcut pre oștirea sa
să slujească slujbă mare asupra
Tirului. și tot capul a ple- șugit. și
tot umărul a smuls. și plată nu s'a
dat lui. nici oștirei lui pentru Tir și
pentru slujba. care a slujit preste
el.
19. Pentru aceea acestea zice
Domnul Dumnezeu: iată eu dau lui
Navuhodonosor împăratul
Vavilonului pământul Eghipetului.
și va luă mulțimea lui. și va prădâ
prăzile lui. și va jefui jaful lut. și va
fi plată oștirei lui.
20. Pentru slujba lui. care a
slujit asupra Tirului. dat-am lui
pământul Eghipetului. acestea zice
Domnul Dumnezeu.
16. Plâng. 4, 17.
1004 IEZECHIIL 29-30
21. In ziua aceea răsârl-va corn pământul, și vor scoate toate săbiile
la toată casa lui Israil și voiu dâ fie lor asupra Eghipetului, și se va um-
gură deschisa Tn mijlocul lor, și vor pleâ pâmântul de rănifi.
cunoaște că eu sunt Domnul. 12. Și voiu dâ rîurile lor pustii,
și voiu dâ pământul în mâna celor
CAP. 30. răi și voiu pierde pâmântul și pli-
Urmare frorociei asupra Eghipetului. nirea lui cu mâinile celor de alt
neam, eu Domnul am grăit.
Ș i a fost cuvântul Domnului că 13. Că acestea zice Domnul
tre mine, zicând: Dumnezeu: și voiu pierde
2. Fiul omului! prorocește și zl: urâciunile, și voiu pierde pre boierii
acestea zice Domnul: o, ce zii din Memfis și pre boierii din
3. Câ aproape este ziua și aproa- pământul Eghipetului și mai mult
pe ziua Domnului; ziua norului, nu vor fl, și voiu dâ frică în
sfârșitul neamurilor va fi. pământul Eghipetului.
4. Și va veni sabie preste Eghip- 14. Și voiu pierde pământul Pă-
teni și va fi turburare în Etiopiea, și turii și voiu dâ foc preste Tanin și
vor cădeâ rânffi în Eghipet, și vor voiu face izbândă în Diospoli.
luă mulfimea lui, și vor cădeâ 15. Și voiu vărsă mâniea mea
temeliile lui. preste Sain tăriea Eghipetului, și
5. Perșii și Critenii, Lidii și LJvii voiu pierde mulfimea Memfii.
și tofi cei amestecafi, și din fiii a- 16 . Și voiu dâ foc preste Eghipet
șezamântului meu de lege, de sabie și cu turburare se va turbură Sais,
vor cădeâ. și în Diospoli va fi surpâtură și se
6. Și vor cădeâ p^i^c^phlklfó vor vărsă ape.
Eghipetului: și se va pogorî 17. Tinerii Hiopoliei și a Vuva-
sumefiea tăriei lui dela Magdol stiei de sabie vor cădeâ și femeile
până la Siin de sabie vor cădeâ lor în robie vor merge.
întru el. zice Domnul. 18. Și în Tafne se va întunecă
7. Și i se va pustii în mjllocu 1 ziua, când voiu zdrobi eu acolo
fă- rilor pustiite, și celăjile lor în schiptrurile Eghipetului, și va pieri
mijlocul cetăfilor, pustii vor fl. acolo semețea tăriei lui și pre el nor
8. Și vor cunoaște că eu sunt îl va acoperi, și fetele lui se vor duce
Domnul, când voiu dâ foc preste E- în robie.
ghipet, și se vor zdrobi tofi cei ce'i 19. Și voiu face judecată în Eghi-
ajută lui. pet și vor cunoaște că eu sunt Dom-
9. to ziua aceea ieșl-vot veslifoit nul.
dela fafa mea. cari vor grăbi a pier- 20. Și a fost în anul al unspre-
de Etiopia, și va fl turburare întru ei zecelea, în luna dintâiu, în șapte zile
în ziua Eghipetului, că iată vine. ale lunei, fost-a cuvântul Domnului
10. Aceseet ziee Domnu 1 către mine zicând:
Dumnezeu: și voiu pierde mulfimea 21. Fiul omuluil Brafele Iul Fa-
Eghip- tenilor prin mâna lui raon împăratul Eghipetului le-am
Navuhodonosor împăratul zdrobit și iată nu s'a rugat, ca să i
Vavilonului. se deâ leac ca să se pue preste el
11. Printr’e to i ș i printr’e unsoare, ca să i se deâ vârtute, ca să
poporului lui cel cu el, pierzători apuce sabia.
dela neamuri trimiși, ca să piarză
30.5. Ierem. 46, 9. 11. Isaia 13, 3.
13. Zah. 13, 2; Isaia 19, 1; Ierem. 46,13.
14. Ierem. 44, 1.
 IEZECH11L 30 -3 L
22. Pentru aceea acestea zice
Domnul Dumnezeu: tata eu asupra
lui Faraon împăratul Eghipetului.
și voiu zdrobi brafele lui cele tari,
și voiu surpă sabia lui din mâna
lui,
23. Și voiu risipi Eghipetul întru
neamuri și voiu vântură pre ei prin
]ări.
24. Și voiu întări brafele
împăratului Vavilonului, și voiu dâ
sabia mea în mâna lui și o va aduce
pre ea preste Eghipet și va prâdâ
prada lui, și va jetui jafurile lui.
25. Și voiu întări brafele
împăratului Vavilonului, iar
brafele lui Faraon vor cădeâ și vor
cunoaște că eu sunt Domnul, când
voiu dâ sabia mea în mâna
împăratului Vavilonului, și o va
întinde pre ea preste pământul
Eghipetului.
26. Și voiu risipi Eghipetul întru
neamuri, și voiu vântură pre ei
prin fări, și vor cunoaște lofi
Eghiptenii că eu sunt Domnul.
CAP. 31.
Prorocie pentru pieirea Eghipetului,
Oi a fost în anul al unsprezecelea
*^în luna a treia, în ziua dintâiu a
lunei, fâcutu-s’a cuvântul
Domnului către mine zicând:
2. Fiul omuluil ZI către Faraon
împăratul Eghipetului și poporului
lui: cui te-ai făcut asemenea întru
înălfimea ta?
3. lată Asur ca un chiparos din
Livan, frumos cu ramurile și des
cu frunzele și înalt cu mărimea și
până la mijlocul norilor a ajuns
vârful lui.
4. Apa l-a hrănit pre el, adâncul
l-a crescut pre el, rîurile lui
curgeau împrejurul rădăcinelor
lui, și rîurile sale le-a trimis la
toate lemnele câmpului.
31. 3. Daniil 4, 11. 6 Daniil 4, 12. 8. Fac 2, 9
1005
5. Pentru aceasta s’a înălfat
mărirea lui mai mult decât toate
lemnele câmpului și s’au înmulfit
ramurile fui și s'au înălfat
odraslele lui preste apă multă.
6. Și întinzându-se odraslele lui,
în ramurile lui au făcut cuiburi
toate pasările cerului și supt
crăngile lui pășteau toate hiarele
câmpului și la umbra lui a lăcuit
toată mulfimea neamurilor.
7. Și a fost foarte frumoasă
înălțimea lui pentru mulfimea
ramurilor lui, că au fost rădăcinele
lui lângă apă multă.
8. Chiparoși ca aceștia n’au fost
în Raiul lui Dumnezeu și pinii n’au
ajuns la vârful lui, și brazii n’au
fost asemenea cu ramurile lui; nici
un pom în Raiul lui Dumnezeu n’a
fost asemenea lui și frumuseții lui.
9. Că frumos l-am făcut pre el
pentru mulțimea ramurilor lui și i-
au râvnit lui pomii Raiului lui
Dumnezeu.
10. Pentru aceea acestea zice
Domnul Dumnezeu : penlrucă te-ai
mărit cu înălfimea și a ajuns vârful
tău în mijlocul norilor și am văzut
când s’a înălfat el,
11. Și l-am dat pre el în mâinile
căpeteniei neamurilor și’l va
pierde pre el;
12. Și l-au pierdut de tot pre el
streinii și pierzătorii neamurilor, și
l-au surpat pre el preste munfi, în
toate văile au căzut ramurile lui și
s' au sfărîmal odraslele lui în fot
câmpul pământului, și s'au dus din
umbra lui toate popoarele
neamurilor și l-au surpat pre el.
13. Și s’au odihnii toate pasările
cerului întru căderea lui și la ră-
dăcina lui au fost toate hiarele ța-
rinii.
14. Ca să nu se înalfe întru mă-
rimea sa toate lemnele din apă, și
n’a ajuns cu vârful său la mijlo-
1006 IEZECHUL 31—32

cui norilor și nu vor stâ întru în- 16. isaia 14, 8.

nălfimea sa toate cele ce se udă cu
ape; că io|i s'au dat la moarte întru
adâncul pământului, In mi|locul
fiilor oamenilor, la cei ce se
pogoară în groapă.
15. Acestea zice Domnul
Dumnezeu: în ziua. în care s'a
pogorît la iad l-a plâns pre el
adâncul, și am oprit râurile lui și
am contenit mulțimea apei și s'a
întunecat preste el Livanul și toate
lemnele câmpului într'însul s'au
slăbit.
16. De glasul căderii lui s'au cu-
tremurat neamurile, când îl pogorâ
pre el la iad cu cei ce se pogoară în
groapă și l-au mângâiat pre el în
pământul cel mai de jos toate
lemnele desfătăciunii, și cele alese
și cele mai frumoase ale Livanului,
și toate cele ce se udă cu apă.
17. Că și ei s'au pogorît cu el in
iad la cei rănifi de sabie și sămânja
lui, cei ce lăcuiau supt umbra lui în
mijlocul vie|ii lor au pierit.
18. Cui te-ai asemănat cu mări-
rea și cu puterea, și cu mărimea
întru lemnele desfătării? Pogoară-
te și să le pogori cu lemnele
desfătării întru adâncul
pământului. în mijlocul celor
netăefi împrejur vei dormi cu cei
rănifi de sabie, așâ Faraon și toată
mulfimea puterii lui, zice Domnul
Dumnezeu.

CAP. 32.
Plângere asupra Eghipetului.

Ș iîna luna
fost în anul al doisprezecelea,
a douăsprezecea, în ziua
dintâiu a lunei, fost-a cuvântul
Domnului către mine, zicând:
2. Fiul omului I 1â plângere
asupra lui Faraon împăratul
Eghipetului și vei zice către el :
leului neamurilor te-ai asemănat tu
și balaurului celui din mare, și
împungeai
cu cornul în rîurile tale și turburai
apa cu picioarele tale și călcâi rîu-
rile tale.
3. Acestea zice Domnul:
întinde- voiu preste tine mreaja
mea. întru adunare de neamuri
multe și le voiu scoate pre tine cu
undifa mea.
4. Și te voiu întinde pre pământ,
câmpiile se vor umpleâ, și voiu a-
șezâ preste tine toate pasările ce-
rului, și voiu săturâ dintru line
toate hiarele atot pământul.
5. Și voiu dâ cărnurile tale pre-
ste mun|i și voiu săturâ de sângele
tău lot pământul.
6. Și se va adăpâ pământul de
gunoaele tale de mulfimea ta preste
munfi, văile voiu umpleâ de tine.
7. Și voiu acoperi cerul, când te
voiu stinge și voiu întunecă stelele
lui, soarele cu nor îl voiu acoperi și
luna nu va dâ lumina sa.
8. Toate stelele cerului și tot ce
luminează lumină din cer, se vor
întunecă preste tine, și voiu dâ
întu- nerec preste pământul tău
zice Domnul Dumnezeu.
9. Și voiu întărită inima a mul-
tor popoare, când te voiu duce rob
la neamuri, în pământul care nu l-
ai știut.
10. Și se vor mâhni pentru tine
neamuri multe, și împărafii lor cu
întristare se vor întristă, când va
zbură sabia mea preste fefele lor,
așteptând căderea lor dela ziua că-
derii tale.
11. Că acestea zice Domnul
Dumnezeu: sabia împăratului
Vavilonului va veni fie.
12. Cu săbiile uriașilor voiu
surpă tăria ta, tofi pierzătorii din
toate neamurile și vor pierde
semefia E- ghipetului, și se va
sfărâmă toată tăria lui.

32* 7. isaia 13, 10; loil 2, 31 ți 3, 13; Mat.

24. 29.
 IEZECHIIL 32
13. Și voiu pierde toate vitele lui
dela apa cea multă, și picior de om
mai mult nu o va turbură, și urmă
de vită nu o va călcâ.
14. Atunci vor încetă apele lor,
și rîurile lor ca untuldelemn vor
curge, zice Domnul.
15. Când voiu dă Eghipetul
spre pierdere, și se va pustii
pământul cu plinirea lui, când voiu
risipi pre to|i cei ce lăcuesc
într'însul, și vor cunoaște, că eu
sunt Domnul.
16. Plângere este, și'l vor plânge
pre el; tetele neamurilor îl vor
plânge pre el pentru Eghipet și
pentru toată tăriea lui, plânge'l-
vor pre el, zice Domnul Domnul.
17. Și a tost în anul al doispre-
zecelea în luna dintâiu.în
cincisprezece ale lunii, tost-a
cuvântul Domnului către mine,
zicând.
18. Fiul omuluil Plânge preste
tăriea Eghipetului, și vor pogor?
neamurile pre tetele lui moarte
întru adâncul pământului, la cei ce
se pogoară în groapă.
19. Din apă limpede pogoară-
te, și dormi cu cei netăieti
împrejur.
20. In mijlocul celor răni|i de
sabie vor cădeâ cu el, și va dormi
toată tăriea lui.
21. Și vor zice |ie uriașii: întru
adâncul gropii te pogoară, cu cât
ești mai bun? Pogoară-te și dormi
cu cei netăie|i împrejur în mijlocul
celor rănifi de sabie.
22. Acolo este Asur și toată
adunarea lui. To|i rănifi acolo s'au
dat.
23. Și mormântul lor întru
adâncul gropii, și s'a tăcut
adunarea lui, împrejurul
mormântului lui to|i cei rănifi, cari
au căzut de sabie, cari au pus
mormânturile lui în coastele
gropii, și s'a tăcut adunare
1007
împrejurul mormântului lui, to|i a-
ceștia răniti, și cari au căzut de sa-
bie, cari au dat trica sa în pămân-
tul vietii.
24. Acolo este Elam și toată pu-
terea lui împrejurul mormântului
lui, to|i cei răniti și cari au căzut de
sabie și cei ce se pogoară netăieti
împrejur întru adâncul
pământului, cari au dat trica sa în
pământul vietii, și au luat chinul
său cu cei ce se pogoară în groapă
în mijlocul celor răni|i.
25. Acolo s'a dat Mosoh și
Tovel și toată tăriea lui împrejurul
mormântului lui, toti răni |ii lui,
toti acei netăieti împrejur și cei
răniti de sabie, cari au dat trica lor
în pământul celor vii.
26. Și n'au dormit cu uriașii cei
ce au căzut din veac, cari s'au po-
gorît în iad cu armele sale cele de
răsboiu, și au pus săbiile lor supt
capetele sale, și s'au tăcut tărăde-
legile lor întru oasele lor; că au în-
tricoșat pre toti în vieata lor.
27. Și tu în mijlocul celor netă-
ieti împrejur te vei zdrobi și vei
dormi cu cei răniti de sabie.
28. Acolo Edom și împăratii lui
și toti boierii lui Asur, cei ce au dat
tăriea lui spre rană de sabie, ace-
știa cu cei răniti au dormit cu cei
ce s'au pogorît în groapă.
29. Acolo boierii miezului
noptii toti căpetenii ai lui Asur,
cari s'au pogorît răniti cu trica sa,
și întru tăriea sa au adormit
netăieti împrejur cu cei răniti de
sabie, și au luat chinul său cu cei ce
se pogoară în groapă.
30. Pre aceia va vedeâ
împăratul Faraon, și se va
mângâiâ întru toată tăriea lor;
răniti de sabia lui Faraon, și toată
tăriea lui, zice Domnul Dumnezeu.
31. Pentrucă am dat trica lui
preste pământul vietii, și va dormi
în mijlocul celor netăiati împre|ur
cu cei răniti de sabia lui Faraon și
toată multimea lui cu dânsul, zice
Domnul Dumnezeu.
 1008 IEZECHIIL 33
CAP. 33.
Dregâtoriea prorocilor.
Ș icătre
s'a făcut cuvântul Domnului
mine, zicând:
2. Fiul omului! Grăește căfre
fii i poporului tău, și vei zice către
ei: pământul preste cate voiu
aduce sabie, șl va luâ poporul
pământului pre un om dintr'ai săi,
și'l va pune pre el loruș slreaje.
3. Șl acela va vedeâ sabia viind
pre pământ, și va trâmbifâ cu
trâmbița, și va dâ semn poporului.
4. Și va auzi cel ce aude glasul
trâmbi|ii, și nu se va păzi, și va
veni sabia, și'l va apucă pre el,
sângele lui preste capul lui va fi.
5. F?r^^t^L^(^ă a auzil glasul
frâm - bi|ii, și nu s'a păzit, sângeie
lui preste el va fi, iar acesta
pentrucă s'a păzit, sufletul său ș'a
mântuit.
6. Și strejarul de va vedeâ
sabia venind, și nu va trâmbi|â cu
trâmbița, și poporul nu se va păzi,
și venind sabia va luâ dintru ei su-
fiet, el pentru fărădelegea sa s'a
prins, și sângele dm mâna sfreja-
rului îl voiu cere.
7. Și tu fiul omului! Slrejarte-
am pus pre tine cefeei lui Israil, și
vei auzi din gura mea cuvânt, și
vei vesti lor dela mine.
8. De cumvâ zicând eu celui
păcătos, cu moarte vei muri și nu
vei grăi, ca să se păzească de
necredincios dela calea lui și cei
fărădelege întru fărădelegea sa va
mari; iar sângele lui din mâna ta
Î1 voiu cere.
9 Iar de vei spune tu celui păcă-
tos calea lui, ca să se întoarcă de la
ea, și nu se va întoarce dela calea
sa, el întru fărădelegea sâ va muri;
iar tu sufletul tău (t - ai mântuit.
10. Și tu fiul omului 1 Zi casei
lui Israil: așâ a|i grăit zicând:
33. 7. Jsaia 21, li. 10. Levit 26, 39 . It 2 Petru 3, 9.
înșelăciunile noastre și
fărădelegile noastre preste noi
sunt, și întru ele noi ne topim și
cum vom trăi?
11. Zi lor: viu sunt eu zice
Domnul; nu voiesc moartea
păcătosului. ci să se întoarcă
păcătosul de la calea sa și să fie
viu. Cu întoarcere întoarce|i-vă
dela calea voastră cea rea; și
pentruce muriți casa lui Israil?
12. Și tu fiul omuluil Zi către
fiii poporului tău: dreptatea
dreptului nu'l va mântui pre el,
ori în ce zi va rătăci, și fărădelegea
celui fărădelege nu'i va strică lui,
ori în ce zi se va întoarce dela
fărădelegea sa, și dreptul nu se va
puteâ mântui în ziua păcatului
său.
13. Și de voiu zice dreptului, cu
vieață vei fl viu. și el nădăjduindu-
se întru dreptatea sa va face fără-
delege, toate dreptă|ile lui vor fi ui-
tate, întru slrâmbătalea sa, care a
făcut, într'aceea va muri.
14. Și de voiu zice celui păcătos
cu moarte vei muri, și se va
întoarce dela păcatul său și va face
judecată și dreptate,
15. Și va dâ înapoi zălogul, și
va plăti ce a jefuit, și va umblă
întru poruncile viefei, ca să nu
facă nedreptate, cu viea|ă va fl viu
și nu va muri.
16. Toate păcateie lui, care a
păcătuit nu se vor pomeni,
pentrucă judecată și dreptate a
făcut, înlr'a- celea va fi viu.
17. Și vor grăi fiii poporului
tău: nu este dreaptă calea
Domnului, și aceasta calea lor nu
este dreaptă.
18. Că de se va abate cel drept
dela dreptatea sa și va face fără-
delegi, va muri întru ele.
19. Și de se va abate cel păcă-
tos dela fărădelegea sa, și va face
 IEZECHIIL 33-34
judecată și dreptate, viu va fi întru
ele.
20. Și aceasta este, care afi zis:
nu este dreaptă calea Domnului.
Pre fiecare întru căile sale voiu ju-
decă pre voi, casa lui Israil.
21. Și a fost în anul al doispre-
zecelea în luna a zecea, în ziua a
cincea a lunei a robiei noastre, ve-
nit-a la mine cel ce a scăpat dela
Ierusalim, zicând : s'a luat cetatea.
22. Și măna Domnului fusese
preste mine seara mai 'nainte de ce
a venit el și a deschis gura mea,
până ce a venit el dimineața la
mine, și dupăce s'a deschis gura
mea, nu s'a mai oprit.
23. Și s'a făcut cuvântul Domnu-
lui către mine, zicând:
24. Fiul omului) Cei ce lăcuesc
cele pustiite în pământul lui Israil,
zic: unul eră Avraam, și a moștenit
pământul; iar noi mai mulfi sun-
tem, nouă s'au dat pământul moște-
nire.
25. Pentru aceea zl către ei, așâ
au zis Domnul: cei ce cu sânge
mâncafi, și ochii voștri ridicafi la
spurcăciunile voastre, și vărsafi
sânge, au moștenî-ve|i pământul?
26. Stătut-afi întru sabia
voastră, făcut-afi urîciuni, și fiecare
pre femeia aproapelui său afi
pângărit, și pământul vefi moșteni
așâ?
27. Pentru aceea zl lor, acestea
zice Domnul Dumnezeu: viu sunt
eu, că cei ce lăcuesc cele pustiite, de
sabie vor cădeâ, și cei de pre fafa
câmpului, hiarelor (arinii se vor dă
mâncare, și pre cei din cele zidite și
pre cei din peșteri, cu moarte voiu
omorî.
28. Și voiu dă pământul pustiu,
și va pieri semefia tăriei lui, și se
vor pustii munfii lui Israil, nefiind
călător.
22. 4 Imp . 25, 3, 4. 25. Fac. 9, 4; Lev. 3,
17. 26. lerem. 5, 6.
1009
29. Și vor cunoaște, că eu sunt
Domnul, când voiu face pământul
lor pustiu, și se va pustii pentru
toate urîciunile lor, care au făcut.
30. Și tu fiul omulutl Fiii popo-
rului tău cei ce grăesc de tine pre
lângă ziduri și în ușele caselor; și
grăește om către fratele său,
zicând: să ne adunăm și să auzim
cele ce ies dela Domnul.
31. Și vor veni la tine, cum se
adună poporul, și va ședeâ înaintea
ta poporul meu, și vor auzi cu-
vintele tale, și nu le vor face, că
minciună este în gura lor, și după
spurcăciunile lor umblă inima lor.
32. Și te vel face lor ca glasul
organului cel cu dulce glas, bine
întocmit, și vor auzi cuvintele, și nu
le vor face.
33. Și când va veni, că iată vine;
atunci vor cunoaște, că proroc eră
în mijlocul lor.
CAP. 34.
Păstorii necredincioși și făgăduința
păstorului bun.
Ș imine,
a fost cuvântul Domnului către
zicând:
2. Fiul omuluil Prorocește către
păstorii lui Israil, prorocește și zl
păstorilor: acestea zice Domnul
Dumnezeu, o păstorii lui Israil! Au
pa- scă-se păstorii pre sine? Au nu
pre oi le pasc păstorii?
3. lată laptele îl mâncăii și cu
lâna vă îmbrăcafi, și ce este gras
junghiefi, și oile mele nu le paștefi:
4. Pire cea slabă nu o afi întărit
și pre cea bolnavă nu o afi vindecat
și pre cea zdrobită nu o afi legat și
pre cea rătăcită nu afi întors-o și
pre cea pierită nu o afi căutat și pre
cea tare o afi asuprit cu osteneală.
31. Zab. 3, 8.
34. 2. Jeremía 23, 1.
3. Zab. 11, 17; lerem. 23, 1.
4. Luc . 15, 4.
1010 IEZECHIIL 34

5. Și s'au risipit oile mele 5. Isaia 53. 6; Ierem. 50. 6; Mat. 9, 36; 1
Petr. 2, 25. 14. Ioan 10, 16.
nefiind păstor și s'au făcut
mâncare hiare- lor (arinii.
6. Și s'au risipit oile mele în tot
muntele și în tot dealul înalt, și
preste fa|a a tot pământul s'au
risipit, și nu erâ cine să le caute și
cine să le întoarcă.
7. Pentru aceea păstorii Auziți
cuvântul Domnului:
8. Viu sunt eu, zice Domnul
Dumnezeu, pentrucă s'au făcut
oile mele pradă, și au fost oile mele
mâncare tuturor hiarelor
câmpului nefiind păstor, și n'au
căutat păstorii oile mele, ci s'au
păscut păstorii pre sine; iar oile
mele nu le-au păscut.
9. Pentru aceea păstorii Auzifi
cuvântul Domnului:
10. Acestea zice Domnul
Dumnezeu: iată eu asupra
păstorilor, și voiu cere oile mele
din mâinile lor, și voiu întoarce
pre ei, ca să nu pască oile mele, și
nu le vor mai paște păstorii pre ele
; scoate-voiu oile mele din gura lor,
și nu le vor fî lor mai mult
mâncare.
11. Pentru aceea acestea zice
Domnul Dumnezeu: iată eu voiu
căută oile mele, și le voiu cercetă
pre ele.
12. In ce chip cearcă păstorul
turma sa în ziua rătăcirei, când
este negură și nor în mijlocul oilor,
când sunt osebite, așâ voiu cercetă
oile mele, și le voiu mână din tot
locul unde s'au părăsit în zi de nor
șl de negură.
13. Și voiu scoate pre ei din
neamuri, și voiu adună pre ei din
(ări, și'i voiu duce pre ei în
pământul lor, și'i voiu paște pre ei
în mun|ii lui lsrail, și în râpi și în
toată lă- cuin|a pământului.
14. Intru pășune bună voiu
paște pre ei, în muntele cel înalt al
lui Israil, și vor fl slânile lor acolo
și
vor dormî, și se vor odihni întru
desfătare bună, și întru pășune
grasă se vor paște în mun|ii lui
Israil.
15. Eu voiu paște oile mele și le
voiu odihni pre ele, și vor cunoa-
ște, că eu sunt Domnul, acestea
zice Domnul Dumnezeu.
16. Pre cea pierdută voiu căută
și pre cea rătăcită voiu întoarce și
pre cea zdrobită voiu legă și pre
cea slabă voiu întări și pre cea tare
voiu păzi, și le voiu paște pre ele cu
(udecată.
17. Și voi oile mele, acestea zice
Domnul Dumnezeu: iată eu voiu o-
sebl între oaie și între oaie, între
berbeci și între (api.
18. Și nu v'a fost destul vouă,
că pășunea cea bună păș!ea|i și ră-
mășițele pășunei le călcafi cu pi-
cioarele voastre? Și apa cea lim-
pede a|i băut, și cea rămasă, cu pi-
cioarele voastre o turbura(i?
19. Și oile mele călcăturile
picioarelor voastre pășteau, și apa
cea turburată de picioarele voastre
au băut.
20. Pentru aceea acestea zice
Domnul Dumnezeu: iată eu voiu
osebl între oaie tare și între oaie
slabă.
21. Cu coastele și cu umerile
voastre împingeați, și cu coarnele
voastre împungeați pre cea slabă.
22 Și voiu mântui oile mele și nu
vor fi mai mult pradă, și voiu
judecă între berbec și berbec.
23. Și voiu sculă preste ei un
păstor, și'i va paște pre ei robul
meu Davld, și va fi lor păstor.
24. Și eu Domnul voiu (1 lor
Dumnezeu, și David căpetenie în
mijlocul lor; eu Domnul am grăit.
25. Și voiu face cu David legă-
tură de pace, și voiu pierde hiarele
cele rele de pre pământ, și vor lă-

15. Mat 25, 32, 33.

23. Isaia 42. 1 ți 40, 11; Zah . 11, 7; Mi.
beea 7, i4; Ierem . 3, 15. 23. 4 și 30, 9.
24. Ozie 3, 5; Ioan 10, 11.
25. Ozie 2, 16; Isaia 11. 9.
 IEZECHIIL 34 35
cui în pustie și vor dorm! în dum-
brăvi.
26. Și voiu dâ lor binecuvântare
împre|urul muntelui meu, și voiu
dâ ploaie vouă, ploaie de
binecuvântare.
27. Și lemnele câmpului vor dâ
roada lor, și pământul va dâ tăria
sa, și vor lăcul în pământul lor cu
nădejde de pace, și vor cunoaște, că
eu sunt Domnul, când voiu zdrobi
eu jugul lor, și'i voiu scoate pre ei
din mâna celor ce'i urăsc pre ei.
28. Și nu vor mai fl pradă nea-
murilor, și hiarele pământului nu'i
vor mai mâncâ pre ei, și vor lăcul
întru nădejde, și nu va fl cine sâ' i
sperie pre ei.
29. Și voiu ridică lor răsăditură
de pace, și nu vor mai fl putini cu
numărul pre pământ, și nu vor mai
pieri de foamete pre pământ, și o-
cara neamurilor nu vor mai suferi.
30. Și vor cunoaște, că eu sunt
Domnul Dumnezeul lor, și ei popo-
rul meu, casa lui lsrail, zice Dom-
nul Dumnezeu.
31. Și voi oile mele, și -oile tur-
mei sunteji, și eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru, zice Domnul
Dumnezeu.
CAP. 35.
Prorocit împrotiva Idumeii.
F ost-a cuvântul Domnului către
mine, zicând:
2. Fiul omului! întoarce faja ta
asupra muntelui Siir, și prorocește
asupra lui.
3. Și zi lui, acestea zice Domnul
Dumnezeu: iată eu sunt asupra ta
munte Siir, și voiu întinde mâna
mea presfe tine, și te voiu dâ pu-
stiu, și te voiu pustii.
26. Isaia 11, 9; Ierem. 31, 34. 28 Ierem. 30
11. 30. Ierem. 31. 33. 31. Ioan 10,11,12.
35. 2. fimos 1,- II.
1011
4. Și în cetăfile tale voiu face
pustiire, și tu vei fl pustiu, și vei cu-
noaște că eu sunt Domnul.
5. Pentrucă ai fost vrăjmaș ve-
șnic, și ai șezut înaintea casei lui
lsrail cu vicleșug, în mâna vrăjma-
șilor săbiei, în vremea strâmbătăfii
cei mai de pre urmă.
6. Pentru aceea viu sunt eu, zice
Domnul Dumnezeu ; pentrucă ai
păcătuit asupra sângelui, și sângele
te va goni pre tine.
7. Și voiu dâ muntele Siir spre
pustiire și va fl pustiu, și voiu pier-
de din el oameni și dobitoace.
8. Și voiu umpleâ de răniți dea-
lurile tale și văile tale, și în toate
câmpurile tale vor cădeâ rănifi de
sabie.
9. Pustietate veșnică te voiu
face, și cefățile tale nu se vor mai
lăcul, și vor cunoaște că eu sunt
Domnul.
10. Pentrucă ai zis : cele două
neamuri și cele două |ări, ale mele
vor fl, și le voiu moșteni pre ele, și
Domnul acolo este.
11. Pentru aceea viu sunt eu,
zice Domnul, și voiu face ție după
vrăjmășia ta, și mă voiu cunoaște |
ie, când te voiu judecă.
12. Și vei cunoaște, că eu sunt
Domnul, auzil-am glasul blestemu-
rilor tale, că ai grăit, munfii lui I-
srail pustii s'au dat nouă spre mân-
care.
13. Și mari ai grăit asupra mea
cu gura ta, și eu am auzit.
14. Pentru aceea acestea zice
Domnul : când se va veseli tot pă-
mântul, pustiu te voiu face pre tine.
15. Precum te-ai bucurat de
moștenirea casei lui Israil, că s'a ri-
sipit, așâ te voiu face pre tine. Pu-
stiu vei fl munte Siir, și toată I-
dumeid va pieri, și vor cunoaște, că
eu sunt Domnul Dumnezeul lor-
5. Ps 136, 7. 7. Isaia 34, 5.
15. Hvdiel, 15.
 1012 IEZECHIIL 36
CAP. 36.
Făgăduința mântuirii lui lsrail.
Ș imunfii
lu fiul omului 1 Prorocește de
lui lsrail, și zi : munfilor
lui lsrail 1 Auziji cuvântul Domnu-
lui.
2. Acestea zice Domnul Dumne-
zeu : pentrucă a zis de voi vrăj-
mașul: bine este, pustiiri veșnice
spre moșteniri nouă ni s'au făcut,
3. Pentru aceea prorocește, ș>i
zl: acestea zice Domnul Dumnezeu,
pentru căci v'a|i necinstit voi, și vfa|
i urît voi de toate neamurile cele de
prin prejurul vostru, ca să fifi mo-
ștenire celorlalte neamuri, și v'afi
suit, și v'afi făcut grai limbii și o-
cară neamurilor,
4. Pentru aceea mun|ii lui lsraill
Auzifi cuvântul Domnului, acestea
zice Domnul: munfilor și dealurilor
și văilor și pâraelor și celor pustiile
șl stinse, și cetăfilor celor părăsite,
care au fost pradă și călcare
neamurilor celor de prin prejur.
5. Pentru aceea acestea zice
Domnul Dumnezeu: pentrucă întru
focul mâniei mele am grăit asupra
celorlalte neamuri și asupra a toată
ldumeea, pentrucă au dat pămân-
tul meu loruș spre moștenire cu
bucurie necinstind sufletele, ca să
le piarză cu pustiire.
6. Pentru aceea prorocește de
pământul lui lsrail, și zi : munfilor
și dealurilor și văilor și codrilor, a-
cestea zice Domnul : iată eu întru
râvna mea și întru mâniea mea am
grăit, pentrucă afi suferit voi ocă-
rile neamurilor,
7. Pentru aceea iată eu voiu ri-
dică mâna mea preste neamurile
cele din prejurul vostru, acestea o-
cara lor vor luă.
8. Iar voi munfii lui lsrail, stru-
gurul și roada voastră va mâncâ
poporul meu, căci nădăjduesc să
36. 5, Ierem. 2, 7. 13. Neem. 13, 33.
vie.
9. Că iată eu voiu căută spre
voi, și vefi lucră și vefi semănă.
10. Și voiu înmulfl întru voi oa-
menii și casa lui lsrail toată de-
săvârșit. și se vor lăcul cetăfile
voastre, și cele pustiite se vor zidi.
11. Și voiu înmulfl întru voi oa-
menii și vite, și voiu face să lă- cuifi
ca din începutul vostru, și bine voiu
face vouă, mai mult de cât mai
înainte, și vefi cunoaște, că eu sunt
Domnul.
12. Și voiu naște întru voi oa-
meni pre poporul meu lsrail. și vor
moșteni pre voi, și vefi fl lor moșie,
și nu vă vefi adauge mai mult, ca să
vă facă pre voi fără de fii dintru ei.
13. Acestea zice Domnul Dum-
nezeu, pentrucă au zis fie : pământ,
care mănâncă oameni ești tu, și
fără de fii de neamul tău te-ai
făcut.
14. Pentru aceea oameni mai
mult nu vei mâncâ, și neamul tău
nu'l vei mai face mai mult fără de
fii, zice Domnul Domnul.
15. Și nu se va auzi mai mult
înlru voi defăimarea neamurilor, și
ocara popoarelor mai mult nuo vefi
suferi, zice Domnul Domnul.
16. Și s'a făcut cuvântul Dom-
nului către mine. zicând :
17. Fiul omului! Casa lui lsrail
a lăcuit în pământul său, și l-a
spurcat pre el cu calea sa; șl cu
Idolii săi, și cu necurăfiile sate, ca
ne- curăfia femeii, care are
curgerea sângelui cea de pre lună,
s'a făcut calea lor înaintea fetii
mele.
18. Și an vărsat mâniea mea
preste dânșii, pentru sângele care l-
au vărsat ei pre pământ și cu idolii
lor l-au spurcat pre el.
19. Și i-am risipit pre ei întru
neamuri, și i-am vânturat pre ei
prin
77. Lev. 12, 2.
 IEZECHIIL 36 1013
(Sri; după calea lor și după păcatul 26, Ierem. 32, 39.

lor i-am judecat pre ei.

20. Și au umblat după
neamurile la care au mers și au
spurcat numele cel sfânt al meu, că
se ziceâ de ei: poporul Domnului
sunt aceștia și din pământul lui au
ieșit.
21. Și nu m'am îndurat de ei
pentru numele meu cel sfânt, care
l-a spurcat casa lui lsrail întru
neamurile la care a mers.
22. Pentru aceea zi casei lui
lsrail, acestea zice Domnul Domn
ul : nu pentru voi voiu face eu
vouă casa lui lsrail, ci pentru
numele meu cel sfânt care l-afi
spurcat întru neamurile, la care afi
mers.
23. Și voiu sfinfi numele meu
cel mare, care s'a spurcat întru
neamuri, care l-afi spurcat în
mijlocul lor; și vor cunoaște
neamurile, că eu sunt Domnul, zice
Domnul, când mă voiu sfinfl întru
voi înaintea ochilor lor.
24. Și voiu luă pre voi dintru
neamuri și voiu adună pre voi din
toate fările, și voiu băgă pre voi în
pământul vostru.
25. Și voiu stropi preste voi apă
curată și vă vefi curăfl de toate ne-
curăjiile voastre, și de tofi idolii
voștri voiu curăfl pre voi.
26. Și voiu dă vouă inimă nouă,
și duh nou voiu dă întru voi, și
voiu luă inima cea de piatră din
trupul vostru și voiu dă vouă inimă
de carne.
27. Și duhul meu voiu dâ întru
voi, și voiu face ea să umblafi întru
îndreptările mele, și judecățile
mele să le păzifl șl să le facefi.
28. Și vefi lăcul pre pământul
care l-am dat părinfilor voștri și
vefi fi mie popor și eu voiu fl vouă
Dumnezeu.
29. Și vă voiu mântui pre voi
din-
20, Isaia 52, 5; Rom. 2. 24.
22, H 2 Lege 9, 5; Isaia 43, 25 și 4 6, 9.
tru toate necurăfiile voastre și voiu
chemă grâul, și’l voiu înmulfl pre
el, și nu voiu aduce asupra voastră
foamete.
30. Și voiu înmulfl roada '
lemnului și roadele farinei, ca să
nu pur- tafi ocara foametei întru
neamuri.
31. Și vă vefi aduce aminte de
căile voastre cele rele și de izvo-
dirile voastre cele ce nu erau bune,
și nu vor plăceâ vouă fărădelegile
voastre șl spurcăciunile voastre.
32. Nu pentru voi voiu face,
zice Domnul Domnul; să știfi voi.
ruși- nafi-vă și vă abatefi dela căile
voastre casa lui lsrail.
33. Acestea zice Domnul
Domnul : în ziua în care voiu
curăfl pre voi de toate fărădelegile
voastre și voiu face să se lăcuiască
cetăfile și cele pustiite se vor zidi.
34. Și pământul cel stricat se va
lucră, care mai nainte eră stricat
înaintea ochilor a tot călătorul.
35. Și vor zice: pământul cel
stricat s'a făcut ca o grădină desfă-
tată, și cetăfile cele pustii și stricate
și săpate, tari s'au așezat.
36. Și vor cunoaște neamurile
cele rămase împrejurul vostru, că
eu sunt Domnul; am zidit cele
surpate și am răsădit cele stricate.
Eu Domnul am grăit și am făcut.
37. Acestea zice Domnul
Dumnezeu: încă întru aceasta mă
va căută casa lui lsrail, ca să le fac
lor; înmulfl-voiu pre el de oameni
ca oile.
38. Ca oile cele sfinte, ca oile Ie-
rusalimului; întru sărbătorile lul,
așâ vor fl cetăfile cele pustii pline
de oameni și vor cunoaște că eu
sunt Domnul.

31. Ierem. 17, 2. 32. Isaia 43, 25.

33, Isaia 33, 20.
1014 IEZECHIIL 37
CAP. 37.
Vedenia oaselor uscate și învierea
morților.
F ost • a preste mine mâna
Domnului și m'a scos Duhul
Domnului și m a pu sîn m i i locul
un ui câ mp, și acela erâ plin de
oase de oameni,
2. Și m'a purtat pre mine
împrejurul lor; și iată erau multe
foarte pre fa|a câmpului, și iată
uscate foarte.
3. Și a zis către mine : fiul omu-
lui! Oare înviâ-vor oasele acestea ?
Și am zis, Doamne ! Doamne 1 Tu
știi acestea.
4. Și au zis către mine: fiul o-
muluil Prorocește spre oasele ace-
stea și să le zici lor: oase uscate,
asculta|i cuvântul Domnului.
5. Acestea zice Domnul
Dumnezeu oaselor acestora: iată
eu voiu aduce întru voi duh de
viea|ă,
6. Și voiu dâ preste voi vine și
voiu pune preste voi carne și voiu
întinde preste voi piele, și voiu dâ
întru voi duhul meu șl vefi înviâ, și
ve|i cunoaște că eu sunt Domnul.
7. Și am prorocit precum mi-au
poruncit mie Domnul, și s'a făcut
glas când am prorocit, și iată cu-
tremur s'a făcut și s'au apropiat
oasele, fiecare os la încheetura sa.
8. Și am văzut și iată creșteau
preste dânsele vine și came, și se
tin- deâ piele preste dânsele
deasupra și duh nu erâ într'înseie.
9. Și au zis către mine:
prorocește pentru duhul,
prorocește fiul o- muluil Și zi
duhului: acestea zice Domnul
Dumnezeu din patru vânturi vino
duhule șf suflă preste mor- fii
aceștia și să învieze.
10. Și am prorocit precum mi-
au poruncit mie Domnul, și a
intrat în- tr'înșii duhul, și au
învieat, și au stătut pre picioarele
lor mulfime multă foarte.
11. Și au grăit Domnul către
mine, zicând: fiul omuluil Oasele
acestea toată casa lui lsrail este.
Aceștia zic: usca^-s'au oasele
noastre, pie- rit-au nădejdea
noastră, și ne-am stins.
12. Pentru aceea prorocește, și
zl: acestea zice Domnul, iată eu
voiu deschide mormânturile
voastre, și voiu scoate pre voi din
mormântu- rile voastre poporul
meu, și vă voiu duce pre voi în
pământul lui Israil,
13. Și vefi cunoaște că eu sunt
Domnul, când voiu deschide eu
mormânturile voastre, ca să vă
scof pre voi din mormânturile
voastre poporul meu.
14. Și voiu dâ duhul meu întru
voi, și ve|i învieâ, și voiu pune pre
voi pre pământul vostru, și ve|i cu-
noaște, că eu sunt Domnul, grăit-
am, și voiu face, zice Domnul.
15. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând:
16. Fiul omuluil lafi fie un
toiag, și scrie preste el pre luda și
pre fiii lui Israil, cari s'au adaos la
el, și'fi vei luâ al doilea toiag, și vei
scrî preste el pre losif, toiagul lui
Efraim și pre tofi fiii lui Israil, cari
s'au adaos la el.
17. Și le vei împreună pre ele u-
nul la altul să'fi fie un toiag, ca să le
legi pre ele, și vor fî în mâna ta.
18. Și va fî când vor zice către
tine fiii poporului tău: au nu vei
spune nouă, ce sunt acestea fie?
19. Și vei zice către (i: acestea
zice Domnul: iată eu voiu luâ nea-
mul lui losif cel din mâna lui E-
fraim, și neamurile lui Israil cele
ce s'au adaos la el, și voiu dâ pre ei
preste neamul lui luda, și vor fî un
toiag în mâna ludii.
20. Și vor fî toiegele, pre care tu
ai scris în mâna ta înaintea lor.
21. Și vei grăî către ei, aceslea
37. 13. Isaia 26, 19.
 IEZECHIIL 37-38 1015
zice Domnul Domnul : iată cu voiu CAP. 38.
luă toată casa lui lsrail din mijlo- Prorocic asupra lui Gog și Magog',
cul neamurilor, la care a mers, și'i Fost-a cuvântul Domnului către
voiu adună pre ei dintru loji cei mine, zicând:
dimprejurul lor, și'i voiu băgă pre
2. Fiul omuluil întărește fafa ta
ei în pământul lui Israil,
spre Gog și spre pământul lui Ma-
22. Și'i voiu face pre ei un neam
gog, spre biruitorul căpeteniei lui
în pământul meu în munfii lui I-
Mesoh și Tovel, și prorocește pen-
srail; un Domn va 0 lor, și nu vor fi
tru dânsul.
mai mult două neamuri, nici se vor
3. Și zl tuk acestea zice Domnul
mai împărfl mai mult în două
Domnul : iată eu asupra ta Gog și
împărăfii,
asupra pământului lui Magog
23. Ca să nu se spurce mai mult
biruitorul căpeteniei Mesohului și
întru idolii lor și întru urâciunile
To- velului.
lor și întru toate necurăfiile lor;
4. Și te voi adună pre llr^<2 și
și'i voiu mântui pre ei de toate
toaaă puterea ta, cai și călărefi
fărădelegile lor, cu care au
îmbrăcafi în platoșe tofi, adunare
păcătuit, și'i voiu curăfl pre ei, și
multă, scuturi și coifuri și săbii.
vor fl mie popor, și eu voiu fl lor
5. Perși și Etiopi și Livii și
Dumnezeu.
Lidii, loji cu coifuri și cu scuturi.
24. Și robul meu David împărat
6. Gamer și lofi cei dimprejurul
în mijlocul lor, și un păstor va fl
lui, casa lui Torgamâ dela margi-
tuturor, că întru poruncile mele
nea miezului nopfii, și tofi cei dim-
vor umblă, și judecăfile mele vor
prejurul lui. și neamuri multe cu
păzi și le vor face pre ele,
tine.
25. Și vor lâcul în pământul lor,
7. Gătește-te, gătește-te pre tine
care l-am dat robului meu lacov,
însufi tu, și țoală adunarea ta cea
unde au lăcuit părinfii lor ; și vor
adunată cu tine, și vei fi mie înainte
lăcul pre dânsul ei și fiii lor și fiii
streaje.
fiilor lor până în veac, și David ro-
8. Din zile multe se va gătL în
bul meu împărat va fî lor în veac.
anii cei de pre urmă va veni, și va
26. Și voiu pune lor legătură de
veni la pământul cel stricat de sa-
pace, și legătură veșnică va fl cu ei,
bie, adunați din neamuri multe în
și voiu pune Sfintele mele în mij-
pământul lui Israil, care s'a pustiit
locul lor.
de toate părțile, și acesta dintru
27. Și va fl lăcașul meu întru ei,
neamuri a ieșit, și vor lăcul în pace
și voiu fl lor Dumnezeu, și ei vor fl
toți.
mie popor.
9. Și te vei sul ca ploaia, și vei
28. Și vor cunoaște neamurile,
veni ca norul, și vei acoperi pă-
că eu sunt Domnul, cel ce'i sfinfesc
mântul, și vei fi tu și tofi cei dim-
pre ei, când vor fl Sfintele mele în
prejurul tău, și neamuri multe cu
mijlocul lor în veac.
tine.
I0. Acestea zice Domnul
Domnul: și va fl în ziua aceea, sul-
se-va cuvânt în inima ta, și vei
22. Ierem. 3, 18; Ioan 10, 16.
23. Ierem. 33, 6; Isaia 1, 18; foaia 40, 11. gândi gânduri rele.
21. Ierem. 23, 4 și 30, 9.
26. Daniil 9, 24; Ioan 1, 46; Lev. 26, 11. 38. 2. Hpoc. 20, 8.
27. Psalm 88, 4 și 109, 5; 2 Cor. 6, 16. 9. DaniiI 11, 40; Pilde 1, 27.
28. loan 12, 34.
1016 IEZECHIIL 31-39
11. Șl vel grăi: sul-mă-voiu pre
pământul cel lepâdal, venl-voiu la
cel ce se odihnesc cu liniște și la cei
ce lăcuesc în pace, la tofi cei ce
lăcuesc pământul, întru care nu
este zid, nici zăvoare, și uși nu sunt
la ei.
12. A prădâ pradă și jafuri a je-
fui, a întoarce mâinile mele spre
cea pustiită, care s'a lăcuit, și preste
neamurile cele adunate din nea-
muri multe, preste cei ce au făcut
moșii și lăcuesc în mijlocul pămân-
tului.
13. Savâ și Dedan și negu|ătorii
Carhidoniei și toate satele lor vor
grăi fie: spre pradă a prădâ vii tu șl
a jefui jefuiri, și ai adunat adu-
narea ta, să iei argint și aur, să iei
moșii, să jefuești jefuiri mari?
14. Pentru aceea prorocește fiul
omuluil Și zi lui Gog, acestea zice
Domnul: au nu în ziua aceea, când
va lăcul poporul meu Israil în pace
te vei ridică?
15. Și vei veni dela locul tău, de
la marginea miezului nopfei și nea-
muri multe cu line, călărefi de cal,
tofi adunare mare și putere multă.
16. Și te vei sul asupra poporu-
lui meu Israil, ca un nor, să acoperi
pământul. In zilele cele de pre
urmă va fl, și te voiu aduce în pă-
mântul meu ca să cunoască toate
neamurile, când mă voiu sfinfi eu
întru fine înaintea lor.
17. Acestea zice Domnul
Domnul, lui Gog: tu ești, de care
am grăit mai înainte, în zilele cele
mai dintâiu prin mâna robilor mei
prorocii lui Israil, în zilele acelea și
în anii aceia, ca să te aduc pre tine
asupra lor.
18. Și va fl în ziua aceea, în ziua
în care va veni Gog asupra pămân-
tului lui Israil, zice Domnul Dom-
nul: sul-se-va mâniea mea.
11, Ierem. 49, 30. 16 Dan. 11, 40.
19. Și în râvna mea cu focul mâ-
niei mele am grăit, că va fl în ziua
aceea cutremur mare pre pământul
Iui Israil,
20. Și se vor clăti de fafa Dom-
nului peștii mării și pasările cerului
și hiarele câmpului, șl toate ji-
vinile cele ce se târăsc pre pământ,
și tofi oamenii cei de pre fafa pă-
mântului, și se vor sparge munfii, și
se vor afundă văile, și tot zidul pre
pământ se va surpă.
21. Și voiu chemă asupra lui
toată frica săbiei, zice Domnul
Domnul: sabia omului va fl asupra
fratelui său.
22. Și'l voiu judecă pre el cu
moarte și cu sânge și cu ploaie
lunecătoare și cu pietre de grindine
și foc, și piatră pucioasă voiu plouă
preste el și preste tofi cei ce sunt cu
el, și preste neamuri multe, care
sunt cu el.
23. Și mă voiu slăvi și mă voiu
sfinfl, și mă voiu cunoaște înaintea
a multe neamuri și vor cunoaște, că
eu sunt Domnul.
CAP. 39.
Urmarea prorociri contra lui Gog și
Magog,
Ș ipratu fiul omuluil Prorocește asu-
lui Gog și zi: acestea zice
Domnul: iată eu asupra ta Gog că-
petenia lui Mesoh și Tovel.
2. Și te voiu adună pre line și te
voiu povăful pre tine, și te voiu sul
pre tine dela marginea miezului
nop- tei și te voiu aduce pre munfii
lui Israil.
3. Și voiu pierde arcul tău din
mâna ta cea stângă, și săgețile tale
din mâna ta cea dreaptă.
4. Și te voiu surpă preste munili
lui Israil și vei cădeâ tu și fofi cei
20, Mateiu 24, 29; Luc& 21, 25; Ozie 4,3.
21, Tndec. 7, 22; 1 Imp. 14, 20.
22, Ps. 10, 6; Hpoc. 0, 7 și 16, 21.
 IEZECHIIL 39
dimprejurul tău, și neamurile cele
ce sunt cu tine, dâ-se-vor la mul-
țime de pasări și la toată zbură-
toarea, și la toate hiarele câmpului
te-am dat pre tine să le mănânce.
5. Pre fafa câmpului vei cădeâ,
că eu am grăit, zice Domnul Dom-
nul.
6. Și voiu trimite foc preste Ma-
gog și se vor lăcuî ostroavele în
pace, și vor cunoaște că eu sunt
Domnul.
7. Și numele meu cel sfânt se va
cunoaște în mijlocul poporului
meu Israil, și nu se va mai spurcă
numele meu cel sfânt, șl vor cunoa-
ște toate neamurile, că eu sunt
Domnul cel sfânt întru fsrali.
8. Iată vine șl vei cunoaște că va
fi zice Domnul Domnul : aceasta
este ziua întru care am grăit.
9. Și vor ieși cei ce lăcuesc în
cetăfile lui Israil și vor arde armele
și pavezele și sulijile șl arcele și
săgefile și toiegele de mâini și lăn-
cile și vor afâfâ cu ele foc în șapte
ani.
10. Și nu vor luă lemne din
câmp, nici vor tăiâ din dumbrăvi,
ci armele le vor arde cu foc și vor
prâdâ pre cei ce i-au prădat pre ei,
șl vor jefui pre cei ce i-au jefuit pre
ei, zice Domnul.
11. Și va fî în ziua aceea, dâ-
voiu lui Gog loc numit mormînt
întru Israil, îngropare celor ce au
venit la mare, și vor zidi împrejur
gura văiei.
12. Și vorîngropâ acolo pre Gog
și toată mulțimea lui, și se va che-
mă atunci îngroparea lui Gog.
13. Și'i vor îngropă pre ei casa
lui Israil, ca să se cură|iască pă-
mântul în luna a șaptea, și'i va în-
gropă pre ei tot poporul pământu-
lui, și va fi lor numită ziua în care
m'am slăvit, zice Domnul.
14. Și pururea vor trimite
oameni, cari vor umblă prin tot
pământul și vor căută ca să
1017
îngroape pre cei rămași pre fafa
pământului și să'l curăfiască pre el,
după luna a șaptea vor cercă.
15. Și tot cel ce umblă pre pă-
mânt și va vedeâ os de om, va pune
lângă el semn, până când îl vor în-
gropă îngropătorii în Ghe în cimi-
tirul lui Gog.
16. Că și numele cetăfei se va
chemă cimitir, și se va curăfl pă-
mântul.
17. Și tu fiul omului 1 Acestea
zice Domnul Domnul: grăește către
toată pasărea zburătoare și către
toate hiarele câmpului: aduna|i-vă
și ve- ni|i, adunafi-vă din toate
laturile de prin prejur la jertfa
mea cea mare, care am jertfit vouă
în munfii lui Israil, și ve|i mâncâ
carne și ve|i beă sânge.
18. Cărnurile uriașilor veți
mâncă și sângele domnilor
pământului vefi beă, berbeci și fapi
și viței, tofi grași.
19. Și vefi mâncâ grăsime de vă
ve|i săturâ, și veți beă sânge de vă
ve|i îmbâtâ, din jertfa mea care am
junghiat vouă.
20. Și vă veți sătura din masa
mea, de cal și de călăref, de uriaș și
de tot bărbatul răsboinic, zice
Domnul.
21. Și voiu dă slava mea întru
voi, și vor vedeâ toate neamurile
judecata care am făcut, și mâna
mea care am adus preste ei.
22. Și va cunoaște casa lui
Israil, că eu sunt Domnul
Dumnezeul lor din ziua aceasta si
înainte.
23. Și vor cunoaște toate
neamurile, că pentru păcatele lor
s'a robit casa lui Israil, că s'a
lepădat de mine si am întors faja
mea de către ei și i-am dat pre ei în
mâinile vrăjmașilor lor și au căzut
toft de sabie.
39. 17. Isaia 34, 6; Sofon. 1, 7, 6.
23. H 2 Lege 31, 17, ÎS.
1018 IEZECHIIL 39-40
24. După necurățiile lor și după
fărădelegile lor am făcut lor și am
întors faja mea de către ei.
25. Pentru aceea acestea zice
Domnul Domnul: acum voiu
întoarce robia lui lacov și voiu
milul casa lui lsrail șl voiu râvni
pentru numele meu cel sfânt.
26. Și vor luâ ocara lor și
slrâm- bătatea care au făcut, când
au lăcuit ei în pământul lor în
pace, și nu va fî cine să'i înfricoșeze.
27. Când îi voiu întoarce eu pre
ei din neamuri și'i voiu adunâ din
mâinile neamurilor, mă voiu sfinjl
întru ei înaintea neamurilor,
28. Și vor cunoaște că eu sunt
Domnul Dumnezeul lor, când mă
voiu arătă eu întru neamuri și îi
voiu adunâ pre ei pre pământul
lor, și nu voiu lăsă mai mult pre
nici unul dintru ei.
29. Și nu voiu mai întoarce faja
mea de către ei, pentrucă am văr-
sat mâniea mea preste casa lui
lsrail, zice Domnul Domnul.
CAP. 40.
Vedenia zidirei bisericii.
Ș icincilea
a fost în anul al douăzeci și
al robiei noastre în luna
dintâiu, în zece zile ale lutiei, în a-
nul al patrusprezecelea, dupăce s'a
luat cetatea, în ziua aceea fost-a
preste mine mâna Domnului, și
m'a adus acolo.
2. Intru veeerea 1 ui Dumnezzu
m’a adus pre mine în pământul lui
lsrail și m'a pus înt^un munte
foarte în- nalt și preste el erâ ca o
cetate zidită împreajmă.
3. Și m’a băgat pre mine acolo,
și iată un bărbat și vederea lui erâ
ca vederea aramei sclipitoare, și în
mâna lui erâ a|ă de ziditori și tre-
stie de măsurat, și el stâ în poartă.
29. Ioil 2, 28.
4. Și a zis către mine bărbatul:
văzut-ai fiul omuluil Vezi cu ochii
tăi și cu urechile tale auzi, și pune
în inima la toate câte eu arăt fie,
pentru ca să arăt |ie ai intrat aici,
și vei arătă toate câte tu vezi, ca*
sei lui lsrail.
5. Și iaiă zid afară din casă
prin prejur, în mâna bărbatului
trestie de măsurat de șase coji și o
palmă, șl a măsurat zidul, lăflmea
și înălțimea lui erâ întocmai cu
trestia,
6. Și a intrat pre poarta, care
caută spre răsărit, șapte trepte, și a
măsurat Tee șase de o parte și șase
de altă parte, și pridvorul porfei
întocmai cu trestia.
7. Și tindă întocmai cu trestia
de lungă și de lată, și pridvor în
mijlocul foișorului de șase cofi.
8. Și tinda a doua întocmai cu
trestia de lată și de lungă și prid-
vorul de cinci coji.
9. Și tinda a treia întocmai cu
trestia de lungă și de lată.
10. Și pridvorul porfei cel
aproape de pridvorul ușei de opt
cofi și fruntea de doi cofi, și
pridvorul porfei din lăunlru.
11. Și tinda porfei împreajmă,
trei de o parte și trei de alta, și o
măsură la câte trele, și o măsură la
pridvor de o parte și de alta.
12. Și a măsurat lărgimea ușel
porfei de zece cofi, și lărgimea por-
fei de treisprezece cofi.
13. Și un cot se adunâ înaintea
tinzii, și hotarul unui cot de o parte
și de alta, și tinda de șase cofi de o
parte și de șase de alta.
14. Și a măsurat poarta dela zi-
dul tinzii până la peretele linzei, lă-
țimea de douăzeci și cinci de co|»
aceasta este poartă împreajma
porfei.
15. Și descoperemântul
pridvorului porfei de șasezeci de
cofi dinafară, și de douăzeci și
cinci tinda porfei prin prejur.
 IEZECHIIL 40
16. Și descoperemântul cur|ei
din afară la descoperemântul
pridvorului porței cei dinlăuntru
de cincizeci de coji.
17. Și ferestre ascunse la tinzi și
la pridvoare pre dinlăuntrul por|ef
curjei prin prejur, așijderea la foi-
șoare ferestre împrejur pre
dinlăuntru și preste pridvor finici
de o parte și de alia.
18. Și m’a băgat în curtea cea
mai din lăuntru, și iată cămări și
stâlpi împrejurul cur|ii, treizeci de
cămări întru împrejurarea
stâlpilor.
19. Și foișoare în dosul porților
după lungimea porților celor din
înaintea stâlpilor de desupl.
20. Și a măsurat lărgimea dela
descoperemântul porții cei mai din
afară pre din lăuntru către desco-
peremântul porfii care caută spre
răsărit.
21. Și m’a băgat spre
miazănoapte, și iată poarta, care
caută spre miazănoapte către
curtea cea mai dinafară, și o a
măsurat cât este de lungă și de lată.
22. Și tinzi trei de o parte și trei
de alta, și fruntea și foișorul și
finicii ei, și s’a făcut după măsura
por|ii, care caută către răsărit, de
cincizeci de coti lungimea ei, și de
douăzeci și cinci lărgimea.
23. Și ferestrile ei și foișoarele și
finicii ei, ca și poarta, care caută
către răsărit, și pre șapte trepte se
suiâ la ea, și foișor pre din lăuntru.
24. Și poarta curții cea mai din
lăuntru, care caută spre poarta
mie- zuluinoptii, ca și poarta, care
caută spre răsărit, și a măsurat
curtea dela o poartă până la altă
poartă o sută de co|i.
25. Și m'a dus despre austru, și
iată o poartă căutând spre austru,
și o a măsurat pre ea, și tinda și
fruntea, șt foișoarele după măsurile
acestea.
26. Și ferestrile ei, și foișoarele
1019
împrejur, ca și ferestrile pridvoru-
lui, de cincizeci de cofi lungimea ei,
și de douăzeci și cinci lărgimea.
27. Și șapte trepte erau la ea, șt
foișor pre din lăuntru, și finici la
ea, unul dincoace, și altul dincolo
preste frunte.
28. Și poarla în preajma porții
curții cei mai din lăuntru despre
austru; și a măsurat curtea dela o
poartă până la altă poartă, lărgi-
mea cofi o sută către austru.
29. Și m’a băgat în curtea cea
mai din lăuntru a porfii de către
austru, și a măsurat poarta după
măsurile acestea.
30. Și tinda și frunțile și foișoa-
rele și ferestrile ei și la foișor îm-
prejur coți cincizeci lungimea ei, și
lărgimea ei douăzeci și cinci.
31. Și foișor împrejur lungimea
de douăzeci și cinci de coți, și lă-
țimea cinci.
32. Și foișor la ușa cea mai din
afară, și finici pre frunte, și opt
trepte.
33. Și m’a băgat la poarta, care
caută către răsărit, și o a măsurat
pre ea după măsurile acestea.
34. Și tinda și frunțile și foișoa-
rele și ferestrile la ea, și foișor îm-
prejur cincizeci de coți lungimea ei,
și lărgimea ei douăzeci și cinci.
35. Și foișor la curtea cea mai
dinafară, și finici preste frunte din-
coace și dincolo, și opt trepte la ea.
36. Și m’a băgat la poarta cea
de către miazănoapte, și o a mă-
surat după măsurile acestea.
37. Și tinzile ei și frunțile și fo-
ișoarele și ferestre la ea împrejur,
de cincizeci de coți lungimea ei, și
lărgimea de douăzeci și cinci.
38. Și foișoarele la curtea cea
mai
1020 IEZECHIIL 40—41
dinafară, și finici la frunte dincoa-
ce și dincolo, și opt trepte la ea.
39. Și cămările ei și ușile ei și
foișoarele ei spre poarta a doua,
curgere de apă, acolo spală arde-
rea de tot.
40. Și la pridvorul porfii două
mese dincoace, ca să (unghie pre
ele arderea de tot cea pentru pă-
cate, și cea pentru neștiinfă.
41. Și dinnapoia curgerii
arderilor de tot, care caută spre
miazănoapte, două mese către
răsărituri din dosul cei a doua, și
la pridvorul porții despre răsărit
opt mese.
42. Patru mese de o parte, și
patru mese de altă parte din dosul
porfii, preste acelea junghiau jert-
fele, și arderile de tot împreajma
celor opt mese ale jertfelor.
43. Și patru mese ale arderilor
de tot de piatră cioplită, lungimea
de un cot și jumătate, și un cot de
înalt.
44. Preste ele vor pune uneltele
cu care junghiau acolo arderile de
tot și jertfele.
45. Și de o palmă vor aveâ
streașină cioplită pre din lăuntru
împrejur, și deasupra meselor
acope- remânt, ca să se acopere de
ploaie și de uscăciune.
46. Și m'a băgat pre mine la
curtea cea mal din lăuntru, și lată
două cămări în curtea cea mai din
lăuntru, una din dosul porfii, care
caută către miazănoapte și aduce
către austru, și una din dosul porii!
cei de către austru, care caută
către miazănoapte.
47. Și a zis către mine : cămara
aceasta, care caută către austru
este a preofilor, cari păzesc paza
casei.
48. Iar cămara, care caută
către miazănoapte este a preofilor
celor ce păzesc paza jertfelnicului,
aceia sunt fiii lui Saduc, cari se
apropie din fiii lui Levl la Domnul
ca să'i slujească lui.
49. Și a măsurat curtea, lungi-
mea de o sută de cofi, și lărgimea
de o sută la patru părfi ale ei, și
jertfelnicul înaintea casei.
50. Și m'a băgat pre mine la
pridvorul casei, și a măsurat
pridvorul de cinci cofi lărgimea de
o parte, și de cinci de allă parte, și
lărgimea ușii de patrusprezece
cofi, și fâfânile ușii pridvorului de
trei cofi de o parte, și de trei cofi de
altă parte, și lungimea pridvorului
de douăzeci de cofi.
51. Și lărgimea de douăzeci
cofi, șl pre zece trepte se suiâ la el,
și, stâlpi erau la pridvor unul
dincoace și altul dincolo.
CAP. 41.
Rănduiala zidirii Bisericei,
Ș isurat
m'a băgat în Biserică, și a mă-
pridvorul de șase cofi lăr-
gimea dincoace și de șase dincolo.
2. Și lărgimea porfii de zece
cofi, fâfânile porfii de cinci cofi
deoparte și de cinci de altă parte, și
lungimea lui de patruzeci co|i și
lărgimea de douăzeci.
3. Și m'a băgat în curtea cea
mai dinlăuntru, și a măsurat
pridvorul ușii de doi cofi și ușa de
șase cofi, și fâfânile ușii de șapte
cofi dincoace și de șapte dincolo.
4. Și a măsurat lungimea ușilor
de patruzeci de cofi și lărgimea de
douăzeci despre fafa Bisericii, și a
zis către mine: aceasta este Sfânta
Sfintelor.
5. Și a măsurat peretele casii de
șase cofi, și lărgimea coastei de
patru cofi împrejur.
6. i coastele , <^<tîe
c^oa--
stă de două ori câte treizeci și trei,
și osebirea în peretele casii încoa-
41. 4. Eșire 26, 33.
 IEZECHIIL 41
sie împrejur, ca să fie celor ce se
prind a vedeâ, ca, cu nimic să nu se
alingă de pereții casii.
7. Și lărgimea coaslii cei mai de
sus, după adăogirea din perete că-
tre cea mai de sus, împrejurul ca-
sii, ca să se lărgească deasupra, și
din cele de jos se vor sul la cele de
sus, și din cefe din mijloc spre cele
cu trei poduri.
8. Și încunjurul casii înăljimea
împrejur și osebirea coastelor în-
tocmai cu trestiea de șase coji.
9. Și lărgimea coastei peretelui
dinafară de cinci cofi, iar celelalte
între coastele casii.
10. Și între cămări lărgimea de
douăzeci de coji încunjurul casii
prin prejur.
11. Și ușile cămărilor către
rămă- șija unei uși, care este de
către miazănoapte, și o ușe către
austru, și lărgimea luminii ceilalte
de cinci coji împrejur.
12. Și zidul care este de către
fafa ceilalte, cam spre mare, de
șaptezeci de coji de lat, iar peretele
care desparte, de cinci co]i de lat
împrejur, și lungimea lui de nouă-
zeci.
13. Și a măsurat în preajma ca-
sii o sută de cofi lungimea, și ce-
lelalte și care despart și perejii lor
lungimea de o sută de coji.
14. Și lărgimea dinaintea casii și
celelalte din preajmă de o sută de
coji.
15. Și a măsurat lungimea celui
ce desparte, și în preajma fejii ră-
mășiții celor dinapoia casii aceea, și
celelalte rămășițe dincoace și din-
colo de o sută de coji lungimea, șl
Biserica și unghiurile și pridvorul
cele mai dinafară podit.
16. Și ferestrile mrejuite, ca să
lumineze, să se poată vedeâ prin
ele. Și casa și cele de aproape căp-
tușite cu lemne toate împrejur, și
pardoseala și din pardoseală până
la ferestre. Și ferestrile se deschi-
1021
deau în trei feluri,
17. Ca să se poată privi prin ele,
și până la casa cea mai dinlăuntru,
și până la cea mai dinafară, și
preste fot peretele împrejur
dinlăuntru și dinafară măsură.
18. Și Heruvimi săpaji și finici,
câte un finic intre un Heruvim și
între alt Heruvim, două feje la un
Heruvim.
19. Fată de om către finic deo-
parte și de alta, și fajă de leu către
finic deoparte și de alta, săpată
toată casa prin prejur.
20. Din pardoseală până la po-
dine erau Heruvimi și finici săpaji.
21. Și cel Sfânt și Biserica se de-
schideâ prin patru unghiuri în
preajma fejii Sfintelor, vederea ca
a unul jertfelnic de lemn.
22. De trei coji înălțimea lui, și
lungimea de doi cofi, și lărgimea de
doi, și coarne aveâ, și temeiul lui și
perefii lui. Și a zis către mine:
aceasta este masa cea dinaintea fe-
lii Domnului.
23. Și două uși erau la Biserică,
și două uși la cel Sfânt.
24. Și între acele două uși erau
două ușcioare de amândouă
părjile, care se deschideau una
către alta, că două ușcioare erau la
una, și două la cealaltă.
25. Și săpături erau preste ele,
și preste ușile Bisericii Heruvimi și
finici, după săpătura Sfintelor, și
lemne de treabă despre faja
pridvorului pre dinafară.
26. Și ferestre ascunse, și
măsură dincoace și dincolo spre
acopere- mânturlle pridvorului, și
coastele casii întocmite.
22, Eșire 30, 1.
1022 IEZECHIIL 42
CAP. 42.
Urmarea măsurilor Bisericii.
Ș ldinafară
m'a băgat în curtea cea mai
către răsărit în
preajma porfii cei de către
miazănoapte.
2. Și m'a băgat înlăuntru, și
iată cinci cămări lângă partea
zidului, și aproape de zidul cel
despărfit către miazănoapte
despre fa|ă de o sută de coji
lungimea către miazănoapte, și
lungimea de cincizeci, scrise ca și
porfile curjii cei mai dinlăuntru, și
ca stâlpii cei de prin prejur ai
curjii cei mai dinafară, în rând
cămări întreite cu faja căutând
una către alta.
3. Și înaintea cămărilor loc de
preumblat de zece cofi de lat și de
o sută de lung, nici un cot lipsă, și
ușile lor către miazănoapte.
4. Și preumblările foișoarelor
asemenea, că întreceau în sus
stâlpii din stâlpii cei de desupt, și
loc asemenea erâ.
5. Și f oîișare întreiie erau, și
stâlpi n'aveau, ca stâlpii celor mai
dinafară.
6. Pentru aceea erau mai înalți
decât cei de desupt și decât cei din
mijloc dela pământ.
7. Și f umină dina^ă, precum
emu cămările curjii cei mai
dinafară, care căută spre cămările
cele de către miazănoapte, lungi de
cincizeci de coji.
8. Că lungimea cămărlor, care
căutau spre curtea cea mai
dinafară erâ de cincizeci de coji, și
acestea sunt care căutau cu faja
una către alta, preste tot o sută de
coji.
9. Și ușile cămărilor acestora
ale intrării cei de către răsărit, ca
să intre prin ele din curtea cea mal
dinafară.
10. După lumina locului celui
di- lâiu al preumblării și cea spre
austru de către faja austrului, și de
către faja celuilalt zid, și de către
fa(a celui ce despărfeșie.
11. Și cămările și folșoarele în
preajma fejii sale după măsurile
cămărilor celor de către
miazănoapte după lungimea lor și
după lărgimea lor și după toate
ieșirile lor și după toate intrările
lor și după luminile lor.
12. Și după ușile lor ale cămări-
lor celor de către austru, și după
ușile preumblării cei dela început,
ca lumina unei despărțituri de o
trestie, și despre răsărit, ca să intre
prin ele.
13. Și a zis către mine:
cămările cele de către miazănoapte
și cele de către austru, cele despre
faja zidului ce despărjește, acestea
sunt cămările Sfântului, întru care
vor mâncâ preoții fiii lui Saduc, cei
ce se apropie către Domnul,
Sfintele Sfintelor, și acolo vor pune
Sfintele Sfintelor, și jertfa și cele
pentru păcat și cele pentru
neștiință, că locul este sfânt.
14. Nu vor intră acolo afară de
preofi, și nu vor ieși din cel sfânt în
curtea cea mai dinafară, pentru ca
pururea să fie sfinți cei ce se
apropie; și să nu se atingă de haina
lor, cu care slujesc, pentrucă sfinte
sunt, și se vor îmbrăcă cu alte
haine când se ating de popor.
15. Și dupăce s'a sfârșit măsu-
rarea casii dinlăuntru, m'a scos
pre mine pre calea porjii care
caută spre răsărit, și a măsurat
asemănarea casii prin prejur în
rând.
16. Și a stătut de către dosul
porții, care caută către răsărit, și a
măsurat cinci sute de coji cu tre-
stiea cea de măsură.
17. Și s'a întors către
miazănoapte, și a măsurat cea de
către faja miezului nopjii cinci
sute de coji cu trestia măsurii.
 18. Și s'a întors către mare și a
42. M- Num . 18, 9.
 IEZECHIIL 42-43 1023
măsurat cea de către fafa mării 43. 7 Ierem. 16, 17; 1 Parai. 28, 2.
cinci sute de coți cu trestiea
măsurii.
19. Și s’a întors către austru, și
% măsurat cea de către fafa austru-
lui cinci sute cu trestiea măsurii.
20. In patru păr|i tot cu acea tre-
stie, și o a rânduit pre ea, și în-
grădirea tor prin prejur de cinci
sute de coti către răsărit, și cinci
sute lărgimea, care despărjeâ între
cele sfinte și între zidul cel dinainte
din rândul casii.

CAP. 43.
Vedenia slavei lui Dumnezeu.

Ș icarem’acaută
adus pre mine la poarta,
către răsărit, și m’a
scos afară.
2. Și i iată slava Dumnezeulu i hi
i Israil veneâ pre calea cea de către
răsărit, și glasul taberii ca glasul
îndoit al multora, și pământul stră-
luceâ ca fulger de mărire
prinprejur.
3. Și vederea care am văzut, erâ
ca vederea care am văzut când am
intrat să ung cetatea; și vederea ca-
rului care am văzut, erâ ca vederea
care am văzut la rîul Hovar, și am
căzut preste fafa mea.
4. Și slava Domnului a intrat în
casă pre calea porfii, care caută că-
tre răsărit.
5. Și i m’a luai pre mine duh i și
i m'a băgat în curtea cea mai dinlă-
untru, și iată erâ casa plină de slava
Domnului.
6. Și am stătati și iatâ glas din
casă grăind către mine și bărbatul
stâ lângă mine.
7. Și a zis către minei fiul omu-
luil Văzut-ai locul scaunului meu și
locul urmei picioarelor mele, întru
care va lăcuî numele meu în mij-
locul casii lui Israil în veac? Mai
mult nu va spurcă casa lui Israil
numele cel sfânt al meu, ei și po-
văfuiiorii lor întru curviea lor și în-
tru uciderile povăfuilorilor în mij-
locul său.
8. Când puneâ ei tinda mea în
tinzile lor și pragurile mele alăturea
cu pragurile lor și au făcut peretele
meu ca și cum ar fi împreunare
între mine și între ei; și au spurcat
numele cel sfânt al meu cu fărădele-
gile care le făceau, și i-am zdrobit
pre ei cu mâniea mea și cu ucidere.
9. Și acum lepede curvia lor și
uciderile povăfuitorilor lor dela
mine, și voiu lăcuî în mijlocul lor în
veac.
10. Și tu fiul omuluil Arată casei
lui Israil casa, și vor încetă dela
păcatele lor și vederea ei și rân-
duiala ei.
11. Și ei vor luă certarea lor
pentru toate care au făcut, și vei
seri casa și gătirea ei și ieșirea ei și
starea ei și toate poruncile ei, și
toate legiuirile ei vei arătă lor, și le
vei seri înaintea lor, și vor pâzî
toate îndreptările mele și toate po-
runcile mele, și Ie vor face pre ele.
12. Și scrisoarea casei pre vârful
muntelui, toate hotarele ei prin
prejur Sfintele Sfintelor sunt: acea-
sta este legea casei.
13. Și acestea sunt măsurile jert-
felnicului în cofi. de un cot și o
palmă sânul; înălfimea lui prin pre-
jur de un cot, și de un cot lărgimea,
și streașină pre buzele ei împrejur
de o palmă.
14. Și aceasta este înălfimea
jertfelnicului dela fundul
începutului gro- pilii lui către
curăfitorul cel mare de desupt de
doi cofi și lărgimea de un cot, și cel
dela curăfitorul cel mic preste
curăfitorul cel mare patru cofi și
lăfimea de un cot.
15. Și ariilul de patru cofi, și de
la ariil până deasupra coarnelor un
cot.

13. Eșire 27, 1.

15. Isaia 29, 1, 2.
1024 IEZECHIIL 43—44
16. Și ariilul de doisprezece cofi
în lung și de doisprezece cofi lăr-
gimea, în patru muchi de țoale
părțile lui, și curăfitorul de
patrusprezece cofi de lung și de
patrusprezece cofi de larg, tn
patru muchi de patru părfi ale lui,
și streașină lui jur împrejurul lui
de o jumătate de cot, și
împrejurarea ei de un cot împrejur
și treptele lui căutând către
răsărit.
17. Și au zis către mine: fiul o-
mului! Acestea zice Domnul Dum-
nezeul lui lsrail: acestea sunt po-
runcile jertfelnicului, în ziua în
care se va face, ca să se aducă
preste el arderi de tot, și să se verse
preste el sânge.
18. Și vei dâ preoților Levijilor
celor din sămânța lui Saduc, celor
ce se apropie către mine ca să'mi
slujască mie, zice Domnul Dumne-
zeu, vifel de vaci pentru păcat.
19. Și vor luâ din sângele lui șl
vor pune pre cele patru cornuri ale
jertfelnicului și pre cele patru un-
ghiuri ale cură]itorului, și pre va-
tră împrejur vei stropi, și'l vor cu-
ră]! pre el.
20. Și vor luâ vițelul cel pentru
păcat, și se va arde în locul cel o-
sebit al casei dinafară de cele
sfinte.
21. Și în ziua adoua vor luâ doi
iezi de capre curafi pentru păcat și
vor curăfl jertfelnicul, în ce chip
au curățit cu vifelul.
22. Și dupăce se va săvârși cu-
rățirea vor aduce un vifei de vaci
curat și un berbece de oi curat.
23. Și le vefi aduce înaintea
Domnului și vor presărâ preste ele
preoții sare, și le vor aduce pre ele
arderi de tot Domnului.
24 . Șapte zlle ve i faee ied
penrru păcat în toată ziua, și vifel
de vaci și berbece de oi fără
19. Eșire 29, 36 . 23. Lev. 2, 13.
prihană vor face în șapte zile.
25. Și vor curăfl jertfelnicul, șl 'l
vor lămuri și vor umpleâ mâinile
lor și vor săvârși zilele.
26. Și va fl în ziua a opta și în-
nainte vor face preofii preste jert-
felnic arderile cele de fot ale voa-
stre și cele de mântuire ale voastre,
și voiu primi pre voi, zice Domnul.
CAP. 44.
Rânduiala și portul preoților.
m'a întors pre mine la calea
ușii Sfintelor cei mai dinafară ce
căutâ către răsărit, șl aceasta erâ
încuiată.
2. Și au zis Domnul către mine:
ușa aceasta încuiată va fi, și nu se
va deschide, și nimenea nu va trece
prietr'îesa.
3. Că Domnul Dumnezeul lui I-
srail va trece printHnsa, și va fl
încuiată, că povăfuiforul acesta va
ședeâ înlr'însa să mănânce pâine
înaintea Domnului, pre calea ușii
pridvorului va infrâ, și pre calea lui
va ieși.
4. Și m'a dus pre mine pre
calea ușii cei despre miazănoapte
în preajma casei, și am văzut, și
iată erâ plină de slavă casa
Domnului, și am căzut pre fafa
mea.
5. Și au zis Domnul către mine:
fiul omuluil Pune întru inima la, și
vezi cu ochii tăi, și auzi cu urechile
tale toate câte grăesc eu cu tine de
toate poruncile casei Domnului și
de toate legile ei, și vei pune inima
ta la intrarea casei pre la toate ie-
șirile ei, și întru toate Sfintele.
6. Și vei grăi către casa cea
amă- rîtoare, către casa lui lsrail:
acestea zice Domnul Dumnezeu:
destul fie vouă toate fărădelegile
voastre casa lui lsrail.
7. Pentrucă băgați voi fii de alt
neam netăieți împrejur la inimă, și
44. 7. Lev. 3, 11, 16.
 IEZECHIIL 44
nefăiefi împrejur la (rup, ca să fie
întru Sfintele mele, să le pângărea-
scă prc ele, și aduce|i voi pâine,
grăsime și sânge, și călcafi legătura
mea cu toate fărădelegile voastre.
8. Și n'afi avut grije, ca să pă-
ziți paze întru Sfintele mele.
9. Pentru aceea acestea zice
Domnul Dumnezeu: tot fiul cel de
alt neam netăiat împrejur la inimă,
și netăial împrejur la trup, nu va
intră în Sfintele mele dintru tofi fiii
celor de alt neam, cari sunt în
mijlocul casei lui lsrail.
10. Dar și Levifii, cari s'au
depărtat dela mine, când rătăceâ
lsrail dela mine după gândurile
sale, și vor luă nedreptatea sa.
11. Și vor fî întru Sfintele mele
slujind, portari la porfile casei, și
slujind în casă; aceștia vor junghiâ
jertfele și arderile cele de tot ale
poporului, și aceștia vor stă înain-
tea poporului, ca să le slujească lor.
12. Pentrucă le-au slujit lor îna-
intea fefii idolilor lor, și s'a făcut
casei lui Israil spre certare de ne-
dreptate, pentru aceasta am ridicat
mâna mea asupra lor, zice Domnul
Dumnezeu; și vor luă nedreptatea
lor.
13. Și nu se vor apropiâ către
mine, ca să'mi preoțească mie, nici
se vor apropiâ la Sfintele fiilor lui
Israil, nici la Sfintele Sfintelor
mele, și vor purtă ocara lor cu
rătăcirea care au rătăcit.
14. Și'i vor pune pre ei a păzi
pazele casei la toate lucrurile ei, și
la toate ori câte vor face.
15. Preofii Levifii fiii lui Saduc,
cari au păzit pazele Sfintelor mele,
când rătăceâ casa lui Israil dela
mine, aceștia se vor apropiâ la
mine, ca să slujească mie, și vor stâ
înaintea fefii mele, ca să'mi aducă
jertfă șl grăsime și sânge, zice
Domnul Dumnezeu.
9. Num. 1, 51; 3, 36.
102B
16. Aceștia vor intră în Sfintele
mele, și aceștia se vor apropiâ la
masa mea, ca să'mi slujească mie,
și să păzească pazele mele.
17. Și va H când vor intră ei pre
porfile curfii cei mai dinlăuntru, cu
veșminte de in se vor îmbrăcă, și
nu se vor îmbrăcă cu de lână, când
vor sluji ei dela poarta curfii cea
mai dinlăuntru.
18. Și chidare de in vor aveâ
pre capetele lor, și îmbrăcăminte
de in vor aveâ preste mijloacele lor,
și nu se vor încinge cu silă.
19. Și când vor ieși ei în curtea
cea mai dinafară la popor, se vor
desbrăcâ de veșmintele lor, cu care
au slujit, și le vor pune în cămările
Sfintelor, și se vor îmbrăcă cu alte
veșminte, și nu vor sfinți poporul
în veșmintele lor.
20. Și capetele lor nu'și vor rade
și părul lor nu'l vor goli, acoperind
vor acoperi capetele lor.
21. Și vin nu va beâ lot preotul,
când va intră în curtea cea mai
dinlăuntru.
22. Și văduvă și lăsată nu'și vor
luă loruș femei; ci numai fecioară
din sămânfa casei lui Israil; iar de
va fi văduva dela preot, o vor luă.
23. Și pre poporul meu vor în-
văță între cel sfânt și între cel spur-
cat, și între cel necurat și între cel
curat vor arătă lor.
24. Și când va fi judecată despre
sânge, aceștia se vor pune judecă-
tori, și îndreptările mele vor
îndreptă, și judecățile mele vor
judecă, și legiuirile mele și
poruncile mele, întru toate
sărbătorile mele vor păzi, și
Sâmbetele mele vor sfinți.
25. Și la om mort nu vor intră,
ca să nu se spurce, fără numai la
tată și la mumă și la fecior și la
19. Eșire 29, 37. 20. Lev. 21, 5.
21. Lev. 10, 9. 22 Lev. 21, 13, 14.
24. A 2 Lege 17, 8, 9. 25. Lev. 21, 1*
1026 IEZECHIIL 44-45

fată și la frate și la sora sa, care nu 22, 31; lezecbil 44, 28; Isus Navi 13, 33.
30. Eșire 13, 2, 12; 22, 3*; 34, 19; 22, 8;
s'a măritai, se vor spurcă. Num. 5. 9; Malab. 3, 10.
31. ñ 2 Lege, 14, 21; Lev. 17, 15, 20, 8.
26. Și dupăce se vor curăfl,
șapte zile să'și numere lor.
27. Și în ziua, în care intră în
curtea cea mai dinlăuntru, ca să
slu|ească întru cel sfănt, vor aduce
curăfenie, zice Domnul Dumnezeu.
28. Și va fî lor moștenire; eu
sunt moștenirea lor, și stăpânire
lor nu se va dă întru fiii lui fsrail;
că eu sunt stăpânirea lor.
29. Și jertfa și cele pentru
păcate și cele pentru neștiinfă,
aceștia le vor măncă, și toată
osebirea întru Israil a lor va fî.
30. Părga din toate, și
celeîntăiu născute din toate, și
toate aducerile din toată părga
voastră, ale preoților vor fl, și cele
întăiu născute ale voastre ve|i dă
preotului, ca să pue
binecuvăntările voastre preste
casele voastre.
31. Și toată mortăciunea, și
prins de hiare din pasări și din
vite, nu vor măncă preoții.

CAP. 45.
Împărțirea țării și rănduiala jertfelor.

I ar cănd veți măsură vouă

pămăn-
tul în moștenire, osebifi părgă
Domnuluisfântă ă in p ământ.d
ouă- zeci și cinci de mii lungime și
douăzeci mii lățime, sfăntă va fl
întru toate hotarele lui împrejur.
2. Și va ff dinUu aceasta
sfinfită cinci sute preste cinci sute
în patru unghiuri prin prejur, și
cincizeci de coți osebirea lor prin
prejur.
3. Și din măsura aceasta vei
măsură lungimea de douăzeci și
cinci de mii, și lăjime de douăzeci
mii, și într'aceasta va fi Sfănta
Sfintelor.
26. Num. 6, 9.
28. Num. 18. 20; H 2 Lege 14, 27; Eșire
 4. Dela pămănt va fî preoților
celor ce slujesc întru cel sfănt, și
va fl celor ce se apropie să slujască
Domnului, și va fl lor loc de casă
osebit sfințeniei lor.
5. De douăzeci și cinci de mii de
lung, și de douăzeci de mii de larg,
și Levifii cei ce slujesc casei, ei vor
fincă cetatea ca să lăcuiască în-
lr'insa.
6. Și stăpănirei cetăfii vei dă lă-
țimea cinci mii și lungimea două-
zeci și cinci de mii, după începă-
tura Sfintelor la toată casa lui
Israil vor fl.
7. Și căpeteniei dinlr'aceasla și
dela aceasta spre începăturile
Sfintelor lăngă stăpănirea cetăfei
în fafa începăturilor Sfintelor și în
fafa stă- pănirei cetăței, cele de
către mare și cele despre mare
către răsărituri, și lungimea ca
una din părfile de la hotarele cele
de către mare și lungimea spre
hotarele cele de către răsăriturile
pămăntului,
8. Și va fl lui de moștenire întru
Israil, și nu vor asupri mai mult
povd|uitorii lui Israil pre poporul
meu, și pămăntul îl va moșteni
casa lui Israil după neamurile sale.
9. Acestea zice Domnul
Dumnezeu: destul fie vouă
povățuitorii lui Israil, nedreptatea
și nevoea lepă- dați și judecată și
dreptate faceji, luați asuprelele
dela poporul meu, zice Domnul
Dumnezeu.
10. Cumpănă dreaptă și
măsură dreaptă și hinic drept să
fie vouă cănd măsurafi.
11. Și hinicu) ași^rea unul să
fie cănd luați, a zecea parte de go-
mor un hinic, și a zecea parte de
gomor să fie întocmai.
12. Și măsura cea de douăzeci
de oboli, cinci sicii ; cincisprezece
sicii și cincizeci stcliomăă va fî
vouă. 45. 10. Levit. 19, 3â, 36; ñ 2 Lege 25,
13.
12. Eșire 30, 13; Leviți 27, 25; Numere 3,
47.
 1EZECHIIL 45-46
13. Și aceasta este pârga, care
veji osebka șasea parte de măsură
din gomorul de grîu și a șasea
parte de ifi din coriul de orz.
14. Și porunca untuluidelemn,
un pahar dela zece pahare, că zece
pahare sunt un gomor.
15. Și o oaie din zece oi luare
din toate neamurile lui lsrail spre
jertfă și spre ardere de tot și spre
mântuire, ca să se roage pentru
voi, zice Domnul Dumnezeu.
16. Și tot poporul va dâ pârga
aceasta povă|uitorului lui lsrail.
17. Și prin povăjuitor vor fi ar-
derile cele de tot, și jertfele și tur-
nările în sărbători și în lunile nouă
și în sâmbete și în toate sărbătorile
casei lui lsrail, acestea va face cele
pentru păcat, și jertfa și arderile de
tot și cele de mântuire, ca să se
roage pentru casa lui lsrail.
18. Acestea zice Domnul
Dumnezeu : în luna cea dintâiu, în
ziua cea dintâiu ve|i luâ un vifelde
vaci fără prihană, ca să se
curăfiască cel sfânt.
19. Și va luâ preotul din sângele
curățeniei, și va pune pre stâlpii u-
șei casii și întru cele patru unghiuri
ale Bisericii și pre jertfelnic și pre
stâlpii por|ei curții cei mai dinlă-
untru.
20. Așâ vei face și în luna a șap-
tea în ziua dintâiu a lunei, vei
aduce pentru fiecare, care nu știe,
și pentru prunc și ve|i cură|i casa.
21. Și în luna dintâiu în
patrusprezece ale lunei vor fi vouă
paștele sărbătoare, șapte zile azime
ve|i mâncâ.
22. Și va aduce căpetenia în ziua
aceea pentru sine și pentru casă și
pentru tot poporul pământului, un
vifei de vaci pentru păcat.
23. Și în șapte zile ale serbărei
va face arderi de tot Domnului,
șapte
21 Eșire 12, 18; Lev, 23, 5; A 2 Lege 16,1.
1027
vi|ei și șapte berbeci fără de pri-
hană, în toată ziua în cele
șapte zile și pentru păcat
un ied de capre în toate
zilele.
24. Și coptură vițelului și berbe-
celui vei face, și un in de untdelemn
la coptură.
25. Și în luna a șaptea în cinci-
sprezece ale lunei la sărbătoare, vel
face ca acestea în șapte zile, ca și
cele pentru păcat, și ca arderile de
tot și ca mana și ca untuldelemn.
CAP. 46.
Jertfa povățuitorului,
A cestea zice Domnul Dumnezeu;
poarta cea din curtea cea mal
dinlăuntru, care caută către răsări-
turi, va fi închisă în cele șase zile de
lucru, iar în ziua sâmbetelor se va
deschide.
2. Și în ziua lunei nouă se va
deschide și va intrâ povă|uitorul
pre calea pridvorului portei cei
dinafară, și va stâ înaintea ușilor
portei, și vor face preo|ii arderile
de tot ale lui, și cele de mântuire
ale lui.
3. Și se va închină înaintea ușei
porții, și va ieși, și poarta nu se va
închide până seara.
4. Și se va închină poporul pă-
mântului înaintea ușei por|ii aceea
în sâmbete și în lunile cele nouă,
înaintea Domnului.
5. Și arderile cele de tot, povă|u-
itorul le va aduce Domnului în ziua
sâmbetelor, șase miei fără de pri-
hană, și un berbece fără de
prihană.
6. Și darul de pâine manaâ și
coptura berbecelui și jertfa mieilor,
darea mâinei lui, și un in de unt-
delemn la coptură.
7. Și în ziua dintâiu a lunei
nouă, un vi|el de cireadă fără de
prihană
 25. Lev. 23, 34; Num. 29, 12; fl 2 Lege 16;
13.
1028 1EZECHIIL 46
și șase miei și berbece fără de pri-
hană vor fî.
8. Și coptură berbecelui și vițe-
lului va fi darul și mieilor, cât îi va
dâ mâna, și un in de untdelemn la
coptură.
9. Și când va intră
povâjuitorul, pre calea
pridvorului por|ei va intră, și pre
calea porfei va ieși.
10. Și când va intră poporul
pământului înaintea Domnului la
sărbători, cel ce va intră pre calea
portei cei despre miazănoapte să
se închine, va ieși pre calea porjei
cei despre miazăzi, și cel ce va
intră pre calea portei cei despre
miazăzi, va ieși pre calea porței cei
despre miazănoapte, nu se va
înapoiâ pre calea porjii pre care a
intrat, ci în dreptul ei va ieși.
11. Și povăjuitorul în mijlocul
lor când vor intră ei, va intră
împreună cu ei, și când vor ieși ei,
va ieși și el.
12. Și în sărbători și în bâlciuri
va fî darul coptura vițelului și cop-
tura berbecelui și mieilor, cum îi
va dâ mâna, și un in de untdelemn
la coptură.
13. Iar când va face povă|
uitorul mărturisire ardere de tot
de mântuire Domnului și va
deschide lui poarta, care caută
către răsărit, și va face arderea
cea de tot a sa și cele de mântuire
ale sale, precum face în ziua
sâmbetelor, și va ieși, și se vor
închide ușile dupăce va ieși el.
14. Și un miel de un an fără de
prihană va face ardere de tot în
toate zilele Domnului, dimineața îl
va face pre el.
15. Și darul va face preste el
dimineața, a șasea parte de
măsură, și din untdelemn a treia
parte de in, ca să amestece făina
cea de grâu darul Domnului,
poruncă veșnică pururea.
16. Ve|i face mielul și darul și
untuldelemn, ve|i face dimineața
ardere de tot pururea.
17. Acestea zice Domnul
Dumnezeu: de va dâ povă|uitorul
dar unuia dintru fiii săi din
moștenirea sa, aceasta va fî fiilor
lui |inut de moștenire.
18. Iar de va dâ dar dintru mo-
ștenirea sa unuia dintru casnicii
săi, va fl a lui până la anul
slobozirei, și se va dâ înapoi
povăjuitorului, afară din
moștenirea fiilor lui, care va fl a
lor.
19. Și nu va luă povă|uitorul
din moștenirea poporului ca să’i
asuprească pre ei; din (inului său
și din moștenirea sa să deâ moște-
nire fiilor săi, ca să nu se risipea-
scă poporul meu fiecare dela mo-
ștenirea sa.
20. Și m’a băgat pre mine pre
calea cea despre austrul a porjei la
cămara Sfintelor preoților, care
caută către miazănoapte, și iată a-
colo loc osebit.
21. Și a zis către mine: acesta
este locul unde vor fierbe preofii
cele pentru fărădelege și pentru
păcat; și acolo vor fierbe darul
mai mult, ca să nu scoa|ă la curtea
cea mai dinafară, ca să sfințească
poporul.
22. Și m’a scos la curtea cea
mai dinafară, și m’a purtat
împrejur pre la cele patru păr|i ale
cur|ii, și iată curte despre laturile
cur|ii.
23. Curte mică de patruzeci de
coji de lungă și de treizeci de co|i
de largă, o măsură eră întru cele
patru.
24. Și cămări împrejur
într’însele împrejurul celor patru
și bucătării făcute dedesuptul
cămărilor împrejur.
25. Și a zis către mine : acestea
sunt casele bucătarilor, întru care
vor fierbe cei ce slujesc casei, jert-
fele poporului.
 IEZECHIIL 47
CAP. 47.
Ho tarele țârei.
$ i m'a băgat pre mine în tinda ca-
sei, și iată apă ieșiâ desupt pra-
gul ea scadesdrs răsărH.că Sc|a ca-
sei căută către răsărituri și apă
cur- geâ din laturea cea dreaptă
despre miazăzi preste jertfelnic.
2. Și m'a scos pre calea
pc^r^j^e^i cei despre
miazănoapte, și m'a în- napoiat pre
calea porjei cei dinafară către
poarta curjei, care caută către
răsărituri, și iată apa curgeâ din
laturea cea deadreapta.
3. Ca ieșirea unui om din preaj-
mă, și măsură eră în mâna lui, și a
măsurat o mie cu măsura și a
trecut prin apă, apa iertărei.
4. Și a măsurat o mie cu
măsurii, și a intrat în apă până la
coapse, și a măsurat o mie, și a
intrat în apă până la brâu.
5. Și a măsurat o mie și n'a pu-
lul să treacă apa, că era repede, ca
un pârîu iute, care nu se poale
trece.
6. Și a zis către mine : văzul-ai
fiul omului?
7. Și m'a adus și m'a întors la
marginea rîului.
8. Și dupăce m'a întors, iată pre
marginea rîului copaci mulji foarte
dincoace și dincolo.
9. Și a zis către mine: apa acea-
sta care iese în Galileea cea către
răsărit și pogoară în Aravia, va in-
tră în mare și va ieși și va însă-
nătoși apele.
I0. Și va fl tot sufletul celor vii,
care se târăsc, ori preste care va
curge rîul, vor vie|ui și va fl acolo
pește mult foarte, că va curge pre
acolo apa aceasta, și va însănătoși
și va viejul tot acela, preste care va
curge rîul.
11. Și vor stâ acolo pescarii dela
47 • l toii 3, 18; Zab. I4, 8.
7. flpoc. 22, 2.
1029
Ingadin, până la Enagalim zbicire
de năvoade va fl, osebită va fl, și
peștii ei ca peștii mărei cei mari,
muljime multă foarte.
12. Iar întru ceea ce se varsă și
se face bălji, și întru ceea ce întrece
preste jărmurile lui, nu se vor
însănătoși, la sare se vor dă.
13. Și la rîu vor crește pre (ar-
murile lui de amândouă părfile tot
pomul roditor de mâncat, nu se va
învechi dintr'însul, nici se va sfârși
rodul lui, întru înnoirea lui va dă
pârgă, pentrucă apele lor din cele
sfinte ies, și va fi roada lor de mân-
cat și suirea lor de sănătate.
14. Acestea zice Domnul
Dumnezeu: acestea sunt hotarele,
care veji moșteni ale pământului
celor douăsprezece neamuri ale
fiilor lui Israil, adăogirea funii.
15. Și'l veji moșteni predicare
întocmai ca și fratele său, spre care
am ridicat mâna mea, ca să'l dau
părinfilor voștri, și va cădeâ pă-
mântul acesta vouă întru
moștenire.
16. Și acestea sunt hotarele pă-
mântului către miazănoapte dela
marea cea mare, care se pogoară,
și împrejur spintecă intrarea
Sedadii.
17. Emat, Virota, Savarim, care
sunt între hotarele Damascului și
între hotarele Emalului, curjile lui
Savnan, care sunt deasupra hota-
relor Avranilidii.
18. Acestea sunt hotarele dela
mare, dela curtea lui Enan,
hotarele Damascului și cele către
miazănoapte.
19. Și cele către răsărit între A-
vranitida și între Damasc și între
Galaaditida, și între pământul lui 1
- srail, Iordanul, hotărăște la
marea cea despre răsăriturile
Finichetului; acestea sunt cele de
către răsărituri.
20. Și cele despre austru către
14 Fac. I2, 7; I7. 8 fi 26, 3.
15. Num 34, 8. 16. 2 Imp. 8, 8.
17• Num. I3, 2!; Jud. 3, 3.
1030 IEZECHIIL 47—48
miazăzi dela Teman și dela Fini-
chef până la apa Marimol Cadis,
care se lă|ește către marea cea
mare; aceasta este partea austrului
către miazăzi.
21. Aceasta este partea mării
cei mari, care hotărăște până
împreaj- ma intrării lmatului până
la intrarea lui ; acestea sunt cele
despre marea lmatului. Și vefi
împărfi pământul acesta vouă
neamurilor lui lsrail.
22. Pune'l - vefi pre el
moștenire vouă și nemernicilor,
cari nemer- nicesc între voi, cari
au născut fii între voi, și vor fî vouă
ca cei moșteni întru fiii lui lsrail,
împreună cu voi vor mâncâ întru
moștenire între neamurile lui
lsrail.
23. Și vor fl întru neamul
nemernicilor, întru nemernicii cei
ce sunt cu ei acolo vefi dâ
moștenire lor, zice Domnul
Dumnezeu.
CAP. 48.
împărțirea pământului celui Sfânt la
cele douăsprezece neamuri,
A
cestea sunt numele neamurilor
dela începutul cel de către
mia- zănoapteși del a partea pog
prîrei, care desparte împrejur IO
intrarea Ematului curtea Hamului,
hotarul Damascului către
miazănoapte, despre partea
Ematului curfii, și va fl lor cele
către răsărituri până la mare :
Dan, una.
2. Și dela hotarele lui Dan cele
de către răsărituri, până la mare :
Asir, una.
3. Și dela hotarele lui Asir cele
despre răsărituri, până la cele de-
spre mare: Neftalim, una.
4. Șl dela hotarele lui Neftalim
cele despre răsărituri, până la cele
despre mare: Manasl, una.
5. Și dela hotarele lui Manasl
cele despre răsărituri până IO cele
despre mare: Efroim, una.
6. Și dela hotarele lui Efraim
cele despre răsărituri până IO cele
despre mare: Ruvitn, una.
7. Și dela hotarele lui Ruvim
cele despre răsărituri, până IO cele
despre mare : luda, una,
8. Și dela hotarele lui ludo cele
despre răsărituri până lo cele de-
spre mare vo fl pârga, care o vefi
osebl douăzeci și cinci de mii lăr-
gimea. și lungimea co una din pâr-
lite cele de către răsărituri și până
lo cele despre mare, și vo fl cel
Sfânt în mijlocul lor.
9. Pârga, care vor osebl
Domnului lungimea de douăzeci și
cinci de mii, și lărgimea de
douăzeci și cinci de mii.
10. Acestora va tl pârga
Sfintelor preofilor, către
miazănoapte douăzeci și cinci de
mii, și către mare lărgimea zece
mii, și către răsărituri lăfimea zece
mii, și către austru lungimea
douăzeci și cinci de mii, și muntele
Sfintelor va fl în mijlocul lui.
11. Preofilor celor sfinfifi fiilor
lui Saduc, celor ce păzesc pazele
casei, cari n'au rătăcit cu rătăcirea
fiilor lui lsrail, precum au rătăcit
Levifii.
12. Și se vo dâ lor pârgă din
pârgo pământului sfântă o
Sfintelor din hotarele Levifilor.
13. lar Levifilor cele ce sunt
alăturea cu hotarele preofilor,
lungimea douăzeci și cinci de mii și
lărgimea zece mii, toată lungimea
douăzeci și cinci de mii și lărgimea
zece mii.
14. Nu se va vinde dintr’însa,
nici se va măsurâ, nici se vor luâ
cele întâiu născute ale pământului,
că sfinte vor fl Domnului.
15. lar cele cinci mii, care priso-
sesc în lăfime lo cele douăzeci și
cinci de mii, zid înainte va flcetă-
48 • 14. Lev. 25, 23.
 lEZECHIIL 4R
(ii de lăcuit și de împărțit lui, și va
fl cetatea Tn mi|locul lui.
16. Și acestea sunt măsurile lui:
de către miazănoapte trei mii și
cinci sute, și de către austru patru
mii și cinci sute, și de către răsărit
patru mii și cinci sute, și de către
mare patru mii și cinci sute.
17. Și va fî de împărțit cetății
către miazănoapte două sute și
cincizeci, și către austru două sute
și cincizeci, și către răsărit două
sute și cincizeci, și către mare
două sute și cincizeci.
18. Iar ce prisosește Tn
lungime alăturea cu pârga
Sfintelor: zece mii către răsărit, și
zece mii către mare, și va fl pârga
celui sfânt, și vor 0 roadele ei spre
pâini celor ce lucrează cetății.
19. Iar cei ce lucrează celăjii,
vor lucră dintru toate neamurile
lui I- srail.
20. Toată pârga douăzeci și
cinci de mii preste douăzeci și
cinci de mii în patru unghiuri; veți
osebl pârga celui sfânt dela
moștenirea cetății.
21. Iar ce va prisosi
povăjuitoru- lui din aceasta și din
cea dela pârga celui Sfânt și dela
moștenirea cetăfii despre fafă
preste douăzeci și cinci de mii
lungimea, până la hotarele cele de
către răsărit și către mare despre
față douăzeci și cinci de mii, până
la hotarele cele despre mare
alăturea cu părțile po-
vățuitorului, și va fl pârga
Sfintelor și sfințenia casei Tn
mijlocul ei.
22. Și din moștenirea Leviților
și din moștenirea cetății Tn
mijlocul povățuitorilor, va fl între
hotarele lui luda și între hotarele
lui Veniamin, și a povățuitorilor
va fl.
23. Și celelalte neamuri dela
cele despre răsărit până la cele
despre mare: Veniamin, una.
1031
24. Și dela hotarele lui
Veniamin, dela cele despre răsărit,
până la cele despre mare: Simeon,
una.
25. Și dela hotarele lui Simeon
cele despre răsărit, până la cele de
către mare: lsahar, una.
26. Și dela hotarele lui lsahar
cele despre răsărit, până la cele
despre mare: Zavulon, una.
27. Și dela hotarele lui Zavulon
cele despre răsărit, până la cele
despre mare: Gad, una.
28. Și dela hotarele lui Gad cele
de către răsărit, până la cele de că-
tre amiazăzî; și vor fi hotarele lui
dela Temam, și apa Varemot
Kadis de moștenire până la marea
cea mare.
29. Acesta este pământul, care
veți împărți cu sorți neamurilor
lui Israil, și acestea sunt
împărțirile lor, zice Domnul
Dumnezeu.
30. Și acestea sunt trecălorile
cetății cele de către miazănoapte
patru mii cinci sute cu măsura.
31. Și porțile celăjii pre numele
neamurilor lui Israil, trei porți că-
tre miazănoapte, poarta lui Ruvim
una, poarta lui Iuda una și poarta
lui Levî una.
32. Și cele de către răsărit
patru mii cinci sute, și trei por|i:
poarta lui losif una, poarta lui
Veniamin una și poarla lui Dan
una.
33. Și cele de către austru
patru mii cinci sute cu măsura, și
trei porți: poarla lui Simeon una,
poarta lui lsahar una și poarta lui
Zavulon una.
34. Și cele de către mare, patru
mii cinci sute cu măsura, și trei
porfi: poarta lui Gad una, poarta
lui Asir una și poarta lui Neftalim
una.
25. Împrejurare de optsprezece
mii; și numele cetăfii din ziua în
care se va face: Domnul acolo, va
fl numele ei.
 PROROCIA LUI DANUL
CAP. 1.
Tinerii Evrei aleși de Navuhodonosor
țazesc legea.
I n anul al treilea al împărăției lui
loachim împăratul Iudei, a venii
Navahudonosor împăratat VaviIo-
nului la Ierusalim, și l - a încunjurat
pre el.
2. Și au dat Domnul în mâna lui
pre loachim împăratul Iudei, și din
partea vaselor casei lui Dumnezeu, și
le - au dus pre ele în pământul Senaar
a casei Dumnezeului său, și vasele le-
au descărcat în casa vistieriei
Dumnezeului său.
3. Și a zis împăratul lui Astanez cel
ce eră mai mare prestetame- nii săi, să
bage din fiii robiei lui lsrail și din
sămânfa împărăției și din boieri,
4. Tineri întru cari nu este prihană,
și frumoși la chip, și înțelegători întru
toată înțelepciunea, și cunoscători de
știință, și cugetători de înțelepciune,
cari să poată stâ în casă înaintea
împăratului, și să'i învețe pre ei carte și
limba Hal- deilor.
5. Și le-a rânduit lor împăratul
zilnic din masa împărătească și din
vinul care beâ el, și să - i hrănească
1. I. 4 Imp. 24. 2, 3, io.
2. Ierem. 51, 44, și 22, 18, 19; 2 Parai. 36, 7.
4. Isaia 39, 7.
pre ei trei ani, și după aceea să steâ
înaintea împăratului.
6. Și au fost întru ei din fiii lui
Iuda: Daniil și Anania și Azaria și
Misail.
7. Și le-a pus lor mai marele fa-
menilor nume. Iul Daniil: Valtasar, și
lui Anania: Sidrah, și lui Misail:
Misah, și lui Azaria: Avdenago.
8. Și a pus Daniil în inima sa, ca să
nu se pângărească cu masa
împăratului și cu vinul băuturii lui, și
a rugat pre mai marele fame- nilor, ca
să nu se pângărească.
9. Și au dat Dumnezeu pre Daniil
spre milă și spre îndurare înaintea mai
marelui famenilor.
10. Și a zis mai marele famenilor
lui Daniil: mă tem de domnul meu
împăratul, cel ce v'a rânduit vouă
mâncare și băutură, ca nu cumvâ să
vază fa(a voastră mai scăzută decât a
tinerilor celor de o vârstă cu voi, și veți
pune capul meu în pierire înaintea
împăratului.
11. Și a zis Daniil către Amel- sad,
pre care pusese mai marele famenilor
preste Daniil, Ananiea, Misail și
Azaria:
12. Cearcă rogu-fe cu slugile tale
zece zile, și să ne deâ nouă din se-
mințele pământului, și să mâncăm și
apă să bem.
13. Și să se arate înaintea ta fetele
noastre și fetele tinerilor celoi
 PROROCIA LUI DANIIL 1—2 1033

ce mănâncă din masa împăratului, și 17. Eccl. 2, 26.

precum vei vedeâ fă cu slugile tale.
14. Și i-a ascultat pre ei, și i-a
cercat pre ei zece zile.
15. Și dupăce s'au sfârșit zece zile,
s'au arătat fefele lor frumoase, și
trupurile lor mai cu putere decât
tinerii cei ce mâncau din masa îm-
păratului.
16. Și Amelsad luâ el mâncarea I or
și vinul băuturii lor, și lor le dâ se-
minfe.
17. Și acestor patru tineri le-au dat
lor Dumnezeu înțelegere și pricepere
întru toată știinfa și înțelepciunea, și
Daniil înfelegeâ toată vedeniea și
visurile.
18. Și dupăce s'au sfârșit zilele,
după care a zis împăratul, să'i aducă
pre ei înlăuntru, mai marele famenilor
i-a adus înaintea lui Navuhodonosor.
19. Și a vorbit cu ei împăratul, și
dintru ei tofi nu s'a aflat asemenea lui
Daniil și lui Ananiea, lui Misail și lui
Azariea, și au stătut înaintea
împăratului.
20. Și întru tot cuvântul înfelep-
ciunei și știinfei de care i-a întrebat
pre ei împăratul, i ’ a aflat pre ei cu
zece părfi mai învăfafi de cât tofi
descântătorii și maghii, cari erau în
toată împărăfia lui.
21. Și a fost Daniil până la anul
dintâiu al împăratului Kir.

CAP. 2.
Visul împăratului descoperii de Daniil.

I n anul al doilea al împărăției lui

Navuhodonosor, visat-a Navuho-
dononorvl Si șl s ’ a s pairnmnlnt d u-
hul lui, și somnul lui s'a depărtat dela
el.
2. Și a zis Împăratul: chemafi pre
descântători și pre maghi și pre fer-
mecători și pre Haldei, ca să spue înfelepfii Vavilonului.
împăratului visul lui, și au venit și au 13. Și a ieșit porunca, și omorâ
stătut înaintea împăratului.
3. Și le i a zis lor împăratul : vi-
sat-am, și s'a spăimânfat duhul meu a
ști visul.
4 ’ Și au grăit Haldeii împăratului
sirienește: împărate, în veci să trâ-
ești, tu spune visul nouă slugilor tale,
și noi vom spune tâlcul lui.
5. Răspuns-a împăratul, și a zis
Haldeilor : cuvântul dela mine s'a
depărtat de nu'mi vefi arălâ mie visul
și tâlcul lui, voi vefi pieri, și casele
voastre se vor jefui.
6. Iar de'mi vefi arălâ visul și tâlcul
lui, daruri și cinste multă vefi luâ dela
mine, numai spunefi- mi visul și tâlcul
lui.
7. Răspuns-au a două oară, și au
zis : spue împăratul slugilor sale visul
și tâlcul lui vom spune.
8. Și a răspuns împăratul, și a zis :
cu adevărat văz eu că voi ră-
scumpărați vremea, că afi văzul că s'a
depărtat dela mine cuvântul.
9. De nu vefi spune mie visul, văd
că cuvânt mincinos și stricat afi tocmit
să zicefi înaintea mea, până va trece
vremea, spunefi'mi visul, și voiu ști, că
și tâlcul lui vefi spune mie.
10. Și răspunseră Haldeii înaintea
împăratului, și ziseră : nu este om pre
pământ, care va puteâ să știe cuvântul
împăratului, că tot împăratul mare, și
domnul, cuvânt ca acesta nu Întreabă
de maghi și de Haldei.
11. Că cuvântul, care'l întreabă
împăratul este greu, și allul nu'l poate
spune înaintea împăratului, fără
numai zeii, a cărora lăcaș nu este cu
tot trupul.
12. Atunci împăratul cu mânie și
cu urgie multă, a zis: să piarză pre tofi
1034 PROROCIA LUI 2
pre înțelepți, și căută și pre Daniil
șt pre prietenii lui să'i omoare.
14. Atunci Daniil a răspuns sfat
și cuget lui Arioh celui mai mare
preste bucătarii împăratului. care
ieșise să omoare pre ín|elep|ii Va-
vilonului.
15. Și l • a întrebat pre el
zicând : boierule al împăratului,
pentruce a ieșit această judecată
fără de rușine dela fa|a
împăratului ? Și a spus A- rloh
cuvântul lui Daniil.
16. Și Daniil a intrat. și a rugat
pre împăratul, ca să'i deâ lui
vreme, și va spune împăratului
tâlcul visului.
17. Și intrând Danlil în casa sa,
a spus cuvântul lui Ananiea și lui
Misail și lui Azaria prietenilor săi.
18. Și cereâ milă dela
Dumnezeul cerului pentru taina
aceasta, ca să nu piară Daniil și
prietenii lui împreună cu ceilalji
înțelepți ai Va- vilonului.
19. Atunci, lui Daniil în vedenia
nopfii s'a descoperit taina, și bine
a cuvântat Daniil pre Dumnezeul
cerului.
20. Și a zis să fie numele lui
Dumnezeu binecuvântat din veac
și până în veac, că a lui este
înțelepciunea și înțelegerea.
21. Și el schimbă vremile și
anii, pune împăra|i și mută, dă
înțelepciune celor în|elep|i și
înțelegere celor ce știu înțelegere.
22. El descopere adâncurile și
ascunsele, și cunoaște cele dintru
întunerec, și lumina cu el este.
23. Ție Dumnezeul părinților
mei mă mărturisesc, și pre tine te
laud, cămi-ai dat mie înțelepciune
și putere, și mai arătat mie cele ce
am cerut dela tine, și visul împă-
ratului l * ai arătat mie.
2 • 20. Pilde 2, 6 ; Ps. 112, 2 ; lacov 1, 5 ; Iov
12, 13.
21. Iov 12, 18 ; Ps. 74, 8.
22. Iov 12, 22 ți 38, 36.
24. Și a venit Daniil la Arioh,
pre care îl rânduise împăratul să
piarză pre înțelepții Vavilonului, și
a zis lui : să nu pierzi pre în|elep;ii
Vavilonului, ci mă bagă pre mine
înaintea împăratului, și voiu spune
împăratului tâlcul.
25. Atunci Arioh îndată a băgat
pre Daniil înaintea împăratului, și
a zis lui : aflat-am om din fiii ro-
biei Evreești, care va spune împă-
ratului tâlcul.
26. Și a răspuns împăratul, și a
zis lui Daniil, căruia eră numele
Valtazar : au po|i să'mi spui visul
care l-am văzut, și tâlcul lui?
27. Și a răspuns Daniil înaintea
împăratului și a zis : taina, care
întreabă împăratul înfelept,
Maghii, descântătorii, Gazarinii
nu pot să o spue împăratului.
28. Ci este Dumnezeu în cer,
care descopere tainele, și au arătat
împăratului Navuhodonosor, cele
ce vor să fie în zilele cele de pre
urmă, visul tău, și vedenia capului
tău întru așternutul tău acesta
este.
29. Tu împărate gândeai întru
așternutul tău, ce va fl după acea-
sta, și cel ce descopere tainele, au
arătat |ie, cele ce vor să fie.
30. Și mie nu pentru înțelepciu-
nea, care este întru mine mai
multă decât toți cei vii, s'a
descoperit taina aceasta, ci ca să
spui împăratului tâlcul, ca să
cunoști gândurile ini- mei tale.
31. Tu împărate ai văzut și iată
un chip, și chipul acela erâ mare,
și vederea lui înăl|ată stând înain-
tea fe|ii tale, și vederea lui groaz-
nică.
32. Chipul, al căruia erâ capul
de aur curat, mâinile și pieptul și
brațele lui de argint, pântecele și
armurile de aramă..
33. Iar fluerile de fier : o parte
a
29. Fac. 41, 16.
 DANUL 2—3
picioarelor lui de fier, o parte de
lut.
34. Văzut-ai până s'a tăiat o pia-
tră din munte fără de mână, și a
lovit chipul preste picioarele cele de
fier și cele de lut, și le-a zdru- micat
pre dânsele de tot.
35. Atunci s'au sfărâmat de
odată lutul, fierul, arama, argintul,
aurul, și s'a făcut ca praful cel din
arie vara, și le-a ridicat pre dânsele
mulfime de vânt, și loc nu s'a aflat
lor : iar piatra care a lovit chipul
s'a făcut munte mare, și a umplut
tot pământul.
36. Acesta este visul, și tâlcul lui
vom spune înaintea împăratului.
37. Tu împărate ești împăratul
împăraților, căruia Dumnezeul
cerului împărăție tare și puternică
și cinstită au dat.
38. ln lot locul unde lăcuesc fii!
oamenilor, și hiarele (arinei și pa-
sările cerului și peștii măreiau dat
în mâna ta și te-a pus pre tine
domn tuturor, tu ești capul cel de
aur.
39. Și după line se va sculă altă
împărăfie mai mică decât a ta și
împărăția a treia, care este arama
care va domni preste tot pământul.
40. Și împărăția a patra, care va
fl tare ca flerul, precum fierul mă-
runtează și supune toate, așâ toate
le va mărunt! și le va supune.
41. Și pentrucă ai văzut picioa-
rele și degetele o parte de lut și o
parte de fier; împărăție împărfită
va fl și din rădăcină de fier va fl în-
tru ea, precum ai văzut fierul ame-
stecat cu lutul.
42. Și degetele picioarelor o
parte de fier și o parte de lut, o
parte din împără|ia aceea va fl tare,
și dintru ea se va sfărâmă cevâ.
43. lar că ai văzut fierul ameste-
cat cu lutul, se vor amestecă întru
sămân|a oamenilor și nu se vor lipi,
38, lerem . 27, 5, 6, 7.
1035
precum nu se amestecă fierul cu
lutul.
44. Și în zilele împăraților ace-
lora va sculă Dumnezeul cerului
împărăție, care în veci nu seva
strică; și împărăția lui altui popor
nu se va lăsă, mărun|l-va și va
vântură toate împărățiile, iar aceea
va stă în veci.
45. In ce chip ai văzut, că din
munte s'a tăiat piatra fără de mână
și a sfărâmat lutul, fierul, arama,
argintul și aurul, Dumnezeul cel
mare au arătat împăratului cele ce
vor să fie după acestea, și adevărat
este visul și credincioasă tâlcuirea
lui.
46. Atunci împăratul
Navuhodonosor a căzut pre fafa sa,
și s'a închinat lui Daniil și darul și
miros bun a zis să-i toarne lui.
47. Și răspunzând împăratul, a
zis lui Daniil: cu adevărat Dumne-
zeul vostru, acela este Dunmezeul
dumnezeilor și Domnul
împăraților, cel ce descopere
tainele, căci ai putut descoperi
taina aceasta.
48. Și a mărit împăratul pre
Daniil, și daruri mari și multe i - a
dat lui și l-a pus pre el preste toată
(ara Vavilonului și domn domnilor
preste to|i în|elep|ii Vavilonului.
49. Și Daniil a cerut dela împă-
ratul, și a pus preste lucrurile (ării
Vavilonului pre Sidrah, Misah și
Avdenago, iar Daniil era în curtea
împăratului.
CAP. 3.
Chipul cel de aur și cei trei tineri in
cuptorul cu foc,
I
n anul al optsprezecelea Navuho-
donosor împăratul a făcut un
chip dea uruîn ăl|imealu ld
eșasezezid e co|i și lărgimea lui de
șase co|i, și l-a pus pre el în câmpul
Deira în tara Vavilonului.
44, Ps. 2, 7; Miheea 4; 7; Lucâ 1, 33.
48, Facere 41, 40, 43.
1030 PROROCIA LUI 3
2. Șl a trimis să strângă pre tofi
domnii eei mari și mai marii oști-
rilor și povâ|uitorii și căpeteniile șl
eârmuitorii și pre tofi boierii ță-
ritor, ea să vie la înnoirea chipului
care îl ridicase Navuhodonosor
împărat.
3. Și s'au adunat domnii de prin
|ări și căpeteniile și mai marii o-
știrilor și povă|uitorii și biruitorii
cel mari și cârmuitorii și to|i boierii
țărilor la înnoirea chipului, care îl
ridicase Navuhodonosor împărat și
au stătut înaintea chipului.
4. Și strigătorul strigă cu tărie:
vouă se zice limbilor, popoarelor,
neamurilor, semințiilor:
5. In ce ceas ve(i auzi glasul
trâmbiței și al fluerului și al alăutei
și al surlei și al canonului și al or-
ganului și al versurilor și al tot
felul de cântare, să câdefi să vă în-
chinați chipului cțlui de aur, care l-
a ridicai Navuhodonosor împărat.
6. Iar cela ce nu va cădeâ să se
închine, într'acel ceas se va aruncă
în cuptorul ce arde cu foc.
7. Și au fost dupăce au auzit
toate popoarele glasul frâmbi|ei și
al fluerului și al alăuiel și al surlei
și al canonului și al organului și al
versurilor șl a tot felul de cântare,
au căzut toate popoarele, nea-
murile, semințiile, de s'au închinat
chipului celui de aur, pre care ri-
dicase Navuhodonosor împărat
înaintea lor.
8. Atunci s'au apropiat niște
oameni Haldei, de au pârît pre
Evrei,
9. La împăratul
Navuhodonosor, zicând : împărate,
în veci să trăești.
10. Tu împărate ai pus poruncă
ca toi omul, ori care va auzî glasul
lrâmbi|ei și al fluerului și al alăutei
și al surlei și al canonului și al
organului și al versurilor și a tot
felul de cântare,
11. De nu va cădeâ
săseînchine chipului celui de aur,
care ai ridicat, să se arunce în
cuptorul ce arde cu foc.
12. Deci, sunt aici niște oameni
Evrei pre carii i-al pus preste lu-
crurile tării Vavilonului, Sedrah,
Mi- sah și Avdenago, cari nu
ascultă porunca ta împărate, și
dumnezeilor tăi nu slu|esc și
chipului celui de aur, care ai pus
nu i se închină.
13. Atunci Navuhodonosor
împăratul, cu turburare și cu
mânie a zis să aducă pre Sedrah,
Misah șl Avdenago; și oamenii
aceia s'aua- dus înaintea
împăratului.
14. Și grăind Navuhodonosor
împăratul a zis lor: oare așâ este
cu adevărat Sedrah, Misah și
Avdenago, că dumnezeilor mei nu
slu|i|i, și chipului celui de aur, care
am ridicat, nu vă închinați?
15. Acum dar să fiți gata, dacă
veți auzi glasul trâmbi|ii și al flu-
erului și al alăutei și al surlei și al
canonului și al versurilor și a tot
felul de cântare, să cădefi să vă în-
chinați chipului celui de aur, care
am făcut; iar de nu vă vefi închină,
într'acel ceas vă vor aruncă în cup-
torul ce arde cu foc, și cine este
Dumnezeu care vă va scoate pre
voi din mâinile mele?
16. Și răspunzând Sedrah,
Misah și Avdenago, au zis
împăratului Navuhodonosor: nu
este lucrul nostru să răspundem |ie
pentru graiul acesta.
17. Că este Dumnezeul nostru
în ceruri, căruia noi slujim,
puternic să ne scoafă pre noi din
cuptorul ce arde cu foc, și să ne
izbăvească din mâinile tale
împărate.
18. Și de nu, să știi o împărate,
că dumnezeilor tăi nu vom sluji, și
chipului celui de aur, care ai ridi-
cat, nu ne vom închină.
19. Atunci Navuhodonosor se
um-
3. 13. Fapt. Ap. 4, 19 fi 5, 29.
 DANUL 3-4
piu de mânie, și ș'a schimbai ve-
derea feții lui asupra lui Sedrah,
Misah și Avdenago, și a zis: ardeți
cuptorul de șapte ori mai mult
pânâ ce va arde de tot.
20. Și la oameni tari a poruncit
cu mare tărie să lege pre Sedrah,
Misah și Avdenago, și să'i arunce
în cuptorul ce arde cu foc.
21. Atunci pre bărbafii aceia i ■
au legat, și cu nădragii și cu ișlicele
lor și cu încălfăminfele și cu hai-
nele lor, i-au aruncat în mijlocul
cuptorului ce ardeâ cu foc.
22. Pentrucă cuvântul
împăratului $e întăreâ, și cuptorul
arsese foarte, iar pre oamenii aceia
cari pârîse pre Sedrah, Misah și
pre Avdenago, i-a ars văpaea
focului împrejur.
23. Și acei trei bărbafi Sedrah,
Misah și Avdenago au căzut legafi
în mijlocul cuptorului ce ardeâ cu
foc și umblau prin mijlocul văpăii,
lăudând pre Dumnezeu.
24. Și Navuhodonosor i-a auzit
pre ei lăudând, și s'a mirat și s'a
sculat cu grab și a zis boierilor săi:
au nu trei bărbafi am băgat în mij-
locul focului legafi? Și a zis împă-
ratului: adevărat împărate.
25. Și a zis împăratul: acum eu
văz patru bărbafi dezlegați, și um-
blând în mijlocul focului, și nimic
lor nu le strică, și chipul celui de al
patrulea asemenea fiului lui Dum-
nezeu.
26. Atunci s'a apropieat
Navuhodonosor la ușa cuptorului
focului ce ardeâ, și a zis: Sedrah,
Misah și Avdenago, robii
Dumnezeului celui prea înalt, ieșifi
și venifi; și au ieșit Sedrah, Misah
și Avdenago, din mijlocul focului.
27. Și s'au strâns domnii și mai
marii oștirilor și căpeteniile locu-
rilor și boierii împăratului, și au
văzut pre bărbafi, că n'a ars focul
trupul lor, și părul capului lor nu
s'au pârlit, și hainele lor nu s'au
1037
vătămat, și miros de foc nu erâ în-
tru ei, și s'a închinai împăratul
Domnului înaintea lor
28. Și răspunzând împăratul
Navuhodonosor, a zis:
binecuvântat este Dumnezeul lui
Sedrah, Misah și Avdenago. cel ce
au trimis pre îngerul său, și au scos
pre slugile sale, pentrucă
nădăjduiâ întru el, și n'au ascultat
de cuvântul împăratului, și ș'au dat
trupurile sale focului, ca să nu
slujască, nici să se închine la tot
dumnezeul, fără numai Dum-
nezeului lor.
29. Și eu pui poruncă: lot popo-
rul, neamul, limba, ori cari vor
grăi hulă asupra Dumnezeului lui
Sedrah, Misah și Avdenago, vor
pieri, și casele lor se vor jefui, că
nu este alt Dumnezeu, care poate
să izbăvească așâ.
30. Atunci împăratul a
îndreptat pre Sedrah, Misah și
Avdenago, în fara Vavilonului, și i-
a crescut rre ei, și i-a învrednicit
pre ei a povă- ful pre tofi Evreii,
cei dintru împă- răfiea lui.
31. Navuhodonosor împărat:
tuturor popoarelor, neamurilor și
limbilor, cari lăcuesc în fot
pământul, pace vouă să se
înmulțească.
32. Semnele și minunile, care
au făcut cu mine Dumnezeul cel
prea înalt, plăcut ■ au înaintea
mea să le vestesc vouă.
33. Cât sunt de mari și de
puternice, împărăfiea lui împărăție
veșnică este, și stăpâniea lui în
neam și în neam.
CAP. A.
Visul lui Navuhodonosor și tâlcuirea
lui.
E
u Navuhodonosor bine
petrecând eram în casa mea, și
bine odră- slind fd sca unul uie u.
29. Esdra 6, 11.
33. Ps. 92, 1, 2, Lucâ 1, 33.
1038 PROROCIA LUI 4
2. Vis am văzul șl m'a
înfricoșat, și m'am turburai întru
așternutul meu, și vederile capului
meu m'au turburat pre mine.
3. Și prin mine s'a pus
poruncă, ca să aduc înaintea mea
pre tofi înfeleptii Vavilonului, ca
să’mi a* rate tâlcul visului.
4. Și au intrat descântătorii,
Ma- ghii, Gazarinii, Haideii și le-
am spus lor visul, și tâlcuirea lui
nu mi - au arătat mie,
5. Până ce a venit Daniil,
căruia este numele Valtasar după
numele Dumnezeului meu, care
are duh sfânt a lui Dumnezeu
întru sine, și i - am spus lui visul.
6. Vallasar mai marele
descântătorilor, pre care le-am
cunoscut, că Duh Sfânt al lui
Dumnezeu este întru tine, și toată
taina nu este fie cu neputinfă, auzi
vederea visului meu, care l-am
văzut, și tâlcuirea lui spune’mi
mie.
7. Și vederile capului meu întru
așternutul meu; văzut-am și iată
un copac în mijlocul pământului,
și înălțimea lui multă.
8. Și s’a mărit copacul, și s’a în-
tărit, și înălțimea lui a ajuns până
la cer, și tulpina lui la marginile a
tot pământul.
9. Frunzele lui frumoase, și
roada lui multă, și hrană tuturor
întru dânsul, și supt dânsul
lăcuiau hiarele cele sălbatice, și în
ramurile lui lăcuiau pasările
cerului, și dinlr'în- sul se hrăneâ
tot trupul.
10. Văzut-am în vederea nopfii
întru așternutul meu, și iată Ir, și
cel sfânt din cer s’au pogorît.
11. Și au strigat cu tărie, și așâ
au zis: tăiafi copacul și smulge|i
ramurile lui și scuturafi frunzele
lui și risipiți roadele lui, să fugă
hiarele de supt el, și pasările din
ramurile lui.
12. Insă odrasla rădăcinelor lui
4. 4. Fac. 41, 8. 11. lezecb. 31, 3.
în pământ o lăsafi, și în legătură
de fier și de aramă, în iarba cea de
afară, și în rouă cerului va mâ-
neâ, și cu hiarele partea lui în bu-
ruiana pământului.
13. Inima lui cea de om se va
schlmbâ, și inimă de hiară se va dâ
lui, și șapte vremi se vor mută
preste el.
14. Prin tâlcuirea lui Ir, este
cuvântul, și graiul sfinților este
întrebarea, ca să cunoască cei vii,
că Domnul este cel prea înalt al
împărăției oamenilor, și ori cui va
vreâ o va dâ pre ea, și pre cel ce
este ocară la oameni îl va înălfâ
preste ea.
15. Acesta este visul, care am
văzut eu Navuhodonosor împărat,
și tu Valtasar tâlcuirea lui
spune'mi; că tofi înțelepții
împărăției mele, nu’mi pot arătă
tâlcuirea lui; iar tu Daniile po|i, că
Duhul lui Dumnezeu cel Sfânt, este
întru tine.
16. Atunci Daniil al căruia
nume erâ Valtasar, a stătut amuții
ca la un ceas, și gândurile lui îl
turburau pre el, și răspunse
împăratul și zise: Vallasarel Visul
și tâlcul lui să nu te sârguiască, și a
răspnns Vallasar, și a zis: doamnei
Visul acesta să fie celor ce te urăsc
pre tine, și tâlcul lui vrăjmașilor
tăi.
17. Copacul, care l-ai văzut, cel
ce s’a mărit și s’a întărit, a căruia
înălfimea a ajuns la cer, și tulpina
lui preste tot pământul,
18. Și frunzele lui bine
înverzite, și roada lui multă, și
hrană tuturor într’însul, și supt
dânsul lăcuiau hia- re sălbatice, și
în ramurile lui lăcuiau pasările
cerului,
19. Tu ești împărate, că te-ai
mărit și te-ai întărit, și mărimea ta
s’a înălfat, și a ajuns la cer, și
stăpâ- niea ta la marginile
pământului.
12. lezecb. 31, 6.
 DANIIL 4
20. Și câ a văzul împăratul pre
Ir, și pre cel slânl pogorându-se
din cer, și a zis: smuige|i copacul
și'l strica|l pre el; însă odrasla ră-
dăcinilor lui lâsa|i-o în pământ; și
în legătură de fier și de aramă și în
iarba cea de afară, și în rouă
cerului va petrece, și cu hiarele săl-
batice va H partea lui, până ce se
vor mutâ preste el șapte vremi.
21. Acesta este tâlcul lui împă-
rate, și judecata celui Prea înalt a-
ceasta este, care a sosit asupra
domnului meu împăratului.
22. Șapte ani te vor scoate dela
oameni, și cu hiarele sălbatice va fi
petrecerea ta, și cu iarbă ca pre un
bou te vor hrăni, și rouă cerului
preste tine va cădeâ, și șapte vremi
se vor mutâ preste line, până vei
cunoaște că cel Prea înalt stă-
pânește preste împără|iea oameni-
lor, și cui va vreâ o va dâ pre ea.
23. Și pentru că a zis: lăsa|i o-
drasla rădăcinelor copacului în pă-
mânt, împără]iea ta |ie va
rămâneâ, dintru care vei cunoaște
puterea cea cerească.
24. Pentru aceea împăratel Sfa-
tul meu să'Ji placă |ie, și păcatele
tale cu milostenie le răscumpără, și
nedreptă|ile tale cu îndurări săra-
cilor, doar va fl Dumnezeu mult în-
găduitor păcatelor tale.
25. Acestea toate a venit asupra
lui Navuhodonosor împăratul.
26. După douăsprezece luni la
Biserica împără|iei lui în Vavilon
umblând.
27. Răspuns-a împăratul, și a
zis: au nu este acesta Vavilonul cel
mare, care l-am zidit eu casă
împărăției întru lăriea puterii
mele, spre cinstea măririi mele?
28. încă cuvântul în gura împă-
ratului fiind, glas din cer s'a făcut:
24. Sirah 3, 29.
1039
(ie se zice Navuhodonosoare împă-
rate; împără(ia ta a trecut dela
tine.
29. Și dintre oameni le vor
scoate pre tine, și cu hiarele
câmpului va fi lăcuinfa ta, și cu
iarbă, ca pre un bou te vor hrăni
pre tine, și șapte vremi se vor
premeni preste tine, până ce vei
cunoaște, că cel Prea înalt
stăpânește preste împă- ră|iea
oamenilor, și cui va vreâ o va dâ
pre ea.
30. Intr'acelaș ceas s ' a plinit
cuvântul asupra lui
Navuhodonosor, și s'a scos dintre
oameni, și iarbă ca un bou a
mâncat, și din rouă cerului s'a
văpsit trupul lui, până a crescut
perii lui, ca perii leilor, și unghiile
lui ca ale pasărilor.
31. Și după sfârșitul zilelor, eu
Navuhodonosor, ridicat-am ochii
mei spre cer, și mintea mea s'a
întors la mine, și bine am cuvântat
pre cel Prea înalt, și pre cel viu în
veci l-am lăudat și l-am slăvit, că
puterea lui este putere veșnică, și
împărăția lui în neam și în neam.
32. Și tofi lăcuitorii
pământului, ca o nimic
suntînaintea lui, și după voea lui
face întru tăria cerului și întru
lăcașul pământului, și nu este cine
să steâ împrotiva mâniei lui, și să
zică lui : ce ai făcut ?
33. Inlr'acea vreme mintea mea
s'a întors la mine; și la cinstea îm-
părăției mele am venit, și chipul
meu s'a întors la mine; și sfetnicii
mei și boierii mei m'au căutat pre
mine, și întru împărăția mea m'am
întărit ; și mărire mai multă s'a a-
daos mie.
34. Acum dar eu
Navuhodonosor laud și prea înal| și
slăvesc pre împăratul cerului, că
toate lucrurile lui sunt adevărate și
cărările lui )u-
 30. Fapt. flp. 12, 23.
32. Isaia 40. 15-17 și 45, 9’ Iov 9, 12.
34. n 2 Lege 32, 4; Eccl . 3, 14 ; Ps. 144,
16; Isaia 14, 27 și 13, 11.
 1040 PROROCIA LUI 3-4

decăfi, și pre fo|i cei ce umblă cu împăratului și n'au putut să

trufie poate să * i smerească. citeassă scrisoarea, nici să arate
împăratului tâlcul.
CAP. 5. 9. Și împăratul Valtasar s'a
Ospățul lui Valiazar, scrierea minu - turburat, și chipul lui s'a mulat
nată și tâlcuirea ei. într'în- sul, și sfetnicii lui s'au

V altasar împăratul făcut-a cină spăimântaf.

mare boierilor săi o mie, și îna-
inteacel or o mi e vin erâ.
10. Și a intrat împărăteasa în
casa ospă|ului și a zis: împărate! tn
2. Și bând Valtasar a zis cârd a veci să trăiești, să nu te turbure
gustat vinul, ca să aducă vasele pre tine gândurile tale și fa|a ta să
cele de aur și cele de argint, care nu se schimbe.
le-a fost adus Navuhodonosor tatăl 11. Este om întru împărăția fa,
lui din Biserica Ierusalimului, ca să întru care este Duhul lui
beâ di^T^nsele împăratul și boierii Dumnezeu. Și în zilele tatălui tău
lui și fiiloarele lui și cele ce se deșteptăciune și pricepere s'a aflat
culcau cu el. într'însul, și împăratul
3. Și au adus vasele cele de aur Navuhodonosor tatăl tău l-a pus
și de argint, care le-a fost adus din pre el mai mare preste de-
Biserica lui Dumnezeu cea din Ie- scântători și preste Maghi și preste
rusalim, și au băut dintr'însele îm- Haldei și presfe Gazarini.
păratul și boierii lui și |iitoarele lui 12 . Că duh mult este întru el și
și cele ce se culcau cu el. înțelepciune și înțelegere, și lâlcu-
4 . Beau vin și lăudau pre ește visele și spune cele ascunse și
dumnezeii cei de aur, de argint, de dezleagă legăturile. Daniil, și îm-
aramă, de fier, de lemn și de păratul i-a pus lui nume Valtasar;
piatră; iar pre Dumnezeul cel acum dar chiamă'l pre el, și'|i va
veșnic nu l-au binecuvântat, cel ce spune tâlcul lui, |ie.
are pu'ere presfe duhul lor. 13. Atunci Daniil a fost adus
5. Intr'acelaș ceas au ieșit degete înaintea împăratului, și a zis
de mână de om și scriau împăratul către Daniil: tu ești
împreajma luminei preste spoiala Daniil cel din fiii robimei ev^ști,
peretelui casei împărătești; care o a adus împăratul tatăl meu?
împăratul vedeâ închisurile măinii, 14. Auzit-am de tine, că Duhul
care scriâ. lui Dumnezeu este întru tine, și
6. Atunci fa|a împăratului s'a deștep- tăciune și pricepere și
schimbat, și gândurile lui l-au tur- înțelepciune multă s'a aflat întru
burat și închieturile șoldurilor lui tine.
se dezlegau și genunchii lui 15. Și acum au venit înaintea
tremurau. mea ^^^01, Maghii, Gazarinii, să
7. Și a strigat împăratul tare, să citească mie scrisoarea aceasta și
aducă Maghi, Haldei, Gazarim, și tâlcuirea să mi ■ o spue, și n'au
a zis înfeleplilor Vavilonului: putut să mi * o spue.
oricine va ceti scrisoarea aceasta și 16. Și eu am auzit de tine, că
tâlcu- irea ei îmi va arătâ, cu po|i a tâlcul tâlcuiri; acum dar de
porfiră se va îmbrăcă, și lan| de vei puteâ ceti scrisoarea aceasta și
aur împrejur de grumazii lui, și al să'mi spui tâlcul el, cu porfiră te
treilea întru împărăția mea va vei îmbrăcă și lan) de aur va fl
domni. împrejur de grumazii tăi, și al
8. Și au intrat toff filozofii treilea întru împărăția mea vei
domni.
17. Și a zis Daniil înaintea
împăratului: darurile tale fie
pentru tine
 DANUL 5-6 1041
și dăruirea casei talc dă-o altuia; cea scrisă: Mani, Techel, Fares.
iar eu voiu ceti împăratului Scrip- 5. 23. Iov 12, 10; Ieremia 50, 31.
tura și tâlcul ei voiu spune |ie.
18. împărate! Dumnezeul cel
prea înalt au dat împărăfie și
mărime și cinste și mărire lui
Navuhodonosor tatăl tău.
19. Și de mărirea care i-au dat
lui, toate popoarele, neamurile și
limbile tremurau și se temeau de
fa|a lui, pre cari vreâ el omorâ, și
pre cari vreâ el băteâ, și pre cari
vreâ elînălfâ, și pre cari vreâ
smereâ.
20. Și când s'a înăl|at ’inima lui
și duhul lui s'a întărit a se Irufl, s'a
pogorît de pre scaunul împărăției
sale și cinstea lui s'a luat dela el.
21. Și el s'a scos dintre oameni,
și inima lui cu hiarele s'a dat, și cu
asinii cei sălbateci a fost lăcu- in|a
lui, și cu iarbă, ca pre un bou l-au
hrănit pre el, și din rouă cerului
trupul lui s'a văpsif, până când a
cunoscut, că Dumnezeu cel prea
înalt stăpânește preste împără|iea
oamenilor, și cui vreâ el aceluia o
dă.
22. Și tu dar Valtasar fiul lui
n'ai smerit inima ta înaintea lui
Dumnezeu, și au n'ai știut tu toate
acestea?
23. Și asupra Domnului
Dumnezeului cerului te-ai înâlfat,
și vasele casei lui le-ai adus
înaintea ta, și tu și sfetnicii tăi și
tiitoarele tale, și cele ce se culcă cu
line a|i băut vin din ele, și pre
dumnezeii cei de aur și de argint și
de fier și de lemn și de piatră, cari
nu văd, nici aud, nici cunosc, ai
lăudat; și pre Dumnezeu,
într'acăruia mână este suflarea ta
și toate căile tale, pre acela nu l-ai
slăvit.
24. Pentru aceea dela fa|a lui s'a
trimis închietură de mână, și a
scris aceaslă scrisoare.
25. Și aceasta este scrisoarea
 26. Și aceasta este tâlcuirea 28. lerem 50, 37.
30. Jsaia 13, 17, Ier. 25, 12.
cuvântului, Mani: măsural-au
Dumnezeu împărăfiea ta, și o au
plinit pre ea.
27. Techel: pusu-s'a în
cumpănă, și s'a aflat cu scădere.
28. Fares: împăr|itu-s'a împără-
|iea ta, și s'a dat Midilor și Perșilor.
29. Și a zis Valtasar, și a îmbră-
cat pre Daniil cu porfiră, și lan) de
aura pus împrejurul grumazului
lui, și l-a vestit pre el că este al
treilea biruitor întru împărăjie.
30. Intr'această noapte s'a omo-
rît împăratul Valtasar Haldeul.
31. Și Darie Medul a luat împă-
ră|iea, de șasezeci și doi de ani
fiind.

CAP. 6.
Daniil în groafa leilor și scăparea lui.

Ș ipusa plăcut înaintea lui Darie, și a

preste împărăjie o sută
douăzeci de domni, ca să fie întru
toată împără|iea lui.
2. Și preste aceștia a pus trei
rânduitori, dintru cari unul erâ
Daniil, ca să grăiască cu ei domnii,
să nu supere pre împăratul.
3. Și a fost Daniil preste ei, că
duh mult erâ întru el, și împăratul
l-a pus pre el preste toată împără-
fiea sa.
4. Și rânduilorii și domnii
căutau să afle vină asupra lui
Daniil, și nici o vină și greșală și
păcat n'au aflat întru el, că erâ
credincios.
5. Și au zis rânduitorii: nu vom
aflâ asupra lui Daniil vină, fără
numai pentru legea Dumnezeului
lui.
6. Atunci rânduitorii și domnii
au stătut înaintea împăratului, și
au zis lui: Darie împărate! In veci
să trăești.
7. Sfat au făcut to|i cei ce sunt
preste împărăfiea la mai marii
oștirilor și domnii, boierii și
cârmuito-
1042 DANUL 6
rii, ca să așeze cu așezământ îm-
părătesc. și să întărească poruncă,
ca ori care va cere dela vre un
Dumnezeu sau om cerere, până în
treizeci de zile, fără numai dela
tine împărate, să se arunce în
groapa leilor.
8. Acum dar împărate pune
poruncă, și dă scrisoare, ca să nu
se schimbe așezământul Perșilor și
al Midilor.
9. Atunci împăratul Darie a
poruncit a se seri porunca.
10. Și Daniil când a cunoscut,
că s'a scris porunca, a intrat în
casa sa, și ferestrile deschise în
foișorul lui către Ierusalim, și de
trei ori în zi plecând genunchile
sale și se ru- gâ și se mărturiseâ
înaintea Dumnezeului său,
precum se obișnuise și mai nainte
a face.
11. Atunci bărbafii aceia au
păzit, și au aflat pre Daniil
rugându- se și umilindu-se
Dumnezeului său.
12. Și ducându-se au zis împă-
ratului: împăratel Au n'ai pus po-
runcă, ca tot omul, care va cere de
la vre un Dumnezeu, și dela om
cerere până în treizeci de zile, fără
numai dela tine împărate, să se a-
runce în groapa leilor? Și a zis îm-
păratul, adevărat, cuvântul și așe-
zământul Midilor și al Perșilor nu
va trece.
13. Atunci au răspuns, și au zis
înaintea împăratului: Daniil, care
este dintre fiii robiei Evreești, nu
s'a supus poruncii fale, și de trei
ori în zi cere dela Dumnezeul său
cererile sale.
14. Atunci împăratul auzind
cuvântul acela, foarte s'a întristat
de aceasta, și pentru Daniil s'a
nevoit, să'l izbăvească pre el, și
până seara s'a silit să'l scoa|ă pre
el.
15. Atunci bărbafii aceia au zis
împăratului, să știi împărate, că
Mi- denilor și Perșilor, nu se cade
să mute legea și așezământul care
a așezat împăratul.
16. Atunci împăratul a
poruncit, și au adus pre Daniil, și
l-au aruncat în groapa leilor, și a
zis împăratul lui Daniil:
Dumnezeul tău, căruia tu slujești
totdeauna, acela te va izbăvi pre
tine.
17. Și au adus o piatră, și o a
pus pre gura gropii, și o a
pecetluit împăratul cu inelul său și
cu inelul sfetnicilor săi, ca să nu se
facă cevâ vicleșug asupra lui
Daniil.
18. Și s'a dus împăratul la casa
sa, și s'a culcat necinat, și bucate
nu i s'au adus, și somnul s'a depăr-
tat dela dânsul; și au încuiat Dum-
nezeu gurile leilor, și n'au vătămat
pre Daniil.
19. Atunci împăratul sculându-
se dimineaja la ziuă, cu grăbire a
venit la groapa leilor.
20. Și apropiindu-se el de
groapă, a strigat pre Daniil cu glas
mare : Daniile I Robul
Dumnezeului celui viu,
Dumnezeul tău, căruia fu slujești
totdeauna, au doar au putut să te
scoafă din gura leilor?
21. Iar Daniil răspunzând a zis
către împăratul : împărate în veci
să lrăești.
22. Dumnezeul meu au trimes
pre îngerul său, și au închis gurile
leilor, și nu m'au sfâșiat pre mine,
că s'a aflat dreptate întru mine
înaintea lui, și înaintea ta
împărate greșală n'am făcut.
23. Atunci împăratul s'a
bucurat foarte de dânsul, și a
poruncit să scoafă pre Daniil din
groapă, și nici o stricăciune nu s'a
aflat întru el, pentrucă a crezut
întru Dumnezeul său.
24. Și a poruncit împăratul, și
au adus pre bărbafii cei ce au
pârîf pre Daniil, și i-au aruncat pre ei în
6. 10- 3 Imp. 8, 44.
22. l Macab. 2. 60.
 DANUL 6—7
groapa leilor, și pre fiii lor și pre
femeile lor; și n'au ajuns la fundul
gropii, până ce i - au sfâșiat pre ei
leii, și toate oasele lor le-au mă-
runții.
25. Atunci Darie împăratul a
scris la toate popoarele, neamurile
și limbile, care lăcuiau în tot
pământul: pace vouă să se
înmulțească.
26. Dela mine s'a dat poruncă,
ca întru toată stăpânirea împără-
ției mele, să se cutremure, și să se
teamă fiecare de fața Dumnezeului
lui Daniil, că acesta este
Dumnezeul cel viu, care rămâne în
veci, și împărăția lui nu se va
strică, și stăpânirea lui va fi până în
sfârșit.
27. Cel ce apără și face semne și
minuni în cer și pre pământ, care
au scos pre Daniil din gura leilor.
28. Și Daniil a înaintat întru
împărăția lui Darie, și întru
împărăția lui Kir Persul.
CAP. 7.
Vedenia lui Daniil pentru cele patru
hiare.
I n anul dintâiu al lui Valtasar
împăratul Haldeilor, Daniil a
văzut vis, ș- veverile capului Iu
ltntru u- ștemulul lui, și visul lui l-
a scris : începutul cuvintelor lui.
2. Eu Daniil văzut-am întru ve-
denia mea noaptea, și iată patru
vânturi ale cerului au lovit în ma-
rea cea mare.
3. Și patru hiare mari ieșau din
mare, osebite între sine.
4. Cea dintâiu erâ asemenea le-
oaicei, și aripile ei ca aripile vul-
turului, văzut-am până s'au smuls
aripile ei și s'a ridicat de pre pă*
mânt, și pre picioare de om a stă-
tut, și inimă de om s'a dat ei.
5. Și iată adoua hiară asemenea
26.Isaia 9, 7; Luca 1, 33.
1043
ursoaicei, și într'o parte a stătut, și
trei coaste în gura ei, și între dinfii
ei și așâ să ziceâ ei : scoală - te,
mănâncă cărnuri multe.
6. După aceasta am văzut, și
iată a treia hiară, ca un pardos, și
patru aripi de pasăre aveâ pre
sine, și patru capete și putere s'a
dat ei.
7. După aceasta am văzut, și
iată a patra hiară spăimântătoare,
și minunată și tare foarte, și dinfii
ei de fier și mari, unghiile ei de a-
ramă, mâncând și sfărâmând, și ce
rămâneâ cu picioarele sale călcâ: și
aceasta erâ cu mult mai într'alt
chip decât toate hiarele cele mai
dinainte, și aveâ zece coarne.
8. Și mă uitam la coarnele ei, și
iată alt corn mic a ieșit din mijlo-
cul lor, și trei coarne ale ei din cele
dintâiu s'au smuls dinaintea feții
aceluia ; și iată ochi ca ochii
omului erau în cornul acela, și
gură mare grăitoare, și făceâ
răsboiu cu sfinfii.
9. Văzut-am până ce s'aupus
scaunele, și au șezut cel vechiu de
zile; și îmbrăcămintea lui erâ albă
ca zăpada, și părul capului lui ca
lâna curată ; scaunul lui pară de
foc, roatele lui foc arzător.
10. Rîu de foc curgeâ ieșind din
naintea lui, mii de mii slujeau lu> și
întunerece de întunerece stau
înaintea Iui; Judecătorul au șezut,
și cărfile s'au deschis.
11. Văzut - am atunci pentru
glasul cuvintelor celor mari, ce le-a
grăit cornul acela; și am văzut
până s'a omorît hiara, și a pierit,
iar trupul ei s'a dat să se arză în
foc,
12. Și a celorlalte hiare li s'au
luat stăpânirea, și lungime vieții s'a
dat lor până la vreme și vreme.
13. Văzut-am întru vedenia
nopții, și iată cu norii cerului, ca
un fiu
7. 9- 3 Imp.- 22- 19.
 10. flpoc. 4, 11; Ps. 68, 8; 102, 20 și 67,
18.
1044 DANUL 7—8
omenesc veneâ, și până la cel
vechiu de zile a sosit, și înaintea lui
s'a adus.
14. Și s'a dat lui stăpânirea,
cinstea și împărăția, și toate
popoarele și neamurile și limbile,
lui, vor sluți, și stăpânirea lui
stăpânire veșnică, care nu va trece,
și împărăția lui nu se va strică.
15. Ingrozitu-s'a duhul meu
întru mine, eu Daniil, și vederile
capului meu împreună mă
turburau.
16. Și m'am apropiat la unul
din cei ce stă, șl adevărul cercam
dela el pentru toate acestea, și mi-a
spus adevărul, și tâlcuirea
cuvintelor mi • a arătat mie.
17. Aceste patru hiare, patru
împărății se vor sculă pre pământ,
care se vor strică.
18. Și vor lua împără|ia sfinții
celui Prea înalt și o vor |ineă până
în veacul veacurilor.
19. Și am cercat cu deadinsul
pentru hiara cea de a patra, care
eră cu mult mai într'alt chip decât
toate hiarele și groaznică foarte:
dinții ei de fier, unghiile ei de
aramă, mâncând și sfărâmând, și
ce rămâneâ, cu picioarele sale
călcâ.
20. Și pentru cele zece coarne
din capul ei, și pentru celalt care a
ieșit și a smuls trei din cele mai
dinlâiu, și pentru cornul în care
erau ochi și gură grăind mare, și
vederea lui eră mai mare decât a
celorlalte.
21. Văzut-am și cornul acela fă-
ceă răsboiu cu sfinții și s'a întărit
mai mult decât ci.
22. Până ce au venit cel vechiu
de zile și au dat țudecată sfin|ilor
celui Prea înalt și vremea a sosit și
împărăția o au tinut sfin|ii.
23. Și a zis: hiara a patra, îm-
părăția a patra va fl pre pământ,
14. Zah. 8, 22; Mibeia, 4, 7; Luca 1, 32,
Isaia 16, 5 ți 66, 16. 21. flpoc. 13, 7.
care va întrece toate împărățiile și
va mâncâ lot pământul; și'l va
călcâ, și'l va lăiâ pre el.
24. Și cele zece coarne ale ei,
zece împărafi se vor sculă și după
ei se va sculă altul, care va întrece
cu răulă|ile pre to|i cei mai dina-
inte, și pre trei împăra|i va smeri.
25. Și cuvinte va grăi asupra
celui Prea Înalt, și pre sfin|ii celui
Prea Înalt va amăgi și va cugetă să
schimbe vremile și legea, șl seva dă
în mâinile lui până la vreme și
vremi și țumătate de vreme.
26. Și țudecata va ședeâ și stă-
pânirea lui o vor mută, ca să o
strice și să o piarză până în sfârșit.
27. Și împărăția și puterea și
mărimea împăraților celor de supt
tot cerul s'au dat sfinților celui
Prea înalt, și împărăția lui este
împără|ie veșnică; și toate
stăpânirile vor sluți lui și vor
ascultă de el.
28. Până aici este sfârșitul
cuvântului. Eu Daniil: gândurile
mele mult m'au turburai și fa|a
mea s'a schimbat și cuvântul în
inima mea l-am păzit
CAP. 8.
Vedenia berbecelui și a țapului.
I
n anul al treilea al împărăției lui
Vallasar împăratul, vedenie s'a
a- rărat tu iei e uD amiL d
udăcămi s’a arătat mie la început,
2 . Și eram în Susa cetatea cea
împărătească, care este în (ara E-
lamului și am văzut vedenie și eu
eram la Uval.
3. Și am ridicat ochii mei și vă-
zuiu și iată un berbece stă înaintea
lui Uval: și aveâ coarne și coarnele
erau înalte și unul mai înalt decât
altul și cel mai înalt a crescut a*
lături.
4. Și am văzul berbecele
împun-
27. Isaia 16, 5; Ps 2, 8, 9.
 DANUL 8
gând asupra mărei și asupra mie-
zului nopjei și a austrului și toate
hiarele nu puteau stâ înaintea lui,
și nu erâ cine să le scoa|ă din mâna
lui, și a făcut după voea sa și s'a
mărit.
5. Șl eu priveam, și iată un (ap
de capre veneâ de către amiazăzi
presfe fa|a a tot pământul, și |apul
aveâ un corn, care se vedeâ între
ochii lui.
6. Și a venit |apul până la ber-
becele care aveâ coarne, pre care l-
am văzut stând înaintea lui Uval, și
a alergat la el întru pornirea
puterei sale.
7. Și l-am văzut pre el până ce
a ajuns la berbece, și s'a repezit
asupra lui și a lovit pre berbece, și
i-a zdrobit amândouă coarnele lui,
și n'a putut berbecele să steâ îna-
intea lui. și l ■ a aruncat pre
pământ și l-a călcat, și n'a fost cine
să scoafă berbecele din mâna lui.
8. Și fapul caprelor s'a mărit
foarte și s'a întărit, și s'a zdrobit
cornul lui cel mare, și au crescut
alte patru coarne de desuptul lui
spre patiu vânturi ale cerului.
9. Și dintru unul dintr'însele a
ieșit un corn tare, și s'a mărit
foarte către austru șl către răsărit.
10. Și s'a mărit până la puterea
cerului, și a aruncat jos pre
pământ din puterea cerului șl din
stele, și le-a călcat pre ele.
11. Și până la mai marele
puterii s'a mărit, și pentru el s'a
turburat jertfa și el a sporit și
Biserica s'a pustiit.
12. Și s'a dat presfe jertfă păcat,
și s'a lepădat jos dreptatea, și a fă-
cut și a sporit el.
13. Și am auzit pre un sfânt
grăind, și a zis un sfânt lui Felmon
celui ce grăiâ: până când vederea
va stâ, și jertfa ceea ce s'a luat și
păcatul pustiirei cel ce s'a dat, și
Biserica și puterea se va călcâ?
1045
14. Și i-a zis lui: până seara și
dimineaja, zile două mii și patru
sute, și se va cură)! Biserica.
15. Și a fost dacă am văzut eu
Daniil vedenia, și am cercat înțele-
gerea, iată a stătut înaintea mea ca
o vedere de bărbat.
16. Și am auzit glas de bărbat
între Uval, și a chemat și a zis: Ga*
vriilel Fă pre acela să înfeleagă ve-
deniea.
17. Și a venit și a stătut lângă
mine, și când a venit el m'am
uimit, și că- zuiu pre fa|a mea, și a
zis către mine: înjelege fiul
omului! Că încă la sfârșitul vremei
va fi vedenia.
18. Și grăind el cu mine, am că-
zut cu fa|a mea pre pământ, și s'a
atins de mine, și m'a pus pre pi-
cioarele mele.
19. Și a zis: iată eu arăt fie cele
ce vor să fie în zilele cele de pre
urmă ale mâniei, încă la sfârșitul
vremii.
20. Berbecele care l-ai văzut,
care aveâ coarne, este împăratul
Midilor și al Perșilor;
21. Iar |apul caprelor
împăratul Elenilor este, și cornul
cel mare, care erâ între ochii lui,
acesta este împăratul cel dintâiu.
22. Și cel ce s'a zdrobit, și au
crescut patru coarne de desuptul
lui, patru împărafi din neamul lui
se vor sculâ, și nu cu puterea lui.
23. Și la zilele cele de pre urmă
ale împârăjiei lor, când se vor plinî
păcatele lor, se va sculâ un împă-
rat fără de rușine la fa(ă, și care va
înfelege gâciturile,
24. Și puterea lui se va întări,
măcar că nu cu puterea sa, și
minunat va stricâ și va spori și va
face și va pierde pre cei tari și pre
poporul cel sfânt.
25. Și jugul sarcinii lui se va
spori, vicleșug va fl în mâna lui, și
cu inima sa se va mări, și cu
vicleșug
1046 DANUL 8-9

va sfricà pre mulfi, și spre pierde- 6. Ierem. 44, 9, 21.

rea multora va slâ, și ca pre niște

ouà Tn mâini îi va zdrobi pre ei.
26. Și vedeniea cea de seara și
cea de dimineața, ce s'a zis, ade-
vărată este, și tu pecetluește vede-
niea, că după zile multe va fl.
27. Șl eu Daniil am adormit, și
am fost bolnav vreo câteva zile, și
m'am sculat, și făceam lucrurile
împăratului, și mă miram de
vedenie, și nu erâ cine să o
înfeleegâ.

CAP. 9.
Rugăciunea lui Daniil și prorocia
celor șaptezeci de săptămâni de
ani.

I n anul dintâiu al lui Darie, fiul

lui Asuir din sămân|a
Midenilor, care e împără(it prests
împărăfiea lialdeilor.
2. Eu Daniil am înfeles din căr|i
numărul anilor, de care Î fost cu-
vântul Domnului călre leremiee
pro- rocul, ce să se plinească
pustiirea Ierusalimului în
șaptezeci de ani.
3. Și am dat fața mea către
Domnul Dumnezeu, ca să cerc cu
cerere, cu rugăciune, cu posturi,
cu sac și cu cenușă.
4. M’am rugat către Domnul
Dumnezeul meu, și m'am
mărturisit, și am zis: Doamne
Dumnezeule cel mare și minunat,
care păzești legătura și mila te
celor ce te iubesc pre tine și celor
ce păzesc poruncile tale.
5. Păcătuit-am, făcut-am
nedreptate și fărădelege, ne r am
depărtat și nc-am abătut dela
poruncile și de la judecățile tale.
6. Și n'am ascultat pre robii tăi
prorocii, cari grăiau cu numele tău
către împârejii noștri, boierii no-

28. flpoc. 10 4.
9. 2. Ieren. 25. 12 și 29, 10.
4 Neemia 1, 5.
5. Neemia 9, 30, 33; Plâng. 3, 41.
ștri și către părinții noștri și către
tot poporul pământului.
7. Ție Doamne dreptatea și
nouă rușinea fefii, precum este în
ziua aceasta omului Iudei și celor
ce lăcuesc în Ierusalim, și tot
Isreilului și celor de aproape și
celor de departe în tot pământul
unde i-ai risipit pre ei pentru
urgisiree, cu care te-au urgisit pre
tine.
8. Ție Doamne dreptatea
noastră, și nouă rușinea fefii, și
împăraților noștri și boierilor
noștri și părinților noștri, care am
greșit fie.
9. Ție Domnului Dumnezeului
nostru îndurările și milele, că ne-
am depărtat dela Dumnezeu.
10. Și n'am ascultat glasul
Domnului Dumnezeului nostru, și
n'am umblat în legile lui, care le-
au dat nouă prin mâinile robilor
săi pro- rocilor.
11. Și lot Isreilul Î călcat legea
te. și s'a abătut, ca să nu auză gla-
sul tău, și Î venit preste noi osânda
și blestemul, cel scris în legea lui
Moisl robul lui Dumnezeu, pentru
că am păcătuit lui.
12. Și Î întărit cuvintele sale,
care Î grăit asupra noastră și
asupra judecătorilor noștri, ceri
ne-au judecat pre noi, ce să aducă
preste noi răutăfi meri, care n'au
fost supt tot cerul, ce cele ce s'e
făcut în Ierusalim.
13. Precum este scris în legea
lui Moisî, toate răutăfile acestea au
venit preste noi, și nu ne-am rugat
fefii Domnului Dumnezeului
nostru, ce să ne întoarcem dele
strâmbă- tăfile noastre, și să
umblăm întru tot adevărul tău.
14. Și eu privit Domnul
Dumnezeul
7. Lev. 26, 14, 27, 31.
8. Ierem. 14, 20; Varuh 1, 15.
9. Plâng. 3, 22.
11. m Lege 27, 15 ți 26, 15; 32, 25.
13. Lev. 10, 17; 20, 14: 26, 16; il 2 Lege
26, 15, 26, 16; 32, 25; Plâng. 2, 17; Mibea 6,
13; Malah 2, 2.
14. Ierem 44, 27.
 DANI1L 9
nostru presfe răutatea noastră, și
au adus preste noi pedeapsă, că
drept este Domnul Dumnezeul
nostru întru toate lucrurile lui,
care au făcut, iar noi n'am ascultat
cuvântul lui.
15. Și acum Doamne
Dumnezeul nostru, cel ce ai scos
pre poporul tău din pământul
Eghipetulut cu mână tare, și ai
făcut fie nume, precum este în ziua
aceasta, păcăluit- am, nelegiuit-
am.
16. Doamne cu toată mila ta,
întoarce mâniea ta și urgiea ta dela
cetatea ta Ierusalimul și dela mun-
tele cel sfânt al tău, că am păcătuit
cu strâmbătățile noastre și ale pă-
rinților noștri. Ierusalimul și popo-
rul tău ocară s'a făcut la toți cei
dimprejurul noslru.
17. Și acum ascultă Doamne
Dumnezeul nostru rugăciunile
robului tău și cererile lui, și arată
iața ta preste sfinfeniea ta cea
pustie pentru tine Doamne.
18. Pleacă Dumnezeul meu ure-
chea ta, și auzi, deschide ochii tăi,
și vezi perirea noastră și a cetăfii
tale, în care s’a chemat numele tău,
că nu pentru dreptățile noastre că-
dem înaintea la rugându-ne, ci
pentru îndurările tale cele multe
Doamne.
19. Ascultă Doamne, curăjește
Doamne, iâ aminte Doamne, fă și
nu zăbovi pentru tine Doamne
Dumnezeul meu, că numele tău s’a
chemat preste cetatea ta, și preste
poporul tău.
20. Și încă grăind eu, și rugân-
du-mă, și mărturisind păcatele
mele și păcatele poporului meu
lsrail, și vărsând rugăciunea mea
înaintea Domnului Dumnezeului
meu pentru muntele cel sfânt,
21. Și grăind încă eu
15. Eșire 14, 22; Plâng. 2, 11; Varub 2, 11; Ps. 105. 7.
16. Neemia 1, 6; Ps. 105, 6; Isaia 64, 6;
Ierem. 3, 24; Esdra 9, 7. 17. Num. 6, 25.
1047
rugăciunea, și iată bărbatul
Gavriil, pre care l-am văzul la
începutul vedeniei, zburând, și s’a
atins de mine ca în ceasul jertfei de
seara.
22. Și m’a făcut să înțeleg, și a
grăit cu mine, și a zis : Daniile 1
Acum am ieșit, ca să le fac să în-
țelegi.
23. La începutul rugâciunei
tale a ieșit cuvânt, și eu am venit
să’ți vestesc ție, că bărbatul
doririlor ești tu, și iâ aminte la
cuvânt, și înțelege vedenia.
24. Șaptezeci de săptămâni s’au
tăiat preste poporul tău și preste
cetatea cea sfântă, ca să se sfâr-
șească păcatul, și să se pecetluiască
păcatele, și să se șteargă fără-
delegile, și să se curâjească ne-
dreptățile, și să se aducă dreptate
veșnică, și să se pecetluiască ve-
denia, și prorocul, și să se ungă
Sfântul sfinților.
25. Să știi, și să cunoști, că de la
ieșirea cuvântului, ca iarăși să se
zidească Ierusalimul până la po-
văjuitorul cei uns, săptămâni șapte
șl săptămâni șasezeci și două și se
va întoarce, și se va zidi ulița și
zidul, și se vor deșertă vremile.
26. Și după cele șasezeci și două
de săptămâni va pieri ungerea, și
judecată nu va fl întru dânsa; iar
cetatea și Biserica o va strică cu
povățuilorul cel viitor, și se vor
tăiâ întru potop, și după sfârșitul
răsboiului celui tăiat, rânduit - a
pustiire.
27. Și va întări legătura la
mulți o săptămână, și în mijlocul
săptămânii va încetă jertfa și
turnarea, și în Biserică va fl
urîciunea pustiirilor, și până la
sfârșitul vremii nu va încetă
pustiirea.
24. loan, 1, 46; lezech. 37, 26
25. Neemia 2, 1-8.
27 Mateiu 24, 15.
21. 3 Imp. 18, 29.
1048 DANUL 10
CAP. IO.
Urmarea Vedeniilor
I n anul al treilea al lui Kir îm-
păratul Perșilor, cuvânt s'a de-
scoperit Iu i Danul, ca ce e ’a n
urnit Valtasar, și adevărat erâ
cuvântul, și putere mare și
înfelegere s'a dat lui întru vedenie.
2. In zilele acelea eu Daniil am
plâns trei săptămâni de zile.
3. Pâinea doririlor n'am
mâncat, și came și vin n'au intrat
în gura mea, și cu unsoare nu
m'am uns, până ce s'au plinit trei
săptămâni de zile.
4. In ziua a douăzeci și patru a
lunii dintâiu eram eu lângă rîul cel
mare, acesta este Tigris Edechel.
5. Și am ridicat ochii mei, și am
văzut, și iată bărbat îmbrăcat cu
vadin, și mijlocul lui încins cu aur
ofaz.
6. Și trupul lui ca Tarsisul, și
fa|a lui ca fulgerul, și ochii lui ca
făcliile de foc, și brafele lui și coap-
sele lui ca arama ce sclipește, și
glasul cuvintelor lui, ca glas de
mul)ime.
7. Și am văzut eu Daniil singur
vedenia, și bărbații cei ce erau cu
mine n'au văzut vedenia, ci spâi-
mantare mare căzând preste ei au
fugit cu frică.
8. Și am rămas eu singur, și am
văzut această vedenie mare, și n'a
rămas întru mine tărie, și mărirea
mea s'a schimbat întru stricăciune,
și ml-a pierit tăria.
9. Și am auzit glasul cuvintelor
lui, și când am auzit eu glasul cu-
vintelor tui, m'am umilit, și am că-
zut cu fafa pre pământ.
10. Și iată mână s'a aiins de
mine, și m'a ridicat pre genunchele
mele, și pre palmele mâinilor mele.
11. Și a zis către mi^(ț: Daniile
1 Bărbatul doririler,îsțelege
cuvintele cele ce le volu grăi eu
către tine. și stăi întru starea la, că
acum sunt eu trimis la fine, și
dupăce a grăit el cuvântul acesta,
m'am sculat tremurând.
12. Și a zis către mine : nu te
teme Daniile 1 Că din ziua dintâiu
în care ai dat inima ta ca să înțe-
legi și să te necăjești pre tine în-
naintea Domnului Dumnezeului
tău, s'au auzit cuvintele tale, și eu
am venit întru cuvintele tale.
13. Și mai marele împărăției
Perșilor a stătut înaintea mea
douăzeci și una de zile, și iată
Mihail unul din cei mai dintâiu
dintre cei mai mari a venit sâ'mi
ajute mie, și pre el 1 am lăsat acolo
cu mai marele împărăției Perșilor.
14. Și am venit să spuiu fie ori
câte se vor întâmplă poporului tău
în zilele cele de apoi, că încă ve-
denia după zile multe se va plini.
15. Și când grăia el cu mine cu-
vintele acestea, m'am umilit
căzând cu fafa mea pre pământ.
16. Și iată ca asemănarea fiului
omului s'a atins de buzele mele, și
a deschis gura mea și am grăit, și
am zis către cel ce stâ înaintea
mea: Doamnei Văzându-te eu pre
tine s'au întors cele dinlăuntru ale
mele întru mine și n'am putere.
17. Și cum va puteâ robul tău
Doamne a grăi cu Domnul ijieu a-
cesta? Ș1 de acum nu va fi tot™
mine tărie, și suflare n'a rămas în-
tru mine.
18. Și a adaoo și m'a aHns p^
anine ca o vedere de om, și m'a
întărit.
19. Și a zis mie: nu te teme băr-
batul doririlor, pace fie! Imbârbă-
tează-te și te întărește; și grăind el
cu mine m'am întărit și am zis:
grăiască Domnul meu, că m'ai în-
tărit pre mine.
IO- 1> Isaia 6, 5; Ierem. 1, 9.
19. Judec. 6, 23.
 DANIIL 10- J1
20. Și a zis: dar știi pentruce am
venit la tine? Și acum mă voiu în-
toarce ca să mă războiesc cu mai
marele Perșilor. Și eu ieșiam și mai
marele Elinilor veneă.
21. Insă voiu spune |ie, ce este
rânduit în scriptura adevărului, și
nimeni nu este care să mă aiute
înlr'acestea, fără numai Mihail mai
marele vostru.
CAP. 11.
Prorocie despre împărații Persiei , E-
ghipetului și Siriei,
? i in anul cel dintâiu al lui Kfr, eu
am stătut în vârtute și în tărie.
2. Și acum adevărul vestesc |ie :
iată încă trei împăra|i se vor sculă
în Persia și al patrulea se va îm-
bogăți cu bogă|ie mare mai mult
decât toți, și dupăce va stăpâni el
avufia sa, se va sculă asupra tutu-
ror împăraților Elinești.
3. Și se va sculă împărat tare și
va stăpâni multă vreme și va face
după voea sa.
4. Și dupăce va stă împără|ia
lui, se va sfărâmă și se va împărți
la cele patru vânturi ale cerului, și
nu la cei după el, nici după dom*
nia lui, care a domnit, că se va
smulge împărăția lui și altora
afară din- tr'aceștia se va dă.
5. Și se va întări împăratul au-
strului, și unul din boerii lui se va
întări asupra lui și va domni multă
vreme.
6. Și dupăce vor trece anii lui,
se vor amestecă și fata împăratului
austrului va intră la împăratul
miezului nopței, ca să facă tocmele
cu el, și nu va birui puterea bra-
țului și nu va stă sămânța lui, și se
va dă ea, și cel ce o aduc pre ea, și
tânăra și cel ce o întărește pre ea,
7. Și 'întru vremi sculâ-se-va în-
tru floarea rădăcinei ei asupra gă-
tirii lui și va veni spre putere și va
intră către întăririle împăratului
miezului nopței, și va face întru ei,
1049
și se va întări.
8. Și încă pre dumnezeii lor cu
topitorii lor, tot vasul poftit ai lor
de argint și de aur cu robire va
duce la Eghipet, și el va stă mai
mult decât împăratul miezului
nopței.
9. Și va intră la împărăția
împăratului austrului, și se va
înapoiâ la pământul său.
10. Și fiii lui vor adună multe
puteri, și va veni înnecând șl va
trece și va ședeâ, și împreună
înainte se va îndeșlă până la
vârtutea lui.
11. Și se va sălbătăci împăratul
austrului, și va ieși și seva bate cu
împăratul miezului nopței, și va
pune mulțime multă, și se va dă
mulțimea în mâna lui.
12. Și va luă mulțimea și se va
înălță inima lui, și va surpă zeci de
mii și nu se vă întări.
13. Și se va înapoiâ împăratul
miezului nopței, și va aduce mul-
țime mai multă decât întâiu, și la
sfârșitul vremilor venî-vor intrări
cu putere mare și cu avere multă.
14. Și în vremile acelea mulți se
vor ridică asupra împăratului au-
strului, și fii omorâtorii poporului
tău, ridică • se ■ vor a întări
vedere și vor slăbi.
15. Și va intră împăratul
miezului nopței. și va vărsă
turnare de pământ, și va luă cetăți
tari. și brațele împăratului
austrului nu vor stă, și se vor sculă
aleșii lui, și nu va fl în putere a stă.
16. Și va face cel ce intră la el
după voea lui, și nu va fi cine să
steâ înaintea feței lui, și va stă în
pământul Savi, și se va sfârși în
mâna lui.
17. Și va pune fața sa, ca să in-
tre cu toată lăriea împărăției sale,
ll. 14 Isaia 19, 16.
1060 DANUL 11
și dreptate toate împreună cu el va
face, și pre fala femeilor o va dâ lui
să o slrlce pre ea, și nu va rămâneâ
și nu va fi a lui.
18. Șl va întoarce fa|a sa la o-
stroave, și va lud multe, și pre bo-
ieri mari va face să înceteze dela
ocara lor, însă ocara lui se va în-
toarce la el.
19. Și va întoarce fa|a sa la pu-
terea pământului, și va slăbi, și va
cădeâ, și nu se va află.
20. Și se va sculă din rădăcina
lui odraslă de împărăție preste gâ-
tirea lui îndreptând, făcând
mărirea împărăției și în zilele
acelea se va surpă, și nu cu fe|e nici
cu răsboi.
21. Stâ-va pre gătirea lui,
ocărâ- lu-s'a, și n'a dai spre el
mărire de împărăfie, și va veni cu
bună tocmeală, și va întări
împărățiile întru alunecări.
22. Și bra|urile celui ce înneacă
se vor înnecâ de către fa|a lui, și se
vor zdrobi și povăjuilorul așe-
zământului.
23. Și dintru amestecătură va
face vicleșug tatălui său, și se va
sul, și se va întări asupra lui cu pu|
in neam,
24. Și cu bună tocmeală ; și va
veni în (ările cele de aproape, și va
face, care n'a făcut părinții iui și
pârinjii părinților lui, prăzi și jefu-
iri, și averea lor o va risipi, și a-
supra Eghipetului va gândi gându-
rile sale până la o vreme.
25. Și va ridică puterea sa cea
mare, și inima sa asupra împăra-
tului austrului, și împăratul
austrului va dâ răsboiu cu putere
mare și tare foarte, însă nu va stâ,
că vor gândi asupra lui gânduri.
26. Și vor mâncâ cele trebuin-
cioase ale lui, și'l vor sfărâmă pre
el, șl puteri va acoperi, și vor câ-
deâ rănifi mul|i.
27. Și amândoi împărații,
inimile lor spre rău, și la o masă
minciuni vor grăi, și nu se va
îndreptă, căci sfârșitul va fl la
vreme.
28. Și se va întoarce în pămân-
tul său cu avere multă, și inima lui
spre așezământul de lege cel sfânt.
29. La vreme se va întoarce, și
va veni la austru, și nu va fl ca cea
dintâiu și ca cea de apoi.
30. Și vor intră întru el Kifii cei
ce ies, și se va smeri, și seva în-
toarce, și se va mânieâ pre așeză-
mântul de lege cel sfânt, și va face
și se va întoarce, și va înfelege spre
cei ce părăsesc așezământul cel
sfânt.
31. Și bra|uri și seminții dintru
el se vor sculă, și vor spurcă sfin-
țirea puterniciei, și vor mută neîn-
cefarea, și vor dâ urîciunea celor
stinși.
32. Și cei ce fac fărădelegile a-
șezământul de lege vor aduce întru
alunecări, și popoarele cele ce cu-
nosc pre Dumnezeul lui se vor în-
tări și vor face.
33. Și cei pricepuți ai poporului
pricepe-se-vor la multe, și vor slăbi
întru sabie și întru pară de foc și
întru robie și întru jaf de zile.
34. Și slăbind ei se vor ajută cu
ajutor mic, și se vor adaoge la ei
mul|i întru alunecări.
35. Și din cei ce în|eleg vor slăbi
ai lămuri pre ei, și ai alege și ai
înălbl până la sfârșitul vremii, că
încă va fl vreme.
36. Și va face după voea lui, și
împăratul se va înăljâ și se va mări
preste tot dumnezeul și preste
dumnezeul dumnezeilor, și va grăi
cu seme|ie, și va îndreptă până
unde se va sfârși mâniea, că spre
sfâr- șlre va fl.
37. Și spre tofi dumnezeii
părinților săi nu va înfelege, și
pofta femeilor, și spre tot
dumnezeul nu
30. Num. 24, 24.
 DANIIL 11-12 1051
va înțelege, preste toți se va mări. aceasta de când a fost neam pre
38. Și pre dumnezeul Maozin In pământ până în vremea aceasta, și
locul său va măr), și pre dumnezeul în vremea aceea se va mântui po-
care nu l-au cunoscut părinții lui îl porul tău tot, care s'a aflat scris în
va mări, cu aur și cu argint și cu carte.
pietre scumpe și Intru pofte. 2 Ș i mul| i día ce i ea dormîau în
39. Și va face acestea, ca să în- |ărâna pământului se vor sculă, unii
tărească tăriile cu dumnezeu strein, la vieațâ veșnică și unii la ocară șl
căruia va cunoaște, și va înmulf) la rușine veșnică.
mărirea, și va supune pre mul|i, și 3. Și cei ce au fost înțelegători
pământ va împăr(i în daruri. vor străluci ca lumina tăriei, și din-
40. Și la sfârșitul vremii se va tru drepții cei mul(i ca stelele în
împunge cu împăratul austrului, și veac, și încă.
seva adună la el împăratul miezului 4. Și tu Daniile astupă cuvintele,
nopții cu care și cu călăreți și cu și pecetlueșle cartea până la vremea
corăbii multe, și va intră în (ară și sfârșirei, până se vor învă(ă mul|i,
va sfărâmă și va trece. și se va înmulți mintea.
41. Și va intră la pământul Sa- 5. Și am văzut eu Daniil, și iată
vain, și mulți vor slăbi, și aceștia alți doi stau unul dincoace de malul
vor scăpă din mâna lui, Edomul și rîului și unul dincolo de malul
Moavul și biruinfa fiilor lui Amon. rîului.
42. Și va întinde mâna sa preste 6. Și am zis bărbatului celui îm-
pământ, și pământul Eghipetului brăcat cu vadin, care eră deasupra
nu va fl spre mântuire. apei rîului, până când va fl sfârșitul
43. Și va domni întru cele minunilor celor ce ai zis?
ascunse ale aurului și ale 7. Și am auzit pre bărbatul cel
argintului, și întru toate poftele îmbrăcat cu cele de vadin, care eră
Eghipetului și ale Livilor, ale deasupra apel rîului, și a înălțat
Etiopilor, întru tăriile lor. dreapta sa și stânga sa la cer, și s'a
44. Și auzuri și sârguele îl vor jurat pre cel ce în veac este viu, că
turbură pre el dela răsărituri și de în vreme și în vremi și în jumătate
la miazănoapte, și va veni cu mânie de vreme, când se va sfârși risipirea
multă, ca să strice și să piarză pre mâniei poporului celui sfințit,
mul|i. cunoaște-vor toate acestea.
45. Și va întinde cortul său la E- 8. Și eu am auzit, și n'am înțeles,
fadano între mări spre muntele Sa- și am zis : Doamne 1 Ce sunt cele
vain cel sfânt, și va veni până la de apoi ale acestora ?
partea lui, și nu va fl cel ce’l mân- 9. Și au zis : vino Daniile, că a-
tuește pre el. stupate și pecetluite sunt cuvintele
până la vremea sfârșirei.
CAP. 12. 10. Alege-se-vor, și se vorînălbî,
Vedenie despre învierea morților și și se vor lămuri, și se vor sfinți
despre Antihrist. mulți, și vor nelegiui cei fărădelege,
și nu vor înțelege țoți cei

I n vremea aceea sculă-se • va Mi- fărădelege, ci cei înțelepți vor

hail voevodul cel mare, cel ce stă înțelege.
peptru fi îi p oporou t ău, ș i v ai) 11. Și dela vremea, în care va
vreme de necaz, care n'a fost ca
în-
40. lezech. 38, 9, 16. 12. 2. Mateiu 25, 46; 3. Ioan 5, 29.
7. Hpoc. 10. 6.
10. flpoc. 22, 12.
1052
cetâ jertfa cea fără de curmare, și
se va dâ urâciunea pustiirei, zile o
mie douâ sute și nouăzeci. Fericit
este cel ce așteaptă, și a ajuns la
zile o mie trei sute treizeci și cinci.
PROROCIA LUI OSIE
CAP. 1.
Prorocit despre fărădelegea poporului
Israel
C uvântul Domnului, care s'a fă-
cut către Osie fiul lui Veiri în
zilele lui Oz ia ¡și aie lui Io a tom
m ale lui Ahaz și ale lui Ezechie
împărații ludei, și în zilele lui lero-
voam fiul lui loas împăratul lui I-
srail.
2. începutul cuvântului
Domnului către Osie. Și au zis
Domnul către Osie : mergi, iâ fie
muere de curvie, și naște fii de
curvie, că curvind va curvl
pământul, dinapoia Domnului.
3. Și a mers, și a luat pre Go-
mer fata lui Devilaim, și a purces
grea, și i-a născut lui fiu.
4. Și au zis Domnul către el:
chiamă numele lui lezrael, că încă
puțin, și voiu izbândi sângele lui
lezrael asupra casei Iudei, și voiu
face să înceteze împărăția casei lui
Israil.
5. Și va fi în ziua aceea, voiu
zdrobi arcul lui Israil în valea lui
lezrael.
6. Și a mai purces încă grea, și
a născut fată, și i-auzislui: chiamă
numele ei : Nemiluita, pentrucă nu
voiu mai adaoge a milul casa lui
Israil, ci împrotivindu-mâ mă voiu
împrotivi lor.
7. Iar pre fiii lui luda voiu
1. /. 4 Imp. 14, 23. 6. 4 Imp. 14, 27.
OSIE 1—2
12. Și tu mergi și te odihnește,
că încă zile și ceasuri sunt până la
plinirea sfârșirei, și te vei odihni, și
te vei sculă întru soarta ta la
sfârșlul zilelor.
--------------- I>5ÎÎ< i-
miluî, și voiu mântui pre ei întru
Domnul Dumnezeul lor, și nu voiu
mântui pre ei cu arc, nici cu sabie,
nici cu războiu. nici cu care, nici
cu cai, nici cu călărefi.
8. Și a înfărcat pre aceea ce se
chemă: Nemiluita, și a purces încă
grea, și a născut fiu.
9. Și au zis : chiamă numele lui:
Nu poporul meu, că voi nu sunteți
poporul meu șl eu nu sunt Dum-
nezeul vostru.
10. Și va fi numărul fiilor lui I-
srail ca nisipul mărei, care nu se
va măsură, nici se va numără, și va
fi în locul, în cares'au zis lor, nu
suntefi poporul meu voi, chemâ-
se-vor și el fiii lui Dumnezeu celui
viu.
11. Și se vor adună fiii lui Iuda
și fiii lui Israil împreună, și vor
pune loruș o domnie, și se vor sui
de pre pământ, că mare este ziua
lui lezrael.
CAP. 2.
Pedepsirea farădelegei lui Israil,
Dumnezeu făgăduește
întoarcerea.
Z
icefi fratelui vostru : Poporul
meu, șl surorii voastre :
Miluita.
2. ludecafi-vă cu muma
voastră, judecaji a vă, că ea nu'mi
este mie femele, și eu nu sunt ei
bărbat, și
10. Romani 9, 26; Isaia 62, 4.

volu ridică curvia ei dela faja mea,
și preacurviea ei din mijlocul |â-
felor ei.
3. Ca să o dezbrac pre ea goală,
și să o fac pre ea cum a fost în ziua
nașterei ei, și o voiu pune pre ea ca
pustia, și o voiu așeză pre ea ca
pământul cel fără de apă, și o voiu
omorî pre ea cu sete.
4. Și pre fiii ei nu'i voiu miluî,
căci fii din curvie sunt, că a curvit
muma lor, și i-a făcut de rușine,
ceeace i-a născut pre ei.
5. Că a zis : merge-voiu după
ibovnicii mei, cari îmi dau mie pâi-
nile mele și apa mea și hainele
mele și îmbrăcămintele mele cele
de pânză, și untuldelemn al meu, și
toate câte se cuvin mie.
6. Pentru aceea iată eu
îngrădesc calea ei cu cursă, și voiu
astupă căile ei și cărarea sa nu va
află.
7. Șl va alergă după ibovnicii
ei, și nu'i va ajunge pre ei, și îi va
căută pre ei, și nu'i va află, și va
zice: merge-voiu și mă voiu
întoarce la bărbatul meu cel
dintâiu, că mai bine'mi eră atunci
decât acum.
8. Și ea n'a cunoscut, că eu i am
dat ei grâul șL vinul și
untuldelemn, și i-am înmuljii ei
argintul, iar ea din argint și din
aur a făcut idoli lui Vaal.
9. Pentru aceea mă voiu
Întoarce, și voiu cără grâul meu în
vremea tui și vinul meu în timpul
său, și voiu luă hainele mele și
îmbrăcămintele mele cele de
pânză, ca să nu'i acopere rușinea
ei.
10. Și acum voiu descoperi ne-
curăjiea ei înaintea ibovnicilor ei,
și nimeni nu o va scoate pre ea din
mâna mea.
11. Și voiu întoarce toate vese-
liile ei, praznicile ei și lunile nouă
2’ 3. Iezecb. 16, 39. 8. 3 Imp. 16, 32. H.
Ierem. 7, 32 ți 33, 11,
12. Isaia. 5, 5, 6.
17. Zahar. 13, 2; Ps. 15, 4.
OSIE 2 1053
ale ei. și sâmbetele și toate sărbă-
torile ei.
12. Și voiu strică viea ei și smo-
chinii ei. de câte a zis, că simbriea
mea sunt acestea, care mi-au dat
mie ibovnicii mei, și le voiu pune
pre ele întru mărturie, și le vor
mâncâ pre ele pasările cerului și
hia- rele (arinii și cele ce se târăsc
pre pământ.
13. Și voiu izbândi asupra ei zi-
lele Vaalimilor, întru care jertfeă
lor și'și puneă cerceii săi și
mărgelele sale, și mergeâ după
ibovnicii săi, iar pre mine m'a
uitat, zice Domnul.
14. Pentru aceea iată eu o fac
pre ea să rătăcească, și o voiu a-
duce pre ea la pustiire și voiu grăi
după inima ei.
15. Și voiu dă ei agoniselele ei
de acolo și valea Ahor, ca să de-
schiză înțelegerea ei, și se va smeri
acolo ca în zilele tinereților sale și
în zilele suirii sale din pământul E-
ghipetului.
16. Și va fi în ziua aceea zice
Domnul, mă va chemă bărbatul
meu, și nu mă va chemă mai mult
Va- alim.
17. Și voiu scoale numele Vaali-
milor din gura ei, și mai mult nu'și
vor aduce aminte de numele lor.
18. Și voiu pune lor în ziua
aceea legătură cu hiarele (arinei și
cu pasările cerului și cu cele ce se
târăsc pre pământ, și arcul și
sabiea și răsboiul voiu strică de
pre pământ, și te voiu face să
lăcuești întru nădejde și te voiu
logodi pre tine mie în veac.
19. Și te voiu logodi pre tine
mie întru dreptate și întru
judecată și întru milă și întru
îndurări.
20. Și te voiu logodi pre tine
mie
18 Jov 5, 23; Isaia 54, 17; Iezecb. 34, 25
20. Isaia 54, 10; Ps. 45, 2.
1054 OSIE 2—3—4

întru credinfâ, și vei cunoaște că eu 5. Iezechil 34, 24; Ierem. 30. 9.

sunt Domnul.
21. Și va N în ziua aceea, zice
Domnul, voiu ascultă cerul, și cerul
va ascultă pământul.
22. Și pământul va ascultă
grâul și vinul și untuldelemn, și
acestea vor ascultă pre lezrael.
23. Și o voiu semănâ pre ea mie
pre pământ, și voiu milul pre Ne-
miluita, și voiu zice: nepoporului
meu, poporul meu ești tu, și el va
zice: Domnul Dumnezeul meu ești
tu.
CAP. 3.
Despre necredința poporului și înde -
lunga răbdare a lui Dumnezeu.
Ș imergi
au zis Domnul către mine:
încă și iubește femeie, care
iubește rele și prea curvâ, precum
au iubit Dumnezeu pre fiii lui
lsrail, și ei caută spre dumnezei
streini, și iubesc frământături cu
stafide.
2. Și o aim năimit mie cu cinci-
sprezece arginti, și un gomor de
orz și un nevel de vin.
3. Și am zis către ea: zile multe
vei ședeâ la mine, și să nu curvești,
nici să fii cu alt bărbat, și eu voiu fl
la tine.
4. Că zile multe vor fiii
lui
lsrail fără de împărat și fără de că-
petenie și fără de jertfă și fără de
oltar și fără de preoție și fără de
arătători.
5. Și după aceasta se vor
întoarce fiii lui lsrail, și vor căută
pre Domnul Dumnezeul lor și pre
David împăratul lor, și se vor
minună întru Domnul și întru
bunătățile lui în zilele cele de apoi.
CAP. A
Mustrarea lui Dumnezeu pentru
necredința Israiltenilor.

A scultați cuvântul Domnului fiii

lui lsrail, că va să judece Dom-
22. Rom. 9, 25. 23. 1 Petru 2, 1.
3. 2. 2 Parai . 15, 3.
nul pre cei ce lăcuesc pământul, că
nu este adevăr, nici milă, nici cu-
noștința lui Dumnezeu pre pământ.
2. Blestem și minciună și
ucidere și furtișag și preacurvie s'a
revărsat pre pământ, și sângiuricu
sân- giuri se amestecă.
3. Pentru aceea va plânge
pământul, și se va împufinâ cu tofi
cei ce lăcuesc pre dânsul, cu hiarele
țarinii, cu cele ce se târăsc pre pă-
mânt, și cu pasările cerului, și pe-
știi mării se vor împufinâ.
4. Ca nimeni nici să judece, nici
să mustre, iar poporul meu este ca
un preot, căruia se zice împrotivă.
5. Și va slăbi din zi în zi, și va
slăbi prorocul cu tine, nopfei am
asemănat pre muma ta.
6. Asemănatu-s'a poporul meu,
ca, cum n'araveâ pricepere,
pentrucă a ai lepădat știința, și eu
te voiu lepădă pre tine, ca să nu
preoțești mie, și pentrucă ai uitat
legea Dumnezeului tău, și eu voiu
uită pre fiii tăi,
7. După mulfimea lor, așâ ?u
păcătuit mie, mărirea lor întru
necinste o voiu pune.
8. Păcatele poporului meu vor
mâncâ, și întru nedreptățile lor vor
luă sufletele lor.
9. Și va fl precum poporul, așâ
și preotul; și voiu izbândi asupra
lui căile lui și sfaturile lui voiu
răsplăti lui.
10. Și vor mâncâ și nu se vor
săturâ, curvit-au și nu se vor în-
dreptă, că au părăsit pre Domnul
a-l păzi.
11. Curvie și vin și băutură be-
țivă a primit inima poporului meu.
12. Intru semne întrebă, și întru
toiegele sale spuneâ lui, că cu du-

4. 1. Mib. 6, 2 . 3. lezech. 38., 20. 4. Iezech i

3, 27 . 5. Miheer 3, 6 . 6. Isrir 5, 14.
S Lev. 10, 17. 6. Isrir 24, 2*
10. Isrir 1, 5; Milhrcaó, .4; Lev. 26, 26.
11. Pilde 23, 29-33.
 OSIE 4-5 1055
hui curviei a rătăcit, și au curvit de dela mine, pen
ia Dumnezeul lor. ii. Isaia l, 29; lezecb. 20, 20.
13. Preste vârfurile munților 16. Hmos 4, 4.
jert- feâ, și preste dealuri junghiâ
supt stejar și supt plop și supt
copaciul umbros, că bună este
umbra.
14. Pentru aceea curvl-vor
fetele voastre, și míresele voastre
vor prea curvl.
15. Și nu voiu cercetă asupra fe-
telor voastre când vor curvl, și a-
supra mireselor voastre când vor
prea curvl; pentrucă ei cu curve se
amestecau, și cu cei închinați idoli-
lor jerfeau și poporul cunoscând se
lipeâ de curvă.
16. Iar tu lsraile nu fii neștiutor
și luda, să nu intrați în Galgala, și
să nu vă suiți în casa nedreptăței,
și să nu jurafi pre Dumnezeul, cel
viu.
17. Căci ca junicea ce strechie a
strechiat lsrail, acum va paște pre
ei Domnul, ca pre miel întru lăr-
gime.
18. Părtașul idolilor lui Efraim
a pus sieș piedici.
19. Ales-a pre Hananei, curvind
au curvit, și a iubit ocara din fier-
bântarea ei.
20. Volbura vântului tu ești în
aripile ei, și se vor rușinâ pentru
jertfelnicele lor.
CAP. 5.
Fărădelegea lui lsrail și a lui Iuda.
Prezicerea pedepsei lor,

A uziți acestea preofii și luați a-

minte casa lui lsrail, și casa îm-
păratărat bă g ap în urecirL căciă-
supra voastră este judecata,
pentru că v'ați făcut laț priveliștei
și ca o mreajă întinsă preste
Itavirion, care o au întins cei ce
vânează vânat.
2. Iar eu sunt cc^l ce cu
cc^rrt^i^rz vă învăț pre voi.
3. Eu aim cur^(^s^<^i^t pre
Efraim, și lsrail nu s'a depărtat
tru că acum a curvit Efraim, și s'a
pângărit lsrail.
4. N'a pus sfaturile sale, ca să se
întoarcă către Dumnezeul lor, că
duhul curviei este întru ei, iar pre
Domnul nu l-au cunoscut.
5. Și se va smeri semeția lui I-
srail înaintea feței lui, și lsrail și
Efraim vor slăbi întru nedreptățile
sale, și va slăbi și Iuda cu dânșii.
6. Cu oile și cu vițeii vor merge
ca să caute pre Domnul, și nu'lvor
află pre el, că s'au depărtat dela ei.
7. Că pre Domnul l-au părăsit
și fii streini s'au născut lor, acum
va mâncâ pre ei păliclunea, și pre
sorții lor.
8. Trâmbițați cu trâmbiță
preste munți, răsunați întru cele
înalte, pro- poveduiți în casa
nedreptăței de care s'a întristat
Veniamin.
9. Efraim spre pustiire s'a făcut
în zilele mustrărei, întru neamurile
lui lsrail arălat-am lucruri credin-
cioase.
10. Făcutu-s'au boierii ludei, ca
cei ce mută hotarele, preste ei voiu
vărsâ ca apa pornirea mea.
11. Asuprit-a Efraim pre
vrăjmașul său și a călcat judecata,
că a început a merge după
deșertăciuni.
12. Și eu ca o turburare lui E-
fraim, și ca un bold casei ludei.
13. Și a văzut Efraim boala sa,
și Iuda durerea sa, și a mers
Efraim la Asirieni, și a trimis soli
la împăratul lui larim, și acesta nu
v'a putut mântui pre voi, și nu va
face să înceteze dintru voi durerea.
14. Că eu sunt ca un pantir lui
Efraim, șl ca un leu casei ludei, și
eu voiu răpi și voiu merge, și voiu
luâ, și nu va fl cine să scoață.
15. Duce-mă-voiu și mă voiu în-
toarce la locul meu până ce vor
pieri, și vor căută fața mea.
O. 5. Isaia 28, i.
10. a 2 Lege 19, 14; Pilde 22, 28.
15. lerem . 29, 13; lezecb. 6, 9.
1056 OSIE 6-7
6. 1 Jmp. 15, 22; Mateiu 9, 13, 12, 7.
CAP. 6.
Pedeapsa lui Dumnezeu îndeamnă
spre pocăință.

Î tre mine, zicând : sâ mergem, și

nlru necazul lor mânecă-vor că-

să ă e în loaraemcă
IrâDomnulDum- nezeul nostru, că
acesta ne-au lovit, și ne va vindecă,
bale-ne-va, și ne va tămădui.
2. ^sanS^-me-va după douO
zile, în ziua a treia ne vom sculă și
vom fl vii înaintea lui.
3. Și vom cunoaște, și vom a-
lergâ să cunoaștem pre Domnul, ca
niște zori gala îl vom află pre el, și
va veni nouă ca o ploae timpurie și
târzie pământului.
4. CS voiu face fie Efraime? CS
voiu face ție ludo? Iar mila voastră
ca norul de dimineață și ca rouă de
zori trece.
5. Pentru aceea am secerat pre
prorocii voștri, ucisu ■ i-am pre ei
cu cuvântul gurii mele, și judecata
mea ca lumina va ieși.
6. Că milă voesc, și nu jertfă!,
și cunoșimfa lui Dumnezeu mai
mult decât arderile de tot.
7. lae e ■ sun ■ ca omu ■ ce ■
ce calcă legea.
8. Acolo m'au hulit pre mine
Ga- laad cetatea, care lucrează
deșarte, și a turburat apa.
9. Și tăria ta este de om tâlhar
de mare. Ascuns-au preofii calea
Domnului, ucis-au Sichima, că
fără delege au făcut.
10. In casa Iu ■ IsralO văzut-
am lucruri groaznice ; acolo, cu
curvia lui Efraim; pângăritu-s^
Israil.
11. Iuda, începe a culege Oie,
când întorc eu robia poporului
meu.

6- 2. l Cor. 15, 4.
3. ñ 2 Lege 11, 14; Ioil 2, 23.
4. Isaia 26. 19.
 CAP. 7
Tânguirea asupra lut lsrail șt vestirea
dreptelor pedepse.

C ând vindec eu pre Israil. și se

va descoperi strâmbătatea lui
Efraim, m ■ ău ti^i^etaSa
marid.câ alu - crat minciuni, și
furul va intră la el, și'l va dezbrăcă
tâlharul în calea lui.
2. Ca să cânte împreună ca cei
ce cântă în Inima lor, de toate ră-
utățile lor, mi-am adus aminte, a-
cum i-au îîcuîjerat pre ei sfaturile
lor, înaintea feții mele s'a făcut.
3. Cu răutățile lor au veselit
pre împărafi, și cu minciunile lor
pre boieri.
4. Toți prea curvind, ca
cuptorul arzând spre mistuirea
arsurii de para focului, de
frământarea aluatului până se va
frământă el tot.
5. In zilele împăraților voștri,
în- ceput-au boierii a se mâniă din
vin, întins'au mâna sa cu cei
pierzători.
6. Că s'a aprins ca un cuptor i-
nima lor, când blestemau ei, toată
noaptea de somn s'a săturat
Efraim, dimineață s'a făcut, și s'a
aprins ca lumina focului.
7. Toie s’au înfierbântai ca un
cuptor arzând, și focul a mâncat
pre judecătorii lor, lo|i împărații
lor au căzut, nu eră între ei cel ce
să strige către mine.
8. Efraim între popoarele sale
se amestecă, Efraim s'a făcut ca o
a- zimâ neînloarsâ.
9. Mâncat-au străinii tăria lui
și el n'a cunoscut și cărunlefnle i ■
au înflorit și el n'a cunoscut.
10. Și se va smeri semejia lui I-
srail înaintea fe)ii lui, și nu s'au în-
tors către Domnul Dumnezeul lor,
și nu l-au căutat pre el întru toate
acestea.
11. Și eră Efraim ca o
porumbiță
7. 6. Mih. 2, I. 10. Hmos 4, 9.

fără de minte, ce nu are inimă. Pre
Eghipet chemă, și la Asirieni au
mers.
12. Când vor merge voiu pune
preste ei mreaja mea, ca pre pasă-
rile cerului voiu frage pre ei, certă
- voiu pre ei cu auzul necazului lor.
13. Vai lor 1 Că s'au abătut dela
mine, ticăloși suntl Că au păgânit
asupra mea, și eu i-am răscumpă-
rat pre ei, iar ei au grăit asupra
mea minciuni.
14. Și n'au strigat către mine i-
nimile lor, ci se văitau întru așler-
nuturile lor. Preste grâu și preste
vin se sfâșiau, pedepsitu-s'au întru
mine.
15. Și eu am întărit bra|ele lor,
și asupra mea au cugetat rele, în-
lorsu-s'au întru nimic, făculu-s'au
ca un arc întins, cădeâ-vor în sabie
boierii lor pentru neînfrânarea
limbii lor, aceasta esie defăimarea
lor în pământul Eghipetului.
CAP. 8.
Cei fără de Dumnezeu și cei necredin - primi pre ele; acum își va aduce
cioși se vor stinge,
OSIE 8-9 1057
6. Și pre acesta l-a făcut mește-
rul, și nu este Dumnezeu, că înșe-
lător eră vifelul tău Samariel
7. Că stricate de vânt au semă-
nat, și surparea lor va prim! pre
ele, znop, care nu poate face făină,
iar de va face, streinii o vor mâncâ
pre ea.
8. Inghi|itu-s'a Israil, acum s'a
făcut întru neamuri ca un vas
deniei o treabă.
9. Că ei s'au suit la Asirieni, în-
florit-a prin sine Efraim, daruri au
iubit.
10. Pentru aceea se vor dă întru
neamuri, acum voiu primi pre ei, și
vor încetă pufin a unge, împărați și
domni.
11. Că a înmulfit Efraim
jertfelnice, spre păcate făcutu-stau
iui jertfelnice iubite.
12. Scrie-voiu lui mulfime, și le-
giuirile lui, între streine s'au socotit
lui jertfelnicile cele iubite.
13. Că de vor jertfi jertfă, și vor
mâncâ cărnuri, Domnul nu le va
aminte de strâmbările lor, și va

I n sânul lor, ca pământul izbândi păcatele lor; iar ei la Eghi-

necălcat, ca vulturul pre casa pet s'au întors, și întru Asirieni ne-
Domnului. curate vor mâncâ.
14. Și a uitat Israil pre cel ce l-
2. F^e^nti^ucă au călcat au făcut pre el, și a zidit capiști, și
legătura mea, și împrotiva legii Iuda a înmulfit cetăfi zidite, și voiu
mele au făcut păgânătale. trimite foc asupra cetăplor lui, și
3. Pre mine mă vor strigă, va mâncâ temeliile lor.
Dumnezeule, cunoscutu-te-am pre
tine, pentrucă Israil a lepădat cele CAP. 9.
bune, pre vrăjmaș a gonit. Păcatelor grele urmează pedepse
4. Sieși a împărății, iar nu prin
mine a împărății; și n'a arătat mie grele.

N
argintul său, și aurul său l-a făcut u te bucură Israilel Nici le ve-
sieși idoli, ca să piară de tot. seli ca popoarele, că ai curvit
5. Zdrobește VÍ|C1UI -<^u dela Du mnezeullău - iub ti-ai dă ri
Samariel Că s'a aprins mâniea mea preste toate ariile grâului.
asupra lui, până când nu vor puteă 2. Arre și - eesc n’au ccuossiu
să se cură|ească întru Israil? pre ei, și vinul i-a înșelat pre ei.
13, Isaia 30, 1. 8. Ierem. 22, 26 ți 48, 38.
14, Isaia 29. 13; Mat. 15, 6. 13, ierem. 14, 10. O. 2. lezecbil 4, 13.
Q2.R? Lege 25, 49.
1058 OSIE 9-10

3. N'au lăcuil în pământul 14. Iov 27, 14.

Domnului, lăcuit *a Efraim

Eghipelul, și întru Asirieni
necurate vor mâncâ.
4. N'au adus Domnului vin, și
n'au plăcut lui; jertfele lor ca
pâinea plângerii lor, to|i cei ce
mănâncă acelea, se vor spurcă, că
pâinile lor sufletelor lor, nu vor
intră în casa Domnului.
5. CU ve|i face în ziua adunării
și în ziua sărbătorii Domnului?
6. Pentru aceea iată vor ieși din
ticăloșiea Eghipetului, și'i va primi
pre ei Memfis, și'i va îngropâ pre
ei Mahmas.
7. Că argintul lor îl va moșteni
pierderea; spini în lăcașurile lor.
8. Venit-au zilele izbândirei, ve-
nit-au zilele răsplătirei tale, și se va
chinui israil, ca prorocul cel ieșit
din fire, ca omul cel purtător de
duh.
9. Pentru mulfimea
nedreptăților tale, s'a înmulțit
nebuniea ta.
10. Scopul lui Efraim cu
Dumnezeu, prorocul U laț încâlcit
preste toate căile lui, nebunie în
casa lui Dumnezeu au înfipt.
11. Stncate-s'a după zilele dea-
lului, aduce'și-va aminte de
nedreptatea lor, izbândi-va
păcatele lor.
12. Ca strugurul în pustie am
aflat pre Israil, și ca smochina tim-
purie în smochin, am văzut pre pă-
rinții lor; iar ei au intrat la VUUI-
fegor, și s'au înstreinai spre rușine,
și s'au făcut urî|i, ca cei desfrânați.
13. Efraim ca pasărea a zburat,
măririle lor din nașteri și din du-
reri și din zămisliri.
14. Pentru aceea de vor și hrăni
pre fiii săi, fără de fii vor fi dintre
oameni, că și vai lor este lipsa car-
nei mele dintru ei.
15. Efraim, în ce chip am
văzut,
3. Isaia 14, 2. 11. Jud. 19, 25.
12. Num. 25, 3; Ps. 105, 26.
spre vânat a dat pre fiii săi, ca să 5. 4 Imp. 23, 5.

scoață spre junghiere pre fiii săi.

16. Dă-le lor Doamne; ce le vei
dă lor?
17. Dă-le lor zgău fără de fii și |
â|e uscate.
18. Toate răută|ile lor în
Galgal, că acolo i * am urît pre ei
pentru răutățile izvodirilor lor, din
casa mea voiu scoate pre ei, nu
voiu mai a- daogea-'i iubi pre ei, to|
i boierii lor sunt neascultători.
19. Părul-a rău Iui Efraim, că
ră- dăcinele sale s'au uscat, mai
mult rod nu va aduce, că de vor și
naște, voiu ucide rodurile
pântecelui lor.
20. Lepădâ-va pre ei Dumnezeu, că
nu l-au ascultat pre el, și vorfl rătăciri între
neamuri.

CAP. IO.
Dojana Israeliților pentru răutățile
lor.
ie cu viță bună Israil, rodul ei
mult, după mulfimea rodurilor
salea înmul|iilertfelnieele,dup ăuu-
nătățile pământului său a zidit
stâlpi.
2. Inpărfit-au inimile lor, acum
se vor stinge, el va surpă
jertfelnicele lor, dărâmă • se-vor
stâlpii lor.
3. Pentru aceea acum vor zice :
nu este împărat nouă, pentrucă nu
ne-am temut de Domnul; iar împă-
ratul ce va face nouă?
4. Grăind cuvinte, prilejuri
mincinoase, pune-va legătură,
răsărl-va ca troscotul judecata pre
felina țarinei.
5. Vițelului casei Nedreptăți,
nemernicii vor lăcui Samaria, că a
plâns poporul lui de el, și precum
l-au amărît pre el, se vor bucură
de mărirea lui, că s'a înstrăinat
dela el.
6. Și pre el legat l-au dus la A-
sirieni, daruri împăratului larim,
dar pre Efraim va primi, și se va
rușinâ Israil întru sfatul său.
17. Lucâ 23, 29. 18. 1 Imp. 6, 5.
IO. I* Isaia 5, 2; Ierem. 2, 26
 OSIE 10—11 10B9
7. Lepădat-a Samaria pre 14. Pilde 22, 8. 15. Jud. 8, 12.
împăratul său ca un găte| pre fa|a
apei.
8. Și se vor strică oltarele On,
păcatele lui Israil, spini și ciulini se
vor sul preste jertfelnicile lor, și
vor zice munfllor : acoperi|i-ne pre
noi, și dealurilor: căde|i preste noi.
9. De când mun|ii sunt, a păcă-
tuit Israil, acolo a stătut; nu va a-
pucâ pre ei în deal răsboiu, preste
fiii nedreptăfli venit-au a'i pedepsi
pre ei.
10. Și se vor adună asupra lor
popoarele, când se vor pedepsi ei în
două nedreppSfl ale sale.
11. Efraim junincă învă|ată a
iubi pricea ; iar eu voiu veni preste
frumusețea grumazului ei,încălecâ-
voiu preste Efraim, și voiu
molcomi pre luda, întărl-va lulș
pre lacov.
12. Semănafi vouă spre
dreptate, culegefi spre roadă de
vieafă.
13. Luminafi-vă vouă lumina
știin- fii că este încă vreme, căuta|l
pre Domnul până vor veni vouă
rodu- rile dreptăți.
14. Pentruce aț tăcut necurăfla,
și aț cules nedreptățle ei?. Mân-
cat-aț roadă mincinoasă, pentrucă
ai nădăjduit în carele tale, întru
mulflmea tăriei tale.
15. Și se va sculă pierlre întru
poporul tău, și toate cele zidite ale
tale vor trece, ca stăpânitorul Sa-
laman din casa lui Ierovoam, în zi-
lele răsboiului pre mumă preste fii
o a trântii.
16. Așâ voiu face vouă casa lui
Israil de către fa|a nedreptăți rău-
tăfllor voastre.
CAP. 11.
Mărirea milei Dumnezeești. ce o au
frimit nemulțumitorii Israilteni.
imineafa s’a lepădat, lepădatu- s’a
împăratul lui Israil.
8. Isaia 2, 19; Lucâ 23, 30; Hpoc. 6, 16,
Jud. 19, 25. , . , ,
12. Gal. 6, 7, 8 ; Iac. 3, 18; Ieremia 4, 4.
 2. Că prunc a fost Israil, și eu
I- am iubit pre el, și din Eghipet
am chemat pre fiii lui.
3. Cum i-am chemat pre ei, așâ
s'au dus dela fa|a mea, jertfiau
Vaalimilor, și au tămâiat idolilor.
4. Și eu am împiedicat pre
Efraim, și l-am sprijinit pre braful
meu, și n'au cunoscut, ca să'i
vindec pre ei.
5. Intru stricarea oamenilor,
tra- su-i-am pre ei în legăturile
iubirei mele, și voiu fl lor ca omul
cel ce dă palme preste fălcile lui, și
voiu căută spre el, și'l voiu birul.
6. Lăcuit-a Efraim în Eghipet,
și Asur împăratul lui, că n'au vrut
să se întoarcă.
7. Și a slăbit sabia în cetâflle lui,
și a încetat în mâinile lui, și vor
mâncâ din sfaturile lor.
8. Și poporul lui s'a lipsit de lă-
cașul . său, și Dumnezeu preste cele
cinstite ale lui se va mâniâ, și nu'l
va înăllă pre el.
9. Ce'l voiu face Efraime ?
Scutî- te-voiu Israile, ce'l voiu face?
Ca pre Adamâ te voiu pune pre
tine, și ca pre Sevoim; înlorsu-s'a
inima mea întru aceasta, împreună
s'a turburat părerea mea cea rea.
10. Nu voiu face pe după
iulimea mâniei mele, și nu voiu lăsă
să piară Efraim, că eu sunt
Dumnezeu, și nu om, întru tine
sfânt, și nu voiu intră în cetate.
11. După Domnul voiu umblă,
ca leul va răcni, că însuș va răcni,
și se vor spăimâniâ fiii apelor.
12. Zburâ-vor ca pasărea din E-
ghipet și ca porumbul din pămân-
tul Asirienilor, și'i voiu așeză pre ei
în casele lor, zice Domnul.
13 Incujuratu-m’a cu minciuni
Efraim, și cu păgânătăț casa lui
Israil și a lui Iuda. Acum. i-au cu-

II- 2■ Eșire 4, 22, 23; Mateiu 2, 15

8. Facere 19, 24. 10. 1 imp ■ 15, 29.
1060 OSIE 12-13
noscuf pre ei Dumnezeu, și popor mincinoși erau în Galgala boierii,
sfânt se va chemă al lui Dumnezeu. cari jertfiau, și jertfelnicile lor ca
broaștele țestoase pre felina
CAP. 12. țarinii.
Necredința lui Efraitn și judecata lui 12. Și s'a dus Iacov în câmpul
Dumnezeu imfrotiva lui Iuda. Siriei, și a slujit îsrail pentru mu-

I
iere, și întru muiere s'a păzit.
ar Efraim duh rău, urmai - a
13. Și prin proroc au scos Dom-
căldura, toată ziua deșarte și ne- nul pre îsrail din pământul Eghi-
trebnîcee înmulții, și le gătărâ cu petului, și prin proroc s'a păzit.
Asirienii a făcut, și eu untdelemn 14. Mâniealu-s'a Efraim, și s'a
în Eghipet mergeâ. în- tărîlat, și sângele lui preste el se
2. Și se va judecă Domnul cu va vărsă, și ocara lui o va răsplăti
Iuda, ca să izbândească pre Iacov, lui Domnul.
după căile lui, și după izvodirile lui
va răsplăti lui. CAP. 13.
3. IC pântece a înșelat pre fra- Amenințarea Domnului
tele său, și cu osteneala sa a biruit îmfrotivafiilor lui Israil. Prezicere
asupra lui Dumnezeu. despre mântuire.
4. Și s'a luptat cu îngerul, și a
biruit, ei au plâns, și s'au rugat D
upă cuvântul lui Efraim
dreptățile lui le-a luat el întru
mie, în Betel m'au aflat, și acolo s'a îsrail, și Iși e e-au us ele lui Va el,
grăit către ei. al a murit.
5. Iau Domcu- Dumcez^e^u 2. Și acum a adaos a păcătui, și
atUttii- itorul va fî pomenire lui. ș'au făcut loruș idolvărsat din
6. Și tu la Dumnezeul tău te vei aurul și din argintul lor după
întoarce, mila și judecata păzește, chipul idolilor, lucruri de meșteri
și te apropie către Dumnezeul tău săvârșite lor, aceștia zic lui: jertfiți
pururea. oameni, că vifeii s'au sfârșit.
7. Hanaan în mâna lui este 3. Pentru aceea vor IU ca
cumpăna nădrăptății, a asupri cu noruU de dimineață și ca rouă de
sila a iubit. dimineață, care trece, și ca praful
8. Și a zis Efraim: însă m'am care'l spulberă vântul de pre arie,
îmbogățit, aflatu-mi-am odihnă și ca aburul din hornul de fum.
mie, toate ostenelele lui nu se vor 4. Iar eu sunt Domnul
află pentru nedreptățile, cu care a Dumnezeul tău, cel ce întăresc
păcătuit. cerul și zidesc pământul, a căruia
9. Iar eu Domnul Dumnezeul mâini au zidit toată oștirea cerului,
tău te-am scos pre tine din și nu le-am arătat ție acestea, ca să
pământul Eghipetului; încă le voiu mergi după ele.
face să lăcuești în corturi, ca în 5. Și eu te-am scos pre tine din
zilele sărbătorii. pământul Eghipetului, și
10. Și voiu grâf către proroci, și Dumnezeu afară de mine să nu
eu am înmulțit vedeniile, și în mâi- cunoști, și mântuitor afară de mine
nile prorocilor m'am asemănat. nu este, eu te-am hrănit pre fine în
11. De nu este Galaad, așa dar pustie, în pământ nelăcuit.
6. După hrana lor, și s'au sătu-
12. 2. Isaia 2, 6.
3. Facere 25, 25, 32; 24. 6. Ps. 67, . 5. 12. Fac. 28, 5. 13 Eșire 14, 21, 22.
$. Isaia 43, 11. 10. Ioil 2, 26. 13. 4. tsaica 43, 11; Eșire 20, 2.
5. f 2 Lege 2, 7. 6. H 2 Lege 32, 15.
 OSIE 13—14 1061
ral cu sațiu și s'au înălțat inimile ațl^țete
lor,pentru aceea m'au uilal
8. Hâng 3, 10. 10. 1 Imp. 8, 5. H. Iov 14,
premine. 7. 12. 4 Imp. 19, 3. 13. 1 Cor. 15,
7. Și voiu fi lor ca panierul și ca 24.
14. Evrei 2, 14: Isaia 25, 8.
pardosul, în calea Asirienilor, ieșl- 15. lezech. 17, 10 și 19, 13.
voiu înainlea lor, ca ursoaica ne-
căjită.
8. Și voiu rumpe cele
dinlăuntru inimii lor, și'i vor
mâncâ pre ei acolo puii leilor
pădurii, și hiarele țarinii vor
sparge pre ei.
9. Stricării laie Israiie cine va
a- jutâ?
10. Unde este împăratul tău
acesta, și să te mântuiască pre tine
în toate cetățile laie, judece-tepre
tine acela despre care ai zis: dă'mi
împărat și domn.
11. Și |i ■ am dat (ie împărat
întru urgia mea, și am suferit întru
mâ- niea mea volbura
strâmbătăfei lui Etraim, ascuns
este păcatul lui.
12. Dureri ca celei ce naște vor
veni lui, acesta este fiul tău cel în-
țelept, că nu va suferi întru zdro-
birea fiilor.
13. Din mâna iadului îi voiu iz-
băvi pre ei, și din moarte îi voiu
mântui pre ei.
14. Unde este biruința la
moarte? Unde este boldul tău
iadule? Mângâierea s'a ascuns dela
ochii mei.
15. Că acesta va osebî între
frați, aduce-va vânt păliior
Domnul din pustie preste el, și va
uscâ vinele lui, și va pustii
izvoarele lui, și va uscâ pământul
lui și toate vasele cele poftite ale
lui.

CAP. 14.
îndemnarea lui Israil la pocăință.
Făgăduința lui Dumnezeu.

P ierl-va Samaria, că a stătut îm-

protiva Dumnezeului său, de
sabie vo r căd că eâ și red ded
lor se vor trânti de pământ, și cele
ce au în pântecele lor vor plesni.
2. Intoarce-fe Israiie către
Domnul Dumnezeul tău, că ai
slăbit întru nedreptățile tale.
3. Luați cu voi cuvinte și vă în-
toarceți către Domnul Dumnezeul
vostru, ziceți lui, ca să nu purtați
strâmbă^te, și să luați bunătăți, și
să răsplătim roada buzelor
noastre.
4. Asur nu ne va mântui pre
noi, pre cal nu vom încălicâ, nu
vom zice mai mult; dumnezeii
noștri, lucrurile mâinilor noastre,
cel ce este îmru tine va milul pre
sărac.
5. Tâmăduî-voiu lăcașurile lor,
iubl-voiu pre ei aevea, că am întors
mâniea mea de către ei.
6. Și vei fl ca rouă lui Israil, în-
florî-va ca crinul, și va slobozi ră-
dăcinile sale ca Livanul.
7. lntinde-se-vor ramurile lui, și
va fi ca măslinul roditor, și mirosul
lui ca al Livanului.
8. lntoarce-se-vor și vor șodoâ
supt umbra lui, irăl-vor și se vor
sălurâ de grâu, și va înflori caviea
pomenirea lui, ca vinul Livanului
lui Efraim.
9. Ce este lui încă și idolilor?
Eu l-am smerit pre el, și eu îl voiu
întări pre el, eu ca un archevt copt,
dintru mine roada ta s'a aflat.
10. Cine este înfelept, și va înțe-
lege acestea? Sau înțelegător și va
cunoaște acestea? Că drepte sunt
căile Domnului, și drepții vor um-
blă înlr'însele, iar cei necredincioși
vor slăbi înlr'însele.

14. 2. Ierem. 3, 22. 3. Evrei 13, 15.

4. Mib. 5, 10.
6. Ps. 91, 12; Isaia 18,4.
10. lerem. 9, 11; Ps. 105, 43.
 PROROCI A LUI I Ol L
CAP. 1.
Prezicerea fustiirii Iudeei și îndemnarea la
pocăință.
C uvântul Domnului, care s'a făcut
către loil fiul lui Vatuil.
2. Auziji acestea cei bătrâni și
băgați în urechi to|i cei ce lăcuiți
pământul, de s'a făcut ca acestea în
zilele voastre sau în zilele părinților
voștri.
3. Spunefi acestea fuior voștri și fiii
voștri fiilor săi, și fiii lor la alt neam.
4. Rămășițele omidei le-au mâncat
lăcustele și rămășițele lăcustei le-a
mâncat gândacul, și rămășițele
gândacului le-a mâncat păli- ciunea.
5.Trezi|i-vâ cei beți de vinul vostru și
plângeți, fânguifi-vă tofi cei ce befi vin
până la befie, că s'a luat din gura
voastră veselia și bucuria.
6. Că neam tare și nenumărat se
suie pre pământul meu, dinfii lui ca
dinfii leului și măselele lui ca ale
puiului de leu.
7. Pus-a viea mea întru pustiire și
smochinii mei întru dărâmare, cercând
o a cercat pre ea și o a dezrădăcinat,
albit-au ramurile ei.
8. PHé^nç^e către mine ma i mutt
decât mireasa cea îmbrăcată cu sac
entru bărbatul ei cel din felie.
9. Incefat-au jertfa și. turnarea din
casa Domnului, plângefi preofi, cari
slujifi altarului Domnului.
10. Că s'au pustiit câmpurile, să
plângă pământul, că s'a stricat grâul,
vinul s'a uscat, untuldelemn s'a îm-
puținat.
11. Uscatu-s'au plugarii, plângefi
moșiile pentru grâu și pentru orz, că a
pierit culesul din (arină.
12. Viea s'a uscat și smochinii s'au
împufinat, rodiile și finicul și mărul și
fofi copacii (arinii s'au uscat, că au
rușinat bucuria fiii oamenilor.
13. lncingefi*vă și plângefi preo-
ților, plângefi cei ■ ce slujiți altarului,
intrați, dormifi în saci cei ce slujiți lui
Dumnezeu, că au încetat din casa
Dumnezeului vostru jertfa și turnarea.
14. Sfinfifi post, vesfifi slujbă, a-
dunaji pre bătrâni, pre tofi cei ce
lăcuesc pământul în casa Domnului
Dumnezeului vostru, și strigafi către
Domnul întins.
15. Vai miel Vai miel Vai miel In zi,
că aproape este ziua Domnului, și
ticăloșie din ticăloșie va veni.
16. Că înaintea ochilor voștri au
pierit bucatele, din casa Dumnezeului
vostru veselia și bucuria.
17. Sărit-au junincele în ieslele
1. 15. Isaia 13, 6.

lor, pierit-au vistieriile, surpatu-
s’au teascurile, câ a secat grâul.
18. Cenevomadunâ nouă?Plân-
s’au cirezile boilor, câ n'aveau pă-
șune și turmele oilor au pierit.
19. Călre tine Doamne voiu stri-
gă, câ focul a ars cele frumoase ale
pustiului și para focului a aprins
toate lemnele farinei.
20. Și dobitoacele câmpului au
căutat spre tine, că au secat izvoa-
rele apelor și focul a mâncat cele
frumoase ale pustiei.
CAP. 2.
Pedeapsa, îndemnarea la pocăință și
făgăduința mântuirei.
T
râmbițafi cu trâmbi|ă în Sion,
strigați în muntele cel sfânt al
meu,și sâ se le r bure to | i ce i ee
lăcuesc pământul, că a sosit ziua
Domnului.
2. Câ aproape este .ziua întune-
ricului și a cefii, ziua cea de nor și
de negură, ca zorile se va vărsă
preste mun|i popor mult și tare,
asemenea lui n’a fost din veac, și
după el nu va fl până la ani în
neamurile neamurilor.
3. înaintea lui foc arzător, și
după el flacără aprinsă, ca Raiul
desfătării pământul înaintea fefiii
lui, și cele de pre urma lui ca
câmpii pustiire!, și nimenea nu va
scăpă de el.
4. Ca vederea cailor vederea
lor, și ca călăreții așâ vor alergă.
5. Ca glasul carelor preste
vârfurile munfilor vor sări, și ca
glasul flăcării focului, care
mistuește trestia, și ca poporul cel
mult și tare și gata de răsboiu.
6. DO fafa lui se vor sfărâmă
popoarele, toată fafa, ca arsura
oalei.
7. Ca niște răsboinici vor
alergă, și ca niște bărbafi viteji se
vor sul
2 • /• leremia 3, 7îflmos5, 18; Sofon. 1, 15.
4. flpoc. 9, 7.
IOIL 1 — 2 1063
pre ziduri, și fiecare pre calea sa va
umblă, și nu se vor abate din
cărările lor.
8. Și fiecare dela fratele său nu
se va despărți, îngreuiafi cu armele
lor vor merge, și întru zvârliturile
lor vor cădeâ, și nu se vor sfârși.
9. DO cetate se vor apucă, și
preste ziduri vor alergă, preste
case se vor sui, și prin ferestre vor
intră ca furii.
10. înaintea feței lui se va
turbură pământul, și se va clăti
cerul, soarele și luna se vor
întunecă, și stelele vor ascunde
lumina lor.
11. Și Domnul va dă glasul său
înaintea feții puferei sale, că multă
este foarte tabăra lui, că tari sunt
faptele cuvintelor lui, că mare este
ziua Domnului, luminată foarte, și
cine va fl vrednic ei ?
12. Și acum zice Domnul Dum-
nezeul nostru: întoarceți-vă la
mine din toată inima voastră, cu
post, cu plângere și cu tânguire.
13. Și vă rumpeți inimile
voastre, iar nu hainele vo¡^; și vă
întoarceți la Domnul Dumnezeul
vostru, că milostiv și îndurat este,
îndelung răbdător și mult milostiv,
și îi pare rău de răutăți.
14. Cine știe, doar se va
întoarce, și se va căi, și va lăsă
după sine binecuvântare, și
aducere de jertfă și de dar
Domnului Dumnezeului vostru.
15. Trâmbițați cu trâmbiță în
Sion, sfințiți post, vestiți vindecare.
16. Adunați poporul, sfințiți
adunare, alegeți bătrâni, adunați
pruncii cari sug țâță; să iasă mirele
din așternutul său și mireasa din
cămara sa.
17. Intre tindă și între altar vor
10. Isaia 13, 10, 13 și 24, 23; lezechiil 32,
7; Mateiu 24, 29; Marcu 13, 24* Lucâ2l, 25.
11. leremia 30, 7.
12. leremia 4, 1; Zab. 1, 3, 4.
13. Ps. 50, 19 și 85, 4
17. lezechil 8, 16 ; Ps. 42, 11; Mib. 7, 10
1064 IOIL 2—3
plânge preojii cari slujesc Domnu- 26. Hmos 9, 8.

lui, șl vor zice: nu le îndură Doam-

ne de poporul tău, șl nu dă mo-
ștenirea ta spre ocară, ca să o
stăpânească pre dânsa păgânii; ca
să nu zică în popoare, unde este
Dumnezeul lor?
18. Și i s'au făcut milă
Domnului de pământul său, și nu
s'au îndurat de poporul său.
19. Și au răspuns Domnul, și au
zis poporului său: iată eu vă voiu
trimite vouă grâu și vin și untde-
lemn, și vă vefi sălurâ de dânsele, și
nu vă voiu mai dă pre voi spre
ocară între neamuri.
20. Și pre cel ce este despre
miazănoapte îl voiu goni dela voi,
și'l voîu izgonî în pământ fără de
apă, și voiu pierde fafa lui la marea
cea dintâiu, și dosul lui în marea
cea de apoi, și sevaînăi|â pu- .
frejunea lui, și se va ridică putoa-
rea lui, că și-au mărit Domnul lu-
crurile sale.
21. Cutează pâmântule,
bucură-te și te veselește, că au
mărit Domnul ca să facă.
22. lndrăznifi dobitoacele
câmpului, că au încolfit câmpii
pustiei, că pomul și-a dat rodul
său, viea și smochinul și-au dat
tăria lor.
23. Și fiii Sionului bucurafi-vâ
și vă veselifi întru Domnul
Dumnezeul vostru, că va dă vouă
bucate întru dreptate, și va trimite
vouă ploaie timpurie și târzie, ca și
mai înainte.
24. Și se vor umpleâ ariile de
grâu, și se vor vărsă teascurile de
vin și de untdelemn.
25. Și voiu răsplăti vouă pentru
anii, cari i-au mâncat lăcustele șt
omidele și gândacii și pălitura, pu-
terea mea cea mare, care o am tri-
mis asupra voastră.
26. Și mâncând vefi mâncâ, și
18. Lev. 25, 23; Isaia 14, 25.
23. H 2 Lege 11, 14; Osie 6, 3.
vă vefi sălurâ, și vefi lăudă numele
Domnului Dumnezeului vostru,
care au făcut minuni cu voi, și nu
se va rușinâ poporul meu în veac.
27. Și vefi cunoaște că în mijlo-
cul lui Israil eu sunt. și eu Domnul
Dumnezeul vostru, și nu este altul
afară de mine, și nu se va mai
rușinâ poporul meu în veac.
28. Și va fi după acestea voiu
turnă din duhul meu preste tot tru-
pul, și vor proroci feciorii voștri, și
fetele voastre și bătrânii voștri
visuri vor visă, și tinerii voștri ve-
denii vor vedeâ.
29. Și preste slugile mele și pre-
ste slujnicile mele în zilele acelea
voiu turnă din duhul meu, și vor
proroci.
30. Și voiu dă minuni în cer sus
și semne pre pământ jos, sânge șl
foc și abur de fum.
31. Soarele se va schimbă întru
întunerec, și luna în sânge mai na-
inte de venirea zilei Domnului cel
mari și luminate.
32. Și va fî tot. care va chemă
numele Domnului, se va mântui, că
în muntele Sionului și în Ierusalim
va fl cel mântuit, precum au zis
Domnul; și cei ce bine vestesc, pre
cari i-au chemat Domnul.

CAP. 3.
Judecata împrotiva neamurilor și
făgăduința pentru ludeia.

I ată eu în zilele acelea și în vre-

mea aceea, când voiu întoarce
robieaaudui și a aerusulimulul.
2. Și vota adunà u oaae
neamuriie, și le voiu pogorî în
valea lui Iosa- faf, și mă voiu prici
cu ei acolo pentru poporul meu și
pentru moștenirea mea Israil, pre
cari i-a ri-
28 Isaia 44, 3: Fapte 2, 17; lezecb. 39, 29;
Osie 12, 10, Zab. 12, io.
31. Isaia 24, 23; Lucâ 21, 24; Fapte 2,
20.
32. Isaia 61, 2; Rom. 10, 13.
3. 2. lerem. 50, 11.

sipil în neamuri, și pământul meu
l-au împărfit.
3. Și pentru poporul meu au a-
runcat sor|i, și pruncii săi i-au dat
curvelor, și fetele le vindeau pe vin,
și beau.
4. Și ce este mie și vouă Tlrule
și Sidonulel Și toată Galileia celor
de alt neam? Au răsplătire răsplă-
tii mie? Au finefi mânie asupra
mea? Degrab și curând voiu
răsplăti răsplătirea voastră în
capetele voastre.
5. Pentrucă argintul meu și au-
rul meu a|i luat, și cele alese ale
mele, și cele bune le-afi băgat în
capiștele voastre.
6. Pre fiii Iudei și pre fiii
Ierusalimului i-ajl vândut fiilor
Elinilor, ca să'i depărtați pre ei
dela hotarele lor.
7. Și iată eu îi voiu sculă pre. ei
din locul unde i-ati vândut pre ei
acolo, și voiu răsplăti răsplătirea
voastră în capetele voastre.
8. Și voiu dă pre fiii voștri și
pre fetele voastre in mâinile fiilor
Iudei, și îi vor vinde pre ei în robie
la neam departe, că Domnul au
grăit.
9. Strigați acestea întru
neamuri, sfin{i|i răsboiu, sculați
răsboinicl, apropia|i-vă și vă sui|i
tofi bărbafii răsboinici.
10. Tâia|i plugurile voastre și
faceți săbii, și coasele voastre și fa-
ceți lănci, cel neputincios să zică:
poci eu.
11. Adunafi-vă și intrafi toate
neamurile de prin prejur, și vă
strângeți acolo, cel blând să fie
răsboinic.
12. Să se scoale și să se sue toate
neamurile la valea lui losafat, că a-
colo voiu ședeâ să judec toate nea-
murile din prejur.
13. Trimitefi seceri, că a sosit
secerișul, intrafi și călcâi* că este
4. Ierem. 50, 15, 29. 7. Ierem. 50, 29.
9, Ierem. 51, 27.
IOIL 3 1065
plin jghiabul, se varsă tocitorile, că
s'au înmulfit răută|ile lor.
14. Glasuri au răsunat în valea
judecății, că aproape este ziua
Domnului în valea judecății.
15. Soarele și luna se vor întu-
necă. șl stelele își vor ascunde lu-
mina lor.
16. Și Domnul din Sion va
strigă, și din Ierusalim își va dă
glasul său, și se va clăti cerul și
pământul, și Domnul nu se va
îndură de poporul său, și va întări
pre fiii lui lsrail.
17. Și ve|i cunoaște că eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru, cel ce
lăcuescîn Sion, în muntele cel sfânt
al meu, și va fi Ierusalimul sfânt, și
cei de alt neam nu vor mai trece
prinfr’însul.
18. Și va fi în ziua aceea, picâ-
va din munfi dulceață, și din dea-
luri va curge lapte, și din toate iz-
voarele Iudei vor curge ape, și iz-
vor din casa Domnului va ieși șl va
adăpâ pârîul Shinilor.
19. Eghipetul pierdere va fl, și
I- dumeia câmp de piericiune
pentru răutățile fiilor Iudei,
pentrucă au vărsat sânge
nevinovat în pământul său.
20. Și ludeia în veci va aveâ lă-
cuitori, și Ierusalimul din neam în
neam.
21. Și voiu cere înapoi sângele
lor, și nu'l voiu curăfi, și Domnul
va lăcul în Sion.
75. Isaia 13, 10; lezeeh. 32, 7; Mat. 24,29;
Mare. 13, 24
16. Ieremia 25, 30; ñmos 1, 2; Isaia 13,
13.
17. Za>. 14, 21.
18. lezeeh. 47, 1; Isaia 35, 6 fi 41, 18; Fi-
mos 9, 13.
20. ñmos 9, 14.
 PROROCI A LUI AMOS
CAP. 1.
Preziceri asupra neamurilor pentru
pâgănătățile lor.
C uvintele lui Amos. care s'au făcut în
Accarimul din Tecue.care le-au
văzut as upralerusalimului în zilele lui
Oziea împăratul Iudei, și în zilele lui
Ierovoam feciorul lui loas împăratul lui
Israil, mai nainte de cutremur cu doi
ani.
2. Și au zis: Domnul din Sion au
grăit, și din Ierusalim au dat glasul
său, și au plâns pășunile păstorilor, și
s'a uscat vârful Karmi- lului.
3. Și au zis Domnul asupra celor
trei păgânălă|i ale Damascului, și
asupra celor patru: nu'l voiu întoarce
pre el, pentrucă a tăiat cu he- reslrae
de fier pre cele din Galaad, care aveau
în pântece.
4. Și voiu trimite foc la casa Iui
Azail, și va mâncâ temeliile fiului lui
Ader.
5. Și voiu zdrobi zăvoarele Da-
mascului, și voiu pierde pre cei ce
lăcuesc în câmpul On, și voiu tăiâ neam
din bărbafii Haranului, și se va robt
poporul Siriei cel ales, zice Domnul.
6. Acestea zice Domnul asupra
1. 2. Ion 3, 16.
3. Isaia 17, 1; letonia 49, 1.
4. Ierem. 49, 26.
5. 4 Imp. 16, 9; Isaia 17, 1, 2; Ierem. 49, 23.
6. 2 Parai. 21, 16, 17 fi 26,16.
celor trei păgânăfăfi ale Gâzei șt
asupra celor patru, nu îi voiu în-
toarce pre ei, pentrucă au robit ei
robia lui Solomon, ca să'i încue la
ldumeia.
7. Și voiu trimite foc asupra zi-
durilor Gâzei, și va mâncâ temeliile ei.
8. Și voiu pierde pre cei ce 1ă- cuesc
în Azot, și voiu luâ un neam dela
Ascalon, și voiu pune mâna mea presfe
Acaron, și vor pieri cei rămași ai celor
de alte neamuri, zice Domnul.
9. Acestea zice Domnul asupra
celor trei păgânăfăfi ale Tirului, și
asupra celor patru : nu'l voiu întoarce
pre el, pentrucă a închis robia lui
Solomon la ldumeia, și nu și-a adus
aminte de legătura fraților.
10. Și voiu trimite foc preste zi-
durile Tirului, și va mâncâ de lot
temeliile lui.
11. Acestea zice Domnul asupra
celor trei păgânăiăfi ale fudumeii, șl
asupra celor patru: nu'i voiu întoarce
pre ei, pentrucă a gonit cu sabie pre
fratele său, și a necinstit maică pre
pământ, și a gătit spre mărturie frica
sa, și pornirea 4a 6 a păzit spre pridre.
12. Și voiu trimite foc asupra The-
9. lezech. 26, 2.
ÎL Ps 136, 9; Ierem. 25, 21; lezech. 35, 2 și 25, 2.
 AMOS 1-2 1067
manului, și va mâncâ temeliile zi- 13, Sof. 2, 9. 14,
Ierem. 49, 26.
durilor lui.
13. Acestea zice Domnul asupra
celor trei păgânătăți ale fiilor lui
Amon, și asupra celor patru: nu Ti
voiu întoarce pre ei, penlrucă spin-
tecau pre Galaditenele cele ce
aveau în pântece, ca sâ'și lărgească
hotarele lor.
14. Și voiu aprinde foc pre
zidurile Ravathii, și va mâncâ
temeliile ei cu .strigare în ziua
răsboiului, și se va clăti în ziua
sârvârșirei ei.
15. Și vor merge împărații ei în
robie, preoții lor și boerii lor îm-
preună, zice Domnul.

CAP. 2.
Pedeafsa lui Dumnezeu asupra lui
Moav, Iuda și Israil,

A cestea zice Domnul asupra ce-

lor trei păgânătăți ale lui
Moav, și asu aracel orpa t rut u u
voi uîn- toarce pre ei, pentrucă au
ars oasele împăratului ldumeii în
cenușe.
2. Și voiu trimite foc asupra lui
Moav, și va mâncâ temeliile cetă-
ților lui, și va muri întru neputință
Moav cu glas și cu strigare de
trâmbiță.
3. Și voiu pii^i^cde pre
.udecător dinfr'însul, și pre toți
boierii lui voiu omorî împrennă cu
el, zice Domnul.
4. Acestea zice Domnul asupra
celor trei păgânătăți ale fiilor lui
luda, și asupra celor patru : nu
voiu întoarce pre ei, pentrucă au
lepădat legea Domnului, și
poruncile lui nu le-au păzit, șii-au
înșelat pre ei deșertăciunile lor,
care le-au făcut, cărora au urmat
părinții lor după ei.
5. Și voiu trimite foc asupra lu-
dei, și va mâncâ temeliile Ierusa-
limului.
6. Acestea zice Domnul pentru
cele trei păgânătăți ale lui lsrail, și
pentru cele patru: nu voiu întoarce
pre ei, penlrucă au vândut cu ar-
gint pre cel drept și pre cel sărac
pentru încălțăminte.
7. Pre cel ce câlcâ pre țărâna
pământului, și băteâ cu pumni
capetele săracilor, și calea celor
smeriți o a abătut, și fiul și tatăl au
intrat la aceeași slujnică ca să
necinstească numele Dumnezeului
său.
8. Și hainele sale legându-le cu
funii, aroueririfăreauîmure|aral
jert- felni^ului; și beau vin din
năpăști în casa Dumnezeului său.
9. Și eu am gonit pre Amoreu
dela fața lor, a căruia înălțime eră
ca înălțimea chedrului, și tare erâ
ca stejarul, și am uscat roada lui
deasupra, și rădăcinile lui de
desupt.
10. Și eu v'am scos pre voi din
pământul Eghipetului, și v'am po-
vățuit pre voi prin pustie patruzeci
de ani, ca să moșteniți pământul
Amoreilor.
11. Și am luat din fiii voștri,
cari să fie proroci, și din tinerii
voștri spre sfințenie, au nu sunt
acestea, fiii lui Israil? Zice
Domnul.
12. Și voi adăpați pre cei sfințiți
ai mei cu vin, și prorocilor porun-
ciți, zicând: să nu prorociți.
13. Pentru aceea, iată eu
răstorn de desuptul vostru,
precum se răstoarnă carul cel
încărcat de trestie.
14. Și va pieri fuga dela cel ce
aleargă, și cel tare nu'și va țineâ
tăria sa, și cel răsboinic nu'și va
mântui sufletul său.
15. Și săgetătorul nu va stâ, și
cel iute cu picioarele sale nu va
scăpâ și cel călăreț nu'și va mântui
sufletul său.
16. Și cel puternic nu va aflâ
ini-

2. 9, Num. 21, 24; Psalm 134, 11.

12, Isala 30, 10. 14. Ecles. 9, 11.
15, Ierem. 46, 6.
1068
ma sa întru puternici ; cel gol va
fugi în ziua aceea, zice Domnul.
CAP. 3.
Fărădelegea îsrailiților și prezicerea
pedepsei lor,
A sculfafi cuvânful acesta, care
au grăit Domnul asupra
voastră, casa iui Isc ail ai a su ara
a t oi nea - mul, pre care l-a scos
din pământul Eghipetului, zicând :
2. Numai pre voi v’am cunoscut
din toate neamurile pământului,
pentru aceasta voiu izbândi asupra
voa- htră toate păcatele voastre.
3. Au călători tvor doi
împreună, de nu se vor cunoaște
unul cu altul?
4. Au răcnî-va teul din
dumbrava sa neavând vânat? Au
dâ-va puiul de leu glasul său din
culcușul său de nu va răpi cevâ?
5. Au cădeâ-va pasăre pre pă-
mâut, fără de vânător? Au pune-
se-va laful pre pământ, fără numai
pentru ca să prinză cevâ?
6. Au sunâ-va lrâmbifă în
cetate și poporul nu se va
spăimântâ ? Au îl t va răutate^
cetate, care nu o au îngăduit
Domnul?
7. Că nu va face Domnul Dum-
nezeu lucru, de nu va descoperi în-
văfătura lui către slugile sale către
proroci.
8. Leul va răcni și cine nu se va
spăimântâ? Domnul Dumnezeu au
grăit și cine nu va proroci?
9. Vcstiji prin fări întru
Asirienl și în (ări în pământul
Eghipetului, și zicefi : adunafi-vâ
în muntele Sa- mariei și vedefi
lucruri minunate multe în mijlocul
ei, și asupreala cea dintr’însa.
10. Și n’au cunoscut cele ce vor
tl împrotiva ei,zice Domnul; cel ce
3* * * Eșire 19, 5, 6; Lucâ 12, 47.
6. Lezecb. 5, 8; Mibeea 1, 12.
7. Fac. 18, 17.
AMOS 2-3-4
adună comori de nedreptăfi și ti-
căloșie în fările lor.
11. Pentru aceea acestea zice
Domnul Dumnezeu, Tirl împrejur
pământul tău se va pustii și se va
trage dela tine tăria ta, și se vor
jefui fările tale.
12. Acestea zice
precum va scoate păstorul din
Domnul:
gura leului două armuri, sau
marginea urechei, așa se vor scoate
fiii lui lsrail cei ce lăcuescîn
Samaria înaintea neamului și în
Damasc.
13. Preofi auzifi și mărturisiți
casei lui lacov, zice Domnul
Dumnezeu atotfiitorul.
14. Pentrucă în ziua, când voiu
izbândi păgânătăfile lui israil asu-
pra lui și voiu izbândi asupra jert-
felnicilor lui Vetil, și se vor surpâ
coarnele jertfelnicului și vor cădeâ
pre pământ,
15. Amestecâ-voiu și voiu bate
casa cea înaltă preste casa cea de
vară, și vor pieri casele cele de e-
lefant și se vor adaoge alte case
multe, zice Domnul.
CAP. 4.
Mustrarea și amenințarea celor răi
din poporul lui Israil.
A
uzifi cuvântul acesta junincele
Vasanului cele din muntele Sa-
mariei, cil a ce ce a asifi pie
Sr^ras^i și călcafi pre mișei, cele
ce zic stăpânilor să : dafi-ne nouă
ca să bem.
2. |ură a se Domnul pre cele
sfinte ale sale, că iată vor veni zile
preste voi, și vă vor luâ pre voi cu
arme, și pre cei ce sunt cu voi în
căldări arzând de desupt îi vor
băgâ negufători ucigași.
3. Și vă vefi scoate goale una
împrotiva alteia, și vă vefi lepădă
în muntele Armanâ, zice Domnul.
4. Venit • afi în Vetil și
păgânește
4. 2. ftvacum, 1, 14, 15.
4. Osie 4, 16.

ali lucrat și în Galgala și a|i în-
mulțit a lucrâ păgâneșle, și ați
adus dimineața jertfele voastre, a
treia zi zeciuelile voastre.
5. Și a cetit afară legea, și au
chemat mărturisiri, spuneți, că
acestea au iubit fiii lui Israil, zice
Domnul Dumnezeu.
6. Și eu voiu dâ vouă strepezire
dinților în toate celățile voastre, și
lipsă de pâine în toate locurile
voastre, și nu v'afi întors la mine,
zice Domnul.
7. Și am oprit dela voi ploaea
cu trei luni mai 'nainte de seceriș, și
voiu plouă preste o cetate, iar pre-
ste o cetate nu voiu plouă, o parte
se va udă, și partea preste care nu
voiu plouă, se va uscâ.
8. Și se vor adună două și trei
cetăți la o cetate, ca să beâ apă, și
nu se vor săturâ și nu v'ați întors
către mine, zice Domnul.
9. Bătutu-v'am pre voi cu
pârjol și cu gălbinare, înmulțit-ați
grădinile voastre, și viile voastre și
smo- chinetul vostru, și maslinetui
vostru le-au mâncat omida, și nici
așa nu v'afi întors la mine, zice
Domnul.
10. Trimis-am asupra voastră
moarte în calea Eghipetului, și am
omorît cu sabie pre tinerii voștri,
cu robimea cailor voștri, și am a-
dus în foc taberile voastre întru
mâniea mea, și nici așă nu v 'ați în-
tors la mine, zice Domnul.
11. Prăpăditu-v'am pre voi,
precum au prăpădit Dumnezeu
Sodoma și Gomora, v'aji făcut ca
tăciu- nile cel scos din foc; șl nici
așâ nu v'afi întors la mine, zice
Domnul.
12. Pentru aceea așâ voiu face |
ie Israilel Insă pentrucă voiu face
fie așâ, gătește ■ te, ca să chemi
pre Dumnezeul tău Israile.
13. Pentru aceea iată eu cel ce
7. n 2 Lege 11, 17.
9. R 2 Lege 26, 22, 39; Osie 7, 10.
10. lezech. 14, 19 . li. Fscere 14, 15.
AMOS 4—6 1069
întăresc tunelul și fac vântul, și cel
ce vestesc la oameni pre unsul lui,
cel ce fac zorile și negura, și cel ce
mă suiu preste înălțimile pămân-
tului, Domnul Dumnezeu atolțiito-
rul numele lui.
CAP 5.
Tânguirea prorocului; chemarea la pocăință
și căderea lui Israil.
A uziți cuvântul Domnului, care
îl iau eu asupra voastră ca
plângere, ces alsi Iur a il.
2. A căzut, și mai mult nu va
adaoge a se sculă, fata iui Israil
lepădalu-s'a pre pământul său, nu
este cine să o scoale pre ea.
3. Că acestea zice Domnul
Dumnezeu: cetateadin care ieșiâ o
mie, se vor lăsă o sută, și din care
ieșiâ o sută. se vor lăsă zece la
casa lui Israil.
4. Că acestea zice Domnul
către casa lui Israil: căulați-mă și
veți fl vii.
5. Și nu căutați Vetilul, și în
Galgala nu intrați, și pe ia fântâna
jurământului nu trece|i,că
Galgala ro- bindu-se se va robi, și
Vetilul va îl ca și cum n'ar fî.
6. Căutați pre Domnul, și fiți vii,
ca să nu strălucească ca focul casa
lui losif, și o va mâncâ pre ea. și
nu va fl cine să stingă casa lui I-
srail.
7. Cel ce face întru înălfime ju-
decată, și pre pământ au pus
dreptate.
8. Cel ce face toate și le tocme-
ște, și întoarce umbra în
dimineață, și ziua în noapte o
întunecă, cel ce chiamă apa mării,
și o varsă pre fața pământului,
Domuul Dumnezeu atotțiitorul
numele lui.
9. Cel ce împarte sfărâmare
pre-
5. 2. Pilde 24 . 1(3.
6. Isaia i, 31; Ierem 4, 4.
9 Isaia 29, 21.
1070 AMOS 5 -6

ste tărie, și ticăloșie preste tărie a- Ioil 2, 2.

duce.
10. Urît-a în por|i pre cel ce
mustră. și de cuvântul cel cuvios
s'a scârbit.
11. Pentrucă a|i dat pălmi săra-
cilor, și daruri alese a]i luat dela ei,
case netede a|i zidit, și nu ve|i lăcul
într’însele, vii poftite a|i sădit, și nu
veji beâ vinul lor.
12. Că am cunoscut păgânătă|
ile voastre cele multe, și păcatele
voastre cele tari, căci călcafi pre
cel drept, și luați schimbări, și în
por|i vă feriji de cei săraci.
13. Pentru aceea cel ce în|elege,
în vremea aceea va tăceâ, că vreme
rea este.
14. Căutafi binele, și nu răul, ca
să fi|i vii, și așâ va fl cu voi Domnul
Dumnezeu atot|iitorul, precum afi
zis:
15. Urlt-am noi cele rele, și am
iubit cele bune, și așeza]) în porfi
judecata, ca să miluiască Domnul
Dumnezeu atotfiitorul pre cei ră-
mași ai lui Iosif.
16. Pentru aceea acestea zice
Domnul Dumnezeu atotfiitorul :
17. In toate ulifile plângere, și
în toate căile se va zice vail vai!
Che- mâ-se - va plugarul la
plângere și la tânguire, și la cei ce
știu plângere, și în toate căile
plângere, că voiu trece prin
mijlocul tău, zis-au Domnul.
18. Vai celor ce doriți de ziua
Domnului, că este vouă ziua aceea
a Domnului, și aceasta este întune-
rec, și nu lumină.
19. Precum când fuge omul
dinaintea leului, și’i iese înainte
ursul, și sare în casă, și'și reazemă
mâinile sale pre perete și'l mușcă
șarpele.
20. Au nu este întunerec ziua
Dom-
11. Sofon. 1. 13. U. Mibeia 2, 3.
14. Ps. 33. 15. 15. Ps. 96, 11.
17. Ierem. 9, 16; Isaia 16, 10.
18. lerem. 30, 7; Sofon. 1, 15; Isaia5, 19;
nului, și nu lumină și ceafă, care
n'are strălucire?
21. Urît-am, lepădat-am
sărbătorile voastre, și nu voiu
mirosi întru adunările voastre.
22. Că de vefi aduce mie arderi
de tot, și jertfele voastre nu le voiu
primi, și la cele de mântuire ale
arătării nu voiu căută.
23. Strămută dela mine glasul
cântărilor tale, și cântarea
organelor fale nu voiu auzi.
24. Și se va rostogoli ca apa ju-
decata, și dreptatea ca pârîul cel
necălcat.
25. Au junghieri și jertfe mi-a|i
adus mie casa lui Israil în patru-
zeci de ani în pustie?
26. Și afi purtat cortul lui
Moloh și steaua dumnezeului
vostru Rem- fan, chipurile acelora,
cari v'afi făcut vouă.
27. Și vă voiu mută pre voi din-
colo de Damasc, zice Domnul
Dumnezeu atotfiitor numele lui.

CAP. 6.
Amenințarea celor mândri și desmier»
dați cu fierire și robie.

V ai celor ce urăsc Sionul și celor

ce nădăjduesc în muntele
Samariei, eulac-au atăpâăirile nea-
murilor, și au intrat ei.
2. Casa lui Israil. trecefi tofi, și
vede|i la Calani, și trecefi de acolo
la Emafrava. și vă pogorîji de a-
colo la Ghetul celor de alt neam,
cele mai tari dintre toate împără-
fiile acestea, de sunt mai multe ho-
tarele lor decât hotarele voastre.
3. C<2i ce vin -a ziua cea rea, șl
celor ce se apropie, și se ating de
sâmbetele cele mincinoase.
4. Celor ce dorm în paturi de e-
lefant, și se răsfa|ă întru așternu-
21. Isaia 1, 11; Ierem. 6, 20; 7, 20.
22 Pilde 21, 27. 26. Fapte 7, 42.
0. .* lerem . 2. 3. 4., Isaia 22 , 13.
 AMOS 6-7
turile lor, și celor ce mănâncă iezi
din lurme și vifei sugători din mij-
locul cirezilor.
5. Celor ce bat în palme la gla-
sul organelor, ca și cum ar stâ au
socotit, și nu ca cum ar fugi.
6. Celor ce beau vinul strecurat,
și cu mirurile cele mai de frunte se
ung, și nu pătimiau nimic pentru
sfărîmarea lui losif.
7. Pentru aceea acum robi vor fi
dela începutul celor puternici, și se
va luâ rânchezatul cailor din
Efraim.
8. Că s'au jurat Domnul
presine, zice Domnul Dumnezeul
puterilor, că am urît eu toată
trufiea lui lacov, și țările lui le-am
urît, și voiu pierde cetatea cu tofi
cei ce lăcuesc în- tr’însa.
9. Și va fl de vor rămâneâ zece
bărbafi înlr'o casă, și vor muri.
10. Și vor rămâneâ ceilalfi, și se
vor prinde casnicii lor, și'i va sili să
scoa|ă oasele lor din casă, și va zice
cârmuiforilor casei: mai sunt încă
la tine? Și va zice: ba numai sunt.
Și va zice: taci, ca să nu numești
numele Domnului.
11. Că iată Domnul va porunci,
și va bale casa cea mare cu sfă-
râmări și casa cea mică cu surpă-
turi.
12. Au doar vor alergă în pietre
caii? Au tăceâ-vor între iepe? Că
afi întors întru mânie judecata, și
roa- da dreptăfii întru amărăciune.
13. Cei ce se veselesc prin nici
un cuvânt bun, cei ce zic: au nu cu
iăriea noastră avem putere?
14. Pentru aceea iată eu voiu ri-
dică asuprâ voastră casa lui lsrail,
neam, zice Domnul puterilor, și vă
va necăji pre voi, ca să nu intrafi în
Emad, și până la pârlul apusului.
6. Isaia 5, 12. 8. Ierem. 51, 14.
22. Ierem. 5, 26.
1071
CAP. 7.
Vedeniile prorocului Amos despre
pedepsele următoare.
A șâ mi-au arătat mie Domnul
Dumnezeu, și iată prăsilă de
lăcuste veninddedim ineafă.și i ată
an gân - dac eră Gog împăratul.
2. Și va di dupăce va sfârșș a
mân- câ iarba pământului, am zis:
Doamne 1 Doamne 1 Fie'fi milă.
Cine va sculă pre lacov? Că s'a
împufinat.
3. Pară'fi rău Doamne de acea-
sta, și nu va fi aceasta, zice Domnul.
4. Așă mi-au arătat mie Domnul
Dumnezeu, și iată au chemat jude-
cata cu foc Domnul Domnul, și a
mistuit adâncul cel mult, și a mân-
cat partea Domnului.
5. Și am ziis, Doamne încetează.
Cine va sculă pre lacov, că s'a
împufinat?
6. Pară’ji rău Doamne de
aceasta, și aceasta nu va fl, zice
Domnul.
7. Așâ mi-au arăta i mie
Domnul, și iată un bărbat stând
pre zid de diamant, și în mâna lui
diamant.
8. Și au zis Domnul către mine,
ce vezi tu Amos? Și am zis: dia-
mant; și au zis Domnul către mine:
iată eu pun diamant în mijlocul po-
porului meu lsrail, mai mult nu
voiu adaoge a'l trece pre el.
9. Și se vor strică capișecee cele
de râs, și sărbătorile îui lsrail se
vor pustii, și mă voiu sculă asupra
casei lui lerovoam cu sabie.
10. Ș i a trimis Amafia preotul
în Vetil la lerovoam împăratul lui î-
srail, zicând: lurburări face asupra
ta Amos în mijlocul casei lui lsrail,
nu va puteâ suferi pământul toate
cuvintele lui.
11. Că acettea zice Amos idle f^
albie va muri lerovoam, iar lsrail
rob se va duce din pământul său.
7 , 3. Isaia 26, 20; Ionâ 3, 10.
8. Ierem. 1, 11; Zabar. 4, 2.
9. 4 Imp 15. 10.
10. 3 Imp. 16, 17; Ierem. 26, 11.
1072 AMOS 1-8
12. Și a zis Amasia către Amos:
cel ce vezi, mergi și te dù în pă-
mântul Iudei, și acolo să petreci și
acolo vei proroci.
13. Iar în Velii nu vei mai ada-
oge a proroci, că sfinfitorul împă-
ratului este, și casa împără|iei este.
14. Și a răspuns Amos, și a zis
către Amasia: nu eram eu proroc,
nici iecior de proroc, ci păstor e-
ram scuturând dude.
15. Și m'au luat Domnul dela
oi, și au zis Domnul către mine:
mergi și prorocește asupra
poporului meu Israil.
16. Și acum auzi cuvântul
Domnului, iu zici: nu proroci
asupra lui Israil, și să nu faci
turburare asupra casei lui lacov.
17. Pentru aceea acestea
ziceDom- nul: femeia ta în cetate
va curvl, și fiii tăi și fetele tale de
sabie vor că- deâ, și pământul tău
cu funia se va măsură, și tu vei
muri în pământ necurat, iar israil
se va duce rob din pământul său ;
așa mau arătat mie Domnul.
CAP. 8.
Vedenie despre pierirea casei lui lsrail
și foamete duhovnicească.
A șa au arătat mie Domnul
Domnul, și iată un vas de
păsărar.
2. Și au zis Domnul: ce vezi tiu
Amos? Și am zis: un vas de pă-
sărar, și au zis Domnul către mine:
venit' a sfârșitul asupra poporului
meu Israil, și mai mult nu voiu a-
daoge a trece prinlr'însul.
3. Și se vor văitâ podurile Bise-
ricii în ziua aceea,
ziceDomnul.mult este cel căzut în
tot locul, voiu aduce tăcerea.
4. Auzi|i acestea cei ce zdrobiți
în diminea|ă pre cel sărac și asu-
priți pre cei mișei de pre pământ.
12. leiem. 16, 18; 1 Imp. 9, 9.
16. iezech. 21, 2.
5. Zicând: când va trece luna si
vom vinde? Și sâmbetele, și vom
deschide vistieria? Ca să facem
măsură mică, și să mărim
cumpăna, și să facem cumpănă
nedreaptă.
6. Ca să agonisim cu argint pre
cei săraci și pre cel lipsit penlru
încălțăminte și din toată vânzarea
ne vom negu|ătorî?
7. Jură-se Domnul asupra
seme- |iei lui lacov, de se vor uită
întru biruinfă toate lucrurile
voastre.
8. Și pentru acestea, au nu seva
turbură pământul? Și va plânge
tot cel ce lăcuește înlr'însul? Și
seva sui ca un rîu pierirea, și seva
po- gorî ca rîul Eghipetului?
9. Și va fl în ziua aceea zice
Domnul Dumnezeu: soarele va
apune în amiazăzi, și lumina se va
întuneca ziua pre pământ.
10. Și voiu întoarce sărbătorile
voastre întru plângere, și toate
cântările întru tânguire și voiu
pune preste tot mt|iocul sac, și
preste lot capul pleșuvire. Și’l voiu
pune pre el ca plânsul celui iubit,
și pre cei cu el ca ziua durerei.
11. lată vin zile, zice Domnul:
și voiu trimite foamete pre
pământ, nu foamete de pâine, nici
sete de apă, ci foamete de a auzi
cuvântul Domnului.
12. Și se vor clăti apele dela
mare până la mare, și dela
miazănoapte până la răsărit vor
alergă împrejur cercând cuvântul
Domnului, și nu'l vor afla.
13. In ziua aceea vor pieri
fecioarele cele frumoase și tinerii
de sete.
14. Cei ce se jură pre curățirea
Samariei și cei ce zic: viu este
Dumnezeul tău Dan, și viu este
Dumnezeul tău Versavee, vor
cădeâ, și nu se vor sculă mai mult.
B. 5. Pilde 11, 1.
9. Isaia 5, 30; Ieremia 15, 9; Miheea 3,
6.
 10. lerem. 6, 26: Isaia 15, 2; Tovit 2, 6; 1
Macabei 1, 41.
 AMOS 9 1073

CAP. 9. 9. 2. Ps. 136, 7; lezech. 26, 20; Ierem. 51,

Amenințarea cu pedeapsa necredincio-
șilor și întoarcerea poporului din
robie.
53.
3. Iov 34, 22; Ierem. 23. 24.
4. Ierem. 44, 11. 5. Miheea 1, 4. 6. Pa. 103,
3, 13. 7. Ierem. 47, 4. 8. Ioil 2, 26.

V ăzut-am pre Domnul stând pre

jertfelnic, și au zis: lovește pre-
ste cur c(iroTi și șe vor eră tî ăeăe
dinaintea porfei, și - taie spre cape-
tele tuturor, și pre cei - rămași ai
lor cu sabie îi voiu omorî, și nu va
scăpă dintre dânșii fugând, și nu va
scăpă dintre ei cel ce scapă.
2. DU se vor îngropâ în iad, de
acolo îi va scoate pre ei mâna mea,
și de se vor sul în cer, de acolo îi
voiu pogorî pre ei.
3. DU se vor ascunde în vârful
Karmilului. de acolo îi voiu cercă,
și îi voiu luă pre ei; și de se vor
afundă dinaintea ochilor mei întru
adâncurile mărei, acolo voiu po-
runci balaurului, și'i va mușcă pre
ei.
4. Și de se vor duce în robie îna-
intea feței vrăjmașilor săi, acolo
voiu porunci săbiei, și'i va omorî
pre ei, și voiu pune ochii mei
asupra lor spre rele. și nu spre
bune.
5. Și Domnul Dumnezeu atotții-
torul, cel ce se atinge de pământ, și'l
clătește, și vor plânge toți cei ce
lăcuesc pre el, și se va sui ca un rîu
pierirea lui, și se va pogorî ca rîul
Eghipetului.
6. Cel ce zidește spre cer suirea
sa, și făgăduința sa pre pământ o
întemeiază, cel ce chiamă apa mă-
rii. și o varsă presle fa|a pămân-
tului, Domnul afotțiitorul numele
lui.
7. Au nu ca fiii Etiopilor sânlefi
voi mie fiii lui lsrail? Zice Domnul,
au nu pre lsrail am scos din pă-
mântul Eghipetului, și pre cei de alt
neam din Kapadochia, și pre Si-
rieni din groapă?
8. lată ochii Domnului
Dumnezeu
preste împărăfiea păcătoșilor, și o
voiu pierde pre ea de pre fa {a pă-
mântului, însă nu până în sfârșit
voiu pierde casa lui lacov, zice
Domnul.
9. Că iată eu poruncesc, și voiu
vântură întru toate neamurile casa
lui lsrail, precum se vântură la vân-
turare, și nu va cădeâ zdrobilură
pre pământ.
10. De sabie vor mur! tofi păcă-
toșii poporului meu, cei ce zic: nu
se vor apropieâ, nici vor veni pre-
sle noi rele.
11. In ziua aceea ridicâ-voiu
cortul lui David cel căzut, și din
nou voiu zidi cele căzute ale lui, și
cele răsturnate ale lui le voiu ridică,
și iarăși îl voiu zidi, ca în zilele vea-
cului.
12. Ca să mă caute pre mine ră-
mășițele oamenilor și toate neamu-
rile, presle cari se chiamă numele
meu, zice Domnul, cel ce face toate
acestea.
13. lată vin zile zice Domnul: și
va apucă treerișul pre cules, și se va
coace strugurul întru sămânță, și
vor pică munții dulceață, și toate
dealurile împreună odrăslite vor fî.
14. Și voiu întoarce robiea
poporului meu lsrail, și vor zidi
celăjile cele surpate, și vor lăcui și
vor sădi vii, si vor beâ vinul lor, și
vor face grădini, și vor mâncâ
roadele lor.
15. Și îi voiu sădi pre ei în pă-
mântul lor, și mai mult nu se vor
scoale din pământul lor, care l-am
dat lor, zice Domnul Dumnezeu a-
tof (iitorul.

11. Fapte 15. 16.

13. Lev. 26, 5; ioil 3. 18.
14. Isaia 65, 21; ioil 3, 20.
15. Ierem 32, 41.
 PROROCIA LUI AVDIE
CAP. 1.
Vedenie despre pedeapsa Idumiților și
mântuirea Israiliților
V
edenia lui Avdie. Acestea zice
Domnul Dumnezeu ldumeii : au-
zit-am de laDo mnul, și în t ărlre la
neamuri au trimes, scșlo|i-ve, și să ne
sculăm asupra ei cu răsboiu.
2. lată mic le-am dat pre tine întru
neamuri, necinstit ești tu foarte.
3. Trufia inimei tale te-a ridicat pre
tine cel ce lăcuești în găurile pietrelor,
cel ce înal|i lăcașul tău, cel ce zici întru
inima ta: cine mă va aruncă la
pământ?
4. De te vei înăl|â ca vulturul, și de
vei pune întie stele cuibul tău, de acolo
te voiu surpă, zice Domnul.
5. De ar fl intrat la tine furi, sau
tâlhari noaptea, unde le-ai fl ascuns?
Au n’ar H furat destule lo- ruș? Și de
ar fl venit culegători la tine, au n'ar fl
lăsat struguri ?
6. Cum s'a cercetat Isav, și s'a aflat
ascunsele lui ?
7 * Până la hotare te a trimis pre
tine, toji oamenii legăturii tale au
stătut împrotivă |ie, slăbit - au de către
tine oamenii tăi cei de pace, pus-au
pândiri supt tine, nu este înțelegere
într'înșii.
1. .. leremia 49. u, u.
4. leremia 49, 6 și 16. 8. lsaia 29, 14.
10. Facere 217, 41 . 12. Mibeea 7, 8.
15. leeeeb. 35, 11.
8. In ziua aceea, zice Domnul :
pierde-voiu înjelepjii din Idumeia, și
înțelegerea din muntele lui Isav.
9. Și se vor speriă răsboinicii tăi
din Teman, ca să se piarză omul din
muntele lui Isav.
10. Pentru junghierea și pentru
păgânătatea cea împrotivă fratelui tău
lacov, acoperi * te - va rușinea, și vei
pieri în veac.
11. Din ziua în care ai stătut îm-
protivă, în ziua în care robeă cei de alt
neam puterea lui, și străinii au intrat în
porfile lui, și au aruncat sor|i pentru
Ierusalim, și tu erai ca unul dintr'înșii.
12. Să bagi în seamă ziua fratelui
tău în ziua străinilor, și să nu te
veselești de fiii lui luda în ziua pierzării
lor, și să nu grăiești mari în ziua
necazului.
13. Nici să intri în porjile po-
poarelor în ziua durerilor lor, și să nu
bagi în seamă și tu adunarea lor în ziua
pierirei lor, și să nu le pui și tu cu
puterea lor în ziua pierirei lor.
14. Nici să stai la eșirile lor, ca să
pierzi pre cei ce scapă dintru ei, nici să
oprești pre cel ce fug dela ei în ziua
necazului.
15. Că aproape este ziua Domnului
preste toate neamurile, precum ai
făcut, așâ va fl |ie, răsplă-

firea ta se va răsplăti în capul tău.
16. Că precum ai băut în
muntele cel sfânt al meu, beâ-vor
toate neamurile vin, beâ-vor și vor
înghifî, și vor fi, ca și cum n'ar fi
fost.
17. Iar în muntele Sionului va fi
mântuire, și va fi sfânt, și va mo-
șteni casa lui lacov pre cei ce o au
moștenit pre dânsa.
18. Și va fi casa lui lacov foc, și
casa lui Iosif, flacără; iar casa Iui
Isav trestie, și se vor aprinde asu-
pra lor, și'i vor mâncâ pre ei, și nu
va 8 purtător de foc la casa lui
Isav, că Domnul au grăit.
PROROCIA LUI IONA
CAP. 1.
Chemarea, neascultarea și pedeapsa
lui Ionâ.
Ș i a fost cuvântul Domnului către
Ionâ feciorul lui Amatl, zicând:
2. Scoală și mergi la Ninevi ce-
tatea cea mare, și propoveduește
înfr'însa, că s'a suit strigarea ră-
utăfii ei la mine.
3. Și s'a sculat lonâ să fugă de
la fafa Domnului în Tarsls, și s'a
pogorît la loppia, și a aflat o co-
rabie, care mergeâ în Tarsis, și ș'a
dat chiriea sa, și a intrat într'însa,
să se ducă cu dânșii în Tarsis de la
fa|a Domnului.
4. Și au ridicat Domnul mare
vânt pre mare, și s'a făcut mare
furtună pre mare și corabiea se
cumpăneâ de valuri, vrând să se
sfărâme.
5. Și s’au spăimântat
corabíerH, și au strigat fiecare la
Dumnezeul său;
16. Jeremía 25, 15, 27.
1. 2. Fac . 10, 11, 12 ți 15, 20, 21.
3. Mateiu 16, 4; Lucâ 11, 30.
5 . F. flp. 27, 16, 19.
IONA 1 1075
10. Și vor moșteni cei din
Naghev muntele lui Isav și cei din
Sefila pre cei de alt neam, și vor
moșteni muntele lui Efraim, și
câmpul Sa- mariei, și pre
Veniamin, și pre Ga- laadita.
20. Și al mutăriii începutul ace-
sta fiilor lui Israil, pământul Ha-
naneilor până la Sarepta, și mu-
tarea Ierusalimului până la Efrata,
și vor moșteni cetățile Naghevului.
21. Și se vor sul mântuifi din
muntele Sionului, ca să izbândea-
scă asupra muntelui lui Isav, și va
fi a Domnului împărăția.
și lepădau vasele din corabie în
marea ca să o ușureze; și Ionâ se
po- gorîse în fundul corăbiei, și
dor- meâ și hrăpeâ.
6. Și a venit cârmaciul la el, și i-
a zis lui: ce hrăpești tu? Scoală și
roagă pre Dumnezeul tău, că doar
ne va mântui Dumnezeu, și nu
vom pieri.
7. Și a zis fiecare către vecinul
său: venifi să aruncăm sor|i, și să
cunoaștem pentru cine este răuta-
tea aceasta asupra noastră, și au
aruncat sorfi, și a căzut soarta pre
Ionâ.
8. Și a zis lui: spune nouă, pen-
tru cine este răutatea aceasta asu-
pra noastră? Ce este lucrul tău? Șl
de unde vii și încotro mergi? Și din
ce |ară și din care popor ești tu?
0. Și a zis către ei: robul Dom-
nului sunt eu, și pre Domnul Dum-
nezeul cerului cinstesc eu, care au
făcut marea și uscatul.
10. Și s'au înfricoșat oamenii cu
frică mare, și i-au zis lui: căci ai
1076 IONA 1—2—3

făcut aceasta? Pentrucă cunoscuse 2. 3. Ps. 119, i.

oamenii, că fugeâ dela fa|a
Domnului. că le spusese lor.
11. Și i-au zis lui: ce'ji vom face
fie, și să se alineze marea deasupra
noastră? Pentrucă marea se înălfâ
și ridică mai mari valuri.
12. Și a zis către ei lonâ: luafi-
mă și mă arunca|i în mare, și se va
alină marea deasupra voastră; că
am cunoscut eu că pentru mine s'a
făcut această furtună mare asupra
voastră.
13. Și se sileau oamenii să se în-
toarcă la uscat, și nu puteau că
marea se înălfă, și se ridică mai
vîr- tos asupra lor.
14. Și au strigat către Domnul
și au zis: nicicum Doamne să nu
pierim pentru sufletul omului
acestuia, și să nu dai asupra
noastră sânge drept, pentrucă tu
Doamne, precum ai vrut ai făcut.
15. Și au luat pre lonâ, și l-au
aruncat în mare, și a încetai marea
de valurile sale.
16. Și s'au temut oamenii cu
mare temere de Domnul, și au
adus jertfă lui Dumnezeu, și s'au
rugat cu rugăciuni.

CAP. 2.
Rugăciunea lui lonâ peniru
mântuire.

Ș i au poruncit Domnul unui chit

mare să înghi|ă pre lonâ; și a
fost lonâ în pântecele chitului trei
zile și trei nop|i.
2. Și s'a rugat lonâ către Dom-
nul Dumnezeul său din pântecele
chitului, și a zis:
3. Strigarăm întru necazul meu
către Domnul Dumnezeul meu, și
m'au auzit ; din pântecele iadului
strigarea mea, și au
auzitglasulmeu.
4. Aruncatu-m'ai întru
adâncul f- nlmii mărei, și ape m'au
încunjurat.
 5. Toate înălfările tale, și valu-
rile tale preste mine au trecut.
6. Și eu am zis : lepădatu-m'am
dela ochii tăi; au doară voiu
adauge ca să mai privesc eu la
Biserica cea sfântă a ta?
7. Tumatu-s'au ape până la su-
fletul meu ; adâncul cel din fund
m'a încunjurat, afundalu-s'a capul
meu; întrucrăpăturile munfilor
m'am pogorît, în pământul ale
căruia în- cuetorile sunt zăvoare
veșnice, și să iasă din stricăciune
vieafa mea către tine Doamne
Dumnezeul meu.
8. Când se sfârșeâ din mine su-
fletul meu, de Domnul mi-am adus
aminte: și să vie către tine
rugăciunea mea, la sfântă Biserica
ta.
9. Cei ce păzesc cele deșarte și
mincinoase, și-au părăsit mila lor.
10. Iar eu cu glas de laudă și de
mărturisire, voiu jertfi ție; câte am
făgăduit voiu dâ fie Domnului
pentru mântuirea mea.
11. Și au poruncit Domnul chi-
tului, și a lepădat pre lonâ la uscat.

CAP. 3.
Mustrarea cea roditoare a lui lonâ.
Pocăința Nineviienilor.

Ș icătre
s'a făcut cuvântul Domnului
lonâ adoua oară, zicând :
2. Scoală, și mergi în Ninevi, ce-
tatea cea mare, și propoveduește
într'însa după cuvântul cel dintâiu
care am zis fie.
3. Și s'a sculat lonâ, și a mere în
Ninevi, precum i-au zis Domnul; și
Ninevi erâ cetate mare lui Dum-
nezeu, cale ca de trei zile.
4. Și a început lonâ a intră în
cetate cale ca de o zl, și a prop o-
veduit, și a zis :
5. Încă trei zile, șl Ninevi se va
prăpădi, și au crezut oamenii din
7. Psalm 66, 1.
3. 5. Matei 12, 41

Ninevi lui Dumnezeu, și au propo-
vedull post, și s'au îmbrăcat cu saci
dela mare până la cel mic al lor.
6. Și a venit cuvântul la împăra-
tul Ninevii, și s'a sculai de pre
scaunul său, și s'a dezbrăcat de
hainele sale, și s'a îmbrăcat cu sac
și a șezut în cenușe.
7. Și s'a spus, și s'a poruncii în
Ninevi dela împăratul și dela bo-
ierii lui, zicând : oamenii și dobi-
toacele șl boii și oile să nu guste
nimic, nici să pască, și apă să nu
beâ.
8. Și s'au îmbrăcat cu saci '
oamenii, și vilele n'au păscut, și au
strigat către Dumnezeu cu
deadinsul, și s'au întors fieștecarele
din calea sa cea rea, și dela
strâmbăta- tea ce erâ în mâinile
lor, zicând:
9. Cine știe, doar de va păreâ
rău lui Dumnezeu, și se va milo-
stiv! și se va întoarce dela întări-
tarea mâniei sale, și nu vom pieri.
10. Și au văzut Dumnezeu
lucrurile lor, că s'au întors dela
căile lor cele rele, și au părut rău
lui Dumnezeu pentru răul, care au
zis să le facă lor și n'au făcut.
CAP. 4.
întristarea lui lonă și mustrarea lui
Dumnezeu.
Oi s'a întristat lonâ cu întristare
ymare, și s'a turburat.
2. Și s'a rugat Domnului, și a
zis: o Doamnei Au nu sunt acestea
cuvintele mele, care am grăit încă
fiind eu în pământul meu ?
3. Pentru aceasta apucasem
mal înainte să fug la Tarsis, că am
știut că tu milostiv ești și îndurat,
îndelung răbdător și mult milostiv,
9. Ierem. 18, 11.
10. Ioil 2, 14; 1 Parai 21, 15; fimos
7, 3 ; Isaia 26, 20; lerem 18, 8.
4. 2 Psalm 85, 4; Ioil 2, 13.
3. Ețire 34, 6.
IONA 3—4 1077
și'fi pare rău de răutăți.
4. Și acum stăpâne Doamne 1 lâ
sufletul meu dela mine, că mai bine
este mie a mur! decât a fi viu.
5. Și au zis Domnul către lonâ :
foarte te-ai supărat tu 7
6. Și a ieșit lonâ din cetate, și a
șezut în preajma cetăfii, și și-a fă-
cut luiș acolo umbrar, și a șezut
supt dânsul la umbră, până când
va vedeâ ce va fl cetă|ii.
7. Și au poruncit Domnul Dum-
nezeu unei cucurbete, șl a crescut
preste capul lui lonâ, ca să fie um-
bră deasupra capului lui, și să'l
umbrească de necazurile lui, și s'a
bucurat lonâ pentru cucurbetă,
bucurie mare.
8. Și au poruncit Dumnezeu
unui vierme a doua zî de
dimineafă, și a ros pre dedesupt
cucurbetă, și s'a uscat.
9. Și a fost dupăce a răsărit soa-
relele, au poruncit Dumnezeu unui
vânt cald cu zăduf, și a lovit
soarele preste capul lui lonâ, și
slăbeâ, și numai trăgeâ nădejde de
sufletul său, și a zis: mai bine este
mie a murî, decât a trăi.
10. Și au zis Domnul Dumnezeu
către lonâ : foarte te-ai mâhnit tu
pentru cucurbetă? Și a zis : foarte
m'am mâhnit până la moarte.
11. Și au zis Domnul: tu nu te-
ai îndurat de o cucurbetă, pentru
care nu te-ai ostenit, nici o ai cre-
scut pre ea, care înfr’o noapte a
crescut, și într'o noapte a pierit.
12. Dar eu, cum să mă îndur de
Ninevi cetatea cea mare, întru care
lăcuesc mai mult decât o sută și
douăzeci de mii de oameni, cari
nu'și cunoșteau dreapta lor, nici
stânga lor, și dobitoacele lor
multe ?
 PROROCIA LUI MIHEEA
CAP. 1. 7. Și toate cele cioplite ale ei le
Frorocie despre pnstiirca lttdeei și Sa- vor sfărâmă, și toate agonisitele ei
mar iei pentru depărtarea dela le vor arde cu foc, și pre tofi idolii
Dumnezeu. ei îi voiu pune întru pierdere, că

?
din plățile curvlei le-a adunat, și
i a fosf cuvântul Domnului către
din plățile curviei le-a întors.
Miheia Morastliulîn zilele lui
8. Pentru aceasta va plânge și
loa- tamși ¿il elu i A ZAZ zi ale e i
se va tângui, umblâ-va desculță și
Ez Echia împ8rafilor ludei, pentru
goală, face | va tânguire ca a
cele ce a văzut de Samaria și de
balaurilor și plângere ca a fetelor
Ierusalim.
sirinilor.
2. Auziți popoare cuvintele și să
9. Că s'a lăfit rana ei, pentrucă
iâ aminte pământul, și tofi cei de
a venit până la luda, și a atins până
pre dânsul, și va H Domnul
la poarta poporului meu, până la
Dumnezeu întru voi spre mărturie,
Ierusalim.
Domnul din casa cea sfântă a sa.
10. Cei din Ghet să nu vă
3. Că iată Domnul va ieși din
mări(i și cei din Enachim nu
locul său, și se va pogorî și se va sui
plSnuifi din casă rîs, cu pământ
preste înălfimile pământului.
presăra|i rîsul vostru.
4. Și s<z vor cufremurâ mun(ii
11. Ceea ce lăcueștebine cetăfile
hupp dânsul și văile se vor topi ca
ei, n'a ieșit ceea ce lăcuește în Se-
ceara de fafa focului, și ca apa ce
naar să plângă casa, care este lipită
curge în jos.
de ea, luâ-va dela voi rana durere!.
5. Pentru păgânătatea lui lacov
12. Cine a începui întru bune
toate acestea și pentru păcatul ca-
ce- leea ce lăcuește dureri? Că s'a
sei lui Israil, care este păgânătatea
po- gorlt rele dela Domnul preste
lui lacov? Au nu este Samaria? Și
porfile Ierusalimului.
care este păcatul casei lui ludia?
13. Ropotul carelor și al călăre-
Au nu este Ierusalimul?
ților, celeea ce lăcuește în Lahis,
6. Și voiu pune Samaria epre
începătoare este păcatului fetei Si-
pază poamelor farinei și spre
onului, că întru tine s'au aflat
sădire viei și voiu surpă în
păgâ- nătăfile lui Israil.
prăpastie plefrile ei, și voiu
8. Iov 30, 29.
descoperi temeliile ei. 9. Ierem. 30, 12 și 15, 18.
10. 2 Imp. 1, 21; Ierem 6, 26.
1. 1. Ierem. 26, 18. 11. Isaia 47, 3, Is. Nav. 19, 33.
2. Fi 2 Lege 32, 1; Isaia 1, 2. 12. Fimos 3, 6.
3. Isaia 26, 21
4. Flmos 9, 5; Ps. 96, 5, Naum 1, 5.
 MIHEEA 1-2-3
14. Pentru aceea va dă pre cei
ce se trimit până la moștenirea
Ghe- tului, case deșarte îndeșert
s'au făcut împărafilor lui Israil.
15. Până ce moșteni vor aduce
(ie ceea ce lăcuești în Lahis ; mo-
ștenire până la Odolam va veni
mărirea fetei lui Israil.
16. Rade-te și te tunde pentru
fiii cei iubi|i ai tăi, lă|ește'|i
pleșuvirea ta, ca vulturul, că robi
s'au dus din tine.
CAP. 2.
Fărădelegile fiilor lui Israil și prezi-
cerea robiei lor.
F ăcutu-s'au gândind osteneie, și
lucrând rele întru așternulurile
lor șt od ată cu zt u a la șăvșrșiaș
acelea, că n'au ridicat către Dum-
nezeu mâinile lor.
2. Și pofteâ (arini, și fefuiâ pre
săraci, și case asupreâ, și prădâ pre
bărbat și casa Iul, pre bărbat și
moștenirea lui.
3. Pentru aceea acestea aice
Domnul ; iată eu gândesc asupra
neamului acestuia rele, din care nu
veți ridică grumazii voștri și nu
vefi umblă drepți, că vremea rea
este.
4. In ziua aceea luâ-se-va
asupra voastră pildă, și se va
plânge plângere cu viers zicând :
cu necaz ne-am necăjit, partea
poporului meu se măsură cu
funiea, și nu eră cine să'l oprească,
ca sâ'l abată pre el, țarinile voastre
s'au împărfif.
5. Pentru aceea nu va fi ție cel ce
aruncă funie întru moștenire, întru
adunarea Domnului.
6. Nu plângefi cu lacrămi, nici
să se tânguiască pentru acestea,
pentrucă nu va lepădă ocările.
7. Cel ce zice : casa lui Iacov a
16. Isaia 15, 2!, 3
2. /. Ps. 35, 4Î Osie 7, 6.
2. Isaia 5. 9 , 3. Fimos 5, 13.
5.FI 2 Lege 32 6.
1079
mâniat pre Duhul Domnului, au nu
sunt acestea izvodirile lui? Au nu
sunt cuvintele lui bune cu el? Și
drepte a umblat?
8. Și mai întâiu poporul meu a
stătut întru vrajbă asupra păcii lui,
pielea lui o au jupuit, ca să iâ nă-
dejdea zdrobiturilor răsboiului.
9. Pentru aceea povățuitorii po-
porului meu se vor lepădă din ca-
sele desfătărilor sale, pentru izvo-
dirile cele rele ale lor s'au lepădat.
Apropiafi-vă de munfii cei veșnici.
10. Scoală-te și umblă, că nu
este ție aceasta odihnă; pentru
necură- |ie v'ați stricat cu stricare.
11. Fugit-a|i negonindu-vă
nimeni, duhul minciuna a oprit,
picat-a |ie în vin și în beție, și va fî
din picătura poporului acestuia.
12. Adunându-se se va adună
lacov cu toți, așteptând voiu
așteptă pre cei râmași ai lui Israil,
într'un loc voiu pune urîrea lor, ca
oile întru strimtoare, ca turma în
mijlocul zăcerii sale, scoate-se-vor
din oameni.
13. Sue-te prin ruptură înaintea
feții lor, tăiat-au, și au trecut
poarta, și au ieșit prin ea, și a ieșit
și împăratul lor înaintea fefli lor, și
Domnul îi va povă(uî pre ei.
CAP. 3.
Fărădelegile căpeteniilor lumești și
preoțești.
va zice: auziți acestea căpete-
niile casei lui Iacov, și cei rămași ai
casei lui Israil, au nu este vouă a
cunoaște judecata?
2. Cel ce urîți cele bune. și că-
utat! cele rele, și jefuifi pieile lor
dela ei, și cărnurile lor de pre oa-
sele lor.
3. Precum au mâncat cărnurile
poporului meu, și pieile lor le-au
ju-
8. Ieremia 6, 14. 10. Lev. 16, 24, 25.
îl. Isaia 30, 10.
1080 MIHEEA 3-4
puii de pre dânșii, și oasele lor le-au
frânt și le-au împărfil ca trupurile
în căldări, și ca carnea în oală,
4. Așâ vor strigă către Domnul,
și nu'i va auz! pre ei, și va întoarce
fa|a sa de către ei în vremea aceea,
pentrucă au făcut vicleșug întru iz-
vodirile sale asupra lor.
5. Acestea zice Domnul asupra
prorocilor celor ce amăgesc pre po-
porul meu: cei ce mușcă cu dinfii
săi, și mărturisesc pace presle ei, și
nu s'audatîn gura lor, ridicat -au
asupra lui răsboiu.
6. Pentru aceea noapte va fî
vouă din vedere, și înfunerec va fi
vouă din vrăji, și va apune soarele
preste proroci, și va întunecă preste
ei ziua.
7. Și se vor rușină cei ce văd
vise, și se vor batjocori vrăjitorii, și
vor grăi asupra lor fo|i, că nu este
cine să'i asculte pre ei.
8. De nu voiu umpleâ eu tăriea
cu Duhul Domnului și cu judecată
și cu putere, ca să vestesc lui lacov
păgănălăfile sale și lui Israil
păcatele sale.
9. Auziți acestea povătuitorii ca-
sei lui lacov și ceilalfi ai ' casei lui
Israil, cei ce urîfi judecata și toate
cele drepte le răsvrătiji.
10. Cei ce zidifi Sionul cu sân-
giuri, și Ierusalimul cu strâmbătăfi.
11. Povăfuitorii lui pentru
daruri judecau, și preoții lui pentru
plată răspundeau, și prorocii lui
pentru argint vrăjeau, și pre
Domnul se odihneau, zicând: au nu
este Domnul întru noi? Nu vor veni
asupra noastră rele.
12. Pentru aceea pentru voi, Si-
onul ca o farină se va ară, și Ie-
rusalimul ca o păzitoare de poame
3. 4. Isaia 1, 15; Ierem. 14, 13; Iezecb.8, 18.
6. Isaia ' 5, 30; Osie 4, 5. 8. Isaia 56, 1.
10. Iezecb. 22, 27. Îl. Sofon. 3, 3 .
12. Ierem. 26, 18.
va fi, și muntele casei întru desiș de
dumbravă.
CAP. 4.
Profeție despre chemarea neamurilor
și isbăvirea din robie.
Ș imuntele
va fi în zilele cele de apoi arătat
Domnului, gata pre
vârfurile munjilor, și se va înălfă
mai pre sus de dealuri, și vor alergă
la dânsul popoarele.
2. Și vor merge popoare multe,
și vor zice: venifi să ne suim în
muntele Domnului și în casa Dum-
nezeului lui lacov, și vor arătă nouă
calea lui, și vom umblă pre cărările
lui, că din Sion va ieși legea, și
cuvântul Domnului din Ierusalim.
3. Și va judecă între multe, și va
mustră neamuri tari, până departe,
și vor tăiâ săbiile lor să facă
pluguri, și sulițele să facă seceri, și
mai mult neam preste neam nu va
luă sabie, și nicidecum nu vor
învâjă a se răsbol.
4. Și se va odihni fiecare supt
vița sa și fiecare supt smochinul
său, și nu va fl cine să înfricoșeze,
că gura Domnului atotfiitorului a
grăit acestea.
5. Că toate popoarele vor umblă
fiecare în calea sa, iar noi vom um-
blă întru numele Domnului
Dumnezeului nostru în veac, și -
mai departe.
6. In ziua aceea - zice Domnul -
adunâ-voiu pre cea sfărâmată, și
pre cea lepădată voiu luă și pre cari
i-am lepădat.
7. Și voiu pune pre cea
sfărâmată întru rămășifă, și pre cea
lepădată întru neam tare, și va
împărăfî Domnul preste ei în
muntele Sionului de acum și până
în veac.
1. Ierem. 3, 17.
2. Isaia 2, 2, 3: 11. 10; Rom • 15, 12; le-
remia 31, 6. 3. Isaia 2, 4. 4. Zabar. 3, 10.
5. Zab. 10, 12. 6. Sofon. 3, 19; Ps. 2, 5.
7. Isaia 16, 5; Dan. 7, 14, 27 și 2, 44.
 MÍHEEA 4—5 1081
8. Și fu turnul turmei cel Mateiu 2, 6; loan 7, 42.
prăfuit, fata Sionului, la tine va
veni și va intră stăpânieâ cea
dintâiu, împă- răfiea din Vavilon
la fata Ierusalimului.
9. Și acum pentruce ai cunoscut
rele? Au nu eră împărat Jie? Sau
sfatul tău a pierit, că fe-au cuprins
pre tine dureri, ca ale ceea ce
naște?
10. Chinueșfe-fe și te
îmbărbătează și te apropie fata
Sionului, ca ceea ce naște, că acum
vei ieși din cetate, și vei lăcul în
câmp, și vei veni până la Vavilon,
de acolo te va izbăvi și de acolo te
va răscumpără Domnul
Dumnezeul tău din mâna vrăj-
mașilor tăi.
11. Și acum s'au adunat asupra
la neamuri multe, zicând: bucură-
ne-vom și vor vedeâ în Sion ochii
noștri.
12. Iar ei n'au cunoscut gândul
Domnului, și n'au în|eles sfatul lui,
că i-au adunat pre ei ca znopii în
arie.
13. Scoală - fe și'i freeră pre ei
fata Sionului, că voiu pune
coarnele tale de fier, și unghiile
tale le voiu pune de aramă, și vei
sfărâmă cu ele popoare multe, și
vei sfinfi Domnului mulfimea lor și
tăria lor Domnului afot pământul.

CAP. 5.
Profeție despre nașterea lui Mesia și
întoarcerea ' neam ivirilor.

A cum se va îngrădi cu gard fata

lui Efraim, strâmtoare a pus a-
suprano astră,cu t oh gvor lovi pre
- ste obraz pre neamurile lui Israil.
2. Și fu Vitleime casa
Eufratului, mic ești a fl întru miile
ludei, că dintru fine va ieși mie, ca
să fie p^ăfuitor lui Israil, și ieșirile
lui din început, din zilele veacului.
8. Lucâ 1, 32. 9. Ierem. 8, 18. 19.
13, Ierem. 51, 44; Sofon. 3, 19, 20.
6. 2, Isaia 2, 2-4; Pilde 8, 23; loan 1, 1;
 3. Pentru aceasta da'i-va pre ei
până la vremea când născătoarea
VO naște, și rămășifele frafilor lor
se vor întoarce la fiii lui Israil.
4. Și va stă și va vedeâ, și va pa-
ște turma sa cu tărie Domnul, și
întru slava numelui Domnului
Dumnezeului său vor fl, penfrucă
acum se vor mări până IO
marginile pământului.
5. Și va fl această pace, când va
veni Asur pre pământul vostru, și
când va intră în (ara voastră, și se
vor sculă asupra lui șapte păstori
și opt căpetenii de oameni.
6. Și vor paște pre Asur cu sa-
bie, și pământul lui Nemvrod cu
șanful lui; și va mântui de Asur,
când va veni pre pământul vostru
și când va intră în hotarele
voastre.
7. Șl va fl rămășifa lui Iacov în-
tru neamuri în mijloc de popoare
multe, ca rouă ce cade dela Dom-
nul și ca mieii pre troscot, ca să nu
se adune nici unul, nici să steâ
întru fiii oamenilor.
8. Și va fl rămăși^ lui Iacov în-
tru popoare în mijloc de popoare
multe, ca leul între vite în codru, și
ca puiul de leu întru turme de oi,
ca și cum ' ar frece, și împărfind
va răpi și nu va fl cine să scoală.
9. Inăltâ-se-va mâna fa preste
cei ce te necăjesc pre tine, și fofi
vrăjmașii tăi vor pieri.
10. Și va fl în ziua aceea, zice
Domnul: voiu ucide caii tăi din mi-
jlocul tău și voiu pierde carele tale.
11. Și voiu surpă cetăfile
pământului tău, și voiu strică toate
întăririle tale.
12. Și voiu pierde
fermecătoriile tale din mâinile tale
și nu vor fi întru tine cine să
vorbească.
13. Și voiu pierde cele cioplite
ale tale, și stâlpii tăi din mijlocul
tău,
5. Efes 2, 14; Zah . 9, 10.
6. Isaia 13, 2. 3. 7. n 2 Lege 32, 2.
10. Osie 14, 4.
1082
și nu le vei închină mai mul! lu-
crurilor mâinilor fale.
14. Și voiu lâiâ desișurile din
mijlocul tău, și voiu strică cetă|ile
tale.
15. Șl voiu face cu mânie și cu
iuflme izbândă înlru neamuri, pen-
trucă n'au ascultat.
CAP. 6.
Jertfele plăcute Domnului și amenin -
țarea cu pedepse pentru fărădelegi.
A uzifi dar, cele ce au zis Dom-
nul: scoală-te și te judecă asu-
pra mu n|ilor, și săi să a ă Zăa
-urde glasul tău.
2. Auzifi munți judecata
Domnului, și văile temeliile
pământului, că judecată este
Domnului asupra poporului său, și
cu lsrail se va întrebă.
3. Poporul meu, ce am făcut fie,
sau cu ce te-am întristat, sau cu ce
te-am îngreuiat? Răspunde mie.
4. Pentrucâ te-am scos din pă-
mântul Eghipetului și din casa ro-
biei te-am mântuit, și am trimis
înaintea feței fale pre Moisî și pre
Aron și pre Mariam.
5. Poporul meu adu'fi aminte ce
a sfătuit asupra fa Valac împăratul
Moavului? Și cei a răspuns Va-
laam feciorul lui Veor dela Shini
până la Galgal, ca să se cunoască
dreplatea Domnului.
6. Cu ce voiu înfîmpinâ . pre
Domnul ? Priml-voiu pre
Dumnezeul meu cel înalt? Au
îndupleca’l-voiu pre el cu arderi de
fot, cu vifei de un an?
7. Au va binevoi Domnul întru
mii de berbeci, au întru zeci de mii
de fapi grași? Au dâ-voiu cele în-
tâiu născute ale mele pentru păgâ-
13. Isaia 2, 20
6* 2. Isaia 1, 18 ți 43, 26; Osie 4, 1.
3 1 Imp. 12, 3; Ierem 2, 5
4. Ps. 76, 19.
5. Numer. 22, 5, 6, 7.
7. Ierem. 6, 20.
MIHEEA 5-6
năfale, rodul pântecelui meu
pentru păcatul sufletului meu?
8. Au spusu - fi-au fie omule ce
este bun? Sau ce cere Domnul dela
tine fără numai să faci judecată și
să iubești mila, și să fii gafa a
merge cu Domnul Dumnezeul tău?
9. Glasul Domnului preste
cetate se va strigă, șl va mântui pre
cei ce se tem de numele lui, ascultă
neamule, și cine va împodobi ce-
tatea ?
10. Au focul și casa celui
fărădelege, care strânge avufii
nedrepte, și cu semefie nedreaptă?
11. Au îndreplâ-se-va în
cumpănă cel fărădelege? Și în sac
măsurile înșelăciunii ?
12. Dintru care și - a umplut de
păgânătate avufiile sale, și cei ce
lăcuesc într'însa au grăit minciuni,
și limba lor s'a înălfat în gura lor.
13. Și eu voiu începe a le bate
pre fine, pierde - le-voiu pentru pă-
catele tale.
14. Tu vei mâncâ și nu te vei
săfurâ și te voiu lepădă pre fine
întru tine, și vei apucă și nu vei
scăpă, și ori câffvor scăpă, la sabie
se vor dă.
15. Tu vei semănâ, și nu vei se-
ceră, tu vei stoarce măslină, și nu
te vei unge cu untdelemn, și stru-
gurul, și nu vei beă vin, și vor pieri
legiuirile poporului meu.
16. Și ai păzit îndreptările lui
Zamvri, și toate lucrurile casei lui
Ahaav, și afi umblat în căile lor, ca
să te dau pre tine în pierire, și pre
cei ce lăcuesc într'însa spre șu-
erare, și ocările popoarelor vefi
luă.
R. fl 2 Lege 10, 12.
10. Lev. 19, 36; Pilde 11, 1.
13. Lev. 26, 16; H 2 Lege 28, 15, 32, 25 ;
Malab. 2, 2.
14. Osie 4, 10; Lev. 26, 26.
15. H 2 Lege 28, 38; Hgbeu 1, 6.
16. 3 Imp . 16, 25.

CAP. 7.
Mustrarea Iudeilor și făgăduința
Domnului pentru izbăvirea de
robie.
V ai miel Că m'am făcui ca cel ce
adună paie la secere, și ca cel
ce pogpirce^rc? le cu Ies, sâ nc nu
este slrugur de mâncat, cele dintâiu
rodite sunt, care a poftit sufletul
meu.
2. Vai mie suflete 1 Că a pierit
cel credincios de pre pământ, și cel
ce face dreptate întru oameni nu
este, tofi spre sângiuri judecă, fie-
care pre aproapele său necăjește cu
necaz.
3. Spre rău mâinile sale le
gătesc, ce! mai mare cere, și
judecătorul cuvinte de pace a grăit,
pofta sufletului său este.
4. Și voiu luâ bunătăjile loi*, ca
moliea ce mănâncă, și umblă spre
îndreptare în ziua cercetării, vai 1
vai 1 Răsplătirile tale au venit,
acum vor fî plângerile lor.
5. Nu vă încredefi în prieteni,
nici nădăjduiji în povă|uitori, și
celeea ce se culcă într’un pat cu
tine, pă- zește-te să nu’ i
încredințezi cevă.
6. Că feciorul ocărăște pre tafăn
fata se va sculă asupra mumei sale,
nora asupra soacrei sale, vrăjmașii
omului toți cei ce sunt în casa lui.
7. Iar eu spre Domnul voiu
căută, așteptâ-voiu întru
Dumnezeu mântuitorul meu, auzî-
mâ n va Dumnezeul meu.
8. Nu le bucură asupra mea
vrăjmașa mea, că am căzut și mă
voiu sculă, că de voiu ședeâ întru
înfu- nerec, Domnul mă va lumină.
9. Mâniea Domnului o voiu su-
feri, că am păcătuit lui, până va
îndreptă el dreptatea mea, și va
face judecata mea, și mă va scoate
7- 5. Mateiu 10, 36, Ps. 11, 2 și 27, 4; 1er.
9, 4 6. Mat. 10, 36
8. Isaia 14, 29; Ps. 26, 1 ; Pilde 24, 16
flvdie I, 12.
MiHEEA 7 1083
la lumină, și voiu vedeâ dreptatea '
lui.
10. Și va vedeâ vrăjmașa mea,
și se va îmbrăcă cu rușine, ceeace
ziceâ către mine: unde este
Domnul Dumnezeul tău? ochii mei
o vor vedeâ pre ea, acum va R spre
călcare, ca tina în căi.
11. Ziua ungerii cărămizii,
pieri- rea ta ziua aceea, și va
lepădă legiuirile tale ziua aceea.
12. Și cetățile tale vor veni spre
risipire și spre împărțeală Asirie-
nilor, și celățilc tale cele tari la îm-
părțeală dela Tir până la rîu, și de
la mare până la mare, și dela
munte pană la munte.
13. Și va fl pământul spre pu-
stiire împreună cu cei ce lăcuesc
pre el pentru rodurile izvodirilor
lor.
14. Paște poporul tău cu toiagul
tău, oile moștenirii tale, cele ce lă-
cuesc de sineș la dumbravă în mij-
locul Karmilului, paște-vor Vasani-
tida, și Galaaditida ca zilele vea-
cului.
15. Și ca în zilele ieșirei tale din
Eghipet, veți vedeâ lucruri
minunate.
16. Vedeâ-vor neamurile, și se
vor rușinâ, și din toată vîrlutea lor
pune-vor mâinile preste gura sa,
urechile lor vor asurzi.
17. Linge nvor (ărâna ca șerpii
ce se târăsc pre pământ, lurburâ-
se- vor întru închiderea sa, de
Domnul Dumnezeul nostru se vor
spăimânlâ și se vor teme de tine.
18. Cine este Dumnezeu
precum ești Iu? Cel ce ștergi
fărădelegile, și covârșești
păgânătățile celor rămași ai
moștenirii lui, n’au ținut întru
mărturie mânia sa, că voilor de
milă este.
10 loil 2, 17; Ps. 78, 10.
11. ñmos 9. 11.
; 13. Ierem. 21, 14.
14. Isaia 40, 11; Zabar. 1,4.
 17. Isaia 65, 25
18. Ierem. 10, 6; Fapte 10, 43; Eșire 34,
6.
1084 NAUM 1
19. Inloarce-se-va, și ne va
milui pre noi, afundâ-va
nedreptățile noastre și se vor
lepădă în fundurile mării toate
păcatele noastre.
PROROCI A LUI NAUM
CAP. 1.
Mărirea și puterea lui Dumnezeu îm-
protiva vrăjmașilor săi.
L uarea Ninevi, cartea vedeniei
lui Naum al lui Elcheseu.
2. Dumnezeu este râvniior, și
Domnul izbânditor, Domnul cel ce
izbândește cu mânie, Domnul
izbândește asupra vrăjmașilor săi,
și pierde pre protivnicii săi.
3. Domnu 1 este îndelung
deb
tor, și mare este tăriea lui, și pre cel
nevinovat nu’l va face vinovat
Domnul, întru sfârșit și întru cu-
tremur este calea lui, și norii sunt
praful picioarelor lui.
4. Cel ce înfricoșază marea, și o
usucă pre ea, și toate rîuriie le de-
șartă, împu|inatu-s’a Vasanilida și
Carmilul, și cele înflorite ale Liva-
nului s’au sfârșit.
5. Mun|i i s’au cukemura 1 <de
elr și dealurile s’au clătit, și s’a
îngrozit pământul de fata lui, toată
lumea și to|i cei ce lăcuesc într’însa.
6. De fa’a mâmei lui cine va pu-
feâ suferi? Și cine va stă înaintea
iu|imei mâniei lui? Mâniea lui to-
pește stăpâniri, și pietrile s’au sfă-
rîmal dinaintea lui.
7. Bun este Domnul celor ce’l a-
șteaptă pre el în ziua necazului, și
cunoaște pre cei ce se tem de el.
8. Și întru potopul ce trece,
sfâr-
1, 2. B 2 Lege 32, 43.
3. Eșire 34, 6, 7; Ps. 18, 8.
4. Isaia 50, 2; Ps. 103,29. 5. Mibeia
1, 4.
20. Dâ-va spre adevăr lui Iacov,
milă lui Avraam, precum s'au (ural
părinților noștri în zilele cele mai
dinainte.
șit va face pre cei ce se scoală a*
supră, și pre vrăjmașii lui goni’i-va
întunerecul.
9. Ce socotifi asupra
Domnului? Sfârșit el va face, nu va
izbândi de două ori întru aceeaș
întru necaz.
10. Că până la temeiul lui se va
înjeleni, și ca o fasole învăluindu-
se se va mâncâ, și ca trestiea cea
plină de uscăciune.
11. Dintru tine va ieși gând de
rele asupra Domnului, sfătuindu-se
împrotivitoare.
12. Acestea zice Domnul, cel ce
stăpânește preste ape multe, și așâ
se vor împăr|l, și auzul tău nu se va
auzi mai mult.
13. Și acum voiu zdrobi toiagul
lui dela tine, și legăturile tale voiu
rumpe.
14. Și va porunci pentru tine
Domnul, nu se va semănâ mai mult
din numele tău, din casa
Dumnezeului tău pierde-voiu cele
cioplite și cele vărsate, pune-le r
voiu mormântul tău, că grabnice
sunt.
15. Iată preste munfi picioarele
celui ce binevestește, și ale celui ce
vestește pace. Serbează ludo săr-
bătorile tale, plinește făgăduințele
fale, că nu vor adaoge mai mult a
trece prin tine spre vechime, sfâr-
șitu-s’au, pierit-au.
15. Isaia 52, 7; Romani 10, 15.
 NAUM 2-3
CAP. 2.
Prorocie despre dărâmarea celăței
Ninevi.
S uitu-s'uu suflândîn faja ta cel ce
scoate din necaz, strejuește ca-
lea, Tn tăreșteȘi m ijlocul,
îmbmrba- tei^¡^Z^-te cu vîrtute
foarte.
2. Că au întors Domnul ocara
lui lacov, ca ocara lui lsrail, că
scuturând i-a scuturat preei
șivijele lor.
3. Stricaftau aamell
pp^ternii:i€^i t or din oameni,
bărbafi tari batjocorind în foc,
frânele carelor lor în ziua gătirii
lui, și călăreții se vor gâlcevi în căi.
4. Și se vor amestecă carele, șl
se vor lovi în ulifi. Vederea lor ca
făcliile focului și ca fulgerile Ce T-
leargă.
5. Și’și vor aduce aminte boierii
lor, și vor fugi ziua, și vor slăbi
întru călătoriea sa, și se vor grăbi
lu ziduri, și vor găti apărările lor.
6. Porjile cetăfilor s'au deschis,
și casele cele împărătești au căzut,
și temelia s'u descoperit, și nimeni
nu se suiâ.
7. Și slujnicile ei se aduceau cu
porumbițele, grăind întru inimele
lor.
8. Și Ninevi, cu o scăldătoure de
apă upele ei, și ei fugind n'uu stă-
tut, și nu eră cine să privească.
9. Jefuiâ argintul, jefuiâ aurul,
și nu eră sfârșit podoabei ei;
îngreu- ialu-s'a mai mult decât
toate vasele cele poftite ule ei.
10. Scutarare și smânciiură și
un- dezare și frângerea inimii și
slăbirea genunchelor și dureri
preste tot șoldul, și fafa tuturor cu
arsura oalei.
11. Unde este lăcașul leilor și
pășunea puilor leill^r? Unde a
mers leul cu să intre acolo puiul
leului, șl nu este cine să sperie?
2. 2. lsaia 10, 12.
1086
12. Leul a răpit de ajuns puilor
săi, și a sugrumat leilor săi, și a
umplut de vânat cuibul său și lă-
cașul său de jaf.
13. lată eu asupra ta, zice Dom-
nul atotfiitorui; și voiu arde cu foc
mulfimea la, și pre leii tăi îi vu
mâncâ sabiea, și voiu pierde de pre
pământ vânatul tău, și nu se vor
auzi mui mult faptele tale.
CAP. 3.
Fărădelegile Ninevei șt pustiirea ei,
0 cetatea sângiurilorl Toată min-
cinoasă plină de s^mbătate, nu
se va pi păi ăâ natul.
2. Glasul biciurilor și glasul cu-
tremurului roatelor și ul calului ce
tuge și al carului ce hurduește.
3. Și al călărețului ce încalică, și
al săbiei ce lucește, și ul armelor ce
fulgeră, și ul mulfimei celor răniți,
și al grelei căderi, și nu eră sfârșit
neamurilor ei ; și vor slăbi în
trupurile sale de mulțimea curviei.
4. Curvâ frumoasă și veselă po-
vă|uitoarea farmecelor, care vinde
neamuri cu curvia sa și popoare cu
fermecătorille sale.
5. lată eu asupra ta, zice Dom-
nul atotfiitorul; și voiu descoperi
cele dinapoia tu înaintea fefei tale,
și voiu arătă neamurilor rușinea ta
și împărățiilor ocara tu.
6. Și voiu lepădă preste tine u-
râciune după necurăiiite tale, și te
voiu pune spre pildă.
7. Și va fl tot cel ce te vu vedeâ,
se va pogorî delu tine și vu zice:
ticăloasa Ninevi, cine o vu plânge
pre ea? De unde voiu cercă mân-
gâere ei?
8. Găteete parie, Pntocmește
coardă, gătește partea lui Amon,
ceeu ce lăcuește în rluri, apă este
împre-
3. 1. lezecb. 24, 9; Hvac. 2, 12.
5. Isaia 27, 3; Ierem. 13, 26.
1086 NAUM 3
jurul el. a căreea început este ma-
rea și apa zidurile et,
9. Și Etîc^^ita tărtea eît și
Eghipe- tul, și nu este sfârșit fugirei
tale și Livienii s'au făcut ajutor ei.
10 . Și ea în streinălate se va
duce roabă, șl pre pruncii ei îi vor
trânti la începutul tuturor căilor ei,
și pentru toate cele scumpe ale ei,
vor aruncă sorji, și to|i boierii ei se
vor legă cu cătuși.
11. Și tu te vei îmbătâ și vei fi
trecută cu vederea, și tu vei cercă
fie stare dela vrăjmași.
12. Toate tăriile tale ca smochi-
nul. care are priveghetor, de se vor
clăti vor cădeâîn gura celui ce mă-
nâncă.
13. lată poporul tău ca muerile
întru tine, vrăjmașilor tăi deschi-
zându-se. se vor deschide porfile pă
mântului tău, și va mâncâ focul ză-
voarele fale.
14. Apă de încunjurare Irage'fi
fie, și fine întăririle tale, intră în
tină și calcă cu paie, și fă mai tare
de cât cărămida.
15. Acolo te va mâncâ focul,
pierde-te-va sabia, mâncâ-te-va ca
lăcusta, și te vei îngreuiâ ca gân-
dacul.
16. Inmulfit-ai negustoriile tale
mai mult decât stelele cerului. Gân-
dacul s'a pornit și a zburat.
17. Sărit-a ca greerul, amestecă-
tura ta ca lăcusta, care se suie pre
gard în ziua frigului, soarele a ră-
sărit și ea a zburat, și n'a cunoscut
locul ei. Vai lori
18. Dormitat-au păstorii tăi, îm-
păratul Asirienilor a adormit pre
cei tari ai tăi, mers-a poporul tău în
munfi, și nu eră cine să'i spriji-
nească.
19. Nu este vindecare zdrobirei
fale, umflatu-s'a rana ta. Tofi cei ce
au auzit vestea ta, vor bate în pal-
me asupra ta, că asupra cui n'a ve-
nit răutatea ta pururea?
19. Ierem. 46, 11.
 PROROCIA LUI AVACUM
CAP. 1.
Plângerea Prorocului pentru fărădelegile
Iudei. Pedeapsa lui Dumnezeu frin Haldeii
năvălitori,
V
edenia care a văzul Avacum pro-
rocul.
2. Până când Doamne voiu strigă și
nu vei auzi? Slrigâ-voiu călre tine
asuprindu-mă și nu vei mântui?
3. Penlruce mi-aii arătat mie o-
stenele și dureri? Ca să văz necaz și
păgânătate? Înaintea mea s'a făcut
judecată și judecătorul iâ daruri.
4. Pentru aceea s'a călcat iegea, și
nu iese la sfârșit judecata, pentrucă cel
necredincios biruește asupra celui
drept, pentru aceea va ieși judecată
Îndărătnică.
5. Vedefi defăimătorilor, și priviji și
vă minunaji de cele minunate, și pierifi,
că lucrul lucrez eu în zilele voastre,
care nu'lveji crede, de'l va povesti
neștine.
6. Că iată eu ridic pre Haldei
neamul cel amar și iute, cel ce umblă
preste lăfimile pământului, ca să
moștenească lăcașurile nu ale sale.
7. Înfricoșat și luminat este, dintru
dânsul judecata lui va fî, și luarea lui
dintru dânsul va ieși,
1. 4. Ierem. 6, 26, 26.
5. F. flp. 13, 41.
8. Și vor sări mai tare decât par-
doșii caii lui, și mai iu|i decât lupii
Araviei, și vor încălicâ călăreții lui și se
vor porni de departe, și vor zbură ca
vulturul cel gala a mâncă.
9. Pierire asupra celor necredin-
cioși va veni, stând împrotivă cu fe|ele
lor din preajmă, și va adună ca nesipul
robimea.
10. Și el întru împăraji se va de-
sfătâ, și tiranii de batjocură vor fl lui și
el de toată tăria va râde, și va pune
șan|, și o va supune luiș.
11. Atunci va schimbă duhul, și va
trece și se va milostivi, aceasta este
tăria Dumnezeului meu.
12. Au nu tu din începui Doamne
Dumnezeul cel sfânt al meu? Și nu vom
muri; Doamnei Intru judecată l-ai pus
pre el, și m'a făcut ca să arăt învă|ătura
lui.
13. Curat este ochiul, ca să nu vază
rele, și să nu privească preste ostenelele
durerii, pentru ce privești preste cei
hulitori? Au lâceâ- vei când va înghifl
cel necredincios pre cel drept?
14. Și vei face pre oameni ca peștii
mării, și ca jivinile care n'au povă|
uitor.
15. Pierirea cu undinja a smuls, și l-
a tras pre el cu mreaja, și l-a
H. Ierem. 5, 6; Sofon. 3, 3.
13. Ierem. 12, I.
15, ftmos 4, 2.
1088
adunat pre el cu năvoadele sale,
pentru aceasta veseli-se-va, șt se va
bucură inima lui.
16. Pentru aceasta jerlfî-va
năvodului său, și va tămâiâ mrejii
sale, că, cu ele a îngrășat partea sa,
și mâncările lui alese.
17. Pentru aceea aruncâ-va
mreaja sa, și pururea a ucide
neamuri nu se va milostivi.
CAP. 2.
Veden ia prorocului despre relele
viitoare și pedeapsa Haldeilor fentru
pâgânătatea lor.
AVACUM 1-2
cei ce'l mușcă pre el, și vor pri-
veghiă pânditorii tăi, și vei fi de jaf
lor.
8. Pentrucă tu ai prădat
neamuri multe, prădâ-te-vor pre
tine toți cei rămași ai poporului,
pentru sângiu- rile oamenilor și
pâgânătatea pământului și a
cetăfei și a tuturor celor ce lăcuesc
într'îns3.
9. Vai celui ce înmuljește lăco-
mie rea casei salel Ca să'și pue
întru înălțime cuibul său, ca să
scape din mâinile răutăților.
10. Sfătuit v a! rușine casei tale,

L a streaja mea voiu stă, și mă

voiu sul pre piatră, și voiu so-
coti.ca săv sz Căv agraiîntr umin
m și ce voiu răspunde asupra
mustrării mele.
2. Și au răspuns către mine
Domnul, și au zis : scrie vedenia și
aevea pre tablă, ca să urmeze cel
ce va ceti acestea.
3. Că încă după multă vreme
va fl vedenia, și se va arătă la
sfârșit, și nu în deșert, de va
zăbovi, a- șteaptă’l pre el, că
venind va veni, și nu va întârziă.
4. De se va feri, nu va binevoi
sufletul meu întru el, iar cel drept
al meu din credință va fl viu.
5. Iar cel ce este mărej și
hulitor, omul trufaș nimic nu va
săvârși, cel ce a lărgit ca iadul
sufletul său, și acesta ca moartea
nu se satură, și va adună la sine
toate neamurile, și va primi la sine
toate popoarele.
6. Au nu toate acestea pildă vor
luă asupra lui, și întrebare spre
povestirea lui? Și vor zice: vai celui
ce'și înmulfește luiș cele ce nu sunt
ale luil Până când? Și îngreuiază
asupra sa latul său.
7. Că fără de veste se vor sculă
17. Isaia 10, 7. 2* 1- Isaia 21, 6.
2. Isaia 8, 1 fi 30, 8.
3. Ps. 129, 5; Plâng. 3. 24; Evrei 10, 37.
4. Ioan 3, 36; Romani 1, 17; Galat3,
II.
o- morîl * ai popoare multe, și a
păcătuit sufletul tău.
11. Pentru care piatra din
perete va strigă, și gândacul din
lemn va grăi acestea:
12. Val celui ce zidește cetate
cu sângel Și'și gătește cetate cu ne-
dreptate.
13. Nu sunt acestea dela
Domnul atotțiitorul, și s'au sfârșit
popoare multe de foc, și neamuri
multe s'au împuținat.
14. Că se va umpleâ pământul a
cunoaște slava Domnului, ca apa
multă va acoperi pre ei.
15. Vai celui ce adapă pre
aproapele său cu băutură vicleanăl
Și'l îmbată ca să vază cele ascunse
ale sale.
16. Săturare de ocară din
mărire beâ și tu, și te mișcă și te
clătește, în- cunjuratu-te * a pre
tine paharul dreptei Domnului, și
s'a adunat ocară asupra mărirei
tale.
17. Că pâgânătatea Livanului
te va acoperi pre tine și ticăloșia
hia- relor te va spăimânta pre line
pentru sângiurile oamenilor și
păgână- lăjile pământului, și ale
cetăfei și ale tuturor celor ce
lăcuesc într'însa.
18. Ce folosește idolul, că l-a
cio-
8. Isaia 33, 1. 9 Ierem. 22. 13.
12. lezecb 24. 9; Naum 3, 1.
15. Isaia 5, 22. 16. Ierem. 25, 16, 26, 27.
18. Ierem. 10,8, 14.
 AVACUM 2-3 1089
plit pre el, l-a făcui vărsat; nălu- 3. 5. 3. Psalm
Isaia 40, 25; fl 2 Lege 33, 2.
113, 4.
cire mincinoasă, că cel ce l-a făcut
nădăfduește în făptura sa, ca să
facă idoli mufi.
19. Vai de cel ce zice lemnului;
deșteaptă-te, scoală-te; și pietrei:
ri* dică-te; și aceasta este nălucire,
și aceasta este lucru de aur și de
argint, și nici o suflare nu este
întru el.
20. Iar Domnul este în Biserica
cea sfântă a sa, să se teamă de fafa
lui tot pământul.
CAP. 3.
Rugăciunea și cântarea prorocului A-
vacum pentru mântuirea poporului.

R ugăciunea lui
prorocul cu cântare.
Avacum

2. Doamnei Auzit - am auzul

tău, și m'am temut, înfeles-am
lucrurile tale, și m'am spâimântat.
In mijlocul a doi viefuitori te vei
cunoaște, când se vor apropiâ anii,
te vei cunoaște, când va veni
vremea, le vei arălâ, când . se va
turbură sufletul meu, întru mânie
de milă îfi vei aduce aminte.
3. Dumnezeu della amiazăz- va
veni, și cel sfânt din munte umbros
cu desime. Acoperit-au cerurile
bunătatea lui, și de lauda lui este
plin pământul.
4. Și strălucirea lui ca lumina
va fî, coarne în mâinile lui, și a pus
iubirea cea tare a vîrtutei lui.
5. înaintea fefii lui va merge cu-
vânt, și va ieșî la câmp dinapoia
lui.
6. Stătut-au, și s'a clătit
pământul. Privit - au.și s'autopit
neamurile;zdru- micatu-s'au
munții cu silă, topitu- s'au dealuri
veșnice, călătorii veșnice ale lui.
7. In loc de ostenele a văzut cor-
turile Efiopilor, se vor spăimântâ
și corturile pământului lui
Madiam.
20. Psalm 10, 4; Sofon. 1, 7.
 8. Au doar întru rîuri te vei 9. Ps. ' 77, 15, 16 și 104, 40.
mâniea Doamne? Sau întru rîuri
este iufimea ta? Ori în mare este
pornirea ta? Că vei încălecâ pre
caii tăi, și încălecarea ta este
mântuire.
9. încordând vei încordâ arcul
tău asupra schiptrurilor, grăește
Domnul, de rîuri va crăpă
pământul.
10. Vedeă-vor, și în durere vor
îl popoarele, risipind apele
mergerile, dat-a adâncul glasul
său, înălfimea nălucirile sale.
11. Ridicalu-s'a soarele, și luna
a stătut întru - rânduiala sa, întru
lumină săgețile tale vor merge, în-
tru strălucirea fulgerului armelor
fale.
12. Cu înfricoșare vei împufinâ
pământul, și întru mânie vei surpă
neamurile.
13. leșit-ai spre mântuirea
poporului tău, ca să mântuești
unsul tău, pus-ai pre capetele celor
fărădelege moarte, ridicat-ai
legături până la grumaz.
14. Tăiat-ai întru uimire
capetele celor puternici,
cutremură-se-vor în- tr'însele,
deschide-vor frânele sale, ca
săracul cel ce mănâncă întru a-
scuns.
15. Și ai suit la mare caii tăi
turburând ape multe.
16. Păzit-am și s'a spăimântat i-
nima mea de glasul rugăciunei bu-
zelor mele, și a intrat cutremur în
oasele mele, și întru mine s'a tur-
burat vîrtufea mea; odihni voiu în
ziua necazului meu, ca să mă suiu
eu la poporul nemerniciei mele.
17. Pentrucă smochinul nu va
rodi, și nu vor fl roduri în vii; min-
fî-va lucrul măslinului, și câmpii
nu vor face mâncare; lipsit-au dela
mâncare oile, și nu vor fî boi lângă
iesle.
18. far eu întru Domnul mă
voiu bucură, veselî-mă-voiu de
Dumnezeu mântuitorul meu.
1090
19. Domnul Dumnezeu puterea
mea, și va rândul picioarele mele
spre săvârșire, preste cele înalte
PROROCIA LUI SOFONIE
CAP. 1.
Prorocie imfroliva Iudei și Ierusali -
mului. Ztua mâniei Domnului.
C uvântul Domnului, care s'a
făcut către- Sofonie al lui Huși,
al fi- uluu ui Ciodolie, el fiu luu ki i
AOIA- rfe, al fiului lui Ezechie, în
zilele lui fosiea fiul lui Amon
împăratul ludei.
2. Cu sfârșire să se sfârșască de
pre fa(a pământului, zice Domnul.
3. Sfârșască-se omul și dobitoa-
cele, sfârșască-se pasările cerului și
peștii mării, și vor slăbi necre-
dincioșii, și voiu pierde pre cei
fărădelege de pre fa|a pământului,
zice Domnul:
4. Și voiu întinde mâna mea
preste luda și preste to|i cei ce
lăcuesc în Ierusalim, și voiu luă din
locul acesta numele vaalimilor și
numele popilor.
5. Și pre cei ce se închină în po-
durile caselor oștirei cerului, și pre
cei ce se închină și pre cei ce se
fură pre Domnul și pre cei ce se
jură pre împăratul lor.
6. Și pre cei ce se abat dela
Domnul și pre cei ce nu caută pre
Domnul și pre cei ce nu se (in de
Domnul.
7. Temeti-vă de faa Domnul
Dumnezeu, că aproape este ziua
Domnului, că au gătit Domnul
jertfa sa, și au sfinjit pre cei
19. H 2 Lege 32, 13.
1. 3. lerem. 4, 25.
5. 4 Imp. 17, 33 șl 23, 12; Ierem. 19,
13.
6. Isaia 1, 4; șl 59, 13.
7. Hvacum 2,20; Zab. 2,13; lezecb.
39,17.
SOFONIE 1
mă sue pre mine, ca să biruesc
înlru cân< tarea lui.
chemaji ai săi.
8. Și va fl în ziua jertfei
Domnului, și voiu izbândi asupra
domnilor și asupra casei
împăratului și asupra tuturor, cari
s'au îmbrăcat cu îmbrăcăminte
streină.
9. Și voiu izbândi aevea asupra
tuturor celor din por|i în ziua a-
ceea, cari umplu casa Domnului
Dumnezeului său de păgânătate și
de viclenie.
10. Și va fl în ziua aceea, zice
Domnul: glas de strigare dela
poarta împungătorilor, șivaet dela
a doua, și zdrobire mare dela
munjl.
11. Plângejl cei ce lăcuiji
lumea, că s'a asemănat tot poporul
cu Ha- naan, și au pierit toji cei ce
s'au înălfat cu argint.
12. Și va fi în ziua aceea, cercâ-
voiu Ierusalimul cu lumină, și voiu
izbândi asupra oamenilor hulitori,
asupra strejilor lor, cei ce zic întru
inimile lor : nu va face bine Dom-
nul, nici va face rău.
13. Și va fi puterea lor de jaf, șl
casele lor de stricare, și vor zidi
case, și nu vor lăcul întinsele, șl vor
sădi vii, și nu vor beâ vinul lor.
14. Că aproape este ziua
Domnului cea mare, aproape și
grabnică foarte. Glasul zilei
Domnului amar și cumplit s'a
rânduit tare.
10. Ierem. 39, 2, 3.
12. Ierem. 43, 11; Iov 22, 12.
13. R 2 Lege 23, 30.
14. Hmos 4, 2 și 5, 11.
 SOFONIE 1—2
15. Ziua mâniei este ziua aceea,
ziua necazului și a nevoii, ziua chi-
nului și a perirli, ziua ce|ei și a în-
lunerecului, ziua norului și a ne-
gurii.
16. Ziua trâmbifii și a strigării
preste cetă|ile cele (ari șl preste un-
ghiurile cele înalte.
17. Și voiu necâfi pre oameni, și
vor umblă ca orbii, că au păcătuit
Domnului, și va vărsă sângele lor
ca |ărâna, și trupurile lor ca băii-
gile de bou.
18. Și argintul lor și aurul lor
nu'i va puteâ mântui pre ei în ziua
mâniei Domnului, și de focul
râvnei lui se va topi tot pământul,
că sfârșit și grăbire va face preste
loji cei ce lăcuesc pre pământ.
CAP. 2.
îndemnare spre pocăință. Mustrarea
neamurilvr.
A
dunafi-vă și vă legafi neamul
cel nepedepsit.
2. Mai nainfe de ce vefi fl voi, ca
o floare, care trece împreună cu
ziua, mai 'nainte de ce va veni pre-
ste voi măniea Domnului, mai na-
inte de ce va veni preste voi ziua
mâniei Domnului.
3. Căutafi pre Domnul tofl
smeriții pământului, facefi
judecată, și căutafi dreptatea și le
alegefi pre ele, ca să vă acoperifi în
ziua mâniei Domnului.
4. Că Gaza se va jefui, și Asca-
lonul se va pustii, și Azotul la a*
miazăzi se va lepădă, și Acaronul
se va desrădăcinâ.
5. Vai celor ce lăculfi funlea
mării I Nemernicii Critenllor,
cuvântul Domnului preste voi,
Hanaan, pământul celor de alt
neam, și vă volu pierde pre voi din
lăcaș.
15, lerem, 30, 7; loil 2, 11; Amos S, 16; 18,
Pilde II, 4; fosee. 7, 19.
2. 4, Zab. 9, 5.
1091
6. Și va fl Critul pășune turme-
lor și stână oilor.
7. Șl va fl funiea mării celor ră-
mași al casei ludei, preste ei se vor
paște în casele Ascalonului, în de-
seară vor poposi de către fafa fiilor
lui luda, că i f au cercetat pre ei
Domnul Dumnezeul lor, și au în-
tors robiea lor.
8. Auzit-am ocările lui Moav și
bătăile fiilor lui Amon, cu care au
ocărît pre poporul meu, și s'au mă-
rit preste hotarele mele.
9. Pentru acea, viu sunt eu, zice
Domnul puterilor. Dumnezeul lui
f- srail; că Moav ca Sodoma va 8,
șl fiii lui Amon ca Gomora și
Damascul părăsit, ca stogul din
arie și pierit în veac; și cei rămași
ai poporului meu îi vor jefui pre ei,
șl cei rămași ai neamului meu îi
vor moșteni pre ei.
10. Aceasta este lor pentru
seme- |ia lor, pentrucă au ocărît și
s'au mărit asupra Domnului
aloltiilorul.
11. Arătă-se-va Domnul preste
el șl va pierde pre tofi dumnezeii
neamurilor pământului, și se vor
închină lui fiecare din locul său,
toate ostroavele neamurilor.
12. Și voi Etiopenilor răpifl vefi
fl de sabia mea.
13. Și voiu întinde mâna mea
preste miazănoapte și voiu pierde
pre Asirieni, și voiu pune pre
Ninevl- lent întru pustiire fără de
apă ca o pustie.
14. Și vor paște în mijlocul el
turme, și toate hiarele pământului,
șl hamelii și aricii în podurile ei
vor zăceâ, și hiarele vor strigă în
găurile el, și corbii în porflle el, că
che- drul esle ridicarea ei.
8. Ierem. 49, 2.
9, Isaia 13,19; lezecbil 16, 49; Amos 113.
10, Isaia 16, 6.
11. Maiabie 1, 11; Ioan 4, 21.
13, Naum 1, 6.
14, Isaia 14, 23; Isaia 34, 11.
1002
15. A ce asta este cetatea cea
defăimătoare, care lâcuește întru
nădejde, care zice întru inima sa:
eu sunt, și după mine nu este mai
mult alta, cum s'a pustiit și s'a fă-
cut pășune hiarelor? Tot cel ce va
trece prin ea, va șuerâ și va mișcă
mâinile sale.
CAP 3.
Mustrarea Iudeilor pentru fărădelegi.
Făgăduința mănluirei.
0 cetatea cea luminată i Și
răscumpărată, porumbifa
2. N'a ascultat glasul, n'a primit
învă|ătura, spre Domnul n'a nădăj-
duit, și către Dumnezeul ei nu s'a
apropiat.
3. Boierii ei întru ea ca leii răc-
nind, judecătorii ei ca lupii Araviei
nu lăsau până dimineața.
4. Prorocii ei purtători de duh,
oamenii hulitori, preofii ei spurcă
sfintele și fac păgânătate împrotiva
legei.
5. Iar Domnul drept este în mi-
jlocul ei, și nu va face strâmbătate,
dimineafa de dimineajă va da ju-
decata sa la lumină, și nu s'a a-
scuns, și nu știe nedreptate în ce-
rere, și nu spre priciri strâmbătate.
6. Intru stricăciune am tras pre
cei trufași, pierit-au întăriturile
lor, puslil-voiu căile lor de tot, ca
să nu călătorească, sfârșitu-s'au
cetăjile lor, pentrucă nimenea nu
erâ, care să steâ, și nici să
lăcuiască.
7. Zis am: însă temeji-vă de
mine și primi|i certarea, și nu veți
pieri din ochii ei, toate câte am
izbândit asupra ei, gătește • te,
mânecă, pierit-a tot poghircul lor.
8. Pentru aceea, așteaplă-mă
pre mine, zice Domnul; în
ziuaînvierei mele spre mărturie.
3. 2. Ierem 5, 6.
S.lezech. 22, 27; fivacum î, 0; Ierem. 5, 6.
4. Ierem 23, îl, 32; Mibeea 3, 11.
5. Ierem. 6, 15-
SOFONIE 2-3
9. Că judecata mea este spre a-
dunarea neamurilor, ca să primesc
pre împăra|i, ca să vărs preste ei
toată iufimea mâniei mele, că de
focul râvnei mele se va topi tot pă-
mântul.
10. Că atunci voiu întoarce la
popoare limbă în neamul ei, ca să
cheme !o|i numele Domnului, și să'i
slujască lui supt un jug.
11. Dela marginile rîurilor
Etiopiei voiu luâ dintru cei risipiți
ai mei, și vor aduce mie jertfe.
12. In ziua aceea nu te vei
rușinâ de toate izvodirile tale, cu
care ai făcut păgânătate asupra
mea, câ atunci voiu lepădă dela
tine ocările mândriei tale, și mai
mult nu vei adaoge a te mări în
muntele cel sfânt al meu.
13. Și voiu lăsă întru tine popor
blând și smerit, și se vor teme de
numele Domnului rămășițele lui I-
srail.
14. Și nu vor face strâmbătate
și nu vor grăi deșarte, și nu se va a-
flâ în gura lor limbă înșelătoare,
pentrucă aceia se vor paște și vor
dormi și nu va fi cine să'i sperie.
15. Bucură-te foarte fata
Sionului, vestește fata
Ierusalimului, vesele- ște-le și te
mângâe din toată inima ta fata
Ierusalimului.
16. Șters-au Domnul
nedreptățile tale, și le-au izbăvit
din mâna vrăjmașilor tăi.
împăratul lui lsrail Domnul în
mijlocul tău, și nu vei mai vedeâ
rele.
17. In vremea aceea zice-va
Domnul Ierusalimului: îndrăznește
Si- oane, să nu slăbească mâinile
fale.
18. Domnul Dumnezeul tău
întru tine puternic este să te
mântuiască, aduce-va preste tine
veselie, și te va înnoi întru
dragostea sa, și se
10. Isaia 19, 21. // Ps. 67, 32.
12, Isaia 6, 13. 13. Isaia 6, 13.
15. Isaia 12,6; 35,1,2 și 541; Psalm 45, 5.
17. Zab. 2, 7.

va vesel! de tine întru mângâere,
ca în zi de serbare.
19. Și voiu adună pre cei zdro-
biți ai tăi, vai de cel ce va ridică
asupra ta ocară.
20. lată eu fac întru tine pentru
tine în vremea aceea zice Domnul;
și voiu mântui pre cea struncinafă
și pre cea lepădată voiu primi, șl'i
voiu pune pre ei întru mărire, și
numifi în tot pământul.
PROROCIA LUI AGHEU
CAP. 1.
Mustrarea Iudeilor pentru trândăvie,
îndemnare la rezidirea templului.
I n al doilea an pre vremea lui Da-
rie împăratul, în luna a șasea, în
ziua d i ntâi a Iu nei, io st-a a u
vuntul Domnului în mâna lui
Agheu pro- rocul, zicând; grăește
către Zorovavel fiul lui Salatiil din
neamul lui luda și către lsus fiul lui
losedec preotul cel mare, zicând:
2. Acestea grăiește Domnul
atol- (iilorul, zicând: poporul
acesta zice, n'a venit vremea a zidi
casa Domnului.
3. Și a fost cuvântul Domnului
în mâna lui Agheu prorocul, zicând
: odraslele sale.
4. De este vouă vreme, ca să lă-
cuiți în casele voastre cele înfun-
date, iar casa mea aceasta este
pustie.
5. Și acum acestea zice Domnul
atot|iitorul; puneji inimile voastre
întru căile voastre.
6. Afi semănat mult și a|l cules
pu|in, mâncat-a|i și nu v'a|i săturat,
băut u a|i și nu v'aji îmbăiat, îm-
20. Mibeea 4, 13
1, /. Esdra 3, 2 și 5, 1.
4. 2 lmp. 7, 2.
6. ñ 2 L?ge28,36; Mibeea 6,15;
Isaia 5, 11.
AGHEU 1 1093
21. Și nu se vor rușinâ în vre-
mea aceea, când bine voiu face
vouă, și în vremea când vă voiu
primi pre voi; că vă voiu dă pre voi
să avefi nume vestit și de laudă la
toate popoarele pământului, când
voiu întoarce eu robia voastră
înaintea voastră, zice Domnul.
brăcatuVați și nu v'aji încălzit în-
lr'însele, și cel ce adună neamurile
le-au adunat înfr'o legătură spartă.
7. Acestea zice Domnul atot|
iito- rul: pune|i inimile voastre
întru căile voastre.
8. Sui|i • vă în munte, și tăiați
lemne, și zidifi casa, și bine voiu voi
întru dânsa, și mă voiu proslăvi,
zice Domnul.
9. Căutat-ați la multe și s'au fă-
cut pufine, s'au adus în casă și le-
am suflat pre ele, pentru aceea
acestea zice Domnul afotțiiforul ;
pentrucă casa mea este pustie, și
voi vă duce|i fiecare In casa sa.
10. Pentru aceea va încetă cerul
a dă rouă, și pământul își va frage
11. Și voiu aduce sabie preste
pământ și preste munfi și preste
grâu și preste vin și preste
untuldelemn și preste toate câte
scoate pământul, și preste oameni
șl preste dobitoace și preste toate
lucrurile mâinilor lor.
12. Și a auzit Zorovavel fiul lui
Salatiil din neamul lui luda, și Isus
fiul lui losedec preotul cel mare, și
10. Lev. 76, 19. 11. Bmos 4, 7.
1094 AGHEU 1—2
íofl ceilalfi al poporului glasul
Domnului Dumnezeului său, și
cuvintele lui Agheu prorocul,
precum l-au trimis pre el Domnul
Dumnezeul lor la ei, și s'a lentul
poporul de fafa Domnului.
13. Și a zis Agheu vestitorul
Domnului din vestitorii Domnului
către popor : eu sunt cu voi, zice
Domnul.
14. Și au deșteptat Domnul
duhul lui Zorovavel fiul lui Salaliil
din neamul lui luda, și duhul lui
lsus fiul lui losedec preotul cel
mare, și duhul celorlalfi ai tot
poporului, și au intrat, și făceau
lucrurile în casa Domnului
alolfiiforul Dumnezeul său.
CAP. 2.
Prorocie despre rezidirea templului al
doilea și strălucirea lui.
I n ziua a douăzeci și patru a Ju-
nei a șasea, în anul al doilea al
împărăției iu l D arie împărăt.
2. ln luna a șaptea în douăzeci și
una de zile ale lunei grăit-au
Domnul prin măna lui Agheu pro-
rocul zicând:
3. Grăiește către Zorovavel fiul
lui Salaliil din neamul lui luda, și
către lsus feciorul lui losedec
preotul cel mare, și către tofi
ceilalfi ai poporului zicând:
4. Cine dintru voi a văzui casa
aceasta întru mărirea sa cea
dinfâiu? Și cum voi o vedefi pre ea
acum, ca șl cum n'ar fl înaintea
voastră?
5. Și acum h^eefeeJe Zorovau
vele, zice Domnul; și le întărește
lsuse fiul lui losedec preotul cel
mare, și să se întărească tot popo-
rul pământului, zice Domnul, și fa-
ce|i, pentrucă eu cu voi sunt, zice
Domnul aloifiiiorul.
6. Cuvântul care am spus vouău
când afi ieșit din pământul Eghipe-
13. 2 Cor. 5, 19.
tulul, și duhul meu a stătut în mi|-
locul vostru, îndrăsnffi.
7. Că acestea zice Domnul atol-
fiitorul, încă odată eu voiu clăti ce-
rul și pământul și marea și uscatul.
8. Și voiu clăti toate neamurile,
și vor veni cele alese ale tuturor
neamurilor, și voiu umpleâ casa a-
ceasta de mărire, zice Domnul atoi-
fiitorul.
9. Al meu este argintul și al
meu este aurul, zice Domnul
atotfiitoruL
10. Că mărirea cea de pre urmă
a casei aceștia mai mare va fl de
cât cea dintâiu, zice Domnul atot-
fiitorul, și în locul acesta voiu dâ
pace zice Domnul alolfiiforul, și pa-
cea sufletului spre ocrotire la tot
cel ce zidește, ca să ridice Biserica
aceasta.
11. ln douăzeci și patru ale lu-
nei a noua, în anul al doilea în zi-
lele lui Darie, fost-a cuvântul Dom-
nului către Agheu prorocul,zicând:
12. Acestea zice Domnul afolfi-
ilorul: întreabă pre preo|i legea, zi-
când:
13. De va luă om carne sfântă
cu marginea hainei lui, și se va a-
linge marginea hainei lui de pâine,
au de fiertură, au de vin, au de unt-
delemn, au de ori ce mâncare, au
sfinfl-se-va? Și au răspuns preofii,
și au zis: nu.
14. Și a zis Agheu : de se va a-
tinge cel pângărit cu sufletul de a-
cestea, oare pângărl-se-vor? Și au
răspuns preofii, și au zis: pângărl-
se-vor.
15. Și a răspuns Agheu, și a zis:
așâ este poporul acesta, și așâ este
neamul acesta înaintea mea, zice
Domnul, și așâ toate lucrurile mâi-
nilor lor, și tot care se va aproplâ
acolo, se va pângări; pentru luările
lor cele de dimineafa, vor aveâ du-
rere de către fata ostenelelor sale,
2. 7. Evrei 12, 26.
 ZAHARIA 1
și urafi pre cel ce musirá în porfi.
16. Șf acum pune|i în inimile
voastre din ziua aceasla, și înainte,
mai înainte de a se pune piatrâ pre
piatră în Biserica Domnului.
17. Cari afi fost. când a|i băgat
în groapă douăzeci de măsuri de
orz, și s'au făcut zece măsuri de
orz. și a(i intrat în teasc, ca să
scoatefi cincizeci de vedre, șis'au
făcut douăzeci.
18. Bătutu-v’am pre voi cu
nero- dire, și cu stricăciunea
aerului și cu grindine toate
lucrurile mâinilor voastre, și nu
v'afi întors la mine, zice Domnul.
19. Deci acum punefl inimile
voastre din ziua aceasta, și înainte
din douăzeci și patru de zile ale
lunei a noua, din ziua în care s'a
întemeiat Biserica Domnului,
punefi în inimile voastre.
20. De se va cunoaște mai
mult
1095
în arie, și mai mult viea și
smochinul și rodiul, și
lemnele măslinului, care
nu aduc roadă, din ziua
aceasta le voiu
binecuvântâ.
21. Și a fost cuvântul Domnului
adoua oară către Agheu
proroculîn douăzeci și patru ale
lunei, zicând:
22. Grăiește către Zorovavel
V■■ J1 lui Salatiil din neamul lui
Iuda, zicând : eu cutremur cerul și
pământul și marea și uscatul.
23 . Și voiu pierde scaunele, și
puterea împăraților neamurilor, și
voiu sfărâmă carele și călăreții, și
se vor pogorî caii și călăreții lor,
fiecare cu sabie asupra fratelui
său.
24. In ziua aceea zice Domnul
atotfiitorul: luâ-te-voiu pre tine,
Zorovavel feciorul lui Salatiil sluga
mea, zice Domnul și te voiu pune
ca pre o pecelie, că pre line le-am
ales zice Domnul atotfiitorul.

PROROCI A LUI ZAHARIA

17. Hmos 4, 9.
CAP. 1. 1. 3. loil 2, 12; ISPIP 21, 12 fi 45, 22.
îndemnare spre pocăință și frica lui
Dumnezeu, tniăriiă prin două
vedenii.

I n luna a opta în anul al doilea

pre vremea lui Darie, fost-a cu-
vânlnt D omnulul c ătre ZaZaria
prorocul, fiul lui Varahia, care P
fost fecior lui Ad6, zicând:
2. Mânialu-s'au Domnul pre
părinții voștri cu mânie mare.
3. Și vei zice către ei : acestea
zice Domnul atotfiitorul: întoarce-
fi-vă la mine, zice Domnul
puterilor, și mă voiu întoarce către
voi, zice Domnul puterilor.
 4. Și nu fifi ca părinlii voștri,
pre cari i-au mustrat prorocii cei
mai dinainte zicând: acestea zice
Domnul ptot|iiiOI^ul : întoarceli-
vă dela căile și dela izvodirile
voastre cele rele, și n'au ascultat, și
n'au luat aminte ca să mă asculte,
zice Domnul atotfiitorul.
5. Părinții voștri unde sunt, și
prorocii ? Au în veac vor trăi 7
6. Insă cuvintele mele și
legiuirile mele primifi-le, câte
poruncesc eu cu duhul meu robilor
mei proroci- lor, cari au apucat
pre părinfii voștri, și au răspuns și
au zis : precum au rânduit
Domnul atotfiitorul, ca să facă
nouă după căile noastre
4. Osie 14, 2; loil 2, 12; Malab. 3, 7; le-
tem. 16, 11.
1096 ZAHARIA 1—2
și după izvodirile noastre, așâ au
făcut nouă.
7. In douăzeci și palru a lunei a
unsprezecea, aceasta este luna lui
Savat, în anul al doilea supt Darie,
fost-a cuvântul Domnului către
pro- rocul Zaharia, fiul lui
Varahia, feciorul lui Ad6, zicând :
8. Văzul-am noaptea, și iată un
bărbat încălecând pre cal roșu, și
acesta stâ între doi mun|i umbroși,
și dinapoia lui cai roșii și suri și
pestrifi și albi.
9. Și am zis : ce sunt aceștia
Doamne? Și a zis către mine în-
gerul, care grăiâ întru mine: .
10. Eu voiu arătă fie ce sunt a-
cestea. Și a răspuns bărbatul cel ce
stă între mun|i și a zis către mine:
aceștia sunt pre cari i-au trimes
Domnul să încunjure pământul.
11. Și au răspuns ei îngerului
Domnului, care stă între munfi, și
au zis: încunjurat - am tot
pământul, și iată tot pământul se
lăcuește și se - odihnește.
12. Și a răspuns îngerul
Domnului și a zis : Doamne
atolfiitorule, până când nu te vei
milostivi spre Ierusalim, și spre
cetăfile Iudei, pe care le-ai trecut
cu vederea ? Acesta este anul al
șaptezecelea.
13. Și au răspuns Domnul a fol-
(iiforul îngerului celui ce grăiâ în-
tru mine, cuvinte bune și graiuri de
mângâiere.
14. Și au zis către mine îngerul,
cel ce grăiâ întru mine, strigă, zi-
când: acestea zice Domnul atotfii-
torul: râvnit-am Ierusalimul și Sio-
nul cu râvnă mare.
15. Și cu mânie mare mă mâniu
eu asupra neamurilor, care s'au
pus acolo, pentrucă eu m'am
mâniat pu|in, iar ei s'au pus
împreună spre rele.
8. Bpoc. 6, 4.
16. Pentru aceea acestea zice
Domnul: înfoarce-mă-voiu spre
Ierusalim cu milă, și casa mea iarăș
se va zid! într'însul, zice Domnul
atol- fiitorul, și măsură se va
întinde preste Ierusalim încă.
17. Și a zis către mine îngerul
cel ce grăiâ întru mine, mai strigă
zicând, acestea zice Domnul alol-
(iitorul: încă se vor desfătâ cetăfile
întru bunătăfi, și va miluiîncă
Domnul Sionul, și va alege încă
Ierusalimul.
18. Și am ridicat ochii mei, șl
am văzut, și iată patru coarne.
19. Și am zis către îngerul cel ce
grăiâ întru mine: ce sunt acestea
Doamne? Și au zis către mine: a-
cestea sunt coarnele care au risipii
pre luda și pre lsrail și Ierusalimul.
20. Și mi-au arătat mie Domnul
patru meșteri.
21. Și am zis: ce vin aceștia să
facă? Și au zis: coarnele acestea,
care au risipit pre luda și pre Israil
l-au zdrobit, și nici unul dintru ei
n'au ridicat capul, și au ieșit aceștia
să - le ascufă pre ele cu mâinile lor.
Cele patru coarne sunt neamurile,
care ridică corn asupra pământu-
tului Domnului, ca să'l risipească
pre el.
CAP. 2.
Vedenia despre rezidirea
Ierusalimului și chemarea
neamurilor,
Ș izut,amșiridicat ochii mei și am vă-
iată un bărbat, și în mâna
lui funie măsurătoare de pământ.
2. Și am zis către el: unde
mergi tu? Și el a zis către mine: să
măsor Ierusalimul, și să văz cât
este lărgimea lui, și cât este
lungimea.
3. Și iată îngerul cel ce grăiâ în-
tru mine, stâ, și alt înger ieșiâ întru
întâmpinarea lui
4. Și a grăit către el zicând: a-
leargă și grăiește către tânărul a-
 ZAHARIA 2—3
cela, zicând : plin de rod se va lă-
cui Ierusalimul de mulfime de oa-
meni și de vile, care vor fl în mi-
jlocul lui.
5. Și eu voiu fi lui zice Domnul,
zid de foc împrejur, și cu mărire în
mijlocul lui.
6. 01 01 fugiji din pământul
miezului nopfei, zice Domnul, că
dela patru vânturi ale cerului vă
voiu a- dunâ pre voi, zice Domnul.
7. In Sion scăpafi cei ce lăcuifi
fata Vavilonului.
8. Că acestea zice Domnul atot-
tiitorul: pre urma mărire! m'a tri-
mis pre mine Ia neamurile cele ce
v'au prădat pre voi, că cel ce se
atinge de voi. ca cel ce se atinge de
lumina ochiului lui.
9. Că iată eu aduc mâna mea
preste ei, și vor fî pradă celor ce le-
au slujit lor, și vefi cunoaște că
Domnul atot|iitorul m'au trimis pre
mine.
10. Mângâe-te și te veselește
fata Sionului, că iată eu viu și ■
voiu lă- cuî în mijlocul tău, zice
Domnul.
11. Și vor alergă neamuri multe
la Domnul în ziua aceea și vor fî lui
popor și vor lâcuî în mijlocul tău, și
vei cunoaște, că Domnul a-
tolliitorul m'au trimis la tine.
12. Și va moșteni Domnul pre
Iuda, partea sa în pământul cel
sfânt și iarăș va alege Ierusalimul.
13 . Să se teamă tot trupul de fa|
a Domnului, că s'au sculat din norii
cei sfin|i ai săi.
CAP. 3.
Vedenie: Marele preot Isus. Schimba -
rea veștmintelor rele in bune și făgă -
duința răscumpărărei.
Ș ipreotul
mi - au arătat Domnul pre Isus
cel mare stând înaintea
fejei îngerului Domnului, șt diavo-
2. 6. Isaia 48, 20 și 52. 11.
7. Sof. 3, 17. W. Isaia 12, 6,
13. ñvacum 2, 20; Sof. 1, 7.
1097
Iul stă deadreapta lui, ca să se îm-
protivească lui.
2. Și au zis Domnul către
diavol: ceartă-te Domnul pre line
diavole, și să te certe pre line
Domnul cel ce au ales Ierusalimul,
au nu iată acesta este ca un tăciune
scos din foc?
3. Și Isus eră îmbrăcat în haine
proaste și stă înaintea fetii îngeru-
lui Domnului.
4. Și a răspuns, și a zis către cei
ce stau înaintea fe|ii sale, zicând:
lua|i hainele cele proaste dela el, și
a zis către el: iată am șters fără-
delegile tale, și păcatele tale le voiu
curăfî, și'l îmbrâcafi pre el cu haină
lungă.
5. Și pune|i mitră curată pre ca-
pul lui, și au pus mitră curată pre
capul lui, și l-au îmbrăcat cu haine.
6. Și îngerul Domnului stă.
7. Și a mărturisit îngerul Dom-
nului către Isus zicând : acestea
zice Domnul atoljiiiorul : de vei
umblă pre căile mele, și vei păzi
poruncile mele, și de vei judecă
casa mea și de vei păzi curtea mea,
voiu dă |ie pre cei ce petrec în
mijlocul a- ceslora ce stau.
8 . Auzi dar lsus- preotul- cel
mare, fu și cei mal aproape de tine,
și cei ce șed înaintea fetii fale, că
bărbafi privitori de minuni sunt, că
iată eu aduc pre robul meu răsă-
ritul.
9. Că piatra care o am dat îna-
intea fefii lui Isus, pre o piatră
șapte ochi sunt, iată eu sap groapă,
zice Domnul atoljiiiorul ; și voiu
șterge toată strâmbătatea
pământului aceluia într'o zî.
10. In ziua aceea zice Domnul a-
totfiitorul: chemafi fiecare pre
aproapele său supt vifă și supt
smochin.
3. 2. Hmos 4, 11.
8. Lucâ 1, 78; Isaia 4, 2.
10. Mibeea 4, 4.
1008 ZAHARIA 4—B
CAP. 4.
Vedenia sfeșnicului celui de aur, ra-
murile de măslin și rezidirea
templului, Șl s'a întors îngerul cel ce
grăiâ mie, și m'a deșteptat pre
mine, ca și cum se deșteaplâ omul
din somnul său.
2. Și a zis către mine : ce vezi
tu? Și am zis: văzut-am, și iată un
sfeșnic tot de aur, și candelă dea-
supra lui, și șapte făclii pre el, și
șapte clește la făcliile cele de pre el.
3. Și doi măslini deasupra lui,
unul deadreapta candelei lui și al-
tul deastânga.
4. Și am întrebat, și am zis către
îngerul cel ce grăiâ cu mine, zi-
când: ce sunt acestea Doamne ?
5. Și a răspuns îngerul cel ce
grăiâ cu mine, și a zis către mine,
zicând : nu cunoști ce sunt acestea?
Și am zis: nu Doamne.
6. Și a răspuns și a zis către
mine, zicând: acesta este cuvântul
Domnului către Zorovavel, zicând :
nu întru putere mare, nici întru tă-
rie, ci întru Duhul meu, zice Dom-
nul atotfiitorul.
7. Cine ești tu muntele cel mare
înaintea lui Zorovavel ca să în-
dreplej^i ? Și voiu scoale piatra
moștenire!, tocmirea harului, harul
ei.
8. Și a fost cuvântul Domnului
către mine zicând :
9. Mâinile lui Zorovavel au înte-
meiat casa aceasta, și mâinile lui o
vor săvârși, și vei cunoaște că
Domnul atotfiitorul m'au trimis la
line.
10. Că cine a trecut cu vederea
zilele cele mici ? Și se vor bucurâ, și
vor vedeâ piatra cea de cositor In
mâna lui Zorovavel, acești șapte
sunt ochii Domnului, cari privesc
presle tot pământul.
4- 2. Ierem. 1, 11; fimos 7, 6.
10, Ierem. 51, 26; Iov 38, 6.
11. Și am răspuns și am zis că-
tre el : ce sunt acești doi măslini
dedreapta și deastânga candelei ?
12. Și am întrebat a doua oară,
și am zis către el : ce sunt acele
două stâlpări de măslini din mâi-
nile celor două mucări de aur, cele
ce varsă și aduc iarăș cleștele cele
de aur?
13. Șl a zis către mine : nu știi
ce sunt acestea? Și am zis: nu
Doamne.
14. Și au zis : aceștia sunt doi fii
ai ungerii, ce stau înaintea Domnu*
lui a lot pământul.
CAP. 5.
Vedenia despre secera sburătoare, ta -
lantul de plumb, două muieri cu aript,
pregătiri fentru casa Vavilonului.
Ș imeim'amși amîntorsvăzutși amși iată
ridicat ochii
o secere
zburând.
2. Și a zis către mine, ce vezi
Iu ? Și eu am zis: văz o secere
zburând de douăzeci de cofi de
lungă, și de zece cofi de lată.
3. Și a zis către mine : această
secere este blestemul, care iese pre-
ste fafa a tot pământul, că tot turul
de acum înainte până la moarte se
va pedepsi, și lot cel ce jură strâmb
de acum înainte până la moarte se
va pedepsi.
4. Și o voiu scoate pre ea, zice
Domnul atotfiitorul, și va intră în
casa turului, și în casa celui ce jură
strâmb pre numele meu cu min-
ciună, și va lăcul în mijlocul casei
lui, și o va pierde pre ea, și lemnele
ei și pietrele ei.
5. Și a ieșit îngerul cel ce grăiâ
cu mine, și a zis către mine : caută
cu ochii tăi și vezi ce este aceasta
care iese?
6. Și am zis : ce este? Și a zi:s:
aceasta este măsura care iese, și
 ZAHARIA 5-6-7
aceasta este strâmbătatea lor în tot
pământul.
7. Și iată un talant de plumb ri-
dicat, și iată o muiere ședeâ în mij-
locul măsurii.
8. Și a zis : aceasta este fărăde-
legea, și o a aruncat pre ea în mi|
locul măsurii, și a aruncat piatra
cea de plumb în gura ei.
9. Și am ridicat ochii mei, și am
văzut, și iată două muieri ieșind, șl
duh eră în aripile lor, și acestea
aveau aripi ca de pupăză, și a ri-
dicat măsura între pământ și între
cer.
10. Și am zis către îngerul cel ce
grăiâ cu mine: unde duc acestea
măsura? și a zis către mine: să
zidească ei casă în pământul Va-
vllonului și să'i gătească, și o vor
pune pre ea acolo pre temelia sa.
CAP. 6.
Vedenia despre cele patru care ieșind
din munți; încununarea marelui
freot.
? i m'am întors, și am ridicat ochii
mei, și am văzut, și iată patru
care ieșind dintre doi mun|i, și
munfii erau de aramă.
2. La carul cel dintâiu erau cai
roșii și la carul al doilea cai negri. șfeaptă, și celor folositori ei și celor
3. Și la carul al treilea cal albi,
și la carul al patrulea cal pegi și
suri.
4. Și am răspuns, și am zis către
îngerul cel ce grăiâ cu mine: ce
sunt acestea Doamne?
5. Și a răspuns îngerul cel ce
grăiâ cu mine, și a zis: acestea sunt
cele patru vânturi ale cerului, care
merg ca să stea înaintea Domnului
atot pământul.
6. La cel care erau cai negri,
mergeau în pământul miezunop|ei,
și cei albi mergeau după ei, șl cel
pegi mergeau la
pământul cuvântul
austrului.
6. 2. flpoc. 6, 4, 5.
3. flpoc. 6, 2.
1099
7. Și cei suri ieșau și căutau, ca
să meargă să încunjure pământul,
și a zis: mergefi și încun|ura|i pă-
mântul, și au încunjurat pământul.
8. Și a strigat și a grăit către
mine, zicând: iată cei ce merg la
pământul miezului nopfii, și a
făcut să odihnească mâniea mea
pre pământul miezului nop|el.
9. Și a fost cuvântul Domnului
către mine, zicând: iâ cele din ro-
bie dela boieri și dela cei folositori
a ei și dela cei ce o au cunoscut pre
ea.
10. Și vei infrâ tu în ziua aceea
în casa lui losie fiul lui Sofonie,
care a venit din Vavilon.
11. Și vei luâ argint și aur, și vei
face cununi, și le vei pune pre ca-
pul lui fsus preotul cel mare fiul lui
Iosedec.
12. Și vei zice către el: acestea
zice Domnul atolfiitorul: iată băr-
bat căruia este numele răsăritul, și
supt el va răsări și va zidi casa
Domnului.
13. Și acesta va luâ putere, și va
ședeâ și va împărăfl pre scaunul
său, și va fî preot deadreapta lui, și
sfat de pace va H între amândoi.
14. Iar cununa va fi celor ce a-
ce o au cunoscut pre ea, și spre har
fiul lui Sofonie, și spre cântare în
casa Domnului.
15. Și cei ce sunt departe dela el
vor veni, și vor zidi în casa Dom-
nului, și vefi cunoaște, că Domnul
atotfiitorul m'au trimis pre mine la
voi, și va fi, auzind vefi auzi glasul
Domnului Dumnezeului vostru.
CAP. 7.
Dumnezeu leapădă posturile Evreilor
și sfătueșle faptele îndreptării,
? i a fost în anul al patrulea supt
Darie
împăratul, fost- a
12. Isaia 4, 2; Lucâ 1, 76.
1100 ZAHARIA 7-8
Domnului către Zahariea Tn ziua a
patra a lunei a noua, care este ha-
selev.
2. Și a trimis în Vetil, Sarasar și
Arveseer împăratul și oamenii lui,
ca să se roage Domnului.
3. Zicând către preofii cei ce
erau în casa Domnului atot|iitorul,
și către proroci zicând: intrat • a
aici în luna a cincea sfinfirea,
precum a făcut acum în mai mul|i
ani.
4. Și a fost cuvântul Domnului
puterilor către mine zicând:
5. Grăiește către tot poporul
pământului și către preofi, zicând:
de vefi posti, sau ve|i plânge în a
cincea sau a șaptea, și iată
șaptezeci de ani, au post a|i postit
mie?
6. Și de ve|i mâncâ sau ve|i beâ,
au nu voi mâncafi și voi be|i?
7. Au nu sunt acestea cuvintele,
care le-au grăit Domnul în mâna
prorocilor celor mai dinainte?
Când eră Ierusalimul lăcuit și
îndestulat, și cetă|ile lui împrejur și
muntele și câmpul eră lăcuit?
8. Și a fost cuvântul Domnului
către Zaharia, zicând:
9. Acestea zice Domnul
atotfiitorul: judecaji judecată
dreaptă, și fa- cefi milă și îndurare
fiecare către fratele său.
10. Și pre văduvă și pre sirman
și pre nemernic și pre sărac jiu a-
suprifi, și de răutatea fratelui său
fiecare să nu vă aducefi aminte în-
tru inimile voastre.
11. Și n'au ascultat ca să iâ a-
minte, și au întors dosul cu
îndărătnicie, și urechile lor le-au
îngreuiat, ca să nu auză.
12. Și inima lor și-au rânduit-o
neascultătoare, ca să nu auză legea
mea, și cuvintele, care le-au trimis
7. 2. Esdra 2, 28; Neetnia 7, 32 și 11, 31.
5. Isaia 58, 5; Eremia 41, 1.
7. Ierem. 17, 26.
10. Eșire 22, 22; Isaia 1, 23; Ieremia 5,
28! Pilde 22, 22, 23.
12. Pilde I, 28 și 28,9; Isaia 1, 15.
Domnul afot|ii!orul întru duhul
său în mâna prorocilor celor mai
dinainte, și s'a făcut mânie mare
dela Domnul atolfiitorul.
13. Și va fi precum au zis, și
n'au ascultat de el, așâ vor strigă,
și nu'i voiu auzi, zice Domnul
aiotfi- itorul.
14. Și'ivoiu lepădă pre ei la
toate neamurile, care nu le-au
cunoscut, șl pământul se va pustii
pre urma lor, penfrucă nu va fi cel
ce să treacă, și să se întoarcă, și au
pus pământul cel ales întru
pustiire.
CAP. 8.
Binecuvântarea Ierusalimului și în-
toarcerea popoarelor către Domnul.
Ș ifiitorul,
a fost cuvântul Domnului alot-
zicând:
2. Acestea zice Domnul
atotfiito- rul: răvnit-am
Ierusalimul și Sionul cu râvnă
mare, și cu mânie mare l-am
râvnit.
3. Așâ zice Domnul: întoarce-
mă- voiu spre Sion, și voiu lâcul în
mijlocul Ierusalimului, și se va
chemă Ierusalimul cetate
adevărată,și muntele Domnului
atolfiitorul. munte sfânt.
4. Accetea zice Domnul
atotliitorul: încă vor ședeâ bătrânii
și bătrânele în ulifele
Ierusalimului, fecare având toiagul
său în mâna sa pentru mul- fimea
zilelor.
5. Și ulifele cetăfii se vor
umpleâ de prunci și de fete,
jucându-seîn ulifele ei.
6. Acestea zice Domnul
atotfiito- rul: de va fl cu neputinfă
înaintea rămășifelor poporului
acestuia în zilele acelea, au doară și
înaintea mea cu neputinfă va ff?
Zice Domnul atolfiitorul.
7. Acestea zice Domnul
atotfiito- rul: iată, eu voiu mântui
pre popo
si. 3. Isaia 1, 26.
 ZAHARIA 8
rul meu din pământul răsăritului,
și din pământul apusului.
8. Și'l voiu aduce pre dânsul,
și'l voiu așeză în mijlocul
Ierusalimului, și'mi va H mie
popor, și eu voiu H lui Dumnezeu
întru adevăr și întru dreptate.
9. Acestea zice Domnul atot|
iito- rul : să se întărească mâinile
voastre, cari auzifi în zilele acestea
cuvintele acestea din gura proroci-
lor, din ziua întru care s'a înteme-
iat casa Domnului atolfiitorul, și de
când s'a zidit Biserica.
10. Pentrucă mai înainte de
zilele acestea plata oamenilor nu va
fi spre dobândă, și pre| nu vor aveâ
vitele, și nici cel ce va intră, nici cel
ce va ieși nu va aveâ pace de necaz,
și voiu trimite pre to|i oamenii, pre
fiecare asupra vecinului său.
11. Iar acum nu după zilele cele
dintâiu voiu face eu în zilele ace-
stea rămășifelor poporului
acestuia, zice Domnul atolfiitorul.
12. Ci voiu face pace. Viea va dă
rodul său, și pământul va dă o-
draslele sale, și cerul va dă rouă sa,
și voiu face să moștenească ră-
mășițele poporului meu toate ace-
stea.
13. Și va fi, în ce chip ați fost
blestem întru neamuri, casa lui
luda și casa lui Israil, așăvă voiu
mântui pre voi, și vc|i fi întru
binecuvântare, îndrăzniți, și să se
întărească mâinile voastre.
14. Pentrucă așâ zice Domnul a
tot|iitorul: în ce chip am gândit să
vă necăjesc pre voi, când m'au mâ-
niat pre mine părinții voștri, zice
Domnul atot|iitorul, și nu mi - au
părut rău.
15. Așâ sunt gata, și am gândit
în zilele acestea să fac bine leru-
9 Evrei 12, 12.
10. lsaia 3, 5; Judec. 7, 21.
1101
salimului și casei lui luda : îndră-
zniți.
16. Acestea sunt cuvintele care
să le face|i : grăifi adevărul fiește-
care către vecinul său, adevăr și*
judecată de pace, și drept judecați
în por|ile voastre.
17. Și nimenea din voi rău veci-
nului său să nu gândească în inima
sa, și jurământul cel mincinos să
nu'l iubifi, pentrucă toate acestea
le-am urît, zice Domnul atot|iitorul.
18. Și a fost cuvântul Domnului
atot|iitorul către mine, zicând :
19. Acestea grăește Domnul
atot- (iitorul: postul al patrulea și
postul al cincilea și postul al
șaptelea și postul al zecelea vor fî
casei Iudei spre bucurie și spre
veselie și spre sărbători bune, și vă
veselifi, și adevărul și pacea să o
iubifi.
20. Acestea zice Domnul alot|ii-
torul: încă vor veni popoare multe
și cei ce lâcuesc în cetă|i multe.
21. Și se vor adună cei ce lăcu-
esc în cinci cetă|i, într'o cetate,
zicând: mergând să mergem să ne
rugăm fe|ei Domnului, și să căutăm
fafa Dumnezeului atolfiitorul,
merge- voiu și eu.
22. Și vor venî popoare multe și
neamuri multe, și vor căută fa|a
Domnului alot|iitorul în Ierusalim,
ca să facă milostivă fa|a Domnului.
23. Acestea zice Domnul atot|ii-
torul, în zilele acelea apucâ-se-vor
zece oameni din toate limbile nea-
murilor, și se vor apucă de poala
hainei bărbatului Jidov, zicând:
mer- ge-vom cu tine, că am auzit că
Dumnezeu cu voi este.
16. Efeseni 4, 25. 19. Efes. 4, 25.
22. Isaia 2, 3, 4 si 16, 6; 66, 16; Mih. 4, 2,
3; Ps 101, 16.
23. Daniil 7, 14; Hpoc. 5, 9.
1102 ZAHARIA 9-10
CAP. 9.
Făgăduința binefacerilor
dumnezeeșli; prorocie despre
chemarea păgânilor.
L uarea cuvântului Domnului în
pământul lui Adrah și a Dama-
scul Je r tfa lui- uă Domnul ua ută
spre oameni și spre toata neamu-
rile lui lsrail.
2. Șir în Imat în hotarele luir
Tirul și Sidonuti că au fost prea în-
țelepți.
3. Și Tirul ș’a zidit luiș tărie, a-
gonisitu-ș'a argint ca țărâna, adu-
natu-ș'a aur ca tina drumurilor.
4. Pentru aceea Domnul îl va
moșteni pre el, și va bale pre mare
tăriea lui, și el de foc se va top).
5. Vedeâ-va Ascalonul, șii se va
spăimântâi și Gaza, și se va întri-
stâ foarte, și Acaronul, că s'a ru-
șinat de greșala sa, și va perl îm-
păratul dela Gaza, și Ascalonul nu
se va lăcul.
6. Și vor lăcul cei de alt neam
în Azot, și voiu strică semețea celor
de alt neam.
7. Și voiu luâ sângele lor din
gura lor, și urîciunile lor dintre
dinfii lor, și vor rămâneâ și aceștia
Dumnezeului nostru, și vor fl ca un
căpitan de o mie întru luda, și Aca-
ronul ca levuzeul.
8. Și voiu pune supt casa mea
ridicare, ca să nu treacă, nici să se
întoarcă, și nu va mai veni preste
ei prigonitor, că acum am văzut cu
ochii mei.
9. Bucură-te foarte fata
Sionului, strigă fata Ierusalimului,
iată împăratul tău vine la tine
drept și însuș mântuitor blând și
călare pre asin și pre mânz tânăr.
10. Și va pierde cărufele din E-
fraim și caii din Ierusalim, și va
perl
9. 3. lezecb. 26, 4. 4. Iezecb. 26, 3, 4.
5. Sof. 2, 4.
9. Isaia 32, 1; 62, 11; Mat. 21, 5.
10. Isaia 49, 6; Mib. 5, 5; Ps. 2, 6; și 71,8.
arcul de răsbolu șl mulțimea și pa-
cea din neamuri, și va
stăpâni preste ape dela mare
până la mare șl dela râuri până la
marginile pământului.
11. Și tu întru sângele
așezământului tău ai slobozit pre
cei legațl ai tăi din groapa ce n'are
apă.
12. Ședeâ-veți întru întărire
legații adunării; și pentru o zi a ne-
merniciei tale, îndoite voiu răsplăti
țle.
13. Pentrucă te-am încordat
mie pre tine ludo, ca pre un arc,
umplut - am pre Efraim; și voiu
ridică pre fiii tăi Sioane asupra
fiilor Elinilor, și te voiu pipăi ca
sabia ră- sboinicului.
14. Și Domnul va fi preste ei și
va ieși ca fulgerul săgeata lui, șl
Domnul Dumnezeu atotțiitorul cu
trâmbifa va trâmbiță și va merge
cu cutremurul îngrozire! sale.
15. Domnul atotțiitorul va
apără pre dânșii, și'i vor potopi
pre ei, și'l vor doborî pre ei cu
pietre din praștie, și vor beâ
sângele lor ca vinul și vor umpleâ
ca blidele jertfelnicului.
16. Și va mântui pre el Domnul
Dumnezeul lor în ziua aceea, ca
pre oi pre poporul său, pentrucă
pietre sfinte se tăvălesc pre
pământul lui.
17. Că orice este bun dl lui este,
șl orice este ales dela el este, grîu
tinerilor, și vin cu bun miros la fe-
cioare.
CAP. IO.
Făgăduința întoarcerei Evreilor din
robie și sfărâmarea idolilor-
C
ereți dela Domnul ploaie la
vreme timpurie și târzie,
Domnul au
ÎL Mat. 26, 26; 1 Cor. 11, 25.
12. Isaia 40* 2; Ps. 60, 4.
14. Ps. 18, 5. H. Isaia 14, 2.
IO. Î, R 2 Lege li, U; loil 2, 23; Iov 36, 24;
37, 6.
 ZAHARIA 10-11 1103

făcut nori, și ploaie de iarnă va dâ 2. lerem. 10, a; 40, 6 și 23, 21, 30.
lor, fiecăruia iarbă în (arină.
2. Pentrucă grăind a grăit oste-
nele, și vrăjitorii vedenii
mincinoase și vise mincinoase
grăiau, îndeșerl se mângâiau,
pentru aceea s'au dus ca oile și s'au
chinuit, că nu eră vindecare.
3. Asupra păstorilor s'a
întărâtat mânia mea, și asupra
mieilor voiu cercetă, și va cercetă
Domnul Dumnezeu atotfiitorut
turma sa casa tui Iuda, și'i va pune
pre ei ca pre un cal al său bine
gătit ta răsboiu.
4. Și de pre dânsul a privit, și
de pre el a așezat arcul cu duh de
mânie, și dela el va ieși tot cerce-
tătorul întru aceasta.
5. Și vor fi ca răsboinicii, cari
calcă tina în drumuri la răsboiu și
se vor rândul la răsboiu, că Dom-
nul va fi cu ei, și se vor rușinâ de
tot călărefii cailor.
6. Și voiu întări casa lui luda, și
casa lui losif voiu mântui, și voiu
face pre ei să lăcuiască, că i-am
iubit pre ei, și vor fi cum erau când
nu i-am fost lepădat pre ei, că eu
sunt Domnul Dumnezeul lor, și'i
voiu auzi pre ei.
7. Și vor fî ca niște răsboinici ai
lui Efraim, și se va bucură inima
lor ca de vin, și fiii lor vor vedeâ și
se vor veseli, și se va bucură inima
lor întru Domnul.
8. Semn le voiu dâ lor, și'i voiu
primi pre ei, că'i voiu răscumpără
pre ei, și se vor înmulți, precum
erau mul|i.
9. Și voiu semănâ pre ei întru
popoare, și cei de departe își vor
aduce aminte de mine, și vor hrăni
pre fiii săi, și se vor întoarce.
10. Și'i voiu întoarce pre ei din
pământul Eghipetului, și dela Asi-
rieni voiu primi pre ei, și'i voiu
băgă pre ei în pământul
Galaadului și în
Livan, și nu va rămâneâ din ei nici
unul.
11. Și vor trece prin mare îngu-
stă, și vor lovi în mare valurile și se
vor uscâ toate adâncurile rîuri-
lor, și se va luă toată seme|ia A-
sirienilor, și schiptrul Eghipetului
se va luă.
12. Și'i voiu întări pre ei întru
Domnul Dumnezeul lor, și întru
numele lui se vor lăudă, zice
Domnul.
CAP. 11.
Pustiirea țârei evreești; cei treizeci
de arginți. Păstorit cei răi și
pedepsirea lor.

D eschide Livane porțile tale, și

să mănânce focul chedrii tăi.
2. Vaite-se pinul, că a căzut
che- drul, că foarte dosădifi s'au
făcui cei măriți. Văitati-vă stejarii
Vasa- nitidei, că s'a smuls
dumbrava cea împreună sădită.
3. Glasul păstorilor celor ce
plâng, pentrucă ticăloasă s'a făcut
mărirea lor, glasul leilor celor ce
răcnesc, că s'a dosădit măreția Ior-
danului.
4. Acestea zice Domnul
atotțiito- rul: pașleti oile
lunghierei.
5. Care cei ce le-au câștigat le
jun- ghieau, și nu le păreau rău, și
cel ce le vindeau ziceau : bine este
cuvântat Domnul, că ne-am
îmbogății, și păstorii lor nu
pătimeau nimic pentru ele.
6. Pentru aceea mai mult nu
voiu cruță pre cei ce lăcuesc
pământul zice Domnul; și iată eu
dau pre oameni, pre fieștecare în
mâinile aproapelui său, și în
mâinile împăratului lui, și vor tăiâ
pământul, șl nu voiu scoate din
mâna lor.
7. Și voiu paște oile junghieriiîn
Hananitida, și voiu luă mie două
toiege, pre unul l-am numit frumu-
12. Mibeea 4, 3.
11. 7. Iezech. 34, 23.
1104
șefe și pre celalt l-am chemat funie,
și voiu paște oile.
8. Și voiu luă pre cei trei
păstori întru o lună, și se.va
îcgreuiâ sufletul meu asupra lor, că
și sufletele lor răgneau asupra mea.
9. Și am zis: nu voiu pașle pre
voi, ce moare moară, și ce lipsește
lipsească, și ceilalfi mănânce
fieștecare cărnurile de aproapelui
său.
10. Și voiu luâ toiagul meu cel
frumos, și’l voiu aruncă, ca să stric
legătura mea de pace, care am le-
gat cu toate popoarele pământului.
11. Și se va strică în ziua aceea,
și vor cunoaște fo|i Hanancii pre
oile cele păzite mie; că cuvântul
Domnului este.
12. Și voiu zice către ei: de este
bine înaintea voastră, da|i preful
meu, sau vă icpădafi? Și au pus
preful meu treizeci de arginfi.
13. Și au zis Domnul către
mine: aruccă’i pre ei în topitoare,
și vezi de este lucru lămurit, în ce
chip m'au ispitit ei, și am luat cei
treizeci de arginfi, și i-am aruncat
în topitoare în casa Domnului.
14. Și am aruncat al doilea
toiag al meu, care erâ funie, ca să
stric legătura de pace între luda și
între Israil.
15. Și au zis Domnul către mine:
ia’fi încă fie vase păstorești, de pă-
stor nechibzuit.
16. Că iată eu voiu ridică păstor
pre pământ, pre ceea ce lipsește nu
o va cercetă, și pre cea rănită nu o
va căută, și pre cea strunci- nată
nu o va vindecă, și pre cea întreagă
nu o va îndreptă, și cărnurile celor
alese le va mâncâ, și închieturile lor
le va sfărâmă.
17. O cei ce paștefi cele deșarte)
9, Ierem. 15, 2.
12. Mat. 26, 15 și 27, 9.
16. lsaia 42, 3.
J7. Ier. 23, l; lezech. 34, 2; Ioan 10, 12.
ZAHARIA 11—12
Cei ce afi lăsat oile, sabie preste
braful lui și preste ochiul cel drept
al lui, braful lui uscându-se se va
uscâ, și ochiul cel drept al lui or-
bindu-se se va orbi.
CAP. 12.
Făgăduințe pentru cei din Ierusalim.
Duhul Domnului feste casa lui David
și pedepsirea neamurilor vrăjmașe.
L
uarea cuvântului Domnului
asupra lui Israil, zice Domnul
cel ce au îu ii nc ce r ulși au
ÎUtemeiat pământul și au făcut
duhul omului întru el.
2. lată eu puiu Ierusalimul ca
niște tinzi, care se clătesc la toate
popoarele împrejur, și în Iudeea va
fi ^ung^rare asupfa Ierusalimului.
3. Și va tf în ziua voiu
pune
Ierusalimul piatră călcată de toate
neamurile, tot cel ce ova călcâ bat-
jocorind va batjocori, și se vor a-
ducâ asupra lui toate neamurile
pământului.
4. IC ziua aceeSt zice Domnul a-
totfiitorul: voiu bate tot calul cu
spaimă, și pre călăreful lui cu ne-
bunie; iar preste casa lui luda voiu
deschide ochii mei, și pre to|i caii
popoarelor îi voiu bate cu orbire.
5. Și vor grăi cei mai mart
premie miile ludei tofi întru inimile
lor, a- flâ-ne-vom couă lăcuitori în
Ierusalim, întru Domnul
atotfiitorul, Dumnezeul lor.
6. In ziua pune-voîu
pre
cei mai mari preste miile Iudei ca
tăciunele focului în lemne, și ca fă-
clia focului în trestie; și vor mâscâ
deadreapta și deastâcga pre toate
popoarele împrejur, și va mai lăcul
îccă Ierusalimul întru sine.
7. Și va mântui Domnul lăcașu-
rile ludei, ca dis început, ca să nu
se mărească lauda casii lui David,
12. ^'9, I; Ps. 103, 3; lsaia 40, 22; EcIcs. 12,
9.
 ZAHARIA 12—13
și Înălfările celor ce lăcuesc Ieru-
salimul asupra Iudei.
8. Și va fl în ziua aceea acoperi-
va Domnul pre cei ce lăcuesc Ieru-
salimul, și va fi cel slab întru ei în
ziua aceea ca David; iar casa lui
David ca casa lui Dumnezeu, ca în-
gerul Domnului înaintea lor.
9. Și va fi în ziua aceea, cercă-
voiu să sco| toate neamurile, care
vin asupra Ierusalimului.
10. Și voiu turnă preste casa lui
David și preste cei ce lăcuesc Ie-
rusalimul duhul darului și al milii,
și vor căută la mine, pre care au
împuns, și vor plânge de dânsul
plângere, ca de cel iubit, și se vor
văită cu durere ca de celîntâiu nă-
scut.
11. In ziua aceea mare plâns va
fl în Ierusalim, ca plânsul rodiei
tăiate în câmp.
12. Și se va tângui pământul
prin neamuri și neamuri,
neamurile casei lui David deosebi
și muerile lor deosebi; neamurile
casei lui Natan deosebi și muerile
lor deosebi; neamul casei lui Levi
deosebi și muerile lor deosebi.
13. Neamul casei lui Simeon de-
osebi și muerile lor deosebi.
14. Toate neamurile cele
rămase, fiecare neam deosebi și
muerile lor deosebi.
CAP. 13.
Izvorul curățire; pedeapsa prorocilor
mincinoși; proroci Mesianica.
I
n ziua aceea va fi fot locul ca un
izvor deschis în casa lui David,
și celolcelă lăesele Iesalimul,spre
schimbare și spre curățire.
2. Și va H în ziua aceea, zice
Domnul Savaof: pierde-voiu
numele ido-
10. loan 19, 37; Joii 2, 28.
ÎL 2 Parai. 35. 26.
12. Mibeia 4. 5.
13. 1* 1 ezeeb. 47, 1 seq. Joii 3, 1 1.
1105
Iilor depre pământ, și mai mult nu
va fi pomenirea lor, și pre prorocii
cei mincinoși, și duhul cel necurat
voiu luă depre pământ.
3. Și va fl de va proroci om mai
mult, și va zice către el tatăl său și
muma sa, care l-au născut pre el:
nu vei trăi, că minciună ai grăit
întru numele Domnului, și'l vor îm-
piedecă pre el tatăl lui și muma lui,
cari 1-au născut pre el, când va
proroci el.
4. Și va fl în ziua aceea, rușinâ-
se-vor prorocii, fieștecare dintru
vedenia sa prorocind însuș, și se
vor îmbrăcă cu haină de păr, pen-
trucă au mințit.
5. Și va zice nu sunt proroc eu,
că om lucrător de pământ sunt eu,
că om m'au născut pre mine din
tinerelele mele.
6. Și voiu zice către el: ce sunt
ranele acestea în mijlocul mâinilor
fale? Și va zice: cu care m'am rănit
în casa iubitului meu.
7. Sabie, scoală-te asupra
păstorilor mei, și asupra omului
cetățean al lui, zice Domnul
atotstăeânito- rul; bate păstorul și
se vor risipi oile, și voiu întoarce
mâna mea asupra păstorilor.
8. Și va fi în ziua aceea în tot
pământul, zice Domnul: două părți
ale lui vor pieri și vor lipsi, iar a
treia va rămâneâ înlr’însul.
9. Și voiu trecea treia parte
prin foc, și'i voiu lămuri pre ei cum
se lămurește argintul, și'i voiu
cercă pre ei, cum se cearcă aurul,
acela va chemă numele meu, și eu
îl voiu ascultă pre el, și voiu zice:
poporul meu este acesta; și el va
zice: Domnul Dumnezeul meu.
2. lezech. 30, 13; Osie 2. 17.
3. fi 2 Lege 1 J, 5: lerem. 17, 15.
7. Mateiu 26J 31 s Marcu 14s 27.
9. 1 Petru 1, 6, 7.
1106 ZAHARIA 14

CAP. 14. un Domn și numele lui unul. IZL 4.

Prorocii asupra Ierusalimului: apele I**** 42, 13.
7. flpoc. 21, 23-25. 8. Iczecb. 47, 1.
vii, pedepsirea vrăjmașilor și întoar-
cerea neamurilor către Domnul.

I ată vin zilele Domnului, și se vor

împărți prăzile tale întru tine.
2. Și voiu adună toate
neamurile la răsboiu asupra
Ierusalimului, șl se va luă cetatea,
și se vor risipi casele, și muerile se
vor pângări; și va merge jumătate
din cetate în robie, iar ceilalți ai
poporului meu nu vor pieri din
cetate.
3. Și va ieși Domnul, și se va dă
răsboiu întru neamurile acelea ca
în ziua rănduelei lui în ziua răsbo-
iului.
4. Și vor stă picioarele lui în
ziua aceea pre muntele Măslinilor
cel din preajma Ierusalimului
despre răsărit, și se va desface
muntele Măslinilor: jumătatea lui
către răsărit, și jumătate către
mare, prăpastie mare foarte; și se
va plecă jumătate din munte către
miazănoapte și jumătate către
austru.
5. Și se va astupă valea mun|
ilor mei, și se va lipi râpa munților
până la Asail, și se va astupă în ce
chip s'au astupat de fața
cutremurului în zilele lui Osie
împăratului Iudei și va veni
Domnul Dumnezeul meu și toți
sfinții cu el,
6. Și va fl în ziua aceea nu va fl
lumină, ci frig și ger.
7. Va fi o zi, și ziua aceea cuno-
scută va fl Domnului, și nu ziuă nici
noapte, și de către seară va fl
lumină.
8. Și în ziua aceea va ieși apă
vie din Ierusalim: jumătate de
dânsa în marea cea dintâi, și
jumătate de ea în marea cea de
apoi, și primăvara va fi așâ.
9. Și va fl Domnul împărat pre-
ste tot pământul, în ziua aceea va fl
 10. Care va încun|urâ tot
pământul și pustia dela Gavâ până
la Rem- mon spre austrul
Ierusalimului. Iar Rama în loc va
rămâneâ dela poarta lui Veniamin,
până la locul porței cei dintâiu,
până Ia poarta unghiurilor și până
la turnul lui Anameil, până la
teascurile împăratului.
11. Vor lăcul întru el, și
anatema mai mult nu va fl, și va
lăcul Ierusalimul fără de frică.
12. Și aceasta va fi căderea cu
care va bate Domnul toate popoa-
rele câte s'au oștit asupra Ierusali-
mului, uscă-se-vor trupurile lor
stând pre picioarele lor, și ochii lor
se vor scurge din găurile lor și
limba lor se va uscâ în gura lor.
13. Și va fl în ziua aceea groaza
Domnului mare preste ei, și se va
apucă fieștecare de mâna aproape-
lui său, și se va încleștâ mâna lui cu
mâna aproapelui său.
14. Și Iuda se va răsbol în Ieru-
salim, și va adună puterea tuturor
popoarelor de prin prejur, aur și
argint și haine multe foarte.
15. Și aceasta va fl căderea cai-
lor și a mușcoilor și a cămilelor și a
asinilor și a tuturor vilelor celor ce
sunt în taberile acestea după
căderea aceasta.
16. Și va tt ori câji vor rămâneâ
din toate neamurile, care au venit
asupra Ierusalimului și se vor sul
în tot anul, ca să se închine împă-
ratului Domnului
atotstăpânitorului și ca să
prăznuiască sărbătoarea fa- cerei
corturilor.
17. Și va fl, ori câți nu se vor sul
din toate neamurile pământului în
Ierusalim, ca să se închine îm-
păratului Domnului atotstăpânito-
rului, șl aceștia la aceia se vor a-
daoge, nu va fl preste ei ploaie.
18. Iar de nu se va sul neamul

16, Isaia 2, 3.
 MALAHIA 1
Eghipetului. nici va veni, și preste
dânșii va f) căderea. cu careva bate
Domnul pre toate neamurile care
nu se vor sul să prăznuiască sârbă
■ loarea facerii corturilor.
19. Acesta va fi păcatul Eghipe-
tului și păcatul tuturor neamurilor,
care nu se vor sui să prăznuiască
sărbătoarea facerii corturilor.
20. In ziua aceea va fi cea de pre
frâul catului, lucru sfânt Domnului
€>%<J
PROROCIA LUI MALAHIA
CAP. 1.
Mustrarea lui Israil. Jertfele curate , și
cinstirea numelui Domnului întru
neamuri.
L uarea cuvântului Domnului
asupra lui Israil în mâna
îngerului, punefi în ini miievoastra.
2. lubitu-v'am pre voi, zice
Domnul, și afi zis: întru ce ne-ai
iubit pre noi? Au nu erâ Isav
fratele lui lacov? zice Domnul; și
am iubit pre lacov;
3. far pre Isav am urît, și am
hotarele lui spre pustiire, și
moștenirea lui spre casele pustiei.
4. Că va zice: Idumeia s'a stri-
cat, și să ne întoarcem, și iarăș să
zidim cele pustiite. Acestea zice
Domnul atolfiitorul: ei vor zidi, și
eu volu strică; și se vor chemă lor
hotarele fărădelegei, și poporul
preste care s'au întins Domnul
până în veac.
5. Și ochii voștri vor vedeâ, și
voi vefl zice: măritu-s'au Domnul
mal pre sus decât hotarele lui
Israil.
6. Fiul cinstește pre tată, și slu-
1. 2. Rom. 9, 13. 8. Lev. 22, 22. 20. JMOI 1, 11.
1107
alotstăpânitorulul, și vor fi căldă-
rile în casa Domnului ca năstrapele
înaintea fe|ii jertfelnicului.
21. Și va fl toată căldarea în Ie-
rusalim. și în luda sfântă Domnului
atotstăpânitorulul, și vor veni lo|i
cei ce jertfesc, și vor luâ din-
lr'însele, și vor fierbe înfr'însele; și
nu va mai fi Hananeu în casa Dom-
nului atotjiitorului în ziua aceea.
21. Isaia 35, 6; loil 3, 17; Hpoc. 21, 27.
ga se teme de stăpânul său; șl de
sunt eu tată, unde este cinstea mea?
Și de sunt eu stăpân, unde este
frica mea? Zice Domnul
atolfiitorul, voi preofii, cei ce
defăimați numele meu * și afi zis:
întru ce am defăimat numele tău?
7. Cari aducefi la jertfelnicul
meu pâini spurcate, și zicefi: cu ce
le-am spurcat? Cu aceea, că zicefi
voi: masa Domnului este spurcată,
și mâncările care se pun pre ea
sunt defăimate.
8. Că de aducefi orb spre jertfă,
au nu este rău? Și de aducefi șchiop
sau bolnav, au nu este rău? Adu
pre ea povăfuitorului tău, de te va
primi, au de va luâ fafa fa, zice
Domnul atottiitorul.
9. Și acum îmblânziți fafa Dum-
nezeului vostru, și vă rugafi lui. In
mâinile voastre s'au făcut acestea;
au priml-voiu fafa voastră? Zice
Domnul afotfiitorul.
10. Că și vouă se vor închide u-
șile, și nu vefi aprinde jertfelnicul
meu în zadar, nu este voia mea în-
tru voi, zice Domnul atotfiitorul, și
nu voiu primi din mâinile voastre
jertfe.
1108 MALAHIA 1-2
11. Câ dela răsăritul soarelui
până la apus numele meu s'a mărit
întru neamuri, și In tot locul
tămâie se aduce numelui meu și
jertfă curată; că mare este numele
meu întru neamuri, zice Domnul
atotstăpânitorul.
12. Iar voi îl necinstiți cu aceea,
că ziceț: masa Domnului spurcată
este, și mâncările care se pun pre
ea defăimate sunt lui.
13. Și a|i zis: acestea din necaz
sunt, și eu le-am suflat pre ele, zice
Domnul atofțiitorul. Și aduceți ja-
furi și cele șchioape și cele bolnave.
Și de le ve|i aduce jertfă, au
primMe-voiu acestea din mâinile
voastre? Zice Domnul atotțiitorul.
14. Blestemat este cel puternic,
care are în turma sa parte bărbă-
tească, și este legat cu făgăduință,
și jertfește Domnului ce este stri-
cat, că Împărat mare sunt eu. zice
Domnul atottiitorul, și numele,
meu înfricoșat este întru neamuri.
CAP. 2.
Mustrarea păcatelor Leviților și ale
Poporului.
Oi acum porunca aceasta este că-
ytre voi o preofilor 1
2. De nu veți ascultă, și de nu
veți pune întru inima voastră ca să
da|i slavă numelui meu, zice Dom-
nul atottiitorul; și voiu trimite pre-
ste voi blestem și voiu blestemă
binecuvântarea voastră, și o voiu
blestemă pre ea, și voiu risipi bi-
necuvântarea voastră, și nu va fî
întru voi, că voi nu puneți întru
inima voaslră.
3, lată eu voiu osebl vouă umă-
rul și voiu risipi vintrecelul preste
fețile voastre, vintrecelul
sărbătorilor voastre, și vă voiu luă
pre voi împreună.
11. Psalm 112, 3 și 71, 11; Isaia 19, 19, 21
șl 41. 25; Sof. 2. 11
2> Isaia 1, 20; Levifi 26, 14; fl 2 Lege
26, 15; ierem. 2, 17. J. fl 2 Lege 16, 3.
4. Și veți cunoaște, că eu am tri-
mis la voi porunca aceasta, ca să
fie legătura mea cu Levî, zice
Dom- nai atotțiitorul.
5. Legătura mea a fost cu el de
vieață și de pace; șl i-am dat lui,
ca, cu frică să se teamă de mine, și
de către fața numelui meu să se
cutremure.
6. Legea adevărului a fost în
gura lui și strâmbătate nu s'a aflat
în buzele lui; în pace drept a
umblat cu mine și pre mulți a
întors dela strâmbătate.
7. Că buzele preotului vor pâzî
știinja și legea vor cercă din rostul
lui. că îngerul Domnului atotțiito-
rului este.
8. Șl voi v'ați abătut din cale și
a|i slăbit pre mulți în lege. stricat-
aji legătura lui Levl, zice Domnul
atottiitorul.
9. Și eu v'am dat pre voi să fi|i
defăimați și lepădați la toate
neamurile, pentrucă n'ați păzit
căile mele, ci ați luat fețele în lege.
10. Au nu un tată este vouă tu-
turor? Au nu un Dumnezeu v'au
făcut pre voi? Pentruce ați lăsat
fie- ștecare pre fratele său, ca să
spurcați legătura părinților voștri?
11. Părăsilu-s'a luda, și urâciu-
ne s'a făcut în Israil și în Ierusalim,
pentrucă a spurcat luda sfintele
Domnului, care a iubit, și a căutat
spre dumnezei streini.
12. Pierde - va Domnul pre
omul cel ce face acestea, până ce se
va smeri din lăcașurile lui lacov. și
din cei ce aduc jertfă Domnului
atotții- torului.
13. Și acestea, care le-am urît a
fi făcut, acopereaji cu lacrâmi
jertfelnicul Domnului și cu plâns și
cu suspin din ostenele; au este încă
6. R 2 Lege 33, 10.
9. 2 Parai. 19, 7.
10. Mateiu 23, 9; Efeseni 4, 2.
 MALAHIA 2-3
vrednic a căută spre jertfă, sau a
luă primire din mâinile voastre?
14. Și afi zis: penfruce Domnul
au mărturisit între tine, și între
muierea tinerelelor tale, pre care o
ai lăsat? Și aceasta este părtașe cu
line, și muiere legăturii tale.
15. Și n'a făcut bine și rămăși|a
duhului lui? Și afi zis: ce alt fără
numai sămânfă caută Dumnezeu?
Și păzifi cu duhul vostru, și feme-
ea tinerelelor tale să nu o părăsești.
16. Ci dacă urându-o o ai gonit,
zice Domnul Dumnezeul lui lsrail,
va acoperi păgânătatea cugetele
tale, zice Domnul aiotfiilorul, și
păzifi cu duhul vostru și să nu o
părăsii Ji.
17. Cei ce afi întărâtat pre
Domnul cu cuvintele voastre și afi
zis: cu ce l-am întărâtat pre el? Cu
aceea că zicefi; tot cel ce face rău,
bine este înaintea Domnului, și în-
tru ei el bine au voit, și unde este
Dumnezeul dreptăfei?
CAP. 3.
Prorocie despre Mesia. îndemnarea
foporului la pocăință. Mustrări
pentru
neaducerea părgclor.
I ată eu trimif îngerul meu, și va
găti cale înaintea fefei mele și în-
dată vavevi i a B iserica s a Dom-
nul, pre care voi căutaji, și îngerul
legăturei, pre care voi îl voifi, iată
vine, zice Domnul atotfiitorul.
2. Și cine va puteâ suferî ziua
intrărei lui? Sau cine va puteâ slâ
întru vederea lui? Pentrucă el va
intră ca focul topitorului șl ca
iarba nălbi lorilor.
3. Și va ședeâ topind și
curăfind ca argintul și ca aurul, și
va curăfl pre fiii lui Levi, și va
vărsă preste ei, ca aurul și ca
argintul, și vor aduce Domnului
jertfă întru dreptate.
3- 7. Mateiu 11, 10; Marcu 1, 2; Lucâ 1, 17;
7, 27. 3. Isaia l, 25, Jerem. 9, 7.
1109
4. Și va plăceâ Domnului jertfa
lui luda și a Ierusalimului, ca zilele
veacului și ca anii cei dinainte.
5. Și voiu veni la voi cu
judecată și voiu fl mărturie
grabnică asupra fermecătorilor și
asupra preacurve- lor, și asupra
celor ce jură strâmb cu numele
meu pentru minciună, și asupra
celor ce trag simbria slugilor și
asupresc pre văduve, și bat cu
pălmi pre sirimani, și asupra celor
ce abat judecata nemernicului, și
asupra celor ce nu se tem de mine,
zice Domnul atolfiitorul.
6. Că eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru, și nu mă
schimb, și voi fiii lui lacov nu v'afi
oprit dela nedreptățile părinfilor
voștri.
7. V'aji abătut dela legea mea,
și nu o afi păzit, înloarcefi-vă către
mine, și mă voiu întoarce cătrevof,
zice Domnul atolfiitorul.
8. Și afi zis: întru ce ne vom în-
toarce? Au înșelâ-va omul pre
Dumnezeu? Pentrucă voi mă
amăgifi pre mine și zicefi: întru ce
te-am amăgit? Că zeciuirile și
pârga cu noi sunt.
9. Și căutând voi căulaji, și pre
mine voi mă amăgifi.
10. Anul s'a împlinii, și afi
băgat toate rodurile în vistierii, și
va fî jaful lui în casa lui; înioarceji-
vă dar întru aceasta, zice Domnul
a- totfiitorul, și voiu deschide vouă
jghiaburile cerului, și voiu vărsă
binecuvântarea mea vouă până va
fl destul.
11. Și voiu împărflvouă de
mâncare, și nu voiu strică vouă
roada pământului vostru, și nu va
slăbi viea voastră cea din farină,
zice Domnul alotfiilorul.
5. Eșirc 20, 7.
6. Ps 32. 11.
7. Zabaria 1, 3.
10. Pilde 3, 10; lezecbill 44, 30.
1110 MALAHIA 3—4

12. Și vă vor ferici pre voi foaie jește lui.

neamurile, pentrucă ve|i fi voi mie CAP. 4.
pământ dorii, zice Domnul alotfii- Ziua de jidiecata a Domnului, Răsă-
lorul. rirea Soarelui dreptăței. Prorocii
13. Ingreuiat-afl asupra mea cu- Mesianice și vremuri mai bune,

I
vintele voastre, zice Domnul, și afi
ată vine ziua arzând ca un cup-
zis: întru ce am grăit rău asupra
tor, și'i va arde pre ei, și lo(i cei
ta?
dea 1 t n eam.și to ticeic e fa c fă ră-
14. Zis-aji: deșert este cel ce slu-
delege vor fi trestie, și'i va aprinde
jește lui Dumnezeu, și ce este mai
pre ei ziua aceea care vine, zice
mult, că am păzit poruncile Iui, și
Domnnl atofiitorul, și nu va rămâ-
am umblat cu cucerie înaintea fetei
neâ dintru ei lădăcină, nici odraslă.
Domnului atot|titorului?
2. Și va răsări vouă celor ce vă
15. Și acum fericim pre cei stre-
temeji de numele meu, soarele
ini, și se zidesc de isnoavă tofi cei ce
drep- tăfai și vindecare în aripile
fac fărădelege, și s'au împroti- vit
lui, și vefi ieși și ve|i jucâ ca vifeii cei
lui Dumnezeu și s'au mântuit.
slobozifi din legături.
16. Acestea au grăit
3. Și vefi călcâ pre cei
împrotivăcei ce se tem de Domnul,
fărădelege, că vor fi cenușă supt
fieștecare către aproapele său, și au
picioarele voastre, în ziua care eu o
ascultat Domnul și au auzit, și au
fac, zice Domnul atoCiftorul.
scris carte de pomenire înaintea sa
4. Aducefi-vă aminte de legea lui
celor ce se tem de el și se sfiesc de
Mols! robul meu, precum v'am a-
numele lui.
șezat vouă în Horiv porunci și în-
17. Și vor 11 mie, zice Domnul
dreptări la lot poporul lui Israll.
atotfiitorul, în ziua care eu o fac
5. Iată eu voiu trimite vouă pre
spre moștenire și îi voiu alege pre ei
Ilie Tesvileanul mai 'nainte până ce
precum alege omul pre fiul său,
va veni ziua Domnului cea mare și
care'i slujește lui.
luminată.
18. Și vă ve|i întoarce și vefi ve-
6. Care va întoarce inima tatălui
ded ce este între cel drept și între
cel fărădelege, între cel ce slujește spre fiu, și inima omului spre ve-
lui Dumnezeu, și între cel ce nu slu- cinul său, ca să nu viu și să bat pă-
mântul de tot.
12, n 2 Lege 28, 10 fi 33, 29. 4. 1, Ps. 49, 23.
13, Iov 24 . 9; Ps. 72, 13. 2, Ps. 20, io: Lucă 1. 76.
14, Iercm. 44, 17, 13. 17, Ps. 102, 13. 3, Ps. 49, 23. 4, H 2 Lege 6, 3.
18, Isaia 11, 4; 2 Tesal. 2, 8. 6. Lucă 1, 17.
 CARTEA LUI TOVIT
CAP. 1.
Neamul lui Tovit. Frica de Dumnezeu și
napaslea bătrânului Tovit.
C artea cuvintelor lui Tovit al lui
Toviil, al lui Ananiil, al lul A<dull
al lai GavaH.dlntrusărnânfalui A- slil,
din neamul lui Neftalim.
2. Care s'a robit Tn zilele lui E-
nemessar împăratul Asirienilor din
Tlzvis, care este deadreapfa Chidi-
osului din Neftalim în Calileea de-
asupra lui Asir.
3. Eu Tovit pre calea adevărului și a
dreptă|ei am umblat în toate zilele
viefei mele, și milostenie multă am
făcut frafilor mei, și neamului meu,
celor ce erau duși cu mine în |ara
Asirienilor la Ninevi.
4. Și cand eram în (ara mea, în
pământul lui lsrail, tanăr fiind eu, fot
neamul lui Neftalim tatăl meu s'a
depărtat dela casa Ierusalimului, care
s'a ales din toate neamurile lui lsrail, ca
toate neamurile să (ertfească.
5. După ce s'a sfinfif Biserica lăcașul
celui prea înalt, și s'a zidit pentru toate
neamurile veacului, și toate neamurile,
care împreună s'au depărtai, și casa lui
Neftalim tatăl meu |ertfeâ lui Vaal,
lunincei.
6. lar eu singur mergeam de multe
1. 2. 4 Imp. 17, 3 ți 18, 11.
5. 3 Imp. 12, 28.
ori în Ierusalim la praznice, precum
este scris tot poporului lui lsrail
poruncă veșnică: pârga și zeciuiala
rodurilor și cele TrUâlu născute ale
turmei mele, și le dam preoților fiilor
lui Aaronla jertfelnicul tuturor rodu-
rilor.
7. Zeciuiala cea dintâiu o dam fiilor
lui Levl celor ce slujiau în Ierusalim;
iar adoua zeciuială o vindeam și
mergeam și o cheltuiam în Ierusalim în
tot anul;
8. lar a treia o dam celor ce se
cuvineâ, precum a fost poruncit De-
vora muma tatălui meu, pentrucă
sărac am rămas de tatăl meu.
9. Și după ce m'am făcut bărbat am
luat femeie pre Ana din seminția
neamului meu, și am născut din tr'însa
pre Tovie.
10. Ș când am fost dus Tn robie la
Ninevi, to|i fra|ii mei și cei din neamul
meu, mâncau din pâinile păgânilor;
11. lar eu mi-am păzit sufletul meu
să nu mănânce, că'ml aduceam aminte
de Dumnezeu din tot sufletul meu.
12. Și au dat cel prea înalt har și
milă înaintea lui Enemessar, și i-am
fost lui cumpărător.
13. Și mergând în Midia am pus la
Cavail fratele lui Cavria din Ra- ghis al
Midiei zece talanti de argint.
14. Și după moartea lui Enemes-
1112 TOV1T 1—2
sar a împărății Senahirim feciorul 17. Sitab 48 , 24.
18. 4 Imp. 19, 37.
lui în locul lui și nefiind căile lui 19. Isaia 37, 38.
așezate, mai mult nu m'am putut
duce în Midiea.
15. Și în zilele lui Enemessar
milostenii multe făceam fraților
mei: pâinile mele le dam celor
flămânzi și hainele mele celor goli;
și ori pre care din neamul meu îl
vedeam mort și lepădat după zidul
Ninevii, îl îngropam.
16. Și ori pre care omorâ împă-
ratul Senahirim, când a venit fu-
gind din ludeea, pre ascuns
luându'i îi îngropam, că pre mul|i a
omorît întru mânia sa și a căutat
împăratul trupurile lor, și nu le-a
aflat.
17. Și mergând un Ninevitean a
spus împăratului, că eu i-am îngro-
pat pre ei. și m'am ascuns, și în-
țelegând că mă caută să mă
omoare, lemându-mă m'am dat în
laturi.
18. Atunci mi-a luat tot ce am
avut, și nimic nu mi - a rămas mie
afară de Ana muerea mea și Tovie
fiul meu.
19. Ci n'au trecut cincizeci și
cinci de zile, până când hau omorît
pre el doi feciori ai lui, cari au
fugit în munfii Ararat; și a
împărății Sa- herdon fiul lui în
locul lui.
20. Și a pus pre Ahiahar
feciorul lui Anail fratelui meu mai
mare preste toată dregătoria
tatălui său, și preste toată purtarea
de grijă; deci rugându-se Ahiahar
pentru mine, m'am întors la
Ninevi.
21. Și erâ Ahiahar și paharnic
și preste inel, și dregător și
purtător de grije.
22. Și l-a pus pre el Saherdon al
doilea după sine, iar el îmi erâ ne-
pot de frate.

16. 4 Imp. 19, 35.

 CAP. 2.
Orbirea lui lovit; mustrarea de casnici
și răbdarea lui.

Ș imea,
după ce m'am întors eu la casa
mi s'a dat mie Ana muerea
mea și Tovie fiul meu; iar la sărbă-
toarea celor Cincizecimei, care este
sfântă a șaptea săptămână, făculu-
s'a prânz bun mie, și am șezut să
mănânc.
2. Și văzând că sunt bucate
multe, am zis fiului meu: mergi și
adu pre care vei aflâ din frafii
noștri lipsit, care își aduce aminte
de Domnul; și iată eu te aștept.
3. Iar el viind a zis: tatăl Unul
din neamul nostru sugrumat zace
lepădat în târg.
4. Atunci eu mai 'nainte de a
gustă, sărind 1 am luat pre el și l-
am dus la o casă până când a apus
soarele,
5. Și întorcându-mă m'am
spălat și am mâncat pâinea mea
supărat.
6. Și mi-am adus aminte de
pro- rocia lui Amos, cum a zis:
întoar- ce-se-vor sărbătorile
voastre întru plângere și toate
veseliile voastre întru tânguire, și
am plâns; și după ce a apus soarele
m'am dus, și să- pând l-am
îngropat.
7. Iar vecinii râdeau zicând: nu
se teme mai mult acesta, că se va
omorî pentru lucrul acesta, măcar
că odată cu fuga abiâ a scăpat; și
acum iar îngroapă pre cei mor|i?
8. Și înfr'acea noapte fiind oste-
nit de îngropăciune, m'am culcat
pângărit lângă peretele curfei, cu
fa|a descoperită.
9. Și nu știam că sunt pasări în
părete, și fiindu'mi ochii mei de-
schiși, s'au găinat pasările fierbinte
în ochii mei, și s'au făcut albefe în
ochii mei, și am mers la doftori și
nu mi-a folosit.
2- 6. fimos 8, 10; 1 Macav. 1, 41.
 TOVIT 2—3 1113
10. Și m'a hrănit Ahiahar până 3. 4. f 2 Lege 28, 15.
am mers în Elemaida.
11. Iar muerea mea Ana făceâ
lucruri muerești, și le trimeteâ
stăpânilor.
12. Și aceia i-au plătit ei, și i-au
dat și un ied.
13. Și când a venit la mine a în-
ceput a strigă, și i-am zis ei: de
unde este iedul? Au de furat este?
Dă'i stăpânilor, că nu este slobod a
mâncâ de furat.
14. Iar ea a zis: dar mi s'a dat
mie afară de plală. Ci nu o am cre-
zut, și am zis să'I deâ înapoi stă-
pânilor și m'am mâniat pre ea.
15. Iar ea răspunzând mi - a zis
mie: unde sunt milosteniile tale și
dreptâfiie tale? Iată cunoscute
sunt toate cu tine.

CAP. 3.
Rugăciunea bătrânului Tovit și a
Sarei fata lui Raguil; ascultarea
rugăciunei lor și trimiterea îngerului
ajutător.

S i mâhnindu-mă am plâns și
m'am S I ugat c ud urere e i
zând:
2. Drept ești Doamne, și toate
lucrurile fale și toate căile tale sunt
milă și adevăr și judecată adevă-
rată, și drept judeci în veac.
3. Adu'fi aminte de mine, și ca-
ută spre mine, să nu mă pedepsești
pre mine pentru păcatele mele și
pentru neștiinfele mele și ale pă-
rinților mei, cari au păcătuit îna-
intea ta.
4. Că n'am ascultat poruncile
tale, și ne-ai dat în jefuire și în
robie și în moarte și în pildă de
ocară la toate neamurile la cari
suntem risipifi.
5. Și acum multe sunt
judecățile tale și adevărate, nu
face după păcatele mele și ale
părinților mei, pentrucă n'am
făcut poruncile fale, și n'am
umblat cu adevăr înaintea fa.
 6. Și acum, precum este plăcut
înaintea fa, fă cu mine: poruncește
să iâ duhul meu, ca să mă slobo-
zesc și să mă fac pământ, că mai
de folos este mie a muri decât a
trăi, că ocări mincinoase am auzit
și mâhnire multă este întru mine.
7. Poruncește dar să mă slobo-
zesc din nevoea aceasta, în locul
cel veșnic, nu întoarce fafa ta dela
mine.
8. Intru aceeași zi s'a întâmplat
Sarei fetei lui Raguil în Ecvatana
Midiei, de o au ocărîf slujnicile ta-
tălui ei, că a fost măritată după
șapte bărbafi; iar Asmodeu dracul
cel rău, i-a omorî! pre ei mai 'na-
infe de a se împreună el cu ea, cum
este la mueri.
9. Căzfceâ ei: au nu pricepi
că'fi sugrumi bărbafii tăi? Iată
șapte ai avut, și nici a unuia dintru
ei nu fe-ai numit?
10. Ce ne bafi pre noi pentru
ei? Dacă a murit, du-te cu ei: să nu
vedem din fine fiu sau fată în veac.
11. Acestea auzindu-le ea, s'a
mâhnit foarte, cât eră să se
sugrume, și a zis: pre mine singură
mă are tatăl meu, de voiu face
aceasta, ocară va fî lui, și
bătrânelele lui le voiu pogorî cu
durere în iad.
12. Și s'a rugat spre fereastră și
a zis: bine ești cuvântat Doamne
Dumnezeul meu și bine este
cuvântat numele slavei tale cel
sfânt și cinstit în veci, bine să te
cuvinteze toate făpturile tale în
veac.
13 . Și acum Doamne, ochii mei
și fafa mea către line am întors, zi-
când: să mă slobozești pre mine de
pre pământ, ca să nu mai auz eu
ocară.
14. Tu cunoști Doamne, că cu-
rată sunt de tot păcatul bărbătesc,
și n'am pângărit numele tău, nici
numele tatălui meu în pământul
robiei mele.
1114
15. Una născută sunt tatălui
meu șl n'are el alt prunc, care să
moștenească după el, nici frate
aproape, nici are acela fiu ca să mă
păzesc pre mine lui muere.
16. lată ml-a pierit șapte,
pentru ce este mie a mal trăi? Șl de
nu se pare fie a mă omorî pre
mine, poruncește a căută spre
mine, și a mă milul ca să nu mai
auz ocară.
17. Și s'a auzit rugăciunea
amândurora înaintea slavei
marelui Dumnezeu, și s'au trimis
Rafail săi vindece pre amândoi: lui
Tovit să-l curefe albefele și pre
Sara fata lui Raguil să o deâ femeie
lui Tovie fiului iui Tovit și să lege
pre Asmo- deu dracul cel rău, că
lui Tovie s'a dat ca să o albă pre ea
femele.
18. Intr'acea vreme întorcându-
se Tovie a intrat în casa sa, și Sara
fata lui Raguil s'a pogorît din foi-
șorul său.
CAP. 4.
Touit povățueșie pre fiul său a păzi
foruncilc lui Dumnezeu și'i destăinu-
eșie cei zece talanfi depuși la Raguil.
I n ziua aceea și-a adus aminte
Tovit de argintul, care l-a pus la
Gavail în R aghisulM IMi.
2. Șl a zis întru sine: eu mi-am
cerut moarte, penfruce nu chem
pre Tovie fiul meu, ca să spui lui
mai 'nainte de ce voiu muri?
3. Și chemându'l pre el a zis:
fiule! De voiu muri, îngroapă-mă,
și să albi grije de muma ta, cin-
stește-o pre ea în toate zilele viefei
fale, și fă ce va plăceâ el, și să nu o
mâhnești pre ea.
4. Adu’fi aminte fiule, că multă
nevoie a avut cu line în pântece;
când va muri, îngroapă-o lângă
mine tnlr'o groapă.
5. IR toate zilele fiule adu'fi
4. I. 1» 14. 3. Eșire 20, 12; Sirab 7, 20.
7. Pilde 3, 9; Sirab 4, 10; Lucă 14, 13;
TOVIT 3-4
aminte de Domnul Dumnezeul no-
stru, și cu voea nu păcătui, și nu
călcâ poruncile lui; șl în toate zilele
viefei tale fă dreptate, și nu umblă
pre căile nedreptăfei.
6. Că de vei face fu adevărul,
cu spor vor fl fie căile fale întru
faptele tale, și tuturor celor ce fac
dreptate.
7. Din cele ce ai tu fă milostenie
șl să nu pismuiască ochiul tău,
când faci milostenie.
8. Să nu'fi întorci fafa fa de că-
tre nici un sărac, și de către fine
nu'șl va întoarce Dumnezeu fafa
sa.
9. După cât de multă avere al,
fă milostenie; de al mult, mult dă.
10. De ai pufin, după cât ai de
pufin nu te sfii a face milostenie.
11. Că comoară bună agonisești
fie la ziua cea de lipsă, că milo-
stenia din moarte izbăvește, și nul
lasă să Intre întru întunerec.
12. Că bun dar este milostenia
tuturor celor ce o fac pre ea, îna-
intea celui prea înalt.
13. Păzește-te pre tine fiule de
toată curvia, și mai 'nainfe iâ fie
femele din sămânfa părinfilor tăi;
și nu luâ femeie streină, care nu
este din neamul tatălui tău.
14. Că fii prorocilor suntem:
Noe, Avraam, Isaac, Iacov, aceștia
sunt părinfii noștri din veac.
15. Adu'fi aminte fiule! Că fofi
aceștia au luat femei din frafii săi,
și s'au binecuvântat întru fiii săi, și
sămânfa lor va moșteni pământul.
16. Și acum fiule! Iubește pre
frafii tăi, șl nu te trufl cu inima fa
de frafii tăi, șl de fiii și de fetele po-
porului tău; ia'fi fie dintr'fnșii
femele.
17. Că în trufie este pierdere șl
Reașezare multă, și întru fală scă-
dere și lipsă mare, și necuviinfa
este muma foametei.
Sirab 35, 11; 29,15. 13. 1 Tesal. 4, 3.
 TOVIT 4-5 1115
18. Plata fiecărui om care fi-a 18. Lev. 19, 12; lacov 5, 4.
19. H 2 Lege 24, 14.
lucrat fie, să nu rămâe preste
noapte la tine, ci o dă îndată, și de
vei sluji lui Dumnezeu, |i se va
răsplăti.
19. lâ aminte fiule întru toate
lucrurile tale, și fii în]e1ept întru
toată petrecerea ta; și ce urăști tu,
nimă- rui să nu faci.
20. Vin, cât să te îmbefi, să nu
bel, și să nu meargă cu tine în ca-
lea ta be|ia.
21. Din pâinea ta dă celui
flămând și din hainele tale celor
goli.
22. Tot ce prisosește fie fă milo-
stenie, și să nu pismuiască ochiul
tău, când faci milostenie.
23. Pune pâinile tale preste
mormântul drepfilor, și nu dâ
celor păcătoși.
24. Sfat dela tot înfeleptul cere,
și niciodată să nu lepezi sfatul cel
de folos.
25. Și în toată vremea binecu-
vlntează pre Domnul Dumnezeul
tău, și cere dela el, ca să se
îndrepteze căile tale și toate
cărările fale, și sfaturile tale vor
spori.
26. Că toate neamurile n'au
sfat; ci însuș Domnul dă toate
bunătă- file, și ori pre care vreâ,
smerește precum vreâ.
27. Și acum fiule fine minte po-
runcile mele, șl să nu se șteargă
din inima ta.
28. tar acum arăt fie, că sunt
zece falanfi de argint, cari i-am
pus la Oavail fiul lui Gavria în
Raghisul Midiei.
29. Și nu te teme fiule pentrucă
am sărăcit.
30. Ai tu multe, de te vei teme
de Dumnezeu, și le vei depărfâ de
fot păcatul și vei face ce este plăcut
înaintea lui.
 CAP. 5.
Trimiterea lui Tovie și însoțirea lui de
către înger în Raghisul Midiei.

Ș itatălrăspunzându-l Tovie a zis;

Pace-volu toate câte ai
poruncit mie.
2. Ci, cum voiu pufeâ luă argin-
tul dela el, de vreme ce nu'l cunosc
pre el?
3. Și i ■ a dat lui scrisoarea
mâi- nei și i-a zis lui: caută'ft om,
care să meargă cu tine, și să'i
plătesc lui simbrie până sunt viu,
și du- cându-fe lâ argintul.
4. Șl s'a dus să caute om, și a
aflat pre Rafail, care erâ înger șl
nu știeâ, și i ■ a zis lui: pofi merge
cu mine în Raghisul Midiei, și știi
locurile?
5. Și a zis îngerul: eu voiu
merge cu tine, și la Gavail fratele
nostru am mas.
6. Și a zis Tovie către el:
așteaptă- mă să spuiu tatălui meu.
Și i-a zis lui: mergi, și să nu
zăbovești.
7. Și mergând a spus tatălui
său: iată am aflat om care va
merge cu mine, iar el a zis:
chiamă'l pre el la mine, ca să
cunosc din ce neam este, și de este
om credincios, ca să meargă cu
fine.
8. Șl l-a chemat pre el, și a in-
trat și s'a închinat unul altuia.
9. Și a zis Tovit lui: frate, din
ce neam șl din ce sămân|ă ești fu?
Spune'mi.
10. Și i-a zis lui: neam și semin-
ție cerci tu? Au năimit, care să
meargă cu fiul tău?
11. Și i-a zis Tovit lui: voiu
frate să cunosc neamul tău și
numele.
12. Iar el a zis: eu sunt Azarla
al lui Ananie celui mare din frafii
tăi.
13. Șl f-a zis Tovit lui: sănătos
să vii frate și să nu te superi pre
mine, pentrucă am întrebat să știu
neamul tău și sămân|a ta.
1116 TOVIT 5—6
14. Șl tu ești fratele meu din
neam frumos și bun, că am
cunoscut pre Anania și pre
Ionatan fiii lui Sa- meu celui mare.
15. Că mergeam împreună la
Ierusalim a ne închină, aducând
cele Tntâiu născute și zeciuelele
roadelor, și n'au rătăcit cu
rătăcirea fra(ilor noștri.
16. Din rădăcină bună ești
trate; ci spune'mi, ce simbrie să’fi
dau? O drahmă pre zi, și cele de
lipsă ție, ca și fiului meu.
17. Și încă voiu mai adaoge (ie
pre deasupra simbriei, de vă veți
întoarce sănătoși.
18. Și s'a tocmit așâ și a zis că-
tre Tovie: gătește-te de cale, și să
călătorifi bine.
19. Și a gătit fiul lui cele de
cale.
20. Și i - a zis lui tatăl lui:
mergi cu omul acesta, iar
Dumnezeu cel ce lăcuește în cer, să
îndrepteze calea voastră, și îngerul
lui Dumnezeu să meargă împreună
cu voi.
21. Și au ieșii amââdoi aă
rrmergă, și câinele pruncului u
mers cu ei.
22. Și u plâns Ana muma lui, și
u zis către Tovit: pentruce ui mâ-
nat pre fiul nostru?
23. Au nu erâ el toiagul mâinii
noastre? Intrând și ieșind înaintea
noastră.
24. Argint la argint să nu
sosească, ci el urâciune fiului
nostru să se facă.
25. Că precum ni s'a dat nouă u
trăi dela Domnul, aceasta destul
este nouă.
26. Și i - u zis ei Tovit: nu aveâ
grije sorol Sănătos va veni, și ochii
tăi îl vor vedeâ pre el.
27. Că înger bun va merge îm-
preună cu el. și se va îndreptă ca-
lea lui, și se va întoarce sănătos. Șl
u încetat u mai plânge.
CAP. 6.
Călătoria lui Tovie; prinderea
peștelui periculos, luarea
mâruntaelor lui pentru lecuiri și
sfatul îngerului pentru căsătorie.
I ar el mergând pre cale, uu sosit
seara lu rîul Tigris și au mas
acolo.
2. Și pruncul s’u pogorît să se
spele, iar un pește din rîu u sărit și
u vrut să înghită pre prunc.
3. Iar îngerul i-u zis lui: prinde
peștele acesta, și u prins pruncul
peștele, și l-u tras lu pământ.
4. Și i - u zis îngerul: spintecă
peștele și iâ inima, ficatul și fiereu
și le pune bine.
5. Și u făcut pruncul precum
i*u zis îngerul, iar peștele
frigându-f l-u mâncat.
6. Și s’au dus amândoi, până ce
s’au apropiat de Ecvatana.
7. Și u zis pruncul către înger;
Azarie frate: de ce sunt bune
inima, ficatul și fierea peștelui?
8. Și i*u zis lui îngerul: inima și
ficatul de vu bântui pre cinevâ
drac sau duh rău, dintr’acestea
trebue a face fum înaintea omului
sau u femeii, și mui mult nu se vu
bântui.
9. Iar fierea u unge pre omul,
care are albea|ă în ochi, și se va
vindecă.
10. Și apropiindu-se de Raghi a
zis îngerul către prunc: frate,
astăzi vom mâneâ lu Raguil, care
îți este rudă (ie, și are el o fută una
născută, anume Sara.
11. Voiu grăi despre eu, ca să o
deâ ție femeie.
12. Că ție se cuvine moștenirea
ei, că tu singur ești din ruda ei, iar
fețișoara este frumoasă și
înțeleaptă.
13, Deci acum ascullă-mă, și
vom grăi către tatăl ei, și când ne
vom întoarce dela Ragon, vom face
nunta.
14. Că știu că Raguil nu o va dă
6. 12, Num. 27, a; 37, 3.
 TOVIT 6—7
altui bărbat după legea lui Moisi; sau
va 11 vinovat morfii, că moștenirea fie
se cuvine să o iei, decât orice alt om.
15. Atunci a zis pruncul către în-
ger: Azarie tratei Am auzit eu că
fețișoara aceasta a fost dată la șapte
bărbafi, și tofi în cămară au pierit.
16. Și acum eu unul sunt al tatălui
meu și mă tem, ca nu intrând să mor,
ca și cei mai dinainte, că un drac o
iubește pre ea, care nimănui nu strică,
fără numai celor ce intră la ea.
17. Și acum eu mă tem să nu mor,
și să pogor vieafa tatălui meu și a
mumei mele de supărarea cea pentru
mine în groapă, și alt fiu n'au ei, care
sâ'i îngroape.
18. Și i-a zis lui îngerul: nu'fi aduci
aminte de cuvintele, care (i-a
poruncit ]ie tatăl tău, ca sâ'fi iei femeie
din neamul tău?
19. Și acum ascultă-mă frate, câ'fi
va fi fie femeie și de dracul ei nici o
seamă să nu bagi, că în noaptea
aceasta se va dâ ea fie femeie.
20. Și când vei infrâ în cămară, să
iei spuză de tămâeturi, și pune din
inima peștelui și din ficat, și fă fum, și
va mirosi dracul, și va fugi, și nu se va
mai întoarce în veacul veacului.
21. Și când vei infrâ la ea, scu- lafi-
vă amândoi, și sfrigafi către milostivul
Dumnezeu, și se va milostivi spre voi, și
vă va mântui.
22. Nu te teme, că din veac s’a gătit
ea fie, și tu o vei mântui pre ea, si va
merge cu tine, și socotesc, că vei aveâ
dintr'însa fii.
23. Și după ce a auzit Tovie a-
cesfea, o a îndrăgit pre ea, și sufletul
lui foarte s'a lipit de ea, și a sosit în
Ecvafana.
7.
1117
CAP. 7.
Raguil din îndemnul îngerului dă pre
Sara fata sa soție lut Tovie și se face
nunta.
Ș iîntâmpinat
au venit la casa lui Raguil, și i-a
pre ei Sara, și s’a
închinai lor, și aceștia ei, și i-a băgat
pre dânșii în casă.
2. Și a zis Raguil către Edna mu-
erea sa: cum seamănă tinerelul acesta
cu Tovil nepotul meu.
3. Și i-a întrebat pre ei Raguil: de
unde sunlefi frafiior?
4. Și ei au zis lui: din fiii lui Nef-
lalim cei robifi la Ninevi.
5. Și a zis el către ei: cunoaștefi pre
Tovil tratele nostru? Și ei ziseră: îl
cunoaștem.
6. Și a zis lor: sănătos este? lar ei i-
au zis lui: frăește și este sănătos și a zis
Tovie: tată’mi este.
7. Și a sărit Raguil și l-a sărutat pre
el și a plâns, și l * a binecuvântat pre
el, și i-a zis lui: fiu de om bun și de
omenie ești.
8. Și auzind că Tovit a pierdut ochii
săi, s’a întristat și a plâns, și Edna
femeia lui și Sara fata lui au plâns.
9. Și i-a primit pre ei cu osârdie și a
tăiat un berbece din oi, și a pus înainte
bucate multe.
10. Și a zis Tovie către Rafail:
Azarie frate 1 Grăiește de cele ce ziceai
lu pre cale, și să se săvârșia- scă lucrul,
și a spus cuvântul lui Raguil.
11. Și a zis Raguil către Tovie:
mănâncă și bea și fii vesel, că fie se
cuvine să iei pre fata mea.
12. Insă voiu spune fie adevărul:
dat-am pre fata mea la șapte bărbafi,
și în noaptea în care au intrat ei la ea,
au murit. Ci fine’fi firea și fii vesel.
13. Și a zis Tovie: nu voiu gu-
io. 5, 4.
 1118
stâ nimic aici, până când nu oveji
aduce și o ve|i pune înaintea mea.
14. Și a zis Raguil: iâ-o pre ea de
acum după lege, că tu ești ei frate și ea
î|i este (ie soră. Iar milostivul
Dumnezeu să vă deâ vouă cele mai
bune.
15. Și a chemat pre Sara fata sa și
luându-o de mână, o a dat pre ea
muere lui Tovie și a zis. iată după legea
lui Moisl iâ-o pre ea, șl o dâ la tatăl tău,
șl l-a binecuvântat pre ei.
16. Și a chemat pre Edna mue- rea
sa, și luând carte a scris legătura și o a
pecetluit. Și au început a mâncâ.
17. Și a chemat Raguil pre Edna
muerea sa, și a zis ei: Sorol Gătește
cealaltă cămară șl o bagă pre ea acolo.
18. Și a făcut precum i * a zis, și
băgând-o pre ea acolo a plâns, a-
șijderea și fata împreună a plâns.
19. Și a zis către ea: cutează fiică,
Domnul cerului și al pământului te va
bucură pre tine pentru întristarea ta
aceasta, cutează fiică.
CAP. 8.
lui Tovie cu Sara- rugăciunea
lor, ospățul nunței și înzestrarea.
I ar după ce a săvârșit cina, a băgat
pre Tovie la ea.
2. Și intrând el și-a adus aminte de
cuvintele lui Rafail și a luat spuză de
tămâeluri și a pus deasupra inima
peștelui și ficatul, și a făcut fum, și
mirosind dracul mirosul a fugit la cele
mai din sus ale Eghipetului, și l-a legat
pre el îngerul.
3. far după ce s'au închis amândoi,
s'a sculat Tovie din pat, și a zis: scoală
soro și să ne rugăm, ca să se
milostivească spre noi Domnul.
14. Num. 36, 6.
TOVIT 7—8
4. Și a început Tovie a zice: bine ești
cuvântat Dumnezeul părinților noștri
și bine esle cuvântat numele tău cel
sfânt și slăvit în veci.
5. Bine să te cuvinteze cerurile șl
toate lucrurile tale.
6. Tu ai făcut pre Adam și l-ai dat
lui ajutor pre Eva întărire pre femeia
lui; dintr'aceștiea s'a făcut sămânfă
oamenilor.
7. Tu ai zis: nu este bine să fie omul
singur, să'i facem lui ajutor asemenea
lui.
8. Și acum Doamnei Nu pentru
curvie iau eu pre sora mea aceasta, ci
întru adevăr.
9. Poruncește milostivindu-te spre
mine, ca să îmbătrânesc împreună cu
ea.
10. Și ea a zis cu el: amin. Și au
dormit amândoi în noaptea aceea.
11. Și sculându-se Raguil s'a dus de
a săpat groapă, zicând: au nu și acesta
va muri?
12. Și viind Raguil la casa sa, a zis
Ednii femeii sale: trimite o slujnică să
vază oare trăește; iar de nu, să'l îngrop
pre el și nimenea să nu știe.
13. Și a intrat slu|nica, și deschizând
ușa i-a aflat pre amândoi dormind.
14. Și ieșind a spus lor că trăește, și
bine a cuvântat Raguil pre Dumnezeu
zicând:
15. Bine ești cuvântat Dumnezeule
cu toată binecuvântarea curată și
sfântă.
16. Și bine să te cuvinteze pre tine
sfin|ii tăi, și toate făpturile tale șl to|i
îngerii tăi, și cei aleși ai tăi, bine să te
cuvinteze pre tine întru toți vecii.
17. Bine ești cuvântat, pentrucă
m'ai veselit pre mine și nu s'a făcut mie
precum gândeam, ci după
8- Fac. 2, 7.
 TOVIT 8-9-10
mila ia cea mulfă ai făcut cu noi.
18. Bine eșli cuvântat, că ai mi-
luit pre amândoi unii nâscufi.
19. Fă cu ei Doamne milă, să-
vârșește vieafa lor cu sănătate, cu
veselie și cu milă.
20. Și a poruncit slugilor să a-
stupe groapa, și le-a făcut lor nuntă
fn patrusprezece zile.
21. Și a zis Raguil lui, mai
'nainte de a se săvârși zilele nunfei
cu jurământ, ca să nu iasă el, până
ce se vor plini patrusprezece zile de
nuntă.
22. Și atunci luând jumătate
dintru averea lui să meargă
sănătos la tatăl său; și celelalte
când voiu muri eu și femeia mea.
CAP. 9.
Țovie trimite pre Azaria la
aduce banii și pre Gavail la nuntă.
Ș ia azischemat Tovie pre Rafail, și i-
lui: Azarie fratel lâ cu tine
o slugă și două cămile și mergi în
Raghisul Midiei, la Gavail și'mi
adu mie argintul, și pre el îl adu la
nuntă, că m'a jurat Raguil să nu ies
eu.
2. Și tatăl meu numără zilele, și
de voiu zăbovi mai mult, va dori
foarte.
3. Și a mers Rafail, și a mas la
Gavail, și i-a dat lui scrisoarea; iar
Gavail a scos pungile pecetluite, și
le-a dat lui.
4. Și au mânecat împreună, și
au venit la nuntă, și bine a
cuvântat pre Tovie și pre femeia
lui.
CAP. IO.
Întoarcerea lui Tovie la părinții săi
cei întristați, luându-și muierea sa
Sara cu zestrea ei.
I ar Tovit tatăl lui numără toate
zilele.
2. Și după ce s'au plinit zilele
călătoriei, și n'au venit, a zis Tovit:
să nu cumvâ să se fl rușinat? Au nu
1119
cumvâ să fi murit Gavail, și ni-
menea nu este, care să'i deâ lui
argintul? Și s'a întristat foarte.
3. Și i-a zis lui muierea: a pierit
pruncul, de vreme ce zăbovește; și
a început a'l plânge pre el, și a zis:
vail Rău îmi pare fiule, că le-am
lăsat, lumina ochilor mei.
4. Iar Tovit i - a zis ei: taci nu te
supără, că sănătos este; și ea a zis
lui: taci nu mă înșelă, a pierit
pruncul meu.
5. Și mergeâ în toate zilele afară
la drumul, pre care s'a fost dus, și
ziua pâine nu mâncâ, și nopfile
toate nu încetă a plânge pre Tovie
fiul său, până ce s'au sfârșit cele
patrusprezece zile de nuntă, care
s'a jurat Raguil să le petreacă el
acolo,
și 6. Și a zis Tovie lui Raguil: slo-
bozești-mâ, că tatăl meu și muma
mea mai mult nu nădăjduesc că mă
vor mai vedeâ.
7. Și i - a zis lui socrul său: ră-
mâi la mine, și eu voiu trimite la
tatăl tău și voiu arătă lui cele des-
pre tine.
8. Iar Tovie a zis: nu, ci mă slo-
boade la tatăl meu.
9. Și sculându-se Raguil a dat
lui pre Sara muierea lui, și
jumătate din avufii, oameni, vite și
argint, și binecuvântându'i pre ei i-
a slobozit, zicând:
10. Dumnezeul cerului să vă fe-
ricească pre voi fiilor mai 'nainte
de ce voiu muri eu.
11. Iar fetei i-a zis: cinstește pre
socrii tăi, că ei sunt acum părinfii
tăi, să auz de tine veste bună, și o a
sărutat pre ea.
12. Și Edna a zis către Tovie:
frate iubitei Domnul cerului să te
așeze, și să'mi deâ mie să văz pre
fiii tăi din Sara fata mea, ca să mă
veselesc înaintea Domnului.
13. Și iată puiu la tine ca pre un
odor pre fiica mea, și să nu o mâh-
nești pre ea.
1120 TOVIT 10 -11-12
14. După aceasta s*a dus și To-
vie binecuvântând pre Domnul, câ
au îndreptat calea sa, și bine au
cuvântat pre Raguii și pre Edna
femeia lui.
15. Și au mers pânâ ce s'au a-
propiat ei de Ninevi.
CAP. 11.
Bucuria părinților pentru sosirea fi-
ului lor Tovie. Tămăduirea minunată
a ochilor lui Tovit.
Ș ifrate
a zis Rafail către Tovie: știi
cum ai lăsat pre tatăl tău.
2. Să mergem noi mai 'nainte
de cât muerea ta, și să gătim casa;
fâ dar în mână fierea peștelui.
3. Și purceseră, și
venîîmpreună șl câinile după ei;
iar Ana ședeâ Tn drum căutând să
vază viind pruncul pre cale.
4. Și l-a zărit pre el viind, și zise
tatălui lui: iată fiul tău vine, și o-
mul cel ce a mers împreună cu el.
5. Și a zis Rafail: știu eu Tovie
că va deschide tatăl tău ochii săi,
tu dar unge cu fierea ochii lui, și
usturându'l se va frecă, și va le-
pădă albe|ele, și te va vedeă pre
fine.
6. Iar Ana alergând a căzut
preste grumazul fiului său, și i - a
zis lui: văzufu-te-am fiule, de acum
voiu mur!, și au plâns amândoi.
7. Iar Tovit ieșâ la ușă, și se îm-
piedecă; iar fiul lui a alergat la el,
și a apucat pre tatăl său, și a uns
cu fierea ochii tatălui său, zicând:
cutează tată.
8. Și dacă l-a ustura! a frecat o-
chii săi, și a ras de pre luminele
ochilor lui albe|ele, și văzând pre
fiul său a căzut pre grumazul lui și
a plâns.
9. Ș i a zi’s - bine eși i cuvârtfat
Dumnezeule, și bine este cuvântat
numele tău în veci, și
binecuvântafi sunt loji sfinfii tăi
îngeri, că m'ai bătut și m'ai miluit,
că iată văz pre fiul meu Tovie.
10. Și a intrat fiul lui
bucurându- se, și a spus tatălui său
lucrurile cele mari, care s'au făcut
în Midiea.
11. Și a ieșit Tovit întru întâm-
pinarea nurorii sale, bucurându-se
și binecuvântând pre Dumnezeu la
poarta Nînevii, și se mirau to|i cei
ce'l vedeau pre el mergând, că au
văzut, iar Tovit mărturiseâ
înaintea lor, că l - a miluit pre el
Dumnezeu.
12. Și dacă s'a apropieat Tovit
de Sara noru-sa o a binecuvântat
pre ea, zicând: bine ai venit fiică,
bine este cuvântat Dumnezeu, cel
ce te-au adus la noi, și tatăl tău șl
muma ta.
13. Și s'a făcut bucurie tuturor
fra|ilor lui celor din Ninevi.
14. Că a venit Ahiahar și
Nasvas vărul lui. Și a finul nunta
lui Tovie cu veselie șapte zile.
CAP. 12.
îngerul Rafail nu vrea să primească
răsplata propusă și povâțuindu-i spre
bine se face nevăzut.
Ș i a chemat Tovit pre Tovie fiul
său, și i-a zis lui: vezi fiule de
plătește simbria omului celui ce a
mers cu tine și a'i mai adaoge lui
trebue.
2. Și Tovie a zis: tatăl Nu'mi
pare rău de voiu dă lui jumătate
din cele ce am adus, că pre mine
m'a adus fie sănătos, și pre femeia
mea o a tămăduit și argintul meu l
- a adus și pre tine așijderea te-a
vindecat.
3. Și a zis bălrânul: cu dreptul
se cade lui; și a chemat pre înger,
și i-a zis lui: iâ jumătate din toate
câte a|i adus, și mergi sănătos.
4. Atunci îngerul chemând
prea- mândoi înlr'ascuns, le-a zis
lor: binecuvântafi pre Dumnezeu
și vă măr- turisifi lui, și dafi slavă
lui, și vă mărturisifi lui înaintea
tuturor ce-
 TOV1T 12—13
lor vil, pentru cele ce au făcut cu
voi.
5. Bine esle a binecuvânta pre
Dumnezeu, și a prea înălfă numele
lui, cuvintele lucrurilor lui Dumne-
zeu cu cinste arâtându-le, și nu vă
lenevifi a vă mărturisi lui.
6. Taina împăratului bine este a
o ascunde, iar lucrurile lui Dumne-
zeu ale descoperi, slavă este.
7. Face|i bine și răul nu vă va
află pre voi.
8. Bună este rugăciunea cu post
și cu milostenie și cu dreptate; mai
bine este pu|in cu dreptate, decât
mult cu strâmbătate.
9. Mai bine este a face miloste-
nie, decât a strânge aur, că miloste-
nia din moarte izbăvește, și aceasta
cură|ă tot păcatul.
10. Cei ce fac milostenie și drep-
tate, umpleâ-se-vor de viea|ă;iar cei
ce păcătuesc, vrăjmași sunt vie|ei
lor.
11. Nu voiu ascunde de către voi
nici un cuvânt.
12. Că am zis: că taina împăra-
tului bine este a o ascunde; iar lu-
crurile lui Dumnezeu ale descoperi
slavă este.
13. Deci când te rugai tu șt nora
ta Sara, eu am adus pomenirea ru-
găciunii voastre înaintea celui
sfânt, și când îngropai pre cei mor|i
a- șijderea eram de fafă cu tine.
14. Și când nu te-ai lenevit a te
sculă și a lăsă prânzul tău, ca să
mergi să îngropi pre cel mort nu
eră necunoscută mie fapta ta cea
bună, ci împreună cu line eram.
15. Și acum m'au trimis pre
mine Dumnezeu să te vindec pre
tine, și pre nora ta Sara.
16. Eu sunt Rafail unul din cei
șapte îngeri sfinji, cari aduc rugă-
ciunile sfinfilor, și ies înaintea sla-
vei celui sfânt.
17. Și s'au turburat amândoi,
și au căzut pre fe|ele lor, că se în-
fricoșase.
1121
18. Și le-au zis lor: nu vă teme|i
că pace va fl vouă; iar pre Dum-
nezeu binecuvântași în veac, că nu
cu darul meu, ci cu voea Dumne-
zeului nostru am venit, pentru
aceea bine să'l cuvântaji pre el III
veci.
19. In toate zilele mă arătam vo-
uă, și n'am mâncat nici am băut, ci
numai vedere vedea|i voi, iar acum
mărturisi|i-vă lui Dumnezeu, că mă
suiu la cel ce m'au fost trimis, și
șerifi în carte toate câte s'au
săvârșit.
20. Și s'a sculat, și mai mult nu
l-au văzut, și mărturiseau lucrurile
cele mari și minunate ale lui
Dumnezeu cum s'a arătat lor
îngerul Domnului.
CAP. 13.
Cântarea de lauda a lui Tovit și pre -
vestirea fericirei Ierusalimului
Ș icurie,
Tovit a scris rugăciune de bu-
și a zis.
2. Bine este cuvântat Dumnezeu
cel viu în veci și împărăfia lui, că el
bate și miluește, pogoară în iad și
ridică, și nu este cine să scape din
mâna lui.
3. Mărturisii-vă lui fiii lui Israil
înaintea neamurilor, că el ne-au ri-
sipit pre noi întru ele. acolo arătafi
slava lui și'l înăl|a|i pre el înaintea a
tot cel viu.
4. Că acesta este Domnul nostru
și Dumnezeu, el este Tatăl nostru
întru loji vecii; ne va bate pre noi
pentru nedreptăfile noastre, și * ia-
răș ne va miluî și ne va adunâ din-
tru toate neamurile, întru care ve|i
fi risipifi.
5. De vă ve|i întoarce către ei cu
toată inima voastră și cu tot su-
fletul vostru, ca să facefi înaintea
lui adevărul, atunci se va întoarce
13. 2. ñ 2 Lege 32, 39. 1 Imp. 2. 6. Înțe-
lepciune 16, 13.
1122 TOV1T 13-14
către voi, și nu'și va ascunde fafa sa
de către voi; ci vefi vedeâ cele ce va
face cu voi.
6. Drept aceea mărturisifi-vâ
lui cu toată inima voastră, și
binecuvântați pre Domnul
dreptăfei și înăl- fafi pre împăratul
vecilor.
7. Eu în pământul robiei mele
mă mărturisesc lui, și arăt puterea
și mărirea lui la neamul cel
păcătos.
8. Intoarcefi-vă păcătoșilor și
fa- cefi dreptate înaintea lui, cine
știe, doar de vă va primi, și vă va
milul pre voi?
9. Pre Dumnezeul meu înalț, și
sufletul meu pre împăratul cerului
și se va bucură de mărirea lui, zică
tofi, și să se mărturisească lui cu
dreptate.
10. Ierusalime cetate sfântă)
Bate ■ te-va pre tine pentru faptele
fiilor tăi, și iarăși va milul pre fiii
celor drepfi.
11. Mărturisește-te Domnului,
că este bun, și binecuvintează pre
împăratul vecilor, ca cortul lui
iarăși să se zidească întru tine cu
veselie, și să veselească întru tine
pre robii tăi, și să iubească pre cei
do- sădifi întru tine întru toate
neamurile veacului.
12. Neamuri multe de departe
vor veni la numele Domnului
Dumnezeu, având în mâini daruri,
și aducând daruri Împăratului
cerului; neamurile neamurilor te
vor lăudă pre fine, și vor dă (ie
bucurie.
13. Blestemați vor fi tofi cei ce
te urăsc pre tine, și binecuvântați
vor fi tofi cei ce te iubesc pre tine în
veac.
14. Bucură * fe și te veselește,
penlrucă fiii drepților se vor
adună, și vor binecuvântâ pre
Domnul drepților.
15. 01 Fericifi cei ce te iubesc
pre tine, bucură-se-vor de pacea ta,
și fericifi câfi s'au întristat pentru
toate bătăile tale, că de tine se vor
bucură văzând toată slava ta. șl se
vor veseli în veac.
16. SuHelul meu tiine să cuvin-
teze pre Dumnezeu împăratul cel
mare, că se va zidi Ierusalimul cu
sapfir și cu smaragd și cu piatră
scumpă.
17 . Zidurile tale și turnurile și
băș- tile cu aur curat, și ulifele
Ierusalimului cu viril și cu anfracs
și cu piatră dela Sufir măruntă se
vor a- șfeme.
18. Și vor zice toate ulițele lui a-
llluia, și vor lăudă zicând: bine este
cuvântat Dumnezeu cel ce au înăl-
țat loji vecii.
CAP. 14.
Sfârșitul povestirei bătrânului Tovit și
a tânărului Tovit.
Ș i a încetat Tovit a se mărturisi;
și eră de cincizeci și opt de ani
când a orbit, iar după opt ani a
văzut.
2. Și făceâ milostenie, și a adaos
a se teme de Domnul Dumnezeu, și
a se mărturisi lui.
3. Și îmbătrânind foarte a che-
mat pre fiul său și pre cei șase fii ai
fiului său.
4. Și i-a zis lui: fiule! lâ pre fiii
tăi, iată eu am îmbătrânit, și
aproape este ieșirea mea
dinfr'această vieafă, și mergi în
Midiea fiule, că crez eu, că toate
câte a grăit Ionă prorocul de
Ninevi sunt adevărate, câ'i va veni
ei surpare; iar în Midiea mai mullă
pace va fi până la o vreme.
5. Și frații noștri cei ce sunt în
pământ se vor risipi dintr'acel prea
bun pământ, și Ierusalimul se va
pustii, și casa lui Dumnezeu
într'în- sul se va arde de tot. și
pustie va fi până la o vreme.
16. Apoc. 21, 19. 14* 5. Esdra 3» t.
 TOVIT 14
6. Și Iarăși va milui pre ei Dum-
nezeu, și'i va întoarce pre ei la pă-
mântul acela și vor zidi casa, nu ca
cea dintâiu, până ce se vor plini
vremile veacului.
7. Și după aceasta se vor
întoarce din robii, și vor zidi
Ierusalimul cu cinste, și casa lui
Dumnezeu se va zidi într'însul,
întru toate neamurile veacului cu
zidire mărită, precum au grăit
despre aceasta prorocii.
8. Și toate neamurile se vor în-
toarce cu adevărat, ca să se teamă
de Domnul Dumnezeu, și vor în-
gropâ idolii săi, și vor binecuvântâ
toate neamurile pre Domnul.
9. Și poporul lui se va mărturisi
lui Dumnezeu, șl va înălfâ Domnul
pre poporul său.
10. Și se vor bucură tofi cei ce
iubesc pre Domnul Dumnezeu, cari
cu adevărat și cu dreptate, fac milă
frafilor noștri.
11. Și acum fiule du-fe dela Ni-
nevi, că cu adevărat vor fl cele ce a
grăit prorocul lonâ; iar tu fine le-
gea și poruncile, și fii iubitor de
milă și drept, ca să fie bine fie, și
mă îngroapă pre mine cu cinste, și
pre muma ta cu mine, și mai mult
nu rămânefi în Ninevi.
12. Fiulel Vezi ce a făcut Aman
Iul Ahiahar, celui ce l* a hrănit pre
1123
7. Isaia 2, 2.
el, în ce chip din lumină l-a dus pre
el la întunerec, și câte i - a răsplătit
lui, și Ahiahar s'a mântuit, iar ace-
luia răsplătirea s'a dat, și el s'a po-
gorît întru întunerec.
13. Manasl a făcut milostenie, și
s'a mântuit din latul morfil, care l-a
fost întins lui; iar Aman a căzut în
laf și a pierit.
14. Și acum fiule vezi, ce face
milostenia, și cum mântuește drep-
tatea.
15. Și acestea zicând el s'a sfâr-
șit sufletul lui pre pat; și erâ de o
sută cincizeci și opt de ani.
16. Și l-a îngropat pre el cu cin-
ste, și după ce a murit și Ana
muma sa, o a îngropat pre ea lângă
tatăl său.
17. Iar Tovie cu muierea sa și
cu fiii săi s'a dus în Ecvatana la
Raguil socrul său, și a îmbătrânit
cu cinste.
18. Și a îngropat pre socrii săi
cu cinste, și a moștenit averea lor și
a lui Tovit tatălui său. Și a murit
când eră de o sută douăzeci și șapte
de ani în Ecvatana Midiei.
19. Și mai nainte de a muri el, a
auzit pierderea Ninevii, pre care o
a robit Navuhodonosor și Asir, și
s'a bucurat mai nainte de moarte
de Ninevi.
 gfe

CARTEA IUDITEI
CAP. 1. fiilor lui Helod.
întărirea cetăței Ecvatana șl biruința lui 7. Și a trimis Navuhodonosor îm-
Navuhodonosor asupra lui Arfacsad. păratul Asirienilor la to|l cei ce lăcuiau

I n anul al doisprezecelea al îm- în Persida, și la to|i cei ce lăcuiau la

părăției lui Navuhodonosor, care a apus și în Kilichia, și în Damasc și în
împără|it la N ineni celateac ea mare a Livan șl în preajma Livanului, și la to|i
Asirienilor, în zilele lui Ar- facsad, care cei ce lăcuiau despre fa|a marginei
a împără|il presle Mi- dieni la mărei.
Ecvatana. 8. Și la neamurile Carmilului și ale
2. Și a zidii la Ecvatana împrejur Galaadului și ale Galileei cei de sus, și
ziduri din pietre cioplite, de - trei co|i la lăcuitorii câmpului celui mare
de - late și de șase coji de lungi; și a Esdrilomului, și la to|i cei din Samaria
făcut înălțimea zidului de șaptezeci de și din cetă|ile ei, și dincolo de Iordan
co|i, și lărgimea de cincizeci de coti. până la Ierusalim și Vetani și Helus și
3. Și turnurile lui le -a pus preste Cadis și rîul E- ghipetului.
por|ile ei de o sută de coji, iar lățimea 9. Și Tafnas și Ramesi, și tot pă-
temeliilor ae șasezeci de co|i. mântul Ghesemului până unde vine
4. Și a făcut porfile ei, por|i ri- deasupra Taneosului și a Memfeo-
dicându-se spre lnâl|ime de șaptezeci sului, și la to|i cei ce lăcuesc E- ghipetul
de coți, și lă|imea lor de pă. truzeci de până unde se vine la hotarele Etiopiei.
coji, ca să poată ieși oștirile cele lari ale 10. Ci to|i lăcuitorii pământului
lui. și taberile pedestrimei lui. n'au băgat seamă de cuvântul lui
5. Și a făcut răsboiu în zilele acelea Navuhodonosor împăratul Asirieni-
împăratul navuhodonosor asupra lor. și n'au mers împreună cu el la
împăratului Arfacsad în câmpul cel răsboiu, că nu s'au temut de el; că li se
păreâ lor, că nu este mai mare decât
mare, care câmp este în hotarele
ori ce alt om, și au trimis înapoi pre
Ragavului.
solii lui deșerji, cu necinste dela fa|a sa.
6. Și au venit la el to|i cei ce lăcuiau
11. Și s'a mâniat Navuhodonosor
muntele, și to|i cari lăcuesc Eufratul și
foarte asupra tuturor fărilor acestora
Tigrul și Idaspinul și câmpul Eriohului
și s'a jurat pre scaunul său și pre
al împăratului Elime- ilor, și s'au
împărâliea sa, că cu adevărat va să facă
adunat neamuri multe foarte la tabăra
izbândă despre toate hotarele
 IUD1TA 1—2
Chilichiei și ale Damascului și ale
Siriei.
12. Sâ omoare cu sabia sa pre
tofi cei ce lăcuesc în pământul lui
Moav, și pre fiii lui Amon și toată
ludeia, și pre tofi Eghiptenii până
unde se vine la hotarele amându-
rora mărilor.
13. Și s'a sculat cu puterea sa a-
supra împăratului Arfacsad în
anul al șaptesprezecelea și s'a
întărit în răsboiul lui.
14. Și a bătut toată puterea lui
Arfacsad și toată călărimea lui, și
toate carele lui, și a stăpânit celă-
file lui.
15. Și a ajuns până la Ecvatana,
și a biruit turnurile și a prădat u-
lifele ei, și podoaba ei o a pus spre
ocară ei, și a prins pre Arfacsad în
munfii Ragavului, și l - a împuns
pre el cu sulifele sale, și l-a pierdut
pre el de tot în ziua aceea.
16. Și s'a întors cu ei la Ninevi
el și toată oștirea lui, și mulfimea
cea foarte mare de oameni răsboi-
nici, și au fost acolo desfătându-se
și ospâlându-se el și oștirea lui în-
tr'o sută și douăzeci de zile.
CAP. 2.
Navuhodonosor trimite fre Olofern să
jefuiască toate împărățiile și
popoarele.
I ar în anul al optsprezecelea în
douăzeci și două ale lunii dintâiu
îăcătu-s'a a uvuntîn caca Iu iN
aNa- hodonosor împăratul
Asirienilor, ca să'și isbândească
preste tot pământul, precum a fost
zis.
2. Și chemând pre toate slugile
sale și pre tofi boierii săi le-a spus
lor taina sfatului său, rostindu-le
cu gura sa tot răul pământului a-
cestuia.
3. Iar ei au judecat să piarză fot
trupul, care n'a ascultat de cuvân-
tul gurii iui.
1126
4. Și a fost după ce a sfârșit sfa-
tul său, a chemat Navuhodonosor
împăratul Asirienilor pre Olofern
mai marele puterii sale, care erâ al
doilea după el, și a zis către el:
5. Acestea zice împăratul cel
mare, domnul atotpământul: iată
tu după ce vei ieși dela fafa mea, iâ
împreună cu tine bărbafi, cari
nădăjdu- esc în virtutea lor,
pedesfri o sută și douăzeci de mii,
și mulfime de cai cu călărefi
douăsprezece mii, șl mergi
împrotiva atotpământul spre apus,
că n'au ascultat de cuvântul gurii
mele.
6 . Și le vestește lor: să’mi gătea-
scă mie pământ și apă, căvoiu ieși
cu mâniea mea asupra lor, și voiu
acoperi toată fafa pământului cu
picioarele puterii mele, și'i voiu dâ
pre ei spre pradă lor.
7. Și văile lor se vor umpleâ de
cei rănifi ai lor, și pâraele și rîu-
rile pline fiind de morjii lor se vor
vărsă, . și'i voiu duce pre ei robi la
marginile atotpământul.
8. Deci tu ieșind, coprinde'mi
mie tot hotarul lor, și de se vor dâ
pre sine ei fie, păzește'i pre ei mie
până la ziua mustrărei lor.
9. far de cei ce nu vor ascultă,
să nu fie milă ochiului tău ai dâ
spre ucidere și jaf în fot pământul
tău, că viu sunt eu, și puterea îm-
părăției mele, câte am grăit, voiu și
face acestea cu mâna mea.
10. far tu să nu calci nici unul
din cuvintele domnului tău, ci de-
plin să le faci precum fi-am porun-
cit fie, și nu întârziâ a face acestea.
11. Șl ieșind Olofern dela fafa
domnului său, a chemat toate că-
peteniile și povăfuitorii și mai ma-
rii oștirilor Aslriei.
12. Șl a numărat bărbafi aleși la
tabără, precum i-a poruncit lui
domnul său, la o sută și douăzeci
de mii, și călăreji arcași
douăsprezece
1126 1UD1TA 2—3
mii, și l-a rânduit pre ei, Tn ce chip
se rândueșfe mulfimea răsboiului.
13. Și a luat câmile și asini, care
sâ poarte povara lor, mulțime
multă foarte, și oi și boi și capre,
fără de număr, ca să fie mai gafa,
și hrană multă pentru tot bărbatul,
și aur și argint din casa
împăratului mult foarte.
14. Și a ieșit el și toată puterea
lui Tn cale, ca să meargă înaintea
împăratului Navuhodonosor, și s'a
acoperit toată fafa pământului că-
tre apus de carele și de călăreții și
de pedestrii cei aleși ai lor, și multă
amestecătură a ieșit împreună cu ei
ca lăcustele și ca nisipul pă-
mântului, pentrucă nu erâ număr
mulfimei lor.
15. Și Ieșiră dela Ninevi cale de
trei zile preste fafa câmpului Vec-
tilef, și a iăbărît dela Vectilet a-
proape de muntele cel deastânga
Kilichiei cei de sus.
16. Și luând toată puterea sa,
pre pedestri și pre călăreți și carele
sale, și s'a dus de acolo la munte.
17. Și a tăiat pre Fud și pre Lud
și a prădat pre tofi fiii lui Rasls, și
pre fiii lui Ismail, cei de către fafa
pustiului către amiază zi despre
Helon.
18. Și a trecut Eufratul și a ve-
nit în Mesopotamia și a surpat
toate cetăfile cele înalte dela pârîul
Ar- vonai până unde se vine la
mare, și a cuprins hotarele
Kilichiei și a tăiat pre fofi cei ce au
stătut îm- protlva lui.
19. Și a venit până la hotarele
lui lafet cele despre austru și
despre fafa Araviei și a încunjural
pre tofi fiii lui Madiam, și a ars
sălașurile lor și a prădat stânile lor.
20. Și s'a pogorît în câmpul Da-
mascului pre vremea secerei de
grâu și a ars toate țarinile lor, și
turmele și cirezile le-a omorît.
21. Șl cetăfile lor le - a prădat,
și câmpurile lor le-a vânturat, șl a
bătut pre fofi tinerii lor cu
ascuțitul săbiei.
CAP. 3.
Olofern supune toate popoarele, silin-
du-le a se închină lui Navuhodonosor
ca lui Dumnezeu.
Ș itofia căzut groaza și frica lui preste
cei ce lăcuiau pre lângă mare
cari erau în Sidon și în Tir» și
preste cei ce lăcuiau în Sur și în
Ochina, și preste tofi cei ce lăcuiau
în lemnaan.
2. Și cei ce lăcuiau în Azot și în
Ascalon s'au temut de el foarte și
au trimis la el soli cu cuvinte de
pace zicând:
3. lată noi slugile lui Navuhodo-
nosor împăratului celui mare sun-
tem înaintea ta, fă cu noi, cum este
plăcut feței tale.
4, Iată odăile noastre, și tot lo-
cul nostru, și tot câmpul grânelor,
și turmele și cirezile și toate stânele
sălașurilor noastre aproape sunt,
în- naintea feței tale sunt, fă ce'fi
place fie-
5. lată și cetățile noastre, și cei
ce lăcuesc întru ele, robii tăi sunt,
viind fă cu ele precum se pare bine
înaintea ochilor tăi.
6. Și s'au dus bărbafii la
Olofern și i-au spus lui după
cuvintele a- cesfea.
7. Și s'a pogorît spre marginea
mării el și puterea lui, și a pus pază
în cetățile cele înalte.
8. Și a luat dintru dânșii
bărbați aleși de ajutor, și l-a primit
pre el ei și toți cei dimprefurul țării
lor cu cununi și cu hore și cu
tâmpine.
9. Și a stricat toate hotarele lor s
și desișurile lor le-a tăiat.
10. Și aveâ el poruncă să piarză
de fot pre fofi dumnezeii pământu-
lui, ca numai lui Navuhodonosor
 IUDITA 3-4
singur să se închine și foaie nea-
murile și foaie limbile lor să’l che-
me pre el Dumnezeu.
11. Și viind în fa|a Ezdrilenilor
aproape de Dofeia, care loc esle
împreajma herăstrăului celui mare
al Iudeii, șl a lăbărîf între Ghevă și
între cetatea Schivfilor, și a fost
acolo o lună de zile, ca să adune
acolo toată plinirea puterii sale.
CAP. 4.
Israeliții înfricoșați de Olofcin; Marele
preot Ioachim îi încurajează și sme-
rindu-se toți cer ajutorul lui
Dumnezeu
? i au auzit fiii lui Israil, cari lă-
cuiau în Iudeia, toate căte a fă-
cutn earnurilorO i ofeon m aim
arele oștirilor lui Navuhodoacsco
împăratul Asirieniior, și cum a
prădat toate jertfelnicele lor, și le-a
dat spre peire.
2. Șii s'au înfricoșat foarte de
fafa lui, șl pentru Ierusalim și
pentru Biserica Domnului
Dumnezeului lor s'au turburat.
3. Că nu de mult eră întors din
robie, ci decurănd fot poporul ludei
se adunase, și vasele și jertfelnicul
și casa se sfinfise de ’ spurcăciune.
4. Și a trimis în tot hotarul Sa-
mariei, și în Conas și în Vefor și în
Velmen și în Ierihon și Hovă și
Esoră și în valea Salimului, și a
cuprins toate vârfurile munfilor ce-
lor înalfi. și au încunjurat cu zid
satele cele dinlr'însele, și a pus a-
colo hrană pentru gălirea răsboiu-
lui, că decurănd erau câmpurile lor
secerate.
5. Și Ioachim preotul cel mare,
care eră în zilele acelea în Ierusa-
lim, a scris celor ce lăculau în Ve-
fulia și din Vefumefam, care este
împreajma Ezdrilenilor despre faja
cămpului celui aproape de Dotaim
zicănd: să apuce suișurile munfilor,
căci prin ele eră intrarea la ludela
1127
și lesne eră a’i opri pre ei suin- du-
se, doi inși să steă asupra tuturor
bărbaților, fiind strimtă trecă-
toarea.
6. Și au făcut fiii lui Israil pre-
cum le-a poruncit lor Ioachim pre-
otul cel mare. și bătrănimea atot
poporul lui Israil, care ședeă în Ie-
rusalim.
7. Și a strigat tot bărbatul lui I-
srail către Dumnezeu cu osărdie
mare, și și-au smerit sulletele lor cu
nevoinfă mare, ei și femeile lor.
8. Și pruncii lor și dobitoacele
lor, și tot nemernicul și năimitul și
cel cumpărat cu argint al lor au pus
saci preste mijloacele lor și tot
bărbatul și toată muerea și pruncii.
9. Și cei ce lăcuiau în Ierusalim
au căzut înaintea fefei Bisericii, și
au presărat cu cenușă capetele lor
și au întins sacii săi înaintea fefei
Domnului și jertfelnicul cu saci l-au
învălif.
10. Și au strigat către
Dumnezeul lui Israil tofi împreună
cu strigare mare, ca să nu deă spre
jaf pre fiii lor, și pre femeile lor
spre pradă, și cetăfile moștenirei
lor spre pie- rire, și sfintele spre
spurcăciune și spre ocară și spre
bucurie neamurilor.
11. Și au ascultat Dumnezeu ru-
găciunea lor, și au văzut necazul
lor. și a postit poporul zile multe în
toată Iudeia și în Ierusalim înaintea
sfintelor Domnului atotiiito- rului.
13. Și Ioachim preotul cel mare,
și tofi cei ce stau înaintea Domnu-
lui, preofii și cei ce slujeau Dom-
nului, cu saci încinși la mijloacele
lor, aduceau arderea de fot a neîn-
cetării, și rugăciunile și darurile
cele de bună voe ale poporului, și
aveau cenușe preste chiverele lor, și
stri-
 1128 lUDITA 4-5
gau către ' Domnul din toată pute- Dumnezeu; pentru aceea l-au scos
rea, ca să caute cu milă spre toată pre ei dela fața dumnezeilor lor, și
casa lui Israil. au fugit în Mesopotamia, șl au lă-
cuit acolo zile multe.
CAP. 5. 9. Și au zis Dumnezeul lor să
Olofern întrebând află dela Ahior, cart lasă din lăcașul lor, și să meargă în
este starea trecută și cea de față a pământul lui Hanaan, șl a lăcuit a-
Israiltenilor. colo, și s’a înmulțit cu aur și cu

Ș i s’a dat de știre lui Olofern mai argint și cu dobitoace multe foarte.
marele oștirilor lui Asur, cum că 10. Și după aceea s’a pogooîf în
fiii lui Israil s’au gătit de răsboiu, șl Eghipet, că acoperise foametea fața
au închis trecătorile munflloo, și au pământului lui Hanaan, și au lăcuit
zidit tot vârful muntelui înalt, și au acolo, până ce s’au întors, și s'au
pus la câmp piedeci. înmulțit acolo foarte, și nu erâ nu-
2. Și s’a mânieat cu mânie măr neamului lor.
foarte, și a chemat pre !o|i boierii 11. Și s’a sculat asupra lor îm-
lui Moav și pre povă|uitorii lui păratul Eghioefulul, și cu vicleșug i-
Amon și pre to|i domnii margenii a împilat pre ei, și cu osteneala
mării, și le-a zis lor: cărămidăriei i-a asuprit pre ei, șf i-a
3. Spunefi’mi mie fiii lui făcut pre ei robi; iar ei au strigat
Hanaan, cine este poporul acesta, către Dumnezeul lor, și au bătut tot
care șade în munte? Și ce cetăfi sunt pământul Eghipetului cu rane
în care lăcuesc? Și ce mulfime de nevindecate.
oștire au? Și în ce stă tăria și 12. Și i-au scos pre el Eghiptenii
puterea lor? Și cine este la ei dela fața lor, și au secat Dumnezeu
împărat, sau mai mare povăfuiior al marea Roșie înaintea lor, și i-au
oștirii lor? Și pentru ce nu bagă în adus pre ei către muntele Sinai și
seamă, ca să vie înaintea mea Kadis i Varni.
împrotivindu- se mai mult decât tofi 13. Și au scos pre toți cei ce lă-
cei ce lăcuesc la apus? cuiau în pustie, și au lăcuit în pâ*
4. Și i a zis către el Ahior povă • mântui Amoreiloo, și pre toți Ese-
fuitorul tuturor fiilor lui Amon: vonenii i-au pierdut cu puterea lor.
5. Asculte domuui meu cuvân t 14. Și trecând Iordanul au
din gura slugii tale, și voiu spune fie moșfe- nit i tot muntele.
adevărul despre poporul acesta, 15. Și au scos dela fața sa poe
care lăcuește muntele acesta, care Ha- haheu, pre Ferezeu, poe
este aproape de tine, și nu va ieși levuseu, poe Sihemșiore toți
minciună din gura slugii tale. Gheogheseii, și au lăcuit întinsul zile
6. POOOUUi ccestu SSC u die multe.
naa- mul Haldeilor. 16. Și până n’au păcătuit înain-
7. Și i e nemernict l ma l nainee tea Dumnezeului loo, erau toate bu-
în Mesopotamiea, că n’a vrut să ur- nătățile împreună cu ei, că Dumne-
meze dumnezeilor părinților săi, zeu cel ce urăște nedreptatea este cu
cari au fost în pământul Haldeilor. ei.
8. Și au eeit l dine caeae paNni-- 17. far când s’au abătut dela ca-
loo săi, și s’au închinat Dumnezeului lea, care le-au pus loo, foarte mult
cerului, pre care l-au cunoscut au pieoit în multe răsboaie, și s’au
dus robi în pământ strein, șl blse-
5. 7. Fac. ll, 31. 9. Fac. 12, 1. 10. Fac. 46, 6.
 IUDITA B—6
rica Dumnezeului lor s'a stricai
până în pămânf, și celă|ile lor le-au
coprins vră|mașii.
18. Și acum înlorcându-se la
Dumnezeul lor, s'au suit din
locurile risipirii, unde erau risipiți,
și au luat Ierusalimul unde este
sfinfeniea lor, și s'au făcut lăcuitori
muntelui a- cesfuia, că erâ pustiu.
19. Și acum stăpâne doamnei
De este necunoștin|ă întru poporul
acesta, și de păcătuesc împroliva
Dumnezeului lor, să socotim, că a-
ceasta va fl lor împiedicare, și să ne
suim, și să'i batem pre ei.
20. îar de nu este fărădelege în
neamul lor, să treacă domnul meu,
ca nu cumvâ să'i scutească pre ei
Domnul lor și Dumnezeul lor pen-
tru ei, și vom fi de ocară înaintea
alolpământul.
21. Și a fost după ce a încetat
Ahior a grăi cuvintele acestea, a
cârtit tot poporul, care stâ împre-
jurul cortului.
22. Și ziceau boierii lui Olofern
și to|i iăcuitorii pământului de pre
lângă marginea mării, și a lui
Moav, să'l tae pre el; că nu ne vom
teme noi de fafa fiilor lui Israil. că
este popor, care n'are putere, nici
tărie să se poată răsbol.
23. Drept aceea să ne suim asu-
pra lor, și vor fl de mâncare la
toată oștirea la doamne Oloferne.
CAP. 6.
Olofern se mânie pe Ahior și spre
pedeapsă îl trimite la Vetulia; iar I-
srailtenii luându-l îl mângâe și se roa-
gă, lui Dumnezeu pentru ajutor.
I
ar după ce a încetat gâlceava
bărbaților, celor ce ședeau
împre|ur la a f af, ta zi sO lofern m
aim mare puterii lui Asur către
Ahior înaintea atot poporul celor
streini de neam și către to|i fiii lui
Moav:
1. Și cine ești fu Ahior și
năimi-
1129
(ii lui Efraim, de ai prorocit nouă
astăzi, să nu ne răsboim asupra
neamului lui Israil zicând tu: că
Dumnezeul lor îi apără pre ei?
3. Și cine este Dumnezeu, fără
numai Navuhodonosor? Acesta va
trimite puterea sa, și îi va pierde
de tot pre ei de prefa|a
pământului, și nu'i va mântui pre
ei Dumnezeul lor.
4. Ci noi robii lui îi vom pierde
de tot pre ei, ca pre un om, și nu
vor puteâ stâ împrotiva putere! ca-
ilor noștri, că'i vom călcâ pre ei cu
dânșii, și mun|ii lor se vor îm- bătâ
cu sângele lor, și câmpii lor se vor
umpleâ de mor|ii lor.
5. Și nu va stâ împrolivă urma
picioarelor lor înaintea fetei
noastre, ci cu pierire vor pieri, zice
împăratul Navuhodonosor domnul
atol pământul, că a zis: nu vor
rămâneâ îndeșerf graiurile
cuvintelor mele.
6. Iar tu Ahior năimitul lui
Amon, cel ce ai grăit cuvintele
acestea în ziua npdreptăfei tale, nu
vei vedeâ mai mult fa|a mea din
ziua aceasta, până ce voiu izbândi
asupra neamului celor din
Eghipet.
7. Și atunci va trece fierul
oștirii mele, și poporul slugilor
mele prin coastele fale, și vei cădeâ
cu cei răniți ai lor, când mă voiu
întoarce, și te vor pune slugile mele
la munte într'una din cetă|ile
suișurilor, și nu vei pieri, până ce
te vei prăpădi împreună cu ei.
8. Și dacă nădăjduești întru ini-
ma ta, că nu se vor prinde, să nu
se schimbe fa|a ta; grăit-am și
nimic nu va cădeâ din cuvintele
mele.
9. Și a poruncit Olofern
slugilor sale, cari stau la cortul lui,
să prin- ză pre Ahior, și să'l puie
pre el la Vetulia, și să'l deâ în mâna
fiilor lui Israil.
10. Și'l prinseră pre el slugile
lui,
1130 IUDITA 0-7
și'l duseră afară de tabără la câmp
șl din câmp s'au dus la munte, șl au
sosit la Izvoarele cele de supt
Vetulia
11. Șl dacă l-au văzut pre el
bărbații cetății, cari erau în vârful
muntelui, au luat armele lor șl au
Ieșit din cetate pre vârful
muntelui, șl tot bărbatul prăștiaș, a
oprit suirea lor, aruncând cu
pietre asupra lor.
12. Iar el supt munte au legat
pre Ahlor și I * au lăsat lepădat
supt rădăcina muntelui și s'au
întors la domnul lor.
13. Și pogorându-se fiii lui
lsrail din cetatea lor, au mers la el,
și dezlegându'l I au dus în Vetulla.
14. Și l-au adus pre el la boierii
cetății lor, cari erau în zilele acelea
Oziea al lui Miha din neamul lui
Simeon, și Abris al lui Gotoniil șl
Harmis al lui Melhiil.
15. Și au chemat pre toți
bătrânii cetății și au alergat tot
tânărul șl foaie femeile lor la
adunare, și au pus pre Ahior în
mijlocul atot poporului lor.
16. Și l-a întrebat pre el Oziea,
ce s'a întâmplat cu el? far el ră-
spunzând a spus lor toate gralurile
sfatului lui Olofern și toate cuvin-
tele, care le-a grăit el în mijlocul
boierilor fiilor lui Asur, și câte s'a
lăudat Olofern asupra casei lui I-
srail.
17. Și căzând poporul s'a închi-
nat lui Dumnezeu, și a strigat că-
fre Dumnezeu zicând: Doamne
Dumnezeul cerului 1 Caută la
trufia lor, și miluește smerenia
neamului nostru, și vezi fața celor
sfințiți ție în ziua aceasta.
18. Și au mângâiat pre Ahior, șl
l-a lăudat pre el foarte.
19. Și l - a luat pre el Oziea din
adunare, și l-a dus la casa sa, și a
făcut ospăț celor mai bătrâni și a
chemat pre Dumnezeul lui lsrail
spre ajutor în toată noaptea aceea.
CAP. 7.
înconjurarea cetății Vetulia; ofrirea
izvoarelor, turburar ea Israeliților și
încurajarea lui Oziea.
I ar a doua zi a poruncit Olofern
la toată oștirea sa și la tot po-
porul s ău, c ara a vevit într’ajatot
lui, să purceadă asupra cetății Ve-
tulia, și să apuce suișurile munte-
lui, și să deâ răsboiu asupra fiilor
lui lsrail.
2. Și a purces în ziua aceea tot
bărbatul cel tare al lor, și oștirea
lor cea de o sută și șaptezeci de mii
de bărbați răsboinid pedestri, și
călăreți douăsprezece mii, afară de
împiedecări și de alți bărbați pe-
destri, cari mergeau împreună cu
el mulțime multă foarte.
3. Și a -tăbărît în vale aproape
de Vetulia la izvor, și s'a întins lă-
țimea dela Dotaim până la Veltem,
și în lungime dela Vetulia până la
Chiamon împreajma
Ezdrilomului.
4. Iar fiii lui Israil, dacă au vă-
zut mulțimea lor, s'au turburat
foarte. și a zis fiecare către
aproapele său: acum vor acoperi
aceștia toată fața pământului
acestuia, și nici munții cei înalți,
nici văile, nici dealurile nu vor
suferi greutatea lor.
5. Și a luat fiecare armele sale
cele de răsboiu, și au ațâțat foc în
turnurile sale, și au străjuit toată
noaptea aceea.
6. Iar în ziua a doua a scos 0-
lofern toată călărimea lui în fața fi-
ilor lui Israil, cari erau în Vetulia,
și a socotit suișurile cetății lor, șl
izvoarele apelor lor le-a cercat și
le-a luat pre ele, și a pus la ele cete
de oameni ^sboinid, iar el s'a în-
tors la poporul său.
7. Și viind la el toți boierii fiilor
lui Isav și toți povățuitorii popo-
 IUDITA 7
rului lui Moav și domnii cei de pre
lângă mare, au zis: să auză acum
slăpânul nostru cuvânt, ca să nu se
facă stricare In oștirea ta.
8. Că poporul acesta al fiilor lui
lsrail nu nădăjduește în sulifele
sale, ci întru înăllimea mun^lor săi,
întru cari lăcuesc ei, că nu este
lesne a te sul pre vârful mun|ilor
lor.
9. Și acum Doamnei Nu face ră-
sboiu asupra lor, cum se face ră-
sbolul de oștire, și nu va cădeâ din
poporul tău nici un bărbat.
10. Rămâi în tabăra ta păzind
pre fiecare din oștirea ta, și să
oprească slugile tale izvorul cel de
apă, care iese din rădăcina
muntelui, că de acolo se adapă fo|i
cei ce lă- cuesc în Vetulia, și'i va
omorî pre el setea, și vor dâ cetatea
lor.
11. far noi și poporul nostru ne
vom sul pre vârfurile cele de aproa-
pe ale munfilor, și vom tăbărî pre-
ste ele, să păzim, ca să nu iasă din
cetate nici un om.
12. Și se vor topi de foamete ei,
femeile lor și fiii lor, și mai 'nainfe
de a veni sabia preste ei, vor pieri
în ulifele lăcuinjei lor.
13. Și vei răsplăti lor cu răsplă-
tire rea, pentrucă n'au ascultat de
fine, și n'au ieșit înaintea fejii tale
cu pace.
14. Și au plăcut cuvintele lor
înaintea lui Olcfern și înaintea
tuturor slujitorilor lui, și a rânduit
să facă precum au grăit ei.
15. Șl s'a ridicat tabăra fiilor lui
Amon, și împreună cu ei cinci mii
din fiii lui Asur, și au tăbărît în
vale, și au cuprins apele și izvoarele
apelor fiilor lui lsrail, și s'au suit fiii
lui lsav și fiii lui Amon, șl au tăbărît
în munte în preajma Do- taimului.
16. Și au trimis dintru ei la au-
stru și la răsărit la Ecrevil, care
este în preajma Husiei, deasupra
1131
pârîului Mohmur, șl cealaltă oștire
a Asirieniior a tăbărît la câmp și a
acoperit toată fa|a pământului și
corturile și poverile lor a tăbărît
mulfime multă foarte.
17. Și fiii lui Israll au strigat că-
tre Domnul Dumnezeul lor, că s'a
împufinat duhul lor, penifucăLau
încunjurat fo|i vrăjmașii lor, și nu
erâ a scăpă din mijlocul lor.
18. Și a rămas împrejurul lor
toată tabăra lui Asur, pedestrașii și
carele și călărefii lor treizeci și
patru de zile.
19. Și celor ce lăcuiau în Vetulia
s'au sfârșit toate vasele cele de apă,
și lacurile s'au deșertat, și n'a- veau
să beâ să se sature într'o zi, că, cu
măsură le dâ lor de băut.
20. Și au slăbit pruncii lor și fe-
meile lor, și tinerii piereau de sete,
și cădeau în ulifele celăjii, și în tre-
cătorile porților, și nu eră putere
mai mult întru ei.
21. Și s'a adunat tot poporul la
Oziea și la boierii cetăfii, tinerii și
femeile și pruncii, și au strigat cu
glas mare, și au zis înaintea tuturor
bătrânilor:
22. judece Dumnezeu între noi
și între voi, că aji iâcut nouă strâm-
bătaie mare, negrăind de pace cu
fiii lui Asur, și acum nu este nouă
ajutor; ci ne-au dat pre noi Dumne-
zeu în mâinile lor, ca să cădem îna-
intea lor de sete, și cu pierire mare.
23. Și acum chemaji'i pre ei, și
daji cetatea toată de pradă popo-
rului lui Olofern și la toată oștirea
lui, că mai bine este nouă să fim de
jaf lor, decât să murim de sete.
24. Că vom fi robi, și va fi viu
sufletul nostru, și nu vom vedeâ
moartea pruncilor noștri cu ochii
noștri, și pre femeile și pre fiii no-
ștri sfârșindu-și sufletele lor.
25. Mărturisim asupra voastră
ce-
22. Eșire 5, 21. 25. Psalm 105, 6.
1132 1UD1TA 7-8
rut ștpămânlul, și pre Dumnezeul
nostru și pre Domnul părinților no-
ștri cel ce ne pedepsește pre noi
pentru păcatele noastre și pentru
păcatele părinților noștri, ca să nu
facă după cuvintele acestea în ziua
de astăzi.
26. Șl s'a făcut plângere mare în
mijlocul adunării tuturor
dimpreună, și au strigat către
Domnul Dumnezeu cu glas mare.
27. Și a zis către ei Ozica: nă-
dăjduiți frajilor, încă cinci zile să
așteptăm, în care va întoarce Dom-
nul Dumnezeul nostru mila sa spre
noi, că nu ne va părăsi pre noi până
în sfârșit.
28. Iar după ce vor trece
acestea, și nu ne va veni ajutor,
voiu face după cuvântul vostru.
29. Și a risipit pre popor la ta-
băra lui, și la ziduri și la turnurile
celă|ii lor s'au dus, iar pre femei și
pre prunci la casele lor i-a trimis, și
au fost foarte cu mare smerenie în
cetate.
CAP. 8,
Iscusitul îndemn și bunul sfat al
luditei către bătrânii poporului
Israil.
Ș ifataa auzit în zilele acelea ludita
lui Merari fiul lui Ocs, fiul
lui losif, fiul lui Oziil, fiul lui El-
chiea, fiul lui Anania, fiul lui Ghe-
deon, fiul lui Rafain, fiul lui
Achiton, fiul lui lliu, fiul lui Eliav,
fiul lui Na- tanail, fiul lui Samail,
fiul lui Sara- sadai, fiul lui Israil.
2. Și bărbatul ei Manasi care
eră din neamul și din familia ei a
fost murit în zilele secerei orzului.
3. Că stând, după cel ce legau
znopi în câmp, a venit fierbințeala
preste capul lui, și s'a culcat pre
patul său. și a murit în Velulia ce-
tatea sa. șl l-a îngropat pre el cu
părinții lui în (arina cea din mijlo-
cul Dotaimului și Valamo.
4. Și a fost ludita văduvă în casa
sa trei ani și patru luni.
5. Și și-a făcut cort în podul ca-
sei sale, și s'a încins cu sac, și s'a
îmbrăcat cu haine de văduvie.
6. Și posleâ în toate zilele vădu-
viei sale. afară de ziua cea mai 'na-
inte de sâmbete și de ziua sâmbetei,
și de ziua cea mai 'nainte de lună
nouă, și de ziua în care erâ lună
nouă, și de sărbători șl de
praznicile cele de veselie ale casei
lui Israil.
7. Și erâ frumoasă la chip, și
mândră la fafă foarte, și a lăsat ei
Manasi bărbatul ei aur și argint și
slugi și slu|nice, șl dobitoace șt ța-
rine, care le (ine ea.
8. Și nu puteâ nimeni să grăia-
scă de ea nici un cuvânt rău, că se
temeâ de Dumnezeu foarte.
9. Și a auzit cuvintele cele rele
ale poporului, care le-a grăit celor
mai mari, că a slăbit pentru lipsa
apelor, și a auzit ludita toate cu-
vintele, care le-a grăit către ei O-
ziea, cum s'a jurat lor, că va dâ ce-
tatea după cinci zile Asirienilor.
10. Și trimifând pre roaba, care
erâ cârmuitoare preste toate averile
ei, a chemat pre Oziea și pre
Havrin și pre Harmin bătrânii celă-
|ei, și ei au venit la ea, iar ea a zis
lor:
11. Ascultafi-mă acum
căpeteniile celor ce lăcuesc în
Vetulia, că nu este drept cuvântul
vostru, care 1-afi grăit înaintea
poporului în ziua aceasta, cu
jurământ întărind cele ce a|i grăit
între Dumnezeu și între voi, și a|i
zis: să da|i cetatea vrăimașilor
noștri, de nu se va întoarce Domnul
întru aceste zile să ne ajute nouă.
12. Și acum cine suntefi voi, cari
ispiti|i pre Dumnezeu în ziua de a-
stăzi, ca și cum a|i fi dumnezei între
fiii oamenilor?
 IUDITA 8
13. Șl acum pre Domnul ato1|il-
lorul ispitifi. și nimic nu vcfl cu-
noaște în veac, că adâncurile ini-
mei omului nu le aflafl și cuvintele
cugetului lui nu le pricepeți, și cum
ve|i ispiti pre Dumnezeu cel ce au
făcut toate acestea, și gândul lui
cum îl veji cunoaște, și cugetul iui
cum îl ve|i pricepe?
14. Nu întărâtat! fraților pre
Domnul Dumnezeul nostru, că de
nu va vreâ să ne ajute nouă
într'aceste Cinci zile, el are putere
când va vreâ să ne acopere, sau să
ne piarză în- naintea fefei
vrăjmașilor noștri.
15. Iar voi nu zâlogiji sfaturile
Domnului Dumnezeului nostru, că
nu este ca omul, Dumnezeu, să se
înfricoșeze, nici ca fiul omului să se
|udece, și să i se pue lui hotar.
16. Pentru aceea să așteptăm
mântuirea lui, și sâ'l chemăm pre
el spre ajutorul nostru, și de va fi
lui plăcut va ascultă glasul nostru.
17. Că nu întru semințiile noa-
stre, nici în ziua de astăzi este
neam sau familie, sau popor sau
cetate dintre noi, care să se închine
la dumnezei făcufi de mâini,
precum au fost în zilele cele mai
dinainte, pentru care lucru s'a dat
săbiei și jafului părinții noștri, și
au căzut cădere mare înaintea
vrăjmașilor noștri.
18. Iar noi pre alt Dumnezeu
n'am cunoscut afară de el, pentru
aceea nădăjduim că nu ne va trece
cu vederea.
19. Că de ne vom dă noi, se va
dă și toată ludeia, și se' vor prădâ
sfintele noastre, - și va cere
Domnul pângărlciunea lor din
gura noastră și frica frafilor noștri,
și robiea pământului, și pustiirea
moștenire! noastre o va întoarce în
capul nostru la neamurile unde
vom H robi și vom H de scandelă și
de batjocură înaintea celor ce ne
vor stăpâni pre noi.
1133
20. Că nu va fi plăcută robiea
noastră, ci o va întoarce întru o-
cară Domnul Dumnezeul nostru
21. Și acum frafilorl Să arătăm
frafilor noștri, că de noi se rează-
mă sufletul lor, și sfintele șl Bise-
rica și oltarul se pioptesc preste
noi.
22. Afară de toate acestea să
mul- fămim Domnului
Dumnezeului nostru cel ce ne
ispitește pre noi, ca și pre părinții
noștri.
23. Aducefi-vă aminte, câte au
făcut cu Avraam, și cu câte au
ispitit pre Isaac, și câte s'a
întâmplat lui lacov în
Mesopotamia Siriei, când pășteâ
oile lui Lavan fratelui mumei lui.
că precum pre aceia i - au ispitit
spre lămurirea inimei lor; așâ și
pre noi, nu pentru ca să facă
izbândă asupra noastră, ci pentru
ca să ne învețe, bate Domnul pre
loji cei ce se apropie de el.
24. Și a zis către ea Oziea: toate
câte ai zis, cu bună inimă ai grăit,
și nu este cine să se împrolivea- scă
cuvintelor tale.
25. Că nu astăzi s'a arătat înțe-
lepciunea ta ci dela începutul zi-
lelor tale a cunoscut lot poporul
înțelepciunea ta, că bună este zidi-
rea inimii tale.
26 Ci poporul acesta a însetat
foarte, și ne - a silit pre noi să fa-
cem precum am grăit lor, și ne-au
făcut să ne legăm cu jurământ,
care nu'l putem călcâ
27. Și acum roagă-te tu pentru
noi că ești femeie cu frica lui
Dumnezeu, și va trimite Domnul
ploaie, și se vor umplea lacurile
noastre, ca să nu pierim mai mult.
28. Și a zis către ei ludita:
ascul- ta|i-mă pre mine. și voiu face
lucru, care se va pomeni din neam
în neam la fiii poporului nostru.
1134 IUD1TA 8—9
29. Voi staji la poarlă tn
noaptea aceasta, și voiu ieși eu cu
slujnica mea, și tn zilele după care
a|l zis, să da|i cetatea vrăjmașilor
noștri, va cercetă Domnul pre
lsrail prin mâna mea.
30. tar voi nu cercaji să știfi ce
voiu să fac eu, că nu voiu spune
vouă până ce se vor săvârși cele ce
voiu să fac.
31. Și a zis Oziea și boierii că-
tre ea: mergi tn pace, și Domnul
Dumnezeu să meargă înaintea ta,
și să ne deâ nouă izbândă asupra
vrăjmașilor noștri. Și întorcându-
se dela cortul ei, s'au dus la
rândurile sale.
CAP. 9.
Rugăciunea luditei către Dumnezeu,
cerăndu-i ajutorul pentru sdrobirea
vrăjmașilor.
I ar ludita a căzut pre faja sa, șl a
pus cenușe pre capul său, și s'a a
esbrbcăida Sasal, ca u are er à
îmbrăcată; și eră atuncea aducân-
du-se în Ierusalim în casa Domnu-
lui tămâ^ea serii acelea.
2. Și a strigat cu glas mare lu-
dita către Domnul, și a zis: Doam-
ne Dumnezeul părintelui meu Si-
meon, căruia i-ai dat în mână sabie
spre izbândirea celor de alt neam,
cari au deschis zgăul fecioarei spre
pângăriciune, și au golit coapsa
spre rușine, și au spurcat zgăul
spre batjocură.
3. Că ai zis: că nu va fi așă, și
au făcut ei lucruri, pentru care al
dat pre boierii lor la pierire, care
așternutul lor, cel cu înșelăciune
amestecat l-au stropit cu sânge.
4. Și ai ' bătut pre slugi cu cel
puternici, și pre cei puternici pre
scaunele lor, și ai dat femeile lor
spre pradă, șl fetele lor în robie,
Q. 2. Fac. 34, 25.
șl toate dobânzile lor spre jaf fiilor
celor iubiji de tine.
5. Cari au și râvnit râvna ta. șl
s'au scârbit de pângăriciunea sân-
gelui său, și te-au chemat pre tine
spre ajutor.
6. Dumnezeule Dumnezeul
meu, ascultă-mă pre mine văduva.
7. Că fu ai făcut cele mai
'nainfe de acelea și cele după
acelea și cele de acum și cele
viitoare le știi, și s'au făcut cele ce
al sfătuit, și au zis: iată suntem de
fafă.
8. Că toate căile fale sunt gata,
șl judecățile tale mai 'nainte cuno-
scute.
9. Că iată Asirienii s'au înmul|it
întru puterea lor, și s'au fălit în cai
și în călărefi, și s'au semelit întru
bra|ul celor pedestri, nădăjduit -
au în pavăză și în suli|ă și în arc și
în praștie, și n'au cunoscut, că fu
ești Domnul cel ce sfărâmă răsboa-
SIS, Domnul este numele tău.
10. tu zdrobește puterea lor cu
puterea ta, și calcă tăria lor cu mâ-
nia ta, că s'au sfătuit să spurce
sfintele tale, să pângărească lăca-
șul odihnii numelui slavei tale, și să
surpe cu fier cornul jertfelnicului
lău.
11. Caută spre trufiea lor, și
trimite mâniea ta asupra capetelor
lor. Dă în mâna mea văduvei
făriea care o am cugetat, bate pre
rob cu domn prin buzele
înșelăciunii mele, și pre domn cu
robul lui, frânge cu mână de
femeie cerbicea lor cea ridicată.
12. Că nu întru mulfime este
lă- riea ta, nici puterea ta în cei
tari, ci al celor smeriji ești tu
Domn, și al celor mai mici ești
ajutor, al celor neputincioși
sprijinitor și al celor nebăgafi în
seamă acoperitor și al celor fără de
nădejde mântuitor.
13 - Așâ- Așâl Dumnezeu-
părintelui meu șl Dumnezeul
moștenire!
11. Efirc 14, 9; Jud. * 21; 5, 26.
 IUDITA 9-10
lui Israil. Doamne al cerului și al
pământului, făcătorul apelor.
Împărate a toată zidirea la, tu
ascultă rugăciunea mea. șl dă
cuvânt mie spre înșelăciune și spre
rană și spre struncinătură celor ce
împrotiva așezământului tău de
lege. și a casei tale cei sfinte și a
muntelui Sionului și a casei
moștenirii fiilor tăi. au sfătuit rele.
14. Și fă ca tot neamul și toată
semin|iea să cunoască și să știe. că
tu ești Dumnezeu atoală puterea și
tăriea. și nu este altul. care acopere
pre neamul lui Israil. fără numai
tu.
CAP. IO.
ludita frumos împodobită ieșind din
Vetulia cu roaba sa, și aflăndu-o cei
ce străjuiau o duc la Olofern.
Ș icătre
a fost după ce a încetat a strigă
Dumnezeul lui Israil. și a
sfârșit toate cuvintele acestea. s'a
sculat dela căderea sa. și a chemat
pre roaba sa.
2. Și s'a pogorît în casa în care
petreceâ în zilele sâmbetelor și în
sărbătorile sale. și desvelindu-se de
sacul cu care erâ îmbrăcată, s'a
desbrăcat și de hainele văduviei
sale.
3. Și i ș’a «^c^ăk^stt trupul cu
apă . și s'a uns cu mir gros. și ș'a
tocmit părul capului său. și ș'a pus
cunună pre cap. și s'a îmbrăcat cu
hainele sale cele de veselie. cu care
se împodobeâ în zilele viefei băr-
batului ei Manasi.
4. Și a luat încălțăminte în pi-
cioarele sale. și a pus împrejurul
său gherdanurile și brăfările și ine-
lele șl cerceii șl toată podoaba sa. și
s'a înfrumusețai foarte. ca să înșele
ochii bărbaților. cari o vor vedeâ
5. Și a dat roabei sale un foaie
14. Jud. 4. 21, 5. 26.
1136
de vin și un urcior de untdelemn. și
a umplut o traistă de făină și de
păpuși de smochine șl de pâine
curată. și a astupat toate vasele
sale. și le-a pus pre ea.
6. Și a ieșit la poarta cetăfii Ve-
tuliei. și a găsit pre Oziea șezând la
poartă. și pre bătrânii cetății pre
Havrin și pre Harmin.
7. Și dacă o au văzut pre ea la
fată și la haine schimbată. s'au mi-
rat foarte mult de frumusețile ei.
8. Și au zis către ea: Dumnezeu.
Dumnezeul părinților noștri să'fi
deâ (ie dar. și să săvârșească
tocme- lele tale spre mărirea fiilor
lui Israil și spre înălțarea
Ierusalimului. și s'au închinat lui
Dumnezeu.
9. Și a zis ea către ei: porunciți
să'mi deschiză poarta cetăfei. și
voiu ieși să plinesc cuvintele cele ce
afi grăit cu mine. și au poruncit
tinerilor să'! deschiză precum a zis.
10. Și au făcut așâ. și a ieșit lu-
dita. ea și slujnica ei cu ea.
11. Și s'au uitat la ea bărbații
cetății. până ce s'a pogorît din
munte și până ce a trecut valea. și
mai mult nu o au văzut pre ea.
12 i Iar ea mergeâ pre vale
dreph și o a înlimpinat pre ea
streaja cea mai dinainte a
Asirienilor. și o a prins și o a
întrebat: cine ești? Și de unde vii?
Și unde mergi?
13. Și a răspuns ea: fată de ji-
dovi sunt. și fug dela fafa lor. că
vor să se deâ vouă spre mâncare.
14. Iar eu merg la fafa lui Olo-
fern mai marele puterii voastre. ca
să'i spuiu cuvinte adevărate. șl'i
voiu arătâ Iul calea. pre care să
meargă și să stăpânească tot mun-
tele. și nu va pier) dintre bărbafii
lui nici un trup. nici duh de vieafă.
15. Iar dacă au auzit bărbafli
cuvintele ei. și au văzut fafa ei. le
păreâ lor foarte minunată de fru-
moasă.
1136 IUDITA 10—11
16. Și au zis către ea: mântuii-
ai sufletul tău grăbind a te pogor!
ia fafa domnului nostru, deci acum
mergi la cortul lui și dintre noi te
vor petrece, până ce te vor dă fn
mâinile lui.
17. Iar când vei stâ înaintea lui,
să nu te temi cu inima ta, ci spune
după cuvintele tale, și bine va face
fie.
18. Și a ales dintre sineși o sută
de bărbafi, și i * a tnsofit cu ea și
cu slujnica ei, și o au dus pre ea la
cortul lui Olofern
19. Și s'au strâns din toată oști-
rea, că s'a auzit la corturi venirea
ei, și viind o încunjurâ pre ea, 7n
cât a stătut afară de cortul lui 0-
lofern, până a spus lui despre ea.
20. Și se mirau de frumusefea
ei, și lăudau pre fiii lui Israil
pentru ea.
21. Și a zis fiecare către aproa-
pele său: cine va huli pre poporul
acesta, care are la sine muieri ca
acestea? Și nu este bine a lăsă să
rămâe vre un bărbat dintre ei, cari
de s'ar lăsâ să rămâe, ar puteâ în-
șelă lot pământul.
22. Și au ieșit cei ce strejuiau în
cortul Iul Olofern și tofi slujitorii
lui, și o au băgat pre ea în cort.
23. Iar Olofern odihneâ pre pa-
tul său cel cu acoperemânt de por-
firă și de aur și de smaragd, și cu
pietre scumpe fesut, și i-a spus lui
de ea.
24. Și a ieșit în tinda cortului, și
lampade de argint mergeau
înaintea fefei lui, și viind Iudila
înaintea lui și a slujitorilor lui, s'au
mirat tofi de frumusefele fefei ei.
25. far ea a căzut preste fafa sa
și s'a închinat lui, și o au ridicat
pre ea slujitorii lui.
CAP. 11.
Întâlnirea Iuditei cu Olofern și sfătu-
irea ei amăgitoare pentru biruința lui.
Ș i a zis către ea Olofern: cutează
muere, nu te teme întru inima
ta, că eu n'am făcut rău la nici un
om, care a ales a sluji lui
Navuhodo- nosor împăratului atot
pământul.
2. Și acum poporul tău, cel ce
lăcuește muntele, de nu m'ar Ü de-
făimat pre mine, n'așl 0 ridicat su-
li|a mea asupra lor, ci ei și ■ au fă-
cut loruș acestea.
3. Iar acum spune'mi,
pentruceai fugit dela ei, și ai venit
la noi? Pen- Irucă ai venit la
mântuire, aibi nădejde.
4. In noaptea aceasta tu vei lrăî,
și de ac) înainte, că nu este cine
să'fi iacă fie rău, ci bine îfi va face
fie, ca robilor domnului meu îm-
păratului Navuhodonosor.
5. Și a zis către el ludita: pri-
mește graiurile roabei tale, și să
grăiască roaba ta înaintea fefei
tale, că nu voiu spune minciună
domnului meu în noaptea aceasta.
6. Și de vei ascultă de cuvintele
roabei tale, desăvârșii va face
Dumnezeu cu line lucrul, și nu va
că- deâ domnul meu dela sfaturile
sale.
7. Că viu este Navuhodonosor
împăratul atot pământul, și vie este
puterea lui, cel ce te-a trimis pre
tine spre îndreptarea atot sufletul,
că nu numai oamenii prin tine vor
sluji lui, ci și hiarele câmpului și
dobitoacele și pasările cerului, piin
puterea ta vor tiăl supt Navuhodo-
nosor și supt toată casa lui.
8. Că am auzit de înfelepciunea
ta și de meșteșugurile sufletului
tău, și în tot pământul s'a vestit,
cum că tu unul ești mai bun în
toată împărăfiea, și tare întru
știinfă, și mai minunat întru
puterea răsbo- iului.
 IUDITA 11-12
9. Și acum cuvântul, care l-a
grăit Ahior la sfatul tău, am auzit
graiurile lui, că l-au luat pre el
oamenii din Vefulia, și le-a spus lor
toate câte a grăit el înaintea ta.
10. Pentru aceea stăpâne doam-
nei Să nu treci cuvântul lui, ci'l
pune în inima ta, că adevărat este.
11. Că nu se iâ izbândă de pre
neamul nostru, că nu poate sabie
asupra lor, de nu vor păcătui
Dumnezeului lor.
12. Și acum să nu se desnădăj-
duiască domnul meu, și să se în-
toarcă cu lucrul nesăvârșit, și va
cădeâ moartea preste fața lor, că i-
a cuprins pre ei păcat, cu care
mânie pre Dumnezeul lor, ori când
vor face fărădecale.
13. Că s'au sfârșit lor bucatele,
și s'a împuținai toată apa, și s'au
sfătuit să'și pue mâinile pre dobi-
toacele lor, și toate câte au oprit
Dumnezeu în legile lui să nu mă-
nânce, ei au socotit să le mănânce.
14. Și pârga grâului și
zeciuelele vinului și ale
untuluidelemn, care le-au ținut
sfinfite preoților celor ce stau în
Ierusalim înaintea fetii Dum-
nezeului nostru, au socotit să le
mănânce, de care nici cu mâinile
nu se cădeâ să se atingă nimeni din
cei din popor.
Î5. Și a trimis în Ierusalim să le
aducă dela cei bătrâni slobozenie,
că și cei ce lăcuesc acolo au făcut
acestea; și va fi când le va veni lor
slobozenie de acolo, vor face și se
vor dâ (ie spre pierzare în ziua
aceea.
16. Pentru aceea eu roaba ta
cunoscând toate acestea, am fugit
de la fa(a lor și m'au trimis
Dumnezeu să fac cu line lucruri,
de care se vor minună în tot
pământul ori câfi vor auzi acestea,
că roaba ta este credincioasă lui
Dumnezeu, și slujește ziua și
noaptea Dumnezeului cerului.
1137
17. Și acum doamne voiu râmâ-
neâ la tine, și voiu ieși eu roaba fa
noaptea în vale, și mă voiu rugă lui
Dumnezeu, și'mi va spune mie,
când vor face ei păcatele lor, și
viind voiu spune fie.
18. Șl vei ieși cu toată puterea
ta, și nimeni dintru ei nu va fî care
să steâ |ie împrofivă, și te voiu duce
pre tine prin mijlocul Iudeii, până
vei ajunge în preajma
Ierusalimului.
19. Și voiu pune scaunul tău în
mijlocul lui, și'i vei mână pre ei ca
pre oile care n'au păstor, și nu va
lăfrâ câine cu limba sa înaintea fa.
20. Că acestea mi s'a zis mie,
după cea mai nainte cunoștință a
mea, și s'a vestit mie, și sunt
trimisă ca să'ți vestesc ție.
21. Și plăcură cuvintele ei
înaintea lui Olofern și înaintea
tuturor slujitorilor lui, și se mirară
de înțelepciunea ei, și ziseră, că nu
este muiere ca aceasta dela o
margine până la cealaltă margine
a pământului, frumoasă la față și
înțeleaptă la cuvinte.
22. Și a zis către ea Olofern:
bine au făcut Dumnezeu, că te-au
trimis pre tine înaintea poporului
acestuia, ca să fie în mâinile
noastre tărie; iar întru cei ce au
defăimat pre domnul meu perire.
23. Tu acum ești frumoasă la
chip și bună la cuvintele tale, de
vei face și precum ai zis,
Dumnezeul tău va fl mie
Dumnezeu, și tu în casa îm-
păratului Navuhodonosor vei
ședeâ, și vei fl numită în fot
pământul.
CAP. 12.
Chemarea luditei la Olojern. îngădui-
rea ei a ieși noaptea la rugăciune .
Ospățul lui Olofern.
Ș iunde
a poruncit să o bage pre ea,
erau odoarele lui cele de
argint, și a poruncit să i se deâ ei
de mâncare din bucatele lui, și din
vinul lui să'l deâ de băut.
1138 IUDITA 12
2. Și a zis ludita: nu voiu mâncâ
dintr'acelea. ca să nu se facă vreo
sminteală, ci din cele ce am adus
cu mine voiu mâncâ.
3. Și a zis către ea Olofern: dar
dacă se vor sfârși cele ce ai adus cu
tine, de unde vom aveâ noi ca să'fi
dăm fie asemenea acelora? Că
nimeni nu este cu noi din neamul
tău.
4. Și a zis ludita către el: viu
este sufletul tău domnul meu. că
nu va sfârși roaba ta cele ce sunt
cu mine, până ce va face Domnul
prin mâna mea, cele ce au sfătuit.
5. Și o au dus pre ea slugile lui
Olofern la cort, și a dormit până la
miezul nopții.
6. Iar la strea|a cea de către di-
mineață s'a sculat și a trimis la 0-
lofern, zicând: să poruncească
domnul meu, să lase pre roaba sa
să iasă la rugăciune, și a poruncit
0- lofern păzitorilor trupului său
să nu o oprească pre ea.
7. Și a rămas în tabără trei zile,
și ieșeâ ea noaptea în valea cetăfii
Vetuliei, și se spălă la izvorul apei
în tabără.
8. Și după ce se suiâ, se rugă
Domnului Dumnezeului lui lsrail,
ca să îndrepleze calea ei spre
ridicarea fiilor poporului ei, și
intrând pefreceâ curată în cort,
până când îi aduceâ slujnica de
mâncare către seară.
9. lar în ziua a patra a făcut 0-
lofern ospăf numai slugilor sale, și
n'a chemat la acel ospăf nici pre
unul din cei ce erau cârmuitori
preste trebi.
10. Și a zis lui Vagoa famenul,
care erâ cârmuitor preste toate ale
lui: mergi și îndeamnă și pre mu-
ierea cea de )idov, care este la tine,
ca să vie la noi, și să mănânce și să
beâ cu noi.
11. Că rușine este fefii
noastre, de vom lăsâ o muiere ca
aceasta să nu ne împreunăm cu ea,
că de nu o vom atrage pre ea către
noi, va râde de noi.
12. Și a ieșit Vagoa dela fafa lui
Olofern, și a intrat la ea, și a zis: să
nu se lenevească această cocoană
frumoasă a veni la domnul meu, ca
să se mărească înaintea fefii lui, și
să beâ vin veselindu-se cu noi, și să
se facă în ziua aceasta ca o fată a
fiilor lui Asur, care stau în casa lui
Navuhodonosor.
13. Și a zis ludita către el: și
cine sunt eu? Ca să grăescîmpro-
tiva domnului meu, că tot ce va ft
plăcut înaintea ochilor lui,
sârguin- du * mă voiu face, și
aceasta'mi va fl bucurie până la
ziua morfii mele.
14. Și sculându-se ludita s'a Îm-
podobit cu îmbrăcămintea și cu
toată podoaba sa cea muierească,
și a venit și roaba ei, și i * a
așternut în preajma lui Olofern jos
pieile, care le-a luat dela Vagoa
pentru treaba cea din toate zilele,
ca să mănânce șezând pre ele.
15. Și viind ludita a șezut, și se
minună inima lui Olofern de ea și
s'a turburat sufletul lui poftind
foarte ca să se împreune cu dânsa,
și căută vreme, ca să o înșale pre
ea, din ziua în care o văzuse pre ea.
16. Și a zis Olofern către ea:
beă și fii veselă cu noi.
17. Și a zis ludita: beâ-voiu
doamne, că s'a mărit vieafa mea
întru mine astăzi mai mult decât în
toate zilele de când m'am născut, și
luând a mâncat și a băut înaintea
lui din cele ce i-a gătit roaba ei.
18. Și s'a bucurat Olofern
pentru ea, și a băut vin mult
foarte, în cât niciodată într'o zi n'a
băut atâta de când s'a născut.

CAP. 13.
Tăierea capului lui Olofern; aducerea
lui în Vetulia. Mulțătnirea și binecu-
vântarea poporului ei.
I ar dacă a înserat, degrab s'au ri-
sipit slugile lui.
2. Și Vagoa a închis cortul pre
dinafară, și a slobozit pre streji de
la fa|a domnului său, și s'au dus la
aștemuturile lor că erau tofi o-
stenifi de multa băutură.
3. Și a rămas ludita singură în
cort și Olofern, care mai nainte se
culcase pre patul său, că eră foarte
beat.
4. Și a zis ludita către roaba sa,
să steâ afară de așternutul ei, și să
păzească când va ieși ea, ca și în
celelalte zile, că a zis: că va ieși să mare, că se minunau ei, că a venit
se roage, și lui Vagoa a spus
aceasta.
5. Și s'au dus fofi dela fa|a ei, și primit pre ele, și aprinzând foc ca
nimeni n'a rămas la așternut dela
mic până la mare.
6. Și stând ludita lângă patul
lui, a zis întru inima sa: Doamne
Dumnezeule atoată puterea, caută
în ceasul acesta spre faptele
mâinilor mele, ca să se înalfe
Ierusalimul.
7. Acum este vremea a ajută
mo- ștenirei tale, și a plini cele ce
am așezat eu să fac spre surparea
vrăjmașilor, cari s'au sculat asupra
noastră.
8. Și apropiindu-se la stâlpul
patului, care erâ la capul lui
Olofern, a luat sabiea lui de pre el,
și a- propiindu-se de pat, l-a apucat
de părul capului său.
9. Și a zis: întărește-mă Dumne-
zeul lui Israil în ziua aceasta, și l-a
lovit preste grumazi de două ori,
cât a putut, și i-a luat capul lui de
la el.
10. Iar trupul i 1 -a răsturnat de
pre așternut, și a luat acoperemân- 13. ¿l.Ppilm 105, 2, 1<K, i.
tul din stâlpi, și după pufin a ieșit.
11. Și a dat roabei sale capul lui
1UDITA 13 1139
Olofern, și l-a băgat în traista bu-
calelor sale, și au ieșit amândouă
după obiceiul său la rugăciune.
12. Și trecând tabăra au încun-
jurat valea aceea, și s'au suit în
măgura cetăfei Vefuliei, și au venit
la porfile ei.
13. Și a zis ludita de departe ce-
lor ce păzeau la porfi: deschidefi,
deschidefi poarta, cu noi este Dum-
nezeu, Dumnezeul nostru, ca să
facă încă putere în Ierusalim și
tărie asupra vrăjmașilor, precum
au făcut și astăzi.
14. Și a fost dacă au auzit oa-
menii cetăfei glasul ei, grăbiră a se
pogorî la poarta ceiăfei lor, și au
chemat pre bătrânii cetăfei, și au
alergat fofi dela cel mic până la cel
ea.
15. Și au deschis poarta, și le-au
să lumineze, le - au încunjurat pre
ele.
16. Și a zis ludita către ei cu glas
mare: lăudafi pre Dumnezeul Lău-
daft, lăudafi pre Dumnezeul Că
n'au depărtat mila sa dela casa lui
I- srail; ci a sfărâmat pre vrăjmașii
noștri prin mâinile mele în noaptea
aceasta.
17. Și scofând capul din traistă
l-a arătat, și a zis lor: iată capul lui
Olofern mai marele puterii lui
Asur, și iată acoperemântul, pre
care zăceâ beat, unde l-au bătut pre
el Domnul cu mână de femeie.
18. Și viu este Domnul, care
m'au păzit pre mine în calea mea
pre care am umblat, că l- a înșelat
pre el fafa mea spre perirea lui, și
n'a făcut cu mine păcat spurcat și
de rușine.
19. Și s'a minunat tot poporul
foarte, și plecându-se s'a închinat
lui Dumnezeu, și au zis tofl cu o
1140 IUDITA 13—14
inimă: binecuvântat ești
Dumnezeul nostru, cel ce ai fâcut
de batjocură în ziua aceasta pre
vrăjmașii poporului tău.
20. Și a zis Oziea către ea: bi-
necuvântată ești tu fiica Dumneze-
ului celui prea înalt mai mult decât
toate muierile cele de pre pământ,
și bine este cuvântat Domnul Dum-
nezeu cel ce au făcut cerul și pă-
mântul, care te-au povâfuit pre
tine spre pierderea capului mai
marelui vrăjmașilor noștri.
21. Că nu se va depărtâ
nădejdea ta dela inima oamenilor
celor ce'și aduc aminte de puterea
lui Dumnezeu până în veac, și să
facă fie aceasta Dumnezeu spre
înăl|ime veșnică, ca să te cerceteze
pre tine cu bunătă(i.
22. Că n'ai părtinit sufletului
tău pentru smerirea neamului
nostru, ci mai 'nainte ai
întâmpinat căderea noastră, drept
umblând înaintea Dumnezeului
nostru.
23. Și a zis tot poporul: fie, fie,
CAP. 14-
Sfatul luditei despre navala celor din
Vetulia, întoarcerea lui Ahior și spai-
ma Astrienilor,
S i a zis către ei ludita: ascultafi-
mă frajilor. și luând capul
acesta spânzurz|i'l pre leașteș zid
uidi vo - stru.
2. Și va f după ce se va -uminâ
de ziuă, și va ieși soarele pre pă-
mânt, vefi luă fiecare armele cele
de răsboiu ale voastre, și va ieși
afară din cetate tot bărbatul, și vefi
pune povăfuitor preste ei ca și cum
v'afi pogor! la câmp asupra strejii
cei mai dinainte a fiilor lui Asur, șl
nu vă vefi pogori.
3.Și luând aceia armele sale
toate, se vor duce în tabăra sa, și
vor porni pre povăjuitohi oștirei
lui Asur, și vor alergă la cortul lui
Olo- fem, și nu'l vor află pre el, și
va cădeâ preste ei frică, și vor fugi
de către fa|a voastră.
4. Și urmând voi, și tofi cei ce
lăcuesc în hotarul lui lsrail, așter-
neff’i pre ei în căile lor.
5. lar mai 'nainte de a face ace-
stea, chemafi pre Ahior Amanitea-
nul, ca să vază, și să cunoască pre
cel ce a defăimat casa lui lsrail și
pre cel ce l-a trimis pre el la noi, ca
la moarte, și a chemat pre Ahior
din casa lui Oziea.
6. Și dacă a venit, și a văzut ca-
pul lui Olofern în mâna unui om
din adunarea poporului, a căzut
pre fafa sa, și a leșinat duhul lui.
7. Și după ce l-a ridicat pre el, a
căzut la picioarele luditei, și s'a în-
chinat fefei ei, și a zis: binecuvân-
tată ești tu în tot sălașul lui luda, și
întru tot neamul, cari auzind de
numele tău se vor turbură.
8. Și acum spune mie, cele ce ai
făcut în zilele acestea, și i-a po-
vestit ludita lui în mijlocul poporu-
lui toate, câte a făcut din ziua, în
care a ieșit, până când a grăit cu ei.
9. Și după ce a încetat a grăi, au
strigat oamenii cu glas mare, și au
dat glas de veselie în cetatea lor.
10. Și văzând Ahior toate câte
au făcut Dumnezeul lui lsrail, a
crezut în Dumnezeu foarte, și și-a
tăiat împrejur trupul său, și s'a
adaos la casa lui lsrail până în ziua
aceasta.
11. Și dacă s'a luminat de ziuă
au spânzurat capul lui Olofern de
zid, și a luat tot bărbatul armele
sale, și a ieșit în rând la suișurile
muntelui.
12. lar dacă i-au văzut pre ei fiii
lui Asur, au trimis la povăfuiforii
săi, și au venit la povăfuitori, și la
cei mat mari preste mii, și la toate
căpeteniile lor.
13. Și a mers la cortul lui Olo-
 IUDITA 14-15
fern, și a zis către ispravnicul lui:
scoală acum pre domnul nostru, că
au îndrăznit robii a se pogorî asu-
pra noastră la răsboiu, ca să piară
desăvârșit.
14 Și a intrat Vagoa și a lovit
tinda cortului, că găndeă că el
doarme cu Iudita.
15. Și dacă nimeni nu l-a auzit,
deschizând a intrat la așternut, și l-
a aflat pre el lepădat preste așter-
nut mort, și capul lui luat dela el.
16. Și a strigat cu glas mare, cu
plângere și cu suspin, și cu strigare
tare, și și-a rupt hainile sale, și a
intrat Tn cortul în care dor- meâ
ludita, și nu o a aflat pre ea acolo.
17. Deci alergând la popor a
strigat: vicleșug au făcut robii,
făcut-au rușine o muiere evreică în
casa împăratului Navuhodonosor,
că iată Olofern zace jos, și capul ‘
lui nu este la el.
18. Iar dacă au auzit aceste cu-
vinte boierii puterii lui Asur, și-au
rupt hainile lor și s'a turburat su-
fletul lor foarte, și strigarea și chi-
otul lor s'au făcut foarte mare în
tabără.
CAP. 15.
Pierderea și fuga Asirienilor. Binecu-
vântarea luditei și darurile făcute ei .
I
ar dacă au auzit cei din corturi,
s'au îngrozit de lucrul ce s'a fă-
cutu și a u că^i^t prests r i i ricăși
cutremur.
2. Și nu eră om așteptând de
către fa|a aproapelui său încă, ci
îm- prăștiindu-se tofi împreună au
fugit pre toate căile câmpului și ale
muntelui, și cei ce tăbărâse la
munte împrejurul Vetuliet, s'au
întors în fugă.
3. Atunci tot bărbatul răsboinic
din fiii lui lsrail a alergat asupra
lor, și a trimis Oziea la
Vetomaslem și Vite și Hove și Hola,
și la tot hotarul lui lsrail să
vestească cele ce s'au făcut, șl
1141
pentru ca to|i să se scoale asupra
vrăjmașilor să'i piarză.
4. Iar dacă au auzit tiii lui
lsrail, lo|i odată au alergat asupra
lor, și i-au tăiat pre ei până la
Hovâ.
5. Așijderea și cei din Ierusalim
au sosit, și din tot muntele, că au
vestit lor cele ce s'au făcut în ta-
băra vrăjmașilor lor.
6. Și cei din Galaad și din Gali-
leia i-au bătut pre ei cu rană mare
până ce au trecut Damascul
ș( hotarul lui.
7. Iar ceilalji lăcuitori ai
Vetuliei au năvălit asupra taberii
lui Asur, și i-au prădat pre ei, și
s'au îmbogățit foarte, și fiii lui
lsrail în- torcându-se dela tăiere,
au prădat cele rămase.
8. Și satele și cetățile cele din
munte, și cei din câmpii au cules
multe prăzi, că erâ mulfime multă
foarte.
9. Și Ioachim preotul cel mare,
și bătrânimea fiilor lui lsrail, carii
lăcuiau în Ierusalim, au venit să
privească bunătățile, care au făcut
Dumnezeu lui lsrail, și să vază pre
ludita, și să grăiască cu ea pace.
10. Și dacă au intrat la ea, bine
o au cuvântat pre ea tofi împreună,
și au zis către ea:
11. Tu ești înălțarea
Ierusalimului, tu ești laudă mare
lui lsrail, tu ești mărire mare
neamului nostru, că ai făcut
acestea toate cu mâna ta, făcut-ai
cele bune lui lsrail, și bine au voit
preste ei Dumnezeu.
12. Binecuvântată să fii de
Domnul cel atotputernic în veci, și
a zis tot poporul: fie.
13. Și a prădat tot poporul ta-
băra până în treizeci de zile, și a
dat luditei cortul lui Olofern, și
toată argintăria și paturile și pa-
harele, și toate lucrurile lui.
1142 IUDITA 1B —16
14. Și luându-le ea le-a pus pre
mușchoaia sa, și a înhămat carele
sale, și le-a grămădit acelea preste
ele.
15. Și s'a strâns tot mueretul lui
lsrail. ca să o vază pre ea, și o au
binecuvântat pre ea. și i-au făcut ei
horă dintre ele; și au luat slâl- pâri
în mâinile lor, și au dat și muerilor,
celor ce erau cu ea, și s'au
încununat cu măslin, ea. și cele ce
erau cu ea.
16. Și a mers înaintea a tot po-
porului cu horă povăfuind pre
toate muerile, și urmau toți
bărbații lui lsrail întrarmafi, cu
cununi și cu cântări în gura lor.
17. Și a început ludita mărturi-
sirea aceasta înaintea a tot Israilul,
șl răspundeâ tot poporul lauda a-
ceasta.
CAP. 16.
Cântarea de biruință a luditei. Po-
porul aduce jertfe de mulțumire
în Ierusalim. Moartea luditei.
Ș iluia zismeuludita: lncepe|i Dumnezeu-
cu timpine, cântafi Dom-
nului meu cu chimvale, împreunați
lui cântare și laudă înălfafi, și che-
mați numele lui.
2. Că Dumnezeu este cel ce sfă-
râmă răsboaele, că în taberile lui în
mijlocul poporului m'au scos din
mâna celor ce mă gonesc.
3. Venit-a Asur din munți dela
miazănoapte, venit - au cu zeci de
mii de mii ale puterii sale, a cărora
mulțime a astupat văile, și
mulfimea cailor lor a acoperit
dealurile.
4. Zis-au: să arză
mele,
și pre tinerii mei să'i omoare cu
sabie, șl pre cei sugători să'i trân-
tească de pământ, și pre pruncii
mei să'i prade, și pre fecioarele
mele să le jefuiască. lar Domnul
afotțiitorul i-au sfărâmat pre ei cu
mână de femeie.
5. Că n'a căzut cel tare de voi-
nici, nici fiii puterii l-au bătut pre
el, nici înalfi uriași s'au ridicat a-
supra lui, ci ludita fata lul Merarl
cu frumușelele fefii sale l-a slăbit
pre el.
6. Că s'a desbrăcat de îmbrăcă-
mintea văduviei sale, ca să înalțe
pre Israiltenil cei necăjiți, uns-a fa|
a sa cu mir, și ș'a legat părul său cu
cunună, șl ș'a luat veșmânt de in, ca
să'l amăgească pre el.
7. Căltunii ei răpiră ochii lui, și
frumușelele ei robiră sufletul lui,
trecut-a sabia prin grumazul lui.
8. lngrozitu-s'au Perșii de cute-
zarea el, și Midii de îndrăznlrea ei
s'au turburat.
9. Atunci au strigat cei smerifi
ai mei, și s'au temut cei neputin-
cioși ai mei, șl s'au spăimântat ei,
înălțat-au glasul lor, și au fugit.
10. Fiii fetelor i-au tăiat pre ei,
și ca pre niște prunci ce fug i-au
rănit pre ei, pierit-au de tabăra
Domnului Dumnezeul meu: cânfa-
voiu Domnului cântare nouă.
11. Doamne, mare ești, și mărit
și minunat în vîrtute, și neajuns, (ie
să slujească toată făptura la.
12. Că ai zis, și s'a făcut, trimis-
ai duhul tău, și a zidit, și nu este
cine să poată stă împrotiva cuvân-
tului tău.
13. Că munfii din temelii cu
apele se vor clăti, și pietrile de fața
ta ca ceara se vor topi; iar spre cei
ce se tem de tine le vei milostivi.
14. Că pufină este toată jertfa,
ca să'ți facă ție miros de bună mi-
reasmă, și pufină este toată gră-
simea spre arderea cea de tot a ta;
iar cel ce se teme de Domnul, mare
este totdeauna.
15. Val neamurilor 1 Care se
scoală asupra neamului meu,
Domnul atol- fiitorul va izbândi
asupra lor, în
10. 12, Facere 1; Psalm 32, 6.
 VARUH 1
ziua iudecații va dâ foc și viermi
trupurilor lor, șf vor plânge cu
simțire până în veac.
16. Iar dacă au intrat Tn Ierusa-
lim s'au închinat Domnului, și
după ce s'a cură|il poporul, a adus
arderile cele de tot ale sale, și cele
de voe ale sale șl darurile sale.
17. Și a adus Iudila (oale unel-
tele lui Olofern, care le-a dat ei po-
porul, și acoperemântul. care l-a
luat ea dela așternutul lui, dar
Domnului le-a sfinfit.
18. Șl s'a veselit poporul în Ie-
rusalim înaintea celor slinte în trei
luni, și Iudila a rămas cu ei.
19. Și după zilele acestea s'a dus
fiecare la moșiea sa, și Iudila s'a
dus la Vetulia și a rămas întru
averea sa.
20. Și a fost în vremea sa
mărită tn lot pământul, și mulji o a
PROROCI A LUI VARUH
CAP. 1.
Prorocul vestește și citește poporului
din Ierusalim cartea primită dela
Evreii din Vavilon, cari făcând
mărturisiri, cer rugăciuni și jertfe
pentru păcate.
A
cestea sunt cuvintele cărții,
care o a scris Varuh fiul lui
Nirie, al fiului lui Ma asie, al fiul ui
lui Sedeóle, al fiului lui Asadle, al
fiului lui Helchie în Vavilon.
2. In anul al cincilea, în ziua a
șaptea a lunii, în vremea întru care
au luat Haldeii Ierusalimul, și l-au
ars cu foc.
3. Și a cetit Varuh cuvintele
cârfii aceștia la urechile lui
lehoniea fiul lui loachim împăratul
lui Iuda, și Ia urechile atot
poporul, care venise să auză
cartea.
1143
poftit pre ea însă bărbat pre ea nu
o a cunoscut fn toate zilele vietii
sale, din ce ceas a murit Manasl
bărbatul ei, până când s'a adaos la
poporul său.
21. Și trăind mult foarte a îm-
bătrânit în casa bărbatului său
până la o sută și cinci ani, și a dat
slobozenie roabei sale, și a murit la
Vetulia.
22. Și o a îngropat pre ea în pe-
ștera lui Manasl bărbatului ei, și o
a plâns pre ea casa lui lsrail șapte
zile.
23. Și a împărțit averile sale
mai 'nainte de ce a mulit ea la toate
rudeniile lui Manasl bărbatului
său, și la rudeniile sale.
24. Și n'a fost mai mult cine să
sperie pre fiii lui Israil în zilele
ludilei, și după ce a murit ea, zile
multe.
4. Și la urechile celor puternici,
și ale fiilor împăraților, și la ure-
chile celor bătrâni și la urechile a
lot poporul, dela cel mic până la cel
mare ale tuturor celor ce lâcu- iau
în Vavilon la rîul Sud.
5. Cari plângeau și posteau și se
rugau înaintea Domnului.
6. Și a adunat argint după cât a
putut mâna fleștecăruia.
7. Și a trimis în Ierusalim la
Ioa- chim fiul Iui Helchie, fiul lui
Salom preotul, și la preoți și la fot
poporul, cari s'au aflat cu el în
Ierusalim
8. Când a luat el vasele casii
Domnului, care s'au scos din
Biserică, să se întoarcă în
pământul lui luda în ziua a zecea a
lunii lui Siual, vase de argint, care
le-a făcut Se-
1144 VARUH 1—2
dechie fiul lui Iosle împăratul lui
Iuda.
9. După ce a înstrăinat Navuho-
donosor împăratul Vavilonului pre
lehoniea și pre boieri și pre cei le-
gali și pre cei puternici și pre po-
porul pământului dela Ierusalim, și
i-a dus în Vavilon.
10. Și a zis: iată am trimis la voi
argint, cu care să cumpărafi arderi
de tot și pentru păcat și tă- mâe, și
face|i miresme, și aduceți pre
jertfelnicul Domnului Dumnezeului
nostru.
11. Și vă rugafi pentru viea|a lui
Navuhodonosor împăratul
Vavilonului, și pentru viea|a lui
Valtasar fiul lui, ca să fie zilele lor,
ca zilele cerului pre pământ.
12. Și va dâ Domnul virtute
nouă, și va lumină ochii noștri, și
vom trăi supt umbra lui
Navuhodonosor împăratul
Vavilonului, și supt umbra lui
Valtasar fiul lui, și vom sluji lor zile
multe, și vom află har înaintea lor.
13. Și vă rugafi pentru noi către
Domnul Dumnezeul nostru, că am
păcătuit Domnului Dumnezeului
nostru, și nu s'a întors mâniea
Domnului și urgiea lui dela noi
până în ziua aceasta.
14. Și veți ceti cartea aceasta,
care o am trimis la voi, ca să o ceti|i
în casa Domnului la zilele prăz-
nuirii și la zilele vremii
15. Și ve|i grăi Domnului Dum-
nezeului nostru dreptatea, și nouă
rușinea fetelor, ca în ziua aceasta
omului ]udeu și celor ce lăcuesc
Ierusalimul.
16. Și împăraților noștri, și boie-
rilor noștri, și preojilor noștri, și
prorocilor noștri, și părinților no-
ștri.
17. Că am păcătuit înaintea
Domnului, și n'am ascultat de
dânsul.
17, Daniil 9, 5.
18. Și n'am ascultat glasul Dom-
nului Dumnezeului nostru, ca să
umblăm întru poruncile lui, care le-
au dat înaintea fe|ii noastre.
19. Din ziua, în care au scos
Domnul pre părinții noștri! din
pământul Eghipetului, și până în
ziua aceasta am fost neascultători
de Domnul Dumnezeul nostru, și
ne-am lenevit, ca să nu auzim glasul
lui.
20. Și s'au lipit de noi răutățile
și blestemul, care au rânduit Dom-
nul lui Moisl slugii sale în ziua, în
care au scos pre părinții noștril din
pământul Eghipetului, ca să ne deâ
nouă pământ, din care curge lapte
și miere, precum este în ziua
aceasta.
21. Și n'am ascultat glasul Dom-
nului Dumnezeului nostru după
toate cuvintele Prorocilor, pre carii
i-au trimis la noi.
22. Și am mers fieștecare întru
cugetul inimii sale cei rele a lucră
dumnezeilor streini, a face rele în-
naintea ochilor Domnului Dumne-
zeului nostru.
CAP. 2.
Evreii in robie mărturisesc că pentru
păcatele lor li s'au întâmplat relele , și
cer milă dela Dumnezeu,
Ș icare
au întărit Domnul cuvântul său,
au grăit asupra noastră și
asupra judecătorilor noștri, carii au
judecat pre Israil, și asupra îm-
păraților noștri și asupra boierilor
noștri și asupra tot omul din Israil
și din Iuda.
2. Ca s ă auucă asupra nosstră
răutăți mari, care nu S'OU făcut
supt fot cerul, în ce chip OU făcut în
Ierusalim, după cele ce sunt scrise
în legea lui Moisî.
3. Ca să mănânce omul cărnu-
rile fiului său și cărnurile fetei sale.
20. fl t lege 25, 15.
2. 2, 2 lege 26, 53.

4. Și i-au dat pre ei supuși tutu-
ror împăraților celor dimpre|urul
nostru spre ocară și spre pustiire
întru toate popoarele cele dimpre-
turul nostru, la care i-au risipit pre
ei Domnul.
5. Și s'au făcut ei dedesupt, și
nu deasupra, pentrucă am păcătuit
Domnului Dumnezeului nostru
neascultând glasul lui.
6. Domnului Dumnezeului
nostru dreptatea; iar nouă și
părinților noștri rușinea obrazelor,
cum este în ziua aceasta.
7. Toate relele, care au grăit
Domnul asupra noastră, acestea au
venit preste noi.
8. Și nu ne-am rugat fe|ii Dom-
nului, ca să se întoarcă fieștecare
dela cugetele inimii sale cei rele.
9. Și au prlveghiat Domnul asu-
pra celor răi, și le-au adus Domnul
preste noi, că drept este Domnul
întru toate lucrurile sale, care le-au
poruncit nouă.
10. Și n'am auzit glasul lui, ca
să umblăm întru poruncile
Domnului, care le au dat înaintea
fe|ii noastre.
11. Și acum Doamne
Dumnezeul lui Israil, cel ce ai scos
pre poporul tău din pământul
Eghipetului cu mână tare și cu
bra( înalt, cu semne și cu minuni,
și cu putere mare, și fi-ai făcut fie
nume, cum este în ziua aceasta.
12. Păcâtuit-am, păgânit-am,
fă- cut-am strâmbătate, Doamne
Dumnezeul nostru, întru toate
dreptăfile tale.
13. Inioarcă-se mâniea ta dela
noi, că am rămas pu|ini întru nea-
muri, unde ne-ai risipit pre noi.
14. Ascultă Doamne rugăciunea
noastră și cererea noastră, și ne
scoate ore noi pentru tine, și ne
5. fl 2 lege 28, 4);
9. lerem îl, 28; 4!, 27. Daniil 9, 14.
//. Daniil 9, 15.
VARUH 2 1145
dă nouă har înaintea fefii celor ce
ne-au înstrăinat pre noi.
15. Ca să cunoască tot pămân-
tul, că tu ești Domnul Dumnezeul
nostru, că numele tău s'a chemat
preste Israil și preste neamul lui.
16. Doamne, caută din casa ta
cea sfântă, și iâ aminte spre noi ;
pleacă Doamne urechea ta și auzi.
17. Și deschide ochii tăi
Doamne, și vezi, că nu cei morfi,
carii sunt în iad, dela carii s'a luat
duhul dintru cele din lăuntru ale
lor, vor dâ mărire și dreptate
Domnului.
18. Ci sufletul cel mâhnit
pentru mărimea, care merge
plecându-se, și slăbind, și ochii cei
ce se sfârșesc, și sufletul cel
flămând vor dâ slavă (ie și
dreptate, Doamne.
19. Că nu pentru dreptăfile pă-
rinților noștri și ale împăraților
noștri, cerem mila pentru noi îna-
intea fefii tale Doamne Dumnezeul
nostru;
20. Ci pentru că ai slobozit mâ-
niea ta și iufimea ta preste noi,
precum ai grăit prin mâna slugilor
tale Prorocilor, zicând:
21. Așâ zice Domnul: plecafi
umărul vostru, și lucrafi
împăratului Vavilonului, și ședefi
în pământul, care l-am dat
părinților voștri.;
22. Și de nu veți ascultă glasul
Domnului, ca să lucrafi Împăratu-
lui Vavilonului,
23. Sfârșire voiu face din
cetăfile lui Iuda și dinafara
Ierusalimului; glas de veselie și
glas de bucurie, glas de mire și glas
de mireasă, și va fi tot pământul
neumblat de lăcuitori.
24. Și noi n'am ascultat glasul
tău, ca să lucrăm împăratului Va-
vilonului, și ai întărit cuvintele
tale, care ai grăit în mâinelc
slugilor tale Prorocilor, ca să
scoală oa-
 16. m lege 26, 15; Isaiea 63, 15.
77. Psalm 113, 25; Ps. 6, 5; 29, 9; 67, 11;
117, 17;
1146
sele împăraților noștri și oasele
părinților noștri din locul lor.
25. Și iată sunt lepădate la ar-
sura zilei și la înghețul nopței, și au
murit în dureri rele, în foamete și
în sabie și în robie.
26. Și ai pus casa, în care s'a
chemat numele tău, cum este în zi-
ua aceasta, pentru răutatea casei
lui lsrail și a casei lui luda.
27. Și ai făcut cu noi Doamne
Dumnezeul nostru după toată bu-
nătatea ta, și după toată îndurarea
ta cea mare.
28. Cum ai grăit prin mâna slu-
gei tale lui Moisl în ziua, în care ai
poruncit lui să scrie legea fa în-
naintea fiilor lui lsrail zicând:
29. De nu veți ascultă glasul
meu cu adevărat, sunetul cel mare
și mult, acesta se va întoarce în mic
la neamurile, la care îi voiu risipi
pre ei.
30. Că am cunoscut, că nu mă
vor ascultă, că popor tare la cer-
bice este, șl se vor întoarce întru
inima lor în pământul înstrăinărei
lor.
31. Și vor cunoaște, că eu sunt
Domnul Dumnezeul lor, și voiu dâ
lor inimă și urechi de auzit.
32. Și mă vor lâudâ pre mine în
pământul înstrăinărei lor, și vor
pomeni numele meu.
33. Și se vor întoarce dela cer-
bidealomea tare, și dela lucrurile
lor cele rele, că'și vor aduce aminte
de calea părinților săi, cari au pă-
cătuit înaintea Domnului.
34. Și îi voiu întoarce pre ei în
pământul, care m'am jurat părinți-
lor lor, lui Avraam și lui Isaac și lui
lacov, și'l vor stăpâni pre el, și îi
voiu înmulfl pre ei, și nu se vor
împuținâ.
35. Și voiu întări lor legătură
ve-
29. Leviți 26, 14: fi 2 Lege 26, 15.
31. lezecb. 36, 25.
VARUH 2-3
șnică, ca să fiu lor Dumnezeu, și ei
vor fî mie popor, și mai mult nu
voiu mișcâ pre poporul meu lsrail
dela pământul, care l-am dat lor.
CAP. 3.
Urmarea mărturisirii păcatelor. Israil
robit pentru părăsirea tnțelef dunei lui
Dumnezeu. Prorocie despre Mesia.
D
oamne alotțiiforule,
Dumnezeul lui lsrail, sufletul
cel ce este în strimloare, și duhul
cel nec ăjităjit - gă către tine.
2. Ascultă Doamne, și ne milue-
șfe, că am păcătuit înaintea ta.
3. Că fu șezi în v«ac, și noi pie-
rim în veac.
4. Doamne atotiiiloruee Dumne-
zeul lui lsrail, auzi rugăciunea celor
ce au murit ai lui lsrail, și ai fiilor
celor ce au păcătuit înaintea ta,
cari n'au ascultat glasul tău
Dumnezeului lor, și s'au lipit de noi
relele.
5. Nu'ți aduce aminte de
nedrep- făfile părinților noștri, ci'țl
adu aminte de mâna ta și de
numele tău în vremea aceasta.
6. Că tu ești Domnul
Dumnezeul nostru, și te vom lăudâ
pre tine Doamne.
7. Că pentru aceea ai dat frica
fa în inimile noastre, ca să chemăm
numele tău. și să te lăudăm pre fine
întru însfreinarea noastră, că am
abătut dela inima noastră toată
nedreptatea părinților noștri, cari
au păcătuit înaintea ta.
8. lată noi astăzi întru însfreina-
rea noastră, unde ne-ai risipii pre
noi spre ocară și spre blestem, și
spre datorie după toate nedrepfâ|
ile părinților noștri, cari s'au
depărtat dela Domnul Dumnezeul
lor.
9. Auzi lsraHe porunche -
bagă'fi în urechi a cunoaște înțe-
lepciunea.
10. Ce este lsraile, că în pâmân-
 VARUH 3-4
ful vrăjmașilor ești? Invechifu-te •
ai în pământ strein.
11. Te-ai spurcai împreuna cu
cei morfi, socotitu te-ai cu cei ce se
pogoară în iad.
12. Părăsit ■ ai izvorul în|
eiepciunei.
13. In calea lui Dumnezeu de ai
11 umblat, ai H lăcuit cu pace în
veci.
14. Inva|a-fe unde este mintea,
unde este tăriea, unde este înțele-
sul a cunoaște fmpreuna, unde este
îndelungarea viejei și vieafa, unde
este lumina ochilor și pacea?
15. Cine a aflat locul ei, și cine
a intrat în vistieriile ei?
16. Unde sunt boierii
neamurilor și cel ce stăpânesc
hlarele cele de pre pământ?
17. Cei ce cu păsările cerului se
joacâ și argint strâng și aur, întru
care nâdâjduesc oamenii, și nu este
sfârșit agoniselei lor?
18. Cei ce meșteșugesc argintul,
și grijesc lucrul lor, și nu este a-
flare.
19. Stinsu-s'au, și în iad s'au po-
gorlf, și alfii s'au sculat în locul lor.
20. Cei mai tineri au vâzut lu-
mina, și au lăcuit pre pământ, și
calea știinfei n'au cunoscut.
21. Nici au înfeles cărările ei,
nici s'au finut de ea, fiii lor departe
s'au făcut dela calea lor.
22. Nici s'au auzit în Hanaan,
nici s'au v3zut în Teman.
23. Nici fiii Agarei cei ce cauta
înțelepciune cei de pre pământ, ne-
guțătorii Meranului și ai Temanu-
lui, și spuitorii de povești, și cel ce
caută pricepere, și calea înțe-
lepciune! n'au cunoscut, nici și-au
adus aminte de cărările ei.
24. O Israile! Cât este de mare
casa lui Dumnezeu, și cât de lung
locul agoniselii lui.
3. 13. Psalm 80, 12.
1147
25. Mare este și n'are sfârșit,
înalt și nemăsurat.
26. Acolo au fost uriașii cei
numifi înalți la mărime, și știutori
la răsboiu.
27. Nu pre aceștia i-au ales
Dumnezeu, nici calea știinfei le-au
dat lor, și au pierit.
28. Penlrucă n'au avut înțelep-
ciune, pierit-au pentru nesfătuirea
lor.
29. Cine s'a suit în cer și o à
luat pre ea, și o a pogorît pre ea
din nori?
30. Cine a trecut marea, și o a
aflat pre ea, și o va aduce pre ea
mai mult decât aurul cel ales?
31. Nu este cel ce să știe calea
ei, nici cel ce să cuprinză cărarea
ei;
32. Ci cel ce știe toate, o știe
pre ea, și o află pre ea cu
înțelepciunea lui, cel ce au gătit
pământul în vreme veșnica, și l-au
umplut pre el de vite cu patru
picioare.
33. Cel ce trimite lumina, și
merge și o chiamă pre ea, și'l
ascultă cu cutremur.
34. Și stele au luminat întru
stre- jile sale, și s'au bucurat.
35. Chemafu-le-au pre ele, și
ele au zis: de fata suntem, luminat-
au cu veselie celui ce le-au făcut
pre ele.
36. Acesta este Dumnezeul no-
stru, și nu se va adaoge altul spre
dânsul.
37. Aflat-au toată calea știinfei,
și o au dat lui lacov slugii sale și lui
Israil celui iubit de dânsul.
38. Dup3 aceasta pre p3mânt
s'au ar3tat, și cu oamenii împreună
au lăcuit.
CAP. 4.
Ierusalimul jelește pustiirea sa. în-
demn spre răbdare. Prorocie
despre mântuire.
A ceasta este cartea poruncilor
lui Dumnezeu, și legea, care
este în vea c;tofi cei ceofi n pire ea,
vor
1148 VARUH 4
f) spre vieafă, Iar cei ce o au părăsit,
vor muri.
2. Intoarce-te lacove, și te fine
de dânsa, umblă prin strălucire în
preajma luminei ei.
3. Nu dâ altuia mărirea ta, și
cele de folos fie limbei streine.
4. Fericifi suntem Israile, că cele
ce plac lui Dumnezeu s'au arătat
nouă.
5. lndrăznifi poporul meu,
pomenirea lui Israil.
6. Vândutu-v'afi neamurilor nu
spre pierire, ci penlrucâ afi
mânieat voi pre Dumnezeu, v'afi
dat vrăjmașilor.
7. Pentrucă afi întărîtat pre cel
ce v'au făcui pre voi jertfind draci-
lor, și nu lui Dumnezeu.
8. Și afi uitat pre cel ce v'au
zidit pre voi, pre Dumnezeul cel
veșnic, șl afi întristat pre cel ce v'au
hrănit pre voi, pre Ierusalim.
9. Văzui-au mâniea, care a venit
vouă dela Dumnezeu, și au zis: a-
uzifi nemernicile Sionului, adus-au
mie Dumnezeu plângere mare.
10. Că am văzut robirea fiilor
mei și a fetelor, care le-au adus lor
cel veșnic.
11. Că i-am hrănit pre ei cu bu-
curie, și i-am slobozit cu plângere și
cu jale.
12. Nimeni să se bucure de mine
ceea ce sunt văduvă și părăsită de
mulfi; pusiiitu-m’am pentru
păcatele fiilor mei, că s'au abătut
dela legea lui Dumnezeu.
13. Și dreptăfile lui nu le-au cu-
noscut, nici au umblat în căile po-
runcilor lui Dumnezeu, nici pre că-
rările înv3|ăturii întru dreptatea lui
n'au mers.
14. Să vie nemernicele Sionului,
și vă aducefi aminte de robiea fiilor
mei și a fetelor, care o au adus lor
cel veșnic.
15. Că au adus preste ei neam
de departe, neam fără de rușine și
de altă limbă.
16. Că nu s'au rușinat de cel bă-
trân, nici le-au fost milă de prunc,
și au luat pre cei iubifi ai văduvei și
pre cea fără de fete singură o au
pustiit.
17. Și eu ce pot să vă afutvouă?
18. Că cel ce v'au adus vouă re-
lele, vă va scoate pre voi din mâna
vrăjmașilor voștri.
19. Umblafi fiilor, umblafi, că
eu am rămas pustie.
20. Desbrăcatu-m'am de
veșmântul păcii, și m'am îmbrăcat
cu sacul rugăciune! mele, strigâ-
voiu către cel veșnic în zilele mele.
21. lndrăznifi fiilor, slrigafi
către Dumnezeu, și vă va scoate pre
voi din silnicie din mâna
vrăjmașilor,
22. Că eu spre cel veșnic am nă-
dăjduit mântuirea voastră, și mi -a
venit mie bucurie dela cel sfânt
pentru milosteniea, care va veni
vouă degrab dela cel veșnic
Mântuitorul nostru.
23. Că v'am trimis pre voi cu
plângere și cu jale, și vă va întoarce
mie Dumnezeu pre voi cu bucurie și
cu veselie în veac.
24. Că în ce chip acum au văzul
nemernicile Sionului robirea voa-
stră, așâ vor vedeâ curând mântu-
irea cea dela Dumnezeul vostru,
care va veni vouă cu mărire mare și
cu luminarea celui veșnic.
25. Fiilor! Îndelung răbdafi mâ-
niea. care v'a venit vouă dela Dum-
nezeu, că te-a gonit pre tine vrăj-
mașul tău, ci degrab vei vedeâ ple-
rirea lui, și preste grumazii lor vel
călcâ.
26. Cei gingași ai mei au mers
pre căi vârtoase, ridicatu-s'au ca o
turmă risipită de vrăjmași.
27. îndrăzniți fiilor și strigafi că'
tre Dumnezeu, că cel ce v'au adus
pre voi la acestea, își va aduce a-
minte de voi.
 VARUH 4-6
28. Că precum a fost cugetul vo-
stru, ca să vă abatefi dela Dumne-
zeu, cu zece părfi adăogefi a vă în-
toarce, ca să'l căutafi pre el.
29. Că cel ce v'au adus vouă
rele, aduce-va vouă veșnica veselie
împreuna cu mântuirea voastră.
30. Indrâznește Ierusalime,
mân- gâiâ-le-va cel ce te-au numit.
31. Mișei sunt cei ce te-au necă-
jit pre tine, și s'au bucurat de că-
derea ta.
32. Ticăloase sunt cetâ|i le,
cărora au slujit fiii tăi, ticaioasa
este ceea ce a primit pre fiii tăi.
ăă. Ca precum s'a bucurat de
căderea ta, și s'a veselit de surparea
la, așâ se va mâhni pentru pustiirea
sa.
ă4. Și voiu luâ dela ea bucuria
cea de multă gloată, și semejia ei va
fl spre plângere.
ă5. Că foc va veni preste ea dela
cel veșnic întru zile îndelungate, și
se va lăcul de draci în multâ vreme.
ă6. Cautâ împrejur către
răsărit, Ierusalime, și vezi veselia,
care'fi vine fie dela Dumnezeu.
ă7. latâ vin fiii tăi, pre cari i * au
trimis, vin adunaji dela răsărituri
până la apusuri cu graiul celui
sfânt, bucurându-se de slava lui
Dumnezeu.
CAP. 5.
Chemarea Ierusalimului spre bucurie
pentru întoarcerea Jiilor săt cu
mărire,
D esbracă-te Ierusalime de haina
întristârei și a necazului tău, și
1149
le îmbracă cu bună cuviinfa mărl-
rei, care este dela Dumnezeu în
veac.
2. îmbracă veșmântul dreplâfei
cei dela Dumnezeu, pune cununa
mărirei celui veșnic pre capul tău.
ă. Pentrucâ Dumnezeu va arătâ
la tot cel de supt cer strălucirea ta.
4. Câ se va chemâ numele tâu
dela Dumnezeu în veac, pacea
drep- tâfei și slava cinstei
dumnezeeșli.
5. ăcoalâ-te Ierusalime și stâi, și
preste cele înalte caută împrejur
către răsărituri, și vezi pre fiii tăi a-
dunaji dela apusurile soarelui,
până la răsărituri, cu graiul celui
sfânt, bucurându*se de aducerea
aminte a lui Dumnezeu.
6. Că au ieșit dela line pedestri
duși de vrăjmași iar Dumnezeu îi
va aduce pre ei la tine înăljafi întru
mărire ca pre fiii împărâ|iei.
7. Că au rânduit Dumnezeu să
smerească tot muntele înalt și stân-
cile cele veșnice și văile să se umple,
să fie pământul neted, ca să umble
Israilfără de frică întru slava lui
Dumnezeu.
8. Și vor face umbră lui lsrail și
pădurile, și tot lemnul bun miro-
sitor, cu porunca lui Dumnezeu.
9. Pentrucă va povăful
Dumnezeu pre lsrail cu veselie
întru lumina slavei sale, cu mila și
cu dreptatea cea dela el.
 CARTEA LUI IEREMIA PROROCUL
Mai 'nainte spunerea robiei și îndemnare
ca să părăsească închinarea idolilor.
I svodul căr|ei, care a trimis lere- miea
către cei ce erau să se ducă robiți în
Vavîton d e împărătal Va- vilonenilor,
să le spue lor după cum s'au poruncit
lui dela Dumnezeu.
2. Pentru păcatele, care a|i păcătuit
înaintea lui Dumnezeu, vă ve|i duce în
Vavilon robifi de Navuho- donosor
împăratul Vavilonenilor.
3. Și după ce ve|l intră în Vavî- lon,
ve|i fî acolo ani mul|i și vremi multe,
până în șapte neamuri; iar după aceea
vă voiu scoate pre voi cu pace de acolo.
4. Și acum veji vedeâ în Vaviion
dumnezei de argint și de aur și de lemn
purtându-se pre umeri, arătând frică
neamurilor.
5. Păzi|i-vă dar, ca nu și voi a-
semănându-vâ celor de alt neam, să vă
asemănafi, și să vă cuprinză frică
pentru ei.
6. Deci când ve|i vedeâ gloate
dinaintea și dinapoia lor închinân- du-
se lor, zice|i cu cugetul: |ie tre- bue a ne
închină Stăpâne.
7. Că îngerul meu cu voi este, el
cearcă sufletele voastre.
8. Că limba lor este rasă de te-
2. Ierem. 25, 9.
4. Isaia 44, 10.
slar, și ei sunt de aur împrejur și de
argint împrejur, și sunt mincinoși și nu
pot să grăiască.
9. Ca la o fecioară iubitoare de
podoabă iau aur.
10. Și fac cununi, care le pun pre
capetele dumnezeilor săi, și une ori se
întâmplă de iau preofii dela dumnezeii
lor aur și argint, și'l cheltu- esc pentru
sine.
11. Și dau dintr'lnsele și curve- lor,
și'i împodobesc pre ei ca pre niște
oameni cu îmbrăcăminte, dumnezei de
argint și dumnezei de aur și de lemn.
12. Și aceștia nu sunt apăraji de
rugină și de cari.
13. Imbrăcaji fiind ei cu îmbră-
căminte mohorîtă, ștergând obrazul lor
de praful cel din casă, care este mai
mult preste dânșii.
14. Și are schiplru ca un judecător
de (ară, care pre cel ce păcă- tuește nu'l
va omorî.
15. Și are sabie în dreapta și săcure;
iar pre sine din răsboiu, și dela tălhari
nu se va scoate, dintru care să ști|i, că
nu sunt dumnezei.
16. Drept aceea să nu vă temefi de
ei, că precum vasul cel spart al omului,
de nici o treabă nu este, așâ sunt
dumnezeii lor.
17. Fiind ei puși în case, ochii
 CARTEA LUI JEREMIA PROROCUL 1161
lor sunt plini de praf, dela picioa- 29. Deci cunoscând
rele celor ce intră. dinlr'acgulea,
18. Și ca la oarecare, care a 25. Haita 46, 7.
făcut slrâmbăiaie împăratului,
sunt închise cur|ile, și ca celui ce se
aduce la moarte, casele lor le întă-
resc preofii cu uși și cu lacăte și cu
zăvoare, pentru ca să nu se fure de
tâlhari.
19. Lumini le aprind, și mai
multe decât la ei, din carii nici unii
nu pot să vază, de vreme ce sunt ca
o grindă din casă.
20. Și inimile lor zic că se rod
de cele târâtoare, care sunt din
pământ, și cându îi mănâncă pre ei
și îmbrăcămintete lor, ei nu simt.
21. înnegrite s uutt e|ele 1 ord
efumul, care se face în casă.
22. Pre trupul lor și pre capul
lor zboară liliecii, rânduitele și
pasările, așișderea și dihori, de
unde ve|i cunoaște, că nu sunt
dumnezei.
23. Nu vă temeli dar de ei, pen-
tru că cu aurul, cu care pentru fru-
mușele sunt îmbrăca|i, de nu va
șterge cinevâ rugina, nu vor sclipi.
Căci nici când se turnau, simfeau.
24. Din tot pre|ul cumpărați
sunt, întru cari nu este duh.
25. Fără de picioare preste
umăr se poartă, arătându^i
batjocura sa oamenilor, și se
rușinează și cei ce slujesc lor, ca nu
cumvâ să cază pre pământ și prin
ei să se ridice.
26. Nici de'l va pune cinevâ pre
«I drept pre sine se va mișcâ, nici
de se va plecă, nu se va îndreptă.
27. Ci cala niștemorli pun
darurile la ei înainte, și jertfele lor
vân- zându-le preofii lor le
cheltuesc.
28. Așijderea și muerile
dmtr'ta- sele lucrează, nici unui
sărac, nici unui neputincios dau
din jertfele lor, când sunt în
curgerea sângelui, și lehuze fiind le
ating.
că nu sunt dumnezei, nu vă teme|i
de ei, de unde dar se vor chemă
dumnezei ? Pentru că muerile pun
dinainte la dumnezeii cei de argint
și de aur și de lemn?
30. In casele lor șed popii lor
având hainele lor rupte, și capetele
și bărbile rase, ale cărora capete
descoperite sunt.
31. Și sbiară strigând înaintea
dumnezeilor lor ca unii la cina
mortului, îmbrăcămintea lor
luând-o popii își îmbracă muerile
lor și pruncii. Și nici de li se va face
de la cinevâ rău sau bine, vor puleâ
să răsplătească, nici să puie împă-
rat pol, nici să scoa|ă.
32. Așilderea nici avu|ie, nici a-
ramă nu vor puteâ să deâ. De va
făgădui lor cinevâ făgăduinlă, și nu
o va dâ, niciodată nu o vor cere.
33. Dela moarte pre om nu'l
vor izbăvi, nici pre cel mai slab
dela cel mai tare nu'l vor scoale.
Omului orb vedere nu'i vor dâ, nici
pre om din nevoie nu'l vor scoate.
Pre văduvă nu o vor milul, nici
săracului nu'i vor face bine.
34. Asemenea pietrilor celor
dela munte sunt aceste de lemn, și
cele ferecate cu aur și cu argint, iar
cei ce slujesc acestora, se vor ru-
șinâ.
35. Cum dar trebue a'i socoti,
au a'i chemâ dumnezei ? De vreme
ce și însuși Haldeii îi necinstesc pre
ei.
36. Carii când văd pre un mut
neputând grăi aducând pre Vil, să
roagă să grăiască, ca și când ar pu-
teâ să sim|ă, și acestea văzându-le
ei tot nu pot să'i lase, pentru că
n'au sim|ire.
37. Iar muerile încinse cu funii
șed în căi tămâind tărâ|e; iar când
vreuna dimítasele de vre unul din
cei ce trec trasă la curvie ocărășle
pre cea de aproape, că nu s'a în-
1152 CARTEA LUI JEREMIA PROROCUL
vrednicii ca și ea, nici funiea ei nu
s'a rupi.
38. Țoale câte se fac înlru ei,
minciuni sunt, cum dar Irebue să se
socotească, au să se zică că ei suni
dumnezei?
39. De leslari și de argintari
suni făcufi, și nu pol să tie alta, fără
numai ce vreau meșterii să facă cu
ei.
40. Și cei ce îi fac pre ei, nu pot
să aibă vieafă de mulfi ani, cum dar
cele ce se fac de ei pot să fie
dumnezei?
41. Pentru că au lăsat lucruri
minciună și batjocură celor ce li se
vor naște în urmă, căci când vor
veni asupra lor râsboiu și rău- tăfi,
se sfătuesc între sine popii, unde se
vor ascunde împreună cu dânșii ?
42. Cum dar nu este a cunoaște,
că nu sunt dumnezei, cei ce nu se
pot pre sine mântui nici de răsboiu
nici de răutăfi ?
43. Pentru că sunt de lemn și
ferecați cu aur și cu argint, mai pre
urmă tuturor neamurilor vor fi
cunoscufi, că sunt mincinoși, și
împărafilor aevea va fi că nu sunt
dumnezei, ci lucruri de mâini ome-
nești, și nici un lucru al lui Dum-
nezeu întru dânșii nu este.
44. Cine dar nu cunoaște, că nu
sunt dumnezei? Că împărat tării
nu vor ridică, nici ploaie oamenilor
nu vor dă.
45. Și judecată nu vor judecă
lor, nici vor mântui de strâmbătale,
fiind ei neputincioși că sunt ca niște
doare între cer și între pământ.
46. Căci și când va cădeă foc în
casa dumnezeilor celor de lemn,
cari sunt ferecafi cu aur, au cu ar-
gint, popii lor vor fugi și vor scăpă,
iar ei ca niște grinzi în mijloc vor
arde de tot.
47. Și împăratului sau
vrăjmașilor nu vor stă împrotivă,
cum dar frebue să se socotească, au
să se numească că sunt dumnezei?
48. Nici de furi, nici de tâlhari
nu vor scăpă dumnezeii cei de lemn
și ferecafi cu argint și cu aur, dela
cari cei ce pot luând aurul si ar-
gintul și îmbrăcămintea cea de pre-
ste ei.se vor duce avându-le, nici
loruș nu vor ajută.
49. Cât mai bun este împăratul
care își arată vitejiea sa, sau vasul
cel de treabă în casă, cu care se va
folosi cel ce'l are, decât dumnezeii
cei mincinoși.
50. Și ușa casii,care păzește cele
ce sunt într'însa, decât dumnezeii
cei mincinoși, și stâlpul cel de lemn
la împărăfii decât dumnezeii cei
mincinoși.
51. Că soarele și luna și stelele
fiind luminoase, și trimise la trebi
bine ascultătoare sunt, așijderea și
fulgerul, când se va ivi bun este la
vedere, Încă și un vânt în toată (ara
bate.
52. Și norii când li se poruncește
dela Dumnezeu să meargă preste
toată lumea, plinesc porunca, și
focul când se trimite de sus să to-
pească munfii, și codrii fac po-
runca.
53. Iar aceștia nici cu chipurile,
nici cu puterile lor sunt asemănafi,
pentru aceea nu trebue nici să se
socotească, nici să se numească
dumnezei, de vreme ce nici
judecată nu pot judecă, nici a face
bine oamenilor.
54. Cunoscând dar că nu sunt
dumnezei, nu vă temefi de ei.
55. Că nici pre împărafi vor
blestemă, nici vor binecuvântâ, și
semne întru neamuri și în cer nu
vor arătă.
56. Nici ca soarele nu vor stră-
luci, nici vor lumină ca luna.
57. Hlarele decât ei sunt mai
bune,
 CÂNTAREA CELOR TREI TINERI
care pot fugi supt acoperemânt
să'și folosească lor.
58. Deci fiindcă nici într'un chip
nu este nouă dovedit, că sunt dum-
nezei, pentru aceea să nu vă temefi
de ei.
59. Că precum la o grădină cu
semănături este un semn de om,
care nimic nu păzește, așâ sunt
dumnezeii lor cei de lemn și fere-
ca|i cu aur și cu argint.
60. Și ca șl spinul cel din
grădină, pre care toată pasărea
CÂNTAREA CELOR TREI TINERI
IN CUPTORUL VAV1LONULU1
Ș tlui,stând Azartea în mijlocul focu-
și deschizând gura sa, așâ s'a
rugat zicând:
2. Bine eșlt cuvântat Doarfme
Dumnezeul părinților noștri și
lăudat și proslăvit este numele tău
în veci.
3. Că drept ești întru toate câte
ai făcut nouă, și toate lucrurile tale
sunt adevărate, și drepte căile tale
și toate judecățile tale adevărate.
4. Și judecățile adevărului ai fă-
cut după toate cele ce ai adus a-
supra noastră și asupra cetă|ii cei
sfinte a părinților noștri
Ierusalimul; că întru adevăr și
judecată ai adus acestea toate
asupra noastră pentru păcatele
noastre.
5. Că am păcătuit și am făcut
fărădelege, depărtându-ne dela
tine.
6. Și am greșit întru toate, și po-
runcile tale n'am ascultat, nici le-
am păzit, nici le-am făcut, după
cum ne-ai poruncit nouă, ca să fie
bine nouă.
7. Și toate câte ai adus asupra
noastră, și toate câte ai făcut nouă,
întru adevărată judecată le-ai
1153
șade deasupra, așljderea și cu
mortul cel a - runcat întru
întunerec, sunt asemenea
dumnezeii lor cei de lemn, și
ferecafi cu aur și cu argint.
61. Dela porfira și dela străluci-
rea care putrezește presle ei, îi ve|i
cunoaște pre ei, că nu sunt dum-
nezei, și mai pre urmă și ei se vor
mâncâ, și vor fi batjocură în |ară.
62. Deci mai bun este omul
drept, care n'are idoli, că va fl
departe de batjocură.
făcut.
8. Și ne-ai dat pre noi în
mâinile vrăjmașilor celor
fărădelege și pro- iivnicilor celor
plsmătarell, și împăratului celui
nedrept și mai rău decât tot
pământul.
9. Și acum nu este nouă a des-
chide gura; rușine și ocară ne-am
făcut robilor tăi și celor ce te cin-
stesc pre tine.
10. Nu ne dâ pre noi până în
sfârșit pentru numele tău, și nu
strică legătura ta.
11. Și nudepărtâ mila ta dela
noi, pentru Avraam cel iubit de
tine și pentru Isaac robul tău și
pentru I- srail sfântul tău.
12. Cărora ai grăit să le înmul-
țești sămân|a lor, ca stelele cerului
și ca nisipul cel de pre marginea
mării.
13. Că Stăpâne ne - am
împuținat mai mult decât toate
neamurile, și suntem smerifi în tot
pământul astăzi, pentru păcatele
noastre.
14. Și nu este în vremea aceasta
domn și proroc și căpetenie, nici
ardere de tot, nici jertfă, nici
prinos,
1164 CÂNTAREA
nici tămâe, nici loc a aduce Înain-
tea la, și a află milă.
15. Ci cu suflet umilit și cu duh
plecat să fim primiți.
16. Ca întru ardere de tot de
berbeci și de junei, și ca întru zeci
de mii de miei grași, așâ să fie
jertfa noastră înaintea ta astăzi, șt
să se sfârșască după tine, că nu este
rușine celor ce nădăjduesc întru
tine.
17. Și acum urmăm fie cu toată
inima, și ne temem de tine, și că-
utăm fafa fa.
18. Să nu ne rușinezi pre noi, ci
fă cu noi după blândefile tale, și
după mulfimea milei tale.
19. Și ne scoate pre noi după
minunile tale, și dă mărire numelui
tău, Doamne; și să se rușineze tofi
cei ce arată robilor tăi rele.
20. Și să se rușineze de toată
puterea ta, și tăriea lor să se sfă-
râme.
21. Și să cunoască că tu ești
Domn, Dumnezeu singur, și mărit
preste toată lumea.
22. Și n'au încetat cei ce i-au bă-
gat pre dânșii, slugile împăratului,
arzând cuptorul cu catran și cu
smoală și cu câlfi și cu vifă.
23. Și s'a vărsat para focului
deasupra cuptorului de cofi patru -
zeci și nouă.
24. Și s'a vărsat, și a ars pre
carii i-a aflat împrejurul
cuptorului Haldeilor.
25. iar îngerul Domnului s'a po-
gorît împreună cu cei dimprejurul
lui Azaria în cuptor, și a scuturat
para focului din cuptor.
26. Și a făcut mijlocul
cuptorului ca un duh de rouă
suflând, și nu s'a atins de dânșii
nicidecum focul, și nu i - a întristat,
nici i - a mâhnit pre ei
27. Atunci acei trei, ca dintr'o
gură au lăudat, și au mărit, și bine
au cuvântat pre Dumnezeu în cup-
tor, zicând:
28. Bine ești cuvântat Doamne
Dumnezeul părinților noștri și lău-
dat, și prea înălțat în veci.
29. Bine este cuvântat numele
slavei tale cel sfânt, și prea lăudat,
și prea înălțat întru toți vecii.
30. Bine ești cuvântat in
Biserica sfintei slavei tale, și prea
cântat și prea mărit în veci.
31. Bine ești cuvântat cel ce vezi
adâncurile, și șezi pre Heruvimi, și
lăudat și prea înălțat în veci.
32. Bine ești cuvântat pre scau-
nul slavei împărăției tale și prea
lăudat, și prea înălțat în veci.
33. Bine ești cuvântat întru
tăriea cerului și prea lăudat, și prea
mărit în veci.
34. Binecuvântați toate
lucrurile Domnului pre Domnul,
lăudați’l, și'l prea înălfafi pre dânsul
în veci.
35. Binecuvântați ceruri pre
Domnul. lăudafi'i și'l prea înălțați
pre dânsul în veci.
36. Binecuvântați îngerii
Domnului pre Domnul, lăudafi'l și'l
prea înălfati pre dânsul în veci.
37. Binecuvântați apele, și toate
cele mai presus de cer pre Domnul,
lăudafi'l și'l prea înălfafi pre dânsul
în veci.
38. Bine să cuvinteze toate pu-
terile Domnului pre Domnul, lău-
dafi'l și'l prea înălfafi pre dânsul în
veci.
39. Binecuvântafi soare și luna
pre Domnul, lăudați'l și'l prea înăl-
ța|i pre dânsul în veci.
40. Binecuvântafi stelele cerului
pre Domnul, lăudați și'l prea înăl-
țați pre dânsul în veci.
41. Binecuvântafi toată ploaia și
rouă pre Domnul, lăudați și'l prea
Înăjfafi pre el în veci.
42. Binecuvântați toate
duhuriel
 CELOR TREI TINERI
pre Domnul, lăudafi și'l prea înăl-
fafi pre dânsul întru to|i vecii.
43. Binecuvântai! focul și zădu-
ful pre Domnul, lăudafi și'l prea în-
nălfafi pre dânsul în veci.
44. Binecuvân(a|i frigul și
căldura pre Domnul, lăudafi și'l
prea înăl- fați pre dânsul în veci.
45. Binecuvântați rouă și
zăpada pre Domnul, lăudafi și'l
prea înăl- țați pre dânsul în veci.
46. Binecuvântați nop|i și zile
pre Domnul, lăudafi și'l prea
înălfafi pre dânsul în veci.
47. Binecuvântați lumina și în-
tunerecul pre Domnul, lăudafi și'l
prea înălfafi pre dânsul în veci.
48. Binecuvântați ghiafa și
gerul pre Domnul, lăudafi și'l prea
înăl- țați pre dânsul în veci.
49. Binecuvântați brume și ză-
pezi pre Domnul, lăudafi și'l prea
înălfati pre dânsul în veci.
50. Binecuvântafi fulgere și nori
pre Domnul, lăudafi și'l prea înăl-
fați pre dânsul în veci.
51. Binecuvinfează pământiile
pre Domnul, laudă și'l prea înalfâ
pre dânsul în veci.
52. Binecuvântafi munft și dea-
luri pre Domnul, lăudafi și'l prea
înălfafi pre dânsul în veci.
53. Binecuvântat! toate cele ce
răsar pre pământ pre Domnul, lău-
dați și'l prea înălfafi pre dânsul în
veci.
54. Binecuvântați izvoarele pre
Domnul, lăudafi și'l prea înălfați
pre dânsul în veci.
55. Binecuvântafi mări și rîuri
pre Domnul, lăudafi și'l prea în-
nălfafi pre dânsul în veci.
56. Binecuvântafi chifi și
toate cele ce se mișcă în ape pre
Domnul, lăudafi și'l prea înălfafi
pre dânsul în veci.
57. Binecuvântafi toate pasările
cerului pre Domnul, lăudafi și'l
1155
prea înălfati pre dânsul în veci.
58. Binecuvântafi toate hiarele
și toate dobitoacele pre Domnul,
lăudafi și'l prea înălfafi pre dânsul
în veci.
59. Binecuvântafi fiii oamenilor
pre Domnul, lăudafi și'l prea înăl-
fafi pre dânsul în veci.
60. Binecuvântafi Israil pre
Domnul, lăudafi și'l prea înălfafi
pre dânsul în veci.
61. Binecuvântafi preofi pre
Domnul, lăudafi și'l prea înălfafi
pre dânsul în veci.
62. Binecuvântafi slugi pre
Domnul, lăudafi și'l prea înălfafi
pre dânsul în veci.
63. Binecuvântafi duhurile și
sufletele drepfilor pre Domnul,
lăudafi și'l prea înălfafi pre dânsul
în veci.
64. Binecuvântafi cei cuvioși și
smerifi cu inima pre Domnul, lău-
dați și'l prea înălfafi pre dânsul în
veci.
65. Binecuvântafi Ananie,
Azarie și Misail pre Domnul,
lăudafi și'l prea înălfafi pre dânsul
în veci; că ne-au scos pre noi din
iad, și din mâna morfei ne-au
mântuit pre noi, și ne-au izbăvit
pre noi din mijlocul cuptorului,
care ardeâ cu pară de foc, și din
mijlocul văpăei ne-au izbăvit pre
noi.
66. Mărturisifi-vă Domnului, că
este bun, că în veac este mila lui.
67. Binecuvântafi tofi
credincioșii pre Domnul,
Dumnezeul dumnezeilor, lăudafi și
mărturisffi, că în veac este mila lui.
 CARTEA A TREIA A LUI ESDRA
CAP. 1.
Despre puștile care le-a adus losie, și
despre împărații următori lui până la robia
Vavilonului.
Ș iDomnului
a adus Iosiea pașlile în Ierusalim
său și a jertfit pasha în
patrusprezece zile ale lunei dintâi,
tocmind preofii după rândul lor,
împodobifi în Biserica Domnului.
2. Și a zis levifilor slugilor celor
sfinte ale lui Israil: să se sfințească pre
sine Domnului, ca să pue sicriul cel
sfânt al Domnului în casa care o a zidit
Solomon fiul lui David împăratul.
3. Nu va fl vouă să'l ridicaji pre
umeri pre el, și acum slujiți Domnului
Dumnezeului vostru și slujifi neamului
lui Israil.
4. Și gătifi după neamurrie și după
felurile voastre, după scrisoarea lui
David împăratul lui Israil și după
mărimea lui Solomon fiul lui.
5. Și stând în Biserică după în-
cepătura cea părintească a părfei
voastre a levijilor celor dinaintea
fraților voștri fiilor lui Israil.
6. Cu rânduială jertfifi paștile, și
gătifi jertfele frafilor voștri, și facefi
paștile după porunca Domnului, care
s'au dat lui Moisl.
7. Și a dăruit Iosiea poporului celui
ce s'a aflat, din miei și din iezi treizeci
de mii, vifei trei mii, acestea din cele
împărătești s'a dat după făgăduința sa,
poporului și preoților și levifilor.
8. Și au dat Helchia și Zaharia și
Siilos, ispravnicii Bisericii preoților
pentru paști, oi două mii șase sute, vifei
trei sute.
9. Și lehonia și Samea și Nata- nail
fratele său, și Savias și Ohiil și Ioram
cei preste mii, au dat levifilor pentru
paști, oi cinci mii, vilei șapte sute.
10. Și după ce s'au făcut acestea cu
bună cuviinfă, stătut-au preoții și
levitii, având azimele după feluri și
după împărfelele începăturii părinților
înaintea poporului, ca să aducă
Domnului după cele scrise în cartea lui
Mois), și așâ de dimineață.
11. Și au fript pasha la foc, cum se
cade, și jertfele le-au fiert în căldări și
în tingiri, cu bun miros, și au adus la
tofi cei din popor.
12. Și după acestea au gătit lor și
preoților frafilor lor, fiilor lui Aaron,
pentrucă preoții aduceau grăsimile
până la miazănoapte, și levifii au gătit
loruși și preoților, fraților fiilor lui
Aaron.
13. Și cântăreții Bisericei, fiii lui
Asaf erau în rândul lor, după cum. a
rânduit David.
14. Și Asaf și Azaria șlEddinus cel
dela împăratul.
 CARTEA A TREIA A LUI ESDRA 1
15. Și portarii la fiecare poartă,
ca să nu treacă fieștecare
rânduiala sa, pentrucă frafii lor
leviții au gă- lit lor.
16. Și s'a săvârșit cele de jertfă
Domnului, ca întru acea zi să se
aducă paștile, și să se aducă jert-
fele pre jertfelnicul lui Dumnezeu
după porunca împăratului losie.
17. Și au adus fiii lui lsrail, cei
ce s'au aflat în vremea aceasta, pa-
știle și praznicul azimelor șapte
zile.
18. Și nu s'a adus paști ca ace-
stea întru lsrail din zilele lui Sa-
muil prorocul.
19. Și tofi împărafii lui lsrail
n'au adus paști ca acestea, în ce
chip au adus losie și preofii și
levifii și jidovii, și tot Israilul, cel ce
s'a aflat în lăcuinfa lor în
Ierusalim.
20. In anul al optsprezecelea al
împărăției lui losie, s'au adus
paștile acestea.
21. Și s'au îndreptat faptele lui
losie înaintea Domnului, cu inimă
plină de bună credinfă.
22. Și lucrurile lui s'au scris
întru vremile cele mai dinainte,
pentru cei ce au păcătuit, și au
făcut pâgâ- nătate înaintea
Domnului, mai mult decât tot
neamul și împărăția, și cele ce l-au
asuprit pre el ca să simfă, și
cuvintele Domnului s'a sculat întru
lsrail.
23. Și după toate lucrurile ace-
stea ale lui losie, s'a întâmplat Fa-
raon împăratul Eghipetului venind
a ridică răsboiu în Carhamis la E-
frai.
24. Și a ieșit întru întâmpinarea
lui losie, și a trimis la el împăratul
Eghipetului, ztcând: ce este mie și
(ie împărate al lui luda? Nu asupra
fa sunt eu trimis dela Domnul
Dumnezeu.
25. Că asupra lui Efraim
răsboiul meu este, și acum Domnul
1157
cu mine este, și Domnul cu mine
sârguind este.
26. Depărtează-te dela mine, și
nu stă împrofiva Domnului.
27. Și n'a întors dela el losie
carul său, ci s'a apucat să deâ răs-
boiu, neluând aminte graiurile lui
le- remiea prorocul cele din gura
Domnului, cel ce au pus asupra lui
răsboiu în câmpul lui Maghedaus.
28. Și s'au pogorît boierii la îm-
păratul losie, și a zis împăratul slu-
gilor sale: depărtafi-mă dela răs-
boiu, că am slăbit foarte.
29. Și îndată l-au depărtat pre
el slugile lui dela rând, și s'a suit în
al doilea car al lui, și ajungând la
Ierusalim ș'a schimbat vieafa sa și
s'a îngropat în mormântul cel pă-
rintesc.
30. Și toată Iudeia a jelit pre lo-
sie, și a plâns leremia prorocul
pentru losie, și cei ce șed mai sus l-
au plâns pre el cu muierile până în
ziua aceasta.
31. Și s'a dat aceasta, ca să se
facă pururea la fot neamul lui
lsrail.
32. Și acestea sunt scrise în car-
tea celor arătate pentru împărafii
lui luda, și toate lucrurile care s'au
făcui de losie și de mărirea lui și de
înțelegerea lui în legea Domnului.
33. Iar cele ce s'au făcut de el
mai 'nainte, și cele de acum s'au
scris în cartea împăraților lui lsrail
și ai lui Iuda.
34. Și luând cei mai aleși din
popor pre Ioahaz fiul lui losie, l-au
pus împărat în locul lui losie tatăl
lui, fiind de douăzeci și trei de ani.
35. Și a împărăflf în Iuda și în
Ierusalim trei luni.
36. Și l-a mutat pre el
împăratul Eghipetului, ca să nu
împărătească în Ierusalim.
37. Și a păgubii pre popor cu o
sută de falanfi de argint și cu un
talant de aur.
 1158 CARTEA A TREIA
38. Șl a pus Împăratul Eghipe-
tului împărat pre Ioachim fratele
lui, împărat lui luda și
Ierusalimului.
39. Și a legat Ioachim pre boie-
rii cei mari, și pre Zarachi fratele
lui prinzându'l l * a scos din
Eghipet.
40. Și eră Ioachim de douăzeci
și cinci de ani, când s'a făcut îm-
părat în ludeia șl în Ierusalim, și a
făcut rău înaintea Domnului.
41. Și asupra acestuia s'a suit
Navuhodonosor împăratul
Vavilonu- lui, și legându'l cu
legături de aramă, l-a dus în
Vavilon.
42. Și din sfintele vase ale Dom-
nului luând Navuhodonosor, și du-
cându-le le-a spânzurat în capiștea
lui în Vavilon.
43. Și cele ce s'au scris de el și
de necură|iea lui, și hula lui s'au
scris în cartea vremilor
împăraților.
44. Și în locul lui Ioachim a îm-
părății fiul lui, care când s'a pus
împărat erâ de optsprezece ani.
45. Și a împărăfit trei luni și
zece zile în Ierusalim, și a făcut rău
înaintea Domnului.
46. Și după un an trimlfând
Navuhodonosor, l-a mutat pre el în
Vavilon împreună cu vasele cele
sfinte ale Domnului.
47. Șl a pus pre Sedechia împă-
rat lui luda și Ierusalimului, de
douăzeci și unul de ani fiind.
48. Și a împărăfit unsprezece
ani, și a făcut rău înaintea
Domnului, și nu s'a rușinat de
graiurile, care s'a grăit prin
leremia prorocul din gura
Domnului.
49. Și fiind jurat de împăratul
Navuhodonosor pre numele
Domnului, călcând lurământul s'a
depărtat.
50. Și învîrtoșindu'și cerbicea
sa și inima sa, a călcat cele legiuite
ale Domnului Dumnezeului lui
Israil.
51. Și povăfuitorii poporului și
ai preofilor multe nelegiuiri au
făcut, mai multe decât toate
necurăfiile tuturor neamurilor, și
au spurcat Biserica Domnului cea
sfinfită în Ierusalim.
52. Și au trimis Dumnezeul pă-
rinților lor pre îngerul său să'i che-
me pre ei, că nu se îndură de el și
de lăcașul său.
53. Iar ei își băteau foc de vesti-
torii lui, și în ziua în care au grăit
Domnul, ei batjocoreau pre proro-
cii lui, până ce mâniindu-se el pre
poporul său pentru păgânătăfi, au
poruncit împăraților Haldeilor să
se suie asupra lor.
54. Aceștia au omorît pre
tinerii lor cu sabie împrejurul
sfintei lor Biserici, și nu le-au fost
milă de cel tânăr și de fecioară și
de bătrân, și de cel mai tânăr al
lor.
55. Ci pre fofi i * au dat în
mâinile lor, și toate vasele
Domnului cele sfinte, cele mari și
cele mici șl vasele sicriului lui
Dumnezeu.
56. Și lăzile cele împărătești Iu-
ându-le le-au dus în Vavilon, și au
ars casa Domnului.
57. Și au surpat zidurile
Ierusalimului și turnurile lui le-au
ars cu foc, și au sfârșit toate cele
mărite ale lui a le face de nimic, și
pre cei rămași de sabie i-au dus în
Vavilon.
58. Și au fost slugi lui și fiilor
lui, până ce au împărăflt Perșii, ca
să se plinească cuvântul Domnului,
care a fost în gura lui leremia,
până va binevoi pământul
sâmbetele sale, în toată vremea
pustiire! sale a serbat întru
plinirea anilor șaptezeci.
 CAP. 2.
Kir, împăratul Perșilor, dă voie
Iudeilor robifi a’și rezidi Templu și
Ierusalimul; iar Artaxerx îi oprește,

I mpărăfind Kir preste Perși în

anul dlntâiu, ca să se plinească
cuvântul D omnuluil ca re e fost în
g ura lui leremiea,
 A LUI ESDRA 2
2. Ridicaf-au Domnul duhul lui
Kir împăratul Perșilor, și a strigat
în toată împărăfia sa, și împreună
prin scrisori zicând :
3. Aceasta zice împăratul Perși-
lor, Kr : pre mine Domnul lui Is-
răii. Domnul cel prea înalt m'au a-
rătat împărat lumii.
4. Și mi-au arătat mie să zidesc
lui casă în Ierusalimul cel din lu-
deia.
5. Cine este dar dintre voi din
neamul lui, Domnul lui cu dânsul,
și suindu-se la Ierusalimul cel din
ludeia, să zidească casa Domnului
lui Israil, acesta este Domnul cel ce
au sălășluit în Ierusalim.
6. Drept aceea, câ|i lăcuesc pre
alocurea, să a|ute lui, cei din locul
Iul.
7. Cu aur și cu argint, cu dări,
cu cai și cu vite împreună cu cei-
lalți, carii la rugăciune sunt puși în
Biserica Domnului cea din Ieru-
salim.
8. Și așezându-se mai marii nea-
murilor familiilor lui luda, și nea-
mul lui Veniamin, și preofii și le- vl|
ii, și a tuturor a cărora au ridicat
Domnul duhul, ca să se suie să
zidească casa Domnului din
Ierusalim, și cei de prin prejurul
lor.
9. Au ajutat întru toate cu
argint și cu aur, cu cai, cu
dobitoace și cu multe făgăduinfe ale
multora, a cărora minte s'a ridicat.
10. Și împăratul Kir a scos va-
sele Domnului cele sfinte, care le-a
fost adus Navuhodonosor din Ieru-
salim, și le-a fost spânzurat în ca-
piștea lui.
11. Și scotându-le Kir împăratul
Perșilor, le-a dat lui Mitridat păzi-
torului cămării sale.
12. Și prin acesta s'au dat lui
Ava sar cârmuitorulul Iudeii.
13. Și numărul acestora erâ: pa-
hare de aur o mie, și pahare de
argint o mie, căfui de argint două-
1159
zeci și nouă, năstrăpi de aur trei-
zeci, de argint două mii si patru
sute zece, și alte .vase o mie.
14. Și toate vasele, care s'au
adus de aur și de argint, cinci mii
patru sute șasezeci și nouă.
15. Și s'au adunat dela Sanava-
sar împreună cu cei din robie din
Vavilon la Ierusalim.
16. Iar în anii cei după vremea
lui Artaxerx împăratul Perșilor, a
scris la el împrotivă asupra celor ce
lăcuesc în Ierusalim și în ludeia,
Vitemos și Mitridat și Tave- lios și
Ratimos și Veeltemos și Samelios
scriitorul, și ceilalți, carii cu aceștia
împreună se sfătuesc, și cei ce
lăcuesc înSamariea și în celelalte
locuri, această iscălită carte-
17. Împăratului Artaxerx
domnului : slugile fale Ratim cel
preste cele ce se întâmplă, și
Samelie scriitorul, și ceilalți ai
sfatului lor, și judecătorii cei din
Kilo-Siriea și din Finichia.
18. Și acum în știre să fie dom-
nului nostru împăratului, că Evreii
suindu-se dela voi lă noi, viind la
Ierusalim cetatea cea vicleană și
rea, zidesc ulițele și zidurile ei le
tocmesc, și Biserica asemenea o
încep.
19. Deci de se va zidi cetatea a-
ceasta, și se vor sfârși zidurile, bir
nu vor suferi a dâ, ci și împăraților
vor stâ împrotivă.
20. Și de vreme ce se fac ale
Bisericii, bine a fî am socotit, să nu
trecem aceasta cu vederea.
21. Ci să înștiinfăm pre domnul
nostru împăratul, ca în ce chip se
va păreâ tie, să se cerceteze cărțile
cele dela părinții tăi.
22. Și vel află întru cele de po-
menire scrise despre acestea, și vei
cunoaște, că cetatea aceea erâ
vicleană și împărafi și cetă|i tur-
burând.
 1160 CARTEA A TREIA
23. Și Evreii vicleni și răsboaie
bătând întru ea încă din veac, pen-
tru care pricină și cetatea aceasta
s'a pustiit.
24. Acum dar arătăm fie
doamne împărate, că de se va zidi
din nou cetatea aceasta și se vor
ridică zidurile ei, mai mult (ie
pogorîre nu va fi la Siriea cea
gropiloasă, și la Finichia.
25. Atunci a răspuns împăratul
lui Ratim celui ce scrieâ cele ce se
întâmplă și lui Veeltem și lui Same-
lie scriitorului și celorlalți, carii
împreună cu ei se sfătuesc și lă-
cuesc în Samariea și în Siriea și în
Finichia, cele mai jos scrise:
26. Cetit-am cartea, care o aji
trimis la mine, drept aceea am po-
runcit să se caute și s'a aflat, cum că
cetatea aceea este din veac îm-
protiviloare împăraților.
27. Și oamenii, vicleșuguri și
răsboaie întru ea făcând, și
împărafi tari și puternici erau în
Ierusalim stăpânind, și bir luând
dela Siriea cea gropiloasă și dela
Finichia.
28. Acum dar am poruncit să
oprească pre oamenii aceia a zidi
cetatea, și mai înainte a se socoti ca
afară de acestea nimic să nu se facă.
29. Și să nu meargă înainte mai
mult răutatea, ca împărații să se
turbure.
30. Atunci cetindu-se cele scrise
de împăratul Artaxerx, Ratimos și
Samelios scriitorul și cei ce cu a-
ceștia împreună se sfătuiau, purce-
zând la Ierusalim cu sârguinfă, cu
cai și cu rânduială de gloată, au
început a opri pre cei ce zideau.
31. Și s'a oprit zidirea Bisericei
din Ierusalim până la al doilea an al
împărăfiei lui Darie împăratul
Perșilor.
CAP. 3.
Dormind Darie după ospățul cel
mare, care a făcut, la deșteptare află
supt pernă scrise trei întrebări: au
vinul, împăratul, femeia sau
adevărul este mai tare? Și cere
explicarea lor.
Ș imare
împărăfind Darie, a făcut ospăț
tuturor celor de supt ascul-
tarea lui, și tuturor celor din casă
născufi ai lui.
2. Și tuturor boierilor celor
mart al Midiei și ai Persiei șl
tuturor domnilor și povăfuitorilor
și stăpâ- nitorilor locui ilor celor
dela India până la Etiopia, cari
erau întru cele o sută douăzeci și
șapte de domnii.
3. Și după ce au mâncat și au
băut, și după ce s'au săturat, s'au
risipit; alunei Darie împăratul s'a
dus la așternutul său și a adormit și
s'a deșteptat.
4. Atunci cei trei tineri păzitorii
trupului său, cari păzeau trupul
împăratului a zis unul către altul:
5. Să zicem fiecare dintre noi un
cuvânt, care va fl mai tare, și ori al
căruia cuvânt se va arătă mai
Înfelept decât celalt, îi va dă lui
Darie împăratul, daruri mari și bi-
ruințe mari.
6. Și cu porfiră a se îmbrăcă, și
din vase de aur a beâ, șl pre aur a
dormi, și care cu frâne de aur, și
chivără de vison și lănjușe îm-
prejurul grumazilor lui.
7. Și al doilea va ședeâ după Da-
rie pentru înțelepciunea lui, și rudă
lui Darie se va numi.
8. Atunci scriind fiecare
cuvântul său, l-a pecetluit, și l-a pus
supt perna lui Darie împăratul și
au zis :
9. Când se va sculă împăratul,
vor dă lui cartea, și pre care va ju-
decă împăratul și cei trei mari dre-
gători ai Persiei, că cuvântul lui
este mai înțelept, lui se va dă biru-
ința în ce chip s'a scris.
 A LUI ESDRA 3-4
10. Unul a scris : mai tare este
vinul.
11. Celalf a scris: mare tare este
împăratul.
12. Și al treilea a scris: mai tari
sunt muierile, iar mai mult decât
toate birueșle adevărul.
13. Și când s'a sculat împăratul
din somn, luând scrisorile le-au dat
lui, și le-a cetit.
14. Și trimifând, a chemat pre
tofi boierii cei mari ai Persiei și ai
Midiei, și pre domnii și povăfuitorii
și căpeteniile locurilor și dregătorii.
15. Și a șezut în divan, și a cetit
scrisorile înaintea lor.
16. Și a zis: chema|i pre tinerii
aceia, și ei să'și arate cuvintele lor.
17. Și s'au chemat, și au intrat
în- lăuntru și le-a zis lor: spunefi
nouă cele ce afi scris.
18. Și a început cel dintâlu, cel
ce a zis că vinul este mai tare, și zise
așâ: o bărbafilor, cum nu este mai
tare vinul? Că pre tofi oamenii cari
îl beau îi înșală.
19. Cugetul și al împăratului și
al orfanului și al robului, și al celui
slobod și al săracului și al bogatului
îl face unul.
20. Și tot cugetul îl schimbă spre
bună plăcere și spre veselie, și nu'și
aduce aminte de lot necazul și de
toată datoria.
21. Și toate inimile le face
bogate, și nu'și aduc aminte de
împărat sau de domn, și toate prin
talan)! le face a grăi
22. Și nu'si aduc aminte când
beau,a iubi pre prieteni și pre fraji,
ci îndată după pujin timp scol
săbiile.
23. Șl când se trezesc de vin,
nu'și aduc aminte de cele ce au
făcut.
24. O bărbafilor 1 Au nu este
mai tare vinul, care silește a face
așâ7 Și după ce a zis acestea, a
tăcut.
1161
CAP. 4.
Biruința adevărului. Darie
înapoiază vasele cele sfinte, dând
Iudeilor voie și de cheltuială pentru
zidirea Ierusalimului și a Bisericei.
Ș ia azis,început al doilea a grăi, cel ce
că este mai tare împăratul.
2. O bărbafil Au nu sunt mai
tari oamenii, cel ce stăpânesc
pământul și marea, și toate câle
sunt în- tr'însele?
3. Iar împăratul mai tare este, și
domnește presle tofi și'i stăpânește,
și tot orice va zice lor fac, de va zice
lor să facă răsboiu unul asupra
altuia, fac.
4. Și de'i va trimite pre ei asu-
pra vrăjmașilor, merg șl surpă
munfi și ziduri și turnuri.
5. Ucid și se ucid, și cuvântul îm-
păratului nu'l calcă, și de vor birul,
împăratului îi aduc toate.
6. Și câte vor prădâ, și celelalte
toate, și câfi nu se oștesc și nu dau
răsboiu, ci lucrează pământul,
iarăși după ce seamănă, secerând
aduc împăratului.
7. Și unul pre altul silind aduc
dajdie împăratului, și el unul sin-
gur este.
8. De va zice: să omoare, omoa-
ră, de va zice: să lase, lasă, de va
zice: să bată, bate.
9. A zis:: să pustiască, pustiesc,
a zis: să zidească, zidesc, a zis: să
taie, taie, a zis: să răsădească, ră-
sădesc.
10. Și, tot poporu, Iu, și puterile
lui de el unul ascultă, și la toate a-
cestea el șade, mănâncă, beâ și
doarme.
11. Și aceșiia îl păzesc pre el îm-
prejur, și nu poate ffeștecare a
merge și a face lucrurile sale, nici
pot să nu'l asculte pre el.
12. O bărbafilor 1 Cum nu este
mai
 1162 CARTEA A TREIA
tare împăratul, că așâ ascultat este?
Șl a tăcut.
13. Iar al treilea cel ce a zis de
muieri și de adevăr, acesta este Zo-
rovavel, a început a grăi:
14. O bărbaților! Au doară nu
este mare împăratul, și mu!|i sunt
oamenii? Și vinul nu este tare?
15. Dar cine este cel ce îi stăpâ-
nește pre ei, sau cine este cel ce'i
domnește pre ei? Au nu sunt mu-
ierile? Muierile au născut pre
împăratul și pre tot poporul, care
stăpânește marea și pământul.
16. Și din ele s'au făcut, și ace-
stea au crescut pre aceia cei ce să-
desc viile, din care se face vinul.
17. Și acestea
facîmbrâcămintele oamenilor, și
acestea fac mărire oamenilor, și
fără de muieri nu pot fi oamenii.
18. Și de vor adună aur și argint
și fot lucrul frumos, au nu iubesc
pre o muiere frumoasă la chip și la
frumușele?
19. Și toate acestea lăsându-le,
la dânsa caută, și cu gura căscată se
uită la ea, și to|i pre ea o aleg mai
mult decât aurul și decât argintul și
decât fot lucrul frumos.
20. Lasă omul pre tatăl său,
care l-a hrănit pre el, și fara sa, și
se lipește de femeia sa.
21. Și cu muierea își lasă sufle-
tul, și nici de tatăl său nu'și aduce
aminte, nici de muma sa, nici de
(ară.
22. Și dintru acestea se cade să
știfi voi, că muierile vă stăpânesc
pre voi.
23. Au nu frudifi și osfenifi, șl
toate le aduce|i și le dafi muierilor,
și iâ omul sabiea sa, și iese la căi să
tâlhărească și să fure, și pre mare
umblă și prin rîuri,
24. Și pre leu vede, și întru în-
tunerec merge, și după ce fură și
răpește șl desbracă de haine, la cea
Iubită aduce.
25. Și mai mult iubește omul pre
muierea sa, decât pre tatăl său și
pre muma sa.
26. ȘI mulfi s'au fluturat la chi-
puri pentru muieri, și robi s'au fă-
cut pentru ele.
27. Și mulfi au pierit și au greșit
și au păcătuit pentru muieri.
28. Și acum nu'mi credeți mie?
Au nu este împăratul mare cu o-
blăduirea lui? Au nu toate țările se
tem a se atinge de el?
29. Văzufu'l-am pre el și pre A-
pamina fata lui Vartac celui
minunat, (Hfoarea împăratului
șezând dea- dreapfa împăratului.
30. Și luând stema de pe capul
împăratului, și puind-o pre capul
său, dâ palme împăratului cu
stânga.
31. Și la acestea împăratul căs-
când gura se uitâ la ea, șl de'i va
râde lui, râde; iar de se va mâhni
asupra lui, se cucerește ei, ca să se
împace cu el.
32. O bărbaților 1 Cum nu sunt
tari muierile, de vreme ce fac așâ?
33. Afund împăratul și dregăto-
rii căutau unul la altul.
34. Și a început a grăi pentru a-
devăr. O bărbaților 1 Au nu sunt
tari muierile? Mare este pământul
și înalt este cerul și iute la alergat
soarele, că înfr'o zi se întoarce șl
înconfurâ cerul, și iarăși aleargă la
locul său.
35. Au nu este mare cel ce face
acestea? Ci adevărul este mare șl
mai tare decât toate.
36. Tot pământul chiamă adevă-
rul, și cerul pre el bine îl cuvin-
tează, și toate lucrurile se clătesc și
se cutremură, și nimic la el nu este
strâmb.
37. Nedrept este vinul, nedrept
este împăratul, nedrepte sunt
muierile, nedrepfi sunt fofi fiii
oamenilor și
 A LUI
nedrepte sunt toate lucrurile lor,
cele ce sunt ca acestea, și nu este
întru ele adevăr, și cu nedreptatea
lor pier.
38. Iar adevărul rămâne și este
tare Tn veac, și trăește și biruește
în veacul veacului.
39. Și nu este la el privire de
fefe, nici osebiri, ci cele drepte face
de toate nedreptățile, șl relele se
ferește, și la tofi sunt plăcute
lucrurile lui.
40. Și la ludecata lui nimic nu
este nedrept, și aceasta este puterea
și împărăfiea și oblăduirea și
mărimea tuturor veacurilor;
bineeste cuvântat Dumnezeul
adevărului.
41. Și a încetat a grăi, și lot po-
porul atunci a răspuns.
42. Și atunci a zi^s: mare este
adevărul, și mai tare este. Atunci
împăratul a zis lui: cere ori ce vei
vreâ, mai mult decât cele scrise, și
voiu dâ (ie, pentrucă le-ai aflat mal
înfelept, și alăturea cu mine vei șe-
deâ, și rudeniea mea te vei chemâ.
43. Atunci a zis împăratului : a-
du'fi aminte de făgăduința, care ai
făgăduit să zidești Ierusalimul.
44. In ziua, în care împărăția ta
ai luat toate vasele cele luate din
Ierusalim să le trimiți, care le-a
osebit Kir, când a făgăduit să taie
Vavilonul, și s'a făgăduit că le va
trimite acolo.
45. Și tu ai făgădui! să zidești
Biserica, care o au ars ldumeii,
când s'a pustiit ludeia de Haldei.
46. Și acum aceasta este, ce te
rog doamne împărate, și ce cer
dela tine, și aceasta este mărimea
dela tine, rogu-mă dar pentru ca să
faci făgăduința care ai făgăduit
prin gura ta a face împăratului
cerului.
47. Atunci sculându-se
împăratul Darie l-a sărutat pre el,
și a scris pentru el cărfi către tofi
dregătorii și biruitorii locurilor, șl
ESDRA 4 1163
povă|uitoril și domnii, ca să'l
petreacă pre el și pre tofi cei cu el,
carii să suie să zidească
Iersusalimul.
48. Și la tofi biruitorii locurilor
din Siriea cea gropiloasă și din
Finichia, și la cei din Livan a scris
cărfi, să ducă lemne de chedru din
Livan la Ierusalim, șl împreună cu
el să zidească cetatea.
49. Și a scris la to|i Iudeii, carii
sunt a se sul dela împărăție la lu-
deia. despre slobozenie, lot cel tare,
și biruitorul de loc și domnul șl
dregătorii de case, să nu meargă la
ușile lor.
50. Și toată (ara, care o (in ei, să
fie lor fără de dajdie, și să lase
ldumeii satele, care le oprise Iu-
deilor.
51. Și la zidirea Bisericii să deâ
pre an lalanfi douăzeci, până ce se
va zidi.
52. Și la jertfelnic arderi de tot
să se iâ în toate zilele, precum au
poruncă; alfi șaptesprezece lalanfi
să aducă, și preste an zece.
53. Și tofi cei ce merg din Vavi-
lon să zidească cetatea, să fie vol-
nici ei, și fiii lor și tofi preoții, cari
merg.
54. Și a scris și darea și po-
doaba preoțească, cu care slujesc
întru ea.
55. Și levifilor a scris să le deâ
dare până în ziua când se va să-
vârși casa, și Ierusalimul a se zidi.
56. Și la tofi cei ce păzesc ceta-
tea a scris să le deâ lor sorfi și
cheltueli.
57. Și a trimis toate vasele, care
le-a osebit Kir dela Vavilon, și
toate câte a zis Kir să facă și el a
poruncit să facă, și să trimită la Ie-
rusalim.
58. Și când a ieșit tinerelul
Zoro- vavel, ridicând fa|a sa la cer
înain-
 1164 CARTEA A TREIA

tea Ierusalimului, a binecuvântat 7. Și aceștia sunt din Iudeia,

pre împăratul cerului, zicând : carii s'au suit din robia
59. Dela tine este biruinfa, și de înstrăinării, pre carii i-au
la tine este înțelepciunea, și a ta înstreinat Navuhodono- sor
este mărirea, și eu robul tău sunt. împăratul Vavilonului la Vavi- Ion,
60. Bine ești cuvântat cel ce mi- și s'au înapoiat la Ierusalim.
ai dat mie înțelepciune, și fie î|i 8. Și cealaltă evreime fiecare la
mărturisesc Stăpâne al părinților. a sa cetate, carii au venit cu Zoro-
61. Și a luat cărțile, și a ieșit, și vavel și cu Isus, Neemiea, Zaharia,
a venit în Vavilon, și a vestit Gheiseu, Eniu, Mardoheu, Velsar,
tuturor fraților săi. Asfaros, Reeliu, Roim, Vaana, a ce-
62. Și binecuvântară pre lor dintâiu povă|uitori ai lor.
Dumnezeul părinților săi, căci le- 9. Numărul celor dela neam, șl
au dat lor slobozire și răsuflară, povătuitorii lor.
63. A se sul și a zidi Ierusalimul 10. Fiii lui Foros două mii o
și Biserica, întru care s'a numit sută șaptezeci și doi.
numele Domnului, și s'au desfătat 11. Fiii lui Safai patru sute
cu muzici și cu bucurie șapte zile. șaptezeci și doi.
12 - fiiit lut Ares șapeesute cinci-
CAP. 5. zeci și șase.
însemnarea celor întorși din robia Va- 13. Fiii lui Faal Moav două mii
vilonului. începerea înnoi rei cetății opt sute doisprezece.
și a Bisericii.
14. Fiii lui Ham o mie două sute
Ș icăpeteniile
după aceasta s'a ales a se sul
caselor neamurilor
cincizeci și patru.
15. Fiii lui Zatii nouă sute
după felurile lor, și muierile lor și patruzeci și cinci.
fiii și fetele lor, și slugile și sluj- 16. Fiii Iul Horve șapte sute
nicile lor, și dobitoacele lor. cinci.
2. Și Darie a trimis împreună 17. Fiii lui Vani șase sule patru-
cu ei o mie de călăreji până îi vor zeci și opt.
așeză pre ei în Ierusalim cu pace, și 18. Fiii lui Vive șase sute
cu muzici și cu timpene și cu fluere. treizeci și trei.
3. Și toji frajii lor jucând, și i 19. Fiii lui Sadac trei mii două
-au făcut pre ei să se sue împreună sute douăzeci și doi.
cu aceia. 20. Fiii lui Adonican șase sute
4. Și acestea sunt numele șasezeci și șapte.
bărbaților celor ce se suiau după 21. Fiii lui Vagoi două mii șase-
neamurile lor la feluri, la zeci și șase.
împărțeala începăturii lor. 22. Fiii lui Adinu patru sule
5. Preo|ii fiii lui Finees, fiii lui cincizeci și patru.
Aaron Isus al lui losedec, al lui 23. Fiii lui Atiriziu nouăzeci și
Sareu, și loachim a lui Zorovavel al doi.
lui Salatiil din casa lui David, din 24. Fiii lui Kilan și Azitas șase-
sămânța lui Fares, și din neamul zeci și șapte.
lui luda. 25. Fiii lui Azuran patru sute
6. Care a grăit la Darie împă- treizeci și doi.
ratul Perșilor cuvinte înțelepte la al 26. Fiii lui Ananiea o sută
doilea an al împărăției lui în luna unuL
lui Nisan, luna dintâiu. 27. Fiii lui Arom treizeci și doi.
 A LUI ESDRA B
28. Fiii lui Vasâ trei sute două-
zeci și trei.
29. Fiii lui Arsifurit o sută doi.
30. Fiii lui Metirus trei mii
cinci.
31. Fiii lui Vetlomon o sută
douăzeci și trei.
32. Cei din Netofas cincizeci și
cinci.
33. Cei din Anatot o sută cinci-
zeci și opt.
34. Cei din Vetsamos patruzeci
și doi.
35. Cei din Caritiarios douăzeci
și cinci.
36. Cei din Cafiras și din Virot
șapte sute patruzeci și trei.
37. Cei din Piras șapte sute.
38. Cei din Hadias și Amidii pa-
tru sute douăzeci și doi.
39. Cei din Kirama și Gavdis
șase sute douăzeci și unul.
40. Cei din Macalon o sută
douăzeci și doi.
41. Cei din Vitolio cincizeci și
doi.
42. Fiii lui Nefis o sută cincizeci
și șase.
43. Fiii lui Calamolal și Onus
șapte sute douăzeci și cinci.
44. Fiii lui lerehu două sute pa-
truzeci și cinci.
45. Fiii lui Anaas trei mii trei
sute treizeci.
46. Preoții fiii lui leddu fiul lui
Isus, la fiii lui Sanasiv nouă sule
șaptezeci și doi.
47. Fiii din Esemirot o mie
cincizeci și doi.
48. Fiii lui Fassaron o mie pa-
truzeci și șapte.
49. Fiii din Cârmi două sute
șaptesprezece.
50. Iar levifii fiii lui lesue, și
Cad- miil și Van și Suia șaptezeci și
patru.
51. Cântăreții Bisericii fiii lui A-
saf o sută douăzeci și opt.
52. Portarii fiii lui Salum. fiii lui
1165
lalal, fiii lui Tolman, fiii lui Dacovi,
fiii lui Tita, fiii lui Savi de toți o
sută treizeci și nouă.
53. Robii Bisericii fiii lui Isaf,
fiii iui Asifâ, fiii lui Tavaot, fiii lui
Kiras, fiii lui Sud, fiii Iul Faleu, fiii
lui Lavanâ, fiii lui Agravâ, fiii lui
Acuâ, fiii lui Utâ, fiii lui Kitav, fiii
lui Agavâ, fiii lui Sevâ.
54. Fiii lui Anan, fiii lui Catuâ,
fiii lui Ghedur, fiii lui Eru, fiii lui
Desan, fiii lui Noivâ, fiii lui Hase-
vâ, fiii lui Gazerâ, fiii lui Aziu, fiii
lui Finees, fiii lui Asarâ, fiii lui Va-
ste, fiii lui Asanâ, fiii lui Meanl, fiii
lui Nafisl. fiii lui Acuv, fiii lui An-
cfâ, fiii lui Asurt fiii lui Farachim,
fiii lui Vasalol.
55. Fiii lui Meedâ, fiii lui Cută,
fiii lui Harsâ, fiii lui Harcus, fiii lui
Asirar. fiii lui Torni, fiii lui Nasit,
fiii lui Atifâ.
56. Fiii slugilor lui Solomon, fiii
lui Asapfion, fiii lui Farirâ, fiii lui
leii, fiii lui Lozon, fiii lui Iedail, fiii
lui Safet.
57. Fiii lui Aghiei, fiii lui Faha-
ret, fiii lui Saviâ, fiii lui Sarotieâ,
fiii lui Masiâ, fiii lui Gar, fiii lui A-
dus, fiii lui Suvâ, fiii lui Aferâ, fiii
lui Varodis, fiii lui Savat, fiii lui
Alom.
58. Tofi robii Bisericii și fiii slu-
gilor lui Solomon trei sute șaptezeci
și doi.
59. Aceștia sunt cari s'au suit de
la Termelet și Telersas
povăfuitorul lor Harlatalar și Alar,
și nu puteau să vestească neamurile
lor și semințiile, că sunt din Israil
fiii lui Ladan, fiul lui Van, fiul lui
Nico- dan șase sule cincizeci și doi.
60. Și din preoții cei ce se țin de
preo|ie, și nu s'au aflat fiii lui Ov-
diei, fiii lui Acos, fiii lui Addft, celui
ce a luat pre Avghiea muiere din
felele lui Verzeleu, și s'au numit pre
numele lui.
61. Și cercându - se la socoteală
 1166 CARTEA A TREIA
scrisoarea cea de rudă a acestora,
și neatlându-se s'au înlăturat a pre-
o|i.
62. Și le-au zis lor Neemiea și
Altarla, să nu aibă ei parte din cele
sfinte, până ce se va sculă Arhie-
reu, îmbrăcat cu arătarea și cu a-
devărul.
63. Și aceștia tofl erau dela Is-
rail, de doisprezece ani și mal sus,
afară de slugi, și slufnice patruzeci
și două de mii trei sule șasezeci.
64. Slugile lor și slujnicile șapte
mii trei sute patruzeci și șapte.
65. Cântărefii și cântătorii două
sute patruzeci și cinci.
66. Cămile patru sute treizeci și
cinci.
67. Și cai șapte sute treizeci și
șase.
68. Mușcoi două sute patruzeci
și cinci.
69. Asini cinci mii cinci sute
douăzeci și cinci.
70. Și din povăfuitori după nea-
muri, când veneau ei la Biserica lui
Dumnezeu cea din Ierusalim s'au
făgăduit să ridice casa în locul ei
după puterea lor, și să se deâ la
sfânta cămară pentru lucruri taleri
de aur o mie, și de argint taleri șase
mii, și veșminte preofești o sută.
71. Și s'au sălășluit preoții și le-
vifii și cei din popor în Ierusalim și
în (ară. și cântăreții Bisericii și
portarii și lot lsrailul la satele lor.
72. Și sosind luna a șaptea, și
fiind fiii lui Israil fieștecare întru
ale sale, s'au adunat cu tofii dim-
preună la lărgimea porfil cei din-
tâiu, care este către răsărit.
73. Și stând Isus al lui Iosedec,
și frafii lui preofii șl Zorovavel al
lui Salatiil și frafii lui, au gătit jert-
felnicul Dumnezeului lui Israil, ca
să aducă pre el arderi de tot, după
urmarea celor mărturisite în cartea
Iul Mois) omul lui Dumnezeu.
74. Și s'au adunat la ei din cele-
lalte neamuri ale pământului, și au
așezai jertfelnicul la locul său, că în
vrajbă erau ei, și i-au întărit pre ei
toate neamurile de pre pământ, și
aduceau jertfe după vremi și arderi
de tot Domnului dimineața și seara.
75. Și au săvârșit praznicul înfi-
gerei corturilor, în ce chip s'a rân-
duit în lege și jertfe în toate zilele
cum se cuveneâ, și după acestea
aducerile cele neîncetate șl jertfa
sâmbetelor și a lunilor nouă, și a
tuturor praznicilor celor sfinfite.
76. Și ori câ|i au făgăduit făgă-
duință lui Dumnezeu din luna a no-
ua a lunei a șaptea, au început a
aduce jertfe lui Dumnezeu, că Bise-
rica Iui Dumnezeu încă nu se
zidise.
77. Și au dat bani pietrarilor și
meșterilor de lemn și mâncări și
băuturi de bucurie.
78. Și care Sidonenilor și Tirie-
nilor, ca să aducă ei dela Livan
lemne de chedru, ca să le ducă
plute la vadul lopiei după porunca
care s'a scris lor dela Kir împăratul
Perșilor.
79. Și în al doilea an mergând la
Biserica lui Dumnezeu în Ierusalim
în luna adoua, a început Zorovavel
al lui Salatiil și lsus al lui Iosedec și
frafii lor și preoții și le- vilii și tofi
cei ce au venit din robie în
Ierusalim, și au întemeiat casa lui
Dumnezeu la lună nouă a lunei
adoua, în al doilea an, după ce au
venit el în ludeia și în Ierusalim.
80. Și au pus pre levifi de două-
zeci de ani preste lucrurile Domnu-
lui, și a stătut lsus și fiul lui și frații,
și Cadmiil fratele și fiii lui
Madiavun, și fiii lui luda al lui Ili-
adun, împreună cu fiii și frafii, tofi
levifii cei dimpreună cârmuitori
pre-
 A LUI ESDRA 5—6
sie lucruri, făcând la lucruri în casa
lui Dumnezeu, și au zidit zidarii Bi-
serica lui Dumnezeu.
81. Și au stătut preofii to|i împo-
dobiți cu muzici șl cu trâmbițe, și
levi|ii fiii lui Asaf având chimvalele
lăudând pre Domnul, și binecuvân-
tând după rânduiala lui David îm-
păratul lui lsrail.
82. Și au glăsuit prin laude măr-
turisind Domnului, că bunătatea
lui și mărirea lui este în veci întru
tot Israilul.
83. Și tot poporul a trâmbifat, și
a strigat cu glas mare dând laudă
Domnului pentru ridicarea casei
Domnului.
84. Și au venit din preofi, din le-
vifi și din cei ce șed înainte după
neamurile lor cei bătrâni, cari au
văzut casa cea mai dinaintea ace-
știa, la zidirea aceștia cu plângere
și cu strigare mare, și mul|i pentru
trâmbițe și pentru bucuria cea cu
glas mare, în cât poporul n'auzeâ
trâmbițele pentru plângerea popo-
rului.
85. Pentrucă erâ gloată, care
trâm- bi|â foarte tare, ca de
departe să se auză.
86. Și auzind vrăjmașii
neamului lui luda și ai lui
Veniamin, au venit ca să cunoască,
pentruce este glasul trâmbifilor.
87. Și au cunoscut, că cei din
robie zidesc Biserica Domnului
Dumnezeului lui lsrail.
88. Și viind la Zorovavel și la
lsus și la povă|uitorii neamurilor,
au zis lor: să zidim împreună cu
voi, că asemenea cu voi ascultăm de
Domnul vostru, și lui jertfim din
zilele lui Asvasaret împăratul Asi-
rienilor, care ne-a mutat pre noi
aici.
89. Și au zis Zorovavel și lsus și
povătuiforii neamurilor lui lsrail:
nu este nouă și vouă a zidi casa
Domnului Dumnezeului npstru, că
1167
noi singuri vom zidi Domnului lui
lsrail cu urmare precum a rânduit
vouă Kir împăratul Perșilor.
90. Și neamurile pământului
îm- protivindu-se asupra celor din !
u- deea și bătând cetatea, opreâ
zidirea, și vicleșuguri și aduceri de
popoare, și răzvrătiri făcând, au
oprit a se săvârși zidirea în toată
vremea viejei împăratului Kir, și
s'a oprit dela zidire în doi ani, până
la împărăția lui Darie.
CAP. 6.
Evreii zidesc Biserica lui Dumnezeu .
cu slobozenia lui Darie.
I ar în anul al doilea al împărăției
lui Darie, au prorocit Agheu și
Zaharia al lu i Addoprorociiasapra
Evreilor din ludeea și din lerusa-
lim, întru numele Domnului Dum-
nezeului lui lsrail.
2. Și atunci stând Zorovavel al
lui Salatiil și lsus al lui losedec, au
început a zidi casa Domnului cea
din lerusalim fiind împreună cu
prorocii Domnului, cari le ajutau
lor.
3. lntr'aceaslă vreme erâ la ei de
fa|ă Sisinis biruitorul Siriei și al Pi-
nichiei și Satravuzan și cei împre-
ună tovarăși ai lui, și ziseră lor:
4. Cine v'a rânduit vouăi de zi-
diți casa aceasta și acoperemântul
acesta, și celelalte toate săvârșii? Și
cari sunt ziditorii, cei ce săvârșesc
acestea?
5. Și au avut har bătrânii
judeilor, socotin|ă făcându-se în
robie dela Domnul.
6. Și nu s'a oprit dela zidir^e
până se va face știre lui Darie
pentru ei, și până se va răspunde.
7. Izvodul cârjii, caee au scris
lui Darie, și au trimis Sisinis birui-
torul Siriei și al Plnichiei și Șatra-
vuzan, și cei împreună tovarăși, și
cei din Siriea și din Finichia domni,
împăratului Darie bucurie.
 1168 CARTEA A TREIA
8. Țoale știute să fie domnului
nostru împăratului, că mergând la
fara Iudeii, și viind în Ierusalim
cetatea, am prins pre Evreii cei bă-
trâni ai robiei în cetatea Ierusali-
mului zidind casă nouă mare,
Domnului.
9. De pietre cioplite de mult
pre|, lemne puindu-se în ziduri.
10. Și lucrurile acelea în grab se
fac, și bine sporindu-se lucrul în
mâinile lor, și cu toată mărirea și
nevoin|a săvârșindu-se.
11. Atunci am întrebat pe
bătrânii aceia, zicând : cine
poruncindu-vâ vouă zidifi casa
aceasta, și înte- meiafi lucrurile
acestea?
12. Deci i-am întrebat pre ei
pentru ca să arătăm fie, și să scrim
|ie pre oamenii cei ce povăjuesc, și
scrisoarea numelor cerem dela cei
ce erau înainte povăjuitori.
13. Și ei au răspuns nouă, zi-
când : noi suntem slugile Domnului
celui ce au făcut cerul și pământul.
14. Și erâ casa aceasta zidită
mai înainte cu mulfi ani prin îm-
păratul lui Israil cel mare și tare, și
s'a sfârșit.
15. Și de vreme ce părinții
noștri amărând au păcătuit asupra
Domnului celui ceresc al lui Israil,
i-au dat pre ei în mâinile lui
Navuho- donosor împăratul
Vavilonului și a Haldeilor.
16. Și casa slricând'o a ars'o, și
pre popor l-a dus în robie la
Vavilon.
17. Iar în anul dintâiu când îm-
părăfeâ Kir preste (ara
Vavilonului, a scris împăratul Kir
să se zidească casa aceasta.
18. Și sfintele vase cele de aur și
de argint, care le-a scos Navu-
hodonosor din casa cea din Ieru-
salim, și le-a spânzurat în capiștea
lui, împăratul Kir iarăși le • a scos
din capiștea cea din Vavilon, și s'au
dat lui Zorovavel și lui Sana- vasar
biruitorului.
19. Și s'a poruncit lui, ca să
ducă aceste vase, și să le pue în
Biserica cea din Ierusalim și
Biserica Domnului aceasta să se
zidească în locul ei.
20. Atunci Sanavasar acela
mergând, a pus temeliele casei
Domnului cei din Ierusalim, și de
atunci până acum zidindu-se, nu a
luat săvârșire.
21. Acum dar de socotește îm-
păratul să se caute în cămările îm-
părătești cărțile lui Kir;
22. Și de se va află, cum că cu
știrea împăratului Kir se face zidi-
rea casei Domnului cei din Ierusa-
lim, și de se pare domnului împă-
ratului nostru, răspunză pentru a-
cestea.
23. Atunci împăratul Darie a
poruncit să caute în cămările cele
împărătești cărțile cele ce se aflau
în Vavilon, și s'a aflat la Ecvatana
în turnul cel din |ara Midiei loc,
întru care erau pomenite acestea.
24. In anul dintâiu al împărăției
lui Kir a poruncit acesta să
zidească casa Domnului cea din
Ierusalim, întru care jertfesc cu foc
fără de încetare.
25. A căreea înălțimea de
șasezeci de coți, lățimea de coti
șasezeci și trei, case de pietre
cioplite, și o casă de lemn nouă de |
ară, și cheltuială să se deâ din casa
împăra - tului Kir.
26. Și vasele cele sfinte ale casei
Domnului, cele de aur și cele de
argint, care le-a scos Navuhodono-
sor din casa cea din Ierusalim, și le-
a adus în Vavilon, să le așeze în
casa cea din Ierusalim unde erau
stând, ca să se pună acolo.
27. Și a poruncii lui Sisinis
biruitorul Siriei și al Finichiei, și lui
Satravuzan și celor împreună lo-
 A LUI ESDRA 6—7
varăși, să se nevoiască, și celor
rânduifi tn Siriea și în Finichia po- tul Darie,
vătuilori, să se ferească de loc, șt să
lase pre Zorovavel sluga Domnului
și biruitorul Iudeii și pre bătrânii
Iudeilor, a zid! în loc casa aceea a
Domnului.
28. Și eu am rânduit cu tot dea-
dinsul, să zidească și să iâ aminte,
pentru ca să lucreze împreună cu
cei din robia Iudeilor, până se va
săvârși casa Domnului.
29. Și din birul Kilo Siriei și a
Finichiei, cu nevoinfă rânduială să
se deâ oamenilor acestora, ce s'a
rânduit spre jertfa Domnului, lui
Zorovavel biruitorului, din tauri și
din berbeci și din miei.
30. Ași jderea și grâu și sare și
vin și untdelemn neîncetat preste
an, în ce chip preojii cei din
Ierusalim vor zice să se cheltuiască
în toată ziua fără de cârtire.
31. Ca să aducă turnări lui
Dumnezeu celui înalt pentru
împăratul și pentru slugile lui, și să
se roage pentru vieafa lor.
32. Și a poruncit, ca ori câfi va
trece cevâ din cele mai înainte
scrise, sau nu vor plini, să se iâ
lemn dintru ale lui, și întru acela să
se spânzure și averile lui să fie
împărătești.
33. Pentru aceea și Domnul, al
căruia nume se chiamă acolo, să
stingă pre tot împăratul și pre tot
neamul, care va întinde mâna sa să
oprească, au să facă rău casei
Domnului cei din Ierusalim.
34. Și eu împăratul Darie am
poruncit ca, cu nevoinfă să se facă
acestea.
CAP. 7.
Săvârșirea Bisericii; sfințirea ei și
serbarea Paștilor.
A tunci Sisinis biruitorul Kilo-Si- urîciunile neamurilor pământului,
riei și al Finichiei și Satravu- căutând pre Domnul
zan și cei împreună tovarăși, ur-
1169
mând celor poruncite dela împăra-
2. Cârmuiau preste lucrurile
cele sfinte mai cu nevoită ajulorind
bătrânilor, Iudeilor, preoților și
stătătorilor Bisericii.
3. Și cu spor se făceau lucrurile
cele sfinte, prorocind Agheu și Za-
harta prorocii.
4. Și s'aa ssvârșii aceeteaprin
pp- runca Domnului Dumnezeului
lui îs- rail, și cu voea lui Kir șl a lui
Darie și a lui Artaxerx împăratului
Perșilor.
5. Și s'c săvârșit casa cea sfântă
până în douăzeci și trei de zile cle
lunii lui Adcr, întru cl șaselea an al
lui Darie împăratul Perșilor.
6. Și au făcut fiii lui lsrail și
preoții și levifii și ceilalți din
robime, carii s'au adaos, după cele
ce sunt scrise în cartea lui Moisl.
7. Și au adus la sfințirea casei
Domnului tauri o sută, berbeci
două sute, miei patru sute;
8. Țapi pentru păcatul a tot Is-
railul doisprezece după numărul
începătorilor de neamurile lui
lsrail.
9. Și au stătut preofii și levifii
după neamuri impodobifi la lucru-
rile Domnului Dumnezeului lui Is-
rail, după cartea lui Mois), și por-
tarii la fiecare poartă.
10. Și au adus fiii lui lsrail îm-
preună cu cei din robie paștile în
patrusprezece zile, a lunei dintâiu,
când s'au curățit preofii și levifii,
11. Împreună și tofi fiii robiei,
carii s'au curățit.
12. Că levifii tofi odată s'au cu-
rățit, și au junghiat paștile la tofi
fiii robiei și la frații lor preofii, și
loruși.
13. Și au mâncat fiii lui lsrail cei
din robie, tofi câfi s'au osebit de
 1170 CARTEA A TREIA
14. Și au adus sărbătoarea
azime- lor șapte zile veselindu-se
înaintea Domnului.
15. Pentrucă au întors sfatul
împăratului Asirienilor spre ei. ca
să întărească mâinile lor la
lucrurile Domnului Dumnezeului
lui lsrail.
CAP. 8.
Esdra se suie in Ierusalim.
Scrisoarea
lui Artaxerx. Darurile făcute Bi-
sericei Domnului, și numărarea
poporului acolo.
? i după acestea, când a împârăjit
Artaxerx împăratul Perșilor,
2. Mers-a Esdra al lui Sareu, al
Iul Ezeriu, al lui Helchiu, al lui Sa-
turn, al lui Saduc, al lui Ahitov, al
lui Amariu, al lui Eziu, al lui Me-
merot, al lui Zareu, al lui Saulie, al
lui Voca, al lui Avisum, al Iui
Finees, al lui Eliazar, al lui Aaron
preotul celui dintâiu.
3. Acest Esdra s'a suit din Va-
vilon, ca un cărturar iscusit fiind în
legea lui Moisl, cea de Dumnezeu
dată lui lsrail.
4. Și i - a dat lui împăratul
mărire, aflând har înaintea lui la
toate poftele lui.
5. Și s'au suit împreună din fiii
lui lsrail și din preo|i și din levifi și
cântărefi de Biserică și portari și
robi ai bisericii, în Ierusalim.
6. In anul al șaptelea al împără-
ției lui Artaxerx în luna a cinceâ,
acesta este anul al șaptelea al îm-
păratului, că ieșind dela Vavilon la
lună nouă a lunei dintâiu,
7. Au sosit la Ierusalim după că
lătoria cea bună, care s'a dat lor
dela Domnul.
8. Pentrucă Esdra multă știinfă
cuprindeâ, ca nimic să nu lase din
cele din legea Domnului, și din po-
runci a învăjâ pre tot israilul toate
îndreptările și judecă|ile.
9. Și viind porunca, care s'a
scris de Artaxerx împăratul la
Esdra preotul, și cetitorul de legea
Domnului, a căruia isvod este
scrisoa- lea cea mai jos scrisă:
10. Împăratul Artaxerx lui Es-
dra preotului și cetitorului legii
Domnului bucurie.
11. Șl cele iubitoare de oameni
eu alegând, am poruncit celor ce
vor vreâ din neamul Evreilor ale-
gând ei și din preo|i și din levifi, și
fiind ei întru împărăfiea noastră, să
meargă împreună cu tine la Ie-
rusalim;
12. Deci câfivor pofti meargă
împreună, cum s'a părut și mie și
celor șapte prieteni sfetnici.
13. Pentrucă să cerceteze cele ce
sunt în ludeia și în Ierusalim.
14. Cu urmare în ce chip se află
în legea Domnului.
15. Și să aducă daruri
Domnului lui lsrail care le-am
făgăduit, și eu și prietenii în
Ierusalim, și tot aurul și argintul
care s'ar află în (ara Vavilonului,
Domnului în Ierusalim.
16. Împreună cu cel dăruit de
popor la Biserica Domnului Dum-
nezeului lor cea din Ierusalim, să se
adune și argint și aur pentru junei
și pentru berbeci și pentru miei și
pentru cele ce urmează acestora.
17. Cât să aducă jertfe Domnu-
lui la jertfelnicul Domnului
Dumnezeului lor cel din Ierusalim.
18. Și toate ori câie vei vreâ îm-
preună cu frafii tăi să faci cu aurul
și cu argintul, fă după voea
Dumnezeului tău.
19. Și vasele cele sfinte ale Dom-
nului, ce se dau |ie la treaba Bi-
sericei cei din Ierusalim a Dumne-
zeului tău, le vei pune înaintea
Dumnezeului tău în Ierusalim.
20. Și celelalte ori câte vor tre-
bui fie la treaba Bisericei Dumne-
 A LUI ESDRA 8
zeului tău, vei dà din vistieria cea
împàràteascà.
21. Și eu împăratul Artaxerx
am poruncit păzitorilor vistieriilor
Siriei și ai Finichiei, ca, câte va tri-
mite Esdra preotul și cetitorul legii
lui Dumnezeu celui de sus, cu gră-
bire să i se deâ.
22. Până la o sută de talanfi de
argint, ași|derea și până la o sută
de cori de grâu, și vin vedre o sută
și altele cât de multe.
23. Toate după a lui Dumnezeu
lege să se săvârșească cu nevoinfă
Dumnezeului celui înalt pentru ca
să nu fie urgie întru împără|iea
împăratului și a fiilor lui.
24. Și vouă vi se zice, ca tuturor
preoților și levifilor și cântăreților
Bisericii și portarilor și robilor
Bisericii, și tocmitorilor Bisericii
aceștia.
25. Nici un bir, nici alt rău să se
facă, șl nimeni să nu aibă voințele a
pune cevâ asupra acestora.
26. Șl tu Esdro după înțelepciu-
nea lui Dumnezeu pune judecători
și legiuitori, ca să judece în toată
Slrlea și Finlchiea pre loji cei ce
știu legea Dumnezeului tău, și pre
cel ce nu știu îi vei învăfă.
27. Și fo|i câ|i vor călcâ legea
Dumnezeului tău, și cea împără-
tească cu deadinsul se vor certă,
orf cu moarte, ori cu muncă, sau
cu pagubă de argint, sau cu izgo-
nire.
28. Și a zis Esdra scriitorul :
binecuvântat este singur Domnul
Dumnezeul părinților mei, cel ce
au dat acestea ?n inima
împăratului, ca să cinstească casa
lui cea din Ierusalim.
29. Șl pre mine m'au cinstit îna-
intea împăratului și înaintea sfetni-
cilor și înaintea tuturor prietenilor
și a boierilor lui.
30. Și eu cu bună îndrăznire
m'am făcut după ajutorul Domnu-
lui Dumnezeului meu și am adunat
1171
bărbaji din lsrail, ca să se suie cu
mine.
31. Și aceștia sunt cei mai mari
povă|uitori după neamurile lor șl
după împărțirile începăturilor, cei
ce se suie cu mine din Vavilon îm-
părăjind Artaxerx împăratul.
32. Din fiii lui Finees, Ghirson,
din fiii lui ltamar, Gamail.
33. Din fiii lui David, Letus al
lui Seheniu.
34. Din fiii lui Fares, Zaharie și
cu el s'au scris oameni o sută
cincizeci.
35. Din fiii lui Salomon, Aveli,
Acnias al lui Zaharia, și cu el oa-
meni două sute.
36. Din fiii lui Zatom, Sehenlas
al lui tezei și împreună cu el oa-
meni trei sute.
37. Din fiii lui Adin, Ovk al lui
Ionan și cu el împreună oameni
două sute cincizeci.
38. Din fiii lui Elam, lesias al lui
Gotoliu și împreună cu el bărbafi
șaptezeci.
39. Din fiii lui Safatia, Zaharia
al lui Mihail și împreună cu el băr-
bați șaptezeci.
40. Din fiii lui Ioav, Avadias al
lui Iezii, și cu el bărbați două sute
doisprezece.
41. Din fiii lui Vanid, Asalimot
al lui Josafia, și cu el bărbați o sută
șasezeci.
42. Din fiii lui Vavi, Zaharia al
lui Vivai și cu el bărba(i douăzeci și
opt.
43. Din fiii lui Astat, Ioanis
Acatan și cu el bărbați o sută zece.
44. Din fiii lui Adonicam cei
mai de pre urmă și acestea sunt
numele lor: Elifalatos, leuil și
Samea și cu ei bărbafi șaptezeci.
45. Din fiii lui Vaguti al lui Is-
talcuri și cu el bărbafi șaptezeci.
46. Și i-am adunat pre ei la rîul
 1172 CARTEA A TREIA
ce se zice Teran, și am tăbărît trei
zile acolo și ham oblicii pre ei.
47. Și din fiii preoților și din le-
vi|i, neaflând acolo am trimis la
Eleazar și iată a venit și Iduil și
Maia și Masman și Alnatan și Sa-
mean și lorivon, Nalan, Eniatan
Zaharia și Mosolamon,
povăjuitorii șl știutorii.
48. Și am zis lor să meargă la
Da- deu povă|uitorul, cel din locul
pazei vestieriei. poruncindu-le lor
să grăiască cu Dadeu și cu fra|ii lui
și cu cei din locul păzitorilor de vis-
tieiie, să ne trimită nouă pre cei ce
vor sluj) în casa Domnului nostru.
49. Și am adus nouă după mâna
cea tare a Domnului nostru, băr-
bații știutori din fiii lui Mooli al lui
Levl al lui Israil, pre Asevivsa și
pre fiii lui și pre frații carii erau
optsprezece.
50. Și Asevian și Anuon și 0-
sean frate din fiii Hananeului și fiii
lor bărbafi. douăzeci.
51. Și din robii Bisericii, carii a
dat David și povă|uitorii la lucrul
levijilor robi ai Bisericii, două sute
douăzeci, a tuturor s'au arătat scri-
soarea numelor.
52. Și am făgăduit acolo post ti-
nerilor înaintea Domnului Dumne-
zeului nostru, să cerem dela el
bună călătorie și nouă și celor ce
erau împreună cu noi fiilor noștri
și dobitoacelor.
53. Pentrucă m'am rușinat a
cere dela împăratul și pedestri și
călărefi șl petrecere pentru apă-
rarea de cei ce ne stau împrolivă.
54. Că am zis împăratului, cum
că puterea Domnului nostru va fi
cu cei ce'l caută pre el întru toată
îndreptarea.
55. Și iarăș ne-am rugat
Domnului nostru pentru toate
acestea, și l-am aflat pre el bun și
biând.
56. Osebit-am din căpeteni.le
neamurilor și ale preoților bărbafi
doisprezece, pre Esesvria și pre
Asa- mian și împreună cu ei dintre
frafif lor bărbafi zece.
57. Și le-am pus lor argintul și
aurul și sfintele unelte ale casei
Domnului nostru, care le-au dăruit
împăratul și sfetnicii lui, și
dregătorii și tot lsrailul.
58. Și când am pus le-am dat
lor talanfi de argint șase sute
cincizeci, și vase de argint de o sută
de talanii, și de aur de o sută de
talanfi, și ferecături de aur
douăzeci.
59. Și vase de aramă, de aramă
bună, care sclipește ca aurul, vase
douăsprezece.
60. Și le-am zis lor; și voi sfinfi
sunlefi Domnului, și vasele cele
sfinte și aurul și argintul este făgă-
duință Domnului părinților noștri.
61. Priveghia|i și păzifi până le
ve|i dâ căpeteniilor neamului pre-
oților și levijilor și povăfuitorilor
neamurilor lui Israil în Ierusalim
în cămările casei Dumnezeului
nostru.
62. Și preofii și levifii cei ce au
luat argintul și aurul și vasele cele
din Ierusalim, le-au băgat în Bise-
rica Domnului.
63. Și mergând dela rîul
luiTera în douăsprezece ale lunei
dintâiu, am intrat în Ierusalim
după mâna cea tare a Domnului
nostru ceea ce erâ deasupra
noastră, și ne-au mântuit pre noi
dela intrare de tot vrăjmașul, și am
venit în Ierusalim.
64. Și făcându-se acolo ziua a
treia, în ziua a patra stând, argin-
tul și aurul s'au dat în casa Dom-
nului nostru, și Marimot fiul
luiluri preotului.
65. Și cu el erâ Eleazar al lui Fi-
nees, și erâ cu ei losavados al lui
lsus și Moit al lui Savanu levifii la
număr și la toată cumpănitura.
 A LUI ESDRA 8
66. Și au scris fol trasul lor în-
tru acel ceas.
67. Și cei ce au venit din robie,
au adus jertfe Dumnezeului lui
lsrail, Domnului, junince
douăsprezece, și pentru tot Israilul
berbeci nouăzeci și șase.
68. Miei șaptezeci și doi. |api
pentru mântuire doisprezece, toate
|ertfă Domnului.
69. Și au dat poruncile Împăra-
tului la dregătorii cei împărătești ai
casei, și la biruitorul Kilo-Siriei șl
al Finichiei, și au slăvit pre popor șl
pre Biserica Domnului.
70. Și după ce s'au săvârșit ace-
stea, au venit la mine povăjuitorii
zicând:
71. N'au osebit neamul lui lsrail
și boierii și preojii și levifii nea-
murile cele de alt neam ale pămân-
tului, și necură|iile dela neamurile
Hananeilor și ale Heteilor și ale
Ferezeilor și ale levuseilor și ale
Moavîtenilor și ale Eghiptenilor și
ale ldumeilor.
72. Penlrucă au lăcuit împreună
cu fetele lor, și ei și fiii lor, și s'a
amestecat sămânfa cea sfântă cu
neamurile cele de alt neam ale pă-
mântului, și aveau parte cei mai
mari povăfuitori, și dregătorii din
nelegiuirea aceasta dela începutul
lucrului.
73. Și a fost îndată când am a-
uzit eu acestea, mi-am rupt hainele
și veșmântul cel sfințit, și mi-am
smuls părul din cap și din barbă și
am șezut în gânduri și mâhnit.
74. Și s'au pornit asupra mea,
câ|i atunci erau râvnitori spre
cuvântul Domnului Dumnezeului
lui lsrail, plângând eu pentru
nelegiuire, șl ședeam trist până la
jertfa cea de seara.
75. Și sculându-mâ dela post
rupte având hainele și veșmântul
cel sfânt, plecând genunchele șl
întin- zând mâinile către Domnul
ziceam:
1173
76. Doamne, rușinafu-m'am și
m'am înfruntat înaintea feței tale.
77. Pentrucă păcatele noastre
s'au înmulfit preste capetele
noastre, și necunoștintele noastre
au ajuns până la cer.
78. Încă din vremea părinților
no- ștri.și suntem întru mare păcat
până în ziua aceasta.
79. Și pentru păcatele noastre și
ale părinților noștri ne - am dat îm-
preună cu frații noștri, și împreună
cu împărații noștri și împreună cu
preoții noștri, cei ce au împărății
pământul spre sabie și spre robie și
spre pradă cu rușine până în ziua
aceasta.
80. Și acum întru cât s'au făcut
nouă milă dela tine Doamne, ca să
rămâe nouă rădăcină și nume în
locul sfinfirei tale.
81. Și a se descoperi nouă lumi-
nător în casa Domnului Dumneze-
ului nostru, să ne deâ nouă hrană
în vremea lucrului nostru.
82. Și lucrând noi n'am fost pă-
răsiți de către Dumnezeul nostru,
cel ce ne-au făcut pre noi, cu har
înaintea împăraților Perșilor, să ne
deâ nouă hrană.
83. Și a proslăvi Biserica Dom-
nului nostru, și a ridlcâ Sionul cel
pustiu, și a ne dâ nouă întărire în
ludeea și în Ierusalim.
84. Și acum ce vom zice Doamne
având acestea? Pentrucă am călcat
poruncile tale, care le-ai dat în mâ-
na slugilor tale prorodlor, zicând:
85. Că pământul întru care
intrafi să'l moșteni)!, este pământ
pângărit cu pângăriciunea celor de
alt neam ai pământului, și de
necură- fia lor l-au umplut pre el.
86. Și acum fetele lor să nu le
împreunați la lăcaș cu fiii voștri, șl
fetele voastre să nu le da|i la fiii lor.
87. Și nu căutafi a vă uni cu ei
 1174 CARTEA A TREIA
In toată vremea, ca să vă întărffi și
să mânca|i cele bune ale pămân-
tului, și vefi face moștenire fiilor
voștri până în veac.
88. Și cele ce se întâmplă toate
se fac nouă pentru lucrurile noastre
cele rele, și pentru păcatele noastre
cele mari, pentrucă tu Doamne ne-
ai ușurat de păcatele noastre.
89. Și ne-ai dat nouă rădăcină
ca aceasta, iarăși ne-am, întors a
călcâ legea ta, ca să ne amestecăm
întru necurăfiea neamurilor
pământului.
90. Au nu te-ai mânieat spre
noi? Ca să ne pierzi pre noi? In cât
să nu rămână rădăcină și sămânfă
și numele nostru?
91. Doamne al lui Israil
adevărat ești, pentrucă am rămas
rădăcină de astăzi înainte.
92. Iată acum suntem înaintea
ta întru fărădelegile noastre,
pentrucă numai este a stă înaintea
ta pentru acestea.
93. Și când se rugă Esdra, se
măr- turiseâ plângând căzut la
pământ înaintea Bisericii, s'a
adunat la el din Ierusalim mulfime
multă foarte, bărbafi și muieri și
tineri, pentrucă mare plângere erâ
întru mulfime.
9
4. Șș skigând tehontea al lui telș
din fiii lui Israil a zis: Esdrol Noi
am păcătuit Domnului Dumnezeu,
căci am lăcuit împreună cu muieri
de alt neam din neamurile pămân-
tului.
95. Și acum este deasupra a tot
Israilul, întru aceasta facă-se nouă
lurământ către Domnul, să scoatem
toate muierile noastre cele de alt
neam împreună cu fiii lor.
96. Precum socotești tu, și câfi
se supun legii Domnului, scoalăte,
săvârșește.
97. Pentrucă la tine este lucrul,
și noi cu tine suntem pururea a
face.
96. Șl sculându-se Esdra a furat
pre căpeteniile neamului preofilor
și al levifilor a tot Israilul, ca să
facă acestea, șl au jurat.
CAP. 9.
Porunca de a lefădâ muierile și de
neam strein. Numirea levifilor și a
preoților vinovați întru aceasta.
Esdra cetind legea Domnului,
poruncește ca toți sâ se în~ toarcâ pe
acasâ veseli.
Ș
i sculându - se Esdra dela curtea
Bisericii, a mers la cămara lui
lonan al lui Eliasiv.
2. Și mâind acolo, pâine n'a gu-
stat, nici a băut apă, plângând fără-
delegile cele mari ale mulfimei.
3. Și s'a făcut strigare în toată
ludeia și în Ierusalim la tofi cei din
robie, ca să se adune în Ierusalim.
4. Și câț! nu s'ar întâmplă în
două sau trei zile după judecata
bătrânilor, cari mai sus șed, se vor
omorî dobitoacele lor, și el se va în-
streină dela mulfimea robiei.
5. Și s'au adunat toți cei din
neamul lui luda și a lui Veniamin în
trei zile în Ierusalim, aceasta este
luna a noua în douăzeci ale lunei.
6. Și a ezzui împrenă- toz^tă
mulfimea în curtea bisericii tremu-
rând pentru iama care eră.
7. Și sculându-se Esdra a zis
lor*: voi aft făcut fărădelege, și afi
lăcuit împreună cu muieri de alt
neam, ca să adaogefi păcatele lui
Israil.
8. Și acum dai- mărturisire și
slavă Domnului Dumnezeului
nostru.
9. Și iaceii voea Iu, - și vă ose-
bifl de neamurile pământului și de
muierile cele de alt neam.
10. Ș i a skigaa kt i poporul, și a
zis cu glas mare: așă după cum ai
zis vom face.
11. C a mufșimea este muttă , și
vee- me de iarnă, și nu putem să
stăm descoperifi, și lucrul nostru
nu este
 A LUI ESDRA 9
de o zi sau de două, pentrucă mult
am păcătuit întru acestea.
12. Și să steâ povă|uitorii cei
din- nainte ai mulfimei, și to|i cei
din lăcașurile noastre, câ|i au
muieri de alt neam.
13. Să vie să’și iâ vreme din tot
locui bătrânii și |udecătorii, până
vor deslegâ mâniea Domnului dela
noi cea pentru porunca aceasta.
14. lonatas al lui Azail și
Ezechia al lui Teocan au arătat
după acestea, și Mosolamos și Levl
și Savateu, au îndemnat împreună
cu ei,
15. Și a făcut dupâ toate acestea
cei dintru robime.
16. Și au ales lui Esdra preotul
bărbafl povăfuitori ai pârinfilor
lor, pre fo|i pre nume, și au șezut
împreună la luna cea nouă a lunei
a zecea a cercă lucrul.
17. Și s'a adus la săvârșit cele
pentru bărbații cei ce (In la sine
muieri de alt neam până la luna a
noua a lunei cei dintâiu.
18. Șl s'au aflat din preofii cei
ce s'au adunat, cari aveau muieri
de alt neam.
19. Din fiii lui Isus al lui losedec
și ai fraților lui Matilas și Eleazar
șl lorivos și loadanos,
20. Și au pus mâinile să scoafă
pre muierile lor, și spre curățire
berbeci pentru necurăfiea lor.
21. Și din fiii lui Emir, Ananiea,
Zavdeu, lanis, Sameos, Ereil și A-
zariea.
22. Și din fiii Iul Fesur. Elliona,
Masias, Ismailos, Natanail, Ochodil
și Saluas.
2ă. Și din leviți, lozavados șiSe-
mie șl Eolios, acesta este Califas,
Pateu și Iuda și Ionas.
24. Din cântărefii Bisericii,
Elia- savos și Vakhur.
25. Din portari, Salum
șiTulvanos.
26. Dinlfai lui fsrail, din fiii lui
Foros, lermas, Edias, Melhias,
1175
Mai- los, Eliazar, Asevias și
Vaaneas.
27. Din fiii lui 11a, Mattanias,
Za- hariea, Ezrell, loavdiu, leremot
și Andias.
28. Și din fiii lui Zamot, Eliadas,
Elisimus, Otonia, larimot, Savat, și
Zeralias.
29. Din fiii lui Vivai, loan,
Ananiea, fosavad șl Amalis.
ă0. Din fiii lui Mani, Olamos,
Ma- muhos, ledeos, Iasuv, lasailos
și leremot.
Și din fiii lui Addi, Naafos,
Moosias, Lacconos, Naidos, Mala-
nias, Sestil, Valnuos și Manasia.
ă2. Și din fiii lui Anan, Elionas,
Aseas, Melhia, Savveos și Simon al
lui Hosameu.
ăă. Și din fiii lui Asum, Altaneu,
Matatías, Vanias, Elifalat, Manasl
șl Semei.
ă4. Și din fiii lui Vaani, leremiea,
Modis, Omairos, loil, Mavdan, Pe-
dias, Anos, Caravasion, Enasiv,
Mamnitanaim, Elias!, Vanus,
Eliali, Samis, Selemia și Natania.
ă5. Și din fiii lui Ozora, Sesls,
Esril, Azail, Samatos, Zamvri și
Iosifus.
ă6. Și din fiii lui Etma,
Mazighiea, Zavadeia, Ides, luil și
Vaneas. To|i aceștia au lăcuit
împreună cu muieri de alt neam șl
le-au slobozit pre ele împreună cu
fiii.
ă7. Și au lăcuit preofii și levifii și
cei ce erau din Israil în Ierusalim și
în (ară la lună nouă a lunei a
șaptea, și fiii lui Israil întru lă-
cașurile lor.
ă8. Și s'au adunat toată
mulfimea împreună de o dată la
lărgimea cea de către răsăritul
porfii Bisericii.
ă9. Și a zis Iui Esdra preotului și
cetitorului, să aducă legea lui
MoisI, care s'au dat de Domnul
Dumnezeul lui Israil.
1176 CARTEA A TREIA A LUI ESDRA 9
40. Și a adus Esdra Arhiereul
legea la toată mul|imea dela om
până la muiere și la tofi preofii să
auză legea în lună nouă a lunei a
șaptea.
41. Și a cetit la lărgimea porfii
cei dintâiu a Bisericii din zori până
la amiază zi, înaintea bărbaților și a
muierilor șl adaoseră toată mulți-
mea la lege.
42. Și a stătut Esdra preotul și
cetitorul legii pre scaunul |udecăfii
cel de lemn, care s'au tocmit.
43. Și a stătut lângă el Matatías,
Samus, Ananiea, Azariea, Uriea, E-
zekiea și Valasam deadreapta.
44. Și deasfânga Faldeu, Misail,
Melhiea, Lotasuf și Navariea.
45. Și luând Esdra cartea legii
înaintea mulfimei, pentrucă ședeâ
întâiu cu mărire înaintea tuturor,
46. Și deslegând legea, tofi în pi-
cioare au stătut și a binecuvântai
Esdra pre Domnul Dumnezeul cel
înalt, pre Dumnezeul Savaot alot-
tiitorul.
47. Și a strigat toată muifimea:
Amin.
48. Și ridicând în sus mâinile
și căzând la pământ s'au închinat
Domnului.
49. tsus, Anus, Saravlea,
Adinos, lacov, Savatea, Altea,
Meanas, Caletas, Azaria, loazavd,
Ananiea șl Viatas, leviții învăfau
legea Domnului tâlcuind cetirea.
50. Și a zis Ataratis lui Esdra
Arhiereului și cetitorului șl levifilor
celor ce citeau mulfimei, către toți
zicând:
51. Ziua aceasta este sfântă
Domnului și tofi plângeau când
auzeau legea.
52. Drept aceea mergând, mân-
căii grăsimi și befi dulcefurl șl tri-
miteți trimiteri la cei ce n'au.
53. Pentrucă sfântă este ziua
Domnului șl nu vă mâhnifi, că
Domnul vă va măr! pre voi.
54. Șl levifii porunceau toate a-
cestea poporului zicând : ziua a-
ceasta sfântă este Domnului, nu vă
mâhnifi.
55. Și s'au dus tofi să mănânce
și să beâ și să se veselească, șl să
deâ trimiteri celor ce n'au, și să se
veselească foarte pentrucă s'au
tâlcuit cuvintele, care le-au învăfat
și s'au adunat.
 CARTEA INȚELEPCIUNEI LUI SOLOMON
CAP. 1-
înțelepciunea adevărată, îndemnare
spre dreptate, fără de care nu este în-
țelepciune.
I ubiți dreptatea cei ce |udeca|i pă-
mântul, cunoașteri pre Domnul întru
b imánate ei în tru s merenin in i- mii
căuta|i'l pre el.
2. Că se află celor ce nu'l ispitesc
pre el, și se arată celor ce nu au
credinfă întru dânsul.
3. Că cugetele cele răzvrătite de-
spart dela Dumnezeu, iar puterea ce s'a
Ispitit mustră pre cei fără de minte.
4. Că n suHetuU ceU videan nu va
intrâ înțelepciunea, nici va lăcul în
trupul cel supus păcatului.
5. Că Duhul cel sfânt al învățăturii
va fugi de vicleșug, și se va depărtâ
dela cugetele cele fără de înțelegere, și
va mustră viind nedreptatea.
6. Că duh iubitor de oameni este
înțelepciunea, nu va mântui pre cel
hulitor cu buzele sale, rărunchilor lui
martor este Dumnezeu, și al Ini- mei
lui socotitor adevărat și al lim- bei
auzitor.
7. Că Duhul Domnului a umplut
lumea, și cel ce |ine toate are cunoștința
graiului.
1. 1. 3 Ump. 3, 9 st 2 Paral. 1, UO.
2. Isaia 56, 1. J. 2 Parai. 15, 2.
5. Galat. 5, 22. 6. Ierem. 17. 10.
7. Isaia 6, 3.
8. Pentru aceasta cel ce grăiește
cele nedrepte nu se poale ascunde nici
îl va trece pre el dreptatea cea
doveditoare.
9. Că în sfaturile celui necredincios
cercare va fi, iar auzirea cu- vinleloi lui
la Domnul va veni, ca să dovedească
fărădelegile lui.
10. Că urechea râvnirei aude toate
și gâlceava răpșlitorilor nu se va
ascunde.
11. Păzi|i-vă dar de răpștire care
nimic nu folosește, și de clevetiri vă
oprifi limba, că cuvântul cel întru
ascuns îndeșert nu va trece, și gura cea
mincinoasă omoară sufletul.
12. Nu pofti|i moartea întru ne-
cazurile vie|ei voastre, nici vă trageți
vouă pierire cu lucrul mâinilor voastre.
13. Că Dumnezeu moarte n'a făcut,
nici se bucură de pierlrea celor vii.
14. Că toate le-au făcut, ca să fie. șl
de mântuire sunt făpturile lumel, și nu
este întru ele lecuire de pierire, nici
iadului împărăție pre pământ.
15. Că dreptatea este nemuritoare,
iar nedreptatea slujește mor|el.
16. Și cei necredincioși cu mâinile și
cu cuvintele o au chemat pre ea,
prietină socotind'o s'au to
ii. lezecb. 18, 32; 33, 12
 1178 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE!

pit și legătură au făcut cu ea că 10. Să asuprim pre săracul cel

vrednici sunt să’i fie parte ei. drept, și să nu ne fie milă de văduvă,
nici de căruntefele bătrânului cele de
CAP. 2. mul|i ani să nu ne rușinăm.
Petrecerea necredincioșilor ce nu au nă- 11. Și lăriea noastră să ne fie nouă
dejde in vieața veșnică. Prigonirea celui lege dreaptă, că ce este slab de nici o
drept și urmările răului,
treabă nu este.

C ă au zis întru sine cugetând ne- 12. Deci cu vicleșug să vânăm pre
drept: putină este și cu necaz cel drept, că de nici un bine nu ne este
vievfana astra, și nu eu t elee uireîm - nouă, și se împrotlvește lucrurilor
protiva morfei omului, și nu s'a cu- noastre, și ne impută nouă păcatele
noscut cel ce s’au întors dela iad. legii, și dovedește păcatele învățăturii
2. Că din nimic ne-am făcut, și noastre.
după aceasta vom H, ca și cum n’am fî 13. Se zice pre sine, că are cu-
fost, că fum este răsuflarea în nările noștința lui Dumnezeu, și fiul lui
noastre, și cuvântul scân- tee care Dumnezeu pre sine se numește.
mișcă inima noastră. 14. Făculu-s’a nouă spre dovedirea
ă. Care stingâridu-se, cenușă se va cugetelor noastre.
face trupul și duhul se va vărsă ca 15. Greu ne este nouă și a'l vedeâ,
acrul cel moale. că vieafa lui nu este ca a celorlalți, și
4. Și numele nostru se va uită cu schimbate sunt cărările lui.
vreme, și nimeni nu’și va aduce aminte 16. Necurafi suntem socotifi îna-
de lucrurile noastre, și va trece viea|a intea lui, și se ferește de căile noastre ca
noastră ca urma norului, și se va risipi de niște necură|ii, fericește cele mai de
ca negura, când se gonește de razele pre urmă ale drepților și se laudă, că
soarelui, și se îngreuiază de fierbințeala are tată pre Dumnezeu.
lui. 17. Deci să vedem de sunt cuvintele
5. Că umbră trecătoare este vi- ea|a lui adevărate, și să ispitim cele ce se vor
noastră, și nu este întoarcere sfârșitului întâmplă iui.
nostru, că s’au pecetluit și nimeni nu se 18. Că de este dreptul fiul lui Dum-
va întoarce. nezeu, îl va apără pre el, și’l va scoate
6. Venifi dar, și să ne desfătăm cu din mâna celor ce’i stau îm- protivă.
bunătă|ile cele de acum, și să ne slujim 19. Cu ocară și cu muncă să’l
cu făptura, ca și cu tinerețile degrab. cercăm pre el, ca să cunoaștem
7. De vin de mult pref și de miruri blândefele lui, și să ispitim răbdarea
bine mirositoare să ne umplem și să nu răului lui.
ne treacă floarea vremei. 20. Cu moarte urîtă să’l judecăm,
8. Să ne încununăm cu flori de pentrucă va fl socoteala lui din cu-
trandafir până nu se veștejesc. vintele lui.
9. Nimeni dintru noi să nu fie ne- 21. Acestea au gândit și au rătăcit,
împărtășit desmerdârei noastre, pre- că i-au orbit pre ei răutatea lor.
tutindenea să lăsăm semne de veselie, 22. Și n’au cunoscut tainele lui
ca aceasta este partea noastră, și soarta 13. Mateiu 27, 4. 14, Joan 7, 7.
aceasta. 18. Ps. 21, 8. 19. Ierem. 11, 19.

2. l iov 7, l; 14, i
6. isaia 22, 13; 56. 12
7. 1 Cor. 15. 32; isaia 5. -1; Pis. 102, -5; Isaia 40,
6.
 LUI SOLOMON 2-3-4
Dumnezeu, nici au nădăjduit plata
dreptății, nici au ales cinstea sufletelor
celor curate.
23. Că Dumnezeu au zidit pre om
spre nestricăciune, și după chipul
fiinfei sale l-au făcut pre eh
24. Iar prin pizma diavolului moar-
tea a intrat în lume, și'l ispitesc pre el
cei ce sunt din partea lui.
CAP. 3.
Fericirea drepților și pedepsirea
păcătoșilor.
I ar sufletele drepților sunt în mâna
lui Dumnezeu, și nu se va atinge ded
ânsele muncă.
2. Părulu-s’au întru ochii celor
nepricepuți a mur), și s'a socotit
pedepsire ieșirea lor.
3. Și m^geeca dela noi sférâmare,
iar ei sunt în pace.
4. Că înaintea fefil oamenilor de vor
și luâ munci, nădejdea lor este plină de
nemurire.
5. Și pufin dfind pedepslti, cu mmri
faceri de bine se vor dăru), că Dum-
nezeu hau ispitit pre dânșii, și i-au aflat
lulș vrednici.
6. Ca aurul în topitoare i-au lă-
murit pre ei, și ca o jertfă de ardere
întreagă 1 - au primit.
7. Și în vremea cercetării lor vor
străluci, și ca scânteile pre paie vor
fug).
8. ludecâ-vor limbi, și vor stăpâni
popoare, și va împărăii într^înșii
Domnul în veci.
9. Cei ce nădăjdu^c spre dânsul vor
înfelege adevărul, și credincioșii în
dragoste vor petrece cu dânsul, că dar
și milă este întru cuvl- oști lui, și
cercetare întru aleșii lui.
10. Iar cei necredincioși precum au
socotit, se vor pedepsi; cel ce au părăsit
pre cel drept, și dela Domnul s'au
depărtat.
23, Fac. 1, 27; 5, 1. 24. Fac. 3, 4:
3. / 5, 5 și fl 2 Lege 33, 3.
7. Mat. 13, 43. 8. 1 Cor. 6, 2.
1179
11. Că cel ce defaimă Înțelepciunea
și învățătura, ticălos este, și deșartă
este nădejdea lor și ostene- lele lor fără
de folos și netrebnice lucrurile lor.
12. Muierile lor fără de minte, și fiii
lor răi.
13. Blestemată este nașterea lor, că
fericită este cea stearpă, care nu s'a
pângărit, care n'a cunoscut pat cu
păcat, aveâ*va roadă la cercetarea
sufletelor.
14. Și famenului care n'a făcut cu
mâinile sale fărădelege, nici a gândit
împrotiva Domnului rele, că se va dâ
lui darul credinței cel ales, și soartă
poftită în Biserica Domnului,
15. Că roada ostenelelor bune cu
bună cinste este, și necăzută este
rădăcina îeidiepciundi.
16. Și fiii prea cu^arilor nu vor Ii
desăvârșiți, și din patul cel fărădelege
sămânța se va stinge.
17. Că de vor și aveâ vieajă lungă,
întru nimic se vor socoti, și necinstite
vor fî bătrânelele lor cele mai de pre
urmă.
18. Și de vor muri curând n'au
nădejde, nici în ziua judecăiii mân-
gâere.
19. Că al neamului nedrept rău este
sfârșitul.
CAP. 4.
Ce trebuecrezut despre moartea cea
timpurie a drepților și despre soarta
păcătoșilor.
M ai bine este a nu aveâ prunci șl a
aveâ bunătate, că nemurire este
frite u pom eoireaeh a ășd lă
Dumnezeu se cunoaște bunătatea, și la
oameni.
2. Și sând este de fa fă o urmează,
și dacă se duce o doresc, și în veac
cununată petrece, biruind nevoinfa
celor nepângărite biruințe.
14. Isaia M4 3.
 1180 CARTEA INȚELEPCIUNEI
3. Iar mulflmea pruncilor celor ne-
credincioși nu se va folosi, și din
odraslele pruncilor nu se va înră-
dăclnâ adânc, nici va H temeiu întărit.
4. Că deva șiodrăsll câtăvâvre- me
în stâlpări, cu sminteală fiind se vor
clăti de vânt și de puterea vânturilor se
vor desrădăcinâ.
5. împrejur se vor frânge ramurile
lor nefiind desăvârșite, și rodul lor
nefiind copt, și nu bun la mâncare și de
nici un folos.
6. Că fiii cel ce se nasc din paturile
cele fărădelege, mărturii sunt răută|ei
asupra părinților întru cercetarea lor.
7. Iar dreptul de se va sfârși, mai
înainte întru odihnă va fl.
8. Că bătrânelele sunt cinstite, nu
cele de mul|i ani, nici cele ce se numără
cu numărul anilor;
9. Și căruntefele sunt înțelepciunea
oamenilor, și vârsta bătrânelelor viea(ă
nespurcată.
10. Plăcut lui Dumnezeu fiind l-au
iubit, și viețuind între păcătoși s'a
mutat.
11. Răpitu-s'a, ca să nu schimbe
răutatea mintea lui, sau înșelăciunea să
înșale sufletul lui.
12. Că râvna răută|ei întunecă cele
bune, și neînfrânarea poftei schimbă
gândul cel fără de răutate.
13. Sfârșindu-se curând au plinit
ani îndelungafi.
14. Că plăcut erâ Domnului sufletul
lui, pentru aceasta s'au grăbit a'l scoale
din mijlocul rău!ă|ei.
15. Iar popoarele văzând, n'au cu-
noscut, ntci au pus în gând una ca
aceasta, că dar și milă este întru
cuvioșii lui și cercetare întru a- leșit lui.
16. lar dreptul murind va osândi
pre necredincioșii cei vii, și tinere-
4. 4 Ieeemia 17, 6. 5. Mateiu 7, 22.
ÎL Evrei 11, 5.
|ele cele curând săvârșite pre bătrâ-
nelele nedreptului cele de mulfi ani.
17. Că vor vedeâ sfârșitul înțe-
leptului, și nu vor cunoaște ce au
sfătuit pentru dânsul, și spre ce l-a
întemeiat pre el Domnul.
18. Vedeâ-vor și vor defăimâ, iar
Domnul îi va batjocori pre ei, și după
aceasta vor cădeâ cu necinste și cu
ocară între cei mor|i în veac.
19. Că îi va rupe în două pre ei fără
de glas, și'l va aruncă cu fa|a în jos, șl îi
va clăti pre dânșii din temelie, și până
la cel de pre urmă se vor pustii întru
durere și pomenirea lor va pieri.
20. Că vor veni întru cugetul gre-
șalelor sale spăimânla|l, și'i vor mustră
pre dânșii de fa|ă, fărădelegile lor.
CAP. 5.
Căința cea prea târzie a păcătoșilor ;
fericirea drepților și pedepsirea ne -
credincioșilor,
A tunci va stă cu multă îndrăzneală
dreptul înaintea fe|ei celor ce I-e 7
nei ăjHprc dâiSâl, șl 7 celor ce n'au
băgat în seamă oste- netele lui.
2. Și văzându'l pre el, se vor turbură
cu cumplită frică, și se vor miră de
minunata lui mântuire.
3. Și vor zice întru sine căindu- se,
și pentru împuținarea duhului vor
suspină zicând : acesta este, pre care
noi 1 am avut oarecând de rîs șl pildă
de batjocură.
4. Noi cei fără de minte viea|a lut o
am socotit nebunie și sfârșitul lul fără
de cinste.
5. Și cum s'a socotit între fiii lui
Dumnezeu, și între sfin|i soarta lui
este?
6. Rătăcit-am dar dela calea ade-
vărului, și lumina dreptă|ei nu ne I a
5. 4. 3, 1 ți H 2 Lege 33, 3.
 1181
LUI SOLOMON —6
strălucit nouă, și soarele nu ne-a
5
18. l.uâ-va toată arma râvna lui, și
răsări! nouă. va întrarmâ făptura spre izbânda
7. Umplutu-ne-am de cărările fără- vrăjmașilor.
delege) și ale pierzărei, și am umblat 19. Imbrăcâ-se-va în zaoa dreptăți,
pre cărări neumblate, iar calea și'șiva pune luiș coif judecata cea ne
Domnului nu o am cunoscut. fățarnică.
8. Ce ne - a folosit nouă trufiea? Și 20. Luâ-va pavăză nebiruită, sfin-
avufiea cu fală, ce ne-a adus nouă? teniea și va ascufl cumplită mânie ca o
9. Toate acestea ca umbra au tre- sabie și va da război împreună cu el
cut, și ca o veste ce aleargă pre lumea asupra celor fără de minte.
aproape. 21. Merge-vor drept nemeritoare
10. Ca corabia care trece prin va- săgețile fulgerilor și ca dintr'un arc
lurile apei, ale căreia treceri nu se află bine încordat al norilor la (intăvor lovi.
urma, nici calea umblărei ei în valuri. 22. Și din mâniea cea svârlitoare de
11. Sau ca pasărea ce sboarăfn aer, pietre pline se vor arunca grindinile.
a căreia nici semn de călătorie nu se 23. lntărâlâ-se-va asupra lor apa
află. mării și rîurile îi vor înnecâ de
12. Ci cu aripile bătând vânt ușor, năprasnă.
și despicându'l cu sila pornire!, 24. Stă - va împrotiva lor duhul
mișcând aripile se preumblă, și după puterii, și ca un vifor îi va vântură pre
aceasta nu se află semnul umblărei ei, și va pustii tot pământul
într'însul. fărădelegea, și răutatea va răsturnă
13. Sau ca săgeata, săgetând la locul scaunele puternicilor.
însemnat, aerul împăr|indu-se îndată CAP. 6.
îndemnul stăpânilorilor lumii să caute și
iar se împreună, în cât nu se știe pre să urmeze înțelepciunea și dreptatea,
unde a trecut.
14. Așâ și noi după ce ne naștem ne
sfârșim, și nici un semn de faptă bună
nu avem a arătâ, ci întru răutatea
A uziți dar împărați și înțelegeți,
învă|a|i-vă judecătorii margeni- lor
pămpntulut.
noastră ne sfârșim. 2. Băgați în urechi cei ce stăpâniți
15. Că nădejdea celui necredincios mul|imi și cei ce vă trúfiji întru
este ca praful ce'l spulberă vântul, și ca popoarele neamurilor.
bruma care se gonește de vifor subțire, 3. Că dela Domnul s'au dat vouă
și ca fumul care se împrăștie de vânt, și stăpânirea și puterea dela cel prea-
ca pomenirea unui oaspet, ce trece înalt, care va cercetă faptele voastre și
înlr'ozi. sfaturile va cercă.
16. Iar drepfii în veac vor fl vii, și 4. Că -ispravnici ffind împărăției
întru Domnul plata lor, și purtarea de lui, n'a|i judecat drept, nici a|i păzit
grijă pentru dânșii dela cel prea înalt. legea și nici a|i umblat după sfatul lui
17. Pentru aceasta vor luâ împă- Dumnezeu.
răția podoabei și stema frumusețe! din 5. Cu frică și cu grab va stă a-
mâna Domnului, că cu dreapta sa îi va 18. Psalm 17. 41; 19. Efes. 6, 13.
6. 4. Ințel. Sol. 13, 1; Roma: 13, 1.
acoperi pre ei, și cu bra- |ul său îi va 5. Colos. 3. 2 5;1 Gee 1 - 1 7; Gal. 2, 6 ; fl 2 Lege:
l(» 17.
scuti pre ei.
15. Ps. I, 4; Pilde 10. 10; 11, 7.
 1182 CARTEA INȚELEPCIUNEI
supra voastră, că judecată cumplită va
ft celor mal mari.
6. Că celui mai mic se îngădu- iește
milă, iar cei tari cumplit se vor certă.
7. Că Stăpânul tuturor nu se va
rușinâ de fa|ă, nici se va sfii de mărire,
că și pre cel mic șl pre cel mare el l-au
făcut și de to|i asemenea lui este pronie.
8. Iar celor mai mari grea cercare
le stă asupră.
9. Deci către voi împăra|i sunt
cuvintele mele, ca să învă|a|i înțelepciune
și să nu căde|i.
10. Pentrucă cei ce au păzit cu
cuviinfă cele cuvioase, cuvioși vor fl și
cei ce vor învă|â acestea, vor aflâ
răspuns.
11. Poftiji dar cuvintele mele și le
dorifi și vă ve|l învă|â.
12. Luminată și neveștejită este
înțelepciunea și lesne se vede de cei ce o
iubesc și se află de cei ce o caută.
13. Mai 'nainte aleargă la cei ce o
doresc, ca mai 'nainte să se cunoască.
14. Cel ce mânecă la ea nu se va
osteni, că o va aflâ șezând ta porfile lui.
15. Că a cugetă de dânsa săvârșirea
gândului este, și cel ce va priveghiâ
pentru ea, curând va ti fără de grije.
16. Că ea umblă împrejur căutând
pre cei vrednici de ea și în căi se arată
lor cu bun har și întru tot cugetul îi
întâmpină pre ei.
17. Că începutul ei este pofta cea
adevărată a învățăturii.
18. Iar pofta învățăturii este dra-
gostea și dragostea este păzirea legilor
ei.
19. Iar păzirea legilor este temeiul
7. 2 Parai. 19, 7; Sirab 35, 15; Fapte 10, 44.
10. Rom. 2. 14.
nevinovăției și nevinovăția face a fi
aproape de Dumnezeu.
20. Drept aceea pofta înțelepciune!
duce la împărăția cea veșnică.
21. Deci dar de vă bucura|i de
scaune și de schiptruri împărații
popoarelor, cinsti|i înțelepciunea, ca în
veac să împără1i|i.
22. far ce este înțelepciunea și cum
s'a făcut, spune-voiu vouă.
23. Șl nu voiu ascunde de către voi
tainele, ci dela începutul facerii voiu
cercetă.
24. Și voiu pune la arătare cu-
noștința ei și nu voiu trece adevărul.
25. Și nu voiu umblă cu pizma cea
topitoare, că aceasta nu se va împreună
cu înțelepciunea.
26. far mulțimea în|elep]ilor mân-
tuire este lumii și împăratul înțelept
este bună întemeere poporului.
27. Drept aceea învătaji • vă cu cu-
vintele mele și vă ve|i folosi.
CAP. 7.
înțelepciunea și foloasele ei. Minunata
înălțare a omului prin ea.
S unt și eu om muritor asemenea
tuturor din neamul celui dintâlu
ziditdt n pă mâni.
2. Și în pântecele maicii - mele
m’am închipuit, în vreme de zece luni
închiegatu-m'am în sânge din sămânță
bărbătească și cu somn de dulcea|ă
împreunându-se.
3. Și după ce m’am născut, am tras
aerul cel de obște, și asemenea pătimaș
am căzut pre acest pământ.
4. Glasul cel dintâiu, ca și al tuturor
celorlalți mi-a fost plânsul, în scutece
am fost hrănit și cu griji.
5. Că nici un împărat n*a avut alt
început al nașterii.
6. Ci una este intrarea tuturor în
viea|ă și ieșirea asemenea.
7. 2. Iov 10, 10. 6. 1 Tim 6, 7.
 LUI SOLOMON 7
7. Pentru aceea m'am rugat și
minte mi s'a dat mie, chiemat-am
și a venit întru mine duhul înțelep-
ciunii.
8. Mai mult o am ales pre ea,
decât schiptrurile și scaunele.
9. Și bogâ|iea întiu nimic o am
socotit asemănând'o cu ea.
10. Nici piatra scumpă nu o am
asemănat cu ea, că tot aurul ase-
mănat cu ea ca pu|in nisip este, și
argintul înaintea ei ca tina se va
socoti.
11. Mai mult decât sănătatea și
frumusețea o am iubit pre ea, și o
am ales pre ea să o am în ioc de
lumină, că nestinsă este lumina ei.
12. Și mi-au venit mie toate bu-
nătățile împreună cu ea, și nenu-
mărată bogă|ie prin mâinile ei, și
m'am veselit de toate, că
înțelepciunea le povătuește pre ele,
și nu ști- cam că ea este
născătoarea acestora.
13. Și fără de vicleșug o am în-
vățat, și fără de pizmă dau și avu-
(iea ei nu o ascunz.
14. Că este comoară nesfârșită
oamenilor, cu care cei ce se folo-
sesc, se fac prietenii lui Dumnezeu,
pentru darurile învățăturii.
15. Mie mi-au dat Dumnezeu să
grăesc după gândul meu, si să cu-
get cum se cade de cele ce se dau,
că el este povăfuitorul înțelepciune!
și îndreptătorul în|elep|ilor.
16. Că în mâna lui suntem și noi
și cuvintele noastre, și toată
înțelepciunea și șfiin|a lucrurilor.
17. Că el mi-au dat mie
cunoștință adevărată de cele ce
sunt, ca să știu tocmirea lumii și
lucrarea stihiilor,
18. începutul și sfârșitul și mij-
locul vremilor, schimbările timpu-
9. Iov 22, 15.
12. 3 Jmp. 3, 13; Mateiu 6, 33.
1183
rilor și mutările vremilor, cursurile
anilor, și rânduiala stelelor,
19. Firile dobitoacelor și
mâniile hiarelor, puterea
vânturilor și gândurile oamenilor,
osebirile odraslelor și tăria
rădăcinilor;
20. Și toate cele ascunse șl cele
arătate le • am cunoscut, că m'a în-
vățat înțelepciunea, meștera
tuturor.
21. Că este într'însa duh de în-
țelegere, sfânt, curat, de multe fe-
luri, sup|ire, mișcător, strălucit, ne-
spurcat, luminat, fără de patimă,
iubitor de bine, ascufit, neoprit, de
bine făcător.
22. Iubitor de oameni, adevărat,
statornic, fără de frică, atot puter-
nic, a toate văzător, și care răzbate
pre toate duhurile cele
înțelegătoare, curate și foarte sup|
iri.
23. Că decât toată mișcarea,
mai mișcătoare este înțelepciunea,
și pătrunde și încape prin toate
pentru cură|iea sa.
24. Că este aburul puterii lui
Dumnezeu, și curgere limpede a
mărirei celui Atotputernic, pentru
aceea nimic nu o întină pre ea.
25. Pentrucă este strălucirea lu-
minii cei veșnice, și oglindă curată
a lucrării lui Dumnezeu, și chipul
bunătă|ii lui.
26. Și fiindcă este una, toate le
poate, și întru sine rămâind toate le
înnoește, și prin neamuri în su-
fletele cele curate se mută, prieteni
lui Dumnezeu și proroci
întocmește.
27. Că nimic nu iubește
Dumnezeu, fără numai pre cel ce
petrece cu înțelepciune.
28. Că mai frumoasă este ea de
cât soarele și decât toată orândui-
rea stelelor, asemănată cu lumina,
mai de frunte se află ea.
29. Că după lumină urmează
noaptea, iar pre înțelepciune nu o
biru- ește răutatea.
24. Evrei 1, 14.
 1184 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE! 8-9
CAP. 8.
Trebuin(a înțelepciunei și cererea ci
dela Dumnezeu.
Ș imargini
ajunge dela margini până la
cu tărie și întocmește
toate cu folos.
2. Aceasta o am iubit și o am
căutat din tinerețile mele, și am
cercat sâ mi-o aduc mie mireasă, și
m'am fâcut iubitor frumușelelor ei.
3. Neamul său cel bun îl
mărește petrecerea care o are
împreună cu Dumnezeu, și
stăpânul tuturor o au iubit pre ea.
4. Pentrucă ea învață știința lui
Dumnezeu, și alege lucrurile lui.
5. Și de este bogățiea câștigare
poftită în vieajă, ce este mai bogat
decât înțelepciunea, care toate le
lucrează?
6. li^r de^că 1 u^maa
înțelepciunea, cine este mai bun
meșter decât ea, din cele ce sunt?
7. Și de iubește cinevâ
dreptatea, ostenelele ei sunt faptele
bune, că învață trezvirea și
înțelepciunea, dreptatea și
bărbăfiea, decât care nimic nu este
mai de folos în vi- eața oamenilor.
8. Și i de poftește cinevà a ș>tî
multe, știe cele trecute, și cele vi-
itoare le semuește, știe întorsurile
cuvintelor și dezlegările
întrebărilor celor întunecate,
semne și minuni mai 'nainte
cunoaște, și întâmplările vremilor
și ale anilor.
9. Judeca-am drept aceea să o
aduc pre aceasta să vețuiască cu
mine, că știu că mă va stătu) cele
bune, și'mi va fl mângâere în grifi
și în necazuri.
10. Și voiu aveâ pentru dânsa
mărire întru mulțime, și cinste la
cei bătrâni tânăr fiind eu.
11. Ascufii mă voiu aflâ la jude-
cată, și înaintea celor puternici mi-
nunat voiu fl.
12. Când voiu tăceâ vor
așteptă, și când voiu grăi vor luâ
aminte și de voiu grăi eu mai mult,
își vor pune mâna la gură.
13. Aveà-voiu pentru dânsa ne-
murire și pomenire veșnică voiu
lăsă la cei după mine.
14. Voiu cârmul popoare și nea-
muri se vor supune mie.
15. Teme-se-vor de mine auzind
tiranii cei groaznici, la mulțime mă
voiu vedeâ bun și la războiu viteaz,
intrând în casa mea, mă voiu
odihni cu ea.
16. Că n'are amărăciune petre-
cerea cu ea, nici durere viețuirea
cu ea, ci veselie și bucurie.
17. Aceasta socotind întru mine
și grijind în inima mea, că este
nemurire întru cunoașterea
înțelepciunii.
18. Și întru prieteșugul ei desfă-
tare bună și întru ostenelele mâi-
nilor ei avufie nesfârșită și întru
petrecerea vorbii cu ea
înțelepciune, și cinste împreunarea
cuvintelor ei, încunțurat-am
căutând, ca să o iau pre ea la mine.
19. Și am fost prunc istef și su-
flet am avut bun.
20. Și mai vârtos precum eram
bun, am venit în trup nespurcat.
21. Și am cunoscut eu, că nu
voiu fl într'alt chip răbdător, de
nu'mi va dâ Dumnezeu, șl aceasta
erâ a înielepriunei, a ști al cui este
darul, și m'am rugat Domnului și
m'am umilit înaintea lui și am zis
din toată inima mea:
CAP. 9.
Rugăciunea lui Solomon către
Dumnezeu pentru dobândirea
ințelepciuuei, care este de folos
tuturor oamenilor.
D umnezeul părinților și Doamne
al milii 1 Cel ce ai făcut toate
cu cuiântul tuu t
2. Și cu înțelepciunea ta ai
orân-
 LUI SOLOMON
duif pre om, ca să stăpânească
preste zidirile cele făcute de line.
3. Și să cdrmuească lumea cu
cuviinfă și cu dreplale, și cu suflel
drept să facă judecată.
4. Dă'mi mie înțelepciunea, care
stă aproape de scaunul tău și nu
mă lepădă din slugile tale.
5. Că sluga ta sunt eu și fiul
slujnicei tale, om slab și cu vieață
scurtă, și mai puțin a înțelege ju-
decata și legile.
6. Că de va și fl cinevâ desă-
vârșit între fiii oamenilor, de'i va
lipsi înțelepciunea cea dela tine,
întru nimic se va socoti.
7. Tu mai 'nainte m'ai ales pre
mine împărat poporului tău și ju-
decător fiilor și fetelor tale.
8. Zis-al să zidesc Biserică în
muntele cel sfânt al tău și în ce-
tatea lâcuinfii tale jertfelnic în a-
semănarea cortului celui - 'sfânt,
care mai nainte l-ai gătit dintru
început.
9. Și cu tine este înțelepciunea,
care știe faptele tale și care eră de
fa|ă când ai făcut lumea și care știe,
ce este plăcut înaintea ochilor tăi și
ce este drept întru poruncile tale,
trimite-o pre ea din sfintele ceruri
și dela scaunul slavei tale.
10. Trimite-o pre ea, ca să fie cu
mine întru osfenele, șl să cunosc ce
este bine plăcut înaintea ta.
11. Că aceea toate le știe și le
înțelege și mă va povăful întru lu-
crurile mele înțelepțește și mă va
păzi întru mărirea sa.
12. Și vor fl primite lucrurile
mele, și voiu judecă pre poporul
tău cu dreptate, șl voiu fl vrednic
de scaunul tatălui meu.
13. Că ce om va cunoaște sfatul
lui Dumnezeu? Sau cine va pricepe
ce voiește Dumnezeu?
6. 5. Psalm 115, 16.
/. 1 Parai. 28, 5; 2 Parai. l, 6.
8 Pilde 6, 22.
13, isaia 40,13; Rom. 11, 34, 1, Cor. 2, 10.
9 —10 1185
14. Că gândurile muritorilor
sunt cu frică, și cu greșală cugetele
lor.
15. Că trupul cel putrezilor în-
greuiază sufletul și lăcuinfa cea
pământească apasă pre mintea cea
cu multă grijă.
16. Și abiâ chibzuim cele de pre
pământ, și cele ce ne sunt în mâini
cu osteneală le aflăm; iar cele din
ceruri, cine le-a cercat?
17. Și sfatul tău cine'l va cunoa-
ște, de nu vei dă tu înțelepciune? Și
de nu vei trimite pre Duhul tău cel
sfânt dintru cele înalte?
18. Că așâ să se îndrepteze că-
rările celor de pre pământ,
19. Și să se învețe oamenii cele
plăcute ție, și cu înțelepciunea să se
mântuiască.
CAP. IO.
Minunata susținere a celor ce au iubit
înțelepciunea cea dela Dumnezeu.
A ceasta pre părintele lumii, cel
întâiu plăsmuit, care singur au
fost făcuf, l-a păzit.
2. Și l-au scos pre el din căderea
sa, și i-au dat lui putere să stăpâ-
nească preste toate.
3. Și depărtându-se dela ea cel
nedrept cu urgiea sa, și cu mânia
cea ucigătoare de frate, a pierit.
4. Penitu care, când
zînnecatapa pământul, iarăș a
mântuit înțelepciunea, prin lemn
prost pre cel drept cârmuind.
5. Aceasta și întru unirea
răutății neamurilor celor
împreunate a cunoscut pre cel
drept și l-a păzit pre el fără de
prihană lui Dumnezeu, și cu mila
cea mare a Fiului celui tare l-a
păzit.
6. Ac^c^^ista pre cel drept,
care a fugit când au pierit cei
necredincioși, l-a mântuit din focul
cares'a pogorît preste cele cinci
cetăfi.
IO. /.Fac. 1,2
7;Fac. 2,7.
3. Fac. 4, 6 ■ 4. Fac. 2, 12. 5. Fac. 11,2.
6. Fac. 19, 12.
 1186 CARTEA INȚELEPCIUNEI
7. A cărei răută|i mărturie este
încă pământul cel pustiu,
carefumă, șl pomii lui roduri fără
de folos odrâslesc, și stâlpul cel de
sare, care este mormântul
sufletului celui necredincios.
8. Câ nebâgând seamă de
înțelepciune, nu numai s'a păgubit
a cunoaște cele bune, ci și
pomenirea nebuniei sale a lăsat în
viea|a aceasta, ca nici cu lucrurile,
care a păcătuit, să nu se poată
ascunde;
9. Iar înțelepciunea a scos din
nevoi pre cei ce i-au slujit ei.
10. Aceasta pre dreptul cel ce
fugeâ de mâniea fratelui său l-a
povățuit pre căi drepte și i-a arătat
împărăția lui Dumnezeu, și i-a dat
cunoștința celor sfinte și I-a sporit
pre el întru necazuri, și a înmulții
ostenelele lui.
11. Intru lăcomiea, celor ce'l
stăpâneau pre el, a stătut de fa|ă și
l-a îmbogă|it pre el.
12. Păzitu'l-a pre el de
vrăjmași, și de cei ce'l pândeau l-a
apărat și biruin|ă tare i-a dat lui,
ca să cunoască, că decât toate este
mai tare bunacredinfă.
13. Aceasta pre dreptul cel vân-
dut nu l-a părăsit, ci de păcat l-a
mântuit.
14. Pogorîtu-s'a cu el în groapă,
și în legături nu l-a lăsat pre el,
până i-a dat schiptrul împărăției și
putere preste cei ce'l tiraniseau pre
el, și mincinoși a arătat pre cei ce
au grăit rău de el și i-a dat lui
mărire veșnică.
15. Aceasta pre poporul cel cu-
vios și sămânța cea nevinovată, l-a
izbăvit dela neamul celor ce'l
necăjeâ.
16. Intrat ■ a în sufletul robului
Domnului și a stătut împrotivaîm-
7. Fac. 19, 20, 21. 13. Fac. 39, 12.
14. Fac. 41, 40.
părafilor celor groaznici, cu
minuni și cu semne.
17. Dat-a celor cuvioși plata
oste- nelelor lor, povă|ultu-i-a pre
ei în cale minunată și le-a fost lor
ziua acoperemânt și noaptea
lumină de stele.
18. Tîeeutu-La pre ei marea
Roșie și i-a trecut prin apă multă;
19. Iar pre vrăjmașii lor i-a în-
necat, și din adâncul cel fără de
fund i-a scos pre ei.
20. Pentru aceea drepții au
jefuit pre cei necredincioși, și au
lăudat Doamne numele tău cel
sfânt și mâna fa cea apărătoare, to|
i împreună cu o inimă o au lăudat.
21. Că înțelepciunea a deschis
gura muților și limbile pruncilor
le-a făcut vorbitoare.
CAP. 11.
înțelepciunea povățuitoare poporului
ales, Dumnezeu pedepsește pe vrăj-
mașii lui și așteaptă îndreptarea
păcătoșilor.
F ăcut-au să sporească lucrurile
lor prin mâna sfântului Proroc.
2. Trecuf-au prin pustia cea ne-
lăcuită, și în locuri neumblate au
întins corturi.
3. Stătut-au împrotiva
vrăjmașilor, și asupra
împrotivnicilor, și au izbândit.
4. Insefoșat-au și te-au chemat
pre fine, și s'au dat lor apă din
piatră colfurafâ și astâmpărare se-
tei din piatră vârtoasă.
5, Că prin care s'au pedepsit
vrăjmașii lor, prin acelea ei în lipsă
au luat faceri de bine.
6. Că în locul izvorului celui
dea- pururea al rîului celui
curgător, care s'a fost turburat cu
sânge,
7. Spee dovedeai poruncii eel
omorâfoare de prunci, le-ai dat lor
apă de ajuns nenădăjduind ei.
19. Eșire 14, 31; Psalm 77,16.
 LUI SOLOMON 11—12
8. Arătând prin setea cea de a-
tunci, cum ai muncit pre vră]mași.
9. Căci când s'au ispitit, măcar
că cu milă se certau, au cunoscut,
că cu mâniea au fost |udeca|i cel
necredincioși, și s'au pedepsit.
10. Că pre aceștia ca un părinte
dojenindu't l-ai cercat; iar pre aceia
ca un împărat năsâlnic osân-
dlndu'i i-ai ispitit.
11. Șl cei ce erau de fa]ă și cei
departe înt!*un chip se chinuiau.
12. Că îndoită durere l-au
cuprins pre ei și suspin și aducerea
aminte de lucrurile cele trecute.
13. Că auzind, că cu pedepsele
sale s'au făcut acelora bine, ș'au a-
dus aminte de Domnul.
14. Că pre care mai nainte le-
pădat și de batjocură l-au avut,
mai pre urmă s'au minunat de el,
nu asemenea cu cei drepfi, înseto-
șind ei.
15. Și pentru gândurile cele ne-
înțelegătoare ale strâmbătăfii lor,
Intru care rătăcind cinsteau
jivinele cele necuvântătoare și
jigănil de nimic, trimis-ai asupra
lor muljime de hiare
necuvântătoare, ca să facă
Izbândă.
16. Ca să știe, că prin care lu-
cruri păcătueșfe cinevâ, prin acelea
se și pedepsește.
17. Nu erâ cu anevoie mâinii
tale cei atotputernică, care a zidit
lumea din nimica, a trimite asupra
lor mulfime de urși și lei îndrăz-
neli,
18. Sau hiare de curând năs-
cute, necunoscute, pline de mânie,
sau care slobod foc când suflă, sau
care ca vântul suflă fum, sau care
fulgeră din ochi scântei groaznice.
19. A cărora nu numai vătăma-
rea ar puteâ să'i sfărâme, ci și ve-
derea spăimântându'i, să'i piarză.
11. 18. Jerem. 6, 17.
1187
20. Șl fără de acestea, cu o su-
flare puteâ să cază gonindu-se ei de
dreptate, și vânturându-se de vân-
tul puterii tale; ci toate cu măsură
și cu număr și cu cumpănă le-ai
rânduit.
21. Că tu pururea ai putere
mare, și tăriei bra|ulul tău cine va
stâ îm- protivă?
22. Că, ca plecarea cumpenei
este toată lumea înaintea ta, șl ca
picătura de rouă cea de dimlneaja
ce se pogoară pre pământ.
23. Și mlluești pre loji, că toate
le po|i, și treci cu vederea greșalele
oamenilor, ca să se pocâiască.
24. Pentrucă iubești toate cele
ce sunt, și de nimic din cele ce ai fă-
cut nu te scârbești, că nimic n'ai
făcut, care să urăști.
25. Și cum ar fî rămas cevâ de
n'ai fi vrut tu? Sau cum s'ar |ineâ,
cei ce nu s'au chemat dela tine?
26. Ci ier|i tuturor, că toate ale
tale sunt Stăpâne iubitorule de su-
flete.
CAP. 12.
Mărimea îndelungei răbdări a lui
Dumnezeu și a dreptăți
Dumnezeești.
C
ă duhul tău cel nestricat este
întru toate.
2. Pentru aceea pre cei ce cad,
câte pu|in îi mustri, și aducându-le
aminte cu ce păcătuesc, îi învefi ca
să se înstreineze dela răutate, și să
crează întru tine Doamne.
3. Că pre lăcuitorii cei de
demult ai sfântului tău pământ i-ai
urît.
4. Pentrucă ffcceu 1 vrâlmâ-
șești de fermecături și jertfe necu-
rate.
5. Și pre omorîtorii de prunci
cei nemilostivi, și pre cei ce
mănâncă cele dinlăuntru ale
trupurilor omenești, și sânge.
6. Și pre părinfii ucigătorii
sufletelor celor fără de ajutor ai
vrut a'i
 1188 CARTEA INȚELEPCIUNEI
pierde prin mâinele părinților no-
ștri din mijlocul Dumnezeeștei tale
taine.
7. Ca acest pământ, care decât
toate este mai cinstitînaintea ta, lâ-
cuitori vrednici să primească pre
fiii lui Dumnezeu.
8. CI și acestora, ca unor
oameni ai iertat, și ai trimis înainte
alergători taberll tale viespi, ca pre
ei pre încet să’i piarză.
9. Nu pentrucă doar cu răsboiu
n'ai il putut supune pre cei
necredincioși drepților, sau cu
hiare groaznice, sau cu cuvânt
cumplit odată să'i pierzi;
10. Ci judecând pre încet le dai
loc de pocăin|ă, nu neștiind că vi-
clean este neamul lor și firească ră-
utatea lor, și înlăuntru răsădită, și
cum că nu se va schimbă gândul
lor în veac.
11. Pentrucă din început a fost
sămân|ă blestemată, nici pentrucă
te temi de cinevâ le dai iertare pă-
catelor lor.
12. Că cine va zice fie : ce ai fă-
cut? Sau cine va stă împrotiva ju-
decății tale? Sau cine va face vină |
ie de neamurile cete pierite care le-
ai făcut tu? Sau cine va veni iz-
bânditor asupra ta pentru oamenii
cei nedrepți?
13. Că nu este Dumnezeu afară
de tine, care să aibă grijă de toate,
ca să arăfi că nu cu nedreptul ai
judecat.
14. Nici împărat, nici tiran va
puteâ să caute cu ochii asupra ta
pentru cei ce i-ai pierdut.
15. Ci drept fiind fu, cu
dreptate toate le cârmuești, că
strein lucru socotești puterii tale să
osândești pre cel ce nu trebue a se
pedepsi.
16. Că puterea ta este începutul
dreptă|ii, și pentrucă ești Stăpân a
12. 10. Eșirc 23, 30; fl 2 Lege 7, 23.
13. 1 Petru 6, 7.
toate, acestea faci ca să ierfi
tuturor.
17. Că putere ară|i tu, cel ce nu
te încrezl, că după săvârșirea pu-
terii îfi arăți tăriea, și întru cei ce
cunosc, îndrăznirea aceasta o mu-
stri;
18. Iar tu cel ce stăpânești
preste putere, cu blândele judeci, și
cu multă îngăduință ne cârmuești
pre noi, că la tine este puterea când
vrei.
19. Și ai învă|at pre poporul tău
prin lucruri ca acestea, că se cade
să fie drept și iubitor de oamen» și
bună nădejde ai făcut fiilor tăi, că
le dai să se pocăiască de păcate.
20. Că de vreme ce pre
vrăjmașii fiilor tăi, cei ce erau
vinova|i de moarte, cu atâta
rugăciune și umilință i-ai certat,
dându-le vreme și loc, prin care să
se mântuiască de răutate.
21. Cu câtă luare aminte ai
judecat pre fiii tăi, cu a cărora
părinți jurământuri și legături ai
făcut pentru făgăduinți bune.
22. Deci când ne cerți pre noi,
pre vrăjmașii noștri de zece mii de
ori îi bafi ca să avem grijă de bu-
nătatea ta judecând; iar noi când
ne judecăm, așteptăm milă.
23. Pentru aceea și pre cei ce au
trăit întru nebuniea vieții cu
strâm- bătafe, printr'ale lor
urâciuni i-ai chinuit.
24. Că pre căile rătăcirii
departe au rătăcit, dumnezei
socotind a fl cele ce și între
dobitoacele vrăjmașilor sunt
necinstite, înșelându-se ca pruncii
cei fără de înțelepciune.
25. Pentru aceea ca pruncilor
ne- înțelepți, le-ai trimis judecată
de batjocură;
26. Iar cei ce prin necazuri și
prin cei țări nu s’au îndreptat,
dreapta judecată a lui Dumnezeu
vor simți.
 LUI SOLOMON 12-13
27. Că de cele ce ei, când pă|eau
rele se scârbeau de cele ce le so-
coteau a fl dumnezei, când au
vâzut câ cu acelea se ceartă, au
cunoscut pre Dumnezeul cel
adevărat, pre care odinioară au
fost tăgăduit că l-au cunoscut;
pentru aceea osânda cea mai de
pre urmă a venit asupra lor.
CAP. 13.
Mustrarea celor fără de Dumnezeu și
nebunia inchinărei la idoli.
C ă deșerfi sunt toțl oamenii din
fire, cari nu cunosc pre Dum-
nezeu.de veemece din bunbtăăle
cele ce se văd n'au putut să cunoa-
scă pre cel ce este, nici luând a-
minte la lucruri n'au cunoscut pre
meșter.
2. CI sau eocul, sau vântul,
saua- erul cel iute, sau cursul
stelelor, sau apa cea puternică, sau
luminătorii cerului au socotit că
sunt dumnezei cârmuilori lumei.
3. Care lucruri pentrucă se de-
sfătau cu frumusețea lor, le soco-
teau că sunt dumnezei, cunoască,
cu cât decât acestea este mai bun
Stăpânul; că el cel ce însuș este
începătorul frumusefei le-au făcut
pre acelea;
4. Iar de se minunează de
putere și de lucrare, să înfeleagă
dinfr'a- cesfea, cu cât este mai
puternic cel ce le-au făcut pre ele.
5. Că din mărimea frumusefei
făpturilor, după socoteală se
cunoaște făcătorul lor.
6. Insă șl frumusețea făpturilor
în lucrurile acestea are puțln
ponos, că doar el rătăcesc căutând
pre Dumnezeu, și vrând să'l afle.
7. Că întru lucrurile lui
petrecând cearcă, și se
încredințează cu vederea, că
lucrurile cele ce se văd sunt bune.
13. 1. Rom. 1, 21. 2. H 2 Lege 4, 19.
1189
8. CI nici aceștia nu sunt vred-
nici de iertare.
9. Că de au putut atâta
cunoaște, ca să poată socoti veacul,
cum n'au aflat mai curând pre
Domnul acestora.
10. Iar ticăloși sunt, și între cei
morți nădejdea acelora, cari
numesc dumnezei lucrurile
mâinilor omenești, aurul și
argintul cu meșteșug lucrat, șt
închipuiri de dobitoace, sau piatră
de nici o treabă, lucru de mână
veche.
11. Și de a tăiat vre un meșter
de lemn din pădure vre un lemn
bun, și i-a ras cu meșteșug scoarța,
și cu meșteșugul său cum se cuvine
a făcut vas de treabă spre slujba
vieței.
12. Și lepădăturile lucrului spre
trebuința hranei cheltuindu-le, s'a
săturat.
13. Șl ce a rămas dintr'acesfea,
nefiind de nici o treabă, pentrucă
este lemn strâmb și nodoros, luân-
du'l pre încet l-a cioplit, șt cu ști-
infa meșteșugului l-a închipuit, și l-
a făcut asemenea cu chipul de om.
14. Sau l-a făcut asemenea vre
unui dobitoc prost, și ungându'l cu
roșală, și cu văpseală rumenindu'i
fața lui, și toată întinăciunea lui
văpsindu-o preste tot.
15. Și făcându'i așezământ bun
în perete l-a pus acolo întărindu'l
cu cuie de fier;
16. Insă ca să nu cază, mai 'na-
inte a socotit pentru el, fiindcă
nu'și poate ajută, pentrucă este
chip șl'i trebuește ajutor;
17. Iar pentru agoniselele și
nunțile sale, șl pentru fiii săi se
roagă șl nu se rușinează a grăi
către lucrul cel neînsuflețit.
18. Șl pentru sănătate
chiarnăpre cel neputincios, șl
pentru vieață roa-
11. heren. e1. 3.
13. Isaia 44, 12,
 1190 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE!
gă pre cel mort, și pentru ajutor
pre cel ce nu poate ajută.
19. Și pentru călătorie, pre c<el
ce nici a stă nu poate, și pentru
câștig șl pentru lucrul mâinilor și
pentru întâmplare, ajutor cere dela
cel neputincios cu mâinile.
CAP. 14.
Care a fost începutul idolilor și a în -
chinărei lor, și ce răutăți urmează din
închinare la idoli?
I ar altul vrând să meargă pre apă
și să călătoriască prin valuri
cumplite, s e roagăla lemn m m
pufred decât luntrea care'l poartă
pre el.
2. Că pre acela pofta câștigului
l-a socotit, și meșterul cu înțelep-
ciune l-a cioplit.
3. A ta, Părinte, purtare de
grijă ocârmuește aceasta, că ai dat
în mare cale, și în valuri cărare ne-
rătăcită.
4. Arătând că din tot lucrul po|i
mântui, măcar și fără de meșteșug
de va intră cinevâ.
5. Ci ca să nu fie deșarte lucru-
rile înjelepciunei tale, pentru aceea
și la un lemn mic își încredințează
oamenii sufletele lor, și trecând
furtuna cu plută s'a mântuit.
6. Că și la început, când au pie-
rit uriașii cei trufași, nădejdea lu-
me! pre plută scăpând au lăsat vea-
cului sămânfa neamului, cu a fa
mână fiind ocârmuită.
7. Că binecuvântat este lemnul,
prin care se face dreptate;
8. Iar cel făcut de mână bleste-
mat este el, și cel ce l-a făcut pre el,
că acesta l-a lucrat; iar cel putred
s'a numit dumnezeu.
9. Că întocmai sunturîte lui
Dumnezeu, și cel ce păgânește, și
pă- gânătatea lui.
10. Că ceeace s'a făcut, cu cel ce
o a făcut se vor pedepsi.
14. 3 . Ețire 13, 14. 6. Fac. 7, 7.
8. Psalm 113, 15.
11. Pentru aceea șl întru idolii
neamurilor va fl cercetare, că întru
făptura lui Dumnezeu lucru de u-
râdune s'a făcut, și împiedecare
sufletelor oamenilor, și cursă pi-
cioarelor celor fără de minte.
12. Că începutul curviei este
gândirea la idoli; și aflarea lor este
stricăciunea viejei.
13. Că nici din început n'au fost,
nici în veac nu vor fl.
14. Că prin deșarta mărire a
oamenilor a intrat în lume, și
pentru aceea scurt s'a socotit
sfârșitul lor.
15. Că cu amară jale
întristându-se tatăl pentru fiul său
cel degrab răpit, i-a făcut chipul
lui, pre care atunci ca pre un om
mort, iar acum ca pre un
dumnezeu l-a cinstit și a rânduit
celor supuși taine și jertfe.
16. După aceea cu vreme
întărin- du-se acest păgânesc
obiceiu, ca o lege s'a păzit, șl din
poruncile tiranilor se dâ cinste
celor cioplite.
17. Și pre cei ce de fa|ă nu
puteau să'i cinstească oamenii,
pentrucă lăcuiau departe, chipul
cel de departe tipărlndu'I, a făcut
arătat chipul împăratului, pre care
îl dnsteâ, ca, cu sârguinfa sa pre cel
ce nu eră de fafă, să'l cinstească, ca
și cum ar fî de fafă.
18. Și spre cinstea acestora, șl
pre cei ce nu știau, i-a atras iscu-
sința meșterului.
19. Pentrucă vrând a plăceâ
stă- pânitorului, s'a silit cu
meșteșugul său ca să facă
asemănarea mai frumoasă.
20. Iar mulfimea înșelându-se
pentru frumusețea lucrului, pre cel
ce mai 'nainfeîl cinsteâ ca pre un
om, acum dumnezeu l-au socotit.
21. Și acestea au fost
înșelăciune vlefei omenești, că fiind
oamenii sau în primejdie, sau
slujind tiraniei, numele acela, care
altor lucruri nu se
 LUI SOLOMON 14—15 1191

puteâ împărtăși, l-au pus pietrelor 23. A 2 Lege 18, 10. 24. Ierem . 5, 6.
și lemnelor.
22. Apoi, n'a fost destul a rătăci
întru cunoștinfa lui Dumnezeu, ci
și în mare luptă a ncștinJei vie|u-
ind, pe atâtea rele pace le numeau
23. Că, sau pre fiii săi omorând
îl jertfeau, sau taine ascunse, sau
nebunești bejii din obiceiuri streine
făceau.
24. Și nici vieafa, nici nunfile nu
le mai păzeau curate; ci unul pre
altul viclenind omoară, sau
amăgind fac întristare.
25. Toate amestecate sunt:
sângele și uciderea, furtișagul și
vicleșugul, stricăciunea și
necredinfa, gâlceava și jurământul
strâmb, și furburarea celor bune;
26. Ne aducerea aminte de face-
rea de bine, spurcăciunea
sufletelor, schimbarea neamului,
amestecarea nun|ilor, prea curviea
și necurăjiea.
27. Că închinăciunea idolilor,
cari nici a se numi nu ar trebui,
este începutul a tot răul și pricina
și sfârșitul;
28. Căci, când se veselesc, sau
nebunesc, sau prorocesc minciuni,
sau trăiesc cu nedreptate, sau cu-
rând jură strâmb.
29. Că cei ce nădăjduiesc în
idolii cei fără de suflet, când jură
strâmb nu se tem că li se va dovedi
nedreptatea.
30. Și pentru amândouă, după
dreptate se vor pedepsi, și pentrucă
rău au înfeles despre Dumnezeu,
în- chinându-se idolilor, și
pentrucă cu nedreptate au jurat cu
vicleșug ne- băgând seamă de
cuviinjă.
31. Pentrucă nu puterea a celor
pe cari se jură, ci pedeapsa celor ce
greșesc, prigonește pururea căl-
carea nedrepfilor.
 CAP. 15
Bunătatea fi puterea adevăratului
Dumnezeu. înșelăciunea idololatriei.

I ar tu Dumnezeul nostru ești bun

și drept, îndelung răbdător, și cu
milă ă ârmuești io atet
2. Că de am și păcătuit, ai tăi
suntem noi cei ce cunoaștem pu-
terea ta, și nu vom păcătui, știind
că ai tăi suntem socotifi.
3. Că a îe cunoaște pre Câne,
dreptate desăvârșit este, și a ști
puterea ta, rădăcina nemurirei
este.
4. Că nu ne-a înșelat pre noâ
socoteala meșteșugului celui rău al
oamenilor,nici umbra
zugrăviturilor, osteneala cea fără
de roadă, chipul cel întinat cu
multe feluri de vâp- sele.
5. A Ccíi^oi^a vedeire t II cd
tără âe minte spre batjocură vine,
și poftește chipul mortului, vedere
fără suflare.
6. Iubitorii celor rele vrednici
sunt să aibă nădejdea într'acelea, și
cei ce le fac și cei ce le poftesc și cei
ce se închină lor.
7. Că olarul pământ moale căl-
când cu osteneală face spre slujba
noastră orice, și din acelaș pământ
a făcut și vase curate de slujbă, și
împrotivâ toate asemenea, care
vase de ce treabă să fie, judecă
olarul.
8. Și cel zădarnic ostenitor face
zeu deșert dintr'acelaș lut, cel ce cu
pufin mai înainte din pământ au
fost făcut, și după pujin se va în-
toarce iarăș de unde s'au luat, când
se va cere să deâ sufletul, cu care
este dator.
9. Ci are el grije, nu pentrucă se
ostenește, sau că are vieafă scurtă,
ci se întrece cu meșterii cei de aur
și de argint și urmează pre faurii
cei de aramă șl își fine cinste că
face lucruri deșarte.
10. Cenușă este inima lui și de-
 1192 CARTEA INȚELEPCIUNEI
cât pământul mal slabă nădejdea
lui și decâi lutul mai necinstită este
vieafa lui.
11. Că n'a cunoscut pre cel ce l-
au făcut pre el și pre cel ce l-au
tnsuflat lui suflet lucrător șl pre cel
ce i-au suflat duh de vieafă;
12. Ci a socotit, că vieafa noa-
stră este jucărie și traiul nostru
târg de câștig, că se cade, zic, ori de
unde și din rău a câștigă.
13. Că acesta se știe pre sine, că
mai mult decât tofi păcătuește, cel
ce din lucru de pământ face vase
săpate, care lesne se sparg;
14. Ci tofi aceștia sunt mai ne-
buni și mai ticăloși decât sufletul
pruncului, vrăfmașii poporului
tău, carii îl asupresc pre el.
15. De vreme ce pre tofi idolii
neamurilor i-au socotit dumnezei,
carii nici cu ochii nu văd, nici cu
nasul nu trag aer, nici cu urechile
n'aud, nici cu degetele mâinilor nu
pipăe, nici cu picioarele nu umblă,
16. Pentrucă om i • a făcut pre
ei; și cel ce s'a împrumutat de duh
i-a zidit pre ei, că nici un om nu
poate să facă pre Dumnezeu ase-
menea sieși.
17. Ci muritor fiind, mort face
cu mâini fărădelege, că mai bun
este el decât idolii săi, că el este viu,
iar aceia nicidecum.
18. Și dobitoacelor celor mai
urîte se închină, că alăfurându-se
cu ne- buniea, decât celelalte sunt
mai rele.
19. Nici așâ frumoase sunt la
vedere între dobitoace, cât să le
poftim; iar ei au fugit și de lauda
lui Dumnezeu și de binecuvântarea
lui.
15. Psalm: 113, 12, 134, 30.
CAP. 16.
Pedepsele Eghiptenilor pentru
închina* rea la idoli și facerile de bine
ale lui Dumnezeu asupra Evreilor.
D rept aceea pentru unele ca a-
cestea după vrednicie s'au pe-
depsit,*it pși n mu lfime de |ig Unü
s'au chinuit.
2. Și în locul pedepsei aceea
bine ai făcut poporului tău, căruia
când a poftit gustare nouă, hrană
le-ai gătit prepelife.
3. Că aceia, poftind hrană, pen-
tru cele ce li s'au arătat și li s'au
trimis, și dela pofta cea de lipsă să
se întoarcă; iar aceștia pufin
lipsindu-se, hrană nouă au gustat.
4. Că se cădeâ celor ce făceau
tirănie să le vie lipsă de care să nu
poată scăpă ; iar acestora numai să
li se arate, cum se chinuiau
vrăjmașii lor.
5. Căci și când a venit preste ei
înfricoșată mânie a hiarelor, și prin
mușcarea șerpilor celor cumplifi se
prăpădeau.
6. Ci nu până în sfârșit a rămas
mâniea ta; dar numai ca să se
învefe, în pufină vreme s'au tur-
burat, având semnul mântuirii, ca
să'și aducă aminte de porunca legii
tale.
7. Că cei ce se întorceau, nu
prin ceea ce vedeau se mântuiau, ci
prin tine Mântuitorul tuturor.
8. Și prin aceasta ai arătat vrăi-
mașilor noștri, că tu ești cel ce
mântuești de tot răul.
9. Că pre aceia i-au omorîi mu-
șcărlle lăcustelor și ale muștelor șl
nu s'a aflat leac sufletului lor, că
vrednici erau cu unele ca acestea a
se pedepsi;
10. Iar pre fii tăi nici dinfli bă-
laurilor celor veninafi nu i p au
biruit.
16. 2. Numere 11, 31. 3. Eșlre 8, 21; 5.
Numere 21, 6. 6. 1 Cor. 10, 9.
9. Eșire 8, 24; 10, 4. 10. flpoca: 9, 7.
 LUI SOLOMON 16—17
căci mila fa viind l-a vindecat pre
el.
11. Că spre aducerea aminte de
cuvintele tale se împungeau și de-
grab se mântuiau, ca nu căzând în-
tru adâncă uitare să fie înstreinafi
de facerea fa de bine.
12. Că nici iarbă, nici unsoare
nu i-a vindecat pre ei, ci cuvântul
tău Doamne, cel ce toate le vindecă.
13. Că fu stăpânești preste
vieafă și preste moarte și pogori la
porfile iadului și iar ridici.
14. Și omul ucide cu răutatea
sa, și ieșind duhul nu se va
întoarce, nici va aduce îndărăt
sufletul cel luat.
15. Iar de mâna fa nu este cu
putinfă a scăpă.
16. Că păgânii cari s'au lepădat
a te ști pre fine, cu puterea brațului
tău au fost băfufi cu ploi streine și
cu grindine și de ploi gonin- du-se
neîncetat, și de foc mistuin- du-se.
17. Că ce este mai minunat, mai
mult ardeâ focul în apă, care toate
le stinge, pentrucă lumea este a-
părătoare celor drepți.
18. Că uneori se îmblânzeâ
para focului, ca să nu arză pre
hiarele cele trimise asupra celor
necredincioși, și ei văzând să
cunoască că cu fudecata lui
Dumnezeu se gonesc.
19. far alte ori și în apă mal
mult decât este puterea focului ar-
deâ, ca să strice roadele pământu-
lui celui nedrept.
20. Că cu hrană îngerească ai
hrănit pre poporul tău și pâine
gata ai trimis lor din cer fără de
osteneală, care aveâ toată dulceața
după toată plăcerea gustului.
21. Că statul tău a arătat către
fii dulceața fa și precum pofteâ cel
13. H 2 Lege 32, 39; Tovlt 13, 2.
15. Iov 10, 7. 77. Bșire 9, 22-25.
20. Ețire 16, 15; Numere 11, 7.
1193
ce o mâncâ, așâ se făceâ, precum
fiecine voiâ.
22. Iar zăpada și ghiafa răbdâ
focul și nu se topeâ, ca să cunoască
că focul cel arzător care străluceâ
în zăpadă și în ploi, a mistuit ro-
durile vrăjmașilor.
23. Și larăș acelaș foc, ca să se
hrănească drepfii și-a uitat puterea
sa.
24. Pentrucă făptura slujind fie
celui ce o ai făcut, se întinde spre
pedeapsă asupra celor nedrep|i, și
se slobozește spre facerea de bine
pentru cei ce nădăjduesc spre tine.
25. Pentru aceea șl atunci spre
toate mutându-se, darului tău celui
a toate hrănitor slu|eâ, spre vrerea
celor ce se rugau.
26. Ca să învefe pre fiii tăi, cari
l * ai iubit Doamne, că nu nașterile
roadelor hrănesc pre om, ci cuvân-
tul tău fine pre cei ce cred fle.
27. Că ceea ce nu se strică de
foc, de pufină rază a soarelui în-
călzindu-se se topeâ.
28. Ca, cunoscut să fie, că mai
înainte de soare trebue a mânecă
spre mulfămifa ta, și la răsăritul
lu* minei a se rugă fie.
29. Că nădejdea celui
nemulfămi- tor, ca ghiafa de iarnă
se va topi, și va curge ca apa cea de
nici o treabă.
CAP. 17-
Eghiftenii suferind întuneric de trei
zile cu frică, și cu mare groază.
cealaltă farte a lumei străluceâ cu
lumină.
C ă mari sunt judecățile fale
Doamne și nespuse, pentru
aceea sufletele celenecertcteae răt
ăcit.
2. Că socotind să asuprească
pre neamul cel sfânt cei fărădelege,
legalii înfunereculul și legalii
nopfef
24. Ețivc 9, 14.
26. H 2 Lege 6, 3; Mateiu 4, 4.
 1194 CARTEA INȚELEPCIUNEI
cel lungi, închizându-se cu acope-
remânluri, pribegi dela purlarea
de grife cea veșnică au căzut.
3. Căci, când gândeau că se vor
pilulă prin păcatele cele ascunse,
acoperifi cu întunecatul nor al ui-
tărei, s'au risipit spăimântafi cu în-
fricoșare si cu năluciri turburați.
4. Că nici peștera, ceea ce fi fi-
neâ pre ei, i - a păzit fără de frică,
ci sunete turburându'i pre ei
răsunau prin prejur, și năluciri
posomorite se arătau fetelor celor
supărate.
5. Și nici o putere de foc nu pu-
feâ să lumineze, nici flacărele cele
strălucite ale stelelor sufereâ a lu-
mină acea întunecată noapte.
6. Ci se vedeâ la ei numai foc
grabnic plin de frică, și speriindu-
se de acea vedere ce nu se vedeâ,
cele ce se vedeau le socofeâ a fl mai
rele.
7. Și batjocorile meșteșugului
vrăjitoresc zăceâ, și sumefia cea de
mare înțelepciune, le eră lor mu-
strarea cu batjocură.
8. Că cei ce făgăduiau că vor
goni frica și turburărtle dela sufle-
tul înspăimântat, aceștia erau cu-
prinși de frică plină de rîs.
9. Căci și când nici un lucru
turburător nu'i înfricoșâ pre ei, de
trecerea hiarelor și de șuerarea
șerpilor îngrozlndu-se, piereau
tremurând și se lepădau a vedeâ
aerul, de care nicâiri nu puteau
scăpă.
10. Că înfricoșat lucru este,
când însuș răutatea mărturisește și
vi- novăfeșfe; și pururea a luat cele
rele tündu-se cunoștinfa.
11. Că nimic nu este frica, fără
numai lipsirea afutorinfilor celor
de la minte.
12. Și când înlăuntru este mai
mică așteptarea, mai mare socote-
ște neșliinfa priclnei, ceea ce dă
17. 7. Bfire 8, 7.
munca.
13. Iar aceia cari în noaptea cea
cu adevărat neputincioasă, care și
din fundurile neputinciosului iad
au venit, tot acelaș somn dormind.
14. De o parte cu groaza năluc*
rilor se goniau, și de altă parte cu
lipsirea sufletului slăbeau, că fără
de veste șl când nu așteptau le-a
venit lor frică.
15. Și după aceasta, ori care că-
deâ acolo, se păzeâ închis în tem-
nița cea fără de fier.
16. Că ori plugar de eră cinevâ,
ori păstor, ori lucrătorul dela pu-
stie fiind apucat, răbdâ această ne-
voie de care nu se pufeâ feri.
17. Pentrucâ cu un lanf al întu-
nerecului tofi erau legafi.
18. Ori vânt șuerând, sau glasul
pasărilor cel cu bun viers de pre
ramurile cele dese, sau repeziș de
apă mergând cu silă, sau lovitură
cumplită de pietre surpate,
alergare cea nevăzută a vitelor
celor ce saltă, au glasul cumplitelor
hiare celor ce răcnesc i-au făcut de
au leșinat, au răsunarea munfilor,
care se frânge întru sine, îi făceâ să
se sfârșiascâ de frică.
19. Că toată lumea cu lumină
limpede se lumină, și cu neîmpiede-
cate lucruri se fineâ.
20. Și numai la aceia s'a întins
noapte grea, cari erau chipul întu-
nerecului, celui ce va să'i primea-
scă pre ei, și ei lorușl își erau mai
grei decât întunerecul.
CAP. 18.
Urmarea pedepselor Eghiftenilor și
ieșirea Evreilor din Eghipet,
? i la cuvioșii tăi mare lumină eră,
al cărora glasul îl auziâ, iar chi-
pulnu Uve
2. Și penfrucă nu pă^tiimii^u
și ei acelea, îi fericeă pre ei, și
mulfi-
18. 1- Ieșire 10, 23.
 LUI SOLOMON 18
mea pentrucă nu'și izbândesc pen-
tru asuprelele cele mai dinainte și
se rugau să'i ierte de relele ce le-au
fost fâcut.
3. Pentru care le-ai dat lor
stâlp de toc arzâtor, caresă'i
povăfufască întru acea călătorie
neștiută, și soare fără de
stricăciune ai dat acestei călătorii
iubitoare de cinste.
4. Că vrednici erau aceia a se
lipsi de lumină și a se păzi întru
întunerec, cei ce au păzit pre fiii
tăi închiși, prin cari trebuiâ să se
deâ veacului nestricata lumină a
legii.
5. Și când s'au sfătuit ei să o-
moare pruncii celor cuvioși, un fiu
sfa pus afară, și s'a mântuit, spre
mustrarea lor le-ai luat lor mulți-
mea fiilor, și pre to|i odată i-ai
pierdut în apă mare.
6. Noaptea aceea mai 'nainfe a
fost cunoscută părinților noștri,
ca, cu adevărat să știe la ce
jurămân- turi au crezut, și
nădăjduind întru acelea, să se
veselească.
7. Iar poporul tău a văzut și
mântuirea celor drep|i și pierirea
vrăjmașilor.
8. Că precum ai pedepsit pre
îm- protivnici cu acela, așâ pre noi
che- mându-ne ne-ai mărit.
9. Că întru ascuns jertfeau
cuvi- oșii fiii celor buni, și legea
Dum- nezeirii înfr'un gând o au
pus, asemenea acestora și
bunătăților și primejdiilor să fie
părtași sfinții, cântând laudele
părinților.
10. Iar strigarea cea
neîntocmită a vrăjmașilor răsună,
șl cu jale se purtau pruncii
plângând.
11. Cu aceeași pedeapsă pedep-
slndu-se robul și stăpânul, prostul
șl împăratul aceleași pătimind.
12. Toji împreună chemând
moartea, aveau mor|i nenumărați,
1195
că nu ajungeau cei vil a'i îngropâ,
de vreme ce într'o clipeală cea mai
mare parte a neamului lor a pierit.
13. Că cei ce toate nu le • au
crezut pentru fermecături, când
le-au pierit cei întâiu născuji au
mărturisit, că poporul este fiul lui
Dumnezeu.
14. Că lina tăcere cuprinzând
toate, și noaptea cu repedea ei
curgere mijlocind.
15. Cuvântul tău cel
atotputernic din cer, din scaunele
împărătești cumplit răsboinic în
mijlocul pământului celui de pierit
a sărit.
16. ăabie ascufită purtând
porunca ta cea nefSfarnlcă, și
stând a umplut toate de moarte, șl
până la cer ajungeâ, și stă pre
pământ.
17. Alunci îndată nălucirile
visurilor groaznic i-au turburat
pre el, și înfricoșeri fără de veste
au stătut asupra lor.
18. Și altul aiurea zăcând |umă-
tate mort, arătă pentru ce pricină
moare.
19. Că visele care i-au turburat
pre el, mai 'nainte au arătat acea-
sta, ca să nu piară neștiind pentru
ce pătimesc rău.
20. Și s'a atins și de drepți is-
pita mor|ii, și au pierit mul|i în pu-
stie, ci nu îndelung a ținut mâniea.
21. Că grăbind bărbatul cel ne-
vinovat, i - a apărat arma slujbei
sale rugăciunea, și îmblânzirea
tămâeril aducând a stătut
împrotlva mâniei, și sfârșit a pus
primejdiei mor|li, arătându-se pre
sine a fl robul tău.
22. Și a biruit mulfimea nu cu
tăria trupului, nici cu lucrarea ar-
melor, ci cu cuvântul a supus pre
ucigătorul, pomenind
jurământurile părinților și
legăturile.
23. Că fiind grămadă de mor|l
zăcând unii preste alții, stând la
3. Efire 14, 24; Ps. 77, 17.
5. Eșire 2, 3; 14, 27. 21. Num. 16, 46.
 1196 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE! LUI SOLOMON 18-19
mijloc, a potolit mânlea și a despărți
calea cea de către cei vii.
24. Că ?n veșmânt lung până la
călcâe erâ toată podoaba și mărirea
părinților în săpătură de piatră cu
patru rânduri, și mărirea ta preste
stema capului lui.
25. La acestea a încetat ucigătorul,
și s'a temut de acestea, că numai
singură ispita mâniei erâ destulă.
CAP. 19.
Pierirea celor fărădelege și mântuirea
drepților.
I ar celor necredincioși, până la sfâr-
șit le-a stătut mânie nemilostivă.
2. Că știeau mai ’ nainte ale lor și
cele viitoare, că lăsându'i ei să se ducă,
și cu sârguială petrecându'i, părându-
le rău, au alergat după ei.
3. Că încă în mâini având plân-
surile, și plângând la mormânturile
morjilor, alt gând nebunesc au luat, șl
pre cari rugându'i, i-au scos pre
aceștia ca pre niște fugători îi go- neâ.
4. Că'i trăgeâ pre ei la aceasta
pedeapsa de care erau vrednici, și de
cele ce mai 'nainte s'au întâmplat, și-au
uitat ca să se plinească pedeapsa ce
lipseâ din nevoile lor.
5. Și poporul tău minunat să trea-
că, iar aceia neauzită moarte să afle.
6. Că toată făptura după felul său
deplin de sus se cârmuiâ, ca să slu|
ească poruncilor fale, ca fiii tăi să se
păzească nevătămaji.
7. Norul umbreâ tabăra, și din apa,
care mai 'nafnfe erâ acolo s'a văzut
pământ uscat, din marea Roșie cale
fără de piedică, șl câmp cu pajiște din
valuri silnice.
8. Prin care tot neamul a trecut,
19* 3. Efire u, 5.
pre cari i i a acoperit mâna ta, văzând
minunate minuni.
9. Căci ca niște cal au păscut, și ca
mieii au săltat, lăudându-te pre tine
Doamne, cel ce i-ai mântuit pre ei.
10. Că încă își aduceau aminte de
cele ce s'au fost întâmplat în pământul
nemerniciei lor, cum pământul în loc
de a naște vite, a scos mușife, si în loc
de pești, a vărsat rîul mulfime de
broaște.
11. Și mai pre urmă au văzut și
naștere nouă de pasări, când fiind
purfaji de poftă au cerut mâncări
desfătate.
12. Că spre mângâierea lor s'au
suit dela mare prepelife, și aceste
pedepse au venit preste cei păcătoși nu
fără de semne, cari mai 'nainte au fost
cu puterea trăsnetelor, că cu dreptul
pătimeau pentru răutățile lor.
13. Că foarte grea ură a meșteșugit
asupra nemernicilor, că alfii pre
oameni necunoscufi ce veneau nu'i
primeau, iar aceștia pre nemernicii cei
dela ei, cari le făceau bine l-au supus
robiei.
14. Și nu numai aceasta, ori ce
socoteală fie despre aceasta, că aceia
cu pizmă primiau pre cei streini,
15. Iar aceștia după ce cu bucurie
au primit pre oamenii, cari împreună
cu ei erau părtași acelorași dreptăți, cu
cumplite necazuri i-au asuprit.
16. Și au fost băfu|i și cu orbire,
precum aceia la ușile dreptului aceluia
când cu foarte mare întuneric fiind
cuprinși, flecare ieșirea u- șllor sale o
căută.
17. Că stihiile prin sine împre-
unându i se, ca coardele la o alăută
schimbă numele cântecului, măcar că
glasul pururea rămâne, care lu-
11. Eflre 16, 13.
 CARTEA INȚELEPCIUNEI LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 1197

cru din vederea cea adevărată a celor
făcute se poate vedeâ.
18. Că cele de uscat în cele de apă
se mutau, și cele ce înnotau, treceau
pre pământ.
19. Focul ardeâ în apă preste pu-
terea sa, și apa cea stingătoare nu'și
aduceâ aminte de puterea sa.
20. Flacăra cărnurile dobitoace-
lor celor stricădoase, cari umblau
împreună nu le topeâ, nici felul de
hrană nemuritoare, care se topeâ ca și
ghiafa.
21. Că întru toate Doamne ai mărit
pre poporul tău și l-ai înălfat, și nu l*
ai trecut cu vederea, ci în toată vremea
și în lot locul stai lângă el.

CARTEA INȚELEPCIUNEI LUI ISUS FIUL LUI SIRAH

CAP. 1. bine îi va fi întru cele mai de pre
urmă, și în ziua sfârșitului său va ailâ
Lauda înțelepciunei și a temerei de
Dumnezeu. har.
13. Începutul înfelepciunei este a se

T oată înțelepciunea este dela Dom-

nul, și cu el este în veac.
2. Nisiuul răărilo* și picăturile ploii
teme de Dumnezeu, și cu cei
credincioși în mitras s'a zidit împreună
cu ei.
și zilele veacului, cine le vâ numără? 14. Și cu oamenii temelia veacului
3. Indfimea cerului și lfimea pă- au încuibat, și cu sămân|a lor se
mântului, și adâncul și înțelepciunea, încrede.
cine le va cercă? 15. Sa|iul înțelepciune! este a se
4. Mai ’nainfe de toate s'a zidit teme de Domnul, și îi îmbată pre ei din
înțelepciunea, și înțelegerea min|ei din rodurile sale.
16. Toată casa lui o va umpleâ de
veac.
cele ce poftește, și cămările lui de
5. Izvorul înjelepciunei este cu-
rodurile ei.
vântul lui Dumnezeu întru cele în-
17. Cuuuunî^|nlepciuneli riria
nalte, și căile ei porunci veșnice.
Domnului care odrăslește pacea, și
6. Rădăcina înțelepciunei, cui s'a
vindecare de însănătoșare; și au văzut
descoperit? Și meșteșugurile ei, cine
și o au numărat pre ea.
te* a cunoscut?
18. Știnfă și cunoștin|ă de înțelegere
7. Unu l este îneetep l înfricoșa t ca ploaia a vărsat, și a în- nălfat
foarte, cel ce șade pre scaunul său. mărirea celor ce se fin de dânsa.
8. Domnul, el o au zidit pre ea, și o 19. Rădăcina înfelepciunei este a se
au văzut, și o au numărat pre ea, și o teme de Domnul, și ramurile ei
au revărsat preste toate lucrurile sale. lungime de zile.
9. Și preste tot trupul după dă- 1. 27. P». 110, 9; Pilde 1, 7; 9, 10.
ruirea sa, și o au dat pre ea celor ce'l
iubesc pre el.
10. Frica Domnului, mărire și laudă
și veselie și cunună de bucurie.
11. Frica Domnului va desfătâ i-
nima, și va dă veselie și bucurie și
lungime de zile.
12. Celui ce se teme de Domnul,
 1198 CARTEA INȚELEPCIUNEI
20. Frica Domnului gonește pă-
catele, și la cine petrece, întoarce dela
acela mâniea.
21. Mâniea nedreaptă nu se va
puteâ îndreptă, că pripa mâniei lui
cădere este lui.
22. Până la o vreme va suferi cel
îndelung răbdător, după aceea va
răsări lui veselie.
23. Până la o vreme își va ascunde
cuvintele sale, și buzele celor
credincioși vor grăi sfatul lui.
24. Intru vistieriile înfelepciunei
sunt pildele știinfei; iar urâciune este
celui păcătos evlavia lui Dumnezeu.
25. Poftești înțelepciune? Ține po-
runcile, și Domnul o va dă pre ea |ie.
26. Că înțelepciunea și învățătura
este frica Domnului, și plăcute sunt lui
credinfa șl blânde|ele.
27. Nu fii necrezător fricei Dom-
nului, și să nu te apropii la el cu inimă
îndoită.
28 Nu te făfărnicl în gurile oa-
menilor, și buzelor tale iâ aminte.
29. Nu te înălfâ pre tine, ca să nu
cazi, și să aduci necinste sufletului tău.
30. Și să descopere Domnul cele
ascunse ale tale, și în mi|locul z-
dunărei să te surpe pre tine.
31. Pentrucâ nu le-ai apropiat la
frica Domnului, și inima fa este plină
de vicleșug.
CAP. 2.
îndemnuri la răbdare; roadele temerii de
Dumnezeu și pedeapsa necredincioșilor.
F iule 1 Când vrei să te apropii să
slujești Domnului Dumnezeu, gă-
teșt<^'|t su flelfll tău surs isp ită.
2. Ind^rr^e^teezz’fi f mma f a, și
uabbd și să nu te grăbești în vremea
ve- nirei.
3. Lipește-te de dânsul și nu te
depărfâ, cz să crești întru cele de apoi
ale tale.
4. Tot ce se va întâmplă |ie, pri-
mește, și întru schimbările smereniei
tale depărtează dela tine mâniea.
5. Că în foc se lămurește aurul, iar
oamenii cei primiji. în cuptorul
smereniei.
6. Crede lui, șl'ti va ajută (ie,
îndreptează căile tale și nădăjdu- eșfe
spre dânsul.
7. Cei ce vă teme|i de Domnul,
așteptați mila lui, și nu vă abate|i ca să
nu căde|i.
8. Cel ce vă teme|i de Domnul,
credefi lui și nu va cădeâ plata voastră.
9. Cei ce vă feme|i de Domnul,
nădăjdufi cele bune și veseliea veacului
șl z milei.
10. Uita|i-vă la neamurile cele din
început și vede|i, cine z nădăjduit spre
Domnul și s'a rușinat?
11. Sau cine z petrecut în frica lui
și z fost părăsit ? Sau cine l-z chemat
pre el și z fost trecut cu vederea ?
12. Pentrucă îndurător și milostiv
este Domnul și izrtă păcatele șl
mântuește în vremea necazului.
13. Vzi inimilor celor fricoasei Și
mâinilor celor slzbe și păcătosului,
care umblă pre două cărări.
14. Vzi inimii cei slzbe 1 Că nu
crede, pentru aceea nu se va acoperi.
15. Vzi vouă celor ce z|i pierdui
răbdarea 1 Și ce ve|i face, când vz
cercă Domnul?
16. Cei ce se tem de Domnul, nu
vor f! necrezători cuvintelor lui, și cei
ce'l iubesc pre el, vor păzi căile lui.
17. Cei ce se tem de Domnul, vor
căută bunăvoin|z lui, și cei ce'l iubesc
pre el, vor plini legea.
18. Cel ce se tem de Domnul,
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 2-3
vor găti inimile lor, și înaintea lui
vor smeri sufletele lor.
19. Să cădem în mâinile Dom-
nului și nu în mâinile oamenilor.
20. Că precum este slava lui,
așâ este și mila lui.
CAP. 3.
Datoriile fiilor către părinți și bine -
cuvântarea acestora. Inima împietrită
se hulește; iar cea înțeleaptă și milo -
stivă se laudă.
P
re mine tatăl asculta|i-mă fiilor
și așâ faceți, ca să vă mântuifi.
2. Că Domnul au mărit pre tată
întru feciori și |udecata mumei o
au întărit întru fii.
3. Cel ce cinstește pre tată, seva
curăfl de păcat.
4. Și ca cel ce strânge comori
așâ este cel ce cinstește pre muma
sa.
5. Cel ce cinstește pre tată vese-
ll-se-va de fii, și în ziua rugăciunei
sale se va auzi.
6. Cel ce mărește pre fată se va
îndelungă în zile, și cel ce ascultă
de Domnul va odihni pre muma sa.
7. Cel ce se teme de Domnul
cinsti ■ vă pre tatăl său și ca stăpâ-
nilor va sluji celor ce 1 ■ au născut
pre el.
8. Cu fapta și cu cuvântul cin-
stește pre tatăl tău și pre muma fa,
ca să vie {ie binecuvântare dela
dânșii.
9. Că binecuvântarea tatălui în-
tărește casele fiilor, iar blestemul
mumei desrădăcinează temeliile.
10. Nu te mări întru necinstea
tatălui tău, că necinstea tatălui tău
nu'|i este |ie mărire.
11. Că mărirea omului este din
cinstea tatălui său și ocară fiilor
este muma necinstită.
12. Fiule 1 Sprijinește pre tatăl
3. 9• Efire 20,1; H 2 Lege 5, 16; Mateiu 15,
4. 12, Efes. 6, 3.
1199
tău la bătrânele și nu'l mâhni pre
el în vieaja lui
13. Și de'și va pierde mintea în-
găduește'l și nu'l necinsti pre dân-
sul, cu toată tăria ta.
14. Pentrucă milostenia tatălui
nu va fi uitată, și în locul păcatelor
se va zidi casa la.
15. In ziua necazului tău adu-
ce'și-va aminte de tine, ca ghiafa
când este senin, așâ se vor topi
păcatele tale.
16. Ca un hulitor este cel ce
părăsește pre tată, și blestemat de
Domnul este cel ce mânie pre
muma sa.
17. Fiule 1 Cu blândele
săvârșește lucrurile tale și de omul
cel primit te vei iubi.
18. Cu cât ești mai mare, cu
atâta mai mult te smerește, și
înaintea Domnului vei aflâ har.
19. Că mare este puterea Dom-
nului și de către cei smerijt se mă-
rește.
20. Cele mai pre sus de tine nu
le căută și cele mal tari decât tine
nu le cercă nebunește.
21. Cele ce s'au poruncit |ie ace-
lea cu cuviin|ă le cugetă, că nu'|i
sunt de treabă jie cele ascunse.
22. In lucrurile cele deșarte nu
ispiti mult, că mai mult decât este
priceperea omului s'a arătat |ie.
23. Că pre mul|i l-au înșelat pă-
rerea lor și socoteala rea a făcut să
alunece cugetele lor.
24. Inima vârtoasă rău va păjî
mai pre urmă.
25. Și cel ce iubește primejdiea,
va cădeâ într'însa.
26. Inima vârtoasă îngreuiâ ■
se-va de ostenele, și cel păcătos va
adaoge păcate preste păcate.
27. In aducerea trufașului nu
este vindecare, că răsadul
păcatului s'a rădăcina! înlr'însul.
28. Inima celui înjelept va
cugetă
 1200 CARTEA INȚELEPCIUNEI

pilda, și urechia celui ascultător, <4. 1. Tovit 4. 7. 10. Tovit 4, 7.

pofta celui înfelept.
29. Focul arzător îl va stinge
apa, și milostenia va cură|l
păcatele.
30. Cel ce răsplătește daruri își
aduce aminte după aceasta, și în
vremea cădere! va află întărire.

CAP. 4.
Îndemnare spre milostenie și spre în-
țelepciune, arătând folosințele lor.

F iulel Vieafa săracului să nu o

lipsești, și ochii celor lipsifi nu'i
face că sștepte.
2. Sufletul flămând să nu'l
întristezi. și să nu urgisești pre om
când are lipsă.
3. Inima necăjită nu o turburât
și nu întârziâ a dâ celui lipsit.
4. Rugăciunea celui necăjit nu
o lepădă, și nu'fi întoarce fa|a ta de
către cel lipsit.
5. De către cel sărac nu’fi
întoarce ochiul, și nu dă loc omului
să te blesteme.
6. Că rugăciunea celui ce le ble-
steamă pre tine întru amărăciunea
sufletului său, ova auzi cel ce l-au
făcut pre el.
7. Iubi t te fă adunăeei t ^t
celui mai mare smerește capul tău.
8. Pleacă săracului urechea ta,
și cu blândefe răspunde lui cele de
pace.
9. Scoate pre cel năpăstuit din
mâna celui ce'l năpăstuește, și să nu
slăbești de inimă când judeci.
10. Fii celor săraci ca un tată, și
în loc de bărbat mumei lor.
11. Și vei fi ca fiul celui prea în-
nalt, și te va iubi mai mult muma
ta.
12. Înțelepciunea înai)ă pre fiii
săi, și primește pre cei ce o caută
pre ea.
13. Cel ce o iubește pre ea, iu-
bește vieafa, și cei ce mânecă la ea,
se vor umpleâ de veselie.
 14. Cel ce o fine pre ea, va mo-
șteni mărire și ori unde va merge,
îl va binecuvântâ pre el Domnul.
15. Cei ce slujesc ei, sluji-vor
celui sfânt, și pre cei ce o iubesc
pre ea, îi iubește Domnul.
16. Cel ce ascultă de ea, judecâ-
va neamuri, și cel ce se apropie de
ea, va lăcul cu nădejde.
17. De vei crede ei, o vei
moșteni pre ea, și vei fineâ rodurile
ei.
18. Că curmeziș umblă cu
dânsul întâiu, temere și frică va
aduce presfe el.
19. Și’l va chinul pre el cu în-
vățătura sa, până ce va crede su-
fletului lui, și'l va ispiti pre el întru
îndreptările sale.
20. Și iarăși se va întoarce
drept la el, și'l va veseli pre el și îi
va descoperi lui ascunsele sale.
21. Iar de va rătăci, îl va părăsi
pre el, și'l va dâ în mâinile căderii
Iui.
22. Păzește vremea și te ferește
de rău și pentru sufletul tău nu te
rușinâ.
23. Că este rușine, care aduce
păcat și este rușine, care aduce
mărire și har.
24. Nu luâ fafa asupra
sufletului tău și nu te rușinâ de
căderea ta.
25. Nu opri cuvântul în vreme
de mântuire.
26. Că din cuvânt se cunoaște
înțelepciunea și din graiurile limbii
învă|ăiura.
27. Nu grăi împrotiva
adevărului, ci te rușinează pentru
neînvăfă- fura ta.
28. Nu'fi fie rușine a mărturisi
păcatele tale și nu te sili împrotiva
curgerii rîului.
29. Și nu te supune omului ne-
bun și nu luâ fafa celui puternic.
30. Până la moarte te luptă
pentru adevăr și Domnul
Dumnezeu se va luptâ pentru tine
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 4-5-6 1201
31. Nu fii aspru cu limba la și 13. Fii grabnic a auzi și înlru
leneș Intru lucrurile laie. înde- lungarea mâniei grăește
32. Nu fii ca un leu în casa la și răspunsul.
nu necăji cu mânie pre casnicii tat. 14. De știi, răspunde aproapelui
33. Sâ nu fie mâna la întinsă a tău, iar de nu, pune|l mâna ta pre-
lud și slrânsă a dâ. ste gura ta.
CAP. 5- 15. Mărirea și batjocura este în
Nu trebue a rămâneâ in păcat nădăj- vorbă și limba omului este căderea
duind în averi și în vârlute; nu fii lui.
rătăcind, ci statornic în calea 16. Să nu te chemi șoplilor, și
Domnului și înțelept în cuvinte; cu limba ta nu vicleni.
nu fii clevetitor sau cu două limbi, 17. Că preste tur este rușine și

N u nădăjdui înlru avu|iile tale șl

să nu zici: am destule.
2. Nu urmă sufletului tău și tă-
însemnare
două limbi.
foarte rea preste cel cu

18. Intre mare și între mic nu

riei tale, ca să umbli în poftele fii necunoscător.
inimei tale. CAP. 6.
3. Și să nu zici: cine mă va
smeri, sau cine mă va supune? Că lei adevărate și însușirile
Despre ocară, prieteniei ce -
răsplata celor ce iubesc
Domnul izbândind va izbândi a- înțelepciunea.
supra ta.
4. Să nu zici: am păcătuit și ce
mi s'a făcut mie? Că Domnul . este
Ș i în loc de prieten, nu te face
vrăjmaș, că numele rău rușine și
îndelung răbdător. ocară va moșteni, așâ este păcă-
5. Pentru curăfenie să nu fii tosul cel cu două limbi.
fără de frică, ca să nu adaogi 2. Nu te mări întru sfatul sufle-
păcate preste păcate. tului tău, ca să nu se răpească ca
6. Și să nu zici: mila lui este un taur sufletul tău.
mare, va cură|l mulfimea păcatelor 3. Fruzeelt tale vet mânct și
mele. rodurile tale vei pierde și vei ră-
7. Că mila și mânia dela el este, mâneâ ca un lemn uscat.
și preste cei păcătoși va odihni 4, Sufletul rău pierde-va pre cel
mânia lui. ce'l are pre el, și'l va face bucurie
8. Nu întârzieâ a te întoarce la vrăjmașilor.
Domnul și nu lăsă din zi în zi. 5. Gâtlejul dulce va înmulfl pre
9. Că fără de veste va ieși mâ- prietenii săi și limba cea bine grăi-
toare va fnmul|l închinăciunile cele
niea Domnului și în vremea izbân-
bune.
direi te va pierde.
6. Mul|i să fie, cari au pace cu
10. Nu nădăjdui în avufiile ne-
tine, iar sfetnicii tăi să fie dintru o
drepte, că nimic nu'|i vor folosi în
mie unul.
ziua judecății.
7. De ai prieten, în nevoe să'l
11. Nu vântură în tot vântul și
aibi pre el și nu te încrede curând
nu merge pre toată calea: așâ este
lui.
păcătosul cel cu două limbi.
8. Pentru că este prietin până la
12. Fii slatornic întru cugetul
o vreme și nu va rămâneâ în ziua
tău și unul să fie cuvântul tău.
necazului tău.
6- 10. lezecb. 7, 19; Pilde 11, 4, 26.
9. Și este prietin, care se
întoarce
0. 2. Rom. 12, 16.
 1202 CARTEA INȚELEPC1UNEI
la vrajba și certarea ocării taie va
descoperi.
10. Și este prietin so| de masa și
nu va rămâneâ lângă tine în ziua
necazului tau.
11. Și în cele bune ale tale va fi
ca și tine și cu slugile tale va în-
drăzni.
12. De te vei smeri, va fi împro-
tiva ta și dela fa|a ta se va ascunde.
13. De neprietinii tai te
desparte și de prietinii tăi iâ’ți
aminte.
14. Prietinul credincios este a-
coperemânt tare: și cel ce l-a aflat
pre el, aflat-a comoara.
15. Cu prietinul credincios
nimic nu se poate asemănâ și nu
este măsura bunătafii lui.
16 . Prietinul credincios este
leacul viefii și cei ce se tem de
Domnul îl vor află pre el.
17. Cel ce se teme de Domnul
bine va |ineâ prieteșugul său, câ
precum el așâ și aproapele lui.
18. Fiule 1 Din tinerețile tale a-
lege învă|âtura și până la cărun-
tețlle tale vei află înțelepciune.
19. Ca și cel ce ară și seamănă,
apropie-te la ea și așteaptă rodurile
ei cele bune.
20. Că cu lucrarea ei pu|in te
vei osteni șl curând vei mâncâ din
rodurile ei.
21. Cât de grea este celor neîn-
vă|a|i, și cel iară de inimă nu va
rămânea întru ea.
22. Că piatra ispitirei tale va fl
într'nsul și nu va zăbovi a o lepădă
pre ea.
23. Că înțelepciunea după nu-
mele ei este și nu la mul|i este ară-
tată.
24. Ascultă fiule 1 Și primește
învățătura mea și nu lepădă sfatul
meu
25. Și bagă picioarele fale în
o- bezile el și în lan|ul ei grumazul
tău.
26. Supune umărul tău și o
poartă pre ea și să nu'|i fie greu de
legăturile ei.
27. Cu tot sufletul tău te
apropie la ea și cu toată puterea ta
păzește căile ei.
28. Cearcă-o și o caută, și se va
arătă (is, și dacă o vei aflâ, să nu o
lași pre ea.
29. Că mai pre urmă vel aflâ o-
dihna ei, și se va întoarce |ie întru
bucurie.
30. Și vor fl tie obezile ei acope-
remânt de tărie, și lanfurile ei po-
doabă de mărire.
31. Că podoabă de aur este în-
tr'însa, și legăturile ei fire de 1a-
chint.
32. Ca și cu haină de mărire te
vei îmbrăcă cu ea, și cununa
bucuriei vei pune (ie.
33. De vei vreâ fiule, vei învă|â,
și de vei pune sufletul tău, iscusit
vei fl.
34. De vei iubi a auzi, vei primi
învă|ătura, și de vei plecă urechia
ta, în|elepl vei fi.
35. Intru mulfimea bătrânilor
stăi, și cu cel înfelept te unește.
36. Tot graiul dumnezeesc
poftește a'l auzi, și pildele
înțelegerii să nu treacă dela tine.
37. De vei vedeâ înțelept,
mânecă la el, și pragurile ușilor lui
să le roază piciorul tău.
38. Cugetă întru poruncile
Domnului, și întru legea lui
pururea să gândești.
39. El va întări inima ta, și
pofta în|elepciunei tale se va dă |ie.
38. Psalm 1, 2.
 LUI ISUS FIUL LUÍ SIRAH 7
CAP. 7.
Povățuiri despre ferirea faptelor rele ți
fățărnicie. Respectul bătrânilor,
datoriile părinților către fii și a fiilor
către părinți. îndemnarea la
milostenie.
N u face rele, și nu te va prinde
pre fine răul.
2. Depărlează-te dela nedrept,
și se va abate dela fine.
3. Fiule 1 Nu semănâ pre
brazdele nedreptății, căci nu le vei
seceră pre ele cu șapte păr|i mai
multe.
4. Nu cercă dela Domnul stăpâ-
nire, nici dela împăratul scaun de
mărire.
5. Nu te face drept înaintea '
Domnului, și înaintea împăratului
nu fe arătă că ești înțelept.
6. Nu cercă să fii judecător, ca
nu cumvă să nu pofi ridică nedrep-
făfile.
7. Ca nu cumvă să fe sfiești de
fa|a celui puternic, și să pui smin-
teală întru dreptatea ta.
8. Nu păcătui asupra muidme!
cetăfii, nici fe amestecă în gloată.
9. Nu fe legă de două ori cu pă-
catul, că și odată nu vei fî nevi-
novat.
10. Să nu zici: la mulfimea da-
rurilor mele va căută, și când le
voiu aduce acelea prea înaltului
Dumnezeu, le va primi.
11. Nu slăbi în rugăciunea fa, și
nu trece cu vederea a face milo-
stenie.
12. Nu râde de omul cel ce este
întru amărăciunea sufletului său,
că este cel ce smerește și cel ce înal|
ă.
13. Nu semănă minciuni asupra
fratelui tău, nici împroliva
prietenului tău să nu faci așâ.
14. Nu voi a min|l nici o min-
ciună, că minciuna deasă nu este
7. S. Iov 9, 2.
1203
bună.
15. Nu fii vorbitor în
mulfimea bătrânilor, și nu pofforl
cuvântul în rugăciunea ta.
16. Să nu urăști lucrarea cea cu
osteneală, și lucrarea pământului
cea făcută de cel prea înalt.
17. Nu te socoti împreună cu
mulțimea păcătoșilor, adu'|i
aminte, că mâniea nu va zăbovi.
18. Smerește sufletul tău foarte,
că izbânda celui necredincios foc și
vierme este.
19. Să nu schimbi prietenul
pentru bani nicidecum, nici pre
fratele cel bun pentru aurul Sufir.
20. Nu te abate dela femeia
bună și înfeleaptă, că harul ei este
mai bun decât aurul.
21. Nu necăji pre sluga, care lu-
crează cu adevăr, nici pre năimitul,
care își dă sufletul său.
22. Pre sluga înfeleaptă să o iu-
bească sufletul tău; să nu'l lipsești
pre el de slobozenie.
23. Ai tu dobitoace? Socotește-
le pre ele, și de sunt (ie -V folos, ră-
mâe la tine.
24. Feciori ai? Invafă'i pre ei, și
înduplecă din pruncie grumazul
lor.
25. Fete ai? Păzește trupul lor,
și să nu'|i ară|i veselă fa|a către ele.
26. Mărită'fi fata, și mare lucru
vei face, și după bărbat înfelept o
mărită.
27. Muiere ai după suflet? Nu o
lepădă pre ea.
28. Cu toată inima cinstește pre
tatăl tău, șl de durerile maicii fale
să nu'|i ui|i.
29. Adu'fi aminte, că prin ei fe-
ai născut, și ce vei răsplăti lor pre-
cum ei |ie?
30. Cu fot sufletul tău fe teme
de Domnul, și pre preojii lui cinste-
ște’i.
31. Cu toată puterea iubește
21. Levlt. 19, 13. 28. Tovit. 4, 3.
pre cel ce le-a făcut pre tine, și pre
slugile lui să nu le părăsești.
 1204 CARTEA INȚELEPCIUNEI

32. Teme-le de Domnul, și to|i murim.

cinstește pre preot, și'i dă parte lui d. Nu trece cu vederea vorbele
precum s'au poruncit (ie. 32. H 2 Lege 12, 19. 33. Levit. 2, 3. 3. 5,
33. Pârgâ, și pentru păcat, și Numere 13,15.

darul bra|elor, și jertfele sfințeniei,

și pârga celor sfinte.
34. Și celui sărac întinde mâna
ta, ca să se săvârșască bine cu-
vântarea ta,
35. Harul dării înaintea a tot
cel viu, și dela cel mort, să nu
oprești darul.
36. Nu te întoarce de către cei
ce se jelesc, și cu cei ce plâng,
plângi.
37. Nu te lenevi a cercetă pre
cel bolnav, că dinlr'aceslea vei fî
iubit.
38. Intru toate cuvintele tale
adu'|i aminte de cele mai depre
urmă ale tale, și în veac nu vei
păcătui.

CAP. 8.
Nu te certă cu nimeni, nu despre(ui
pre cel ce se pocăește, ascultarea
bătrânilor, certarea păcătoșilor,
împrumut și chezășie.

N u te prici cu cel puternic, ca nu

cumvâ să cazi In mâinile Iul.
2. Nu te prici cu omul bogat, ca
nu cândvâ să pue asupra ta
cumpăna.
3. Că pre mul|i i-a pierdut
aurul, și inimile împăraților le-a
plecat.
4. Nu te sfădi cu omul limbut, și
nu grămădi lemne preste focul lui,
5. Nu glumi cu omul neînvăfat,
ca să nu se necinstească strămoșii
tăi.
6. Nu înfruntă pre omul, care se
întoarce dela păcat, adu'|i aminte
că to|i vinovați suntem.
7. Să nu necinstești pre om la
bătrânelele lui, că și dintre noi îm-
bătrânesc.
8. Nu te bucură de moartea
vrăjmașului tău, adu'|i aminte că
înțelepților, ci în pildele lor te a- ta.
mestecă,
10. Că dela ei vei luă învă|ăfură,
și a sluji celor mal mari.
11. Nu trece vorba celor
bătrân» că și ei au învăjat dela
părinfii lor.
12. Că dela ei vei învăfâ înțele-
gere, și în vreme de lipsă a dă răs-
puns.
13. Nu a|â|â cărbunii
păcătosului, ca să nu arzi în văpaia
focului lui.
14. Să nu stai împrotivă de
către fa|a batjocoritorului, ca să nu
șază ca un pânditor la gura ta.
15. Nu dă Împrumut omului
celui mai tare decât tine, și de'l vei
împrumută, socotește ca și cum al fl
pierdut.
16. Nu chezășul preste puterea
la; iar de te chezășuești, aibi grije
ca și cum ai plăti.
17. Nu le judecă cu judecătorul,
că după mărimea lui vor judecă
lui.
18. Cu cel îndrăzneț să nu
mergi în cale, ca să nu se îngreueze
asupra ta.
19. Că el după voea sa va face,
și vei pieri împreună cu nebunia
lui.
20. Cu cel mânios nu te sfădi, și
nu merge cu el prin pustie, căci ca
o nimic este sângele înaintea ochi-
lor lui, și unde nu vei aveâ ajutor,
te va ucide.
21. Cu cel nebun nu te sfătui, că
nu va puteă tăinui cuvântul.
22. înaintea celui strein nu face
lucru de taină, că nu știi ce va fi.
23. Nu la tot omul î|i arătă
inima ta, și să nu'|i aducă |ie har.
CAP. 9.
Povățuiri cum să se poarte omul cu
muierile, prietenii și neprietenii,

N u răvnl muierea care este la sâ-

nul tău, ca să nu o înve|l asu-
pra la învă|ătărărea .
2. Să nu dai miHerii sl^lfl^tt^l
î tu, ca să se suie ea preste puterea
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 9-10 1205
3. Nu te întâmpină cu muierea 20. Cu cei înfelepfi să fie cuge-
desfrânata, ca să nu cazi în laturile 9. 5. Pilde 5, 3. P. 3 Imp. 11, 4.
ei.
4. Cu muierea cânlăreafă sâ nu
fii adesea, ca nu cumvâ sâ le prinzi
cu meșteșugurile ei.
5. La fecioară nu te uită, ca să
nu te smintești întru podoaba el.
6. Sâ nu dai curvelor sufletul
tău, ca să nu'fl pierzi moștenirea
ta.
7. Nu te uită împrejur pre
ulifele cetăfii, nici rătăci în pustiile
ei.
8. întoarceri ochiul tău dela
muierea frumoasă și nu te uită la
frumusețea streină.
9. Cu frumusefea muierii mulfi
s'au înșelat, că dela ea iubirea, ca și
focul se aprinde.
10. Cu muierea măritată nicide-
cum să nu șezi în casă, și în pilde să
nu vorbești cu ea bând vin,
11. Ca nu cumvâ să se plece su-
fletul tău spre ea, și cu duhul tău să
aluneci în pierire.
12. Nu părăsi pre prietenul cel
vechiu, că cel nou nu este asemenea
lui.
13. Vin nou este prietenul nou,
de se va învechi, cu veselie îl vei
beâ.
14. Nu râvni mărirea
păcătosului, că nu știi ce va fl
sfârșitul lui.
15. Să nu voiești cele ce voiesc
cei necredincioși; adu'fi aminte, că
până la iad nu se vor îndreptă.
16. Departe te ferește de omul
care are putere să te omoare, și nu
te vei teme de frica morfei.
17. Și dacă te vei apropiâ de el,
să nu greșești, ca să nu'|i lâ vi- eafa
ta.
18. Să știi că prin mi|locul latu-
rilor treci,și pre aripile cetăfei
umbli.
19. După pufin|a ta cearcă pre
cei de aproape, șl cu cel înfelepfl te
sfătuește.
tul tău, și toată vorba ta în legea
celui prea înalt.
21. Bărbați drepți să fie oaspefii
tăi, șl în frica Domnului să fie la-
udă ta.
22. In mâna meșterilor se va lă-
udă lucrul, și povâfuitorul poporu-
lui înfelept întru cuvântul său.
23. Groaznic este în cetatea sa
omul limbut, și cel dârz în cuvântul
său, urî-se-va.

CAP. IO-
Lauda stăpânit ei înțelepte. Despre fe-
rirea de sumeție. Să nu se necinstea -
scă săracul cel drept, nici să se laude
bogatul cel păcătos.

J udecătorul înțelept va învăfâ

pre poporul său, și povăfuirea
celui înfeleptcu rânâuială va fi.
2. După cum este judecătoiul po
porului, așâ sunt și slugile lui, și
cum este mai marele cetăfei, așâ
sunt to(i cei ce lăcuesc înifînsa.
3. împăratul neînvâjat va
pierde pre poporul său, și cetatea
se va lăcul prin înțelepciunea celor
puternici.
4. IU mâna Domnului este
stăpânirea pământului, și în
vremea sa va ridică pre cel
folositor preste dânsul.
5. IU mâna Domnului este spo-
rul omului, și pre fafa cărturarului
va pune mărirea sa.
6. Pentru toată nedreptatea să
nu te mânii pre aproapele, și nimic
nu face cu fapte semefe.
7. Urîtă este înaintea Domnului
și înaintea oamenilor trufia, și dela
amândoi se leapădă păcatul
nedrep- tăfei.
8. împărăția dela un neam la alt
neam se mută pentru strâmbătăfi
și pentru semefii și pentru avufii.
9. Pentruce se trufește
pământul

IO. 6, Levit. 19, 13.

 1206 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE!
și cenușa, că în vieafă am lepădat
cele dinlăuntru ale lui?
10. Boala îndelungată o tae dof-
torul, și împăratul astăzi este și
mâine va muri.
11. Că murind omul, va moșteni
șerpi și hiare și viermi.
12. începutul trufiei omului este
a părăsi pre Dumnezeu, și a'și în-
toarce inima sa dela cel ce l-au fă-
cut pre el.
13. Că începutul păcatului este
trufiea, și cel ce o (ine pre ea va
plouă urâciune.
14. Pentru aceea minunate
certări au adus Domnul, și i-au
surpat pre ei până în sfârșit.
15. Scaunele celor mai mari le-
au surpat Domnul, și au pus pre cei
blânzi în locul lor.
16. Rădăcinile neamurilor le-au
smuls Domnul, și au răsădit pre cei
smeriși in locul lor.
17. Țările neamurilor le * au
surpat Domnul, și le-au stricat pre
ele până la temeliile pământului.
18. Uscat-au dintru ei, și i-au
pierdut pre ei, și au făcut să
înceteze de pre pământ pomenirea
lor.
19. Nu s'au zidit oamenilor
trufia, nici urgia mâniei la nașterile
muierilor.
20. Sămânfă cinstită, care este?
Sămân(a omului.
21. Sămânfă cinstită, care este?
Cei ce se tem de Domnul.
22. Sămânfă necinstită, care
este? Sămânfa omului.
23. Sămânfă necinstită, care
este? Cei ce nu (In poruncile.
24. Intre frafi povăfuitorul lor
cinstit este, și cei ce se tem de Dom-
nul înaintea ochilor Iui.
25. Lauda celui bogat și a celui
cinstit și a celui sărac, este frica
Domnului.
26. Nu este drept a batjocori
pre săracul cel înfelepf, și nu se
cade a mări pre omul cel păcătos.
27. Cel mare și judecătorul și
cel puternic se va mări, și nici unul
dintru ei nu este mai mare decât
cel ce se teme de Domnul.
28. Robului celui înfelept îl va
sluji cei slobozi, și bărbatul în|e-
lept nu va cârti când se dojenește.
29. Nu te face înfelept când fad
lucrul tău, nu le mări în vremea
necazului tău.
30. Mai bun este cel ce lucrează
întru toate decât cel ce umblă, sau
se mărește și este lipsit de pâine.
31. Fiule, întru blândele
mărește sufletul tău și îi dă lui
cinste după vrednicia lui.
32. Pre cel ce păcătuește asupra
sufletului său, cine'l va îndreptă? Și
cine va cinsti pre cel ce'și face de
ocară vieafa sa?
33. Săracul se cinstește pentru
șliinfa sa și cel bogat se cinstește
pentru avufiile sale.
34. Iar cel ce se laudă întru
sărăcie, dar în avufie cu cât ? Și cel
nelăudaf întru avufie, dar în sără-
cie cu cât?
CAP. 11.
Urmările ințelepciunei
I
nfelepciunealnalfacapul celui
smerit și'l face pre el să șază
între cei mark
2. Să nu lauzi pre om pentru
frumusefea lui șl să nu te scârbești
de om pentru chipul lui.
3. Mică este între cele
zburătoare albina și începutul
dulcefilor este rodul ei.
4. Cu îmbrăcămintea hainelor
să nu te lauzi, nici în ziua mărlrei
să nu te trufești, că minunate sunt
lucrurile Domnului și ascunse fap-
tele lui între oameni.
28. Pilde 17, 2. 30. Pilde 12, 9.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 11
5. Mulți tirani au sfSfuf pre pă-
mânt, iar cel de care nu se gân- deâ
a purtat stema.
6. Mulfi puternici s'au necinstit
foarte și cei măre|i s'au dat în
mâinele altora.
7. Mai'nainte de ce vei cercă,
nu huli, cunoaște întâiu și atunci
dojenește.
8. Mai'nainte de ce nu vei auzi,
nu răspunde ; și în mijlocul cu-
vintelor să nu adaogi a vorbi.
9. Pentru lucrul, care nu'|i este
de Ireabă, nu te prici, și în judecata
pâcătoșilor nu ședeâ împreună.
10. Fiule 1 Nu te cuprinde cu
multe lucruri,
11. Că de te vei cuprinde cu
multe lucruri, nu vei fl fără de
vină.
12. Și de vei alergă, nu vei
prinde, și de vei fugi, nu vei scăpă.
13. Este om, care se ostenește și
muncește și se sârguește și cu atâta
mai mult se lipsește.
14. Este om slab, fără de ajutor,
lipsit de putere și împovărat de
sărăcie.
15. Și ochii Domnului au căutat
spre el cu bine și l-au ridicat pre el
din smerenia lui și au înălțat capul
lui și s'au mirat de el mulfi.
16. Cele bune și cele rele, vieaja
și moartea, sărăcia și avufiea dela
Domnu sunt.
17. Darul Domnului rămâne la
cei bine credincioși, și bunăvoința
lui în veac bine va spori.
18. Este om, care se îmbogăfește
din grija și păstrarea Iui și aceasta
este partea ostenelelor lui.
19. Zicând : aflat - am odihnă și
acum voiu mâncâ din bunătă|ile
mele.
20. Și nu știe, că vremea trece și
va muri și le va lăsă pre ele altora.
21. Stăi în ce le-ai făgăduit tu
șl întru aceea îndeletniceșle-le,
petreci, și întru lucrul tău sporește.
22. Nu le miră de lucrările păcă-
1207
tosului, nădăjduește în Domnul și
rămâi întru osteneala ta.
23. Că lesne este înaintea Dom-
nului degrab și fără de veste a îm-
bogăți pre cel sărac.
24. Binecuvântarea Domnului
este plata celui credincios, și
într'un ceas degrab răsare
binecuvântarea lui.
25. Să nu zici : ce lipsă am eu ?
Și care de acum vor fi bunătă|ile
mele?
26. Să nu zid : destule am, pen-
tru ce să mă mai necăjesc de acum?
27. In ziua bunătăților este
uitare răută|ilor și în ziua
răutăților nu este pomenirea
bunătăților.
28. Că lesne este înaintea Dom-
nului, în ziua sfârșitului să deâ o-
mulul după căile lui.
29. Răutatea ceasului face
uitare desfătărilor și la sfârșitul
omului se vor descoperi lucrurile
lui.
30. Mai’nainte de sfârșit pre ni-
meni să nu'l zici fericit, că în fiii săi
se va cunoaște omul.
31. Nu băgă pre tot omul In
casa ta, că multe sunt meșteșugirile
celui viclean.
32. Potâmiche vânătoare în coș-
ni|ă, așâ este inima trufașului, și ca
iscoada privește căderea.
33. Că cele bune le întoarce în
rele și viclenește, șl pentru cele
bune te va huli.
34. Dinlr'o scântee de foc se în-
mulțește jarul, și omul păcătos pân-
dește sângele.
35. Păzește-ie de cel rău făcător,
că rele meșteșugește, ca nu cumvâ
să te facă să fii pururea de batjo-
cură.
36. Lasă pre cel strein să lăcu-
iască la tine, și'|i va face turburărl.
 1208 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE!

și te va Tnstreinà pre tine dela ale 16. Să nu'l pui să șază

tale. deadreapta ta, ca nu cumvâ să
CAP. 12. caute scaunu tău, și mai pre urmă
Binefacerile înțelepciunii. Recunoa- vei cunoaște cuvintele mele, și de
șterea prietenului și a graiurile mele te vei umili.
neprietenului. 17. Cui va fi milă de descântăto-

D e faci bine să ști cui fad, și vei rul cel mușcat de șarpe și de tofi cei
aveà mulfămilă pentru facerea ce se apropie de hiară.
ta da bin e. 18. Așâ și de cel ce merge la o-
2. Fă bine celui bine credincios, mul păcătos, și se Tnvăluește cu
și vei află răsplătire, de nu dela el, păcatele lui.
dela cel prea Tnalt. 19. Un ceas va rămâneâ cu tine,
3. Nu este bine celui ce pururea iar de vei fl fără de noroc, nu va
petrece Tntru răutăfi, și nu dă mi- rămâneâ cu tine.
lostenie. 20. Șl cu buzele sale le va
4. Dă celui bine credincios, și să tndulci vrăjmașul, și multe'fi va
nu ajutorești celui păcătos. șopti, și'|i va grăi bune.
5. Fă bine celui smerit, și nu dà 21. Iar Tn inimă va sfătui să te
celui necredincios. surpe Tn groapă, cu ochii va lă-
6. Oprește pâinile lui și nu'i dà, crămâ vrăjmașul.
ca nu cu acelea să se întărească 22. Și de va aflâ vreme, nu se va
asupra ta. săturâ de sânge.
7. Că îndoite răutăfi vei află Tn-
23. De se vor Întâmplă fie rele
tru toate bunătăfile, care vei face
aflâ^-vei pre el acolo Tnaintea ta,
lui.
cu ochii săi va lăcrămâ vrăjmașul,
8. Căci și cel prea Tnalt au urTt
și, ca și cum fi-ar ajutâ, va săpâ
pre cei păcătoși, și celor necredin-
supt picioarele tale.
cioși va răsplăti cu izbândă.
24. Clăll-va capul său, și va bate
9. Dă celui bun, și nu ajutâ pre
Tn palmile sale, și multe va șopti, și
cel păcătos.
va schimbă fa|a sa.
10. Nu se arată Tn fericire, care
este prieten, nici Tn cele rele nu se CAP. 13.
ascunde vrăjmașul.
11. Când este Tn bine omul, Primejdioasă este unirea cu cel
vrăjmașii lui se întristează, iar mândru și bogat și puternic. Iubirea
când este Tn rău, și prietenul se de Dumnezeu și aproațele^ purtarea
desparte. bogatului cu cel sărac,
12. Nu crede vrăjmașului tău In
veci; că Tn ce chip arama se rugi-
nește, așâ și răutatea lui.
C el ce se atinge de smoală, mân-
jl-se-va, și cel ce se tnsof^fe cu
cei ers taȘf șsemreearui va fl.
13. Și de se va smeri să umble 2. Povară mai grea decât pofi,
plecat, Tntăreșfe'li sufletul tău, și să nu ridici; așâ și cu cel mai tare
te păzește de el. decât tine, șl mai bogat nu te Tn-
14. Și vei fl lui, ca cel ce șterge sofl.
oglinda, și vei cunoaște că n'a le- 3, Ce se Tmpreună oala cu căl-
pădat toată rugina. darea? Ea se va izbi șl ea se va
15. Nu'l pune să steâ lângă tine, sparge.
ca să nu te Tmpingă pre tine, șl să
4. Bogatul a făcut strâmbătale,
steâ el Tn locul tău.
și el s'a mâniat.
12. 5. Oalat. 6, 10.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 13-14
5. Celui sărac s'a făcut
strâmbă- tale, și el se roagă de
iertăciune.
6. Până ti vei fi de folos, va lucră
cu line; iar de te vei lipsi, te va
părăsi.
7. De al, va trăi cu tine, șl te va
deșertă, și nu'i va fl milă.
8. De ești lui de lipsă, te va Tn-
șelâ, și zâmblndu'fi a râde.T^I va
dă nădejde.
9. GrâT-va fie bune, și va zice:
ce'Ji trebuie? Și te va rușlnâ pre
tine cu bucatele sale de două sau de
trei ori, până ce te va deșertă, și
mai pre urmă va râde de line.
10. După aceea te va vedeâ pre
tine, și te va părăsi, și va clăti cu
capul său asupra ta.
11. là aminte să nu te înșeli și să
nu le smerești Tntru veselia ta.
12. Când te chiamă cel puternic,
fă-te ca și cum te-ai feri, și cu atâta
mai mult te va chemă.
13. Nu te vârî, ca să nu te scofl
afară, nici stă departe, ca să nu fii
uitat.
14. Nu lungi vorba cu el, nici
crede cuvintelor celor multe ale lui.
15. Că, cu vorba cea multă te va
ispiti, și ca și cum ar râde te va în-
trebă.
16. Nemilostiv este cel ce nu'și
(ine cuvintele, și nu va scăpă de rău
și de legături.
17. Păzește-te și foarte bine T|i
iâ seama, că, cu căderea ta umbli.
18. Tot dobitocul iubește pre cel
asemenea sieș, și tot omul pre a-
proapele său.
19. Tot trupul se Tnso|ește cu
cel de felul său, și omul cu cel
asemenea luiș se va Tnso|l.
20. Au Tnsofl-se-va lupul cu
mielul? Așâ cel păcătos cu cel
cuvios.
21. Ce pace este leoaicli cu câi-
nele? Și ce pace celui bogat cu cel
sărac ?
22. Vânatul leilor sunt colunii
1209
Tn pustie; așâ pășunea celor
bogaft, sunt săracii.
23. UrTt este trufașului
smerenia; așâ urTt este bogatului
săracul.
24. Pre bogat când se clătește,
Tl reazimă prietenii; iar pre cel să-
rac când cade, Tl scot afară prie-
tenii.
25. Bogatul când alunecă, mul|i
sunt cari Tl spri|inesc, grăit-a ce nu
se cădeâ, șl l-a Tndreptat pre el.
26. Cel smerit a greșit, și Tncă'l
și ceartă pre el, grăit-a Tn|eleptește,
și nu 1 s'a dat loc.
27. Bogatul a vorbit, și tofi au
făcut, și cuvântul lui până la nori l-
a Tnăljal.
28. Săracul a grăit, și zic: cine
este acesta? Și de se Tmpiedică Tl
răstoarnă pre el.
29. Bună este avutiea la cel ce
este fără de păcat, și rea este să-
răciea Tn gura celui necredincios.
30. Inima omului schimbă fa|a
lui ori spre bune, ori spre rele.
31. Fa|a veselă este semn, că i-
nima Tntru cele bune petrece; iar
aflarea pildelor este cugetare cu o-
steneală.
CAP. 14.
întrebuințarea bunurilor vremelnice.
Stăpânirea limbei și deprinderea
ințelepciunei,
F ericit bărbatul, care
alunecat cu gura sa, și nu se
rănește cu mâhniciuneapă cpiului.
n'a
2. Fericit este, pre care nu’l vi-
novălește sufletul lui, și care n'a
căzut dela nădejdea sa.
3. Bărbatului ttcăit nu sunt
bune avu|iile, și omului pizmătaref
pentru ce sunt avu|ii?
4. Cel ce adună din sufletul său,
altora adună, și cu bunătățile Iul al|
ii se vor desfătâ.
5. Cel ce este luiș rău, cui va R
 1210 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE!

bun? Șl nu se va veseli cu averile 14. 9. Pilde 27, 20. 13. Tovlt. 4. 7.

18, Isaia 40, 7; Iov 14, 1, 2; lacov 1, Io.
sale. 20. Psalm 1, 1.
6. Nimic nu esle mai rău, decât
cel ce'și pismuește lulș; șl aceasta
este râsplâtirea răutății Iul.
7. Și de face bine, din uitare
face; Iar mai pre urmă arată
răutatea sa.
8. Rău este cel ce pismuește cu
ochiul, și cel ce'și întoarce fafa, și
cel ce trece cu vederea sufletele.
9. Ochiul lacomului nu se
satură cu o parte, șl nedreptatea
celui rău usucă sufletul.
10. Ochiul rău își pismuește
pentru pâine, și la masa sa va fl
lipsit.
11. Fiule 1 Cât vel puteâ fâ'JI
bine (ie și adu Domnului aduceri
vrednice.
12. Adu'fI aminte, că moartea nu
zăbovește, și diata iadului nu s'a
arătat fie.
13. Mai 'nainte de ce vei muri,
tă bine prietenului, și după cât pofl
întinde și dă Iui.
14. Să nu întârziezi în ziua cea
bună, și partea poftei cei bune să
nu te freacă.
15. Au nu altuia vel lăsă trudele
tale, și ostenelele tale să le împarfă
cu sor|i 7
16. Dă și iâ, și'fl sfinfește sufletul
tău; că în iad nu este a căută
desfătăciuni.
17. Tot trupul ca o haină se în-
vechește, că legătură din veac este
cu moarte a muri.
18. Ca frunzele cele ce înverzesc
în copac des, unele cad, altele răsar.
19. Așâ este rodul trupului și al
sângelui, unul moare și altul se
naște.
20. Tot lucrul ce se strică, se
sfârșește, și cel ce'l face pre el se va
duce cu el.
21. Fericit bărbatul, care întru
în-
felepciune se va sfârși, și care cu
pricepere va vorbi.
22. Cel ce socotește căile ei în
inima sa, și cele ascunse ale el le
gândește.
23. Cel ce aleargă după ea ca un
iscoditor, și la căile ei privighează.
24. Cel ce se uită pre ferestrile
ei, și la ușile ei ascultă.
25. Cel ce sălășlueșfe aproape de
casa ei, va împlântă făruși în pereții
ei, înfinde-va cortul său după
mâinile el, și se va sălășlui întru
odihna bunătăților.
26. Pune-va pre fiii săi supt aco-
peremântul ei, și supt ramurile el
va petrece.
27. Scăpâ-va supt dânsa de fier-
bințeală, și întru mărirea ei se va
odihni.

CAP. 15.
Folosul icmerei de Dumnezeu și al în -
țelepciunei. Voința omului.
Pel ce se teme de Domnul, va face
^cete bune, ș| cel ce fine ^^, o va
cuprinde pre ea.
2. Și'l va întlmpinâ pre el ca o
mumă, și ca muierea tinerelelor U
va primi pre el,
3. Hrăni'l-va pre el cu pâinea
în- felegerel, și cu apa înțelepciune!
îl va adăpâ pre el.
4. Rezemâ-se-va întru ea, șl nu
se va clăti, fineâ-se-va de ea șl nu se
va rușină.
5. Și'l va înălfâ pre el mai mult
decât pre cel de aproape al lui, șl în
mijlocul adunărei va deschide gura
lui.
6. Desfătare șl cunună de bucu-
rie, și nume veșnic va moșteni.
7. Oamenii cel nebuni nu o vor
cuprinde pre ea, șl bărbații cel pă-
cătoși nu o vor vedeâ pre ea.
8. Departe este de trufie, șl oa-

15* 3. loan 4, 10.

 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 15-16
menii cei mincinoși nu'și vor aduce
aminte de ea.
9. Nu este frumoasă lauda ?n
gura păcătosului, că nu este dela
Domnul trimisă lui.
10. Că întru înfelepciune se va
grăi lauda, și Domnul o va
îndreptă pre ea.
11. Să nu zici: că pentru Dom-
nul m'am depărtat, că cele ce el le-
au urît nu le voiu face.
12. Să nu zici: că elm'au înșelat,
că n'are el lipsă de omul păcătos.
13. Toată urâciunea o au urît
Domnul, și nu este iubită celor ce
se tem de dânsul.
14. El din început au făcut pre
om și l-au lăsat pre el în mâna
sfatului său.
15. De vei vreâ, vei fineâ porun-
cile și credinfa, și vei face cele bine
plăcute.
16. Pus-au înaintea ta foc și
apă, și ori la care vei vreâ, vei
tinde mâna ta.
17. înaintea oamenilor este
vieafa și moartea și ori care'i va
plăceâ se va dă lui,
18. Că multă este înțelepciunea
Domnului; tare este el întru putere
șl vede toate.
19. Și ochii lui sunt presfe cei ce
se tem de el, și el va cunoaște tot
lucrul omului.
20. Și nimănui n'au poruncit să
lucreze păgânește, și nimănui n'au
dat slobozenie să păcătuiască.
CAP. 16.
Creșterea rea a copiilor. Mila Domnu -
lui spre cei buni. Pedeapsa necredin -
cioșilor.
N u pofti mulțime de fii fără de
folos, nici te bucură de fiii ne-
credincionli
2. De se vor înmul|i, nu le bu-
cură de el, de nu este frica lui
Dumnezeu cu ei.
16. lerem. 21, 6.
19, Ps. 33, U și 32, ÎS.
1211
3. Nu crede viefel lor, și nu nă-
dăjdui întru mul|imea lor.
4. Că mai bun este unul, decât
o mie, și a muri fără de fii, decât a
aveâ fii fără de frica lui Dumnezeu.
5. Că un înfelept va umpleâ ce-
tatea de lăcuitori; iar neamul celor
necredincioși se va pustii.
6. Multe ca acestea am văzut cu
ochii mei, șl mai tari decât acestea
a auzit urechea mea.
7. întru adunarea păcătoșilor
a- |â|â-se-va foc; șf în neamul nea-
scultător s'a aprins mânie.
8. Nu s'a milostivit spre uriașii
cei de demult, cari s'au depărtat
întru tăria lor.
9. N'a iertat pentru nemernicia
lui Lot pre cei ce i-au urît pentru
trufia lor.
10. Nu s'au făcut lui milă de
neamul pierzărei, care se înălțase
întru păcatele sale.
11. Tot așâ cu cei șase sute de
mii de pedestrl adunafi întru
învâr- toșarea inimei lor.
12. De va fi unul vârtos îa cer-
bice, minune va fl de se va
îndreptă.
13. Că mila și mânia la el este,
el poate să se mllostivească și să se
mânie.
14. Precum este multă mila lui,
așâ este multă și certarea lui, pre
om după faptele lui îl judecă.
15. Nu va scăpă păcătosul cu
răpirea, nici va întârziâ răbdarea
celui bine credincios.
16. La toată milostenia va face
loc ; fiecine după faptele sale va
află.
17. Să nu zid : de Domnul mă
voiu ascunde, au dintru înă!|ime
aduce'ș-vâ dnevâ aminte de mine?
18. întru popor mare nu mă
voiu pomeni, că ce este sufletul
meu întru atâta mulfime de făpturi
7 1Q. 15. Rom. 2, 6.
 1212 CARTEA INȚELEPCIUNEI
19. Iată cerul șl cerul cerului
Iul Dumnezeu, adâncul și
pământul se vor clăti întru
cercetarea Iul.
20. Așijderea munții și temeliile
pământului, când va căută spre ele
de frică se vor cutremură.
21. Șl de acestea nu va gândi
Inima și de căile lui dne'ș va aduce
aminte?
22. Și vifor, care nu’l va vedeâ
om, iar cele mai multe lucruri ale
lui sunt ascunse.
23. Lucrurile drepfăfii cine le
va vesti? Sau cine le va răbdă? Că
departe este făgăduința.
24. Cel ce se micșorează cu
inima, cugetă acestea ; iar
bărbatul cel fără de minte și
rătăcit, cugetă cele nebune.
25. Ascultă fiul meu 1 Și învajă
știință, șl iâ aminte cu inima ta la
cuvintele mele.
26. Arălâ-voiu în cumpănă
învățătura, și cu amăruntul voiu
vesti ștlinfa.
27. Intru ludecata Domnului
lucrurile lui din început și de când
le-au făcut au deosebit părțile lor.
28. Impodobif-au în veac
lucrurile sale și începuturile lor în
neamurile lor, nici au flămânzit,
nici s'au ostenit și n'au încetat dela
lucrurile sale.
29. Nici unul pre aproapele său
nu l-a necăjit și până în veac nu se
va împrotivl cuvântului lui.
30. Și după aceasta au căutat
Domnul pre pământ și l-au umplut
de bunătăfile sale.
31. Cu tot felul de dobitoace vii
au acoperit fa|a lui și într'însul va
11 întoarcerea lor.
CAP. 17.
Numărarea binefacerilor lui
Dumnezeu, și îndemnarea spre
pocăință,
D omnul au făcut din pământ
pre om și iarăși l-au întors în
pământ
2. Zile cu număr și vreme i-au
dat lui și i-au dat lui stăpânire pre-
sfe cele ce sunt pre pământ.
3. După cuviința 1 or 1 ^u
îmbrăcat pre ei cu virtute și după
chipul său i ■ au făcut pre ei.
4. Și au pus frica lui preste tot
trupul și l-au făcut domn hiarelor
și pasărilor.
5. Sfat și limbă, ochi, urechi șl
inimă le-au dat lor ca să soco-
tească.
6. Cu știinja înțelegerii i-au
umplut pre ei, și bune și rele le-au
arătat lor.
7. Pm-au co^liii^l cău creete î
r^imiie lor, ca să le arate lor
mărimea lucrurilor sale.
8. Și numele sfințeniei vor
lăudă, ca să grăiască mărimea
lucrurilor lui.
9. Pusu-le-au lor știinjă și legea
viejli le-au dat lor moștenire.
10. Legătură veșnică au făcut
cu ei șl judecățile sale le-au arătat
lor.
11. Mărimea slavei sale au
văzut ochii lor și mărirea glasului
său a auzit urechea lor.
12. Și le-au zis lor : ferifi-vă de
toată nedreptatea, și au poruncit
lor unuia fiecăruia pentru de
aproapele său.
13. Căite te 1 îmintei Iul mn t
pururea, nu se vor ascunde dela
ochii lui.
14. Uiecărui neam au
puspovăfui- tor și partea
Domnului Israil este.
15. Toate lucrurile lor, ca
soarele sunt înaintea lui ; și ochii
lui neîncetați preste căile lor.
17.
14.
1- Fac 1, 27; 5, 1. 6. Fac 2. 18.
Romani 13, 1.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 17—18
16. Nu sunt ascunse
nedreptățile lor înaintea lui, și
toate păcatele lor sunt înaintea
Domnului.
17. Miiostenia bărbatului este
ca O pecete cu el, și mul|ămita
omului ca lumina ochiului o va
păzi.
18. După aceea se va sculă și va
răsplăti lor, și răsplătirea lor în
capul lor o va întoarce.
19. Insă celor ce se pocăesc le-
au dat întoarcere, și pre cei ce
slăbesc îi îndeamnă la răbdare.
20. Intoarce-te la Domnul șl
părăsește păcatele, roagă-le
înaintea fe|ii lui și împuținează
sminteala ta.
21. Sârguește către cel prea
înalt și te întoarce dela nedreptate
și foarte te scârbește de lucrul urît.
22. Pre cel prea înalt, cine'l va
lăudă în iad? In locul celor vii șl
acelor ce dau mărturisire?
23. Dela cel mort, ca dela cel ce
nu este a pierit mărturisirea. Cel
viu și sănătos va lăudă pre
Domnul.
24. Cât este de mare
milostivirea Domnului, și mila spre
cei ce se întorc la el.
25. Că nu pot toate să fie întru
oameni; că nu este nemuritor fiul
omului.
26. Ce este mai luminos decât
soarele? Și acesta scade; și ce este
rău, va gândi trupul și sângele.
27. El privește puterea înăl|
imei cerului, și to|i oamenii sunt
pământ și cenușe.
CAP. 18.
Milostivirea și îndelungă răbdarea lui
Dumnezeu; cumpătarea în vorbe și
ferirea de poftele rele.
C el ce trăește în veac,au zidit toate
19. Mateiu 25, 35. 20. Psalm 6, 6.
21. Isaia 36, 19.
1213
deobște.
2. Domnul singur este drept.
3. Nimănui n'au făcut
putere, ca să vestească lucrurile
lui, și cine va cercă slava lui?
4. Puterea slavei lui, cine o va
numără? Și cine va adaoge a grăi
milele lui?
5. Nu potîmpu|inâ, nici a
adaoge, nici a cercă minunile
Domnului.
6. Când va sfârși omul, atunci
va începe, și când va încetă, atunci
nu va fl.
7. Ce este omul, și ce este folo-
sul lui? Ce este binele lui, și ce este
răul lui?
8. Numărul zilelor omului mult
o sută de ani.
9. Ca o picătură de apă din
mare și ca un grăunț de nisip, așâ
sunt de pufini anii în ziua veacului.
10. Pentru aceea lor îndelung
răbdător este Domnul, și au vărsat
preste ei mila sa.
11. Văzul-au, și au cunoscut
pieri- rea lor, că rea este; pentru
aceea au înmui|it milostivirea sa.
12. Mila omului către
aproapele său, iar mila Domnului
preste tot trupul.
13. Mustrând și certând și
învățând, și întorcând ca un păstor
turma sa.
14. Pre cei ce primesc
învățătura îi miluește, și pre cei ce
se sârgu- esc spre |udecă|ile lui.
15. Fiule 1 In cele bune nu dă
plângere, și în toată darea nu dă
întristarea cuvintelor.
16. Au nu rouă răcorește căldu-
ra? Așâ mai bun este cuvântul de
cât darea.
17. Au nu este mai bun
cuvântul decât darea cea bună? Și
amândouă sunt la omul cel plin de
18. 8. Ps. 89, 10.
9. Iov 15, 10.
dar.
18. Nebunul cu nemulfămire
impută, și darul celui pismaș
slăbește ochii lui.
19. Mai 'nainle de ce vorbești,
în-
 1214 CARTEA INȚELEPCIUNEI

vata, și mai 'nainte de boală le gri- 22, Luca 16, 1; 1 Te sal. 3, 17.
30. Rom. 6, 12; 13, 13 și 14.
leșie.
20. Mat 'nainte de Judecată
ispi- tește-te pre tine, și tn ceasul
cercetării vei află milă.
21. Mai 'nainte de boală smere-
ște-te, și tn vremea păcatelor arată
întoarcere.
22. Nu le împiedecă a plini
făgăduința în vreme bună, și nu
așteptă până la moarte să te
îndreptezt.
23. Mai 'nainte de ce
făgăduești, te gătește pre line, și nu
fii ca omul cel ce Ispitește pre
Domnul.
24. Adu'fi aminte de mâniea cea
din ziua sfârșitului, și de vremea
izbândei, când va întoarce Dumne-
zeu faja.
25. Adu'fi aminte de foamete în
vremea săfurăril. și de sărăcie și
lipsă în zilele avuției.
26. De dimineafa până seara se
schimbă vremea, și toate sunt
grabnice înaintea Domnului.
27. Omul înfelept, întru toate
se va teme, și în zilele păcatelor se
va feri de greșală.
28. Tot cel înfelegător cunoaște
înțelepciunea, și celui ce o a aflat
pre ea va dă mărturisire.
29. Cei înțelepți la cuvinte și ei
s'au înțelepțit, și au plouat pilde a-
lese.
CONTENIREA
SUFLETULUI.
30. După poftele tale nu merge,
și de către poftele fale te întoarce.
31. De vei dă sufletului tău plă-
cerea poftei, le va face pre tine bu-
curie vrăjmașiloi tăi.
32. Nu te veseli cu multă desfă-
tăciune, nici te legă cu îngreuna-
rea ei.
33. Nu te face sărac făcând os-
pețe dtn împrumutare, când n'ai
nimic în pungă.
20. 1 Corint. II, 26.
 CAP. 19.
Despre înfrânate, trezvie, iimbuție; de
cel ce se bucură de nedreptate;
de cel ce nu primește dojana;
despre dojana, smerenia vicleană;
din față se cunoaște cel înțelept.

L ucrătorul bețiv nu se va înbo-

gățl; cel ce nu bagă seamă de
celemí ci, pírea încetva cădeâ.
2. Vinul și muierile înșeală pre
cei înțelepți.
3. Și eel ee se lipește de curve,
mai îndrăzneț va fl.
4. Moliile și viermii îl vor
moșteni pre el, și sufletul îndrăzneț
va pieri și se va uscâ.
5. Cel ce crede curând, ușor de
inimă este, și cel ee păcătuiește, a-
supra sufletului său greșește.
6. Cel desfătat cu inima hull-se-
va, și cel ce urăște vorba, mai
puțin rău va aveâ.
7. Niciodată nu poftori
cuvântul, și nimic fie nu se va
împufinâ.
8. Către prieten și către
vrăjmași nu povesti, și de nu este
ție păcat, nu'i descoperi.
9. Că fe-a ascultat pre tine, și
te-a cinstit pre tine, și cu vreme te
va urî.
10. Auzif-ai cuvânt? Să moară
la tine, cutează că nu te va sparge.
11. De către fața cuvântului, cel
nebun se va chinul, ca ceea ce na-
ște prunc.
12. Săgeată CHiptă dn
coapseee trupului, așâ este
cuvântul în inima nebunului.
13. Musttă pre PTÍI^ÍC^Í^, ca nu
eumvà să fl făcut aceea, și de a
făcut, mal mult să nu facă.
14. Mi^ră pre prieeen, ca nu
cumvâ să fi zis, și de a zis, mai mult
să nu zică.
15. Mustră pre prieten, că de
19. 2. Facere 19, 33. 4. 1 Imp. 11, 1. 5 Isus
Navl 9, 15 și 22, 11.
13. Levit. 19, 17; Mateiu 16, 15; Luca 17,
3.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 19-20 1215
multe ori este năpaste, și nu crede 17. lacov 3, 6.
tot cuvântul.
16. Este care alunecă, ci nu din
suflet, și cine n'a greșit cu limba
sa?
17. Dojenește pre prietenul tău,
mai 'nainte de ce'l înfricoșezi, și dă
loc legii celui prea înalt.
18. Toată înfelepciunea este
frica Domnului, și toată
înțelepciunea este împlinirea legii.
19. Și nu este înțelepciunea
știinfa răutății; și unde este sfatul
păcătoșilor, nu este înțelepciune.
20. Este răutate, și aceasta este
urâciune, și este nebun care pu|in
înfelege.
21. Mai bun este cel ce pu|in în-
țelege cu frică, decât cel ce priso-
sește cu mintea, și calcă legea.
22. Este isfe|ie vădită, și aceasta
este nedreaptă; și este care
întoarce barul, ca să arate
judecata.
23. Este care face rău, și umblă
smerit, și cele din lăuntru ale lui
sunt pline de vicleșug.
24 Care'și pleacă fa|a sa, șl se
face surd unde nu'l știu, el mai în-
tâiu va apucă să'|i strice.
25. Și măcar că pentru slăbiciu-
nea puterii nu poate păcătui, de va
află vreme va face rău.
26. Din vedere se cunoaște
omul, și din chipul fe|ii se cunoaște
cel înfelept.
27. îmbrăcămintea bărbatului,
râsul din|ilor, și călcarea omului
vestesc de ale lui.
28. Este mustrare, care nu este
cuvioasă, și este care tace, și acesta
este înfelept.

CAP. 20.
Despre dreapta întrebuinfare a limbii.
Darurile și minciuna.

M ai bine este a mustră, decât a

se mâniâ pe ascuns.
 2. Și cel ce se mărturisește, dela
scădere se va opri.
3. Precum este pofta famenului
a strică tecioria fetei, așă este cel ce
cu sila face judecată.
4. Este, care tace și se află înțe-
lept, și este, care se face urît pentru
vorba cea multă,
5. Șl este, care tace pentrucă
n'are ce să răspunză, șl este care
tace pentru că știe vremea.
6. Omul înfelept va tăceă până
la vreme, iar cel îngâmfat și nebun
va trece preste vreme.
7. Cel ce înmulfește cuvintele,
u- rî-se va, și cel ce'și iâ luiș putere,
se va urî.
8. Este spor omului întru cele
rele, și este aflare spre scădere.
9. Este dare care nu'fi va folosi,
și este dare, a căreea îndoită este
răsplătirea.
10. Este micșorare- pentru
mărire, șl este care din smerenie și-
a ridicat capul.
11. Este care cumpără multe cu
pu|in, și este care plătește cu șapte
păr|i mai mult.
12. Cel înțelept în cuvinte, iubit
se va face pre sine, iar darurile ce-
lor nebuni se vor lepădă.
13. Darul celui fără de minte
nu'fi va folosi fie; că ochii lui în loc
de unul, sunt mul|i.
14. Pu|ine va dă și multe va im-
pută, și va deschide gura sa ca un
pristav.
15. Astăzi va dă împrumut, și
mâine va cere înapoi. Urît om este
unul ca acesta.
16. Nebunul va zice: nu este mie
prietin, și nu este har întru bună-
tățile mele.
17. Cei ce mănâncă pâinea mea,
sunt răi cu limba.
18. De câte ori și câ|i îl vor bat-
jocori pre el?
19. Mai bună este căderea pre
 1216 CARTEA INȚELEPCIUNEI
pământ, decât căderea llmbei; așâ
căderea celor răi degrab va veni.
20. Omul nemultâmitor este po-
veste fără de vreme, pururea va H
în gura celor neînvăfafi.
21. Din gura nebunului se va
goni pilda, că nu o va zice în
vremea ei.
22. Este care de nevoie se opre-
ște a păcătui, și întru odihna sa nu
se va umil).
23. Este care'și pierde sufletul
său pentru rușine, și de către fa|a
cea fără de minte îl va pierde preel.
24. Este care pentru rușine
făgă- duește har prietenului, și'l
câștigă pre el vrăjmaș în zadar.
25. Batjocură rea este la om
minciuna, în gura celor neînvăfafi
pururea va fl.
26. Mai bun este turul, decât
cel ce pururea minte; iar amândoi
pierzarea vor moșteni.
27. Năravul omului mincinos
este ocară, și rușinea lui este cu el
pururea.
CUVINTELE PILDELOR
28 . Cel înfelcpl la cuvânt se va
înâlfâ pre sine, și omul înfelepf va
plăceâ celor mari.
29. Cel ce lucrează pământul,
Tn- năllăva stogul său, și cel ce place
celor mari, cnră|lse-va de nedrep-
tate.
30. Ospefele șl darurile orbesc
o- chil înfelepfilor, și ca zăbala în
gură abat mustrările.
31. înțelepciunea ascunsă și co-
moara neștiută, ce folos este de
amândouă?
32. Mai bun este omul, care își
ascunde nebunia sa, decât omul,
care își ascunde înțelepciunea sa.
20. 29. Pilde 26, 19; 12, 11.
ji. Efire 23, 6; fl 2 Lege 16, 19.
CAP. 21.
Îndemnare a se feri de păcate. Deo-
sebirea intre înțelepți și nebuni după
însușirile lor.
F iule, păcătuit-ai? Să nu mai a-
daogi încă; și pentru cele mai
dlnainteale talele roagă.
2. Ca de fa|a șarpelui fugi
de.păcat; că de te vei apropia de el.
te va mușcă.
3. Dinfi de leu sunt din ții lui,
cari omoară sufletele oamenilor.
4. Ca sabla cea de amândouă
părțile ascufită, este
toatăTÎrâdelegea; rana ei n'are
vindecare.
5. Batjocura șt semejia vor pu-
stii avufla; așâ și casa celui trufaș
se va pustii.
6. Rugăciunea săracului din
gură până la urechile lui, și
judecata lui degrab va veni.
7. Cel ce urăște mustrarea, ur-
mează pre păcătos, și cel ce se teme
de Domnul, se va întoarce din
inimă.
8. DO departe este cunoscut cel
cu limba tare, și cel înțelept știe
când alunecă el.
9. Cel ce își zidește casă cu bani
streini, asemenea este celui ce își
adună pietre de mormînt.
10. Câlfi adunați este adunarea
celor fărădelege, și pierirea lor
pară de foc.
11. Calea păcătoșilor este nete-
zită cu pietre, și la sfârșitul ei este
groapa iadului.
12. Cel ce păzește legea, își stă-
pânește cugetul său; și sfârșitul te-
merii de Domnul este
înțelepciunea.
13. Nu se va învâfâ cel ce nu
este istef; este istelie, care înmul-
țește amărăciunea.
14. Știința celui înțelept se va
înmulți ca un potop, și sfatul lui ca
un izvor de vieafă.
15. Inima nebunului - ca un vas
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 21-22
spart, și nici o șliinfă nu va fineâ.
16. Cuvânt înfelept de va auzi
cel știutor, lăudâ'l-va pre el și
preste el va adauge.
17. Auzit * a cel răsfăfat și nu i-
a plăcui, și l-a lepădat înapoia sa.
18. Vorba nebunului ca sarcina
în cale; iar prin buzele celui înțe-
lept, se va află har.
19. Gura înțeleptului se va
căută întru adunare, și cuvintele
lui le va cugetă în inimă.
20. Ca o casă stricată, așâ este
celui nebun înțelepciunea, și știinfa
celui neînțelegător, cuvinte neispi-
tite.
21. Obezi în picioarele celor ne-
buni este învățătura și ca cătușile
în mâna cea dreaptă.
22. Nebunul când râde, își
înalfă glasul său ; iar omul cuminte
a- beâ încet va zâmbi.
23. Ca podoaba cea de aur este
învățătura la cel în|elept și ca bră-
farea în braful drept.
24. Piciorul nebunului grabnic
este în casă ; iar omul cel ce are
multă știinfă, se va rușinâ de tafă.
25. Nebunul pre ușe se uită în
casă ; iar omul cel învăfat stă a-
fară.
26. Semn de om prost este a a *
scultă la ușe ; iar ce* înfelept se va
îngreuiâ de astfel de necinste.
27. Buzele limbuților
înlr'acestea se vor îngreuiâ ; iar
cuvintele celor înțelepți se vor
cumpăni.
28. In gura nebunilor este
inima lor; iar în inima înțelepților
este gura lor.
29. Când blestemă cel necredin-
cios pre satana, însuș își blesteamă
sufletul său.
30. Pângărește sufletul său cel
ce șoptește, și ori unde va lăcul se
va urî.
1217
CAP. 22.
Cel leneș la toți este necinstit. Despre
fiii cei neinvățați și rău crescuți ; și de
greșalele care strica prieteșugul.
P ietrei celei întinate
asemănat leneșul ; și loji vor
șuerâ de bat|ocuralui .
s'a
2. Asemenea băiigii CÜ* diin
gu- noiu este leneșiu ; tot cel ce o va
ridică, își va scutură mâna.
3. Rușine tatălui este fiul neîn-
vă(at ; iar fala spre scădere s'a
născut.
4. Faaa ^nelî<^a^ț>tă
moștenbva pre bărbatul său ; iar
cea fără de rușine este de întristare
celui ce o a născut.
5. Pre aaăe și pre băbba i uuși-
nează cea îndrăzneală, și dela a-
mândoi va fi necinstită.
6. Muzica în Jale este poveste
fără de vreme ; bătăile și certarea
în toată vremea sunt înțelepciune.
7. Ce* ce înva|ă pre cei nebun*
este ca și cel ' ce lipește hârbul și
deșteaptă din somn greu pre cel ce
doarme.
8. Ca și cum aie povesie ceta. ce
dormitează, așâ este cel ce pove-
stește celui nebun, și la sfârșit va
zice, ce este?
9. Penke mo e plâgge, ă* a a
lipsit lumina, și pentru cel nebun
plânge, că i e a lipsit înțelegerea.
10. Ma Í cu duhea^ă plânge pre
mort. pentru că s'a odihnii ; iar
vieafa nebunului mai rea este decât
moartea.
11. Plânsu Í penfru mot e să fie
șapte zile; iar pentru cel nebun și
necredincios, în toate zilele viefii
lui.
12. Cu cel nebun nu înmul|l
vorba, și la cel neînțelegător nu
merge.
22. 1l- Facere 50, 10.
13. Ferește-te de el, ca să nu
 1218 CARTEA INȚELEPCIUNEI
aibi necaz și să nu ie spurci întru
scuturarea lui.
14. Fereșle-le de el și vei află
odihnă, și nu te lenevi întru nebu-
nia lui.
15. Ce este mai greu decât
plumbul, și ce alt este numele lui
fără numai, nebun ?
16. Mai lesne este a purtă nisip,
sare și fier, decât a lăcul cu omul
neînțelegător.
17. lnchietura de lemn legată în
zidul casii, nu se va risipi de cu-
tremur ; așâ inima cea întărită cu
cugetul sfatului în vreme, nu se va
teme.
18. Inima cea așezată pre cuge-
tul înțelegerii, este ca podoaba ni-
sipoasă a păretelui neted.
19. Parii sus puși nu pot stă
împrotiva vântului ; așâ inima fri-
coasă în cugetul nebunului, înain-
tea a ori ce frică nu va stă.
20. Cel ce împunge ochiul, va
scoate lacrămi, și cel ce împunge
Inima, face simțire.
21. Cel ce aruncă piatră asupra
celor zburătoare, le gonește pre ele,
și cel ce ocărăște pre prietin, strică
prietenia.
22. Asupra prietinului de vei
scoate și sabiea. să nu te
desnădăjduești, că este întoarcere.
23. Asupra prietinului de vei
deschide gura, să nu te sfieșli, pen-
trucă este împăcăciune.
24. Afară de batjocură și de
trufie și de descoperirea tainei, și
de rana vicleană, pentru acestea va
fugi tot prietinul.
25. Să aibi credință către
aproapele tău întru sărăcia lui, ca
împreună cu el să te saturi de
bunătățile lui.
26. In vremea nevoii lui rămâi
la el, ca întru moștenirea lui,
16. Pilde 27, 3.
împreună să moștenești.
27. Înaintea focului abur de
cuptor și fum ; așâ sunt înaintea
sân- giurilor sudălmi.
28. Pre prietin a-1 acoperi nu mă
voiu rușinâ, și de către fa|a lui nu
mă voiu ascunde.
29. Măcar și rele de mi s'ar în-
tâmplă pentru el, ori cine va auzi,
se va feri de el.
30. Cine va dâ pază gurii mele,
și preste buzele mele pecetie de în-
țelepciune, să nu caz pentru ea, și
să nu mă piarză limba mea.
CAP 23.
Rugăciune către Dumnezeu pentru do-
bândirea înțelepciunii cei adevărate ,
pentru înfrânarea limbii și a poftelor.
D oamne Părinte și Stăpânul vi-
eții melel Să nu mă părăsești în
sfa t ul tor, șr să nă mă lași aă caz
întru ei. '
2. Cine va pune preste cugetul
meu bătăi? Și preste inima mw în-
vățătura în^epcmne!? Că preste
aecuaoștin|ele mele nu vor cruță, și
să nu se arate de fa|ă păcatele lor.
3. Ca să nu crească neșttin|a
mea, și păcatele mele să se
înmulțească, și să caz înaintea
vrăjmașilor, și să se bucure de
mine vrăjmașul meu.
4. Doamne Părinte și
Dumnezeul vie|ii melel lnăllarea
ochilor n^mi dâ mie, și pofta o
întoarce dela mine.
5. Pofta pântecelui și a împreu-
nării trupului să nu mă cuprinză
pre mine, și sufletului celui fără de
rușine să nu mă dai pre mine.
ÎNVĂȚĂTURA GURII.
6. Invătă^a, uriiii uu^ziȘi ililor,
care cine o va păzi, nu se va prinde
cu buzele sale.
7. Cu nebuniea sa se va prinde
30. Ps. 140, 3.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 23
păcătosul; suduiforul și trufașul se
vor sminti Intru acelea.
8. A jură nu'(l învăfâ gura ta, și
a numi pre cel sfânt, nu te obișnui
9. Câ precum sluga, care
adesea ori se cercetează, multe
bâtâi iâ; așâ și cel ce jurâ și
pururea numește pre cel sfânt, de
pâcat nu se va curâfl.
10. Bârbatul, care mult jură, se
va umpleâ de fârâdelege, și nu se va
depănă dela casa lui biciul.
11. De va greși, păcatul lui asu-
pra lui va fi, și măcar de va trece cu
vederea, îndoit greșește.
12. Și de a jurat îndeșert, nu se
va tndreptâ, că se va umpleâ de
rele casa lui.
13. Este graiu tocmai îmbrăcat
cu moartea; să nu se afle acesta
întru moștenirea lui lacov.
14. Că dela cei binecredincioși
toate acestea se vor depănă, și în
păcate nu se vor tăvăli.
15. Cu vorba cea fără de cum-
pătare nu'Ji obișnui gura ta, că este
întru aceea cuvântul păcatului.
16. Adu'fi aminte de tatăl tău și
de muma ta, când șezi în mijlocul
celor mari.
17. Ca nu cumvâ să'și uite de
tine Dumnezeu înaintea lor, și cu
năravul tău te vei nebuni.
18. Și ai vreâ să nu te fl născut,
și'|i vel blestemă ziua nașterii tale.
19. Omul, care se obișnuește cu
cuvinte de sudalmă, în toate zilele
sale nu se va înfelepfl.
20. Două feluri înmulfesc păca-
tele. și al treilea aduce urgie.
21. Sufletul fierbinte este ca fo-
cul arzător, care nu se stinge până
ce se potolește.
22. Omul curvar în trupul
cărnei sale, nu va încetă până nu va
a- ]âfâ foc.
23- 9. Ețire 20, 7; Mateiu 5, 33.
19. 2 Imp . 16, 7.
1219
23. Omului curvar toată pâinea
este dulce, nu va încetă până la
sfârșit.
24. Omul care pâșește din patul
său, zicând întru sufletul său: cine
mă va vedeâ?
25. întuneric este împrejurul
meu, părefii mă acopere și nimeni
nu mă vede, pentruce mă sfiesc?
26. Păcatele mele nu le va po-
meni cel prea înalt, dar ochii oa-
menilor frica lui;
27. Și nu știe, că ochii Domnului
de zece mii de ori sunt mai luminoși
decât soarele, și privesc la toate
căile oamenilor, și văd toate părfile
cele ascunse.
28. Mal 'nainte de ce s'a făcut,
toate sunt cunoscute lui ; așâ și
dupăce s'a săvârșit.
29. Acesta în ulifile cetăjii se va
izbândi, și unde n'a gândit se va
prinde.
30. Așâ și muierea care'și 1 ass
bărbatul, și face moștenitor din
streini.
31. Că întâiu legea Domnului a
călcat, a doua bărbatului său a gre-
șit, a treia cu curvie s preacurvit,
dels bărbat strein a făcut copii.
32. Aceasta la adunare se va a-
duce, și pentru fiii ei cercetare va fi.
33. Nu se vor lă|l cu rădăcina fiii
ei, și ramurile ei nu vor dă rod.
34. Rămâneâ-va întru blestem
pomenirea ei, și ocara ei nu se va
șterge.
35. Și vor cunoaște cei rămași,
că nimic nu este mai bun decât
frica Domnului, și nimic nu este
mai dulce decât a fineâ poruncile
Domnului.
36. Mărire mare este a urmă
pre Dumnezeu, că lungimea zilelor
vei luă dela el.
25. Isala 29, 15.
30. Lev. 20, 10; H 2 Lege 22, 22.
 1220 CARTEA INȚELEPCIUNEI

CAP. 24. 24. 10. Pilde 6, 22.

Număra laudele ințelepciunei.

Folosul și începerea ei.

Î nțelepciunea va lăudâ sufletul

său, și în mijlocul poporului se va
mări.
2. Intru adunarea ceta i prea
Inat t va deschide gura sa, și
înaintea puterii lui se va lăudâ.
3. Eu din gura ceta i peea taatt
am ieșit, și ca negura am acoperii
pământul.
4. Eu tarn- cele înalte m'am să-
lășluit, și scaunul meu este în stâlp
de nor.
5. Incunjurarea cerutai am
încunt jurat singură, și în fundul
adâncurilor am umblat.
6. In vatarlte n^írrii și i în toi
pământul, și în tot poporul și nea-
mul am câștigai.
7. După ioafle aceseea am
cercat odihnă, într'a cui moștenire
aș sălășlui.
8. Atunci mii -au poruncit mie
Făcătorul tuturor, și cel ce m'au
făcut pre mine, au așezat lăcașul
meu,
9. Și au zis: întru lacov lăcuește,
și întru Israil moștenește.
10. Ma i 'narnee de veac dtarru
început m'au zidit pre mine, și
până în veac nu mă voiu sfârși.
11. In lăcașul cel sfânt înaintea
lui am slujit, și așâ în Sion m'am
întărit.
12. In cetatea cea iubită
așjjderea m'au odihnit, și în
Ierusalim puterea mea.
13. Și m'am înrădăcinat în
popor mărit în partea Domnului a
moște nirei lui.
14. Ca un chedru în Livan
m'am înăljat, și ca un chiparos în
munfii Ermonului,
15. Ca un finic în fărmuri m'am
înălfat, și ca săditurile
trandafirului în lerihon.
 16. Ca un măslin frumos în
câmp, și m'am înălfat ca un paltin.
17. Ca scor|ișoara și aspalafut
mirosurilor am dat miros, și ca
smirna cea aleasă am slobozit bun
miros.
18. Ca halvanul și ca onixul, și
ca stactiea și ca aburul Livanuiui în
cort.
19. Eu ca un terevint am întins
ramurile mele, și ramurile mele
sunt ramurile mărirei și ale
darului.
20. Eu ca o vifă am odrăslit dar,
și florile mele sunt rodul mărirei și
al avu|iei.
21. Apropiafi-vă către mine cei
ce mă poftifi pre mine, și vă sălura|i
din rodurile mele.
22. Că pomenirea mea este mai
dulce decât mierea, și moștenirea
mea decât fagurul mierii.
23. Cei ce mă mănâncă pre
mine, iar vor flămânzi; și cei ce mă
beau pre mine, iar vor însetoșâ.
24. Ce) ce mă ascultă pre mine,
nu se va rușinâ, și cei ce lucrează
întru mine, nu vor păcătui.
25. Toate acestea sunt cartea le-
găturii Dumnezeului celui prea to-
nali, legea, care o a poruncit Moisi
moștenire adunărilor lui lacov.
26. Cel ce umple ca Fisonul în-
țelepciunea, și ca Tigrul în zilele
tinerilor.
27. Cel ce umple ca Eufratul în-
țelegerea, și ca Iordanul în zilele
secerii.
28. Cel ce arată ca lumina învă-
țătura, ca Ghionul în zilele
culesului.
29. Cel dintâiu nu o a cunoscut
desăvârșit; așijderea și cel de pre
urmă nu o va străbate pre ea.
30. Decât marea s'a înmulfit cu-
getul ei, și sfatul ei decât adâncul
cel mare.
31. Și eu ca o albie de rîu și ca
un șipot de apă am ieșit în Raiu
23. loan 6, 35. 26. Pac. 2, 11.
27, Isus Navi 3, 15.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 24—25
32. Zis-am: adăpâ-voiu grădina
mea și voiu îmbătă sădirea mea.
33. Iată s'a făcut mie din albie
rîu, și din rîul meu s'a făcui mare.
34. Că învăfălura ca zorile o lu-
minez, șl o arăt pre ea până de-
parte.
35. Și ca prorociea voiu turnă
învățătura, șl o voiu lăsă pre ea în
neamurile veacurilor.
36. Vede|i că nu pentru mine
numai m'am ostenit, ci pentru io|i
cei ce o caută pre ea.
CAP. 25.
Trei lucruri sunt ftăcute lui Dum-
nezeu, și trei urâte. Nouă cugetări
fericeșle inima. Despre muierea
limbută și rea..
I n trei m'am împodobit, și m'am
sculat frumoasă înaintea
Domnului și înaiaieao araeniior.
2. Unirea frajilor și prieteșugul
vecinilor, și bărbatul cu muierea
care se înțeleg bine unul cu altul.
3. far trei lucruri a urî! sufletul
meu, și foarte m'am scârbit de
vieafa lor:
4. Săracul trufaș, bogatul
mincinos și bătrânul prea curvar și
lipsit de înfelepciune.
5. In tinerelele tale n’ai adunat,
șl cum vel aflâ la bătrânelele tale?
6. Cât de irumos nuc^f^u este
cărunne- lilor judecata, și celor
bătrâni a cunoaște sfatul.
7. Cât este de frumoasă la cei
bătrâni îețelepciueea și la cei măriți
înțelegerea și sfatul.
8. Cununa bătrânelelor este
Ispitirea de multe, și mărirea lor
frica Domnului.
9. Nouă cugetări am fericit în
Inima mea și a zecea o voiu grăi cu
limba:
10. Omul care are bucurie de fii
și care Irăește și vede căderea vră|-
mașilor.
11. Fericit este cel ce lăcuește cu
femeie înțelegătoare și care cu
1221
limba n'a alunecat și care n'a slujit
celui mai nevrednic decât sine.
12. Fericit este cel ce a aflat în-
țelepciunea și cel ce o grăește la
urechile celor ce o ascultă.
13. Cât de mare este cel ce a a-
fiat înțelepciunea? Ci nu este mai
mare decât cel ce se teme de Dom-
nul.
14. Frica Domnului toate le co-
vârșește, și cel ce o |ine pre ea, cui
se va asemănă?
15. Toată rana nu este ca rana
inimii, și toată răutatea nu este ca
răutatea muierii.
16. Toată asuprirea, nu este ca
asuprirea celor ce te urăsc și toată
isbânda, nu esle ca isbânda vrăj-
mașilor.
17. Nu este cap mai veninat de
cât capul șarpelui, și nu este mânie,
decât mâniea vrăjmașului.
18. Mai bine voesc a lăcuî cu leu
și cu balaur, decât a lăcuî cu
muierea cea rea.
19. Răutatea muiere! schimbă
obrazul ei și întunecă fa|a ei ca un
sac.
20. In mijlocul vecinilor săi va
cădeâ bărbatul ei, și auzind va sus-
pină amar.
21. Toată răutatea este mică pre
lângă răutatea muierii ; soarta
păcătosului să cază presfe ea.
22. Cum este suișul nisipos supt
picioarele bătrânului ; așâ este mu-
ierea limbută bărbatului liniștit.
23. Nu căută la frumusețea mu-
ierii și nu pofti muiere pentru fru-
mușele.
24. Mânie și obrăznicie șl rușine
mare este, când muierea agonisește
bărbatului său.
25. Inimă smerită și față tristă
șl rana inimii este muierea rea.
25. H• tacov 3, 2. 18. Pilde 21, 1».
 1222 CARTEA INȚELEPC1UNEI
26. Mâini leneșe și genunchi slâ-
bănoage este muierea rea, care
nu'și fericește bărbatul său.
27. Dela muiere este începutul
păcatului și prin ea tofi murim.
28. Nu dâ apei loc să iasă, nici
muierii rele volnicie.
29. De nu umblă după mâna ta,
dela trupul tău o depărtează pre
ea.
CAP. 26.
Lauda femeilor celw bune, mustrarea
celor rele și paza felelor.
F ericit este bărbatul muierii cel
bune, și numărul anilor lui în-
doltes te.
2. Muierea vrednică veselește
pre bărbatul său, și anii lui îi va
um- pleâ de pace.
3. Muierea bună, parte bună în
partea celor ce se tem de Domnul
se va dâ.
4. Și a bogatului și a săracului
inima este bună și in toată vremea
fata veselă.
5. De trei s'a temut inima mea,
și de faja lucrului al patrulea mă
înfricoșez :
6. De pâra cetăfii, de adunarea
poporului și de asuprirea minci-
noasă; acestea toate sunt mai rele
decât moartea.
7. Durere inimii și tale este mu-
ierea răvnitoare asupra altei
muieri, și biciul limbii, ceeace în
toate se amestecă.
8. Ca jugul de boi, care se clă-
tește, este muierea rea; cel ce o (ine
pre ea, ca și cel ce prinde scorpie.
9. Urgie mare este muierea
bejivă și rușinea sa nu o va acoperi.
10. Ct^rr^i^^ muierii întru
ridicarea ochilor și în genele ei se
cunoaște.
11. Preste fala cea fără de
27. Facere 3, 6.
26. 7. Pilde 31, 10.
rușine întărește paza, ca nu aflând
prilej, să'și plinească pofta sa.
12. De ochiul nerușlnos fereșle-
te și nu te mirâ de’fi va greși |ie.
13. Precum călătorul însetoșat
își deschide gura sa și din toată apa
cea de aproape beâ.
14. In preajma a tot parul va șe-
deâ șl împrotiva săgefii va deschide
tolba.
15. Harul muierii va veseli pre
bărbatul ei și oasele lui le va în-
grășă știinja ei.
16. Darul Domnului este
muierea tăcută, și nu este
schimbare sufletului învăjat.
17. Dar preste dar este muierea
rușinoasă și nici o cumpănire nu
este vrednică sufletului celui în-
frânat.
18. Soarele când răsare întru
cele înalte ale Domnului, și frumu-
sefea muierii cei bune, podoabă
este casii sale.
19. Lumina care luminează în
sfeșnicul cel sfânt, ți frumusefea fe|
ii când este în vârstă statornică.
20. Stâlpi de aur pre temeiuri
de argint și picioarele frumoase
preste pieptul celui bine întărit.
21. Fiule 1 Păzește'ti întreagă
floarea vârstei tale, și nu dâ altora
tăria ta.
22. Pentru două lucruri se întri-
stează inima mea, și pentru al trei-
lea îmi vine mie mânie:
23. Omul răsboinic că pierde
pentru neavere, și oamenii cei
înfele- gători că nu sunt băgaffîn
seamă.
24. Când se abate cinevâ dela
dreptate la păcat, Domnul pre ace-
la'l va găti spre sabie.
25. Anevoie va scăpă
negufătorul de greșală, și
cârciumarul nu va fl fără de păcat.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 27
CAP. 27-
Despre lipsă și scumpete . Despre cum-
părare și vânzare. Infrănarea limbei\
cinstirea prietinilor.
P entru dobândă mul|i au păcătuit, și
cel ce cearcă să se îmbogă-
teasca.înt onroa’și-vș oc hiulsău .
2. Intre încheieturile pietrilor se
înfige fărușul, și între vânzare și
cumpărare se oa strânge păcatul.
3. De nu se oa fineâ cineoâ pre sine
cu deadinsul în frica Domnului, curând
se oa . strică casa lui.
4. Când se clătește ciurul , rămân
gunoaele; așâ și pleoele omului în
gândul lui.
5. Vaseee olarului UIC hămuu-ește
cuptorul; iar ispita omului cugetul lui.
6. Cum a fosth lucrah pomul , arată
rodul lui; așâ și cuoântul arată gândul
cel din inima omului.
7. înainte de ce gândeșii, să nu lauzi
pre bărbat, că aceasta este ispita
oamenilor.
8. De oei alergă după dreptate, o
yei prinde și te oei îmbrăcă cu ea ca și
cu o haină lungă de mărire.
9. Pasările la cele ce sunt asemenea
lor poposesc, și adeoărul la cei ce'l fac
pre el, se abate.
10. Leul oânatul pândește; așâ și
păcatele pre cei ce fac nedreptăți.
11. Vorba celui cuoios totdeauna cu
înțelepciune; iar cel nebun se schimbă
ca luna.
12. între cei neînțelegători păzește
oremea; iar între cei înțelepți adeseori
să fii.
13. Vaobb eeeuniior errciooaS eete,
și rîsul lor în desfătarea păcatului.
14. Vorba celui ce mult se tură,
ridică părul și orajba lor astupă u-
rechile.
15. Vărsare de sânge vrajba tru-
fașilor, și sudalma lor grea la auz este.
16. Cel ce descopere tainele, a
pierdut credinfa, și nu oa află prietin
după inima sa.
17. Iubește pre prietin și fii cre-
1223
dincios cu el; iar de oel descoperi
tainele lui, nu oei mai fi cu el.
18. Că precum pierde omul pre
orăjmașul său; așa și fu ai pierdut
prieteșugul aproapelui tău.
19. Și ca și cum ai fi slobozit o
pasăre din mâna ta; așâ ai lăsat pre
aproapele tău, și nu'l oei mai oână pre
el.
20. Nu alergă după el, că departe s'a
depărtat și a fugit ca o căprioară din
la|.
21. Că rana se poate legă, și pentru
ora|bă este pace; iar cel ce a descoperit
fainele, a pierdut încrederea.
22. Cel ce face cu ochiul, mește-
șugește rele, și nimeni nu'l oa de- părfâ
pre el dela aceea.
23. înaintea ochilor tăi îndulcl-oa
gura fa, și de cuointele tale se oa mirâ.
24. Iar după aceea își oa întoarce
gura sa, și la cuointele tale oa adaoge
poticneală.
25. Multe am urît, și pre acesta
n'am cu ce să'l aseamăn; și Domnul îl
oa urî pre el.
26. Cel ce aruncă piatră în sus,
presfe capul său o aruncă, șl looi- tura
oicleană despicâ-oa ranele.
27. Cel ce sapă groapa altuia, că-
deâ-oa el într'însa, și cel ce întinde
cursă, prinde-se • oa într'însa.
28. Cel ce face rele, presfe .el oor
cădeâ, și nu oa cunoaște de unde'i oin
lui.
29. Bat|ocura, sudalma celor tru-
fași, șt izbânda ca leul oa pândi asupra
lor.
30. in 1a| se oor prinde cei ce se
bucură de căderea celor drepți, șl
durerea îi oa mistui pre ei mai 'nainte
de ce oor muri.
27. 22. Pilde 10, 11.
27. Pilde 26, 27; Ecles, 10, 0.
 1224 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE!
31. Mâniea și urgiea sunt lucruri
urîfe; și bărbatul păcătos le |ine minte.
CAP. 28.
A nu pofti izbândă, ci a iertă străm-
bătatea. Răutățile limbei și primejdiile ei, și
pre aceasta a o înfrâna.
C el ce'și izbândește dela Domnul, va
află izbândă, și păcatele lui ținând,
le va |hieă.
2. Iartă nedreptatea aproapelui lău,
și atunci când te vei rugâtu, se vor iertă
fie păcatele.
3. Omul asupra omului fine mânie
și dela Dumnezeu cere vindecare.
4. De omul cel asemenea lui nu'i este
milă. și pentru păcatele sale se roagă.
5. El fiind trup fine mânie și cine va
curăfl păcatele lui?
6. Adu'fi aminte de cele mai de pre
urmă : de stricăciune și de moarte și te
păzește de vrajbă și rămâi întru
porunci.
7. Aduf aminte de porunci șt de
așezământul de lege al celui prea înalt
și nu te mânieâ pre aproapele,
iertându'i lui neștiinfa.
8. Depărtează-te de vrajbă și vei
împufinâ păcatele, că omul mânios va
afâfâ vrajbă.
9. Și omul păcătos va turbură pre
prieten și între oamenii cei ce au pace,
va aruncă vrajbă.
10. Precum este materiea focului,
așâ se va aprinde și după putere vrajba
va crește.
11. Dpp l uuíerai omului a i n
mâniea lui ; și după cum este avu- fiea
lui, va înălfâ mâniea sa.
12. Sfada grabnică aprinde foc, și
vrajba grabnică varsă sânge.
13. De vei suflă în scântee, se va
28. B 2 Lege 32, 35; Mateiu 6,14; Mar» cu 11,
25; Rom . 12. 19.
7. Marcu 11, 25; Romani 12, 19.
aprinde și de vei scuipă preste ea se va
stinge ; amândouă ies din gura ta.
14 i Pei șpptori ș i rei ce l u u două
limbi, blestemati'1, că pre mulficari
aveau pace i , a pierdut.
15. Limba a treia pre mulfi l-a
clătit, și i-a risipit dintr'un neam
într'alt neam, și cetăfi tari a surpat și
casele celor mari a stricat.
16. Limba a treia pre muieri vred-
nice a gonit și le-a lipsit pre ele de
ostenelele lor.
17. Cel ce ascultă de ea, nu va află
odihnă, nici va lăcul cu liniște.
18. Lovitura biciului face vânătae,
iar lovitura limbii frânge oasele.
19. Mulfi au pierit de ascufitul
săbiei, ci nu ca cei ce au căzut de limbă.
20. Fericit este cel ce a scăpat de ea
și care n'a trecut în mâniea ei.
21. Care n'a tras jugul ei și cu
legăturile ei nu s'a legat.
22. Că jugul ei jug de fier este și
legăturile ei sunt legături de aramă.
23. Moarte rea este moartea ei, și
mai de folos este iadul decât ea.
24. Nu va birul pre cei bine cre-
dincioși, și în văpaia ei nu se vor arde.
25. Cei ce părăsesc pre Domnul,
vor cădeâ într'însa și se va afâfâ întru
ei, și nu se va stinge.
26. Trimite-se-va asupra lor, ca leul
și ca pardosul, îi va pierde pre ei.
27. Vezi, îngrădește moșiea ta cu
spini, și argintul tău și aurul tău leagă'l
bine.
28. Și cuvintelor tale fă jug și
cumpănă, și gurii tale fă'i ușe și
încuetoare.
29. îâ aminte ca nu cumvâ să
aluneci cu ea, și să nu cazi înaintea
celui ce te pândește cu vicleșug.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 29
CAP. 29.
Despre împruniutare și chezășuire.
Milostenie, oaspeții cei nemutțămitori
și despre nemernici.
C el ce face milostenie,
împrumuta pre aproapele său;
și cel ce bl- ruește cu m ânasa , On
e po rpncile.
2. impcumufâ pro aproaeelo
tău în vremea lipsii lci ; și iarăș în-
napoiaza aproapelui la vremea sa.
3. Întărește cuvântul și te
încrede lui, și în toata vremea vei
află ce'fl este |ie de lipsă.
4. Mulfi ca o aflare au socotit
împrumutarea, și au făcut necaz
celor ce i-au ajutat pre ei.
5. Până va luâ sărută mâna ce-
lui ce'i dâ, și pentru banii aproa-
pelui își smerește glasul.
6. Iar când este vremea să în-
toarcă, îndplcngpăzâ vremea și se
apără cu cuvinte de lene și vinu-
ește vremea.
7. DP va puteâ, abia va întoarce
jumâtate și aceea o va socoti ca o
aflare.
8. Iar de nu, pentru că l-a lipsit
pre el de banii săi, se face Iul
vrăjmaș în dar.
9. Blestemuri și sudalme îi va
răsplăti lui, și în loc de cinste, îl va
răsplăti lui necinste.
10. Mulfi pentru această
răutate se întorc de către om și nu
împrumută, femându-se să nu se
păgubească în zadar.
11. Insă cu cel smerit fii îngă-
duitor și nu întârzieâ a face milă
cu el.
12. Pentru poruncă ajută pre
sărac și în lipsa lui să nu'l întorci
deșărf.
13. Pierde banii pentru frate și
pentru prietin, ca să nu ruginească
supt piatră spre pierzare.
29. / PUde 31, 20.
2. fl 2 Lege 15, 7, 11; Tovit 4, 12.
1225
14. Punejl comoara ta întru po-
runcile celui prea înalt, și mai mult
va folosi fie decât aurul.
15. Închide milosteniea ta în că-
mările tale, și aceasta te va scoate
din tot răul.
16. Mai mult decât pavăza pu-
terii și decât sulifa tăriei împrotiva
vrăjmașului, se va răsbol pentru
tine.
17. Bărbatul bun se punechezaș
pentru aproapele său; iar cel ce a
pierdut rușinea, părăsi'l-va pre el.
18. Binele, care fi l-a făcui
cheza- șul să nu * l uifl, că și-a dat
sufletul său pentru tine.
19. Bínete UI uiticâ
păc^ă^-
tosul, și cel nemulfămitor în cuget,
părăsește pre cel ce l - a izbăvit pre
el.
20. Chezășiea pre mulfi drepfi
i-a pierdut, și i-a clătit pre ei ca va-
lurile mării.
21. Pre bărbafi puternici i-a
scos din case. și i-a făcut să
rătăcească pe la neamuri streine.
22. Păcătosul căzând în
chezășie și gonind prilejuri, va
cădeâ în judecată.
23. Ajută pre aproapele tău
după puterea ta, și'fl iâ aminte fie
să nu cazi.
24. Temeiul viefli omului este
apa, pâinea, haina și casa, care'l
acopere.
25. Mai bună este vieafa
săracului supt acoperemânt de
scânduri, decât ospefe luminate în
streini.
26. Spre mic și spre mare, fii
voitor de bine.
27. Rea vieafă este din casă în
casâ, și unde te vei sălășlui, nu vei
deschide gura ta.
28. Ospătâ-vei și vei adăpâ ne-
mulfămitori, și pre lângă acestea
amărăciuni vei auzi:
29. Mergi nemernice,
împodobește masa, și cu ce va fl în
mâna ta hră- nește-mă.
 1226 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE!
30. Ieși nemernice dinaintea
cinstei, că mi-a venit oaspet fratele
meu și'mi trebuește casa
31. Grele sunt acestea
omului.care are minte: certarea
casei șl imputarea datornicului.
CAP. 30.
Despre certarea și învățătura prunci-
lor. îngrijirea sănătății. Veselia și in- sănătos și tare cu puterea, decât
frânarea.
C el ce iubește pre fiul său, îl
bate, ca mai pre urmă să se
bucure de d.
2. Cel ce ceartă pre fiul său,
folos va aveâ de el, și între cei
cunoscuți se va lăudă pentru el.
3. Cel ce învafă pre fiul său, în-
tărită pre vrăjmași, și înaintea
prietinilor se va bucură pentru el.
4. Murit-a tatăl luL și ca și cum
n'ar fl murit, pentrucă asemenea
luiș a lăsat după sine.
5. In via|a sa a văzut și s'a bu-
curat, și la moartea sa nu s'a în-
tristat.
6. Asupra vră|mașilor a lăsat
iz- bânditor, și prietinilor
răsplăților de har.
7. Cel ce este moale cu fiul său,
va legă ranele lui, șl de toată stri-
garea se vor turbură cele din lăun-
tru ale lui.
8. Calul neînvăfat se face nesil-
nic, și fiul slobod se face obraznic.
9. Hrănește pre fiul tău și te va
înfricoșă, joacă-te cu el și te va în-
tristă.
10. Nu râde cu el, ca nu împre-
ună cu el să te doară, și mai pre
urmă să |i se strepezească dinfii.
11. Nu'. dâ iul volnicie la
tinerețe. șl nu trece cu vederea
greșalele Iui.
12 Peacct grumzzul ta l ta iine-
30- l. Pilde 13, 25; 23, 13.
rele. și frânge coastele lui până este
prunc, ca nu cumvâ învârtoșindu-
se să nu te asculte.
13. Ceartă pre fiul tău, și'l fă să
lucreze, casă nu se poticnească în-
tru rușine.
DESPRE SĂNĂTATE
14. Mai bun este săracul
bogatul care are trupul său rănit.
15. Sănătatea și buna tărie, mai
bună este decât tot aurul, și trupul
cel sănătos și cu putere, decât a-
vujiea nenumărată.
16. Nu este mai bună avujlea
decât sănătatea trupului, și nu este
bucurie mai mare decât bucurie*
inimii.
17. Mai bună este moartea,
decât vieaja amară sau decât boala
statornică.
18. Bunătăjl multe vărsate
împrejurul gurei cei închise, ca
bucatele cele puse la mormânt,
19. Ce folosește idolului jertfa 7
Că nici nu mănâncă, nici nu mi-
roase; așâ este pre care îl gonește
Domnul.
20. Cel ce vede cu ochii și su-
spină, este ca și scopitul, care îm-
brățișează pre fecioară și suspină.
21. Nu dâ spre întristare
sufletul tău, și nu te necăji pre tine
cu sfatul tău.
22. Veselia inimii este vieafa
omului, și bucurlea omului este
înde- lungarea zilelor lui.
23. Iubește'fi sufletul tău și'fi
mângâie inima ta. și departe dela
tine gonește întristarea.
24. Că pre mulji i . a omorît în-
tristarea, și nu este folos întru ea.
25. Pisma și mânia împuținează
zilele, și grija aduce bătrânelele
mai înainte de vreme.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 31
CAP. 31.
Despre bogăție și sărăcie. Reguli pentru
ospețe. îngriji rea de sănătate și
cumpătarea vinului.
rivegherea avuției topește trupul, și
grija ei strică somnul.
2. Grija privegherii va cere ador-
mire, și boala grea deșteaptă somnul.
3. Ostenitu-s'a bogatul strângând
bani, și întru odihna sa se satură de
desfătările sale.
4. Se ostenește săracul întru îm-
puținarea vie|ei, și în odihnă lipsit se
face.
5. Cel ce iubește aurul, nu se va
îndreptă, și cel ce aleargă după stri-
căciune, săturâ-se-va de ea.
6. Mui|i au căzut pentru aur, și
înaintea lor le-a fost pierirea lor.
7. Lemn de împiedecare este celor
ce'i jertfesc lui; și tot cel fără de minte
se va prinde într'insul.
8. Fericit este bogatul, care s'a aflat
fără de prihană, și după aur n'a
umblat.
9. Cine este acesta? Și'l vom feric!
pre el, că a făcut minunate întru
poporul său.
10. Cine s'a lămurit cu el, și s'a făcut
desăvârșit, și i-a fost lui spre laudă?
11. Cine ¿?ste care a putut călcâ
porunca și n'a călcat? Și a putut face
rău și n'a făcut?
12. Intărî-sevor bunătăfile lui, și
milosteniile lui le va povesti adunarea.
- 31. întocmai cu viea|a este omului
13. Când șezi la masă»mare, să nu
deschizi spre ea gâtlejul tău,
14. Și să nu zici: multe sunt puse
pre masă; adu'fi aminte, că rău lucru
este ochiul viclean.
15. Mai rău decât ochiul, ce s'a
făcut? Pentru aceea înaintea a toată
fața lăcrămează,
16. Să nu'|i întinzi mâna unde el se
va uită, și să nu'|i bagi mâna cu el în
blid.
17. Din tine însu|i cunoaște ale
aproapelui și de tot lucrul gândește.
18. Mănâncă ca un om cele ce sunt
1227
puse înaintea ta, și nu clefăl, ca să nu te
fad urîf.
19. încetează mai întâiu pentru
învă|ătură, și nu fii nesă|ios ca să nu
smintești.
20. Și când șezi între mai mulfi, să
nu întinzi mâna ta mal 'nainte de ei.
21. Omului învă|at, destul este puțin
și întru așternutul său nu va răsuflă
anevoie.
22. Cu somn sănătos se odihnesc
ma|ele celui cumpătat; se scoală
dimineafa, și sufletul lui cu el.
23. Truda priveghere! și a grețli șl
căpierea cu omul cel nesă|ios.
24. Și de te-ai silit în mâncări,
scoală • te la mijlocul mâncării șl te vei
odihni.
25. Ascultă-mă fiulel Și bagă-mă de
seamă, și mai pre urmă vei a- flâ
cuvintele mele.
26. Intru toate lucrurile tale fii sâr-
guifor . și toată neputința nu te va
întâmpină.
27. Pre cel strălucit în pâini, bi- ne'l
vor cuvântă buzele și mărturia
bunătăfei lui este credincioasă.
28. Asupra pâine! cei rele va cârti
cetatea, și mărturia răută|ei ei este
adevărată.
29. La vin nu te face viteaz, că pre
mul|i i • a pierdut vinul.
30. Cuptorul ispitește călitura în
stâmpărare; așâ vinul inimile trufașilor
în vrajbă.
vinul, de'l vei beâ pre el cu măsura sa.
32. Ce viea|ă este celui lipsit J vin?
Că acesta s'a făcut, ca să veselească pre
oameni.
33. Bucuria inimei și veselia su-
fletului este vinul, când se beâ la vreme
cu măsură.
31. 33. Psalm 103, 16.
 1228 CARTEA INȚELEPCIUNEI
34. Amărăciune sufletului esle vi-
nul, când se beâ mult, sfezi și căderi
face.
35. Befia înmulțește mânia celui
fără de minte spre împiedecare, și
împufinează virtutea și agonisește rane.
36. La ospăful vinului să nu mustri
pre aproapele tău, și să nu'l defaimi pre
el la veselia lui.
37. Cuvânt de batjocură să nu'i zici
lui, și să nu'l necăjești pre el cerându'i.
CAP. 32.
Urmarea învățălurei. Cum se păstrează
sănătatea. Respectul bătrânilor. Credința
in sine și în Dumnezeu.
P ovăfuifor te-a pus pre tine, nu te
fineâ mare, fii între ei ca și unul din
treei.
2. Grijește de ei și apoi șezi, și după
ce vei face toate cele ce tre- bue, culcă-
te.
3. Ca să te veselești de ei, și pentru
podoabă să iei cunună.
4. Grăiește cela ce ești mai bătrân.
că se cade fie, cu bună știință, și să nu
împiedeci muzica.
5. Unde nu este ascultare, nu vărsă
graiuri, și când nu este vreme, nu te
arătă înțelept.
6. Pecete de antracs pre podoabă de
aur este întocmirea cântăreților la
ospăful vinului.
7. Pecete de smaragd cu meșteșug
de aur este glasul cântăreților la vinul
cel dulce.
8. Grăiește fânărule când ai lipsă;
abia de două ori de te vei întrebă.
9. Strânge'ti cuvântul, cu pufine
multe, tli ca și cum ai ști și ca și cum ai
tăceâ.
10. Intre cei mai mari nu te face ca
și cum al fi asemenea lor, și altul
grăind, nu vorbi multe.
35. Pilde 31, 5.
11. Înaintea trăsnetului grăbește
fulgerul; și înaintea celui rușinos va
merge harul.
12. La vreme te scoală, și nu fii cel
mai de pre urmă; aleargă acasă, și nu
fii leneș.
13. Acolo te joacă și'fi fă cuge* fele
fale, și să nu greșești cu cu* vânt
trufaș.
14. Și pentru acestea binecuvin-
tează pre cel ce te-au făcut pre tine, și
te veselește din bunătățile lui.
15. Cel ce se teme de Domnul, va
primi lnvăfătura, și cei ce mânecă, aflâ-
vor bunăvoință.
16. Cel ce caută legea, săturâ-se- va
dela ea, și cel ce se făfărnlcește, se va
împiedică înfr'însa.
17. Cei ce se tem de Domnul, a- flâ-
vor judecată, și îndreptări ca lu« mina
vor aprinde.
18. Omul păcătos se ferește de
mustrare, și după voea lui își va află
potrivire.
19. Bărbatul cel de sfat nu va părăsi
cugetarea; iar cel strein șl trufaș nu se
va teme de frică, de va și face cevă fără
de sfat.
20. Fără de sfat nimic să nu faci; și
după ce faci, să nu'fi pară rău.
21. Pre cale surpată nu merge, ca să
nu te împiedici de pietriș.
22. Nu te încrede căii cei neisp* lite,
și de fiii tăi te păzește.
23. In tot lucrul crede sufletului tău,
că aceasta este paza poruncilor.
24. Cel ce crede legii, ascultă de
porunci; și cel ce nădăjduește spre
Domnul, nu se va lipsi.
CAP. 33.
Dumnezeiasca înțelepciune pre unii ii
înalță, iar fre alții îi smerește.
După dreaptă judecată, bărbatul înțelept
nu se supune neințelepțește fiului său, nici
femeii, nici altcuiva.
P re cel ce se teme de Domnul, nu'l va
întâmpină răul, fără nu-
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 33 1229
mai ispită, și iarăși 11 va izbăvi pre 33. 10 Fac • 2, 7. 14. Rom. 9, 21.
el.
2. Bărbatul înfelept nu va urî
le- geâ; iar cel ce se tăfărnicește în-
tr’însa, este ca corabiea în furtună.
3. Omul înfelegător va crede le-
gii, și legea va tl lui credincioasă.
4. Ca întrebarea drepfilor
gătește cuvântul, și așâ te vei
ascultă, leagă împreună învăfătura
și răspunde.
5. Ca roata carului este inima
nebunului, și ca oștea pre care se
întoarce, este gândul lui.
6. Ca calul armăsar este priete-
nul hulitor, supt lot cel ce șade pre
el rânchiază.
7. Pentruce zi pre zi întrece, și
toată lumina zilei anului dela soare
este?
8. Cu știin]a Domnului s'au ose-
bit, și au schimbat vremi și prăz-
nuiri.
9. Dintru ele unele le-au înăl|at
și le-au stinfit; altele le-au pus în
numărul zilelor.
10. Și tofi oamenii sunt din ță-
rână, și din pământ s'£u zidit
Adam.
11. Cu mulfimea știinfei
Domnul t-au osebit pre ei, și au
schimbat căile lor.
12. Dintru ei au binecuvântat și
au înălțat, și dintru ei au stin|it și i-
au apropiat la sine.
13. Dintru ei au blestemat și au
smerit, și i-au scos pre ei din lă-
cașurile lor.
14. Ca lutul olarului în mâna
lui; toate căile lui după bună
plăcerea lui.
15. Așâ sunt oamenii în mâna
celui ce i • au tăcui pre ei, ca să le
deâ lor după judecata sa.
16. tmprotiva răului este binele,
șl împrotiva morfii vieafa.
17. Așâ și împrotiva cuviosului,
cel păcătos.
18. Așijderea privește la toate
lu-
crurile celui prea înalt, două, două,
și unul împrotiva altuia.
19. Și eu mai pre urmă am pri-
veghiat, și am moștenit de tot ca
dela început.
20. Ca cel ce adună în vie pre
urma culegătorilor, cu binecuvân-
tarea Domnului am ajuns, și ca cel
ce culege am umplut teascul.
21. Socotiji, că nu numai pentru
mine singur m'am ostenii; ci și pen-
tru tofi cei ce caută învăfălura.
22. Asculta|i-mă pre mine mai
marii poporului, și povăfuitorii a-
dunării băgați în urechi.
23. Fiului și muierii, tratelui și
prietinului, în vieața ta să nu dai
putere asupra ta.
24. Și banii tăi să nu'i dai altuia,
ca nu cumvâ să'fi pară rău și să le
rogi pentru ei.
25. Până trăești și este sutlet în-
tru tine, nici unui trup nu le su-
pune.
26. Că mai bine este, ca tiii tăi
să se roage de tine, decât tu să cauți
la mâinile lor.
27. Intru toate lucrurile tale tii
săvârșitor, nu dâ hulă întru mări-
rea ta.
28. In ziua stârșitului zilelor vi-
eții tale și la vremea mortli tale, să
împărți moștenirea ta.
DESPRE SLUGI.
29. Mâncare, toiag și povară la
măgar ; iar la slugă pâine, certare
și lucru.
30. Lucrează cu sluga și vei atlâ
odihnă ; slobozi mâinile lui și va
cercă slobozenie.
31. Jugul și hamul pleacă gru-
majii și pre sluga cea rea legăturile
și caznele.
32. Pune'l pre el la lucru, ca să
nu șează tără de lucru, că multă
răutate a învăfat lenevirea.
33. La lucru pune'l pre el, pre-
 1230 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE!
cum se cade lui, și de nu le va as-
cultă. îngreuiază obezile lui.
34. Și să nu prisosești preste tot
trupul, afară de cale și fără de ju-
decată nimica să nu faci.
35. De al slugă, să fie ca tine, că
cu sânge l-ai câștigat pre el.
36. De ai slugă, grifește'l pre el
ca și pre tine tnsufi, că, ca de su-
fletul tău vei aveâ de el lipsă.
37. De'l vei necăji pre el și seu-
lându-se va fugi, în care parte de
loc îl vei căută pre el?
CAP. 34.
Deșertăciunea visurilor și a vrăjilor ;
nădejdea în Dumnezeu; ajutorința
săracului și simbriea slugii.
D eșarte nădejdi și mincinoase
sunt omului celui
neînțelegător, și visurile fac pre cei
neîn|elep|i să sboare.
2 CP și cel ce se prinde de um-
bră și aleargă după vânn ; așa este
șl cel ce crede visurilor.
3. Aceastc sem^mac cessluia.
vederea visurilor asemănarea fe|ii
înaintea fetii.
4. Dela cel necurat, ce se va cu-
răț!? Și dela minciună, ce se va
adeveri ?
5. Vrăjite și descântăturile și vi-
surile, deșarte sunt, precum și a-
ceea ce este gata a naște i se nă-
lucește inima.
6. De nu vor fi trimise dela cel
prea înalt, ca să te cerceteze, să nu
dai inima ta spre ele.
7. Că pire mulfi i-au înșelat
visurile și au căzut cei ce au nădăj-
duit îetr’îesnln.
8. Fără de minciună se va să-
vârși legea, și înțelepciunea este
săvârșire gurii cei credincioase.
9. Omul învățat multe a cuno-
scut și cel ce multe știe, îețnlnp-
34.
(ește va grăi.
10. Cel ce nu s'a ispitit,
pufine știe, iar cel ce a nemernicit,
a înmulțit înțelepciunea.
11. Multe am văzut întru
nemer- niciea mea și mai mult
decât cuvintele mele este
înțelegerea mea.
12. De multe ori până la moarte
am avut primejdie și m'am mântuit
prin acestea.
13. Duhul celor ce se tem de
Domnul, va fi viu, pentru că nădej-
dea lor este spre cel ce'i mântuește
pre ei.
14. Cel ce se teme de Domnul,
nu se va înfricoșâ șl nu se va spe-
riea, că el este nădejdea lui.
15. Fericit este sufletul celui ce
se teme de Domnul.
16. Și în cine razimă și cine este
întărirea lui ?
17. Ochii Domnului preste cei
ce'l iubesc pre el, scuteală puternică
și întărim vârfoasă.
18. Acoperemânt de căldură și
acoperemânt de către amiază zi,
pază de către împiedecare și ajutor
de către cădere.
19. Cel ce înalță sufletul și lu-
minează ochii, dând vindecare, vi-
eafă și binecuvântare.
20. Cel ce jertfește din nedrept,
prinos hulit este lui și nu sunt spre
bună vrere huliturile celor fără de
lege.
21. Nu bine voește cel prea în-
nalt în darurile ;
nici înmuljirea jertfelor curăjește
păcatele.
22. Cel ce aduce jertfă din ave-
rea săracilor, junghie pre fiu
înaintea tatălui său.
23. Pâinea celor lipsifi este viafa
săracilor, și cel ce o iâ pre aceasta,
omul sângiurilor este.
24. Cel ce iâ hrana cea de lipsă,
este ca cel ce omoară pre aproa-
18. Isaia 4, 5.
21. Pilde 15. 8; 21, 27; fimos 5, 22;
24. h 2 Lege 24, 14.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 34—35
pele său, și cel ce oprește simbria
slugii, ca cel ce varsă sânge.
25. Când unul zidește și altul
strică, ce folos fac, fără numai se
ostenesc.
26. Când unul se roagă și altul
blesteamâ, al cui glas va auzi Stă-
pânitorul?
27. Cel ce se spală dela mort și
iarăși se atinge de el, ce i * a folosit
lui spălarea sa?
28. Așâ omul cel ce postește în-
tru păcatele sale și iarăși merge și
face aceleași.
29. Rugăciunea lui, cine o va a-
scullă? Și ce a folosit smerindu-se
pre sine?
CAP. 35.
Despre jertfele plăcute și neplăcute lui
Dumnezeu. Mângâerea văduvelor,
săracilor și orfanilor.
C el ce păzește legea, înmulfește
jertfele.
2. Jertfește jertfă de mântuire
cel ce iâ aminte la porunci.
3. Și cel ce mulfămește, ca cel ce
aduce făină curată de grâu; și cel
ce face milostenie, ca cel ce jertfește
jertfă de laudă.
4. Plăcut este Domnului când le
depărtezi de răutate, și jertfă de
curățenie este când te desparfi de
strâmbătate.
5. Să nu te ivești în fafa Dom-
nului deșert, că toate acestea sunt
pentru poruncă.
6. Aducerea dreptului, unge
jertfelnicul, și mirosul ei, bun este
înaintea celui prea înalt.
7. jertfa bărbatului drept este
primită, și pomenirea ei nu se va
uită.
8. Cu ochiu bun slăvește pre
Domnul, și să nu împu|inezi pârga
mâinilor tale.
27. Numere 19, 11 — 16.
35. 2. 1 Imp. 15, 22.
4. Ierem. 7, 2; 26, 13. 0. fl2 Lege 16, 17.
1231
9. Totdeauna când dai, fii cu fa|
ă voioasă și cu bucurie sfinfește ze-
ciuiala.
10. Dă celui prea Înalt, precum |
i-au dat el, și cu ochiu bun, câștigul
mâinii.
11. Că Domnul răsplăților este,
și cu șapte părți va răsplăti fie.
12. Nu osteni cu daruri, că nu le
va primi.
13. Nu nădăjdui în jertfa
nedreaptă, că Domnul judecător
este, șl nu este la el mărirea fefii.
14. Nu va primi Domnul fafa,
care este asupra săracului, iar
rugăciunea celui asuprit o va
ascultă.
15. Nu va trece cu vederea
rugăciunea sărmanului, nici pre
văduvă când va vărsă graiu.
16. Au nu curg lacrămile vădu-
vei pre obraz? Și strigarea ei asu-
pra celui ce le-au scos pre ele?
17. Cel ce slujește
Dumnezeu, cu bunăvoință priml-
lui
se-va, și rugăciunea lui până la nori
va ajunge.
18. Rugăciunea celui smerit,
norii va pătrunde și nu se va
mângâiâ până nu se va apropieâ.
19. Și nu se va depărtâ până ce
va socoti cel prea Înalt, și va face
judecată cu dreptate și va face ju-
decată.
20. Și Domnul nu va zăbovi, nici
va îndelungă mâniea preste el,
până ce va zdrobi mijlocul celor
nemi- loslivi.
21. Și neamurilor va răsplăti iz-
bândă, până ce va strică mulfimea
batjocoritorilor, și schiptrurile ne-
drepților le va zdrobi.
22. Până ce va răsplăti omului
după lucrurile lui, și lucrurilor oa-
menilor după gândurile lor.
23. Până ce va judecă judecata
poporului său, și'i va veseli pre ei
cu mila sa.
14. Jov 34, 19; lnfelep. 6, 6; Fapte 10, 24;
Rom 2, îl; Galat. 2, 6.
20. 1 Petru 1, 17.
 1232 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE!

24. Frumoasă este mila în vre- 15. Miiostivește-te spre

mea necazului lui, ca norii cei de Ierusalim cetatea sfinfirei tale,
ploaie în vremea secetii. cetatea odihnei tale.
16. Umple Sionul, ca să înal|e
CAP. 36.
graiurile tale, și de mărire pre po-
Rugăciunea pentru Israilteni și pentru porul tău.
sfânta cetate cea asuprită de neamu - 17. Dă mărturie lucrurilor tale
rile streine. Laudele femeii cei bune și celor din început, și deșteaptă
înțelepte. proro- ciile cele ce sunt întru

M ilueșle-ne pre noi stăpâne numele tău-

Dumnezeul tuturor, și caută,
2. Și trimite frica ta preste toate pre
18. Dă plată celor ce te așteaptă
tine, și prorocii tăi credincioși
neamurile. să se afle.
3. Ridică mâna ta preste 19. Ascultă Doamne rugăciunea
celor ce se roagă fie pentru poporul
neamurile cele streine, ca să vază
tău, după binecuvântarea lui A-
puterea ta.
aron, ca să cunoască tofi cei de pre
4. Precum înaintea lor te-ai
pământ, că tu Doamne ești
siin- fit întru noi, așa și înaintea
Dumnezeul veacurilor.
noastră te mărește întru ei.
20. Toată mâncarea primește
5. Ca să te cunoască pre tine,
pântecele, însă este o bucată mai
precum și noi te-am cunoscut; că bună decât altă bucată.
nu este Dumnezeu afară de tine 21. Gâtlejul cu gustul alege bu-
Doamne. catele vân«al1^rur ; așâ inima cea
6. Innoește semnele și schimbă înțeleaptă, cuvintele cele
minunile. mincinoase.
7. Mărește mâna ta și braful cel 22. Inima îndărătnică aduce
drept. mâhnire, însă omul cel învăfat va
8. Deșteaptă mâniea și varsă iu- răsplăti ei.
fimea. 23. Pre tot bărbatul va primi
9. Pierde pre vrăjmaș și strică muierea și este fală mai bună decât
pre împrotivnic. altă fată.
10. Grăbește vremea și'fi adu a- 24. Frumusefea muierii
minie de jurământ, ca să se pove- veselește faja și covârșește toată
stească măririle tale. pofla omului.
11. De iujimea focului să se mi- 25. De este pre limba ei milă și
stuiască cel ce a scăpat, și cei ce fac blândefe, nu este bărbatul ei ca fiii
rău poporului tău, să afle pierzare. oamenilor.
12. Zdrobește capetete boierlior 26. Cel ce'și câștigă muiere, în-
vrăjmașilor, cari zic: nu este afară cepe la agonisită ajutor după sine și
de noi. stâlp de odihnă.
13. Adună toate neamurile lui 27. Unde nu este gard, se va je-
Ia- cov, inima luminată și bună se fui agmiseall ; și unde nu este
ne- voește spre mâncările sale. muiere, suspină cel rătăcit.
14. Miiuuște Doamne 28. Că cine va crede tâlharului
poporu^care se chiamă cu numele celui sprinten, care umblă din ce-
tău, și pre 1- srail, pre care cu tate în cetate 7 Așâ și omului care
nașterea cea din- tâiu l- ai n'are cuib și sălășluește ori unde
asemănat. înserează.
36- J*- Num. 6, 24.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 37
CAP. 37.
Să se deosebească prietinii cei adevă -
rați de cei mincinoși, șt sfetnicii cei
drepți de cei fățarnici ; despre infrâ-
narea in mâncări.
T oi prietinul zice : eu am (inul
prieteșugul cu el; dar este prie-
tin nn mui cu cu melepri eíin.
2. Au nu rămâne până la
moarte întristare, când so|ul și
prietin se întoarce la vrajbă?
3. O rău gând i De unde ie răs-
turnași să acoperi uscatul cu vi-
cleșug ?
4. Solul cu prietinul trăesc bine
în veselie ; iar în vremea necazului
se face împrotivnic.
5. Soțul cu prietinul împreună
se ostenesc pentru pântece și îna-
intea răsboiului va luâ pavăză.
6. Să nu ui|i pre prietin în su-
fletul tău și să nu'l ui|l pre el întru
averile tale.
7. Tot sfetnicul își laudă sfatul;
ci este care dă sfat pentru sine.
8. Păzește'li sufletul tău de sfet-
nic și cunoaște întâiu.care este
lipsa lui, că el pentru sine va sfătui.
9. Ca nu cumvâ să arunce sor|i
asupra ta și să zică |ie : bună este
calea ta și va stâ împreajmă ca să
vază ce se va întâmplă |ie.
10. Nu te sfătui cu cel ce le trece
cu vederea, și de cel ce'|t pismue-
ște soarta, ascunderi sfatul tău.
11. Cu muierea despre
împrotivă râvnitoarea sa, nici cu
cel fricos despre răsboiu.
12. Nici cu negu|ătorui despre
schimb, nici cu cel ce cumpără
despre vânzare.
13. Nici cu cel pismaș despre
mul|ămită, nici cu cel nemilostiv
despre îndurare
14. Nici cu cel leneș despre tot
lucru, nici cu sluga cea de casă
despre săvârșire, nici cu sluga cea 37.
leneșe despre multa lucrare.
15. Despre nimic nu te sfătui cu
aceștia; ci cu bărbatul cel cuvios fii
1233
adeseori, pe care îl vei cunoaște, că
fine poruncile Domnului.
16. Al căruia suflet este ca și su-
fletul tău, și de vei cădeâ, îl va du-
reâ împreună cu line.
17. Sfatul inimii |i'l întărește, că
nu’|i este |ie mai credincios altul
decât aceia.
18. Că sufletul omului se
obișnu- ește uneori a vesti mai
mult decât șapte privitori, cari șăd
în loc în- nalt la priveliște.
19. Și întru toate acestea te
roagă celui prea înalt, ca să
îndrepteze întru adevăr calea ta.
20. începutul a tot lucrul este
cuvântul, și înainte de toată fapta
este sfatul.
21. Urma mutării inimii este fa|
a, în patru păr|i răsare : binele și
răul, viea|a și moartea și limba
pururea stăpânește pre acestea.
22. Este om înfelept, care pre
mul(i înva|ă și sufletului său este
fără de folos.
23. Cel ce arată înțelepciune în
cuvinte urâcioase, acesta se va lipsi
de toată hrana.
24. Că nu s i a dat lui dar dela
Domnul ; că de toată înțelepciunea
este lipsit.
25. Că este înfelept sufletului
său, și rodurile înțelegerii lui în
gură sunt crezute.
26. Bărbatul înfelept învafă pre
poporul său, și rodurile înțelegerii
lui sunt credincioase.
27. Bărbatul înfelept umpleă-
se-va de binecuvântare și'l vor
ferici pre el to|i cei ce'l vor vedeâ.
28. Vieaja omului în numărul
zilelor, și zilele lui Israil
nenumărate.
29. Cel înfelept întru poporul
său va moșteni credin|a și numele
lui în veac va fî viu.
21. Pilde 18, 21.
 1234 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE!

30. Fiule 1 In viea|a ta ispitește'| 38. 5. Eșire 15, 25.

i sufletul tău, și vezi ce este lui rău
și nu'i dà lui.
31. Că nu toate tuturor
folosesc, și nu lot sufletul întru tot
bine vo- ește.
32. Nu fii nesăfios întru toată
desfătăciunea și nu te aplecă la
mâncări multe.
33. Că în mâncările cele multe
va fl durere, și nesa|iul va veni
până la îngrețoșare.
34. Pentru nesa|iu mul|i au pie-
rit; iar cel înfrânat își va înmulți
viea|a.
CAP. 38.
Despre doftori și leacuri în boală;
cum trebue a plânge pentru morțiș ce
să gândești la îngropăciuni; desfre
meșteșuguri și lucrarea pământului.

pinsteșle pre doftor cu cinstea lui

^pentru trebuin|e, că și pre e1 bau
făcut Domnul.
2. Că dela cel prea înalt este
leacul, și dela împărat va luă dar.
3. Știin(a doftorului înălțâ-va
capul lui, și înaintea celor mari va
fl minunat.
4. Domnul au zidit din pământ
leacurile, și omul înțelept nu se va
scârbi de ele.
5. Au nu din lemn s'a îndulcit
apa, ca să se cunoască puterea lui?
6. Și el au dat oamenilor știin|ă,
ca să se mărească întru minunile
lui.
7. Cu acestea tămăduește și ri-
dică durerea lui.
8. Făcătorul de unsori cu
acestea va face amestecare, și nu
este sfârșit lucrurilor lui, și pace
dela el este preste fa|a pământului.
9. Fiule 1 In boala ta nu fii
nebăgător de seamă; ci te roagă
Domnului, și el te va tămădui pre
tine.
10. Depărtează păcatul și
îndrep-
tează mâinile, și de lot păcatul cu-
ră|ește inima ta.
11. Dă miros cu bună
mireazmă și pomenire de făină de
grâu. și unge |erlfa ta ca și cum
n'ar fl nimic.
12. Și doftorului dă'i loc, că și
pre el l-au făcut Domnul, și să nu
se depărteze dela tine, că și de el ai
trebuin|ă.
13. Că este vreme când și în
mâinile lor este miros de bună mi-
reazmă.
14. Că și ei se vor rugă Domnu-
lui, ca să le deâ lor odihnă și să-
nătate spre viea|ă.
15. Cel ce păcătuește împrotiva
Făcătorului său, cădeâ-va în mâi-
nile doftorului.
16. Fiule 1 Pentru cel mort
slobozi lacrămi, și ca și cum ai fl
pătimit grele, începe plângere.
17. Și după obiceiul lui acopere
trupul lui, și nu trece cu vederea
îngropăciunea lui.
18. Amară plângere fă și
fierbinte tânguire.
19. Și le jelește după vrednicia
lui, o zi sau două pentru clevetirea,
și te mângâe de întristare.
20. Că din întristare vine
moarte, și întristarea inimii
slăbește vîrtulea.
21. Intru necaz rămâne
împreună și întristarea; iar vieaja
săracului este după inimă.
22. Nu dâ întristăciunei inima
ta, ci o depărtează pre ea,
aducându'|i aminte de cele de pre
urmă.
23. Și nu uită, că nu este întoar-
cere, și acestuia nu vei folosi, și |ie
însuți vei face rău.
24. Adu'fi aminte de judecata
lui, că așâ va 11 și a ta; mie ieri, și |
ie astăzi.
25. Cu odihna mortului fă să
înceteze pomenirea lui, și te
mângâe despre el pentru ieșirea
duhului lui.
20. Pilde 15, 31; 17, 23.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 38-39
26. înțelepciunea cărturarului
pre încet se câștigă, și care pu|in iâ
aminte la lucrul său se va în|elep|l.
27. De ce înțelepciune se va um-
pleâ cel ce |ine plugul, și se fălește
cu strămurarea boldului?
28. Cel ce mână boii și se învâ-
luește în lucrurile lor și vorba lui
este de fiii faurilor.
29. Inima lui va dâ să întoarcă
brazda, și priveghierea lui va f! des-
pre hrana boilor.
30. Așâ este fiecare meșter de
lemn, și mai marele meșterilor,
care noaptea ca și ziua o petrece.
31. Cel ce sapă săpături de pe-
ce|i, gândul lui este cum să schimbe
chipurile.
32. Inima sa o va sil), ca să a-
semene zugrăveala și priveghierea
lui, ca să săvârșască lucrul.
33. Așâ meșterul de fier șezând
lângă năcovalnă se deprinde cu
greutatea fierului.
34. Aburul focului va învârtoșâ
carnea lui, și cu înfierbântarea că-
minului se va luptâ.
35. Sunetul ciocanului va înnoi
urechia lui, și ochii lui la asemă-
narea uneltei.
36. Inima sa o va pune spre să-
vârșirea lucrurilor, și priveghierea
lui este ca să împodobească după
ce'l săvârșește.
37. Așâ olarul sezând la lucrul
său, și învârtind cu picioarele sale
roata,
38. Pururea are grije de lucrul
său, ca lucrarea lui să fie multă.
39. Cu mâinile sale va închipui
lutul, și ' înaintea picioarelor va în-
duplecă virtutea sa.
40. Inima sa o va dâ ca să să-
vârșască netezirea și priveghierea
lui, ca să cure|e căminul.
41. Toți aceștia întru mâinile lor
nâdâjduesc, și fiecare întru mește-
șugul său este înțelegător.
42. Fără de aceștia nu se zidește
cetatea, nici vor lâcul, nici vor
1236
umblă.
43. Și la adunare nu vor trece
mai sus; și așezământul |udecă|ii
nu'l vor socoti, nici vor arătă drep-
tateâ și judecata.
44. Și în pilde nu se vor află.
45. Ci zidirea veacului vor
întări, și pofta lor este lucrarea
meșteșugului.
46. Afară de cel ce'și dă sufletul
său, și cugetă în legea celui prea
înalt.
CAP. 39.
Cel înțelept cearcă cuvintele și faptele
celor de demult; se pomenesc datoriile
înțeleptului. Dumnezeu întru toate sa
se laude, lucrurile lui desăvârșit.
Î mult o va cercă cel înțelept și în
nțelepciunea tuturor celor de de-
prorocii s evaîndelelnicl.
2. Graiurile bărbaților celor
vestiți le va păzi, și va străbate
cuvinteie cele încurcate.
3. Assumele piidelor 1 e va
eercă, și în tainele gâciturilor va
petrece.
4. IC mijlocul celor mari va
sluji, și înaintea pov,^^^ se va a-
răfâ.
5. Ic pământul neamurilor
streine va umblă, că cele buce și
cele rele îctru oameni ispitește.
6. Inima sa o va adaoge a
mânecă călre Domnul cel ce l-au
făcut pre el, și înaintea celui prea
înalt se va rugă.
7. Va deschide gura sa întru ru-
găciune, și pentru păcatele sale se
va rugă.
8. DV va vreâ Domnul cel mare,
de duhul înțelegerii se va umpleâ.
9. Acesta ca ploaia va vărsă cu-
vintele în|elnpciucni sale, și întru
rugăciune se va mărturisi
Domnului.
10. Acesta va îndreptă sfatul lui
și știin|a, și întru cele ascunse ale
lui va cugetă.
 1236 CARTEA INȚELEPCIUNEI
11. Acesta va arătâ învățătura
dăscălie! sale, și în legea legăturei
Domnului se va lăudă.
12. Lăudâ-vor înțelepciunea lui
mulfi; până în veac nu se va stinge.
13. Nu va pieri pomenirea lui, și
numele lui va fî viu în neamurile
neamurilor.
14. înțelepciunea lui o vor spune
neamurile, și lauda lui o va vest!
adunarea.
15. De va rămâneă. nume'și va
lăsă mai mult decât o mie; și de va
odihni, își agonisește luiș.
16. încă cele ce le-am gândit le
voiu grăi, și ca luna plină m'am
umplut.
17. Ascultafi - mă pre mine fiii
cei cuvioși, și odrăslifi ca și
trandafirul ce crește spre curgerea
apei.
18. Și ca tâmâea bine mirosift
miros, și înfloriți floare ca crinul.
19. Dați miros, și lăuda|i cu cân-
tare, binecuvântați pre Domnul în-
tru toate lucrurile.
20. Dafi mărire numelui lui, și
vă mărturisiți întru lauda lui cu
cântările buzelor și cu alăute, și așâ
să zicefi întru mărturisire:
21. Lucrurile Domnului toate
sunt foarte bune, și toată porunca
în vremea sa va fî.
22. Și nu este pentruce să zici:
ce este aceasta? Că toate în vremea
sa se vor cercă.
23. De cuvântul lui a stătut apa
ca stogul, și de graiul gurei lui a-
dunările apelor.
24. Intru porunca lui toată
bunăvoință este, și nu este cine să
împuțineze mântuirea lui.
25. Lucrurile a toi trupul înain-
tea tui sunt, și nimic nu se poate
ascunde de către ochii lui. Din veac
în veac au privit, și nimic nu este
minunat înaintea lui.
39. 21. Fac. i, 31; Marcu 7, 37; Fac. 8, 3.
26. Nu pot zice: ce este aceasta 7
Pentruce este aceasta? Că toate
pentru folosul lor sunt făcute.
27. Binecuvântarea lui a
acoperit pământul ca un rîu, și ca
un potop uscatul l-a îmbătat.
28. Așâ mâniea lui o vor
moșteni neamurile, precum au
prefăcut apele întru sărătură.
29. Căile lui, celor cuvioși sunt
drepte, iar celor fărădelege împie-
dicări,
30. Cele bune, celor buni s'au zi-
dit din început, iar celor păcătoși;
cele rele.
31 începutul a toată trebuinfa
viefii omului este: apa, focul și fie-
rul și sarea și făina de grâu și mie-
rea și laptele, sângele strugurului și
untuldelemn și haina.
32. Acestea toate celor cuvioși
întru bunătăfi vor fî; iar celor
păcătoși întru cele rele se vor
întoarce.
33. Sunt duhuri făcute pentru
ca să facă izbândă, și întru mânia
lor au întărit bătăile lor.
34. Și în vremea săvârșire! vor
vărsă tăria, și mânia celui ce i-au
făcut pre ei o vor încetă.
35 . Focul și grindina și
foametea și moartea, toate acestea
spre iz- bândire sunt făcute.
36. Dinfii hiarelor și scorpiile și
șerpii și sabie izbânditoare ca să
piearză pre cei necredincioși.
37. Intru porunca lui se vor ve-
seli, și pre pământ la trebl se vor
găti, și în vremile sale nu vor trece
cuvânt.
38. Pentru aceea din început
m'am întărit și am cugetat, și în
scrisoare am lăsat.
39. Toate lucrurile Domnului
bune și tot folosul în vremea sa îl
vor dă.
40. Și nu se poate zice: aceasta
este mai rea decât aceea, că toate în
vremea sa se vor adeveri.
 41. Și acum cu toată inima și
gura
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 39-40 1237
lăudafi și binecuvântai! numele se
Domnului. 40. 12. Facere 7, 10. 13. Beles. 1, 7.
CAP. 40.
Îndemnare sfre lauda lui Dumnezeu.
Tânguire despre ticăloșia oamenilor
răi.

N ecaz mare s'a fâcut la tot omul

și |ug greu preste fiii lui Adam.
2. Din ziua ieșirei din pântecele
mumei lor pânâ în ziua întoarcere!
la muma tuturor.
3. Gândurile lor: frica tnimei,
cugetarea așteptârei. ziua
sâvârșirei.
4. Dela cel ce șade pre scaun cu
mărire și până la cel smerit, în pă-
mânt și cenușe.
5. Dela cel ce poartă iachinf șl
cunună și până la cel ce se îmbracă
cu pânză groasă.
6. Mânia și râvna și
turburarea, învăluiala și frica
moifei și pisma și pricirea, șl în
vremea odihnei întru așternut
somnul nopfei gândul lui îl
schimbă.
7. Puffin ca o nimic la odihnă și
de aici în somn ca în zilele stre-
juirei.
8. Mâhnit de vederea inimei
sale, ca și cum ar fl scăpat dela fafa
ră- sboiului,
9. In vremea mântuire! sale se
scoală, și se minunează nevăzând
nici o frică.
10. Preste tot trupul dela om
până la dobitoc; tar preste păcătoși
cu șapte părfi.
11. La acestea moartea și sân-
gele, pricirea și sabia, asupriri și
foame, zdrobire și bătae.
12. Asupra celor fărădelege s'au
zidit acestea toate; și pentru ei s'au
făcut potopul.
13. Toate câte sunt din pământ,
în pământ se întorc, și cele ce sunt
din ape, în mare se întorc.
14. Tot darul și strâmbătafea
va șterge; iar credinfa în veac va
stâ.
15 Bani : r^<^dn^țfiik)r: ca rîu
: vor secă și ca trăsnetul cel mare
în ploaie va răsună.
16. Când va deschide el mâinile
sale, se va veseli, așâ cei ce calcă
legea până în sfârșit vor pieri.
17. Semințiile celor
necredincioși nu vor înmuljl
ramurile; ci ca rădăcinile cele
necurate pre piatră vâr- toasă vor
fl.
18. Preste toată apa și (ărmurile
rîului, mai 'nainte de toată
buruiana se smulg.
19. Harul ca Raiul întru binecu-
vântări; și milostenia în veac ră-
mâne.
20. Vieaja celui destul lucrător
se va îndulci; și mai mult decât
amândouă cel ce află comoară.
21. Fiii șl zidirea celăfei întăresc
numele; iar mai mult decât amân-
două acestea se socotește muierea
fără de prihană.
22. Vinul și muzica veselesc ini-
ma, și mai mult decât amândouă
iubirea înfelepciunei,
23. Fluerul și harfa îndulcesc
cântarea, și decât amândouă
acestea mai mult limba cea dulce.
24. Dar și frumuseje poftească
ochiul tău; iar mai mult decât
amândouă, mai plăcută este
pajiștea verde.
25. Prietinul și sojul la vreme se
întâmpină, și mai mult decât
amândoi muierea cu bărbatul.
26. Frafli și ajutorul la vremea
necazului; iar mai mult decât
amândoi, va izbăvi milostenia.
27. Aurul și arginlul întăresc pi-
ciorul; și mai mult decât amândo-
uă, sfatul este plăcut.
28. Banii și tăria înalfă inima; și
mai mult decât amândouă, frica
Domnului.
29. Temerii de Domnul nimic
nu'i lipsește, și nu este pentruce
căută cu ea ajutor.
 1238 CARTEA INȚELEPCIUNEI
30. Frica Domnului ca Raiul bl-
necuvântărei, și mai mult decât
toată mărirea l-a acoperit pre el.
31. Fiulel Vieafă cerșetoare să
nu trăiești, mai bine să mori decât
să ceri.
32. Omul care caută la masa
streină. vieafa lui nu se socotește
vi- ea|ă.
33. Pângărl-va si^fle^tul său cu
mâncări streine; iar omul știutor și
învățat, se va feri.
34. In gura celui fără de rușine,
dulce va li cerșirea; iar Tn pânte-
cele lui ca focul va arde.
CAP. 41.
Căror oameni este plăcută sau amară
moartea; trebue a griji de numele bun
și de care lucruri anume să te
rușinezi ?
0 moartei Cât de amară este po-
menirea ta omului celui ce are
paceîn tru av ufiUe sa 1 s.
2. Omului celui ce este fără de
gri|e. și se sporește întru toate, și
poate încă mâncâ.
3. O moartei Bună este
judecata ta omului celui lipsit și
scăzut de putere.
4. Celui cu adânci bătrânefe și
celui ce de toate se învăluește și
este neîncrezător și a pierdut răb-
darea.
5. Nu te teme de judecata
morfii, adu’fi aminte de cele dintâi
ale tale, și de cele de apoi.
6. Această judecată dela Dom-
nul este la tot trupul.
7. Și pentru ce nu vrei ce place
celui prea înalt? Ori zece, ori o
sută, ori o mie de ani, nu este în iad
mustrare pentru vieajă.
8. Fii urîlt se fac fiii păcătoșilor
și cei ce petrec în lăcașurile
necredincioșilor.
9. Moșie^^a iiiiot păcătoșit va
pier!, și cu sămânța lor pururea va
fl ocară.
10. Pre tatăl necredincios îl vor
huli fiii. că pentru el sunt de bat-
jocură.
11. Vai vouă bărbafl necredin-
cioși 1 Cari a|i părăsit legea Dum-
nezeului celui prea înalt
12. Că de vă vefi naște, spre
blestem vă vef naște, și de vefi
muri, spre osândă vă vefi osebl.
13. Toate câte sunt din pământ,
în pământ se vor întoarce ; așâ și
cei necredincioși, din blestem în
pierire.
14. Plânsul oamenilor în trupu-
rile lor; iar numele cel nu bun al
păcătoșilor se va stinge.
15. Aibi grijă de nume, că ace-
sta'fi va rămâunâ mai mult decât o
mie de comori mari de aur.
16. A viefii cei bune este numă.
rul ziMoo ; iar numele cel bun în
veci rămâne.
17. Invăfătura cu pace o păzifl
fiilor 1 Că înțelepciunea ascunsă și
comoara neștiută, ce folos este de
amândouă?
18. Mai bun este omul, care a-
scunde nebunia sa, decât omul,
care ascunde înțelepciunea sa.
19. Drept aceea, rușinafi-vă de
cuvântul meu, că nu este bine a le
feri de toată rușinea; și nu toate
tuturor plac cu bună credință.
20. Ruși^uliiVă Se taaă
^Sdrnmrnm pentru curvie, șl de
povăfultor și puternic pentru
minciună.
21. De judecător și de Domn
pentru păcaa ; de adunare și de po-
por pentru fărădelege.
22. De sof și de prietin pentru
strâmbătate ; și de locul în care
lăcuești pentru furtișag.
23. Și de adevărul lui
Dumnezeu șl făgăduința, și de
punerea cotului presle pâini.
24. De ponosul luării și al dării,
și de tăcere către cei ce (i se în-
chină.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 41-42 1239
25. De căutarea la muierea 41. 25. Matei 5, 26.
curvă, și de întoarcerea fe|ii de 42. 3, Leviți 19, 15; lacob 2, 1.
către rudenii.
26. De luarea păr|ii și a darului,
șl de căutarea la muierea cu
bărbat.
27. De căutarea la slujnica lui, și
de șederea pre așternutul ei.
28. De prietini pentru cuvintele
cele de imputare, și de a impută
după ce vei dă.

CAP. 42.
A nu descoperi taina; a griji de lu -
crurile casn; fetele fecioare să se pă-
zească; ferirea de tovărășia cu femei.

D e spunerea vorbelor celor din

auzit și de descoperirea cuvin-
telor celor ase asce.
2. Și așâ vei H rușinos
adevăraO și vei află har înaintea a
tot omul.
3. Iar de acestea să nu te ruși-
nezi și nu căută în fa|ă, ca să gre-
șești.
4. De legea celui prea Înalt și de
așezământul lui și de judecată, ca
să îndreptezi pre cel necredincios.
5. De cuvântul solului și a călă-
torilor și de împărfirea moșiei între
prietini.
6. De cumpenile și de măsurile
cele adevărate, și de câștigul celor
multe și acelor pu|ine.
7. De osebirea vânzării și a ne-
guțătorilor, și de multă certarea fii-
lor, și de sângerarea coastei robului
rău.
8. La muierea rea, bună este pe-
cetea, și unde sunt mâini multe, în
cuie.
9. Orice vei dă, cu număr și cu
măsură dă, și ce dai, și ce iei, toate
le scrie.
10. De învățătura celui fără de
minte și a celui nebun și a celui
foarte bătrân, care se pricește cu
cei ti neri ; și vei fi cu adevărat învă|
at
și lăudat înaintea tuturor celor vii.
11. Fata ascunsă, priveghere
este tatălui, și grija ei depărtează
somnul dela el ; până este tânără,
ca nu cumvâ să'i treacă vârsta și
după ce se mărită să nu se urască.
12. Până este fecioară, ca nu
cumvâ să se pângărească și în casa
părintească să se îngroașe.
13. Cu bărbalul fiind, să nu
cumvâ să se smintească.
14. Și împreună lăcuind, să nu
cumvâ să stârpească.
15. Spre fata cea nerușinoasă
întărește paza, ca nu cumvâ să te
faci bucurie vrăjmașilor.
16. Poveste în cetate și
defăimare poporului și înaintea
multora să te rușinezi.
17. Nu căutâ la tot omul pentru
frumusețe, și în mijlocul muierilor
nu ședeâ.
18. Că din haină iese molia, și
dela muiere răutatea muierii.
19. Mai bună este răutatea băr-
batului, decât muierea cea
făcătoare de bine, și decât muierea
care face rușine spre batjocură.
20. Aduce'mi o voiu dar aminte
de lucrurile Domnului, și cele ce am
văzut voiu spune cu cuvintele Dom-
nului lucrurile lui.
21. Soarele luminând, preste
toate privește, și de mărirea lui plin
este lucrul lui.
22. Au n'au dat Domnul
sfinților ca să spue toate minunile
lui, care le-au întărit Domnul
atotfiitorul, ca să se întărească
întru slava Iul toate?
23. Adâncul și inima cearcă, și
vicleșugurile lor le cugetă.
24. Că au cunoscut Domnul
toată știin|a, și au căutat la semnul
veacului.
25. Vestind cele ce au trecut șl
cele ce vor venî, și descoperind ur-
mele celor ascunse.
 1240 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE!

26. Nici un gând nu este neștiut 9. Luna după numele ei este,

de el, și nici un cuvânt nu s'a ascuns
de el.
27.1mpodobit-au mărimele înjelep-
ciunei sale, cel ce este mai 'nainle de
veac și în veac.
28. Nici s'au adaus, nici s'au îm-
puținat, și sfatul nimânui nu i - a
trebuit lui.
29. Cât sunt de dorite lucrurile,
și până la o scântee vrednice de a se
privi.
30. Toate acestea trăesc și pe-
trec în veac, întru toate trebuin|ele
toate ascultă.
31. Toate sunt pereche, unul îm-
proliva altuia, și n'a făcut nimic cu
scădere.
32. Una dintru una au întărit
cele bune, și cine se va săturâ
văzând slava lui?
CAP. 43.
Dumnezeu se laudă pentru zidirea
tuturor făptutilor; dar decât toată
lauda. el este mai mare.
minunate schimbări face crescând.
10. Vas faberilor întru înălfime,
întru tăriea cerului strălucind.
11. Frumusețea cerului este mă-
rirea stelelor, podoabă luminând
întru cele înalte Domnul.
12 . In cuvintele celui sfânt vor
stâ la judecată, nici vor scădeâ în
stările sale.
13. Vezi curcubeul, și
binecuvin- tează pre cel ce l-au
făcut pre el; că foarte frumos este
în strălucirea sa
14. Incunjurat-au cerul
împrejur cu mărire, mâinile celui
prea înalt I i au întins pre el.
15. Cu porunca lui a grăbit ză-
pada, și grăbește fulgerile după ju-
decata sa.
16. Pentru aceea se deschid vi-
stieriile, și norii zboară ca pasările.
17. Cu slava sa întărește norii și
sfărâmă pietrile grindenei.
18. Și de căutarea lui se vor cu-

M ărimea înăjimei,
curățeniei, forma cerului
întru vederea mărirei.
târiea tremură munjii.
19. Cu voea lui suflă austrul;
glasul tunetului lui a făcut ca să
2. Soarele În r vhe vesttnd În r mugească pământul.
vas minunat făptura celui prea 20. Și viforul miezului nopfii și
înalt. volbura vântului,
3. Când este la amiazăzi usucă 21. Presară zăpada ca pasările
pământul, și înaintea arșiței lui, ce zboară, și ca și cum poposește lă-
cine va stâ? custa este pogorîrea ei.
4. Căminul s^ifflâ^nd în 22. De frumusefea albimei ei se
lucrurHe arsurii, de trei ori mai va miră ochiul, și de ploaea ei seva
tare este soarele arzând mun|ii. spăimânfâ inima.
5. Suflând abur de foc și strălu- 23. Și bruma ca sarea o varsă
cind rază, întunecă ochii. pre pământ, care dacă înghiajâ, se
6. Mare este Domnul cel ce l-au face ca vârfurile de jepuși.
făcut pre el, și cu porunca lui gră- 24. Vânt rece va suflă dela
bește mergerea. miazănoapte, și va înghejâ apa
7. Și luna o au făcut, ca în vre- toată, adunarea apei va acoperi, și
mea sa să fie arătare vremilor șl se va îmbrăcă ca și cu o platoșă
semn veacului. apa.
8. Din lună este semnul sărbă-
25. Mâncâ-va munjii. și va arde
torii, lumină, care scade până la
sfârșit. pustiul, și va stinge verdeața ca
focul.
30. Ps. 148, 6. 43. 13. Fac. 9, n.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 43-44 1241
26. Lecuire repede a tuturor 33. P*. 144, 3. 34. Pa. 105, 2.
acestora va fi negura, rouă
întâmpinând va siâmpărâ de
zâduf.
27. Câ cuvântul sâu a fâcut sâ
înceteze adâncul, și a sâdit într'în-
sul ostroave.
28. Cei ce umblâ pre mare,
povestesc primejdiile ei, și cu
auzirile urechilor noastre ne
mirăm.
29. Și acolo sunt lucruri prea
mărite și minunate, felurimea a tot
dobitocul, făptura chifilor.
30. Printr'însul este sporul să-
vârșitului lui, și în cuvântul lui s'au
așezat toate.
31. Multe vom grăi, și nu vom
ajunge, și sfârșitul cuvintelor el
este întru toate.
32. Mărind, ce vom puteâ? Că
el este cel mare decât toate
lucrurile sale.
33. Groaznic este Domnul și
mare foarte, și minunată este
puterea lui.
34. Slăvind pre Domnul,
înălfafi'l cât vefi puteâ, pentrucă va
prisosi încă.
35. Și înălfându'l pre el,
întărifi-vă și nu vă ostenii»
pentrucă nu veji ajunge.
36. Cine l-a văzut pre el, și va
povesti? Și cine'l mărește pre el,
precum este 7
37. Multe ascunse sunt mai
mari decât acestea; că pufine am
văzut din lucrurile lui.
38. Că toate le-au făcut
Domnul, și celor cuvioși le-au dat
înțelepciune.
CAP. 44
LAUDA PATRIARHILOR
VECHI.
Lauda bărbaților celor luminați-.
Enoh, Noe, Avraam, și făgăduințele
lui Isaac și ale lui Iacov,

S ă lăudăm pre bărbații cei mărifi

și pre părinfii noștri în neamul
lor.
 2. Multă mărire au făcut
Domnul, slava lui din veci.
3. Stăpânind întru împărățiile
lor, și bărbafi vestifi în putere,
4. Sfătul-vor întru înțelegerea
lor, vestifi fiind întru prorocii.
5. Povățuitorii poporului în
sfaturi și în înfelegerea șliinjei
norodului.
6. Infelepte cuvinte întru
învăfătura lor cercând versurile
cântăreților, și cântări scrise
grăind.
7. Bărbafi bogafi dăruifi cu pu-
tere având pace în lăcașurile lor.
8. Tofi aceștia în neamurile sale
s'au mărit, și în zilele lor au fost de
laudă.
9. Sunt dintre ei, cari au lăsat
nume, ca să vestească laudele lor.
10. Și sunt, de cari nu este po-
menire, și au pierit ca și cum n'ar fi
fost, și s'au născut ca și cum nu s'ar
R născut ei, și fiii lor după ei.
11. Ci numai aceștia sunt
bărbații milei, ale cărora dreptăfi
nu s'au uitat.
12. Cu sămânța lor va rămâneâ
bună moștenire nepofilor, întru a-
șezământuri de lege a stătut să-
mânța lor, și fiii lor în locul lor.
13. Până în veac va rămâneâ să-
mânța lor, și mărirea lor nu va
pieri.
14. Trupul lor cu pace s'a în-
gropat, și numele lor trăiește întru
neamuri
15. înțelepciunea lor o
povestesc popoarele, și lauda lor o
vestește adunarea.
16. Enoh bine plăcut Domnului
fiind s'a mutat, pildă de pocăință
neamurilor.
17. Noe s'a aliat desăvârșit,
drept; în vremea mâniei s'a făcut
împăcarea.
18. Pentru aceea a fost lui
rămășiță pre pământ, când s'a
fâcut potopul.
44. 16. Fac. 5, 24; Evrei 11, 5.
17. Fac. 9, 9. 18. Fac. 6, 9 fl 7, I.
 1242 CARTEA INȚELEPCIUNEI

19. Legătură veșnică cu el s'a a- 19. Pac. 8, 30. 20. Galat. 3, 6.

23. Fac. 12, 2; 13, 6; 17, 4.
șezat, ca să nu se mai piarză de 45- L Eșire 11, 3. 3. Eșire 6, 5 și 8.
potop tot trupul.
20. Avraam a fost mare părinte
a multe neamuri, și nu s'a aflat
altul asemenea lut întru mărire.
21. Care a păzit legea celui prea
înalt, și au făcut legătură cu el.
22. Și în trupul său a pus legă-
tură, și în ispită s'a aflat
credincios.
23. Pentru aceea cu jurământ
au așezat lui; cum că întru
sămânfa lui va binecuvântâ
neamurile, și o va înmulfî ca
țărâna pământului, și ca stelele va
înălfâ sămânfa lui.
24. Și să le deâ lor moștenire
dela mare până la mare, și dela rîu
până la marginea pământului.
25. Așijderea și întru fsaac au
întărit pentru Avraam tatăl lui.
26. Binecuvântarea tuturor
oamenilor, și așezământul de lege
au odihnit pre capul lui lacov.
27. Cunoșcutu-l-au pre el întru
binecuvântările sale, și i * au dat
lui moștenire.
28. Și au osebit părfile lui, în
douăsprezece neamuri le-au îm-
părțit.

CAP. 45.
Lauda lui Moisi și a lui Aaron;
rivna lui Finees.

Ș imilă,
au scos dintru el bărbat de
care a aflat har înaintea
ochilor a iot tr upul, pre Moisi cel
-U bit it* Dumnezeu și de oameni, a
căruia pomenire este întru
binecuvântări.
2. Assmănafu-Lau ee eu
mă
rirea sfinților, și l-au mărit pre el
cu frică asupra vrăjmașilor, și cu
cuvintele lui au făcut să înceteze
semnele.
3. MSniu-Lau pre C- tnainfea
tetei împăraților.
 4. Dat - au prin el porunci
poporului său, și i-au arătat lui
slava sa.
5. Pentru credința și pentru
blân- dețele lu! l-au sfințit; alesu-l-
au pre el din tot trupul, fâcutu-l-au
pre el să auză glasul său, și l-au
băgat pre el în negură.
6. Și i-au dat lui înaintea feții
po* runci, legea vieții și a științei,
ca să învețe pre lacov așezământul
de lege al său și pre lsrail
judecățile sale.
7. lnălțat-au pre Aaron sfânt a-
semenea lui, pre fratele lui din nea-
mul lui Levl.
8. fntărit-au cu el legătură
veșnică și i-au dat preo|iea
poporului.
9. Fericitu-l-au pre el cu bună
podoabă și l-au încins pre el cu
haină de mărire.
10. îmbrăcatu-l-au cu săvârșire
de laudă și l-au întărit pre el cu ar-
mele vîrtutei.
11. Nădragi și haină lungă până
în pământ și umărar; și l-au încun-
jurat pre el cu rodioare de aur și
cu clopoței mulți împrejur.
12. Ca să răsune glas în umbla-
rea lui, auzit să facă sunetul în
Biserică întru pomenirea fiilor po-
porului său.
13. în veșmânt sfânt cu aur și
cu vânăt și cu mohorît, lucru de
îm- pestritor, cu Engolplul
judecății și cu arătările adevărului.
14. Cu fir răsucit lucru de me-
șter, cu pietre scumpe săpate ca
pecetea, legate cu aur, lucru de tăe-
tor de piatră întru pomenire, cu
scrisoare săpată după numărul
neamurilor lui Israil
15. Cunună de aur deasupra
mitrei, închipuirea pecefii
sfințeniei, mărirea cinstei, lucrul
vîrtutei, poftele ochilor împodobite
îmfrumu- sețat.

5. Eșire 20, 21. 7. Eșire 16, 10.

9. Evrei 3, 2 șl 5. 11. Eșire 28, 30.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 45-46 1243
16. Mal 'nainte de el n'a fost ca 18. Levlțl 8, 12.
25. Numere 16, 1—3; Cor. 10, 16; luda 11.
acelea până în veac, nu s'a îmbră- 31, Numere 25, 12; Numere 25, 7.
cat dintr'alt neam, fără numai sin-
guri fiii lui și nepofii lui totdeauna.
17. Jertfa lui vor aduce de tot în
toata 2iua de două ori neîncetat.
18. Umplut-a Moisi mâinele, și
l-a uns pre el cu untdelemn sfânt.
19. A fost lui spre legăturâ ve-
șnică, și semin|iei lui în toate zilele
cerului ca sa sluțească lui împre-
una, și să preoțească și să bine-
cuvinleze pre poporul lui întru nu-
mele lui.
20. Alesu-l-au pre el din to|i cei
vil, ca să aducă jertfâ Domnului;
tămâie și miros de bună mireasma
întru pomenire, ca să se roage pen-
tru poporul său.
21. Datu-bau lui poruncile sale,
și putere presfe așezământurile
judecăților, ca să învefe pre Iacov
mărturiile, și în legea lui să
lumineze pre Israil.
22. Statut-au împotriva lui cei
streini, și au pismuif asupra lui în
pustie.
23. Oamenii cei ce erau cu Da-
tan și cu Aviron, și adunarea lui
Corg cu mânie și cu urgie.
24. Văzut-au Domnul, și nu i-au
plăcut lui, și ei s'au mistuit de iu-
timea mâniei.
25. Făcut-au cu ei minuni, mi-
stuindu'i pre ei cu focul văpăii sale.
26. Și au adaos lui Aaron
mărire, și i-au dat lui moștenire.
27. Pârga roadelor dinfâiu au
în- părfit lor. Pâine mai întâiu le-au
gătit lor să se sature.
28. Că| eetfeleDoo1^nlulvor
mââcc, care le-au dat lui și
seminfiei lui.
29. Iar în pământul poporului
moștenire nu va aveâ, și parte nu
este lui întru popor.
30. Că el este partea moștenire!
lui.
31. Și Pinees. fiul lui Eleazar,
al
treilea este întru mărire râvnind el
întru frica Domnului.
32. Că a stătut când s'a întors
poporul cu bunătatea și sârguinfa
sufletului său, și s'a rugat pentru
Israil.
33. Pentru aceea i-au pus lui le-
gătură de pace, înainte stătător ce-
lor sfinte, și poporului său, ca să fie
lui și seminfiei lui mărirea pre-
ofiei în veci.
34. Și legătură cu David, fiu din
seminfia lui luda, ca să
moștenească împărăfia fiii lui, unul
după altul singur; așâ moștenire au
dat lui Aaron și seminfiei lui.
35. Să deâ vouă înfelepciune în-
tru inima voastră, ca să judecafl
pre poporul lui cu dreptate, ca să
nu se stingă bunătăfile lor și mă-
rirea lor în seminfiile lor.

CAP. 46.
Laudă pre Isus Navt, fre Halev și pre
judecătorii cei drepți.

T are în războaie Isus Navl, și ur-

mător lui Moisl în prorocii.
2. Care a fost după numele său
mare spre mântuirea aleșilor lui,
biruind pre vrășmașii cari se
sculau asupră-le, ca să moștenească
pre Israil.
3. Cât de mărit s'a făcut
ridicând mâinile sale, și întinzând
sabie asupra cetăfilor I
4. Cine mai'nalnte de el a fost
așâ? Cărăsboaele Domnului el le-a
povă|uit.
5. Au nu prin mâna lui s'a
întur- nat soarele, și o zi s'a făcut
ca două?
6. Chema-a pre cel prea tnatt
puternic, cecăficdu't pre el
vrăjmașii cei de prin prejur.
7. Și l-au auzit pre el Domnul
cel mare cu pietre de grindină ale
putere! cei tari.
46. 5. Isus Navl 16, 13.
 1244 CARTEA INȚELEPCIUNEI
8. Rupt - a răsbolu asupra
neamului, și când s'a pogorît a
pierdui pre cei protivnici.
9. Ca să cunoască neamurile
urmarea lor, că înaintea Domnului
este răsboiul lui, că a urmat după
cel Puternic.
10. Și în zilele lui Moisl a făcut
milă el. și Halev fiul lui lefoni a stă
împrotiva vrăjmașului, a opri pre
popor dela păcat și a potoli
răpștirea răutăfii.
11. Și ei doi fiind s'au mântuit
din șase sute de mii de pedestrași,
ca să'i bage întru moștenire în
pământul din care curge lapte și
miere.
12. ȘiaudatODmnnll uiHalevt
arte, și până la bătrânele u rămas
la el, să se suie el în locul cel înalt al
pământului; și sămânța lui a linul
moștenire.
13. Ca să vază fo|i fiii lui Israil,
că bine este a ascultă de Domnul.
14. Și judecătorii tofi pre
numele său, a cărora Inimă n'a
curvit, și cari nu s'au întors dela
Domnul, fie pomenirea lor întru
binecuvântare.
15. Oasele lor să odr-ăstească
din locul său, și numele lor să se în-
noiască întru fiii lor cei mâriji.
16. Iubit de Domnul său u fost
Samuil prorocul Domnului, așezat -
u întru împărăjie șl u uns domn
preste neamul său.
17. Cu legea Domnului u
ludecal adunarea, și au cercetat
Domnul pre lacov.
18. întru credința sa s'a
adeverit proroc, șl s'a cunoscut
întru credința sa credincios
vedeniei.
19. Șl u chemat pre Domnul cel
puternic, când u bătut pre vrăjma-
șii săi de primprejur prin aducerea
de miel sugar.
20. Și au tunat din cer Domnul,
9 Numere 14, 6.
19. 1 Imp. 7, 9 ți 10.
și cu sunet mare auzit uu făcut gla-
sul său.
21. Și au înfrânt pre povă|
uitorli Tirienilor și pre loji boierii
Fiiisli- mului.
22. Și mai 'nalnte de vremea a-
dormirei veacului, u mărturisit îna-
intea Domnului și u unsului ‘ Iul:
bani, și până lu încălțăminte delu
tot trupul n'u luat, și nu l-a învino-
vățit pre el nici un om.
23. Și după ce u adormit, u pro-
rocit, și u arătat împăratului sfâr-
șitul lui, u înălțat glasul său din
pământ întru prorocie, casă plarză
fărădelegea poporului.
CAP. 47.
Laudă pre Natan prorocul, fre David
și vârsta cea mai dintăiu a lui Solo -
tnon și îi hulește bătrânețile; nebunia
lui Rovoam; defăimează închinarea de
idoli a lui Ierovoam.
Ș iproroci
după acesta s'u sculat Nutan u
în zilele lui David.
2. Cu seul cel osebit dela jertfa
mântuirei, așâ David dintre tiii lui
Israil.
3. Cu leii s'u |ucat ca și cu iezii
și cu urșii ca și cu mieii oilor.
4. In tinerețile sale, au n'u omo-
rît pre uriaș? Și u șters ocara din
neam, când u ridicat mâna sa cu
piatra praștiei, și u doborî! sume-
(iu lui Gollat?
5. Că u chemat pre Domnul cel
prea înalt, cel ce au dat putere în
dreapta lui să omoare pre omul cel
tare în răsboiu, ca să înal|e cornul
neamului său.
6. Așâ întru zeci de mil l-u mă-
rit pre el, șl l - u lăudat pre el, întru
binecuvântările Domnulni, adu-
când lui stemă de mărire.
21. 1 Imp. 7, 11. 22. 1 Imp 12, 3.
23. 1 Imp. 28, 15.
47. 2 Imp. 12, I. 2. 35, 2; Lev. 19, 5.
3. 1 Imp. 17, 34. 4. 1 Imp. 17, 49.
6. 1 Imp. 18, 7.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 47-48 1245
7. Câ a înfrânt pre vrăjmași 16. 3 Imp. 4, 31.
prin- prejur, și a defăimat pre
Filistimli cei împroflvnici, până în
ziua de a stăzi a sfărâmat cornul
lor.
8. Intru tot lucrul său, dâ măr-
turisire sfântului celui prea înalt,
prin cuvinte de mărire.
9. Cu toată inima sa a lăudat, și
a iubit pre cel ce l-au făcut pre el.
10. Și a pus cântărefi înaintea
altarului, și din glasul lor se îndul-
ceau versurile.
11. Dat-a în sărbători bună
cuviință, și a împodobit vremile
până la sfârșit, lăudând ei numele
cel sfânt al lui, și de diminea|a
răsunând sfințirea.
12. Domnul au șters păcatele
lui, și au înătfat în veci cornul lui,
și i-au dat lui făgăduința
împăraților și scaunul mărirei
întru Israil.
13. După acesta s'a sculat fiul
cel înfelepl și pentru dânsul a o -
dihnit întru lărgime.
14. Solomon a împărății în
zilele păcei, căruia Dumnezeu i-au
dat odihnă primprejur, ca să
zidească casă întru numele lui șl să
gătească sfin|ire în veci.
15. Cât de înfelept ai fost în ti-
nerelele tale, și te-ai umplut ca un
rîu de înțelegere.
16. Acoperit-a sufletul tău
pământul, și l-ai umplut cu pildele
gâci- furilor.
17. La osiroave departe a ajuns
numele tău, și iubit ai fost întru
pacea ta.
18. Pentru cântece, pentru
pilde, pentru parimii și pentru
tălmăciri s'au mirat de tine fările.
19. Intru numele Domnului
Dumnezeului, cel ce s'au numit:
Dumnezeul lui Israil,
20. Adunat-ai ca cositorul
aurul, și ca plumbul ai înmulțit
argintul.
12. 2 Imp. 12, 13.
14. 3 lmp. 4, 21 fi 5, 1.
 21. Plecat-ai sânurile tale muie- 4. 4 Imp 1, 10 fi 12.
rilor, și te-ai volnicit întru trupul
tău.
22. Dat - ai ocara întru mărirea
ta, ș! ai spurcat sămânfa ta, ca să
aduci mânie preste fiii tăi, și m'am
umilit pentru nebunia la, ca să se
împăr|ească împărăția în două
părfi, și dela Efraim să înceapă
împărăție neascultătoare.
23. Iar Domnul nu va părăsi
mila sa, și nu se va depărtâ dela
lucrurile sale.
24. Nici va pierde pre nepofii
celui ales, și sămânța celui ce l-a
iubit pre el nu o va stinge.
25. Și a dat rămășifă lui lacov și
lui David dintr'însul rădăcină.
26. Și s'a odihnii Solomon cu
părinții săi.
27. Și a lăsat după sine din să-
mânța sa nebunie poporului, și pre
Rovoam cel cu putină înțelepciune,
care cu sfatul său a abătut
poporul.
28. Și pre Ierovoam feciorul lui
Navat, care a făcut pre Israil ca să
păcătuiască, și a dat lui Efraim ca-
lea păcatului.
29. Și s'au înmulfit păcatele lor
foarte, în cât i-a mutat pre ei din
pământul lor.
30 . Și a cercetat toată răutatea,
până ce a venit izbânda preste ei.

CAP. 48.
llie, Eliseiu. Ezechia, Isaia proroc
marc, care povățuind s’au mântuit
Evreii de Asirieni.

Ș ișis'acuvântul
sculat prorocul llie ca focul,
lui ca făclia ardeâ.
2. Care a adus preste ei
foamete, și cu râvna sa i-a
împufinat pre ei.
3. Cu cuvântul Domnului a
oprit cerul, și de trei ori a pogorît
foc.
4. Cât te-ai mărit llie întru
minu-
21. 3 imp. 11, 1. 22. 3. Imp . 12, 1b.
28. 3 Imp . 12. 26
43. 1 3 Imp. 16, 1. 3. 3 Imp. 17, 1.
 1246 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE!
nile tale? Șt cine este asemenea fie
ca să se laude?
5. C<^1 cíe ai ínvieaí pre mort
din morfi, și din iad cu cuvântul
celui prea înalt.
6 . Cel ce ai pogorît pre împărafi
la pierzare, și pre cei mărefi de pre
scaunul lor.
7. Cel ce ai auzit în Șina mu*
strare, și în Horiv judecățile izbân-
direi.
8. Cel ce ai uns împăra|i spre
răsplătire, și proroci următori
după tine.
9 Cel ce te-ai înălțat prin vifor
de foc. și cu car de cai de foc.
10. Cel ce ești scris în mustrări
la vremi, ca să potolești mâniea
mai 'nainte de mânie, să întorci i-
nima tatălui către fiu, și să așezi
semințiile lui Iacov.
11. Fericiți cei ce le-au văzut
pre tine, și cei ce întru dragoste au
a* dormit, că și noi cu vieafă vom
trăi.
12. Ilie, care cu viforul s'a aco-
perit. și Eliseiu s'a umplut de du-
hul lui.
13. In zi'ele sale nu s'a clătit de
biruitori; și nimeni nu l * a supus
pre el.
14. Tot cuvântul n'a fost ascuns
înaintea lui, și întru adormire a
prorocit trupul lui.
15. Și în vieafa sa a făcut sem-
ne, și la moarte minunate au fost
lucrurile lui.
16. Cu toate acestea nu s'a po-
căit poporul, și n'a încetat dela pă-
cate, până ces'a prădat din pămân-
tul său, și s'a risipit în tot
pământul.
17. Și a rămas popor puțin, și
domn în casa lui David.
18. Unii dintre ei au făcut ce
este plăcut; iar unii au Inmulfit
păcatele.
5. 3 Imp. 17, 22. 9. 4 Imp. 2, 11.
14. 4 Imp. 2, 11; 4 Imp. 13, 19, 20, 21.
19. Ezechia a întărit cetatea sa,
și a adus în mijlocul el apă.
20. Săpat-a cu fler piatra cea
col- turată, și a zidit izvoare de
ape.
21. In zilele lui suitu-s'a Senahi-
rim, și a trimis pre Rapsachi, și a
ridicat mâna sa asupra Sionului, și
s'a semejit cu trufiea sa.
22. Atunci s'au clătit inimile și
mâinile lor, și s'au chinuit, ca cele
ce nasc, și au chemat pre Domnul
cel milostiv, întinzând ei mâinile
lor către el.
23. Și cel sfânt din cer degrab i-
au auzit pre ei, și i * au mântuit pre
ei prin mâna lui Isaiea.
24. Lovit * a tabăra Asirienilor,
și i * a omorît pre ei îngerul lui.
25. Penlrucă a făcut Ezechia ce
a plăcut Domnului, și s'a întărit în
căile lui David tatălui său, care
le*a poruncit Isaia prorocul cel
mare și credincios întru vedeniea
sa.
26. In zilele lui s'a întumat soa-
rele, și a înmulfit împăratului vi-
eafa.
27. Cu duh mare a văzut cele
de pre urmă, și a mângâiat pre cei
ce plângeau în Sion.
28. Până în veci s'au arătat cele
ce vor să fie, și cele ascunse mai
'nainte de ce au venit ele.
CAP. 49.
Despre losiea și împărații Indii. Des-
pre prorocii mari și mici și despre alți
bărbați și patriarhi vestiți.
P omenirea lui losie întru tocmi-
rea tămâiei meșteșugită cu
lucrul făcăk^i^Ltkril^e mir .
2. In t oată gura, ca mierea se
va îndulci și ca muzica la ospățul
vinului.
3. Acesta s'a îndreptat, când s'a
21. 4 Imp. 13, 13; Isaia 36. 1.
24. 4 Imp . 19. 35; Tovie 1, 16.
25. Isaia 37, 36. 26. Isaia 36, 6.
49- 3. 4 imp. 23, 4.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 49-50
întors poporul, și a stricat urîciu-
nile fărădelegii.
4. îndreptat-a către Domnul ini-
ma sa în zilele celor fărădelege, în-
tărit-a buna credin|ă.
5. Afară de David și de Ezechia
și de losiea, tofi au păcătuit.
6. Pentrucă au părăsit legea
celui prea înalt; împăra|ii lui Iuda
au încetat, pentrucă au dat cornul
său altora, și mărirea sa neamului
strein.
7. Ars-au cetatea cea aleasă a
sfinfirei, și au pustiit căile ei prin
mâna lui Ieremia.
8. Că l - a chinuit pre el și în
mitras s-a sfinfit proroc, ca să des-
rădăcineze și să necă|ească și să
piarză, asemenea să zidească și să
sădească.
9. Iezechiil cel ce a văzut
vedeniea mărirei, care i-au arătat
lui precarul Heruvimilor.
10. Că și-au adus aminte de
vrăjmași cu ploaie, și bine au făcut
celor ce și - au îndreptat căile.
11. Și oasele celor doisprezece
Prooroci, să odrăslească din locul
lor.
12. Și au mângâiat pre Iacov, și
i - au mântuit pre ei cu credin|a nă-
dejdei.
13. Cum vom mărî pre Zorova-
vel? Că și el este ca o pecete în
mâna dreaptă.
14. Așâ lsus fiul lui losedec,
carii în zilele lor au zidit casă și au
înălțat Biserică sfântă Domnului,
gătită spre mărire veșnică.
15. Și pomenirea lui Neemiea
este întru multă vreme, cel ce ne - a
ridicat nouă zidurile cele căzute și
a întărit porți și zăvoare și a ridicat
casele noastre.
16. Nici unul nu s'a făcut ca E-
noh pre pământ, pentru că și el s ’
a luat de pre pământ.
7. 4 Imp. 25, 9. 9. Ezecbiil l, 4;
14. ñgbeu l, 1 șl 12.
15, Zab. 3, l; Ncem. 7, l;
1247
17. Nici ca losif s'a făcut bărbat
povătuitor fra|ilor, întărire
poporului șl oasele lui s'au
cercetat.
18. Sit șl Sim între oameni s'au
mărit, și mai mult decât lot viețui-
torul întru zidirea lui Adam.
CAP. 50.
Pre Simon fiul lui Onie il laudă, și
hulește pre cei de alt neam, pre Siki-
meni și pre Samarineni.
S
imon fiul lui Onie, preotul cel
mare, care în vieața sa a spri-
jinit ca scșî In zi-ele ¡sa -s a în -ărit
Biserica.
2. Și de el s’zi SI^Í<^I^<^ÍÍ^Í
inăllimea a doua, tăriea cea înaltă
a sfintei împrejur.
3. In zilele lui s'a micșorat spri-
jinitorul apelor cel de aramă ca
marea împrejur.
4 Cel ce a păzit pre poporul său
de cădere și a întărit cetatea spre
încunjurare.
5. Cât s'a mărit întru
întoarcerea poporului, întru ieșirea
ncoparemân- tului casei.
6. Ca luceafărul de dimineață
în mijlocul norului; ca luna plină
în zilele ei.
7. Ca soante strălucind
ț)l^l^*sa Biserica celui prea înalt și
ca curcubeul luminând în norii
mărirei.
8. Ca floarea trandafirului în
zilele primăverii, ca crinii la
curgerea apelor.
9. Ca odrasla Livanului în zilele
verii, ca focul și ca tămârn pre
câțue.
10. Ca vasu - <^<2- die aue
t^ătujs și împodobit cu tot felul de
piatră scumpă.
11. Ca măslinul ce odrăslește
roade, și ca chiparosul ce se înalțâ
în nori.
12. Când a luat el haina mărimi
și s'a îmbrăcat cu săvârșirea
laudei.
17. Fac. 41, 40. 18, Fac. 4, 25
50- 1, I- Macav. 12, 7
 1248 CARTEA ÎNȚELEPCIUNE!
13 . Când se suià el la altarul cel
sfânt, slâveâ îmbrăcămintea sfințe-
niei; iar când primeâ pârjile din
mâinile preoților și el stând lângă
grătarul cuptorului.
14. lmpre|urul lui cununa
fraților, ca odrasla chiedrului în
Livan, și l - a încunjurat pre el ca
stălpările de linie.
15. Și to|i fiii lui Aaron întru
mărirea sa și aducerea Domnului
în mâinile lor înaintea a toată
adunarea lui Israil.
16. Și slujind la altar să
împodobească aducerea celui prea
înalt atotfiitorului.
17. A întins la vas mâna sa, și a
băut din sângele strugurului.
18. Vărsat | a la temeliile
jertfelnicului miros de bună
mireasmă celui Înalt împăratului
tuturor; atunci au strigat fiii lui
Aaron, cu trâmbițe bătute au
răsunat.
19. Auzit au făcut glas mare în-
tru pomenire înaintea celui prea
înalt.
20. Atunci tot poporul
împreună s'a grăbit și a căzut cu
fafa pre pământ, ca să se închine
Domnului său atotfiitorului,
Dumnezeului celui prea înalt.
21. Și au lăudat cântăre|ii cu
glasurile lor în casa cea mare, în-
dulcilu-s’a viersul și s'a rugat po-
porul Domnului celui prea Înalt cu
rugăciune înaintea celui milostiv,
până ce s'a săvârșit podoaba Dom |
nului și slujba lui a sfârșit.
22. Atunci pogorîndu-se, ridicat
| a mâinile sale preste toată
adunarea fiilor lui Israil ca să deâ
binecuvântare Domnului cu buzele
sale și întru numele lui să se laude.
23. Și a îndoit închinăciunea, ca
să arate binecuvântare dela cel
prea înalt.
24 Și acum binecuvântați pre
18. Num. 10, 2.
Dumnezeu, tofi, pre cel ce face
mari pretutindenea.
25. Cel ce înalță zilele noastre
din mltras și face cu noi după mila
sa.
26. Să ne deâ nouă veseliea
inimii, și să fie pace în zilele
noastre întru Israil până ce vor fi
zilele veacului, ca să întărească la
noi credința milii sale și în zilele lui
să ne izbăvească pre noi.
27. Două neamuri a urît
sufletul meu și al treilea nu este
neam:
28. Cei ce șed în muntele Sama
riei Filistenii și poporul cel nebun,
care lăcuește în Sichima.
29. Învățătura înfelegerei și a
științei am scris în cartea aceasta
eu Isus fiul lui Sirah
lerusalimneanul, care a vărsat
ploaie de înțelepciune din inima sa.
30. Fericit este cel ce va petrece
întru acestea; și cel ce va pune a-
cestea în inima sa, înfelept va fi.
31. Că de va face acestea, la
toate va puteâ, că lumina
Domnului este urma lui, și dă celor
credincioși înțelepciune. Bine este
cuvântat Domnul în veac, fie! fie!
CAP. 51.
Mulțămita lui Sirah pentru bineface -
rile lui Dumnezeu, și îndemn prin
pilda sa a ccrcâ înțelepciunea cu
bărbăție.
M
ărturisi - mă-voiu ție Doamne
Împărate, și te voiu lăudâ pre
tine Dumnezeule mâ i tuUnrutmei .
2 . M^irturisescu-mă numelui
tău, că acoperitor și ajutor te - ai
făcut mie, și ai mântuit trupul meu
dela pierire.
3. Și din lațul limbei
ocârâtoare, și de buzele celor ce
grăiesc minciună, și înaintea celor
ce stau în- nainte te-ai făcut mie
ajutor.
4. Și m'ai izbăvit pre mine
după mulfimea milei și a numelui
tău, dela cei ce răcneau gala să mă
mănânce.
 LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 51
5. Din mâna celor ce căutau su-
fletul meu, din multe necazuri, care
le-am avut.
6. Din nădușirea văpăiei de
prin prejur, și din mijlocul focului
unde nu m'am ars.
7. Din adâncul pântecelui
iadului și de limba necurată, șl de
cuvântul mincinos, și de limba cea
nedreaptă cu pâră la împăratul,
8. Apropiafu-s'a până la moarte
sufletul meu, și vieaja mea erâ a-
proape de iadul cel mai de jos.
9. Incunjuratu-m'au de toate
părțile, și nu erâ cine sâ'mi ajute,
că- utat-am ajutorul oamenilor, și
nu erâ.
10. Și mi-am adus aminte de
mila ta Doamne, și de lucrarea ta
cea din veac.
11. Că mântuești pre cei ce tea-
șteaptă pre tine, și'i izbăvești pre ei
din mâna vrăjmașilor.
12. Și am tnăl|af pre pământ ru-
găciunea mea, și m'am rugat pen-
tru mântuirea mea din moarte.
13. Chemat-am pre Domnul,
Tatăl Domnului meu, ca să nu mă
părăsească în zilele necazului, și în
vremea trufașilor fără de ajutor.
14. Lăudâ-voiu numele tău
neîncetat, și'l voiu cântă întru
mărturisire, și s'a auzit rugăciunea
mea.
15. Că m'ai mântuit pre mine
din pierire, și m'ai scos din vreme
rea.
16. Pentru aceea mă voiu
mărturisi și te voiu lăudă, și bine
voiu cuvântă numele Domnului.
17. Când încă eram mai tânăr,
mai 'nalnte până a nu rătăci am că-
utat înțelepciunea a o aveâ întru
rugăciunea mea.
18. înaintea Bisericii m'am
rugat pentru ea, și până la cele de
pre urmă o voiu căută pre ea.
19. Ca de floarea strugurului
copt, așă s'a veselit inima mea de
ea.
20. Incălecat-a piciorul meu cu
1249
dreptate, din finerejile mele o am
cercat pre ea.
21. Plecat-am pujin urechea
mea, și am primit, și multă învă|
ătură mi-am aflat.
22. Procopsit-am într’însa; celui
ce mi-au dat mie înțelepciune voiu
dă mărire.
23. Că am cugetat ca să o fac
pre ea, și am râvnit binele, și nu mă
voiu rușină.
24. Foarte s'a nevoit sufletul
meu pentru ea, și întru toată fapta
mea sârguitor am fost.
25. Mâinile mele le-am întins
spre înălțime, și de neștiin|ele ei
m'am tânguit.
26. Sufletul meu l-am îndreptat
la dânsa, și întru curățenie o am
aflat pre ea; inima mea mi-am lipit
de ea din început.
27. Pentru aceea nu mă voiu pă-
răsi de ea.
28. Și pântecele meu s'a
turburat căutând-o pre ea, pentru
aceea bună comoară mi-am
agonisit.
29. Dat- au Domnul Ilmbă mie
plata mea, și cu aceea îl voiu lăudă
pre el.
30. Apropia|i-vă către mine cei
neînvăța|i, și rămâneți în casa în-
vă|ăturei.
31. Pentruce întârziați la
acestea și sufletele voastre
însetoșază foarte?
32. Deschis-am gura mea și am
grăit: agonisi|i-vă fără de argint.
33. Supuneți cerbicea voastră
supt jug, și să primească sufletul
vostru învățătură; aproape este a o
află pre ea.
34. Vedc|i cu ochii voștri, că pu-
țin m'am ostenit, și multă odihnă
mi-am aflat.
35. Lua|t învățătură, că mult
număr de argint, și mult aur ve|i
câștigă cu ea.
36. Veselească-se sufletul vostru
de mila lui și să nu vă rușinafi de
lauda lui.
37. Lucrafi lucrul vostru mai
'na- inte de vreme, și vă va dă plata
voastră în vremea sa.
32. Jsaia 55, 1.
 ISTORIA SUSANEI
Doi bătrâni umblă să curvească cu Su-
sana; judecata mor (ei asupra Susanei ;
mântuirea ei prin Daniil.
E râ un om lâcuind în Vavilon și
numele lui îoachim.
2. Și a luat muiere al câreea numele
îi erâ Susana, lata lui Helchia,
frumoasă foarte și cu frica lui Dum-
nezeu,
3. Și pârin|ii ei drep|i fiind, au tnvâ|
at pre fata lor dupâ legea lui Moisi.
4. Și erâ îoachim bogat foarte, și
aveâ el grâdinâ aproape de casa sa
5. Și se adunau la el Iudeii, pen-
trucâ erâ el mai mârit decât lo|i.
6. Și au fost rândui|i doi mai bâtrâni
din popor judecâtori în anul acela, de
carii zisese Domnul, câ a ieșii
fârâdelegea din Vavilon, din bâtrânii
judecâtori, cari se pâreâ câ ocârmuesc
poporul.
7. Aceștia râmâneau la casa lui
îoachim, și veniau la ei to|i cei ce voiau
sâ aibâ judecatâ.
8. Și când se duceâ poporul la
amiazâzi, intrâ Susana și umblâ în
grâdina bârbatului sâu.
9. Și o au vâzut pre ea cel doi
bâtrâni în toate zilele intrând și um-
blând, și s'au aprins cu poftâ asupra ei.
10. Și și-au râzvrâtit gândul lor, și
și-au abâtut ochii lor ca sâ nu caute
spre cer, nici și-au adus aminte de
judecâfile cele drepte.
11. Și erau amândoi înfierbântați
pentru ea, și n'a spus unul altuia
durerea sa, câ le erâ rușine a'și spune
pofta sa, câ vreâ sâ se tm- preune cu ea.
12. Și pâzeau cu nevoinfâîn toate
zilele a o vedeâ pre ea, și a zis unul
câtre altul: sâ mergem acasâ, câ este
vremea prânzului.
13. Și ieșind s'a despârfit unul de
altul, și întorcându-se au venit la acelaș
loc, și întrebându-se unul pre altul
pricina, mârturisirâ pofta lor.
14. Atunci amândoi împreunâ au
hotârî! vremea, când o vor puteâ aflâ
pre ea singurâ
15. Și a fost pâzind ei în zi bine
întocmitâ, ea a intrat ca și ieri și
alaltâieri cu douâ fete, și a poftit sâ se
scalde în grâdinâ, câ erâ cald foarte
16. Și nimeni nu erâ acolo, afarâ de
cei doi bâtrâni ascunși, cari o pâzeau
pre ea.
17. Și a zis fetelor: aducefi'mi mie
untdelemn și sâpun, și închideți porțile
grâdinii, ca sâ mâ scald.
18. Și fâcurâ cum le-a zis, și în-
chiserâ ușile grâdinii, și ieșirâ pre ușile
cele de laturi, ca sâ aducâ cele ce le-a
poruncit lor, și n'au
 ISTORIA SUSANEI
văzut pre bătrânii aceia, că erau a-
scunși.
19. Și a fost după ce au ieșit
fetele, s'au sculat cei doi bătrâni și
au alergat asupra ei, și au zis: iată
ușile grădinei sunt închise și ni-
meni nu ne vede pre noi, și suntem
aprinși cu poftă asupra ta.
20. Pentru aceea voiește
împreună cu noi, și te culcă cu noi;
iar de nu, vom mărturisi asupra ta,
că a fost cu tine un tânăr, și pentru
aceea ai trimis fetele dela tine.
21. Și a suspinat Susana, și a
zis: strimt îmi este de toate părțile.
22. Că de voiu face aceasta,
moarte este mie; iar de nu voiu
face, nu voiu scăpâ din mâinile
voastre.
23. Mai bine este mie să nu fac
și să caz în mâinile voastre, decât
să păcătuesc înaintea Domnului.
24. Și a strigat Susana cu glas
mare, și au strigat și cei doi bătrâni
asupra ei, și alergând unul a
deschis ușile grădinei.
25. $i dacă auziră cei din casă
strigarea în grădină, săriră înlăun-
tru pre ușa cea din coastă, să vază
ce s'a întâmplat ei.
26. Și după ce au grăit bătrânii
cuvintele lor, s'au rușinat slugile
foarte, că niciodată nu s'a grăit cu-
vânt ca acesta de Susana.
27. Și a fost a doua zi, după ce
s'a adunat poporul la Ioachim băr-
batul ei, au venit și cei doi bătrâni
plini de cugetul cel fărădelege asu-
pra Susanel, ca să o omoare pre ea.
28. Și au zis înaintea poporului:
trimitefi la Susana fata lui Helchia
muierea lui Ioachim, și ei au
trimis.
29. Și a venit ea și părinții ei și
fiii ei și toate rudeniile ei.
30. Iar Susana eră gingașă
foarte și frumoasă la chip.
31. Iar acești fărădelege au po-
runcit să se descopere ea, că eră
acoperită, ca să se sature de fru-
1261
musețile ei.
32. Și plângeau cel ce erau
lângă ea, și to|i cei ce o știau pre ea.
33. Și sculându-se cei doi
bătrâni în mijlocul poporului,
puseră mâinile pre capul ei.
34. Iar ea plângând, căută la
cer, că Inima ei eră nădăjduind
spre Domnul.
35. Și au zis bătrânii : umblând
noi în grădină singuri, a intrat ea
cu două slujnice, și a închis ușă
grădinii și a slobozit slujnicele.
36. Și a venit la ea un tânăr,
care fusese ascuns și s'a culcat cu
ea.
37. Și noi fiind în unghiul gră-
dinii, văzând fărădelegea aceasta,
am alergat asupră-le.
38. Și văzându'i pre ei împreu-
nându-se, pre acela nu l-am putut
opri că eră mai tare decât noi, și
deschizând ușile a sărit afară.
39. Și prinzând pre aceasta o
am întrebat, cine eră tânărul acela,
și n'a vrut să ne spuie.
40. Aceasta mărturisim.
41. Și ia crezut pre el adunarea,
ca pre niște bătrâni ai poporului și
judecători, și o au judecat pre ea
spre moarte.
42. Și strigând cu glas mare Su-
sana, a zis : Dumnezeule cel veșnic,
cunoscătorul celor ascunse, cela ce
știi toate mai'nainte de ce se fac, tu
știi că minciuni au mărturisit
aceștia asupra mea.
43. Și iată mor, nefăcând nimic
din cele ce au viclenit aceștia asu-
pra mea.
44. Și au auzit Dumnezeu glasul
ei, și când o duceâ pre ea să o
piarză, au deșteptat Dumnezeu pre
duhul cel sfânt într'un prunc
tânăr, căruia îi erâ numele Daniil.
45. Și a strigat pruncul cu glas
mare: curat sunt eu de sângele a-
ceștia.
 1262 ISTORIA BALAURULUI ȘI A LUI VIL
46. Și s'a întors tot poporul că-
tre el, și a zis : ce este cuvântul
acesta, care tu ai grăit?
47. Iar el stând în mijlocul lor,
a zis : au așâ de nebuni sunt fo|i fiii
lui Israil?
48. Căci necercelând, nici ade-
vărul cunoscând, a|i osândit pre
fata lui Israil.
49. Intoarceft - vă la judecată,
pentru că minciuni au mărturisit
aceștia asupra ei.
50. Și s'a întors tot poporul cu
grab și i-au zis lui bătrânii : vino
de șezi în mijlocul nostru, și ne
spune nouă, că fi-au dat Dumnezeu
cinstea bătrânelelor.
51. Și a zis către ei Daniii : de-
spărți pre ei unul de către aliul, și'l
voiu întrebă pre ei.
52. Și după ce s'au despărțit
unul de altul, a chemat pre unul
din ei, și a zis către el : învechitule
în zile rele 1 Acum au venit
păcatele tale, care le făceai
mai'nainte, judecând judecăți
strâmbe, și pre cei nevinovat
vinuind, și pre cei vinovafi slo-
bozind, de vreme ce Domnul zice :
pre cel nevinovat și pre cel drept să
nu'l omori.
53. Acum dar de ai văzut pre a-
ceastă muiere cu acel tânăr, spune
supt ce copac i-ai văzut pre ei îm-
preunându-se între sine? Iar el a
zis : supt Shin (mesteacăn).
54. Zis - a Daniii : drept ai min|
it asupra capului tău.
55. Că acum îngerul lui Dumne-
zeu luând răspuns dela Dumnezeu,
52. Eșire 23, 7.
Istoria omorirei balaurului ;i a sfărămărei lai Vil, despărțită dela sfârșitul cărței lui Daniil.
Slujba idolilor. Moartea balaurului și
mântuirea lui Daniil din groapa
leilor,
Ș ipărinfii
împăratul Astiag s'a adaos la
săi, și a luat Kir Persul
împără|ia Iu i I
te va spintecă în două.
56. Și puindu'l pre acela de
osebi a poruncit să aducă pre
celalf. și i-a zis lui : sămân|a lui
Hanaan și nu a lui luda,
frumușelele te-au înșelat pre fine și
pofta a răzvrătit inima ta.
57. Așâ făceafi fetelor lui Israil,
care temându-se, se împreunau cu
voi; ci n'a suferit fata lui Iuda fără-
delegea voastră.
58. Acum dar spune'mi, supt ce
copac i-a|i prins pre ei împreunân-
du-se între sine? Iar el a zis : supt
Prin (salcâm).
59. Și i-a zis Daniil lui : drept ai
min|it și tu asupra capului tău.
60. Că așteaptă îngerul lui
Dumnezeu, având sabie, să te taie
în două, ca să vă piarză de tot pre
voi.
61. Și a strigat toată adunarea
cu glas mare și bine a cuvântat pre
Dumnezeu, cel ce mântuește pre cei
ce nădăjduesc întru el.
62. Și s'a sculat asupra celor doi
bătrâni, că i - a arătat pre ei Daniil
din gura lor, că au mărturisit
minciuni, și le-a făcut lor după le-
gea lui Moisî, precum cu vicleșug
au fost gândit să facă aproapelui
său, și i-a omorîl pre ei și a scăpat
sângele cel nevinovat în ziua aceea.
63. Iar Helchia și iemeea lui au
lăudat pre Dumnezeu pentru
Susana fata lor, împreună cu
loachim bărbatul ei și cu toate
rudeniile ei, pentrucă nu s'a aflat
întru ea lucru urît
64 - Și Daniil s'a făcut mare îna-
intea poporului din ziua aceea și
înainte.
62. 2 Lege 19, 18. 19.
■XW3-—
2. Și a vie|uif Daniil împreună
cu împăratul acesta și a întrecut cu
mărirea pre loji prietenii lui.
3. Și eră un idol la Vaviloneni.
căruia îi eră numele Vil, și se chel-
 ISTORIA BALAURULUI ȘI A LUI VIL
luiâ la el în toată ziua făină de
grâu artave douăsprezece, oi
patruzeci, și vedre de vin șase.
4. Și împăratul îi cinsteâ pre el,
și mergeâ în toate zilele de se în-
chină lui; iar Daniil se închină
Dumnezeului său.
5. Și a zis împăratul: pentruce
nu te închini lui Vilî
6. Iar el a zis: pentrucă nu crez
în idolii făcuți de mâini, ci în Dum-
nezeul cel viu, carele au făcut cerul
și pământul, și are stăpânire preste
lot trupul.
7. Și i-a zis împăratul: dar nu |i
se pare fie Vil a fi dumnezeu viuî
Nu vezi câte mănâncă și beâ în
toate zilele?
8. Șl a zis Daniil râzând: nu te
înșelă împărate, acesta este din lă-
untru lui, și dinafară aramă, și nu
mănâncă, nici beâ vre odată.
9. Și mâniindu-se împăratul, a
chemat pre preofii lui, și a zis lor:
de nu'mi ve|i spune, cine este cel ce
mănâncă cheltuiala aceasta, ve|i
muri;
10. Iar de'mi ve|i arătă, că Vil
mănâncă acestea, Daniil va muri,
pentrucă a hulit pre Vil.
11. Și a zis Daniil împăratului:
așâ să fie după cuvântul tău.
12. Și erau preofii lui Vil șapte-
zeci, afară de femei și de prunci.
13. Și a venit împăratul cu Da-
niil în casa lui Vil.
14. Și au zis preofii lui Vil: iată
noi ieșim afară, iar tu împărate
pune bucatele și vinul, și închide
ușa, și o pecetluiește cu inelul tău.
15. Și dimineafa când vei veni,
de nu vei află toate mâncate de Vil,
să murim noi, sau împrotivă Daniil
cel ce a minfit asupra noastră.
16. Iar ei nu băgau seamă,
pentrucă făcuse pre supt masă
intrare ascunsă, și printr'aceea
intrau totdeauna, și mâncau
acelea.
17. Și a fost după ce au ieșit ei,
1253
și împăratul a pus bucatele lui Vil,
a poruncit Daniil slugilor sale, și a-
duseră cenușe, și au presărat toată
capiștea înaintea Împăratului
singur.
18. Și ieșind a închis ușa, și o au
pecetluit cu inelul împăratului, și
s'au dus;
19. Iar preofii au venit noaptea
după obiceiul lor, și muierile lor și
pruncii lor, și mâncară toate, și
băură.
20. Și a mânecat dimineafa îm-
păratul și Daniil împreună cu el.
21. Și a zis împăratul: întregi
sunt pecefite Daniile? Iar el a zis:
întregi împărate.
22. Și a fost când a deschis ușa,
uitându-se pre masă împăratul, a
strigat cu glas mare: mare ești Vili
Și nu este la tine nici un vicleșug.
23. Și a râs Daniil, și a oprit pre
împăratul ca să nu intre inlăuntru,
și a zis: vezi fafa pământului, și
cunoaște, ale cui sunt urmele ace-
stea.
24. Și a zis împăratul: văz câ
sunt urme de bărbafi și de muieri
și de prunci.
25. Și mâniindu-se împăratul,
a- lunci a prins pre preofi și pre
muieri și pre fiii lor; și i ■ a arătat
lui ușile cele ascunse, prin care
intrau, și mâncau cele de pre
masă.
26. Și i-a omorît pre ei împăra-
tul, și pre Vil l-a dat lui Daniil, și 1
a stricat pre el și capiștea lui.
27. Și eră un balaur mare
într'un loc, și'l cinsteau pre el
Vavilonenii.
28. Și a zis împăratul către Da-
niil: au doară vei zice, că și acesta
este de aramăî
29. Acesta este viu și mănâncă
și beâ, nu vei mai puteâ zice, că și
acesta nu este dumnezeu viu; deci
închinâ-ie lui.
30. Ș^ a zis Danil:■ Domnulu■
Dumnezeului meu mă voi închină.
1254 ISTORIA BALAURULUI ȘI A LUI VIL
că acela este Dumnezeu viu; iar tu
împărate dă'mi slobozenie, și voiu
omorî balaurul fără de sabie și fără
de toiag.
31. Și a zis împăratul: fi'l dau
fie; și a luat Daniil rășină și seu și
peri, și le-a fiert într'un loc, și a
făcut cocoloș, șl le-a aruncat în
gura balaurului, și mâncând a ples-
nit balaurul.
32. Și a zis Daniil: iată închină-
ciunile voastre.
33. Și a fost dacă au auzit Va-
vilonenii s'au mâhnit foarte, și s'au
pornit asupra împăratului.
34. Și au zis: Iudeu s'a făcut îm-
păratul; pre Vil l-a stricat, și pre
balaur a omorît, și pre preofi i-a
tăiat.
35. Și viind la împăratul, au zis:
dă-ne nouă pre Daniil;
36. Iar de nu, te vom ucide pre
tine și casa ta.
37. Și văzând împăratul că se
pornise asupra lui foarte, și silit
fiind, a dat lor pre Daniil.
38. Iar ei l-au aruncat în groapa
leilor, și a fost acolo șase zile.
39. Și erau în groapă șapte lei,
șl le dâ lor pre zi două trupuri și
două oi; iar atunci nu le-au dat lor,
ca să mănânce pre Daniil.
40. Și erâ atunci Avacum
proroc în fara jidovească, și acela
Hersese fiertură, și a dumicat pâine
în scafă, și mergeâ la câmp să ducă
sece- rătorilor.
41. Și a zis îngerul Domnului
către Avacum: dâ prânzul care'l ai
în Vavilon lut Daniil în groapa
leilor.
42. Și a zis Avacum: Doamne!
Vavilonul nu l-am văzut, și groapa
n'o știu unde este 7
43. Și l-a luat îngerul Domnului
pre el de creștetul lui, și finându'l
de părul capului sâu, l'a pus pre el
în Vavilon deasupra groapei întru
repeziciunea duhului său.
44. Și a strigat Avacum zicând:
Daniile 1 Daniile 1 1â prânzul, care |i
l-au trimis |le Dumnezeu.
45. Și a zis Daniil: că |i-ai adus
aminte de mine Dumnezeule, și n'a!
părăsit pre cei ce te caută și te
iubesc pre tine.
46. Și s'a sculat Daniil, și a mân-
cat; iar îngerul Domnului îndată a
pus pre Avacum la locul său.
47. Iar împăratul a venit a șap-
tea zi să plângă pre Daniil, și a
venit la groapă, și s'a uitat întăun-
tru, și iată Daniil ședeâ.
48. Și a strigat împăratul cu glas
mare, zicând: mare ești Doamne
Dumnezeul lui Daniil 1 Și nu este
altul afară de fine.
49. Și l-a scos pre el din groapă;
50. Iar pre cei ce erau pricina
pierderii lui, i-a aruncat în groapă,
șt i-au mâncat leii înaintea lui.
43. Iezec. 6, 3.
 CARTEA INTAI A MACAVEILOR
CAP. 1.
Antioh Epifan după ce a bătut Eghi- petul,
venind asupra Ierusalimului, jefuiește
Biserica, Hrănește poporul, și’l silește să
părăsească legile părintești
Ș iMachidoneanul
a fost după ce a bătut Alexandru
feciorul lui Filip,
carea ia șit d in pă mântui H ă-
fiimulul, și a bătut pre Darie împăratul
Perșilor și al Midilor, și a împărăfit în
locul lui, întâiu preste grecime.
2. Și a făcută răsboaîe multea șă a
biruit cefăfi multe, și a tăiat pre
împărafii pământului.
3. Și a trecui până la marginile
pământului, și a luat prăzi dela nea-
muri multe, și s'a alinat pământul
înaintea lui.
4. Și i s'a înălfat, și s'a ridicai inima
lui, și a adunai putere și oștire tare
foarte.
5. Ș>i a stăpânit fări șii neamuri și
tirani, și i-au fost lui supt bir.
6. Și după aceasta a căzut pre pat, și
a cunoscut că va să moară.
7. Și a chemat pre slugile sale cele
cinstite, care cu sine erau crescuți din
tinerefe, și le-a împărfit lor împărătiea
sa, încă fiind viu.
8. Și a împărății Alexandru ani
doisprezece, și a murit.
9. Și au stăpânit slugile Iul ffește-
care la locul său.
10. Și au pus tofi steme după ce a
murit el, și fiii lor după dânșii ani
mulfi, și s'au înmulfit răutăfile pre
pământ.
11. Și a ieșit dlntr'înșli o rădăcină
păcătoasă Antioh Epifan, feciorul lui
Antioh împăratul, care fusese la Roma
zălog, și a împărăfit în anul o sută
treizeci și șapte al împărăției Grecilor.
12. In zilele acelea ieșit a au dinls-
rail niște fii fărădelege, și au îndemnat
pre mulfi zicând:
13. Să mergem și să facem legătură
cu neamurile cele dimprejurul nostru,
că de când ne-am despărțit de ei, ne-au
aflat pre noi multe răufăfi.
14. Și s'a părut bun cuvântul
înaintea ochilor lor.
15. Și s'au îndemnat oare cari din
popor și s'au dus la împăratul și le-a
dat lor putere a face drepfăfile
neamurilor.
16. Șl a zidit școală în Ierusalim
după legile neamurilor.
17. Și nu s'au tăiat împrefur, șl s'au
depărtat de legea cea sfântă, și s'au
împreunat cu neamurile, și s'au vândut
a face rău.
18. Și s'a gătit împărăfia înaintea Iui
Antioh și a gândit a împă- răfl
Eghipetul, ca să împărătească preste
amândouă împărățiile.
19. Și a nnrratía Eghipf ă u a lloată
1266 CARTEA ÎNTÂI
grea, cu care și cu Elefanfi și cu
călărefi și cu corăbii mulie.
20. Și a rânduit răsboiu asupra
lui Ptolomeu împăratul
Eghipetului, și s'a înfrânt Ptolomeu
de fafa lui și a fugit, și au căzut
mulfi rănifi.
21. Și a cuprins cetăfile cele tari
în pământul Eghipetului și a luat
prăzile pământului Eghipetului.
22. Și s'a întors Antioh după ce
a bătut Eghipelul în anul o sută
patruzeci și trei.
23. Șl s'a suit asupra lui Israil și
a Ierusalimului, cu popor mult și a
intrat în Biserică cu mândrie și a
luat lertvelnicul cel de aur și
sfeșnicul luminei și toate vasele ei și
masa punerii înainte și căușile și
năs- frăpile și cădelnifele cele de
aur și catapeteasma și cununile și
podoaba cea de aur, care erau în
fafa Bisericii, și ie-a sfărâmat toate.
24. Și a luat argintul și aurul și
vasele cele poftite și a luat vistie-
riile cele ascunse, care le-a aflat; și
luându-le toate, s'a dus în pă-
mântul său
25. Și a făcut ucidere de oameni
și a grăit cu trufie mare.
26. Și a fost plângere mare
întru Israil în tot locul.
27. Și au suspinat boierii și bă-
trânii, fecioarele și tinerii au slăbit,
și'frumusefea muierilor s'a schim-
bat.
28. Tot mirele a luat plângere și
mireasa ceea ce ședeâ în cămară a
fost în jale.
29. Și s'a clătii pământul pentru
cei ce lăcuiau pre dânsul și toată
casa lui lacov s'a îmbrăcat cu ru-
șine.
30. Și după doi ani de zile
trimis-a împăratul pre cel mai
mare preste biruri în cetăfile Iudei
și a venit în Ierusalim cu mulfime
mare.
31. Și a grăit către dânșii
cuvinte de pace cu vicleșug, și i *
au crezut lui.
32. Și a căzut asupra cetăfii fără
de veste și o a lovit pre ea cu rană
mare și a pierdut popor mult din-
tru Israil.
33. Și au prădat cetatea șl o au
ars cu foc, și au surpat casele și
zidurile ei primprefur.
34. Și au robit muieri și prunci,
și vite au stăpânit.
35. Și au zidit cetatea lui David
cu zid mare și tare și cu turnuri
tari și le-au fost lor apărare.
36. Și au pus acolo neam păcă-
tos, bărbafi fărădelege, și s'au în-
tărit întru ea.
37. Și au pus arme și hrană, și
adunând prăzile Ierusalimului le-
au pus acolo.
38. Și au fost ca un laf mare, și
vicleșug sfinfeniei și diavol rău lui
Israil pururea.
39. Și au vărsat sânge nevinovat
împrejurul sfinfeniei și au spurcat
sfinfeniea.
40. Și au fugit cei ce lăcuiau în
cetatea Ierusalimului pentru ei, și
s'a făcut lăcaș streinilor, și s'a făcut
streină fiilor săi, și pruncii ei o au
părăsit pre ea.
41. Sfinfeniea ei s'a pustiit ca
pustiea, praznicele ei s'au întors în
fale, sâmbetele ei întru batlocură,
cinstea ei întru defăimare.
42. După mărirea ei s'a înmulfit
necinstea e*. și înălfimea ei s'a întors
în plângere.
43. Și a scris împăratul Antioh
la toată împărăfiea sa, să fie tofi un
popor, și să părăsească fiecare
legea sa.
44. Și au primit toate neamurile
cuvântul împăratului.
45. Și mulfi din Israil au
cuprins slujba lui și au jertfit
idolilor și au spurcat sâmbăta.
46. Și a trimis împăratul cărfi
prin mâinele solilor în Ierusalim și
4L Fimos 6, 10; Tovit 2, 6.
 A MACAVEILOR 1—2
Tn cetăfile Iudeii, poruncind să
umble după legile cele streine ale
pământului.
47. Și să oprească arderile de tot
și jertfa și turnarea din sfinjenie.
48. Și să spurce sâmbetele și
sărbătorile.
49. Și să spurce sfinfeniea și pre
cei sfinți.
50. Să zidească jertfelnice și ca-
piști și casă de idoli, și să jertfească
cărnuri de porc și de vite necurate.
51. Și să'și lase pre fiii săi ne-
tăefi împrejur, și să spurce sufletele
lor cu toată necurăjiea și pângări-
ciunea, ca să uite legea și să
schimbe toate îndreptările.
52. Iar care nu va face după cu-
vântul împăratului, să moară.
53. După toate cuvintele acestea
a scris la toată împărăjia sa, și a
pus luători de seamă preste tot po-
porul.
54. Și a poruncit cefăfenilor Iu-
deii să jertfească din cetate în ce-
tate.
55. Și s'au adunat Ici ei mulli din
popor, toți cari au părăsit legea
Domnului, și au făcut rele pre
pământ.
56. Și au pus pre Israil întru a-
scunsuri, în toată scăparea lor.
57. Iar în ziua a cincisprezecea a
lunii lui Haselev, în anul o sută
patruzeci și cinci, a zidit spurcăciu-
nea pustiirii pre altar lui
Dumnezeu, șl în cefăfile Iudei
împrejur au zidit capiști.
58. Și înaintea ușilor caselor și
în ulifi tămâiau.
59. Și cărfile legii, care le-au a-
flat, le-au ars cu foc sfricându-le de
tot.
60. Și ori unde se aflâ la cinevâ
cartea legii, și ori cine fineâ legea,
acela din porunca împăratului se
omorâ.
61. Cu puterea sa făceâ așâ 1-
srailtenilor, cari se aflau în toată
luna și luna în cetăji.
1257
62. Și în douăzeci și cinci ale lu-
nei, au jertfit pre jertfelnicul, care
eră deasupra altarului.
63. Și pre muierile care'și tăiase
împrejur pre fiii lor, le-au omorît
după poruncă.
64. Și pre prunci i-au spânzurat
de grumazii lor, și casele lor le-au
prădat, și pre cei ce i-au tăiat îm-
prejur i-au omorît.
65. Iar mulfl din Israil s'au întă-
rit, și au pus întru sine, ca să nu
mănânce necurat.
66. Șl mai bine au voit a muri,
decât a se pângări cu mâncări
spurcate, și a spurcă legea cea
sfântă, și au murit.
67. Și s'a făcut mânie mare asu-
pra lui Israil foarte.
CAP. 2.
Matatia preotul cu fiii săi imfrotivin-
du-se tiranici lui Antioh, și ducăn- dn-
sc în muntele Modin adună oștire;
care murind, îndeamnă pre fiii săi sfre
răvnirea legilor părintești.
I
n zilele acelea sculatu-s'a
Matatia fiul lui loan a! lui
Simeon preo- tut d Id fi I f i u l
loanv d ede Ie rusaHm, și a șezut în
Modin.
2. Și aveâ el cinci feciori: pre 1-
onan care se porecleâ Gadis,
3. Pre Simon, care se numeâ
TasI,
4. Pre Iudau care se numeâ Ma-
caveiu,
5. Pre Eleazar, care se numeâ
Avaran,
6. Pre loanatan, care se numeâ
Apfus.
7. Șii văzând blaseen-riHei care
se făceau în luda și în Ierusalim,
8. A zise vai miei Pentruce m’am
născut a vedeâ zdrobirea poporului
meu și zdrobirea cetății cei sfinte, și
a ședeâ acolo, când s'a dat în
mâinile vrăjmașilor,
1268 CARTEA ÎNTÂI
9. Șl cele sfinte în mâinile stre-
inilor. fâcutu-s'a Biserica ei ca un
bărbat fâră de cinste.
10. Vasele mărirei ei s'au dus în
robie, omorîtu-s'au pruncii ei în u-
li(ă. tinerii el cu sablea
vrăjmașului.
11. Care neam n'a moștenit îm-
părăția ei. și n'a stăpânit prăzile ei?
12. Țoală podoaba el s'a luat. în
loc de slobodă, s'a făcut roabă.
13. Șl iată sfintele noastre. și
frumusețea noastră și mărirea
noastră s'au pustiit. și le - au
spurcat pre ele neamurile.
14. Pentruce să trăim mai mult?
Și ș'au rupt Matatia și fiii lui hai-
nele lor. și s'au îmbrăcat cu saci, și
au plâns foarte.
15. Și au venit cei trimiși dela
împăratul. cari sileau pre cel din
cetatea Modln să părăsească pre
Dumnezeu. și să jertfească.
16. Și mul|i din Israil au mers la
ei; iar Matatia și fiii lui s'au adus.
17. Și răspunzând cei dela îm-
păratul. au zis lui Matatia: boier
mare ești și mărit în cetatea acea-
sta. și întărit cu fii și cu frafi.
18. Acum dar vino înlâiu. și fă
porunca împăratului. precum au
făcut toate neamurile. și bărbații
lui luda. cei ce au rămas în
Ierusalim. și vei fi tu și casa ta
dintre prietinii împăratului. și tu și
fiii tăi vă vefi măr! cu argint și cu
aur și cu daruri multe.
19. Și răspunzând Matatia. a zis
cu glas mare: măcar de și toate
neamurile împără|ei. și cele din
casa împăratului vor ascultă de el
și de poruncile lui. șl se vor depărtâ
fiecare dela închinăciunea
părinților lor.
20. Iar eu și feciorii mei și frafii
mei. vom umblă întru așezământul
legii părinților noștri.
21. Milostiv fie nouă
Dumnezeu.
ca să nu lăsăm legea șl îndreptările
lui.
22. De cuvintele împăratului nu
vom ascultă. ca să trecem slujba
noastră la dreapta sau la stânga.
23. Și dupăce a încetat a grăi
cu* vlntele acestea. a venit un
bărbat evreu înaintea tuturor să
jertfească în capiștea cea din
Modin. după porunca împăratului.
24. Și a văzut Matatia. șl s'a a-
prins de râvnă. și s'au cutremurat
rărunchii lui. și s'a aprins de mânie
după judecată. și alergând. l-a jun-
ghiat pre el pre jertfelnic.
25. Și pre omul împăratului.
care sileă să jertfească. l-a omorît
întru aceiași vreme. și jertfelnicul l-
a stricat.
26. Și s'a aprins de râvna legei.
precum a făcut Finees lui Zamvrî
feciorul lui Salom.
27. Și a strigat Matatia în cetate
cu glas mare. zicând: tot cel ce are
râvna legei. și se fine de legătură. să
vie după mine.
28. Și au fugit el și fiii lui la
rnunfi. și au lăsat toate câte au avut
în cetate.
29. Alunei s'au pogorît mulți.
căutând dreptate și judecată în
pustie.
30. Să șează acolo ei și fiii lor și
muierile lor și vitele lor. pentrucă
s'au înmulfit preste ei răulăfile.
31. Și s'a spus oamenilor îm-
păratului și ostașilor. cari erau în
Ierusalim cetatea lui David. că s'au
dus oamenii. cari nu fin porunca
împăratului. în locuri ascunse în
pustie.
32. Și au alergat după ei mulfi.
și ajungându'i. au tăbărî! asupra
lor și au făcut asupra lor răsboiu în
ziua sâmbetelor.
33. Și au zis către ei: ajungă- vă
până acuml leșiți și faccfi după cu-
vântul împăratului. și vefi trăll
2. 26. Num. 25, 7.
27. Numere 25, 13; Ps. 110, 1.
 A MACAVEILOR
34. lar ci au zis: nu vom ieși, nici
vom face cuvântul împăratului, ca
să spurcăm ziua sâmbetei.
35. Și au sârguit asupra lor cu
răsboiu.
36. Ci nu le au răspuns lor, nici
piatră n'au aruncat asupra lor, nici
au astupat ascunsurile, zicând:
37. Să murim tofl întru nevino-
văția noastră, șl va mărturisi pen-
tru noi cerul și pământul, că fără
de judecată ne pierdefi pre noi.
38. Șl s'au sculat cu răsboiu a-
supra lor sâmbăta, și au murit ei și
muierile lor șl fiii lor și vitele lor, ca
la o mie de suflete de oameni.
39. Șl a înfeles Matatia și prie-
tinii lui, și au plâns pentru ei foarte.
40. Și a zis fiecare către aproa-
pele său: de vom face to|i cum au
făcut frafii noștri, și nu vom dâ ră-
sboiu asupra neamuiilor acestora
pentru sufletele și dreptăfile
noastre, acum cât mai curând ne
vor pierde de pre pământ.
41. Și s'au sfătuit în ziua aceea,
zicând: tot omul care va veni asu-
pra noastră cu răsboiu sâmbăta, să
dăm răsboiu asupra lui, și să nu
murim tofi, precum au murit frafii
noștri în ascunsuri.
42. Atunci s'a strâns la ei adu-
narea Asideilor tari la putere din
lsrail, tot cel ce volâ legea.
43. Șl tofi cei ce fugeau de rele,
s'au adaos la ei, și s'au făcut lor
spre întărire.
44. Și au adunat oștire, și au bă-
tut pre cei păcătoși cu mâniea sa, și
pre bărba|ii cei fărădelege cu urgia
sa, și cei rămași au fugit la neamuri
ca să scape.
45. Și au încun|urat Matatia și
prietinii lui și au stricat fertfelnicile
lor.
46. Și au tăiat împrejur pre
pruncii cei netăiefi împrejur, câfi
au aflat în hotarele lui lsrail cu
tărie.
2 1259
47. Și au gonit pre fiii trufiei, și
s'a sporit lucrul în mâinile lor.
48. Și au scos legea din mâinile
neamurilor și din mâinile împăra-
ților, și n'au dat corn păcătosului.
49. Și s'au apropiat zilele lui
Matatia să moară și a zis fiilor săi;
acum s'au întărit trufiea și certarea
și vremea sfârșitului și urgia
mâniei.
50. Acum dar fiilor, râvnifori
fifi legei, și dafi sufletele voastre
pentru legătura părinfilor noștri.
51. Aducefi-vă aminte de
lucrurile părinților noștri, care le-
au făcut întru neamurile sale, și
vefi luă mărire mare și nume
veșnic.
52. Avraam, au nu întru ispită
s'a aflat credincios, și s'a socotit lui
spre dreptate?
53. losif în vremea necazului său
a păzit porunca și s'a făcut domn
Eghipetului.
54. Finees tatăl nostru a răvnit
răvnirea și a luat legătura preoției
cei veșnice.
55. Isus plinind cuvântul, s'a fă-
cut judecător în lsrail.
56. Halev, pentrucă a mărturisit
întru adunare, a luat moștenirea
pământului.
57. David cu mila lui a moștenit
scaunul împărăției în veacul vea-
cului.
58. Ilie răvnind râvna legei, s'a
luat în sus până în cer.
59. Anania, Azaria și Misall cre-
zând, s'au mântuit din para focului.
60. Daniil întru nevinovăția sa
s'a mântuit din gurile leilor.
61. Și așâ socotiji întru fiecare
neam și neam. că fofi cei ce nă-
dăjduesc într'lnsul nu vor slăbi.
62. Și de cuvintele omului păcâ-
52. Fac . 22, 2. 53. Fac. 41, 40,
54. Numere 25, 13.
56. Isus Navl 14, 14; 3 Jmp. 2, 4.
58. 4 Imp . 2, 12. 60, Daniil 6, 22.
1260 CARTEA ÎNTÂI
tos să nu vă leme|l, că mărirea lui
este gunoiu și viermi.
63. Astăzi se înal|ă și mâine nu
se va aflâ, că s'a înlors în |ărâna sa,
și gândirea lui a pierit.
64. Drept aceea voi fiilor,
întărifl- vă șl vă îmbărbătafi în
lege, că în fr'însa vă veți mări.
65. Și iată Simeon fratele
vostru, știu că om de sfat este, de el
să ascultafi în toate zilele, acesta vă
va 0 vouă în loc de tată.
66. Si luda Macaveul, care este
cu putere tare din tinerețile sale, a-
cesta va fi căpetenie oștirei, ca să
faceți răsboiu asupra popoarelor.
67. Și voi aduceți la voi pre fo|i
făcătorii legei, și izbândiți izbânda
poporului vostru.
68. Răsplătifi răsplătire neamu-
rilor, și lua|i aminte la poruncile
legei.
69. Și bine i - a cuvântat pre ei,
și s'a adaos la părinfii săi, și a murit
în anul o sută patruzeci și șase.
70. Și l-au îngropat pre el fiii lui
în mormânlurile părinților săi în
Modin, și l-a plâns pre el fot Isra-
ilul cu plângere mare.
CA P. 3.
Răsboaiele lui Iuda Macaveiul
cu Apolonie și cu Siron povățuitorii
oștilor lui Anlioh.
Ș iMacaveiu,
s'a sculat luda, care s'a chemat
fiul lui în locul lui.
2. Și ajutându'i -toji -fații -ui și
to|i câ|i se lipise de tatăl lui, au bă-
tut răsboiul lui Israil cu veselie.
3. Și a făcuu mărire poporutui
său, și s'a îmbrăcat cu zaua ca un
uriaș, și s'a încins cu armele sale
cele de răsboiu, șl a întărit răsboaie
apărând tabăra cu sabie.
4. Și s' a asemăna a feutut f n
tru -lucrurile sale, și ca un pui de
leu răcnind la vânat.
5. Și a gonit pre cel fărădelege
certându'i, și pre cei ce turburau
pre poporul său, i-a ars cu foc.
6. Șl s'au tras to|i cel fărădelege
de frica lor, și to|i lucrătorii fără-
delege! împreună s'au turburat, și
s'a sporit mântuirea în mâna lui.
7. Și a amărît împăra|l mul|i, și
a veselit pre lacov cu faptele sale, și
până în veac pomenirea lui întru
binecuvântare.
8. Și frecând prin cetă|ile ludei,
a pierdut pre cei necredincioși din-
ir'însele, și a înlors mâniea de către
Israil.
9. Și s'a vestit până la marginile
pământului, șl a adunat pre cei ce
piereau.
10. Și a adunat Apolonie
neamuri, și dela Samariea putere
mare, ca să deâ răsboiu asupra lui
Israil.
11. Și a înfeles luda, și a ieșit
înaintea lui, și l-a bătut pre el, și l -
a omorît, și mulfi au căzut răni|i,
iar ceilalți au fugit.
12. Și a luat prăzile lor, și sabiea
lui Apolonie o a luat Iuda, și cu
aceea a făcut răsboiu în toate zilele.
13. Și auzind Siron mai marele
puterii Siriei, că a strâns luda a-
dunare și ceata credincioșilor cu
sine și acelor ce ies la răsboiu, a zis:
14. Face-voiu mie nume, și mă
voiu mărî întru împărăție, și voiu
bale pre luda și pre cei ce sunt cu
el, șl pre cei ce n'ascultă de cu-
vântul împăratului.
15. Și a adaos a se sul, și s'a suit
cu el tabăra necuraților cea tare, ca
să'i ajute lui, și să facă izbândă
asupra fiilor lui Israil.
16. Și când s'a apropiat la
suirea Vetoronului, a ieșit luda
înaintea lui cu putini.
17. Și văzând că vine tabăra în-
tru întâmpinarea lor, au zis către
luda; cum noi pufinivom puteâ să
 A MACAVEILOR 3
dăm răsboiu la atâta mulțime tare?
Și noi am slăbit a|unând astăzi.
18. Și a zis Iuda: lesne este ase
închide mulfi în mâinile celor pu-
tini, și nu este osebire înaintea
Dumnezeului cerului a mântui cu
mulfi, au cu pufini.
19. Că nu întru mulfimea oștirei
este biruinfa răsboiului, ci din cer
este puterea.
20. Acela vin asupra noastră cu
semefie multă și cu fărădelege, ca
să ne plarză pre noi și pre muierile
noastre și pre fiii noștri, ca să ne
prade pre noi;
21. Iar noi ne răsboim pentru
sufletele noastre și pentru legile
noastre.
22. Și însăși Domnul îl va zdrobi
pre ei de către fafa voastră, și voi
nu vă vefi teme de ei.
23. Și după ce a încetat a grăi,
au sărit asupra lor fără de veste, și
s'a surpat Siron și tabăra lui
înaintea lui.
24. Și i-au gonit pre ei la po-
gorâșul Vetoronului până la câmp,
și au căzut dintru ei ca vr'o opt sute
de bărbafi, iar ceilalfi au fugit la
pământul Pilistimului.
25. Și a început frica lui luda și
a fraților lui și spaima a cădeâ
preste neamurile cele din prejurul
lor.
26. Și a ajuns până la împăratul
numele lui, și de răsboaele lui luda
vorbeau toate neamurile.
27. Iar după ce a auzit Antioh
împăratul cuvintele acestea, s'a mâ-
nieat cu iufime, și trimljând a adu-
nat toate oștirile împărăției sale, ta-
bără mare foarte.
28. Și deschizând cămara sa, a
dat lefi ostașilor lui pre un an, și le-
a poruncit lor întru un an să fie
gata la toată treaba.
29. Iar dacă a văzut că s'a sfâr-
șit argintul din vistierii, și birurile
tării sunt pufine pentru împereche-
rea și rana ce a făcut pre pământ,
1261
stricând legile care au fost din zilele
cele dintâiu,
30. S'a temut, ca nu cumvâ să
nu aibă ca o dală, și a douaoară
cheltuieli și daruri, care dăduse
mai'nainte cu mână largă, cât a în-
trecut cu dăruirea pre tofi
împărafli cei ce au fost mai'nainte
de el.
31. Și se îndoiâ cu sufletul său
foarte, și s'a sfătuit să meargă la
Persida, și să lâ dăjdiile țărilor, și
să adune argint mult.
32. Și a lăsat pre Lisie, om mărit
și de neam împărătesc, mai mare
preste lucrurile împăratului dela
rîul Eufratului până la hotarile
Eghipetului.
33 Și să crească pre Antioh fiul
lui până ce se va întoarce el.
34. Și i-a dat lui |umătate din
oștire și elefanții, șl i-a poruncit lui
despre toate lucrurile, care a voit,
și de lăcuitorii Iudeii și ai Ierusa-
limului.
35. Ca să trimifă asupra lor o-
știre să zdrobească și să nimicească
lăriea lui Israil și rămășifa Ierusa-
limului, și să piarză pomenirea lor
din loc.
36. Și să așeze oameni de alt
neam în toate hotarele lor, și să le
deâ cu sorfi pământul lor.
37. Iar împăratul a luat cealaltă
|umătate de oștire, care rămăsese,
și s'a sculat dela Antiohia din ce-
tatea împărăției sale în anul o sută
patruzeci și șapte.
38. Și a trecut apa Eufratului, și
mergeâ prin (ările cele de sus, și a
ales Lisie pre Ptolomeu fiul lui Do-
rimen și pre Nicanor și pre Gorghie
bărbafi tari din prietinii
împăratului.
39. Și a trimis cu ei patruzeci de
mii de bărbafi și șapte mii de călă-
reți, ca să vie în pământul Iudei,
1262 CARTEA ÎNTÂI
șl să'l strice de tot, după cuvântul
împăratului.
40. Și s'au sculat cu toată pu-
terea lor și au venit și au tâbârît a-
proapedeEmaumîn pământul câm-
piei.
41. Și au auzit neguțătorii |ărli
numele lor, și au luat argint și aur
mult foarte și slugi, și au venit la
tabără, ca să iâ pre fiii lui Israil
robi.
42. Și s'a adaos la el puterea Si-
riei și a pământului celor de alt
neam.
43. Și a văzut luda și fra|ii lui că
s'au înmulțit răutățile și oștirile
tăbărăsc în hotarele lor, și au în-
țeles de cuvintele împăratului, care
a poruncit să facă poporului spre
pierdere și spre pierire.
44. Și a zis fiecare către aproa-
pele său: să ridicăm surparea po
porului nostru și să dăm răsboiu
pentru poporul nostru și pentru
cele sfinte.
45. Și s'a strâns adunarea, ca să
fie gata la răsboiu și ca să se roage
și să ceară milă și îndurări.
46 Și Ierusalimul erâ nelăcuit ca
o pustie, nu erâ cine să intre și cine
să iasă din cei născu|i ai lui, și
sfinfeniea călcată și fiii celor de
neam strein la marginea cetăfei, și
acolo erâ sălașul neamurilor, și s'a
luat bucuriea dela lacob și s'au
sfârșit fluerul și alăuta.
47. Și s'au adunat, și au venit la
Masifâ împreajma Ierusalimului,
că locul rugăciunei lui Israil
mai'nainte erâ la Masifâ.
48. Și au postit în ziua aceea, și
s'au îmbrăcat cu saci, și cenușeau
pus pre capetele lor, și și-au rupt
hainele lor.
49. Și au întins cărțile legii, de
care cercâ neamurile, ca să se scrie
înfr'însele chipurile idolilor săi.
50. Și au adus hainele
preoțești șl cele întâiu născute și
zeduelele, și au pus înainte pre
Nazareii cei ce plinise zilele lor.
51. Și au strigat cu glas mare la
cer, zicând : ce vom face acestora,
și unde îi vom duce pre ei 7
52. Și sfintele tale s'au călcat și
s'au spurcat și preoții tăi în plân-
gere și în smerire.
53. Și iată neamurile s'au
adunat asupra noastră, ca să ne
piarză pre noi; tu știi cele ce
gândesc ei asupra noastră.
54. Cum vom puteâ stâ împro-
tiva feții lor, de nu ne vei ajufâ tu
nouă? Și au trâmbițat cu trâmbi-
țele și au strigat cu glas mare.
55 Și după aceasta a pus luda
povăfuitori poporului preste mii și
preste sute, și preste cincizeci și
preste zece
56. Și a zis celor ce zideau case
și celor ce'și logodise muieri și să-
dise vii și celor fricoși, să se în-
toarcă fiecare la casa sa după lege.
57. Și a purces tabăra, și a tăbă-
rît la amiază zi a Emaumului.
58. Și a zis luda: încingeți-vă și
vă faceți fii tari și fifi gata pre di-
mineață, ca să dați răsboiu asupra
neamurilor acestora, care s'au a-
dunat împroliva noastră, ca să ne
piarză pre noi și sfintele noastre.
59. Că mai bine este să murim
noi în răsboiu, decât să vedem rău-
tățile neamului nostru și ale sfin-
telor.
60. Iar precum va fi voea în cer,
așâ să fie.
CAP. 4.
Alte două răsboaie ale lui Iuda Maca-
veiu împroliva lui Gorghie și Lisie și
biruințele lut. Curățirea Bisericii.
Ș îbația luatși oGorghie cinci mii de băr-
mie de călăreți aleși, și a
purces tabăra noaptea,
3. 56. 2 Lege 20, 5 și 8. 57. Judec. 7, 3.
 A MACAVEILOR 4
2. Ca să năvălească asupra ta-
berii Evreilor și să'i lovească pre ci
fără de veste, și fiii marginei erau
lui povă|uitori.
3. Și auzind Iuda, s'a sculat el și
cei puternici, ca să lovească oștirea
împăratului cea din Emaum.
4. Că încă eră risipită oștirea
din tabără.
5. Și a venit Gorghie la tabăra
Iudei noaptea, și pre nimeni n'a
aflat, și i-a căutat pre ei în munfi,
că zi- ceă: fug aceștia de noi.
6. Și odată cu ziua s'a ivit Iuda
în cămp cu trei mii de bărbafi, însă
platoșe și săbii n'aveau, precum le
eră voea.
7. Și văzând tabăra neamurilor
tare și înarmată și călărime împre-
jurul ei și aceștia învă|a|i la
răsboiu.
8. Și a zis Iuda bărbaților celor
ce erau cu el : nu vă lemefi de
mulfimea lor, și de năvălirea lor nu
vă înfricoșați.
9. Aduce|i-vă aminte, cum s'au
mântuit părinfii noștri la marea
Roșie, cănd i-a gonit pre ei Faraon
cu putere multă.
10. Și acum să strigăm la cer, că
doar se va milostiv! spre noi, și'și
va aduce aminte de legătura
părinților noștri, și va zdrobi
tabăra aceasta astăzi înaintea fe|ii
noastre.
11. Și vor cunoaște toate
neamurile, că este cel ce măntuește
și cel ce izbăvește pre lsrail.
12. Și au ridicat cei de alt neam
ochii lor, și i-au văzut pre ei viind
înainte, și au ieșit din tabără la
răsboiu.
13. Și au trâmbițat cei ce erau
cu luda, și s'au lovit, și s'au surpat
neamurile, și au fugit la cămp; iar
cei din dărăpt to|i au căzut în sabie.
14. Și i-au gonit pre ei pănă la
4. 9. Eșire 14, 9.
1263
Gamron și pănă la cămpii Idumeii
și ai Azotului și ai Iamniel.
15. Și căzură dintr'înșii ca la
trei mii de bărbafi.
16. Și s'a întors luda și oștirea
lui dela gonirea lor.
17. Și a zis către popor: să nu
poftiți prăzile, că răsboiul este în
preajma noastră, și Gorghie și o-
știrea lui în munte aproape de noi;
18. Ci staji acum asupra
vrăjmașilor noștri, și daji răsboiu
lor, și după aceea veji luă prăzile
lor cu îndrăzneală.
19. Și încă grăind luda acestea,
s'a ivit o parte oarecare privind din
munte.
20. Și a văzut că s'a înfrănt, și
cei ce sunt cu Iuda au aprins ta-
băra, că fumul, care se vedeâ,
arătă ce s'a făcut.
21. Și ei văzănd acestea, s'au în-
fricoșat foarte, și văzănd și tabăra
lui Iuda la cămp gata de răsboiu,
22. Au fugit to(i la pămăntul ce-
lor de alt neam.
23. Și s'a întors luda să prade
tabăra; și a luat aur mult șl argint
și iachinl și mohorît dela marea, și
avufie mare.
24. Și întorcăndu-se, a lăudat și
bine a cuvăntat pre Dumnezeul
cerului, că este bun, că în veac este
mila lui.
25. Și s'a făcut măntuire mare
lui Israil în ziua aceea.
26. far căfi au scăpat din cei de
alt neam, mergănd au spus lui Li-
sie toate căte s'au întâmplat.
27. Iar el auzind s'a turburat și
s'a măhnit, că nu s'a făcut lui 1-
srail cele ce a voit el. și nu s'a în-
tămplat cele ce i-a poruncit lui îm-
păratul.
28. Iar în anul viilor a gătit Li-
sie bărbați aleși șasezeci de mii și
cinci mii de călăreți, ca să bată Ie-
rusalimul.
1264 CARTEA ÎNTÂI
29. Și au venit la Idumeia, și au
tabdrît la Vetsura, și a ieșit îna-
intea lor luda cu zece mii de băr-
bați.
30. Șl văzând tabăra lor tare,
s'au rugat zicând : bine ești
cuvântat Mântuitorul lui Israil, cel
ceai zdio- bit pornirea celui
puternic prin mâna robului tău
David, și ai dat tabăra celor de alt
neam în mâinile lui Ionatan fiului
lui Saul și a purtătorului lui de
arme.
31. Închide tabăra aceasta în
mâna poporului tău Israil, și să se
rușineze cu puterea și cu călărimea
lor.
32. Dă-le lor spaimă, și topește
tndrăsnirea puterii lor, și să se clă-
tească cu zdrobirea lor.
33. Oboară'i pre ei cu sabiea ce-
lor ce te iubesc, și să te laude pre
tine cu cântări to|i cei ce știu nu-
mele tău.
34. Și s'au lovit unii cu al|ii, și
au căzut din tabăra lui Lisie ca la
vr'o cinci mii de oameni, și au că-
zut înaintea lor.
35. Și văzând Lisie înfrângerea
ce s'a făcut laberii sale și îndră-
snirea lui luda, și cum că sunt gata
sau a trăi sau a mur! vitejește, s'a
dus la Antiohia, și a adunat streini,
și înmul|ind oștirea cea făcută,
socoteâ iarăși să vie în ludeia.
36. Și a zis luda și (rafii lui: iată
s'au zdrobit vrăjmașii noștri, să ne
suim să cură|im sfintele și să le
înnoim.
37. Și s'a adunat toată tabăra, și
s'a suit în muntele Sionului.
38. Și a văzut sfințenia pustiită
și jertfelnicul spurcat și porjile
arse șl în cur|i tufe răsărite, ca
într'o pădure sau ca înlr'un munte,
și cămările surpate.
39. Și și-au rupt hainele lor, și
s'au tânguit cu tânguire mare, și au
pus cenușe pre capetele lor.
30. 1 lmp. 14, 12.
40. Și au căzut cu fafa la
pământ, și au trâmbi|at cu
frâmbifile semnelor, și au strigat la
cer.
41. Atunci a rânduit Iuda
bărbafi, ca să bată pre cei ce erau
în băști până ce va cură|î sfintele.
42. Și a ales preo|i fără de pri-
hană voitori legii lui Dumnezeu.
43. Și au curăjit sfintele, și au
dus pielrile spurcăciunei la loc ne-
curat.
44. Și s'au sfătuit pentru
jertfelnicul arderii de tot cel
spurcat, ce vor face cu el.
45. Și le-a venit lor sfat bun, ca
să'l strice, ca nu cumvâ să le fie lor
spre ocară, că l-au fost spurcat
neamurile; și au stricat jertfelnicul.
46. Și au pus pietrile în muntele
casei în loc bun, până va veni pro-
rocul, ca să răspunză pentru ele.
47. Și au luat pietre întregi
după lege, și au zidit jertfelnic nou,
ca și cel mai dinainte.
48. Și au zidit sfintele și cele din
lăunlru casei și curțile.
49. Și au făcut vase sfinte nouă,
și au băgat sfeșnicul și jertfelnicul
arderilor de tot și al tămâierilor și
masa, în Biserică.
50. Și au tămâiat preste
jertfelnic, și au aprins lumânările
cele de pre sfeșnic și luminau în
Biserică.
51. Și au pus pre masă pâini, și
au întins păretarile și au săvârșit
toate lucrurile, care le-au făcut.
52. Și au mânecat dimineafa în
douăzeci și cinci de zile ale lunei a
noua; aceasta este luna Haselev a
anului o sută patruzeci și opt.
53. Și au adus jertfă după lege
preste jertfelnicul arderilor de lot
cel nou, care îl făcuse.
54. Pre vremea și în ziua în care
l-au spurcat pre el neamurile, întru
aceea s'a înnoit cu cântări și cu a-
lăute și cu cobze și cu chimvale.
55. Și a căzut tot poporul pre
fa|a
 A MACAVEILOR 4-5
sa și s'a închinai, și bine a cuvântat
pre Dumnezeul cerului, cel ce bine
au sporit lor.
56. Și au făcut înnoirea
jertfelnicului în opl zile, și au adus
arderi de tot cu veselie, și au jertfit
jertfa de mântuire și de laudă.
57. Și au împodobit fafa
Bisericii cea dinainte cu cununi de
aur și cu păvezoare și au înnoit
porfile și cămările, și le-au pus lor
uși.
58. Și s'a făcut veselie mare în-
tru popor foarte, și s'a întors ocara
neamurilor.
59. Și au rânduit Iuda și frafii
lui și toată adunarea lui lsrail, ca
să se (ie zilele înnoire!
jertfelnicului în vremile sale din an
în an în opt zile, dela douăzeci și
cinci ale lu- nei Haselev cu veselie
și cu bucurie.
60. Și au zidit în vremea aceea
muntele Sionului împrejur cu zid
înalt și cu turnuri tari, ca nu
cumvâ viind neamurile să le calce,
cum făcuse mai 'nainte.
61. Și au rânduit acolo oștire
să'l păzească, și au întărit pre el să
păzească pre Vetsura, ca să aibă
poporul întărire de către fafa
Idumeii.
CAP. 5.
Alte zece biruințe ale lui Iuda Maca -
veni asupra vrăjmașilor.
Ș idea primprejur
fost dacă au auzit neamurile
că s'a zidit jertfel-
nicni. ș. s'a în nnît it fi nfenia ca și
mai 'nainle, s'au mâniat foarte.
2. Și s'au sfătuit ca să piarză
pre neamul lui lacov, pre cei ce
erau între ei, și au început a omorî
din popor și a pierde.
3. Și a dat răsboiu luda asupra
fiilor lui Isav în ldumeia cea din
Acravaptin, că încunjurâ pre
lsrail, și i-au bătut pre ei cu rană
mare, și i-au strîmtorat pre ei, și au
1266
luat prăzile lor.
4. Și și-a adus aminte de
răutatea fiilor lut Veon, cari erau
poporului spre lat și spre piedecă,
păzind cu vicleșug drumurile.
5. Și s'a închis de el în turnuri,
și a tăbărlt asupra lor, și i-a ble-
stemat pre ei, și a ars turnurile cu
foc împreună cu tofi cei ce erau în-
lăuntru.
6. Și a trecut la fiii lui Amon, și
a aflat mână tare și popor mult și
pre Timoteiu povăfuitorul lor.
7. Și a făcut asupra lor răsboaie
multe, și s'a zdrobit înaintea fefei
lui, și i-a bătut pre ei.
8. Și a luat Iazirul și fetele ei, și
s'a întors la ludeia.
9. Și s'au adunat neamurile cele
din Galaad asupra Israiltenilor, cei
ce erau în hotarele lor, ca să'i
piarză pre ei, iar ei au fugit în
cetatea Da- tema.
10. Și au trimis cărfi la luda și
la tralii lui zicând:
11. Adunalu - s'au asupra
noastră neamurile cele de
primprejurul nostru. ca să ne
piarză pre noi, și se gătesc să vie, și
mal 'nainte să prin- - ză cetatea în
care am fugit, și Timoteiu
povăfuește tabăra lor.
12. Acum dar viind, scoate-ne
din mâna lor, că mulfi au căzut
dintre noi.
13. Și toji frafii noștri, cari erau
în părfile Tuvinului s'au omorît, și
au robit pre muierile lor și pre fiii
lor și zgonisalela lor, și au pierdut
acolo ca la o mie de bărbafi.
14. încă cetindu-se cărfile, iată
alfi soli au venit ain Galileea cu
hainele rupte spuind după
cuvintele acestea.
15. Și zicând: că s'au adunat
asupra lor dela Ptolemaida și dela
Tir și dela Sidon, și toată Galileea
celor de alt neam, ca să ne piarză
pre noi.
16. Și dacă a auzit luda și po-
porul cuvintele acestea, s'a adunat
1266 CARTEA ÎNTÂI
mulfime mare, sâ se sfătuiască ce
vor face fraților săi celor din ne-
voie, pe cari îi băteau aceia.
17. Și a zis Iuda lui Simon fra-
tele sâu:alege’(i fie oameni și mergi
și mânluește pre frafli tăi cei din
Galileea, iar eu și Ionatan fratele
meu, vom merge la Galaadita.
18. Și a lăsat pre Iosifon fiul lui
Zaharia și pre Azaria povâjuilori
poporului cu cealaltă oștire în lu-
deea spre pază.
19. Și le-a poruncit lor zicând:
fifi mai mari preste poporul acesta,
și să nu dafi răsboiu asupra nea-
murilor, până ne vom întoarce.
20. Și s'au împărfit lui Simon
bărbafi trei mii, ca să meargă la
Galileia; iar lui Iuda bărbafi opt
mii, ca să meargă la Galaadita,
21. Și mergând Simon în
Galileia, a făcut răsboaie mJte
asupra neamurilor, și zdrobindu-se
neamurile din'naintea fefii lui, le-a
gonit pre ele până la poarta
Ptolemaidei.
22. Și au căzut din neamuri ca
la vre'o trei mii de oameni, șl au
luat prăzile lor.
23. Și i-au luat pre ei din
Galileia și din Arvafi cu muierile și
cu pruncii lor, și toate câte aveau
ei, și i-au adus în ludeia cu veselie
mare.
24. Și luda Macaveul și Ionatan
fratele lui au trecut Iordanul, și au
mers cale de trei zile în pustie.
25. Și s'au întâmpinat cu Nava-
teii, cari viind înaintea lor cu pace,
au povestit lor toate câte s'au
întâmplat frafilor lor în Galaadita.
26. Și cum că mulfi dintre ei
sunt prinși la Vosora și în Vosor, în
Aiemis, Hasfor, Mached și
Carnaim, toate acestea sunt celăfi
tari și mari.
27. Și în celelalte cetăfi ale Ga-
laaditei sunt prinși, și pre mâine se
rânduiesc să tăbărască asupra
cetăfilor, și să le iâ, și pre tofi să'l
piarză într'o zi.
28. Și a întors Iuda și tabăra lui
calea spre puslie la Vosora fără de
veste, și a luat cetatea, și a omorît
toată partea bărbătească cu ascu-
țitul săbiei, și a luat toate prăzile
lor, șl o a ars pre ea cu foc.
29. Și s'au sculat de acolo noap-
tea, și au mers cam asupra cetăfii.
30. Și dacă s'a făcut ziuă, ridi-
când ochii săi. iată popor mult ne-
numărat ridică scări și unelte, ca să
iă cetatea, și dă răsboiu asupra lor.
31. Și văzând luda că s'a înce-
put răsboiul, și strigarea cetăfiis'a
suit până la cer cu trâmbife și cu
glas mare, a zis bărbaților puterii:
32. Dafi răsboiu astăzi pentru
frafli voștrii.
33. Și au ieșit cu trei rânduri
pre dinapoia lor, și trâmbițară cu
trâm- bifile, și strigară cu
rugăciuni.
34. Și a cunoscut tabăra lui Ti-
moteiu, că Macaveiu este, și a fugit
dela fața lui, și i-a bătut pre ei cu
rană mare, și au căzut dintre ei în
ziua aceea ca la vr'o opt mii de
bărbafi.
35. Și abătându-se luda la
Masfa, a dat răsboiu asupre ei, și o
a luat și a omorît toată partea
bărbătească într'însa, și a luat
prăzile ei, și o a ars cu foc.
36. De acolo purcezând a luat
Hasfonul, Machedul Vosorul și ce-
lelalte cetăfi ale Galaaditei.
37. Și după graiurile acestea, a
adunat Timoteiu altă tabără, și a
tăbărît despre fafa Raionului
dincolo de pârîu.
38. Și a trimis luda să iscodescă
tabăra, aceștia i-au spus lui,
zicând: adunalu-s'au la ei toate
neamurile cele de primprejurul
nostru, putere multă foarte.
39. Și pre Arabi i-a năimit spre
 A MACAVEILOR 5
aiutorul său, și sunt făbărâfi din-
colo de pdrtu, gata a venl asupra ta
cu răsboiu, și a mers luda întru
întâmpinarea lor.
40. Și a zis Timoteiu
căpeteniilor oștirilor sale: când se
va apropiâ luda și tabăra lui la
pârîul cel cu apă, de va trece la noi
el mai'nainte, nu vom puteâ stă
înaintea lui, că va fl mai tare de cât
noi.
41. Iar de se vaspăimâniă, șl va
lăbărâ dincolo de pârîu, să trecem
la el, și vom 11 mal tari de cât eL
42. Iar dacă s'a apropiat luda la
pârîul cel cu apă, a pus pre cărtu-
rarii poporului la pârîu, și le-a po-
runcit lor zicând: să nu lăsafi tot
omul să tăbărască, ci să vie to|i la
răsDoiu.
43. Și a trecut asupra lor
mai'nainte, și tot poporul lui după
el, și s'au înfrânt înaintea lefii lui
toate neamurile, și lepădând
armele sale, au fugit la capiștea cea
din Car- nalm.
44. Și a luat cetatea, șl capiștea
o a ars cu foc împreună cu tofi cei
ce erau într'însa, și s'a înfrânt Car-
naimul, și n'a mai putut să mai steâ
înaintea fefii lui luda.
45. Și a adunat luda pre tot Is-
railul, pre cei ce erau la Galaadita,
dela cel mic până la cel mare, și pre
muierile lor și pre fiii lor și averea
lor, tabără mare foarte, ca să vie în
pământul ludei.
46. Și a venit până la Efron, și
aceasta este cetate mare șl la in-
frarea ei foarte tare; nu se puteâ
abate dela ea deadreapla sau dea-
stânga, ci trebuiâ a merge prin mi-
jlocul ei.
47. Și i-au închis pre ei afară cef
din cetate.
48. Și au astupat porfile cu
pietre.
49. Și a trimis la ei luda cuvinte
de pace, zicând :
50. Trece-voiu prin pământul
1267
tău. ca să ne ducem în pământul
nostru, șl nimeni nu vă va face rău
vouă, numai cu picioarele vom
trece, și n'au vrut să'i deschiză lui.
51. Și a poruncit luda să strige
în tabără, ca să tăbărască fiecare în
care loc este, și au tăbărît bărbații
puterei, și au dat răsboiu ce- tăfei
toată ziua aceea și toată noaptea, și
s'a dat cetatea în mâinele lui.
52. Și a pierdut toată partea
bărbătească cu ascufitul săbiei, și
de tot o a stricat, și a luat prăzile ei,
și a trecut prin cetate pre deasupra
celor omorîfi, și a trecut Iordanul
la câmpul cel mare despre fafa
Vetsanului.
53. Și erâ luda adunând pre cei
mal de pre urmă, și mângâind po-
porul toată calea, până ce a venit în
pământul ludei.
54. Și s'a suit în muntele Sionu-
lui cu veselie și cu bucurie, șl au
adus arderi de tot, căci n'a căzut
dintre ei nimeni până ce s'a întors
cu pace.
55. Iar în zilele în care erau
Iuda și Ionatan la Galaad, și Simon
fratele lui la Galileia spre fafa
Ptole- maidei,
56. Au auzit fosil fiul lui
Zaharia și Azarla mai marii
oștirilor de vitejiile și de răsboiul
care a făcut, și au zis:
57. Să ne facem și noi nouă nu-
me, și să mergem să dăm răsboiu
asupra neamurilor celor dlmpreju-
rul nostru.
58. Și au poruncit celor din o-
știre, cari erau cu ei, și au mers a-
supra Iamniei.
59. Și au ieșit Gorghie din cetate
și bărbafii lui înaintea lor la
răsboiu.
60. Și s'au înfrânt losif și Azaria
și s'au gonit pânâ la hotarele ludei,
și au căzut în ziua aceea din po-
porul lui Israil ca vr'o două mii de
 1268 CARTEA ÎNTÂI
b&rbafi. și s'a făcut înfrângere mare
în poporul lui lsrail.
61. Pentrucă n'au ascultat de luda
și de frații lui, gândind să fa v
tejie. că i
62. lar aceștia nu erau di s răsboiu, și P fugit și s'a dus de a-
mânța bărbaților acelora, npr pă
cărora mâini S'P dat mân itin l
lsrail.
63. lar bărbatul luda șl fr l
ați ua tot
s'au mărit foarte înaintea
Isra- ilul și a tuturor neamurilor,
unde se auziâ numele lor,
64. Cât se adunau la ei
lăudându'i.
65. Și au ieșit luda și (rafii lui,
ca să bată pre fiii lui Isav în
pământul de călre amiază zi, și au
bătut pre Hevron și fetele lui și au
stricat tăria lui, și turnurile lui le-
au ars împrejur.
66. Și s'au sculat să meargă în
pământul celor de alt neam, și au
trecut pre la Samaria.
67. In ziua aceea au căzut
preoții cetă(ilor vrând ei să facă
bărbăție, ieșind ei la răsboiu fără
de sfat.
68. Și s'a abătut luda la Azot
pământul celor de alt neam, și a
surpat capiștile lor, și idolii cei cio-
pliți i-a ars cu foc, și a luat prâ- zile
cetă|ilor, și s'a întors la pământul
ludei.
CAP. 6.
Antioh Eupator cazând în grea boală»
moare fiind tare chinuit.
I ar împăratul Antioh umblând
prin țările cele de sus, a auzit, că
este în E 1 imaida a Pe rsia ce laee
mărită cu avu|ie, cu argint și cu
aur.
2. Și Biserica cea dintr'însa bo-
gată toarte, și cum că sunt acolo
acoperemânturi de aur și zale și
arme, care le-a fost lăsat acolo A-
lexandru fiul lui Pilip împăratul
MP- chedonenilor, care P împărăjit
în- tâiu între Elini.
3. Și P venit cercând să iâ
cetatea și să o prade, și n'a putut,
că au fost înfeles cetățenii de
cuvântul acesta.
4. Și s'au sculat asupra lui cu
colo cu întristare mareîntorcându-
se la Vavilon.
5. Și P venit oarecare în Persida
care i-p spus, că s'au înfrânt ta-
berile, care s'au fost dus în pămân-
tul ludei.
6. Și P mers Lisie cu putere tare
întâiu, și se înfrânse de către fafp
lor, și ei s'au întărit cu arme și cu
putere și cu prăzi multe, care au
luat din faberile pe care le-au tăiat.
7. Și P stricat urâciunea care P
fost zidit deasupra jertfelnicului în
Ierusalim, și sfințenia CP șt întâiu o
P încunjurat cu ziduri înalte, și
Vetsura cetatea sa.
8. Și P fost după ce P auzit îm-
păratul cuvintele acestea, s'p spâi-
mântat și s'p turburat tare, și P că-
zut pre pat, și P căzut în boală, de
întristare, căci nu s'p făcut lui pre-
cum gândeâ.
9. Și P fost acolo zile multe, pen-
frucă s'p înnoit într'însul mâhnire
mare și a gândit că va muri.
10. Și P chemat pre loji prietinii
săi și P zis către ei:luatu-s'p somnul
dela ochii mei, și mi-p scăzut inima
de grije.
11. Și am zis întru inima mea:
până la ce necaz am venit și fur-
tună mare, întru care acum sunt?
Cel ce eram bun și iubit întru stă-
pânirea mea;
12. lar acum îmi aduc aminte
de răutățile care am făcut la
Ierusalim, luând toate vasele cele
de aur și cele de argint, care erau
într'însul, și am trimis ca să piarză
fără de pricină pre cei ce lăcuesc în
ludeia.
13. Cunosc eu că pentru acelea
m'au aflat pe mine răulăfile
acestea.
 A MACAVEILOR 6
șl iată că pier de mare inimă rea în
pământ strein.
14. Și a chemat pre Filip, care
eră unul din prietenii săi, și l-a pus
pre el preste toată împărăția sa.
15. Și i a dat lui stema și veș-
mântul său și inelul, ca să aducă
preAntioh fiul său, și să'l crească
pe el, ca să împărătească.
16. Și a murit acolo Antioh îm-
păratul în anul o sută patruzeci și
nouă.
17. Și a cunoscut Lisiecâ a mu-
rit împăratul, și a pus pre Antioh
feciorul lui împărat în locul lui, pre
care de tinerel l-a crescut, și i • a
numit numele lui Eupator.
18. Iar cei din întăriri,
închideau pre Israil împrejurul
sfintelor, și căutau răutăfi în toată
vremea și tărie neamurilor.
19. Și a gândit luda să'i piarză
pre ei, și a adunat tot poporul ca
să'i încunjure pre ei.
20. Și s'au adunat împreună, și
i-au încun|urat pre ei în anul o sută
și cincizeci, și au făcut asupra lor
întăritură săgetătorilor și meșteșu-
guri.
21. Și ieșind unii dintr'înșii din
închisoare, s'au lipit lângă aceștia o
seamă din cei necredincioși din
Israil, și au mers ia împăratul și au
zis:
22. Până când nu vel face jude-
cată, și vei izbândi pre frafii
noștri?
23. Nouă ne-au plăcut a sluji ta-
tălui tău și a umblă întru poruncile
lui, și a ascultă de așezămân- turile
lui, măcar de se și înstreinau dela
noi pentru aceasta cei ce sunt din
poporul acesta.
24. Și ori unde află pre cinevâ
dintre noi, îl omorâ, și moștenirile
noastre le jefuiă.
25. Și nu numai preste noi a în-
tins mâna, ci și preste toate hota-
rele lor.
26. Și iată au tăbărît astăzi asu-
1269
pra întăriturii în ierusalim, ca să'l
iă pre el și sfinjenia; iar Vefsura o
au întărit.
27. Și de nu vei apucă
mai'nainte de grab, mai mari decât
acestea vor face, și nu'i vei puteâ
birul pre ei.
28. Și s'a mânieat împăratul
dacă a auzit, și a adunat pre tofi
prietenii săi căpeteniile puterii sale,
și pre cei ce erau preste călărime.
29. Și dela al|i împărafi, și dela
ostroavele mărilor au venit la el
oștiri năimite.
30. Și a fost numărul puterii lui
o sută de mii de pedeștri, și
douăzeci de mii de călăreji, și
treizeci și doi de elefanfi învătafi la
răsboiu.
31. Și au venit prin ldumeia, și
au tăbărît asupra Vetsurii, și au
dat răsboiu în multe zile, și au
făcut meșteșuguri și ieșire, și le
arseră pre ele cu foc, și au dat
răsboiu bărbă- tește.
32. Și s'a sculat luda dela întări-
tură, și a tăbărît la Vetzaharia îm-
preajma taberii împăratului.
33. Și sculându-se împăratul de
dimineajă, a ridicat tabăra, și a
pornit spre calea Vetzahariei, și
s'au împărțit oștirile la răsboiu, și
au trâmbifat cu trâmbițele.
34. Și elefanților le-au arătat
sânge de strugur și de mure, ca să'i
întărite la răsboiu.
35. Și au împărfit hiarele în
rânduri, și au pus lângă fiecare
elefant o mie de bărbați înzoafi cu
lanfuri și coifuri de aramă preste
capetele lor, și cinci sute de călărefi
aleși erau rânduifi la fiecare hiară.
36. Aceștia mai'nainte de vreme
ori unde erâ hiara, erau și ei, și ori
unde mergeâ, mergeau cu ea, și nu
se despărfeau de ea.
37. Și turnuri de lemne tari
erau preste ele, și acopereâ pre
fieștecare hiară încinsă preste ea cu
unelte,
1270 CARTEA ÎNTÂI
și preste fiecare treizeci și doi de
bărbafi, cari dau răsboiu de preste
ei și Indianul ei.
38. Și cealaltă călărime dincoace
și dincolo o au așezat de amândouă
părjile taberei, clătindu-se și
adăpostindu-se în văi.
39. Și când străluceâ soarele
preste scuturile cele de aur,
sclipeau mun|ii de ele, și străluceau
ca făcliile aprinse.
40. Și s'a întins o parte din ta-
băra împăratului preste mun|ii cei
înafi, iar alta preste locurile cele de
jos, și mergeau cu pază și cu rân-
duială.
41. Și se cutremurau tofi cei ce
auzeau glasul mulfimei lor și
pășirea mulfimei și lovirea armelor,
căerâ tabăra mare foarte și tare.
42. Și s'a apropieat luda și
tabăra lui la răsboiu, și au căzut din
tabăra împăratului șase sute de
bărbafi.
43. Și a văzut Eleazar Avaronul
una din hiară înzăoată cu zaoa îm-
părătească. și erâ mai înaltă decât
toate hiarele, și i s'a părut că preste
aceea este împăratul.
44. Și s'a dat pre sine ca să mân-
tuiască pre poporul său, și să'și
câștige luiș nume veșnic.
45. Și alergând la ea cu îndrăz-
neală în mijlocul rândului, și omorâ
deadreapfa și deastânga, și cădeâ
dela el încoace și încolo.
46. Și s'a vârî! supt elefant, și s'a
pus supt el, și 1-aomorît pre el, și a
căzut pre pămât deasupra lui, și a
murit acolo.
47. Și văzând puterea împăratu-
lui și năvălirea oștirilor, s'a abătut
dela ei.
48. Iar cei din tabăra
împăratului, s'au suit asupra lor la
Ierusalim, și a tăbărît împăratul la
ludeia și la muntele Sionului.
49. Și a făcut pace cu cei din
Vetsura, și au eșit din cetate, că nu
le eră lor acolo hrană, ca să se în-
chiză într'însa, că sâmbătă erâ pă-
mântului aceluia.
50. Și a luat împăratul Vetsura,
și a pus acolo pază, ca să o păzească
pre ea.
51. Și a tăbărît asupra sfinfeniei
zile multe, și a făcut acolo stări să-
getătorilor, și mahini și aruncătoare
de foc șl zvârlitoare de pietre și
scorpidii, ca să arunce săgefi și
praștii.
52. Și au făcut și ei mahini îm-
proliva mahinilor lor, și au dat ră-
sboiu zile multe.
53. Și bucate nu erau în vase,
pentrucă erâ anul al șaptelea, și cei
ce au scăpat în ludea dela neamuri,
au mâncat rămășifa punerii.
54. Și au rămas întru cele sfinte
bărbafi pufini, că i-a biruit pre ei
foamea, și s'a risipit fieștecare la
locul său.
55. Și a auzit Liste, cum că Filip
pre care l-a fost pus împăratul An-
tioh încă fiind el viu, să crească pre
Antioh fiul lui, ca să'l facă împărat.
56. S'a întors dela Persida și
dela Midia, și oștirile împăratului
cele ce s'au fost dus cu el, și cum că
cearcă să iâ lucrurile.
57. S'a grăbit, și s'a Invitat ca să
se ducă din cetate și să zică către
împăratul și către povăfuiforii
puterii și către bărbafi: ne împu-
ținăm în toate zilele, și hrană avem
pufină, iar locul unde suntem tăbă-
râți este tare, și sunt preste noi
grijele împărăfiei.
58. Acum dar să dăm dreapta
oamenilor acestora, și să facem
pace cu ei și cu tot neamul lor.
59. Și să le așezăm lor, ca să
umble după legile lor ca și
mai'nainte, că pentru legiuirile lor,
care le-am risipit, s'au mânieat și au
făcut toate acestea.
60. Și a plăcut cuvântul
înaintea
 A MACAVEILOR 6-7
împăratului și a boierilor, și a tri-
mis la ei să facă pace, și ei au
primit.
61. Și s'au jurat lor împăratul și
boierii pentru acestea, și au eșit din
cetate.
62. Și a intrat împăratul în mun-
tele Sionului, și a văzut tăria locu-
lui, și a călcat jurământul, care a
jurat, și a poruncit, și a surpat zidul
împrejur.
63. Și s'a sculat degrab, și s'a
întors la Antiohia, și a aflat pe Filip
stăpânind cetatea, și a dat răsboiu
asupra lui, și a luat cetatea cu sila.
CAP. 7.
Continuarea luptelor Macaveiiio; bi-
ruința lui Iuda asufra lui Nicanor.
I n anul o sută cincizeci și unul,
ieșit-a Dimitrie feciorul lui Seleuc
did Roma,și JS’ a a uite uo amenip
u- tini la o cetate de lângă mare, și a
împără|ii acolo.
2. Ș i a fos i după ce a venii în
casa împărăfiei părinților săi, a
prins oștirea pre Antioh și pre
Lisie, ca să'i ducă pre ei la el.
3. Șii arătându-se lui lucrul, a
zisu nu'mi arăfafi fetele lor.
4. Și i-au omorît pre ei oștirlie,
și a șezut Dimitrie în scaunul îm-
părăției lui.
5. Și au venit la el tofi bărbații
cei fărădelege, și necredincioșii din
Israil și Alchim povăfuitorul lor,
care voiâ să fie preot.
6. Și au pârît pre popor către
împăratul, zicând: pierdut-au luda
și frafii lui pre lofi prietenii tăi, și mis și a prins pre mulți din oa-
pre noi ne-au risipit dela pământul
nostru.
7. Acum dar trimite un om cre-
dincios, ca mergând să vază toată 7. 17. Psalm 78, 1-3.
peirea aceasta, care au făcut nouă și
fării împăratului, și să pedepsească
pre ei și pre tofi cei ce le ajută lor.
8. Și a ales împăratul pe Vachid
prietenul său, care slăpâneâ dincolo
de rîu, și eră mare întru împărăfie,
și credincios împăratului.
1271
9. Și l-a trimis pe el și pe
Alchim necredinciosul, pre care l-a
pus preot, și i-a poruncit lui să facă
izbândă asupra fiilor lui Israil.
10. Și au purces și au venit cu
putere multă în pământul ludei, și
au trimis soli la luda șl la frafii lui
cu cuvinte de pace, cu vicleșug.
11. Ci n'au crezut cuvintelor lor,
pentrucă au văzut că venise cu pu-
tere multă.
12. Și s'au adunat la Alchim și la
Vachid adunare de cărturari, să
cerce cele drepte.
13. Și Asideii erau întâiu întru
fiii lui Israil, și cereau dela ei pace.
14. Că ziceau : om preot din să-
mânța lui Aaron a venit cu oștirile
și nu ne va face strâmbăfale nouă.
15. Și el a grăit către ei cuvinte
de pace, și s'a jurat lor zicând: nu
vom face rău vouă și prietinilor
voștri.
16. Și au crezut Iui, și au prins
dintre ei șasezeci de bărbafi, și i-au
omorît înir'o zi, după cuvintele cele
scrise.
17. Trupurile cuvioșilor tăi și
sângiurile lor, le-au vărsat împreju-
rul Ierusalimului, și nu eră cine să'i
îngroape.
18. Și a căzut frica lor și cutre-
murul preste tot poporul. că ziceau:
că nu este la ei adevăr și judecată,
că au călcat legătura și jurământul,
care au jurat.
19. Și a plecat Vachid dela Ieru-
salim, și a tăbărît la Vizat, șl a tri-
menii, cari erau cu el, carii de bună
voie au venit, și pre o seamă din
1272 CARTEA INTAI
popor, și i-a omorî! pre ei și i-a
aruncai într'o fântână mare.
20. Și a încredințat (ara lui
Alchim și a lăsat cu el oștire mullă
să * i ajute, și s'a dus Vachid la
împăratul.
21. Și s'a nevoit Alchim pentru
Arhierie.
22. Și s'au adunat la el to|i cei ce
turburau poporul său, și au biruit
pământul Iudei, și au făcut rană
mare în Israil.
23. Și a văzut luda toată răuta-
tea, care o au făcut Alchim și cei ce
erau cu el întru fiii lui Israil mai
mult decât neamurile.
24. Și au ieșit la toate hotarele
Iudeii împrejur, și au făcut izbândă
asupra bărbaților celor ce au fost
mers de bună voie, și s'au oprit a
merge în fără.
25. Iar dacă a văzut Alchim că
s'a întărit luda și cei ce erau cu el, a
cunoscut că nu le va puteâ stâ
împrotivă, și îr.torcându-se la
împăratul, i-a pârît pre ei de rău.
26. Și a trimis împăratul pe Ni-
canor unul din boierii lui cei mărifi,
care aveâ ură și vrăjmășie asupra
lui Israil, și i - a poruncit lui să
piarză poporul.
27. Și a venit Nicanor în
Ierusalim cu oștire multă, și a
trimis la luda și la frații lui cu
vicleșug cuvinte de pace, zicând :
28. Să nu fie vrajbă între noi și
între voi, voiu veni cu oameni pu-
tini să văz fetele voastre cu pace.
29. Și a venit la luda și s'au să-
rutat unii cu a1|ii cu pace, iar vrăj-
mașii erau gata să răpiască pre
luda.
30. Și a cunoscut Iuda cuvântul
că cu vicleșug a venit asupra lui, și
s'a temut de el, și n'a vrut a vedeâ
mai mult fața lui.
31. Și a cunoscut Nicanor că s'a
descoperit sfatul lui, și a ieșit întru
27. 1 Mac. 15, 1.
întâmpinarea lui luda despre
Hafar- salama la răsboiu.
32. Și au căzut din cei ce erau
cu Nicanor, ca la vr'o cinci sute de
bărbafi, și au fugit în cetatea lui
David.
33. Și după cuvintele acestea s'a
suit Nicanor în muntele Sionulul, șl
au eșit unii din preofi din cele sfinte
și din bătrânii poporului să se
închine lui cu pace și să'i arate lui
arderea de fot, care se aduce
pentru împăratul.
34. Iar el i * a batjocorit pre ei și
i-a ocărît pre ei grăind cu trufie.
35. Și s'a jurat cu mânie zicând:
de nu se va dâ Iuda și tabăra lui în
mâinile mele acum, va fî dacă mă
voiu întoarce cu pace, voiu arde
casa aceasta, și a ieșit cu mânie
mare.
36. Și au intrat preoții și au stă-
tut despre faja altarului și a
Bisericii, și au plâns zicând:
37. Tu Doamne ai ales Casa a-
ceasta să se numească numele tău
înfr'însa, să fie Casă de rugăciune
și de cerere poporului tău.
38. Fă isbândă asupra omului a-
cestuia și asupra taberii lui. și să
cază în sabie, adu'fi aminte de
hulele lor și nu'i suferi pre ei.
39. Și a ieșit Nicanor din Ierusa-
lim și a tăbărît la Vetoron, și l-a
întâmpinat pre el puterea Siriei.
40. Iar luda a tăbărît în Adasa
cu trei mii de bărbafi și s'a rugat
luda, zicând :
41. Când au hulit solii cei
trimiși dela împăratul Asirienilor,
ieșit-a îngerul tău Doamne și a
bătut dintre ei o sută optzeci și
cinci de mii.
42 - Așâ zdrobește tabăra
aceasta înaintea noastră astăzi, ca
să cunoască cei rămași, că aceia au
grăit rău asupra sfintelor tale și îl
judecă pre el după răutatea lui.
40. 4 Imp. 19, 35. 41. Tovit 1. 15*
42. Siran 46, 24.
 A MACAVEILOR 7-8
43. Și s'au lovit faberlle la ră-
sboiu Tn treisprezece ale lunii lui
Adar, și s'a înfrânt tabăra lui Ni-
canor și el Tntâiu a căzut Tn
răsboiu.
44. Și dacă a văzut tabăra lui că
a căzut Nicanor, lepădând armele
sale, a fugit.
45. Șl l-au gonit pre ei cale de o
zi dela Adasa până unde vine la
Gazira, și au irâmbifat după ei cu
trâmbifile însemnărilor.
46. Și au eșit din toate satele iu-
deii de primprejur și 'i băteau pre
ei, și Tntorcându-se aceștia la aceia,
au căzut tofi de sabie și n'a rămas
dintr'Tnșii nici unul.
47. Și au luat jafurile și prăzile,
și capul tui Nicanor l-au luat și
dreapta tul care o a întins cu trufie,
o au adus și o au spânzuratla
ierusalim.
48. Și s'a bucurat poporul
foarte, și a petrecut Tn ziua aceea
cu veselie mare.
49. Și au rânduit ca Tn tot anul
să se (ie ziua aceasta a treispre-
zecea a lui Adar.
50. Și a odihnit pământul Iudei
pufine zile.
CAP. 8.
Despre legătura lui luda cu
? i a auzit luda de numele Roma-
nilor că sunt puternici cu tăriea,
și sunt voitori de bine tuturor celor
ce se lipesc de ei și cu tofi, carii vin
la ei fac prietenie, și cum că sunt
tari la vTrtute.
2. Și a spus iul răsboaiele lor și
vitejiile, care au făcut asupra Gali-
lor și cum i-au biruit pre ei și l-au
adus supt dajdie,
3. Și câte au făcut Tn (ara Ispa-
niei și au biruit băile cele de argint
și cele de aur de acolo.
4. Și au biruit tot locul acela cu
sfatul său și cu răbdarea mâniei, și
43. Isaia 37, 36.
1273
locul eră departe dela ei foarte și
pre Tmpărafii carii au venit asupra
lor dela marginea pământului,
până i-au zdrobit pre ei șl i-au
bătut pre ei cu rană mare; și ceilalți
dau lor bir preste an.
5. Și pre Filip și pre Persea îm-
păratul Kitenilor și pre cei ce s'au
fost sculat asupra lor, i-au zdrobit
pre ei cu răsboiul și i-au biruit.
6. Și pre Antiohul cel mare îm-
păratul Asiei, care a mers asupra
lor cu răsboiu având o sută și două-
zeci de Elefanfi și călărime și care
și putere multă foarte, și s'a biruit
de ei.
7. Și pre el l-au prins viu și au
făcut legătură cu ei, ca și el și cei ce
vor împărăf! după el, să le deâ lor
bir mare și chezași și așezământ.
8. Și (ara lndicească și Midiea și
Lidiea și altele din cele mai bune
(ări ale lor luându-le dela el, le-a
dat lui Evmen împăratului.
9. Și cum că cei din Elada s'au
sfătuit să meargă și să'i piarză pre
ei, și ei au înfeles cuvântul acesta.
10. Și au trimis asupra lor pre
un voevod, și a dat răsboiu asupra
lor, și au căzut dintre ei rănifi mulfi
și pre mulfi au robit, pre muierile
lor și pre fiii lor, și i-au prădat pre
ei, și au stăpânit pământul lor, și au
stricat tăriile lor, și i-au jefuit pre
ei, și i-au robit până în ziua aceasta.
11. Și celelalte împărăfii și
osfroa- ve, care s'au împrotivit lor,
le-au stricat și le-au robit.
12. Iar cu prietinii lor și cu cel
ce se unesc cu ei, au păzit priete-
șugul, și au biruit Tmpărăfiile cele
de aproape și cele de departe, și
câfl au auzit de numele lor s'au
temut de ei.
13. Iar la câji vor să ajute, șl pre
câfl vreau să aibă împărăție, împă-
rătesc, și pre cari vor, îi lipsesc, și
s'au tnălfat foarte.
1274 CARTEA ÎNTÂI
14. Șl întru toate acestea
nimeni dintre ei n'a pus stemă, și
nu s'a îmbrăcat cu porflră ca să se
mărească întru ea.
15. Și și-a făcut sieș, sfat, șl în
toate zilele se sfătuiesc trei sute și
douăzeci, carii se sfătuiesc pururea
pentru mulfime, ca bine să'i
împodobească pre ei.
16. Și’șl încred stăpânirea lor
unui om într'un an, care
stăpânește fot pământul lor, șl fo|i
ascultă de unul, și nu este
vrăjmășie, nici râv- nire întru ei.
17. Și a ales Iuda pre
Evpolemon feciorul lui loan al lui
Acos, și pre lason feciorul lui
Eleazar, și i-a trimis pre ei la
Roma ca să așeze cu ei prieteșug și
însojire
18. Și ca să iâ dela el jugul, că a
văzut că împără|ia Grecilor asu-
prește pre Israil cu robie
19. Și au mers la Roma, iar
calea erâ multă foarte, și au intrat
la sfat, și au grăit, zicând:
20. luda Macaveul și frații lui și
mulfimea Iudeilor ne-au trimis pre
noi la voi, ca să așezăm cu voi în-
soțire și pace, și să ne șerifi pre noi
între soji și prieteni vouă.
21.Ș ia plăcu t cuvânta 1 înaintea
lor.
22. Și acesta este izvodul căr|ii,
care o au scris pre table de aramă,
și o au trimis la Ierusalim, să fie
acolo la ei pomenire de pace și de
însofire :
23. Bine să fie Romanilor și
neamului Iudeilor, pre mare și pre
uscat în veac, și sabiea și
vrăjmașul departe să fie dela
dânșii.
24. Iar de se va întâmplă
răsboiu asupra Romii mai înfâiu,
sau asupra oricăruia din sofii lor
întru toată stăpânirea lor,
25. Să ajute neamul Iudeilor,
cu inimă plină precum îl va
povăfuî vremea
26. Și pre cei ce se vor bate
cu el, nu’l vor ajută, nici cu bucate,
nici cu arme, nici cu arglnl, nici cu
corăbii, precum se va păreâ Ro-
manilor, și vor păs! pazele lor, ni-
mic luând
27. Și asemenea de se va întâm-
plă mai'nainte Iudeilor răsboiu,
vor ajută Romanii din suflet,
precum lor vremea le va scrie.
28. Și ajutătorilor nu se vor dă
grâne, arme, argint, corăbii,
precum s'a părut Romanilor, și vor
păzî pazele acestea cu bună
credință.
29. După cuvintele acestea au
așezat Romanii cu poporul
Iudeilor.
30. Iar după cuvintele acestea
de vor vreă aceștia sau aceia a ada-
oge sau a scădeâ cevâ, vor face
după cum se vor înțelege, și ce vor
adaoge sau vor scădeâ, întărit va
fi.
31. Și pentru răufăfile, care le
face lor împăratul Dimitrie, am
scris lui, zicând: pentruce ai
îngreuiat jugul tău presfe prietenii
noștri și sofii Iudei ?
32. Deci, de se vor mai jelui
înaintea noastră de tine, vom face
lor judecată, și vom dă răsboiu
asupra ta, și pre mare și pre uscat.
CAP. 9.
Răsboaiele lui Iuda și moartea lui. Io -
natan urmează in locul lui și face
răsboiu.
Ș icanor
a auzit Dimitrie că a căzut Ni-
șl oștirea lui în răsboiu, și
a a lads s m ai ii mim eiP Vi* chid
și pre Alchim a doua oară în
pământul Iudei, și cornul cel drept
cu ei.
2. Și au mers pre calea cea des-
pre Galgsla, și au făbărît ls Mesa-
lot în Arvils, și o au lust pre ea, și
su pierdut suflete de oameni multe.
3. Și 1 n i unn idnntiu inasnuo s
sut cincizeci și doi, au tâbărît
asupra Ierusalimului.
4. Și s'au sculat, și au mers ls
Ve-
 A MACAVEILOR 9
rea cu douăzeci de mii de bărbați
și două mii de călărefi.
5. Și Iuda erâ lăbărîl în Eleasa,
și trei mii de bărbafi aleși cu el.
6. Șl a văzut mulfimea oștirilor
că multe sunt, și s'a temut foarte, și
mul|i au fugit din tabără, și n'au
rămas dintr'înșii fără numai opt
sute de bărbafi.
7. Și a văzut Iuda că s'a risipit
tabăra lui, și'l grăbeâ răsboiul pre
el, și se sfărîmâ cu inima, căci nu
aveâ vreme să'i strângă pre ei, și a
slăbit.
8. Și a zis celor rămași : să ne
sculăm și să ne suim asupra îm-
protivnicilor noștri, doar de'i vom
puteâ bate pre ei.
9. Și l-au întors pre el, zicând :
nu vom puteâ, ci numai să ne mân-
tuim sufletele noastre acum,
întoar- ce-te că frafii noștri s'au
risipit, și noi să ne batem cu
aceștia? Așâ putini fiind noi.
10. Și a zis Iuda: să nu'mi fie
mie să fac lucrul acesta și să fug de
ei, că de s'a apropiat vremea
noastră să murim vitejește pentru
frafii noștri, să nu lăsăm hulă
mărirei noastre.
11. Șl au mers oștirile de unde
lăbărâse, și au stătut întru
întâmpinarea lor, și s'a împărfit
călărimea în două părfl, și
prăștiașii și arcașii mergeau
înaintea oștirei, cari erau mai de
frunte răsboinici tofi tari.
12. Și Vachid erâ în cornul cel
drept, șl s'au apropiat oștirile din-
tre amândouă părfile și strigau cu
trâmbifile.
13. Și au trâmbifat și cei dela
luda cu trâmbifile, și s'a
cutremurat pământul de glasul
taberilor, și s'a făcut răsboiu de
diminecfa până seara.
14. Și a văzut Iuda că Vachid și
tăria taberii este deadreapta, și au
venit la el tofi cei tari de inimă.
15. Și s'a zdrobit cornul cel
12 76
drept dela dânșii, și i-au gonit
dinapoi pre ei până la măgura
Azotului.
16. Iar cei din cornul stâng au
văzut că s'au zdrobit cornul drept
și s'au întors după Iuda și după cei
ce erau cu el pre din dos.
17. Și s'a îngreuiat răsboiul, și
au căzut mulfi rănifi și din aceștia
și din aceia.
18. Și Iuda a căzut, și ceilalfi au
fugit.
19. Și au ridicat Ionatan și Si-
mon pre Iuda fratele lor, și I ■ au
îngropat pre el în mormântul
părinților lui în Modim.
20. Și bau plâns pre el, și l-a
tânguil tot Israilul cu plângere
mare, și l-a jelit în multe zile și a
zis:
21. Cum a căzut cel tare, care a
mântuit pre Israil?
22. Iar celelalte cuvinte ale lui
Iuda și răsboaiele și vitejiile care a
făcut și mărimea lui, nu s'a scris,
pen- trucă erau multe foarte.
23. Și a fost după moartea lui
luda, s'au arătat cei fărădelege în
toate hotarele lui Israil, și au răsă-
rit tofi cei ce lucrează nedreptate.
24. In zilele acelea fost-a
foamete mare foarte, și de bună
voie s'a dat |ara împreună cu ei.
25. Și a ales Vachid pre
oamenii cel necredincioși, și i-a pus
pre ei domni jării.
26. Carii cercau și căutau pre
prietinii lui Iuda și'i aduceau pre ei
la Vachid, șl'și izbândeau pre dân-
șii și'i batjocoreau pre ei
27. Și s'a făcut necaz mare în
Israil, care nu s'a făcut din ziua
din care nu s'a arătat proroc între
ei.
28. Și s'au adunat tofi prietinii
lui luda, și au zis lui Ionatan:
29. De când a murit fratele tău
luda, nu este om asemenea lui, să
iasă asupra vrăjmașilor și asupra
1276 CARTEA ÎNTÂI
Iul Vachld, și asupra celor ce pi-
smuesc neamului nostru.
30. Acum dar pre fine te-am
ales astăzi, ca să fii nouă căpetenie
în locul lui și povă|uitor, ca să bați
răsboiul nostru.
31. Și a primit Ionatan în
vremea aceea povăfuirea, și s’a
sculat în locul lui luda fratelui său.
32. Și a înfeles Vachid. și’l căută
pre el săi omoare.
33. Ci în|elegând Ionatan și Si-
mon fratele Iui, și tofi cei ce erau
cu el, au fugit la pustiul lui Tecuâ și
au tăbărît la apa lacului Asfa-
rulul.
34. Și înfeiegând Vachid, în ziua
sâmbetelor a venit el și toată oști-
rea lui dincolo de Iordan.
35. Și Ionatan a trimis pre fra-
tele său, care eră povăfuitor popo-
rului, să roage pre Navalei prietinii
săi. ca să pue la ei uneltele sale cele
multe.
36. Și au ieșit fiii lui lamvri dela
Midava, șl au prins preloan și toate
câte aveă, și s’au dus cu ele.
37. Și după cuvintele acestea
s'au spus lui Ionatan și lui Simon
fratelui lui, că fiii lui lamvri fac
nuntă mare, și aduc mireasă dela
Nada- vat, fala unui boier din cei
mari ai Hananeilor, cu pompă
mare
38. Și și-a adus aminte de loan
fratele său, și s’a suit și s’a ascuns
suot acoperământul muntelui.
39. Și ridicându'și ochii săi a
văzut, și iată gâlceavă și gloată și
povară multă, și mirele și prietinii
lui șl frafil lui ieșind întru
întâmpinarea lor cu limpene și cu
muzici și cu arme multe.
40. Și s’au sculat asupra lor de
unde erau ascunși ai lui Ionatan, și
i-au ucis pre ei, și au căzut răniți
mulfi, iar cari au rămas, au fugit la
munte, și au luat toate pră- zile lor.
41. Și s’a întors nunta în plân-
gere șl glasul muzicilor în fale.
42. Și a izbândit izbândirea sân-
gelui fratelui lor, șl s’au întors la
râpa Iordanului.
43. Și a auzit Vachid, și a venit
în ziua sâmbetelor până la râpele
Iordanului cu putere multă.
44. Șl a zis Ionatan celor ce erau
cu el: să ne sculăm acum și să dăm
răsbolu pentru sufletele noastre, că
nu este astăzi ca ieri și ca alaltăieri.
45. Că iată răsboiul este
înaintea noastră și dinapoia
noastră, și apa Iordanului dincoace
și dincolo, mocirlă și dumbravă, și
nu este loc de a ne abate.
46. Acum dar strigați la cer, ca
să scăpați din mâna vrăjmașilor
noștri, și a început bătaea.
47. și a întins Ionatan mâna sa
să lovească pre Vachid, ci el s’a dat
înapoi.
48. Și a sărit Ionatan și cei ce
erau cu el în Iordan, și au înnotat
până de cealaltă parte, iar aceia
n’au trecut Iordanul după ei.
49. Și au căzut din oștirea lui
Vachid în ziua aceea ca o mie de
bărbați.
50. Și s’au întors în Ierusalim, și
au zidit cetăți tari în Iudeia, și ce-
tatea cea din lerlhon și Emaumul și
Veteronul și Vetilul și Tamnata,
Faralom și Tefonul cu ziduri înalte,
și porți și zăvoare.
51. Și au pus pază într’însele, ca
să fie cu vrăjmășie asupra lui
Israil.
52. Și au întărit cetatea cea din
Vetsura și Cazara și marginea, și
au pus într’însele oștire și hrană de
mâncare.
53. Și au luat pre fiii povâțuifo-
rilor țării zăloage, și i-au pus pre ei
în cetate în Ierusalim în pază.
54. Și în anul o sulă cincizeci și
trei, în luna a doua, a poruncit Al-
chim să surpe zidul curței cel ma
 A MACAVEILOR 9—10
din lăuntru a sfintelor, și să strice
lucrurile prorocilor, și au început a
le strică.
55. In vremea aceea s'a rănit Al-
chim, și s'au împiedicat lucrurile
lui și s'a închis gura lui, și a slăbit,
și n'a mai putut grăi cuvânt și a po-
runci despre casa sa.
56. Și a murit Alchim în vremea
aceea cu chin mare.
57. Și văzând Vachid că a murit
Alchim, s'a întors la împăratul, și a
odihnit pământul ludei doi ani.
58. Și s'au sfătuit tofi cei fărăde-
lege, zicând : iată Ionatan și cei ce
sunt cu el, cu liniște lăcuesc fără de
frică, acum dar să aducem pe Va-
chid, și'i va prinde pre tofi pre ei
într'o noapte.
59. Și mergând, s'au sfătuit cu
el.
60. Și sculându-se să vie cu pu-
tere multă, a trimes cărfi pre
ascuns la tofi sofii săi cei din ludeia,
ca să prinză pre Ionatan și pre cei
ce sunt cu el; ci n'au putut, că s'au
descoperit acelora sfatul lor.
61. Ci aceia au prins din bărba-
ții fării căpeteniile răutăfii ca la
vr'o cincizeci de bărbafi, și i-au
omorît pre ei.
62. După aceea Ionatan și
Simon și cei ce erau cu el, s'au dus
la Vel- vasi, care erâ în pustie, și au
zidit surpăturile ei, și o au întărit.
63. Și a înfeles Vachid, și a adu-
nat toată mulfimea sa, și celor din
ludeia le-a poruncit.
64. Și viind a tăbărît împrotiva
Velvasiei, și a dat răsboiu asupra ei
zile multe, și a făcut meșteșuguri.
65. Și a lăsat Ionatan pre Simon
fratele său în cetate, și a ieșit în
fără și a venit cu un număr mare
de oștire.
66. Și a lovit pre Odomir și pre
frafii lui și pre fiii lui Faseron în
sălașurile lor, și începu a bate și a
se sul cu putere.
67. Și a ieșit din cetate și Simon
1277
și cei ce erau cu el, și au ars me-
șteșugurile lor
68. Și au dat răsboiu asupra lui
Vachid, și l-au zdrobit pre el, și l-
au necăjit foarte, pentrucă sfatul
lui și venirea lui a fost deșartă.
69. Și s'a aprins de mânie asu-
pra bărbafilor celor fărădelege,
carii i • au dat lui sfat ca să vie în
(ară, și a omorît pre mulfi dintre ei,
și a făcut sfat ca să se ducă la pă-
mântul său
70. Și a înfeles Ionatan, și a tri-
mis la el soli, ca să facă pace cu el,
și să întoarcă lor pre cel robifi.
71. Și a primit și a făcut după
cuvintele lui, și s'a jurat lui că nu'i
va mai face rău în toate zilele viefii
sale.
72. Și a întors pre cei robifi,
carii i-a robit mai'nainte din pă-
mântul ludei, și întorcându-se s'a
dus în pământul său, și n'a mai a-
daos încă a veni la hotarele lor.
73. Și a încetat sabiea din lsrail,
și a lăcuit Ionatan în Mahmas, și a
început Ionatan a judecă pre po-
por, și a pierdut pre cei necredin-
cioși din lsrail.
CAP. IO.
Prietcniea lui Ionatan cu împăratul
Alexandru.
I n anul o sută șasezeci s'a suit
Alexandru feciorul lui Antioh
Epi- faf.ș i a Iu at P i otemaiPa.și li
a pr imit pre el, și p împărăfit
acolo.
2. Și p auzit Dimitrie
împăratul, și p adunat oștire multă
foarte, și p ieșit întru întâmpinarea
lui la răsboiu.
3. Și p trimis Dimitrie la
Ionatan cărfi cu cuvinte de pace, ca
să'l mărească pre el.
4. Că ziceâ: să apucăm p pune
pace cu el, mai'nainte decât va
pune
1278 CARTEA ÎNTÂI
el cu Alexandru împroliva noastră.
5. Că'șl va aduce aminte de
toate răutăfile, care le-am făcut
asupra lui și asupra frafilor lui șl
asupra neamului lui.
6. Și i * a dat lui putere a
strânge oștire și a face arme, ca să
fie el so|ul lui, și pre cei ce erau
zălog, carii erau în cetate, a zis să'i
deâ lui.
7. Și a venit Ionatan în
Ierusalim, și a cetit cărfile la
auzirea a tot norodului, și acelor ce
erau în cetate.
8. Și s'a temut cu frică mare, a-
uzind că i-a dat lui împăratul pu-
tere să strângă oștire.
9. Și cei ce erau în cetate, au
dat Iul Ionatan pre cei ce erau
zălog, și i-a dat pre ei părinților
lor.
10. Și a lăcuit Ionatan în
Ierusalim, și a început a zidi și a
înnoi cetatea.
11. Și a zis către cei ce făceau
lucrurile, să zidească zidurile șl
muntele Sionului primprejur din
pietre cu patru muchi spre
întărire, și au făcut așâ.
12. Și au fugit cei de alt neam,
carii erau în cetă|ile care le-au fost
zidit Vachid.
13. Și a lăsat fiecare locul său și
s'a dus în pământul lui.
14. Numai în Vetsura au rămas
oarecari din cei ce au lăsat legea și
poruncile lui Dumnezeu, pentru că
le erâ lor aceasta de scăpare.
15. Și a auzit Alexandru împă-
ratul făgăduințele, câte a trimis Di-
mitrie lui Ionatan și i-a povestit lui
răsboaiele și vitejiile care le-au
făcut el și fra|ii lui și ostenelele
care au avut.
16. Și au zis : au aflâ-vom noi
un om ca acesta? Și acum să'l
facem pre el prietin și sof nouă.
17. Și a scris căr|i și a trimis lui
cu aceste cuvinte zicând :
18. împăratul Alexandru
fratelui Ionatan, bucurie.
19. Auzit-am de tine că ești băr-
bat tare cu putere șl vrednic a fl
nouă prietin;
20. Și acum te-am pus asiăzi
pre tine să fii Arhiereu neamului
tău și prietin împăratului să te
chemi, și i-a trimis lui porfiră și
cunună de aur, ca să te unești cu
noi, și să (ii prieteșug cu noi.
21. Și s'a îmbrăcat Ionatan cu
haina cea sfântă în luna a șaptea în
anul o sută șasezeci, în sărbătoarea
înfigerii corturilor, și a strâns
oștire, și a făcut arme multe.
22. ' Și a auzit Dimitrie
cuvintele acestea, și s'a întristat și
a zis:
23. Ce am făcut aceasta, de a a-
pucat mai 'nainfede noi Alexandru
a pune prieteșug cu Evreii spre în-
tărire?
24. Scrl-voiu și eu lor cuvinte de
mângâiere și de înălfime și de da-
ruri, ca să'mi fie mie întru ajutor.
25. Și a trimis lor după
cuvintele acestea: împăratul
Dimitrie, neamului Iudeilor,
bucurie.
26. De vreme ce aji finut
legătura, care a|i făcut cu noi, și a|i
rămas în prietenia noastră, și nu
v'a|i lipit de vrăjmașii noștri, am
auzit șt ne-am bucurat.
27. Și acum rămânefi încă a |i-
neâ credin|a către noi, și vă vom
răsplăti vouă bune pentru cele ce
face|i cu noi.
28. Și vă vom lăsă vouă, care
tre- bue a se lăsâ multe, și vom dâ
vouă daruri.
29. Și acum vă sloboz pre voi, și
iert pre to|i jidovii de daidiii și de
pre|ul sării și de cununi.
30. Și a treia parte din sămân|ă
și jumătate din rodurile pomilor,
ce mi se cuveneà mie a luâ, iert de
astăzi înainte să nu se mai iâ din
pământul ludei și din cele trei ți-
nuturi, ce s'au adaus lui din Sama-
 A MACAVEILOR 10
ria și din Galileea, din ziua de a-
stăzl și până în veac.
31. Și Ierusalimul să fie sfânt și
slobod, și hotarele lui, zeciuelile și
vămile.
32. Las și stăpânirea cetăfei cei
din Ierusalim, și o dau Arhiereului,
ca să puie Intr'însa bărbafi pre
cari va voi el, să o păzească.
33. Și pre tot sufletul Jidovilor,
care din pământul ludei s'au adus
robi în toată împărăția mea, îl las
slobod în dar; și to|i să fie slobozi
de dajdiile lor și ale vitelor lor.
34. Și toate sărbătorile și sâm-
betele și lunile nouă, și zilele cele
rânduite, și trei zile mai 'nainte de
sărbătoare și trei zile după sărbă-
toare, toate zilele acestea să fie scu-
tite și slobode tuturor Iudeilor, ce-
lor ce sunt întru împărăfia mea.
35. Și nimeni nu va aveâ putere
a face cevâ, sau a sminti pre cinevà
dintre ei pentru tot lucru.
36. Și să se scrie din Evrei în
oștirea Împăratului la treizeci de
mii de bărbafi, șl se vor dâ lor lefi,
cum se cuvine la toate oștirile
împăratului.
37. Și se vor pune dintre ei în
cetăfile cele întărite și mari ale îm-
păratului; iar alfii se vor pune pre-
ste trebile împărăției, cari sunt de
credinfă, și căpileniile, care vor fl
preste ei, să fie dintre ei, și să um-
ble după legile lor, precum a și
poruncit împăratul în pământul
Iudei.
38. Și cele trei ținuturi, care
s'au adaos la ludeea dela (ara
Samariei, să se adauge la ludeea,
ca să se socotească și să fie supt
unul, și să nu asculte de alt stăpân,
fără numai de Arhiereu.
39. Ptolemaida și ținutul ei, o
am dat dar celor sfinfi din
Ierusalim, pentru cheltuiala care
se cuvine la cele sfinte.
40. Și eu dau pre an
1279
cincisprezece mii de sicii de argint
din veniturile împăratului, dela
locurile ce se cuvin lui.
41. Și tot ce a rămas, ce n'au dat
cei ce erau preste venituri în anii
trecuți, de acum vor dâ la lucrurile
casei.
42. Și afară de acestea cinci mii
de sicii de argint, cari luâ din ve-
niturile Bisericii în to|i anii, și a-
ceștia se lasă, că se cade aceștia
preoților celor ce slujesc.
43. Și oricine va scăpă în Bise-
rica cea din Ierusalim și în toate
hotarele ei, fiind datori împărătești
sau pentru orice lucru, să se slo-
boază, și toate cele ce sunt ale lor
întru împărăția mea.
44. Și la zidirea și la înnoirea
lucrurilor sfintelor, cheltueli se vor
dâ din veniturile împăratului.
45. Și la zidirea zidurilor
Ierusalimului și la întărirea
împrejur, cheltuială se va dâ din
venitul împăratului, și la zidirea
zidurilor celor din ludeea.
46. Și dacă a auzit Ionatan și
poporul cuvintele acestea, nu le-a
crezut, nici le-a primit, pentru că'și
aduceâ aminte de răutatea cea
mare, care făcuse în Israil, și'i
necăjise foarte.
47. Și le-a plăcut mal mult
Alexandru, pentrucă el a început a
grăi cu el cuvinte de pace, și le-a
fost lor într'ajulor în toate zilele.
48. Și a adunat Împăratul
Alexandru oștire mare, și a tăbărît
împrotiva lui Dimitrie.
49. Și au dat răsboiu acești doi
împăra|i, și a fugit tabăra lui Dimi-
trie, și l-a gonit pe el Alexandru șl
l-a biruit.
50. Și s'a întărit răsboiul foarte,
până a apus soarele, și a căzut Di-
milrie în ziua aceea.
51. Și a trimis Alexandru la
Pto-
1280 CARTEA ÎNTÂI
lomeu împăratul Eghipetului soli
după cuvintele acestea, zicând :
52. Fiindcă m'am înlurnat la
pământul împără|iei mele, și am
șezut pe scaunul părinților mei, și
am dobândit împără|iea, și am
biruit pre Dimitrie și am stăpânit
(ara noastră,
53. Și am făcut răsboiu cu el, și
s'a înfrânt el și tabăra lui de noi, și
am șezut pre scaunul împără|iei
lui,
54. Și acum să așezăm între noi
prieteșug; și'mi dă pe fata ta să o
iau mie muiere, și voiu fi ginere fie,
și voiu dâ |ie și ei daruri vrednice
de tine.
55. Și a răspuns Ptolomeu
împăratul, zicând : bună a fost
ziua în care te-ai întors la
pământul părinților tăi, și ai șezut
pre scaunul împărăției lor.
56. Și acum voiu face fie cele ce
ai scris; ci vino să ne întâlnim la
Ptolemaida, ca să ne vedem unul
cu altul, și tc voiu face ginere
precum ai zis.
57. Și a ieșit Ptolomeu din
Eghipet el și Cleopatra fata lui, și a
venit în Ptolemaida în anul o sută
șase- zeci și doi.
58 Și s'a întâlnit cu Alexandru
împăratul, și i-a dat lui pe Cleo-
patra fata sa, și a făcut nunta ei la
Ptolemaida, cum fac împăra|ii cu
cinste mare.
59. Și a scris împăratul Alexan-
dru lui Ionatan să vie întru întâm-
pinarea lui.
60. Și a mers cu mărire la Pto-
lemaida, și s'a întâlnit cu acei doi
împărați, și le-a dat lor argint și
aur, și prietenilor lor daruri multe,
și a aflat har înaintea lor.
61. Și s'au strâns asupra lui
bărbați ucigași din Israil, oameni
fărădelege să'l pârască pre el, ci nu
i-a ascultat împăratul.
62. Și a poruncit împăratul și a
desbrăcat pre Ionatan de hainele
lui, și l-a îmbrăcat pre el cu
podiră.
63. Și l-a pus împăratul de a șe-
zut cu sine, și a zis boierilor săi:
ieși|i cu el în mijlocul cetăffi și stri-
gati. ca nimeni să nu'l pârască pre
el de nici un lucru, și nimeni să
nu'l supere pentru lot cuvântul.
64. Și a fost dacă au văzul cei
ce'l pârâu pre el, mărirea lui,
precum s'a strigat, și îmbrăcat cu
podiră, au fugit lo|i.
65. Și I-a mărit pre el
împăratul
și l-a scris pre el între prietenii cei
mai de frunte, și l-a pus povă|uilor
și părtaș domnilor. ‘
66. Și s'a întors Ionatan la Ieru-
salim, cu pace și cu bucurie.
67. Iar în anul o sută șasezeci și
cinci, a venit Dimitrie feciorul lui
Dimitrie din Krit în pământul pă-
rinților săi.
68. Și a auzit Alexandru
împăratul, și s'a mâhnit foarte, și
s'a întors la Antiohiea.
69. Și a pus Dimitrie povă|uitor
pre Apolonie, care erâ preste
Chili- Siria, și a adunat putere
mare și a tăbărî! la lamnia, și a
trimis la Ionatan Arhiereul, zicând
:
70 Tu singur te ridici asupra
noastră și eu m'am făcut de rîs și
de batjocură pentru tine, și pentru
ce faci tu putere asupra noastră în
mun|i?
71. Acum dar de nădăjduești în
puterile tala, pogoară-te la noi la
câmp, și să ne batem amândoi
acolo, că, cu mine este puterea
cetă|ilor.
72. întreabă și înfelege, cine
sunt eu și ceilalți cari ne ajută
nouă? Și zic că nu pot să steâ
picioarele voastre de către fafa
noastră, că de două ori s'au înfrânt
părinfii tăi în pământul lor.
73. Și acum nu vei puteâ stâ
înaintea călârimei și a unei puteri
ca aceasta la câmp, unde nu este
piatră, nici pietricică, nici loc de
fugă.
74. Și dacă a auzit Ionatan cu-
 A MACAVEILOR 10-11
vintele lui Apolonie s'a pornii cu
cugetul, și a ales zece mii de bâr-
ba|i și a ieșit din Ierusalim, și 1 - a
întâmpinat Simon fratele lui, spre
ajutor lui.
75. Și a tăbărît la lopi, și l-a în-
chis pe el afară de cetate, că paza
lui Apolonie eră la topi, și au dat
răsboiu asupra ei.
76. Și temându-se cei din
cetate, i-au deschis lui, și a stăpânit
Ionatan lopi.
77. Și a auzit Apolonie, și a tă-
bărît aproape cu trei mii de călă-
reți și cu putere multă, și a mers la
Azot, ca și cum ar călători, și îm-
preună a ieșit la câmp, că aveâ el
mul|ime de călăreți și nădăjduiâ
înfr'înșii.
78. Și a alergat Ionatan
dinapoia lui la Azot și s'au lovit
taberile dinapoia lui la răsboiu.
79. Și a lăsat Apolonie o mie de
călăreți ascunși dinapoia lor.
80. Și a cunoscut Ionatan că
sunt curse dinapoia sa, și a
încunjurat tabăra lui, și au
aruncat săge|i asupra poporului de
dimineața până seara.
81. Iar poporul stâ. precum i - a
fost poruncit Ionatan, și s'au oste-
nit călăreții lor.
82. Și a tras Simon puterea sa,
și s'a lovit cu mulțimea, pentrucă
călărimea se ostenise, și i-au zdro-
bit pre ei, și au fugit.
83. Și călărimea s'a risipit prin
câmp, și a fugit la Azot, și a intrat
în Vitdagon capiștea lor, ca să
scape.
84. Și a aprins Ionatan Azotul
și cetă|ile cele dimprejurul lui, și a
luat prăzile lor și capiștea lui
Dagon, și pre to|l cei ce au fugit în-
tr'însa i-a ars cu foc.
85. Și au fost cei ce au căzut de
sabie împreună cu cei ce s'au ars,
ca la opt mii de bărbafi.
86. Și s'a sculat Ionatan de a-
colo, și a tăbărît la Ascalon, și au
1281
Ieșit cei din cetate înaintea lui cu
cinste mare.
87. Și s'a întors Ionatan la Ie-
rusalim cu cei ce erau cu el, având
prăzi multe.
88. Și a fost dacă a auzit împă-
ratul Alexandru ' cuvintele
acestea, a adaos a mări pre
Ionatan.
89. Și i-a trimis copca de aur,
precum este obiceiu a se dâ
rudelor împăraților, și i-a dat lui
Acaronul și toate hotarele lui să'i
fie moșie.
CAP. 11.
Alexandru învins și omorît în Arabia.
Împărăția lui Dimitrie. Cinstea lui
Ionatan înaintea împăraților
I ar împăratul Eghipetului a
adunat puteri multe, ca nisipul
de pre țărmurile mUTÎI, Ș - corăbii
m mtCt ș- a cercat să iâ împărăția
lui Alexandru cu vicleșug, și să o
adauge la împărăția sa.
2. Și- a ieșit în Siria cu cuvinte
de pace, și cei din ceiă|i îi des-
chideau lui porțile, și'i ieșiau în a
inie, că eră porunca împăratului
Alexandru, să iasă înaintea lui,
pentrucă acela eră lui socru.
3. Iar Ptolomeu dacă intră în
cetăți, puneâ pază de ostași în
fiecare cetate.
4. Și când s'a apropiat la Azot,
i-a arătat lui capiștea lui Dagon
arsă, și Azotul și cele de primpre-
jurul lui stricate, și trupurile lepă-
date, și pre cei arși, pre cari i - a
ars în răsboiu, că erau făcute
grămezi de ei în calea lui.
5. Și spuseră împăratului, cele
ce a făcut Ionatan, ca să'l învinovă-
țească pre el, și a tăcut împăratul.
6. Și- a întâmpina- Ionatan pre
împăratul în lopi cu mărire, s'a în-
chinat unul altuia și a dormit a-
colo.
1282 CARTEA ÎNTÂI
7. Și a mers Ionatan cu împă-
ratul până la rîul ce se chiamă
Elevler, și s'a întors în Ierusalim.
8. Iar împăratul Ptolomeu
supuind luiș cetăfile cele de pre
lângă mare până la Selevchiea cea
de lângă mare, cugetă asupra lui
Alexandru sfaturi rele.
9. Și a trimis soli la Dimitrie
împăratul. zicând: vino să punem
între noi legătură și voiu dă fie pre
fata mea. care o tine Alexandru, și
vei împără|i în locul tatălui tău.
10. Că'mi pare rău că i-am dat
lui fata mea. că m'a căutat să mă
omoare.
11. Și a grăit rău asupra lui.
pentru că pofleâ el împărăfiea lui.
12. Și luându-și fata, o a dat lui
Dimitrie și s'a înslreinat de către
Alexandru, și s'a vădit vrăjmășiea
lor.
13. Și a intrat Ptolomeu în An-
tiohiea și a pus două steme pre
capul său, a Asiei și a Eghipetu-
lui.
14. Iar împăratul Alexandru
eră în Kilichia în vremile acelea, că
nu vreâ să rămâe supt ascultarea
lui cei din locurile acelea.
15. Si a auzit Alexandru, și a
venit asupra lui cu răsboiu, și a
ieșit Ptolomeiu și l-a întâmpinat
pre el cu mână tare și l-a înfrânt
pre el.
16. Și a fugit Alexandru la Ara-
biea, ca să scape acolo, iar împă-
ratul Ptolomeu s'a înălțat.
17. Și a luat Zavdiil Arapul
capul lui Alexandru și l-a trimis lui
Ptolomeu.
18. Și împăratul Ptolomeu a
murit atreia zi, și cei ce erau în
cetăți au pierit de cei ce erau
într'însele.
19. Și a împărății Dimitrie în
anul o sută șasezeci și șapte.
20. In zilele acelea adunat-a Io-
natan pre cei din ludeia, ca să bată
cetatea cea din Ierusalim și a făcut
asupra ei mahini multe.
21. Și au mers oarecari bărbafi
fără de lege, carii pizmuiau pre
neamul său la împăratul, și i-au
spus lui. că Ionatan șade cu oștire
împrejurul cetății;
22. Iar el auzind s'a mânieat și
îndată purcezând a venit la Ptole-
maida, și a scris lui Ionatan să nu
șează cu oștirea împrejurul cetăfii.
ci degrab să vie la el în Pto-
lemaida, să se întâlnească.
23. Și dacă a auzit Ionatan, a
poruncit să șează cu oștire împre-
jurul cetăfii, și a ales din cei mai
bătrâni ai lui Israil și din preoți, și
s'a dat pre sine la prime|die.
24. Și luând argint și aur și
haine și alte daruri multe, a mers
la împăratul în Ptolemaida și a
aflat har înaintea lui.
25. Și măccr cCI pârâu preel
oare- carii fărădelege din Jidovi,
26. Insă împăratul i-a făcut lui
precum au făcut și cei mai înainte
de el, și l-a înălțat pre el înaintea
tuturor prietinilor săi.
27. Și i-a întării lui Arhieria și
altele, câte a avut mai înainte spre
cinste, și l - a făcut pre el
povățuitor prietinilor celor mai de
frunte.
28. Și s'a rugat Ionatan împă-
ratului să scutească ludeia de bir,
și cele trei ținuturi și Samaria, și i-
a făgăduit lui trei sute de talanfi.
29. Și a plăcut împăratului, și a
scris lui Ionatan cărți despre toate
acestea, care erau așâ:
30. împăratul Dimitrie, lui
Ionatan fratelui bucurie, și
neamului jidovesc.
31. Izvodul cărții, care o am
scris lui Lasten rudeniei noastre
pentru voi. o am scris și vouă ca să
o știți.
32 împăratul Dimitrie lui
Lasten tatălui său bucurie.
 A MACAVEILOR 11
33. Neamului Iudeilor
prietinilor noștri, și celor ce păzesc
dreptă|ile noaslre, am judecat să le
facem bine pentru bunăvoința lor
către noi.
34. Le-am întărit lor și hotarele
Iudeii și cele trei (muluri Aferema,
și Lida și Ramatemul, care s'au a-
daos la ludeia dela Samariea, șl
toate câte se hotărăsc cu ele, tutu-
ror celor ce fac jertfa în Ierusalim
în locul celor ce luâ dela el mai
înainte împăratul pre an din rodu-
rile pământului și din rodurile po-
milor.
35. Și celelalte, care ni se cad
nouă, zeciuelile și vămile, cele ce se
cad nouă, și lacurile cele de sare și
cununile, care se cad nouă, toate
de ajutor le îngăduim lor.
36. Și nici una dintr'acestea nu
se va câlcâ de acum înainte în
toată vremea.
37. Acum dar ave|i grije ca să
faceți izvod de acestea, care să se
deâ lui Ionatan, și să se pună în
muntele cel sfânt, în locul cel în-
semnat.
38. Iar văzând Dimitrie
împăratul că s'a liniștit pământul
înaintea lui, și nimic nu se
împrotivește lui, a slobozit pre lo|i
oștașii săi pre fiecare la locul său,
afară de ostașii cei streini, pre cari
i-a adunat dela ostroavele
neamurilor, și s'au făcut lui
vrăjmașe toate oștirile părinților
lui.
39. Iar Triton erâ din cri dela
Alexandru mai înainte, văzând că
toate oștirile cârtesc asupra lui Di-
mitrie, a mers la Salmakue
Arapul, care hrăneâ pre Antioh
copilașul lui Alexandru.
40. Și îl rugâ pre el, că să'l deâ
pre el lui să'l pună împărat în locul
tatălui său, și i-a spus lui câte a
făcut Dimitrie, și vrajba care au
oștirile lui cu el, și a rămas acolo
1283
zile multe.
41. Și a trimis Ionatan la îm-
păratul Dimitrie ca să scoală pre
cei din cetatea Ierusalimului, și pre
cei din cetă|ile cele întărite, că dâ
răsboiu asupra lui Israil.
42. Și a trimis Dimitrie la Iona-
tan, zicând: nu numai acestea voiu
face (ie și neamului tău, ci cu mă-
rire te voiu măr! pre tine și pre
neamul tău, de voiu aveâ vreme
bună.
43 . Acum dar pe dreptate vei
face, de'mi vei trimite bărbafi, cari
să mă ajute, că s'au viclenit asupra
mea toate oștirile mele.
44. Și i - a trimis Ionatan lui
trei mii de voinici aleși la
Antiohiea, și au venit la împăratul,
și s'a veselit împăratul de venirea
lor.
45. Că s'au fost adunat cei din
cetate, în mijlocul cetății, ca la vr'o
sută și douăzeci de mii de bărbați,
și vreau ca să omoare pre
împăratul.
46. Și a fugit împăratul în
curte, și au cuprins cei din cetate
căile cetăfii, și au început a dâ
răsboiu.
47. Și a chemat împăratul pre
Evrei înfr'ajutor. și s'au adunai to|i
împreună la el, și îndată s'au risi-
pit în cetate.
48. Și au omorît în cetate în
ziua aceea ca vr'o sută de mii, și au
ars cetatea, și au luat prăzi multe
în ziua aceea, și au mântuit pre îm-
păratul.
49. Și văzând cei din cetate că
au biruit Evreii cetatea precum au
vrut, au slăbit cu cugetele lor, și au
strigat către împăratul cu rugă-
ciune, zicând:
50 Dă-ne nouă dreapta, și să în-
ceteze Evreii a ne bate pre noi și
cetatea.
51. Și au lepădat armele, și au
făcut pace, și s'au mărit Evreii îna-
intea împăratului și înaintea
tuturor celor din împărăția lui, și
s'au întors la Ierusalim având
prăzi multe.
52. Și a șezut Dimitrie
împăratul
1284 CARTEA ÎNTÂI
pre scaunul împărăției sale, și s'a
liniștii pământul înaintea lui.
53. Și a min|il toate câte a zis, și
s'a înstreinat de către Ionatan, și
nu i-a răsplătit după facerile de
bine, care i-a făcut lui, și'l necăjeâ
pre el foarte.
54. Iar după acestea s'a întors
Trifon și Anlioh cu el copilaș tine-
rel, și a împără|it, și și-a pus stemă.
55. Și s'au adunai la el toate o-
șlirilecare le-a risipit Dimitrie, și
au dat răsboiu asupra lui, și el a fu-
git și s'a biruit.
56. Și a luat Trifon elefanții și a
stăpânit Antiohia.
57. Și a scris Antioh cel mai tâ-
năr lui Ionatan, zicând : înlăre-
scu'fi |ie Arhieriea, și te pun mai
mare preste cele patru ținuturi, și
vreau ca să fii tu din prietenii îm-
păratului.
58. Și i-a trimis lui vase de aur
spre slujbă, și i-a dat lui putere a
beâ din aur și a se îmbrăcă cu por-
firă, și a aveâ copcă de aur.
59. Și pre Simon fratele lui l-a
pus povă|uitor dela hotarul Tirului
până la marginile Eghipetului.
60. Șl a ieșit Ionatan, și a mers
dincolo de rlu și în cetă|i, șl s'au
adunat la el toate oștirile Siriei în-
tr'ajutor, și a venit la Ascalon și au
ieșit cei din cetate înaintea lui cu
mărire.
61. Șl de acolo s'a dus la Gaza,
și o a încunjurat cu oștire, și a ars
cele dimprejurul cetății, și le-a
prădat pre ele.
62. După aceea cei din Gaza ru-
gând pre Ionatan, le-a dat lor
dreapta, și luând pre fiii boierilor
zăloage, i-a trimis în Ierusalim, iar
el a mers prin |ară până la Damasc.
63. Și a auzit Ionatan că au ve-
nit boierii lui Dimitrie la Cadisul
din Galileia cu putere multă, vrând
ca să'l scoa|ă pre el din (ara aceea.
64. Și a ieșit înaintea lor, iar pre
fratele său Simon, 1-a lăsat în |ară.
65. Și Simon a tăbărî! asupra
Vet- surei și au dat răsboiu
împrotiva ei zile multe, și o a
închis.
66. Și l-au rugat pre el ca să le
deâ lor dreapta, și le-a dat lor, și i-
a scos pre ei de acolo, și a luat
cetatea și a pus într'însa pază.
67. Iar Ionatan șl tabăra lui, a
tăbărî! la apa Ghenisaretului, și
scu- lându-se de dimineafă a mers
în câmpul Nasorului.
68. Și iată tabăra celor de alt
neam l - a întâmpinat pre el în
câmp, și a ascuns oștire în mun|i să
pândească asupra lui, iar ei i-au
ieșit lui înainte.
69. Iar oștirea cea ascunsă s'a
sculat din locurile sale, și a dat
răsboiu.
70. Și au fugit cei ce erau cu Io-
natan toți, nici unul n'a rămas din-
tre ei, afară de Matatia fiul lui
Avisa- lom și Iuda fiul lui Halfi,
căpeteniile oștirii puterilor.
71. Și și-a rupt Ionatan hainele
sale, și a pus pământ pre capul său
și s'a rugat.
72. Și s'a întors asupra lor cu
răsboiu, și i-a biruit pre ei și
fugiră»
73. Și văzând cei ce fugise dela
el, s'au întors la el și i-au gonit cu el
până la Cadis, unde eră tabăra lor,
și au tăbărît acolo.
74. Și au căzut din cei de alt
neam în ziua aceea ca la vr'o trei
mii de bărbafi, și s'a întors Ionatan
în Ierusalim.
CAP. 12.
Legătura cea innonta a lui Ionatan cu
Romanii și Spartanii, Trifon omoară
cu vicleșug pre Ionatan,
Ș imeavăzând Ionatan că'i ajută vre-
a ales bărbafi și i-a trimis
pe el la Roma, aă îătăreascăși șă în
nn- iască cu ei prieteșugul.
 A MACAVEILOR 12
2. Și la Spartani și la alte locuri
a trimis cărți ca acestea.
3. Și au mers la Roma, și au
intrat la sfat, și au zis: Ionatan
Arhiereul și neamul Evreilor ne-au
trimis pre noi, ca să înnoiți cu ei
prieteșugul și societatea, ca și
mai'nainte.
4. Și le-a dat lor cărți pre la
fiecare loc, ca să'i petreacă pre ei la
pământul ludei cu pace.
5 . far izvodul cărților care le-a
scris fonatan Spartanilor, acesta
este :
6. fonatan Arhiereul și bătrâni-
mea neamului și preoții și celalt
popor al Evreilor, Spartanilor fra-
ților bucurie.
7. încă de demult s'a trimis
cărți la Onia Arhiereul dela Darie
care împărățeâ la voi, care
adevereâ că suntețl frații noștri,
precum este scris izvodul.
8. Și cu cinste a priimil Onia
pre bărbatul cel trimis, și a luat
cărțile întru care se arătă
societatea și prieteșugul.
9. Drept aceea noi neavând
lipsă de acestea, și având mângâere
cărțile cele sfinte, care sunt în
mâinile noastre,
10. Am ispitit a trimite la voi
cari să înnoiască cu voi fră|iea și
prieteșugul, ca să nu ne înstreinăm
de către voi, că multe vremi au
trecut de când ați trimis la noi.
11. Noi dar neîncetat în toată
vremea, și la sărbători și la
celelalte cuvioase zile vă pomenim
pre voi întru lertfele și rugăciunile
care le facem, precum se cade, și se
cuvine a ne aduce aminte de frați.
12. Și ne bucurăm de mărirea
voastră;
13. far pre noi ne-au încunțurat
multe necazuri și răsboae multe, că
s'au sculat cu bătae asupra noastră
împărații cei de primprețurul
nostru.
128B
14. Ci n'am vrut să vă
supărăm pre voi și pre ceilalți soți
și prietini ai noștri cu aceste
răsboaie.
15. Penlrucă avem ajutor din
cer, care ne ajută, nouă, și ne-am
mântuit de vrăjmașii noștri, și s'au
smerit vrăjmașii noștri.
16 . Drept aceea am ales pre Nu-
menie fiul lui Antioh și pre Antipa-
tru fiul lui lason, și i-am trimis la
Romani, ca să înnoiască prieteniea
și societatea cu noi cea mai
dinainte.
17. Și le-am poruncit lor ca să
meargă și la voi, și să se închine
vouă, și să vă deâ cărțile cele dela
noi pentru înnoirea frăției noastre.
18. Și acum bine veți face de ne
veți răspunde nouă la acestea.
19. Și acesta este izvodul cărți-
lor celor trimise:
20. Oniaris împăratul
Spartanilor, lui Onia preotului
celui mare, bucurie.
21. Afiatu-s'a în scrisoare
pentru Spartani și pentru Evrei, că
sunt frați, și că sunt din neamul lui
Avraam.
22. Și acum de când am
cunoscut acestea, bine vefi face
scriind nouă pentru pacea voastră.
23. Și noi răspundem cu
scrisoare vouă, dobitoacele voastre
și averea voastră ale noastre sunt,
și cele ce sunt ale noastre, ale
voastre sunt; poruncim drept
aceea, ca să vă vestească vouă
acestea.
24. Și a auzit fonatan că s'au
întors boierii lui Dimitrie cu putere
mai multă decât mai întâiu, ca să
deâ răsboiu asupra lui,
25. Și plecând din Ierusalim, s'a
întâmpinat cu ei în țara Amatitei,
că nu i-a lăsat pre ei să calce în
(ara lui.
26. Și a trimis iscoade la tabăra
lor, și s'au întors și i-au spus lui, că
așâ au așezat, ca să vie preste ei
noaptea.
27. Și după ce a apus soarele, a
1286 CARTEA ÎNTÂI
poruncit Ionatan celor ce erau cu el
să privigheze, și să fie întrar- mafi
și gata de bătaie toată noaptea, și a
pus streji împrejurul taberii.
28. Și au auzit vrăjmașii că Io-
natan și cei ce erau cu el s'au gătit
de bătaie, și s'au temut și s'au spe-
riat cu inima sa, și au aprins focuri
în tabăra sa.
29. Și Ionatan și cei ce erau cu
el, n'au știut până dimineafa că ve-
deau focurile arzând.
30. Și a gonit Ionatan dinapoia
lor, și nu i - a prins pre ei, pentrucă
au fost trecut rîul Elevterului.
31. Și s'a abătut Ionatan la A-
rapii, cari se chiamă Zavedii, și i-a
bătut pre ei și a luat prăzile lor.
32. Și purcezând a venif la Da-
masc, și a umblat în toată (ara.
33. Iar Simon ieșind, a umblat
până la Ascalon și ia cetăfile cele de
aproape, și s'a abătut la Iopi și o a
luat mai 'nainte pre ea.
34. Că a fost auzit că ei vreau să
deâ cetatea la ai lui Dimitrie, și a
pus acolo pază, ca să o păzească.
35. Și s'a întors Ionatan și a a-
dunat pre bătrânii poporului, și s'a
sfătuit cu ei, ca să zidească cetăfi
întărite în ludeea.
36. Și să înalfe zidurile Ierusali-
mului, și să înalfe zid mare între
întăritori și între cetate, ca să o de-
spartă pre ea de către cetate, ca să
fie despărfită, ca nici să cumpere,
nici să vânză.
37. Și s'au adunat ca să zidească
cetatea, și a căzut zidul pârîului ce-
lui de către Apiliot, și au dres cele
ce se chiamă lîafenatâ.
38. Și Simon a zidit Adida în Se-
fila, și i-a pus porfi și încuietori.
39. Și a cercat Trifon să împără-
tească el preste Asia și să'și pună
stemă, și să'și pună mâna preste îm-
păratul Antioh.
40. Ci se temeâ, ca nu cumvâ
să nu'l lase Ionatan, și ca nu cumvâ
să deâ răsboiu asupra lui, și căută
ca să piinză pre Ionatan și să'l
piarză pre el, și sculându-se a venit
în Vetsan.
41. Și a ieșit Ionatan înaintea lui
la Vetsan cu patruzeci de mii de
bărbuti aleși de răsboiu.
42. Și văzând Trifon că a venit
Ionatan cu putere multă, s'a temut
a'și tinde mâinile asupra lui.
43. Și l-a primit pre el cu
mărire, și l-a împrietenit pre el cu
tofi prietinii săi, și i-a dat lui daruri,
și a poruncit puterilor sale să
asculte de el, ca și de sine.
44. Și a zis lui Ionatan: pentruce
ai ostenit tot poporul acesta, nefi-
ind între noi răsboiu?
45. Și acum trimite'! pre ei la ca-
sele lor, și'fi alege fie putini bărbafi,
cari să fie cu tine, și vino cu mine în
Plolemaida, și o voiu dâ pre ea fie și
celelalte cetăfi și oștiri, și pre loji cei
ce sunt preste trebi, și înlorcându-
mă mă voiu duce înapoi, că pentru
aceasta am venit.
46. Iar Ionatan crezând lui, a fă-
cut cum i-a zis, că a trimis oștirile
să meargă în pământul Iudei.
47. Și a lăsat cu sine trei mii de
bărbafi, dintre cari două mii i - a lă-
sat în Galileea, iar o mie a mers cu
el.
48. Și după ce a intrat Ionatan
în Ptolemaida, au închis Ptolemai-
denii porfile, și l-au prins pre el, și
pre tofi cei ce venise cu el i-au o-
morît cu sabia.
49. Și a trimis Trifon oștiri și că-
lărime la Galileea șt la câmpul cel
mare, ca să piarză pre tofi cei dela
Ionatan.
50. Și au înfeles că Ionatan este
prins, și cum că au pierit cei ce erau
cu el, și se îndemnară pre sine și
mergeau înapoindu-se gata de ră-
sboiu.
 A MACAVEILOR 12-13
51. Și văzând cei ce îi goniau pre
ei, că ei pentru sufletul lor se vor
bate. s'au întors.
52. Și au venit to|i cu pace în pă-
mântul Iudei, și au plâns pre Io-
natan și pre cei ce erau cu el, și s'au
temut toarte, și a jelit tot Isra- ilul
jale mare.
53. Și au cercat ' toate
neamurile cele de primprejurul lor,
ca sâ'i piar- ză pre ei.
54. Că ziceau: n'au căpetenie și
ajutor, acum dar să'i batem pre ei,
și să pierdem din oameni pomeni-
rea lor.
CAP. 13.
Murind Ionatan a rămas în tocul său
Simon, și acesta răsboindu-sc tmpro-
tiva lui Trifont a biruit și a cură(it
cetatea Ierusalimului.
Ș itona auzit Simon că a adunat Tri-
putere multă, ca să vie în
pămăntul Iu deieă’Ipiarză.
2. Și văzând pre popor că este
spăimânlal și plin de frică, s'a suit
în Ierusalim și a adunat poporul.
3. Și i * a mângâiat pre ei și le-a
zis lor: voi știfi câte am făcuut eu și
frații mei și casa tatălui meu pentru
legi și pentru cele sfinte, și ră-
sboaiele și nevoile, care noi le-am
văzut.
4. Pentru aceasta au pierit fra|ii
mei to|i pentru Israil și am rămas
eu singur.
5. Și acum să nu deâ Dumnezeu,
ca sâ'mi crut eu sufetul meu în
toată vremea necazului; că nu sunt
mai bun decât frații mei.
6. Ci voi izbândi pentu legea
mea și pentru cele sfinte și pentru
muieri și pentru fiii noștri, că s'au
adunat toate limbele, ca să ne
piarză pre noi vrăjmășește.
7. Și a'a aț^pins aul^uu
ac^ț^r^rl^luii îndată cât a auzit
cuvintele acestea, și a răspuns cu
glas mare zicând :
8. Tu ești nouă povăjuitor în lo-
1287
cul lui Iuda și al lui Ionatan fratelui
tău.
9. Poartă răsboiul nostru, și
toate ori câte vei zice nouă, vom
face.
10. Și a adunat pre to|i bărbații
cei de răsboiu, și a grăbit a săvârși
zidurile Ierusalimului, și'l întări pre
el primprejur.
11. Și a trimis pre Ionatan al lui
Avesalom, și cu dânsul putere de-
stulă la fopi, și scofând pre cei ce
erau acolo, a rămas acolo într'lnsa.
12. Și a pornit Trifon dela Ptole-
maida cu putere multă, ca să intre
în pământul Iudei, și aveâ cu sine
pre Ionatan în pază.
13. Iar Simon a tăbărî! la
Adidus în preajma lefii câmpului.
14. Și înjelegând Trifon, că s'a
sculat Simon în locul lui Ionatan
fratelui său, și cum că va să deâ
asupra lui răsboiu, a trimis la el
soli. zicând:
15. Pentru argintul ce erâ dator
Ionatan fratele tău la treaba împă-
rătească, pentru trebile, care a
avut, îl Jinem pre el.
16. Și acum trimite o sută de ta-
lanii de argint, și pre doi fii ai lui
zăloage, ca nu cumvâ slobozindu *
se, să se viclenească către noi; și'l
vom slobozi pre el
17. Și a cunoscut Simon că, cu
înșelăciune grăește către dânsul, în-
să lot a trimis argintul și pre
prunci, ca nu cumvâ să ridice
vrăjmășie mare asupra poporului,
zicând:
18. Pentrucă nu i-a trimis lui
argintul și pruncii, a pierit.
19. Și a trimis pruncii și cei o
sută de talanfi; iar el a mințit șl n'a
slobozit pre Ionatan.
20. Și după aceea a venit Trifon,
ca să intre în |ară și să o supue pre
ea, și a încunjurat pre calea cea
despre Adora ; iar Simon și tabăra
lui mergeau împreajma lui în lot lo-
cul ori unde mergeâ.
1288 CARTEA ÎNTÂI
21. Iar cel din cetăjue au trimis
la Trifon soli, grăbindu'l pre el, ca
să vie la ei prin pustie și sâ le tri-
mită lor hrană.
22. Și a gătit Trifon toată călă-
rimea sa, ca să vie în noaptea a-
ceea, ci a fost zăpadă multă foarte,
și n'a putut veni pentru zăpadă, și
purcezând a venit în Galaadita.
23. Și când s'a apropiat la Va-
scamă, a omorît pre Ionatan și l-a
îngropat acolo.
24. Și s'a înapoiat Trifon și s'a
dus în pământul său.
25. Și a trimis Simon și a luat
oasele lui Ionatan fratelui său și l-a
îngropat pre el în Modin în cetatea
părinților lui.
26. Și l-a plâns pre el fot
Israilul plângere mare și l-a felit
pre el zile multe.
27. Și a zidit Simon presfe
mormântul tatălui său și al fraților
lui, și l-a înălțat cu chip frumos la
vedere din piatră cioplită pre
dinainte și pre dinapoi.
28. Și a pus deasupra șapte
turnuri, unul împreajma altuia:
tatălui și maicii și celor patru frați.
29. Și le-a făcut împrejur șanf,
și a pus stâlpi mari și a făcut pre
stâlpi toată armarea spre nume
veșnic și lângă arme corăbii
cioplite, ca să vază toți cei ce
umblă pre mare.
30. Acesta este mormântul,
care l-au făcut în Modin, până în
ziua aceasta.
31. Iar Trifon umblând cu
vicleșug către împăratul Antioh
cel tânăr, la omorît pre el.
32. Și a împărățit în locul lui, și
și-a pus luiș stema Asiei și a făcut
rană mare pre pământ.
33. Și a zidit Simon cetățile Iu-
deii și le-a întărit primpre|ur cu
turnuri înalte și cu ziduri mari și
pirguri cu porfi și cu zăvoare, și a
pus bucate în cetăți.
34. ȘI alegând Simon bărbațl,
l-a trimis cu daruri la împăratul
Dimitrie, ca să ierte (ara, pentrucă
toate faptele lui Trifon erau jafuri.
35. Și a trimis la el împăratul
Dimitrie după cuvintele acestea, și
l - a răspuns lui, și i - a scris lui
carte ca aceasta:
36. Împăratul Dimitrie lui
Simon Arhiereului și prietenului
împăraților și bătrânilor și
neamului evreesc : bucurie.
37. Coroana cea de aur și
lanțul care l-afi trimis l-am luat și
gata suntem să vă dăm vouă pace
mare, și am scris celor mai mari
preste frebi să vă lase vouă cele ce
vă iertăm.
38. Și câte am așezat cu voi
stau și cetățile, care ați zidit, fie ale
voastre.
39. Ertăm neșființele și
greșalele până în ziua de astăzi și
cununa, care erafi datori și ori ce
alt ce se vămuiâ în Ierusalim, să
nu se mai vămuiască.
40. Și cari vor 8 vrednici dintre
voi, ca să se scrie între ai noștri, să
se scrie si să fie între noi pace.
41. In anul o sută șaptezeci s'a
ridicat jugul neamurilor dela
Israil.
42. Și a început poporul lui Is-
rail a seri în scrisori șl în adunări
în anul dintâiu pre vremea lui
Simon Arhiereului celui mare, și
mai marele și povăfuitorul
Iudeilor.
43. In zilele acelea tăbărît-a Si-
mon asupra Gâzei, și o a încun-
jurat pre ea cu oștiri, și a făcut
unelte de luarea cetății, și s'a apro-
piat la cetate, și a lovit un turn și l-
a luat.
44. Și cei ce erau intr'acele
unelte, au sărit în cetate, și s'a
făcut fur- burare mare în cetate.
45. Și s'au suit cei din cetate cu
muierile și cu fiii lor pre zid ru-
pându'și hainele lor, și au strigat
 A MACAVEILOR 13-14 1289

cu glas mare rugând pre Simon să pre Triton.

le deâ lor dreapta, și au zis: 2. Iar auzind Arsachis
46. Să nu ne faci nouă după ră- împăratul Fersiei și al Midiei, că a
utăfite noastre; șl după mila ta, venit Di- mifrie în hotarele sale, a
47. Și i s'a făcut milă Iul Simon trimis pre unul din boierii săi, ca
de ei, și nu l-a bătut pre ei, ci sco- să'l prinză pre el viu.
fându'l din cetate a curăfit casele, 3. Care mergând, a bătut
tn care erau idolii, și așâ au intrat tabăra lui Dimitrie, și l-a prins pre
tntr'însa lăudând și binecuvântând el, și l-a dus la Arsachis, și l-a pus
pre Domnul. pre el în pază.
48. Și a scos dinlr'însa toată ne- 4. Și a odihnit pământul în
curăfia, și a așezat acolo oameni, toate zilele lui Simon, și a căutat
cari fac legea, șl o a Întărit, și și'acele bune neamului său, și le-au
zidit luiș Tntr'însa lăcaș. plăcut lor stăpânirea lui și mărirea
49. far cei din cetă|uia din Ieru- lui în toate zilele.
salim erau oprifi a ieși și a merge 5. Și cu toată mărirea sa a luat
în (ară, și a cumpără și a vinde, și lopi ca să fie vad, și a făcut intrare
au flămânzit foarte, și mulfi dintre la ostroavele mării.
ei au pierii de foame. 6. Și a lăfit hotarele neamului
50. Și au strigat către Simon: său, și a stăpânit (ara.
să le deâ lor dreapta, șl le-a dat, șl 7. Și a adunat robime multă, și
a scos pre cei ce erau acolo, și a cu- a domnii Gazaronul și Vetsuronul
răfit cetăfuia de pângăriciuni, și cetăfuia, și a scos necurăjiile
51. Și a intrat în ea în douăzeci dlntr'însul, că nu erâ cine să steâ
și trei ale lunei a doua, în anul o împrotiva lui.
sută șaptezeci și unul, cu laude și 8. Și lucrau ei pământul lor cu
cu stâlpări și cu harfe și cu chim- pace, și pământul dâ roSurile sale,
vale și cu alăute și cu cântări și cu șl pomii câmpurilor rodul lor.
cântece, că s'au zdrobit vrăimași 9. Bătrânii în ulife ședeau. tofi
mari din lsrall. SS lucrurile cele bune vorbiau, șl
52. Și a așezat ca în tot anul să tinerii s'au îmbrăcat cu haine SS
serbeze această zi cu veselie mărire și cu îmbrăcăminte Se
53. Și a întărit muntele răsboiu.
Bisericii cel de lângă cetăfuie. și au 10. Cetăfilor a dat bucate, și le-
lăcuit acolo el și cei ce erau cu el. a așezat cu unelte de întărire,
54. Și a văzut Simon pre foan atâta, în cât s'a vestit numele
feciorul său, că este om deplin, șl l- mărire! lui până la marginea
a pus pre el povăfuitor preste toate pământului.
oștirile, și a lăcuit în Gazaris. 11. Făcut u a pace pre pământ,
și s'a veselit Israil cu veselie mare.
CAP. 14- 12. Și a șezut fiecare supt vifa
Arsachis împăratul Perșilor sa și supt smochinul său, că nu erâ
biruindpre Dimilrie, aduce liniște cine să'l sperie pre ei.
țârilor. Simon cucerește Iopi» Gaza și 13. Că se sfârșise de pre
Ierusalimul, mărind hotarele pământ cei ce dau răsboiu asupra
neamului său. lor, și împărafii se surpară în zilele

Ș i în anul o sută șaptezeci și doi, acelea.

adunat-a împăratul Dimitrie 14. Și a întărit pre lofi smerifit
pu- tertle sals, și s' a d a s în M poporului său, legea o a căutat, șl
1290 CARTEA ÎNTÂI
a pierdui pre lol cel lăiădelege și
viclean.
15. Sfintele le - a mării, și a în-
mulții vasele sfintelor.
16. Și s'a auzit la Roma. că a
murit Ionatan, și până la Sparta s'a
auzit, și s'au mâhnit foarte.
17. Și auziră, că Simon fratele
lui s'a făcut în locul lui Arhiereu, și
stăpânește (ara și cefățile cele din-
tr'însa.
18. Și i-a scris lui pre table de
aramă, ca să înnoiască cu el priete-
șugul și tovărășia, care o făcuse cu
luda și cu Ionatan frații lui.
19. Și s'a cetit înaintea adunării
în Ierusalim.
20. Iar izvodul cărților, care l-
au trimis Spartanii, acesta este:
boierii Spartanilor și cetatea lui
Simon preotului celui mare, și
bătrânilor și preoților, și celuilalt
popor al Evreilor fraților: bucurie.
21. Solii cei trimiși la poporul
nostru ne-au spus nouă de mărirea
și cinstea voastră, și ne-am bucurat
de venirea lor.
22. Și am scris cele zise de ei în
sfaturile poporului: așâ Nume- nie
al lui Anfioh și Antipatru fiul lui
lason solii Evreilor au venit la noi
ca să înnoiască prieteșugul lor cu
noi.
23. Și a plăcut poporului a
primi pre oamenii aceștia cu
mărire și a pune izvodul cuvintelor
lor în cărțile cele însemnate
poporului, ca să aibă pomenire
poporul Spartanilor, și izvodul
acesta l-a scris lui Simon
Arhiereului.
24. După acestea a trimis
Simon pre Numenie la Roma
având o pavăză mare de aur, care
trăgeâ la cumpănă o mie de mnas,
ca să întărească cu ei tovărășia.
25. Și dacă a auzit poporul cu-
vintele acestea, a zis: cu ce daruri
vom răsplăti pre Simon și pre fiii
lui?
26. Că a întărit el însuș și frații
lui și casa tatălui său, și a bătut pre
vrăjmașii lui Israil dela ei; și i-a
întărit lui stăpânire, și au scris în
table de aramă, care le-au pus pre
stâlpi în munlii Sionului.
27. Și acesta este izvodul cărței,
în ziua a optsprezecea a lunei lui
Elul, în anul o sută șaptezeci și doi,
care este al treilea an pre vremea
lui Simon Arhiereului.
28. In Saramel, când erâ
adunare mare de preoți și de
popor, și de boierii neamului și ai
bătrânilor (ă* rei, cunoscute s'au
făcut vouă acestea, fiindcă de
multe ori s'au făcut răsboaie în
(ară.
29. Și Simon feciorul lui
Matalia feciorul feciorilor lui lariv
și frații lui, cari s'au pus pre sine în
primejdie stând împroliva
vrăjmașilor neamului său, ca să
steâ sfintele lor și legea, și cu
mărire mare a mărit pre neamul
său.
30. Și a adunat Ionatan neamul
său, și s'a făcut lui Arhiereu, și s'a
adaos la poporul său.
31. Și au vrut vrăjmașii lor să
calce în țara lor, ca să ie sirice (ara
lor și să'și tinză mâinile sale la cele
sfinte ale lor.
32. Alunci s'a sculat Simon, și a
dat răsboiu pentru neamul său, și a
cheltuit bani mulți dintr'ai săi, și a
dat arme bărbaților puterii
neamului său, și le-au dat lor lefi.
33. Și a întărit cetățile ludei și
Velsura cea dela hotarele Iudei,
unde erau armele vrăjmașilor mai
'nainte, și a pus acolo pază bărbaji
Evrei.
34. Și a întării lopi cea dela ma-
rea și Gazara cea dela hotarele A-
zotului, în care mai 'nainte lăcuiau
vrăjmașii, și au lăcuit acolo Evrei,
și câte erau de lipsă la isprăvirea
acestora au pus într'lnsele.
35. Și văzând poporul credinja
lui Simon și mărirea care a făcut
nea-
 A MACAVEILOR 14-15
mulul său, l-a pus pre el povă|ui -
tor luiș și Arhiereu, penlrucă el a
făcu! toate acestea, și dreptatea și
credin|a, care a finul neamului său
și a cercat în tot chipul a înălfâ pre
poporul său.
36. Și în zilele acelea bine a
mers lucrul prin mâinile lui, câ
s'au ridicat neamurile din (ara lor
și cei din cetatea lui Daviddin
Ierusalim, cari și-au fost făcut
loruși castel, din care ieșiau și
pângăreau împrejurul sfintelor și
făceau rană mare cu necurățenie.
37. Și a pus înlr'însul bărbafi E-
vrei să lăcuiască, și l - a întărit spre
apărarea fârei și a cetăfei, și a în-
nălfaf zidurile Ierusalimului.
38. Și împăratul Dimitrie i-a în-
tărit lui Arhieria după acestea.
39. Și l - a făcut pre el dintre
prietinii săi, și l - a mărit pre el cu
cinste mare.
40. Penlrucă a auzit, cum că
Romanii îi chiamă pre Evrei
prietini și sofi; și cum că ei au ieșit
înaintea solilor lui Simon cu cinste.
41. Și cum că au voit Evreii și
preoții, să le fie Simon povăfuitor
și Arhiereu în veac,până se va
sculă proroc credincios.
42. Și să fie presfe ei povăfuitor
și să aibă grijă de cele sfinte, să
rânduiască însuș mai mari preste
lucrurile lor și preste fără și preste
arme și preste cetăfi.
43. Și să poarte grijă de cele
sfinte și tofi să asculte de el, și cu
numele lui să se scrie toate
scrisorile în fară, șl să se îmbrace
cu por- firă șl să poarte aur.
44. Și nimărui din popor și din
preofi nu va fî slobod să calce cevâ
dinfr'acestea, și să se pună împro-
flva celor ce le va zice el, sau să
facă adunare în fară fără de el, sau
să se îmbrace cu porfiră și să se
Încingă cu armă de aur.
45. Iar cine va face afară de a-
ceslea sau va călcâ cevâ dlnlr'a-
1291
cestea, vinovat va fî.
46. Și a plăcut la tot poporul să
așeze pre Simon, șl să facă după
cuvintele acestea.
47. Și a primit Simon și a voit a
fî Arhiereu și povăfuifor și stăpâ-
nilor neamului evreesc și preoților
și a purtă grijă de tofi.
48. Și a zis, ca scrisoarea acea-
sta să se pună în table de aramă.
49. Și să le pună pre ele în
curtea sfintelor în loc ales, și
izvoadele lor să le pună în vistierie,
ca să le aibă Simon și fiii lui.
CAP. 15.
Imprietinindu-se Simon cu Anlioh ft-
ciorul lui Dimitrie și cu Romanii ,
curând se strică prietinia lor.
Ș iratului
a trimis Antioh feciorul împă-
Dimitrie cărfi dela
ostroavele mării la Simon preotul
și stă- pânitorul Evreilor și la tot
neamul.
2. Și erau scrise într'acest chip:
împăratul Antioh lui Simon preo-
tului celui mare și stăpânitorului
neamului, și neamului evreesc: bu-
curie.
3. De vreme ce oameni pierză-
tori au biruit împărăția părinților
noștri.
4. Și voiu să mă apuc de împă-
răție să o așez, precum eră mai
'na- inie, și am adunat oștire
multă, și am făcut corăbii de
răsboiu, și'mi este voia să ies în
fară. ca să pedepsesc pre cei ce au
stricat fara noastră, și pre cei ce au
pustiit cetăți multe întru împărăția
mea.
5. Acum dar întăresc fie toate
scutirile care fi Ie - au dat fie
împărații cei mai 'nainte de mine,
și orice alte daruri fi-au îngăduit
fie.
6. Și'fi îngăduesc să faci bani
supt numele tău în fara la.
7. Și Ierusalimul și sfintele să
fie
1292 CARTEA INTĂt
slobode, șl toate armele câfe ai fă-
cui și cefăfile care le-ai zidii și le
stăpânești, să rămâe fie.
8. Și toată datoria
împărătească și ori câte erau să fie
împărătești, de acum și în tot
veacul se lasă
9. Și după ce vom așezâ împă-
răția noastră, te vom măr) pre line
și neamul tău și Biserica cu slavă
mare, în cât să fie arătată mărirea
voastră în fot pământul.
10. In anul o sută șaptezeci și
patru a ieșit Antioh la pământul
părinților săi și s'au adunat la el
toate oștirile, în cât pufini au
rămas cu Trifon.
11. Și l - a gonit pre el Antioh
împăratul, iar el a venit fugind în
Dora cea de lângă mare.
12. Că a văzut că s'au adunat
pre- sfe el răufăfile, și l-au lăsat
pre el oștirile.
13. Și a tăbărî! Antioh asupra
Do- rei, șl cu el o sută și douăzeci
de mii de bărbafi răsboinici, și opt
mii de călărefi..
14. Și a încunjurat cetatea, și
corăbiile loveau și dâ sfrânsoare
ce- făfei și despre uscat și despre
mare și pre nimeni n'a lăsat nici să
iasă nici să intre.
15. Și a venit Numenle șl cei ce
erau cu el dela Roma având cărfi
la împărafi și la fări, întru care a-
cestea erau scrise:
16. Luchie Ipatul Romanilor lui
Pfo- (omeu împăratului, bucurie.
17. Solii Evreilor au venit la noi
prietinii și sofii noștri, ca să înno-
iască prieteșugul și societatea cea
din început, trimiși de Simon Arhi-
ereul și de poporul Evreilor.
18. Și a adus pavăză de aur de
o mie de mnas.
19. Plăcufu-ne-au drept aceea
să scrim împăraților și fărilor, ca
să nu le facă lor rău, și să nu'i bată
pre ei și cefăfile lor și (ara lor, și ca
să nu deă ajutor celor ce se răs-
boiesc asupra lor.
20. Și ni s'a părut nouă a luă
pavăza dela ei.
21. Deci de vor fl fugit
niscarevâ oameni făcători de rele
din |ara lor la voi, să'i dafi pre ei
lui Simon Arhiereului, ca să't
pedepsească pre ei după legea lor.
22. Și ca acestea a scris lui Di-
mitrie împăratul și lui Attal și lui
Arat;
23. Și lui Arsac și la toate fările
și lui Sampsac și la Spartani, și la
Dilo și la Midon și la Sichiona și la
Caria și la Samo și la Pamfilia și la
Lichia și la AHcarnason șl la
Rodos și la Vasilida și la Coo și la
Sidi și la Gortina și la Cnidon și la
Chipru și la Chirini.
24. Și izvodul lor l-a scris lui Si-
mon Arhiereului.
25. Iar Antioh împăratul a
tăbărî! asupra Dorei a doua zi,
apropiind pururea mâinile la ea și
făcând mahine, a închis Antioh pre
Triff^n.încât nici a intră, nici a ieși
nu puteâ.
26. Și i-a trimis Simon lui două
mii de bărbafi aleși sâ'i ajute și ar-
gint și aur șl vase prefioase.
27. Și n'a vrut să le primească,
ci a stricat toate câte a tocmit cu el
mai 'nainle și s'a înslreinat de către
el.
28. Și a trimis la el pre Afinovie
unul din prietinii săi, ca să grăia-
scă cu el, zicând: voi finefi lopa și
Gazara și castelul cel din Ierusa-
lim, cetăfile împărăfiei mele.
29. Hotarele lor le-afi pustiit și
afl făcut rană mare pre pământ,
stăpânind locuri multe îniru
împărăția mea.
30. Acum dar dafi cetățile care
le-afi luat, și birurile locurilor care
le-afi stăpânit din hotarele cele a-
fară din hotarele ludeei.
 A MACAVEILOR
31. Iar de nu, da|i pentru ele
cinci sute de talanfi de argint, și
pentru stricăciunea care ați făcut
și pentru birurile cetăfilor, alți
cinci sute de talanfi; iar de nu,
vom veni și vom dă răsboiu asupra
voastră.
32. Și a venit Atînovie prietinul
Împăratului la Ierusalim și a văzut
mărirea lui Simon, și păhărnicie
de aur cu vase de aur și de argint
și gătire multă, în cât se minună, și
i-a spus lui cuvintele împăratului.
33. Și răspunzând Simon, i-a
zis lui: nici pământ strein n’am
luat, nici |inem cevâ strein, ci
moștenirea părinților noștri, care
vrăjmașii noștri fără judecată cu
orice prilej o au apucat.
34. Iar noi având prilej, ne |
inem de moștenirea părin|i!or
noștri.
35. Iar de lopi și de Cazara,
care le ceri, acestea făceau în
popor rană mare, și în (ara
noastră, pentru acestea vom dâ o
sută de talanfi; și Atinovie nu i-a
răspuns lui nici un cuvânt.
36. Și întorcându-se cu mânie
la împăratul, i * a spus lui
cuvintele acestea și mărirea lui
Simon, și toate câte a văzut, și s'a
mâniat împăratul cu iu|ime mare.
37. Iar Trifon intrând în
corabie, a fugit la Orffosiada.
38. Și a pus împăratul pre
Chen- deveu povă|uitor la
marginea mării, și i-a dat iu oștire
pedestrași și Cătăre|i.
39. Și i-a poruncit lui să făbă-
rască în preajma fe|ii Iudeii, și să
zidească Chedronul, și să întărea-
scă por|ile, și să deâ răsboiu asu-
pra poporului. Iar împăratul
goneâ pre Trifon.
40. Și a venit Chendeveu la
lamnia, și a început a asupri pre
popor, și a intră în Iudeia, și a robi
pre popor, și a ucide, și a zidit
15-16 1293
Chedronul.
41. Și a rânduit acolo călăreți și
puteri, ca apucând mai înainte să
închiză căile Iudeii, în ce chip i-a
poruncit lui împăratul.
CAP. 16.
Simon și doi feciori ai lui sunt omo -
rîți cu vicleșug* și îi urmează loan
fiul lui, care s'a numit Hircan, care
multe răsboaie și vitejii a făcut.
Ș ispuss'a suit loan dela Cazara, și a
lui Simon tatălui său cele
ce a făcut Chendeveu.
2. Și a chemat Simon pre cei
doi feciori mai mari ai săi, pre
luda și pre loan, și le-a zis lor : eu
și frații mei și casa tătălui meu, am
bătut pre vrăjmașii lui Israil din
tinerele până în ziua de astăzi, și
s'au sporit prin mâinile noastre de
multe ori a mântui pre Israil.
3. Și acum am îmbătrânit, iar
voi la această slujbă din mila lui
Dumnezeu ave|i ani destui, fi|i în
locul meu și în locul fratelui meu,
și ieșind bate|i răsboiu pentru
neamul nostru, și ajutorul cel din
cer să fie cu voi.
4. Și a ales din (ară douăzeci de
mii de bărbați răsboinici și călă-
reți, și a mers asupra lui Chende-
veu, și au dormit la Modin.
5. Și sculându-se dimineața a
mers la câmp, și iată oștire multă
pedestrași și călăreți le-au ieșit
înainte, și eră un rîu între ei.
6. Și a tăbărî! el și poporul lui
de către fa|a lor, și au văzut pre
popor temându-se a trece rîul, și a
trecut înlâiu el, și l-au văzut pre el
bărbații lui, și au trecut și ei după
el.
7. Și a împărfil poporul, și pre
călărefi in mijlocul pedestrașilor i-
a pus, căci călărimea vrăjmașilor
eră multă foarte.
8. Și au trâmbițai cu trâmbl|ile
sfințite, și s'a înfrânt Chendeveu și
tabăra lui, și au căzut dintre ei ră-
1294 CARTEA INTAI A MACAVEILOR 16
nifi mulfi. și cari au mai rămas au
fugit în cetate.
9. Atunci s'a rănit luda fratele
lui loan. iar loan i * a gonit pre el
până a venit la Chedron. care o a
fost zidit.
10. Și au fugit până la turnurile
cele din (arina Azotului, și le-au
ars cu foc, și au căzut dintre ei ca
la vr'o două mii de bărbafi, și s'au
înapoiat în pământul ludei cu pace.
11. lar Ptolomeiu al lui Avuv
erâ pus povăfuifor în câmpul
lerihonu- lui, și aveâ argint și aur
mult.
12. Că erâ el ginere
Arhiereului.
13. Și s'a înălfat inima lui și a
vrut să stăpânească (ara, și s'a sfă-
tuit cu vicleșug asupra lui Simon și
a fiilor lui, ca sâ'i omoare pre ei.
14. lar Simon umblâ prin
cetăfile cele din (ară, și grijă cele
de lipsă într'însele, și s'a pogorît la
ferihon el și Matatia și luda fiii lui
în anul o sută șaptezeci și șapte, în
luna a unsprezecea: aceasta esle
luna lul Savat.
15. Și i - a primit pre ei cu
vicleșug feciorul lui Avuv într'un
castel mic, ce se chemă Doc, care'l
zidise, și le - a făcut lor ospăf mare,
și a ascuns acolo bărbafi.
16. Și când s'a îmbătat Simon și
fiii lui, s'a sculat Ptolomeu șl cei ce
erau cu el. și au luat armele lor și
au intrat asupra lui Simon la o-
spăf. și l-au omorît pre el și pre
acei doi feciori ai lui, și o seamă
din slugile lui.
17. Și a făcut răutate mare, și a
răsplătit rele pentru bune.
18. Și scriind acestea Ptolomeu,
a trimis la împăratul ca să'i trimiță
lui oștire într'ajutor, șl'i va dă lui
fara lor și cetăfile.
19. Și a trimis pre alfil la
Gazara să omoare pre loan, și celor
mai mari preste mii a trimis cărți
să vie la el, ca să le deă lor argint și
aur și daruri.
20. Iar pre alfii a trimis să cu-
prinză lerusalimul și muntele Bise-
ricii.
21. Ci înainte alergând
oarecine, a spus lui loan la Gazara,
că au pierit tatăl lui și frații lui și
cum că a trimis să te omoare și pre
tine.
22. Și auzind, s'a spăimântat
foarte și prinzând pre bărbații,
cari venise să'l piarză pre el, i-a
ornorît, că a cunoscut că cercă să'l
omoare pre el.
23. lar celelalte cuvinte ale lui
loan și răsboaiele lui și vitejiile lui,
care bărbătește le-a făcut, și
zidirea zidurilor, care a zidit, și
lucrurile lui;
24. lată acestea s'au scris în car-
tea zilelor Arhieriei lui, după ce s'a
făcut Aihiereu în locul tatălui său.
 CARTEA A DOUA A MACAVEILOR
CAP. 1. scălului lui Ptolomeu împăratul, care
Evreii din Ierusalim scriu celor dm este din neamul preoților celor unși și
Eghipet. Moartea lui Antioh în Persida. Evreilor celor din Eghipet: bucurie și
Mulțămirea către Dumnezeu. Praznicul sănătate.
tnfigerei corturilor și aflarea focului sfânt. 11. Din mari primejdii mântuin- du-

F ra|ilor Evreilor, cari sunt prin E-

ghipet, bucurie, frafii Evrei cei din
Inr uealira și cei din |nraludeii, pace
ne Dumnezeu, foarte mul|ămim lui, ca
cei ce ne r am răsboit asupra
împăratului.
bună. 12. Că el au scos pre cel ce s’au
2. Să vă facă vouă bine Dumnezeu, răsboit asupra sfintei cetăfi.
și să’și aducă aminte de legătura sa, 13. Că fiind în Persida povăfui-
care au făcut cu Avraam și cu Isaac și lorul și oștirile cele cu el, cărora se
cu Iacov robii săi cei credincioși. păreâ că nimeni nu le poate stă înainte,
3. Să vă deă inimă tuturor vouă ca s’au tăiat în capiștea Naneii, înșelându’l
să vă închinafi lui, și să facefl voia lui cu cu cuvinte viclene preoții Naneii.
inimă mare și cu suflet voitor. 14. Căci ca și cum arvreâ să lâ-
4. Să deschiză inima voastră în legea cuiască cu ea, au venit la locul acela și
sa și întiu poruncile sale, și pace să facă. Antioh și prietinii, cari erau cu el, ca să
5. Și să asculte rugăciunile voastre și iâ banii în loc de zestre.
să se împace cu voi, și să nu vă 15. Și punând aacetee î nn^te preofii
părăsească pre voi în vreme rea. Naneii, și el apropiindu-se cu putini la
6. Așă ne rugăm acum aici pentru curtea capiștei,închizââd capiștea;
voi. 16. Dacă a ir^lt^^lt Anttoh a deschis
7. Imj^jărăfind Dimitrie în anul o ușa cea ascunsă a podului, și arun-
sută șasezeci și nouă, noi Evreii scris-
am vouă din necazul și din pornirea, ce
a venit preste noi în anii aceștia, de
cănd s’a depărtat fason și cei ce au fost
cu el dela pământul cel sfânt și dela
împărăție.
8. Și au ars tinda, și au vărsat
sânge nevinovat, și ne-am rugat Dom-
nului, și neau ascultat, și am adus jertfă
și făină de grîu, și am aprins lumini, și
am pus pâini înainte.
9. Și acum ca să finefi zilele în-
figerii corturilor a lunii lui Haselev.
10. In anul o sulă optzeci și opt, cei
din Ierusalim și din ludeia și
bătrânimea și luda, lui Aristovul da-
 1296 CARTEA A DOUA
când cu pietre, a omorî! pre povâ- |uilor
și pre cei ce erau cu el, și desfâcându'i
pârfi și lăindu-le capetele, le-au lepădat
celor dinafară.
17. Intru toate binecuvântat este
Dumnezeul nostru, cel ce au dat pre cei
ce au făcut păgânătate.
18. Vrând drept aceea să facem în
douăzeci și cinci de zile ale lu- nei lui
Haselev curățenia Bisericii, cu cuviinfă
am socotit a vă înșfi- in|â pre voi, ca și
voi asemenea să prăznui(i ziua înfigerei
corturilor și a focului, când Neemia cel
ce a zidit Biserica și iertelnicul a adus
jertfă.
19. Că și când duceâ la Persida pre
părinții noștri, bunii credincioși preo|i,
cari erau atunci, luând din focul
jertfelnicului în taină l au ascuns înfr'o
groapă ca de fântână fără de apă, în
care l-au astupat, în cât la toți erâ
neștiut locul.
20. Și după ce au trecut câfivâ ani,
când au plăcut lui Dumnezeu, trimis
fiind Neemia de împăratul Per- sidei,
pre nepoții preoților celor ce au ascuns,
i-a trimis la foc, și precum ne-au spus
nouă, n'au aflat foc, ci apă iute.
21. Și le-a poruncit lor să scoa|ă de
acolo apă și să aducă, și după ce s'au
adus cele de jertfit, a poruncit Neemia
preoților să slropia- scă cu apa aceea
lemnele și cele ce erau deasupra puse,
22. Care după ce s'a făcut și a venit
vremea, în care a strălucit soarele, care
mal 'nainte erâ în nori, s'a aprins foc
mare, în cât lo|i s'au minunat.
23. Și rugăciune făceau to|i preoții,
când se mistuiâ jertfa, și preoții și 1o|i
începând ca Ionatan; rar ceilalți
răspunzând ca Neemia.
24. Iar rugăciunea erâ într'acesf
chip: Doamnei Doamne Dumnezeule!
Făcătorul tuturor, cel înfricoșat și tare
și drept și milostiv,
25. Cel ce unul ești Împărat și bun și
unul dătător de bunătăfi, și singur
drept și atot|iilor și veșnic, cel ce
mântuești pre Israil din tot răul, cel ce
ai ales pre părinfi și i ai sfinfit pre ei.
26. Primește jerfa aceasta pentru tot
poporul tău Israil, și păzește partea ta
și o sfinfește.
27. Adună risipirea noastră, izbă-
vește pre cei ce slujesc întru neamuri,
spre cei ocărâ|i și urâ|i caută, ca să
cunoască neamurile că fu ești
Dumnezeul nostru.
28. Necăjește pre cei ce asupresc și
hulesc cu mândrie.
29. Răsădește pre poporul tău la
locul cel sfânt al tău, precum a zis
Moisî.
30. Și preo|ii cântau laude.
31. Iar după ce s'au mistuit cete ce
erau ale jertfei, a poruncit Neemia să
ude cu cealaltă apă, care a rămas,
pietrile cele mai mari.
32. Care cum s'a făcut, s'a aprins
dintr'însele flacără, și din lumina, care
a strălucit la jertfelnic s'au mistuit.
33. Și după ce s'a făcut aevea lucrul
acesta, s'a spus împăratului Perșilor, că
în locul în care ascunsese focul, preoții
cei ce s'au mutat, s'a arătat apă, din
care Neemia și cei ce erau cu el au cură|
it jertfele.
34. Iar împăratul ' cercând lucrul, a
îngrădit locul, și a făcut jertfelnic.
35. Și multe daruri și lucruri luând
împăratul, le-a dăruit preoților.
36. Și a numit Neemia locul acela
Neftar, care se tălmăcește curățenie și
se chiamă la cei mulți Neftar.
29. f 2 Lege 30, 5.
 A MACAVEILOR 2
CAP. 2.
Partea a doua a cărții care se pomenește în
capul dintâi ti.
Ș iprorocul
se află în scrisori, cum că le- remia
a porunci! celor ce erau să
se mute să iâ foc, precum s'a arătat.
2. Și cum că a poruncit prorocul
celor ce erau să se mute, când le-a dat
tor lege, ca să nu uite poruncile
Domnului, și ca să nu rătăcească cu
cugetele văzând chipuri de aur și de
argint, și podoaba cea de primprejurul
lor.
3. Și altele ca acestea zicând, îi
îndemnă să nu depărteze legea de la
inima lor.
4. Și erâ într'acea scrisoare, cum că
prorocul luând răspuns, a poruncit, ca
cortul și sicriul să'l ducă cu sine.
5. Și ieșind la muntele în care s'a
suit Moisî, și a văzut moștenirea lui
Dumnezeu, și cum că acolo viind
leremia, a aflat loc în peșteră, și cortul
și sicriul și jertfelnicul tămâierii le-a
băgat acolo, și ușa o a astupat.
6. Și viind unii din cei ce mergeau
după el, ca să însemneze calea, și n'au
putut-o găsi.
7. Care lucru cunoscându'l lere-
miea, i-a înfruntat pre ei, și a zis: că
necunoscut va fl locul acela, până când
va adunâ Dumnezeu adunarea
poporului, și se va milostivi.
8. Și atunci Domnul va arătâ a-
cestea, și se va arătâ slava Domnului și
norul precum și lui Moisi s'a arătat, și
precum când s'a rugat Solomon să se
sfinfească locul, cu slavă s'au arătat.
9. Și ca un înfelept a adus jertfă de
sfin|irea și de săvârșirea Bisericii.
10. Precum și când s'a rugat Moisi
2. 8. 2 Parai. 6, 14; și 7, 1.
1297
către Domnul, și s'a pogorît foc din cer
și a mistuit ale jertfei; așâ și Solomon
s'a rugat, și pogorâir- du-se foc, a ars
arderile de tot.
11. Și a zis Moisi: pentrucă nu s'a
mâncat ce erâ pentru păcat, s'a mistuit.
12. Așijderea și Solomon opt zile a
prăznuit.
13. Și se spuneâ și în scrisorile
acelea și în pomenirile lui Neemia ca și
acestea, și cum întocmind raclă de căr|i,
a adunat cele despre împărafi și despre
proroci, și ale lui David. și cărfile cele
trimise ale împăraților pentru dări.
14. Așijderea și ale Iui luda, și câte
s'au întâmplat pentru răsboiul ce s'a
făcut nouă, toate le-a adunat, și sunt la
noi.
15. Dintru care de vă vor trebui să
trimile|i, cari să vi le aducă vouă.
16. Vrând dar a face cură|enia, v'am
scris vouă; drept aceea bine ve|i face de
ve|i |ineâ zilele acestea.
17. Și Dumnezeu cel ce au mântuit
pre tot poporul său, au întors moșiea
tuturor, și împără|iea și pre- o|iea și
sfin|enia.
18. In ce chip au făgăduit prin lege,
să nădăjduim întru Dumnezeu, că
curând ne va milul pre noi. și ne va
adunâ de sjpt cer la locul cel sfânt.
19. Că din mari răută|i ne-au scos
pre noi, și locul l-au curățit
20. Iar de Iuda Macaveul și de frații
lui și de curățirea marei Biserici și de
înnoirea altarului,
21. Și de râăboaiele. ce au f ăăct aa
supra lui Antioh Epifan și asupra lui
Eupator feciorului iui.
22. Și arătările cele din cer ce s'au
făcut celor ce vitejește s'au nevoit
penlrb evreime, în cât pu|ini fiind ei.
toată (ara o au izbândii, și mulțime de
varvari au gonit.
23. Și Biserica cea în toată lu-
 1298 CARTEA A DOUA
mea vestită o au zidit, și cetatea o au
făcut slobodă, și legile cele părăsite le-
au întors Domnul cu toată liniștea,
milostiv fiindu - le lor
24. Cele dela lason Kirtneanul
arătate în cinci cărji, vom cercă în- tr'o
carte a le seri.
25. Pentrucă socotind curgerea
numerilor și greutatea, care este celor
ce vreau a începe poveștile istoriilor,
pentru mul|imea materiei,
26. Am avutgrije. ca celor ce vor
vreă să citească, să le fie mângâ- ere
sufletească; iar celor ce se vor nevoia le
|ineă minte, ușurare și tuturor celor ce
vor ceti folos;
27. Iar nouă cari ne-am apucat a
scurtă acest lucru, nu de mică
osteneală, ci de lucru plin de pri
veghiere ne-am apucat.
28. Ca și celui ce gătește ospă|. și
caută folosul altora, nu este ușor, însă
pentru mul|ămita celor mul|i, bucuroși
vom suferi pătimirea aceasta.
29. A alege cu amăruntul adevă - rul
fiecăruia lucru, lăsăm celui ce a scris;
iar întru aceasta mai mult ne ostenim,
ca să stăm întru îndreptarul scurtărei.
30. Că precum meșterului casei cei
nouă se cade a purtă grijă de toată
așezarea, iar cel ce se apucă a săpă și a
zugrăvi, trebue să caute cele ce sunt
spre podoabă, așă trebue a socoti și de
noi.
31. Că a căută și a culege multe cu
amăruntul, și despre toate a face
cuvânt, celui ce scrie istoria se cuvine.
32. Iar a urmă scurtarea ziccrei și a
lăsă cercetarea lucrării, este în voea
celui ce face tălmăcirea.
33. De aici dar vom începe cuvân-
tarea, la cele ce mai sus am zis atâta
adăogând, că prostesc lucru ar fi înainte
de istorie a înmulji cuvintele și istoria a
o scurtă.
CAP. 3.
Minunata apărare a vistieriei Bisericii din
Ierusalim îmțrotiva lui lliodor răpitorul.
C ând sfânta cetate cu toată pacea se
lăcuiâ, și legile foarte bine se păzeă
pântru bu năcre din|alut On ie
Arhiereului și urîrea răutăți.
2. S'a întâmplat de și înșiși împărații
au cinstit locul acesta și Biserica du
daruri foarte bune trimise o au cinstit
3. Atâta în cât și însuși Seleuc
împăratul Asiei a dat din veniturile sale
toate cheltuelile la slujbele cele de obște
ale jertfelor.
4. Și Simon oarecare din neamul lui
Veniamin, ispravnic Bisericii fiind pus,
s'a pricit du Arhiereul pentru
nelegiuirea cea din cetate.
5. Și neputând birul pre Onia, a
mers la Apolonie feciorul lui Traseu,
care pe vremea aceea eră po- văfuitor
Kilo-Siriei și al Finichiei.
6. Și i - a spus lui, cum că vistieria
cea din Ierusalim este plină de
nenumărat bani, cât mulțimea celor ce
se adună din biruri, este nenumărată, și
nu se cuvin aceștia la jeme, și poate să
fie ca toate acestea să vie supt puterea
împăratului.
7. Și întâlniindu-se Apolonie cu
împăratul, l - a înștiinlat pre el de banii,
cari s'au spus lui, iar el che - mând pre
lliodor, care eră mai mare preste bani,
l-a trimis, și i-a poruncit lui să aducă
banii cei mai sus ziși.
8. Și lliodor îndată a pornit la
călătorie, însă cu veste ca aceea că
merge în cetățile KiioSiriei și ale
Finichiei, iar cu fapta porunca
împăratului plinind.
9. Și după QP. a sosit la Ierusalim,
du cinste s'a primit dela Arhiereul
cetătei, și a spus de înștiințarea aceea, și
i - a arătat pentrude
 A MACAVEILOR 3
pricină a venit, și a întrebat de sunt
adevărate acestea.
10. Iar Arhiereul a arătat că sunt
puse pentru văduve și pentru săraci.
11. Iar o seamă sunt și ai lui Ir- can
feciorul lui Tovie, care este om foarte
de cinste; iar nu precum l-a fost pârît
necredinciosul acela Simon, și tofi banii
sunt palru sute de talanfi de argint și
două sute de aur.
12. Și cum că strâmbătate se face
celor ce lucrurile sale le-a încredința t
sfinfeniei locului aceluia șl Bisericii,
care în toată lumea se cinstește pentru
mărirea șl sfințenia ei, aceea nicidecum
nu poate să fie.
13 Iar lliodor pentru poi^u^r^ciile
împărătești ce aveâ, a zis: că acelea în
vistieria împărătească trc- bue să se
ducă.
14. Și rânduind zi în care să intre,
ca luând seama să rânduiască despre
aceea . pentru aceea foarte mare grijă
s'a făcut în toată cetatea.
15. Și preofii îmbrăcafi cu veș-
mintele cele sfințite înaintea altarului
căzând, chemau din cer pre cel ce au
dat legea pentru punerile acestea, ca
celor ce au pus banii aceia, întregi să'i
păzească.
16. Și oricine vedeâ taja Arhiere-
ului, nu puteâ să nu se umilească cu
mintea, că vederea lui și schimbarea
fejei, arătâ necazul cel dinlăuntru al
sufletului lui.
17. Că erâ vărsat preste omul acela
oarecare temere și groază a trupului,
dintru care cei ce vedeau, cunoșteau
durerea cea din inimă.
18. Iar alții din case cu grămada
alergau spre rugăciunea obștească,
pentrucă erâ să vină locul spre de-
făimare.
19. Și muierile încinse pre supt fî|e
cu saci. umpleau căile, și fecioarele cele
închise unele alergau la porfi și unele la
ziduri și altele pre ferestre se plecau.
20. Și toate cu mâinile ridicate spre
cer se rugau.
1299
21. Și erâ jalnică privire, cum că-
deâ mulțimea amestecată, și în cât de
mare necaz fiind Arhiereul, a- șteptâ.
22. Aceștia dar se rugau atotpu-
ternicului Dumnezeu, ca cele încre-
dințate întregi, și cu toată întărirea să
se păzească celor ce le-au încredințat.
23. Iar lliodor vrând să facă po-
runca, fiind de fa|ă cu ostași la vistierie.
24. Domnul părinților și Stăpânul a
toată puterea arătare mare au făcut
atâta, în cât to|i cei ce îndrăznise a veni.
spăimântându-se de puterea lui
Dumnezeu, au leșinat și s'au înfricoșat.
25. Că s'a arătat lor un cal care
groaznic călăref aveâ pre sine, și cu
foarte frumos acoperemânt împodobit,
și pomindu-se iute a lovit pre lliodor cu
copitele cele dinainte; iar cel ce ședeâ
pre cal, se vedeâ având arme de aur.
26. încă și alfi doi tineri s'au a- rătaf
înaintea lui cu tărie prea cu- vioși, cu
mărire foarte strălucit! și cu
îmbrăcăminte luminoși, cari stând de
amândouă părțile, neîncetat îl bă- leau
pre el, multe lovituri punând pre el.
27. Și fără de veste căzând lliodor
pre pământ, și cu multîntune- rec
împresurându-se, l-au apucat și l-au
pus într'o leptică.
28. Pre cel ce mai înainte cu puțin
cu mulfi alergători și ostași, a intrat în
mai sus zisa visierie, l-au dus neputând
nici un ajutor aveâ dela arme.
29. Aevea cunoscând puterea lui
Dumnezeu, și Dumnezeu lucrând așâ,
acela zăceâ mut șl lipsit de toată
nădejdea de mântuire.
 1300 CARTEA A DOUA

30. Iar aceia binecuvântau pre Sinton pârând la SeUuc pre Onia
Domnul, ccl cc ac mărit local săc și preotul cel mare, îl omoară Attdronic
din porunca lui Menelau,
Biscaica accca, caac cc pc|in mai înainte

I
fcscsc plină dc frică și dc tcabcaaac, și
ar Simon dc carc mai 'nainlc am zis,
cât s'ac arătat Domnul atoifiitorcl s'a
cam a fost văditorcl banilor și a r
umplut dc ucsclic și dc bccurte.
Patatei, ră ug agiă â aO nin.ca și ccm cl
31- Iar cnii dintr'ai lui lliodor. cc-
ar fî silit prc lliodor și ar fi fost mcștcrcl
rând s'ac rugat lui Onia ca să chcmc
răctățiloa.
prc ccl prca înalt, și să dăruiască vicafă
2. Și prc făcătorul dc binc al cc* tă|
cclci cc zăccâ dcsăvârșit dc moarte.
ii, și pm cârmcitorul cclor dc un ncam
32. Atcnci tcmându-sc Arhicmul, ca
cc sinc, și pm râvnitorul te- gilor,
nc ccmvâ să socotească împăratul, cum
vrăjmaș lucrurilor îndrăzncâ a'l zicc.
că Evrcii ac făcct ccvâ victeșug asupra
3. Și atâaa a crnscui vrajba . în cât și
lci lliodor, a adus jcrtfă pcntrc
prin oamcari dc ai lci Simon» ucidcri
mântuima omclci.
s'ac făcct.
33. Și dcpă cc Arhicrncl s'a rugat lui
4. Socotind Onia primcjdica vraj-
Dumnczcc, tincrii accia iarăș s'au arătat
bii, și ccm că sc va mânteâ Apo- lonic
lüi lliodor cc acclcași hainc îmbrăcați, și
povălciforcl Kilo-Sirici și al Finichtei,
stând ac zis: multă mclfămilă să faci lc
adăogând răutatea ld Simon. s'a dcs la
Onia Ar- hinrnul,că pcntru cl (i r ac
împăratcl,
dărcit Dom- ncl |ic vicală.
5. Nu ca să pârască prc «tâlcm; ci
34. Iar tu din ccr fiind băict, spunc
socotind folosci ccl dc obștic și dcoscbi
la to|i putnrna cca prca marc a lci
la tot ncamcl.
Dumnczcu, și dcpă cc ac zis acc- stea
6. Că vndcâ. ccm că nc cste cu
s'ac făcct nnvăzu|i.
pufinfă fără dc rânduială împărătească
35. Iar lliodor aducând jcrtfă Dom-
a scîmpăcâ lucrurilc, și cum că Simon
nclci, și făgăduințc foarte mari fă-
nu va încctă dcla ncbc- nica accasta.
găduid cclci cc i-ac dărcit vicafa, și lui
7. Ci murind Sclcuc, și luând îm-
Onic mclfămind, s'a întors la împăratul.
părăția Antioh, ccl cc s'a porcclit
36. Mărturisind tuturor lucrurite
Epifan, a poftit Arhicrica lason fra- tcln
prca marclci Dumnczcc, carc lc-a văzut.
lui Onia.
37. Și împăratcl întrcbând prc I-
liodor, cinc ar ii vmdnic, carc să sc mai 8. Și mcrgând la împăratul, s'a
trimifă odată în tercsalim? El a răspuns rugat făgăduind trci sute și șasc- zcci dc
: talanfi dc arginl, și încă alt vmit dc
optzcci dc talanfi.
38. Dc ai prc cincvâ vrăjmaș sac
pânditor împărățini talc, trimitc'l prc cl 9. Fără dc accstea făgăduia încă și
acolo, și bătct îl vci primi, chiar dc va a!|i o sută și cincizcci, dc i s'ar îngădui
scăpă; pcntrucă în loccl a- ccla cste cc lui puterc a înfiinJâ școală pcntru
adcvărat oarccarc pc- tnan a lui tincri, și prc cctă^ii lcru'
Dumnczcc.
39. Că ccl cc lăc^ște în ccr, cstc
privitor și ajutător locclci acclcia, ccl cc
prc cc cc vin ca să facă răc, îi batc și îi
picrdc.
40. Și așâ s'a întâmplat cc llio- dor și
cc paza visticrici.

CAP. 4.
 A MACAVEILOR 4
salimului împreună cu Antiohenii a'i
scrie.
10. Și îngăduind împăratul, a do-
bândit stăpânirea, și îndată a început a
mutâ la obiceiul elinesc pre cei din
neamul său.
11. Și lepădând milostivele îngă-
duințe împărătești, care s'a îngăduit
Evreilor prin Ioan tatăl lui Ev- polem,
care fusese sol la Romani pentru
împrietenire și însofire, și stricând
rânduelele cele legiuite, rân- duele
fărădelege înnoiâ.
12. Că, cu veselie tocmai supt ce-
taie a întemeiat școală, și pre cei mai
tari dintre tineri supuindu'i, supt
curvăsărie i - a dus.
13. Și într'acest chip se întăreâ
eliniea, și sporeau obiceiurile celor de
alt neam, pentru prea marea aceea
necurăjie a acestui păgân și nu
Arhiereu, lason,
14. Atât în cât nu se sârguiau mai
mult preoții spre slujbele altarului; ci
nebăgând seamă de Biserică, și
părăsind jertfele, se grăbiau să se
împărtășească cu privirea cea fără-
delege a luptei după chemarea înainte
la disc.
15. Și cinstea cea părintească ne-
băgând-o în seamă, măririle cele e-
îinești mai bune le socoteau.
16. Pentru care grea nevoe i-a cu-
prins pre ei. că a cărora povăfuire o
pofteâ, și cărora voiâ a se asemănă, pre
aceia vrăjmași și izbân- ditori i-au avut.
17 C a a ace e păââeeșt e împro- tiva
dumnezeeștilor legi, nu este prea lesne;
însă acestea vremea următoare le va
arătă.
18. Iar când s'a prăznuit lupta cea
de al cincilea an al lui Tir, la care erâ de
fa|ă împăratul,
19. A trimis spurcatul acesta lasou
din Ierusalim privitori, pre cei ce erau
Anlioheni, carii au dus trei 4.12. Macab.
i, io.
sute de drahme de argint spre jertfa lui
Iracieu, pentru care și cei ce au dus
1301
argintul s'au rugat, ca să nu se deâ la
jertfe, că nu se cuvine, ci la alte
chelfuele să se deâ.
20. Ci acestea despre o parte pentru
cel ce le-a trimis spre jertfa lui lracleu,
despre alfa pentru voea celor ce le-au
adus, le-au trimis pentru dresul
corăbiilor celor de oștire.
21. Și trimifându-se în Eghipet
Apolonie al lui M<cnesteu, pentru ca să
fie mai înlâiu șezător al lui Pfolomeiu al
lui Filomitor împăratul, înțelegând
după aceea Anfioh, cum că el s'a
înstreinat de către lucrurile sale, de
întemeere a grijii, pentru aceea a venit
în lopi, și de acolo s'a dus în Ierusalim.
22 Și cu mare cuviință de către fason
și de către cetate a fost primit, cu făclii
aprinse și cu strigări a fost băgat, și de
aici spre Fini- chiea a purces cu tabăra.
23. Și după trei ani a trimis la- son
pre Menelau fratele lui Simon mai sus
numitului, ca să ducă bani împăratului,
și ca să'i aducă aminte de lucrurile cele
de lipsă.
24. Iar el plăcând împăratului pen-
trucă l-a mărit cu fața puterii lui, a tras
la sine Arhieria, dând cu trei sute de
talan|i de argint mai mult decât lason.
25. Și luând porunci împărătești a
venit, nimic vrednic de Arhierie
aducând, numai mânie de tiran crud, și
urgie de hiară sălbatecă având.
26. Și așâ lason, care a înstre- inat
pre fratele său, înstreinatuU - a și pre el
altul, și l-a izgonit în |ara Amanitii.
27. Iar Menelau a finul stăpânirea,
ci de banii, cari îi făgăduise împăratului
nici o grijă n'a avut, iar Sostrat mai
marele cefă|uei îi cereâ.
28. Că acesta erâ pus presfe adu-
1302 CARTEA A DOUA
narea birurilor, pentru aceea pre a-
mândoi l-a chemai împăratul.
29. Șl Menelau a lăsat în Arhie-
rie ispravnic pre Lisimah fratele
său; iar Soslral pre Cralit mai
marele Chlprului.
30. Și acestea așâ fiind, s'a în-
tâmplat de s'au învrăjbit Tarsenil și
Malotenii, pentrucă au fost da|i dar
Anliohidel (iitoarei împăratului.
31. Degrab dar a venit
împăratul ca să așeze lucrurile
acelea, lăsând în locul său pre
Andronic cel ce erâ dintre cei de
cinste.
32. Iar Menelau socotind că a a-
flat vreme bună, furând niște vase
de aur de ale Bisericii, le-a dăruit
lui Andronic, și altele le-a fost vân-
dut în Tir și în cefăfile cele de prin
prejur.
33. Care lucru în|elegându'l
Onia l-a mustrat, fiind el în loc fără
de frică în Dafni cea de către Antio-
hiea.
34. Pentru aceea Menelau luând
deosebi pre Andronic, l - a rugat ca
să omoare pre Onia, deci viind el la
Onia, și cu înșelăciune dând
dreapta, cu iurământ a întărit, mă-
car că Onia aveâ prepus asupra lui
Andronic, că va să'l înșele, l-a făcut
de a ieșit din locul cel fără de
temere, pre care îndată l - a omo-
rit nerușinându-se de dreptate.
35. Pentru care pricină nu
numai Evreii, ci mulfi și dintr'ahe
neamuri s'au scârbit, și s'au mâhnit
pentru nedreapta ucidere a
bărbatului acestuia.
36. Iar după ce s'a întors împă-
ratul din părfile Chilichiei, Evreii
cei din cetate, împreună și Elinii
urînd vicleșugul, s'au plâns, cum că
fără de dreptate Onia a fost omorît.
37. far Antioh din suflet
mâhnin- du - se, i s'a făcut milă, și a
lăcrămat pentru înțelepciunea și
multa bună rânduială a răutatea l-a slobozit de pârîturi; iar
răposatului.
38. Și aprinzându-se de mânie,
îndată a luat dela Andronic porfira,
și i - a rumpt hainele, și l-a purtat
împrejur prin toată cetatea, și în-
tr'acelaș loc, în care asupra lui 0-
nia a făcut păgânătate, acolo pre
spurcatul ucigător l-a omorît, Dom-
nul răsplătindu'i certare de care a
fost vrednic.
39. Și Lisimah cu știrea lui Me-
nelau furând multe vase sfinte, a ie-
șit vestea în cetate, și s'a adunat
mulțimea asupra luiLisimah.după
ce multe vase de aur s'au fost
cheltuit.
40. Și după ce s'au sculat
asupră’i gloatele mânioase, Lisimah
împro- tivă a întrarmat ca la vr'o
trei mii de bărbafi, și a început fără
de dreptate a omorî, povă(uitor
fiind un tiran și cu vârsta și cu
nebuniea bătrân.
41. Iar gloatele dacă au văzut că
se scoală Lisimah asupra lor, apu-
când unii pietre, al|ii măciuci, alfil
țărână, aruncau spre cei ce erau
împrejurul lui Lisimah, și spre cei
ce se sculase asupră-le.
42. Pentru care pricină pre mul|
t dintr'înșii i au rănit, și pre unii i-
au oborît, și pre top în fugă i-au în-
tors, și pre furătorul de cele sfinte
lângă vistierie l-au omorît.
43. Și pentru acestea a stătut ju-
decată asupra lui Menelau.
44. Și când a venit împăratul în
Tir, asupra lui Menelau au făcut
pâră trei bărba|i trimiși dela
bătrânime.
45 - far Menelau aflându-se vino-
vat, a făgăduit bani mulfi lui Piolo-
meu feciorului lui Dorimen, ca să
îmblânzească pre împăratul.
46. Deci apucând Ptolomeu pre
împăratul într'un foișor, unde se
dusese să se răcorească, l-a schim-
bat din părerea sa.
47. Și pre Menelau capul a toată
pre ticăloșii aceia, cari măcar și la
 A MACAVEILOR 4-5
Schili de și-ar fl spus pricina, s'ar fi
slobozii nevinova|i, pre aceștia i - a
Judecat spre moarte.
48. Drept aceea degrab
nedreaptă moarte au suferit cei ce
pentru cetale și pentru popor, și
pentru sfintele vase înainte au
grăit.
49. Pentru care lucru și tiranii
scârbindu-se de această răutate, lu-
crurile cele de îngropăciunea lor cu
mare cuviinfă au dat.
50. Iar Menelau pentru lăcomia
celor puternici, eră în cinste, și
crescând întru răutate, mare
vrăjmaș a fost cetăfenilor.
CAP. 5.
Minunata arătare a ostașilor care
s'au
văzut răsboindu-se in văzduh fresle
Ierusalim timp de patruzeci de
zile; păgănătatea lui Iason
și tiraniea lui Antioh.
I ar pre vremea aceasta Antioh a
doua oară a călătorit în Eghipef.
2. Și s'a întâmplat, de în patru-
zeci de zile s'a văzut preste toată
cetatea prin văzduh alergând călă-
reți cu haine aurite îmbrăcați, și cu
sulițe ca și ostașii cei întrarmafi.
3. Și cete de călăreți rânduite, și
bătându-se unii cu alfii, și năvăliri
de amândouă părțile, și clătiri de
paveze și mulfime de suliti și săbii
scoase și aruncări de săgeți și stră-
luciri de podoabă de aur, și de tot
felul de platoșe
4. Pentru aceea to(i se rugau ca
să fie spre bine arătarea aceasta.
5. Și făcându-se vorbă
mincinoasă, cum că a murit Antioh,
luând fason nu mai putini de o mic
de bărbați, fără de veste a lovit asu-
pra cetății, și cei de pre zid împin-
gându-se, mai pre urmă a luat ce-
tatea. iar Menelau a fugit în castel.
6. liar fason omorâ pre cetățenii
săi fără de milă, nesocotind că no-
rocirea asupra rudeniilor sale este
1303
cea mai mare nenorocire.
7. Și părându'i că ale vrăjmași-
lor. și nu acelor de un neam cu sine
biruințe surpă, stăpânirea n'a do-
bândit; iar mai pre urmă pentru vi-
clenie rușine a luat, și pribeag s'a
dus larăș în Amanitida.
8. Și așâ a luat sfârșitul relei a-
mestecâturi, închizându'l Arefa ti-
ranul Aravilor, dintr'o cetate
înfr'alla fugind . gonindu-se de toți,
și urîn- du-se ca un călcător de lege,
și în scârbă fiind la toți ca un gâde
al moșiei și al cetățenilor în
Eghipet, s'a lepădat.
9. Și ca o țărână dela moșie în-
streinându-se în streinătate a pierit;
către Lachidemoneni s'a dus, ca
pentru rudenie să afle acolo acope-
remânt.
10. Și cel ce mulțime de morjl
neîngropafi a lepădat, nejelit a fost,
și de nici un fel de îngropăciune,
necum de îngropăciunea în mor-
mântul părintesc n'a avut parte.
11. lar după ce a înjeles împă-
ratul acestea ce s'au făcut, a socotit
că Iudeii s'au viclenit, pentru aceea
pornind din Eghipet, cu suflet
sălbatec a luat cetatea în pradă.
12. Și a poruncit ostașilor să laie
fără de milă pre cei cele sunt îna-
inte, și pre cei ce se sue în case să'i
omoare.
13. Deci omorîtu-s'au tinerii și
bătrânii și bărbații și muierile și fe-
ciorii au pierit, și fecioarele și prun-
cii s'au junghiat.
14. Atâta în cât în trei zile opt-
zeci de mii au pierit, adică patru-
zeci de mii au fost tăieți. iar alțil
numai puțin decât acești tăieți, s'au
vândut.
15. Și neîndestulându-se cu ace-
stea, au îndrăsnit a intră și în cea
decât fot pământul mai sfântă Bi-
serică, având povăfuitor pre Mene-
lau, cel ce și legilor și patriei vân-
zător s'a făcut.
1304 CARTEA A DOUA
16. Și cu mâinile cele spurcate a
luat sfintele vase, și cele ce de alfi
împărafi spre creșterea și mărirea
locului, și cinstea le-au fost pus, cu
spurcate mâini trăgându-le le dâ.
17. Și s'a semefit cu cugetul An-
tioh, nu socotind că pentru păca-
tele celor ce lăcuiau cetatea s'au
mâ- nieat puțin Domnul, pentru
aceea a fost urgisit locul acela.
18. Iar de nu s'ar fî întâmplat
să fi fost mai dinainte cuprinși cu
multe păcate precum lliodor, pre
care l • a fost trimis Seleuc
împăratul, ca să vază vistieriea,
acesta când a năvălit să intre
degrab fiind bătut, s'a întors dela
îndrăznirea sa.
19. Că nu pentru loc pre neam,
ci pentru neam au ales Domnul
locul.
20. Pentru aceea și locul acesta
s'a făcut părtaș răutăților, ce s'au
întâmplat în neam, după aceea s'a
făcut părtaș bunătăților celor dela
Domnul, și cel ce a fost cuprins cu
mâniea Aiotțiitorului, iarăș îm-
blânzindu-se cu marele Stăpân, cu
toată mărirea s'a îndreptat.
21. Deci Antioh luând o mie și
opt sute de talanfi din Biserică, de-
grab s'a întors în Antiohiea, gân-
dind de trufie să facă pământul să
înnoate pre el, și marea să umble
cu picioarele pre ea, pentru seme-
fiea inimii.
22. Și a lăsat și ispravnici, ca să
necăjască neamul în Ierusalim, pre
Filip de neam Frighiean, cu obice-
iurile mai varvar decât cel ce l-a
pus.
23. Iar în Garizin pre
Andronic, și fără de aceștia pre
Menelau care mai rău decât
ceilalți se ridică asupra cetățenilor.
24. Și vrăjmaș gând având asu-
pra cetăfenilor Evrei, a trimis pre
începătorul urîciunilor pre Apolo-
nie cu oștire douăzeci și două de
mii, poruncind ca pre cei de vârstă
pre loji să'i omoare, iar pre muieri
și pre cei mai tineri să'i vânză.
25. Iar acesta viind în
Ierusalim s'afăfărnicit a fi de pace,
și a așteptat până în ziua cea
sfântă a sâmbetei, și apucând pre
Evrei fără de lucru, a poruncit
ostașilor celor de supt ascultarea
sa să se întrarmeze.
26. Și pre tofi cei ce au ieșit la
priveală i-au omorîf. și prin cetate
cu armele alergând, multă
mulfime au omorlt.
27. Iar luda Macaveul cu alți
nouă inși, cari s'au însofit cu el
osebin- du-se în pustie, ca hiarele
în munți trăiau împreună cu cei ce
erau cu el, și cu buruieni se
hrăneau ca să nu se spurce.
CAP. 6.
Despre spurcarea Bisericii de catire
făgâni\ idololatria și moartea lui
Eleazar,
Ș iîmpăratul
nu după multă vreme a trimis
pre un bătrân
atinean.
ca a i si 1 saeaă prer^lcivivă se st
ră- mute dela legile cele părintești,
și să nu se ocârmuiască cu legile
lui Dumnezeu
2. Și să spurce și Biserica cea
din Ierusalim, și să o numească a
lui Dia Olimpiul, și cea din Garizin
precum erau lăcuitorii locului a lui
Dia iubitorului de oaspeți.
3. Ci cu anevoie și grea erâ po-
porului tocmeala răutății acesteea.
4. Că Biserica de curvie și de
befii o au umplut păgânii, desfă-
tându-se cu sodomii, și în sfintele
curfi cu muieri împreunându-se, și
înlăuntru băgând cele ce nu se cu-
veneâ.
5. Și altarul s'a umplut de
lucruri nelegiuite, care le opreâ
legea.
6. Și nu erâ slobod nici a țineă
sâmbetele, nici a păzi sărbătorile
cele părintești, nici măcar Evreu a
se mărturisi pre sine a fi.
 A 6 1305

7. Și se duceâ cu amară nevoe 6. 10. l Macab. 1, 63.

la ziua nașterii împăratului spre
jun- ghiere în toată luna; și când
eră sărbătoarea Dionisilor se
sileau Evreii având edere să facă
pompă lui Dionisie.
8. Și din îndemnul lui
Ptolomeu a ieșit poruncă în
cetăfile elinești cele de prin vecini,
ca și pre Evrei așijderea să'i facă
să jertfească
9. far pre cei ce nu vor vreâ să
se strămute la obiceiurile elinești,
să'i omoare; drept aceea nimic alt
nu erâ a vedeâ, fără numai nevoe,
care îi asupreâ pre ei.
10. Că s'au adus două muieri,
care au fost pârîte, că ș'au tăiat
împrejur pruncii lor, pentru aceea
au spânzurat pruncii de fî|ele lor,
șf prin cetate, pre ufi(e purtându-
le, le-au aruncat |os de pre zid de
au murit.
11. !ar allii alergând 1 a peșteriie
CCIC de pre aproape, ca
ascunzându-se să serbeze ziua
sâmbetei, de care lucru dându-se
știre lui Filip, i p au ars, că se sfiau
a'și ajută unul altuia, pentru
mărirea acelei prea cinstite zile
12. Rog dar pre cei ce vor ceti
această carte, să nu se îngrozească
pentru nevoile acestea; ci să soco-
tească că muncile acestea, nu spre
pierire. ci spre învă|ătură au fost
neamului nostru
13. Că a nu se lăsă în multă
vreme cei ce lucrează fărădelege,
ci degrab a cădeâ în munci, semn
de mare facere de bine este.
14. Că nu ca și într'alfe
neamuri cu îndelungă răbdare
așteaptă Domnul, pănă ce vor
ajunge la plinirea păcatelor, și
apoi sâ'i muncească- ci asupra
noastră așâ au socotiia fî, ca nu la
sfârșitul păcatelor ajungând noi.
apoi să facă izbândă asupra
noastră.
 15. Pentru aceea niciodată nu
depărtează mila dela noi, ci cerlân-
du-ne cu nevoi, nu părăsește pre
poporul său
16. Insă acestea pentru ca să ne
aducem aminte, acestea să fie zise.
17. lar preste pujin, se cade să
venim la poveste.
18. Unui om anume Eleazar,
care erâ din cei de frunte
cărturari, și trecut cu vârsta, și la
fa|ă foarte frumos, căscându'i gura
îl sileâ să mănânce carne de porc.
19. lar el mai vârtos primind
moartea cea de cinste decât viaja
cea de urâciune, de bună voie s'a
adus la muncă.
20. Și scuipând înainte, în ce
chip se cădeâ a se apropiâ cei ce
în- drăzneasc a se apărâ de cele ce
nu se cuvine să le mănânce pentru
dragostea vieții.
21. lar cei ce erau rânduiți la
acea fărădelege jertfă, pentru
cunoștința cea de mul|i ani a
omului aceluia luându'l de osebi, îl
rugâ, să aducă cărnuri de el
făcute, care erau lui slobod a
mâncâ, și să se fățărni- cească ca și
cum ar mâncâ de cele ce a
poruncit împăratul din cărnurile
jertfei.
22. Ca făcând aceasta, să scape
de moarte, și pentru prieteșugul
cel vechiu cu ei, va află milă.
23. lar el gând bun luând, și
vrednic fiind de vârstă și de
adâncele bătrânețe, și de cinstitele
căruntele, care și le agonisise, și de
creșterea cea foarte bună din
pruncie, și mai vârtos de cea
sfântă, și de Dumnezeu pusă
rânduiala legii, îndată a răspuns,
zicând: ca, curând să'l trimiță la
Iad.
24 Că nu se cuvine vârstei
noastre a fățarnici, ca mulți din cei
tineri să socotească, cum că Ele-
azar cel de nouăzeci de ani, a tre-
cut la obiceiurile celor de alt neam.
1306 CARTEA A DOUA
25. Și ci pentru a mea
fățărnicie, și pentru această pufină
și scurtă vieafă, se vor amăgî prin
mine, și urâciune și ocară
bătrânefilor sâ'ml agonisesc.
26. Că măcar de într'această
vreme de acum voiu scăpă de
munca cea dela oameni; iar din
mâinile Atot- fiitorului, nici viu
nici mort nu voiu scăpă.
27. Pentru aceea bărbătește
acum mutând vieafa. mă voiu
arătă vrednic de bătrânele.
28. Și celor tineri pildă
vitejească le voiu lăsă. ca, cu
grăbnicie și cu bărbăfie să moară
pentru cinstitele șl sfintele legi, șt
acestea zicând, îndată a venit la
chinuri.
29. Iar cei ce’ l aduceau, inima
lor cea bună, care cu pu|in mai
'nainte o arătase către dânsul, în
inimă rău voitoare o au mutat,
pentru cuvintele, care mai 'nainte
le-au fost grăit, care precum
socotiau ei, erau nebunie.
30 Și când eră să moară de rane
suspinând, a zis: Domnului celui ce
are sfânta știință, arătat este, că
putând eu să scap de moarte, grele
dureri rabd cu trupul bătându-
mă; iar cu sufletul bucuros pentru
frica lui pătimesc acestea.
31. Și într’acesl chip a murit a-
cesta, și nu numai tinerilor, ci și la
mal mulfi ai neamului, moartea sa
lăsând-o pildă de vitejie și pome-
nire de faptă bună.
CAP. 7.
Desfre statornicia in credința și chi-
nurile celor șapte frați Macavei și a
mumei lor.
I
ntâmpfatu-s'a și cu șapte frafi,
pre cari împreună cu maica lor
prin- zânâu’i, t- a ’i lit împărarat
s’ m m nânce cărnuri de porc, care
nu le erau lor slobod a mâncâ, cu
biciuri și cu vine bătându'i.
2. Iar unul dintre el, care mai
’nainte a grăit, așâ a zis: ce vrei să
întrebi și să știi dela noi? Pen-
trucă mai bucuroși suntem a muri
decât a călcâ legile părintești.
3 Iar împăratul umplându-se de
mânie, a poruncit să înfierbânte ti-
găl și căldări.
4. Și după ce s’au înfierbântat
acelea, îndată a poruncit să tae
limba celui ce mai întâiu a grăit, și
|u- puindu’l primprejur să’i laie
marginile trupului, vănându’l
ceilalfi frafi și mama lor.
5. Și după ce l-a ciungit așâ, a
poruncit să'l aducă la foc și să’l
frigă de viu, și ieșind foarte mare
sfârâială din tigae, unii pre alfii
împreună cu muma lor se
îndemnau a muri vitejește, zicând
așâ:
6. Domnul Dumnezeu vede, și
cu adevărat mângâere are dintre
noi, precum chiar a arătat prin
cântarea cu care ne-a mărturisit
nouă Moisî zicând: și întru robii
săi seva mân- gâiâ.
7. Și după ce s'a săvârșit cel
din- tâiu într'acest chip, a adus pre
al doilea să'l batjocorească, și
jupuin- du'i pielea capului cu
părul, îl întrebă: au mâncâ-vei mai
'nainte de ce fi se va chinul trupul
cu toate mădulările?
8. Iar el răspunzând cu glas pă-
rintesc, a zis: nu.
9. Pentru aceea și acesta, ca și
cel dinlâiu pre rând toate chinurile
le-a suferit, și când erâ să moară, a
zis: tu dar ticăloase nescofi pre noi
dinlr’această vieafă, iar împăratul
lumei pre noi cei ce murim pentru
legile lui, iarâș ne va înviâ cu
înviere de vieafâ veșnică.
10. Și după acesta al treilea s'a
batjo<^<^r^it, și cerându-l-se
limba, îndată o a scos și mâinile cu
îndrăzneală le-a întins și vilejeșle a
zis:
7. 6. H 2 Lege 32, 43.
 A MACAVEILOR 7
11. Din cer le-am dobândii ace-
stea și pentru legile lui nu bag sea-
mă de ele, pentrucă nădăjduesc că
dela el iarăș le vom dobândi.
12. Așâ în cât șt însuș împăra-
tul și cei ce erau cu el. cu spaimă se
minună de sufletul tânărului, că,
ca de o nimic nu băgă seamă de
dureri.
13. Și după ce sfa sfârșit și ace-
sta, a adus pre al patrulea așijde-
rea muncindu'l și chinuindu'l.
14. Și când eră să moară, așâ a
zis: bine este a mută nădejdile cele
dela oameni și a așteptă cele dela
Dumnezeu, că noi iar vom înviâ
prin el, iar |ienu'|i va fi înviere spre
viea|ă.
15. Șl îndată aducând pre al
cincilea îl munceâ, iar el căutând
către împăratul, a zis:
16. Putere între oameni având,
muritor fiind, faci ce vrei; însă să
nu socotești că Dumnezeu au pără-
sit pre neamul nostru;
17. Ci tu așteaptă și vei vedeâ
puterea lui cea mare, cum pre tine
și sămânja ta o va chinul.
18. Și după acesta a adus pre al
șaselea, și când eră să moară, a zis:
nu te înșelă în zadar, că noi pentru
noi înșine pătimim acestea, de
vreme ce am păcătuit împrotiva
Dumnezeului nostru, și pentru a-
ceasta s'au făcut aceste vrednice de
mirare.
19. Iar tu să nu socotești că vei
fi necertat, pentrucă dai râsboiu a-
supra lui Dumnezeu.
20. Iar muma lor foarte
minunată și vrednică de bună
pomenire fiind, careîntr'o zi
văzând pierindu'i șapte fii, cu bun
suflet a răbdat pentru năde|dile,
care le aveâ întru Domnul.
21. Și pre fieștecare din el îl
mân- gâiâ cu părintesc glas, plină
fiind pe vitejesc cuget, și gândirea
cea muierească cu inimă
1307
bărbătească deșteptând-o, ziceâ
către ei :
22 . Nu știu cum v'afi zămislit
In pântecele meu, nici eu v'am dat
vouă duh și vlea|ă, nici închipuirea
fieșlecăruia eu o am întocmit
23. Ci Zidiiorul lumei cel ce au zii
dit ursitoarea omului și au aflat
nașterea, și duh și vieajâ tuturor
vouă ca un milostiv iarăș va dă, de
vreme ce acum nu vă e milă de voi
pentru legile lui.
24. Iar Antioh gândind că pre
el îl defaimă și socotind că pre el îl
ocărăște cu acele cuvinte, fiind
încă cel mai tânăr viu, nu numai
cu cuvintele îndemnă, ci și cu ju-
rământuri îl încredinfâ cum că și
bogat și fericit îl va face, de se va
mută dela obiceiurile părintești și
prietin îl va aveâ, și frebi îi va în-
credinfâ.
25. Iar tânărul nicidecum
ascultând, a chemat împăratul pre
muma sa, și o învă|â, ca să
sfătuiască pre tinerelul cele ce sunt
spre mântuire.
26. Și cu multe îndemnând-o,
ea a primit că va sfătui pre fiu.
27. Și plecându-se la el înșelând
pre crudul tiran, așâ a zis cu pă-
rintesc glas : fiulel Fie'fi milă de
mine, care în pântece te-am purtat
nouă luni și |i i am dat |î|ă trei ani,
și te-am hrănit și le-am adus la
vârsta aceasta, și te-am crescut,
pur- tându i te în brafe.
28. Rogu i te fiule, ca căutând
la cer și la pământ, și văzând toate
cele ce sunt într'înscle, să cunoști
că din ce n'au fost le-au făcut pre
ele Dumnezeu, și pre neamul ome-
nesc așijderea l-au făcut.
29. Nu te teme de ucigătorul a-
cesta, ci te fă vrednic de frafii tăi,
primește moartea, ca întru aceeaș
milă împreună cu frafii tăi să te
primesc.
30. Și grăind încă ea, tinerelul
a
1308 CARTEA A DOUA
zis: pre cine aștepfa|i? N’ascull de
porunca împăratului, ci ascuff de
porunca legii, care s'a dai părinți-
lor noșfri prin Moisl.
31. Iar tu cel ce tot răul ai aflat
asupra Evreilor, nu vei scăpă din
mâinile fui Dumnezeu.
32. Că noi pentru păcatele noa-
stre pătimim.
33. Iar dacă pentru certarea și
învăfătura noastră Dumnezeu cel
viu pu|in s’a mânieat asupra noa-
stră iarăș se va împăcâ cu robii săi.
34. Ci tu o necredinciosule, și
de cât to|i oamenii mai spurcatule,
nu te mărî turburându-te îndeșert,
și semefindu-te cu niște nădejdi
neștiute asupra slugilor cerești
ridi- cându’ti mâinile.
35. Că încă n’ai scăpat de jude-
cata atotputernicului Dumnezeu,
cel ce de sus vede toate.
36. Că acum fra|ii mei, cari pu-
tină durere au suferit, au ajuns la
făgăduin|a vieții cei veșnice a fui
Dumnezeu; iar tu cu judecata lui
Dumnezeu vei suferi dreaptă pe-
deapsă defa dânsul pentru Irufiea
ta aceasta.
37. Iar eu precum și fra|ii mei,
și trupul și sufletul mi’l dau pen-
tru legile părintești, rugându mă
lui Dumnezeu, ca să nu întârzie a
se milostivi spre neamul acesta, și
pre tine prin certări și prin bătăi
să te facă să mărturisești, cum că
el singur este Dumnezeu.
38. Iar în mine și în fra|ii mei
să se oprească mâniea
Atotputernicului, care pre
dreptate s’a adus preste tot neamul
nostru.
39. Deci mâniindu-se
împăratul pre acesta mai mult
decât pre cei- lalfi. l-a chinuit,
amărându-se pentrucă l • a
batjocorit.
40 Deci și acesta curat și-a
schimbat vieața întru tot,
nădăjduind spre Domnul.
41. Și mai pre urmă după fii s’a
săvârșit și muma.
42. Iar acestea despre
junghieri, și despre chinurile cele
preste măsură până acum să fie
zise.
CAP. 8.
Răsboaicle și biruințele lui Iuda
Ma- cuvent improtiva lui Nicanor și
a lui Ti mo t ei u.
I ar luda Macaveul și cei ce erau
cu el, pre ascuns mergând prin
satet c hemâp re ru r^e^r^ii șh p
rp c ei ce rămăsese în legea
Evreiască, și luându’ cu sine a
strâns ca la vreo șase mii de
bărbafi.
2. Și s’au rugat Domnului ca să
caute spre poporul cel decât to|l
mai necăjii, și să se milostivească,
și să nu se îndure de Biserica cea
spurcată de oamenii păgâni.
3. Și să’i fie milă de cetatea cea
de tot stricată, și care întocmai cu
pământul va să se facă, și să auză
sângele celor omorî|i, care pururea
strigă către el.
4. Și sâ’și aducă aminte de pier-
derea cea fărădelege a pruncilor
celor fără de păcate, și de hulele
cele grăite asupra numelui lui, și
să urască răutatea.
5. Iar Macaveiu având oștire a-
dunată, nu’l puteau suferî
neamurile, și mâniea Domnului s’a
întors în milă.
6. Șir fără de veste viindp cetă(i
și sale ardeau, și locurile cele de
îndemână prinzându-le, pre mulfi
din vrăjmași biruindu’i, îi înforceâ
în fugă.
7. ȘȘ • ma• vârtos noapeea
făceâ de acest fel de năvăliri, atât
în câl pretutindinea s’a auzit
vestea vitejiei lui.
8. Decr văzând Filip că în pu|
ină vreme acel om atâta a sporit, și
mai adese ori cu bun noroc merge,
a scris fui Ptolomeu mai marelui
 A MACAVEILOR 8
KÜo-Siriei și al Pinichiei, ca să a-
jule la lucrurile împăratului.
9. Iar el îndată a ales pre Nica-
nor feciorul lui Patroclu, unul din
cei mai de frunte prietin, și l-a tri-
mis supuindu’i din tot felul de nea-
muri nu mai pu|in de douăzeci de
mii, ca să piarză tot neamul Evre-
ilor, și a însojit lui și pre Gorghia
bărbat învăfat la oștire, și în lu-
crurile răsboiului ispitit.
10. Și a socotit Nicanor dajdia
cu care eră împăratul dator
Romanilor, a căreia sumă eră
două mii de talanft, ca din
robimea Evreilor să’l plinească.
11. Și îndată a trimis la cetățile
cele de pre lângă mare, chemând
ca să vie să cumpere robi Evrei,
făgăduind că nouăzeci de robi va
dâ pentru un talant, neașteptând
izbânda cea viitoare asupra lui
dela cel Atotputernic.
12. Iar luda a înjeles de venirea
lui Nicanor.
13. Și spuind celor ce erau cu el
de venirea taberii, cei fricoși dintre
ei, și cari nu aveau nădejde întru
dreptatea lui Dumnezeu, au fugit
și au ieșit din locurile lor.
14. Iar ceilalfi toate ce le rămă-
sese le vindeau, și rugau pre Dom-
nul ca să mântuiască pre cei
vândufi de necredinciosul Nicanor
mai ’nainte de a se lovi la răsboiu.
15. Iar de nu pentru ei, apoi
pentru așezământul care l-a făcut
cu părinții lor, și penlrucă chiamă
preste sine prea cinstit și de mare
cuviință numele lui.
16. Deci aducând Macaveiu pre
cei ce erau cu el, cari erau cu nu-
mărul șase mii, îi îndemnă să nu se
îngrozească de vrăjmași, nici să se
teamă de mulțimea cea multă a
neamurilor, cari cu nedreptate
vine asupra lor, ci vitejește să se
râs- boiască, puindu’și înaintea
ochilor ocara cea fărădelege făcută
1309
de ei în locul cel sfânt.
17. Și bătaia batjocoritei cetăți,
și surparea politiei strămoșești.
18. Că aceia întru arme și întru
îndrăsnire nădăjduesc; iar noi în-
tru Dumnezeu cel atotputernic nă-
dăjduim, carele și pre cei - ce vin
asupra noastră și pre toată lumea,
înlr’o clipeală poate să’i piarză-
19. Și afară de acestea le-a ară-
tat lor și apărările cele făcute stră-
moșilor lor, și izbânda cea de pre
vremea lui Sinahirim, cum au pie-
rit o sută optzeci și cinci de mii.
20. Și bălaia din Vavilon cea a-
supra Galatenilor făcută, în ce
chip toți au venit la bătae opt mii,
cu patru mii de Machidoneni; iar
Ma- chidonenii frâgându-se
înapoi, cei opt mii pre o sută și
douăzeci de mii i - au pierdut
pentru ajutorul ce li s’a făcut lor
din cer, și mult folos au luat.
21. Cu acestea i-au făcut pre ei
să fie cu bună îndrăzneală, și pen-
tru lege și pentru patrie gata a
muri.
22. Deci în patru părți
împărfind oștirea rânduind și pre
frații săi povățuilori la fiecare
rând, pre Simon și pre losif și pre
Ionatan, fiecăruia dintre ei
supuind o mie și cinci sute.
23. Și încă și pre Eleazar să
citească sfânta carte, și dându - le
semn: cu ajutorul lui Dumnezeu.
Povăfuind el însuș rândul cei
dintâiu, s’a lovit cu Nicanor.
24. Și ajulându - le lor
Atotputernicul au omorî! din
vrăjmași mai mult decât nouă mii,
și au rănit și au ciuntit de
mădulări cea mai mare parte din
tabăra lui Nicanor, și pre toți i-au
silit ca să fugă.
25. Iar banii celor ce venise să’ i
cumpere pre ei, i-au luat, și gonin-
8. 19 4 Imp. 19, 35: Tovit 1, 15; Sirab 45,
24; Isaia 37, 32; 1 Mac. 7, 41.
1310 CARTEA A DOUA
du'i pre ei câlvâ, au Încetat oprin-
du'i vremea.
26. Pentrucâ eră înainte de
sâmbătă. pentru aceea au încetai
a'i goni pre ei mai mult.
27. Ci luând dela ei armele, și
prădându'i au șezut sâmbătă pre
loc. binecuvântând și
mărturisindu-se Domnului, celui
ce i-au mântuit pre ei în ziua
aceasta, începătură de milă
rânduind lor.
28. Iar după sâmbătă, celor ne-
putincioși și văduvilor și săracilor
o parte din prăzi le-au dat; iar ce-
lelalte ei între sine, și pruncii lor
le-au împărfit.
29. Și după ce au făcut acestea,
și au făcut rugăciune de obște, au
rugat pre milostivul Dumnezeu, ca
până în sfârșit să fie în pace cu ro-
bii săi.
30. După aceea lovind pre cei
ce erau cu Timoteiu și cu Vachid,
mai mult decât douăzeci de mii
dintr'în- șii au omorît, și întăririle
cele înalte le-au biruit, și prăzi
multe au împărfit, întocmai cu sine
făcând părtași și pre cei
neputincioși și pre săraci și pre
văduve, încă și pre cei bătrâni.
31. Și culegând armele dela ei,
toate cu socoteală le-au pus în lo-
curi bune. iar celelalte prăzi le-au
adus la Ierusalim.
32. Și au omorît și pre Filarhin,
care erâ cu Timoteiu, că erâ om
foarte spurcat, și multe necazuri
făcuse Evreilor.
33. Și când a serbat biruinjă în
patrie, pre Kalisten cel ce a fost
ars sfintele por|i, l-au aprins într'o
cășcioară în care fugise, și așâ a
luat vrednică plată de credinja sa
cea rea.
34. Iar prea ticălosul Nicanor,
cel ce adusese o mie de negu|ătorl
să le vânză Evrei,
35. Cu ajutorul lui
Dumnezeu smerit fiind de cei ce
după părere erau ca o nimic,
lepădându'șl haina cea de mărire,
prin mare fugind singur a venit în
Antlohia foarte la mare nevoe
ajungând pentru pierderea oștirii.
36. Iar cel ce a făgădutt că va
plăti bir Romanilor din robimea
le- rusalimnenilor, a mărturisit
cum că Evreii au pre Dumnezeu
apărător, și pentru aceea sunt
Evreii nerănifi, căci fineau legile
cele puse de el mai 'nainte.
CAP. 9.
Despre rușinoasa moarte a lui
Anlioh și scrisoarea lui pentru
urmași.
I ntr'aceeaș vreme s'a întâmplat
de și Antioh s'a întors fără de
cinste did Io curile e ele d espre
Pereida.
2. Că intrând în ceea ce se chia-
mă Pe^pol, s'a apucai a jefui Bi-
serica, și a asupri cetatea, ci aler-
gând mulfimea la arme, i-au
biruit, și așâ s'a întâmplat de
Andoh cu fuga scăpând, cu rușine
s'a întors.
3. ïar eând eeâ el 1 a Edavana,
a túfeles cele ce s'a întâmplat lui
Nicanor și celor ce au fost cu Ti-
moteiu.
4. ȘiaerinzânSu-sp de mânie,
so- coteâ că și răutatea celor ce Iau
gonit pre el să și-e izbândească de-
spre Evrei; pentru aceea a porun-
cit o cărăușului să mâe neîncetat,
ca mai curând să săvârșiască
călătoria, silindu'l judecata cea
cerească, căci așâ de cu trufie a
zis: mor- mînt Evreilor voiu face
Ierusalimul îndată când voiu sosi
acolo.
5. Iar atotputernici Dou^nt^i
Dumnezeul lui Israil l-a lovit pre el
cu rană nevindecată și nevăzută,
căci cât a sfârșit cuvântul l-a
apucat pre el nesuferită durere la
ficafi și amari chinuri a celor
dinlăuntru lui.
6. Și foarte cu dreptate, căci el
cu multe șl neauzite munci a chi-
 A MACAVEILOR 9
nuil cele dinlăuntru ale altora, iar
el nicidecum n'a încetat dela seme-
fia sa
7. Ci încă și de trufie erâ plin,
de mânie foc suflând asupra
Evreilor, și poruncind să grăbiască
cu mergerea, s'a întâmplat de a
căzut el din car mergând tare, și
cu grea cădere căzând, toate
mădulările trupului s'au
strămutat.
8. Și celui ce i se păreâ că și
preste valurile mărei împărătește,
pentru trufia ce aveâ preste firea
omenească, și socoteâ că va pune
în cumpănă munfii cei înalfi, acum
smerit fiind până la pământ, într'o
năsălie se purtă, arătând către tofi
puterea lui Dumnezeu întru sine.
9. Cât și din trupul acestui
păgân izvorau viermi vii, și trăind
el în chinuri și în dureri cădeâ de
pre el carnea lui, și de putoarea lui
toată tabăra se îngreuiâ neputând
suferi putoarea.
10. Și pre cel ce cu pu|in
mai'na- inte i se păreâ că se atinge
de stelele cerului, nimeni nu'i
puteâ purtă pentru greutatea cea
nesuferită a putorei.
11. Aici a început fiind rănit a
încetă dela mulfimea trufiei și a
veni întru cunoștinfa sa, pentru
bălaea lui Dumnezeu adoăgându
-i-se durerile.
12. Și nici el singur neputând
mai mult a'și suferi putoarea sa,
acea sta a zis: drept este a se
supune lui Dumnezeu, și cel ce este
pământean să nu se asemene lui.
13. Și se rugă spurcatul acesta
către stăpânul cel ce nuvoiăal mi-
tul pre el mai mult, așă zicând:
14 - Cum- ă ă și eetatea ea a
stârnăă la care se grăbeâ a veni ca
să o asemene cu pământul, și să o
facă mormânt, o va zidi și o va
face slobodă.
15. Și pre Evrei pre cari nici
de îngropare nu'i socoteâ vrednici,
1311
ci împreună cu pruncii lor să'i
lepede să fie mâncare pasărilor și
hiarelor, pre loji aceștia întocmai
cu A- tinenii să'i facă.
16. Și Biserica cea sfântă, care
mai 'nainte o prădase, cu frumoase
daruri să o împodobească, și sfin-
tele vase toate cu mult mai multe
să le întoarcă, și chettuelile care
sunt de lipsă la jertfe, din
veniturile lui să se deâ.
17. Afară de acestea, cum că și
el se va face Evreu și va merge în
tot locul cel lăcuit de oameni, măr-
turisind puterea lui Dumnezeu.
18. iar durerile nicidecum nu
încetau, pentrucă venise asupra lui
judecata cea dreaptă a lui
Dumnezeu, și desnădă|duindu-se
despre sine, a scris Evreilor carte
cu rugăciune, într'acesl chip:
19. Bunilor Evrei celăjenilor
bucurie multă și sănătate și
fericire, împăratul și povăfuiforul
oștirilor Antioh.
20. De sunteji sănătoși
împreună cu pruncii voștri și ale
voastre după voea voastră sunt,
foarte bine ne pare mulfămind
prea marelui Dumnezeu c*lui din
cer, întru care nă- dădjuesc.
21. Și eu bolnav zăcând, de cin-
stea și de bună inima voastră, cu
dragoste îmi aduc aminte,
întorcân- du - mă dela locurile cele
dela Per- sida și căzând în boală
grea, de lipsă am socotit a îl, ca să
grijesc de folosul cel deobște al
tuturor.
22. Nu desnădăjduindu-mă de
mine, ci mare nădejde având, că
voiu scăpâ de boală.
23. Și aducându'mi aminte că și
tatăl meu, pre vremile în care s'a
râsboit în locurile cele de sus, a a-
rălat pre cel ce va fi după el.
24. Că de se va întâmplă cevâ
fără de nădejde, sau de se va vest)
1312 CARTEA A DOUA
cevă cu greu, să șlie cei din țâri cui
s'a lăsat împărăfia și să nu se
turbure.
25. Afară de acestea, pre
puternicii cei de aproape și pre
vecinii împărăției, cari păzesc
vremile așteptând să vază ce seva
întâmplă, am pus împărat pre fiul
meu Anlioh, pre care de multe ori
când umblă prin țările cele de sus
la cei mai mulți dintre voi, îl
adeveream și't întăream, și am
scris și lui cele ce mai jos sunt
scrise.
26. Deci vă îndemn și vă rog
pre voi, ca aducându-vă aminte de
facerile de bine cele deobște și de
osebi, fiecare să păzească credința
către mine și către fiul meu.
27. Că bună nădejde am, cum
că el cu blândețe și cu iubire de oa-
meni, urmând voea mea, va
petrece cu voi.
28. Așă ucigătorul acela de oa-
meni și hulitorul foarte rele
chinuri pătimind, și precum el
altora a făcut în slreinătate în
munți, cu prea ticăloasă moarte și
- a sfârșit vieața.
29. Și i a adus trupul Filip tova
- rășui iui, care temându-se de
Antioh fiul lui, s'a dus în Eghipet
la Ptolomeu Filomiior.
CAP. tO.
Curățirea Bisericii Si marea biruință
improiiva Edomitenilor și asupra
lui Timoteiu.
I ar Macaveiu și cei ce erau cu el
povătuindu'i Domnul, au luat
Biserica și ietatea.
2. lar je^iteiniatle dd prin t ârg,
ccre le făcuse cei de alt neam și
capi- ștele, le-au stricat.
3. Și curățind Biserica, alt
jertfelnic au făcut și înfierbântând
pietre, și foc din ele luând, după ce
au fost trecut doi ani și șase luni,
au adus jertfă și tămâie și lumini și
au făcut punerea înainte a
pâinilor.
4. Și după ce au făcut acestea,
plecându-se cu fața la pământ,
s'au rugat Domnului ca să nu mai
cază întru răutăți ca acestea, ci de
vor și păcătui cândvâ, el să'i certe
cu milă, și să nu'i deâ neamurilor
celor hulitoare și varvare.
5. tar în ziua în care cei de alt
neam au fost spurcat Biserica, s'a
întâmplat de tocmai într'acea zi s'a
făcut curățirea, în douăzeci și cinci
ale aceeaș luni, care este Haselev.
6. Și cu veselie au ținut opt zile
în chipul praznicului corturilor, a-
ducându'și aminte, cum cu puțină
vreme mai 'nainte sărbătoarea
corturilor o au făcut în munți și în
peșteri ca hiarele păscând.
7. Pentru aceea stâlpări și
ramuri frumoase, încă șifinici
având, laude dau celui ce bine au
sporit a se curăț! locul lui.
8. Și a poruncit cu poruucâ de
obște, și cu rânduială la tot neamul
evreesc, ca din an în an să ție zilele
acestea.
9. tar sfârșitul lui Antioh, care
s'a numit Epifan, așâ a fost.
10. Și acum cele ce s'a întâm-
plat pre vremea lui Evpator
Anlioh, fiul spurcatului Antioh,
vom arătă pre scurt spuind relele,
care s'au întâmplat din răsboaie.
11. Că acesta, după ce s'a făcut
împărat, a pus mai mare preste lu-
crurile împărăției pre oarecare Li-
sie, care fusese povățuitor mai
mare
Finichiea.
preste Kilo-Siriea și
12. Că Ptolomeu, care se chemă
Macron, a voit să ție dreptate că-
tre Evrei, pentru nedreptatea ce li
s'a fost făcut lor, și se nevoiâ să
trăiască în pace cu ei.
13. Ci pentru aceasta a fost pâ-
rii de prietini către Evpator, și de
multe ori auzind numindu-se vân-
zător, pentrucă a părăsit Chiprul,
care Filomiior l-a fost încredințat
 A MACAVEILOR 10
lui, și a irecut la Antioh Epifan,
nici stăpânie de bun neam având,
de voie rea otrăvindu-se pre sine, a
murit.
14. Iar Gorghie dupâ ce s'a
făcui mai mare preste locurile
acestea, adunând oștire streinâ,
adeseori dâ răsboiu asupra
Evreilor.
15. Și Impreunându-se cu
aceștia și Idumei, cari fineau cetăfi
lari.ne- căjau pre Evrei, și pre cei
fugifi de la Ierusalim primindu'i,
cercă să se apuce de răsboiu.
16. Iar cei ce erau cu Macaveiu
făcând rugăciune, și rugându-se
lui Dumnezeu, ca să le fie
într'ajutor, au năvălit asupra
cetăfilorfdumeilor.
17. Care vitejește lovindu-le, au
luat locurile, și au făcut izbândă a-
supra tuturor celor ce de pre zid
dau răsboiu, și pre cei ce le veniau
înainte i-au junghiat, și au omorît
numai pu|in decât douăzeci de mii.
18. Și fugind unii numai pujin
de cât nouă mii, în două turnuri
foarte tari, care aveau toate cele de
lipsă.
19. Iar Macaveiu lăsând pre Si-
mon și pre losif, încă și pre Za-
kheu și pre câfivâ, cari erau cu el,
ca să'i încunjure pre ei, și să deâ
răsboiu asupra lor, el s'a dus la
locurile cele mai de lipsă.
20. Iar cei ce erau cu Simon iu-
bind argintul, de oarecari din cei
din turnuri s'au amăgit cu bani, și
șaptezeci de mii drahme de argint
luând, au lăsat pre oarecari de au
scăpat.
21. Și înștiin|ându-se Macaveiu
de lucrul ce s'a făcut, adunând pre
po- văjuitorii poporului, i-a certat
pre ei, pentrucă cu argint au
vândut pre frafi, lăsând pre
vrăjmași asupra lor.
22. Deci pre acești vânzători i-
au omorît, și îndată au luat cele
1313
două turnuri.
23. Și cu armele toate în mâini
sporindu-se, au pierdut într'acele
două turnuri mai mult decât două-
zeci de mii.
24. Iar Timoleiu cel ce mai 'na-
inte a fost biruit de Evrei,
adunând oștiri streine multe
foarte, și nu putină călărime din
Asia, a venit să robească ludeia.
25. Iar Macaveiu și cei ce erau
cu el, apropiindu-se el, se rugă
Domnului, presărându'și capul cu
țărână, și încingându'și mijloacele
cu saci.
26. Și căzând la pământ
înaintea altarului, s'au rugat să le
fie lor blând; și vrăjmașilor lor să
fie vrăjmaș, și celor împrotivnici
să se îm- protivească, precum zice
legea.
27. Și după rugăciune luând ar-
mele, au ieșit din cetate departe, și
apropiindu-se de vrăjmași, au
stătut.
28. Și când a răsărit soarele,
s'au lovit amândouă părjile,
aceștia având chezaș de bună
norocire și de biruinfă, fapta bună
și scăparea cea spre Domnul; iar
aceia povăfuitor răsboiului
puindu'și mânia.
29. Și când tare se băteau, s'au
a- rătal vrăjmașilor din cer cinci
bărbați străluciți, călări pre cai cu
frâne de aur, cari povăfuiau pre
Evrei.
30 Dintru cari doi luând pre
Macaveiu în mijloc și acoperindu'l
cu armele lor, îl păzeau
nevătămat; iar asupra vrăjmașilor
aruncau săgefi și trăsnete, deci
învăluindu-se pentrucă nu vedeau
și turburându-se se tăiau.
31. Și s'au omorît douăzeci de
mii și cinci sute de pedestrași, și
șase sute de călăreți.
32. Iar Timoleiu a fugit la
Gazara cetate tare, preste care erâ
mai mare Hereu.
 33. Iar cei ce erau cu
Macaveiu, veseli au șezut
împrejurul cetăfei aceea patru zile.
34. Iar cei dinlăuntru
nădăjduind
IO. 24. 1 Macab. 16, 5.
1314 CARTEA A DOUA
întru tăria cetă|ei. foarte mult ble-
stemau și cuvinte necuvioase arun-
cau.
35. Și când s'a luminai ziua a
cincea, douăzeci de voinici din cei
ce erau cu Macaveiu mâniindu-se
pentru blesteme, bărbătește au nă-
vălit la zid, și cu mânie sălbatecă
suindu-se, pre tot care eră înainte
îl tăiâ.
36. Așijderea și alfii suindu-se
asupra celor dinlăuntru, au dat foc
turnurilor, și aprinzând focuri, de
vii au ars pre bleslemâtorii aceia.
37. Iar alfii au tăiat porfile, și
primind înlăuntru cealaltă tabără,
au luat cetatea; și pre Timoteiu,
care se ascunsese într’o groapă, l-
au o- morît. și pre Hereu fratele
acestuia și pre Apolofanî.
38. Și după ce au făcut acestea,
cu laude și cu mărturisiri au bine-
cuvântai pre Domnul, cel ce mult
bine au făcut lui Israil, și i-au dat
lui biruinfă.
CAP. 11.
Iuda omoară oștirea lui Lisie; Lisie
face face între Iuda și între îm -
păratul.
I ar după putină vreme Lisie,
care era epitrop împăratului și
rudenie și is pravnic creststr
et^i.ioaotegrer supărându-se
pentru lucrul acesta ce s'a făcut,
2. A adunat aproape de optzeci
de mii și toată călărimea, și a venit
asupra Iudeilor, gândind să facă
cetatea lăcaș Elinilor.
3. Și Biserica cu bani să o
vânză ca și celelalte capișli ale
păgânilor, și Arhieria în fot anul
să o vânză.
4. Și nicidecum gândind de pu-
terea lui Dumnezeu, ci semej^du-
se cu zecile de mii de pedestrași, și
cu miile de călăreți și cu optzeci de
elefan|i.
5. Deci intrând în Iudeia și
apro- piicdu-se la Vetsura, care
erâ în loc tare și departe de
Ierusalim ca la cinci stadii, o băieâ.
6. Iar dacă au înfeles cei ce
erau cu Macaveiu că bate el
cetăjile, cu plângere și cu lacrămi
se rugau Domnului împreună cu
fot poporul, ca să trimi|ă înger bun
spre mântuirea lui Israil.
7. Și Macaveiu întâiu luând ar-
mele, a îndemnat pre ceilalfi să
steâ împreună cu el la primejdii și
să ajute pre frafii săi.
8. Și împreună cu osârdie por-
nind, și la Ierusalim fiind ei, s'a a-
rătat un călăreț cu haină albă mer-
gând înaintea lor și cu arme de aur
sclipind.
9. Și to|i împreună au
binecuvântat pre milostivul
Dumnezeu, și s'au întărit cu
inimile, nu numai asupra
oamenilor, ci și asupra hiarelor
sălbatece și zidurilor de fier, gata
fiind a năvăli.
10. Deci apropiindu-se cu bună
rânduială, având ajutor pre
Domnul cel din cer, carele se
milostiveâ spre ei.
11. Și ca niște lei năvălind asu-
pra vrăjmașilor, au așternut din ei
unsprezece mii și o mie și șase sute
de călăreai.
12. Și pre loji i-au întors în
fugă și mai mul|i dintre ei răniți
goli au scăpat, și însuș Lisie cu
rușine fugind, a scăpat.
13. Și penfrucă nu erâ fără de
minte, socotind întru sine scăderea
ce i s'a făcut lui, și socotind cum că
Evreii sunt nebiruiți, pentrucă
atotputernicul Dumnezeu le ajută
lor,
14. Trimifând la ei, a făgăduit
cum că toate cele drepte le va
primi, și cum că și pre împăratul îl
va plecâ ca să le fie lor prietin.
15. Și a ascultat Macaveiu de
rugăciunile lui Lisie, întru toate
pur-
 A MACAVEILOR 11
tând grijede cele de folos; căci câte
a dat Macaveiu lui Lisie prin scri-
sori despre Evrei, împăratul le • a
îngăduit.
16. Iar cărfile cele scrise dela
Lisie Evreilor. într'acest chip erau:
Lisie mulfimei Evreilor, bucurie.
17. loan și Avesalom, pre cari
voi i-afi trimis, dând scrisorile cele
de la voi, au cerut ca cele scrise în-
lr'însele să le plinesc.
18. Deci câte se cădeau a se a-
rătâ împăratului, am arătat, și cele
ce s'au întâmplat le-a iertat.
19. Deci de vefi păzi
bunăvoința Intru lucruri, și de aici
înainte mă voiu nevoi a mă face
pricină vouă de bunătă{i.
20. Și pentru acestea am
poruncit și acestora și celor dela
mine trimiși, pre amăruntul să
vorbiască cu voi.
21. Fiji sănătoși. Anul o sută
patruzeci și opt, a lunii lui Diosco-
rintie, ziua a douăzeci și patru.
22. Iar cartea împăratului
cuprin- deâ într'acest chip:
împăratul An- lioh fratelui Lisie,
bucurie.
23. După ce tatăl nostru s'a
mulat între dumnezei, vrând noi
ca cei dintru împărăția noastră să
fie ne- turburafi întru a lor
purtare de grije,
24. Auzind cum că Iudeii n'au
voit a ascultă de tatăl meu, ca să
treacă la obiceiurile elinești, ci mai
bine voiesc să'și fie legea lor, pen-
tru aceea se roagă de noi, ca să'i
îngăduim să'și fie legea lor.
25. Deci voind noi, ca și neamul
acesta să fie fără de turburare, am
judecat ca și Biserica să li se în-
toarcă lor, și să petreacă după o-
biceiurile strămoșilor lor.
26. Drept aceea bine vei face de
vei trimite la ei, și le vei dâ
dreapta, ca știind voea noastră să
fie cu 1- nimă bună, și veseli să'și
1315
isprăvească lucrurile lor.
27. Iar cartea împăratului, care
a scris către neamul Iudeilor,
într'acest chip erâ: împăratul
Antioh, bă- trânimii Iudeilor și
celorlalți ludei, bucurie.
28. De suntefi sănătoși, suntefi
precum voim, și noi suntem sănă-
toși.
29. Arătatu-ne-a nouă
Menelau, cum că voi voifi a merge
și a fi la ale voastre.
30. Drept aceea celor ce vor
merge până în treizeci de zile ale
lunei lui Csantic, le dăm bună
volnide.
31. Ca Iudeii să'și fie bucatele și
legile lor ca și mai 'nainte, și ni-
meni dintre ei nici o nevoie să nu
aibă pentru cele ce prin neștiință
s'au făcut.
32. Și am trimis și pre Menelau
să vă mângâie pre voi.
33. Fifi sănătoși. Anul o sută
patruzeci și opt, în cincisprezece
zile ale lunei lui Csantic.
34. Trimis-au și Romanii la ei
carte așâ scrisă; CVINT Memie, și
Tit Manilie bătrânii Romanilor,
poporului Iudeilor, bucurie.
35. Cele ce Lisie ruda
împăratului v'a îngăduit vouă, și
noi le îngăduim.
36. Iar pentru cele ce a judecat
să se aducă la împăratul, trimitefi
pre cinevâ îndată, care să vază de-
spre acestea, ca să așezăm precum
se cuvine vouă, că noi venim la
Antiohia.
37. Drept aceea grăbiji, și
trimitefi pre carevà, ca și noi să
știm ce voifi.
38. Fiți sănătoși. Anul o sută
patruzeci și opt, zile cincisprezece,
ale lunei lui Csantic.
1316 CARTEA A DOUA
CAP. 12.
Biruințele lut Iuda Macaveul. Iuda
bă- land mulle cetăți și învingând
pre neamuri primprejur; mare
învingere face asupra lui Gorghie și
a lui Timoteiu; iar căzând și unii
dintre Evrei, cari adusese daruri la
idoli. Iuda rânduiește să se aducă
jertfe pentru dânșii.
D
upă ce s'au fâcul legăturile
acestea, Lisle s'a dus la
împăratul; iar Evreii pe t
rpeeauîniru lue rarca pământului.
2. în*^ă povă|uitori i oștirilor r
ce erau pre locurile acelea ;
Timoteiu și Apolonle al lui
Gheneu, încă și leronim și
Dimofon, și afară de aceștia
Nicanor mai marele Kiprului, nu'i
lăsau pre ei să petreacă Un pace și
Un liniște.
3. Și r fopieni i răutate ca
aceasta au făcut, că au îndemnat
pre Evreii, carii lăcuiau cu ei, ca
împreună cu muierile și cu pruncii
să intre Un corăbiile cele gătite de
ei, ca și cum nici o vrăjmășie n'ar fl
Untre ei.
4. Deci dupi răspunsui cei de
obște al cetății, au ascultat și ei,
vrând ca să fie Un pace, și neavând
nici o bănuială, și mergând cu co-
răbiile i-au Unnecat, fiind ei nu
mai pujin ca la două sule.
5. Iar Unjelegând luda răutatea
ce s'a făcut celor din neamul său,
poruncind bărbaților celor ce erau
cu sine,
6. Și chemând pre judecătorul
cel drept Dumnezeu, a mers
asupra u- cigălorilor fraților săi, și
a aprins noaptea limanul, și
corăbiile le-a ars și pre cei ce
fugise acolo, i-a omorUt.
7. Și orașul fiind Unchis, s'a
Un- tors ca să vie a doua oară, și
toată politiea Iopienilor de tot să o
desră- dăcineze.
8. Și Un|elegând cum că și cei
din lamnia vreau să facă asemenea
Iudeilor celor ce lăcuiau la ei,
9. Și năvălind asupra
Iamniteni- lor noaptea, a aprins
vadul cu corăbiile, cât se vedeâ
strălucirea flăcării Un Ierusalim,
departe de două sute și patruzeci
de stadii fiind.
10. Și de acolo mergând nouă
stadii, și făcând călătorie asupra
lui Timoteiu, au năvălit Aravii
asupra lui, nu mai putin de cinci
mii și cinci sute călăreți.
11. Și făcându-se răsboiu tare,
șl cu ajutorul lui Dumnezeu
biruind cei ce erau cu luda, și
Umpufinân- du-se Aravii Nomadii
s'au rugat de luda să le deâ lor
dreapta, făgăduind că'i vor dâ
dobitoace, și Untru celelalte Ui vor
folosi.
12. Iar Iuda socotind cu
adevărat că Untru multe Ui vor fl
de folos, lea dat pace, și primind
dreptele s'au dus la corturile lor.
13. Și au năvălit și asupra unei
cetăji cu pod tare și cu ziduri Un-
cunjurată, Un care multe feluri de
neamuri locuiau, câreea numele Ui
erâ Caspin.
14. Iar cei din lăuntru
nădăjduind Un tăriea zidurilor și
Un mulțimea bucatelor ce'și
strânsese, mai moale se purtau
suduind pre cei ce erau cu Iuda, șl
blestemându'i și grăind cele ce nu
se cuvin.
15. Iar cei ce erau cu luda che-
mând pre Puternicul lumii cel
mare, care fără de berbeci și fără
unelte au surpat zidurile
lerihonului, pre vremile lui Isus,
au năvălit ca niște hiare asupra
zidului.
16. Și cu voea lui Dumnezeu
luând cetatea, nepovestită
junghiere au făcut, cât lacul cel de
lângă cetate, care de două stadii
erâ de lat, plin de curgerea
sângelui se vedeâ.
 17. Și de acolo mergând șapte
sute și cincizeci de stadii, au sosit
Un Haraca la cei ce se zic Iudei
Tuvieni.
12. 15. Îs. Nav) 6, 26.
 A MACAVEILOR
18. Ci pre Timoteiu nul-a
apucat tn locurile acelea, care fără
de nici o ispravă s'a fost întors dela
locurile acelea, lăsând pază de
oștire întru oarecare loc foarte
tare.
19. Iar Dositeiu și Sosipatru
din povă|uitorii cei ce erau cu
Macaveiu, mergând au omorît pre
păzitorii cei lăsafi de Timoteiu mai
multi decât zece mii de bărbafi.
20. Iar Macaveiu pulndu'și în
rând oștirea sa, i-a pus pre ei
preste cete, și a plecat asupra lu!
Timoteiu, care aveâ cu sine o sută
și douăzeci de mii de pedestrași și
o mie și cinci sute de călărefi.
21. Deci înțelegând Timoteiu
de venirea lui luda, a trimis
muierile și pruncii și cealaltă avere
la locul ce se chcmâ Camion,
pentrucâ foarte anevoe se puteâ
încunjurâ, și nu lesne puteâ a se
apropiâ el pentru strâmtoarea
tuturor locurilor.
22. Deci mai întâiu ivindu-se
ceafa lui luda, s'au îngrozit
vrăjmașii, și s'au înfricoșat de fafa
celui ce loate le vede, și s'au pornit
a fugi, care cum puteâ, încât de
multe ori ei dintre ei s'au fost
vătămând, și cu ascuțiturile
săbiilor s'au fost tăind.
23. Iar luda gonindu'i foarte
tare, tăind pre spurcași aceia, a
omorît ca la vr'o treizeci de mii de
bărbafi.
24. Iar Timoteiu a căzut despre
partea lui Dosileiu și a lui Sosipa-
fru, și se rugâ cu multe rugăciuni
să'l sloboază viu, pentrucă pre ai
multora din ludei părinți și frafi îi
aveâ, cari vor fî uitaf) de va pieri
el.
25. Și cu multe legând^-se el
înaintea lor, cum că pre tofl aceia
nevătămați îi va întoarce, l-a
slobozit pre el, pentru mântuirea
fraților.
12 1317
26. Iar Iuda mergând asupra
Car- nului, și asupra
Atargationului, a omorît douăzeci
și cinci de mii de oameni.
27. Și după fuga și pierderea a-
ceslora, a tăbărî! luda asupra
Efro- nului, care erâ cetate tare,
întru care lăcuiâ Lisie și mulfime
de tot felul de neamuri; iar
înaintea zidurilor stau voinici
bărbați, carii vitejește se băteau,
acolo arme multe și săgeți erau
puse.
28. Ci chemând pre cel
Puternic, care cu tărie zdrobește
puterea vrăjmașilor, a luat cetatea
supt mâinile sale, și din cei ce erau
în lăuntru, a omorît ca vr'o
douăzeci și cinci de mii.
29. Și mergând de acolo, a nă-
vălit asupra cetâjii Schitilor, care
erâ departe de Ierusalim șase sute
de stadii.
30. Iar Evreii cei ce lăcuiau
acolo, mărturisind dragostea, care
aveau către ei Schitipolitenii, și
cum că și în vremile cele
nenorocite, blânzi le-au fost lor,
31. Mullâmindu-le lor, i • au
îndemnat, ca și de aici înainte să
fie buni cu neamul, și au venit la
Ierusalim, când se apropiâ
sărbătoarea săptămânilor.
32. Iar după praznicul
cincizeci- mei, au pornit asupra lui
Gorghie mai marele Idumeii.
33. Și au ieșit cu trei mii de pe-
destri și cu patru sute de călărefi.
34. Și bătându-se, s'a întâmplat
de au căzut pufini din ludei.
35. Iar oarecare Dositeiu dintre
ai luiVachinor, călăreț și bărbat
tare, a prins pe Gorghie, și Șindu'l
de veșmânt îl aduceâ pre el
vitejește, vrând viu pre
blestematul acela să'l aducă rob;
iar unul din călăreții Tra- chilor
viind asupră'i și lovindu'l preste
umăr, Gorghie a scăpat în Marisa.
 36. Iar cei ce erau cu Esdrin
mai mult bătându-se și ostenindu-
se, luda a chemat pre Domnul să'i
fie ajutor și povăfui!or răsboiului.
1318 CARTEA A DOUA

37. începând cu glas părintesc șl slobo- zească de păcat.

cu nPâtPri strigând, și glae îiPl| 40. H 2 Lege 7, 25.
Pnn, fără de vcetc a năvălit asupra
oștirilor Ici Gorghie, și i - a
înfrânt.
38. Iar Iuda luând oștirea e'a
dus în cetatea Odolam, și sosind
zioa a șaptea, s'a curPfit după
obiceiu, și a petrecut acolo ziua
sPmbetei.
39. Iar a doua zi au venit cei ce
erau cu Iuda, precum s'a fost rân-
duit, ca să ridice trupurile celor o-
morî|i, și să le așeze cu rudeniile în
părinteștile mormPnturi.
40. Și a aflat supt hainele fiecă-
ruia din cei mor|i lucruri sfințite
idolilor Iamniei, de care opreP
legea pre ludei, și tuturor vădit
lucru a fost, cum că pentru această
pricină au căzut aceștia.
4!. Și toii binecuvPntPnd pre
Judecătorul cel drept, pre
Domnul, cel ce arată cele ascunse.
42. Și întorsPndu-se la
rugăciuni, s'au rugat pentru
păcatul ce s'a făcut, ca de tot să se
șteargă. Iar viteazul luda a
îndemnat mulfimea ca să se
păzească pre sine fără de păcat,
văzPnd cu ochii cele ce s'au făcut
pentru păcatul celor ce mai nainte
au căzut.
43. Și făcPnd gătire după
numărul bărba|ilor, două mii de
drahme de argint a trimis în
Ierusalim, să aducă jertfă pentru
păcat, foarte bine și cuvios
socotind de învierea mor- ților.
44. Că de n'ar fi avut nădejde
cum că vor învieP cei ce mai
înainte au fost căzut, deșert și de
rPs lucru ar fi a se rugă pentru cei
mor|i.
45. Și a văzut cum că celor ce
cu bună cucernicie au adormit,
foarte bun dar le este pus.
46. Drept aceea, sfPnt și
cucernic gPnd a fost, că a făcut
cu^enie pentru cei mor|i, ca să se
 CAP- 13.
Despre moartea lui Menelau și despre
pacea lui Antioh cu luda.

I n anul o sută patruzeci și nouă

au înfeles cei ce erau cu luda,
cum că v iveA ntiohEvpator ccm
ultime asupra Iudeii.
2. Și împreună cu el Lisic epi-
tropul, care erP mai mare peste
Irebi, fiecare avPnd oștire
elinească pedestrași o sută și zece
mii, și călăreți cinci mii și trei sute,
și elefanți douăzeci și doi, și care
purtătoare de seceri trei sute.
3. Și s'a amestecat cu ei și Me-
nelau, și cu multă înșelăciune în-
demnă pre Antioh, nu de
mPntuicea patriei gPnmnd, ci
nădăjduind că'l va pune căpetenie.
4. Ci împăratul împăraților a ?
n- tărîtat mPniea lui Antioh
asupra celui păcătos, și arătPnd
Lisie cum că acesta este pricina
tuturor răutăților, a poruncit
precum este obiceiul într'acel loc,
să'l piarză du- nP^nu'n în Vena.
5. Și erP în locul acela un turn
de cincizeci de co]i de înalt plin de
cenușe, și acesta aveP o unealtă cu
meșteșug făcută de se plecă în
toate părfile și alunecă în cenușe.
6. Aicea se aruncau to|i cei ce e-
rau furi de cele sfinte, sau și cu
alte răutăți mari vinova|i.
7. Cu această moarte s'a
întPm- plat a muri cel fărădelege
Menelau, nici îngropăciune
aflPnd.
8. Foarte ciu dreptate,fiindcă
miull^ie păcate făcuse asupra
jertfelnicului, a căruia focul și
cenușa erau curate, în cenușe a
luat moarte.
9. Iar împăratul cu gândurile
prea varvar veneP, ca mai rele să
facă Iudeilor, decPt în zilele tatălui
său s'au făcut.
10. Și înfelegPnd luda acestea,
a poruncit poporului, ziua și
noaptea
 A MACAVEILOR 13-14
să se roage Domnului, ca precum
de alte ori, așâ și acum să ajute.
11. Celor ce de lege și de patrie
și de sfânta Biserică vor să se lip ■
seascâ, și pre poporul, care atunci
pu|in a răsuflat, să nu'l lase să fie
supus neamurilor celor hulitoare.
12. Și tofi împreună făcând
aceasta, și rugând pre milostivul
Dumnezeu cu plângere și cu
ajunuri și cu cădere pre fața sa în
trei zile neîncetat, i-a mângâiat pre
ei luda, și le-a poruncit să se
gătească.
13. Iar luda împreună cu cei
mai bătrâni s'a sfătuit, ca mai
'nainte de ce va intră oștirea
împăratului în ludeia, și vor birul
cetatea, să le iasă înainte, și cu
ajutorul Domnului să aleagă
lucrul.
14. Deci dându-se purtării de
grife celui ce au făcut lumea, și
îndemnând pre cei ce erau cu el ca
băr- bătește să se nevoiască până
la moarte pentru legi, pentru
Biserică, pentru cetate, pentru
patrie și pentru politie, și a pus
tabăra împrejurul Modinului.
15. Și dând la ai săi semnalul:
biruința lui Dumnezeu, cu voinici
prea buni aleși a lovit noaptea ta-
băra asupra curții împărătești, și a
omorî! ca la vreo patru mii de băr-
bați, și pre cel ce erâ mai mare
preste elefanfi cu to|i ai săi.
16. Mai pre urmă după ce a
umplut tabăra de frică și de
furburare, s'a întors cu bine.
17. Iar aceasta s'a făcut când se
lumină de ziuă, ajutându'i lui aco-
perirea Domnului.
18. Iar împăratul îndată cum a
gustat îndrăznirea Iudeilor, cu me-
șteșug a ispitit locurile.
19. Și apropiindu-se asupra
Vef- suriei, care eră pază tare a
Iudeilor, se biruiâ, se băteâ și
scădeâ.
20. Iar luda celor dinlăuntru le
1319
trimiteă cele de lipsă.
21. Iar oarecare Rodocos din
tabăra Iudeilor a spus vrăjmașilor
tainele, și cercându-se s'a prins și
s'a închis.
22 . Iar împăratul a doua oară a
avut cuvânt cu cei ce erau în Vet-
sura, și dreapta dându-le s'a dus, și
s'a lovit cu cei ce erau cu luda, și a
fost biruit.
23. Deci înțelegând cum că s'ar
0 sculat asupră'i la Antiohia, Filip,
pre care îl lăsase mai mare preste
lucruri, s'a turburat, și rugându-se
de Iudei s'a supus lor, și a jurat
pre toate cele drepte, și împăcân-
du-se a adus jertfă, și a cinstii Bi-
serica, și locul l-a miluit.
24. Și pre Macaveiu l-a
îmbrățișat, și l-a lăsat mai mare
dela Pto- lomaida până la domnia
Gherire- nilor.
25. Și de acolo a venit la Ptolo-
maida, iar Ptolomaidenilor greu le
păreâ pentru locmelele împăciuirii
aceea, mâniindu-se, ca nu cumvâ
să strice Iudeii legătura.
26. Atunci a intrat în divan
Lisie, și a spus tot lucrul, și i-a
așezat și i-a potolit și i-a făcut cu
voie bună, după aceea s'a întors la
Antiohia; așâ a fost purcederea și
întoarcerea împăratului.
CAP. 14.
Necredința lui Nicanor', ascunderea
lui Iuda și moartea vitejască a lui
Razia.
I ar după trecere de trei ani a în
țeles luda și cei ce erau cu el,
cumc ă D imiîritr e ! lu l S
eleuctrer când prin vadul
Tripoliei, a venit cu mulțime tare
și cu corăbii.
2. Și a cuprins !ări. omoornd
pre Antioh și pre Lisie epitropul
lui.
3. Iar oarecare AIU^C^ÎC, care
fusese Arhiereu, și de bună voie se
spurcase în vremile amestecăturii,
socotind că nici într'un chip nu
este
1320 CARTEA A DOUA
Iul mântuire, nici mai mult intrare
la sfântul icrtfelnic,
4. A venit la împăratul
Dimitrie în anul o sută cincizeci și
unul, a- ducându'i lui coroană de
aur șl fi- nic, și afară de acestea și
flori, care se păreau a H ale
Bisericii, și în ziua aceea a avut
liniște.
5. Și aflând vreme bună
nebuniei sale, chemându'l Dimitrie
la sfat, și întrebându'l, cu ce voie și
sfat se află Evreii?
6. El la acestea a răspuns :
Evreilor, carii se chiamă Asidei,
pre carii îi povă|uește luda
Macaveiu, le place a aveâ răsboiu,
și se înperechiază, și nu lasă să
aibă împărăfia pace.
7. Pentru aceea și eu lipsit de
mărirea cea părintească, adică de
Arhierie, am venit acum aici.
8. Intâiu: foarte bine gândind
de cele ce se cuvin împăratului, iar
a doua pentru binele cetăfenilor
mei socotind, căci cu răutatea
celor ce mai’nainte i-am zis, tot
neamul nostru mult se asuprește.
9. Deci fiecare dinfr'acestea cu-
noscându-le tu o împărate, fie’Ji
milă de (ară și de neamul nostru
cel ce primprejur stă, și'l ajută
pentru iubirea de oameni, care ai
către tofi.
10. Că până va fi Iuda, nu este
cu putinjă să fie lucrurile în pace.
11. Și după ce a zis el unele ca
acestea, îndată ceilalfi prietini a-
vând vrăjmășie asupra lui luda,
mai mult au ajâjat pe Dimitrie.
12. Deci Dimitrie îndată
chemând pre Nicanor, care erâ
mai mare preste elefanți, și
făcându'l povăjuifor presfe ludeia,
l-a trimis acolo.
13. Dându'i porunci, ca și
preluda să'l omoare, și pre cei ce
sunt cu el să'i risipească, și să puie
pre Al- chim Arhiereu Bisericii cei
prea mari.
14. Iar neamurile, care din
ludeia fugise de luda, ca turmele se
amestecau cu Nicanor,
nenorocirile și primejdiile Iudeilor
ale sale norociri părându-le a fî.
15. Iar auzind de venirea lui
Nicanor și de adunarea
neamurilor, presărându-se cu
pământ, s'a rugat celui ce până în
veac au întemeiat pre poporul său,
și cel ce pururea arătat au apărat
partea sa.
16. Și poruncind povăfuitorul,
îndată a purces de acolo, și s'au lo-
vit cu ei la satul Dessau.
17. Iar Simon fratele lui luda
s'a fost lovit cu Nicanor, dar s'a
speriat de venirea cea fără de veste
a vrăjmașilor.
18. Insă Nicanor auzind vitejia
celor ce erau cu Iuda, și bărbăfiea,
care aveâ în bătăile cele pentru pa-
trie, s'a temut să se ispitească prin
vărsare de sânge.
19. Pentru aceea a trimis pre
Posidonie și pre Teodot și pre
Mata- tia ca să deâ și să primească
dreptele.
20. Și mult sfat făcându-se
pentru acestea, și povăfuitorul
poporului vorbind cu muljimea,
tofi împreună au voit ca să facă
pace.
21. Și au rânduit zi, întru care
de osebi să vie la un loc, șl viind
dela ffecare trimiși, multe scaune li
s ’ au pus.
22. Iar Iuda rânduise oameni
ar- ma|i gata în locuri de treabă,
ca nu cumvâ vrăjmașii fără de
veste să facă vre un lucru rău, și
vorba cea de obște ce s'a căzut, a
făcut.
23. Iar Nicanor rămâind la
Ierusalim, nici un lucru fără de
cale n'a făcut, și gloatele cele ce se
adunase ca turmele, le-a slobozit.
24. Și aveâ pre luda pururea
înaintea ochilor, din inimă
iubindu'l.
25. Și l-a rugat să se însoare și
să nască fii, și s'a însurat și a trăit
în liniște vieafă de obște.
26. Iar Alchim văzând
dragostea
 A MACAVEILOR 14
lor, care aveâ unul către altul, și
pacea, a venit la Dimitrie și a zis:
cum că Nicanor lucruri împrotiv-
nice împăratului gândește, că pre
luda vrăjmașul împărăției l-a ales
să fie în locul lui după dânsul.
27. Iar împăratul umplăndu-se
de mânie și întărătăndu-se de pâri,
vrăj- mășește a scris lui Nicanor,
zicând: cum că greu este lui a
suferi legătura, și îi poruncește ca
pre Maca- veiu curând să'l trimită
legat la An- liohia.
28. Și sosind acestea la
Nicanor, s'a mâhnit, și cu greu îi
erâ a strică legătura cea făcută,
nefăcându'i nici o strâmbătate
bărbatul acesta.
29. Ci fiindcă împrotiva
împăratului nu se puteâ pune,
cercă prilej, cu meșteșug aceasta
să se să- vârșască.
30. Iar Macaveiu văzând pre
Nicanor mai aspru răspunzându'i
lui, și petrecerea cea obișnuită mai
sălbatică avându-o, a socotit, cum
că nu este spre bine asprirea
aceasta, și strângând nu pufini
dinfr'ai săi, s'a ascuns de Nicanor.
31. Deci cunoscând el, că
bărbatul ca un viteaz a cunoscut
vicleșugul, s'a dus la marea și
sfânta Biserică, când aduceau
preofii jertfele cele cuvioase, și a
poruncit să'i deâ pre bărbatul
acesta.
32. Iar ei s'au jurat, zicând: că
pre cel ce'l caută, nu știu unde
este; întinzând dreapta spre
Biserică.
33. Iar el acestea au jurat : de
nu'mi vefi dă mie legat pre luda, a-
ceastă casă a lui Dumnezeu câmp o
voiu face, și jertfelnicul îl voiu
săpâ, și aici voiu face lui Dionisie
Biserică vestită.
34. Și după ce a zis acestea, s'a
dus, iar preofii întinzând mâinile
către cer, chemau pre apărătorul
1321
cel deapururea al neamului
nostru, zicând acestea :
35. Tu Doamne cel ce de nimic
n'ai lipsă, bine ai voit să se facă
Biserică lăcașului tău întru noi.
36. Și acum sfinte a țoală
sfinfe- niea Doamne, păzește până
în veac nespurcată Casa aceasta,
care de curând s'a curăfit, și
astupă toată gura nedreaptă.
37. Iar oarecare anume Razis
din bătrânii lerusalimnenilor, care
erâ bărbat iubitor de cetate și cu
nume bun, cât pentru bunăvoință
ce a- veâ, părinte Evreilor se
chemă.
38. Pentrucă în vremile cele
mai dinainte ale neamestecării erâ
purtând judecata Evreilor, și
trupul și sufletul pentru evreime
și'l pusese cu toată nevoinfa.
39. Deci vrând Nicanor să arate
ura sa, care aveâ către Evrei, a tri-
mis mai mulfi decât cinci sute, să'l
prinză.
40. Că socoteâ cum că de va
prinde pre acela, foarte mare
nevoe va face Evreilor.
41. Și mulfimea vrând ca să iâ
turnul, băteâ în uși si porunceâ să
aducă foc să aprinză ușile, și când
erâ mai prins, el singur pre sine s'a
junghiat cu sabiea.
42. Vrând mai bine să moară
cu cinste, decât păgânilor să se su-
pue, și împrotiva cinstei sale să
pafă ocări nevrednice.
43. Ci pentru grabă nu s'a
neme- rit bine a se junghiâ, și
mulfimea năvălind pre ușe
înlăunfru, iar el alergând pre zid,
vitejește s'a aruncat pre sine la
mulfime bărbăfește.
44. Iar mulțimea de jos curând
dându-se înapoi, ca să facă loc că-
derii lui, a căzut tocmai pre foaie.
45. Și fiind încă viu și
înfierbântat, s'a sculat cu mâinile,
iar sângele din el curgeâ ca
șipotele, și greu rănindu-se, a
alergat trecând printre mulfime.
46. Și stând pre o piatră despi-
1322 CARTEA A DOUA
cată după cc l-a curs tot sângele,
și-a scos ma|ele, și prinzându-le cu
amândouă mâinile, le-a aruncai
spre mul|ime, și rugându-se celui
ce stăpânește presle vieaja și
presleduh, ca acesiea iarăș să i le
deâ, în- tr'acesl chip s'a mulat.
CAP. 15.
luda pierde pre Nicanor și mulțime
din oștirea lui, și poruncește să taie
capul și mâinile lui Nicanor celui
mort, și să le spânzure în Ierusalim
spre pomenirea puterii cei
Dumnezeeșli.
I ar Nicanor înfelegând, cum că
cei ce erau cu tuda suni în
locurile cele d i mprejurul S a
măriei, a fă cut sfal, ca în ziua cea
de odihna, fără de nici o fricâ să
deâ răsboiu asupra lor.
2. tar Evreii, cari de nevoie
mergeau cu el, ziceau: nicidecum
așâ sălbăticește și varvariceșle să'i
pierzi, ci cinsleșle ziua aceea, pre
care mai 'nainle o au sfinții și o au
cinstii cel ce vede foaie.
3. tar de trei ori spurcatul acela
păgân, a întrebai: au esle în cer
puternic, carele să fî poruncii a se
(i- neâ ziua sâmbetelor?
4. Și ei răspunzând, au zis:
Domnul cel viu acela esle
puternicul cel din cer, carele au
poruncii să nu lucrezi în ziua a
șaplea.
5. tar celalt a zis: și eu sunt pu-
ternic pre pământ, care poruncesc
a luâ arme și a plini lucrurile îm-
păratului, însă n'a dobândii ca să'și
poală plini răul său sfat.
6. Deci Nicanor cu țoală sume-
(ia înălfându-se, socoteâ să facă bi-
ruință de obște asupra lui tuda.
7. farMacaveiu neîncetat cu
toată nădejdea credeâ că va aveâ
ajutor dela Domnul.
8. Și îndemnă pre cei ce erau
cu sine să nu se sperie devenirea
neamurilor, ci aducându'și aminte
de cele mai dinainte ajutoare, care
s'a făcut lor din cer, și acum să
aștepte dela cel Atotputernic
biruință și a- julor.
9. Și'i mângâiâ pre ei din lege
și din proroci, aducându-le aminte
de răsboaiele, care mai 'nainle le-a
fost făcut, mai cu osârdie pre ei i-a
îmbărbătai.
10. Și așâ întărâtându'i pre ei
cu mânie, împreună le-a arătat,
cum că neamurile n'au finut
legătura, și au călcat jurământul.
11. Și pre fiecare dinlflnșii nu
atâta cu scuturi și cu arme îi în-
tăreâ, cât cu cuvinte foarte bune îi
îndemnă, spuindu-le vis vrednic de
credință, prin care pre loji i-a ve-
selit.
12. tar vederea visului
într'acesf chip erâ: cum că Onia,
cel ce fusese Arhiereu, om bun,
cuvios, cucernic la fa|ă și cu
obiceiuri bune, și la vorbă cuvios,
care din pruncie s'a fost nevoit
întru toate lucrurile faptei bune,
acesta cu mâinile întinse se rugâ
pentru țoală adunarea Evreilor.
13. După aceasta s'a arătat un
bărbat cu căruntele și cu mărire
minunat, și prea cuvioasă mărire
erâ împrejurul lui.
14. Și cum că a răspuns Onia și
a zis: acesta este iubitorul de fraji
prorocul lui Dumnezeu leremia,
care mult se roagă pentru popor și
pentru sfânta cetate.
15. Și cum că teremia a întins
dreapta și a dat lui tuda sabie de
aur, și dând i-a zis acestea:
16. 1â această sfântă sabie, care
este dar dela Dumnezeu, prin care
vei surpă pre vrăjmași.
17. Deci mângâindu-se cu
aceste cuvinte foarte bune ale lui
luda, care inimile voinicilor și spre
virtute le puteâ aprinde și a le
îmbărbătâ, a socotit să nu
tăbărască, ci vitejește
 A MACAVEILOR 15
să năvălească și bărbăteșle să se
apuce și să se bată, ca să se aleagă
lucrul; pentrucă și cetatea și
sfintele și Biserica stă în primejdie.
18. Iar de muieri și de prunci și
de frafi și de rudenii mai pufină
grije aveâ; iar frica cea mai mare
și cea mai dintâiu eră lor, pentru
sfinfifa Biserică.
19. Insă cei ce erau în cetate,
foarte îngrijiți erau și lurburafi
pentru cei ce erau să deâ răsboiu.
20. Și toți acum așteptau jude-
cata ce va să fie, și după ce s'au
apropiat vrăjmașii și oștirea s'a
rânduit, și elefanfii în loc bun s'au
așezat și călărimea în cornuri s'a
pus.
21. Iar Macaveiu văzând
venirea mulfimei și gătirea
armelor cea de multe feluri și
sălbăticirea hiare- lor, a întins
mâinile spre cer și s'a rugat
Domnului și păzitorului celui ce
face minuni, cunoscând că nu în
arme este biruința, ci precum el
însuș judecă, dă celor vrednici bi-
ruință.
22. Și rugându-se, așâ a zis: tu
Doamne ai trimis pre îngerul tău
în zilele lui Ezechia împăratului
Iudeii, și a ucis din tabăra lui
Senahirim la o sută și optzeci și
cinci de mii.
23. Și acum Stăpânitorule al
cerurilor, trimite înger bun
înaintea noastră, care să fie spre
frică și spre cutremur.
24. Ca de mărirea brațului tău
să se înfricoșeze cei ce cu hulă vin
asupra sfântului tău popor, și ace-
stea zicând, a încetat.
25. far Nicanor și cei ce erau cu
el, cu frâmbife și ca cântece
veneau.
26. Iar Iuda și cei ce erau cu el,
cu chemare și cu rugăciuni au dat
răsboiu cu vrăjmașii.
27. Și cu mâinile oștindu-se, iar
1323
cu inimile rugându-se către Dum-
nezeu, au așternut nu mai puțin de
cât treizeci și cinci de mii, foarte
veselindu-se de această măreață a-
rălare a lui Dumnezeu.
28. Iar încetând dela răsboiu și
cu bucurie întorcându-se, au cuno-
scut cum că Nicanor cu toate ar-
mele sale a căzut.
29. Și făcându-se strigare și
tur- burare.bine au cuvântat pre
cel puternic cu glas părintesc.
30. Și a poruncit Iuda cel ce în
tot chipul erâ gata și cu trupul și
cu sutletul a muri pentru cetățeni,
și cu vârsta sa a păzit bunăvoința
către cei de o lege, ca să taie capul
lui Nicanor, și mâna cu umărul să
le aducă în Ierusalim.
31. Și după ce a sosit acolo și
chemând pre cei de o lege cu sine,
și pre preoți înaintea jertfelnicului
puindu'i, a chemat pre cei ce erau
în cetățue.
32. Și le-a arătat capul
spurcatului Nicanor și mâna celui
rău hulitor, care cu sumeție o a
fost întins asupra Casei cei sfinte a
Atotputernicului.
33. Și limba răului credincios
Nicanor a poruncit să o taie și să o
facă bucăți mărunte, și să o deâ
pasărilor; iar cele de răsplătirea
nebuniei în preajma Bisericei, să le
spânzure.
34. Și toți căutând la cer* au
bine cuvântat pre Domnul
Dumnezeu, zicând: bine este
cuvântat cel ce au păzit locul său
nespurcat.
35. Și capul lui Nicanor l-a
spânzurat la cetățue, ca să'l vază
toți, și să cunoască cum că este
adevărat semn al ajutorului lui
Dumnezeu.
36. Și au așezat toți cu poruncă
deobște, ca nicidecum să nu lase
neînsemnată ziua aceasta;
37. Ci serbarea ei să fie în ziua
a treisprezecea a lunei a douăspre-
1324 CARTEA A TREIA
zece, care sirieneșfe se zice Adar,
cu o zi mai 'nainle de ziua lui Mar-
doheu.
38. Deci cele ce au fost pentru
Nicanor, așâ s'au întâmplat, și din
vremile acelea au stăpânit Evreii
cetatea, iar eu aici voiu face sfârșit
cuvântului.
39. Și de este bine întocmit și
cum se cuvine, aceasta și eu am
CARTEA A TREIA A MACAVEILOR
CAP. 1.
Ptolomeu Filopalor vrea să pre sine și pre pruncii săi și pre
năvălească în Sfânta Sfintelor, și muierile sale, bărbătește să le
mare turburare se face în Ierusalim
I ar Filopalor înțelegând dela cei
ce s'au întors, cum că Antioh a
luat to curile e ele d eseptst
ăr^e^ninia sa, a poruncit tuturor
puterilor sale, pedestrașilor și
călăreților să se strângă.
2. Și luâ^r^d cu sine pre sora
sa Arsinoi, a mers până la locurile
cele despre Rafian, unde erau
tăbărî|i cei ce erau cu Antioh.
3. Iar oarecare Teodot gândind
să facă viclenie, a luat din armele
lui Piolomeu, care mai 'nainte fu-
sese încredințate lui, cele mai tari,
și s'a dus noaptea în cortul lui Plo-
lomeu, ca el singur să'l omoare pre
el, și într'acest chip să se risipească
răsboiul.
4. Ci pre acesta l-a scos Dositeu
cel ce se ziceâ al lui Drimil, care de
neam erâ judeu, iar după aceea și-
a schimbat legea și s'a înstrei- nat
de către dogmele cele părintești,
acesta a făcut să se culce în cortul
lui un necunoscut, căruia i s'a
întâmplat de a păfit el patima a-
celuia.
5. Iar după aceea iăcându-se
răs- boiu tare, și lucrurile mai tari
fiind la Antioh, Arsinoi umblă și
rugă pre ostași cu jale și cu
vrut; iar de este prostește și de mi-
jloc, aceasta de ajuns îmi este mie.
40. Că precum tot vin singur a
beâ. sau fot apă, Improtivnic lucru
este; ci în ce chip vinul amestecat
cu apă este dulce și desfătează, așâ
și așezarea cuvântului cu întocmi-
rea sa veselește urechile celor ce
citesc, iar aici să fie sfârșitul.
lacrămi, cu părul despletit, ca și
ajute, făgăduind că celor ce vor
birul, fiecăruia va dâ două mnale
de aur.
6. Și așâ s'a întâmplat de mulfi
vrăjmași au pierit în bătaie, și mul|
i s'au și robit.
7. Iar după ce a biruit
vicleșugul acela, a socotit să
meargă în cetățile cele mai de
aproape, ca să le mângâe, și după
ce a făcut aceasta, și a împărțit
daruri capiștilor, a făcut pre cei
supuși ai săi să fie cu inimă bună.
8. Iar Iudeii trimifând la el din
bătrânime și dela cei mai de
frunte, ca să i se închine, și să'i
ducă daruri, și să i se bucure de
cele ce i s'a întâmplat; și se
întâmplară că și el a fost gafa ca în
cât mai curând să meargă la ei.
9. Și după ce s'a dus la
Ierusalim, a jertfit prea marelui
Dumnezeu, și a dat daruri, și din
ce erâ prilej, oarece locului făcând.
Î0. Și viind la loc, și cu sârgu-
 A MACAVEILOR 1-2 1325

ln|3 și cu bună cuviință minunân- opreală se

du-se și mirându-se de rânduiala
1. H. f 2 Lege 23, 3; Neem. 13,3; Ețire
cea bună a Bisericii, a gândit să se 30,10.
sfătuiască, să intre în Biserică.
11. Iar ei zicând: cum că nu se
cade a se face aceasta, că nu numai
celor din neamuri nu este slobod,
ci nici tuturor preoților, fără
numai Arhiereului, care pre toți
po- vă|uiește, ci și acestuia odată
într'un an, iar el nicidecum n'a
vrut să asculte.
12. Ci măcar de s'a și cetit
înaintea lui legea, tot n'a încetat a
nu intră, zicând: că trebuie să
intre, și măcar de ei ' sunt lipsiți de
această cinste, eu nu trebuie să fiu
lipsit, și i-a întrebat: pentruce
intrând el prin toată Biserica,
nimeni din cei ce erau acolo nu l-a
oprit?
13. Și oarecare negândind
mai'na- inte, zice: rău s'a făcut
aceasta; iar el a zis: când se face
aceasta pentru vre-o pricină, au
tot nu voiu intră eu? Ori vreau ori
nu vreau ei.
14. Iar preo|ii cu toate
vestmintele tmbrăcafi căzându'i
înainte, se rugau prea marelui
Dumnezeu să le ajute ia această
nevoie ce li s'a întâmplat, și să
întoarcă pornirea răului năvălitor,
și de strigare cu plâns umplând
Biserica, iar cei ce erau în cetate
turburându-se, au sărit ne- știind
ce se face.
15. Și fecioarele cele închise în
cămări cu cele ce le-au născut s'au
pornit, și cu cenușe și cu praf pre-
sărându'și capetele, de suspinuri și
de plânsuri au umplut ulițele.
16. Și cele de curând adunate,
din cămările cele spre întâmpinare
rânduite, lăsând rușinea ce li ' se
cu- veneâ, degrab au alergat în
cetate.
17. Iar mumele și doicele
lăsând pruncii cei de curând
născuți, încoace și încolo, unele
prin case, altele prin ulițe fără de
adunau la Biserica cea prea mare.
18. Și de multe feluri eră rugă-
ciunea celor ce se adunase despre
cele ce fără de cuviință cercă el să
facă.
19. Și împreună cu aceștia,
cetățenii luând îndrăzneală nu'l
sufereau să plinească sfatul lui,
care gândeâ; ci au strigat să se
pornească la arme, și bărbătește
pentru legea părintească să moară,
șl mare gâl- ceavă au făcut în locul
acela.
20. Și abia preoții și bătrânii 1 -
au întors, și la aceeaș stare a rugă-
ciunii erau.
21. Și mulțimea ca mai’nainte
în- tr'aceasta se află rugându-se;
iar bătrânii, carii erau cu
împăratul, în multe chipuri
ispiteau, ca să mute gândul lui cel
semeț dela sfatul ce'l gândise.
22. Iar el mai îndrăzneț făcân-
du-se, lăsând toate, se găteâ să in-
tre, ca să săvârșească cele ce
mai'na- inte a zis.
23. Acestea văzând și cei ce
erau cu împăratul, s'au întors să se
roage cu ai noștri celui ce are toată
puterea, ca celor ce erau acolo să
le ajute, și să nu treacă cu vederea
această faptă fărădelege și
semeață.
24. Și de strigarea cea îndesită
și plină de durere a mulțimei, ce se
adunase, strigare neînchipuită erâ.
25. Că se păreâ că nu numai
oamenii, ci și pereții și pământul
tot răsună, precum toți moarte a-
tunci pofteau, de cât să se spurce
locul.
CAP. 2.
Rugăciunea lui Simon Arhiereul și a
celorlalți Iudeii ; pedeapsa lui
Ptolomeu și însănătoșirea.

I ar Simon Arhiereul înaintea Bi-

sericii îngenunchind, și cu
cuviință întirtzândidși m mniki.așa
s' a rugat:
23. 2 Paralip. 16, 9; 2 Macab. 9, 5.
1326 CARTEA A TREIA
2. Doamne ! Doamne împăratul 7. Eșire 14, 26.
S ft 2 Lege 12, 11. 3 Impâ. 8, 29. 3
cerurilor! Și Stăpânul a toată Imp.
8, 47.
făptura, cel sfânt întru sfinți,
singur stăpânilor. aloljiilor, caută
spre noi. cei ce ne asuprim de cel
necredincios și spurcai, care este
înfierbântat de îndrăzneală și de
putere.
3. Că fu ești cel ce ai făcut
toate, și toate le stăpânești, Domn
drept ești, cel ce judeci pre cei cc
cu su me|ie și cu trufie fac.
4. Tu pre cei ce mai'nainte au
făcut strâmbălate, între cari și
uriași erau, carii întru vitejie și
întru îndrăzneală nâdăjduiau. i-ai
pierdut aducând preste ei apă
nemăsurată.
5. Tu pre Sodomenii cei sumefi
și cuprinși cu vădită și cu nespusă
răutate, cu foc și cu iarbă pucioasă
i-ai ars, pildă puindu'i celor de pre
urmă.
6. Tu pre îndrăzne|ul acela
Faraon, care pre poporul tău cel
sfânt pre Israil l-a robit, cu multe
și osebite munci ispilindu'l ai
arătat puterea ta.
7. Și după aceasta ai arătat pu-
terea ta cea mare, când cu care și
cu mul(ime de gloate gonind el pre
popor, l-ai înnecat în fundul mării;
iar pre cei ce au crezut întru tine,
cel ce stăpânești preste toată făp-
tura, întregi i-ai trecut, cari cunos-
când lucrul mâinilor tale, te-au
lăudat pre tine cel Atotțiitor.
8. Tu împărate cel ce ai zidit a-
cest pământ nemărginit și nemă-
surat, ales-ai cetatea aceasta, și ai
sfinfii locul acesta spre numele tău,
cel ce de nimic lipsă nu ai, și I ■ ai
mărit cu arătare luminată, întărin-
du'l pre el spre slava marelui și
prea cinstitului tău nume.
9. Și iubind casa lui Israil ai fă-
găduit, cum că ori când abâlându-
ne noi dela tine, ne va cuprinde
strân-
2. 4. Facere 6, 4. 5. Facere 19, 24.
soare, și viind în locul acesta să ne
rugăm, vei ascultă rugăciunea
noastră.
I0 Și cu adevăaa i credincios și
adevărat ești, că de multe ori, când
erau în nevoe părinții noștri, întru
smerenia lor le-ai ajutat lor, și i-ai
izbăvii pre ei de foarte mari nevoi.
11. Iată dar acum împărate
sfinte, pentru păcatele noastre cele
multe și mari ne asuprim, și
suntem supuși vrăjmașilor noștri,
și părăsifi întru nepulinje.
12. Și într'această cădere a noa-
stră, îndrăzne|ul și spurcatul acesta
se nevoește ca să ocârască locul cel
sfânt, care pre pământul acesta l s
ai ales numelui tău celui mărit.
13. Că lăcașul tău este cerul ce-
rului, la care oamenii nu se pot
apropiâ ; iar de vreme ce bine ai
voit ca să așezi mărirea ta întru
poporul tău Israil, ai sfințit locul
acesta.
14. Nu face izbândă asupra
noastră prin necurafii aceștia, nici
prin cei spurcafi ne pedepsi pre
noi, ca să nu se laude cei fărădelege
întru mâniea lor, nici să se
veselească întru trufia limbii lor,
zicând: noi am călcat Casa
sfințeniei, cum se calcă casele
urâciunilor.
15. Șterge păcatele noastre, și
risipește greșalele noastre, și arată
mila ta în ceasul acesta, degrab să
ne întâmpine pre noi îndurările
fale, și pune laudă în gura celor ce
au căzut și s'au zdrobit cu sufletele,
fă-ne nouă pace.
16. Iar atotvăzătorul
Dumnezeu, cel decât toate mai
sfânt, întru sfânt lăcașul său
auzind legiuită rugăciune, pre
semeful și îndrăznețul acela trufaș,
foarte l-au bătut.
17. încoace și încolo clălindu'l
pre el cum se clătește trestia de
vânt, încât zăceâ pre pământ nepu-
tând face nimic, și eră cu mădulă-
 A MACAVEILOR
rile slâbânogife, încât nici a grăi nu
puteâ, cu dreaptă judecată fiind
certat.
18. Deci prietenii și păzitorii
trupului lui văzând acea iute bătae,
care l-a apucat pre el, lemându-se
ca să nu se lipsească și de vieaja,
degrab l-au scos afară pre el spâi-
mântafi de nespusă frică.
19. Iar după câtăvâ vreme
trezin- du - se, nicidecum nu s'a
pocăit după acea bătae, ci cuvinte
amare și îngrozitoare grăind, s'a
dus.
20. Și sosind la Eghipet, și
adăo- gând răutăjile cu ajutorul
tovarășilor celor osebi|i de toată
dreptatea, pre cari mai'nainte i-am
arătat,
21. Nu numai cu acele nenumă-
rate spurcăciuni s'au îndestulat, ci
și la atâta îndrăznire a venit, cât In
toate locurile puneâ blestemuri
asupra poporului, și mul|i din prie-
tini căutând la punerea înainte a
împăratului, și ei urmau voea lui.
22. Că pusese întru sine împă-
ratul, ca asupra neamului să deâ
hulă, și ridicând la turnul cel de
lângă curte stâlp, a săpat pre dân-
sul scrisoare.
23. Ca nici unul din cei ce nu
jertfesc să nu intre în capiștele lor,
ci to|i Iudeii să fie scriși la popor și
să fie de slujbă; iar cei ce ar
răspunde împrotivă, cu sila
luându'i să'i omoare.
24. Iar pre cei ce se scriu, să'i
însemneze și cu foc, cu semnul lui
Dionisie tipărindu-le pre trup
frunză de ederă, pre carii i - a și
osebit în cea mai dinainte
mărginită slobozenie.
25. Insă ca să nu se vază cum
că tuturor vrăjmășuește, a scris de
desupt': că de vor vreâ unii dintre
ei să petreacă între cei ce sunt aleși
spre slujbele jertfelor, aceștia
întocmai cu Alexandrenii să fie
2-3 1327
cetățeni.
26. Deci unii din cetate urînd
rân- duelele bunei credinje ale
cetă|ii, lesne s'au dat pre sine, ca și
cum mare cinste ar dobândi
petrecerea ce vor avea cu
împăratul.
27. Iar cei mai mulji cu vitejesc
suflet întărindu-se, nu s'au despăr-
țit de buna credinfă, ci cu bani ră-
scumpărându'și vieafa, fără de
frică se nevoiau a scăpâ dela
înscriere, bună nădejde având, că
le va veni apărare.
28. Și de cei ce se depărtau dela
ei, se scârbeau, și capre niște vrăj-
mași neamului său îi judecă, și îi
lipseâ de petrecerea cea de obște și
de ajutor.
CAP. 3.
Porunca împăratului Ptolomeu Filo-
pator pre toți Iudeii cu muierile și cu
pruncii sâ'i ducă la el legați să'i
piarzăt și toate ale lor să se jefuiască.
A cestea în(elegându-le păgânul,
atât s'a mânieat. încât nu
numai pre peí ce I ăeulauîaAîe
xAndrins’a înfuriat, ci și celor din
(ară mai cu greu se împrotiveâ, și a
poruncit ca degrab să'i strângă pre
lofi în- tr'un loc, și cu foarte rea
moarte să'i omoare.
2. Și acestea gătindu-se, veste
rea asupra neamului s'a vestit la
oamenii cei poftitori de rău, cărora
li se dă prilej a'și împlini voea. ca și
cum i-ar opri pre ei dela legile sale.
3. Iar Iudeii fără de nici o îndă-
rătniciie păzeau buna voin|ă și cre-
dința către împărafi, ci pentrucă
cinsteau pre Dumnezeu, și cu legea
lui se cârmuiau, osebiri făceau asu-
pra lor, și surpări, pentru care pri-
cină unora urâji se păreau, și cu
faptele cele bune ale lucrurilor
celor drepte împodobindu'și
petrecerea lor, tuturor oamenilor
plăcuți erau.
 4. Deci, vieaja cea bună a nea-
mului, care la to|i eră vestită, acei
streini de neam nici într'un chip nu
1328 CARTEA A TREIA
o au socotit; iar osebirea închină-
ciunii și a mâncărilor o vesteau, zi-
când: cum că nici de împăratul,
nici de puteri ascultă oamenii ace-
știa, ci sunt răi la inimă și foarte
împrolivitori lucrurilor, și mare
defăimare au a|â|at.
5. Iar Elinii cei din cetate cu ni-
mica nedreplăti|i, văzând acea gâl-
ceavă neașteptată și năvăiire fără
de veste asupra oamenilor
acestora, și alergături împreună
neostenite făcându-se a le a|utâ nu
puteau, că erâ porunca hrănească.
6. Ci se rugau și cu greu
sufereau gândind, că se vor
schimbă acestea, pentrucă nu va fi
așâ necercată o adunare ca
aceasta, nimic greșind.
7. Iar unii vecini și prietini și
cari aveau negu|ălorie cu ei, pre
ascuns grăiau cu unii, făgăduindu
* le că le vor fi credincioși, și cu loji
dimpreună li vor apără și bucuros
vor veni să le ajute.
8. Iar el pentru norocirea cea
de acum sume|indu-se, și
necăutând la puterea prea marelui
Dumnezeu, ci gândind că pururea
într'acelaș sfat va rămâneă, scris-a
asupra lor cartea aceasta:
9. împăratul Ptolomeu
Filopator, povăjuitorului de oștire,
și ostașilor celor ce sunt în Eghipet
și ori în ce loc, bucurie și sănătate
și eu încă sunt sănătos, și lucrurile
noastre.
10. După ce oștirea noastră cea
trimisă în Asia, de care ști|i și voi,
cu ajutorul dumnezeilor, și cu vite-
jia noastră după cuvinte foarte bun
sfârșit a avut; drept aceea am so-
cotit, ca nu cu sila armelor, ci cu
blândefe și cu multă iubire de oa-
meni să aplecăm neamurile cele ce
lăcuesc în Kilo-Siria și în Finichia,
și bine să le fac cu bucurie.
11. Șl capiștilor celor de prin
cetă|i împărjindu-le venituri multe,
mers-am și la Ierusalim, suindu-ne
să cinstim Biserica celor necredin-
cioși, carii niciodată nu încetează
dela nebunie.
12. Iar ei cu cuvântul primind a
noastră venire, însă cu lucrul vicle-
nește vrând noi să intrăm în Bise-
rica lor, și cu cuvioase și frumoase
daruri să o cinstim, ei sume|indu-se
ca și mai de demult, ne-au oprit a
intră rămâind de cinstea noastră.
13. Și n'au sim|it puterea
noastră pentru iubirea de oameni,
care avem către to|i oamenii, ci
gândul lor cel rău, care îl au
asupra noastră a- evea l-au arătat,
ca cei ce numai ei singuri dintre
neamuri se împroli- vesc împăra|
iior și făcătorilor săi de bine, și
nimic ce este adevărat nu vor să
sufere.
14. Și noi lăsând după nebunia
lor, și cu biruinjă întorcându-neîn
Eghipet, către toate neamurile am
arătat iubire de oameni, precum se
cădeâ am făcut.
15. Și pentru acestea spre cei ce
sunt de un neam cu ei nimănui
vrăjmășie n'am {nul, și pentru
ajutorul și pentru cele ce le-am fost
încrezut lor cu adevăr, cele dela
început, mii de lucruri îndrăznind
a le schimbă, am vrut, și politiei
Alecsandre- nilor pre ei să'i
învrednicim, și părtași preojilor
celor dea pururea să'i facem.
16. Iar ei împrotivirea luând, și
cu răutatea cea dimpreună cu ei
născută, lepădând binele și
pururea la rău abătându-se, nu
numai s'au întors de către cea
nepre|uită politie, ci încă și de cei
pu|ini, cari dintre dânșii se află
spre noi cu bună voinfă, se
scârbesc și cu cuvântul șl cu tăcere,
pururea având prepus pre noi
pentru viea|a sa cea de necinste,
cum că noi curând vom strică
tocmelele.
17. Pentru aceea și cu semne
bine adeverindu-ne, cum că aceștia
în
 A MACAVEILOR 3-4
tot chipul au gând râu spre noi. și
mal'nainte socotind, ca nu cumvâ
mai pre urmâ lurburare fârâ de
veste iăcându-se, pre acești
necredincioși tainici vânzâtori și
varvari, să’i avem vrăjmași,
18. Am poruncit, ca îndată cât
va sosi la voi cartea aceasta, pre cei
însemna|i în cartea aceasta împre-
ună cu muierile și cu pruncii ocă-
riți și prădafi, într'aceeaș zi sâ'i
lrimitefi la noi de pretutindenea cu
legături de fier legali, ca precum se
cade celor răi, cu moarte nevin-
decată și de ocaiă să piară.
19. Că după ce se vor certă lo|i
aceștia, am socotit că de aici îna-
inte lucrurile noastre desăvârșit în-
tru bună stare și mai bună rân-
duială se vor așeză.
20. Iar ori cine va ascunde pre
vre un Iudeu, ori bătrân, ori tânăr,
ori prunc la fîfe, foarte cu groa-
znice chinuri se va chinui cu toată
casa.
21. Și cine va spune pre cel ce
va ascunde, acela va luă averea ce-
lui ce va cădeâ supt vină, și din
argintul împărătesc, două mii de
drahme, șl cu slobozenie se va în-
cunună.
22. Iar tot locul unde se va află
ascuns Iudeu, neumblat și ars de
foc să se facă, ca la toată muritoa-
rea fire întru tot fără de treabă să
se socotească întru toată vremea.
Așă a fost scrisă cartea.
CAP. 4.
Nici o cetate nu eră făta de plâns pen-
tru isgonirea Iudeilor, pre cari nu'i
fot insert trimișii in fatruzeci de zile,
care imfiedecare eră din rânduială
Dumnezeească.
I ar ori unde soseâ porunca aceea,
păgânii făceau ospăf poporului
cu stsigări și c ub ucurie.și cu
îndrăr zneală își arătau pizma cea
rea, care de demult o aveau în
inima lor.
1329
2. Iar Iudeilor neîncetată
plângere eră, și tânguire cu foarte
mare strigare, cu lacrămi și cu
suspinuri fierbinți a inimii lor
pretutindenea plângând pierirea
lor cea nevăzută mai 'nainfe, care
fără de veste s'a judecat asupra
lor.
3. Ce stăpânire sau cetate, sau
ce loc lăcuit ori unde, sau ce căi nu
erau pline de văitături și de plân-
surile lor?
4. Că așă de groaznic și fără de
milă de mai marii cetăților, tofl
dimpreună se trimeteau, cât și unii
din vrăjmașii lor cu mintea privind
cumplitele chinuri, li se făceau
milă, și socotind neștiuta
schimbare a vi- e|ii, lăcrămau de
cea de trei ori ticăloasă trimitere a
lor.
5. Că se aduceâ mulfime de bă-
trâni albi de căruntele, a cărora pi-
cioarele, care de bătrânele se înco*
voiase, și încet pâșau, fără de nici o
rușine le sileau ca să pâșască iute.
6. Și cele tinerele, care de
curând erau măritate, în loc dea se
veseli, se văitau, și cositele cele
unse cu mir, cu praf presărându-le,
desvelite se aduceau; și în loc de
cântări de nuntă, toate împreună
începeau a plânge, ca și cum ar fl
smulse cu prăzi de alte neamuri, și
legate cu sila le frăgeâ poporul să
le bage în corabie.
7. Și bărbați acestora cu lanfuri
în loc de cununi erau împleticiți la
grumazi în vârsta cea ca o floare a
tinerelelor; în loc de desfătare și de
veselie tinerească, zilele cele ră-
mase ale nunfei, în plângeri le pe-
treceau, lângă picioare văzându'și
groapa zăcând.
8. Și'i duceau ca pre niște hiare
legafi cu fier, unii de cumpenele
corăbiilor aveau grumazii prinși cu
cuie, alfii aveau picioarele țeapăn
legate cu obezi, și deasupra cu
podine a- stupafi, ca să nu vază
lumina, și
1330 CARTEA A TREIA
de (oale pâr|ile să le fie întru în-
uneric ochii, ca pre niște împroti-
vilori pre apă să'i ducă.
9. Pre aceștia după ce i-au
băgat în corabie, și au săvârșit
mergerea precum poruncise
împăratul, a poruncit să'i
lăbărască înaintea cetății în locul
cel de alergătura cailor, care erâ
foarte larg împre|ur și bun de a'i
puteâ vedeâ să'i batjocorească loji
cei ce intrau în cetate și cei ce ieșau
de călătoreau în (ară, ca nici cu
oștirele lui să nu se îm- preune, nici
în cetate să nu se primească.
10. Iar după ce s'a făcut acea-
sta, auzind împăratul cum că Iu-
deii cei din cetate adese ies pre a-
scuns, și plâng ticăloșiea cea de o-
cară a fra|ilor lor, mâniindu se a
poruncit, ca și acestora întocmai
așâ să Ie facă ca și acelora, și nici
într'un chip să nu scape de muncile
lor, și să se scrie tot neamul anume.
11. Pentrucă nu va plin) mai
'na- inte lucrul cel cu osteneală al
robiei, care cu pu|in mai 'nainte s'a
zis, ci chinui|i cu muncile poruncite
într'o zi îi va pierde.
12. Făculu-s'a dar scrisoarea a-
cesfora cu amară sârguială și cu
semețească nevoinfă, dela răsăritul
soarelui până la apus, care desă-
vârșit nu s'a sfârșit până după pa-
truzeci de zile.
13. Iar împăratul tare și neînce-
tat s'a umplut de bucurie, și a făcut
ospe|e la to|i idolii, și cu minte
rătăcită departe dela adevăr și cu
spurcată gură lăudâ chipurile cele
surde, care nu pot să le grăiască
lor sau să le ajute; iar asupra prea
marelui Dumnezeu, lucruri necuvi-
oase grăiâ.
14. Iar după ce a trecut vremea
cea mai 'nainte zisă, au adus scri-
itorii răspuns la împăratul, cum că
mai mult nu pol face înscrierea Iu-
deilor pentru nenumărata lor mul-
țime; că încă cei mai mul|i erau
prin |ară, iar al|ii încă prin case
erau adunafi, al|ii într'alte locuri,
în cât cu neputinjă erâ la to|i dom-
nii cari erau preste Eghipet.
15. Deci înfricoșindu'i pre ei
împăratul, ca și cum ei ar f) luat
daruri, și ar fl făcut meșteșug ca să
scape; și a crezut el că este
adevărat aceasta, iar ei ziceau și
arătau, cum că și hârtiea și
condeele cele de scris s'au sfârșit.
16. Iar aceasta a fost lucrarea
purtării de grije a lui Dumnezeu,
cei nebiruite acelui ce din cer ajută
Iudeilor.
CAP. 5.
împăratul poruncind lui Ermon să în-
trarmeze elefanți spre ziua viitoare , să
omoare pre Evrei. au trimis Dumne-
zeu somn împăratului, și a trecut cea -
sul. și prin rugăciune îi mănluește
Dumnezeu de moarte.
A tunci împăratul chemând pre
Ermon, caie purtă grife de e-
lefanfși um plându-se de greaiu- |
ime și de mânie, nicidecum nu s'a
mutat.
2. A poruncit, ca spre ziua cea
viitoare cu mănunchi de lămâie de
ajuns și cu vin mult neamestecat,
pre to|i elefanții să'i adape, cari
erau de to|i cinci sule, și după ce se
vor sălbătăcl de acea băutură
multă, să'i sloboadă asupra Iudei-
lor ca să'i omoare.
3. Iar el după ce a poruncit ace-
stea, s'a întors la ospă|, adunând
pre cei mai mari din prieteni și din
oștire, cari erau mânioși asupra Iu-
deilor.
4. Iar Ermon cel mai mare
preste elefan|i, ce i s'a poruncit,
cum se cade a plinit.
5. Și slujitorii cei rânduîfi la a-
ceasta, decuseară ieșind, legau
mâl-
 A MACAVEILOR 5
nete ticăloșilor, șl alte meșteșuguri
împrejurul lor făceau toata
noaptea, socotind că de toi va pieri
deodată neamul acela.
6. Iar Iudeii carii între păgâni
se vedeau lipsifi de tot
acoperemântul. pentru nevoea
legăturilor, care de toate părfile îi
cuprinsese pre ei,
7. Către Domnul cel atol|iitor,
cel ce stăpânește pre toată puterea,
către Dumnezeu și Părintele cel
milostiv al lor, tofi cu lacrămi neîn-
cetat au strigat, rugându-se:
8. Ca să mute sfatul celnecuvios
deasupra lor, și cu mărire arătată
să'i izbăvească pre ei de moartea,
care erâ gata la picioarele lor.
9. Și rugăciunea acestora neîn-
cetat se suiâ la cer.
10. Iar Ermon după ce pre
nemllo- slivii elefan|i adăpându'i i-
a umplut de vin mult și i-a săturat
de tămâie, a venit de dimineață a
doua zi la curte, ca să spuie acestea
împăratului.
11. Insă parte de somn, care lu-
cru din veacul vremii a fost făcut
bun pentru noapte și penlru zi, pus
dela cel ce dăruiește tuturor cărora
el vreâ. a trimis împăratului.
12. Deci fiind cuprins cu prea
dulce și adânc somn, așâ lucrând
Domnul, mult s'a împiedicat dela
gândul ce'și pusese, și s'a înșelat de
sfatul său cel nemutat.
13. Iar Iudeii scăpând de
ceasul, care mai'nainte erâ
însemnat, pre Dumnezeu cel sfânt
al lor l-au lăudat, șl iarăș s'au
rugat celui ce s'a împăcat cu
dânșii, ca să arate tăria mâinei sale
cei puternice asupra neamurilor
trufașe.
14. Și fiind mai jumătate de al
zecelea ceas, chemătorul văzând că
cei chema|i s'au strâns, s'a dus la
împăratul, și l-a boldit.
15. Și abiâ deșteptându'l, i-a
spus că trece vremea ospățului,
vorbin- du'i despre acestea.
16. Și acestea gândindu-le
1331
împăratul, s'a întors la ospă|, și a
poruncit celor ce venise la ospâ| să
șază împreajma lui.
17. Și dupăce s'a făcut aceasta,
i-a îndemnat să fie voioși și să se
desfăteze, că aceasta este partea
cea mai de cinste a ospățului.
18. Iar înmulțind vorba,
împăratul a chemat pre Ermon, și
cu amară înfricoșare I-a întrebat,
pentruce pricină s'au lăsat Evreii
să fie vii astăzi 7
19. Iar el a spus, cum că în
noaptea trecută le-a plinit ce i s'a
poruncit, și au mărturisit și
prietenii Iul.
20. Iar el având cruzime mai
grea decât Falaris, a zis: pentru
somnul de astăzi, să aibă har; iar
tu fără de sminteală pre mâine
asemenea să pregătești elefanții
spre pierirea necuvioșilor Iudei.
21. Acestea zicându-le
împăratul, tofi cei ce erau ac! au
lăudat, și veseli s'au dus fiecare în
casa sa.
22. Unde într'acea noapte nu a-
lâta au dormit, cât s'au meșteșugit
să facă toate felurile de bat|ocură
asupra celor ce se păreau ticăloși.
23. Și când cântă cocoșul de di-
mineață și Ermon întrarmând ele-
fanții, i-a adus la curtea cea mare
unde se făceau jertfe.
24. Iar muljimea din cetate s'a
adunat să vază acea priveliște tică-
loasă, așteptând cu deadinsul di-
mineața.
25 . Iar Iudeii neîncetat
trăgându'șf sufletul cu răgăciune,
cu multe lacrămi și cu cântări
jalnice, cu mâi- nele întinse la cer
se rugau prea marelui Dumnezeu,
ca iarăș degrab să le ajule lor.
26. Și încă razele soarelui nu se
revărsase, și împăratul primind
prietinii, a venit Ermon, și l-a
chemat să iasă, spuindu'i că cea
poftii împăratul este gata.
1332 CARTEA A TREIA
27. Iar el auzindu'l, și
îngrozindu- se de acea fărădelege
ieșire, focma nimic știind, a
întrebat pentrucecu sârguin|ă a
făcut el aceasta.
28. Iar aceasta erâ lucrarea lui
Dumnezeu a atol
slăpânilorului,care a făcut ca
mintea lui sâ'și uite de cele ce
mai'nainte a gândit să facă.
29. Ermon i - a spus și prietenii
to|i, că elefanfii și puterile o împă-
rate sunt gata din porunca ta.
30. Iar el umplându-se de grea
mânie pentru aceste cuvinte,
pentrucă cu purtarea de grile a lui
Dumnezeu s'a risipit tot gândul lui
cel despre acestea, și căutând
groaznic către el, a zs :
31. De ar fi părinfii tăi aici sau
fiii fiilor, aceștia ar f) gafa mâncare
hiarelor sălbatice de s'ar sălurâ In
locul nevinova|ilor ludei, cari mie și
părinților mei, întreagă și nemutată
credinfă au arătat.
32. Și de nu mi-ar H pentru
dragostea, care am crescut
împreună, și pentru slujba fa, de
viea|ă pentru acestea te-ai f) lipsit.
33. Așâ Ermon de năpraznă s'a
umplut de primejdioasă frică, și cu
vederea și cu fa|a s'a speriat.
34. Iar prietenii fiecare s'au
furișat trist, și pre cei aduna|i i - a
slo - bozit pre fiecare la lucru său.
35. Iar Iudeii auzind cele dela
împăratul, au lăudat pre luminatul
Dumnezeu Domnul și împăratul
împăraților, ca cei ce au dobândit
dela el acest ajutor.
36. După aceea iarâș făcând îm-
păratul ospă|, și îndemnând pre
oaspeți să fie cu voea bună,
37. A chemat pre Ermon, și cu
îmfricoșare l-a zis: de câte ori tre-
bue să'|i poruncesc |ie un lucru, ne-
trebnicule?
38. Și acum întrarmează
elefanții pre mâine să piarză pre
ludei.
38. Iar rudeniile care ședeau îm-
preună cu el, mirându-se de acest
nestătător gând, au zis acestea:
40. Impăralel Până când ca pre
niște dobitoace necuvântătoare ne
vei ispiti, acum a treia oară porun-
cind să'i piarză pre ei, și apoi când
va să se facă, mutându'|i gândul,
iarăș strici cele ce ai poruncit?
41. Pentru care cetatea aceasta
se turbură așteptând, că de multe
ori s'au adunat, și acum este pri-
mejdie să nu se lefuiască.
42. Pentru aceea împăratul toc-
mai ca Falaris s'a umplut de neso-
coteală și de mutările sufletului,
care s'a făcut întru el pentru
cercetarea fudeilor, nebăgând nici
o seamă, cu jurământ spurcat s'a
jurat, cum că el, pre aceștia fără de
nici o zăbavă la genunchii și la
picioarele hiarelor aruncaji, să'i
trimijă la iad.
43. După aceea făcând oștire a-
supra ludeei, ca să o puie întocmai
cu pământul, cu foc și cu sabie de
grab să o bată, și acolo Biserica lor
cea necălcată de noi, cu foc să o
arză curând, și celor ce fac acolo
jertfe, pustietate în toată vremea să
le pue.
44. Atunci bucuros ducându-se
prietinii și rudeniile, cu credinjă
rân- duiâ puterile spre locurile
cefă|e! cele mai cu bun prilej spre
pază.
45. Iar cel mai mare preste ele-
fanfi, hiarele la patimă nebună i -
au adus ca să zic așâ, cu băuturi
foarte mirositoare și cu vin
tămâiat, groaznic le-a pregătit.
46. Drept aceea către luminarea
de ziuă, când la alergătura cailor
erâ cetatea plină de nenumărată
mulțime intrând în curte, a
îndemnat pre împăratul la cele ce
erau puse înainte.
47. Șl el umplându'șl mintea sa
cea pâgână de mânie grea, cu toată
greutatea împreună cu hiarele s'a
pornit, vrând ca, cu Inimă tare șt
 A MACAVEILOR 6-6
cu ochii să vază duioasa și ticăloasa
plerire a celor mai 'namte tn-
semnafi.
48. Iar când au văzul Judeii pre
ia poartă praful elefanților cari ie-
șiau și al oșfirei cei întrarmafe, care
pre urmă veniâ, și ai picioarelor
mul(imei, și au auzii gâlceava cea
cu groaznic sunet,
49. Socotind că aceea este clipa
cea mai de pre urmă a vie (ei și
sfârșitul ticăloasei așteptări, spre
(ale și plângere întorcându-se, se
sărută unui pre altul, și îmbrâ|
ișlndu-se că- deâ pre grumazii
rudelor, părinfii preste fii și mai
cele preste fiice, și unele având la |
î(e pruncii de curând născufi, îi
aplecau să sugă laptele cel de pre
urmă.
50. Și aducându'și aminte și de
afutorinfile cele de mai 'nainte, care
din cer s'au făcut lor, tofi odată că-
zând cu fa|a la pământ, și pre
prunci osebindu'i dela |î|e,
51. Foarte cu mare glas au stri-
gat rugându-se celui Atotputernic,
ca. cu arătarea sa să se milosti-
vească spre ei, cei ce sunt acum la
porțile iadului.
CAP. 6.
Rugăciunea preotului Eliazar. Arăta-
rea îngerilor apărători. întoarcerea
hiarelor asupra ostașilor. Schimbarea
inimei împăratului spre bine și mân -
tuirea Iudeilor.
I ar Eliazar oarecare om de treabă
unul din preo|ii |ărei în vârsta
bă- trâr^€^|ilol Ü ind ș i cu to ată
ia pta v i- e|ii cei bune împodobii,
potolind pre bătrânii cei
dimprejuru! său, chemând pre
Dumnezeu cel sfânt, acestea s'a
rugat:
2. împărate mare (iitorule prea
înalte atotputernice Dumnezeule!
Cel ce toată zidirea o cârmuești,
caută întru îndurări,
3. Caută spre sămân|alui
1333
Avraam, spre fiii lui Iacov celui
sfln|it, poporul moștenire! tale cei
sfinte, cel ce este nemernic în
pământ strein, și carelără de
dreptate piere. Părinte.
4. Tu pre Faraon domnul Eghi-
petului acestuia cel cu care multe,
cel ce s'a fost înălfat cu sumefie
fărădelege, și cu limbă mare grăi-
toare împreună cu oștirea lui cea
trufașe în mare înnecafi, i-al pier-
dut, cu lumina milii luminând pre
neamul lui Istrail.
5. Tu pre Senahirim cel ce cu
nenumărate puteri s'a semefit
împăratul cel greu al Asirienilor,
cel ce cu sabia supuneâ tot
pământul, șl se ridică asupra sfintei
tale celăfi, cu mândrie șl cu
îndrăzneală grele grăind, Doamnei
l - ai înfrânt, luminat arătând
neamurilor tăria ta cea multă.
6. Tu pre cei trei coconi în Vavl-
lon, cari de bună voie și-au dat fo-
cului sufletul lor, ca să nu se în-
chine celor deșarte, răcorind cupto-
rul cel aprins, l-ai mântuit,
păzindu-le și părul nevătămat,
trime|înd para focului asupra
tuturor vrăjmașilor.
7. Tu pre Danii! cel de pârârile
cele pline de pizmă lepădat în pă-
mânt spre mâncare leilor, nevătă-
mat l-ai scos la lumină.
8. Și pre lonâ cel hrănit întru a-
dâncime, care fără de cru|are chi-
nuit în pântecele chilului, nevătă-
mat la 1o|i ai lui l u ai arătat, o Pă-
rinte!
9. Și acum nu zăbovi mult milo-
stive scăparea tuturor, degrab te a-
rată celor din neamul lui Israil,
care se ocărășle de neamurile cele
urîte și fărădelege.
10. Iar de s'a spurcat viea|a noa-
stră înslrelnându-se, scofându - ne
pre noi din mâna vrăjmașilor, ori-
6. 4. Ețire 14. 22. 5. 2 Macab. 8. 19.
7. Dcniil 6, 22.
8. Ionâ 2, 1, 11.
1334 CARTEA A TREIA
cum vel vreâ Stăpâne, pierde-ne
pre noi.
11. Ca nu cei ce cugetă cele de-
șarte, cu cele deșarte să se laude
pentru pierirea celor iubiți ai tăi,zi-
când : nici Dumnezeul lor nu i-au
mântuit pre ei.
12. Iar tu cel ce toată tăriea și
toată puterea ai, cel veșnic, caută
acum, și ne miluește pre noi cei ce
cu silnicie nedreaptă acelor fărăde-
lege, ca niște tâlhari ne omorîm.
13. Infricoșază neamurile cu pu-
terea ta cea nebiruită astăzi, cel ce
pofi mântui pre neamul lui Iacov.
14. Ție se roagă toată mulțimea
pruncilor și părin|ii acestora cu la-
crămi.
15. Arătat să fie tuturor neamu-
rilor, că cu noi ești Doamne, șl nu
fi-ai întors fața la de către noi, ci
precum ai zis: că nici In pământul
vrăjmașilor pre ai tăi i-al trecut cu
vederea, așâ săvârșește Doamne.
16. Iar Eleazar sfârșind
rugăciunea, împăratul cu hiarele și
cu tot sunetul pulerii, a venit la
locul cel de alergarea cailor.
17. Și văzând Iudeii, tare au
strigat la cer, cât și văile cele de a-
proape împreună răsunând, mare
plângere au făcut în toată tabăra.
18. Atunci marele, slăvilul,
atolfi- Itorul și adevăratul
Dumnezeu arătând sfânta sa fafă,
au deschis porfile cele cerești,
dintru care doi slă- vifi îngeri
înfricoșat! la chip s'au pogorîl
arătați la toți, afară de ludei.
19. Șl au stătut împrotivă, și pu-
terea vrăjmașilor o au umplut de
gâlceavă și de frică, și cu obezi o au
legat, din care nu s'a putut mișcâ.
20. Și supt frică a fost și trupul
Împăratului, șl Indrăznirea lui cea
cu grea mânie, uitare a luat.
21. Și s'au Întors hiarele asupra
puterii cei Intrarmate, care dinapoi
veneâ, și'i călcau pre ei și'i pierdeau.
22. Și s'a întors mâtiiea Împăra-
tului spre jale și spre lacrămi, pen-
tru cele ce mai 'nainte a fost me-
șteșugit.
23. Că auzind strigarea, și vă-
zându'i pre toți cu fafa la pământ
spre pierire lăcrămând el, cu mânie
pre prietini îi mustră, zicând:
24. Alăturea cu mine
Impărăfifi, și pre tirani i-ați
covârșit cu liră- niea, și pre mine
Insu'mi, cel ce sunt al vostru de
bine făcător vă ispitit! să mă lipsifi
de domnie și de suflet, Intru ascuns
meșteșugind cele ce nu folosesc
Împărăției.
25. Cine a strâns aici pre cei ce
cu credință au finul nouă tăriile fă-
rll, dela casele lor depărtându'i pre
fiecare fără de socoteală,
26. Cine așâ fără de cuviinfă a
cuprins cu munci pre cei ce sunt
din început cu bun cuget către noi
neamurile, care cu totul suntem o-
seblfi, și de multe ori foarte rele
primejdii au primit mai mult decât
toți oamenii?
27. Dezlega|il Dezlegați aceste
nedrepte legături, și cu pace li slo-
bozii la casele lor, rugându-vă să se
ierte cele mai 'nainte făcute.
28. Sloboziți pre fiii
atofțiitorulul cerescului Dumnezeu
cel viu, care dela strămoșii noștri
până acum ne împiedecată și cu
mărire, bună stare dă lucrurilor
noastre.
29. Deci el acestea a zis: iar ei
îndată cât s'au deslegat, pre sfântul
Dumnezeu Mântuitorul lor su bine-
cuvântat, atunci după ce dela
moarte au scăpat.
30. După aceea împăratul In ce-
tate mergând, chemând pre cel ce
eră preste venituri, a poruncit vi-
nuri și alte, care sunt de lipsă la
ospăf, Iudeilor să le deâ pre șapte
zile, judecând, ca In locul In care li
s'au părut că vor pier), Intr'acela
 A MACAVEILOR
sS prăznuiască cu toata veselia zile
de mântuire.
31. Atunci cei mai 'nainte ocă-
riți, și aproape de iad, și mai vârtos
întru el intrați pentru moartea cea
amară, și cu rea Jale, desfătare de
mântuire făcând în locul cel gătit
de pierire și de îngropăciunea lor,
cu ședere l-au împărțit plini de
bucurie.
32. Și părăsind glasul plângerii
cel cu totul lăcrămos, au luat cân-
tare părinlească, lăudând pre Mân-
tuitorul și făcătorul de minuni
Dumnezeu, și toată plângerea și
vaetul lepădând, danturi de veselie
au împreunat semn de pace.
33. Așijderea șl împăratul
pentru acestea mare ospă| făcând,
neîncetat mărturisire înălță la cer
cu mare cuviință pentru mântuirea
cea minunată, ce s'a făcut.
34. Iar cei ce mai 'nainte, la pie-
rire și mâncare pasărilor îi puneâ
să fie și'i rânduiâ cu bucurie, au
suspinat, cu rușine îmbrăcându-se,
și îndrăsnirea cea înfocată fără de
cinste stinsă fiind.
35. Iar Iudeii precum mai
'natnte am zis, întru veselie și întru
desfătare cu mărturisiri bune șl cu
cântări petreceau.
36. Și oblceiu de obște pentru a-
cestea rândulnd preste toată
nemer- niciea lor întru neamuri, au
pus a (ineâ aceste zile de veselie,
care mai 'nainte s'au zis, nu pentru
băutură și pentru lăcomie, ci
pentru mântuirea cea prin
Dumnezeu făcută lor.
37. Și s'au rugat împăratului ce-
rându'și slobozenie acasă.
38. Iar scrisoarea lor s'a făcut
din douăzeci și cinci ale lui Pahon
până în patru ale lui Epif, în pa-
truzeci de zile, și din cinci ale lui
Epif până la șapte, în trei ziles'au
pus ca sâ'i piarză pre ei.
39. Intru care șl cu mare mărire
arătând mila sa Stăpânul tuturor,
6-7 1336
negrești i - au mântuit pre ei
totodată.
40. Și se ospălau toate dela îm-
păratul, dându-li-se până la a
patrusprezecea zi, întru care și
rugăciunea au făcut pentru
slobozeniea lor.
41. Și împreună lăudându'i pre
el împăratul mai marilor cetăților,
această carte ce urmează mai |os,
care cuprinde mare nevoinfa sufle-
tului, a scris.
CAP. 7.
Cartea împăratului Ptolomeu către
supușii săi, pentru întoarcerea
Iudeilor
întru ale sale.
Îturor
mpăratul Ptolomeu Filopator ce-
lor mal mari din Eghipet și tu-
celor r ânduiu P rests 1 e
cruri, bucurie și sănătate.
2. Sănătoși suntem șl noi și fiii
noștri, îndreptându - ne nouă
marele Dumnezeu lucrurile după
cum voim.
3. Oarecare din prietini cu rău
nărav mai adese ori îndemnându-
ne, ne-au făcut ca să adunăm pre
toți Iudeii de supt împărăția
noastră la un loc, să'i muncim ca
pre niște vicleni cu mari chinuri.
4. Zicând că niciodată lucrurile
noastre nu vor fî bine așezate pen-
tru ura, care au aceștia către toate
neamurile până ce se va săvârși a-
ceasta.
5. Cari și lega|i adouândo'i pre
ei cu batjocuri, ca pre niște robi, și
mai vârtos ca pre niște vicleni fără
de nici o cercetare și iscodire, s'au
apucat a'i ucide, mai cu sălbatică
cruzime fiind coprinși decât legea
Schijilor.
6. Și noi pentru aceasta mal
greu certând pe aceștia, după
blândețile, care avem către toți
oamenii, abia vieafa lor hărăzindu -
le, și cunoscând că Dumnezeu cel
ceresc apără și scutește pre Iudei,
ca un tată,
1336 CARTEA A TREIA A MACAVEILOR
care pururea își ajuforește pre fii.
7. Și socotind noi și prieteșugul,
prin care au către noi și către pă-
rinfii noștri, adeverită bună
cugetare după dreptate iam
slobozit, ori ce vină fie.
8. Și am poruncit fiecăruia, fofi
la casele lor să se întoarcă Tn tot
locul, și nimeni pre ei întru nimic
să nu'i vatăme, nici să'i ocărască
pentru cele ce fără de socoteală s’au
făcut.
9. Că să șfiți, că asupra acestora
de vom meșteșugi cu vre un rău
vicleșug, sau îi vom mâhni pre ei cu
totul, nu pre om, ci pre Dumnezeu
cel prea înalt, care stăpânește toată
puterea, împrotivitor nouă spre
izbândirea lucrurilor, totdeauna
neapărat întru toate îl vom aveâ,
fiți sănătoși.
10. Și luând Iudeii dela
împăratul cartea aceasta, nu s'au
nevoit îndată a plecă, ci au rugat
pre împăratul pentru cei din
neamul Iudeilor, carii de bună voie
au făcut rău înaintea lui Dumnezeu
celui sfânt, și legea lui Dumnezeu
au călcat, să li se facă prin ei
certarea, care li se cuvine.
11. Zicând : că cei ce pentru
pântece au călcat poruncile cele
Dum- nezeești, niciodată nu vor
cugetă bine, nici poruncilor
împăratului nu vor 11 credincioși.
12. Și zicând ei adevărul, a pri-
mit, și luându'i le - a dat lor voie
slobodă la toate, ca pre cei ce au
călcat legea lui Dumnezeu, să'i
piarză în tot locul cel de supt
împărăfiea sa cu îndrăzneală fără
de nici o putere sau cercetare
împărătească.
13. Atunci foarte lăudându'l
pre el, cum se cădea, preoffi și toată
mulțimea lor glăsuind aliluiea, cu
bucurie s'au despărfit.
14. Și așâ pre cel căzut din cei
pângăriți fiind de un neam cu ei,
pre drum îl certă și cu arătări îl
omoră.
15. Și într'aceiaș zi au omorî!
mai mult decât trei sute de bărbațl
și s'au bucurat și s'au veselit o-
morînd pre cei fărădelege.
16. Iar cei ce s'au lipit de Dum-
nezeu până la moarte, desăvârșit
dobândirea mântuirei luând.au
mers din cetate încununați cu de
toate felurile de flori cu bun miros,
cu veselie și cu strigare de laude, și
cu cântări de toate viersurile, mul-
țumind Dumnezeului celui sfânt al
părinfilor. Mântuitorului lui Israil.
17. Șl sosind la Ptolemaida, care
pentru firea locului se numește Ro-
doforon, (adică aducătoare de tran-
dafir); unde'i așteptă pre ei tabăra
după sfatul lor cel de obște.
18. Șapte zile au făcut acolo os-
păț de mântuire, dându-le lor îm-
păratul cu bună inimă toate cele de
lipsă la călătorie fteștecăruia până
la casa lui.
19. Și sosind în pace cu cuvioase
mărturisiri, așijderea șl acolo au
rânduit a tineâ aceste zile de
veselie.
20. Care șisfinjindu-le cu stâlp
la locul ospățului rugăciune
așezând, s'au dus nevătămați,
slobozi și foarte veseli pre pământ
și pre mare și pre rîu mântuiji
fiecare cu porunca împăratului la
casa sa.
21. Și mai multă putere decât
mal nainte având întru vrăjmași,
cu mărire și cu frică și de nimeni
întru nimic clălindu-se din averile
sale.
22. Și toate ale sale toți după
scrisoare le-au luat, cât cei ce aveau
câte cevă de ale lor, cu mare frică le
dă lor, măriri desăvârșit făcând lui
Dumnezeu cel prea mare pentru
mântuirea lor.
 23. Bine este cuvântat
Dumnezeu izbăvitorul lui Israil în
vremi veșnice, Amin.
Rugăciunea, lui Mani împăratului
Iw^ei când ni rob in Vavilon
D oamne atotputernice, Dumnezeul
pârînfilor noștri al lui Avraam și
al lu I lua ac șl al lu I lac oa și al cemin|
iel lor cei drepte; care ai făcui cerul și
pământul cu țoală podoaba lor; cel ce
ai legat marea cu cuvântul poruncii
tale; cel ce ai încuiat adâncul și l c ai
pecetluit pre el cu înfricoșat și clăvit
Numele tău; de carele toate ce tem și ce
cutremură de faja puterii fale, că
necuferită ecte mare cuviinfa măririi
tale și nerăbdată mâniea îngrozirii tale
cei acupra păcătoșilor; și nemăcurată
și neurmată ecte mila făgăduinjii tale.
Că tu ești Domnul cel înalt, milocârd,
îndelung răbdător și mult miloctiv, și'|i
pare rău de răutăjile oamenilor. Tu
Doamne, după mulțimea bunătă|ei tale,
ai făgăduit pocăință și iertare celor ce
greșecc jie, și cu mulfimea îndurărilor
tale ai hotărît pocăință păcătoșilor
cpre mântuire. Tu dar Doamne
Dumnezeul puterilor) N'ai pu5
pocăinfă drepților, lui Avraam și lui
kaac și lui lacov, celor ce n'au greșit
(ie; ci ai puc pocăinfă acupra mea
păcătocului, pentrucă am greșit mai
mult decât numărul nicipu- lui mării.
Sfârșitul Dumnezeeștii Scripturi a Vechiului Testament.
Inmiuliiu-s’au fărădelegile
Doamne, înmultilu-c'au fărădelegile
mele
mele și nu cunt vrednic că pri- vecc și
că văz înălfimea cerului, pentru
mulțimea nedreptăților mele. împilat
cunt de multă legătură de fier, în cât
nu'mi pociu ridică capul meu, și nu
ecte clăbire. Pentrucă am întărâtat
mâniea ta, și rău înaintea ta am făcut,
nefăcând voea ta și nepăzind poruncile
tale. Și acum plec genunchele Inimii,
trebuindu'mi bunătate dela tine;
greșil-am Doamne. greșit-am, și
fărădelegile mele eu le știu; ci mă
cucerecc rugându-mă. Slăbește’mi
Doamne, clăbește'mi și nu mă pierde
pre mine cu fărădelegile mele,nici în
veac fiind mânie că nu te uiți la
răutățile mele, nici că mă ocân-
dești,întru cele mai de joc ale pămân-
tului. Pentrucă tu ești Dumnezeule,
Dumnezeul celor ce ce pocăiecc; și
întru mine că arăji toată bunătatea ta.
Că nevrednic fiind, că mă mântuești
după multă mila fa; și te voiu lăudă
totdeauna în zilele vicfel mele. Că pre
tine te laudă toată puterea îngerilor; și
a ta ecte clava în vecii vecilor, Amin.