ÎMPRTIREA

1 CONTINU CU
Sfintele Taine
Lector i coperta: Maria-Comelialcjr
DTP: Violeta i Paul Morar

Imagine copert: Aer brodat, ultimul sfert al secolului XV,

Muzeul Mnstirii Putna.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României

împrtirea continu cu Sfintele Taine: dosarul
unei controverse — mrturiile Tradiiei / studiu introductiv

i trad.: diac.Ioan I. Icjr- Sibiu: Deisîs, 2006

ISBN (10) 973-7859-15-4; ISBN (13) 978-973-7859-15-0

I. Ic, Ioan L, jr. (pref.; trad.)

265:281.9

© DEISIS
 Canoane din secolul IV
i interpretrile canonitilor bizantini
din secolul XII 1

Canonul 8 Apostolic:
Dac un episcop, preot sau diacon, ori altul din registrul
preoesc, nu s-ar împrti atunci când se face Ofranda
[euharistic], s spun cauza; i dac e întemeiat, s
dobândeasc iertare; iar dac n-ar spune-o, fie înde- s
prtat [aphorizestho] ca unul care se face cauz de vt-
mare poporului i insufl bnuial împotriva celui ce b
aduce c
n-ar aduce-o în chip sntos.

Ioan Zonaras: Canonul vrea ca toi s

fie pururea gata
i vrednici de împrtirea cu cele Sfinte, i mai cu seam
cei sfinii [clericii]. De aceea spune c, dac nu s-ar îm-
prti cineva atunci când se aduce Ofranda [euharistic],
fie sspun cauza i dac e întemeiat fie iertat, fie s s
fie îndeprtat [aphorizestho] dac nu o spune; fiindc d
poporului prilej de bnuial nu bun împotriva preotului
care face Jertfa fr
de sânge, ca unul care nu vrea pri- s
measc împrtania de la acela ca i cum ar ti are o c
oprire la lucrarea celor sfinte.

Teodor Balsamon: Nu tie cineva de un episcop sau un

preot care intr în altar i lucreaz cele sfinte i nu se îm-
prtete cu cele Sfinte. Iar dac s-ar gsi cineva fcând

1
K. Rallis - M. Potlis, Syntagma tou theion kai hieron kanonon,
Atena, II, 1852, p. 11-14; IU, 1853, P- 125-129.

383
aa ceva, nu numai s fie îndeprtat, dar s
fie i pedepsit

cu pedeaps mare, în cazul în care n-ar spune o cauz înte-

meiat i evident care-i oprete dumnezeiasca împrtire.
Dintre diaconi îns pe cei mai muli îi vedem intrând în
altar i neîmprtindu-se, dar nici atingându-se de cele
Sfinte; dac îns cineva dintre ei se va atinge de ele cu mâna
i nu se va împrti, s fie îndeprtat potrivit canonului.
Unii interpreteaz acest canon astfel; alii îns spun c
acest canon îndeprteaz orice cleric sfinit care nu se
împrtete, chiar dac st în afara sfântului altar, lucru
excesiv.

Alt interpretare
Cele privitoare la canoanele 8 i 9 unii le-au interpretat
într-un fel, iar alii într-altul. Legând între ele cele privi-
toare la ele c aceia care se numr în registrul
spunem
preoesc i slujesc Sfintelor Taine i nu se împrtesc când
se aduce Ofranda [euharistic] s îndeprtai, dac nu
fie

spun o cauz întemeiat. Iar cei sfinii [clericii] care nu

pun mâna în altar pe cele Sfinte i toi credincioii laici
care nu rmân sau nu struie pân la sfârit, când se face
sfânta împrtire de ctre cei vrednici, s
fie îndeprtai

ca unii lipsii de rânduial. Cci a spune noi toi credin- c

cioii laici i cei sfinii care nu pun mâna pe cele Sfinte
trebuie s
se împrteasc în fiecare zi cu cele Sfinte, iar
s
dac nu fie îndeprtai, nu e nici prerea canonului, nici
nu e cu putin s
se fac; de aceea spune i canonul 9 s
fie pedepsii credincioii care nu rmân, i nu a adugat
cei care nu se împrtesc. Aa s interpretezi deci aceste
canoane, în conformitate cu canonul 2 al Sinodului de la
Antiohia.

nu se împrtete s spun
Alexie Aristen: Preotul care
dac nu o spune s fie îndeprtat; cci face s
cauza, iar
cad sub bnuial pe cel care aduce [Ofranda euharistic].
Preotul sau altcineva din registrul preoesc, care nu se
împrtete i nu spune cauza pentru care face acest lucru,
s fieîndeprtat ca unul care d
prilej de bnuial împo-
triva celui ce aduce Jertfa defr
sânge.

384
 Canonul 9 Apostolic:
Toi credincioii care intr i ascult Scripturile, dar nu
rmân la rugciune i la sfânta împrtire, trebuie s
fie îndeprtai ca unii care fac neorânduial bisericii.

Ioan Zonaras: Prezentul canon cere ca, atunci când se

svârete Jertfa [euharistic], toi s struie pân la sfârit
în rugciune i în sfânta împrtire. Fiindc pe atunci se
cerea i laicilor s se împrteasc încontinuu2 cci exist ,

un canon [11] al Sinodului de la Sardica, un altul [80] al

celui din Trullo i un altul [2] al celui de la Antiohia care
spune c, dac
cineva aflat de fa
nu s-ar împrti trei
duminici la rând, s
fie îndeprtat. Drept pentru care i
prezentul canon îi îndeprteaz pe cei ce nu rmân pân la
sfârit ca unii care tulbur rânduiala; despre aceasta vor-
bete i canonul 2 al Sinodului de la Antiohia.

Teodor Balsamon: Hotrârea prezentului canon e foarte

muctoare [drimytatos], fiindc îi îndeprteaz pe cei ce
vin la biseric i nu rmân pân la sfârit, nici nu se îm-
prtesc. i alte canoane hotrsc în chip asemntor ca
toi s
fie gata i vrednici de împrtire i-i îndeprteaz
pe cei care nu se împrtesc trei duminici la rând.

Alexie Aristen: S îndeprtezi pe cel ce nu rmâne la

rugciune i împrtire.
Cel ce nu struie în biseric pân la sfârit, ci iese din
biseric pe când se svârete înc sfânta Liturghie, trebuie
s fie îndeprtat ca unul care produce neorânduial bisericii.

Canonul 2 Antiohia (431):

Toi care intr în biseric i ascult sfintele Scrip-
cei
turi, dar nu iau parte în comun la rugciune împreun cu
poporul sau întorc spatele sfintei împrtiri din Euha-
ristie potrivit vreunei neorânduieli, toi acetia s fie dai
2
Kai hoi laikoi gar synechos metalambanein tote apetounto.

385
afar pân ce vor putea dobândi iertare mr-
din biseric
turisindu-se, artând roade de pocin i cerând iertare;
îns nu le este îngduit s
intre în comuniune cu cei exco-
municai, nici adunându-se prin case s
se roage împre-
un cu cei ce nu se roag împreun cu biserica, nici fie s
primii în alt biseric cei ce nu se adun în biseric. Iar
dac vreunul din episcopi, preoi sau diaconi, ori cineva
ce ine de acest canon va intra în comuniune cu cei exco-
s
municai fie excomunicat i acela ca unul care tulbur
canonul bisericii.

loan Zonaras: Prinii Sinodului au stabilit aceasta ur-

mând canonului 9 apostolic, cci acela zice c trebuie în-

deprtai toi credincioii care intr i ascult Scripturile,

dar nu rmân la rugciune i la sfânta împrtire ca unii

care fac neorânduial bisericii. Aadar, i acetia au hot-
rât s fie respini din biseric, adic s fie deprtai i scoi
afar din adunarea credincioilor, cei ce intr în biseric i
nu rmân la rugciune, nici nu se împrtesc potrivit vreu-
nei neorânduieli ori dintr-o cauz neîntemeiat* ci fr
rânduial i far motiv. Prinii au numit aici întoarcere a
spatelui nu faptul de a urî dumnezeiasca împrtire i a
nu suporta din aceast pricin cuminecarea, ci faptul de a
fugi ele chipurile din evlavie i ca din smerit-cugetare.
de
Cci, dac ar întoarce cineva spatele sfintei împrtiri
urând-o i scârbindu-se de ea, acela n-ar fi osândit la înde-
prtare, ci la o dezavuare desvârit i anatem. Iar dup
ce au menionat îndeprtarea, au adugat i faptul c nu e
îngduit cuiva s intre în comuniune cu cei excomunicai
i respini din biseric, nici s se roage într-o cas, nici s
fie primii într-alt biseric; iar pe cei care se roag îm-
preun cu acetia sau îi primesc în biseric s
fie i ei ex-

comunicai ca unii care tulbur canonul bisericii. Aceleai

lucruri le spuneau i canoanele 10 i 11 ale Sfinilor Apos-
toli i canonul 33 al Sinodului de la Laodiceea: nu se c
cade sne rugm cu un eretic sau schismatic.

Teodor Balsamon: La canoanele apostolice 8 i 9 s-a ex-

plicat cine anume sunt cei care nu rmân la rugciune i la

386
 sfânta împrtire i cum anume se pedepsesc; iar la cano-
nul 10 i despre cei ce intr în comuniune cu cei excomu-
nicai. Urmând acestora i prezentul canon hotrte s fie
îndeprtai cei care intr în biserici nu rmân la rugciu-
ne, nici nu vin la sfânta împrtire potrivit vreunei neo-
rânduieli, is fie dai afar pân ce vor arta pocin
vrednic cu mrturisire. Dar pentru c cei îndeprtai astfel
obinuiau s s
intre în comuniune i se roage cu unii nu în
biserica din care fuseser scoi, ci într-o cas de rugciune
sau în alt biseric, i s c
spun acest lucru nu e pedepsit,
întrucât cel îndeprtat ar fi chipurile prigonit de biserica
care 1-a îndeprtat pe bun dreptate, prezentul canon spune
c toate casele de rugciune i lcaurile, oriunde s-ar afla,
sunt o singur biseric, de aceea clericii nu trebuie se s
roage cu cel îndeprtat, chiar dac e din alt enorie, iar pe
cei ce fac în chip contrar acestora îi azvârle pedepsei exco-
municrii.
Tu înscitete cele scrise la zisele canoane apostolice i
potrivit aceloraînelege i prezentul canon, i spune nu c
trebuie socotii c
întorc spatele sfintei împrtiri cei cafe
se scârbesc de ea sau, cum spuneau unii, cei care fug de ea
din motiv de evlavie i smerit-cugetare —
cci primii vor
finu numai îndeprtai, ci i dezavuai ca eretici, iar cei-
lali vor trebui s
cear iertare pentru evlavia i sfiala fa
de cele Sfinte —
ci cei care din dispre i trufie ies cu neo-
,

rânduial afar din biseric înainte de sfânta împrtire

s
i nu rabd vad dumnezeiasca împrtire a Sfintelor
Taine. Auzind îns canonul care spune c
sunt excomuni-
cai episcopii i ceilali clerici care se roag împreun cu cei
excomunicai, nu spune c
laicii care acioneaz contrar
canonului sunt nevinovai, cci i acetia sunt îndeprtai
potrivit canonului 10 apostolic, care nu face deosebire
între clerici i laici. Caut i canonul 9 al Sinodului de la
Cartagina.
Din pricina ameninrii canoanelor 8 i 9 ale Sfinilor
Apostoli, dar i a celui de fa, s-a inventat distribuirea
anaforei, astfel ca i cei care nu se pot împrti cu sfintele
s
i de via fctoarele Taine aib toat necesitatea de a
387
strui pân la sfâritul dumnezeietii celebrri sfinte i s
o primeasc spre sfinire din mân
preoeasc.

Alexie Aristen: Cine intr în biseric i ia aminte la Sfânta

Scriptur, care iese dispreuitor i întoarce spatele
dup
împrtirii, acela trebuie dat afar pân ce va fi iertat
artând rod de pocin. i cine intr în comuniune cu un
excomunicat s fie i el excomunicat. i cine se roag cu
cei ce nu se roag împreun cu biserica e vinovat. Iar cine
primete pe cel ce nu se adun la biseric nu e nevinovat.
E dat afar din biseric i cel care nu ia parte în comun cu
poporul la rugciune, ci iese înainte de concediere, ca unul
care dispreuiete dumnezeiasca împrtire i-i întoarce
spatele, pân ce prându-i ru va arta rod de pocin; dar
s
dac se ciete, fie primit. Iar cel care îl primete pe cel
ce nu se adun în biseric împreun cu credincioii i se

roag cu el prin case sau în alt biseric va fi vinovat fa

de canoane, aa cum i cel care intr în comuniune cu cei

excomunicai va fi i el excomunicat.

*3

întrebare

împrtirea cu dumnezeietile Daruri sfinite este la

libera latitudine a tuturor monahilor, clericilor i laicilor

neoprii, ca acetia s se poat sfini prin ea aproape în

fiecare sau e pus în balan de o regul?
zi, i
împrtirea
Binelui este pentru cei ce adunai în biseric una necesa-
r/constrângtoare sau la libera alegere i spontan?

Rspuns
Aa cum lege este ca demnitile s se dea celor demni,
tot aa i cele sfinte sfinilor. Deci cei care i-au netezit prin
viaa curat calea dumnezeietii împrtiri o vor primi
neîmpiedicat; cci negreit nici ei n-ar cuteza s se apropie

3 Rspunsul lui Teodor Balsamon la întrebarea 17 a patriarhului

Marcu al Antiohiei, ibid. IV, 1854, P- 460-461.
388
de ea la întâmplare, înelegând înlimea harului i mreia
tainei. Dar nu s-a hotrât ca unii s se împrteasc din
dumnezeietile Daruri sfinite în chip necesar/constrâng-
dac unii se folosesc de canonul 9 apostolic care
tor, chiar
spune aa: „Toi credincioii care intr i ascult Scripturile,
dar nu rmân la rugciune i la sfânta împrtire, trebuie
s fie îndeprtai ca unii care fac neorânduial bisericii" i
vor ca toi cei adunai în biseric s se împrteasc din
dumnezeietile Daruri sfinite, chiar dac acetia nu vor;
dar noi nu lum aa canonul acesta. Cci suntem de prere
ca toi credincioii s rmânadunai în biseric pân la
sfâritul dumnezeietii celebrri sfinte, pân la ultima rug-
ciune a celebrantului i împrtirea din anafur, iar asupra
celor ce nu fac aa agitm constrângerea acestui canon;
dar nu-i constrângem s
se împrteasc din pricina vio-
lentrii contiinei. S
se bage de seam deci c, potrivit
cuprinsului zisului canon, cei adunai în biseric nu au voie
s lase celebrarea sfânt în chip dezordonat fiindc pân
ci,

la proclamarea sfintelor Evanghelii puterea tainei o sfin-

esc psalmii chitarei lui David, dar dup ea se deschid pre-
ludiile Jertfei frsânge, care poruncesc i arhiereilor s-i
depun omoforul, împodobit ca o figur a Mielului, i aa
s se ating de taina adevratului Miel fctor de via,
dac cei din biseric o prsesc spontan îndat dup sfin-
tele Evanghelii, s
nu fie învinuii, dar dac o prsesc dup
începutul Jertfei celei far de sânge i tainice, s
fie înde-
prtai pe drept cuvânt, ca unii care produc dezordine i
scandal.

389
 Sfântul Vasile cel Mare
Epistola 93 ctre Cezaria patriciana
despre Cuminecare 1
(372)

Bun i folositor lucru este ane cumineca i împrti în

cu Sfântul Trup
fiecare zi i Sânge al lui Hristos, întrucât El
însui spune: „Cine mnânc Trupul Meu i bea Sângele
Meu are via venic" Cci cine se îndoiete
[In 6, 54]. c
faptul de a te împrti
încontinuu [metechein synechds]
de via nu e nimic altceva decât a fi de mai multe ori viu
[zen pollachds].
Noi ne cuminecm de patru ori pe sptmân: duminica,
miercurea, vinerea i sâmbta, precum i în celelalte zile
dac e pomenirea vreunui sfânt.
c în vremuri de persecuii unii erau nevoii, în
Iar faptul
absena unui preot sau liturg,s ia Cuminectura cu mâna
proprie e de prisos s demonstrm c nu e nicidecum un
lucru grav, întrucât obiceiul îndelungat confirm acest lu-
crul prin puterea faptelor însei.
Cci toi câi vieuiesc ca monahi în pustiu unde nu este
preot in Cuminectura acas i se împrtesc ei înii.
Iar în Alexandria i Egipt chiar i fiecare laic are, cum
au majoritatea, Cuminectura în casa lui i se împrtete
când vrea el însui.
Cci din moment ce preotul a svârit i dat odat Jertfa,
cel ce a primit-o odat întreag, dac se împrtete din
ea în fiecare zi, trebuie s cread pe drept cuvânt c se îm-
^32, 484-485.
391
prtete i o primete de la cel care i-a dat-o. Pentru c
i în biseric preotul d prticica i cel ce o primete o ine
cu toat puterea i aa o duce la gur cu mâna proprie.
Prin urmare, e acelai lucru dac cineva primete de la
preot o singur prticic sau mai multe prticele deodat.

392
 Cuminecarea continu
în monahismul secolului IV

Relatare despre monahii din Egipt 1

(394)

2, i. Am vzut în Tebaida i un alt brbat minunat, pe

nume awa Or, printe al unor mnstiri cu o mie de frai,
cu înfiare îngereasc, în vârst de 90 de ani, care avea
o barb alb czându-i pe piept i o fa strlucitoare [...]
7. Vzându-ne, brbatul ne-a îmbriat bucurându-se i
s-a rugat pentru noi; i splându-ne picioarele cu mâinile
lui s-a întors spre învtur, cci era foarte experimentat
în Scripturi având acest har de sus de la Dumnezeu. i
dezlegându-ne multe puncte din Scripturi i predându-ne
credina ortodox ne-a îndemnat la rugciuni. 8. Cci la
aceti mari [brbai] era obiceiul de a nu apropia hrana de
trup înainte de a da sufletului hrana duhovniceasc, iar
aceasta este cuminecarea cu Hristos. Aadar, dup ce ne-am
împrtit din ea i am mulumit, ne-a îndemnat la mas [...].

Am vzut în Tebaida, în hotarele Hermopolisului, un

8, 1.
altbrbat sfânt pe nume Apollo [...] 2. El avea mnstiri
sub munte i era printe a 500 de monahi. Era faimos în
Tebaida i avea lucruri mari, iar Domnul fcea prin el multe
puteri i tot felul de semne se svâreau prin el. Artând o

1
Ed. A. Festugiere: Historia Monachorum in Aegypto (Subsidia
hagiographica 53), i97h P- 35, 37; 66-67, 69; 134; 112-113.

393
mare ascez înc de copil, acesta dobândise la sfâritul
vieiii acest har: cci la vârsta de 80 de ani îi alctuise o
mare mnstire din 500 de brbai desvârii care aproape
toi puteau svâri semne. [...] 49. Vzându-ne s-a închinat
primul întinzându-se la pmânt i sculându-se ne-a srutat
i ducându-ne înuntru i splându-ne
s-a rugat pentru noi
picioarele cu mâinile lui ne-aîndemnat la odihn. Fcea
aceasta cu toi fraii care veneau la el. 50. Cci fraii care
erau cu el nu gustau hran înainte de a se cumineca cu
Euharistia lui Hristos. Fceau aceasta în fiecare zi la ceasul
al noulea.i prânzind astfel, edeau ascultându-1 învând
toate poruncile pân la primul somn. Dup care unii dintre
ei seretrgeau în pustiu rostind pe de rost Scripturi toat
noaptea, iar alii struiau acolo ludând pe Dumnezeu în
imne neîncetate pân la ziu; eu însumi i-am vzut înce-
pând imnele seara i neîncetând cântarea pân în zori.
51. dintre ei coborau din munte numai la ceasul al
Muli
noulea, se împrteau din Euharistie i se întorceau iari
înapoi mulumindu-se doar cu aceast hran duhovniceas-
c pân la cellalt ceas al noulea. i muli dintre ei fceau
aceasta timp de multe zile. [...] 56. Mai zicea: „Dac e cu
putin, monahii trebuie s
se cuminece în fiecare zi cu
Tainele lui Hristos. Cci cine se îndeprteaz de ele se în-
deprteaz de Dumnezeu. Iar cine face încontinuu [syne-
chos] aceasta, primete încontinuu pe Mântuitorul; cci
glasul Mântuitorului zice: «Cine mnânc Trupul meu i
bea Sângele Meu rmâne în Mine i Eu în el» [In 6, 56].
57. Este de folos monahilor care fac încontinuu aducere-
aminte de Patima mântuitoare fie gata i s
se preg- s
teasc pe ei înii astfel încât s
fie întotdeauna vrednici de

primirea ceretilor Taine, fiindc aa ne învrednicim i de

iertarea pcatelor."

25, 1. Mai este un alt pustiu în Egipt pe rmul mrii,

dar foarte aspru, în care locuiesc muli ianahorei mari,
care e aproape de Diolcopolis. 2. Am
vzut acolo un preot,
brbat sfânt i foarte smerit i care vedea încontinuu ve-
denii, pe nume Piamona. Acesta pe când aducea odat

394
slujba lui Dumnezeu a vzut un înger stând de-a dreapta
jertfelnicului i însemnându-i pe fraii care se apropiau de
har [Euharistie] i scriind numele lor într-o carte. i cum
unii din ei nu veneau la Liturghie [sinax], a vzut numele
lor terse, iar dup treisprezece zile au murit.
16,1. Am vzut i
un alt preot pe nume Evloghie care
când aducea Dumnezeu Darurile primea atâta har al
lui
cunoaterii, încât cunotea socotinele fiecruia din mona-
hii care se apropiau. Vzându-i pe unii monahi vrând s
se apropie de altar îi reinea adeseori spunându-le: „Cum
îndrznii s venii la Sfintele Taine având gânduri rele?
In noaptea aceasta tu te-ai dedat gândului necuviincios al
desfrânrii. Altul, spunea, socotea în gândul lui c
nu e
nicio diferen dac se apropie de har fie pctos, fie drept.
Iar altul se îndoia cu privire la Dar[urile euharistice]: «Oare
m vor sfini ele când m
apropii de ele?» Retragei-v
aadar puin de la Sfintele Taine i pocii-v din suflet,
ca s vi se fac iertarea pcatelor i facei-v vrednici de
cuminecarea cu Hristos. Cci dac nu v
curii mai întâi
de gânduri, nu v
putei apropia de harul lui Dumnezeu."

Sfântul Ioan Cassian

(f 43o)

Din Convorbirile cu Prini din Egipt2

Din prima convorbire cu awa Isaac

IX, 21. Despre Pâinea cea spre fiin sau de toate zilele.
„Pâinea noastr cea spre fiin [epiousion] d-ne-o nou
astzi" înseamn calitatea nobleei i fiinei ei, prin care e
mai presus de toate fiinele, iar înlimea mreiei i sfinirii
ei întrece toate fpturile; iar cea de-a doua exprim însui-
rea folosului i utilitii ei. Cci atunci când spune „cea de

2
PL 49, 794-796; 708-709; 1277-1280.

395
toate zilele", arat c frea n-am putea duce nicio zi viaa
duhovniceasc. Iar când spune „astzi" arat c
trebuie
luat în fiecare zi [cotidie esse summendum] i c
druirea
ei de ieri nu e de ajuns dac nu ne-ar fi dat în chip asem-
ntor i astzi. Lipsa ei zilnic s
ne fie un avertisment c
trebuie s
facem aceast rugciune tot timpul, fiindc nu e
zi în care s
nu avem nevoie s
ne întrim inima omului
nostru luntric prin mâncarea i primirea ei, chiar dac
expresia „astzi" poate fi îneleas i cu referire la viaa de
fa, cu alte cuvinte: cât timp rmânem în acest veac d-ne
c
nou aceast Pâine. Cci tim trebuie le-o dai i în cel s
viitor celor ce au meritat-o de la Tine, dar Te rugm ne-o s
drui i astzi, fiindc cine n-a meritat s
o primeasc în
aceast via nu va putea fi prtaul ei nici în viaa aceea.

Din prima convorbire cu awa Serenus

VII, 29. Obiecie: din ce pricin cei chinuii de duhuri

necurate sunt separai de Cuminecarea duminical [Com-
munione dominica]?
Gherman: Cum se face c
pe acetia îi vedem nu numai
dispreuii sau urâi de toi, dar în provinciile noastre ve-
c
dem sunt inui în permanen departe de Cuminecarea
duminical potrivit cuvântului evanghelic: „Nu dai cele
sfinte câinilor, nici nu aruncai mrgritarele voastre îna-
intea porcilor" [Mt 7, 6], dac, precum spui, trebuie crezut c
umilina acestei ispite li s-a dat spre dobândirea curirii
sau a unui folos?
30. Serenus: Dac am avea acea tiin sau mai degrab
credin de care am vorbit mai sus, încât credem toates c
se fac prin Dumnezeu i toate se rânduiesc spre folosul su-
fletelor, nu numai c nu-i vom dispreui, dar ne vom ruga
neîncetat pentru ei ca pentru însei mdularele noastre,
i-i vom comptimi din toate mruntaiele noastre cu de-
plin afeciune (cci „când sufer un mdular, sufer îm-
preun toate mdularele" [1 Co 10, 26]), tiind ei c fr
ca mdulare ale noastre nu putem fi desvârii [cf. Evr
11, 39-40]. Iar preasfânta Cuminecare nu ne amintim le s
396
fi fost interzis vreodat, ba chiar se socotea c, dac e cu
putin, trebuie s le fie dat zilnic [cotidie]. Cci potrivit
cuvântului Evangheliei, „Nu dai cele sfinte câinilor", pe
care le-ai luat aici în chip nepotrivit în acest sens, nu tre-
buie crezut c preasfânta Cuminecare ajunge mâncare de-
monilor, i nu mai degrab curire i paz a trupului i a
sufletului. Primit de om ea devine pentru duhul care ade
în mdularele lui sau încearc s
se ascund în ele ca un
foc care-1 arde i-1 silete fug. s
Din convorbirea a treia cu awa Theona

C i dac tim c nu suntem fr pcat, nu

XXIII, 21.
trebuie s ne oprim de la Cuminecarea duminical.
i pentru c ne tim pctoi nu trebuie s ne oprim de
laCuminecarea duminical, ci trebuie s
ne grbim cu lco-
mie i mai mult spre ea atât pentru vindecarea sufletului,
cât i pentru curirea duhului, cu acea smerenie a minii
i credin care ne fac ca, judecându-ne nevrednici de pri-
mirea unui aa mare har, s
dorim arztor leacuri pentru
rnile noastre. Altfel n-ar putea fi luat în chip vrednic nici
cuminecarea anual, cum fac unii care, stând în mnstiri,
msoar astfel vrednicia, sfinirea i meritul Tainelor ce-
c nu trebuie primite decât de cei sfini
reti, încât socotesc
i far prihan, i nu mai degrab ca s ne fac sfini i curai
prin împrtirea lor. Acetia se arat îns în chip vdit
czând într-o mai mare prezumie de arogan decât cea
de care li se pare c
se feresc, fiindc mcar atunci când le
primesc se judec vrednici de primirea lor. E îns cu mult
mai drept ca, tocmai cu aceast smerenie a inimii prin care
credem i mrturisim c
pe merit nu ne putem atinge nicio-
s
dat de acele sfinte Taine, le primim în fiecare duminic
ca leac al bolilor noastre, decât înlai de deart convin-
gere a inimii s
credem c
suntem vrednici de împrtirea
lor dup un an.

397
 Cuviosul Teodor Studitul
(t 826)

Cateheza mic 107:

Despre pomenirea morii
i faptul de a nu fi cu nepsare
fa de împrtirea Sfintelor Taine 1

Frailor i prinilor, ieri, fiindc a venit un trimis împ-

rtesc, îndat ne-am tulburat i mâhnit de inspecia nea-
teptat; dar dup ce ne-am dat seama c
venirea lui nu era
din pricina noastr, repede ne-am scpat de lupta noastr
[luntric]. M
întreb deci din ce motiv am fost în lupt cu
noi înine? Oare nu ca unii care nu suntem în graiile îm-
pratului din pricina mrturisirii prezente, ci îi suntem urâi
i dispreuii? Cci dac i-am fi fost prieteni adevrai,
ne-am fi bucurat vzându-1 venind la noi pentru un lucru
bun. Ce vrea s arate îns aceast introducere a noastr?
Ci sufletul, care printr-o via bun s-a învrednicit s-L
aib pe Dumnezeu favorabil în vremea ieirii lui [din via],
nu se va teme de îngerul trimis la el de împratul a toate,
ci la el cu plcere i va veni cu bucurie spre Stpâ-
va privi
nul. Dar cel care nu se va afla astfel se va tulbura i mâhni
neavând în sine însui nici reazem, nici mângâiere de un-
deva. Fiindc aici un prieten sau un frate tie s
cluzeasc
sufletul i s alunge lupta lui [luntric]; dar acolo lipsesc
toi acetia atunci când îngerul ia sufletul în chip silnic i
aspru. Dar poate c
ne-a înspimântat acest cuvânt. Dac
îns i simpla auzire ne-a produs spaim, ce vom ptimi
atunci când ni se vor face însei aceste lucruri? Cum va sta
acel suflet înaintea tribunului lui Hristos? Cci potrivit pro-

1
Mikra Katechesis, Thessaloniki, 1984, p. 270-272.

399
rocului Daniel, „un râu de foc curge înaintea Lui, mii i mii
stau înaintea Lui i zeci de mi de zeci de mii slujesc Lui"
[7, 10],Judectorul e înfricotor i cu neputin de înelat
i, cum se spune în Evanghelie, vom da socoteal i de ulti-
ma vorb deart [Mt 12, 36]. i cum va purta atunci sufle-
tul acestea? Cu adevrat „înfricotor lucru este a cdea în
mâinile Dumnezeului Celui Viu" [Evr 10, 31], dar mult mai
înfricotor va fi atunci când va auzi preadreapta sentin
i va fi predat osândei nesfârite.
De aceea, fraii mei, v rog i vcer sne împcm cu
Dumnezeu înainte de moarte, s
s-L dobândim favorabil,
ne dobândim prieteni pe îngerii care vor veni la noi. S
avem veghetor ochiul gândului, s avem mintea nebiruit
neabtându-ne de la rezistena în faa patimilor, ci chiar de
s
am aluneca puin, ne ridicm repede stingând cu multe
lacrimi sgeile aprinse ale vrjmaului i opunându-le
dorul lui Hristos. „Cci mult poate rugciunea dreptului"
[Iac 5, 16]. Astfel cavem nevoie de rugciunile unora
pentru alii, de pomenirile întreolalt. Mult pot lacrimile,
strpungerea [inimii] i înainte de toate împrtirea Sfin-
telor [Taine],
Vzându-v, nu tiu cum, nepstori fa de ea, tare m
mir c, dac duminica vvd venind la Taine, în alt zi,
dac se face Liturghie, nu vînghesuii nicicum. Dei în
mnstire ar fi cu putin celui ce vrea s se cuminece în
fiecare zi, acum întâmpinarea ei e mai rar i chiar deloc.
Spun acestea nu pur i simplu, ca voind s venii la întâm-
plare, cci st scris: „S se pun la încercare omul pe sine
însui, i aa smnânce din aceast Pâine s
i bea din
acest Pahar; cci cine mnânc i bea cu nevrednicie, osând
însi îi mnânc i bea, nedeosebit Trupul Domnului"
[1 Co 11, 28-29]. Nu spun deci aceasta s
— nu fie! — ci ca
,

prin dorina cuminecrii sne curim pe noi înine i s

ne facem vrednici de acest dar, pe cât e cu putin, cci
Pâinea care st înainte e o împrtire de Via. Fiindc
zice Domnul: „Eu sunt Pâinea Care S-a pogorât din cer. De
va mânca cineva din Pâinea aceasta, va fi viu în veac. Iar
pâinea pe care o voi da Eu e trupul Meu pe care-L voi da

400
pentru viaa lumii" [In 6, 57]. Ai vzut darul negrit i ne-
sfârit? Cci n-a murit numai pentru noi, ci ni S-a pus i
înainte spre mâncare. Ce lucru poate stârni mai bine o
iubire puternic? Ce lucru poate fi mai mântuitor pentru
suflet? Apoi, dac înainte ar sta o mâncare ori o butur
comun, nimeni n-ar lipsi de la împrtirea lor în fiecare
zi, ci dac nu s-ar împrti s-ar simi foarte ru. Dar
atunci când nu e o pâine comun, Pâinea Vieii, i nu un
ci
pahar comun, ci Paharul nemuririi, socotim lucrul indife-
rent i nu neaprat necesar. i cum n-ar fi aceasta o mare
absurditate i nebunie? Ci chiar dac acest lucru s-a în-
tâmplat, de acum înainte s ne asigurm cunoscând pute-
rea daruluii curind-ne i împrtindu-ne din Sfintele
Daruri pe cât e cu putin. i chiar dac s-ar întâmpla s
zbovim într-un lucru de mân, dup ce a btut toaca, s
lsm lucrul i s ne împrtim din acest dar cu mult
râvn. i, pe cât socot, sau mai bine zis cum este adevrul,
acest lucru ne va ajuta foarte mult s
ne pzim curai prin
pregtirea împrtirii. Cci prin indiferena fa de cumi-
necare cum nu vom fi cucerii de patimi? Dar ea ni se v
face merinde a vieii venice. De care fie s
ne facem vred-
nici cu harul i cu iubirea de oameni a Domnului nostru
Iisus Hristos, Cruia fie slava i puterea, împreun cu Tatl
i cu Duhul Sfânt acum i pururea i în vecii vecilor. Amin.

401
 Sfântul Simeon Noul Teolog
împrtire continu cu lacrimi
i strpungerea inimii 1

[Din Viaa]

Regimul ascetic zilnic

25. Iat, aadar, i regimul de fiecare zi al acestui om de

o curie extrem: Pâinea fctoare de via i scumpul
Sânge al lui Hristos, ierburi i semine comestibile; cci cu
acestea îi susinea viaa trupului su, negustând nimic
altceva în celelalte zile ale sptmânii afar de duminica,
iar în zilele de srbtoare lua parte la masa comun împre-
un cu fraii cu fa
trist i strpungere [a inimii] neîn-
cetat, dup care mulumind se ridica împreun cu ei i
fugind în chilie încuia uile în urma lui i sttea în picioare
la rugciune, dup care citind puin lua puin odihn cul-
cându-se pe pmânt; cci n-avea pat, cuverturi i altceva
care s serveasc trupului, ci pat cu aternuturi i covoare
scumpe îi era pmântul gol, ipe acesta nu-1 avea z-
nici
când în fiecare zi, fiindc duminica i de srbtorile însem-

1
Fragmente din Viaa i conduita celui întru sfini Printelui
nostru Simeon Noul Teolog preot i egumen al mnstirii Sfântul
Mamas din Xirokerkos [scris de ucenicul su, cuviosul Nichita
Stithatul], trad. rom. diac. Ioan I. Ic jr în: Sfântul Simeon Noul
Teolog, Viaa i epoca. Scrieri IV, Ed. Deisis, Sibiu, 2006, p. 260-266;
Cateheza 4, trad. în: Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze. Scri-
eri II, Ed. Deisis, Sibiu, ed. a Il-a revzut, 2003,
P- 52-73; Discursul
etic 14, trad. în: Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice i
etice. Scrierii, Ed. Deisis, Sibiu, ed. a Il-a revzut, 2001, p. 374-382.

403
nate chilia îl avea fr somn de cu sear i pân în zori, i
nu se împrtea de somn nici mcar ca marele Arsenie 2 ,

cide îndat ce scânteia soarele, sttea în picioare la rug-

ciune înecat în lacrimi preafierbini; cci nu punea nimic
altceva mai presus i mai de preferat decât convorbirea
cu Dumnezeu. i
se sârguia foarte mult nu-i scape un s
cuvânt nefolositor [Mt 12, 36], cci tia foarte bine în- c
clcarea chiar i a celei mai mici în aparen porunci a lui

Hristos aduce nu mic primejdie în viaa viitoare.

Programul duhovnicesc zilnic

26. vzut în fiecare zi alergând cu însufleire i
i putea fi

cu duh aprins ca într-un stadion cursa poruncilor [Ps 118, 32]

lui Hristos, fr s
se întoarc spre vreun om, devenit în-
treg atenie, întreg plin de cldura Duhului, întreg plin de
descoperiri i luminri dumnezeieti. De aceea toat ziua
sttea încuiat în chilie i nu ieea deloc din ea: lucra e-
zând în ea mierea virtuii i construia frumos ca o albin
iubitoare de lucru [Pr 6, 8] fagurii de cear pentru fiecare
virtute, ca s
aib pentru viitor o hran necheltuit i s
aduc împratului i Dumnezeului su road vrednic de
masa cereasc. Drept pentru care la începutul zilei, cum s-a
spus, adunându-se pe sine însui întreg din cele din afar,
sttea la rugciune, rpindu-i mintea sus i unindu-se în
chip imaterial cu Dumnezeu Cel Imaterial, neavând gândi-
rea tras de nicio grij, nici împrit în simuri, iar însui
Divinul o lua numaidecât înaintea cererilor lui i, învlu-
indu-i mintea în lumina Lui natural i topind orice lucru
pmântesc se mai afla în ea, umplea inima lui de cldura
Duhului i de toat veselia. Atunci splat de lacrimi ca de o
baie i ajuns întreg ca o flacr din pricina rugciunii, ieea
din chilie pentru „catisma" [Psaltirii], dup care frecventa
dumnezeietile Scripturi i citind vieile asceilor dinainte
aduna în el însui izbânzile acelora.
27. Dup citire se atingea de lucrul manual, scriind caie-
tele de Dumnezeu insuflatelor Scripturi, cci scria foarte

2 Pateric, awa Arsenie 15; PG 65, 97C.

404
frumos i, când erau vzute, toate cele scrise de el umpleau
de plcere. Iar când btea toaca, se scula deîndat
sufletul
la cântarea de imne lui Dumnezeu, i când se svârea
dumnezeiasca Ofrand [Liturghie], închizându-se dup citi-
rea Evangheliei într-unui din paraclisele bisericii sttea în
picioare la rugciune i vorbea cu Dumnezeu cu lacrimi,
pân când preotul înla Pâinea; dup care ieind de acolo
împrtea cu preacuratele Taine.
întreg foc dumnezeiesc se
Apoi se întorcea în tcere în chilia lui i, gustând din acea
mas modest i fr pretenii [de care am vorbit mai sus],
se apuca dup obicei de lucrul su, cum s-a spus. Dar când
cdea seara i începea noaptea putea fi vzut ca o alt stea
neadormit strlucind în întunericul ei stând în picioare
pân la miezul nopii la rugciune i în frecventarea dum-
nezeietilor Scripturi, iar uneori ieind din el însui [în
extaz] prin contemplri dumnezeieti i unindu-se în chip
tainic cu Dumnezeu.
28. Iar când toaca btea ceasul al aptelea din noapte
[ora 1], se scula de la pmântul pe care culcându-se gusta
puin odihn i, aducându-I lui Dumnezeu împreun cu
fraii imnele dimineii, petrecea în picioare toat utrenia
pân la sfâritul ei, cci nu edea când se citeau dumneze-
ietile Scripturi, ci intrând într-unui din paraclisele bisericii
sttea în picioare ascultând neclintit citirea udând pardo-
seala cu lacrimi. Iar când slujba de diminea se termina,
ieind în tcere singur i în urma tuturor din biseric,
i începea iari sfintele lui lupte. Aceasta
alerga în chilia lui
era cursa luptelor ascetice de toat ziua i noaptea ale minu-
natului Simeon. Iar în zilele Postului Mare rmânea aproape
nemâncat toate zilele sptmânii afar de sâmbta i du-
minica, fiindc în aceste dou zile gusta ceva grune i
legume fierte; nu se culca niciodat pe o parte, ci când ve-
dea c firea se muia, plecându-i capul pe brae aa cum
edea, îi ddea astfel o odihn chinuit i plin de durere
i un somn mincinos pân la un ceas. Aceasta era lucrarea
ostenelilor de început i de mijloc ale întrecerii sale dup
reguli [2 Tim 2, 5].

405
Pregtit pentru preoie

29. i dup ce a alergat aa timp de doi ani i a trecut

frumos de mijloc, alerga cu înelepciune spre desvârire:
observând cu ochiul contemplrii firile celor ce sunt, cu-
notea raiunile pentru care acestea îi aveau micarea de
sus, limba i-a fost limpezit de Duhul i gria cuvinte bune
în mijlocul bisericii lui Hristos [Ps 44, 1]. Iar când pstorul
i învtorul [egumenul] su a cunoscut c ucenicul alerga
repede prin cldura Duhului la statura de brbat desvârit
la msura vârstei lui Hristos [Ef 4, 13], s-a gândit frumos
s-1 pun ca pe o fclie aprins în sfenicul Bisericii cre-
dincioilor, ca s lumineze tuturor celor din ea cu lumina
cunoaterii care-1 luminase pe el.

Hirotonit preot

30. Deci pe când acel sfânt brbat gândea astfel de lucruri

despre Simeon, dup scurt timp întâi-stttorul acelei m-
nstiri [Antonie] a plecat la Domnul lsând de jos. i
cele
cu votul patriarhului Nicolae Chrysoverghis [980-992] i
al monahilor de la Sfântul Mamas, cel care liturghisea îm-
preun cu puterile de sus a fost urcat pe scaunul de înv-
tor i hirotonit preot, nu frosteneal i o ludabil
rezisten cu care s-a împotrivit tare în smerenia inimii,
temându-se de demnitatea preoiei i împingând departe
de el povara stpânirii din pricina unei timiditi ludabile
i mai bune. A fost uns, aadar, cu untdelemnul veseliei
[Ps 44, 8] i glsuia poporului pacea cel care a primit cu
glas mare de la toi mrturie c
era vrednic s
fie preot i

povuitor în tainele lui Dumnezeu, vztorul vedeniilor

înfricotoare pe care le contempla cu ochi de heruvimi.
Fiindc atunci când preaîneleptul Simeon a fost fcut
preot de arhiereu, i acesta a rostit asupra lui rugciunea,
avea genunchiul i capul plecat în faa tainei, a vzut
iar el
vedenie i, iat, Duhul Sfânt coborând în chip de lumin
infinit, simpl i far form,a acoperit preasfântul su cap,
[Duh] pe Care în cei patruzeci i opt de ani ai preoiei lui
L-a vzut pogorându-Se peste Jertfa sfânt adus de el lui

406
Dumnezeu, cum el însui a spus cuiva ascunzându-se ca i
cum vorbea despre un altul i st scris în zicerile lui.
Simeon despre înlimea preoiei

31. Cine deci în generaia aceasta s-a suit la o înlime

atât de mare, încât s vad pururea în chip curat pe Duhul
Sfânt, s-L aud grind i s-L simt lucrând i mi-
cându-Se? Venind de aici în adâncurile smeritei-cugetri,
se sârguia s se ascund dac era cu putin chiar i de cei
cu care vieuia împreun, întorcând spatele slavei omeneti.
De aceea, fiind adesea întrebat de unii cum anume trebuie
s fie preotul, de-abia rspundea cu strpungerefa inimii]
i suspinând: „Vai, frailor, de ce m întrebai despre unele
ca acestea? E un lucru înfricotor chiar i numai a ne
gândi la el. Eu nu sunt nicidecum vrednic când mgândesc
la demnitatea înfricotoare a preoiei. Totui, eu, josnicul

s
i umilul, tiu negreit cum trebuie fie preotul: mai întâi
trebuie s fie curat nu numai la trup, ci i, mult mai mult,
la suflet. Nu numai aceasta, dar trebuie s
fie neprta la
orice pcat, în purtarea din afar trebuie sfie smerit, iar
în starea dinuntru zdrobit [cu inima]. Iar când st înain-
tea Sfintei Mese, trebuie svad cu mintea Dumnezeirea,
iar cu simurile darurile puse înainte, i trebuie s-L aib
în inima sa în chip contient [gnostos] pe însui Cel pre-
zent în chip nevzut în daruri, ca s-I poat aduce cu în-
drzneal rugciunile, s vorbeasc cu Dumnezeu Tatl ca
un prieten cu prietenul lui i s spun far osând «Tatl
nostru Care eti în ceruri» ca unul care are pe adevratul
Dumnezeu i pe Cel ce este prin fire Fiu al lui Dumnezeul
locuind în el prin Duhul Sfânt Care locuiete în el"3.
32. Spunând acestea vrsa iroaie de lacrimi i-i ruga pe
fiecare din cei care erau împreun cu el snu doreasc
aceast stare, nici s alerge la ea cu nevrednicie înainte de

3 Aceast cuvântare despre preoie a lui Simeon e redat în Phi-

lokalia greac (i PG 120, 685CD) între Capitolele sale practice i
teologice (cap. 119); cf. FR 6, 1977, p. 117-118, unde îns pr. prof.
Dumitru Stniloae o atribuie greit lui Simeon Evlaviosul.

407
a fi ajuns prin multe osteneli la o stare asemntoare acestei
înalte taine înfricotoare pentru îngeri, ci s
se osteneas-
c în fiecare zi în lucrarea sârguincioas a poruncilor lui
Hristos i s
se pociasc în fiecare ceas pentru greelile
fcute, ca unii ce sunt oameni, nu numai cu trupul, ci i cu
mintea, cu gândurile neartate ale sufletului, i aa s-I
aducem lui Dumnezeu în fiecare zi cu duh zdrobit jertf
pentru noi înine, iar pentru aproapele nostru rugciuni i
cereri cu lacrimi: aceasta e liturghia noastr tainic, cea
care-I place lui Dumnezeu i „pe care primind-o în sfântul,
cel mai presus de ceruri i duhovnicescul Su
jertfelnic, ne

d în schimb darul Preasfântului Duh".

Cum liturghisea Simeon

33. Aa rspundea deci celor care-1 întrebau i într-o ase-
menea stare el, care liturghisea împreun cu cetele cele de
sus, ezând în scaunul preoilor, aducea pururea lui Dum-
nezeu jertfa cea fr
de sânge în vederea Duhului i cu o
form a feei cu chip de înger. Cci nici cel care-i aintea
privirea spre el în timpul Liturghiei, chiar dac era stabil la
suflet, nu putea privi fix strlucirea feei lui când ddea
poporului pacea, întunecându-i-se ochii din pricina razelor
care âneau din ea, ci aa cum cel care se uit dintr-o dat
îi întunec lumina inerent lui, tot aa
la discul soarelui
pea i el i se strângea în sine. Cci, revrsându-se întreg
în trupul su întreg, harul Duhului îl fcea întreg foc i
aproape de neapropiat pentru ochii omeneti în timpul
Liturghiei lui. Spunea i Simeon efeseanul, care a fost i
el ucenic al brbatului i povestea cuiva cele ale aceluia:
„Liturghisind împreun cu sfântul, descoperindu-ni-se ochii
minii l-am vzut în vremea aceea a Liturghiei lui înun-
trul jertfelnicului în haine patriarhale cu omofor
îmbrcat
i îndeletnicindu-se cu dumnezeietile Taine". Iar Meletie
care a fost tuns de mâna lui, mi-a întrit aceasta: „Adesea
vedeam un nor luminos acoperindu-1 întreg când sttea în
altar în timpul sfintei Ofrande [Liturghii]. i pe drept cu-
vânt, cci aceia care se disting prin înlimea virtuilor se
învrednicesc i de slava dumnezeiasc."
408
 [Din Cateheza 4]

„S nu ne cuminecm fr lacrimi! 9'

Deoarece, prinilor i frailor, citii scrierile cele insu-

flate de Dumnezeu ale sfântului printelui nostru Simeon
Studitul, scrieri care ne vorbesc despre faptele lui sublime
i pe care el însui le-a alctuit spre folosul multora micat
fiind de Duhul Cel dumnezeiesc; iar aici laolalt cu celelalte
isprvi mai presus de fire ale lui a scris i a învat limpede,
precum a pzit de altfel neabtut în întreaga sa via, i
acest lucru zicând: „Frate, fr
lacrimi s
nu te cumineci
vreodat!"4 i auzind aceasta asculttorii — i ei erau muli —
nu numai mireni, ci i monahi — dintre cei mai renumii i
slvii pentru virtutea lor —
s-au mirat de acest cuvânt, i,
,

uitându-se unii la alii, au spus într-un suflet i cu un singur

glas, pe jumtate ironic: „Atunci s
nu ne mai cuminecm
niciodat, ci s rmânem cu toii necuminecai !" Auzind
deci aceasta eu, nenorocitul i ticlosul, i aducându-mi
aminte în parte de cei ce spuneau acestea i de cuvintel
lor, cuprins fiind de durere, am plâns cu amar grind în
mine însumi întru durerea inimii mele aa: „Oare acetia
au spus ceea ce spuneau având într-adevr o astfel de dis-
poziie fade acest lucru i judecând într-adevr i din tot
sufletul lor c
el este cu neputin? Sau au râs de acest cu-
vânt mai degrab socotind c
faptul de a plânge numai în
vremea cuminecrii e doar o mic isprav?" Fiindc, negre-
it, dac nu va avea cineva înaintea lui Hristos Dumnezeu
plânsul ca lucrare de fiece zi i de fiece noapte, acela nici
atunci când va voi sse cuminece cu dumnezeietile Taine
nu va putea plânge câtui de puin potrivit lui Dumnezeu,
nici nu va putea vrsa picturi de lacrimi. Cci cum i-ar
putea veni cuiva aa ceva dac nu printr-o economie ne-
grit sau din întâmplare, dintr-o cauz oarecare i doar
arareori? Ceea ce nu mi se pare de mirare, când muli *

4 Cf. Simeon Evlaviosul, Cuvânt ascetic, cap. 24 (Philokalia

greac cap. 144) [trad. rom. în: Sfântul Simeon Noul Teolog, Viaa
i epoca. Scrieri IV, Ed. Deisis, Sibiu, 2006, p. 112].

409
plâng sau lcrimeaz în chiar clipa ieirii sufletului din
trupul lor (eu îns socot c acetia nu sunt muli, ci mai
degrab foarte puini i uor de numrat). dac acetia
Iar
socotesc c este negreit cu neputin i acest lucru: i
anume faptul de a te împrti în fiecare zi vrsând lacrimi
cu înfricotoarele Taine, atunci vai de netiina lor, vai de
nesimirea, vai de lipsa de minte i de nebunia celor ce
griesc acestea, vai de nepsarea i învârtoarea lor! Cci
dac s-ar fi judecat ei înii, n-ar mai fi judecai de propriile
lor cuvinte; dac s-ar fi îngrijit de pocin, n-ar mai fi pro-
clamat vreodat sus i tare cacest lucru e cu neputin;
dac ar fi avut o fptuire roditoare, n-ar fi fost lipsii cu
totul de gustarea unui asemenea lucru bun, a unui ase-
menea dar al lui Dumnezeu; dac ar fi dobândit frica de
Dumnezeu în inima lor, ar fi dat mrturie c
este cu putin
i s plângi i s lcrimezi nu numai în vremea împrtirii
cu dumnezeietile Taine, ci i în tot ceasul.

Strpungerea inimii ine de voina, nu de firea omului

De aceea, vrând s încredinez i iubirea voastr despre
acest lucru, am ales s v pun unele întrebri, ca i cum a
vorbi chiar cu aceia care spuneau unele ca acelea: „Spu-
nei-mi, frai preaiubii, de ce e cu neputin acest lucru?"
„Pentru c, zic acetia, unii sunt predispui prin fire i fr
osteneal, ca de la sine, s aib strpungerea [inimii]; alii
îns, fiind mai aspri la inim i cu inimi de piatr, nu sunt
strpuni nici chiar atunci când sunt lovii. Aadar, cei ce
sunt aa cum vor putea plânge sau cum se vor putea cumi-
neca întotdeauna cu lacrimi? înc i preoii ce svâresc
dumnezeiasca Liturghie i Jertfa fr
de sânge cum vor
putea ei plânge?" „Deci însui acest fapt, i anume acela de
a fi, cum spunei, aspri i cu anevoie de micat spre str-
pungere, de unde anume vine? Spunei dac tii? Iar dac
nu tii, atunci, pogorându-v puin fr nicio ruine din
înlimea voastr i plecându-v binevoitor urechea, s nu
socotii un lucru nevrednic de voi s învai de la mine, cel
din urm dintre toi; cci scris este: «Dac s-a descoperit
celui de pe urm, cel dintâi s
tac» [1 Co 14, 30]."
410
 „De unde, zic ei, vine faptul c unul este aspru, iar altul
uor înclinat spre zdrobire?" „Ascult! Acest lucru vine din
alegerea liber a voinei fiecruia, care la unul este bun,
iar la altul rea; din gândurile fiecruia, care la unul sunt
rele, iar la altul nu; i din faptele fiecruia, care la unul
la altul iubitoare de Dumnezeu. i dac
sunt potrivnice, iar
vrei, bag de seam i vei afla c toi cei din veac sunt cum
sunt numai din aceste trei pricini, fiindc muli s-au fcut
din buni ri i din ri buni. [...]

Monahiifar strpungerea inimii

Astfel, nu din fire, cum socotesc unii, ci din alegerea
voinei ajunge orice om fie smerit i uor de înclinat spre
strpungere, fie aspru la inim, învârtoat i lipsit de str-
pungere; cci de unde, spune-mi, se va strpunge la suflet
i va vrsa lacrimi din ochii si cel care-i petrece aproape
toat ziua umblând încoace i în colo i neîngrijindu-se nici
de tcerea buzelor, nici de rugciune, nici de citire, nici de
linitire, ci uneori vorbind cu vecinii în timpul slujbelor,
lipsindu-se nu numai pe sine însui de folos, ci i pe cei ciî
care vorbete, iar alteori luând în râs i defimând pe fraii
cei mai evlavioi i
chiar pe egumen? Când va dobândi
strpungere scruteaz cu curiozitate lucrurile
cel ce m-
nstirii i nu numai cele ale mnstirii, ci i viaa fiecruia
în parte, zicând uneori unora dintre frai: „Am auzit ieri
cutare i cutare", alteori: „Ai aflat ce s-a întâmplat cu cutare,
sracul?" i iari: „Ai auzit de nenorocirea lui cutare?"
îi mai aduce aminte oare unul ca acesta de rutile pro-
prii ca, îndurerându-se, s
verse lacrimi din ochii lui când
iese de la Liturghie în
timpul citirii dumnezeietilor Scrip-
turi aezându-se aproape sau mai departe i vorbind cu
unii, povestindu-i, când acela când ceilali, întâmplri
nefolositoare i grind aa: „Ai auzit ce-a fcut egumenul
cutrui frate?", iar altul: „Dac v spun ce a fcut cutare,
sracul, ce vei spune?" Cel care discut unele ca acestea,
i mai rele decât acestea, cel care îi ocup pe alii i se ocup
pe sine însui cu asemenea flecreli, când oare va ajunge la
contiina pcatelor proprii i se va plânge pe sine însui?

411
Asistarea la slujbe nu e de ajuns

Cci cel care nu ia aminte la cuvintele insuflate de Dum-

nezeu nici nu pune u
de îngrdire împrejurul buzelor lui
[Ps 140, 3], nici nu-i întoarce urechea lui de la auzire de-
art [Ps 118, 37] i nu-i aduce aminte de rspunsul de pe
urm i de înfricotorul tribunal al lui Hristos, cum va
trebui s ne înfim cu toi goi i dezbrcai înaintea lui i
s dm cuvânt pentru cele grite de noi, cum oare ar putea
dobândi lacrimi i se va putea plânge cu cldur pe sine
însui, chiar dac ar fi s triasc mai mult de o sut de ani
în haina monahal? Cum cel care cere pentru sine însui
întâietile la starea în biseric sau la ederea la mas i se
lupt i se întristeaz mereu de unele ca acestea, se va în-
trista vreodat pentru sufletul lui i va plânge cu amar [Lc
22, 62] înaintea lui Dumnezeu? Iar cel care pretexteaz
pretexte în pcate [Ps 140, 4] punând înainte neputina sa,
dei este viguros i tânr, i msurându-se pe sine însui
cu cei mai evlavioi dintre frai care se ostenesc mult i în
chip îndelungat în ascez, zicând: „N-oi fi eu al doilea, mai
prejos decât cutare sau decât cutare pentru c, iat, acela
st pentru c se sprijin [în stran], i ducându-se iari
st sprijinindu-se", punându-se pe sine însui pe acelai
plan cu aceia, el care poate nu e vrednic nici mcar de locul
cel mai de jos — când ajunge oare s-i dea seama de ne-
putina lui, ca, suspinând din suflet, s
fie strpuns la ini-

m i s
verse lacrimi din ochii si?
[akedia],
Fiindc
nu-1 mai
slava deart,
las îndures
care-1 face rob lâncezelii
în rbdare i oricare din unii ca acetia petrece la toate
slujbele în trândvie i nepsare, plvrgind necontenit
poveti dearte i bbeti [1 Tim 4, 7] cu vecinii lui i cu cei
ce primesc s-1 asculte. i aa, intrând în chip nesimitor
sau mai bine spus fr
durere la dumnezeietile slujbe îm-
preun cu brbaii duhovniceti i cinstitori de Dumnezeu,
iese de acolo fr
niciun folos, nesimind nicio schimbare
în mai bine întâmplându-se cu el, schimbare dat de
Dumnezeu prin strpungerea [inimii] celor ce se lupt, i,
prându-i-se c
îi este de ajuns numai s
nu lipseasc de la

412
slujbele rânduite — adic de la utrenie, de la vecernie i de
la ceasurile cântate — pentru a ajunge aa, simplu, la iz-
,

bânda virtuilor i
desvârirea celor desvârii, dup
la
vârsta lui Hristos [Ef4, 13]. Fiindc am cunoscut pe unii
care pân într-atât erau stpânii de o asemenea amgire
sârguindu-se numai s
nu cad în vreun pcat trupesc,
încât, neîngrijindu-se s
fug în genere de cele fcute în
ascuns sau de cele meditate în cele neartate ale inimii, li

se prea c
se vor mântui fr
nicio alt lucrare, adic fr
rugciune i tcerea buzelor, fr priveghere, înfrânare i
srcia duhovniceasc [Mt 5, 3],fr smerenie i iubire,
asistând numai pur i simplu la slujbe. Dar nu aa stau
lucrurile, fiindc Dumnezeu nu se uit la faa omului [1 Rg
16, 7], nici numai la vemântul cel din afar al deprinderilor,
nici la strigtele noastre, frailor, ci la o inim înfrânt i
smerit [Ps 50, 19], panic i purtând frica lui Dumnezeu:
„Peste cine, spune, voi privi dac nu peste cel blând i
linitit i care tremur la cuvintele Mele?" [Is 66, 2]. [...]

Lacrimile i strpungerea spal casa sufletului

Strpungerea [inimii] este o road a lucrrii [virtuilor]
i aduce roade, sau, mai degrab, face i zidete toate virtu-
ile, precum mrturisete de Dumnezeu insuflata Scriptur
[2 Tim 3, 16]. Prin urmare, i cel ce vrea s reteze patimile
i s dobândeasc virtuile, pe aceasta trebuie s o caute cu
sârguin mai înainte de toate cele bune i decât toate vir-
tuile, fiindc far aceasta nu-i va vedea niciodat sufletul
su curat; i, dac nu dobândete aceast curie, negreit
nici trupul nu-1 va avea curat. Fiindc far ap e cu nepu-
tin s fie splat haina murdrit, i far lacrimi e i mai
cu neputin ca sufletul s se spele i s se cureasc de
pete i întinciuni. S nu pretextm pretexte [Ps 140, 4]
pgubitoare de suflet i dearte sau, mai bine zis, cu totul
mincinoase i care duc la pierzanie, i cutm din tot s
sufletul aceast împrteas a virtuilor.
Cci cel care o caut din tot sufletul o va afla [Mt 7, 8];
sau, mai degrab, venind ea însi îl va gsi pe cel care o
caut cu osteneal, i chiar dac va avea o inim mai în-

413
vârtoat decât arama, decât fierul sau decât diamantul,
de îndat ce vine, o face mai moale decât ceara. Fiindc e
un foc dumnezeiesc care destram munii i stâncile [3 Rg
19, 11], face netede toate [Lc 3, 5], le face raiuri i pre-
c
schimb sufletele care-1 primesc. Pentru în mijlocul aces-
tora se face izvor ânitor, ap a vieii care izvorte i curge
pururea [In 4, 14; Ap 22, 1] i le ud din belug, i se scurge
ca dintr-o cistern peste cei de aproape i peste cei de de-
parte [Ef2 17] i umple pân peste margini sufletele care
9

primesc cuvântul cu credin [Lc 8, 13 . a.]. Fiindc mai

întâi spal de întinciune pe cei ce se împrtesc de ea,
apoi spal împreun i terge i patimile, smulgându-le ca
pe nite cruste de pe rni, adic rutatea, invidia, slava de-
art i toate celelalte care urmeaz acestora; i nu numai
acestea,ci, alergând ca o flacr, le terge câte puin ar-

zându-le în fiecare ceas ca pe nite spini; mai întâi trezete

dorul libertii i curirii desvârite de acestea, iar mai
apoi dorina de buntile puse deoparte i gtite de Dum-
nezeu celor ce-1 iubesc pe El [1 Co 2, 9].
Toate acestea îns le lucreaz dumnezeiescul foc al str-
pungerii împreun cu lacrimile, sau mai degrab prin la-
crimi; dar fr lacrimi, precum spuneam, un lucru din
acestea nu s-a fcut nici nu se va face cândva în noi înine
sau în oricare altul. Fiindc nu din dumnezeietile Scrip-
turi va demonstra cineva aceasta: i anume c fr
lacrimi
i fr strpungere necontenit s-a curit vreodat vreun
om sau s-a fcut sfânt sau a primit Duhul Sfânt sau a vzut
pe Dumnezeu sau L-a cunoscut slluindu-Se în el sau L-a
avut pe Acesta vreodat slluind întreg în inima lui, fr
s fi premers cina i strpungerea i lacrimi necontenite

s
ânind pururea ca dintr-un izvor inunde i spele casa s
sufletului i s o scalde în rou i s rcoreasc sufletul
cuprins i aprins de focul cel neapropiat [1 Tim 7, 16].

Plânsul duhovnicesc, chezia virtuilor

Aadar, cei ce spun c nu e cu putin s
plângem i s
ne tânguim în fiecare zi i noapte dau mrturie c
ei înii

sunt dezbrcai de orice virtute. Cci dac sfinii notri

414
prini spun aa: „Cine vrea s-i reteze patimile i le re-
teaz prin plâns, i cine vrea s
dobândeasc virtuile le
dobândete prin plâns"s, e evident c
acela care nu plânge
în fiecare zi nu-i reteaz patimile, nici nu primete virtu-
ile, chiar c
dac se pare strbate prin toate. Fiindc la ce
folosesc, spune-mi, uneltele meteugului, dac nu e de fa
meteugarul care tie s prelucreze materia i s fac din
ea un vas armonios? i ce câtig grdinarul dac lucreaz
toat grdina, dac seamn i sdete în ea tot felul de
legume, iar peste ele nu cade ploaie de sus i nu le ud
umezeala apei? Negreit niciunul. Tot aa nici cel ce str-
bate toate celelalte virtui i se ostenete nu va avea niciun
câtig din ele fr
aceast sfânt i fericit stpân i zidi-
toare a tuturor virtuilor.
Fiindc aa cum, far armata aflat sub conducerea lui,
împratul ajunge neputincios i la cheremul tuturor i nu se
arat a mai fi împrat, ci este ca unul din ceilali oameni, i
aa cum mulimea otirilor i armatelor far împrat sau
far generalul lor se risipesc uor i sunt nimicite de po-
trivnici, tot aa socotete c este i plânsul fa de celelalte
virtui; fiindc prin otirea adunat la un loc înelegem
virtuile începtorilor, iar împratul i generalul acestora e
fericita plângere i tânguire, prin care toat otirea e pus
i aezat în linie de btaie, încurajat, antrenat, întrit
i învat unde, cum, când i cât s ia armele i s împo-
triva cui, la bun vreme i prilej, i ce iscoade s trimit i
ce strji s pun i ce discuii s aib cu trimiii potrivnici-
lor i cu care anume — fiindc se poate ca i numai dintr-o
singur discuie s-i întoarc pe toi înapoi, iar uneori prin
simplul fapt de a nu-i fi primit la discuii —
i cum trebuie
fcute ambuscadele i atacurile surpriz împotriva lor, când
i ce fel de armat trebuie trimis împotriva lor i în ce
locuri, toate acestea le sugereaz în chip limpede, spun,
plânsul; fr el îns tot poporul virtuilor e la cheremul
potrivnicilor.

s Patericul (egiptean), PG 65, 53A: Pimen 119; în colecia sistema-

tic (PL 73, 1055C) e atribuit Sfântului Antonie cel Mare.

415
Cin, plâns, lacrimi
De aceea, înainte de toate i împreun cu toate, lucrul
nostru al tuturor, frailor, s ne fie cina i plânsul unit cu
ea, i lacrimile care urmeaz plânsului; fiindc nici plânsul
nu este fr cin, nici lacrimile fr plâns; i toate aces-
tea trei sunt legate între ele, i nu e cu putin ca unul s se
arate fr cellalt. S nu spun cineva c e cu neputin s
plâng în fiecare zi; cci cel ce spune aceasta, spune c e
cu neputin i s ne cim în fiecare zi i rstoarn toate
dumnezeietile Scripturi, ca s nu spun i însi porunca
Domnului: „Pocii-v, c s-a apropiat împria ceruri-
lor" [Mt 4, 17], i iari: „Cerei i vi se va da, cutai i vei
afla, batei i vi se va deschide" [Mt 7, 7]. Fiindc dac spui
c e cu neputin s ne cim, splângem i s lcrimm în
fiecare zi, atunci cum vei spune c
va fi cândva cu putin
s se înfptuiasc de ctre nite oameni striccioi smerita-
cugetare, bucuria pururea i rugciunea neîncetat [1 Tes
5, 17], dar chiar i dobândirea unei inimi curate de tot felul
de patimi i gânduri rele pentru a vedea cineva pe Dumne-
zeu [Mt 5, 8]? Nicidecum. i aa vei ajunge s fii aezat

împreun cu cei necredincioi, iar nu cu cei credincioi.

c
Cci dac Dumnezeu a spus toate acestea simt cu putin
s se fac de ctre noi i El spune i strig acest lucru în
fiecare zi, dar tu îl contrazici pe fape Acela, spunând c
ele sunt cu neputin pentru noi, negreit nu te vei deosebi
cu nimic de necredincioi.
Vrei, aadar, s nu te cumineci vreodat fr lacrimi?F
cele cântate i citite de tine în fiecare zi i vei putea svâri
neîncetat i aceasta. Dar care sunt acestea? Ascult pe cel
ce spune: „Fiindc nu cei ce ascult Legea sunt drepi la
Dumnezeu, ci cei ce fac Legea se vor îndrepta" [Rm 2, 13].
Dar ca s nu lungim cuvântul, îi voi aduce aminte aceste
cuvinte ale lui David: „Nu m voi sui pe patul meu de
odihn, nu voi da somn ochilor mei i genelor mele dormi-
tare i odihn tâmplelor mele, pân ce nu voi gsi loc
Domnului, lca Dumnezeului lui Iacob" [Ps 131, 3-5], i
iari: „Nu este pace în oasele mele de la faa pcatelor

416
 mele, c frdelegile mele au covârit capul meu, ca o sar-
cin grea apsat-au peste mine. împuitu-s-au i au putrezit
rnile mele de faa nebuniei mele. Chinuitu-m-am i m-am
pân în sfârit, toat ziua mâhnindu-m umblam.
gârbovit
Necjitu-m-am i m-am smerit foarte; rcnit-am în suspi-
narea inimii mele [Ps 37, 4-7. 9], fcutu-m-am ca o pasre
singuratic pe acoperi, asemnatu-m-am pelicanului pus-
tiei, c
cenu am mâncat în loc de pâine i butura mea
cu plânsul am amestecat-o [Ps 101, 8. 7. 10]. Ostenit-am în
suspinul meu, spla-voi în fiecare noapte patul meu, cu
lacrimile mele aternutul meu voi uda [Ps 6, 7Y 6 Fiindc .

zice i Sfântul Ioan Scrarul: „Setea i privegherea necjesc

inima, iar din inima necjit ânesc ape"?. Iar celelalte
câte s-au spus despre unele ca acestea le va înva cel ce va
voi s
se plece asupra acestei cri.
dac i tu vei împlini netirbit din toat inima cu
Deci
smerit-cugetare i credin acestea pe care le câni i le
citeti sau îi auzi pe alii citindu-le în fiecare zi, amin îi
vestesc ie bucurie mare [Lc 2, 10] c, dac strui fcând
acestea, însetând, priveghind, supunându-te pân la moarte
i ascultând far deosebire i frnicie de întâi-stttorul
tu, suportând tot necazul i ocara, i defimarea i batjo-
cura, i nu numai acestea, dar i loviturile i înepturile
de la fraii cei mai josnici, rmânând cu toat mulumirea,
tar inere de minte de ru, fa
de ei i rugându-te pentru
ei, atunci bucur-te i veselete-te cu bucurie negrit, pen-

tru c nu numai seara i dimineaa i la amiaz [Ps 54, 8],

ci i mâncând i bând i discutând de multe ori, cântând i
citind i rugându-te i ezând pe pat, venind la tine acest
dar dumnezeiesc i negrit îi va urma în toate zilele vieii
tale [Ps 22, 6] i te va însoi pe cale, se va opri împreun cu
tine atunci când te opreti i va sluji împreun cu tine
atunci când slujeti, mângâindu-te i îndemnându-te în
suferinele din ostenelile tale. i atunci vei cunoate c
în

6 Acest ir de versete din Psalmi era probabil deja asociat în rug-

ciuni speciale de strpungerea inimii {katanyktikai) la monahii
bizantini.
7 Scara 6, 14; PG 88, 796B (FR IX, 1980, p. 159).

417
chip foarte cuviincios i frumos a zis Sfântul Simeon c nu
trebuie s
se cuminece cineva vreodat lacrimi, fr ic
acest lucru e cu putin i cu adevrat potrivit pentru toi.
Fiindc nu acela, ci Duhul Sfânt a spus i a scris prin acela
acestea. Cci dac nimeni nu este fr de pcat, chiar dac
viaa lui ar fi [Iov 14, 4-5], i nimeni nu poate
doar o zi s
aib inim fr
prihan, e vdit c, pe cât îi st cu putin,
omul nu trebuie petreacs fr cin
i lacrimi nici mcar
o singur zi din toat viaa lui. i
chiar dac nu are lacrimi,
trebuie totui s
le caute din toat puterea i din tot sufletul

su. Fiindc altfel nu e cu putin ne facem sde pcat, fr

nicifr prihan cu inima.
Fr exerciiu nu apare strpungerea
Iar dac cineva nu vrea s se culce pe pmânt i s prive-
gheze, nesocotind mulimea pcatelor lui i povara greelilor
lui, i dac las infectate i cangrenate de negrij i nep-

sare rnile poftei ptimae i ale apucturilor [prolepseon]

lui care duc spre nesimire — cci acest lucru e o adev-
îl

rat nebunie — cum va veni la simirea osândei i judecii

,

viitoare a pctoilor i cum va plânge întru durerea inimii

lui? Iar dac nu vrea cineva s
sufere rul lsându-se chi-
nuit i gârbovit pân la sfârit i umblând toat ziua în
mâhnire, necjit i umilit foarte i rcnind din suspinarea
inimii lui [Ps 37, 9], i fiind ca o cas singuratic pe acope-
ri [Ps 101, 8] i asemnându-se unui pelican al pustiei [Ps

101, 7], fcându-se prin dispoziia sufletului strin de toate

cele din mnstire i de cele din lume i lipsit de îndrz-
neal fa de cei mari i de cei mici, ostenindu-se întru
suspin [Ps 6, 7] i mâncând în loc de pâine cenu i ames-
tecând butura cu lacrimi [Ps 101, 10], cum va putea cândva,
frailor, s-i spele în fiecare noapte aternutul su, sau s-x
ude aternutul cu lacrimi [Ps 6, 7]? Cu adevrat nicidecum
nicicând; i nu numai c nu le va putea vedea pe acestea
fcându-se în însui, dar nici nu le va gsi în rugciunea
el

lui, nici nu va putea gsi loc Domnului, nici

lca vrednic
Dumnezeului lui Iacob [Ps 131, 5], Care este Hristos Dom-
nul [Lc 2, 11], Mântuitorul i Dumnezeul nostru [Tit 2 13; ?

418
2 Ptr 2, 1]. Iar dac nu le va gti dinainte pe acestea în chip
frumos, nu va primi în el însui cu vrednicie pe împratul
Dumnezeu cuminecându-se cu lacrimi dup cum se cuvine,
chiar dac ar face aceasta o singur dat pe an.
„Sfintele sfinilor!", zic în fiecare zi unii i vestesc celor-
lali strigândcu glas mare acestora — fie îns ca le strige s
i lor înile — iar ceilali îi aud pe aceia zicând acestea. Ce
deci? Cine nu este sfânt e oare i nevrednic? Nu, dar cine
nu vestete în fiecare zi cele ascunse ale inimii sale, cine
nu arat pocin vrednic pentru ele i pentru toate cele
fcute întru netiin, cine nu plânge pururea i nu umbl
mâhnindu-se i nu strbate cu râvn cele zise mai înainte,
acesta nu este vrednic. Iar cine face toate acestea i-i pe-
trece viaa în suspine i lacrimi, acela e foarte vrednic s se
fac prta de aceste dumnezeieti Taine nu numai în zi de
srbtoare, ci în fiecare zi, i, chiar dac e lucru îndrzne
a spune aceasta, înc de la începutul cinei i întoarcerii
lui. Fiindc acesta e iertat întrucât vrea s
struie pân la
sfârit în fapte ca acestea, umblând în smerenie i în inim
zdrobit [Ps 50, 19]; cci fcând aa i fiind astfel, îi lumi-
neaz sufletul în fiecare zi, ajutat la aceasta de împrt-
irea celor Sfinte i se înal mai repede spre o curie i
sfinenie desvârit.
Altfelîns e cu neputin s splm sau s curim vasul
nostru murdar i casa întinat a sufletului nostru. Eu n-am
învat nimic mai mult din dumnezeietile Scripturi, nici
n-am putut s tiu de la mine însumi. Fiindc îl auzim pe
Apostolul zicând în fiecarezi: „S se cerceteze fiecare pe

sine însui i aa s mnânce din pâine i s bea din pahar.

Fiindc cel ce mnânc i bea cu nevrednicie Trupul Dom-
nului osând lui însui îi mnânc i bea" [1 Co 11, 28-29];
i iari: „Cel ce mnânc cu nevrednicie Trupul i Sângele
Domnului vinovat va fi fa de Trupul i Sângele Domnului,
nedeosebind Trupul Domnului" [1 Co 11, 27. 29]. Iar dac
cineva carenu arat roade vrednice de pocin [Lc 3, 8]
estevdit ca nevrednic de ctre de Dumnezeu insuflata
Scriptur [2 Tim 3, 16], spune-mi oare cum se va putea
curi cineva cândva fr lacrimi i se va putea împrti
419
de Taine cu vrednicie, pe cât îi e cu putin? Fiindc aces-
tea sunt întâiul rod al pocinei [Mt 3, 8] i, aa cum curge-
rea scârboas a trupului i amestecarea voluptoas a ini-
mii spre orice patim se aduc de ctre noi ca o jertf diavo-
lului, aa i lacrimile vrsate din aceasta se aduc ca o jertf
bine primit [1 Ptr 2, 5] Stpânului i cur ruinea acelei
plceri ptimae. Artând aceasta, David zicea: „Jertfa lui
Dumnezeu e un duh zdrobi, o inim zdrobit i umilit
Dumnezeu nu o va urgisi" [Ps 50, 19]. i pe drept cuvânt:
fiindc ajungând sufletul la o asemenea deprindere i sme-
rindu-se astfel în fiecare zi, nu trece o singur zi fr lacrimi
potrivit lui David care zicea: „Spla-voi în fiecare noapte pa-
tul meu, cu lacrimile mele aternutul meu voi uda" [Ps 6, 7].

O cin de moment nu e de ajuns

De aceea v îndemn i pe voi, prinii i fraii mei, ca
fiecare s-i exerseze sufletul su cu sârguin în acestea i
în unele ca acestea, fiindc sufletul strpuns i transformat
puin câte puin se face izvor ce ânete râuri de lacrimi i
zdrobire. Dar dac nu ne grbim s
ajungem curai în acest
chip, ci s
vrem umblm în nepsare, indolen i uurtate,
eu nu voi spune nimic apstor fa de iubirea voastr,
afar de aceasta: chiar dac se întâmpl ca cineva sse
cuminece poate cu lacrimi, sau s
plâng fie înainte de litur-
ghie, fie în timpul Liturghiei, fie chiar în vremea dumne-
zeietii împrtiri, dar nu râvnete cu înflcrare s fac
aceasta i în celelalte zile i nopi, nu va avea niciun folos
din acest plâns al su întâmplat o dat pentru totdeauna.
Fiindc nu numai acest lucru ne face numaidecât vrednici
i curai, ci faptul de a plânge în fiecare zi i neîncetat pân
la moarte, precum ne-a poruncit s
facem Stpânul însui
zicând: „Pocii-v, cerei, cutai i batei [Mt 3, 17; 7, 7l
Pân când? „Pân când vei primi, vei afla i vi se va des-
chide" [Mt 7, 7-8]. Ce anume? Evident, împria cerurilor.

Strlucirea i vrednicia sufletului curit

Fiindc însi cina, i anume cea svârit astfel în chip
netirbit, precum spuneam, pân la moarte cu osteneal i

420
 necaz, ne faee puin câte puin s vrsm lacrimi amare,
prin care se terge i se cur murdria i necurenia
sufletului; iar dup d o cin curat i pre-
acestea ne
schimb în dulcea i nate în inimile
lacrimile amare
noastre o bucurie venic, i ne d s vedem lumina cea
neînserat, pe care dac nu ne luptm s
o apucm cu toat
râvna,prini i frai duhovniceti, nu ne vom putea elibera
desvârit de toate patimile, nu vom dobândi toate virtuile,
nu vom putea s
ne împrtim în fiecare zi lcrimând dup
Dumnezeu cu dumnezeietile Taine i nu vom vedea Lu-
mina dumnezeiasc care este în El. Nici nu vom avea vre-
odat inima curat [Mt 5, 8], nici Duhul Sfânt nu Se va
sllui în chip contient [gnostos] în noi, nici nu ne vom
învrednici s vedem, ca sfinii, pe Dumnezeu [Mt 5, 8],
atât când suntem înc aici, cât i când vom fi acolo, cum
mi se pare, pentru c
plecm de aici orbi i, precum zice
vom cdea din acea vedere „pe
Teologul Grigorie, pe atât
msura orbirii noastre, ,,
a fiecruia pe cât ne-am lipsit noi
,

înine de bunvoie de acea lumin în viaa aceasta.

Fac-se îns ca noi toi s
ne învrednicim s-L vederii
curindu-ne i curii.

[Din Discursul etic 14]

Srbtorile noastre sunt prefigurarea

adevratului praznic: lumina Duhului Sfânt
Scriptura spune: „Prznuiete srbtorile!" [Naum 1, 15].
De aceea svârete cele spre cinstea lui Dumnezeu i a
sfinilor Lui, întrucât îi st în putere, i cheam, dac poi,
pe toi împraii, nobilii, arhiereii, preoii, mirenii, ca de
ctre toi s fie slvit Dumnezeu prin tine; i slava lor se va
socoti ie i îi va fi bine-primit, ca înlat lui Dumnezeu
de tine singur. Dar nu-i închipui de aici c-L slveti pe
Dumnezeu i pe sfinii Lui sau c
adaugi ceva slavei lor.
Cci cum va fi aceasta, atunci când Scriptura spune: „Ceea
ce e slvit nu e de fapt slvit fa
de slava cea covâritoare"
[2 Co 3, 10], iar sfinii n-au lips de slav pmânteasc i
omeneasc. Prznuiete numai ca s
dobândeti mil de la

421
Dumnezeu prin rugciunile acelora. Dar nici aa nu socoti
c cele fcute de tine sunt o adevrat srbtoare, mai ci

degrab socotete c aceasta e doar o prefigurare, o umbr

i un simbol al srbtorii. Cci ce prtie ar avea vreodat,
spune-mi, cele simite i neînsufleite i cu totul lipsite de
simire cu cele spirituale [inteligibile], dumnezeieti i în-
sufleite sau, mai bine zis, duhovniceti i vii, i care dau
viaa cea venic?
S-i fie deci srbtoare, ie, celui ce prznuieti cu jude-
cat i evlavie nu lumina ce strlucete în lmpi spre a se
stinge puin mai târziu, ci însi strlucirea curat a sufle-
tului tu, care este cunoaterea lucrurilor dumnezeieti i
cereti, druit de Duhul Sfânt celui ce este israelit cu
mintea. Aceasta s-i fie strlucirea care s
lumineze toat
viaa ta, luminând mai presus decât razele soarelui pe toi
cei din casa lumii, lumin curat a unui cuvânt presrat cu
sarea Duhului, potrivit poruncii care spune: „Aa s str-
luceasc lumina voastr înaintea oamenilor, ca s vad
faptele voastre cele bune i s preamreasc pe Tatl vostru
Cel din ceruri" [Mt 5, 16].
în loc de multe sfenice s fie cugetele luminoase prin
care seese toat podoaba vieii i felurimea templului du-
hovnicesc i a frumuseii lui se arat cu strlucire celor ce
vd drept.
în loc de miruri i aromate, s i se reverse bun-mireas-
ma spiritual [inteligibil] a Duhul Sfânt, a Crui mireasm
e negrit i a crui înlare e luminoas pentru miros.
în loc de mulime de popor, s se uneasc cu tine cetele
sfinilor îngeri slvindu-L pe Dumnezeu pentru tine i
veselindu-se pururea pentru mântuirea, urcuul i înain-
tarea ta.

în loc de prieteni, nobili i împrai, s prznuiasc îm-

preun cu tine ca nite prietenii toi sfinii cei închinai i
cinstii de ctre ei. Acetia s
fie cei iubii i cinstii de tine
mai presus decât toi, ca ei s
te primeasc pe tine dup
moarte în corturile lor cele venice [Lc 16, 9], aa cum
Avraam 1-a primit în sânurile sale pe Lazr [Lc 16, 23], chiar
dac cele spuse se tâlcuiesc i altfel.
422
 Pâinea cea adevrat
^
în loc de mas larg i bogat prin belugul mâncrurilor,
s-i fie numai Pâinea vieii [In 6, 51], nu numai cea simit
i artat, ci i aceea care i se face i i se d ca simit în
i prin cea simit, însi Pâinea care Se coboar din cer i
d via lumii [In 6, 50-51], pe care mâncând-o oamenii
nu se hrnesc numai din ea, ci i se fac vii i, fiind vii, învie
ca din mori; aceasta s-i fie desftare i hran nesturat
i necheltuit. Iar vin s-i fie nu vinul acesta vzut, ci cel
care se arat vin, dar se înelege a fi Sângele lui Dumne-
zeu, lumin nerostit, negrit, dulcea i veselie venic;
pe care dac-1 bei pururea cu vrednicie, nu vei mai înseta
în veac, dac îl vei bea în simirea sufletului, în pregtirea
pcii puterilor lui.
împrtania cu vrednicie i nevrednicie
i observ aici sensul celor spuse. Dac o faci întru sim-
irei contiin [en aisthesei kai gnosei], atunci te împr-
teti de unele acestea cu vrednicie; dar dac nu te împr-
teti aa, negreit mnânci i bei din ele cu nevrednicie:
Dac te-ai împrtit în vedere curat [en theoria kathara]
din cele din care te-ai împrtit, iat c
te-ai fcut vrednic
de o mas ca aceea; iar dac nu te-ai fcut vrednic, nu te
vei alipi i nu te vei uni nicidecum de Dumnezeu.
Aadar,
s nu socoteasc cei ce se împrtesc cu nevrednicie de
dumnezeietile Taine c
prin ele se alipesc i se unesc pur
i simplu de Dumnezeu Cel nevzut; cci acest lucru nu se
va face nicidecum, nici nu se va petrece cu ei vreodat.
Fiindc numai cei care în împrtirea dumnezeiescului
Trup al Domnului s-au învrednicit s
vad i mnânce s
cu ochiul i gura minii i descoperirea Dumnezeirii nev-
zute într-o atingere spiritual, acetia cunosc c
bun este
Domnul [Ps 33, 9], ca unii care nu mnânc
i beau numai
o pâine simit în chip simit, ci în acelai timp în chip spi-
ritual [inteligibil]pe Dumnezeu, hrnindu-se cu îndoite
simiri în acelai timp din una în chip vzut, iar din cealalt
în chip nevzut, ei se unesc în amândou acestea cu
Hristos
Cel îndoit dup fire, fcându-se concorporali
[Ef 3, 6] i
423
coprtai ai Slavei i Dumnezeirii Lui [1 Ptr 5, 1]. Fiindc
aa se unesc cu Dumnezeu cei ce mnânc aceast Pâine în
contiina i vederea tainei i beau din acest pahar cu suflet
i cu inim sensibil; dar cei care fac aceasta cu nevrednicie
sunt deeri de darul Duhului Sfânt hrnindu-i numai tru-
pul, nu i sufletul.
împrtirea contient:
unire mistic i Pate eshatologic
Dar snu te tulburi, iubitule, ascultând adevrul artat ie
de ctre noi. Cci dac mrturiseti c
Trupul Domnului
este Pâine a vieii care d
via i tii c
Sângele Su d
via celor ce se împrtesc cu el, i se face în cel care-1
bea izvor de ap curgtoare spre via venic [In 4, 14],
— —
cum spune-mi! împrtindu-te de acestea nu adaugi
nimic mai mult sufletete, ci, chiar dac vei simi poate
puin bucurie, dup scurt timp rmâi iari aa cum erai
mai înainte, neavând în tine niciun adaos de via sau izvor
ânitor, sau vzând vreo lumin oarecare? Cci celor ce
n-au ajuns s treac dincolo de simire, pâinea acesta li se
arat în chip simit ca o simpl buctur, dar în chip spiri-
tual [inteligibil] ea este lumin necuprins i neapropiat;
totaa i vinul e i el în chip asemntor lumin, via, foc
i ap vie. Deci, dac mâncând i bând pâinea dumneze-
iasc i vinul veseliei, nu vei cunoate c vieuieti viaa
cea striccioas, c ai primit înuntrul tu pâinea ca pe o
lumin sau ca pe un foc, i c ai but Sângele Stpânului ca
o ap curgtoare i vorbitoare, dac n-ai ajuns la vederea
i împrtirea cu nimic din toate acestea, cum socoteti
c te-ai fcut prta al vieii? Cum crezi c te-ai atins de
focul cel neaprins sau presupui c te-ai împrtit de lu-
mina cea venic? Negreit, nicidecum nu s-a fcut aceasta
cu eti nesimitor
tine, care fa
de unele ca acestea. Lu-
mina te lumineaz, i tu eti orb; focul te înclzete, i nu
te aprinzi; viaa te-a adumbrit, dar nu s-a unit cu tine; apa
cea vie a trecut prin sufletul tu ca printr-o trestie, fiindc
nu te-ai gsit vrednic de primirea ei. Deci, primind i atin-
gându-te astfel de cele neatinse i prându-i-se c mnânci,
424
de fapt nu primeti, nu mnânci, nici nu ai în tine însui
nimic din acestea. Cci Cuvântul cel neapropiat, Pâinea
care se coboar din cer [In 6, 33], nu se cuprinde în chip
simit, ci mai degrab El însui cuprinde i Se atinge i Se
unete fr amestecare cu cei vrednici i cu cei bine preg-
tii pentru primirea ei.
Dac vei prznui aa, i aa te vei împrti de dumne-
zeietile Taine, toat viaa ta va fi o srbtoare, i nu numai
o srbtoare, ci i un prilej de srbtoare i un Pate, tre-
cere i ieire din cele vzute spre cele spirituale [inteligibile],
unde înceteaz orice umbr, orice închipuire i toate sim-
bolurile de acum i unde ne vom desfta venic curai în
chip curat de Jertfa cea preacurat în Dumnezeu Tatl i în
Duhul Cel de-o-fiin, privind pururea pe Hristos i fiind
vzui de ctre El, fiind împreun cu Hristos, împrind
împreun cu Hristos, decât care nimic nu e mai mare în
împria cerurilor. Cruia I se cuvine toat slava, cinstea
i închinciunea împreun cu Tatl i cu Preasfântul i de-
via-factorul Su Duh acum i pururea i în vecii nesfâr-
ii. Amin.

425
 Sfântul Grigorie Palama
(+ 1357/1359)

Despre sfintele i înfricotoarele

lui Hristos Taine
(Omilia 56 rostit cu patru zile înaintea
Naterii lui Hristos cea 1350) 1

1. Cuvântul care contribuie la mântuirea sufletelor noastre

joac rolul unei semine. Deci aa cum plugarii lucreaz mai
întâi pmântul cu plugul, dup care arunc în el seminele,
tot aa i noi trebuie s ne lucrm i s ne pregtim pe noi
înine spre primirea seminei cereti, adic a cuvântului
înelepciunii duhovniceti. Cci nu suntem un pmânt neîn-
sufleit s
i insensibil, ca ne primim cultivarea i seminele
de la alii, ci suntem un pmânt însufleit care respir i
cuvânttor. De aceea trebuie s
ne pregtim pe noi înine
prin pocin. Iar ca s v art i începutul pocinei i
cultivrii sufletului, aceasta e ceea ce
fceau de la ei înii
cei ce veneau la botezul lui Ioan, cci zice [Scriptura]:
„Ieeau i se botezau în Iordan mrturisindu-i pcatele lor"
[Mt3, 5,Mci, 5].
2. Aadar, mrturisirea pcatelor e începutul acestei cul-
tivri, adic al pocinei i pregtirii ca primeasc cineva s
în sine cuvântul lui Dumnezeu
care poate mântuiasc s
sufletele noastre; cci i plugarii de aceea au inventat aratul,
pentru c
acesta scoate din sânul pmântului rdcinile
slbatice i-1 face în stare s
primeasc seminele i rsa-
durile noastre. Acelai lucru îl face i mrturisirea ogorului
cuvânttor al inimii: dezgroap i scoate patimile rele din
ascunsul ei i o face gata spre primirea sfintelor semine i
1
Trad. dup ed. P. Christou: Gregoriou tou Palama Apanta ta
erga u: Homelies 43-63 (EPE 79), Thessaloniki, 1986, p. 396-420.

427
 i purtarea roadelor virtuilor. Cci aa
în stare de cultivarea
cum dup cderea lui Adam pmântul a ajuns s nasc spini
i plmid [Fc 3, 18] i celelalte plante nefolositoare, tot
aa i inima omului a ajuns s nasc patimile i gândurile
de ruine i rele, i pcatele care ies din ele.
3. De aceea e necesar, frailor, ca fiecare din noi s aib
un printe duhovnicesc i s vin la el cu credin, s se
smereasc înaintea lui i s-i vesteasc patimile rele ale
inimii i, primind medicina duhovniceasc, s
scoat din
suflet spinii i plmida pcatului, pe care fiecare din voi
le-ai crescut la sân prin viaa ptima i iubitoare de pl-
cere, i aa svplecai urechile la învtura Duhului i
s ascultai la cele propovduite i spuse înainte de noi
spre folosul comun, iar prin iertarea i binecuvântarea de
la noi s v împcai cu Cel care din neasemnata Sa iubire
de oameni a plecat cerurile i S-a pogorât i a aruncat
seminele mântuirii în inimile celor ce-L ascult. Nimeni
dintre voi s
nu se abin de la acest început al pocinei,
cci cum va înainta mai departe i va progresa mai bine,
dac nu s-a atins nici mcar de începutul virtuilor?
4. E necesar îns ca voi toi sv
sârguii spre aceasta
mai cu seam acum, cci aceste patruzeci de zile ni s-au
dat de purttorii de Dumnezeu Prini ca înainte-curire,
fiindc duc spre prznuirea anual a naterii dup trup a
Domnului i i
Mântuitorului nostru Iisus
Dumnezeului
Hristos, în care e obiceiul pentru aproape toi cretinii s
vin la împrtirea Sfântului Su Trup i Sânge i prin
Acesta s se uneasc cu El i s se fac în chip dumneze-
iesc un duh i un trup cu El. Cci dac, aa cum a artat
mai înainte cuvântul nostru i cum va mai înfia înain-
tând, fr mrturisire i pocina care urmeaz nimeni nu
va fi vrednic nici mcar de primirea cuvintelor dumneze-
ieti, cum va primi cineva în sine însui Trupul i Sângele
lui Hristos fr s
se fi curit mai înainte prin mrturisire
i pocin pe msura greelilor lui? De aceea i marele
Pavel d mrturie i vestete spunând: „S se pun la încer-
care fiecare pe sine însui, i aa s
mnânce din aceast
Pâine i bea din acest Pahar; cci cine mnânc i bea
s
428
cu nevrednicie, osând îi mnânc
i bea, nedeosebind
Trupul Domnului" [1 Co 11, 28], nedeosebind adic faptul
c acest Trup fiind fr
pcat nu va binevoi locuiasc s
într-un trup îndatorat pcatelor.
5. Cci dac nu e cu putin s-i întind mâinile spre
Hristos i s
se roage celui care nu le are curate de pcat i
n-a îndeprtat mai întâi toat ura i gândurile care vin din
aceasta — iar acest lucru îl arat iari Pavel zicând: „Vrem
s v rugai în tot locul ridicând mâini cuvioase, far mânie
i gânduri" [1 Tim 2, 8] — i dac n-avem îndrznire spre
,

Dumnezeu fiindc n-am agonisit o contiin necondam-

nat — cum spune ucenicul cel iubit al lui Hristos, [Ioan]
Teologul:„Dac inima noastr nu ne condamn, avem în-
drznire la Dumnezeu" [1 In 3, 21] — cum vom avea în noi ,

înine pe Dumnezeu i ne vom face concorporali cu El,

dac n-am îndeprtat mai întâi de la noi pcatele prin mr-
turisire, nici n-am curit murdria care se face sufletului
de la ele prin milostenie, curie, înfrânare, rugciune i
strpungere[a inimii] i celelalte fapte ale pocinei? Sau
nu cumva Dumnezeu nu va primi darul tu, dac nu eti
curat atât tu însui, cât i el — iar acest lucru 1-a artat pe
de o parte prin Cain care n-a fost atent la darurile lui, ci i-a
zis: „Nu, dac le-ai adus corect, dar nu le-ai împrit corect"

[Fc 4, 7], apoi prin Legea veche, care oprea se aduc la s

casa lui Dumnezeu plata unei desfrânate [Dt 23, 19], iar
mai apoi spunând prin Evanghelie: „Du-te mai întâi i îm-
pac-te cu fratele tu i apoi venind adu darul tu" [Mt
5, 24] — dar îi va da ie, celui ce nu te-ai curit mai îna-
,

inte prin mrturisire i pocin marele Lui dar, Trupul Su?

Ce spui? Dumnezeu îns nu vrea nici mcar ca îndreptrile
Lui s fie grite de o gur necurat, cci zice [Scriptura]:
„Iar pctosului Dumnezeu: Pentru ce povesteti
i-a zis
îndreptrile Mele i
legmântul Meu în gura ta?" [Ps
iei

49, 19]- Nu lsa deci legmântul Su fie luat într-o gur s

necurat, dar va da Trupul Su într-o asemenea gur?
6. De aceea s
ne curim mai înainte, frailor, i gura i
trupuli gândirea, i s ne apropiem cu contiin bun i
curat. Cci dac lucrtorii în aram i aurarii care topesc

429
în jurul aramei aur sau argint sau altceva asemntor vrând
s adauge prin lustruire floarea culorii, mai întâi le rzuiesc
curind orice murdrie, cu cât mai mult noi, care urmeaz
s fim aurii într-un mod mai bun sau mai bine zis s fim
îndumnezeii, trebuie s ne curim mai înainte de orice
întinciune a trupului i a duhului? Cci nu ne facem str-
lucitoare numai suprafaa, ca arama lustruit, ci toate cele
dinuntru. S
ne apropiem astfel dup ce ne-am splat
mai înainte de petele din adâncul sufletului. Fiindc aa ne
vom apropia i de mântuire.
7. Dac îns ne apropiem cu o rea contiin, nedobân-
dind prin mrturisire iertarea de la cel ce a primit puterea de
a lega i dezlega unele ca acestea, înainte de a ne fi întors
de la Dumnezeu, înainte de a ne fi îndreptat dup îndrep-
tarul evlaviei, atuncine apropiem negreit spre osânda
noastr i pedeaps venic, alungând însei îndurrile
dumnezeieti i rbdarea Lui fa de noi, „cci am clcat în
picioare pe Fiul lui Dumnezeu, am socotit sânge comun
sângele testamentului cu care ne-a sfinit i am batjocorit
harul Duhului" [Evr 10, 29]. Cci cel care a rupt mantia
împrteasc i cel care a aruncat-o în noroi, vor fi supui
negreit aceleiai osânde, iar cel care a vrsat un parfum în
noroi i vas împuit au fcut ace-
cel ce 1-a încuiat într-un
lai ru. Prin urmare, darul dumnezeiesc nu pete
nimic,
cci este neptimitor, dar zboar de la noi în chip nevzut,
cci „mirul nu se încredineaz unui vas putred" 2 iar ceea ;

ce a pit, dac e supus ptimirii, ajungând netrebnic, aceea

o va suferi în chip nevrednic cel care 1-a adus [ofrand].
8. S ne facem, aadar, vrednici prin pocin, sau mai
bine zis sne aducem [ofrand] pe noi înine prin faptele
pocinei Celui ce poate s
fac vrednici din nevrednici;
s
i aa ne apropiem cu o ndejde ce nu va fi ruinat i cu
credin privind nu simplu la ceea ce se vede, ci la cele ce nu
se vd. Fiindc Pâinea aceasta e ca o perdea care ascunde
înuntru dumnezeirea; acest lucru artându-1 dumnezeies-
cul Pavel spunea c
El „ne-a înnoit o cale nou i vie prin

2 Grigorie din Nazianz, Tetrasticha 2.

430
cu nevrednicie, osând îi mnânc
i bea, nedeosebind
Trupul Domnului" [1 Co 11, 28], nedeosebind adic faptul
c acest Trup fiind fr
pcat nu va binevoi locuiasc s
într-un trup îndatorat pcatelor.
5. Cci dac nu e cu putin s-i întind mâinile spre
Hristos i s
se roage celui care nu le are curate de pcat i
n-a îndeprtat mai întâi toat ura i gândurile care vin din
aceasta — iar acest lucru îl arat iari Pavel zicând: „Vrem
s v rugai în tot locul ridicând mâini cuvioase, far mânie
i gânduri" [1 Tim 2, 8] — i dac n-avem îndrznire spre
,

Dumnezeu fiindc n-am agonisit o contiin necondam-

nat — cum spune ucenicul cel iubit al lui Hristos, [Ioan]
Teologul: „Dac inima noastr nu ne condamn, avem în-
drznire la Dumnezeu" [1 In 3, 21] — cum vom avea în noi ,

înine pe Dumnezeu i ne vom face concorporali cu El,

dac n-am îndeprtat mai întâi de la noi pcatele prin mr-
turisire, nici n-am curit murdria care se face sufletului
de la ele prin milostenie, curie, înfrânare, rugciune i
strpungere[a inimii] i celelalte fapte ale pocinei? Sau
nu cumva Dumnezeu nu va primi darul tu, dac nu eti
curat atât tu însui, cât i el —
iar acest lucru 1-a artat pe
de o parte prin Cain care n-a fost atent la darurile lui, ci i-a
zis: „Nu, dac le-ai adus corect, dar nu le-ai împrit corect"

[Fc 4, 7], apoi prin Legea veche, care oprea se aduc la s

casa lui Dumnezeu plata unei desfrânate [Dt 23, 19], iar
mai apoi spunând prin Evanghelie: „Du-te mai întâi i îm-
pac-te cu fratele tu i apoi venind adu darul tu" [Mt
5, 24] — dar îi va da ie, celui ce nu te-ai curit mai îna-
,

inte prin mrturisire i pocin marele Lui dar, Trupul Su?

Ce spui? Dumnezeu îns nu vrea nici mcar ca îndreptrile
Lui s fie grite de o gur necurat, cci zice [Scriptura]:
„Iar pctosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce povesteti
îndreptrile Mele i iei legmântul Meu în gura ta?" [Ps
49, 19]. Nu lsa deci legmântul Su s fie luat într-o gur
necurat, dar va da Trupul Su
într-o asemenea gur?
6. De aceea s
ne curim mai înainte, frailor, i gura i
trupul i gândirea, i s
ne apropiem cu contiin bun i
curat. Cci dac lucrtorii în aram i aurarii care topesc

429
în jurul aramei aur sau argint sau altceva asemntor vrând
s adauge prin lustruire floarea culorii, mai întâi le rzuiesc
curind orice murdrie, cu mai mult noi, care urmeaz
cât
s fim aurii într-un mod mai bun sau mai bine zis fim s
îndumnezeii, trebuie s
ne curim mai înainte de orice
întinciune a trupului i a duhului? Cci nu ne facem str-
lucitoare numai suprafaa, ca arama lustruit, ci toate cele
dinuntru. S
ne apropiem astfel dup ce ne-am splat
mai înainte de petele din adâncul sufletului. Fiindc aa ne
vom apropia i de mântuire.
7. Dac îns ne apropiem cu o rea contiin, nedobân-
dind prin mrturisire iertarea de la cel ce a primit puterea de
a lega i dezlega unele ca acestea, înainte de a ne fi întors
de la Dumnezeu, înainte de a ne fi îndreptat dup îndrep-
tarul evlaviei, atuncine apropiem negreit spre osânda
noastr i pedeaps venic, alungând însei îndurrile
dumnezeieti i rbdarea Lui fa de noi, „cci am clcat în
picioare pe Fiul lui Dumnezeu, am socotit sânge comun
sângele testamentului cu care ne-a sfinit i am batjocorit
harul Duhului" [Evr 10, 29]. Cci cel care a rupt mantia
împrteasc i cel care a aruncat-o în noroi, vor fi supui
negreit aceleiai osânde, iar cel care a vrsat un parfum în
noroi i cel ce 1-a încuiat într-un vas împuit au fcut ace-
lai ru. Prin urmare, darul dumnezeiesc nu pete nimic,
cci este neptimitor, dar zboar de la noi în chip nevzut,
cci „mirul nu se încredineaz unui vas putred" 2 iar ceea ;

ce a pit, dac e supus ptimirii, ajungând netrebnic, aceea

o va suferi în chip nevrednic cel care 1-a adus [ofrand].
8. S
ne facem, aadar, vrednici prin pocin, sau mai
bine zis s
ne aducem [ofrand] pe noi înine prin faptele
pocinei Celui ce poate s
fac vrednici din nevrednici;
s
i aa ne apropiem cu o ndejde ce nu va fi ruinat i cu
credin privind nu simplu la ceea ce se vede, ci la cele ce nu
se vd. Fiindc Pâinea aceasta e ca o perdea care ascunde
înuntru dumnezeirea; acest lucru artându-1 dumnezeies-
cul Pavel spunea c
El „ne-a înnoit o cale nou i vie prin

2 Grigorie din Nazianz, Tetrasticha 2.

430
perdea,adic prin trupul Su" [Evr 10, 20] i prin el urc la
cetenia noastr — cci acolo e Pâinea aceasta — i
ceruri ,

intrm în Sfânta Sfintelor cea adevrat prin ofranda în cu-

rie a trupului lui Hristos: „S ne apropiem deci, frailor,
cu inim adevrat în certitudinea credinei" [Evr 10, 22].
9. Cci de aceea se numesc Taine, pentru c nu este pur
i simplu ceea ce se vede, ci ceva duhovnicesc i de nespus;
i dac, precum spunea Domnul, „Duhul e ceea ce face viu,
carnea nu folosete la nimic" [In 6, 63], dac te uii numai
la ceea ce apare, nu te vei folosi cu nimic, dar dac te uii la
Duhul, adic dac vezi însi Pâinea care st înainte în
chip duhovnicesc, atunci te vei face viu împrtindu-te
din ea. Cci Ea este „mâncarea care nu piere, ci rmâne
spre via venic" [In 6, 27], Pâinea cea adevrat Care
coboar din cer, Care e vie i d
via lumii; pe Care cine
nu o mnânc, nu va fi viu, dar cel care o mnânc
va fi viu
în veac, nu numai înviind, ci i slobozit fiind de pedeaps
i dobândind împria venic. Cci despre aceast Pâine
Domnul le-a vorbit nu numai ucenicilor Lui la Cina cea de
Tain, ci a glsuit limpede învând deschis i cu îndrz-
neal în sinagog i spunând: „Pâinea pe Care Eu o voi da
pentru viaa lumii este trupul Meu" [In 6, 51], i iari:
„Dac nu vei mânca trupul Fiului Omului i nu vei bea
sângele Lui, nu vei avea via în voi. Cine mnânc trupul
Meu i bea sângele Meu are via venic" [In 6, 53-54].
O, ce minune! Vai, ce mreie a iubirii, pe care Dumnezeu
a revrsat-o peste noi cu bogie! Ne-a nscut din nou prin
Duhul i ne-am fcut un duh cu El, precum spune Pavel:
„Cine se lipete de Domnul e un duh cu El" [1 Co 6, 17].
10. Deci ca s fim una cu El nu numai dup duh, ci i
dup trup, carne din carnea Lui i os din oasele Lui, ne-a
druit contactul intim cu El prin aceast Pâine. Cci orice
iubire îi are desvârirea printr-o unire, iar începutul dintr-o
asemnare, de aceea un cuvânt vechi spune: „asemnare
prietenie"^. Dar iubirea conjugal pare a avea ceva mai mult
decât celelalte, „cci din aceast pricin va lsa omul pe

3 Aristotel, Etica nicomahic II a 147; Platon, Phaidros 307.

431
tatl su i pe mama sa i se va lipi de femeia sa i vor fi cei
doi un trup" [Mt 19, 5], „Taina aceasta mare este, spune
dumnezeiescul Pavel, dar eu vorbesc despre Hristos i de-
spre Biseric" [Ef 5, 32]. Acolo deci se vor lipi într-un singur
trup, nu i într-un singur duh; noi îns prin împrtirea
acestei Pâini dumnezeieti nu ne lipim numai, ci ne ames-
tecm cu trupul Hristos i devenim nu numai un trup,
lui
ci un duh cu Vezi
El. c
mreia covâritoare a iubirii lui
Dumnezeu fade noi are loc i se arat prin druirea
acestei Pâini i a acestui Pahar? Fiindc potrivit Psalmistu-
lui, jertfa i ofrand n-ai voit, dar ne-ai întocmit un trup"
,

[Ps 39, 7; Evr 10, 5I

11. O, ce comuniune multipli nespus! Hristos S-a fcut
fratecu noi, intrând în comuniune cu noi atât prin trup,
cât i prin sânge i prin ele asemnându-Se nou; ne-a
câtigat robi adevrai ai Lui rscumprându-ne prin acest
Sânge; ne-a fcut prieteni ai Lui druindu-ne artarea aces-
tor Taine; ne-a legat i armonizat cu Sine însui prin îm-
prtirea acestui sânge fcându-Se un trup cu noi. Dar i
Tat al nostru S-a fcut prin dumnezeiescul Lui botez i ne
hrnete la sânii Si ca o mam iubitoare pruncii sugari;
i, lucru înc i mai mare i mai uimitor, nu ne hrnete
numai cu Sânge în loc de lapte, dar i cu Trupul Su, i nu
numai cu Trupul Su, dar i cu Duhul Lui, pstrând puru-
rea nemicorat nobleea dat nou de El, ducând spre o
dorin mai mare i împlinind aceast dorin, lsându-Se
nu numai vzut, ci i atins i fcut desftarea noastr, i
inut de fiecare din noi în inim i în însei mruntaiele
noastre, i spunând: „Venii, mâncai Trupul Meu i bei
Sângele Meu cei ce dorii via venic, ca s
nu fii numai
dup chipul lui Dumnezeu, ci i dumnezei i împrai ve-
nici i cereti, îmbrcai în Mine, împratul i Dumnezeul
cerului, înfricotori pentru demoni, dar minunai pentru
îngeri, fii iubii ai Tatlui ceresc, pururea vii, frumoi la fiii
oamenilor, loca plcut al preaînaltei Treimi.
12. Cci dac prefigurarea acestui Trup 1-a îndreptat pe
Avraam [Fc 14, 18; 15, 6; 22, 2-19], dac prefigurarea aces-
tui Sânge i-a pzit în Egipt vii pe întâii-nscui ai lui Israel

432
[I 12, 23], dac prefigurarea acestui Sânge a curit i
sfinit însi Sfânta Sfintelor,a artat pe pmânt un cort al
Numelui lui Dumnezeu i a fcut preoi, arhierei i uni ai
Domnului [I Evr 9, 11 sq], dac prefigurarea a lu-
16, 34;
crat acestea, ce va lucra adevrul lor? Aaron nu intra fr
aceast prefigurare în sanctuar, nici noi nu vom putea pi
în cele cereti dac nu ne împrtim de acest adevr al
lui, nici nu vom avea sla în ceruri, nici nu vom fi sla al

Dumnezeului cerurilor, nici jertf vie i sfânt bineplcut

lui Dumnezeu; cci numai prin el am dobândit apropierea.
„Cci ce folos ai de sângele meu, de m
cobor în stricciu-
ne?", spune împratul i prorocul David [Ps 29, 9].
13. De aceea, s
ne amestecm sângele cu Sângele lui
Dumnezeu, ca s
tergem stricciunea din el, fiindc mult
i negrit folos e în acest Sânge. El ne face noi în loc de
vechi, i venici în loc de vremelnici; ne face nemuritori i
venic înfloritori, ca nite pomi sdii lâng curgerile ape-
lor [Ps 1, 3] dumnezeiescului Duh, din care se adun rod
spre via venic. Cci din rai ânea un izvor sensibil i
adpa faa pmântului nscând râuri sensibile [Fc 2, 10];
dar din aceast Sfânt Mas, pe care potrivit psalmistului
Hristos „ne-a gtit-o împotriva" demonilor i patimilor „care
ne necjesc" [Ps 22, 5], ânete un izvor care nate izvoare
duhovniceti, adap suflete, le urc pân la cer i întoarce
ochii îngerilor spre frumuseea în care se vede diversitatea
înelepciunii lui Dumnezeu [Ef 3,
10], aduce s doreasc
îi

s se plece spre cele druite nou printr-un asemenea Sânge.

Cci apropiindu-ne de aceste Taine ne facem purpur îm-
prteasc, sau mai bine zis sânge i trup împrtesc, i ne
prefacem — o, ce minune! — într-o filialitate dumnezeiasc,
Dumnezeu vine tainic asupra noas-
întrucât strlucirea lui
tr, ne învluie în chip extraordinar, ne face uni/hristoi
ai lui Dumnezeu i ne d
putere s
strlucim ca soarele în
prezena Tatlui nostru potrivit fgduinei Lui [Mt 13, 43],
numai s nu împiedice acest lucru vreo pat pus pe sufletul
celui ce se apropie.
14. De aceea, nu numai s ne curim înainte i aa s
ne apropiem, dar s fim ateni la noi înine i, dup ce am
433
dobândit acest dumnezeiesc dar, s
artm i mult paz,
cas rmânem mai presus de patimi i vestim virtuiles
Celui ce a binevoit a locui în noi plecând de la asemnarea
cu El în acestea artat în noi. S
ne gândim cu Cine ne
unim i de ce lucruri ne-am învrednicit i, uimii de mre-
ia covâritoare a darului i a iubirii fa
de noi, s
ne rân-
duim fapta, cuvântul i gândul dup „voina bun, bine-
plcut i desvârit" a lui Dumnezeu; fiindc un sânge al
unui nou testament întrete acest Nou Testament, adic
Evanghelia lui Hristos, cci spune: „Un testament intr în
vigoare dup moarte" [Evr 9, 17]. Aadar, împrtindu-ne
de Sângele Testamentului lui Hristos, s
nu-1 facem lipsit
de vigoare prin faptele noastre, ca s
nu fim supui unei
osânde i pedepse venice, pentru c
am socotit un sânge
comun Sângele Testamentului în care am fost sfinii [Evr
10, 29]. Cci pe cât de mare e fgduina fcut celor ce
pzesc sfinirea din împrtire — cci e fgduit împr-
ia cerurilor — pe atât de mare e i pedeapsa celor ce s-au
,

fcut netrebnici dup ce au primit darul; „cci dac încl-

când cineva legea lui Moise, e ucis fr mil, de 6 cât mai
aspr pedeaps se va învrednici cel ce a socotit sânge co-
mun Sângele Testamentului i a batjocorit acest mare har?"
[Evr 10, 28-29].
15. Noi îns, frailor, v rog s pzim pentru noi înine
nemicorat harul lui Dumnezeu, întinzându-ne întregi spre
ascultarea împlinirea sfintelor porunci i aducându-ne
i
pe noi înine ofrand lui Dumnezeu prin fapte, fiindc i
Acela S-a dat pe Sine însui pentru noi. însui Tatl L-a
dat pe Fiul Su Unul-Nscut pentru noi, însui Fiul Unul-
Nscut al lui Dumnezeu S-a dat pe Sine însui, iar noi nu
ne vom da la rândul nostru pe noi înine nu pentru Acela,
ci pentru noi înine? Cum îns ne vom da pe noi înine lui

Hristos Care S-a dat pe Sine însui pentru noi? Dac vom
îmbria iubirea fa de El i a unora fa de alii; dac ne
vom smeri sub mâna tare a lui Dumnezeu i din pricina
Lui atât fa de noi înine, cât i unii fa de alii „negân-
dind la cele înalte, ci lsându-ne dui spre cele smerite"
[Rm 12, 16]; dac ne vom rstigni dup putin trupul îm-
434
preun cu patimile i cu poftele lui [Ga 5,
24], „dac ne vom
omorî mdularele noastre pmânteti, beia, desfrânarea,
necuria, lcomia, i orice patim rea" [Col 3, 5]; dac vom
muri pentru pcat i vom tri pentru virtute.
16. Fiindc acestea ne înva trupul rstignit al lui Hristos
care ne este pus înainte spre hran; cci de El suntem în
acelai timp hrnii i învai s
avem comuniune cu vir-
tuile i
ptimirile Lui, ca s
trim i s împrim venic
împreun cu El. Acest lucru 1-a vestit mai dinainte spu-
nând prin prorocul David: „Jertfa de laud M
va slvi, i
acolo e calea în care îi voi arta lui mântuirea Mea" [Ps
49, 23]. Cci, întrucât e celebrat spre aducerea-aminte a
celor svârite de El pentru noi, este o jertf de mulumire,
de slav i de laud pentru El. i
întrucât însui Trupul i
Sângele lui Hristos st înainte cu adevrat, El griete lui
Dumnezeu i Tatl mult mai bine decât sângele lui Abel —
fiindc acela striga la Dumnezeu împotriva fratelui su [Fc
4, 10], dar Acesta strig pentru noi, al cror frate a socotit
lucru vrednic s se fac Hristos, fcându-ni-1 milostiv i
împcându-ne cu Tatl Cel mai de sus — ne griete îns
,

i nou, artându-ne limpede calea iubirii, fiindc El S-a

golit pe Sine însui pân la noi din iubirea Lui pentru noi
i i-a pus sufletul pentru noi artându-ne calea smereniei,
„pentru c în smerenia Sa judecata Lui s-a ridicat, i a fost
adus ca o oaie spre junghiere" [Is 53, 7], calea ascultrii,
pentru c El însui a ascultat de Tatl pân la cruce i
moarte [Flp 2, 8], calea care ne druie prin omorârea pati-
milor via venic. Pentru c i El S-a fcut mort, i iat e
viu în veci facându-i vii pe cei ce se lipesc de El prin virtute
i credin, slvindu-i i fiind slvit de ei, împreun cu P-
rintele Su fr de început i cu preasfântul, bunul i de
via fctorul Su Duh, acum i pururea i în vecii vecilor.
Amin.

435
 Calist i Ignatie Xanthopouloi
(sfâritul secolului XIV)

Despre Sfânta Cuminectur

i câte lucruri bune ne ofer
împrtirea i cuminecarea continu
cu Ea cu contiin curat 1

Dar nimic nu conlucreaz i nu contribuie astfel la cur-

irea sufletului, la luminarea minii i sfinirea trupului, i
la transformarea mai dumnezeiasc i nemurirea amându-
rora, ca i la îndeprtarea patimilor i demonilor sau, mai
potrivit spus, la unirea i contactul i amestecul dumneze-
iesc i suprafiresc cu Dumnezeu, ca împrtirea i cumi-
necarea continu, pe cât e cu putin omului, din inim i
dispoziie sincer, cu sfintele, preacuratele, nemuritoarele
i de via fctoarele Taine, cu însui scumpul Trup i
Sânge al Domnului i Dumnezeului i Mântuitorului nos-
tru Iisus Hristos. De aceea e foarte necesar s
tratm în
parte despre aceasta i în compunerea acestei lucrri, i
aa s punem capt cuvântului.
Acest lucru e vdit nu numai din cele ce le griesc sfinii,
cimult mai mult din gririle Vieii însei i ale Adevrului
însui; cci spune: „Eu sunt Pâinea Vieii" [In 6, 48]. i:
„Aceasta este Pâinea care se pogoar din cer, pentru ca tot
cel ce mnânc din Ea snu moar. Eu sunt Pâinea cea vie,
Care S-a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea
aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da
pentru viaa lumii este Trupul Meu" [In 6, 50-52]. i: „De

1
Cap. 91-92 ale Metodei i canonului riguros pentru cei care-i
aleg viaa isihastâ a cuvioilor Calist i Ignatie Xanthopouloi (de
la sfâritul secolului XIV): Philokalia, ed. V, voi. IV, Atena, 1991,
p. 284-289.

437
nu vei mânca Trupul Fiului Omului i nu vei bea Sângele
Lui, nu vei avea via întru voi. Cel ce mnânc Trupul
Meu i bea Sângele Meu are via venic" [In 6, 53~54]-
i iari: „Cci Trupul Meu este mâncare i Sângele Meu
este adevrat butur. Cel ce mnânc
Trupul Meu i bea
Sângele Meu rmâne Mine i Eu întru el. Aa cum
întru
Tatl Cel Viu M-a trimis pe Mine i Eu viez prin Tatl, tot
astfel cel ce Mmnânc pe Mine va via prin Mine. Aceasta
este Pâinea care S-a pogorât din cer, nu ca a prinilor
votri care au mâncat man i au murit; cel ce va mânca
Pâinea aceasta, viu va fi în veac" [In 6, 53~58].
Iar purttorul de Hristos Pavel zice acestea: „Frailor, eu
am primit de la Domnul ceea ce v-am predat vou: C
Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâi-
ne i, mulumind, a frânt i a zis: «Luai, mâncai; acesta
este Trupul Meu Cel ce se frânge pentru voi. Aceasta s
facei spre pomenirea Mea.» Asemenea i paharul dup
cin, zicând: «Acest pahar este Legea cea Nou întru Sân-
gele Meu. Aceasta sfacei ori de câte ori vei bea, spre
pomenirea Mea.» Fiindc de câte ori vei mânca pâinea
aceasta i vei bea paharul acesta, moartea Domnului o
vestii pân când El va veni. Astfel, oricine va mânca pâinea
sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi
S
fa de Trupul i Sângele Domnului. se cerceteze dar
omul pe sine, i aa s
mnânce din Pâine i s bea din
Pahar. Cci cel ce mnânc i bea cu nevrednicie, osând
îi mnânc i bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea
sunt muli dintre voi neputincioi i bolnavi i muli au
murit. C dac ne-am judeca noi înine, nu am mai fi ju-
decai; dar când ne judec Domnul, ni se do pedeaps, ca
s nu fim osândii împreun cu lumea" [1 Co 11, 23-32].

Scrie îns i Gur de Aur: „E necesar s învm ce este

minunea Tainelor i pentru ce s-au dat, i care e folosul
lucrului. Suntem un trup [Rm 12, 15] i mdulare ale tru-
pului Domnului nostru Iisus Hristos i din vasele Lui [Ef
5, 30]. Iar cei care au fost
iniiai [în acestea] s
urmeze
celor spuse. Deci, ca s nu devenim aceasta numai prin
iubire, ci s ne amestecm în mod real cu acel trup, acest
438
lucru are loc prin hran, pe care ne-a druit-o vrând s ne
arate dorul pe care-1 are fa de noi. De aceea S-a ameste-
cat pe Sine însui cu noi i a amestecat trupul Lui în noi,
ca s devenim un trup unit cu Capul, cci acest lucru e
propriu celor ce se doresc cu trie. Sugerând deci acest
lucru, Iov spunea despre casnicii si, crora le era drag în
chip covâritor, c
artându-i dorul lor spuneau: «Cine ne
va da sne sturm de carnea lui?» [Iov 31, 31]. De aceea
i Hristos a fcut acest lucru ridicându-ne la o prietenie i
mai mare i artându-ne dorul Lui fa
de noi, neoferindu-Se
pe Sine celor ce-L doresc doar ca s-L vad, ci i ca fie s
atins, s-L mnânce i s
se împlânte în trupul Lui i se s
împleteasc cu el, i aa s-i sature tot dorul" 2 .

iiari: „Cei ce se împrtesc de preasfântul Trup i

scumpul Sânge stau împreun cu îngerii, cu arhanghelii i
cu puterile de sus, îmbrcai în însi haina împrteasc
a lui Hristos i având armele cele duhovniceti; dar n-am
spus înc nimic, cci sunt îmbrcai în împratul însui.
Dar aa cum taina e mare, înfricotoare i minunat, aa
dac te apropii cu curie, te apropii spre mântuire; dar
dac te apropii cu contiin rea, te apropii spre osând i
pedeaps, cci «cel ce mnânc
i bea cu nevrednicie Tru-
pul i Sângele Domnului, osând îi mnânc
i bea» [1 Co
11, 27]. Cci dac cei ce pteaz purpura împrteasc sunt
pedepsii la fel cu cei care o rup, nu e nimic neverosimil ca
i cei ce primesc cu cuget necurat Trupul s
suporte ace-
eai pedeaps cu cei care L-au rupt prin piroane. Vezi deci
cât de înfricotoare a artat Pavel c
e pedeapsa spunând:
«Clcând cineva Legea lui Moise, e ucis far mil pe cu-
vântul a doi sau trei martori; gândii-v: cu cât mai aspr
fi-va pedeapsa cuvenit celui ce a clcat în picioare pe Fiul
lui Dumnezeu i a nesocotit sângele testamentului cu care
s-a sfinit» [Evr 10, 28-29]"3.
Sau: „Câi deci ne împrtim cu acest Trup, câi gustm
din acest Sânge se înelege c gustm din Cel care ade
2
Omilia 45 ia Joan, 2; PG 59, 260.
3 Omilia 45 la Ioan, 4; PG 59, 262.
439
sus, Care e închinat de îngeri, de Cel aproape de Puterea
cea curat. Vai, câte drumuri ne duc spre mântuire? Ne-a
fcut trupul Su, ne-a dat trupul Su. i
nimic din acestea
nu ne îndeprteaz de rele; o, ce insensibilitate! O, ce ne-
simire!"4 .

i iari: „Un preot minunat mi-a povestit c s-a învred-

nicits vad i s aud aceasta: c pe cei ce urmeaz s
plece de de se întâmpl s se împrteasc cu conti-
aici,

in curat, când vor muri, îngerii îi vor duce escortându-i

la cer din pricina Celui cu Care s-au împrtit" 5 .

6
Iar dumnezeiescul Ioan Damaschitiul zice „întrucât :

suntem dubli i compui, i naterea noastr trebuie fie s

dubl. Asemenea i mâncarea compus. Aadar, naterea
ni se d
prin ap i prin Duh, iar mâncarea e însi Pâinea
Vieii, Domnul nostru Iisus Hristos Care S-a pogorât din
cer." „i aa cum la Botez, întrucât oamenii au obiceiul de
a se spla cu ap i a se unge cu untdelemn, a unit cu unt-
delemnul apa harul Duhului i a fcut-o baie a naterii
i
din nou, tot aa, întrucât avem obiceiul de a mânca pâine
i de a bea ap i vin, a unit cu ele dumnezeirea Lui i le-a
fcut Trupul i Sângele Lui, ca prin cele obinuite i potri-
vit firii s
ajungem în cele mai presus de fire." „E un trup
unit într-adevr cu Dumnezeirea, trupul din Sfânta Fe-
cioar; nu pentru c
pogoar din cer însui trupul înlat,
ci pentru c
însi Pâinea i Vinul se prefac în Trupul i
Sângele lui Dumnezeu. Iar dac ai s
caui cum anume are
loc aceasta, s-i fie de ajuns auzi s c
se face prin Duhul
Sfânt, aa cum Domnul a dat subzisten trupului pentru El
însui i în El însui din Sfânta Nsctoare de Dumnezeu
prin Duhul Sfânt i mai mult nu cunoatem nimic decât c
Cuvântul lui Dumnezeu e adevrat, activ i atotputernic,
dar modul e de necercetat." „Celor ce se împrtesc cu
credin i cu vrednicie li se face spre iertarea pcatelor,
spre viaa venic i spre pzirea sufletului i a trupului, dar

4 Omilia 3 la Efeseni, 1; PG 62, 27.

s Despre preoie VI, 4; PG 48, 681.
6 Expunerea exact a credinei ortodoxe IV, 12; PG 94, 1117-1140.
440
 celor ce se împrtesc cu necredin i nevrednicie li se
face spre osând i pedeaps, ca i moartea Domnului."
„Pâinea i Vinul nu sunt o prefigurare a Trupului i Sângelui
lui Hristos, ci însui Trupul îndumnezeit al lui Hristos
i
însui Sângele Lui; cci zice: «Trupul Meu e adevrat mân-
care, iar Sângele Meu e adevrat butur» [In
6, 55].*
„E Trup i Sânge al lui Hristos care intr în alctuirea [con-
i trupului nostru, necheltuindu-se,
stituirea] sufletului
nestricându-se neducându-se în afar, ci intrând în fiina
i conservarea noastr, curitor de orice murdrie, cci i
aurul dac a luat o pat se cur prin arderea judecii, ca
s fim osândii în veacul viitor împreun cu lumea [1 Co
Curindu-ne prin el ne unim cu Trupul lui Hristos
11, 52].
icu Duhul Lui i devenim trup al lui Hristos. Aceasta e
Pâinea, pârga Pâinii viitoare, Care e spre fiin [Mt 6,
11],
cci expresia «spre o fiin» o arat fie pe cea viitoare, adic
a veacului viitor, fie pe cea luat spre conservarea fiinei
noastre. Trupul Domnului e Duh fctor de via, fiindc a
fost zmislit din Duhul fctor de via. Iar aceasta
o spun
nu desfiinând firea trupului, ci vrând art s c
e fctor
de via i dumnezeiesc. Ele se numesc prefigurri ale celor
viitoare nu ca nefiind cu adevrat Trup i Sânge al lui
Hristos, ci pentru cde Dumnezeirea lui Hristos ne împr-
tim acum prin ele, iar atunci numai prin vedere."
Iar dumnezeiescul Macarie spune: „Precum vinul se ames-
tec în toate mdularele celui ce îl bea i vinul ajunge în el
i el în vin, tot aa i cel ce bea Sângele lui Hristos se adap
cu Duhul dumnezeiesc, i Acesta se amestec în sufletul
desvârit i sufletul în el. i sfinindu-se astfel, se face
vrednic de Domnul. Cci «toi, zice, ne-am adpat din Ace-
lai Duh» [1 Co 12, 13]. Iar prin Pâinea Euharistiei cei ce se
împrtesc cu vrednicie se învrednicesc s se fac prtai
ai Duhului Sfânt, i aa sufletele vrednice pot s
fie vii în
veci. i aa cum pentru trup viaa nu vine de la trup,
ci din
afara adic din pmânt, tot aa Dumnezeu a binevoit
lui,

ca sufletul s aib mâncare, butur, hain, care sunt viaa

adevrat a sufletului, nu din firea Lui, ci din Dumnezei-
rea Lui, din Duhul i Lumina Lui; cci El are firea dumne-

441
zeiasc i ca Pâine a Vieii pe Cel ce a spus: «Eu sunt Pâinea
Vieii» [In 6, 48] i ca Ap Vie [In 7, 38] i ca Vin care vese-
lete [Ps 103, 15] i ca Untdelemn al veseliei [Ps 44, 8p.
„împrtirea dum-
Iar Sfântul Isidor [Pelusiotul] spune:
numete cuminecare/comuniune, fiind-
nezeietilor Taine se
c ne druie unirea cu Hristos i ne face prtai ai împr-
iei Lui" 8 .

Iar Sfântul Nil zice: „E cu s se mântuiasc

neputin
altfel credinciosul i s primeasc iertarea greelilor i s
dobândeasc împria cerurilor, dac nu se împrtete
cu fric, cu credin i cu dragoste din Trupul i Sângele
lui Hristos cel tainic i preacurat" 9 .

La fel scrie Marele Vasile în scrisoarea ctre patri-

i
ciana Cezaria: „Bun i folositor lucru este cuminecarea i
împrtirea în fiecare zi cu Sfântul Trup i Sânge al lui
Hristos, încât El însui a spus limpede: «Cine mnânc
Trupul Meu i bea Sângele Meu rmâne în Mine i Eu în
el, i are via venic» [In 6, 56]. Cci cine se îndoiete c
împrtirea continu de via e altceva decât o via în-

mulit? Noi, aadar, ne cuminecm de patru ori îft fiecare

sptmân: duminica, miercurea, vinerea i sâmbta, pre-
cum i în celelalte zile, dac se face pomenirea vreunui
sfânt" 10 . Fiindc în aceste zile liturghisea sfântul, cci nu
putea în fiecare zi, fiind înghesuit de atâtea griji.

Spunea i sfântul [aw] Apollo c „dac e cu putin,

monahul trebuie se cuminece în s fiecare zi cu tainele lui

Hristos. Cci cel ce se deprteaz pe sine de la ele se de-

prteaz de la Dumnezeu. Iar cel ce face acest lucru în

mod continuu, primete în mod continuu Trupul, cci spune
glasul mântuitor: «Cine mnânc Trupul Meu i
bea Sân-
gele Meu rmâne în Mine i Eu în el» [In 6, 56]. Aadar,
acest lucru le este de folos monahilor, care fac
încontinuu
pomenirea Patimii mântuitoare. Prin urmare, unul ca acesta

7 Cuvântul 22 din Colecia B.

8 Epistola I, 228; PG 78, 325A.
9 Epistola III, 280; PG, 79, 521D.
10 Epistola 93; PG 32, 484-
442
trebuie s fie gata în fiecare zi i s se pregteasc astfel
încât s întotdeauna vrednic de primirea Sfintelor Taine,
fie
fiindc aa ne învrednicim i de iertarea pcatelor" 11 .

Zice i Sfântul Ioan Scrarul: „Dac un trup care se

atinge de un alt trup se transform în ce privete lucrarea
cum nu se va transforma cel ce se atinge cu mâini nevi-
lui,

novate de Trupul lui Dumnezeu?" 12 .

Iar în Pateric st scris: „Ioan din Bostra, brbat sfânt i

având putere împotriva duhurilor necurate, a întrebat nite
demoni care locuiau în nite fetie înnebunite i aflate în
chip ru sub înrâurirea lucrrii lor, spunând: «De care lu-
cruri v
temei de la cretini?» Iar ei i-au spus: «Avei într-
adevr trei lucruri mari: unul pe care-1 purtai la gâtul vos-
tru, altul cu care v
splai în biseric i altul pe care-1
mâncai în adunare.» i
întrebându-i iari: «De acestea
trei de care v
temei mai mult?» Iar ei au rspuns: «Dac
ai pzi bine lucrul cu care v
împrtii, nimeni dintre noi
n-ar putea face nedreptate vreunui cretin.» Iar lucrurile
de care dumanii se tem cel mai mult sunt: crucea, botezul
i cuminectura."

11
Istoria lausiacâ 72; PG 73, 1161.
12
Scara 28, 52; FR IX, 1980, p. 415.

443
 Sfântul Simeon al Tesalonicului
(
f 1429)

Despre faptul c toi trebuie

s se împrteasc încontinuu
cu înfricotoarele Taine, întrucât e
un lucru folositor mai presus de toate 1

Mai trebuie s
ne îngrijim în permanen neîncetat i în
toat vremea de cele ce in de sfâritul nostru înfricoat i
inevitabil. Acest lucru ne este la fel de folositor ca i vede-
rea, precum i faptul de a ne aduce aminte de Dumnezeu
ne este la fel de folositor ca i acela de a respira aerul; cci
zice [Scriptura]: „Adu-i aminte de cele de pe urm
ale tale
i nu vei grei niciodat" [Sir 7, 36], i: „Pregtete pentru
ieire [din via] cele ale tale" [Pr 24, 27]. Pentru aceasta e
toat purtarea noastr de grij, sunt toate fugile de lume,
pustietile i ascezele:
ca atunci când vine sfâritul fim s
gsii gata; fiindc Cel ce a venit s
ne mântuiasc i ne-a
mântuit, ne înva aa: „Fii gata, pentru c
nu tii ceasul
în care vine Domnul vostru!" [Lc 12, 40], i: „De ar ti st-
pânul casei ceasul în care vine houl, ar veghea i n-ar lsa
s fie prdat casa lui" [Mt 24, 43], i: „Voi s fii gata, c în
ceasul în carenu gândii va veni Fiul Omului" [Mt 24, 44].
De aceea noi toi trebuie s fim mereu gata de ieire i s
nu ne îngrijim doar de cele de aici lsate altora, ci de cele
ce sunt cu noi înine, ca nu cumva astzi s se cear de la
noi sufletele noastre. i care va fi atunci folosul pentru cele
de care ne facem griji? Drept pentru care trebuie s
nu ne
îngrijim de cele prezente, ci s
ne smerim, s
facem poc-
in s
i ne mrturisim lui Dumnezeu i pe El s-L che-
1
Cap. 360 din Dialog; PG 155, 669-673.
445
mm spre mil i s ne grbim s ne împrtim cu cumi-
necarea tainic i s cu
facem acest lucru încontinuu luare-

aminte [atenia] i smerenia sufletului: pentru c

aceasta
înseamn a fi noi cu Dumnezeu i a fi Dumnezeu cu noi,
lucru pentru care S-a i întrupat. De aceea ne-a predat
aceste Taine, ca s
fim una cu El, i noi arhiereii i preoii
s
slujitori ne împrtim continuu din aceste înfricotoare
taine cu luare-aminte [atenie], strpungere[a inimii] i
mrturisire, dar i ceilali s
se desfteze încontinuu de
cuminecare în mrturisire, în zdrobirea i evlavia sufletu-
lui, i nimeni din cei ce se tem i iubesc pe Domnul s
nu
lases treac patruzeci de zile, ci pe cât îi e puterea i lua-

rea-aminte [atenia] s
se apropie i mai des de cuminecarea
cu Hristos, în fiecare duminic dac e cu putin, mai cu
c
seam btrânii i bolnavii, pentru acest lucru e pentru
noi viaa i puterea. Iar dac unii
tem de moarte,
se fie s
mai sârguitori spre cuminecare, i nu se s
team se s
cuminece cu Viaa ca unii lipsii de minte cci ei —
zic: S
nu ne împrtim ca s nu murim! — cci mai degrab vei
,

muri dac nu te vei împrti cu sfânta Cuminectur.

Fiindc aceasta e pentru tine viaa, sntate, putere i me-
rinde pentru viaa venic aceea, i dac vei fi vrednic s
vieuieti acolo, vei dobândi mai mult i din viaa de fa,
care n-are niciun folos, fiindc aceasta e doar o alergare
ostenitoare care duce la un sfârit i la stricciune, o lupt
fr msur i fr capt, o plat nefolositoare, un drum
plin de toat frica i tulburarea i pentru cei ce îneleg o
via neiubit ca una neartat i striccioas, care te fur
mereu i e foarte plin de griji. Dar cuminecarea Tainelor lui
Hristos o vei gsi pricin de via i de putere, pentru El c
este Cel de care atingându-se femeia cu scurgere de sânge
s-a vindecat, de care atingându-Se numai El leproii
s-au
curit i la atingerea mâinii Cruia morii au înviat; deci

i pe tine te va face viu, nu mort. Iar dac i s-a gtit sfâri-

tul i i-a venit vremea, apropie-te mai mult, ca s-L
pri-

meti drept arvun, cci El îi va fi acolo i viaa i hrana i

lumina i odihna; i dac te vei împrti din El aici, vei fi

miluit i vei avea înc de aici pârga vieii Lui i vei fi îm-

446
mm spre mil i s ne grbim s ne împrtim cu cumi-
necarea tainic i s
facem acest lucru încontinuu cu luare-
aminte [atenia] i smerenia sufletului: pentru c
aceasta
înseamn a fi noi cu Dumnezeu i a fi Dumnezeu cu noi,
lucru pentru care S-a i întrupat. De aceea ne-a predat
aceste Taine, ca s fim una cu El, i noi arhiereii i preoii
slujitoris ne împrtim continuu din aceste înfricotoare
taine cu luare-aminte [atenie], strpungere[a inimii] i
mrturisire, dar i ceilali sse desfteze încontinuu de
cuminecare în mrturisire, în zdrobirea i evlavia sufletu-
lui, i nimeni din cei ce se tem i iubesc pe Domnul s
nu
lase s treac patruzeci de zile, ci pe cât îi e puterea i lua-
rea-aminte [atenia] s
se apropie i mai des de cuminecarea
cu Hristos, în fiecare duminic dac e cu putin, mai cu
seam btrânii i bolnavii, pentru cacest lucru e pentru
noi viaa i puterea. Iar dac unii se tem de moarte, s
fie

mai sârguitori spre cuminecare, i s nu se team s

se
cuminece cu Viaa ca unii lipsii de minte — cci ei zic: S
nu ne împrtim ca s nu murim! — cci mai degrab vei
,

muri dac nu te vei împrti cu sfânta Cuminectur.

Fiindc aceasta e pentru tine viaa, sntate, putere i me-
rinde pentru viaa venic aceea, i dac vei fi vrednic s
vieuieti acolo, vei dobândi mai mult i din viaa de fa,
care n-are niciun folos, fiindc aceasta e doar o alergare
ostenitoare care duce la un sfârit i la stricciune, o lupt
fr msur i frcapt, o plat nefolositoare, un drum
plin de toat frica i tulburarea i pentru cei ce îneleg o
via neiubit ca una neartat i striccioas, care te fur
mereu i e plin de griji. Dar cuminecarea Tainelor lui
foarte
Hristos o vei gsi pricin de via i de putere, pentru El c
este Cel de care atingându-se femeia cu scurgere de sânge
s-a vindecat, de care atingându-Se numai El leproii s-au
curit i la atingerea mâinii Cruia morii au înviat; deci
i pe tine te va face viu, nu mort. Iar dac i s-a gtit sfâri-
tul i i-a venit vremea, apropie-te mai mult, ca s-L
pri-

meti drept arvun, cci El îi va fi acolo i viaa i hrana i

lumina i odihna; i dac te vei împrti din El aici, vei fi
miluit i vei avea înc de aici pârga vieii Lui i vei fi îm-

446
 preun cu El mereu, iar vrjmaii vor fugi de la tine, cci
nu vor putea ceva împotriva ta, întrucât ai luat cu tine
Focul de nestins. Aadar cine s-a apropiat de sfârit se s
mrturiseasc, s
fac pocin, s
se pregteasc în toate,
i cel nedesvârit în haina [monahal] se desvâreasc, s
ca s nu plece de aici nedesvârit i fr
haina desvâr-
irii ultime. Cci i în aceasta îi tiu nepstori pe cei mai
muli, aa cum mai înainte unii erau nepstori fa de
Botez i nu mai ajungeau la el, pentru c
aa cum cel nebo-
tezat nu e cretin, i cel nedesvârit în haina [monahal]
nu va fi monah. Cele privitoare la aceasta s
le învee de la
dasclii Bisericii, mai ales de la Vasile i Grigorie, i cuvân-
trile acestora privitoare la Botez tu s
le iei cu referire la
haina [monahal] i pocin. Iar cine n-a ajuns fie mo- s
nah, sdevin spre sfâritul su; cci este cel mai mare
dar, pecete împrteasc, al doilea Botez, de pcate, cur
d daruri i haruri, înarmeaz i scoate de la vrjmai, ne
înfieaz la împratul i ni-L face prieten. Dac vei veni
la El, te vei lumina i nu vei fi ruginit; dac vei fi fricos,
nu
vei face pocin i vei fi moale, i cum vei vedea pe împ-
ratul? Pociete-te totui mcar în cuvinte, cheam preotul
care are putere, smerete-te, mrturisete-te, pociete-te
cu adevrat, cci se apropie de tine împria cerurilor,
cere iertare, fa milostenie din câte d înapoi nedreptatea
ai,
fcut, dac poi d înapoi împtrit ca Zaheu pe care cele
le-ai dobândit prin înelciune, oprete-te de la a mai face
rul, deprteaz de la tine femeia desfrânat, alung de la
tine femeia adulter, împac-te cu cel ce te-a lovit, pace d
i primete pace, ca s fii împreun cu prietenii lui Hristos,
f mil, ca s dobândeti mila dumnezeiasc, pune s i se
svâreasc cele ale sfântului untdelemn dup porunca Apos-
tolului [Iac 5, 14] crezând c
vei afla tergerea pcatelor i
ridicarea din boal; i dac
ai aflat iertare, dac prin mila lui
Dumnezeu te-ai vindecat la trup i te-ai ridicat din boal,
mulumete i svârete fgduina rmânând în pocin,
i ateapt iari sfâritul, cci va veni i este aproape; i
s nu fugi vreodat de le, ci s fii gata permanent de el. De
multe ori îi spun aceasta: „Fii gata", fiindc i Mântuitorul
447
spune mereu aceasta: „Fii gata", adic întotdeauna. i dac
ai fost chemat la moarte, fa aa încât s fii gsit gata, s fii

cu Dumnezeu i rânduit împreun cu prietenii Lui i s te

desftezi de bucuria i desftarea pe care o doreti. Cci în
chip îneltor te mângâie aici pe tine, care nu cunoti pl-
cerea, plcerea nenorocit. Deci dac o vrei pe cea ade-
vrat, urte-o pe cea de acum i a trupului, ca o do-s
bândeti pe cea adevrat i care n-are sfârit. Acestea fie

deci spuse despre cei ce pleac de aici ca trebuind fie s

fcute de ei.

448
 Sfântul Nicolae Cabasila
(t cea 1393)

Din Tâlcuire la dumnezeiasca

Liturghie 1

1. Care e înelesul întregii lucrri sfinte

[a Liturghiei] într-un rezumat

Lucrul/opera sfintei celebrri a sacrelor Taine e pre-

1.

facerea darurilor în dumnezeiescul Trup i Sânge, iar sco-

pul/sfâritul ei e sfinirea credincioilor care prin ele pri-
mesc iertarea pcatelor, motenirea împriei cerurilor i
unele ca acestea.
2. Drept pregtire i contribuie la acel lucru i la acest
scop sunt rugciuni, psalmodii, citiri din Sfintele Scripturi
i, simplu spus, toate cele fcute i spuse în chip sacru îna-
inte de sfinirea darurilor i dup sfinirea lor. Cci dac
Dumnezeu ne d gratis toate cele sfinte i noi nu-I aducem
nimic în locul lor, ci ele sunt la modul absolut haruri, totui
elcere cu necesitate de la noi s
ne facem destoinici de a le
primi i pzi, i nu i-ar face prtai la sfinire pe cei ce nu
au aceast dispoziie. Aa ne boteaz, aa ne unge, aa ne
ospeete i ne face prtai ai acestei înfricotoare Mese.
3. Acest lucru 1-a artat în parabola semntorului, cci
zice. „Ieit-a semntorul" nu ca s are arina, ci ca „s
semene" [Mt 13, 3], întrucât aratul i toat pregtirea tre-
buie s fie aduse de noi.
1
Trad. dup ed. S. Salaville: Nicolas Cabasilas, Explication de la
Divine Liturgie (SC 4 bis), Paris, 1967, p. 56-68, 222-225, 236-252.

449
 4. Aadar, întrucât pentru ordinea Tainelor era necesar
s le întiprim stând bine i pregtii, se cdea ca acest
lucru s existe în însi compunerea sacrei celebrri, i el
chiar exist. pot face în noi rugciu-
Fiindc acest lucru îl

nile, psalmii i i spune în chip

orice alt lucru ce se face
sacru în ea. Cci ele ne sfinesc i dispun atât pentru a le
primi frumos, cât i pentru a pstra sfinirea i a rmâne
în posesia ei.
5. Ne sfinesc îns în dou moduri. Un mod e cel în care
ne folosim plecând de la însei aceste rugciuni, psalmi i
citiri. Cci rugciunile ne întorc spre Dumnezeu i ne ofer
iertarea pcatelor, iar psalmii ni-L fac în chipasemntor
milostiv ne atrag îndurarea de acolo; fiindc spune
i
[Psalmistul]: „Jertfete lui Dumnezeu jertf de laud, i te
voi izbvi iar tu M
vei preamri" [Ps 49, 14-15]. Iar citirile
sacrelor Scripturi care ne vestesc buntatea i prietenia
fa de oameni a lui Dumnezeu, ca i dreptatea i judecata
Lui, sdesc în sufletele noastre frica Lui i
aprind iubirea
fa de El, i aa insufl mult înflcrare spre pzirea po-
runcilor Lui. Iar toate acestea fcând mai frumos i mai
dumnezeiesc sufletul atât preotului, cât i poporului, îi fac
pe amândoi destoinici spre primirea i pstrarea cinstitelor
Daruri, care e scopul lucrrii sfinte, iar pe preot în particular
îl pregtesc s
fie vrednic pentru celebrarea jertfei, care,

precum s-a zis, e lucrul/opera acestei iniieri în tain. [...]

6. Alt de a fi sfinit de aceasta i

mod îns de toate cele
celebrate în aceast lucrare sfânt e cel prin care vedem
întiprit în acestea pe Hristos, lucrrile i ptimirile Lui
pentru noi. Cci în psalmi, în citiri i în toate cele fptuite
de preot prin toat celebrarea e semnificat economia lui
Hristos: primele rituri ale lucrri sfinte artând primele ei
acte, iar urmtoarele pe celelalte, iar ultimele pe cele de
i
dup acelea. astfel cei ce le vd
pe acestea au putina de
a avea înaintea ochilor toate acelea; cci sfinirea darurilor,
care e însi jertfa, „vestete moartea" [1 Co 11, 26], învie-
rea i înlarea, pentru c
aceste cinstite daruri se prefac în
însui Trupul Domnului care a primit toate acestea, cel
rstignit, cel înviat, cel înlat la cer; iar cele dinainte de

450
 jertfa arat de moarte, venirea Sa, artarea Sa,
cele dinainte
manifestarea Lui iar cele de dup jertfa arat
desvârit;
„fgduina Tatlui" [Lc 24, 49; FA 1, 4], cum a spus El în-
sui, pogorârea Duhului Sfânt la Apostoli, întoarcerea nea-
murilor pgâne prin aceia i comuniunea lor [cf. In 11, 52].
7. i întreaga iniiere în tain e ca o unic icoan a unui
unic corp, al vieii
Mântuitorului, care aduce sub privire
toate prile început pân la sfârit în ordinea i
ei de la
armonia lor reciproc. [...]
11. fcute în celebrarea darurilor se raporteaz
Iar cele
toate laeconomia Mântuitorului, ca spectacolul lor pus
înaintea ochilor notri s
ne sfineasc sufletele i aa s
ne facem destoinici pentru primirea Sacrelor Daruri. Cci
aa cum atunci când s-a fcut a înviat lumea, aa i con-
templat astfel pururea s
fac mai frumos/bun i mai
dumnezeiesc sufletul celor ce o contempl. Mai mult, nici
atunci ea n-ar fi fost de niciun folos, dac n-ar fi fost con-
templat i crezut; de aceea a fost propovduit i pentru
ca sfie crezut Dumnezeu a pus în micare zeci de mii
de
mainaiuni, întrucât ea n-ar fi putut face cele ale ei i
mântui pe oameni, dac odat fcut ar fi rmas ascuns
celor ce urmau s fie mântuii de ea. Fiind propovduit
atunci a creat în sufletele care nu o cunoteau respectul,
credina i iubirea fa
de Hristos care nu existau pân
atunci; iarcontemplat acum cu sârguin de cei ce au crezut
deja nu sdete în ele aceste fericite afecte, ci le pstreaz,
înnoiete i sporete pe cele deja sdite i-i face mai tari în
credin i mai fierbini în evlavie i iubire. Cci cele pe
care le-a fcut fr s
fi existat înainte, pe acestea le-ar

putea cu atât mai uor pzi, pstra i înnoi. Dar acestea

sunt cele cu care e necesar s
ne apropiem de cele sacre:
evlavia, credina i iubirea foarte fierbinte de Dumnezeu,
fr de care chiar i faptul de a privi într-acolo e cu des-
vârire lipsit de cucernicie.
12. De aceea trebuia ca în însi compunerea lucrrii
sfinte s fie semnificat aceast contemplare care poate s
sdeasc în noi acestea, ca nu numai s raionm/gândim
cu mintea, dar i s privim cu ochii într-un anume mod
451
multa srcie a Celui bogat, venirea aici a Celui ce ocup
orice loc, ocrile Celui binecuvântat, ptimirile Celui nep-
timitor, cât a fost de urât i cât a iubit, cât de mult S-a
umilit fiind atât de mare, câte a ptimit i câte a fcut, ca sa
gteasc înaintea noastr aceast Mas; i minunându-ne ast-
fel de noutatea mântuirii, înlemnii de mulimea îndur-
rilor, s ne sfiim de Cel ce ne-a miluit astfel, ne-a mântuit
astfel i s-I încredinm sufletele, s-i predm viaa i ne s
aprindem inimile cu focul iubirii Lui; i ajungând aa, ne s
apropiem în siguran i în chip intim de focul Tainelor.
13. Cci s ajungem aa ceva nu e de ajuns s
pentru ca
învm o dat cele ale lui Hristos i s fim cunosctori ai

lor, e necesar s avem i acum ochiul gândirii acolo i s

ci

le contemplm, scoând dac e ca în

activ orice alt gând,
suflet s
ni se lucreze destoinicia de aceafasfinire, de

care am vorbit. Cci dac avem cuvântul dreptei credine,

astfel încât atunci când suntem întrebai de el i-am putea
rspunde sntos, dar atunci când lum parte la iniierea în
Taine, nu le contemplm pe toate bine, ci mintea noastr e
atent la altele, nu ne este niciun folos din cunoaterea
aceea, fiindc nu poate s sdeasc în noi ceva din afeciu-
nilede care s-a vorbit. Cci dispoziiile noastre sunt în leg-
tur cu gândurile care ne stpânesc i suferim acele afeciuni
pe care le pot produce acelea.
14. De aceea a fost inventat o astfel de întiprire/figu-
rare [simbolic], care nu numai semnific acest lucru priîi
cuvinte, ci aduce toate sub ochi fcându-1 s
apar prin
toat lucrarea sfânt, ca pe de o parte prin aceea aci - s
neze mai uor asupra Sufletelor i s
se sdeasc în noi nu
numai o simpl contemplare, dar i o afeciune, întrucât
prin ochi imaginaia sfe imprim în noi mai clar, iar pe de
alt parte, prin aceea s
nu dea loc uitrii, nici s
lase gâ* -

dul s
se întoarc spre altceva, pân ce ne va conduce la

aceast mas; i aa plini de aceste gânduri i având înflt

-

ritoare/vie amintirea lor s

ne împrtim de Tainele care,
adugând sfinire la sfinire, pe cea a celebrrii la cea a
contemplrilor i „transformai din slav în slav" [2 Co
3, 18], de la cea mai mic la cea mai mare dintre toate. [...]
452
 36. Despre cele pe care le strig preotul înlând
cele sfinte i cele pe care i le strig aceia rspunzându-i

1. i urmând s vin el însui la Mas i s-i cheme i pe

ceilali, întrucât cuminecarea Tainelor nu e cu putin
simplu tuturor, [preotul] nu-i cheam pe toi, ci luând
Pâine fctoare de via i artând-o îi cheam la împrt-
irea ei pe cei vrednici de ea i zice: „Sfintele Sfinilor!" ca
i cum ar spune: „Iat, ceea ce vedei e Pâinea Vieii. Aler-
gai, aadar, i s
împrtii, dar nu toi, ci dac e cineva
sfânt. Fiindc cele Sfinte sunt îngduite numai sfinilor."
Iar „sfini" îi numete aici pe cei desvârii în virtute, dar
i pe câi se grbesc spre acea desvârire, dar înc sunt
lipsii de ea. Cci nimic nu-i împiedic pe acetia se s
sfineasc i ei prin împrtirea sfintelor Taine i fie s
sfini în aceast parte, aa cum se numete sfânt i toat
Biserica i cum spune fericitul Apostol [Pavel] scriind în-
tregului norod: „Frai sfini, prtai ai chemrii cereti"
[Evr 3, i]. Fiindc se numesc sfini din pricina Sfântului la
care particip i cu al Crui Trup i Sânge au comuniune.
Cci fiind mdulare ale trupului Aceluia, carne din Carnea
Lui i oase din Oasele Lui, pân când suntem unii i pzim
armonia cu el, avem viaa Lui, trgând prin Taine sfinirea
din Capul i Inima aceea. Dar dup ce ne-am tiat i am
czut din totalitatea acestui preasfânt trup, în zadar mai
gustm din Tainele sacre, cci viaa nu va trece spre mdu-
larele moarte i tiate.
2. Dar ce taie de acel trup sfânt aceste mdulare? „Pca-
tele voastre, spune, stau ca zid despritor între Mine i
voi"[i§59, 2].
3. De ce? Orice pcat îl face mort pe om?
4. Nicidecum, ci numai cel spre moarte, cci de aceea se
i numete spre moarte, fiindc „este i pcat nu spre
moarte", potrivit fericitului Ioan [1 In 5, 16-17]. De aceea
pe cei iniiai [botezai], dac n-au comis astfel de pcate
care s-i despart de Hristos i s
aduc moartea, nimic
nu-i împiedic s
aib parte cuminecându-se de sfinire,

453
atât de realitatea, cât i de numele ei, întrucât sunt mdu-
lare înc vii i unite cu Capul.
5. De aceea, atunci când preotul strig: „Sfintele Sfini-
lor!", credincioii îi rspund strigând: „Unul Sfânt, Unul
Domn lisus Hristos, spre slava lui Dumnezeu Tatl", pen-
tru c nimeni nu-i are sfinirea de la sine, nici nu este o
lucrare a unei virtui omeneti, ci toi au nu de la Acela i
din pricina Aceluia. [...]

41. Despre mulumirea i slvirea de dup acestea

1. îns toat lucrarea sfânt e completat i celebra-

Aici
rea Euharistiei ia sfârit. Cci Darurile s-au sfinit i Ele au
sfinit preotul i tot corul din jurul su, iar prin Ele acela a
desvârit i plintii bisericii.
sfinit restul
2. De aceea preotul însui i credincioii din jurul lui în-
cheie printr-o mulumire i o slvire a lui Dumnezeu. i el
spune: „Binecuvântat Dumnezeul nostru totdeauna acum i
pururea i în vecii vecilor. Amin."
3. Iar mulimea cânt începutul cântrii de la cuvintele
prorocului: „S se umple gurile noastre de lauda Ta, Doam-
ne, ca s ludm slava Ta" [Ps 70, 8]. i
spune: Nu suntem
în stare, Stpâne, nici s-i aducem cântare de laud pen-
tru lucrurile învrednicit, ci Tu d-ne i
bune de care ne-ai
aceasta. în cemod? Umplând gura noastr de laud i
dând rugciune celor ce se roag, ca s tim ce i cum tre-
buie s cerem; aa i pentru aceast cântare de laud a Ta
d putere gurii noastre.
4.Apoi se roag pentru ca sfinenia pe care au primit-o
s rmân în ei i ajutai de mâna Lui nu trdeze haruls
i s nu piard darul: „Pzete-ne pe noi întru sfinirea
Ta". Fcând ce? Cci e nevoie i de cele ale noastre. „Toat
ziua meditând dreptatea Ta", numind aici dreptate înelep-
ciunea i prietenia de oameni a lui Dumnezeu vzut
fa
în Taine, a primit-o Pavel, care spune: „Cci nu
cum m
ruinez de Evanghelia lui Hristos, fiindc în ea dreptatea
lui Dumnezeu se descoper tuturor i peste toi cei ce cred"
[Rm 1, 16]. Meditarea la aceast dreptate poate pstra în
454
 noi sfinirea. Cci
ea va spori i credina în Dumnezeu, va
aprinde iubirea i nu
va lsa s
intre în suflet nimic ru,
prin urmare nu în zadar spuneam mai sus c fr
gândurile
care se cuvin Tainelor, sfinirea nu se poate constitui i
rmâne în noi.

42. Despre cei adormii, dac sunt sfinii i ei de ctre

Duhurile Mesei în chipasemntor celor vii

1. Pe lâng cele spuse e necesar s se cerceteze i aceasta.

Fiindc aceast dumnezeiasc i sacr celebrare se
2.
arat sfinind în dou moduri. într-un mod prin mijlocire,
cci prin însi aducerea lor darurile aduse îi sfinete pe
cei care le aduc i pe cei pentru care se aduc i li-L fac
îndurtor pe Dumnezeu. Iar în alt mod prin împrtire,
pentru cpotrivit cuvântului adevrat al Domnului ele
devin pentru noi mâncare i butur [In 6, 53-57].
3. Dintre aceste moduri cel dintâi devine comun i viilor
i morilor, fiindc jertfa se aduce pentru ambele categorii,
iar cea de-a doua e cu putin numai pentru cei vii, fiindc
morii nu pot s mnânce i s
bea. Ce deci? De aceea
morii nu sunt sfinii cu sfinirea care vine din împrt-
ire i sunt aici mai prejos decât cei vii? Nicidecum. Fiindc
Hristos li Se comunic i lor într-un mod pe care-1 tie El
însui.
5. Care sunt îns cauzele sfinirii? Oare faptul de a avea
corp? De a alerga pe picioare la Mas? De a lua cu mâinile
Sfintele? De a le primi în gur? De a le mânca i a le bea?
Nicidecum. Fiindc pentru muli care le-au primit aa i
s-au apropiat de Taine aa, nici nu li s-a fcut nimic mai
mult i au plecat vinovai fiind de zeci de mii de rele.
6. Dar care sunt atunci pentru cei sfinii cauzele sfinirii,
i care sunt cele pe care le cere de la noi Hristos? Curirea
sufletului, iubirea de Dumnezeu, credina, dorina tainei,
râvna fa de împrtire, imboldul fierbinte, alergarea
însetat. Acestea sunt cele ce atrag aceast sfinire, cu care
e necesar s se împrteasc de Hristos cei ce se apropie,
i fr de care e cu neputin.

455
 Dar toate acestea nu sunt lucruri trupeti, ci atârn
7.
numai de suflet. Prin urmare, nimic nu împiedic sufletele
morilor s fac acestea ca i cele ale viilor.

8. Dac prin urmare sufletele sunt gata i pregtite pen-

tru Tain, iar Domnul Care sfinete i svârete vrea s
sfineasc pururea i dorete s
Se comunice pe Sine în-
sui de fiecare dat, ce anume împiedic împrtirea?
Negreit nimic.
9. Atunci ar putea spune cineva: dac cineva dintre
cei

vii ar avea în sufletul su lucrurile bune de care s-o vorbit,

dar n-ar veni la Tine, ar avea cu nimic mai mic sfinirea

care vine de acolo?
10. Nu oricine, ci numai dac cineva nu poate se s
apropie cu trupul, ca sufletele morilor; cum au fost „cei ce
rtceau în pustiuri, în muni i în peteri, i în crpturile
pmântului" [Evr 11, 38], crora le era cu neputin s
vad altar i preot. Fiindc pe acetia îi sfinea cu aceast
sfinire în chip nevzut Hristos însui. De unde e evident
aceasta? Pentru c aveau via în ei, i n-ar fi avut, dac nu
s-ar fi împrtit din aceast Tain. Fiindc însui Hristos
a „De nu vei mânca voi carnea Fiului Omului i nu
zis:

vei bea Sângele Lui, nu vei avea viaa în voi" [In 6, 53]. i
ca s
semnifice acest lucru, multora din sfinii acetia le-a
trimis îngeri cares le aduc Darurile.
Dar dac
11. dei poate, nu ar veni la Mas, e cu
cineva,
desvârire cu neputin ca acesta s dobândeasc sfini-
rea care vine de la Ele: nu pentru c n-a venit pur i sim-
plu, pentru c dei putea n-a venit, i de aceea e evident
ci

c acest suflet e pustiu de lucrurile bune care sunt datorate

Tainelor.
12. Cci ce imbold i râvn pentru aceast Mas are cel
ce poate s alerge uor la ea i nu vrea? i ce credin în
Dumnezeu este în cel ce nu se teme de ameninarea aflat
în cuvintele Domnului ctre cei care dispreuiesc aceast
Cin? Cum s-ar putea crede c e prieten al ei cel ce nu o

primete dei are putina de a o primi?

13. De aceea nu e nimic nou dac Hristos d Masa aceasta
i sufletelor dezlegate de trupuri pe care nu poate s le
456
 acuze de nicio asemenea rutate. Cci ceea ce e nou i su-
prafiresc e c un om care triete în stricciune ar putea
mânca un Trup nestriccios; dar ca sufletul care are o fiin
nemuritoare s seîmprteasc de un Trup nemuritor
într-un mod corespunztor lui, ce-ide mirare? Iar dac
prin negrita Sa prietenie fa de oameni i nespusa Lui
înelepciune a gsit cum s se fac acest lucru nou i supra-
firesc, cum nu va fi crezut c va face ceea ce e verosimil i
logic?

43. C sfinirea are loc în primul rând în sufletul

celui ce se împrtete
1. Chiar dac Darul se d prin trup celor ce vieuiesc cu
un scop, mai ptrunde în substana sufletului i
întâi El
trece la corp prin suflet. Artând acest lucru fericitul Apos-
tol [Pavel] spune: „Cine se lipete de Domnul e un duh cu
El" [1 Co 6, 17], întrucât aceast unire i acest contact se
constituie în primul rând în suflet.
2. Fiindc acolo i sfini-
este în principal omul, acolo e
rea care vine din virtui i din sârguina omeneasc, i tot
acolo e ceea ce pctuiete i ceea ce are nevoie de vinde-
care de la Darul acela. Iar corpului toate i se fac plecând de

la suflet, i aa cum se întineaz plecând de la gândurile

rele care ies din inim [Mt 15, 11-20], tot aa i sfinirea îi
vine de acolo, cum vine cea de la virtute, aa i cea de la
Taine. Iar unora li se întâmpl i boli trupeti care-i au
drept cauz rul
obicei al sufletului, lucru pe care Mântu-
itorul voia s-1 semnifice când pentru a vindeca sufletul
celui bolnav, ceea ce era tot una cu dezlegarea lui de pcate,
scula trupul din boal [Mt 9, 2-8 par.].
3. Dac, aadar, pentru primirea sfinirii sufletul n-are
nevoie de trup, ci mai degrab acesta de acela, ce au mai
mult din aceast celebrare sufletele care au parte de trup
fa de cele eliberate de el pentru vd pe preot i pri-c
mesc Darurile de la el? Dar i acelea au pe Arhiereul venic
care le face toate acestea i care Se d
i acelor dintre cei
viicare-L primesc cu adevrat. Fiindc nu toi crora li le

457
d preotul se împrtesc cu adevrat, negreit numai ci

ceicrora li d Hristos însui. Cci preotul d simplu

le le

tuturor celor ce se apropie, dar Hristos d celor vrednici

le

s se împrteasc. De unde este evident c Cel care sfin-

ete Taina i desvârete sufletele viilor i morilor este
Unul Singur: însui Mântuitorul.
4. Din toate cele zise devine evident faptul c
toate câte
au loc în sfânta celebrare sunt comune i viilor i morilor.
Pentru c, întrucât sunt caliti bune sufleteti, cauzele sfin-

irii sunt i în unii i în alii;elementul care are în primul

rând i în sens propriu o legtur cu sfinirea [sufletul] e
acelai; iar Preotul care sfinete e Acelai. Este numai în
cei ce vieuiesc în trup i nu în cei care au plecat de aici
doar faptul c
aici par a fi sfinii i cei nevrednici de aceste

Taine, pentru c
Darurile se primesc cu gura. Fiindc acolo
dac e cineva nepregtit nu e cu putin s
se apropie, ci
împrtirea e cu putin numai celor vrednici; dar acest
lucru nu adaug o sfinire celor vii, ci din contr are pe-
deapsa ultim. De aceea lipsete mult ca acest lucru fie s
un avantaj pentru neamul celor vii.
5. Din acelai motiv îns devine limpede faptul împr- c
tirea Darurilor Sacre e cu putin i nu are nicio piedic,
ba chiar c
urmeaz în chip necesar i pentru acele suflete.
Cci dac acolo ar exista altceva care s
veseleasc sufletele
s
i le dea odihn, atunci acel lucru ar fi o cinstire pentru

cele vrednice de curie i n-ar mai avea în mod necesar

nevoie de Masa aceasta. Acum îns ceea ce lucreaz toat
desftarea i fericirea pentru cei care se afl acolo, fie c ai
numi acest lucru rai, sânuri ale lui Avraam, locuri lumi-
noase, verzi i rcoritoare, curat de orice durere i întristare,
sau însi împria, nu e nimic altceva decât acel Pahar i
aceast Pâine.
6. Fiindc toate acestea sunt Mijlocitorul [Evr 8, 6; 9, 12;

12, 24], înainte-mergtorul pentru noi în

cele sfinte [Evr

6, 20], Singurul Care duce la Tatl

[Evr 2, 10; In 14, 6],
Singurul Soare al sufletelor, Care acum strlucete i se
împrtete, cum a voit El însui, celor legai de trup, iar

atunci va fi vzut i împrtit fr

perdele, când „II vom
458
vedea aa cum este" [1 In când va chema vulturii la
3, 2],
stârv [Mt 24, 28; Lc 17, 37], când „se va încinge, îi va culca
lâng mas i venind le va sluji" [Lc 12, 37], când va fulgera
pe nori [Mt 24, 30] i prin El „drepii vor strluci ca soare-
le" [Mt 13, 43]. Cei neunii cu El cum tie s
lege aceast
s
Mas e cu desvârire cu neputin dobândeasc acolo
s
odihn sau primeasc ceva bun, fie mic, fie mare.

459
i
 Sfântul Nicolae Cabasila

Despre viaa în Hristos

Cuvântul IV:
Ce desvârire îi d [vieii în Hristos]
sfânta cuminecare 1

j. S
venim dup Mir la Masa [Domnului]: aceasta e
captul vieii, iar celor care au ajuns la ea nu le mai lip-
sete nimic din fericirea cutat. Cci de aici nu mai pri-
mim o moarte, un mormânt i comuniunea unei viei mai
bune, ci pe însui Cel înviat, i nu mai e cu putin s
primim darurile Duhului, câte ar fi ele, ci pe însui Binef-
ctorul, pe însui templul pe care se întemeiaz tot ciclul
harurilor.
2. Fiindc El este în fiecare din Taine, cci în El suntem
uni i splai, i Ospul nostru, dar e unit cu cei
El este
asupra crora s-au svârit aceste rituri i le d
cele ale
Sale nu tuturor în acelai mod, ci atunci când spal, elibe-
reaz lutul de rutate, îl replsmuiete i pune în el forma
Lui, iar când unge, îl face lucrtor al lucrrilor Duhului, a
cror vistierie S-a fcut El însui din pricina trupului. Dar
atunci când duce la Mas i d spre mâncare Trupul Su,
îl schimb întreg pe cel mut spre deprin-
astfel iniiat i-1
derea Lui, iar lutul care primete înfiarea împratului
nu mai e lut, ci este deja el însui trup al împratului, i
nimic mai fericit decât acesta nu poate fi gândit.

Trad. dup ed. M.-H. Congourdeau: Nicolas Cabasilas, La Vie

1

en Christ I (Sources chretiennes 355), 1989, p. 262-356.

461
 C plintatea i desvârirea vieii în Hristos
vin din sfânta cuminecare

3. De aceea aceast Tain e i ultima, pentru nu se c

poate înainta mai departe, nici s
i se mai adauge ceva.

Cci primul lucru are în chip evident nevoie de cel din mij-
loc, iar acesta de ultimul. Dar dup Euharistie nu mai e
lucru spre care s înaintm, ci oprindu-ne aici trebuie s
încercm s observm cele prin care ar putea fi salvat
pân la sfârit aceast comoar. Fiindc atunci când am
fost botezai, taina a lucrat în noi toate cele ale ei, dar nou
ne mai lipsete ceva ca s
fim desvârii, cci n-avem înc
darurile Duhului Sfânt, care atârn de preasfântul Mir.
Fiindc în cei botezai de Filip nu era înc Duhul Sfânt
graie acestor haruri, ci pentru acestea au mai avut nevoie
de mâinile lui Ioan i Petru, cci zice [Scriptura]: Acesta ,

[Duhul] nu se pogorâse peste nici unul dintre ei, ci erau

doar botezai în numele Domnului Iisus. Atunci i-au pus
mâinile peste ei i au primit Duh Sfânt" [FA 8, 16-17].
4. Dar i atunci când l-am dobândit, i ritul [Mirungerii]
i-a artat puterea lui în noi, puterea dat o avem, dar nu
e deloc necesar ca i celelalte [ale noastre] s corespund
Binefctorului, nu este cu neputin nimic din cele
ci
pentru care datorm socoteal, i nimic nu împiedic i ca
Taina s fi fost svârit iar cele date în ea s nu fie stricate
i totui s fim lipsii de cele de care avem nevoie.
5. Sunt multe mrturii ale acestora. Acest lucru s-a în-
tâmplat pe vremea Apostolilor cu corintenii; cci dei erau
plini de Duh i profeeau, vorbeau în limbi i artau i ce-
lelalte [cf. 1 Co 12, 28], erau totui atât de departe de a fi
desvârii o dat pentru totdeauna, cnu stteau departe
de invidie, de ambiii nepotrivite, de certuri i de alte rele
ca acestea. Aceste lucruri li le spune în faPavel: „Suntei
trupeti i umblai dup om" [i Co 3, 3]. Dei erau duhov-
niceti din partea harurilor, acest lucru nu le era cu nimic
de ajuns pentru a scoate tot rul din sufletul lor.
6. Dar în Euharistie nu e nimic din acestea. Cci pe cei

în care Pâinea Vieii s-a fcut lucrtoare i care prin ea s-au

462
pzit de moarte, i care osptându-se cu ea nici n-au avut,
nicin-au adus în ea nimic ru, pe acetia nimeni nu i-ar
putea învinui de aa ceva. Fiindc nu se poate, chiar nu se
poate ca celebrarea ei s fie întru totul lucrtoare i în cei
iniiai smai rmân vreo rutate. De ce? Fiindc faptul
c e lucrtoare celebrarea ei înseamn tocmai c celor care
iau parte la ea nu le lipsete nimic din cele ce se fac. Cci
fgduina acestei Mese ne face s locuim în Hristos, iar
pe Hristos îl face s locuiasc în noi, fiindc spune: „în
Mine rmâne i Eu în el" [In 6, 56]. Iar dac Hristos r-
mâne în noi, ce ne va mai lipsi înc? Ce lucru din cele bune
ne-ar mai scpa? i, rmânând în Hristos, ce altceva vom
mai putea dori? El este pentru noi i Locuitor i Locuin,
iar noi nu suntem fericii, pe de o parte, de aceast Locuin,
iar, pe de alt parte, fericii pentruc ne-am fcut locuin
pentru Unul ca Acesta!
7. Cci care din lucrurile bune nu sunt prezente pentru
cei ce au aceast dispoziie? Ce au în comun cu rutatea cei
care au ajuns înc de aici la strlucire? Ce ru ar mai putea
sta în picioare în faa unei grmezi atât de mari de lucruf
bune? Ce lucru prezent ar putea rmâne, ce lucru absent
s-ar mai putea aduce, atunci când Hristos e atât de riguros
unit cu noi i ptrunde prin toate ale noastre ocupând toate
cele dinuntru i cele din jurul nostru? Fiindc împiedic
s ne ating sgeile care vin spre noi din afar punându-Se
înainte din toate prile, întrucât e o Locuin. Iar dac e
în noi ceva ru, îl alung respingându-1, întrucât e un Lo-
cuitor care umple toat Locuina Lui.
8. Fiindc aici nu ne împrtim doar din ceva din cele
ale Lui, ci de El însui, nu primim în sufletele noastre doar
o raz i o lumin, ci însui discul solar, astfel încât locuim
în El i suntem locuii de El, ne încingem i ne îmbrcm
în El, ne amestecm cu El i devenim un duh cu El [1 Co
6, 17]. Cci suflet, trup i toate puterile duhovniceti devin
numaidecât duhovniceti, pentru c aici un suflet se ames-
tec cu un Suflet, un trup cu un Trup i un sânge cu un
Sânge. i ce rezult de aici? Cele mai bune le covâresc ca
unele superioare pe cele mai mici, iar cele dumnezeieti le

463
domin pe cele omeneti; i aa cum spune Pavel despre
înviere: „ce este muritor e înghiit de via" [2 Co 5, 4] i în
continuare: „Nu mai triesc eu, ci Hristos triete în mine"
[Ga 2, 20].
9.0, mreia acestor taine! Cci este cu putin ca mintea i

luiHristos s
se amestece cu mintea noastr, voina Lui cu
voina noastr, trupul Lui cu trupul nostru, sângele Lui cu
sângele nostru. Ce devine mintea noastr când o stpânete
mintea dumnezeiasc! Ce devine voina noastr când o
învluie fericita voin! Ce devine râna biruit de focul
acela! C
acestea se întâmpl astfel arat Pavel atunci când
spune c
nu mai are nici mintea, nici voina, nici viaa lui,
cic Hristos a devenit pentru el toate acestea: „Avem min-
tea lui Hristos" [1 Co 2, 16]; i: „Cutai o dovad c
în mine
griete Hristos" [2 Co 7, 40]; i: „Cred c
am Duhul lui
Dumnezeu" [1 Co 7, 40]; i: „V iubesc pân în mruntaiele
lui Iisus" [Flp 1, 8] — de unde e evident c
avea aceeai
voin cu El — i rezumând ;
toate: „Nu mai triesc eu, ci
Hristos triete în mine" [Ga 2, 20].
10. Astfel, spre deosebire de orice alt celebrare, Taina
aceasta e desvârit i duce spre însi culmea celor bune,
fiindc aici e i sfâritul ultim al oricrei sârguine ome-
neti. Pentru c
în ea ne întâlnim cu Dumnezeu, iar Dum-
nezeu Se unete cu noi cu unirea cea mai desvârit; cci
ce alt contact mai riguros ar putea fi decât faptul de a ne
face un duh cu El?

C dumnezeiasca Euharistie desvârete i celelalte Taine,

i c prin ea se face iertarea pcatelor de dup Botez

11. De aceea singur dintre celebrri Euharistia ofer

desvârirea i celelalte Taine. Le ajut la însi celebrarea
lor, fiindc ele nu pot desvâri fr ea; le ajut i dup
celebrarea lor în cei care le-au primit când e nevoie fie s
reîmprosptat raza venit din Taine i care e amestecat
cu întunericul pcatelor.
12. Cci readucerea la o nou via a celor omorâi de
pcate e un lucru doar al Sfintei Mese. Pentru nu st în c
464
puterea omeneasc s învie pe omul czut, nici s desfiin-
eze cu o dreptate omeneasc rutatea oamenilor. Fiindc
faptul de a pctui aduce o ofens lui Dumnezeu însui,
cci zice Scriptura: „Prin înclcarea Legii îl necinsteti pe
Dumnezeu" [Rm 2, 23] i e nevoie de o virtute mai mare
decât cea a omului care s poat desfiina învinuirea.

Care e cauza pentru care sârguina omeneasc

nu e de ajuns pentru iertarea pcatelor

13. Ca cel mai mic s-1 ofenseze pe Cel mai mare e foarte
uor, dar a compensa cu o cinstire ofensa e cu neputin,
mai cu seam când Acela îl are pe ofensator dator cu multe
i-1 depete atât de mult încât nu exist msur între ei.
Fiindc este necesar ca acela care desfiineaz învinuirea i
caut s restabileasc celui ofensat cinstea care i-a fost
luat, s aduc mai multe decât cele datorate, pe unele
restituindu-le, iar pe altele adugându-le pentru contra-
balansarea nedreptilor pe care le-a suferit. Dar cine ar
putea urmri cele mai mari de la cel care nu poate s
se
apropie nici mcar de cele datorate?
14. De aceea nici un om n-a putut s-L împace pe Dum-
nezeu cu sine însui aducându-I propria sa dreptate; i aa
nici Legea veche nu putea „desfiina dumnia" [Ef2,
14],
tot aa nici pentru cei ce triesc în har nu le-ar putea fi de
ajuns pentru aceast pace sârguina lor, fiindc i una i
alta sunt lucruri ale puterii oamenilor i o dreptate ome-
neasc. Cci fericitul Pavel numete dreptate a oamenilor
însi Legea: „Fiindc nu s-au supus dreptii lui Dum-
nezeu cutând s-i stabileasc dreptatea lor" [Rm 10, 3],
adic Legea veche; pentru c tot ce putea face ea împotriva
relelor noastre era s ne pregteasc pentru sntate i s
ne fac vrednici de mâna medicului, cci zice: „Legea s-a
fcut pedagogul nostru spre Hristos Iisus" [Ga 3, 24], iar
fericitul Ioan [înainte-mergtorul] boteza în vederea Celui
ce vine [FA 19, 4]. i toat filozofia oamenilor i toat
osteneala lor sunt doar nite anticipri i pregtiri pentru
adevrata dreptate.

465
 Care e cauza pentru care dumnezeiasca Euharistie
poate desfiina pcatul

15. Aadar, nou celor care nu puteam arta o dreptate

proprie i care s vin de la noi înine, însui Hristos S-a
fcut pentru noi „dreptate de la Dumnezeu, sfinire i rs-
cumprare" [1 Co 1, 30], i „desfiineaz dumnia în trup"
[Efz, 14], i împac pe Dumnezeu cu noi [Rm 5, 10; 2 Co
5, 18], nu numai cu natura uman în comun, nici numai
atunci când a murit, ci de fiecaredat pe fiecare om în parte,
odinioar fiind rstignit, iar acum ospeindu-ne împ-
rtete de fiecare dat când o cerem, prându-ne ru de
pcatele pe care le-am fcut. Pentru c
El singur a putut
da Celui Care L-a nscut toat cinstea datorat i a putut
da socoteal de cinstea care I-a fost luat, primul lucru
fcându-L prin viaa Sa, iar pe cel de-al doilea prin sfâritul
Su. Cci aducându-I cu mai mare pregtire drept contra-
balansare a ofensei noastre moartea cu care a murit pe cruce
pentru slava Tatlui [cf. In 12, 28; 13, 31], îi red cu mult
mai mult cinstea pe care I-am luat-o prin pcatele noastre;
iar prin viaa Lui I-a dat toat cinstea i, precum se cuve-
nea, L-a cinstit pe Acela iar Tatl a fost cinstit [de El].
16. Cci afar de multele i marile fapte pe care le-a ar-
tat, i care aveau cea mai mare cinste fa de Tatl, pe de o
parte ducând o via curat de orice pcat, iar pe de alt
parte prin cele prin care a pzit în chipul cel mai riguros i
desvârit legile Lui, nu numai prin cele pe care le-a lucrat
El însui, cci zice: „Poruncile Tatlui Meu le-am pzit"
[In 15, 10], dar i prin cele pe care le-a legiuit pentru viaa
oamenilor, El Singur artând i sdind pe pmânt filozofia
cea cereasc, înc i prin minunile a cror cauz a vestit-o
c e Tatl [In 14, 10], pe lâng toate acestea cine nu tie
oare c i numai însui faptul de a ajuns împreun cu
fi

oamenii i de a fi fost unit într-un mod atât de riguros cu

trupul, artând în modul cel mai exact i clar buntatea i
prietenia fa de oameni a Celui ce L-a trimis, a dat Aces-
tuia slava care I se cuvenea? Cci dac buntatea trebuie
msurat cu facerea de bine, iar Dumnezeu a fcut în eco-
466
nomia Sa atâta bine neamului omenesc, încât n-a cruat
nimic din cele ce duceau la aceasta [Rm 8, 32], ci a pus
toat bogia în firea Acestuia, „cci în El locuiete toat
plintatea Dumnezeirii în chip trupesc" [Col 2, 9], e evi-
dent c în Mântuitorul am cunoscut hotarul ultim al prie-
teniei fa de oameni a lui Dumnezeu, iar prin cele pe care
le-a lucrat El Singur i-a învat pe oameni cum anume „a
iubit Dumnezeu lumea" [In 3, 16] i cât e purtarea Lui de
grij fa de neamul omenesc. De aceea tot de aici îl aduce
i pe Nicodim la cunoaterea prieteniei fa
de oameni a
Tatlui i face din aceasta un semn suficient al buntii Lui
infinite i spune: „Aa de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât pe Fiul Su Unul-Nscut L-a dat, ca tot cel ce crede
în Els nu piar, ci s
aib via venic" [In 3, 16].
17. Cci dac Tatl nu poate da haruri mai mari sau mai
frumoase decât cele pe care le-a pus în firea noastr la po-
gorârea Unului-Nscut, e evident c
nu i s-ar putea oferi o
mai mare slav pentru buntatea i prietenia Lui fa
de
oameni decât cea pe care a putut-o primi de acolo [din
aceast pogorâre]. De aceea în acest mod Mântuitorul îl
cinstete prin El însui pe Tatl într-un chip vrednic de El
însui i de Cel care L-a nscut. Cci cinstirea lui Dumne-
zeu ce altceva ar putea fi decât faptul de a se arta ca fiind
deosebit de bun? Aceasta e slava care I se datora de mult,
dar care nu-i putea fi adus de niciun om. De aceea spune:
„Dac sunt tat, unde e slava Mea?" [Mal 1, 6]. Cci numai
Unul-Nscut a putut salva toate cele ce reveneau pe drept
cuvânt Tatlui. Aadar, pentru a arta c
numai El putea
duce la bun sfârit aceast lupt, atunci când a sfârit orice
lucru [In 17, 4] fa
de Tatl pe care-L cinstise astfel, a zis:
„Eu Te-am preamrit pe pmânt, am artat numele Tu
oamenilor" [In 17, 4. 6]. i pe drept cuvânt.
18. Fiindc e Cuvânt Care poart înfiarea exact a Celui
ce L-a nscut, „strlucire a slavei i întiprire a ipostasei
Sale" [Evr 1, când prin cele prin care a intrat în con-
3], iar
tact intim cu un trup s-a fcut îneles de cei ce triesc prin
simuri, atunci a fcut cunoscut toat buna voin a Minii
Care L-a rostit; cci spre acest îneles duce, socot, ceea ce

467
a zis Mântuitorul lui Filip care a cerut s
vad pe Tatl:
„Cine M-a vzut pe Mine, a vzut pe Tatl" [In 14, 9] i de
aceea spune Isaia: „i se cheam numele Lui înger de mare
sfat" [Isg, 53-
19. Nelsând deci astfel deoparte nimic din cele ce pri-
vesc slava Tatlui, Unul-Nscut surp zidul din mijloc al
dumniei [Ef2, 14] i dezleag pe om de învinuirile aduse
împotriva lui. Dar pentru c
Iisus cel dublu L-a cinstit pe
Tatl prin cealalt din naturile Lui, i anume prin umani-
tatea noastr, i din trupul i din sângele Su
am împletit
acea minunat cunun de slav Tatlui, de aceea singurul
leac al pcatului e Trupul lui Hristos i singura dezlegare a
greelilor e Sângele Lui.
20. Cci de aceea S-a i alctuit de la început: ca s-L
slveasc pe Tatl, i cum spune Mântuitorul însui: „De
aceea M-am nscut i de aceea am venit în lume" [In
18, 37] i tot restul timpului orice lucru pe care l-a svârit
[In 17, 4] poart numai spre aceasta, i numai pentru aceast
a rbdat chin în chip deosebit. Fiindc acest trup a devenit
o vistierie a plintii Dumnezeirii [Col 2, 9] i El, Care nu
gustase niciun pcat, a împlinit toat dreptatea i L-a ves-
tit celor de un neam cu El pe Tatl, Care era necunoscut,

pe care le-a spus, cât i prin cele pe care le-a

atât prin cele
artat. Acesta este Trupul junghiat pe cruce i care, adu-
cându-se spre junghiere, s-a temut, a fost în lupt i a iroit
de sudoare, care a fost predat, a fost prins i adus judec -
torilor far de lege i care, cum spune Pavel, „a dat înain-
tea lui Poniu Pilat bun mrturie" [1 Tim 6, 13], iar drep
pedeaps a mrturisirii Sale i s-a dat moartea Sa, i înc
moarte pe cruce [Flp 2, 8], care a primit lovituri de bici pc
spate, piroane în mâini i în picioare i suli în coast, i 1
suferit dureri fiind biciuit i chinuri când a fost pironit. i
acest Sânge care izvora din rnile Lui a fcut s
se sting
soarele i s se clatine pmântul, a sfinit aerul i & splat
toat lumea de murdria pcatului.
21. De aceea, aa cum legea scris avea nevoie de gea »

duhovniceasc, întrucât cea care era nedesvârit avea

nevoie de cea desvârit, i ceea ce nu-1 putea arta des-

468
vârit pe cel ce o realiza avea nevoie de cea care putea s-1
arate astfel, în acelai mod i chinurile, sudorile i lacrimile
celor care implor harul pentru pcatele pe care le-au fcut
dup baia [Botezului] au nevoie de Sângele Noului Testa-
ment i de Trupul junghiat, fr de care nimic din acelea
nu le e de niciun folos.
22. Iar dumnezeiescul Dionisie spune c însei celebr-
rile sfinte n-ar i n-ar putea lucra cele ale lor
fi desvârite
dac nu s-ar aduga Ospul sfânt2 Cu greu s-ar putea
li .

crede c osteneala i dreptatea oamenilor ar putea dezlega

pcatele i svâri unele ca acestea. De altfel i dintre Taine,
una singur, aceasta, îi poate dezlega de orice pedeaps
datorat lui Dumnezeu Judectorul pe cei crora le pare
ru de pcatele pe care le-au fcut i care s-au mrturisit
preoilor. Prin urmare, nici aceasta n-ar putea fi lucrtoare,
dac acetia n-ar lua parte la Ospul sfânt.
23. splm o singur dat, dar de Mas ne
De aceea ne
apropiem de multe ori: pentru c, fiind oameni, se întâmpl
s-L rnim pe Dumnezeu în fiecare zi, iar cei care încearc
s desfiineze aceast învinuire au nevoie de pocin, de
chinuri i de trâmbiarea pcatului lor; dar acestea n-ar
putea lucra împotriva pcatului decât dac li s-ar aduga
singurul leac al relelor omeneti.
24. Cci aa cum, atunci când este altoit pe mslinul
slbatic, mslinul bun îl schimb o dat pentru totdeauna
în el însui, iar rodul lui nu mai are nimic cu un mslin
slbatic [Rm 11,17-24], în acelai mod i dreptatea oame-
nilor nu duce la nimic prin ea însi, dar a celor unii cu
Hristos i ajuni prtai ai Trupului i Sângelui Lui poate
faceîndat lucrurile bune cele mai mari: iertarea pcatelor i
motenirea împriei, care simt road dreptii lui Hristos.
25. Cci aa cum de la Sfânta Mas ni se d Trupul lui
Hristos, un trup alctuit din cele mai bune lucruri i care
biruie totul, aa i aici urmeaz c dreptatea noastr de-
vine o dreptate hristoform. Fiindc cuvântul: „Trup al lui
Hristos suntem i mdulare fiecare în parte" [1 Co 12, 27]

2
Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericeasc III, 1.

469
nu trebuie îneles ca spus numai cu privire la trup, ci cu
mult mai mult dreptate aceast comuniune trebuie atri-
buit sufletului i lucrrii lui; întrucât i cuvântul: „Cine se
lipete de un duh cu El" [i Co 6, 17] arat c
Domnul e
aceast comuniune i concrescen se constituie mai ales
la nivelul minii i al sufletului.
26. Cci deaceea n-a îmbrcat numai un trup, ci a luat
i un suflet i o minte i o via i tot ce-i omenesc, ca se s
s
poat uni cu noi întru toate i ptrund în noi prin toate
s
i ne desfac în El însui, legând toate cele ale Sale cu
cele ale noastre. De aceea nu se poate armoniza i lipi de
cei pctoi: pentru c
numai în aceasta n-avem nimic în
comun cu El. Fiindc toate celelalte le-a primit de la noi cu
prietenie fa de oameni i Se unete cu noi cu i mai mare
prietenie fa de oameni. Cci pe de o parte Dumnezeu S-a
pogorât pe pmânt, iar pe de alt parte ne-a ridicat de acolo;
pe de o parte, S-a înomenit, iar, pe de alt parte, 1-a în-
dumnezeit pe om. Primul lucru elibereaz simplu natura
de reprouri biruind pcatul într-un trup i un suflet, iar
cellalt dezleag de pcate pe fiecare om i-1 unete cu
Dumnezeu, iar acestea arat o mai mare prietenie fa
de
oameni decât acelea. Cci întrucât nu era cu putin ne s
împrtim de la El urcându-ne la El, împrtete El cele
ale noastre pogorându-Se la noi, i este concrescut atât de
riguros cu cele pe care le-a luat, încât ni Se comunic pe
Sine însui prin cele pe care le-a luat de la noi, i aa îm-
prtindu-ne de un trup i un sânge omenesc îl primim
în sufletele noastre pe Dumnezeu însui, un Trup i un
Sânge al lui Dumnezeu, un suflet, o minte i o voin a lui
Dumnezeu, cu nimic mai prejos decât cele omeneti.
27. Cci acest leac al neputinei mele trebuia s
fie i

una, i alta. Pentru c

dac ar fi numai Dumnezeu, nu s-ar

putea uni cu mine aa, cci cum s-ar fi putut face atunci
Osp pentru noi? Dac ar fi numai ceea ce suntem noi, n-ar
putea lucra aa. Acum îns e amândou acestea: i ca om
se unete i sdete împreun cu oamenii de un neam cu el,
iar ca Dumnezeu poate ridica firea, o poate pune în micare
i muta la Sine însui. Cci atunci când se întâlnesc, pute-
470
rile mai mari nu le las pe cele mai mici s
rmân la ale
lor, i atunci când întâlnete focul, fierul nu mai are nimic
din fier, iar când vine focul, pmântul i apa îi schimb
proprietile lor cu cele ale focului. Iar dac la puterile de
acelai gen cele mai mari lucreaz astfel asupra celor mai
mici, ce trebuie gândit despre acea putere suprafireasc?
28. Este evident aadar c, pe de o parte, Hristos Se re-
vars i amestec pe Sine însui cu noi, iar, pe de alt parte,
c ne schimb i ne preface în El însui ca o mic pictur
de ap vrsat într-un ocean de mir nesfârit. Cci atât de
mari lucruri poate face mirul asupra celor peste care cade,
încât nu numai c
îi arat pur i simplu înmiresmai i revr-

sând mir, ci însi deprinderea lor devine bun mireasm,

i înc bun mireasm a însui Mirului care s-a vrsat
pentru noi [Cânt 1, 13], cci zice Scriptura: „Suntem bun
mireasm a lui Hristos" [2 Co 2, 15].
29. O astfel de putere i har are acest Osp
pentru cei
iniiai în el, dac apropiindu-ne de el curai de orice ru-
tate nu introducem mai apoi în ei nicio rutate; cci dac
suntem aa i pregtii, nimic nu-L împiedic pe Hristos sa
Se uneasc cu noi în chip atât de exact.

C nunta tainic în care Mirele e Hristos

const în sfânta cuminecare

30. „Taina aceasta mare este", spune Pavel [Ef 5, 32] exal-
tând aceast unire. Cci aceasta e nunta cea mult cântat,
în care preacuratul Mire îi duce drept mireas feciorelnic
Biserica [2 Co Fiindc aici „hrnete" Hristos [Ef5, 29]
11, 2].

corul celor din jurul Lui i numai prin aceast Tain „sun-
tem trup din trupul Lui i oase din oasele Lui" [Fc 2, 32].
Acestea îns sunt cele prin care Apostolul definind nunta
arat c Mirele e Hristos [cf. 5, 22-32], iar Ioan [înainte-
mergtorul], care-i aduce mireasa, spune c
îi are mireasa
Lui [In 3, 29].

471
 C sfânta cuminecare ofer fiecruia din cei ce se apropie
de ea cele de care are nevoie spre mântuire, i c fr ea
nu putea fi desfiinat legea trupului

31. Aceast Tain e o lumin pentru cei deja curii, o

curire pentru cei care se curesc i un antrenor pentru
cei ce lupt împotriva celui ru i a patimilor. Cci pentru
cei dintâi nu le mai rmâne nimic altceva decât s primeasc
„Lumina lumii" [In 8, 12] ca un ochi care a lepdat urdoarea,
dar pentru cei care au înc nevoie de ceva care s
poat
s-i curee ce alt lucru curitor ar mai putea fi? „Cci sân-
gele Fiului lui Dumnezeu ne cur
de orice pcat", spune
Ioan cel iubit îndeosebi de Hristos [1 In 1, 7]. Iar biruina

împotriva celui ru cine nu tie c

a câtigat-o singur Hris-
tos, al Cruitrup e singurul triumf împotriva pcatului, i
prin acesta, în care El însui a ptimit i a biruit fiind ispitit
[Evr 2, 18], poate s-i ajute i pe cei rzboii?
32. Cci nu avea nimic comun cu viaa
întrucât carnea
duhovniceasc, sau mai bine zis aceea era foarte ostil i
dumnoas acesteia, „cci poftete împotriva duhului"
[Ga 5, 17], de aceea a fost inventat o carne împotriva crnii,
carnea duhovniceasc împotriva crnii de rân[cf. 1 Co

15, 44-49], legea carnal e desfiinat de legea unei crni i

o carne se supune duhului i îl ajut împotriva legii pcatului.
33. Cci de aceea nimnui nu-i era cu putin s
duc
viaa duhovniceasc atunci când aceast fericit carne nu
se închegase, când însi legea, dei nu avea o mare filozo-
fie, nu era pzit i nu avea nicio putere asupra oamenilor,

dat fiind c firea noastr venea în ajutorul prii mai rele;

cci zice Scriptura: „Legea era neputincioas din pricina
crnii" [Rm 8, 3] i avea nevoie de alt carne care s-i poat
salva tria; „cci lucrul era cu neputin Legii, întrucât era
neputincioas din pricina crnii, Dumnezeu trimiând pe
Fiul Su întru asemnarea crnii pcatului a osândit în
carnea Lui pcatul" [Rm 8, 3].
34. Din aceste pricini avem nevoie mereu de aceast
carne i ne bucurm încontinuu de aceast Mas, pentru ca
legea Duhului s
fie lucrtoare în noi i s
nu mai fie niciun

472
 loc pentru viaa crnii, nici s aib vreun prilej s fie tras
la pmânt ca i corpurile grele când sunt lsate de ceea ce
le susine.
Fiindc aceast Tain e desvârit în toate privinele i
nu e nimic care s
le mai lipseasc celor iniiai i pe care
s nu li—1 ofere în chip deosebit.
35. Dar întrucât rutatea materiei nu las pecetea r- s
mân nemicat „cci avem aceast comoar în vase de lut"
[2 Co 4, 7], de aceea ne bucurm nu o dat, ci necontenit
de acest leac: olarul trebuie s
stea pururea lâng lut i s-i
redea forma atunci când acesta se tulbur, iar noi trebuie s
profitm încontinuu de mâna medicului care s
vindece ma-
teria înmuiat i s îndrepte voina înclinat, ca nu cumva
moartea s dea peste noi pe neateptate; cci zice Scriptura:
„Sângele lui Hristos cur contiina noastr de fapte
moarte, ca s adorm pe Dumnezeul Cel Viu" [Evr 9, 14].
C adorarea lui Dumnezeu în Duh i Adevr
e oper a sfintei cuminecri

36. Cci viaa adevrat ne-o trage de la acea fericit

inim spre noi puterea Sfintei Mese, i de aici ne vine i
puterea de a-L adora pe Dumnezeu în chip curat. Cci dac
adorarea curat a lui Dumnezeu e faptul de a ne supune,
de a asculta i de a face toate pui în micare de El, nu tiu
când ne-am putea supune mai bine lui Dumnezeu, decât
atunci când devenim mdulare ale Lui. Cci cui ar putea
cineva porunci mai mult decât poruncete capul mdula-
relor trupului? Cci dei orice alt sfânt celebrare îi face
pe cei mdulare ale lui Hristos, Pâinea Vieii ne
iniiai d
aceasta într-un chip i mai desvârit. Cci aa cum mdu-
larele sunt vii din pricina capului i a inimii, tot aa El zice:
„Cine
[/n6, 57].
M mnânc pe Mine, acela va fi viu prin Mine"

Cci suntem vii i prin mâncare, dar celebrarea aceas-

37-
ta nu are acest mod. Fiindc mâncarea întrucât nu e vie,
hrana nu ne-ar putea aduce via prin ea însi; dar prin
faptul c
ajut vieii inerente corpului, pare celor ce vin

473
spre ea cauz a vieii. Dar Pâinea Vieii este ea însi vie i
prin ea cei crora li se d sunt cu adevrat. De aceea
vii

hrana se transform în cel care o mnânc, iar petele,

pâinea i orice alt aliment se transform în sânge omenesc,
dar aici lucrurile stau cu totul din contr. Cci însi Pâi-
nea Vieii îl pune în micare pe cel ce se hrnete cu ea, îl
schimb i transform în Ea însi i — lucru care revine
în mod normal inimii i capului — ne micm i suntem vii
[FA 28] în funcie de ea, întrucât are viaa. Lucru pe
17,
care vrând s-1 arate însui Mântuitorul, i anume El nu c
ne aduce viaa la modul alimentelor, ci ne-o insufl având-o
El însui i d viaa ca o inim sau un cap mdularelor, s-a
numit pe Sine însui Pâine Vie [In 6, 51] i spune: „Cine
M mnânc pe Mine va fi viu i el prin Mine" [In 6, 57].
38. Apare, aadar, c închinarea i adorarea
curat a lui
Dumnezeu în Duh i Adevr [In 4, 23-24] e oper a Sfintei
Mese, nu numai pentru c de la aceste Taine ne vine i fap-
tul de a fi mdulare ale lui Hristos i de a I ne
supune în
acest mod, ci i pentru c, fiind mori, n-am putea adora
un Dumnezeu viu i pentru c e cu neputin s fim vii i

eliberai de fapte moarte, dac nu ne osptm pururea din

acest Osp [cf. Evr 9, 14]. Cci aa cum „Dumnezeu fiind

Duh, i cei ce se închin Lui trebuie s I se închine în Duh

i Adevr" [In 4, 24], tot aa cei care au ales s adore pe
Cineva Viu se cuvine s
fie vii, „cci Dumnezeu nu este un

Dumnezeu al morilor, ci al viilor" [Mt 22, 32].

39. Aadar a-L adora pe Dumnezeu
înseamn i a vieui
potrivit dreptei raiuni i în vederea virtuii, dar acesta ar
putea fi i lucrul unor robi, cci spune [Hristos]: „Când ai
fcut toate acestea spunei: Slugi netrebnice suntem" [Lc
17, 10]. Adorarea însi aparine îns numai fiilor, iar noi
suntem chemai nu în corul robilor, ci în cel al copiilor [cf.

Ga 4, 7]. .

40. De aceea suntem prtai ai crnii i sângelui Su, cci

zice: „Copiii s-au fcut prtai crnii i
sângelui" [Evr 2, 14].

Cci aa cum, pentru ca s devin tat al nostru i s poat

spune cuvântul: „Iat Eu i copilaii pe care Mi i-a dat

Dumnezeu" [Evr 2, 13; cf. Is 8, 18], Acela S-a fcut prta
474
 cu noi crnii i sângelui, tot aa i noi, ca s devenim copiii
Lui, e necesar s ne împrtim de cele ale Lui; i în acest
mod prin aceast celebrare devenim nu numai mdulare
ale Lui, ci i copii ai Lui, ca s-L adorm supui de bun-
voie i cu voin voluntar ca i copiii, dar i în mod rigu-
ros ca mdularele. Adorarea e atât de minunat i atât de
suprafireasc, încât e nevoie i de o imagine i de alta, i
de cea a fiilor i de cea a mdularelor, întrucât nici una nu
e de ajuns s arate ceea ce este ea.
41. Cci ce lucru minunat ar fi s fim pui în micare de
Dumnezeu ca nite mdulare care nu au nicio micare de la
ele însele? i ce lucru mare ar fi s ne supunem Printelui
duhurilor ca i prinilor trupului? Dar ambele la un loc
sunt un lucru suprafiresc: atunci când, salvându-ne autono-
mia raiunii ca i copiii, ne putem supune ca i mdularele.
C înfierea prin har i adopia de ctre Dumnezeu
au loc în sfânta cuminecare
42. i acesta este lucrul ludatei în imne înfieri, care nu
st numai pe o glsuire, ca la oameni, i a crei cinste
merge numai pân la aceasta. Cci la noi [oamenii] cei f-
cui fii au în comun cu cei nscui fii doar numele de fii, iar
tatl le este comun numai pân la acest nume, fiindc nu
exist nici o natere, nici dureri de natere. Aici îns exist
cu adevrat o natere i o comuniune cu Unul-Nscut, nu
numai una a numelui, ci una a realitilor însele, a sânge-
lui, a trupului i a vieii. Cci ce lucru mai
mare este decât
atunci când Tatl însui recunoate în noi mdularele Unului-
Nscut, când gsete pe feele noastre însi forma Copilu-
lui Su, cci spune [Scriptura]: „Ne-a prehotrât [predes-
tinat] s fim conformi icoanei Fiului Su" [Rm 8, 29].
C cei adoptai potrivit acestei înfieri au cu Hristos
o legtur mai strâns i mai fireasc
decât cu cei care i-au nscut

43. Dar ce mai vorbesc despre filialitatea fcut [adopti-

v], când [cea prin har] e mai strâns, mai fireasc i mai

475
înrudit decât însi cea natural, i cei nscui astfel sunt
fii ai lui Dumnezeu mai mult decât ai celor care i-au ns-
de mult cu cât sunt mai mult fii ai acelor [care
cut, tot atât
i-au nscut] decât ai celor care i i-au fcut ai lor [prin
înfiere]? Cci ce este ceea ce-i face, pe adevraii
prini,
prini pentru noi? Faptul c
avem aceast carne din car-

nea i viaa noastr s-a constituit din sângele lor. Acest

lor
lucru e valabil i pentru Mântuitorul: „Suntem carne din
carnea Lui i oase din oasele Lui [cf. Fc 2, 23], dar mare e
distana între aceste dou comuniuni.
44. în cele naturale sângele de acum al copiilor nu
Cci
mai este cel al celor care i-au nscut, ci era al acelora îna-
inte de a fi al copiilor, i ceea ce face neamul e
faptul c
ceea ce e acum al acestora era mai înainte al acelora. Dar
opera celebrrii [euharistice] e faptul c
sângele prin care
suntem vii acum e Sângele lui Hristos, i carnea pe care
taina o încheag în noi e Trupul lui Hristos, i pe lâng
aceasta comune sunt mdularele i comun e i viaa.
45. Aceasta e adevrata comuniune, când
acelai lucru e
prezent în acelai timp în dou fpturi, fiindc atunci când
îl are fiecare, dar acum unul, acum
cellalt, ele n-ar putea

avea între ele o comuniune, ci mai degrab o distan.

Fiindc nu exist ceea ce le leag, pentru c
ceea ce are
fiecare singur nu e prezent în acelai timp în amândoi;
de
aceea nici nu au comuniune cu adevrat între ei, nici n-au
avut vreodat o comuniune, ci faptul c
acelai lucru a fost
mai întâi al unuia, iar acum al altuia are doar o icoan a
unei comuniuni. Cci aa cum n-ar putea fi cineva coloca-
tarcu cel care locuiete în aceeai cas, dac ar locui în ea
dup acela, nici nu e prta cumva al stpânirii, treburilor
care le-a primit de la altul ci, pe lâng faptul
i grijilor cel
c locuiete în acelai loc i se ocup de aceleai treburi,
mai trebuie s
se foloseasc de ele în acelai timp, în ace-
lai mod i aici n-am putea avea în comun carnea i
sângele

cu ne-au nscut, pentru

cei care c
nu le împrtesc cu
noi în acelai timp; dar avem comuniune cu
adevrat cu
Hristos, cu Care avem în comun toate, i trup
i sânge i
mdulare.
476
 46. Iar dac ceea ce îi face pe copiii e faptul de a avea în
comun carnea i sângele, e evident c
prin Sfânta Mas ne
facem mai înrudii cu Mântuitorul decât avem înrudire
prin natur cu cei care ne-au nscut; i El nu ne prsete
ca aceia odat ce ne-a dat via i ne-a alctuit, ci e prezent
i unit cu noi pururea, i ne d via i ne alctuiete prin
însi aceast prezen.
47.Pe cei ce s-au deprtat de cei ce i-au nscut nimic
nu-i împiedic ssupravieuiasc, dar celor distanai de
Hristos nu le mai rmâne nimic altceva decât moartea. i
de ce s
nu spun i mai mult? Nu e cu putin ca fiii se s
constituie pe ei înii pentru ei înii dac nu se distanea-
z de cei care i-au nscut, i acest lucru se face înc de la
început împrindu-i pe unii faptul c
nasc, iar pe alii acela
c sunt nscui. Dar la aceste Taine filialitatea st tocmai
în faptul de a fi împreun i a avea comuniune, iar distan-
area înseamn aici a se distruge i a nu mai fi.
48. Aadar, dac numele de înrudire vrea s
însemne o
comuniune, i el îi desemneaz, cred, pe cei unii printr-uîi
sânge comun, atunci n-ar putea fi decât o singur comuni-
une i o singur înrudire i filialitate: cea prin care avem
comuniune cu Hristos. De aceea ele ascund pân i nate-
rea natural atunci când au loc în aceiai subieci; cci zice
[Scriptura]: „Iar câi L-au primit i crora le-a dat putere
de a se face copii ai lui Dumnezeu, nu s-au nscut din sân-
ge" [cf. In 1, 12], dei au fost nscui, cei care i-au nscut
erau carne i acea natere a fost anterioar acestei nateri,
dar cea de-a doua a dominat-o pân într-atât pe cea veche,
încât nu mai e nici urm, nici nume al aceleia. i aa, in-
troducând omul nou, Sfânta Pâine îl smulge din rdcin
i îl arunc afar pe cel vechi [cf. Col 3, 9-11; Ef4, 24].
49. Fiindc aceasta e opera sfintei Mese, „cci cei ce L-au
primit, zice Scriptura, nu s-au nscut din sânge" [In 1, 12].
Dar când anume îl primim? S
recunoatem expresia „Lu-
ai" [Mt 26, 26] i despre care anume din taine este spus.
Cci este evident c
prin aceast glsuire suntem chemai
la Ospul în care-L lum cu adevrat pe Hristos în
mâini,

477
îlprimim în gur, îl amestecm cu sufletul, îl unim cu
trupul i-L amestecm cu sângele nostru.^
50. i la aceasta se adaug i faptul c
îl primim pe bun

dreptate; cci pentru cei care-L primesc i îl in astfel pe

Mântuitorul pân la sfârit, El însui este un Cap care armo-
nizeaz, iar aceia mdulare cuviincioase ale Lui; i era
sunt
logic ca mdularele s se nasc cu aceeai natere ca i capul.
Cci acea carne [a Mântuitorului] „nu e nici din sânge, nici
dintr-o voin a crnii, nici dintr-o voin a unui brbat, ci
de la Dumnezeu" [In 1, 13] Duhul Sfânt; cci „ceea ce s-a
nscut în ea este de la Duhul Sfânt" [Mt 1, 20]. Era deci
verosimil ca i mdularele s
se nasc în acelai mod acolo
unde însi naterea capului fost naterea acestor fericite
a
mdulare; cci constituirea mdularelor a fost însi na-
terea capului.
51. Iar dac pentru fiecare începutul vieii e o natere,
iar începutul vieii e faptulde a se nate, întrucât Hristos e
viaa celor ce se alipesc de El, ei înii se nasc atunci când
Hristos a intrati S-a nscut în viaa aceasta.
52. Atât de mare e grmada de lucruri bune care ne vine
de la aceast sfânt Mas: scap de pedeaps, alung rui-
nea care vine de la pcat, restabilete frumuseea, leag de
Hristos însui mai riguros decât legturile naturale: într-un
cuvânt, ne face desvârii în adevratul cretinism în chip
mai deosebit decât orice alt celebrare.

De ce Taina Mesei, care e mai desvârit decât Botezul,

nu-1 replsmuiete pe cel ce a pctuit, nici nu-1 cur
fr chinuri, cum face Botezul?
53. Aici îns multora le-a venit mirarea cu privire la
aceast tain, de ce dac e mai desvârit decât toate pare
s aib mai puin decât Botezul puterea de a dezlega de
vin, dei e mai mare decât el; cci acela o face fr
chinuri,

dar aceasta numai dac îi premerg chinuri. i acolo nu este

nicio deosebire a celor ce s-au curit fa de cei care n-au
primit vreo întinare de la început, dar în muli din cei ce
vin la Osp sunt urmele pcatelor fcute.

478
 54- Pentru a vorbi mai exact trebuie s
distingem între
cele patru lucruri care se vd în cei ce pctuiesc: cel care a
lucrat pcatul, actul ru, pedeapsa pentru el i înclinarea
sdit de aici în suflet. De actul ru cel care 1-a lucrat tre-
buie s se elibereze de la sine i s înceteze a-1 mai face
înainte de a veni la baia [Botezului]; toate celelalte îns le
face Botezul scoându-le din mijloc o dat pentru totdeauna
fr ca nimeni s fac nimic: desfiineaz pedeapsa, boala
i însui pcatul, fiindc acesta moare în ape, i cel pe care-1
red baia [Botezului] e un om nou.
55. Iar pe cel care ar primi-o mâhnit i chinuit Sfânta
Pâine iart în chip vrednic de vina pcatelor i îi spal
îl

sufletul de reaua deprindere, dar nu-1 omoar, cci nu tie

s replsmuiasc de sus. i numai acest element al pcatu-
lui îl las îngduie
neclintit i-i s
rmân, nu ca pe unul
vinovat, dar totui ca pe însui cel care a îndrznit pcatul.
Sunt îns i unii care mai poart semnele bolii i cicatricele
vechilor lor lovituri, în cazul în care s-au îngrijit mai puin
decât s-ar fi i n-au adus pregtirea
cuvenit de rnile lor
sufletului lorcorespunztoare puterii leacului.
56. Se deosebete de acela i în curire, pentru ea c
nu-1 îneac pe pctos i nu-1 replsmuiete, precum i
pentru îlc cur numai, lsându-1 s
rmân, i acest
lucru nu-1 avem fr
chinuri. Dar acestea n-au nimic de-a
face cu celebrarea, ci cu însi natura lucrului, potrivit c-
reia cei vinovai trebuie curii, aici splându-i, iar acolo
osptându-i.

C de aceea primim la Botez puterile de a lucra,

s le punem în lucrare
ca

57. Iar despre faptul c e nevoie de chinuri spun aceasta:

Botezul, care primete fpturi înc nealctuite i care n-au
înc nicio putere de a lucra binele, nu în zadar face toate
acestea pe degeaba i n-are nevoie de la noi de nimic, întru-
cât nici n-am putea aduce de
la noi nimic. Dar Masa, care
ne este pus înainte
când suntem deja alctuii i vii i ne
putem fi de ajuns nou înine, ne las ne folosim de s
aceast putere i de armele date, precum i de a urmri

479
binele nu dui, nici târâi, ci avântându-ne i pui în mi-
tim s alergm.
care de noi înine ca unii care
58. Cci de ce era nevoie s primim puterea de a face,
dac nu trebuia s ne folosim de ea? De ce s învigorm i
s înarmm pe cel ce urmeaz s doarm acas? Dac nu
era un timp de lupte i de chinuri [osteneli] nici la început
pentru cei nscui, nici mai apoi pentru cei ce vor s se
cureasc, nu vd când ne-am putea fi de folos nou înine
i care ar putea fi lucrul unor oameni lipsii de alergrile
pentru virtute; sau, mai bine zis, nu ce altceva mai ru
vd
ar putea fi pentru lucrul acesta al nostru atunci când nu
mai e niciun lucru ludabil pe care s-1 fptuim i avem
sufletul lucrând în fiecare clip rul.
59. De aceea trebuie s
li se îngduie oamenilor un loc al

faptelor i un timp al luptelor pentru cei ce au primit deja

de la Taine faptul de a fi brbai desvârii i care pot lucra
lucrul cuvenit firii i care, când se va arta ziua pe care a
fcut-o Domnul [Ps 117, 24], nu dorm, ci trec la fapte, i
cum spune David, „omul iese la lucrul su i la lucrarea lui
pân seara" [Ps 103, 23]. Cci aa cum dup aceast zi „vine
noaptea, când nimeni nu mai poate s
lucreze" [In 9, 4],
tot aa i înaintea ei era un timp în care era o neputin
desvârit de a fptui i nimeni nu tia încotro mearg, s
întrucât pe pmânt era înc noapte „în care, spune Scrip-
tura, cine umbl nu tie unde se duce" [In 12, 35].
60. Dar dup ce a rsrit soarele i raza lui se revars
pretutindeni prin Taine, e necesar s
nu mai fie nicio amâ-
nare a faptelor i ostenelilor omeneti, ci în sudoarea feei
[Fc 3, 19] trebuie smâncm aceast pâine a noastr fiindc
s-a frânt pentru noi, precum i pentru c
e pus deoparte
pentru fpturile raionale, iar faptul c
Domnul ne spune
„s lucrm pentru hrana care rmâne" [In 6, 27] înseamn
c ne poruncete s venim la Ospul acesta nu lenei i
trândavi, lipsii de fapte, ci lucrtori. Cci dac legea lui
Pavel îi deprteaz pe cei lenei chiar i de masa stric-
cioas, cci zice: „Cine nu lucreaz nici s
nu mnânce"
[2 Tes 3, 10], de ce fapte vor avea nevoie cei chemai la
aceast Mas?
480
 Din cele spuse e limpede c s
aa trebuie fim pentru a
ne atinge de Sfintele Daruri, i de aceea trebuie s
ne cur-
im înainte de aceast celebrare. Acum trebuie artm s
c aceasta nu e mai mic decât celelalte Taine, ci mai mare
decât tot ce poate fi.

Cci mai întâi, dac Dumnezeu, Care potrivit proro-

61.
cului „pune mila pe un talger i face toat dreptatea" [Ir
9, 23], druiete cele mai mari celor mai buni i ne face
bine nou celor deja iniiai [botezai] i care am luptat
cumva pentru virtute i am ajuns mult mai frumoi decât
cei ce n-au fost înc splai [botezai], de aici decurge i
faptul c
harul acesta e mai bun decât acela i cei iniiai în
el dobândesc daruri mai bune, dei sunt secunde. Unul e
Botezul, altul e Ospul sfânt, care se cade s fie socotit cu
atât mai desvârit, cu cât cere de la cei care vor s
vin la
el o pregtire mai mare. C nu e potrivit ca lucrul cel mai
mare s
fie accesibil tuturor celor ce vor, iar cel mai mic
celor curii prin lupte sau taine. Deci cele de mai sus
atest pe drept cuvânt contrariul i c trebuie crezut c e
mai desvârit ceea ce nu poate fi dobândit far multe fapte
vitejeti.
Apoi trebuie observat i faptul
62. cHristos Care ne
invit e aici un tovar de lupt împreun cu noi. Iar un
tovar de lupt d mâna nu celor ce zac jos, nici celor
bolnavi, ci celor care au vlag i îndrzneal i stau frumos
i cu vitejie în faa adversarului.
63. Cci însui Hristos, Care lucreaz în fiecare din Taine,
devine pentru noi toate: plsmuitor, antrenor i tovar de
lupt: plsmuitor splându-ne, antrenor ungându-ne, iar
tovar de lupt hrnindu-ne. Cci acolo ne creeaz mai
întâi mdularele, le întrete apoi prin Duhul, iar la Mas
este în chip riguros unit cu noi i disput împreun cu noi
premiul; iar dup moarte va fi preedinte de jocuri i va
edea ca judector al celor ale cror chinuri le-a împrtit;
dup care, când va fi nevoie s-i încununeze pe cei ce s-au
artat biruitori, El însui va fi cununa.
64. Aadar, atunci când ne plsmuiete i ne unge ca s
înfruntm luptele pentru filozofie i s ne putem distinge

481
în ele, El le face pe toate; dar când lupt împreun cu noi
nu le face toate, iar la vremea premiilor nu mai face nimic.
Cci nu este potrivit ca antrenorul i plsmuitorul s lase
deoparte ceva din cele ce-1 pot pregti pe cel ce lupt, nici
motivul tovriei nu-1 las pe tovarul de lupt s
ia

asupra lui totul i pe cellalt s-1 lase s se desfateze, i

numai el s se dezbrace pentru lupt; nici nu se cuvine ca
preedintele jocurilor sau cel ce e însi cununa s ung,
s plsmuiasc sau sfac cele ale medicului, nici s
le

adauge atleilor ceva la victorie, fie curaj, fie vigoare, fie

orice alt virtute, ci trebuie doar s o împodobeasc pe cea
care este i se arat. Or pentru campioni e mai bines fie

încununai decât s s
înving luptându-se, i e mai bine fie

învingtori decât s fie plsmuii, cci luptele sunt pentru

pentru cununi.
victorie, iar victoria e
65. Dar dac faptul de a nu curi cu totul, a nu pregti
i a nu plsmui e semnul unei stri nedesvârite i infe-
rioare, atunci captul ultim al fericirii ar fi inferior în ce
privete fericirea; cu alte cuvinte, faptul de a întâlni pe
Dumnezeu Care ne încununeaz ar fi inferior împrtirii
cu El la Mas sub vluri, întrucât Masa are o pregtire i o
curire, dar cununile n-au nici una, nici alta.
66. De aceea, nu trebuie s ne mirm dac Ospul, dei
e o Tain mai desvârit, tie scureasc mai puin, i
de altfel, pe lâng cele spuse, acest dar e i un premiu, iar
lucrul propriu premiilor nu este de a-i stabili i a-i face pe
cei mai buni, ci de a-i arta i a-i împodobi. Cci în Osp
Hristos nu e doar curire i tovar de lupt, ci i cinstea
pe care trebuie s o primeasc cei care lupt.
67. Cci ce altceva îi ateapt pe fericii [rposai] în locul

chinurilor/ostenelilor de aici decât faptul de a-L primi pe

Hristos i a fi împreun cu El? Pavel spune c dup acea
alergare [cf. 2 Tim 4, 7] desfacerea de aici va sfâri în cele
din urm în contopirea cu Hristos: „Cci a m desface i a
fi împreun cu Hristos e ceva mult mai bun" [Flp 1, 23].
Aceasta e opera îndeosebi a acestei Mese.
68. Cci chiar dac i în celelalte Taine poate fi gsit
Hristos, aceasta are loc întrucât prin faptul c-L primim
482
suntem pregtii s
ne putem uni cu El; aici îns, întrucât
îl primim deja, ne i unim cu El în chip curat. Cci unde e

în celelalte [Taine] faptul de a fi un trup i un duh cu El, a

rmâne i a-L avea rmânând în noi? Drept pentru
în El
care, cred, i
o spune Hristos însui, fericirea drepilor e
un osp care-L are ca slujitor pe El însui [Lc 12, 37].
69. Astfel deci, Pâinea Vieii e un premiu. Dar pentru c
cei care primesc acest dar umbl înc pe pmânt i clto-
resc, i de aceea se lovesc, se umplu de praf i se tem de
mâinile tâlharilor, pe drept cuvânt ea le e de ajuns pentru
nevoia prezent, le d
trie, le este conductor i-i cur,
pân ce ajung acolo unde potrivit, cuvântului lui Petru,
e bine s
fie omul [Mt 17, 4], unde pentru cei ce rmân
într-un loc curat de treburile de aici nu mai e niciun loc
pentru altele, ci estenumai Hristos unit cu ei în chip curat
i Care le este cunun.
70. Prin urmare, ca imul care e curire i pentru aceasta
a fost alctuit de la început, [trupul lui Hristos] elibereaz
de orice întinciune; ca tovar cu noi al luptelor al cror
conductor este intrând în ele cel dintâi, d trie împotriva
celor ce ne rzboiesc; iar pentru c e i cinstire, nu se obine
fr chinuri. Aadar ce sens are s lum ceea ce are Osp-
ul drept rsplat i fericire ultim drept semn c poate
face mai puin?
72. în acelai mod trebuie judecat i cu privire la cealalt
obiecie i c ea nu combate desvârirea Tainei.
socotit
Cci nu pentru c nu poate face lucruri mari, nu de aceea
nu-1 replsmuiete pe cel stricat de pcat, ci pentru c
acesta nu poate primi i ptimi acestea, ca unul ce poart
înc prima sa plsmuire, despre care s-a vorbit în cuvintele
de mai sus. Plsmuire pe care nici ultima rutate nu o poate
terge i smulge din sufletele celor o dat botezai, nici chiar
s
dac ar îndrzni tgduiasc robia pe are au mrturisit-o
Stpânului comun, întrucât nici cea mai înalt filozofie sau
cea mai simpl mrturisire nu pot s
o pun la noi.
72. Apoi, pentru în c
general omul e prea bun ca s
s
moar sau fie zdrobit, dar totui far aceasta n-ar putea
fi replsmuit. Cci moartea ine de partea cea veche, i cel

483
care poate s moar e cel pe care 1-a dat râna, cci „secu-
rea, zice Ioan, st la rdcina pomilor" [Mt 3, 10]. Dar cel
splat poart deja pe cel nou [1 Co 15, 49]; prin urmare,
cum mai poate muri fiind articulat cu Adamul care nu mai
moare [Rrn 6, 9]? Pentru ce ar mai muri când poart în
suflet pe Cel pentru a crui dobândire trebuia moar? s
73. Dar acest lucru nu poate fi primit nici mcar de la
însi baia [Botezului]; deci cum ar putea fi o celebrare
mai bun decât alta prin ceea ce nu poate fi gsit în chip
asemntor nici în una, nici în cealalt? Cci nici mcar
Botezul însui nu poate s-i mai renasc din nou pe cei
care sunt deja renscui i replsmui, i de aceea sfântul
aezmânt [al tradiiei] n-a botezat de dou ori niciun om,
nu doar pstrând o regul sau o rânduial, ci pentru a c
ne nate de dou ori în acelai fel e cu neputin.
74. Cineva ar putea spune: un botez e i faptul de a muri
artându-i religia persecutorilor; de ce atunci muli din
ceiiniiai prin ap
au venit i la aceast alergare, primind
aceast a doua baie? La care se pot spune acestea: pe cei
care au ales s umble i s vieuiasc împreun cu Hristos
îi constituie, pe de o parte, faptul de a fi fost plsmuii în
acea frumoas plsmuire de mâna aceea, iar, pe de alt
parte, îi constituie i faptul de a ajunge aici prin virtute

plecând de la ei înii i ludatele lupte. Prin urmare, fap-

tul de a fi botezat în ap îl plmdete pe om i numai el
poate face aceasta, dar moartea pentru Hristos e evident
c are amândou aceste lucruri: i ceea ce tie ofere apa s
i ceea ce trebuie adus de noi.
75. Prin urmare, pentru cei înc iieiniiai ea este un
botez i o plsmuire, întrucât acetia dau mrturie pentru
Hristos sunt îngropai împreun cu Hristos, lucruri în
i
care st definiia botezului; este îns i o virtute plin de
sudorile pentru bine i de rbdarea ultim. Dar la cei deja
iniiai primul lucru n-are loc, fiindc acetia sunt deja
plsmuii i vii, al doilea îns da, cci martiriul e un loc de
antrenament pentru dreapta credin i a dovedirii virtuii,
a faptului de a cunoate i iubi pe Hristos mai presus de
orice ar putea fi îndrgit, i de a nu socoti nimic mai sigur

484
decât ndejdile în El; o experien clar pus la încercare
prin fier, prin foc i prin violenele cele mai nprasnice. De
aceea, nu este deloc îngduit celor o dat iniiai s
se folo-
seasc iari de botez, care nu poate drui nimic mai mult
decât ceea ce avem deja primit de la el; dar le este îngduit
s se foloseasc de martiriu, care tie nu numai s-i nasc
i s plsmuiasc, dar i le împleteasc acestora cununi
s
plecând de de vitejie; i astfel pentru cei nei-
la faptele lor
niiai el are amândou lucrurile, dar pentru cei iniiai
doar pe unul singur.
76. Cci nu e nimic nou dac, întrucât martiriul e des-
vârit în ambele privine, cei care n-au nevoie de amândou
se folosesc de el doar pentru unul din ele i dobândesc
numai ceea ce au nevoie, întrucât i Sfintele Daruri ale
Mesei tiu s-i curee pe cei care nu l-au primit înc, dar
pot i s-i lumineze pe cei deja curii; i totui nimic nu-i
oprete pe cei care au primul lucru s
se apropie de Tain
pentru Dar destul despre acestea.
cel de-al doilea.
77. Dar lucrul de unde a plecat cuvântul nostru pentru a
ajunge la acestea e c
ceea ce lucreaz desvârita comu-
niune a oamenilor cu Dumnezeu fie — c
acest lucru tre-
buie numit adoraie sau înfiere, fie amândou acestea e —
sfântul Osp care ne face înrudii cu Hristos mai mult de-
cât faptul de a fi nscui de cei care ne-au nscut. Fiindc
el nu arunc în noi o baz nedesluit a unui corp i nici

rudimente de sânge, ci ni le împrtete desvârite; i nu

e doar o cauz a vieii, ca aceia care ne-au nscut, ci i via,
c
i nu se numete via pentru e cauz a vieii, în felul în
care-i numete pe apostoli lumin [Mt 5, 14], pentru au c
fost aezai conductori spre lumin, ci pentru c
El însui
e însi viaa prin care putem fi vii cu adevrat.
78. Apoi El îi face sfini i drepi pe cei ce se lipesc de El
nu numai educându-i i învându-i cele de lips i exer-
sându-le spre virtute sufletul, actualizând puterea pe care
o are acela spre dreapta raiune, ci facându-Se El însui
pentru ei dreptate i sfinire de la Dumnezeu [1 Co 1, 30].
Cci mai cu seam în acest mod li se întâmpl sfinilor s
fie fericii i sfini din pricina Fericitului care e unit cu ei,

485
din pricina Cruia sunt vii din mori, înelepi din nebuni,
iar din robi întinai i ri se fac sfini, drepi i fii ai lui
Dumnezeu. Cci plecând de la ei înii i de la firea i sâr-
guina omeneasc, plecând de la care ar fi trebuit fie s
numii în sens propriu acestea, ei nu s-au fcut niciuna din
acestea, ci sunt sfini din pricina Celui sfânt, iar drepi i
înelepi din pricina Celui drept i înelept Care e unit cu
ei. i în general, dac vreunul dintre oameni e cu adevrat
vrednic s aud aceste lucruri mari i nobile, el îi are toate
aceste nume
de acolo; mai ales pentru c
toate cele care le
vin de acas i de la ei înii sunt atât de departe de a-i face
drepi, încât dreptatea lor e rutate, iar înelepciunea lor e

o limpede nebunie [1 Co 3, 19]. Apoi, chiar dac virtutea

ne-ar face deosebit de nobili i am avea-o drept podoab,
pentru cavem afinitate mai mult spre dreptatea i îne-
lepciunea de la Dumnezeu decât spre cea omeneasc, chiar
i cea pe care a pus-o în noi sârguina ar fi mai verosimil
s fie numit plecând de la aceasta decât de la aceea.

79. Cci aa cum nu purtm numele celor ce ne sunt

exterioare i strine, ci se întâmpl s fim definii i numii
plecând de la cele proprii i care sunt în noi prin fire — cci
nu casa i locuina ar putea s ne plmdeasc purtarea fa
de cutare sau cutare, nici s ne dea un nume de rutate sau
virtute — aa i dintre cele proprii acelea care sunt mai
,

mult ale noastre ne definesc mai mult i fac numirea noastr

comun. Dar cele ale lui Hristos sunt mai mult ale noastre
decât însei cele ale noastre. Fiindc proprii ale noastre
sunt faptul c
suntem fcui mdulare i fii i avem în c
comun cu El carne, sânge i Duh; dar acestea sunt mai
aproape de noi nu numai decât cele pe care le dobândim
prin ascez, ci chiar decât cele care ne învluie plecând de la
fire, fiindc El S-a artat mai înrudit cu noi chiar i decât

înii cei care ne-au nscut.

80. De aceea, noi toi suntem obligai nu s
aducem filo-
zofia omeneasc, nici srezistm pân la aceste lupte [mar-
tirice], ci s
trim aceast via nou care e viaa în Hristos
s
i artm acea dreptate. N-am putea fi obligai aa mult
fa de aceasta, dac n-ar fi legat de noi în chip deosebit.

486
Cci de aceea „ne-am îngropat împreun cu Hristos prin
botez, ca s umblm într-o via nou" [Rm 6, 4]; iar lui
Timotei Pavel îi spune: „Pune mâna pe viaa venic" [1 Tim
6, 12]; i Scriptura zice: „Fii sfini, dup Sfântul Care v-a
chemat" [1 Ptr 1, 15], i: „Fii milostivi" nu cu o mil ome-
neasc, ci „precum Tatl vostru milostiv este" [Lc 6, 36]; i:
„Iubii-v unii pe alii, precum Eu v-am iubit pe voi" [In
13, 34]- Cu afeciunea cu care iubea Pavel „în mruntaiele lui
Iisus Hristos" [Flp 1, 8]. De aceea i Mântuitorul însui, când
poruncete ucenicilor s
fie în pace, pune în ei înii pacea Lui,
cci zice: „Pacea Mea dau vou" [In 14, 27], iar ctre Tatl
spune: „Ca iubirea cu care M-ai iubit s
fie în ei" [In 17, 26].
81. i în general aa cum naterea aceasta e una dumne-
zeiasc i suprafireasc, aa i viaa, regimul, filozofia i toate
acestea sunt noi i duhovniceti. Artându-i lui Nicodim
acest lucru Mântuitorul zice: „Ce se nate din Duhul e duh"
[In 3, 6]. De aceea i Pavel zice: „Ca sfiu gsit în El nea-
vând dreptatea mea cea din Lege, ci dreptatea prin credina
în Hristos, cea de la Dumnezeu" [Flp 3, 9].
82. Iar motivul e c aceasta e haina împrteasc, întrucât
cele ale noastre sunt ale unui rob; dar libertatea i împr-
ia, spre care trebuie s ne grbim, cum ar putea fi premiul
unor robi? Cci atunci faptul de a ne arta vrednici de îm-
prie n-ar fi nimic altceva decât acela de a arta o virtute
de robi. Pentru c
aa cum „stricciunea, zice Pavel, n-ar
putea moteni nestricciunea", ci „ceea ce e striccios tre-
buie s
îmbrace nestricciunea, iar ceea ce e muritor tre-
buie s
îmbrace nemurirea" [1 Co 15, 50. 53], în acelai
mod nu ne-ar putea fi de ajuns pentru
nici faptele robilor
împria aceea, va fi nevoie de dreptatea cea de la
ci
Dumnezeu. Pentru c
motenitorul trebuie s
fie fiu, nu
rob, „cci robul, zice Scriptura, nu rmâne în cas în veac,
fiul rmâne în veac" [In 8, 35].
83. în schimb, fiecare din cei care vin la
aceast mote-
nire trebuie ca,lepdând mai întâi robul, s arate pe Fiul,
ceea ce înseamn c, purtând pe feele lor forma Unului-
Nscut, trebuie s se arate cu aceast frumusee Tatlui
Care i-a nscut. Aceasta înseamn faptul de a fi eliberai de

487
Fiul lui Dumnezeu de orice robie i a fi cu adevrat liberi,

ceea ce vrea s spun i cuvântul acela spus de Hristos iu-

deilor: „Dac Fiul v va face liberi, vei fi cu adevrat liberi"
[In 8, 36]. Fiindc El dezleag i face fii ai lui Dumnezeu
pe robi, fiind El însui Fiu i liber de orice pcat, i-i face
prtai la trupul, sângele, Duhul i toate cele ale Lui; cci
în acestmod a replsmuit, a eliberat i a îndumnezeit: ames-
tecându-Se cu noi pe Sine însui, Dumnezeul Cel sntos,
liber i adevrat.
84. i
aa sfântul Osp
face din Hristos, Care e adev-
rata dreptate, un bine al nostru, chiar înaintea celor pro-
prii firii noastre, ca s ne slvim i noi cu cele ale Lui is
primim o astfel de cinste, ca i cum am fi realizat-o noi
înine, i s fim numii plecând de acolo, în cazul în care
pzim comuniunea [cu El]. i dac cineva cu adevrat sfânt
i drept ar auzi ceva din aceste laude, acela a primit aceste
numiri de la cele pe care le-a câtigat Acela; cci zice
Scriptura: „în Dumnezeu se va luda sufletul meu" [Ps 33, 3]
i: „întru El se vor binecuvânta toate neamurile" [Fc 18, 18].
85. De aceea nu ni se cere nimic din cele omeneti, ci cele
ale lui Hristos; pe ele trebuie s
le purtm în sufletele

noastre i pe ele purtându-le trebuie s plecm de aici, iar

înainte de cununi trebuie s artm în tot felul aceast filo-

zofie i bogie nou, neintroducând în ea nimic din partea

cea rea, întrucât numai ea este singura tax vrednic de
împria cereasc.
86. Cci, întrucât premiul pe care trebuie s-1 ia cei ce
lupt e Dumnezeu însui, e necesar ca ei aib ceva analogs
cinstirii, ca luptele lor fie s
dumnezeieti i ca Dumnezeu
s fie pentru atlei nu numai un antrenor i un conductor
al luptelor, ci i Cel care le realizeaz în ei, astfel ca scopul
cutat sfie potrivit cu pregtirea, iar pregtirea cu scopul.

87. Cci aa cum, trimiându-ne pe pmânt, nu ne-a fcut,

nicinu ne-a cerut nimic supranatural, tot aa ducându-ne
la Dumnezeu i eliberându-ne de pcat, [Hristos] nu ne-a
lsat s avem nimic omenesc, ci s-a armonizat pe Sine în-
sui la toate de care aveam nevoie i n-a lsat nelucrtor
cele
nimic din cele ce pot pregti în vederea acestui scop.

488
 88. Cci dac ar vorbi cineva în ce ne privete de boal
i vindecare, El n-a intrat numai bolnav învredni-
la cel
cindu-1 doar de ochii i mâna Lui i lucrând El însui cele
de care avem nevoie spre vindecare, ci S-a fcut El însui
leacul, regimul i orice altceva din cele ce duc la sntate.
89. Iar dac e vorba de o replsmuire, o restaureaz prin
El însui i prin carnea proprie, iar ceea ce a introdus în
locul a ceea ce a fost stricat de noi a fost El însui. Cci
n-am fost replsmuii din aceeai materie din care ne-a
plsmuit, ci pe aceea a facut-o luând rân din pmânt
[Fc 2, 7], iar pentru a doua a dat propriul Su trup. i recâ-
tigând viaa, nu face doar mai frumos sufletul lsându-1 în
propria lui fire, ci revrsându-i sângele în inimile celor
iniiai face s rsar în ei viaa Lui, fiindc atunci a insu-
flat o suflare de via [Fc 2, 7], dar aceea ne face prtai ai

Duhului Su; cci zice Scriptura: „Dumnezeu a trimis pe

Duhul Fiului Su în inimile noastre, Care strig: Awa! P-
rinte" [Ga 4, 6]. Pentru catunci când lipsea lumina, a zis:
„S fie lumin! i s-a fcut lumin" [Fc 1, 3], aceast lumi-
n sclav; dar acum însui Stpânul „a strlucit în inimile
noastre, El Care a zis odinioar s
strluceasc lumina din
întuneric" [2 Co 4, 6].
90. i ca s spunem totul: în primele timpuri El a fcut
bine neamului omenesc prin aceste fpturi vzute i 1-a
condus pe om prin porunci, trimii i legi, folosindu-se
când de îngeri, când de oamenii cei mai nobili; acum îns
face acest lucru în chip nemijlocit El însui prin El însui
folosindu-Se la toate de Sine însui.
91. S s
observm lucrurile de la început. Ca mântuiasc
neamul omenesc n-a trimis un înger, ci a venit El însui.
A trebuit s-i învee pe oamenii pentru care a venit, aa c
n-a rmas în inutul Lui trimiând dup cei care voiau s-L
s
aud vin ei la El, ci a ieit strbtând inutul El însui
s
i cutându-i pe cei crora le împrteasc cuvintele Lui.
i purtând pe limba Sa cele mai mari lucruri bune, btea
pe porile celor ce aveau nevoie
la s
fie fericii. i
îi vindeca

pe bolnavi venind la ei i atingându-se El însui cu

cei
mâna de ei. Orbului din natere i-a creat ochi punându-i
489
 pe ochi lut pe care 1-a fcut El însui scuipând pe pmânt
i amestecându-1 cu degetul, dup care 1-a luat i 1-a pus
peste ochi [cf. In 9, 6]. „S-a atins de sicriu", mai spune
Scriptura [Lc 7, 14]. A stat la mormântul lui Lazr i a dat
glas de aproape [cf. In 11, 38-43], dei, dac ar fi vrut, ar
fi putut face toate acestea, i lucruri înc mai mari
decât
acestea, numai printr-un cuvânt i un semn, El Care a fcut
cerul în acest mod. Dar aceasta trebuia fie o mrturies
clar a puterii Lui, iar aceea un semn al prieteniei fa de
oameni, pe care a venit s o arate.
92. A trebuit deci s-i dezlegei pe cei din iad, i n-a
lsat acest lucru pe seama unor îngeri sau a stpânitorilor
îngerilor, ci S-a pogorât El însui în închisoare [1 Ptr 3, 19].

Era îns verosimil ca cei inui captivi în el nu s

primeasc
libertatea pe degeaba, aa c-i dezleag pltind cu sângele
Lui [1 Ptr 1, 19]. i începând de atunci i pân în ziua de pe
urm în acest mod elibereaz sufletele de pcate, le iart
vina i le spal de murdrie.
93. Cci El însui e lucrul prin care cur; ceea ce arat
Pavel atunci când spune: „Fcând prin El însui Curirea
pcatelor noastre, a ezut de-a dreapta tronului mreiei în
ceruri" [Evr 1, 3]. De aceea îl numete i slujitor [Rm 15, 8]
c
i El însui spune despre Sine slujete [Lc 22, 27] i a c
venit în lume de la Tatl ca s
slujeasc [Mt 20, 28].
94. Iar lucrul cel mai mare dintre toate e c nu numai în
prezent, când S-a artat i a venit cu slbiciunea omeneasc
„nu ca s
judece lumea" [In 3, 17], când a artat cele ale
robilor i a ascuns toate cele ale Stpânului, dar i în viitor,
când va veni cu putere [Mt 24, 30] i se va arta cu slava
Tatlui, pentru artarea i pentru împria Lui, Scriptura
zice c „Se va încinge, îi va pune la mas i venind le va
sluji" [Lc 12, 37] El însui, Cel prin Care împresc împ-
raii i stpânesc tiranii pmântului [Pr 8, 16].
95. Cci în acest mod a exercitat împria Lui curat
i
adevrat Care era de ajuns lui însui pentru aceast
El,
împrie, i aa i-a condus pe cei pe care-i stpânea: mai
vesel decât nite prieteni, mai riguros decât nite tirani, mai
afectuos decât un tat, mai intim unit decât nite mdu-

490

r
lare,mai necesar decât o inim, nu plecându-i prin fric,
nu aservindu-i printr-o plat, ci fiind El însui pentru Sine
însui puterea stpânirii Lui i legându-i El Singur de
Sine însui pe cei stpânii. Cci a împri prin fric sau
printr-o plat nu înseamn a stpâni cu adevrat El însui,
ci atunci cauza acestei ascultri trebuie atribuit ndejdi-

lor i ameninrilor. Aadar, aa cum n-ar putea stpâni în

sens propriu cel a crui stpânire vine de altundeva, tot aa
nu înseamn c
suntem cu adevrat robi ai lui Dumnezeu
atunci când ne supunem pentru una din cele spuse.
96. Dar pentru c
trebuia ca El s
împreasc cu cea
mai curat stpânire, fiindc o alta nu era verosimil, a
cutat s
afle cum anume s
o duc la bun sfârit. i acesta
a fost modul cel mai paradoxal. Fiindc S-a folosit de cele
contrare i, pentru ca s
fie un stpân adevrat, primete
fire de rob [Flp 2, 7] i slujete robilor pân la cruce i
moarte, i aa rpete sufletele robilor i pune mâna în chip
nemijlocit pe voina lor. De aceea i Pavel, tiind aceast c
slujire e cauza împriei,
spune: „S-a smerit pe Sine în-
sui fcându-Se asculttor pân la moarte, i înc moarte
pe cruce. De aceea Dumnezeu L-a preaînlat" [Flp 2, 8].
i minunatul Isaia spune: „De acea îi va moteni pe muli
i va împri przile celor puternici, pentru i-a dat spre c
moarte sufletul Su i cu cei frdelege a fost socotit" [Is
53,12].
Cci în virtutea creaiei Hristos e Stpânul firii noas-
97.
tre,dar în virtutea creaiei celei noi S-a fcut Stpânul
voinei noastre; ceea ce înseamn a împri cu adevrat
peste oameni, pentru c
aici a legat i a condus, aservindu-
i-le, puterea raiunii i autonomia voinei, care-1 fac pe om.
Drept pentru care a i spus: „Datu-Mi-s-a toat puterea în
cer i pe pmânt" [Mt 28, 18], ca i cum Stpânul mai îna-
inte de veci al lumii ptimea un lucru nou pentru c i firea
oamenilor îl recunoatea Stpân comun împreun cu cei
din cer. Dar i cuvântul lui David: „împrit-a Dumnezeu
peste neamuri" [Ps 46, 9] sugera i el aceast împrie
prin care, spune Pavel, neamurile devin „concorporale i
coprtae la Mântuitorul" [Ef 3, 6]. Cci prin faptul c S-a
491
unit astfel o dat pentru totdeauna cu corpurile i sufletele
noastre S-a fcut Stpân nu numai al trupurilor, ci i a!
sufletelor i voinelor, i stpânete astfel cu împria cu
adevrat autosuficient i pur, El însui conducând prin
El însui ca un suflet corpul i ca un cap mdularele.
98. Cci cei care au ajuns s
îndrgeasc jugul acesta sunt
condui ca i cum n-ar mai tri cu raiunea lor, nici n-ar
mai avea autonomia alegerii, cci zice Scriptura: „Dobitoc
m-am fcut pentru Tine" [Ps 72, 22]; i aceasta înseamn
s-i urasc i s-i piard cineva sufletul su i prin fptui
c-1 pierde s-1 scape [Mt 10, 39]: atunci când stpânete
în acest fel creaia nou i Adam îl ascunde cu totul
noul
pe cel vechi, i nimic nu mai rmâne din aluatul cel vechi
[1 Co 5, 7], nici via, nici moarte.
natere, nici
99. Cci corpul omului cel vechi a fost alctuit plecând
de la pmânt, „dar cel nou, spune Scriptura, s-a nscut din
Dumnezeu" [In 1, 13], iar martore pentru o via i alta
sunt o mas i alta: pe una o oferea pmântul, dar pe omul
cel nou îl hrnete din carnea Sa Cel ceresc; de aceea
atunci când se desfac, unul se întoarce în pmântul din care
a ieit, iar altul se duce la Hristos, de unde a fost luat.
100. i fiecare îi face sfâritul corespunztor obâriei din
care a ieit;cci zice Scriptura: „cum e cel pmântesc, aa
sunt i cei pmânteti; i cum e cel ceresc, aa sunt i cei
cereti" [1 Co 15, 48]. i nu e vorba numai de suflet, ci i de
trupul însui. Fiindc i acesta e ceresc, aa cum aici i
unul i altul sunt pmânteti. Cci dac sufletul locuiete
în mâinile Celui ceresc [Sol 3, 1] i trupul e un mdular al
aceluia, i nu mai particip la suflet, ci e plin de Duhul Cel
viu; iar dup moarte e viu cu o via cât nu se poate spune
mai frumoas decât prima, fiindc în realitate nici la înce-
put n-a murit cu adevrat. Cci zice Solomon: ,Au prut c
au murit", dar nu pentru cei cu mintea bun, ci „în ochii
celor fr minte" [Sol 3, 2]. Cci aa cum „Hristos sculat din
mori nu mai moare, moartea nu mai are putere" [Rm 6, 9],

totaa nici mdularele lui Hristos „nu vor vedea moarte în

veac" [In 8, 51]; i cum ar putea gusta moartea când atârn
de o inim pururea vie?
492
 îoi. i nu trebuie s
ne mirm dac ceea ce se vede e
doar pulbere i nimic mai mult. Cci bogia e înuntru,
fiindc „viaa noastr e ascuns" [Col 3, 3], iar vistieria e
un vas de lut, „cci avem aceast bogie în vase de lut",
spunea Pavel [2 Co 4, 7]. De aceea cei crora le apar doar
cele din afar n-ar putea vedea decât lutul.
102. Dar când Se va arta Hristos, i aceast pulbere îi
va arta frumuseea ei, i atunci va aprea ca fiind mdu-
lar al acelui fulger [Mt 24, 27], se va armoniza cu soarele i
va revrsa aceeai raz. Cci zice Scriptura: „i drepii vor
strluci ca soarele în împria Tatlui lor" [Mt 13, 43],
numind împrie a Tatlui acea raz în care S-a artat El
însui strlucind apostolilor [Mt 17, 2] care au vzut, cum
spune El însui, „împria lui Dumnezeu venind întru
putere" [Mc 9, 1]. Din ziua aceea îns drepii vor strluci
cu o singur strlucire i slav, strlucind, pe de o parte,
prin faptul c o primesc, iar, pe de alt parte, prin acela c
o dau. Cci aceast Pâine, acest Trup, pe Care-1 vor fi adus
cu ei de la aceast Mas venind de aici acolo, e cel care va
aprea atunci pe norii cerului tuturor ochilor i-i va arta
floarea strlucirii lui rsritului i apusului ca un fulger
într-o clipit [Mt 24, 27].
103. Cu aceast raz vieuiesc fericiii,iar atunci când mor
lumina nu-i prsete; cci „lumina e cu cei drepi puru-
rea" [Pr 13, 9], de aceea vor veni la acea via strlucind cu
ea, împreun cu care au fost tot timpul pe când alergau
spre ea.
104. Cci ce se va întâmpla atunci cu fiecare din cei care
vor fi reînviai, i oasele, prile i membrele unindu-se cu
capul vor salva corpului integritatea lui, acest lucru se va
întâmpla i cu Mântuitorul Hristos, Capul comun al tutu-
ror. Cci fulgerând doar pe nori, va înla de pretutindeni
mdularele Sale ca un Dumnezeu în mijlocul unor dumne-
zei,ca un Corifeu frumos al unui cor frumos. i aa cum,
atunci când se rup legturile care le in, corpurile grele
care atârn sus cad la pmânt i caut îndat locul din
centru, la fel i corpurile sfinilor sunt pironite de pmânt
i rmân legate i tiranizate de stricciune, i de aceea
493
spune Scriptura „suspinm în acest cort" [2 Co 5, 4]; dar
când se va arta libertatea, se vor avânta cu o pornire ne-
stvilit spre Hristos, primindu-i locul lor. De aceea, ar-
tând c
acea alergare e de neoprit, Pavel numete acest
lucru rpire, zicând: „Iar noi vom fi rpii pe nori în întâm-
pinarea Domnului în vzduh" [1 Tes 4, 17], însemnând c
nu mai e în ei nimic omenesc, nici care s
vin de la ei, ca
s aib loc o întârziere, ci El însui va atrage, El însui va
rpi, El Care nu poate fi rob unui timp.
105. Cci aa cum la început n-a ateptat s fie cutat de
ei, ci El însui i-a cutat pe cei rtcii i le-a artat calea,
dup care, neputând ei umbla, i-a ridicat i purtat pe
umeri [Lc 15, 5] i
pe cei ce cdeau îi rechema, pe cei des-
curajai îi îndrepta, pe cei care abandonau îi chema i, pe
scurt, îi petrecea timpul ocupându-Se de mântuirea lor, tot
aa i atunci, când vor alerga spre El ultima lor alergare, El
însui îi va scula i le va face aripi ca s
zboare. De aceea
îi numea i vulturi care se adun în jurul stârvului, cci
spune: „Unde e Stârvul, acolo se vor aduna i vulturii"
[Mt24,28].
106. Pentru c
ei vor veni de la o mas la alt mas, de

la cea acoperit la cea acum artat, de la pâine la Stârv.

Cci acum pentru cei ce triesc înc aceast via ome-
neasc Hristos le este pâine i pate, pentru c
trec de aici
la cetatea cereasc [Ga 4, 26; Evr 12, 22; Ap 21, 2. 10]. Dar
când „îi vor schimba tria, le vor crete aripi ca la vulturi"
[Is 40, 31], zice minunatul Isaia i atunci se vor aeza pe
Stârvul însui despuiat de orice vluri.
107. Lucru pe care artându-1 fericitul Ioan spune: „II
vom vedea aa cum este" [1 In 3, 2]. Fiindc, întrucât viaa
în trup a încetat, Hristos nu mai e pentru ei pâine, nici
pate [trecere] pentru cei care acum rmân. Dar poart
multe semne ale stârvului, cci mâinile Lui au semnele, iar
picioarele urmele piroanelor, iar coasta Lui mai poart i
întiprirea suliei.
108. Ospul acesta duce la Stârvul acela, fr acesta e
cu neputin a-1 lua pe Acela, aa cum celcu ochii scoi nu
poate veni la experiena luminii. Cci dac cei care n-au
494
participat la acest osp „nu au via în el" [In 6, 53], cum
ar putea un Cap nemuritor capul unor mdulare moarte?
fi

109. Fiindc una e puterea Mesei i unul e cel ce m-

nânc i într-o lume i într-alta; una e cmara de nunt,
alta e pregtirea pentru cmara de nunt, dar e Acelai
Mire. De aceea pentru cei care n-au plecat spre via cu
aceste daruri, dincolo nu vor avea nimic mai mult. Dar cei
care au putut primi i pstra harul, aceia „au intrat în bu-
curia Domnului lor" [Mt 25, 10] i s-au desftat în osp de
cealalt desftare, nu dobândind-o abia acum, ci simind
doar mai curat ceea ce au adus cu ei venind aici i care se
arat acum limpede. Acesta e motivul pentru care „împ-
ria cerurilor e înuntrul nostru" [Lc 17, 21].

495
 Toma din Kempen
(t 1471)

îndemn cucernic spre sfânta

Cuminecare cu Trupul lui Hristos
(Despre imitarea lui Hristos, cartea IV; 1427) 1

Glasul lui Hristos spune:

„Venii la Mine toi cei ostenii i împovrai, i Eu v

voi odihni pe voi [Mt 11, 28].
Pâinea pe care v voi da Eu este trupul Meu pentru viaa
lumii [In 6, 52].
Luai, mâncai, Acesta este Trupul Meu, care se va da
pentru voi. Aceasta s
facei întru pomenirea Mea [Lc 22, 1Q;
1 Co 11, 24].
Cine mnânc Trupul Meu i bea Sângele Meu rmâne
în Mine i Eu în el [In 6, 57].
Cuvintele pe care vi le spun sunt duh i via" [In 6, 64].

i. Cu cât cucernicie trebuie primit Hristos

[vorbete cretinul]

1. Acestea sunt cuvintele Tale, Hristoase, mcar c ele

n-au fost rostite într-un singur timp, nici nu sunt consem-
nate într-un singur loc. Dar fiindc sunt ale Tale, trebuie
primite de mine cu recunotin i încredere. Ale Tale sunt
i Tu le-ai rostit, i totui sunt ale mele, pentru le-ai c
spus pentru mântuirea mea. Le primesc cu bucurie din gura

1
Imitatio Christi a fost extrem de popular i în rile ortodoxe,
în secolul XVIII traducerea ei greac a fost editat constant la Veneia:
în 1746, 1748, 1770 i 1780. Traducere dup
textul de pe www.thelat-
inlibrary.com.

497
Ta, ca s intre i mai potrivit în inima mea. Cuvintele unei
atâtde mari îndurri, pline de dulcea i iubire, m
stâr-

nesc. Dar frdelegile mele m înspimânt i contiina

necurat marunc înapoi de la primirea unor atât de
m cheam, dar mul-
mari Taine. Dulceaa vorbelor Tale
imea rutilor mele m
apas.
2. îmi porunceti sm apropii de Tine cu încredere,
dac vreau s
am parte de Tine [In 13, 8] i s
primesc
hrana nemuririi, dac doresc s
dobândesc viaa i slava
venic. „Venii, zici, la Mine toi cei ostenii i împovrai,
v
i Eu voi odihni pe voi!" [Mt 11, 28]. O, dulce i priete-
nos cuvânt în urechea unui pctos, prin care Tu, Doamne
Dumnezeul meu, mchemi pe mine lipsitul i sracul la
Tu Trup. Dar cine sunt eu,
cuminecarea preasfântului
Doamne, ca s
îndrznesc sm apropii de Tine? „Iat
cerurile nu Te cuprind" [2 Par 6, 18] i Tu zici: „Venii la
Mine toi!" [Mt 11, 28].
3. Ce vrea s însemne aceast preaîndurat favoare i atât
de prietenoas chemare? Cum voi cuteza s vin la Tine eu,
care tiu c
n-am fcut nimic bun, de unde s
pot avea în-
drznire? Cum Te voi duce în casa mea [Cânt 3, 4] eu, care
am ofensat adeseori preabuna Ta fa? Pe Tine Te cinstesc
îngerii i arhanghelii, de Tine se tem sfinii i drepii i Tu
zici: „Venii la Mine toi"? Cci dac nu Tu, Doamne, ai

spune aceasta, cine ar crede ce adevrat? i

dac n-ai
porunci Tu, cine ar încerca s se apropie?
4. Iat, Noe, brbat drept, a ostenit o sut de ani fcând
arca, ca s
scape în ea doar cu puini [Fc 6, 9; 7, 7; 1 Ptr
3, 20]; iar eu cum m voi putea pregti într-un singur ceas
s primesc cu cucernicie pe însui Fctorul Lumii. Moise,
robul Tu, marele i deosebitul Tu prieten, a fcut din
lemne neputrezitoare un chivot pe care 1-a îmbrcat în aur
preacurat, ca s pun
în el tablele Legii [Sir 45, 1; I
25, 10;

25, 11]; iar eu, fptur putred, îndrzni-voi oare Tes

primesc atât de uor pe Tine, Dttorul Legii i al vieii?
Solomon, cel mai înelept dintre regii lui Israel, a zidit timp
de apte ani mreul templu spre lauda numelui Tu, i a
prznuit timp de opt zile praznicul târnosirii lui, a adus o

498
mie de jertfe de împcare i în sunet de trâmbi i strigt
de bucurie a aezat în chip solemn în locul pregtit pentru
el ChivotulLegmântului \3Ilg 5, 7]; iar eu, nefericitul i
cel mai srac dintre oameni, în ce chip Te voi duce în casa
mea eu, care de-abia dac tiu s
cheltui cu cucernicie o
jumtate de ceas, i de-a petrece mcar o dat cu vrednicie
acea jumtate de ceas!
5. Cât de mult s-au strduit s-i plac aceia, Dumnezeul
meu! Vai îns cât de puine fac eu, cât de puin timp folo-
sesc când m pregtesc pentru cuminecare! Rar sunt adu-
nat cu totul, i înc mai rar sunt curat de orice împrtiere.
6. i negreit în prezena mântuitoarei Tale Dumnezeiri
nu se cade s-mi treac prin minte niciun gând necuviin-
cios, i nicio fptur nu trebuie s o ocupe, cci urmeaz s
primesc drept oaspete nu un înger, ci pe Domnul îngerilor.
i totui e o mare distan între Chivotul Legmântului
Domnului cu toate celelalte ale Lui i preacuratul Tu
Trup cu negritele lui virtui, ca i între jertfele Legii, care
prefigurau cele viitoare, i adevrata jertfa a Trupului Tu,
care împlinete toate jertfele cele vechi.
7. Cum s
nu ard aadar mai mult în faa cinstitei Tale
prezene? Cum s
nu m
pregtesc cu mai mare grij ca
primesc Sfintele Tale [Taine], când aici sfini patriarhi,
s
regi i principi cu întreg poporul au artat o atât de mare
dragoste i cucernicie fa
de slujba dumnezeiasc?
8. Preacucernicul rege David a sltat din toate puterile
înaintea chivotului lui Dumnezeu [2 Rg 6, 13-14] aducându-i
aminte de binefacerile artate odinioar prinilor lui. A fcut
felurite instrumente muzicale, a alctuit psalmi i a rânduit
s fie cântai cu bucurie; el însui cânta adeseori la chitar
insuflat de harul Duhului Sfânt, a învat poporul Israel s
laude din toat inima pe Dumnezeu i s-L binecuvânteze
i propovduiasc cu gura în toate zilele într-un glas
[2 Par
23, 13; 20, 21]. Dac
înaintea chivotului Vechiului
Testament se lucra atâta cucernicie i era atâta aducere-
aminte de lauda dumnezeiasc, cât cucernicie i evlavie
trebuie s am în prezena acestei Sfinte Taine, la primirea
preacinstitului Trup al lui Hristos?

499
 9. Muli alearg în felurite locuri s viziteze rmiele
sfinilor i se minuneaz auzind faptele lor; privesc mre-
ele ziduri ale bisericilor lor i srut sfintele lor oase înf-
urate în mtsuri i în aur. i iat c, aici la mine pe altar,
eti prezent Tu însui, Dumnezeul meu, Sfântul Sfinilor,
Creatorul oamenilor i Domnul îngerilor. Adeseori în une-
le ca acelea e de fapt curiozitatea de a vedea a oamenilor, e
noutatea unor lucruri nemaivzute i de aici se culege doar
o modest road a îndreptrii, mai cu seam acolo unde
alergarea e foarte uoar i fr o adevrat zdrobire [a
inimii]. Aici îns în Sfânta Tain a altarului eti prezent
întreg Tu însui, Dumnezeul meu, Omul Hristos Iisus
[1 Tim 2, 5]; aici se culege i o bogat road a mântuirii
venice, ori de câte ori eti primit în chip vrednic i cucernic.
i spre ea atrage nu o uurtate oarecare, nici o curiozitate
sau simualitate, ci o credin tare, o ndejde cucernic i
o iubire sincer.
10. O, Dumnezeule nevzut, Ziditor al lumii, cât de mi-
nunat lucrezi cu noi, cât de dulce i plin de har randuieti
toate cu aleii Ti, crora Te pui înainte pe Tine însui spre
a fi primit în aceast Sfânt Tain. Fiindc acest lucru în-
trece toat înelegerea, acest lucru atrage îndeosebi inimile
celor cucernici i le aprinde dragostea Dor ctre Tine]. Cci
înii credincioii dispoziie toat viaa
Ti, care-i pun la

lor spre îndreptare, primesc adeseori din aceast prea-

vrednic Sfânt Tain un mare har al cucerniciei i iubire
de virtute.
11. O, minunat i ascuns har al acestei Sfinte Taine, pe
care-1 cunosc numai credincioii lui Hristos, dar pe care
nu-1 pot simi necredincioii i slujitorii pcatului. în aceast
Sfânt Tain se d
un har duhovnicesc, iar sufletului îi este
restaurat virtutea pierdut, redat frumuseea desfigurat
prin pcat. Uneori acest har e atât de mare, încât din pli-
ntatea cucerniciei druite simte puterile sale întrite n
numai mintea, ci i trupul slab.
12. Dar trebuie s
ne doar i s
ne simim foarte neno
rocii din pricina lâncezelii i nepsrii noastre, c
nu sui
tem atrai cu mai mare dragoste spre primirea lui Hristos

500
în care st toat ndejdea i meritul celor ce se mântuiesc.
Cci El însui este sfinirea i rscumprarea noastr [1 Co
1, 30]; El însui e mângâierea celor ce cltoresc [în aceast
via] i desftarea venic a sfinilor. Aadar trebuie s ne
doar mult faptul c muli au atât de puin bgare de
seam fa de aceast tain care veselete cerul i pstreaz
lumea întreag. Vai ce orbire i învârtoare a inimii ome-
neti s
nu fie ea cu mai mare luare-aminte fa de un dar
atât de negrit, i chiar din folosirea lui zilnic s decurg
nebgare de seam!
13. Cci dac aceast preasfânt Tain ar fi svârit doar
într-un singur loc, i ar fi sfinit doar de un singur preot
pe lume, cu cât de mare dorin socoi c ar alerga oamenii
spre acel loc i un asemenea preot al lui Dumnezeu, ca s
aud svârirea dumnezeietilor Taine? Acum îns au fost
fcui muli preoi, iar Hristos e adus ofrand în multe lo-
curi [cf. Mal 1, 11; Evr 7, 23], ca harul i iubirea lui Dum-
nezeu fa de om s apar cu atât mai mare, cu cât mai
larg rspândit în toat lumea e Sfânta Cumiiiectur.
14. Slav ie, bunule Iisuse, Pstorul venic, c ai socotit
lucru vrednic s ne refaci pe noi, cei sraci i surghiunii,
cu scumpul Tu Trup i Sânge, i ne chemi cu însui graiul
gurii Tale la primirea acestor Taine învând: „Venii la
Mine toi cei ostenii i împovrai, i Eu v voi odihni pe
voi" [Mt 11, 28].

2. C în aceast Sfânt Tain i se arat omului

marea iubire i buntate a lui Dumnezeu

[vorbete cretinul]

încreztor în buntatea Ta i în marea Ta milostivire,

1.

Doamne, m
apropii bolnav de Mântuitorul, flmând i
însetat de Izvorul vieii, srman de împratul cerului, rob
de Stpânul, fptur de Fctorul, urgisit de blândul meu
Mângâietor. Dar de unde mie aceasta, ca s
vii la mine [Lc
1, 43]? Cine sunt eu, ca s
mi Te dai pe Tine însui? Cum
s îndrzneasc un pctos s
se arate înaintea Ta? cum i
de ai socotit lucru vrednic s
vii la un pctos? Tu cunoti

501
pe robul Tu c
i tii nu e în el nimic bun, plecând de la
care s-i dai acest lucru. Mrturisesc aadar ticloia mea,
cunosc buntatea Ta, laud îndurarea Ta i-i aduc mulu-
mire pentru multa Ta iubire [Ef 2., 4]. Pentru Tine însui,
nu pentru meritele mele, faci aceasta, ca buntatea Ta s-mi
fie i mai bine cunoscut, iubirea Ta s fie i mai larg sdit,
iar smerenia s fie i mai desvârit urmat. Aadar, fiind-
c îi e pe plac acest lucru i aa ai poruncit s se fac, îmi
place i mie îndurarea Ta, i ca frdelegea mea s nu
fie

stea împotriv.
2. i preabunule Iisuse, cât evlavie i mul-
O, preadulce
umire cu laud neîncetat se cuvine pentru primirea Sfân-
tului Tu
Trup, a crui vrednicie niciun om nu poate o s
explice. Dar ce voi cugeta la aceast cuminecare i apropi-
ere de Domnul meu, pe Care nu tiu s-L venerez cum se
cuvine, i totui doresc s-L primesc cu cucernicie? Ce lu-
cru mai bun i mai sntos voi cugeta decât smsmeresc
cu totul înaintea Ta i s
înal nesfârita Ta buntate fa
de mine? Te laud pe Tine, Dumnezeul meu, i în veci Te
voi înla. Mdispreuiesc pe mine i m
supun ie în
adâncul ticloiei mele.
3. Iat, Tu eti Sfântul sfinilor, iar eu gunoiul
pctoilor.
i Tu Te pleci spre mine, care nu sunt vrednic s privesc
Tu vii la mine, vrei s fii cu mine,
spre Tine. Iat, m
chemi
la ospul Tu, vrei s-mi dai spre mâncare o hran ce-
reasc i „pâinea îngerilor" [Ps 77, 25], nu altceva decât pe
Tine însui. „Pâinea cea Vie, Care Te-ai coborât din cer"
[In 6, 33] i dai via lumii [In 6, 51].
Iat de unde purcede iubirea, iat
4. ce favoare strlu-
cete! i ce mari mulumiri i laude i se cuvin pentru
acestea. O, cât de mântuitor i folositor a fost sfatul Tu
când ai aezat aceast [Sfânt Tain]. Ce dulce i vesel osp,
când Te-ai dat de mâncare pe Tine însui. Ce minunat e
lucrarea Ta, Doamne, ce puternic e tria Ta, ce lipsit de
greeal e adevrul Tu. Cci ai spus i toate s-au fcut [Ps
148, 5], i s-a fcut ceea ce ai poruncit. Lucrul minunat
i
vrednic de credin i care biruie înelegerea omeneasc e

c Tu, Doamne Dumnezeul meu, Dumnezeu adevrat i om,

502
Te cuprinzi întreg sub modesta înfiare a pâinii i vinului
i eti mâncat fr sfârire de cel care Te primete.
5. Stpâne al tuturor, Care fr s ai nevoie de nimic
„Tu,
ai s locuieti în noi" [2 Mac 14, 35], pstreaz nep-
vrut
tate prin aceast Sfânt Tain inima i trupul meu, ca s pot
svâri mai des cu contiin vesel i curat Tainele Tale
i s primesc spre mântuirea mea venic cele pe care le-ai
rânduit i aezat în chip deosebit spre cinstea i venica Ta
pomenire.
Veselete-te, suflete al meu, i adu mulumire lui
6.
Dumnezeu pentru un dar atât de ales i o mângâiere atât
de deosebit lsat ie în aceast vale a lacrimilor. Cci ori
de câte ori svâreti aceast Tain i primeti Trupul lui
Hristos, de tot atâtea ori svâreti lucrul mântuirii tale i
te faciprtaul tuturor meritelor lui Hristos. Cci iubirea
luiHristos nu se micoreaz niciodat, iar mreia îndu-
rrii Lui nu se istovete niciodat. De aceea pentru aceasta
se cade s
te pregteti mereu cu înnoirea minii i te s
gândeti cu atent luare-aminte la aceast mare tain a
mântuirii. Atunci când svâreti sau auzi Liturghia, taiifa
aceasta se cade s-i apar atât de mare, de nou i de ve-
sel, ca i cum în acea zi Hristos S-ar face om coborând în
pântecul Fecioarei, sau, spânzurând pe cruce, ar ptimi i
ar muri pentru mântuirea oamenilor.

3. Ce folositor s
ne cuminecm des
[vorbete cretinul]

i. Iat vin la Tine, Doamne, ca s-mi fac bine darul Tu

i s m veseleasc ospul Tu, pe care l-ai gtit în dul-
ceaa Ta sracului, Dumnezeule [cf. Ps 67, 11]. întru Tine,
iat, e tot ce pot i trebuie s doresc. Tu eti mântuirea i
rscumprarea mea, ndejdea i tria, podoaba i slava.
„Veselete" deci astzi „sufletul robului Tu, cci spre Tine",
Doamne Hristoase, „am ridicat sufletul meu" [Ps 85, 4].
Doresc s
Te primesc cu cucernicie i cuviin, doresc s
Te duc în casa mea, ca împreun cu Zaheu merit fiu s s
binecuvântat de Tine i s
fiu numrat între fiii lui Avraam

503
[Lc 19, 9]. Sufletul i trupul meu au poft de Tine, inima
mea dorete s se uneasc cu Tine.
2. D-Te mie i-mi e de-ajuns, cci în afar de Tine nu e
nicio mângâiere. Nu vreau s fiu fr Tine, i nu pot s tr-
iesc fr cercetarea Ta. De aceea se cade s m apropii mai
des de Tine s Te primesc ca leac al mântuirii mele, ca
i
nu cumva de voi lipsit de aceast merinde cereasc s
fi

m prbuesc propovduind
Cci aa
pe cale. cândva Tu, preami-
ai zis
mulimilor i tmduindu-le
lostive Iisuse,
feluritele boli: „Nu vreau s le dau drumul la casele lor
flmânzi, ca s
nu se prbueasc pe cale" [Mt 15, 32]. F,
aadar, în acest chip i cu mine Tu, Care Te-ai lsat în
aceast Sfânt Tain spre mângâierea credincioilor. Cci
Tu eti dulcea înviorare a sufletului, i cine Te va mânca cu
vrednicie, va prta i motenitor al slavei celei venice.
fi

3. Pentru mine, care sunt chinuit i pctuiesc atât

de
des, care mtoropesc repede i m
prbuesc, e un lucru
necesar ca, prin dese rugciuni i mrturisiri i sfânta pri-
mire a Trupului Tu, s înnoiesc, sm curesc i s m
m aprind, ca nu cumva, abinându-m mult prea mult timp,
sm abat de la aceast hotrâre sfânt. Cci „simurile
omului sunt pornite spre ru din tinereea lui" [Fc 8, 21],
i dac nu-i vine în ajutor un leac dumnezeiesc, omul e dus
i mai mult spre cele rele. Aadar, sfânta Cuminectur ne
trage de la ru i ne întrete în bine. Cci dac acum,
când m cuminec sau slujesc, sunt atât de adeseori nep-
stor i lânced, ce va fi dac n-a lua acest leac i n-a cuta
un ajutor atât de mare? Mcar c nu sunt în orice zi pre-
gtit i gata de slujire, îmi voi da osteneala s primesc la
timpurile potrivite dumnezeietile Taine, i s art sau m
fac prta al unui atât de mare har. Fiindc aceasta e o
mângâiere de cpetenie a sufletului credincios cât vreme
umbl pribeag spre Tine într-un trup muritor [2 Co 5, 6],
ca s-i aduc aminte mai des de Dumnezeul su i s-L
primeasc pe Iubitul su cu minte cucernic.
4. minunat favoare a îndurrii Tale fa de noi: c
O,
Tu, Doamne Dumnezeule, Creatorule i Dttorule de via
al tuturor duhurilor, Te înduri s vii la srcuul meu su-

504
 flet i
s-i potoleti foamea cu întreaga Ta divinitate i
umanitate. O, fericit minteai fericit sufletul care merit s
Te primeasc cu cucernicie pe Tine, Domnul Dumnezeul
su, i s
se umple de bucurie duhovniceasc prin primirea
Ta. O, ce mare Domn primete, ce Oaspete iubit duce
în-
untru, ce Tovar plcut, ce Prieten credincios primete,
ce Mire chipe i nobil îmbrieaz, Unul care trebuie iu-
bit înaintea tuturor celor iubite i mai presus decât toate
cele ce pot fi dorite. S tac în faa Ta, preadulcele meu
iubit, cerul i pmântul [Ave 2, 20] i toat podoaba lor
[Fc 2, 1], fiindc orice laud i podoab pe care o
au sunt
din favoarea buntii Tale i nu ajung la podoaba numelui
Tu, a Crui înelepciune nu are numr [Ps 146, 5].

4. C multe lucruri bune se dau

celor ce se cuminec în chip cucernic
[vorbete cretinul]

1. Doamne, Dumnezeul meu, „întâmpin

pe robul în Tu
binecuvântarea dulceii Tale" [Ps 20, 4], ca merite se s s
apropie cu vrednicie i cucernicie de aceast Sfânt mrea
Tain a Ta. Stârnete spre Tine inima mea i smulge-m din
greaua mea lâncezeal. „Cerceteaz-m cu mântuirea
Ta"
[Ps 105, 4], ca s
gust cu duhul dulceaa Ta ascuns în chip
deplin în aceast Sfânt Tain ca într-un izvor.
Lumineaz
ochii mei [Ps12, 4] ca s vad o atât de mare tain i înt-
rete-m s cred în ea cu credin neîndoielnic. Cci e
lucrarea Ta, nu o putere omeneasc; e aezmântul Tu
sfânt, nu o nscocire omeneasc. Cci nu poate fi gsit
cineva destoinic prin el însui s cuprind i s îneleag
acestea care întrec pân i subirimea unei mini îngereti.
Aadar, ce voi putea cerceta i cuprinde din aceast Sfânt
Tain atât de înalt i tainic eu, pctosul nevrednic,
pmânt i cenu [Sir 17, 31]?
2. Doamne, în simplitatea inimii [1 Par 29, 17], în cre-
din bun i tare i la porunca Ta m apropii de Tine cu
ndejde tare i cuviin, i cred cu adevrat aici în c
aceast Sfânt Tain eti prezent Tu însui, Dumnezeu i om.

505
Vrei s Te primesc i s m unesc pe mine însumi
aadar
cu Tine în iubire. De aceea rog îndurarea Ta
i o implor
s-mi dea pentru aceasta un har deosebit, ca s m topesc
i s m scurg cu totul în Tine prin iubire i s nu las s
intre în mine nicio alt mângâiere. Cci aceast preaînalt
i preavrednic Sfânt Tain e mântuirea sufletului i a
trupului, leacul oricrei tânjeli duhovniceti,
în care rut-
vindecate, patimile sunt strunite, ispitele sunt
ile mele sunt
biruite micorate, harul se revars mai mult, virtutea
i
primit sporete, credina se întrete, ndejdea se învigo-
reaz, iar iubirea se aprinde i lrgete. _

3. Cci multe bune ai druit i druieti înc i

lucruri
mai des în aceast Sfânt Tain iubiilor Ti care se
cumi-
sufletului
nec cu cucernicie, Dumnezeul meu, ajuttorul
meu [Ps 53, 6], reparatorul neputinei mele i dttorule a
toat mângâierea luntric. Cci torni în ei mult mângâ-
iere împotriva feluritelor necazuri i
din adâncul ticloiei
lor îi ridici la ndejdea ocrotirii Tale, iar printr-un har nou

recreezi i-i luminezi luntric, ca ei care înainte

de cu-
îi

minecare se simeau plini de spaim iubire, i fr ce dup

s-aurefcut cu hrana i butura cereasc, se afle s
schim-

bai în mai bine. Fiindc de aceea lucrezi cu aleii ti

prin

aceast rânduial, ca ei s
cunoasc cu adevrat i ex- s
perieze limpede c
de la ei înii n-au nimic i cât buntate
i har vin de la Tine. Pentru c
de la ei înii sunt reci,
aspri i necucernici, dar de la Tine merit s
fie slujitori,

cucernici i sprinteni. Cci cine apropiindu-se de izvorul

dulceiinu va aduce de acolo nu puin dulcea? Sau cine
stând lâng un foc mare nu va simi de aici nu
puin cl-
dur? Iar Tu eti un izvor mereu plin i care Te reveri pe
deasupra, un foc care arzi mereu [Evr 12, 29] i
nu slbeti
niciodat. A
4. Iar dac nu-mi e îngduit s scot ap din fântâna plina,
gura mea
nici s beau pân la sturare, îmi voi pune totui o mic
la gaura conductei cereti, ca s scot de acolo mcar
pictur s-mi rcoresc setea i s nu m usuc de i tot.

dac nu pot s fiu cu totul ceresc i atât de înflcrat ca

serafimii i heruvimii, m voi totui s strui în cucer-

sili

506
 nicie i s-mi pregtesc inima, ca s
adun din primirea cu
smerenie a acestei Sfinte Taine fctoare de via fie i
doar o mic flacr a vpii dumnezeieti. Iar orice îmi
mai lipsete, bunule Iisuse, Mântuitorule preasfinte, su-
plinete în locul meu cu buntate i har Tu însui, Care
Te-ai îndurat s-i chemi pe toi la Tine spunând:
„Venii la
Mine toi cei ostenii i împovrai i Eu v
voi odihni pe
voi" [Mt 11, 28].
5. Cci eu ostenesc în sudoarea feei mele [Fc
3, 19],
sunt chinuit de durerea inimii, sunt apsat de pcate,
sunt
nelinitit de ispite, sunt încâlcit i apsat de
multe patimi
rele,
is
i nu este cine s-mi ajute, nu este cine s
m scape fr numai Tu, Doamne Dumnezeule, Mân-
m libereze

tuitorul
pe mine
meu
i
[Ps 21, 13; 7, 1;
toate ale mele, ca
24, 2], Cruia m încredinez
s m pzeti i duci la viaa
venic. Primete-m spre lauda i slava numelui Tu, Tu
Care mi-ai gtit spre mâncare i spre butur
Trupul i
Sângele Tu. Doamne Dumnezeule, Mântuitorul meu [Ps
61, 3], fa ca odat cu frecventarea tainei Tale s creasc i
afeciunea cucerniciei mele.

5. Despre vrednicia acestei Sfinte Taine

i starea preoeasc
[vorbete Domnul]

i. Dac ai avea curia îngereasc

i sfinenia Sfântului
Ioan Boteztorul, tot n-ai fi vrednic primeti sau s s
atingi aceast Sfânt Tain. Cci nu pentru
meritele oame-
nilor se cade ca omul s
sfineasc i s
ating Sfânta Tain
a lui Hristos i s pun mâna pe hrana care e pâinea înge-
rilor [Ps 77, 25]. Mare e taina i mare vrednicia preoilor,
crora li s-a dat ce nu li s-a îngduit
îngerilor. Cci numai
preoii hirotonii în Biseric dup rânduial au puterea
de
a sluji i sfini Trupul lui Hristos. Preotul e slujitorul
lui
Dumnezeu care se folosete de cuvântul lui Dumnezeu din
porunca i aezmântul lui Dumnezeu. Dumnezeu îns e
autorul principal i lucrtorul nevzut, Cruia I se
supune
tot ce ar voi i orice ar porunci El.

507
 2. Aadar, în aceast preaînalt Sfânt Tain se cade s
crezi mai mult în atotputernicul Dumnezeu
decât în simul

tu sau în alt semn vzut. De aceea de aceast lucrare tre-

buie ne apropiem cu fric i cucernicie. Fii cu luare-
s
aminte, aadar, i vezi a Cui slujire i s-a încredinat
prin

punerea mâinilor episcopului [1 In 4, 14- 16]. Iat, ai fost

fcut preot i sfinit ca s

slujeti [la altar]. Vezi acum s
aduci jertf lui Dumnezeu la vremea sa [Mn 9, i] cu

credincioie i cucernicie, i s te ari pe tine însui fr

prihan. Nu i-ai uurat povara, ci te-ai legat i mai strâns

cu lanul disciplinei, i eti inut s tinzi spre o mai mare

desvârire a sfineniei. Preotul se cade s împodobit cu
fie

toate virtuile i s ofere altora un exemplu

de via bun
[Tir 2, 7]. Petrecerea lui cu oamenii din popor, ci cu
nu e
îngerii din cer [Flp 3, 20] sau cu brbaii desvârii pe
pmânt.
3. Preotul îmbrcat în vemintele sfinte ine locul lui

Hristos, ca simplore i s
se roage cu implorare i sme-
poporul su
renie lui Dumnezeu pentru sine i pentru tot
[Evr 6, 1. 3; 7, 27]. Are în faa i în spatele
crucea su
aducerea-aminte neîncetat a pa-
Domnului ca semn spre
timii luiHristos. în faa sa poart pe vemânt crucea, ca s
se uite cu sârg la urmele lui Hristos is se sileasc
le s
urmeze adesea [1 Ptr 2, 21]. La spate e însemnat cu crucea,

ca srabde cu blândee pentru Dumnezeu orice lucruri

potrivnice aduse asupra sa de alii. în faa sa
poart crucea
ca s-i plâng pcatele sale, la spate o poart, ca plâng s
prin comptimire pcatele svârite de alii
i tie a s c
fost aezat la mijloc între Dumnezeu i
pctoi, i ca nu s
se leneveasc de la rugciune i de la
sfânta jertfa, pân ce
nu va merita s
dobândeasc har i mil. Când slujete,
preotul cinstete pe Dumnezeu, veselete pe îngeri, zidete
Biserica, ajut pe cei vii, d odihn celor rposai i se face
pe sine însui prta al tuturor celor bune.

508
 6. întrebare despre exerciiul dinaintea cuminecrii
[vorbete cretinul]

1. Când m gândesc vrednicia Ta i la ticloia mea,

la
mult tremur i m tulbur în mine însumi. Cci dac nu m
de via; iar dac
apropii, fug m
apropii cu nevrednicie,
svâresc o ofens. Ce voi face deci Dumnezeule, ajuttorul
[Ps 121, 2] i sftuitorul meu în nevoi?
2. Tu m înva
calea cea dreapt, pune înaintea mea un
scurt exerciiu potrivit sfintei cuminecri. Cci e de folos
s tiu în ce fel trebuie s-i pregtesc cu cucernicie i
cuviin inima mea spre primirea cu folos a Sfintei Tale
Taine, sau chiar i pentru a sluji o jertfa atât de mare i
dumnezeiasc.

7. Despre cercetarea contiinei proprii

i hotrârea îndreptrii
[vorbete Domnul]

1. Mai presus de toate preotul lui Dumnezeu se cade

s
slujeasc, s
ating i s
ia aceast Sfânt Tain cu cea mai
mare smerenie a inimii, cu cuviin rugtoare, cu deplin
credin i cu gândul cucernic de a cinsti pe Dumnezeu.
Cerceteaz-i cu sârg contiina i, pe cât e cu putin, cu-
r-o i lumineaz-o cu cina ta adevrat i cu o mrturi-
sire smerit, aa încât nu ai oris s
tii nimic grav care
s-i fac remucri i s-i împiedice o apropiere liber.
S ai neplcere fa
de toate pcatele tale în general, iar
pentru excesele zilnice îndurereaz-te i suspin mai mult
în duhul tu. Iar dac timpul permite, încredineaz lui
Dumnezeu în ascunsul inimii mizeriile patimilor tale.
2. Suspin i îndurereaz-te c
eti pân acum atât de
trupesc i lumesc, atât de puin mort fa de patimi, atât
de plin de micrile poftelor, atât de nepzit în simurile
din afar, atât de des încâlcit cu multe i felurite închipuiri,
atât de mult înclinat spre cele dinafar, atât de nepstor
fa de cele dinuntru, atât de uor spre râs i moliciune,
atât de învârtoat spre plâns i strpungere, atât de grab-

509
 atât de
nic spre lucrurile relaxate i comode ale trupului,
molatic spre rigoare i ardoarea fierbinte, atât de curios
spre a prinde i auzi lucruri noi i a privi lucruri frumoase,
atât de zbavnic spre a îmbria cele smerite i lepdate,
atât de doritor de a avea multe, atât de zbârcit în
a da, atât
de nesocotit în vorbire,
de îndârjit în a ine pentru sine, atât
în obiceiuri,
atât de nestpânit în a tcea, atât de dezlânat
la mâncare,
atât de necuviincios în fapte, atât de revrsat
atât de surd la cuvântul lui Dumnezeu, atât
de repede la
odihn, atât de încet la munc, atât de treaz pentru poveti,

atât de somnoros la privegherile sfinte, atât de repezit spre

sfârit, atât de ovitor la a atepta, atât de nepstor
la

rostogolesc, atât de lânced la slujire, atât

ceasurile care se
de sec la cuminecare, atât de repede la împrtiere, atât de
rar adunat în tine însui, atât de grabnic micat
spre mâ-
de pornit spre
nie, atât de uor spre neplcerea altuia, atât
judecat, atât de aspru în ceart, atât de vesel în cele pro-

spere, atât de slab în cele potrivnice, atât de des

propu-
nându-i multe lucruri bune, dar ducându-le la rezultate
atât de modeste.
3. Mrturisind i plângând aceste defecte ale tale i altele
cu durere i mare neplcere pentru slbiciunea ta, fixeaz-i
scopul ferm de a-i îndrepta mereu viaa i de a progresa
în mai bine. Apoi, cu deplin resemnare i întreaga
voin
adu-te pe tine însui pe altarul inimii drept jertf de ardere

de tot întru cinstea numelui Meu, încredinându-i adic

Mie cu credincioie trupul i sufletul tu, ca astfel s merii
s te apropii cu vrednicie s
aduci jertf lui Dumnezeu i
s primeti spre folos Sfânta Tain a Trupului Meu.
4. Cci nu este ofrand mai vrednic i satisfacere mai
mare spre dezlegarea pcatelor decât faptul de a te oferi pe
tine însui lui Dumnezeu în chip curat i întreg
odat cu
ofranda Trupului lui Hristos în Liturghie i în Cuminecare.
Dac va face omul ce st în puterea lui i se va poci cu
adevrat i va veni la Mine pentru uurare i har, „viu sunt
Eu, zice Domnul, Care nu voiesc moartea pctosului,
ci s
se întoarc i s
fie viu, nu-mi voi mai aduce aminte de
pcatele lui" [Iz 33, u; Evr 10, 17], ci toate îi vor fi iertate.

510
 8. Despre oferirea lui Hristos pe cruce
i druirea total de sine
[vorbete Hristos]
1. Aa cum M-am adus de bunvoie jertfa lui Dumnezeu

Tatl pe cruce pentru pcatele tale [Is 53, 7; Evr 9, 28] cu

mâinile întinse i trupul gol, încât n-a rmas nimic în Mine
care snu fi trecut în jertfa împcrii dumnezeieti, tot aa
se cuvine s te aduci i tu pe tine însui Mie de bunvoie
ofrand curat i sfânt în fiecare zi în Liturghie cu toate
puterile i simmintele tale, cât de luntric poi. Ce altceva
mai mult cer de la Tine, decât s
te sârguieti s
mi te dru-
ieti cu totul din adâncul tu? Orice mi-ai da afar de tine
însui, nu m intereseaz nimic, fiindc nu caut darul tu,
ci pe tine [cf. 2 Co 12, 14].

2. Aa cum nu i-ar fi de-ajuns de-ai avea toate în afar

de Mine, tot aa nici Mie nu va putea s-Mi plac orice
mi-ai da, dac nu te vei fi adus pe tine însui. Adu-te Mie
ofrand pe tine i d-te întreg pentru Dumnezeu, i ofranda
ta va fi primit. Iat, eu m-am adus întreg ofrand Tathji
pentru tine, Mi-am dat i tot Trupul i Sângele Meu spre
mâncare, ca s
fiu întreg al Tu, iar tu s
rmâi al Meu.
Dac îns vei sta în tine însui i nu te vei aduce de bun-
voie ofrand voii Mele, aceasta nu e o ofrand deplin, nici
nu va fi între noi o unire întreag. De aceea oferirea de tine
însui în mâna lui Dumnezeu trebuie s
precead spontan
toate faptele tale, dac vrei s dobândeti libertate i har.
De aceea atât de puini ajung luminai i liberi înuntru,
fiindc nu tiu s se tgduiasc pe ei înii cu totul. Hot-
rârea Mea e ferm: „De nu va renuna cineva la toate cele
pe care le are, nu poate s fie ucenicul Meu" [Lc 14,
33].
Aadar, dac alegi s fii ucenic, adu-te Mie ofrand pe tine
însui cu toate simmintele tale.

9. C trebuie sne aducem ofrand lui Dumnezeu pe noi

înine i toate ale noastre i s
ne rugm pentru toi
[vorbete cretinul]
1. Doamne, ale Tale sunt toate cele ce sunt în cer i pe
pmânt [1 Par 29, 11]. Doresc s m aduc pe mine însumi
511
ie ofrand de bunvoie i s rmân pururea al Tu.
Doamne, eu simplitatea inimii [1 Par 29, 17] aduc ie m
astzi ofrand pe mine însumi ca rob în veac spre ascultare
i jertf de laud venic. Primete-m cu aceast sfânt
ofrand a scumpului Tu Trup pe care i-L aduc drept
ofrand astzi în prezena îngerilor care stau de fa în chip
nevzut, ca fie spre mântuire pentru mine i pentru tot
s
poporul Tu.
2. Doamne, pe altarul împcrii Tale îi ofer toate pca-
tele i frdelegile mele, pe care le-am svârit înaintea Ta
i Ti îngeri din ziua în care am putut pctui
a sfinilor
prima dat pân în ziua aceasta, pentru ca Tu s le aprinzi
deopotriv pe toate s
i le mistui cu focul iubirii Tale, s
tergi toate petele pcatelor mele, s
curei contiina mea de
orice frdelege i s-mi dai înapoi harul Tu, pe care l-am
pierdut pctuind, iertându-mi cu îngduin în chip deplin
toate i primindu-m în chip milostiv la srutarea pcii.
3. Ce pot face pentru pcatele mele decât
numai le s
mrturisesc i plâng cu smerenie, cerând neîncetat îndurarea
Ta? Te rog, auzi-m i fii mie îndurat, când stau înaintea
Ta, Dumnezeul meu. Toate pcatele mele îmi displac foarte
tare, nu mai vreau s
le svâresc, ci sunt îndurerat pentru

ele i îndurerat voi fi cât voi tri; sunt gata s

fac pocin

s
i dau satisfacie dup putin. Iart-m, Dumnezeule;
iart-mi pcatele mele [Ps 24, 18] pentru numele Tu cel
scap sufletul meu, pe care l-ai rscumprat
cu
sfânt,
scump sângele Tu
[1 Ptr 1, 18-19]. Iat, m
încredinez
milostivirii Tale, m
predau
dup
în mâinile
rutatea i
Tale; cu mine
nedreptatea mea
f
dup buntatea Ta, nu
[1Mac 13, 46]. .

4. îi ofer i toate faptele

mele bune, dei puine i nede-
svârite, ca Tu s le îndrepi i sfineti, ca s-i fie plcute
i s le faci primite de Tine i s m tragi mereu spre
lucruri mai bune i s m duci, pe mine, omuleul
lene i
netrebnic, la un sfârit fericit i ludabil.
5. îi ofer i toate dorinele
celor cucernici, nevoile p-
rinilor, prietenilor, frailor, surorilor i
ale tuturor celor

dragi ai mei, i ale celor ce pentru iubirea Ta mi-au fcut

512
 bine mie sau altora, care au dorit i au cerut de la mine s
rostesc Liturghii pentru ei i pentru toi ai lor, fie triescc
înc în trup, fie c
au rposat ieind din lumea aceasta,
ca toi s
simt ajutorul harului Tu, bogia mângâierii,
ocrotirea de primejdii, eliberarea de pedepse, i smuli din
toate relele s-i duc veseli mulumiri mree.
6. îi ofer i rugciuni de împcare, îndeosebi pentru cei
ce m-au vtmat cu ceva, m-au întristat ori mustrat, sau
mi-au fcut vreo pagub ori suprare; i pentru toi cei pe
care i-am întristat, tulburat, apsat i scandalizat cândva
cu cuvântul sau cu fapta, cu tiina sau cu netiina, ca s
ne ieri cu îngduin tuturor deopotriv toate pcatele,
injuriile i ofensele noastre. Alung, Doamne, de la inimile
noastre orice suspiciune, indignare, mânie i neînelegere,
i orice poate vtma iubirea i micora iubirea freasc.
Miluiete, Doamne, miluiete [Ps 122, 3] pe cei care cer
mila Ta, d
har celor lipsii, fa ca noi s trim astfel încât
s fim vrednici ne desfatm de harul Tu i s ajungem
s
la viaa venic.

10. C sfânta Cuminecare nu trebuie lsat cu uurin

[vorbete Domnul]

1. Deseori trebuie s alergi la izvorul harului i al milei

dumnezeieti, la izvorul buntii i al întregii curii, ca
s te poi vindeca de patimile i rutile tale i meriis s
te faci mai tare i mai treaz împotriva tuturor ispitelor i
înelciunilor diavolului. tiind c
în Sfânta Cuminectur
este pus un rod i un leac foarte mare, vrjmaul se silete
în orice chip i cu orice prilej s-i trag i împiedice, pe cât
poate, pe credincioi i cucernici.
2. Fiindc atunci când se pregtesc pentru sfânta Cumi-
necare, unii sufer atacuri i amgiri grele ale Satanei.
Cci,
aa cum st Iov [1, 6; 2, 1], acest duh ru
scris în cartea
vine printre fiii lui Dumnezeu ca s-i tulbure cu viclenia lui
obinuit sau s-i fac timizi i nedumerii, ca s
micoreze
rodul simmintelor lor sau s
le ia credina luptându-se
cu ei, ca fies s
lase cu totul cuminecarea, fie s
se apro-

513
pie de ea cu lips de vlag. Dar nu trebuie s te îngrijeti

de vicleniile i închipuirile lui, oricât ar fi ele de ruinoase

i îngrozitoare, ci toate nlucirile lui trebuie întoarse îm-
potriva capului su. El, nenorocitul, trebuie dispreuit i
luat în râs, i nu trebuie renunat la sfânta Cuminecare din
pricina batjocurilor i tulburrilor pe care le stârnete.
3. Adeseori ne împiedic prea mare grija pentru cucer-
nicia ce trebuie avut i o nelinite dinspre mrturisirea ce
trebuie fcut. Lucreaz potrivit sfatului înelepilor, i d
deoparte nelinitea i scrupulul, fiindc împiedic harul lui
Dumnezeu i distrug evlavia minii. Nu lsa sfânta Cumi-
necare pentru o mic tulburare i apsare, ci mergi repede
de te mrturisete i iart bucuros celorlali toate ofensele.
Dac tu ai ofensat pe cineva, cere smerit iertare i Dumne-
zeu te va ierta bucuros.
4.Ce folos este s
întârzii mult mrturisirea ori s
amâni
sfânta Cuminecare? Cur-te cât mai repede, scuip de-
grab veninul, grbete-te s
primeti leacul i te vei simi
mai bine decât dac ai amâna mult vreme. Dac azi amâni
dintr-o pricin, poate mâine i se va întâmpla altceva mai
mare, i aa ai putea s
fii mult timp împiedicat de la cumi-

necare i te vei face i mai nepotrivit pentru ea. Scutur-te

cât de repede poi de greutatea i ineria prezent, fiindc
nu-i aduce nimic faptul de a fi nelinitit mult vreme, de a
petrece mult timp în tulburare i a te opri de la cele dum-
nezeieti din pricina unor piedici zilnice, ba amânarea mult
timp a Cuminecrii vatm foarte mult, cci obinuiete s
aduc o grea lâncezeal. O, durere, cci unii cldicei i cu
purtri destrmate primesc cu bucurie mrturisirea, dar
doresc s
amâne sfânta Cuminecare, ca s
nu fie obligai la
o mai mare paz de sine.
5. Vai, ce mic iubire i ce slab cucernicie
au cei care
amân atât de uor sfânta Cuminecare. Cât de fericit i

primit de Dumnezeu va fi triete astfel i-i p-

cel care
zete contiina într-o astfel de curie, încât s
fie gata i

bine pregtit sufletete s

se cuminece chiar i în fiecare zi,

dac i-ar fi îngduit i ar putea face aceasta fr a atrage

atenia. Dac se abine cineva din smerenie sau dintr-o

514
 pricin legitim, trebuie ludat pentru respectul su. Dar
dac în el s-a furiat lâncezeala, atunci trebuie s se stâr-
neasc i s fac ce-i st în putere, i Domnul va alturi fi

spre ajutor dorinei sale din pricina bunvoinei lui spre

care privete îndeosebi.
6. Când îns cineva e împiedicat în chip legitim, dar va
avea mereu bunvoina i intenia cucernic de a se cumi-
neca, niciaa nu va fi lipsit de rodul acestei Sfinte Taine.
Cci orice om cucernic se poate apropia cu folos i fâr nicio
oprelite în orice zi i în orice ceas de cuminecarea duhov-
niceasc cu Hristos. Cu toate acestea, în anumite zile, la
vremea stabilit, trebuie s
primeasc cu afectuoas cucer-
Trupul Mântuitorului su i în chip sacramental i
nicie s
pun înainte mai mult lauda i cinstea lui Dumnezeu, decât
s caute mângâierea Lui. Cci se cuminec în chip tainic
i se reface în chip nevzut ori de câte ori se gândete cu
cucernicie la Taina întruprii lui Hristos i la Patima Lui i
se aprinde de dragostea Lui.
Dar cine nu se pregtete decât atunci când e srb-
7.
toare sau îl constrânge obiceiul, acela va fi nepregtit cel

mai adeseori. Fericit cel care se ofer Domnului ca jertf

de ardere de tot ori de câte ori slujete sau se cuminec.
Când slujeti s nu fi foarte lung sau grbit, ci pstreaz
buna msur comun celor cu care trieti. Nu trebuie s
produci altora suprare i plictiseal, ci pstreaz calea
comun potrivit iubirii de cele rânduite,
slujete mai i
degrab folosului celorlali decât cucerniciei sau simmân-
tului propriu.

11. C
Trupul lui Hristos i Sfânta Scriptur
sunt foarte necesare sufletului credincios
[vorbete cretinul]

1. Preadulce Doamne Iisuse, cât de mare e dulceaa su-

fletului cucernic care se ospteaz cu Tine la Ospul Tu,
unde nu ipune înainte spre mâncare alt hran decât
se
Tu, Unicul lui Iubit mai dorit decât toate dorinele inimii.
s
i mie mi-ar fi dulce vrs în prezena Ta lacrimi din iu-
515
bire adânc i s ud cu lacrimi picioarele Tale împreun cu
milostiva Magdalena [Lc 7, 37-38]- Dar unde este aceast
cucernicie? Unde e îmbelugata revrsare a sfintelor lacrimi?
Desigur inima mea ar trebui s s
ard i plâng de bucurie
în faa Ta i a sfinilor Ti îngeri. Cci în Sfânta Tain
Te
am prezent cu adevrat, mcar c
ascuns sub o înfiare
strin.
2. Fiindc ochii mei nu se pot uita la Tine în
strlucirea

Ta dumnezeiasc, dar nici lumea întreag n-ar putea di-

nui în fulgerarea slavei mreiei Tale. Dar i în aceasta Te
îngrijeti de neputina mea, fiindc Te ascunzi sub aceast
Sfânt Tain. i într-adevr am înaintea mea i m închin
Celui Cruia I se închin îngerii în cer; eu îns îl am înc
în credin, aceia îl au în fa i fr vl [cf. 1 Co 5, 7]. Se
cuvine s m mulumesc s fiu în lumina adevratei cre-
dine i s
umblu în ea„pân ce se ivete ziua" strlucirii
venice „i umbrele" prefigurrilor „se vor înclina"^ [Cânt

2, 17; 4, 6]. „Dar când va veni ceea ce e desvârit" [1 Co

Taine va înceta, fiindc fericiii
13, 10], folosirea Sfintelor
din slava cereasc n-au lips de doctoria Sfintelor Taine,
cci se bucur nesfârit de prezena lui Dumnezeu oglin-
dind slava Lui fa
ctre fa
i, transformai din slav în
slav [1 Co 13, 12; 2 Co 3, 8] de abisul Dumnezeirii, gust
Cuvântul lui Dumnezeu fcut trup aa cum era la început
i cum rmâne în veac [In 1, 14; 1, 1; 1 Ptr 1, 25].
3. Aducându-mi aminte de aceste lucruri
minunate, orice
uurare duhovniceasc îmi este o apstoare plictiseal, i

cât vreme nu vd
deschis pe Domnul meu în slava Lui,
socotesc drept nimic tot ce vd
i aud în lume. Martor îmi
eti Tu, Dumnezeul meu, c
niciun lucru nu m
poate
mângâia, nicio fptur nu m
poate liniti
s
fr
numai Tu,
Te vd în veci. Dar
Dumnezeul meu, pe Care doresc
acest lucru nu e cu putin cât timp dinui în aceast via
muritoare, i de aceea se cade s gtesc m
pentru o mare
rbdare i s msupun ie în orice dorin. Cci i sfinii
Ti, care salt în Tine acum în împria cerurilor, ateptau
pe când triau venirea slavei Tale în credin i rbdare
mare. Ce au crezut ei cred i eu; ce au ndjduit ei ndj-
516
duiesc i unde au ajuns ei cred
eu; acolo c
voi veni i eu
prin harul Tu. „Pân
atunci voi umbla în credin" [2 Co
5, 7], întrit de exemplul sfinilor. Cci am drept uurare i
oglind a vieii crile sfinte [1 Mac 12, 9], iar peste toate
acestea am drept leac i rcorire special Preasfântul Tu
Trup.
4. Cci simt c
în aceast via dou lucruri îmi sunt cele
mai necesare, i far de ele viaa aceasta mi-ar fi insupor-
tabil. Deinut în închisoarea acestui trup, mrturisesc c
am lips de dou lucruri: de hran i de lumin. i aa
mi-ai dat mie, neputinciosului, Sfântul Tu Trup spre refa-
cerea minii i a trupului, i „ai pus drept lumin picioare-
lor mele Cuvântul Tu" [Ps 118, 105]. Fr acestea dou
n-a putea tri bine, cci Cuvântul lui Dumnezeu e lumin
sufletului [Pr 6, 23], iar Sfânta Ta Tain e o pâine a vieii
[In 6, 48]. Acestea pot fi numite dou mese puse de-o parte
i de alta în vistieria Sfintei Biserici [Iz 40, 39; 44, 19]: una
e masa Sfântului Altar, care are pâinea sfânt [3 Rg 21, 4]:
scumpul Trup al lui Hristos, iar alta cuprinde învtura
sfânt a Legii dumnezeieti, care înva credina dreapta
i duce în chip ferm spre cele dinuntrul vlului, unde e
Sfânta Sfintelor [Evr 6, 19; 9, 3].
5. îi mulumesc ie, bunule Iisuse, lumina luminii celei
venice, pentru masa învturii sfinte pe care ne-ai pus-o
[Sol 6, 19] prin robii Ti, proroci, apostoli i ceilali înv-
tori [Ef4, 11-12]. îi mulumesc, Mântuitorule i
Fcto-
rule al oamenilor, Care ca s-i ari întregii lumi iubirea
Ta ai gtit cin mare
[Lc 14, 16; Ps 22, 5], în care ai pus
înainte spre mâncare nu mielul prefigurrii, ci preasfântul
Tu Trup i Sânge, veselind pe toi credincioii cu ospul
cel sfânt i îmbtându-i cu paharul mântuirii [Ps 115, 4], în
care sunt toate desftrile raiului i se ospteaz împreun
cu noi sfinii îngeri, dar cu o dulcea mai fericit.
6. O, cât de mare i vrednic de cinste e slujirea preo-
ilor, crora li s-a dat s
sfineasc cu cuvinte sfinte pe
Domnul slavei [Ps 27, 3], s
binecuvânteze cu buzele, s
in cu mâinile, sia cu gura lor i s-L dea celorlali pe
s
Domnul slavei! O, cât de curate trebuie fie mâinile acelea,
517
cât decurat gura, cât de sfânt trupul, cât de neprihnit
inima preotului în care intr de atâtea ori Pricinuitorul
curiei. Din gura unui preot care primete atât de des
Sfânta Tain a lui Hristos se cade s ias numai un cuvânt
sfânt, cinstit i folositor.
7. Simpli i sfioi trebuie s fie ochii care obinuiesc s
priveasc Trupul lui Hristos. Curate i ridicate la cer tre-
buie s fie mâinile [1 care obinuiesc
Tim 2, 8] ating pe s
Fctorul cerului i al pmântului. Cci îndeosebi preoilor
li s-a spus în Lege: „Fii sfini, fiindc sfânt sunt
Eu Dom-
nul Dumnezeul vostru" [Lv 11, 2; 10, 7].
8. S
ne ajute harul Tu, Atotputernice Dumnezeule, ca
noi care am primit slujirea preoeasc s-i putem sluji cu
vrednicie i cucernicie, cu toat curia i buna contiin
[1 Tim 1, 5]. i dac nu ne putem petrece viaa într-o
atât

de mare nevinovie cum ar trebui, d-ne mcar s ne

plângem cu vrednicie relele pe care le svârim, ca s-i
putem sluji de-acum înainte mai fierbinte, în duh de sme-
renie i cu hotrârea unei voine bune.

12. C acela care urmeaz s se cuminece

trebuie s se pregteasc cu mare sârguin
[vorbete Domnul]

Eu sunt iubitorul curiei i dttorul a toat sfine-

1.

nia. Eu caut o inim curat, i acolo e locul odihnei Mele

[FA 7, 49]. „Pregtete-Mi o odaie de cin mare, aternut,
i la tine voi face Patele cu ucenicii Mei" [Mc 14, 15; Lc
22, 12]. Dac vrei s vin la tine i s rmân la tine, „cur
aluatul cel vechi" [1 Co 5, 7] i mtur slaul inimii tale.
Scoate din ea tot ce e lumesc i toat rscoala rutilor,
„ezi ca o pasre singuratic pe acoperi i cuget la exce-
sele tale în amrciunea sufletului tu" [Ps 101, 8; Is 38, 15].
Cci oricine iubete pregtete su iubitului drag locul cel
mai bun i mai frumos, fiindc în aceasta se cunoate afec-
iunea celui ce-1 primete pe cel iubit al su.
2. S
tii îns c
numai prin meritul faptei tale nu poi
satisface aceast pregtire, chiar dac astfel te-ai pregti

518
un an întreg, încât s nu mai ai în minte nimic altceva. Ci
numai din îndurarea i harul Meu îi este îngduit tes
apropii de masa Mea ca i când un ceretor ar fi chemat la
prânzul unui bogat i n-ar avea nimic altceva cu care s
rsplteasc Lc 14, 12-14] binefacerea aceluia decât sme-
[cf.

rindu-se i mulumindu-i. F, aadar, ce st în puterea ta i

fa-o cu sârguin, nu din obinuin, nu din constrângere,
ci cu team, respect i afeciune primete Trupul Domnului

Dumnezeului Tu
iubit, care se îndur s
vin la Tine. Eu
sunt Cel ce te-am chemat, Eu am poruncit s
fie aa, Eu
voi umple ceea ce îi lipsete. Vino i primete-M!
3. Când îi dau harul cucerniciei, adu mulumire Dum-
nezeului tu nu fiindc eti vrednic, ci pentru c mi-a fost
mil de [Mt 18, 33]. Dac n-ai cucernicie, ci te simi
tine
mai degrab uscat, struie în rugciune, suspin, bate, nu
înceta pân nu vei merita s primeti o frâm sau o pic-
tur din acest har mântuitor. Tu ai lips de Mine, nu Eu de
tine [cf. 2 Mac 14, 35], i nu tu vii s M
sfineti pe Mine,
ci Eu vin s te sfinesc i s te fac mai bun pe tine. Vii ca s

fii sfinit de Mine i s te uneti cu Mine, ca s primeti un

har nou de la Dumnezeu i s te aprinzi din nou spre în-

dreptare. Nu fi nepstor fa de acest har [1 Tim 4, 14],
pregtete mereu cu toat sârguin inima ta [3 Rg 7, 3] i
du-L la tine pe Iubitul tu.
4. Se cade îns s
te pregteti spre cucernicie nu numai
înainte de cuminecare, ci s
te pstrezi în ea cu grij i dup
primirea Sfintei Taine. Nu mai mic paz se cere dup,
decât se cere o pregtire cucernic înainte. Cci o paz bun
dup e iari cea mai bun pregtire pentru primirea unui
har înc i mai mare. Cci, dac cineva se revars numai-
decât în mângâierile din afar, ajunge foarte nepotrivit.
Pzete-te de multa vorbrie; rmâi în ascuns i desfatea-
z-te de Dumnezeul tu. Fiindc îl ai pe însui Cel pe care
lumea toat nu-L poate purta. Eu sunt Cel cruia trebuie
s i te dai cu totul, aa încât de acum înainte s
nu mai tr-
ieti în tine, ci în Mine fr
nicio grij.

519
13. C sufletul cucernic trebuie s
doreasc din toat inima
unirea cu Hristos prin aceast Sfânt Tain
[vorbete cretinul]

Cine-mi va da, Doamne, s

Te gsesc numai pe Tine i
sm
1.

s-i deschid toat inima mea, ca desfatez de Tine

aa cum dorete sufletul meu, i de acum înainte nimeni s
nu se mai uite la mine, nicio fptur nu s
mai mite m
sau s-mi atrag privirea, ci numai Tu s
vorbeti cu mine
s
i eu cu Tine, cum obinuiete vorbeasc iubita cu iubitul
su i prietena cu prietenul su
[cf. Cânt 8, î; 33, 11]? I
Aceasta m
rog, aceasta o doresc: ca sm
unesc cu Tine
întreg i s-mi scot inima afar din toate cele create, iar

prin sfânta cuminecare i o slujire mai deas s înv s

gust mai mult cele cereti i venice. Ah, Doamne Dumne-
zeule, când voi fi i absorbit în Tine,
cu totul unit cu Tine
D-mi s rmâi Tu în mine i eu
uitând cu totul de mine?
în Tine, i aa s rmânem una.
2. Cu adevrat, cu adevrat „Tu eti iubitul meu, ales
dintr-o mie" [Cânt 5, 10], în Care a plcut sufletului meu
s locuiasc în toate zilele vieii lui.Cu adevrat Tu eti
împciuitorul meu [cf. Fc 49, 10], în care e pacea suprem
i adevrata odihn, în afara Cruia e osteneal, durere i
nenorocire nesfârit. „Cu adevrat Tu eti un Dumnezeu
ascuns" [Is 45, 15] i sfatul Tu nu e cu cei necucernici, ci
„vorbeti cu cei smerii i simpli" [Pr 25, 5; 3, 32]. O, cât de
dulce e Duhul Tu, Doamne, Care, ca s-i ari dulceaa
Ta fiilor Ti [Sol 12, 1; 16; 21], Te-ai îndurat s-i refaci cu
preadulcea Pâine care coboar din cer [In 6, 5]. Cu adev-
rat „nu e niciun alt neam, care s
aib dumnezei atât de
apropiai de el, cum eti Tu, Dumnezeul nostru" [Dt 4, 7]
fa de toi credincioii Ti, crora pentru mângâiere zilnic
i pentru a le ridica inima la cer Te dai spre mâncare i
desftare!
3. neam e atât de slvit ca poporul cretin? Sau
Ce alt
care fptur sub cer e atât de iubit ca sufletul cucernic, în
care intr Dumnezeu ca s-1 hrneasc cu slvitul Su Trup?
O, negrit har! o, minunat îndurare! O, iubire nemsu-

520
 rat, necruat îndeosebi pentru om! Dar ce voi rsplti
Domnului [Ps 115, 3] pentru harul acesta? pentru o iubire
atât de mare? Nu e altceva mai plcut pe care s
1-1 pot da
decât s-mi dau cu totul inima mea Dumnezeului meu i
s m însoesc cu El în mod intim. Când sufletul meu va fi

unit în chip desvârit cu Dumnezeul nostru, atunci vor

slta toate cele dinuntru ale mele. Atunci El îmi va spune:
„Dac vrei s fii cu Mine, Eu vreau s fiu cu tine!" Iar eu îi
rspunde: „Îndur-Te, Doamne, i rmâi cu mine, cci
voi
vreau bucuros s fiu cu Tine!" Aceasta e toat dorina mea;
ca inima mea s unit cu Tine.
fie

14. Despre dorina fierbinte a unora

fa de Trupul lui Hristos
[vorbete cretinul]

1. „Cât de mare e mulimea dulceii Tale, Dumnezeule, pe

care ai ascuns-o pentru cei ce se tem de Tine" [Ps 30, 19].

Când mi-aduc aminte de unii cucernici care se apropie de
Sfânta Ta Tain, Doamne, cu mare cucernicie i afeciuni,
atunci m tulbur adeseori în mine însumi i roesc, pentru
c eu m apropii atât de amorit i rece de altarul Tu i de
masa sfintei cuminecri, fiindc rmân atât de uscat i far
cucernicia i afeciunea inimii i nu sunt cu totul aprins
înaintea Ta, Dumnezeul Meu, nici nu sunt atât de npras-
nic atras i îndrgostit cum au fost muli cucernici, care în
marea lor dorin de cuminecare i în dragostea simit a ini-
mii nu se puteau opri din plâns, ci pân în mduv Te sor-
beau prin gura inimii i a trupului pe Tine Izvorul cel viu,
neputându-i domoli foamea i setea altfel decât dac primeau
Trupul Tu cu toat voioia i lcomia duhovniceasc.
2. O, credin cu adevrat vie a acelora, care e un argu-
ment plauzibil al sfintei Tale prezene. Fiindc îl cunosc cu
adevrat pe Domnul lor la frângerea pâinii cei a cror ini-
m arde atât de puternic în ei din pricina lui Iisus Care
umbl împreun cu ei [Lc 25, 32. 35]. Departe de mine,
vai!, e adeseori o asemenea afeciune i cucernicie, i o
înflcrare atât de nprasnic, Fii mie milostiv [Lc 18, 13],

521
bunule, dulce i îndurate lisuse, d srmanului Tu cere-
tors simt în sfânta cuminecare mcar din când în când
puin afeciune a inimii, ca astfel credina mea s se înt-
reasc mai mult, ndejdea în buntatea Ta s sporeasc,
iar iubirea odat aprins în chip desvârit i cunoscând
mana cereasc s nu slbeasc niciodat.
3. Mila Ta poate s-mi dea îns harul dorit i s cer- m
ceteze cu toat blândeea în duhul înflcrrii, când va
veni ziua bineplcut ie. Cci chiar dac nu ard atât de
mult de dorin ca acei cucernici deosebii ai Ti, am totui
dorina acelei mari i înflcrate dorine, rugându-m i
dorind s m fac prta al tuturor acestor atât de fierbini
iubitori ai Ti i s m numr în sfânta lor ceat.
15. C harul cucerniciei se dobândete
prin smerenie i tgduire de sine
[vorbete Domnul]

Harul cucerniciei se cade s-1 caui neîncetat, s-1 ceri

1.

cu dorin, s-1 atepi cu încredere, s-1 primeti cu recu-

notin, s-1 pstrezi cu smerenie, lucrezi împreun cu s
el cu sârguin i s-I încredinezi lui Dumnezeu timpul i
modul cercetrii de sus, pân ce va veni. Trebuie te s
smereti îndeosebi atunci când înuntrul tu simi puin
cucernicie sau nimic din ea, dar nu te lsa abtut foarte tare,
nici nu te întrista fr rânduial. Dumnezeu d adeseori
într-o scurt clip ceea ce refuz mult vreme. uneori D
la sfârit ceea ce a amânat dea la s
începutul rugciunii.
2. Dac harul s-ar da întotdeauna degrab i ar fi prezent
dup dorin, n-ar putea fi bine suportat de un om slab.
De aceea harul cucerniciei trebuie ateptat în ndejde bun
i în rbdare smerit. Când nu i se d
sau i se ia pe
ascuns, imput-i acest fapt ie însui i pcatelor tale.
Uneori ceea ce împiedic i ascunde harul e un lucru m-
runt, dac ar trebui fie s
numit mrunt i nu mai degrab
mare ceea ce oprete un bine atât de mare. Dar dac vei da
deoparte i vei birui în chip desvârit acest lucru mrunt
sau mare, vei fi ceea ce ai cerut.

522
 3. De îndat ce te vei preda lui Dumnezeu din toat ini-
ma i nu vei mai cuta una sau alta dup pofta sau voina ta,
ci te vei pune întreg în El, te vei gsi unit i împcat, fiind-

c nimic nu-i va mai fi pe gust i pe plac ca bunplcerea

voinei dumnezeieti. Aadar, oricine îi va înla intenia
cu inim simpl spre Dumnezeu i se va goli de orice dra-
goste sau neplcere lipsit de rânduial fa
de orice lucru
creat, va fi foarte potrivit pentru primirea harului i vrednic
de druirea cucerniciei. Cci Domnul d
binecuvântarea Sa
acolo unde gsete
vase goale [cf. 2 Rg 4, 3], i cu cât mai
desvârit renun cineva la cele mrunte i moare prin
dispreuire de sine fa
de cele mai mari decât el, cu atât
mai repede vine harul, cu atât mai îmbelugat intr i cu
atât mai sus ridic inima liber.
4. i va avea din belug i se va mira,
„Atunci va vedea
iar inima va lrgi în el însui" [Is 60, 5]. „Cci mâna
lui se
Domnului este cu el" [Is, 60, 5; Lc 1, 66], i el însui s-a
pus cu totul în mâna Lui pân în veac. „Iat aa se va bine-
cuvânta omul care caut pe Domnul cu inima sa [Ps 127, 4]
i nu a luat în deert sufletul su" [Ps 23, 4]. Primind Sfânta
Euharistie acesta merit marele har al unirii dumnezeieti,
fiindc nu se uit la propria lui cucernicie i mângâiere, ci
la slava i cinstea lui Dumnezeu.
16. C trebuie s-i descoperim lui Hristos
nevoile noastre i s cerem harul Lui
[vorbete cretinul]
1. O, preadulce i preaiubite Doamne, pe Care doresc s
Te primesc acum cu cucernicie, Tu tii slbiciunea mea i
nevoia pe care o sufr, în câte rele i ruti
zac; cât de
adeseori sunt apsat, ispitit, tulburat i întinat. Pentru leac
vin la Tine, pentru mângâiere i uurare Te implor. Vor-
besc cu Cel ce tie toate, Cruia îi sunt artate toate cele
dinuntru ale mele i Care singur m
poi mângâia i ajuta
desvârit. Tu tii de ce lucruri bune sunt lipsit înainte de
toate i cât de srac în virtui sunt.
2. Iat, stau înaintea Ta srac i gol, cerând har i im-
plorând mil. Satur pe ceretorul Tu
flmând; aprinde

523
rceala mea cu focul iubirii Tale; lumineaz orbirea mea cu
strlucirea prezenei Tale. întoarce-mi toate cele pmân-
teti în amrciune, toate cele grele i potrivnice în rbdare,
toate cele mrunte i create în dispre i uitare. Ridic ini-
ma mea la Tine în cer, i nu m
lsa s rtcesc pe pmânt.
singur s m
De acum înainte pân în veac Tu îndulceti,
fiindc Tu singur eti hrana i butura mea, dragostea mea
i bucuria mea, dulceaa mea i tot binele meu.
3. O, de m-a mistui aprinzându-m
cu totul de la pre-
zena Ta i m-a preschimba întru Tine, ca s m
fac un duh

cu Tine [1 Co 6, 17] prin harul unei uniri luntrice i prin

topirea unei dragoste arztoare. Nu suferi s m
deprtez de
Tine flmând i uscat, ci f mil cu mine, precum ai tiut

s faci adeseori în chip minunat cu sfinii Ti. Ce lucru de

mirare ar fi dac m-a cunoate întreg numai din Tine i
m-a desface în mine însumi, întrucât Tu eti un foc pururea
arztor [Lv 12, 13] i care nu slbete niciodat, dragoste
care cureti inimile i luminezi mintea.

17. Despre dragostea fierbinte i dorina

nvalnic de a primi pe Hristos
[vorbete cretinul]

1. Cu cea mare cucernicie i arztoare dragoste, cu toat

afeciunea i aprinderea inimii Te doresc pe Tine, Doam-
ne, în felul în care muli sfini i persoane cucernice Te-au
dorit cuminecându-se, care i-au plcut foarte mult prin
sfinenia vieii i
au trit într-o cucernicie foarte fierbinte.
O, Dumnezeul meu, dragoste venic, tot binele meu, feri-
cire nesfârit, doresc s
Te primesc cu cea mai nvalnic
dorin i cea mai vrednic cuviin pe care a avut-o i a
putut-o simi vreodat vreun sfânt.

2. i, mcar c
sunt nevrednic s
am toate acele sim-
minte de cucernicie, îi aduc totui toat afeciunea inimii
mele, ca i cum numai eu a
avea toate acele dorine înfl-
crate. Toate cele pe care o minte evlavioas le poate con-
cepe i dori, toate acestea i
le aduc i ofer cu cea mai înalt

venerare i intim înflcrare. Nu doresc s-mi rezerv nimic,

524
ci doar smjunghii ie de bunvoie i cu cea mai mare
bucurie atât pe mine, cât i toate cele ale mele. Doamne
Dumnezeul meu, Creatorul i Rscumprtorul meu, doresc
s Te primesc astzi cu aceeai recunotin, vrednicie i
dragoste, cu aceeai ndejde, credin i curie cum Te-a
primit i dorit preasfânta Ta mam, slvit Fecioar Mria,
când a rspuns cu smerenie i cucernicie îngerului care i-a
vestit taina întruprii Tale: „Iat, roaba Ta, fie mie dup
cuvântul Tu" [Lc 1, 38].
3. i aa cum fericitul înainte-mergtor, preaînaltul între
sfini Ioan Boteztorul, a sltat în prezena Ta veselindu-se
întru bucuria Duhului Sfânt, înc pe când era închis în
pântecele mamei lui [Lc 1, 44], dup
care zrindu-L pe
Iisusumblând între oameni, smerindu-se foarte mult, a zis
cu afeciune cucernic: „Prietenul Mirelui îns, care st i-L
ascult cu bucurie, se bucur de glasul Mirelui" [In 3, 29];
tot aa i eu doresc s m aprind de dorine mari i sfinte
is m înfiez înaintea Ta din toat inima. De aceea îi
ofer chiotele de bucurie ale tuturor celor cucernici; afeciu-
nile aprinse, extazele minii, luminrile supranaturale i
vedeniile cereti împreun cu toate virtuile i laudele s-
vârite i care se vor svâri de toat fptura în cer i pe
pmânt, pentru mine i pentru toi cei ce mi s-au încredin-
s
at în rugciune, ca fii ludat în chip vrednic i slvit de
ctre toi pururea.
4. Primete fgduinele mele, Doamne Dumnezeul meu,
i dorinele unei laude nesfârite i ale unei binecuvântri
nemsurate, care i
se datoreaz pe drept dup mulimea
mreiei Tale negrite [Ps 150, 2]. Acestea le aduc i do- i
resc si le aduc în fiecare zi i în fiecare moment, i prin
rugciuni i afeciuni chem i rog s
Te laude i binecuvân-
teze toate duhurile cereti i toi credincioii.
5. S Te laude toate popoarele, seminiile i limbile [cf.
Dn 7> 14] ,
i s mreasc cu cea mai înalt cucernicie i
chiot înflcrat sfântul i dulcele ca mierea numele Tu.
i toi câi svâresc cu cuviin i cucernicie preaînalta Ta
Sfânt Tain i o primesc cu credin deplin, s merite s
gseasc la Tine har i mil i s se roage cu implorare i
525
pentru mine pctosul. Iar dup ce se vor face stpâni pe
dorita cucernicie i desftata unire, au fost mângâiai bine
i s-au deprtat refcui în chip minunat de la aceast
sfânt mas cereasc, s
se îndure s-i aduc aminte i de
srmanul de mine.

18. C omul nu trebuie s fie scruttor curios al acestei

Sfinte Taine, ci imitator smerit al lui Hristos
supunându-i cugetul sfintei credine
[vorbete Domnul]

1.Trebuie s
te fereti de scrutarea curioas i nefolosi-
toare a acestei preaadânci Sfinte Taine, dac nu vrei te s
cufunzi în adâncul îndoielii. „Cine scruteaz mreia lui

Dumnezeu va fi împilat de slav" [Pr 25, 27 Vulgata].

Dumnezeu poate face mai mult decât poate înelege omul.
Poate fi îngduit o cercetare evlavioas i smerit a ade-
vrului, gata mereu s
fie învat i s
umble dup cuge-
tele sntoase ale Prinilor.
2. Fericit simplitatea care las cile grele ale întreb-
rilor i umbl pe crrile netede i tari ale poruncilor
lui

Dumnezeu [Ps 118, 35]. Muli i-au pierdut cucernicia când

au vrut s scruteze cele mai înalte. De la tine se cere cre-
din i o via sincer, nu înlimea minii, nici adâncirea
tainelor lui Dumnezeu. Dac nu înelegi, nici nu cuprinzi
cele ce suntsub tine, cum vei înelege cele ce sunt peste
tine? Supune-te lui Dumnezeu i smerete-i cugetul tu
credinei, ii se va da lumina tiinei pe cât îi va fi de
folosi necesar.
Unii sunt greu ispitii cu privire la credin i la aceast
3.
Sfânt Tain, dar acest lucru nu trebuie imputat lor, ci mai
degrab vrjmaului. Nu te îngriji i nu te sfdi cu gându-
rile tale, nici nu rspunde la disputele i
îndoielile trimise

de diavol. Ci crede în cuvintele lui Dumnezeu, crede în

sfinii i prorocii Lui, i vrjmaul va fugi de la Tine [2 Par
20, 20; Iac 4, 7]. Adeseori e de mare folos ca un rob al lui

Dumnezeu s îndure unele ca acestea. Cci pe necredin-

cioi i pctoi, pe care-i are deja în chip sigur, diavolul

526
nu-i ispitete. Dar pe credincioii cucernici îi ispitete i îi
supr în felurite moduri,
4. Mergi, aadar, cu credin simpl i neîndoielnic i
apropie-te cu cucernicie simpl de aceast Sfânt Tain.
Ceea ce nu poi înelege las în chip sigur pe seama Dum-
nezeului atotputernic. Dumnezeu nu te înal; se înal
cine crede prea mult în el însui. Dumnezeu umbl cu cei
simpli, se descoper celor smerii, d
înelegere celor mici,
deschide cugetul minilor curate i ascunde harul de cei
curioi i mândri 2 Raiunea omeneasc e slab i se poate
.

înela, dar credina adevrat nu se poate înela.

5. Orice socoteal i cercetare natural trebuie s urmeze
credinei, nu s-i premearg, nici s
o frâng. Cci credina
i dragostea îi au cel mai mult aici locul i lucreaz în chi-
puri ascunse în aceast preasfânt i preaînalt Sfânt Tain.
Dumnezeu Cel venic, nemsurat i cu putere nesfârit
i de nescrutat în cer i pe pmânt [Iov 5, 9],
face lucruri mari
i nu este cercetare a faptelor Lui minunate. Dac lucrurile
lui Dumnezeu ar fi astfel încât s fie cuprinse uor de
rai-
une, n-ar putea fi numite minunate, nici de neptruns.

2 Cf.
Pr 2, 7; 3, 32; Mt 11, 25; Lc 10, 21; Ps 118, 130; Lc 24, 45,

527
 Cuprins

III. Mrturiile Tradiiei

Canoane din secolul IV i interpretrile canonitilor

bizantini din secolul XII 383
Sfântul Vasile cel Mare,
Despre Cuminecare (Epistola 93) 391

Cuminecarea continu în monahismul secolului IV .

393
Cuviosul Teodor Studitul,
S nu fim cu nepsare fa
de împrtirea Sfintelor
Taine (Cateheza mic 107) 399
Sfântul Simeon Noul Teolog,
împrtire continu cu lacrimi i strpungerea
inimii (fragmente) 403
Sfântul Grigorie Palama,
Mrturisire i împrtire (Omilia 56) 427

Calist i Ignatie Xanthopouloi,

Cuminecare continu i cu contiin curat
(Metoda 91-92) 437

Sfântul Simeon al Tesalonicului,

Cuminecare continu pentru toi (Dialog 360) . . .
445

Sfântul Nicolae Cabasila,

Liturghie i sfinire (din Tâlcuire la dumnezeiasca
Liturghie) 449

Sfântul Nicolae Cabasila, Cuminecarea — desvârirea

vieii în Hristos (Despre viaa în Hristos IV) 461

Toma din Kempen, îndemn cucernic spre Sfânta

Cuminecare (Despre imitarea lui Hristos IV) 497
 Editura i Librria DEISIS
str. Timoteî Popovici, nr. 21, 550164 Sibiu
tel,/fax 0269-214272
www.edituradeisis.ro

Difuzare: SC SUPERGRAPH SRL

str. Ion Minulescu, nr.
36
031216 Bucureti, sector 3
tel. 021-3206119, fax 021-3191084

Tiparul executat la PRIN MULTICOLOR

str. Bucium, nr. 34, 700265 lai
tel. 0232-211225, 236388
fax 0232-211252
în urm cu 225 de ani — pe 13 ianuarie 1772 — ierodiaconul
Neofit Kavsokalivitul, refugiat la Braov, încheia redactarea
primului Manual de împrtire continu care îi propunea
restabilirea sensului apostolic i patristic al practicii euha-
ristice ortodoxe. Publicat anonim în 1777, manualul s-a izbit
de rstlmciri i a stârnit polemici. în 1783 a intervenit în

dezbatere i Cuviosul Nicodim Aghioritul cu un al doilea

manual publicat anonim: Carte foarte folositoare de suflet
despre împrtirea continu, relansând o aprins contro-
vers care a durat trei sferturi de veac. Patriarhia Ecumenic
a inut în tot acel rstimp o serie de sinoade i a emis
nenumrate scrisori i documente oficiale.
Dat fiind uitarea acestor texte i a altor surse eseniale,

sensul deplin al — stig-

pledoariei monahilor tradiionaliti

matizai drept „colivari", reprimai i ulterior reabilitai — n-a

fost i nu este înc pe deplin sesizat pân astzi. în ultim
instan, ei nu voiau decât s restaureze etosul cretinismului
apostolic i al Bisericii vechi — etos pascal, în acelai timp
euharistie, ascetic i martiric. Dincolo de recuperarea isto-

ric a acestei dispute, semnificaia ei pentru practica liturgic

actual este de o actualitate peren i stringent.
Precedându-1 de un amplu studiu istorico-teologic, diac.
Ioan L Ic jr restituie în volumul de fa, pentru prima dat
într-o limb modern, întreg dosarul controversei i princi-
palele mrturii ale Tradiiei în aceast problem de maxim
importan pentru viaa Bisericii dintotdeauna.

ISBN 973-7859-15-4
978-973-7859-15-0 9"789737 859150"
,l