Psalmi

(parafraze1)

Ştefan Stelian Diaconescu

1 Parafraze după Biblia, Versiune diortosită de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul şi

Mitropolitul Clujului

~1~
 “David, dumnezeiescul Prooroc, ca
împărat şi om, în miezul furtunilor
vieţii sale, a aflat mângâiere şi tărie,
înălţându-se cu cugetul către cerescul
Părinte prin psalmi, cea mai sublimă
compunere lirică.”

(Anastasie Başotu Hatman,

Gheorghe Asachi Postelnic, editori,
Institutul Albinei, Iaşi 6 august 1850
[49])

~2~
 Cuprins

I CUVÂNT ÎNAINTE .......................................................................................................... 8

POVESTEA LUI DAVID ................................................................................................................... 8
AUTORUL/AUTORII PSALMILOR .................................................................................................... 9
CLASIFICĂRI ALE PSALMILOR ...................................................................................................... 10
TRADUCERI ALE PSALMILOR ÎN LIMBA ROMÂNĂ ....................................................................... 13
TEME ABORDATE DE PSALMI ....................................................................................................... 18
PSALMII SI MORALA ACTUALA ..................................................................................................... 33
PROBLEME CONTROVERSATE ....................................................................................................... 36
COMENTATORI CREŞTINI AI PSALMILOR ..................................................................................... 39
PSALMII ŞI MUZICA...................................................................................................................... 40
PSALMII ÎN CĂRŢILE SFINTE ALE DIVERSELOR RELIGII ............................................................ 51
PSALMII ÎN LUCRAREA DE FAŢĂ ................................................................................................. 51
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................. 52
II PSALMII ......................................................................................................................... 56
PSALMUL 1 ................................................................................................................................... 57
PSALMUL 2 ................................................................................................................................... 58
PSALMUL 3 ................................................................................................................................... 60
PSALMUL 4 ................................................................................................................................... 62
PSALMUL 5 ................................................................................................................................... 64
PSALMUL 6 ................................................................................................................................... 66
PSALMUL 7 ................................................................................................................................... 68
PSALMUL 8 ................................................................................................................................... 70
PSALMUL 9 ................................................................................................................................... 72
PSALMUL 10 ................................................................................................................................. 76
PSALMUL 11 ................................................................................................................................. 78
PSALMUL 12 ................................................................................................................................. 80
PSALMUL 13 ................................................................................................................................. 81

~3~
PSALMUL 14 ................................................................................................................................. 83
PSALMUL 15 ................................................................................................................................. 84
PSALMUL 16 ................................................................................................................................. 86
PSALMUL 17 ................................................................................................................................. 88
PSALMUL 18 ................................................................................................................................. 93
PSALMUL 19 ................................................................................................................................. 95
PSALMUL 20 ................................................................................................................................. 97
PSALMUL 21 ................................................................................................................................. 99
PSALMUL 22 ............................................................................................................................... 102
PSALMUL 23 ............................................................................................................................... 103
PSALMUL 24 ............................................................................................................................... 105
PSALMUL 25 ............................................................................................................................... 108
PSALMUL 26 ............................................................................................................................... 110
PSALMUL 27 ............................................................................................................................... 112
PSALMUL 28 ............................................................................................................................... 114
PSALMUL 29 ............................................................................................................................... 116
PSALMUL 30 ............................................................................................................................... 118
PSALMUL 31 ............................................................................................................................... 122
PSALMUL 32 ............................................................................................................................... 124
PSALMUL 33 ............................................................................................................................... 127
PSALMUL 34 ............................................................................................................................... 129
PSALMUL 35 ............................................................................................................................... 133
PSALMUL 36 ............................................................................................................................... 135
PSALMUL 37 ............................................................................................................................... 139
PSALMUL 38 ............................................................................................................................... 142
PSALMUL 39 ............................................................................................................................... 144
PSALMUL 40 ............................................................................................................................... 147
PSALMUL 41 ............................................................................................................................... 149
PSALMUL 42 ............................................................................................................................... 151
PSALMUL 43 ............................................................................................................................... 153
PSALMUL 44 ............................................................................................................................... 156
PSALMUL 45 ............................................................................................................................... 158
PSALMUL 46 ............................................................................................................................... 160
PSALMUL 47 ............................................................................................................................... 162
PSALMUL 48 ............................................................................................................................... 164
PSALMUL 49 ............................................................................................................................... 167
PSALMUL 50 ............................................................................................................................... 170

~4~
PSALMUL 51 ............................................................................................................................... 172
PSALMUL 52 ............................................................................................................................... 174
PSALMUL 53 ............................................................................................................................... 176
PSALMUL 54 ............................................................................................................................... 177
PSALMUL 55 ............................................................................................................................... 180
PSALMUL 56 ............................................................................................................................... 182
PSALMUL 57 ............................................................................................................................... 184
PSALMUL 58 ............................................................................................................................... 186
PSALMUL 59 ............................................................................................................................... 188
PSALMUL 60 ............................................................................................................................... 190
PSALMUL 61 ............................................................................................................................... 192
PSALMUL 62 ............................................................................................................................... 194
PSALMUL 63 ............................................................................................................................... 196
PSALMUL 64 ............................................................................................................................... 198
PSALMUL 65 ............................................................................................................................... 200
PSALMUL 66 ............................................................................................................................... 202
PSALMUL 67 ............................................................................................................................... 203
PSALMUL 68 ............................................................................................................................... 208
PSALMUL 69 ............................................................................................................................... 212
PSALMUL 70 ............................................................................................................................... 213
PSALMUL 71 ............................................................................................................................... 216
PSALMUL 72 ............................................................................................................................... 219
PSALMUL 73 ............................................................................................................................... 222
PSALMUL 74 ............................................................................................................................... 225
PSALMUL 75 ............................................................................................................................... 227
PSALMUL 76 ............................................................................................................................... 229
PSALMUL 77 ............................................................................................................................... 232
PSALMUL 78 ............................................................................................................................... 238
PSALMUL 79 ............................................................................................................................... 240
PSALMUL 80 ............................................................................................................................... 242
PSALMUL 81 ............................................................................................................................... 244
PSALMUL 82 ............................................................................................................................... 246
PSALMUL 83 ............................................................................................................................... 248
PSALMUL 84 ............................................................................................................................... 250
PSALMUL 85 ............................................................................................................................... 252
PSALMUL 86 ............................................................................................................................... 254
PSALMUL 87 ............................................................................................................................... 256

~5~
PSALMUL 88 ............................................................................................................................... 258
PSALMUL 89 ............................................................................................................................... 263
PSALMUL 90 ............................................................................................................................... 265
PSALMUL 91 ............................................................................................................................... 267
PSALMUL 92 ............................................................................................................................... 269
PSALMUL 93 ............................................................................................................................... 270
PSALMUL 94 ............................................................................................................................... 273
PSALMUL 95 ............................................................................................................................... 275
PSALMUL 96 ............................................................................................................................... 277
PSALMUL 97 ............................................................................................................................... 279
PSALMUL 98 ............................................................................................................................... 281
PSALMUL 99 ............................................................................................................................... 283
PSALMUL 100 ............................................................................................................................. 284
PSALMUL 101 ............................................................................................................................. 286
PSALMUL 102 ............................................................................................................................. 289
PSALMUL 103 ............................................................................................................................. 292
PSALMUL 104 ............................................................................................................................. 296
PSALMUL 105 ............................................................................................................................. 300
PSALMUL 106 ............................................................................................................................. 305
PSALMUL 107 ............................................................................................................................. 309
PSALMUL 108 ............................................................................................................................. 311
PSALMUL 109 ............................................................................................................................. 314
PSALMUL 110 ............................................................................................................................. 316
PSALMUL 111 ............................................................................................................................. 318
PSALMUL 112 ............................................................................................................................. 320
PSALMUL 113 ............................................................................................................................. 322
PSALMUL 114 ............................................................................................................................. 325
PSALMUL 115 ............................................................................................................................. 326
PSALMUL 116 ............................................................................................................................. 328
PSALMUL 117 ............................................................................................................................. 329
PSALMUL 118 ............................................................................................................................. 332
PSALMUL 119 ............................................................................................................................. 344
PSALMUL 120 ............................................................................................................................. 345
PSALMUL 121 ............................................................................................................................. 346
PSALMUL 122 ............................................................................................................................. 348
PSALMUL 123 ............................................................................................................................. 349
PSALMUL 124 ............................................................................................................................. 350

~6~
 PSALMUL 125 ............................................................................................................................. 351
PSALMUL 126 ............................................................................................................................. 352
PSALMUL 127 ............................................................................................................................. 353
PSALMUL 128 ............................................................................................................................. 354
PSALMUL 129 ............................................................................................................................. 356
PSALMUL 130 ............................................................................................................................. 357
PSALMUL 131 ............................................................................................................................. 358
PSALMUL 132 ............................................................................................................................. 360
PSALMUL 133 ............................................................................................................................. 361
PSALMUL 134 ............................................................................................................................. 362
PSALMUL 135 ............................................................................................................................. 364
PSALMUL 136 ............................................................................................................................. 366
PSALMUL 137 ............................................................................................................................. 368
PSALMUL 138 ............................................................................................................................. 370
PSALMUL 139 ............................................................................................................................. 373
PSALMUL 140 ............................................................................................................................. 375
PSALMUL 141 ............................................................................................................................. 377
PSALMUL 142 ............................................................................................................................. 379
PSALMUL 143 ............................................................................................................................. 381
PSALMUL 144 ............................................................................................................................. 383
PSALMUL 145 ............................................................................................................................. 386
PSALMUL 146 ............................................................................................................................. 388
PSALMUL 147 ............................................................................................................................. 390
PSALMUL 148 ............................................................................................................................. 392
PSALMUL 149 ............................................................................................................................. 394
PSALMUL 150 ............................................................................................................................. 395
PSALM ......................................................................................................................................... 396
III INDEX ...................................................................................................................... 397

~7~
 I Cuvânt înainte

Povestea lui David

Pe vremea regelui Saul (1051 – 1011 î.Hr.), în timpul războiului dintre israeliţi şi
filisteni, trăia în Betleemul lui Iuda un efratit pe nume Iesei care avea opt copii ([19] 1
Regi, 17,12(32)). Eliab, Aminadab şi Şama, cei trei fii mai mari ai lui Iesei, luptau în
oastea lui Saul. David, cel mai mic fiu al lui Iesei, „bălan, cu ochi frumoşi şi plăcut
înaintea Domnului“ ([19] 1 Regi, 16, 11) avea grijă de turmele casei dar mergea din
când în când în tabăra unde se aflau fraţii săi mai mari ca să le ducă de mâncare. Într-
una din zilele în care David ajunsese la fraţii săi aducând grăunţe uscate, pâine,
brânză, israeliţii şi filistenii tocmai se aflau faţă în faţă pe liniile de luptă. Filistenii
trimseseră un luptător uriaş de-al lor, Goliat din Gat, care, aşezându-se între cele două
linii, a zis către oastea lui Saul: „Alegeţi pentru voi un bărbat, iar acela să se coboare
la mine; şi dacă va fi în stare să se bată cu mine şi mă va ucide, atunci noi vom fi robii
voştri; Dar dacă eu voi birui şi-l voi ucide, atunci voi veţi fi robii noştri şi ne veţi
sluji!“ ([19], 1 Regi, 17,8-10). Saul şi oastea sa s-au înspăimântat căci Goliat era atât
de înfricoşător încât erau slabe speranţe că ar putea fi învins de cineva. Aflând toate
acestea dar, în plus, şi că Regele Saul îl va răsplăti în fel şi chip pe cel care îl va
învinge pe Goliat, „îl va copleşi cu averi şi-i va da pe fiica sa, iar casa lui părintească
va fi scutită de dări în Israel“ ([19] 1 Regi 17, (26)), David se hotărâ să meargă să se
bată cu filisteanul. Cu toată încercarea lui Saul şi a fraţilor lui David de a-l convinge
pe acesta să renunţe la încercarea ce părea nebunească deoarece David nu era decât un
copilandru iar Goliat un luptător încercat şi pe deasupra şi uriaş, înfruntarea a avut loc.
Şi a fost una foarte scurtă căci David cu o praştie a zvârlit în chivăra şi capul lui Goliat
o piatră de râu rotunjită care l-a omorât. David i-a tăiat apoi capul lui Goliat iar
filistenii au fugit îngroziţi şi urmăriţi de oastea lui Saul „până la intrarea în Gat şi până
la poarta Ascalonului“. ([19] 1 Regi 31,32(52)). Numai că această faptă vitejească nu a
trezit lauda lui Saul ci invidia. Şi invidia a continuat să îl roadă chiar şi după ce David
a luat-o de soţie pe Micol, fiica lui Saul. Iar această invidie l-a făcut pe Saul să încerce
în repetate rânduri să-l omoare pe David. Dar, de fiecare dată, David a reuşit să fugă
din faţa lui şi să scape. Învins însă de filisteni, Saul se sinucide ([19] 1 Regi 31, 1-6)
iar David devine regele întregului Israel. S-a împlinit astfel ungerea pe care o făcuse
Samuel2, marele profet, cu mult timp în urmă, când, Domnul îl îndemnase: „Umpleţi

2
Samuel, profet şi conducător al vechiului Israel, îl unsese şi pe Saul, primul rege al
Israeliţilor.

~8~
cornul cu untdelemn şi vino!; Eu te voi trimite la Iesei, în Betleem, căci dintre fiii săi
mi-am ales rege” ([19] 1 Regi 16,1). Atunci Samuel mersese la Iesei Betleemitul şi-l
unsese pe fiul său mai mic David.
Dar David nu era numai un păstor şi un bun mânuitor al praştiei ci şi un cântăreţ
cu mult farmec. Astfel, Saul, care era bolnav, suferind, din când în când, de un duh rău
care îl înăbuşea, l-a angajat ca purtător de arme pe David, cunoscut pentru darul său de
cântăreţ şi creator de psalmi. „Şi a fost că oridecâteori venea asupra lui Saul duhul cel
rău, David lua harpa şi cânta cu ea; atunci Saul răsufla şi se simţea bine, iar duhul cel
rău se îndepărta de la el.” ([19] 1 Regi 16, 23)

Autorul/autorii psalmilor
O remarcarabila realizare a lui David, rămasă peste milenii (!) este însă
reprezentată de Psalmi. Totuşi, deşi se spune adesea „Psalmii lui David“, psalmii din
cărţile sfinte nu au fost integral scrişi de către David ci la crearea celor 150 + 1 psalmi
au contribuit Asaf, Solomon3, Moise, fiii lui Core şi, fără îndoială, şi alţii. O parte
dintre psalmi au fost recunoscuţi ca fiind scrişi după cum urmează [28][51]:

a) David: 73 de psalmi;
b) Asaf (conducătorul cântăreţilor lui David): 12 psalmi (49, 72-82);
c) Solomon: 2 psalmi (71, 126);
d) Moise: 1 psalm (89);
e) Fiii lui Core (cântăreţi şi portari la templul din Iersusalim): 12 psalmi (41-48,
83, 84, 86, 87);
f) Heman (levit care conducea cântarea la cortul sfânt): 1 psalm (87);
g) Etan Ezrahitul (levit care conducea cântarea la cortul sfânt): 1 psalm (88);
h) Agheu si Zaharia (profeţi): 4 psalmi (145-148);
i) Un anonim care a trăit pe timpul regelui Iezechia (sec. VIII îHr): 1 psalm
(91);
j) Un anonim (numi un „necăjit”): 1 psalm (101);
k) Un anonim (psalmii apar cu subtitlul „Aliluia”): 15 psalmi (104-106, 112-
118, 134-136; 149, 150);
l) Un anonim de pe vremea lui Neemia 4: 1 psalm (111);
m) Unul sau mai mulţi anonimi (o serie de psalmi care se cântau de către cei din
diaspora atunci când erau în pelerinaj la Ierusalim; psalmii au subtitlul de
„cântare a treptelor”): 15 psalmi (119-133).

3
Solomon: Fiul lui David, al treilea rege al lui Israel, a domnit între 970 – 931 îHr.
4
Neemia: Figura centrală din “Cartea lui Neemia” care vorbeste despre reconstruirea
Ierusalimului (secolul 5 îHr.).

~9~
 Indiferent cine au fost însă creatorii acestor psalmi este de remarcat o mare unitate
de formă şi conţinut.

Clasificări ale psalmilor

Mai întâi câteva consideraţii terminologice.
a) În ebraica tiberiana5 psalmii sunt denumiţi Təhillîm cu semnificaţia „Cartea
psalmilor“ sau „Laudele“.
b) În ebraica modernă6 psalmii sunt numiţi Tehillim, ,
c) În limba româna cuvântul „Psalm“ vine din grecescul „psalmoi“ cu
semnificaţia de „cântări acompaniate de un instrument muzical“ [29].
Semnificaţia sa este, în sens restrâns, „imn biblic, cântat la vechii evrei cu
acompaniament de harfă sau rostit (şi cântat) ulterior şi la creştini“ iar în
sens general este „cântare de proslăvire; cântec, poezie lirică“ [29].

Există două moduri de numerotare a celor 150 psalmi: conform cu Biblia Ebraică
Masoretică7 şi conform cu Septuaginta [37][38][47].

5
Ebraica Tiberiană [2]: Variantă de scriere a Bibliei Ebraice în care se indică prin
diverse semne diacritice vocalele (alfabetul ebraic nu conţine decât 22 de consoane, nu
şi vocale) şi diverse semne de punctuaţie. Numele vine de la localitatea Tiberiada [4]
situată pe malul vestic al mării Galileii (mare numită şi Kinneret), în partea de jos a
Galileei în Israel. Numele localităţii Tiberiada vine la rândul său de la numele
împăratului roman Tiberius Julius Caesar Augustus [5] care a s-a născut la 16
Noiembrie 42 îHr, a devenit împărat în 14 dHr şi a murit în 16 Martie 37 dHr. Textele
scrise în Ebraica Tiberiană se numesc şi Texte Masoretice de la numele Masoretilor.
Masoretii erau scribi si studenţi tradiţionalişti evrei din Tiberiada care între secolele
VII - XI dHr au introdus sisteme de notare cu semne diacritice a textelor ebraice [6].
6
Ebraica modernă (sau ivrit israelit) [7]: Limba vorbită actualmente în Israel. Limba a
fost „recreată” în secolele XIX, XX [8] prin “modernizarea” limbii sacre a textelor
religioase.
7
Bibblia Ebraică Masoretică: Biblie alcătuită de către masoreti.

~ 10 ~
 Numerotarea psalmilor Numerotarea psalmilor conform
conform Bibliei Masoretice Septuaginta
1–8 1–8
9–10 9
11–113 10–112
114–115 113
116 (versetele 1-9) 114
116 (versetele 10-19) 115
117–146 116–145
147 (versetele 1 – 11) 146
147 (verseteler 12 – 20) 147
148–150 148–150

Diverse religii folosesc aceste doua sisteme de numerotare:

Religie Numărătoare psalmi

Catolică Conform Septuaginta
Luterană Conform Bibliei Masoretice
Anglicană Conform Bibliei Masoretice
Calvinistă Conform Bibliei Masoretice
Ortodoxă Conform Septuaginta

În afară de cei 150 de psalmi canonici (care, de fapt, la rândul lor, par a fi
fost selectaţi dintr-un ansamblu mult mai mare de psalmi, toţi având aceeaşi formă şi
tip de conţinut), există un al 151-lea psalm, necanonic, prezent în Biblia ortodoxă.
Acest psalm a fost găsit şi în Manuscrisele 8 de la Marea Moartă, datând din perioada
408 îHr – 318 dHr [37][40]. În Peshitta9 [38] există şi psalmii 152-155 [37][39].
În fine, mai există un set de 18 psalmi numiţi Psalmii lui Solomon [37][41],
necanonici dar prezenţi în Peshitta şi în Septuaginta.

Cei 150 de psalmi se clasifică în mai multe feluri [36][37].

8
Manuscrisele de la Marea Moartă: Un ansamblu de 972 de documente descoperite
între 1946-1956 la Qumran, pe malul dinspre nord-vest al Mării Moarte [40].
9
Peshitta: versiune a Bibliei folosită de Biserica Siriacă.

~ 11 ~
 a) Clasificare după conţinut. Se consideră că sunt 5 cărţi al psalmilor, puse
oarecum în paralel cu primele cinci cărţi din Vechiul Testament
(Pentateuhul):

Carte din
Număr
Nr. Nume carte psalmi Pentateuh Semnificaţie
psalmi
asociată
1 Subiectul se referă cu
Psalmii genezei 1-41 Facerea precădere la condiţia
omului.
2 Psalmii se referă la
Psalmii exodului 42-72 Ieşirea
eliberare
3 Psalmi legaţi de
Psalmii levitici 73-89 Leviticul
ritualul din Templu
4 Psalmii Psalmi asociaţi cărţii
90-106 Numerele
peregrinărilor Numerele
5 Psalmii Psalmi care se referă la
107-150 Deuteronomul
deuteronomici dragostea divină

b) Clasificare după mesajul transmis (câteva exemple).

Nr. Mesaj Numere psalmi

1 Psalmi de învăţătură 1, 19, 39
2 Psalmi de laudă 8, 29, 93, 100
3 Psalmi de mulţumire 30, 65, 103, 107, 116
4 Psalmi de pocăinţă 6, 32, 38, 51, 102, 130, 143
5 Psalmi despre încredere 3, 27, 31, 46, 56, 62, 86
6 Psalmi despre necazuri 4, 13, 55, 64, 88
7 Pslmi despre dorinţe 42, 63, 80, 84, 137
8 Pslmi despre istorie 78, 105, 106
9 Psalmi profetici 2, 16, 22, 24, 40, 45, 68, 69, 72, 97, 110, 118

Există însă numeroase alte moduri de a clasifica sau grupa psalmii.

De exemplu, psalmii sunt grupaţi în 20 de catisme 10, după cum urmează:

10
Cuvântul „catisma” vine de la grecescul ϰάθισμα prin intermediul cuvântului slav
kathisma şi înseamnă, de fapt, a şedea. O catismă se recită / cântă în cursul unor slujbe

~ 12 ~
 Număr catismă Număr psalm
1 1-8
2 9-16
3 17-23
4 24-31
5 32-36
6 37-45
7 46-54
8 55-63
9 64-69
10 70-76
11 77-84
12 85-90
13 91-100
14 101-104
15 105-108
16 109-117
17 118
18 119-133
19 134-142
20 143-150

Traduceri ale psalmilor în limba română

Primele traduceri în limba română a unor fragmente ale Bibliei (inclusiv Psaltirea
– partea Vechiului Testament care conţine Psalmii) au fost făcute de Diaconul Coresi
(mort în 1583). Prima traducere integrală în limba română a Vechiului Testament a
fost realizată de către Nicolae Milescu Spătaru în perioada 1661-1688 pornind de la
textul Septuagintei tipărit la Frankfurt în 1597. Pe baza ei şi cu completări (inclusiv
Noul Testament) aduse de fraţii Radu Greceanu şi Şerban Greceanu, s-a tipărit în

religioase (la utrenie, la vecernie, în Postul Paştelui sau în afara Postului Paştelui [47])
şi, în timpul lor, este permis să stai pe scaun, să fii aşezat.

~ 13 ~
1688, cu ajutorul principelui Şerban Cantacuzino, Biblia de la Bucureşti. Această
tipăritură este considerată o piatră de temelie a limbii române scrise. Au urmat, în
decursul timpului alte traduceri care au actualizat formulările conform cu evoluţia
naturală a limbii:
- Petru Pavel Aron (1709-1764) a realizat o traducere (prin anii 1760-1761)
pornind de la Vulgata (din limba latină) dar care a rămas ca manuscris în
arhive şi a fost tipărită abia în anul 2005.
- Samuil Micu (1745-1806) a realizat o traducere ce a constituit a doua tipărire
în limba română a Bibliei (după Biblia de la Bucureşti).
- Dumitru Cornilescu (1891-1975) a realizat o traducere a Bibliei în limba
română modernă în 1922. Această versiune nu a fost însă aprobată de Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române deoarece Dumitru Cornilescu a părăsit
Biserica Ortodoxă şi a fost unul dintre fondatorii Bisericii Evanghelice
Române11 [53];
- Gala Galaction (1879-1961) împreună cu Vasile Radu au realizat traduceri
după textele ebraice şi greceşti apărute în 1936 şi retipărite apoi de mai multe
ori (1938, 1939, 1940).
- Patriarhul Nicodim Munteanu (1864-1948) [55] a tradus Noul Testament şi
24 de cărţi din Vechiul Testament incluse apoi în Bilia Sinodală (ediţiile
1936, 1968, 1975, 1982).
- Bartolomeu Anania (1921-2011) a realizat o “Versiune diortosită după
Septuaginta” [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25][56].
- Cristian Bădiliţă (născut 1968) – a tradus Noul Testament şi a coordonat
împreună cu Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Ioan-Florin Florescu o
nouă traducere a Septuaginta [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17].

Psalmii, datorită poziţiei lor aparte din punct de vedere liturgic dar şi literar au
suferit şi alte traduceri (integrale) sau versificări (integrale):
- Mitropolitul Dosoftei (1624-1693) a realizat prima traducere în versuri a
Psaltirii [45];
- Vasile Militaru (1855-1959) condamnat (pe când avea vârsta de 74 de ani
[59]) la 32 ani de închisoare de regimul comunist şi mort în închisoarea de la
Ocnele Mari [58];
- Şerban Foarţă (născut 1942) a versificat atât psalmii cât şi alte cărţi ale
Bibliei: Ecleziastului, Cântarea Cântărilor, Cartea lui Iov, Psalmii lui
Solomon [57].

Lucrarea de faţă este o încercare tot în această direcţie.

11
Biserica Evanghelică Română: Cult neoprotestant apărut în România în secolul XX.

~ 14 ~
 Dăm mai jos un tabel comparativ între cinci versiuni ale primului psalm din
cei 150 + 1:
- O versiune (în limba română) a Sfântului Sinod[46];
- O versiune (în limba română) datorată Mitropolitului Bartolomeu Valeriu
Anania [20];
- O versiune (în limba română) datorată Mitropolitului Dosoftei [45];
- O versiune (în limba română) prezentă în lucrarea de faţă;
- O versiune (în latină) din Biblia Vulgata [42].

~ 15 ~
a) Psalmul 1: b) Psalmul 1: c) Psalmul 1 Psalmul 1 Psalmul 1
(Sfântul Sinod) (Anania) (Dosoftei) (Vulgata) (Versiunea prezentă)

1. Fericit bărbatul, 1. Fericit bărbatul, Ferice de omul ce n-a merge 1. beatus vir qui non Fericit e omul care n-a umblat (1)
care n-a umblat în care n-a umblat în În sfatul celor fără de lege abiit in consilio Cu necredincioşii într-un jalnic sfat,
sfatul sfatul Şi cu răii nu va sta-n cărare, impiorum et in via N-a stat la taclale nici cu păcătoşi,
necredincioşilor şi necredincioşilor şi Nici a şedea-n scaun de pierzare. peccatorum non stetit et Nici cu ucigaşii crunţi şi fioroşi
în calea păcătoşilor cu păcătoşii’n cale in cathedra pestilentiae
nu a stat şi pe nu a stat non sedit
scaunul hulitorilor şi pe scaunul
n-a şezut; ucigaşilor n-a
2. Ci în legea şezut; 2. sed in lege Domini Ci, în legea Domnului mereu aflat (2)
Domnului e voia 2. ci în legea Ce voia lui va fi tot cu Domnul voluntas eius et in lege Zi şi noapte-n legea Lui a cugetat.
lui şi la legea Lui Domnului îi este Şi-n legea lui ş-a petrece somnul, eius meditabitur die ac
va cugeta ziua şi voia, în legea Lui De să va-nvăţa de zî, de noapte, nocte
noaptea. va cugeta ziua şi Să-i deprinză poruncile toate.
3. Şi va fi ca un noaptea.
pom răsădit lângă 3. Şi va fi ca pomul Şi va fi ca pomul lângă apă, 3. et erit tamquam El va fi ca pomul mândru răsădit (3)
Şi pe lângă ape limpezi izvodit,
izvoarele apelor, răsădit lângă Carele de roadă nu să scapă. lignum quod plantatum
Cel care la vreme va aduce rod
care rodul său va izvoarele apelor, Şi frunza sa încă nu-ş va pierde, est secus decursus
Şi a cărui frunză nu va sta în glod,
da la vremea sa şi cel ce roada şi-o va Ce pre toată vremea va sta verde. aquarum quod fructum
Ale cărui fapte bune, la soroc,
frunzalui nu va da la vreme, Şi de câte lucrează i-sporeşte, suum dabit in tempore
Sporuri vor aduce, belşug şi noroc.
cădea şi toate câte a cărui frunză nu, Şi agonisita lui va creşte. suo et folium eius non
va face vor spori. nu va cădea şi ale defluet et omnia
carui fapte, toate, quaecumque faciet
vor spori. prosperabuntur

~ 16 ~
4. Nu sunt aşa 4. Nu aşa-s Iară voi, necurăţâi, ca pleava, 4. non sic impii non sic; Nu aşa-s necredincioşii, nu aşa, (4)
necredincioşii, nu necredincioşii, nu De sârg veţ cunoaşte-vă isprava. sed tamquam pulvis Ci-s ca praful care îl va spulbera
sunt aşa ! Ci ca aşa, nu!, ci-s ca Când s-a vântura dintr-are vravul, quem proicit ventus a Crunta vijelie, negurosul vânt,
praful, ce-l praful ce-l spulberă Vă veţ duce cum să duce pravul, facie terrae; De pe suprafaţa-ntregului pământ.
spulberă vântul de vântul de pe faţa Şi cu grâul n-iţ cădea-n făţare,
pe faţa pământului. pământului... Ce veţ fi suflaţ cu spulbărare.

5. De aceea nu se 5. De aceea nu se Şi la giudeţ nu vă s-afla locul 5. ideo non resurgent De-aia păcătoşii nu au loc în sfat, (5)
vor ridica vor scula Să vă sculaţ, ce-ţ pieri cu totul. impii in iudicio neque Nici necredincioşii drept de judecat
necredincioşii la necredincioşii în Nice păcătoşii din direapta peccatores in consilio
judecată, nici judecată, Vor fi cu direpţii să-ş ia plata, iustorum
păcătoşii în sfatul nici păcătoşii în
drepţilor. sfatul celor drepţi.

6. Că ştie Domnul 6. Că Domnul Că celor direpţ Domnul le vede 6. quoniam novit Căci i-ajută Domnul pe cei drepţi la drum (6)
calea drepţilor, iar cunoaşte calea Toată calea din scaun ce şede. Dominus viam iustorum Iar necredicioşii vor pieri în scrum.
calea drepţilor, Şi calea păgânilor cea strâmbă et iter impiorum peribit.
necredincioşilor va iar calea Va pieri, şi vor cădea-n grea scârbă.
pieri. necredincioşilor va
pieri.

~ 17 ~
 Teme abordate de psalmi

1. Împărţirea oamenilor în două categorii:

a) Cei care nu fac ceea ce e de rău

1:1 Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor

şi cu păcătoşii’n cale nu a stat şi pe scaunul ucigaşilor n-a
şezut;

Fericit e omul care n-a umblat (1)

Cu necredincioşii într-un jalnic sfat,
N-a stat la taclale nici cu păcătoşi,
Nici cu ucigaşii crunţi şi fioroşi

dar fac ceea ce e de bine

1:2 ci în legea Domnului îi este voia şi în legea Lui va cugeta

ziua şi noaptea.

Ci, în legea Domnului mereu aflat, (2)

Zi şi noapte-n legea Lui a cugetat.

b) Cei care nu fac ceea ce este de bine dar fac ceea ce este de rău

5:5 nelegiuiţii nu vor rămâne în preajma ochilor Tăi,

urâtu-i-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege;
5:6 pe cei ce grăiesc minciuna Tu îi vei da pierzării,
pe omul ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul.

Şi nelegiuiţii nu-Ţi vor sta în jur (5)

Căci acolo locul este veşnic pur.

Cei cărora gura le spune minciuni (6)

Vor fi daţi pierzării din deşertăciuni.
Tu urăşti cu scârbă şi cu mult alean
Pe cel ce ucide şi pe cel viclean.

2. Răsplata va fi pe măsură:

~ 18 ~
a. Pentru cei ce fac bine:

1:3 Şi va fi ca pomul răsădit lângă izvoarele apelor,

cel ce roada şi-o va da la vreme,
a cărui frunză nu, nu va cădea
şi ale cărui fapte, toate, vor spori.

El va fi ca pomul mândru răsădit (3)

Şi pe lângă ape limpezi izvodit,
Cel care la vreme va aduce rod
Şi a cărui frunză nu va sta în glod,
Ale cărui fapte bune, la soroc,
Sporuri vor aduce, belşug şi noroc.

14:1 Doamne, cine va locui în locaşul Tău

şi cine se va sălăşlui în muntele Tău cel sfânt?
14:2 Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate,
cel ce are adevărul în inima sa,
14:3 cel cu limba lui, n-a grăit vicleşuguri
nici nu i-a făcut rău aproapelui său
şi ocară n’a rostit împotriva celor de lângă el.

Doamne, lângă Tine cin’ va locui (1)

Şi, pe sfântul munte, va sălăşlui?
Cel care prihană nu are în mers, (2)
Dar dreptate are întru al său viers,
Cel cu adevărul în prieteşug, (3)
Şi a carui limbă n-are vicleşug,
Cel care la nimeni nu a făcut rău
Şi ocară nu are în graiul său.

23:3 Cine se va sui în muntele Domnului

şi cine va sta în locul Său sfânt al Lui?
23:4 Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima,
care nu şi-a luat sufletul în deşert
şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său.

Cine sus, la Domnul-n munte va sui (3)

Şi în locul Lui cel sfânt va locui?

~ 19 ~
 Cel nevinovat, la inimă curat, (4)
Sufletu-n deşert nu şi l-a aruncat.

b. Pentru cei ce fac rău

1:4 Nu sunt aşa necredincioşii, nu aşa, nu!

ci-s ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului…

Nu aşa-s necredincioşii, nu aşa, (4)

Ci-s ca praful care îl va spulbera
Crunta vijelie, negurosul vânt,
De pe suprafaţa-ntregului pământ.

5:9 Că-n gura lor nu este adevăr,

inima lor e deşartă,
gâtlejul lor, mormânt deschis,
cu limba lor lucrează vedenii.
5:10 Judecă-i, Dumnezeule;
supră-I în gândurile lor,
pentru mulţimea răutăţilor lor alungă-i afară,
că ei, Doamne, Te-au amărât

La duşmani în gură sunt numai minciuni (9)

Şi la ei în inimi doar deşertăciuni,
Beregata lor e un deschis mormânt
Iar pe limba lor doar vicleníi mai sânt.

Judecă-i Tu, Doamne, surpă gândul lor, (10)

Pentru răutate alungă-i ciopor.
Şi pe mine, Doamne, greu m-au împilat,
Şi pe tine, Doamne, rău Te-au supărat.

10:6 Cu lanţuri va ploua El peste cei păcătoşi,

foc, pucioasă şi suflare de vifor e partea paharului lor.

Pedepsit, în lanţuri, va zăcea cel rău, (6)

Foc, pucioasă, vifor sunt paharul său.

20:8 Mâna Ta îi va găsi pe toţi vrăjmaşii Tăi,

dreapta Ta să-i afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine.

~ 20 ~
20:9 Ca un cuptor de foc îi vei face atunci când Te arăţi;
Domnul întru mânia Sa îi va răvăşi
focul îi va mistui.
20:10 Rodul lor de pe pământ îl vei şterge
şi seminţia lor dintre fiii oamenilor.
20:11 Că lucruri rele au gândit împotriva Ta,
planuri au cugetat care nu vor dura.
20:12 Că Tu îi vei pune pe pe fugă,
prin cei rămaşi ai Tăi le vei găti căderea.

Mâna Ta găsiv-a pe vrăjmaşii Tăi, (8)

Dreapta Ta afla-va pe duşmanii săi.

Când Te vor vedea ca un cuptor de foc, (9)

Se vor mistui cu totul la soroc.
Rodul lor din lume va fi măturat, (10)
Seminţia lor se va fi curăţat.

Căci, cu gânduri rele, împotriva Ta, (11)

Uneltit-au planuri ce nu vor dura.
De Tine nici unde n-or putea fugi (12)
Căci ai Tăi căderea le-o vor pregăti.

c. Chiar şi David va să fie plătit pe măsura faptelor sale

7:3 Doamne, Dumnezeul meu, dac’am făcut eu aceasta,

dacă’n mâinile mele e cumva nedreptate,
7:4 dac’ am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău,
atunci gol să cad eu din faţa vrăjmaşilor mei;
7:5 vrăjmaşul să-mi prigonească sufletul şi să-l prindă,
viaţa în lut să mi-o calce
şi slava să mi-o culce în ţărână.

Doamne, Dumnezeul meu, dacă-am răspuns (3)

Tot cu rău acelor ce rău m-au împuns,
Dacă nedreptate am făcut cumva (4)
Prin nechibzuiţă, eu, cu mâna mea,
La vrăjmaşi în faţă atunci să cad gol,
Viaţa-n lut s-o calce, să nu mă mai scol, (5)

~ 21 ~
 Sufletu-mi să-mi prindă veşnic prigonit,
Slava să-mi îngroape sub un praf cernit.

3. Oamenii trebuie să creadă în Domnul altfel îşi atrag mânia Lui

2:12 Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Domnul să Se-aprindă de

mânie
şi să pieriţi din calea cea dreaptă!
Atunci, când degrab I Se va aprinde mânia,
fericiţi vor fi toţi cei ce se încred într’Însul.

Luaţi învăţătură, nu care cumva, (12)

Domnul să azvârle-n voi mânia Sa,
Şi, din calea dreaptă, să fiţi izgoniţi,
Căci, mânia-I cruntă, voi, cu toţi o ştiţi,
Iar, de pustiire, focuri şi măcel,
Scapă doar aceia care cred în El!

4. David se declară pe sine ca împuternicit al Domnului

2:7 „ …Zis-a Domnul către Mine: - Fiul Meu eşti Tu,

Eu astăzi Te-am născut;
2:8 cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile să-ţi fie moştenire
şi marginile pământului să-ţi fie stăpânire.
2:9 Pe ei îi vei păstori cu toiag de fier;
ca pe un vas al olarului îi vei zdrobi în bucăţi".

Domnul către mine astfel a rostit:

„Fiul Meu eşti! Astăzi Eu te-am rostuit.
Cere de la mine şi Eu îţi voi da (8)
Neamurile toate, fi-vor zestrea ta!
Pe pământul mare, de la hat la hat,
Tu vei fi stăpânul neînduplecat,
Tu vei fi păstorul cu toiag de fier, (9)
Ca pe o ulcică le zdrobeşti şi pier.“

151:5 Fraţii mei erau buni şi mari

dar nu între ei a binevoit Domnul.
151:6 Ieşit-am să stau faţă’n faţă cu străinul
şi el m-a blestemat cu idolii lui.

~ 22 ~
 151:7 Dar eu, smulgându-i sabia, i-am taiat capul
şi am îndepărtat ocara de pe fiii lui Israel.

Fraţii mei erau mai buni , mai de ales! (5)

Dintre toţi, pe mine Domnul m-a cules,
La străin în faţă am ieşit şi-am stat. (6)
El, cu ai săi idoli crunt m-a blestemat.
Sabia i-am smuls şi capul i-am tăiat, (7)
De pe Israel ocara am luat.

5. David se plânge Domnului de numeroşii săi duşmani

3:1 Doamne, de ce s-au înmulţit cei ce mă necăjesc!

Mulţi se ridică împotriva mea;
3:2 mulţi spun sufletului meu:
"Nu-i este lui mântuire întru Dumnezeul lui!"

De ce oare, Doamne, mulţi mă necăjesc? (1)

De ce împotrivă-mi şi mai mulţi vorbesc
Şi lovesc în mine şi-n sufletul meu (2)
Şi spun: „N-are haruri întru Dumnezeu!“?

16:8 Păzeşte-mă ca pe lumina ochiului;

cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă
16:9 de faţa necredincioşilor care mă necăjesc.
Duşmanii mi-au împresurat sufletul;
16:10 în grăsime inima lor ş-au îngrădit,
gura lor a grăit trufie.
16:11 Izgonintu-m-au şi m-au înconjurat,
ochii şi i-au pus asupră-mi ca să mă culce la pământ.
16:12 Apucatu-m-au precum un leu gata de vânătoare,
ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri.
16:13 Scoală-Te, Doamne, ieşi-le înainte şi împiedică-i!
Izbăveşte-mi sufletul de cei necredincioşi,
cu sabia Ta, de vrăjmaşii mâinii Tale

Apără-mă, Doamne, ca pe ochiul sfânt, (8)

Aripa-Ţi să-mi fie acoperământ.
Faţa să-mi acopăr şi să mi-o păzesc (9)
De necredincioşii ce mă necăjesc.

~ 23 ~
 Sufletul, duşmanii mi-au împresurat, (10)
Gura lor trufie a împrăştiat,
Ei m-au izgonit ca pe o frunză-n vânt (11)
Şi-au vrut să mă vadă întins la pământ.

M-au vânat ca leul atacând furiş, (12)

Pui de leu ce iese dintr-un ascunziş
Scoală-Te, Tu, Doamne, ieşi-le în drum, (13)
De necredincioşi mă izbăveşte-acum.

6. David are încredere în Domnul care-l va ajuta împotriva duşmanilor

3:3 Dar Tu, Doamne, Tu eşti ocrotitorul meu,

Tu eşti slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.
3:4 Cu glasul meu către Domnul am strigat
şi El m-a auzit din muntele Său cel sfânt.

Dar tu, Doamne sfinte, Tu mă ocroteşti, (3)

Capul mi-l ridici şi slava mea Tu eşti.
Glasul meu spre Domnul mi l-am înălţat (4)
Şi, din Sfântul Munte, El m-a ascultat.

7. Îndemn ca oamenii să îl asculte pe Domnul

4:4 Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi;

deasupra paturilor voastre
căiţi-vă de cele ce aţi grăit în inimile voastre.
4:5 Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul.

Când mânia vine, nu păcătui, (4)

Seara, la culcare, tu te vei căi!

Când la tine-n suflet, mult nechibzuit,

Vorbe de ocară poate ai grăit,
Jertfele dreptăţii să le-ndeplineşti (5)
Şi mereu în Domnul să nădăjduieşti.

8. Omul să îşi ridice mereu ruga către Domnul

5:1 Graiurile mele ascultă-le, Doamne,

~ 24 ~
 înţelege-mi strigarea!
5:2 Ia aminte la glasul rugăciunii mele,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
căci Ţie mă voi ruga, Doamne!
5:3 Dimineaţa vei auzi glasul meu,
dimineaţa voi sta înaintea Ta şi Tu mă vei vedea.

Graiurile mele, Doamne, Ţi le-nchin, (1)

Înţelege-mi glasul, de iubire plin.
Ia aminte Tu la rugăciunea mea, (2)
Împăratul meu, în faţa Ta voi sta.

Dimineaţa-n pragul zorilor de zi, (3)

Eu, în rugăciune, tot mereu voi fi.

9. David se roagă să fie ţinut în viaţă de Domnul căci numai cei vii îl
pot lăuda şi cinsti pe Domnul

6:4 Întoarce-Te spre mine, Doamne; şi izbăveşte-mi sufletul,

de dragul milei Tale mântuieşte-mă.
6:5 Că nu din moarte Te va pomeni cineva;
Cine, în iad fiind, se va mărturisi Ţie?

Vindecă-mă, Doamne, suferinţa mea (4)

E şi-n os şi-n suflet, după voia Ta.
Priveşte-mă, Doamne, să fiu izbăvit
Şi, prin a Ta milă, să fiu mântuit,
Căci nu cel din moarte Te va pomeni (5)
Ci doar cel în viaţă, Te-o mărturisi.

10. Pentru că Domnul ascultă rugăciunea lui David, duşmanii săi ar

trebui să se îndepărteze şi să se ruşineze

6:8 Îndepărtaţi-vă de mine voi, meşteri ai fărădelegeii,

că auzit-a Domnul glasul plângerii mele;
6:9 Domnul mi-a auzit ruga,
Domnul mi-a primit rugăciunea.
6:10 Să se ruşineze şi foarte să se tulbure toţi vrăjmaşii mei,
acum, degrab să dea înapoi copleşiţi de ruşine.

~ 25 ~
 Ai fărădelegii meşteri, voi m-aţi prins. (8)
Daţi-vă în lături, Domnul v-a învins.

Ruga mea fierbinte Domnu-a auzit, (9)

Ruga mea fierbinte Domnul a primit.
Toţi vrăjmaşii mei să fie tulburaţi (10)
Şi să dea-napoi degrabă ruşinaţi.

11. Domnul este un judecător drept

7:11 Dumnezeu, judecător drept şi tare şi îndelung-răbdător,

mânia nu şi-o aduce în fiecare zi.

Doamne, tu le judeci toate, cum vei şti, (11)

Nu dezlegi mânia-n fiecare zi.

12. Domnul este însă un judecător aspru

7:12 Dacă nu vă veţi întoarce, El sabia Şi-o va face să lucească,

arcul Şi l-a încordat şi l-a pregătit
7:13 şi’n el a gătit unelte de moarte;
săgeţile Lui sunt gata pentru cei ce ard în mânie.

Cei ce nu se-ndreaptă vor vedea lucind (12)

Săbiile tăioase, arcuri ce se-ntind,
Unelte de moarte care vor lovi (13)
Când mânia-Ţi Doamne s-o dezlănţui.

13. Omul este atât de mărunt încât este de mirare că Domnul are grijă de
el

8:3 Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale,

luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat:
8:4 Ce este omul că-ţi aminteşti de el?
sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?

Cerul peste lume de Tine-i lucrat, (3)

Stelele şi luna le-ai întemeiat.

Ce este, dar, omul, de îţi vezi de el? (4)

Fiul lui ce este de gândeşti la el?

~ 26 ~
 21:6 Dar eu sunt vierme şi nu om,
ocara oamenilor şi defăimarea poporului.
21:7 Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit,
grăind cu buzele, clătinându-şi capul:
21:8 "Nădăjduit-a în Domnul; acum să-l izbăvească;
să-l mântuiască pentru că îl vrea".
21:9 Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece,
nădejdea mea, de lângă sânul maicii mele.

Dar eu sunt un vierme nu un om curat, (6)

Doar o defăimare şi-o ocară sunt, (7)
M-au batjocorit ca pe ceva mărunt,
Şi-au grăit din buze, clătinând din cap:
„Domn a vrut? Să-l scape Domnul de casap. (8)
A sperat în Domnul? Domnul, dacă vrea,
Să vină acuma-n apărarea sa!“

Tu eşti Cela care din păcat m-ai scos, (9)

Lângă sânul mamei blând şi cuvios.

14. Dumnezeu i-a dat omului o poziţie şi o răspundere pe care trebuie să

le respecte

8:5 Micşoratu-l-ai pentru o clipă mai prejos de îngeri,

cu slavă şi cu cinste l-ai încununat.
8:6 şi l-ai pus peste lucrul mâinilor Tale,
pe toate le-ai supus sub picioarele lui.
8:7 oile şi boii, da, totul,
chiar şi fiarele câmpului,
8:8 păsările cerului şi peştii mării,
cele ce străbat cărările mărilor.

Mai prejos de îngeri pe om Tu l-ai pus, (5)

Peste dobitoace, Tu l-ai pus mai sus. (6)

Cu slavă şi cinste l-ai încununat,

Lucrul mâinii Tale în grijă i-ai dat,
I-ai pus sub picioare toate câte pier:
Oi şi boi şi fiare, pasărea din cer, (7)

~ 27 ~
 Peştii din oceane ce-n adânc străbat (8)
Drumul de sub ape doar de ei umblat.

15. Domnul este un ajutor pentru cei săraci

9:9 Şi a făcut Domnul scăpare săracului,

ajutor la vreme de necaz.

Când necazul cade peste cel sărman, (9)

Numai Domnu-l trage-n sus, către liman.

9:37 Dorinţa sărmanilor ai auzit-o Doamne,

auzul Tău a luat aminte la râvna inimii lor
9:38 spre judecarea orfanului şi sărmanului,
ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.

Către Tine, Doamne, cei sărmani dau zor, (37)

Râvna întru Domnul e-n inima lor.
Orfanul, sărmanul, Doamne, ai Tăi sânt, (38)
Cei răi să dispară de pe-acest pământ.

11:5 „Pentru necazul săracilor

şi pentru suspinul sărmanilor
acum Mă voi scula, zice Domnul,
îi le voi aşeza în mântuire, întru aceasta Eu voi vorbi
deschis“.
11:6 Cuvintele Domnului, cuvinte curate,
argint lămurit în foc, cercat în pământ,
de şapte ori trecut prin curăţire.

„Pentru că săracul de necaz e plin, (5)

Pentru că sărmanul zace în suspin,“
Zice Domnul nostru, „Eu mă voi scula
Şi în mântuire îi voi aşeza,

Eu întru aceasta voi vorbi deschis!“

Şi-a Domnului vorbă nu e doar un vis,
E vorbă curată, argint lămurit, (6)
Şi, prin şapte focuri, la rând, curăţit.

~ 28 ~
16. Se înşeală necredincioşii că Domnul nu vede ce se întâmplă pe
pământ

9:31 Că a zis în inima lui: "Dumnezeu a uitat,

Şi-a întors faţa ca pân’la urmă să nu mă vadă…".

Că-n inimă-şi zice, cu glas înfundat: (31)

„Domnul nu mă vede, Domnul m-a uitat. “

9:33 De ce l-a întărâtat necredinciosul pe Dumnezeu?

Pentru că a zis în inima lui: „Nu, El nu va cerceta!“

Păcătosu-şi zice, în prostia sa: (33)

„Domnul nu mă vede, nu va cerceta!“

17. De la Domnul vine înţelepciunea

15:7 Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înţelepţit,

întru aceasta până şi noaptea mă învaţă inima.

Eu, pe Domnul care m-a înţelepţit, (7)

Să-l cânt zi şi noapte mă simt îmboldit,

15:11 Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii;

cu faţa Ta de veselie mă vei umple;
de-a dreapta Ta, eterne desfătări.

Tu mi-ai dăruit ale vieţii cântări (11)

Şi, la dreapta Ta, eterne desfătări.

18. În imagini poetice psalmii ilustrează puterea Domnului

17:6 Şi-ntru necazul meu L-am chemat pe Domnul,

către Dumnezeul meu am strigat.
Din locaşul Său cel sfânt auzit-a glasul meu,
strigarea mea de dinaintea Lui, va intra în auzul Său.
17:7 Şi pământul s-a clătinat şi s-a cutremurat,
temeliile munţilor au fremătat şi s’au clătinat,
că Dumnezeu S’a mâniat pe ele.
17:8 Întru mânia Lui fum s-a ridicat

~ 29 ~
 pară de foc din faţa Lui se aprinde,
cărbuni se atâţă din parte-I.
17:9 El cerurile le-a aplecat şi S-a pogoorât,
negură sub picioarele Lui.
17:10 Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat,
pe aripile vântului zburat-a.
17:11 El şi-a pus întunericul săI ţină perdea,
cortul Său împrejurul Său,
apă’ntunecoasă în norii văzduhului.
17:12 Mişcatu-s’au norii de strălucirea feţei Sale,
grindină şi cărbuni aprinşi.
17:13 Domnul a tunat din cer,
Domnul Cel-Preaînalt Şi-a dat glasul Său;
17:14 trimis-a săgeţi şi i-a risipit,
fulgere înmulţit-a şi i-a răvăşit.
17:15 Şi s’au arătat izvoarele apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii,
de certarea Ta, Doamne,
la suflarea vântului mâniei Tale.

L-am chemat pe Domnul într-al meu necaz, (6)

La duşmani în cale să pună zăgaz,
Către Domnu-n gura mare am strigat.
Din Lăcaşul Său cel sfânt m-a ascultat,
Înaintea Lui strigarea mea va sta
Şi-n auzul Lui cu rugă va intra.
Şi pământul tare s-a cutremurat (7)
Pân-la temelie munţii-au fremătat,
Domnul, cu mânie în ochi, i-a privit,
Până în străfunduri El i-a zgâlţâit.
Din mânia Lui s-a ridicat un fum, (8)
Focul şi cărbunii s-au schimbat în scrum.
Cerul peste lume El l-a pogorât, (9)
Neguri sub picioare s-au deszăvorât.
S-a suit în grabă pe un heruvim (10)
Cu arípi de vânt în zborul lui sublim.
A pus întuneric să-I ţină perdea, (11)
Cortul Lui să fie, împrejur să-I stea,
Apă-ntunecoasă şi de nepătruns,
În văzduhuri norii să-L ţină ascuns. (12)

~ 30 ~
 De-a Sa strălucire norii sunt atinşi,
Se prefac în grindini de cărbuni aprinşi.

Domnul peste lume a tunat din cer, (13)

Domnul PreaÎnalt cu glasul lui de fier.
A trimis săgeţi, pe toţi i-a risipit, (14)
Fulgere-nmulţit-a şi i-a răvăşti.

Apele-şi arată izvoarele vii, (15)

Se arată ale lumii temelii.
Peste tot pământul vântul a suflat,
Cu suflul mâniei, toate le-ai certat.

19. Pe om trebuie să îl stăpânească frica de Dumnezeu care să îl

împiedice să facă rău

18:9 …frica Domnului este curată,

rămâne în veacul veacului;
judecăţile Domnului sunt adevărate:
îndreptăţite toate.

Şi frica de Domnul e balsam curat, (10)

Pe om de la rele l-a îndepărtat.
Pe om de la rele l-a îndepărtat.
Judecata-Ţi, Doamne, prag adevărat,
Cale-ndreptăţită, cale de urmat.

20. Omul nu e în stare să îşi cunoască toate greşelile şi numai Domnul îl

poate judeca şi ajuta

18:12 Greşalele cine le va pricepe?

de greşalele mele cele ascunse curăţeşte-mă
18:13 şi de ale altora fereşte pe robul Tău;
dacă ele nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi
şi de păcat mare mă voi curăţi.

Cine-şi va pricepe multele-i greşeli? (12)

Tu, de ele, Doamne, vino să mă speli!
Dar, şi de-ale altora să mă fereşti (13)
Şi, pe robul Tău, cu milă, să-l păzeşti.

~ 31 ~
21. Greutăţile vieţii pot fi atât de mari că David (omul) se încumetă
uneori să Îl îndemne şi aproape să îl apostrofeze pe Dumnezeu şi să
se întrebe dacă nu cumva Domnul l-a uitat (enumerarea aceasta este
făcută şi de către Nicu Steinhardt în Escale în timp şi spaţiu, Noapte
şi frig)

7:6 Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta,

înalţă-Te pân’la hotarele duşmanilor mei;
scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai
poruncit-o

Ridică-Te, Doamne-ntru mânia Ta (6)

La hotaru-n care dúşmanul va sta.
Galsul Tău să fie de toţi auzit
Şi cu toţi să afle ce ai poruncit.

9:19 Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul;

păgânii să fie judecaţi înaintea Ta;

Şi atunci când omul prea s-a îngâmfat, (19)

Scoală-Te, Tu, Doamne, ia-l la judecat.

9:21 De ce, Doamne, stai Tu departe?

De ce ne treci cu vederea la vreme de necaz?

De ce oare, Doamne, Tu departe stai (21)

Şi, printre necazuri, un semn nu ne dai?

12:1 Până când, Doamne, mă vei uita cu totul?

până când vei întoarce faţa de la mine?
12:2 Până când voi pune îngândurări în sufletul meu,
durere în inima mea ziua şi noaptea?

Oare de ce, Doamne, de tot m-ai uitat? (1)

Faţa de la mine de ce Ţi-ai luat?
Până când voi pune în sufletul meu (2)
Gânduri cu-ntristare, zi, noapte, mereu?

21:1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine; de

~ 32 ~
 ce m-ai părăsit?
Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşalelor
mele.

Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? (1)

Prin cuvinte păcătoase am greşit?

34:23 Scoală-Te, Doamne şi ia aminte la judecata mea,

Dumnezeul meu şi Domnul meu, ia aminte la pricina
mea.

Ia aminte, Doamne, la pricína mea (23)

Căci eu aştept, Doamne, judecata Ta.

43:23 Deşteaptă-Te, Daomne, de ce dormi?

Scoală-Te şi nu Te lepăda de noi pân’la sfârşit.
43:24 De ce-Ţi întorci faţa?
Uiţi Tu oare de sărăcia şi de necazul nostru?

Deşteaptă-Te, Doamne, de ce-ai adormit? (23)

Nu Te lepăda de noi pân’la sfârşit!

De ce, oare, faţa de la noi Ţi-ai luat (24)

Şi-n necazul nostru singuri ne-ai lăsat?

Psalmii si morala actuala

Pentru un om al Vechiului Testament, psalmii sunt conformi cu cele mai
înalte comandamente morale: i – Omul trebuie să-L asculte şi să-L laude
(cânte, vestească) pe Dumnezeu; ii – Omul trebuie să ştie şi să se teamă că
Dumnezeu îl va judeca după faptele sale (cu dreptate, cu asprime, dar, poate,
şi cu ceva milă, indulgenţă); iii – Omul trebuie să respecte cuvântul
Domnului căci cei care nu îl respectă, cei care îl necăjesc pe Domnul vor fi
crunt pedepsiţi; IV – Omul trebuie să se roage către Domnul.
Pentru un om al Noului Testament lucrurile sunt ceva mai diferite din
punct de vedere moral: pedepsirea (cruntă) a celor care nu respectă cuvântul
Domnului şi a celor care îi necăjesc pe cei care îl respectă se înlocuieşte
(îndulceşte, ameliorează) cu iertarea , mai ales dacă cei în cauză se căiesc.

~ 33 ~
 Mai târziu, o nouă viziune a trestiei gânditoare (Pascal [30]) se
înfăţişează omului care se simte încântat şi mulţumit dacă poate vedea cerul
înstelat de-asupra sa şi poate simţi legea morală în lăuntrul său (Kant [31]).
În fine, mintea iscoditoare şi cârcotaşă a omului de azi (şi din totdeauna)
se îndreaptă acum cu îndoială chiar spre piatra de temelie a relaţiei dintre om
şi Dumnezeu: rugăciunea. Şi începe să considere că aceasta nu este un act
întru totul moral. Ba chiar dimpotrivă.
Rugăciunea, ca relaţia pe care tradiţia o stabileşte între om şi divinitate,
are mai curând un caracter mercantil. Omul greşeşte şi domnul pedepseşte.
Omul bine făptuieşte şi Domnul răsplăteşte. Un contract! (Mulţi au o
oarecare aversiune faţă de astfel de contracte.) Iar când omul greşeşte şi se
roagă, Domnul, poate, îl iartă.
Dar, astfel privită, rugăciunea este nu numai imorală, ci chiar dublu
imorală, deoarece implică un act imoral atât din partea celui care roagă cât şi
din partea celui care este rugat.
Să zicem că eu am făptuit ceva (sau nu am făptuit ceea ce trebuia să
făptuiesc); acest lucru este un bine sau un rău. Să privim mai întâi lucrurile
din partea mea, a făptuitorului. Dacă ceea ce am făcut este un bine atunci a
ruga, a solicita, deci, o răsplată pentru binele pe care l-am făptuit nu este de
loc un lucru moral, căci un bine ar trebui făptuit dezinteresat, nu-i aşa, altfel
nu mai e chiar un bine, e un simplu negoţ. Dacă ceea ce am făptuit este un
lucru rău atunci a cere o răsplată sau a cere încetarea pedepsei pe care aş fi
meritat-o ca urmare a răului făptuit este de asemenea un lucru imoral. Dacă
regret cu adevărat răul făcut, singurul lucru cu adevărat moral ar fi acela de a
încerca să îndrept lucrul rău făcut sau, cel puţin, să încerc să nu mai făptuiesc
ceva asemănător mai târziu.
Să privim acum puţin lucrurile din partea Celui care este rugat. Dacă este
vorba despre un lucru de bine, de ce tebuie ca El să fie rugat pentru a oferi o
răsplată? Ar trebui să ofere acea răsplată fără a mai fi rugat conform
contractului implicit: bine contra răsplată, rău contra pedeapsă. Dar dacă El
aşteaptă ca o rugăciune să îi aducă aminte de îndatorirea Sa (într-un contract
chiar şi Dumnezeu are îndatoriri, nu?) atunci atitudinea Sa nu e pe de-a
întregul morală. Iar dacă eu am făptuit un lucru rău, atunci nicicum nu ar
trebui să aştepte ca o simplă rugăciune să îl facă să uite de pedeapsa pe care
trebuia să mi-o aplice. Numai oamenii pot ierta, pentru că sunt slabi. El nu
are dreptul să ierte ci doar să urmărească dacă cel care regretă fapta rea s-a
îndreptat cu adevărat. A ierta este în acest caz un act imoral cel puţin prin
raportare la alţii care au făptuit acelaşi lucru rău şi care ar trebui şi ei să fie
iertaţi, altfel ar fi nedreptăţiţi (alt act imoral). Iar dacă toată lumea e iertată
atunci ce rost mai are contractul? Ce rost mai are distincţia după faptă şi
răsplată?

~ 34 ~
 Şi atunci cum ar fi corect? Pentru (unii) dintre oamenii zilelor noastre
pare foarte simplu: corect e să fac binele (sau, cel puţin, să nu fac răul) şi să
nu aştept pentru asta vreo răsplată de la cineva, fie el şi Dumnezeu. „Absolut
pură va fi acea religie în centrul căreia va sta o iubire pentru care nu se
promite nimic şi în care facerea binelui este fără răsplată“ (Gabriel Liiceanu,
[29]). (Ar putea fi, eventual, schimbat cuvântul „iubire“ cu „datorie“). Iar
dacă am făptuit totuşi răul, să încerc să-l repar (sau cel puţin, să nu îl repet) şi
asta nu de teama vreunei pedepse din partea cuiva, fie că e vorba de legea
omului sau legea lui Dumnezeu.
...Toate bune şi frumoase, dar ce te faci cu disperarea?... Când nu mai
există nici o speranţă, singura speranţă care mai poate exista, totuşi, este
Dumnezeu!
Oricum, un filon continuu uneşte epocile gândirii şi simţirii: că omul,
trăind între oameni, într-un Univers stăpânit de o ordine divină greu
inteligibilă sau, mai curând, neinteligibilă, are de respectat anumite reguli
morale pe care el trebuie să le desluşească treptat, treptat, pe măsura
derizoriilor sale puteri şi modestei sale inteligenţe.
Un om al zilelor noastre ar putea fi surprins într-un mod ce-i va da de
gândit de violenţa ce răzbate din versurile unor psalmi:

57:6 Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor; măselele leilor

le-a sfărâmat Domnul.

Dinţii lor din gură Domnul va zdrobi, (6)

Ale lor măsele le va nimici.

128:3 Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor;

128:4 Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoşilor.

Pe la spate păcătoşii-au uneltit (3)

Şi nelegiuirea ei şi-au prelungit,
Dar Domnul e drept şi drept a procedat (4)
Când la păcătoşi grumazu-a retezat.

136:8 Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va

răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă.
136:9 Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.

~ 35 ~
 O, tu ticăloasă fiică ce-ai ieşit (8)
Dintr-un Babilon pe veci ticăloşit,
Fericit e cel care-ţi va fi plătit (9)
Aşa cum şi tu pe noi ne-ai răsplătit!
Fericit acela ce-ţi va apuca
Pruncii şi de piatră îi va arunca.

(Mulţi însă – de exemplu printre compozitorii care au pus acest psalm pe

muzică - pur şi simplu ignoră ultimul verset al psalmului 136!)

151:7 Iar eu, smulgându-i sabia, i-am taiat capul şi am ridicat

ocara de pe fii lui Israel.

Sabia i-am smuls şi capul i-am tăiat, (7)

De pe Israel ocara am luat

Pentru a accepta astfel de lucruri, de cele mai multe ori s-a încercat o
interpretarea figurativă. Să nu uităm însă: acele vremuri nu erau nişte vremuri
blânde. Dar când au fost vremurile blânde?

Probleme controversate
Se spune, pe drept cuvânt, că Vechiul Testament şi apoi Noul Testament
sunt propovăduitoare ale unei religii monoteiste (deci care admite existenţa
unui singur Dumnezeu) şi universale (deci se referă la toţi oamenii).

a) Dumnezeul Unic. După cum se ştie însă, acceptarea unei religii

monoteiste aşa cum o aducea Moise nu a fost uşor primită de poporul evreu şi
multe victime au trebuit să piară până ce ideea unui Dumnezeu unic să poată
fi integral acceptată. Urmele modului de gândire politeist se văd însă chiar şi
în psalmi. Astfel, în unii psalmi, Dumnul nu apare ca un Dumnezeu unic ci ca
unul dintre Dumnezei, însă cel mai puternic:

81:1 Dumnezeu a stat în adunare de dumnezei

şi în mijloc de Dumnezei îi va deosebi
81:2 Până când veţi judeca voi cu nedreptate
şi îi veţi acoperi pe păcătoşi?
81:3 Cumpăniţi asupra orfanului şi săracului,
faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.

~ 36 ~
 81:4 Scăpaţi-l pe cel sărman şi pe cel nevoiaş,
din mina păcătosuluiscăpaţi-l.

Dumnezeu a stat în grup de dumnezei, (1)

Şi, în adunare, i-a mustrat pe ei:

„Până când nedrept voi tot veţi judeca (2)

Şi, pe păcătoşi, voi îi veţi apăra?
Judecaţi cu grijă sărac şi orfan, (3)
Cel ce e smerit şi cel ce e sărman.
Scăpaţi pe sărman şi pe cel nevoiaş, (4)
De cel păcătos şi de cel cârcotaş.“

Aceşti alţi Dumnezei nu sunt însă atotputernici, sunt în fapt fiii

Domnului şi, mai mult, sunt muritori:

81:6 Eu am zis: „Dumnezei sunteţi voi“.

81:7 Dar voi ca nişte oameni muriţi
şi ca unul din dregători cădeţi.

„Şi am zis atunci: - Voi sunteţi Dumnezei, (6)

Fiii Celui-Preaînalt întru temei,
Însă voi, ca nişte oameni tot muriţi, (7)
Ca un dregător, curând, şi voi pieriţi.“

b) Dumnezeul tuturor oamenilor.

În psalmi Dumnezeu nu apare ca Dumnezeu al tuturor oamenilor ci ca

Dumnezeu (numai) al lui Israel:

45:7 Domnezeul puterilor e cu noi,

El e ocrotitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Domnul Cel puternic este lângă noi, (7)

Al lui Iacob Domn păzeşte peste noi!

134:12 şi pământul lor l-a dat ca moştenire,

moştenire lui Israel, poporului Său.

~ 37 ~
 Iar pământul lor l-a dat ca moştenit (12)
Către Israel, poporul Său iubit.

147:8 Cuvântul său i-l vesteşte lui Iacob,

îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel.
147:9 Nu astfel a făcut oricărui neam
şi nici nu le-a arătat judecăţile Sale.

El, cuvântul Său, lui Iacob i-a vestit (8)

Şi lui Israel îndreptări i-a sortit.

Nu de orice neam El s-a apropiat, (9)

Nu oricui dreptatea Sa a arătat!

Şi tocmai de aceea, Domnul îi pedepseşte pe cei ai lui Israel când se abat

de la drumul drept:

77:21 Iată deci că Domnul a auzit şi S’a mâniat

şi foc s’a aprins în Iacob
şi mânie s’ ridicat împotriva lui Israel,
77:22 fiindcă ei n’au crezut în Du,mnezeu
şi nici n’au nădăjduit în mântuirea Lui.

Iată, însă, Domnul că i-a auzit (21)

Şi, de necredinţă, tare s-a mâhnit.
Către Iacob, iată, focul şi-a aprins,
Către Israel mânia şi-a întins,
Căci nădejde-n Domnul nu au mai avut (22)
Şi în mântuirea Lui n-au mai crezut.

77:31 Dar pe când mâncarea încă era în gura lor,

mânia lui Dumnezeu s’a ridicat asupră-le
şi i-a ucis pe îmbuibaţii lor
şi aleşilor lui Israel le-a împleticit picioarele.

Dar, pe când mâncarea în gură le-a stat,

Mânia lui Domnul crunt s-a ridicat, (31)
I-a ucis în grabă pe cei îmbuibaţi,
Ai lui Israel mult prea nedemni fârtaţi.

~ 38 ~
 Pe de altă parte, Dumnezeu este stăpânul tuturor neamurilor, şi, deci, şi
ceilalţi oameni trebuie să-L asculte şi să-I recunoască puterea:

21:27 Toate marginile pământului îşi vor aminti şi

se vor întoarce laDomnul.
în faţa Lui se vor închina toate ginţile neamurilor,
21:28 că a Domnului este împărăţia
şi El stăpâneşte peste neamuri.

Tot pământul mare la Domn va privi, (27)

Neamurile toate-nchinate-I vor fi,
Căci împărăţia toată e a Sa, (28)
Neamurile toate Îl vor asculta.

81:8 Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul,

că’n stăpânirea Ta sunt toate neamurile.

Scoală-Te, Tu, Doamne, spre a judeca (8)

Neamuri şi pământuri, stăpânirea Ta.

(Abia în Noul Testament lucrurile vor deveni mai clare.)

Comentatori creştini ai psalmilor

Psaltirea se află în centrul cultului şi ritului creştin. Importanţa ei a făcut
ca numeroşi să fie acei care au comentat şi au interpretat psalmii. Ca să dăm
doar pe câţive dintre cei care au făcut acest lucru, putem enumera, de
exemplu, după [20]: Sf. Vasile cel Mare (330-379, născut în Capadocia) (1,
29, 32, 103), Sf. Grigorie de Nyssa (aprox 335 – 394 sau 395, născut în
Capadocia) (2, 36, 47, 68, 117, 123), Fericitul Ieronim (aprox 340, 350 –
aprox 420, considerat autorul Versiunii Vulgata a Bibliei) (5, 9, 14, 66, 73,
74, 90, 107, 127, 132, 143, 147), Fericitul Augustin (354 – 430, operă vastă,
autorul vestitelor Confesiuni) (6, 37, 40, 47, 50, 52, 63, 65, 72, 84, 96, 98,
106, 112, 113, 117, 118, 120, 129, 132, 137, 139, 140, 145), Sf. Ioan
Damaschin (aprox. 676 – 749, născut în Siria, considerat ultimul părinte
bisericesc) (13, 54, 134), Sf. Maxim Mărturisitorul (580-562, apare în
Filocalia) (23, 38, 43, 48, 103, 118), Nichita Stihatul (aprox 1005 – aprox.
1090, stareţ al mănăstirii Studion din Constantinopol) (22, 65), Sf. Atanasie
cel Mare (295-373, al 20-lea patriarh al Bisericii din Alexandria, rol de
seamă în combaterea arianismului) (23, 48, 54, 71, 81, 82, 96, 118, 138), Sf.

~ 39 ~
Macarie cel Mare (295-392, Numit şi Macarie Egipteanul, ucenicul Sf.
Antonie cel Mare) (25, 113), Sf. Ioan Hristostom (sau Ioan Gură de Aur)
(347-407, arhiepiscop de Constantinopol) (26, 61, 83, 94, 101, 102, 114, 118,
129, 151), Nicolae Cabasilla (1319 sau 1323 – 1391, teolog şi mistic
bizantin) (33, 94), Sf. Isihie al Ierusalimului (secolul V, mort în 450) (34),
Apostolos Makrakis (1831-1905, teolog, preot, filozof grec, controversat)
(35), Sf. Grigorie Palama (1296-1359, Arhipiscopul Tesalonicului) (35), Sf.
Chiril al Alexandriei (378 – 444, Patriarh al Alexandriei) (40), Cassiodor
(aprox 485 – aprox 585, a comentat fiecare psalm in parte) (44, 45, 48, 71,
74, 77, 88, 90, 131), Sf. Chiril al Ierusalimului (aprox 313,315 - 386) (44,
146), Sf. Nicodim Aghioritul (1749 – 1809)[49] (51), Sf. Grigorie Teologul
(329-390, născut în Cezareea Capadociei, episcop, parinte al bisericii) (51),
Sf. Simeon Noul Teolog (949 – 1022, născut în Galateea, poartă numele de
„Cuvântător de Dumnezeu”)(61), Diadoh al Foticeii (episcop al Foticeii din
Epirul vechi, secolul V) (61), Sf. Ioan Casian (aprox 360 – 435, născut
probabil în Dobrogea, Scythia Minor) (62, 130), Sf. Ciprian de Cartagina
(200-258, Episcop de Cartagina) (63, 74), Sf. Irineu de Lugdunum (sau de
Lyon) (aprox. 130-200, episcop de Lugdunum născut în Asia Mică) (68), Sf.
Ioan Scărarul (numit şi Sf. Ioan din Sinai sau Sf. Ioan Sinaitul, sau Ioan
Scolasticul sau Ioan Climax) (579-649)(69, 90, 118, 136), Origen (sau
Origen Adamantius) (184/185 – 253/254, teolog din Alexandria) (79, 118),
Sf. Ambrozie (în latină Sanctus Ambrosius, italiană Sant'Ambrogio, engleză
Saint Ambrose) ( aprox 339 - 397) (81), Patriarhul Calist (Patriarh al
Constantinopolului) (mort în 1363) (81), Sf. Isaac Sirul (cunoscut şi sub
numele Abba Isaac sau Isaac din Ninive) (secolul VII) (93, 114, 144), Sf.
Grigorie de Nazianz (330 – 389 sau 390, născut în Nazianz, episcop) (102,
103, 138), Sf. Chiril al Ierusalimului (315 – 386, arhiepiscop al
Ierusalimului) (102), Calist Catafygiotul (secolul XIV, prezent în Filocalia)
(103), Sf. Clement Romanul (secolul I, unul din Părinţii Apostolici, numit şi
Clement din Roma, Papă sub numele Clement I între 88-97) (117), Sf. Ilarie
(secolul IV, episcop de Poitiers, în franceză Saint Hilaire de Poitiers) (118),
Didim cel Orb (circa 313 – circa 398, scriitor bisericesc din Alexandria)
(118), Eusebiu de Cezareea (sau Eusebius Pamphili, 265 – 339, episcop în
Cezareea) (118, 120), Avva Dorotei (secolul IV) (136).

Psalmii şi muzica
Psalmii erau iniţial cântece pe care un cântăreţ le cânta acompaniindu-se
de un instrument. Cuvântul psalm, de altfel, vine de la „psalterion” care în

~ 40 ~
greaca veche (ψαλτήριον - psaltērion), este numele unui instrument cu
coarde asemănător cu harpa. David însuşi era constructor de astfel de
instrumente pe care le folosea pentru a se acompania în timp ce cânta imnele
închinate Domnului.

151:2 Mâinile mele au făcut o harpă

şi degetele mele au alcătuit o psaltire.
151:3 Şi cine-I va vesti Domnului meu?

O psaltire am făcut cu mâna mea.

Cine-această veste Domnului va da? (3)

În timpul cântării psalmilor, pe lângă psalterion (psaltire) se foloseau şi

alte instrumente de acompaniament: alăute (sau ţitere), timpane, trâmbiţe,
ţimbale, flaute.

32:2 Lăudaţi pe Domnul în alăută,

în psaltire cu zece strune cântaţi-I.

La psalterion pe Domnul să-l cântaţi (2)

Şi la alăută să Îl lăudaţi.

58:8 Deşteaptă-te, tu, slava mea,

treziţi-vă, voi, psaltire şi alăută!;
în zori mă voi trezi.

Alăută şi psaltire vă treziţi (8)

Ca, în zori de ziuă, cu mine să fiţi.

80:2 Alegeţi un psalm şi aduceţi timpanul;

dulcea psaltire cu alăută.
80:3 Sunaţi din trâmbiţă la lună nouă,
în ziua cea vestită a sărbătorii noastre!

Alegeţi un psalm, aduceţi un timpan, (2)

O dulce psaltire, să nu stăm în van,
Trâmbiţi, alăute, să sărbătorim (3)
Şi sub luna nouă să ne veselim!

~ 41 ~
91:1 Bine este a ne mărturisi Domnului
şi a-I cânta numelui Tău, Preaînalte,
91:2 a vesti dimineaţa mila Ta
şi adevărul Tău în toată noaptea
91:3 pe psaltire cu zece strune, prin cântec de alăută.

Domnului e bine-a te mărturisi, (1)

Numele Tău, Doamne, noi îl vom slăvi.
Dimineaţa, mila Ta o vom vesti, (2)
Noaptea, adevărul Tău îl vom rosti.

Psaltirea cu zece strune va cânta, (3)

Alăuta blândă un cântec va da.

107:2 Deşteptaţi-vă, voi, pslatire şi alăută!;

în zori mă voi trezi.

Psaltiri, alăute, să vă deşteptaţi (2)

Şi, în zori de ziuă, slavă să cântaţi!

143:9 Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta,

în psaltire cu zece strune Îţi voi cânta Ţie,

Doamne, o cântare nouă îţi voi da, (9)

Psaltirea cu zece strune va cânta,

149:3 Să laude numele Lui în horă;

din timpane şi în psaltire să-I cânte Lui.

Numele-I în horă să îl lăudaţi, (3)

Din psaltiri, timpane voi să Îi cântaţi.

150:3 Lăudaţi-L în glas de trâmbiţă;

lăudaţi-L în psaltire şi’n alăută.
150:4 Lăudaţi-L în timpane şi în horă,
lăudaţi-L în strune şi în flaute.
150:5 Lăudaţi-L în ţimbale bine răsunătoare,
lăudaţi-L în ţimbale de strigare.

~ 42 ~
 Şi, în glas de trâmbiţi, să Îl lăudaţi, (3)
Psaltiri, alăută, voi să-L lăudaţi,
În timpane,-n horă voi să-L lăudaţi, (4)
În strune, în flaut, voi să-L lăudaţi
Sunet de ţimbale, voi să-l Lăudaţi, (5)
Glasuri de ţimbale, voi să-L lăudaţi!

Toţi psalmii şi în nenumărate rânduri fiecare psalm în parte, au fost puşi

pe muzică. În fond, încă de la origine psalmii au fost “cântări”. De-a lungul a
sute de ani compozitorii geniali sau simpli amatori s-au simţit îmboldiţi în a-
şi exercita îndemânarea de a pune pe muzică versetele vechi de mii de ani.
Este greu, este imposibil să se inventarieze toate aceste încercări când mai
reuşite, când mai stângace, când de-a dreptul geniale. (În [50] se încearcă un
astfel de inventar.) Au fost variante de sine stătătoare corale, corale cu
acompaniament orchestral, parţi ale altor compoziţii mai ample (cantate,
oratorii şi chiar simfonii), etc.Vom da aici numai câteva exemple ce nu au
pretenţia de a trece în revistă nici pe cei mai mari compozitori, nici cele mai
semnificative transpuneri muzicale ale lor.

Prenume Nume Perioada Originea Psalmi

(cf. Biblia
Masoretică)
Mark Adamo 1962- American 97
italian
Samuel Adler 1928- American 24, 40, 121,
(nascut in 150
Germania)
Mark Alburger 1957- American 1-48, 51, 55,
57, 91, 92,
109, 110,
112, 121,
126, 137,144
Charles- Alkan 1813-1888 Francez 137
Valentin
Gregorio Allegri 1582-1652 Italian 51
David Amram 1930- American 137
Thomas Attwood 1765-1838 Englez 53
Johann Bach 1685-1750 German 19 (BWV
Sebastian 76), 22
(BWV 75),

~ 43 ~
 23 (în cantata
BWV 112),
29 (BWV
148), 38
(BWV 25),
50 (BWV
17), 75
(BWV 29),
103 (BWV
69a), 104
(BWV 187),
129 (BWV
131), 115 (în
cantata BWV
196), 115 (în
cantata BWV
196) , 124 (în
cantatele
BWV 178,
BWV 14),
130 (în
cantata BWV
131), 149
(BWV 190),
150 (BWV
190)
James Leith Bain 1860-1925 Scoţian 23
Macbeth
Edward Bairstow 1874-1946 Englez 51
Joseph Barnby 1838-1896 Englez 97, 44
Bernard Barrell 1919-2005 Englez 98, 100, 122,
139, 150
John L. Bell 1949- Scoţian 137
Sir Lennox Berkeley 1903-1989 Englez 23 (Op. 91,
Randal No. 1 )
Francis
Leonard Bernstein 1918-1990 American 2, 23 (în
Chichester
Psalms)

~ 44 ~
William Billings 1746-1800 American 148
Lili Boulanger 1893-1918 Franceză 24, 129, 130
Louis Bourgeois 1510-1560 Francez 98, 100, 121,
124
William Boyce 1711-1779 Englez 122
Johannes Brahms 1833-1897 Austriac 13, 51, 126
(În recviemul
german)
Benjamin Britten 1913-1976 Englez 150
Anton Bruckner 1824-1896 Austria 22, 112, 114,
146, 150
Nicolaus Bruhns 1665-1697 German 130
William Byrd 1540(1539) Englez 51, 78, 119
-1623
John Calkin 1827-1905 Englez 51
Baptiste
John Wall Callcott 1816-1903 Englez 51
Louie Calleja 1973- Filipine 51
Madrid
Thomas Campion 1567-1620 Englez 51
Marc- Charpentier 1643-1704 Francez 112, 122,
Antoine 130, 137
Mikalojus Čiurlionis 1875-1911 Lituanian 130
Konstantinas
Leonard Cohen 1934- Canadian 137
Robert Cooke 1768-1814 Englez 45, 7
John Corigliano 1938- American 8
Henry Cowell 1897-1965 American 121
Paul Creston 1906-1985 American 23
Italian
Giovani Palestrina 1525(1526) Italian 137
Pierluigi (da) -1594
John Davy 1763-1824 Englez 47
Tomás Luis Victoria (de) 1548-1611 Spaniol 51

~ 45 ~
Michel Delalande 1657-1726 Francez 130
Richard
Josquin Prez (des) 1450(1455) Francez 30, 31, 93,
-1521 119, 130
Orlando Lasso (di) 1532 Franco 6, 32, 38, 51,
(1530) - Flamand 102, 121,
1594 130, 137,143
Brent Dowe 1946-2006 Jamaican 137
John Dowland 1563-1626 Englez 130
Marcel Dupré 1886-1971 Francez 130
Carl Fasch 1736-1800 German 51
Friedrich
Christian
Gerald Finzi 1901-1956 Englez 121
César Franck 1822-1890 Belgia 150
Hernando Franco 1532-1585 Spaniol 51
Harald Fryklöf 1882-1919 Suedez 51
Andrea Gabrieli 1532(1533) Italian 130
-1585
José Garcia 1767-1830 Brazilian 51
Maurício
Nunes
Carlo Gesualdo 1566-1613 Italian 51
Charles H. Giffen 1940- American 22, 51, 118,
134
Christoph Gluck 1714-1787 German 8, 130
Willibald
Alexander Goehr 1932- Englez 4
Nicolas Gombert 1495-1560 Franco - 137
Flamand
Howard Goodall 1958- Englez 23, 122
John Goss 1800-1880 Englez 48
Sofia Gubaidulina 1931- Ruso - 130
Tătară
Andreas Hammer- 1611(1612) German 51
schmidt -1675

~ 46 ~
George Handel 1685-1759 German 2 (în oratoriul
Frideric Mesia), 100
(HWV 279),
130
Howard Hanson 1896-1981 American 121, 150
John Harbison 1938- American 114, 126,
133, 137
Roy Harris 1898-1979 American 150
Johann Hasse 1699-1783 German 51
Adolph
Hans Leo Hassler 1564-1612 German 51
Gustav Holst 1874-1934 Englez 148
Bo Holten 1948- Danez 23
Arthur Honegger 1892-1955 Elvetian 130
Alan Hovhaness 1911-2000 Armean 28, 130
Herbert Howells 1892-1983 Englez 23 (în
Norman lucrarea
corala
Hymnus
Paradisi)
Jessie Irvine 1836-1887 Engle- 23 (sub
Seymour zoaică numele
Crimond)
Charles Ives 1874-1954 American 14, 24, 25,
42, 54, 67,
90, 100, 135,
150
Niccolò Jommelli 1714-1774 Italian 122
Michael Joncas 1951- American 91
Zoltán Kodály 1882-1967 Ungur 121, 150
Léonin 1150-1201 Francez 118
Louis Lewandowski 1821-1894 Evreu 150 (în total
German 40 psami)
Franz Liszt 1811-1886 Ungur 13, 18, 23,
116, 129,
130, 137

~ 47 ~
George Lloyd 1913-1998 Englez 130
Antonio Lotti 1667-1740 Italian 51
Martin Luther 1483-1546 German 46
Leevi Madetoja 1887-1947 Finlandez 130
Albert Hay Malotte 1895-1964 American 23, 91
William Mathias 1934-1992 Welsh 150
Kirke Mechem 1925- American 23
Felix Mendelssohn 1809-1847 German 2, 22, 42, 43,
66, 91, 95,
100, 114,
115,130
Rózsa Miklós 1907-1995 Ungur 23
Darius Milhaud 1892-1974 Francez 121
Grzegorz Miśkiewicz 1969- Polonez 5, 8, 14, 24,
25, 41, 50, 51
Claudio Monteverdi 1567-1643 Italian 69, 110, 113,
122, 127, 147
Thomas Morley 1557(1558) Englez 130
-1602
Wolfgang Mozart 1756-1791 German 51, 130
Amadeus
Marţian Negrea 1893-1973 Român 124 (123)
Arne Nordheim 1931-2010 Norvegian 130
Vítězslav Novák 1870-1949 Ceh 130
Michael Nyman 1944- Englez 51
Evangelos Papathana- 1943- Grec 130
Odysseas ssiou
(Vanghelis)
Hubert Parry 1848-1918 Englez 122
Arvo Pärt 1935- Estonian 51, 98, 130
Harry Partch 1901-1974 American 137
Pérotin 1200- Francez 118
Daniel Pinkham 1923-2006 American 122

~ 48 ~
Michael Praetorius 1571-1621 German 51
Ebenezer Prout 1835-1909 Englez 51, 100
Henry Purcell 1659-1695 Englez 122, 130
Max Reger 1873-1916 German 100
George Rochberg 1918-2005 American 150
Johann Roman 1694-1758 Suedez 24
Helmich
Ned Rorem 1923- American 13, 70
Salamone Rossi 1570-1630 Evreu 137
(Salomone) Italian
Pedro Ruimonte 1565-1627 Spaniol 130
John Rutter 1945 - Englez 23, 98, 130,
150
Marc Sabat 1965- Canadian 130
Camille Saint-Saëns 1835-1921 Francez 18
Antonio Salieri 1750-1825 Italian 130
Girolamo Savonarola 1452-1498 Italian 31, 51
George Scaife 1874-1960 Englez 52
Arthur
Johann Schein 1586-1630 German 130
Arnold Schoenberg 1874-1951 Austriac 130
Franz Schubert 1797-1828 Austria 13, 23
(D706), 92
(D953)
Heinrich Schütz 1585-1672 German 1, 29, 98,
100, 116,
121, 130, 150
Stephen Schwartz 1948- American 137
Saverio Selecchy 1708-1788 Italian 51
Roger Sessions 1896-1985 American 130, 147,
148, 150
Andris Solims 1968- Leton 51
John Stainer 1840-1901 Englez 41

~ 49 ~
Charles Stanford 1852-1924 Irlandez 119, 150
Villiers
Robert Starer 1924-2001 American 13
(născut în
Austria)
Joseph G. Stephens 1972- American 23, 51
Igor Stravinski 1882-1971 Rus 38, 39, 40,
150
(Simfonia
psalmilor,
1930)
Wietse Stuurman 1976- Olandez 51
Arthur Sullivan 1842-1900 Englez 51
Jan Sweelinck 1562-1621 Olandez 1-150
Pieterszoon
Thomas Tallis 1505-1585 Englez 2, 67
George Thalben-Ball 1896-1987 Englez 50
Virgil Thomson 1896-1989 American 130
Francisco Valls 1665(1671) Spaniol 51, 111
-1747
Jules Van Nuffel 1883-1953 Belgian 6, 92, 119,
121, 122,
125, 136
Antonio Vivaldi 1678-1741 Italian 112, 117
Georg Vogler 1749-1814 German 51
Joseph
Thomas Walmisley 1814-1856 Englez 49
Attwood
William Walton 1902-1983 Englez 137
Jimmy Webb 1964- American 150
Hugo Weisgall 1912-1997 American 29
Samuel Wesley 1766-1837 Englez 42, 43, 111,
131, 148
Samuel Wesley 1810-1876 Englez 51
Sebastian
Robert White 1538-1574 Englez 51

~ 50 ~
 Ralph Williams 1872-1958 Englez 148
Vaughan
Michael Wise 1648-1687 Englez 23, 54
Yehudi Wyner 1929- American 13

Psalmii în cărţile sfinte ale

diverselor religii
Psalmii se regăsesc, într-o formă sau alta în mai multe cărţi sfinte ale
diverselor religii monoteisme:
a) Biblia ebraică. Psalmii apar mai întâi în Biblia ebraică Tanakh (în
ebraică: ַ‫ ַּת ַנַּ"ך‬, cu pronunţia [tanaχ] sau [tə’nax], sau Tenakh, Tenak,
Tanach). Tanakh (referită şi ca Mikra sau Textul Masoretic) este
alcătuită din trei părţi: Torah (Învăţături), Nevi’im (Profeţi),
Ketuvim (Scrieri). Tanakh este, de fapt un acronim din TaNaKh (T
de la Torah, N de la Nevi’im şi K de la Ketuvim). Psalmii se găsesc
în a 14-a carte, repectiv prima carte din Ketuvim.
b) Septuaginta. Septuaginta (notată şi „LXX“, şi numită şi „Vechiul
Testament Grecesc) este o traducere a Tanakh în limba greacă
realizată pe la sfârşitul secolului III înainte de Cristos
[34][10][11][12][13][14][15][16].
c) Biblia Vulgata. Biblia Vulgata este traducerea Vechiului Tstament
în limba latină [42] făcute de Sfântul Ieronim.
d) Biblia protestantă. Bilia protestantă are numeroase traduceri în
diverse limbi naţionale, pe cele trei direcţii principale ale
protestantismului: anglican, calvinist şi luteran.
e) Coran (Qur’an). Psalmii sunt amintiţi şi în Coran, cartea sfântă a
musulmanilor, sub numele de Zabur (în arabă ). Cartea
Psalmilor este referită ca fiind Cartea Sfântă a lui Dawud (David)
[33].

Psalmii în lucrarea de faţă

Lucrarea de faţă se consideră a fi o „parafrazare“ a psalmilor prin
versificare. Drept referinţă s-a folosit [19]. Versificaţie utilizează un ves de
11 silabe, ritm trohaic, cu cezura după silaba a şasea. Rima este, de regulă,
simplă, pereche. Nu s-au folosit asonanţe însă, pe alocuri, sunt anumite
licenţe de ritm (accent). De asemenea, în funcţie de necesităţile locale, s-a

~ 51 ~
folosit când varianta „sunt“ când varianta „sânt“ pentru indicativ prezent
persoana intâia singular respectiv persoana a treia plural a verbului „a fi“. În
mod surprizător, un anumit număr de versuri aveau exact aceeaşi structură în
textul de referinţă, ceea ce a fost un îndemn că tipul de versificaţie ales „se
potriveşte“ într-un anume fel cu muzicalitatea relaţiei verset – vers în limba
română. Un verset este de cele mai multe ori transpus în două versuri, dar
aceasta nu este o regulă absolută. Deşi se consideră a fi doar o parafrazare, şi
nu o translatare riguroasă (lucru care, fără îndoială, ar fi fost imposibil
datorită restricţiilor impuse de versificaţie) s-a încercat, totuşi, o urmărire cât
mai strânsă a textului de referinţă. Ca urmare, s-au putut indica cu destulă
acurateţe numerele versetelor din textul de referinţă.

*
* *

Au trecut 3000 de ani de când vorbele lui David au fost spuse. Şi multe
s-au petrecut cu poporul evreu, cu popoarele creştine, cu toate popoarele
lumii. Dar cânturile lui David au dăinuit ducând cu ele suferinţele şi
speranţele unui om, rege, şi profet, aşa cum le-a înţeles şi le-a simţit el.

Bibliografie
[1] http://en.wikipedia.org/wiki/Tanakh
[2] http://en.wikipedia.org/wiki/Tiberian_Hebrew
[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Tiberian_vocalization
[4] http://en.wikipedia.org/wiki/Tiberias
[5] http://en.wikipedia.org/wiki/Tiberius
[6] http://en.wikipedia.org/wiki/Masoretes
[7] http://en.wikipedia.org/wiki/Modern_Hebrew
[8] http://en.wikipedia.org/wiki/Revival_of_the_Hebrew_language
[9] http://en.wikipedia.org/wiki/Septuagint#Table_of_books
[10] Cristian Badiliţă (coordonator), Francisca Băltăceanu (coordonator),
Monica Broşteanu (coordonator), Ioan-Florin Florescu (coordonator):
Septuaginta 1, Geneza • Exodul • Leviticul • Numerii • Deuteronomul,
Editura POLIROM, 2004
[11] Cristian Badiliţă (coordonator), Francisca Baltăceanu (coordonator),
Monica Broşteanu (coordonator), Ioan-Florin Florescu (coordonator):
Septuaginta 2. Iisus Nave • Judecatorii • Ruth • 1-4 Regi, , Editura
POLIROM, 2004
[12] Cristian Badiliţă (coordonator), Francisca Băltăceanu (coordonator),
Monica Broşteanu (coordonator), Ioan-Florin Florescu (coordonator):

~ 52 ~
 Septuaginta 3. 1-2 Paralipomene • 1-2 Ezdra • Ester • Iudit • Tobit • 1-4
Macabei , Editura POLIROM, 2005
[13] Cristian Badiliţă (coordonator), Francisca Băltăceanu (coordonator),
Monica Broşteanu (coordonator), Ioan-Florin Florescu (coordonator):
Septuaginta 4/ Tomul I. Psalmii • Odele • Proverbele • Ecleziastul •
Cântarea Cântărilor, Editura POLIROM, 2007
[14] Cristian Badiliţă (coordonator), Francisca Băltăceanu (coordonator),
Monica Broşteanu (coordonator), Ioan-Florin Florescu (coordonator):
Septuaginta 4/ Tomul II. Iov • Înţelepciunea lui Solomon • Înţelepciunea lui
Iisus Sirah • Psalmii lui Solomon, Editura POLIROM, 2007
[15] Cristian Badiliţă (coordonator), Francisca Băltăceanu (coordonator),
Monica Broşteanu (coordonator): Septuaginta 5. Osea • Amos • Michea •
Ioel • Abdias • Iona • Naum • Avacum • Sophonia • Aggeu • Zaharia •
Malachia, Editura POLIROM, 2007
[16] Cristian Badiliţă (coordonator), Francisca Băltăceanu (coordonator),
Monica Broşteanu (coordonator): Septuaginta 6/I. Isaia • Ieremia • Baruh •
Plângeri • Epistola lui Ieremia, Editura POLIROM, 2008
[17] Cristian Badiliţă (coordonator), Francisca Băltăceanu (coordonator),
Monica Broşteanu (coordonator), Ioan-Florin Florescu (coordonator):
Septuaginta 6/II. Iezechiel • Suzana • Daniel • Bel şi balaurul, Editura
POLIROM, 2008
[18] Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului: Biblia
cu ilustraţii, Versiune diortosită după Septuaginta, Volumul I, Facerea •
Ieşirea • Leviticul • Numerele • Deuteronomul, Editura Litera, 2011
[19] Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului: Biblia
cu ilustraţii, Versiune diortosită după Septuaginta, Volumul II, Cartea lui
Iosua • Cartea judecătorilor • Cartea Rut • Cartea întâi a regilor • Cartea a
doua a regilor • Cartea a treia a regilor • Cartea a patra a regilor • Cartea
întâi Paralipomena • Editura Litera, 2011
[20] Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului: Biblia
cu ilustraţii, Versiune diortosită după Septuaginta, Volumul III • Cartea a
doua Paralipomena • Cartea lui Ezdra • Cartea lui Neemia (A doua carte a
lui Ezdra) • Cartea Esterei • Iov • Psalmii • Editura Litera • 2011
[21] Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului: Biblia
cu ilustraţii, Versiune diortosită după Septuaginta, Volumul IV, Proverbele
lui Solomon • Eccleziastul • Cântarea cântărilor • Isaia • Ieremia • Plângerile
lui Ieremia, Editura Litera, 2011
[22] Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului: Biblia
cu ilustraţii, Versiune diortosită după Septuaginta, Volumul V, Cartea
profetului Ezechiel • Cartea profetului Daniel • Profeţii mici: Osea • Amos •
Miheia • Ioil • Avdia • Iona • Naum • Avacum • Sofonie • Agheu • Zaharia •
Maleahi, Editura Litera, 2011
[23] Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului: Biblia
cu ilustraţii, Versiune diortosită după Septuaginta, Volumul VI, Cartea lui
Tobit • Cartea Iuditei • Cartea lui Baruh • Epistola lui Eremia • Cântarea
celor trei tineri • Cartea a treia a lui Ezdra • Cartea înţelepciunii lui Solomon

~ 53 ~
 • Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eccleziasticul) • Istoria Suzanei
• Bel şi balaurul • Cartea întâi a macabeilor • Cartea a doua a macabeilor •
Cartea a treia a macabeilor • Rugăciune regelui Manase, Editura Litera,
2011
[24] Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului: Biblia
cu ilustraţii, Versiune diortosită după Septuaginta, Volumul VII, Sfânta
Evanghelie după Matei • Sfânta Evanghelie după Marcu • Sfânta Evanghelie
după Luca • Sfânta Evanghelie după Ioan • Faptele Sfinţilor Apostoli •
Epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani • Epistola Sfântului Apostol
Pavel întâia către Corinteni • Epistola Sfântului Apostol Pavel a doua către
Corinteni, Editura Litera, 2011
[25] Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului: Biblia
cu ilustraţii, Versiune diortosită după Septuaginta, Volumul VIII, Epistolele
Sfântului Apostol Pvel • Epistolele soborniceşti • Apocalipsa Sfântului Ioan
Teologul, Editura Litera, 2011
[26] Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului: Biblia
sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, Versiune Dortosită
după Septuaginta, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bsericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001
[27] Psaltirea Proorocului şi Împăratului David, Tipărită cu binecuvântarea Înalt
Prea Sfinţitului Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, Editată de
Arhiepiscopia Sibiului, Sibiu, 1995
[28] Dumitru Cornilescu: http://biblia.crestini.com/explicatia-cartii/1/Psalmi
[29] Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu: Noul
Dicţionar universal al limbii române, Editura Litera Internaţional,
Bucureşti-Chişinău, 2006
[30] Gabriel Liiceanu: Întâlnire cu un necunoscut, Editura Humanitas, 2010
[31] Balise Pascal: Pensée, Editions D’Antan, 1983
[32] Immanuel Kant: Critica raţiunii practice, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1972
[33] CORANUL: Traducere din limba arabă de George Grigore, Editura Herald,
Bucureşti, 2009
[34] Marguerite Harl, Gilles Dorival, Olivier Munn: Septuaginta, de la
iudaismul elenist la creştinismul vechi , Editura Herald, 2007
[35] http://www.crestinul.ro/decebibliaestediferita.htm
[36]http://cristianet.fr/index.php?Itemid=89&id=400&option=com_conten
t&task=view
[37] http://en.wikipedia.org/wiki/Psalms
[38] http://en.wikipedia.org/wiki/Peshitta
[39] http://en.wikipedia.org/wiki/Psalms_152%E2%80%93155
[40] http://en.wikipedia.org/wiki/Dead_Sea_Scrolls
[41] http://en.wikipedia.org/wiki/Psalms_of_Solomon
[42] Biblia Sacra Juxta Vulgatum Clementinam, Editio Electronica, Published
with approbation. CBCEW, 9th January 2006,
http://vulsearch.sourceforge.net/vulgate.pdf
[43] http://www.kalvesmaki.com/lxx/index.htm
[44] http://en.wikipedia.org/wiki/Biblical_canon

~ 54 ~
[45] Dosoftei: Psaltirea în versuri, Editura Litera Internaţional, Bucureşti –
Chişinău
[46] Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită cu binecuvântarea prefericitului părinte
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului
Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2008
[47] http://ro.orthodoxwiki.org/Psaltirea
[49] Cuviosul Eftimie Zigabenul, Sfântul Nicodim Aghioritul: PSALTIREA în
tâlcuirile Sfinţilor părinţi, Editura Egumeniţa şi Editura Cartea Ordtodoxă
[50] http://www3.cpdl.org/wiki/index.php/Psalm_1
[51] Pr. Prof. Dr. D. Abrudan: Cartea psalmilor în spiritualitatea ortodoxa,
http://www.crestinortodox.ro/diverse/cartea-psalmilor-spiritualitatea-
ortodoxa-69577.html#
[52] http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_traduc%C4%83tori_ai_Bibliei
[53] http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Cornilescu
[54] Biserica Evanghelică Română: http://www.ber.ro/
[55] Patriarhul Nicodim Munteanu: http://www.patriarh.ro/Nicodim/index.php
[56] Biblia Versiunea Bartolomeu Anania: http://dervent.ro/biblia.php
[57] Şerban Foarţă: Hexachordos: Psalmii. Ecleziastul. Cântarea
Cântărilor. Iov. Psalmii lui Solomon. Odele, pre stihuri retocmite de
către Şerban Foarţă, Editura Brumar, 2011
[58] Vasile Militaru, Psaltirea în versuri, Editura SEMNE, Bucureşti
2008, Facsmil al ediţiei apărute la Tipografia Cărţilor Bisericeşti,
Bucureşti 1933
[59] http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Militaru

~ 55 ~
II Psalmii

~ 56 ~
Psalmul 1

Fericit e omul care n-a umblat (1)

Cu necredincioşii într-un jalnic sfat,
N-a stat la taclale nici cu păcătoşi,
Nici cu ucigaşii crunţi şi fioroşi
Ci, în legea Domnului mereu aflat, (2)
Zi şi noapte-n legea Lui a cugetat.

El va fi ca pomul mândru răsădit (3)

Şi pe lângă ape limpezi izvodit,
Cel care la vreme va aduce rod
Şi a cărui frunză nu va sta în glod,
Ale cărui fapte bune, la soroc,
Sporuri vor aduce, belşug şi noroc.

De-aia păcătoşii nu au loc în sfat, (5)

Nici necredincioşii drept de judecat
Căci i-ajută Domnul pe cei drepţi la drum (6)
Iar necredicioşii vor pieri în scrum.

~ 57 ~
Psalmul 2

Neamurile lumii s-au întărâtat, (1)

În deşert popoare mari au cugetat,
Laolaltă regii s-au înghesuit (2)
Şi-ntre ei, cu furii, s-au tot sfătuit,
Au hulit pe Domnul şi al Lui Hristos,
Vorbe de ocară, vorbe de prisos:
„Să ieşim din juguri, să ne răzvrătim, (3)
Lanţul să ni-l rupem şi să-l azvârlim!“

Cel ce locuieşte-n ceruri şi în foc (4)

Către ei va râde-n bătaie de joc
Şi Cel uns de Domnul atunci va grăi, (5)
Vorba Lui cumplită îi va îngrozi:
„Eu sunt Împăratul, pus peste Sion, (6)
Muntele cel Sfânt şi purtător de tron
Să vestesc porunca până-n depărtări, (7)
Cum a spus-o Domnul, peste mări şi ţări.

Domnul către mine astfel a rostit:

„Fiul Meu eşti! Astăzi Eu te-am rostuit.

~ 58 ~
Cere de la mine şi Eu îţi voi da (8)
Neamurile toate, fi-vor zestrea ta!
Pe pământul mare, de la hat la hat,
Tu vei fi stăpânul neînduplecat,
Tu vei fi păstorul cu toiag de fier, (9)
Ca pe o ulcică le zdrobeşti şi pier.“

Şi acum, voi, regii, bravi conducători, (10)

Pe pământul mare puşi judecătoari,
Domnului, cu frică, să vă închinaţi, (11)
Chiar şi-n bucurie, voi să tremuraţi!

Luaţi învăţătură, nu care cumva, (12)

Domnul să azvârle-n voi mânia Sa,
Şi, din calea dreaptă, să fiţi izgoniţi,
Căci, mânia-I cruntă, voi, cu toţi o ştiţi,
Iar, de pustiire, focuri şi măcel,
Scapă doar aceia care cred în El!

~ 59 ~
Psalmul 3

De ce oare, Doamne, mulţi mă necăjesc? (1)

De ce împotrivă-mi şi mai mulţi vorbesc
Şi lovesc în mine şi-n sufletul meu (2)
Şi spun: „N-are haruri întru Dumnezeu!“?

Dar tu, Doamne sfinte, Tu mă ocroteşti, (3)

Capul mi-l ridici şi slava mea Tu eşti.
Glasul meu spre Domnul mi l-am înălţat (4)
Şi, din Sfântul Munte, El m-a ascultat.

M-am culcat în pace şi am adormit, (5)

M-am sculat în pace, de El ocrotit.
De duşmanii care stau în jurul meu (6)
Nu mă tem căci Domnul stă şi El mereu.

Ridică-Te, Doamne, fă-mă mântuit! (7)

Doamne, pe duşmani mei I-ai biruit!
Cei ce fără pricini tot mă încolţesc,
Fără rost în piatră dinţii şi-i zdrobesc.

~ 60 ~
Neamul îşi cerşeşte mântuirea sa, (8)
Domnul binecuvântează doar atunci când vrea.

~ 61 ~
Psalmul 4

Când, privind spre Tine, Doamne , Te-am strigat, (1)

Tu, necazul mare mi l-ai alinat.
Ai milă de mine, păcătosul Tău,
Ţine-mă la Tine, departe de rău.

Voi, copii de oameni, până când veţi fi (2)

Inimă de piatră şi nu veţi iubi
Ceva mai de soi decât deşertăciuni,
Nu veţi mai căta cu râvnă spre minciuni?

Domnul are grijă de evalvios, (3)

Domnul te aude de-L strigi cuvios.
Când mânia vine, nu păcătui, (4)
Seara, la culcare, tu te vei căi!

Când la tine-n suflet, mult nechibzuit,

Vorbe de ocară poate ai grăit,
Jertfele dreptăţii să le-ndeplineşti (5)
Şi mereu în Domnul să nădăjduieşti.

~ 62 ~
Mulţi zic: „Cine oare ne va arăta (6)
Calea ce spre bine se va îndrepta?“
Semnul Tău e, Doamne, tot mereu în noi,
El e-o bucurie cu mult mai de soi (7)
Decât roada gliei de grâu şi de vin,
Untdelemn şi hrană fără semn Divin.

Liniştit, în pace, mă voi fi culcat (8)

Căci întru nădejde Tu m-ai aşezat.

~ 63 ~
Psalmul 5

Graiurile mele, Doamne, Ţi le-nchin, (1)

Înţelege-mi glasul, de iubire plin.
Ia aminte Tu la rugăciunea mea, (2)
Împăratul meu, în faţa Ta voi sta.

Dimineaţa-n pragul zorilor de zi, (3)

Eu, în rugăciune, tot mereu voi fi.
Căci Tu nu eşti Domnul cu fărădelegi, (4)
Tu pe răi de Tine, nu vrei să îi legi
Şi nelegiuiţii nu-Ţi vor sta în jur (5)
Căci acolo locul este veşnic pur.

Cei cărora gura le spune minciuni (6)

Vor fi daţi pierzării din deşertăciuni.
Tu urăşti cu scârbă şi cu mult alean
Pe cel ce ucide şi pe cel viclean.

~ 64 ~
Dar, întru mulţimea milei Tale, eu (7)
Voi veni spre Tine, Domnul Dumnezeu,
Şi, cu frică mare, mă voi închina
Spre Lăcaşul Sfânt în care tu vei sta.

Mulţi duşmani am, Doamne, spune-mi, căci nu ştiu, (8)

Cum, pe calea dreaptă, tot mereu să fiu.
La duşmani în gură sunt numai minciuni (9)
Şi la ei în inimi doar deşertăciuni,
Beregata lor e un deschis mormânt
Iar pe limba lor doar vicleníi mai sânt.

Judecă-i Tu, Doamne, surpă gândul lor, (10)

Pentru răutate alungă-i ciopor.
Şi pe mine, Doamne, greu m-au împilat,
Şi pe tine, Doamne, rău Te-au supărat.

Fi-vor veseli cei care nădăjduiesc (11)

Întru Tine, Doamne, şi care iubesc
Numele Tău veşnic; se vor bucura
Că în ei Te afli, şi Te-or lăuda.

Pe cel drept, Tu, Doamne,-l binecuvântezi, (12)

Cu bunăvoinţa Ta-l încununezi.

~ 65 ~
Psalmul 6

Doamne, cu mânia-Ţi să nu fiu mustrat (1)

Şi nici cu urgia-Ţi să nu fiu certat.
Miluieşte, Doamne, că-s neputincios (2)
Şi durerea mare a ajuns la os. (3)

Vindecă-mă, Doamne, suferinţa mea (4)

E şi-n os şi-n suflet, după voia Ta.
Priveşte-mă, Doamne, să fiu izbăvit
Şi, prin a Ta milă, să fiu mântuit,
Căci nu cel din moarte Te va pomeni (5)
Ci doar cel în viaţă, Te-o mărturisi.

Ostenit sunt, Doamne, într-al meu suspin (6)

Patul meu, în noapte, e plin de venin.
Aşternutu-n lacrimi tot mereu mi-l ud, (7)
Tulburat e-n mine ochiul meu zălud.

~ 66 ~
Chinuit de vreme, de un car de ani,
Urmărit de neguri, zac între duşmani.
Ai fărădelegii meşteri, voi m-aţi prins. (8)
Daţi-vă în lături, Domnul v-a învins.

Ruga mea fierbinte Domnu-a auzit, (9)

Ruga mea fierbinte Domnul a primit.
Toţi vrăjmaşii mei să fie tulburaţi (10)
Şi să dea-napoi degrabă ruşinaţi.

~ 67 ~
Psalmul 7

Eu, în Tine, Doamne, Dumnezeul meu, (1)

Am crezut cu totul, am crezut mereu;
Apără-mă, Doamne, de răi şi mişei,
Izbăvit să fiu, prin mila Ta, de ei.

Dacă nu există Cel ce mântuieşte,

Dacă nu există Cel ce izbăveşte,
Atuncea duşmanul, ca un hulpav leu, (2)
Ar muşca din mine, din sufletul meu.

Doamne, Dumnezeul meu, dacă-am răspuns (3)

Tot cu rău acelor ce rău m-au împuns,
Dacă nedreptate am făcut cumva (4)
Prin nechibzuiţă, eu, cu mâna mea,
La vrăjmaşi în faţă atunci să cad gol,
Viaţa-n lut s-o calce, să nu mă mai scol, (5)
Sufletu-mi să-mi prindă veşnic prigonit,
Slava să-mi îngroape sub un praf cernit.

~ 68 ~
Ridică-Te, Doamne-ntru mânia Ta (6)
La hotaru-n care dúşmanul va sta.
Galsul Tău să fie de toţi auzit
Şi cu toţi să afle ce ai poruncit.

Marea de popoare Te va-nconjura, (7)

Din înalt pe toate le vei judeca. (8)
Şi pe mine, Doamne, judecă-mă drept,
Cum am fost: netrebnic, bun sau înţelept.

S-o sfârşi cu răul întru păcătoşi, (9)

Drumul drept se-ntinde pentru cei zeloşi.
Tu pătrunzi în inimi dar şi în rărunchi,
Legea Ta se-nalţă ca un falnic trunchi.

Drept e ajutorul de la Dumnezeu (10)

Care-i mântuieşte pe cei drepţi la greu.
Doamne, tu le judeci toate, cum vei şti, (11)
Nu dezlegi mânia-n fiecare zi.

Cei ce nu se-ndreaptă vor vedea lucind (12)

Săbiile tăioase, arcuri ce se-ntind,
Unelte de moarte care vor lovi (13)
Când mânia-Ţi Doamne s-o dezlănţui.

Iată, omul rău, purtat de amăgiri, (14)

Naşte nedreptate, chin, nelegiuiri.
A deschis o groapă, a săpat la ea (15)
Şi în groapa-aceea singur va cădea.

Zămislind durere, nedreptăţi şi chin, (16)

Peste capul său s-o revărsa venin.
Domnul pe dreptate, fie lăudat, (17)
Numele său veşnic să fie cântat.

~ 69 ~
Psalmul 8

Doamne, Dumnezeul nostru, minunat (1)

Este numele-Ţi ce tot pământu-a luminat,
Măreţia Ta în cer a strălucit, (2)
Gura pruncilor o laudă-a gătit.

La vrăjmaş, duşman sau la răzbunător,

Să le fii pe veci, la toţi, distrugător.
Cerul peste lume de Tine-i lucrat, (3)
Stelele şi luna le-ai întemeiat.

Ce este, dar, omul, de îţi vezi de el? (4)

Fiul lui ce este de gândeşti la el?
Mai prejos de îngeri pe om Tu lai pus, (5)
Peste dobitoace, Tu l-ai pus mai sus. (6)

Cu slavă şi cinste l-ai încununat,

Lucrul mâinii Tale în grijă i-ai dat,
I-ai pus sub picioare toate câte pier:
Oi şi boi şi fiare, pasărea din cer, (7)

~ 70 ~
Peştii din oceane ce-n adânc străbat (8)
Drumul de sub ape doar de ei umblat.

Doamne, Dumnezeul nostru, minunat (9)

Este numele-Ţi ce tot pământu-a luminat.

~ 71 ~
Psalmul 9

Doamne, către Tine, din inima mea (1)

Voi mărturisi toată minunea Ta.
Mă voi bucura şi mă voi veseli, (2)
Numele-Ţi, Prea-Nalte, eu îl voi rosti.

Când se vor întoarce toţi duşmanii mei, (3)

Vor fi slabi înfaţa-Ţi, lipsiţi de temei.
Tu, Acel ce judeci, în jilţ aşezat, (4)
Tu mi-ai dat dreptate când m-ai judecat.

Ai mustrat păgânii, pe cei păcătoşi, (5)

Şi-au pierit din lume cei necredincioşi.
Numele din vreme şi din veac în veac,
L-ai stins şi acuma, în uitare zac.

Lipsit şi de arme, de cetăţi lipsit, (6)

Vrăjmaşul, cu larmă, jalnic a pierit.
Veşnic numai Domnul peste noi va fi (7)
Şi, de judecată, se va pregăti.

~ 72 ~
Lume şi popoare le va judeca (8)
Întru chibzuinţa şi dreptatea Sa.
Când necazul cade peste cel sărman, (9)
Numai Domnu-l trage-n sus, către liman.

Doamne, cei ce cată, care Te-au aflat, (10)

Ştiu că niciodată, Tu nu i-ai uitat.
Domnului din ceruri slava să-i cântăm, (11)
Neamurilor fapta-I să o arătăm.

Domnul îşi aduce-aminte de săraci, (12)

Domnul te ajută dacă bine faci.
Milă ai de mine, Doamne, când sunt jos, (13)
Şi duşmanul bate-n mine fioros.

Din porţile morţii, dacă vrei, mă scoţi, (14)

Laudele Tale să vestesc la toţi.
Prin porţile vieţii, dacă vrei, păşesc
Întru al Tău nume să mă mântuiesc.

Căzut-au păgânii chiar în groapa lor, (15)

În cursa făcută şi-au prins un picior.
Păcătosul, când e pe drept judecat, (16)
Chiar de fapta mâinii lui de gol e dat.

Neamul care-L uită chiar pe Dumnezeu, (17)

Păcătos se-ntoarce către iad mereu.
La sărac, răbdarea ţine până-n veac, (18)
Pentru el, sărmanul, Domnul are leac.

Şi atunci când omul prea s-a îngâmfat, (19)

Scoală-Te, Tu, Doamne, ia-l la judecat.
Peste el aşează un legiuitor, (20)
Să ştie tot omul că e doar popor.
De ce oare, Doamne, Tu departe stai (21)

~ 73 ~
Şi, printre necazuri, un semn nu ne dai?
Când necredincioşii se-arată făloşi, (22)
Se-aţâţă săracii şi sunt furioşi.
Şi-mboldiţi de furii, ei iar uneltesc
Şi se prind în sfaturi ce le ticluiesc.

Nedreptul îşi zice că-i balgoslovit, (23)

Păcătosul pofta şi-a răstălmăcit,
Pe Domn, fără grijă, L-a întărâtat, (24)
De a sa mânie nici că i-a păsat.

Pentru el nu este nici un Dumnezeu, (25)

Îşi urmează calea spurcată mereu.
Nici măcar nu vede judecata Ta,
Cu duşmanii singur se va înfrunta.
Şi îşi zice mândru: „Nu mă voi clinti, (26)
Lumea asta, toată, doar a mea va fi!“

Gura lui e plină de adânc blestem, (27)

În ea amăreala, vicleşugul gem.
Şi sub limba-i neagră, printre opinteli,
Înfloresc durere, friguri, ostenenli.

Ascuns printre umbre, el, cu cei bogaţi, (28)

Vor să îi ucidă pe nevinovaţi.
Ochii lui stau ţintă înspre cel sărac,
Dinspre ascunzişuri să-i vină de hac.

Ca un leu ce iese din culcuşul său, (29)

Pe cel slab să-l prindă şi să-l muşte rău.
Dar, nu vede laţu-n care va cădea (30)
Când cu lăcomie în sărman va da.

~ 74 ~
Că-n inimă-şi zice, cu glas înfundat: (31)
„Domnul nu mă vede, Domnul m-a uitat. “
Scoală-Te, Tu, Doamne, Dumnezeu iubit, (32)
Ajută-Ţi săracii Tăi, până-n sfârşit!
Păcătosu-şi zice, în prostia sa: (33)
„Domnul nu mă vede, nu va cerceta!“

Pentru că Tu, Doamne, vezi şi înţelegi, (34)

Osteneli, mânie şi fărădelegi,
Ţie doar, sărmanul Ţi s-a-ncredinţat,
Iară Tu, orfanul, Tu l-ai ajutat.

Zdrobeşte Tu braţul păcătos şi rău (35)

Ce vrea să se-ascundă de sub ochiul Tău.
Domnu-n veac de veacuri va împărăţi, (36)
Voi, păgâni, de-aicea, alungaţi veţi fi.

Către Tine, Doamne, cei sărmani dau zor, (37)

Râvna întru Domnul e-n inima lor.
Orfanul, sărmanul, Doamne, ai Tăi sânt, (38)
Cei răi să dispară de pe-acest pământ.

~ 75 ~
Psalmul 10

Eu mereu spre Domnul am nădăjduit. (1)

Sufletului meu, dar, cum de i-aţi şoptit:
„Ca o păsăruică mută-te în munţi,
Pe duşman, acolo, poţi să îl înfrunţi.

Uite, păcătoşii arcu-au încordat (2)

Şi săgeţi în tolbă, multe şi-au băgat,
Ca, pe întuneric, să-l lovească-n piept
Şi să-l săgeteze, mârşav, pe cel drept.

Ce pot face drepţii când, din temelii, (3)

Năruit e totul şi dus pe pustii?

Domnul locuieşte în locaşu-I sfânt, (4)

Tronul său în cer e şi nu pe pământ.
Ochii Lui se-ndreaptă înspre cel sărac,
Ştie tot ce fiii oamenilor fac.

~ 76 ~
Şi pe toţi, El, Domnul, îi va cerceta, (5)
Dreptul şi nedreptul, după legea Sa.
Dar, în suflet, Domnul apără pe drept
Şi aprig urăşte pe cel ce-i nedrept.

Pedepsit, în lanţuri, va zăcea cel rău, (6)

Foc, pucioasă, vifor sunt paharul său.
Că drept este Domnul, dreptul e iubit, (7)
Ochiu-I spre dreptate e mereu ţintit.

~ 77 ~
Psalmul 11

Doamne, Tu, mă mântuieşte de-alte vini (1)

Căci cei cuvioşi în lume sunt puţini
Şi puţin e şi-adevăru-adevărat
De la fiii oamenilor adunat.

Fiecare a grăit deşertăciuni, (2)

Buzele viclene au şoptit minciuni, (3)
Însă Domnul fără milă va stârpi
Tot ce limbile viclene vor rosti
Şi pe cei ce strigă: „Noi ne vom slăvi (4)
Şi, deasupra noastră, alt Domn nu va fi!“

„Pentru că săracul de necaz e plin, (5)

Pentru că sărmanul zace în suspin,“
Zice Domnul nostru, „Eu mă voi scula
Şi în mântuire îi voi aşeza,
Eu întru aceasta voi vorbi deschis!“
Şi-a Domnului vorbă nu e doar un vis,

~ 78 ~
E vorbă curată, argint lămurit, (6)
Şi, prin şapte focuri, la rând, curăţit.

Tu, slăvite Doamne, Tu ne vei păzi (7)

Şi, de neamuri rele, Tu ne vei feri.
Când necredincioşii, ameninţător (8)
Tot ne dau târcoale şi se strâng ciopor,
Tu-Ţ i arăţi măsura, măreţia Ta,
Şi pe noi de rele ne vei apăra.

~ 79 ~
Psalmul 12

Oare de ce, Doamne, de tot m-ai uitat? (1)

Faţa de la mine de ce Ţi-ai luat?
Până când voi pune în sufletul meu (2)
Gânduri cu-ntristare, zi, noapte, mereu?

Până când duşmanul se va ridica

Cu mare-nvrăjbire împotriva mea?
Auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, (3)
Cată către mine cum Te privesc eu,
Luminează-mi ochii vii ca nu cumva,
S-adorm întru moarte, să rămân în ea.
Nu cumva să zică mândru-al meu duşman: (4)
„Iată că-mpotrivă-i întăritu-m-am!“

Dacă eu mă clatin, cine mă ura

Va lovi cu sete, se va bucura.
Dar eu înspre mila-Ţi am nădăjduit (5)
Şi la mine-n inimă m-ai mântuit.

Cânta-voi pe Domnul binefăcător,

Numele cânta-voi, Preaînălţător!

~ 80 ~
Psalmul 13

Zise cel nebun întru inima sa: (1)

„Nu există Domnul, nu se va afla!“
Toţi se rătăciră urâţi şi stricaţi,
Bun nu e nici unul, orişicât îl caţi.

Domnul vrea să vadă dacă se aleg, (2)

Dintre oameni, unii care-L înţeleg.
Însă toţi netrebnici şi răi s-au făcut, (3)
De la calea dreaptă, toţi s-au abătut.

Între cei ce scurmă răul, pe ascuns, (4)

Nici unul spre bine să nu fi ajuns?
Cei ce muşcă aprig din poporul meu,
Ca din pâine, nu-L văd sus pe Dumnezeu.

Cei fără de Domnul se vor spăimânta (5)

Căci între drepţi Domnul tot mereu va sta.
N-au privit săracul şi l-au ruşinat, (6)
Săracu-ntru Domnul soarta şi-a lăsat.

~ 81 ~
Cine mântuirea din Sion va da (7)
Şi pe Israel îl va elibera?
Domnul va zvârli robia, numai El!
Bucură-te Iacob şi tu Israel!

~ 82 ~
Psalmul 14

Doamne, lângă Tine cin’ va locui (1)

Şi, pe sfântul munte, va sălăşlui?
Cel care prihană nu are în mers, (2)
Dar dreptate are întru al său viers,
Cel cu adevărul în prieteşug, (3)
Şi a carui limbă n-are vicleşug,
Cel care la nimeni nu a făcut rău
Şi ocară nu are în graiul său.
Cel ce face răul, de El e hulit, (4)
Cel ce stă-ntru Domnul, de El e iubit.
Cin’nu se dezice de ce a jurat
Şi argint cu camătă nicicând n-a dat. (5)
Mită niciodată dacă n-a primit,
Cine face astea-n veci va fi slăvit!

~ 83 ~
Psalmul 15

Apără-mă, Doamne, de-s primejduit, (1)

Eu în Tine, Doamne, am nădăjduit.
Bunurile mele, de-ţi sunt de folos, (2)
Eu Ţi le-nchin Ţie ca un sfânt prinos.

Doar prin sfinţii care pe pământ vor sta, (3)

Întru ei făcut-a Domnul voia Sa.
Însă idolatrii iar s-au înmulţit, (4)
Chiar de slăbiciunea lor s-a dovedit.
Către turma lor eu nu voi fi atras,
Să le dea un nume gura mea n-o las.

Domnul este parte-n moştenirea mea, (5)

E paharul meu din care eu voi bea.
Tu eşti cel ce-mi pune moştenirea-n joc, (6)
Între cei puternici este al ei loc.

~ 84 ~
Eu, pe Domnul care m-a înţelepţit, (7)
Să-l cânt zi şi noapte mă simt îmboldit,
Domnul îmi arată cum să trec prin vad, (8)
El îmi stă în dreapta, ca eu să nu cad.

Limba mea, de-aceea, mult s-a veselit, (9)

Inima-mi, de-aceea, mult s-a întărit.
Trupu-mi în nădejde va sălăşlui, (10)
Sufletu-mi în iad nu se va nărui..
Eu nu mă voi pierde printre stricăciuni
Şi nici nu voi arde pe aprinşi tăciuni.
Tu mi-ai dăruit ale vieţii cântări (11)
Şi, la dreapta Ta, eterne desfătări.

~ 85 ~
Psalmul 16

Ia aminte, Doamne, Tu, la ruga mea, (1)

Ascultă-mă, Doamne, cu dreptatea Ta.
Ale mele rugi, Tu, Doamne, să le ştii,
Că-mi ies de pe buze fără viclenii.

Eu, la judecată, oricând mă aştept (2)

Ochii mei să vadă doar ce este drept.
Inima din mine Tu mi-ai cercetat, (3)
Rău şi nedreptate-n mine n-ai aflat.

Ca să nu grăiască gura mea în vânt, (4)

Ca să nu m-abat de la al Tău cuvânt,
Aspre căi cu grijă eu am tot păzit
Şi, de slăbiciune, eu m-am tot ferit.

Întăreşte-mi paşii-ntru cărarea Ta, (5)

Fără şovăială să mă ţin pe ea.
Tu m-ai auzit atunci când Te-am strigat, (6)
Ţi-a plecat urechea şi m-ai ascultat.

~ 86 ~
Tu, în mila Ta, fii îngăduitor (7)
Cu cei care Ţie îţi cer ajutor
Şi îi mântuieşte pe cei ce drept spun
Împotriva celor ce ţi se opun.

Apără-mă, Doamne, ca pe ochiul sfânt, (8)

Aripa-Ţi să-mi fie acoperământ.
Faţa să-mi acopăr şi să mi-o păzesc (9)
De necredincioşii ce mă necăjesc.

Sufletul, duşmanii mi-au împresurat, (10)

Gura lor trufie a împrăştiat,
Ei m-au izgonit ca pe o frunză-n vânt (11)
Şi-au vrut să mă vadă întins la pământ.

M-au vânat ca leul atacând furiş, (12)

Pui de leu ce iese dintr-un ascunziş
Scoală-Te, Tu, Doamne, ieşi-le în drum, (13)
De necredincioşi mă izbăveşte-acum.

Sabia ridică-Ţi spre cer cu temei (13)

Şi mă liberează de vrăjmaşii mei,
Şi de cei puţini care în viaţa lor (14)
Partea lor din lume şi-au luat uşor.

Din a Ta cămară, ei s-au ghiftuit,

Fiii lor şi pruncii ei şi i-au hrănit,
Dar eu, în dreptate mă voi sătura (15)
Doar atunci când slava-Ţi se va arăta.

~ 87 ~
Psalmul 17

Iubi-Te-voi, Doamne, Tu mă întăreşti, (1)

Tu îmi eşti scăparea, Tu mă izbăveşti.
Domnu-i ajutoru’,-n El nădăjduiesc, (2)
Prin a Sa putere eu mă mântuiesc.
Întru lăudare Domnul voi chema, (3)
Pe vrăjmaşii mei El îi va alunga.

Ne-au cuprins cu jale, moarte şi dureri, (4)

Fărdelegi şuvoaie ne fac prizonieri,
Iadul cu pârjolul ne-a înconjurat, (5)
Lanţurile morţii strânse ne-au legat.

L-am chemat pe Domnul într-al meu necaz, (6)

La duşmani în cale să pună zăgaz,
Către Domnu-n gura mare am strigat.
Din lăcaşul Său cel sfânt m-a ascultat,
Înaintea Lui strigarea mea va sta
Şi-n auzul Lui cu rugă va intra.
Şi pământul tare s-a cutremurat (7)

~ 88 ~
Pân-la temelie munţii-au fremătat,
Domnul, cu mânie în ochi, i-a privit,
Până în străfunduri El i-a zgâlţâit.
Din mânia Lui s-a ridicat un fum, (8)
Focul şi cărbunii s-au schimbat în scrum.
Cerul peste lume El l-a pogorât, (9)
Neguri sub picioare s-au deszăvorât.
S-a suit în grabă pe un heruvim (10)
Cu arípi de vânt în zborul lui sublim.
A pus întuneric să-I ţină perdea, (11)
Cortul Lui să fie, împrejur să-I stea,
Apă-ntunecoasă şi de nepătruns,
În văzduhuri norii să-L ţină ascuns. (12)
De-a Sa strălucire norii sunt atinşi,
Se prefac în grindini de cărbuni aprinşi.

Domnul peste lume a tunat din cer, (13)

Domnul PreaÎnalt cu glasul lui de fier.
A trimis săgeţi, pe toţi i-a risipit, (14)
Fulgere-nmulţit-a şi i-a răvăşti.

Apele-şi arată izvoarele vii, (15)

Se arată ale lumii temelii.
Peste tot pământul vântul a suflat,
Cu suflul mâniei, toate le-ai certat.

De pe înălţime mâna-I a venit (16)

Şi m-a smuls din aer şi m-a izbăvit.
M-a scăpat, prin voia-I, de vrăjmaşii mari (17)
Care, decât mine sunt cu mult mai tari.

Nu eram de luptă bine pregătit, (18)

Domnu-a fost aproape şi m-a întărit,
M-a scos la lărgime, grijă a avut, (19)
M-a salvat de toate pentru că m-a vrut.

~ 89 ~
După-a mea dreptate, Domnul mă va şti, (20)
Mâinile-mi curate le va răsplăti,
Că am păzit drumul greu şi dureros, (21)
Domnului I-am fost tot timpul credincios.
Judecata Lui stă înaintea mea, (22)
Nu m-am depărtat de îndreptarea Sa.

În toate ce fac voi fi neprihănit, (23)

Şi de fărdelege mă voi fi păzit.
Cu dreptate Domnul mă va răsplăti, (24)
Mâinile-mi curate tot mereu vor fi.

Drept cu cei ce-s drepţi Tu te vei fi purtat, (25)

Cu nevinovaţi vei fi nevinovat,
Cu cel ce-i ales Tu tot ales vei fi, (26)
Pe-ndărătnic îl vei îndărătnici.

Tu- i vei mântui pe cei ce-s umiliţi, (27)

Cei mândri, De Tine, ei vor fi smeriţi.

Tu vei fi lumina ce m-a luminat (28)

Şi care-ntunericul l-a alungat.
De-ncercări prinTine mă voi izbăvi, (29)
Întru Dumnezeu, eu zidul voi sări.

Tu eşti Dumnezeul Cel neprihănit, (30)

Şi cuvântul Tău e, prin foc, curăţit.
Tu eşti scutul celor ce nădăjduiesc.
Cine-i Domn? Nu Domnul pe care-L slujesc? (31)
Cine este oare un alt Dumnezeu
Afară de Domnul Dumnezeul meu?

Domnul mă încinge cu alte puteri (32)

Fără de prihană ca să port poveri.

~ 90 ~
El îmi întăreşte pasul ca de cerb (33)
Să sar peste toate apele ce fierb.
Tu eşti Cel ce-mi spune ca să ştiu să lupt, (34)
Arcul de aramă să nu-mi fie rupt.
Tu mi-ai dat în mână-al mântuirii scut, (35)
Dreapta Ta în luptă mult m-a susţinut,
Cearta Ta-nţeleaptă mult m-a învăţat,
Cearta Ta-nţeleaptă mult m-a îndreptat,
Paşii mei sub mine mult mi s-au lărgit, (36)
Urma lor adâncă nu a mai slăbit.

Voi goni vrăjmaşii până-i voi fi prins (37)

Şi mă voi întoarce doar când i-am învins.
Ei, să se ridice, nu vor mai putea, (38)
Sub călcâiul meu sleiţi ei vor cădea.

Tu mi-ai dat putere să am în război, (39)

Duşmanii, sub mine, se zbat în noroi.
Vrăjmaşii, de frică, cu toţi au fugit, (40)
Cei ce mă urăsc, cu toţi s-au nimicit.
Au strigat pe Domnul cu glas gâtuit, (41)
Cel ce mântuieşte nu i-a auzit.
Îi voi mărunţi precum e prafu-n drum, (42)
Tina cea bătută de vânt ca un fum.

Tu m-ai pus în frunte netăgăduit (43)

Şi, de-mpotrivire, Tu m-ai izbăvit.
Neamuri m-au slujit şi nu le-am cunoscut,
Minciuni la ureche unii mi-au ţesut, (44)
Fii străini în juru-mi, cu rele purtări, (45)
Ades şchipătat-au pe false cărări.

Dar viu este Domnul, Dumnezeul meu, (46)

Înalţat să fie în slavă mereu!
Răzbunare mie Domnul mi-a adus (47)

~ 91 ~
Şi multe popoare mie mi-a supus.
El m-a izbăvit de răii fioroşi (48)
Ce s-au strâns în juru-mi dârzi şi furioşi.
Domnul, dintre ei, m-a scos şi m-a-nălţat
Şi, de cei nedrepţi, cu milă m-a salvat.

Pentru toate astea, Doamne, Te-oi cânta, (49)

Numele-ţi în neamuri îl voi lăuda.

Doamne, Tu îl aperi pe regele Tău, (50)

Milă ai de unsul şi-l fereşti de rău,
Milă ai de David, de al lui cerdac,
De-a lui seminţie, milă ai în veac.

~ 92 ~
Psalmul 18

Cerurile despre Domnul povestesc (1)

Şi tăriile prin fapte îl vestesc,
Ziua spune zilei cuvânt cu cuvânt, (2)
Noaptea îi vesteşte nopţii legământ.

Nu există glasuri, nu există grai (3)

Unde vestea să n-ajungă în alai,
Vorbele pe tot pământul s-au întins, (4)
Marginile lumii ele le-au atins.

Domnul drept în soare şi-a ales lăcaş (5)

Şi pe drumul-I merge ca un uriaş.
De la margine la margine de cer (6)
Se preumblă luminând orice ungher.

Nimeni nu se poate singur apăra

Fugí sau ascunde de căldura Sa.
A Domnului lege-i scut neprihănit, (7)
Sufletele, toate, ea le-a rânduit.

~ 93 ~
Mărturia Domnului e drumul drept, (8)
Pruncul ea îl face bun şi înţelept.
A Domnului vorbă luceşte în zori,
Ochii ea îi face mai pătrunzători.

Şi frica de Domnul e balsam curat, (9)

Pe om de la rele l-a îndepărtat.
Judecata-Ţi, Doamne, prag adevărat,
Cale-ndreptăţită, cale de urmat.

Aur, nestemată e valoarea ei, (10)

Fagure de miere, omului temei.
Robul Tău cu grijă el o va păzi, (11)
Paza ei odată se va răsplăti.

Cine-şi va pricepe multele-i greşeli? (12)

Tu, de ele, Doamne, vino să mă speli!
Dar, şi de-ale altora să mă fereşti (13)
Şi, pe robul Tău, cu milă, să-l păzeşti.

Căci, greşeli mai mici de nu m-or stăpâni,

Şi de mari păcate mă voi curăţi.
Vorbele din gura şi inima mea (14)
Sunt bineplăcute înaintea Ta.

De la Tine, Doamne, vreau un ajutor,

Tu eşti pentru mine răscumpărător.

~ 94 ~
Psalmul 19
Auză-te Domnul în zi de necaz (1)
Şi Domnul lui Iacob să te ţină treaz,
Ajutor să-ţi deie din sfântul lăcaş, (2)
Din Sion să-ţi fie sprijin şi chezaş.

Să îţi pomenescă toată jertfa ta, (3)

Arderea-de-tot să fie-n voia Sa,
Să-ţi ofere Domnul ceea ce-ai dorit, (4)
Pe inima ta să fie împlinit.

Întru mântuire bucuroşi vom fi, (5)

Întru Domnul nostru noi ne vom mări.
Aşa, după jertfa care o oferi,
Să-ţi plinescă Domnul tot ceea ce ceri.

Dumnezeu, pe unsul, îl va mântui (6)

Şi, din cerul sfânt, El îl va auzi.
Mântuirea nu stă-n care şi în cai, (7)
Dincolo de astea peste Domnul dai.

~ 95 ~
De aceea noi la Domnul am privit (8)
Şi numele Domnului noi am slăvit.
Regele Tău, Doamne, fie miluit, (9)
Când Te va chema, să fie auzit

~ 96 ~
Psalmul 20

Regele Tău, Doamne, se va veseli (1)

Întru Tine, Doamne, se va mântui.
Ce-a dorit în suflet i s-a dăruit, (2)
De ce a cerut el nu a fost lipsit.

Binecuvântat răspuns la rugăciuni, (3)

Tu i-ai pus pe capul său mândre cununi.
Viaţă a cerut şi viaţă Tu i-ai dat, (4)
Lungime de zile pe pământul lat.

Pentru mântuire, din voinţa Ta, (5)

Mare-cuviinţă-ai pus pe slava sa.
Binecuvântarea-i dai în veac de veac (6)
Şi în bucurie lacrimi se prefac.

Regele-ntru Domnul a nădăjduit, (7)

De pe calea dreaptă, el nu s-a clintit.
Mâna Ta găsi-va pe vrăjmaşii Tăi, (8)
Dreapta Ta afla-va pe duşmanii săi.

~ 97 ~
Când Te vor vedea ca un cuptor de foc, (9)
Se vor mistui cu totul la soroc.
Rodul lor din lume va fi măturat, (10)
Seminţia lor se va fi curăţat.

Căci, cu gânduri rele, împotriva Ta, (11)

Uneltit-au planuri ce nu vor dura.
De Tine nici unde n-or putea fugi (12)
Căci ai Tăi căderea le-o vor pregăti.

Înalţă-Te, Doamne-ntru tăria Ta, (13)

Slava Ta în lume noi o vom cânta.

~ 98 ~
Psalmul 21

Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? (1)

Prin cuvinte păcătoase am greşit?
Ruga către Tine eu mereu o spun, (2)
Zi şi noapte voi striga şi nu-s nebun.

Dar Tu, între cele sfinte-ai locuit, (3)

Taţii noştri-n Tine au nădăjduit, (4)
Au nădăjduit şi Tu i-ai izbăvit,
Au strigat la Tine, Tu i-ai mântuit. (5)

Au sperat în Tine, nu s-au ruşinat

Dar eu sunt un vierme nu un om curat, (6)
Doar o defăimare şi-o ocară sunt, (7)
M-au batjocorit ca pe ceva mărunt,
Şi-au grăit din buze, clătinând din cap:
„Domn a vrut? Să-l scape Domnul de casap. (8)
A sperat în Domnul? Domnul, dacă vrea,
Să vină acuma-n apărarea sa!“

~ 99 ~
Tu eşti Cela care din păcat m-ai scos, (9)
Lângă sânul mamei blând şi cuvios.
Eu spre Tine, Doamne, am fost aruncat, (10)
Însă Domn mi-ai fost şi-n pântec cât am stat.

Nu Te depărta de mine la necaz, (11)

Fă-mă-n suferinţă, Tu, să fiu viteaz.
Împrejur se-adună mare de juncani, (12)
Se rotesc în turmă tauri graşi, şoldani,
Năvălesc spre mine cu botul rânjind (13)
Şi-şi zdrobesc duşmanii din gâtlej răcnind.
M-au vărsat ca apa pe câmp pustiit, (14)
Oasele în pulberi mi s-au risipit,
Inima-mi, ca ceara, înăuntrul meu,
Printre măruntaie, s-a topit din greu.
Ca un hârb tăria mi s-a veştejit, (15)
Limba de gâtlej cleioasă s-a lipit.
M-ai făcut ţărână şi m-ai pogorât
În ţărâna morţii, printre morţi târât.
Cu mulţimi de câini Tu m-ai înconjurat, (16)
Cei vicleni, în turmă, m-au împresurat,
Palme şi picioare cuie mi-au străpuns,
Chinul şi durerea la os mi-au ajuns. (17)
Se holbau la mine, priveau cu ochi morţi,
Haina şi cămaşa mi-o jucau la sorţi. (18)

Doamne, de la mine nu Te-ndepărta, (19)

Sprijin de la Tine-I trebuinţa mea,
Viaţa să îmi stea departe de jungher, (20)
Sufletu-mi la câini să nu stea prizonier.
Leului, în gheară, să nu mă răstorn (21)
Şi, la inorog, să nu ajung în corn.

~ 100 ~
Catre fraţii mei pe Tine te-oi cânta (22)
Şi, în adunare, Te voi lăuda.
Cei cu teamă-n Domnul să Îl lăudaţi, (23)
Toţi cei ai lui Iacob să Îl căutaţi.
De El să se teamă Israelu-ntreg,
De la El săracii ajutor culeg. (24)

De la mine faţa El nu şi-a întors

Când eram de vlagă, de putere stors.
Laudă i-aduc în faţa tuturor, (25)
Ruga-mi către Tine o ridic cu dor.

Mâca-vor săracii, se vor sătura, (26)

Tot mereu pe Domnul Îl vor lăuda.
Inimile celor ce pe Domn Îl plac
Vii vor fi în vremuri, vii vor fi în veac.

Tot pământul mare la Domn va privi, (27)

Neamurile toate-nchinate-I vor fi,
Căci împărăţia toată e a Sa, (28)
Neamurile toate Îl vor asculta.

Graşii de pe lume vor fi doborâţi (29)

Şi în praf cu sila vor fi pogorâţi.
Sufletu-mi trăieşte numai pentru El,
Seminţia mea Îl va sluji cu zel. (30)

Neamurilor care mâine vor veni

Dumnezeu cu slavă li se va vesti
Şi poporul care se va fi născut, (31)
Ce e drept, prin Domnul va fi cunoscut.

~ 101 ~
Psalmul 22
(Psalmul bunului păstor)

Dumnezeu mă paşte, nimic n-o lipsi, (1)

La loc de păşune m-o sălăşlui. (2)
La apa odihnei Domnul m-a hrănit,
Sufletul din mine mi l-a împlinit. (3)

Pe cărarea dreaptă m-a ferit de rău

Şi mi-a fost pe lume drag numele Său,
Căci, prin moartea sumbră, chiar de voi umbla, (4)
Lângă mine Domnul tot mereu va sta.

De toiagul Tău eu voi fi judecat

Şi de varga Ta eu voi fi mângâiat.
Mi-ai pus masă-n faţă ca să mă hrănesc (5)
În pofida celor ce mă necăjesc.

Capul meu Tu uns-ai cu sfânt untdelemn,

Cupa Ta mă-mbată ca un tainic semn,
Mila Ta mă-ndeamnă toată viaţa mea, (6)
Voi sta lângă Domnul câţi ani voi avea.

~ 102 ~
Psalmul 23

Domnul e stăpânul, prin El se-mplinesc (1)

Lumea şi toţi care în ea locuiesc.
Domnu-a pus pământul, l-a întemeiat (2)
Şi, peste pâraie, El l-a aşezat.

Cine sus, la Domnul-n munte va sui (3)

Şi în locul Lui cel sfânt va locui?

Cel nevinovat, la inimă curat, (4)

Sufletu-n deşert nu şi l-a aruncat.
Cu minciuna n-are un prieteşug
Şi în cei din jur, n-a dat cu vicleşug.

Doar acesta are binecuvântări (5)

De la Domnul mare, sfaturi şi-ndreptări.
Doar acesta este neamul ocrotit (6)
Ce-L cată pe Domnul viu, neobosit.

~ 103 ~
Porţile deschideţi, voi, mari dregători, (7)
Împăratul slavei să intre în zori.
Însă cine este-al slavei Împărat? (8)
Domnul Cel puternic şi neînfricat!

Porţile deschideţi, voi, mari dregătoari, (9)

Împăratul slavei să intre în zori.
Oare cine este-al slavei Împărat? (10)
Domnul ce-n putere e nemăsurat!

~ 104 ~
Psalmul 24

Eu spre Tine, Doamne, Dumnezeul meu, (1)

Sufletul spre Tine mi-am nălţat mereu,
Eu nădejdea-n Tine, drept mi-am agăţat, (2)
De mare ruşine-n veac să nu fiu dat,
Să nu fiu de râsul vrăjmaşilor mei.
Cei ce, după Tine vin cu-adânc temei, (3)
Cu ruşine-n lume nu vor fi pribegi.
Ca cei care,-n grabă, fac fărădelegi.

Fă-mă s-o iau, Doamne, pe cărarea Ta, (4)

Învaţă-mă, Doamne, care-I calea Ta.
Drumul mi-l arată spre-adevărul Tău (5)
Şi mă mântuieşte, Doamne, de cel rău.

Tu eşti Dumnezeul, spre Tine-am cătat

Şi, întreaga ziuă, eu Te-am aşteptat.
Aminteşte-Ţi, Doamne,-a Tale îndurări, (6)
Mila Ta venită-n veac din depărtări,

~ 105 ~
Şi, în tinereţe, ce-am păcătuit, (7)
Să nu fie-acuma, iarăşi pomenit.
Era neştiinţă, dar, acum iertat,
Întru marea milă-a Ta să fiu scăldat.

Bun şi drept e Domnul; legea, El, acum, (8)

Celor cu păcate le-o va pune-n drum.
El, la judecată-i duce pe cei blânzi (9)
Şi-i învaţă calea dreaptă spre izbânzi.

A Domnului cale-i milă şi-adevăr, (10)

Celor ce-L urmează, pentru toţi în păr!
Mare mi-e păcatul şi mult este el, (11)
Iartă-mi-l, Tu, Doamne, fă-l mai uşurel.

Celui ce de Domnul mereu s-a temut, (12)

Lege-ai stă pe cale şi îi face scut,
Sufletu-i în bine va sălăşlui, (13)
Stirpea lui pământul îl va moşteni.

Domnu-i forţa celor ce de El se tem, (14)

Pentru ei se prinde-n legământ suprem.
Ochii mei spre Domnul privesc cu nesaţ, (15)
El mă liberează dacă-s prins în laţ,
Caută spre mine şi sunt miluit (16)
Că sunt singuratic şi sunt oropsit.

Când, la mine-n suflet, mult necaz va sta, (17)

Scoate-mă, Tu Doamne, din nevoia mea,
Vezi-mi osteneala şi ce-am suferit, (18)
Trece-mi cu vederea ce-am păcătuit.

~ 106 ~
Vezi-I pe vrăjmaşii mei fiindcă-s mulţi, (19)
Ura lor nedreaptă, Tu să n-o asculţi.
Sufletu-mi păzeşte, să fiu izbăvit, (20)
Căci mereu în Tine am nădăjduit.

Cei buni lângă mine s-au alăturat, (21)

Fiindcă pe Tine eu Te-am aşteptat.
Izbăveşte, Doamne, Tu, pe Israel, (22)
De întreg necazul ce-l paşte pe el.

~ 107 ~
Psalmul 25

Judecă-mă, Doamne, nu m-am rătăcit, (1)

Şi, sperând în Domnul, eu nu m-am slăbit.
Încearcă-mă, Doamne, pune-mă în joc, (2)
Aprinde-mi rărunchii, inima, în foc.

Mila Ta e-n faţă, în ea am şezut (3)

Şi-ntru adevăru-Ţi am bineplăcut.
În deşertăciune eu nu m-am aflat, (4)
Lângă cei ce calcă legea n-am intrat,
Am urât mulţimea celor păcătoşi (5)
Şi n-am stat alături de necredincioşi

Mâinile-mi, cu grijă, mi le voi spăla, (6)

Jertfenicu-Ţi, Doamne, voi înconjura,
Lauda din glasul tău să o primesc (7)
Şi a Ta minune să o povestesc.

~ 108 ~
Frumuseţea casei Tale am iubit, (8)
Locul unde slava-Ţi a sălăşluit.
Sufletul nu-mi pune cu necredincioşi, (9)
Viaţa mea n-o pune cu cei sângeroşi
Care au în mână doar fărădelegi (10)
Şi îşi scot dreptatea doar din false legi.

În nerăutatea mea eu am umblat, (11)

Mântuieşte, Doamne, de-am fost în păcat,
Că piciorul meu întru dreptate-a stat, (12)
Tu-n mulţime fi-vei binecuvântat.

~ 109 ~
Psalmul 26

Domnul mi-e lumina; de ce să mă tem? (1)

Domnul m-ocroteşte; eu de ce să gem? (2)
Când cei ce fac rele să mă rupă-au vrut,
Ei, duşmanii aprigi, în praf au căzut.

Chiar dacă cu-o oaste ei se năpustesc (3)

Şi pornesc războiul, eu nădăjduiesc.
Am cerut la Domnul şi voi căuta (4)
Ca să stau în casa-I toată viaţa mea
Şi, cu frumuseţea-I, văzul să-mi desfăt,
Cu locaşul Său, privirea să-mi îmbăt,
Că El mă ascunde întru cortul Său (5)
Când necazul vine şi loveşte rău.

El în ascunzişul cortului m-a luat (6)

Şi, pe stânca-naltă, sus, m-a înălţat.
Şi acuma, iată, eu sunt mai presus
De duşmanii mei şi ei nu m-au răpus.

~ 110 ~
Cortul Său, cu grijă, l-am înconjurat,
Am adus o jertfă şi l-am lăudat.
Lauda spre Domnul eu voi glăsui,
Cântece spre Domnul eu voi împlini.

Auzi, Doamne, glasul cu care-am strigat, (7)

Miluieşte, Doamne, de m-ai ascultat!
Doamne, Tu, la mine-ai cătat faţa mea, (8)
Eu, la Tine, faţa-Ţi o voi căuta.

De la mine, Doamne, faţa-Ţi n-o lua, (9)

Spre robu-Ţi mânia nu o îndrepta.
Nu mă lepăda şi fi-mi de ajutor,
Numă lăsa, Doamne, fi-mi Mântuitor.

Tatăl meu şi mama, de m-au părăsit, (10)

Tu m-ai luat la Tine, căci Tu m-ai iubit.
Legea pune-mi, Doamne, întru calea Ta, (11)
De vrăjmaşii mei ea mă va apăra.

Nu m-arunca celor ce mă necăjesc (12)

Că sunt martori care mă nedreptăţesc.
Nedreptatea minte dacă-n frâu n-o ţii,
Ce-i bun, de la Domnul va fi între vii. (13)

Inima în tine să îţi întăreşti, (14)

Aşteaptă-l pe Domnul, spe El să priveşti.

~ 111 ~
Psalmul 27

Către Tine, Doamne, eu voi tot striga, (1)

Tu să nu taci, Doamne, dinaintea mea,
Căci, dacă Tu taci de dinaintea mea,
Eu, cu mortu-n groapă , m-oi asemăna.

Doamne-ascultă-mi glasul, ruga când îmi zic (2)

Şi, spre-al Tău lăcaş, când mâinile-mi ridic,
Sufletu-mi nu-mi pune cu cei păcătoşi, (3)
Nu mă pune-alături de cei mincinoşi.,
Lâng cei ce-n gură de pace vorbesc
Iar în suflet negre răutăţi dospesc.
Acelora dă-le după fapta lor, (4)
Pentru ce-au făcut fi-le judecător,
Dă-le după lucrul ce l-au meşterit
Şi plăteşte-I tot cum şi ei au plătit.
Ei, lucrarea Ta nicicum n-au vrut a şti, (5)
Tu-I vei dărâma şi nu-I vei mai zidi.

~ 112 ~
Mare este Domnul că m-a auzit, (6)
Domnul mă ajută, El m-a ocrotit, (7)
El îmi e nădejde, El mă va-nflori,
Lui, de bunăvoie, voi mărturisi.

Domnul e-ntărirea poporului Său (8)

Şi, pe unsul Său, îl fereşte de rău.

Binecuvântează moştenirea Ta (9)

Căci poporul Tău, el te va lăuda.
Păstoreşte-l, Doamne, dacă Ţi-e pe plac,
Şi înalţă-l, Doamne, până-n veac de veac.

~ 113 ~
Psalmul 28

Voi, cei care sunteţi fii de Dumnezeu, (1)

Aduceţ-I jertfa mieilor mereu,
Aduceţi-I slavă Domnului cinstit,
Aduceţi-I slavă numelui iubit. (2)
Domnului din ceruri să vă închinaţi
Şi, prin curtea Lui cea sfântă, să umblaţi.

Peste ape glasul Lui a răsunat, (3)

Peste ape multe Domnul a tunat.
Glasu-I se aude sus întru tării, (4)
Glasu-I se aude întru măreţii.
Cedrii sunt de glasu-I aprig spintecaţi, (5)
Cedrii din Liban, de glasu-I sunt tăiaţi.
Mai mărunt ca pleava vor fi mărunţiţi, (6)
Ocrotiţi ca puii vor fi cei iubiţi.
Glasul ce revarsă para de foc viu, (7)
Va cutremura Cadeşul în pustiu, (8)
Glasul ce-ntăreşte cerbii în dumbrăvi (9)
Şi pe cei ce-şi saltă braţele în slăvi.

~ 114 ~
Domnul ce-n potopuri a sălăşluit, (10)
Domnul ce, în veacuri, a împărăţit,
La poporul său tărie el va da, (11)
Şi, cu pace, îl va binecuvânta.

~ 115 ~
Psalmul 29

Doamne, Te înalţ căci Tu m-ai ridicat, (1)

Vrăjmaşii, de mine, nu s-au bucurat.
Am strigat spre Tine, Dumnezeul meu, (2)
Şi, de cele rele, vindecat sunt eu.
Sufletul, Tu, Doamne, mi l-ai scos din iad, (3)
M-ai scos dintre cei care în groapă cad.

Căutaţi pe Domnul, voi cei cuvioşi (4)

Şi mărturisiţi-L veşnic bucuroşi
Căci urgie este în mânia Lui, (5)
Însă numai viaţă e în vrerea Lui.
Seara e de tristă plângere sălaş,
Şi, de bucurie, în zori, e locaş.

Zis-am eu întru îmbelşugarea mea: (6)

„Eu, de-aicea în veci nu mă voi mişca!“
Întru voia-Ţi, Doamne, Tu puteri mi-ai dat, (7)
Când nu m-ai privit, eu rău m-am tulburat.

~ 116 ~
Către Tine, Doamne, eu iar voi striga, (8)
Către Dumnezeul meu mă voi ruga:
„Ce folos ai, Doamne, de sângele meu, (9)
Când, în stricăciune, mă afunzi mereu?
Ţie doar ţărâna va mărturisi?
Oare, adevăru-Ţi, ea îl va vesti?“

Auzit-a, Domnul şi m-a miluit, (10)

Domnu-a fost Cel care iar m-a sprijinit,
Mi-a tranformat plânsul întru bucurii, (11)
Zdrenţele mi-a rupt, m-a pus în veselii.

Slava mea Te cântă fără-a regreta, (12)

Dumnezeul meu, în veci Te-oi lăuda!

~ 117 ~
Psalmul 30

Înspre Tine, Doamne, am nădăjduit, (1)

Nicicând, de ruşine, să nu fiu smintit.
Spre a Ta dreptate eu am alergat,
Să mă izbăvească şi să fiu scăpat.

Auzul, spre mine, îngăduitor, (2)

Pleacă-l şi mă scapă, Domn ocrotitor!
Tu, loc de refugiu fii în calea mea,
Să mă ocrotească mântuirea Ta.

Că Tu eşti puterea pe al meu drumeag, (3)

Hrană, călăuză-i numele Tău drag.
Tu mă scoţi din cursa-n care am căzut, (4)
Tu mi-eşti ocrotirea de la început.

Eu, la Tine-n mână, duhul meu îl pun, (5)

Tu mă mântuieşte cu-adevărul bun.
Tu-i urăşti pe cei ce-n idoli au privit, (6)
Dară eu în Domnul am nădăjduit.

~ 118 ~
Mă voi bucura de marea milă-a Ta (7)
Căci Tu ai cătat spre smerenía mea.
Sufletul, din cumpeni, mi l-ai mântuit,
La vrăjmaş în mână n-am fost priponit. (8)
La loc larg şi liber, Tu m-ai aşezat,
Cu piciorul calea dreaptă am călcat.

Miluieşte, Doamne, că sunt în necaz, (9)

Tulbure mi-e ochiul pe al meu obraz,
Supărări în suflet şi-n inima mea,
Cheltuită mi-e-n durere viaţa grea. (10)

Doar întru suspine, se scurg anii mei

Iar tăria mea e sfâşiată-n stei.
Numai sărăcie eu am adunat,
Oasele-mi de cretă mi s-au sfărâmat.

De ocară sunt şi-n faţă la vrăjmaşi, (11)

Dar şi la vecinii cruzi şi pătimaşi.
Chiar şi cunoscuţii, dacă mă vedeau,
Se-ascundeau cu grijă şi mă ocoleau.

Uitat de la inimi, ascuns ca un mort, (12)

Ca un vas netrebnic părăsit în cort,
Am văzut cum tainic şi perfid cârtesc (13)
Cei care în preajmă stau şi locuiesc,
Adunaţi cu toţii împotriva mea
Ca prin mişelie sufletul să-mi ia.
Dar eu doar în Tine am nădăjduit, (14)
Domnul meu de suflet, Domnul meu iubit.

~ 119 ~
Vremea mea se află shiar în mâna Ta. (15)
Izbăvit prin Tine pot să fiu cândva
De vrăjmaşii care-n juru-mi uneltesc,
De toţi cei ce aprig, mult mă prigonesc.
Faţa Ta arată-Ţi peste robul Tău, (16)
Întru mila Ta fereşte-mă de rău!

Doamne, eu pe Tine tare Te-am chemat (17)

Şi, de asta, Doamne, nu sunt ruşinat.
Să se ruşineze cei necredincioşi
Care-n iad se scaldă, printre păcătoşi.

Mute să se facă buzele subţiri (18)

Ce grăiesc minciună şi nelegiuiri
Împotriva celor drepţi, buni şi curaţi,
Ce prin mişelia lor sunt defăimaţi.

Mare este, Doamne, bunătatea Ta. (19)

Ea e pentru-aceia care cred în ea.
Tu ai arătat-o la cei ce slujesc,
Fiilor de oameni care Te iubesc.

Tu de tulburare pe ei îi fereşti (20)

Şi-i ascunzi la Tine să îi ocroteşti.
Îi ascunzi de cei ce-i vor tăgădui,
Cortul Tău pe toţi îi va acoperi.

Minunat e Domnul că m-a ajutat (21)

Când eu în cetate stam împresurat
Şi-n a mea prostie, tulburat am zis: (22)
„De la Tine, Doamne, de ce sunt proscris?“
Însă Tu, din slavă, Tu ai auzit
Rugăciunea mea, când eu am glăsuit.

~ 120 ~
Iubiţi-L pe Domnul, voi, cei cuvioşi, (23)
Adevăruri cată Domnu-n cei sfioşi.
Celor care, însă, s-au tot îngâmfat,
Domnul le plăteşte cu vârf şi-ndesat.
Fiţi îmbărbătaţi, la inimă-ntăriţi, (24)
Voi cei care-n Domnul doar, nădăjduiţi!

~ 121 ~
Psalmul 31

Fericit cel care, deşi a greşit, (1)

Din păcatul său a fost desţelenit.
Fericit cel care de păcat e şters (2)
Şi care nu are viclenie-n viers.

Când păcatul însă n-am mărturisit, (3)

Oasele în mine au îmbătrânit.
Nu mi-am spus păcatul, nu m-am căinat,
Trupul de durere ziua a strigat.

Zi şi noapte mâna Ta mă apăsa (4)

Şi, în suferinţă, ghimpele-mpingea.
Cand păcatul mare eu mi l-am văzut (5)
Şi fărădelegea mi-am recunoscut,
Zis-am: „Împotrivă-mi voi mărturisi,
Domnul va-nţelege şi mă va privi.“

Iară Tu păcatul ce-n mine-a zăcut,

L-ai iertat şi cu vederea l-ai trecut.

~ 122 ~
Pentru toate cele care-l trag în jos, (6)
Rugi vin către Tine de la cuvios.

Chiar pândit de ape multe, în potop, (7)

Nu mă va atinge nici măcar un strop.
Tu îmi aşti scăparea când mă simt învins
De necazul mare care m-a cuprins.

Tu mi-eşti bucuria şi sunt liberat

Din strâsoarea-n care-am fost înconjurat.

„Doar Eu sunt Acela ce te va-nălţa (8)

Şi pe calea bună te voi îndrepta,
Cum să mergi pe-acolo te voi cârmui,
Ochii Mei asupra-ţi te vor întări.
Pentru ca de dúşman să nu fii furat, (9)
Nu fi ca un cal sau un catâr legat
Cu frâu şi zăbală la car înhămat.“

Păcătosu-ndură multe, mari dureri, (10)

Dar Domnul te scapă dacă milă ceri.
Întru Domnul mare să vă bucuraţi, (11)
Voi, cei drepţi la suflet, să vă lăudaţi.

~ 123 ~
Psalmul 32

Întru Domnul, voi, cei drepţi, vă bucuraţi, (1)

Voi se cade astăzi să fiţi lăudaţi.
La psalterion pe Domnul să-l cântaţi (2)
Şi la alăută să Îl lăudaţi.

O cântare nouă fie pentru El (3)

Zisă-n bucurie, zisă cu mult zel.
Cu dreptate este-al Domnului cuvânt (4)
Şi, întru credinţă, tot ce-i pe pământ.

Judecata este-al Domnului tain (5)

Şi, de mila Lui, pământul este plin.
Cerul, prin cuvânt El l-a întemeiat (6)
Şi, prin duh, putere cerului i-a dat.

Apele din mare în burduf le-a pus (7)

Şi adâncul mării în cămări l-a pus.
De El să se teamă tot ce e lumesc, (8)
Să tremure cei ce-n lume locuiesc.

~ 124 ~
Ce-a zis El din gură, toate s-au ivit, (9)
Din a Lui poruncă toate s-au zidit.
Domnul risipeşte-al neamurilor sfat, (10)
Ce e plănuit de ele-i aruncat.

Ceea ce mai marii grabnic au decis

Tot atât de grabnic Domnul a dezis.
Numai sfatul Lui, el va rămâne-n veac, (11)
Numai gândul care Lui îi e pe plac.

Fericit e neamul întru Dumnezeu (12)

Şi poporul-ales să-l sprijine mereu.
Domnul a privit din cer neabătut, (13)
Pe toţi fiii oamenilor i-a văzut.

De-acolo, din locul ce şi l-a gătit, (14)

I-a văzut pe toţi ce-n lume-au locuit,
El care l-a toţi inima le-a făcut (15)
Şi care pe toţi adânc i-a priceput.

Nici un rege nu se poate mântui (16)

Chiar când mari oştiri poate struni.
Nu se izbăveşte nci un uriaş
Doar pentru că e-n tăria lui trufaş.
Calul, când să scapi, nu e de vreun folos (17)
Cât o fi de mare şi de arătos.

Iată ochii Domnului privesc (18)

Înspre cei ce-n mila lui nădăjduiesc
Ca, în faţa morţii, să fie iertaţi (19)
Şi să îi hrănească de-s înfometaţi.

Domnul, pentru suflet e ocrotitor, (20)

De la El cu toţii cerem ajutor.

~ 125 ~
Inima-ntru El ni se va veseli (21)
Întru al Său nume vom nădăjdui.

Toată mila-Ţi, Doamne, înspre noi o dă (22)

Căci nădejdea noastră doar în Tine stă.

~ 126 ~
Psalmul 33

Eu pe Domnul Îl voi binecuvânta, (1)

Pururea cu gura Îl voi lăuda.
Mereu întru Domnul sufletu-mi va fi. (2)
De mă aud blânzii, se vor veseli.

Măriţi-L pe Domnul, aşa cum fac eu, (3)

Numele-I, cu toţii să-nălţăm mereu.
L-am cătat pe Domnul, El m-a auzit (4)
Şi, din mari necazuri, El m-a izbăvit.

Veniţi lângă El şi veţi fi luminaţi, (5)

Şi la faţă voi nu veţi fi ruşinaţi.
Când sărmanul strigă, El l-a auzit (6)
Şi, dintre nacazuri, El l-a mântuit.

Lângă-aceia care la Domn vor privi, (7)

Îngerul se-aşează şi-i va izbăvi.
Minunat e Domnul, vedeţi şi gustaţi, (8)
Fericiţi bărbaţii de El luminaţi.

~ 127 ~
De Domnul vă temeţi, voi, toţi sfinţii Lui, (9)
Ca să n-aveţi lipsuri şi să fiţi sătui.
Sărăciţi bogaţii vor fi flămânziţi, (10)
Cei ce cată-n Domnul nu vor fi lipsiţi.

Fiilor, la mine veniţi şi-ascultaţi, (11)

Frica cea de Domnul veţi fi învăţaţi.
Cine-i omul care viaţa va iubi (12)
Şi, să vadă zile bune, va dori?

Limba-ţi să nu aibă răul meşteşug, (13)

Gura-ţi să nu spună vreun vicleşug.
Binele să-l faci şi răul ocoleşti, (14)
Pacea să o cauţi, după ea păşeşti.

Ochii Lui asupra celor drepţi vor sta, (15)

Ale Lui urechi ruga vor asculta,
Domnul e-mptriva celor ce rău fac, (16)
Pomenirea lor va fi stinsă în veac.

Drepţii au strigat, Domnul i-a auzit, (17)

De-ale lor necazuri El i-a izbăvit.
Domnul e aproape, lângă cei zdrobiţi (18)
Şi îi mântuieşte de-s în duh smeriţi.

Când cei drepţi necazuri multe vor avea, (19)

Dintre ele toate Domnu-i va salva.
Fiecare os de El va fi păzit, (20)
Nici un os de-al lor nu le va fi zdrobit.

Rău este sfârşitul unui păcătos (21)

Care cu cel drept nu s-a purtat frumos.
Domnul pe-ai săi robi El îi va mântui, (22)
Dacă speră-ntrânsul, ei nu vor greşi.

~ 128 ~
Psalmul 34

Judecă-I Tu, Doamne, pe cei ce hulesc, (1)

Şi, cu răutate, mă nedreptăţesc.
Du-Ţi războiul, Doamne, cu măreţ şuvoi
Împotriva celor ce-au pornit război.

Pavăza, armura, ia-Ţi-le degrab, (2)

Robul Ţi l-ajută când este prea slab,
Sabia Ţi-o scoate, calea s-o opreşti, (3)
De duşmanul aprig Tu să mă fereşti.

Sufletului meu să-i spui, dacă îl vezi,

„Eu sunt mântuirea!“, să mă-ncredinţezi.
Fie ruşinat şi fie înfruntat (4)
Cel care la mine-n suflet s-a băgat.

Cel ce îmi vrea răul şi-mi toarnă venin,

Îndărăt să plece, de ruşine plin.
Să fie ca praful de vânt spulberat, (5)
Îngerul să fie pe el supărat,

~ 129 ~
Drumul să îi fie-n neguri adâncit, (6)
De-al Domnului înger veşnic fugărit.
Fiindcă fără pricini, uneltind pe-ascuns, (7)
Mi-a gătit pieirea ca să fiu străpuns.

Fără pricini sufletul mi-a suduit. (8)

Peste el să cadă laţul pregătit.
Pe el să îl prindă cursa ce-a întins
Şi în laţ să cadă şi să fie prins.

Sufletu-ntru Domnul se va bucura, (9)

Se va veseli de mântuirea Sa.
Oasele-mi vor zice: „Doamne, cine e (10)
Asemenea Ţie izbăvind orice
Om sărman din mâna celor mult mai tari,
Orice om sărac din mâna celor mari?“

Martori mincinoşi mereu s-au ridicat (11)

Şi, ce nu ştiau, mereu m-au întrebat.
Bunele prin rele ei mi-au răsplătit (12)
Şi, în al meu suflet, m-au secătuit.

Însă eu atunci când ei m-au supărat, (14)

Haină aspră, rea, de sac am îmbrăcat,
Sufletul din mine, negru a postit
Şi la rugăciune m-am întors smerit.

Cum te porţi cu-n frate sau cu un vecin,

Aşa m-am purtat, de bunătate plin,
Ca atunci când suferi şi când ai jelit,
Eu, cu întristare, aşa m-am smerit.

~ 130 ~
Dar ei împotriva mea s-au adunat, (15)
Bicele-mpotrivă-mi şi le-au scuturat
Risipiţi au fost, nicicând nu s-au căit,
M-au pus la-ncercare, m-au batjocorit, (16)
Dinţii împotrivă-mi aprig au scrâşnit

Doamne, toate astea, când le vei vedea? (17)

De ei scapă-mi viaţa şi suflarea mea!

Ţie, Doamne mare, voi mărturisi (18)

Şi în adunare eu Te voi slăvi.
Cei care, din umbră, mă nedreptăţesc, (19)
Să nu fie veseli când mă duşmănesc.

Când fără de pricini m-au tot urmărit,

Şi-şi fac semn cu ochiul, şi au uneltit.
Fiindcă ei, în faţă, de pace vorbeau (20)
Însă vicleşuguri în spate gândeau.

Gura şi-au deschis-o împotriva mea (21)

Şi au zis: „E bine, noi te vom vedea!“
Doamne, Tu tăcerea să nu o păstrezi (22)
Şi de mine Tu să nu Te depărtezi.

Ia aminte, Doamne, la pricína mea (23)

Căci eu aştept, Doamne, judecata Ta.
Judecă-mă, Doamne, Dumnezeul meu (24)
Ei să nu îşi râdă că mi-e mie greu.

Şi să nu îşi zică în inima lor: (25)

„Nouă ne e bine că el n-are spor!“
Nici să nu îşi zică: „Noi l-am înghiţit!“
Să se ruşineze că m-au oropsit. (26)

~ 131 ~
Să se năruiască în afund, deodat,
Cei care de răul meu s-au bucurat
Şi să îşi îmbrace al ocarei strai
Cei care se bucură de al meu bai.

Cei care dreptatea mie îmi doresc, (27)

Stau în bucurie şi se veselesc.
Ne-ncetat să spună: „Domnul e mărit,
Robului Său pacea El i-a oferit!“

Limba mea dreptatea Ta o va grăi (28)

Şi întreaga ziuă ea Te va slăvi!

~ 132 ~
Psalmul 35

Cel ce calcă legea zice-n sinea sa (1)

Că niciând de Domnul frică n-o avea.
Singur, el, cu ochii lui s-a amăgit (2)
Şi fărădelegea el nu şi-a simţit.

Din cuvinte-i iese numai vicleşug, (3)

Să fii bun, el crede că-i un beteşug,
Dar fărădelege e în gândul său, (4)
Pasul său se-ndreaptă doar spre drumul rău.

Doamne, mila Ta se-mprăştie în zori, (5)

Adevărul Tău se-ntinde pân-la nori,
Iar dreptatea Ta în vârf de munţi va sta, (6)
Nepătruns adânc e judecata Ta.

Oameni, dobitoace, Tu vei mântui, (7)

Iar mila Ta, Doamne, se va înmulţi.
Fiii oamenilor, toţi, nădejdea-şi ţin
Şi, în umbra aripilor Tale, vin.

~ 133 ~
Din grăsimea casei îi vei îmbăta (8)
Şi, în desfătare, îi vei adăpa
Căci la Tine este al vieţii izvor, (9)
Şi, întru lumină, al luminii spor.
Mila Ta să vină celor înţelepţi (10)
Şi dreptatea-Ţi celor la inimă drepţi.

De-a trufiei talpă să nu fiu călcat (11)

Şi de ticăloşi să nu fiu clătinat.
Cei care lucrează în fărădelegi (12)
Izgoniţi vor fi şi toţi vor fi pribegi.

~ 134 ~
Psalmul 36

Sânge rău nu-ţi face, unii-s păcătoşi, (1)

Nici nu-i pizmui pe cei ce-s duşmănoşi.
În curând, ca iarba se vor ofili, (2)
Ca verdeaţa ierbii se vor veşteji.

Binele să-l faci, pe Domnul sa-l priveşti, (3)

Casa ţi-e pământul, din el te hrăneşti,
Mereu întru Domnul, să fii desfătat, (4)
Ce inima-ţi cere, El îţi va fi dat.

Pe Domnul să-l afli întru calea ta, (5)

Tu să speri într-Însul şi El va lucra,
Lumina dreptăţii ţie ţi-o va da (6)
Şi, precum amiaza, judecata ta.

Tu roagă-L pe Domnul, Lui să te supui, (7)

La inimă fapta rea să nu o pui
Din pricina celui care calcă legi,
Celui care-i meşter în fărădelegi.

~ 135 ~
Furia, mânia să ţi le-nfrânezi, (8)
Sânge rău nu-ţi face când răul îl vezi.
Cei ce-s răi, de istov, cu toţi vor pieri, (9)
Cei ce cred în Domnul tot vor moşteni.

Iute păcătosul-n vânt va dispărea, (10)

Îi vei căta locul şi nu-l vei afla.
Doar cei blânzi pământul îl vor moşteni, (11)
În belşug şi pace numai ei vor fi.

Pe cel drept pândi-va cel ce-i păcătos, (12)

Va scrâşni din dinţi asupră-i furios,
Însă Domnul mare Îşi râde de el (13)
Căci ştie-n ce ziuă piere cel mişel.

Cu sabia-n luptă vin cei păcătoşi, (14)

Arcul şi-au întins în grabă, furioşi,
În sărman să tragă, să dea în sărac,
Şi-apoi să le vină celor drepţi de hac.

Arcul ce se-ntinde să nu aibă spor!

Sabia să intre în inima lor! (15)
Mai bun e puţinul celui înţelept (16)
Decât bogăţia celui ce nu-i drept.

Braţul păcătosului se va zdrobi, (17)

Pe cel drept doar Domnul îl va întări.
Domnul ştie cine-s cei neprihăniţi, (18)
Ei vor fi de Domnul veşnic dăruiţi.
Apăraţi vor fi chiar şi în vreme rea, (19)
În zile de foame se vor sătura.

~ 136 ~
Chiar de se înalţă, chiar de sunt slăviţi (20)
Păcătoşii pier ca fumul risipiţi.
Păcătosul cere şi nu dă-napoi, (21)
Dreptul dăruieşte celor cu nevoi.

Cei ce cred în Domnul tot vor moşteni, (22)

Cei care-L blesteamă-n neguri vor pieri.
Omul îşi îndreaptă paşii către El, (23)
Şi, pe calea Lui se duce plin de zel.

Dacă va cădea, nu va fi doborât, (24)

Domnul îl salvează de-i la greu târât.
De când am fost tânăr, pân-acum, bătrân, (25)
N-am văzut pe dreptul răzbit de hapsân.

Şi nici seminţia-i din greu suferind,

Pâinea cea de toate zilele cerşind.
Când a fost nevoie, dreptu-a ajutat, (26)
Seminţia lui s-a binecuvântat.

Binele să-l faci, fereşte-te de rău, (27)

Adăpost găsive-i după gândul tău.
Căci Domnul iubeşte pe cei judecaţi, (28)
Cuvioşii săi vor fi cei apăraţi.

Dar nelegiuiţii vor fi pedepsiţi

Şi necredincioşii toţi vor fi stârpiţi.
Drepţii tot pământul îl vor moşteni (29)
Şi, în veac de veacuri, îl vor locui.

Dreptu-nţelepciunea o va murmura, (30)

Limba-i judecata o va cuvânta.
A Domnului lege-n inimă va fi, (31)
Paşii lui de-aceea nu s-or poticni.

~ 137 ~
Cel drept e pândit de cel ce-i păcătos (32)
Care, să-l omoare, caută vârtos,
Dar, cel drept, de Domnul, la greu nu-i lăsat, (33)
Nu-l va osândi când este judecat.

Aşteaptă-l pe Domnul, calea să-i păzeşti (34)

Căci, prin El, pământul o să-l moşteneşti.
Când toţi păcătoşii vor fi fost stârpiţi,
Vei vedea cum drepţii sunt adăpostiţi.

L-am văzut pe cel rău în slăvi ridicat (35)

Şi pe sine însuşi ca cedrii-nălţat.
Am trecut pe-acolo, nu l-am mai zărit, (36)
L-am cătat dar locul era pustiit.

Păzeşte ce-i bine, caută ce-i drept, (37)

Căci rămân urmaşii după înţelept,
Dar nelegiuiţii vor fi nimiciţi (38)
Iar urmaşii lor şi ei vor fi stârpiţi.

Domnul mântuieşte pe drept şi viteaz (39)

Şi îi ocroteşte-n vreme de necaz.
Domnul, la nevoie, fi-va ajutor, (40)
Domnul pentru ei va fi izbăvitor,
El de păcătoşi mereu îi va salva
Şi îi mântuieşte cu puterea Sa.

~ 138 ~
Psalmul 37

Doamne, cu mânia Ta nu mă mustra, (1)

Doamne cu urgia Ta nu mă certa!
Vorba Ta în trupul meu m-a săgetat, (2)
Mâna Ta pe trupul meu a apăsat.

Când mânia feţei Tale va lovi, (3)

Vindecare-n trupul meu nu va mai fi.
Când păcatele din mine s-or vedea,
Pacea la mine în oase nu va sta.

Când fărădelegea stă pe capul meu, (4)

Sarcina urâtă mă apasă greu.
Rănile din mine crunt au putrezit (5)
Şi în nebunia mea m-am adâncit.

Fără de măsură chinuitu-m-am, (6)

Toată ziulica doar mâhnit umblam,
Ale mele şale de-ocări s-au umplut, (7)
Leacuri să găsesc niciunde n-am putut.

~ 139 ~
Necăjitu-m-am şi foarte m-am smerit, (8)
Din adâncul meu suspinul mi-am răcnit.
Doamne-n faţa Ta dorinţa mi-a ajuns (9)
Şi suspinul meu de Tine n-am ascuns.
Inima mi-e tristă , nu mai am puteri, (10)
Ochii să-mi privească şi alte poveri.

Vecini şi prieteni m-au înconjurat (11)

Dar apropiaţii mi s-au depărtat.
Şi peste măsură, aprig se sileau (12)
Cei care la mine-n suflet căutau.
Rău voiau să-mi facă prin deşertăciuni
Şi cu vicleşuguri, şi spunând minciuni.

Ca un surd, eu, însă, nu îi auzeam, (13)

Ca un mut, nici gura nu mi-o deschideam.
N-am avut urechi puse pe ascultat, (14)
Nici cuvinte aspre puse pe mustrat,
Căci în Tine Doamne, am nădăjduit. (15)
Doamne, numai Tu mereu m-ai auzit.

Că am zis în mine, cu destul temei: (16)

„Să nu fie veseli, ei, duşmanii mei!“
Când slăbiţi genunchii mi s-au clătinat,
Cu cuvinte grele ei m-au atacat.

Că, sub lovituri, să cad eu gata sunt (17)

Şi durerea-n faţă mă pândeşte crunt.
Că fărădelege mea o vei vesti (18)
Şi păcatul treaz asupra mea va fi.

~ 140 ~
Dar vrăjmaşii mei, din plin s-au întărit, (19)
Cei ce mă urăsc, din plin s-au înmulţit
Cei care cu răul binele-mi plătesc, (20)
Ei m-au defăimat că binele iubesc.

Doamne, Dumnezeul meu, nu mă lăsa, (21)

Şi, de mine, Doamne, nu Te depărta.
Ia aminte, Doamne, spre-al meu ajutor, (22)
Eşti, mărite Domn, al meu mântuitor.

~ 141 ~
Psalmul 38

Zis-am: „Drumurile mele voi păzi (1)

Şi, cu limba mea, nu voi păcătui!“
Pază gurii mele eu cu grijă-am pus (2)
Dacă păcătosul rău mi s-a opus.
De tot amuţit-am, de tot m-am smerit,
Nici de cele bune eu nu am vorbit,
Şi, astfel, durerea mea s-a înnoit,
Inima-n lăuntrul meu s-a-nfierbântat, (3)
Cugetul în mine s-a înflăcărat

Eu, cu limba mea, spre Domnul am grăit:

„Doamne, fă să aflu când e-al meu sfârşit,
Numărul de zile ce mi-e hărăzit (4)
Ca să ştiu anume de ce sunt lipsit!“

Zilele-s de-o palmă iar fiinţa mea (5)

E ca o nimica înaintea Ta,
Toate sunt deşarte, omu-i trecător, (6)
Ca, într-o oglindă un chip mişcător.

~ 142 ~
În zadar adună averi şi comori,
Pentru cin-le-adună ştie rareori.
Nu e oare Domnul forţa de-a-ndura? (7)
Da, numai la Tine e fiinţa mea.

Iartă-mă de toate ce-am păcătuit, (8)

C-am ajuns ocara oricăruit smintit,
Nu am scos o vorbă, gura mi-am ţinut (9)
Căci Tu eşti acela care m-a făcut.

Depărtează-Ţi biciul de spinarea mea, (10)

Îmi aflu sfârşitul în puterea Ta.
Pentru ce-a făcut ca un nelegiuit (11)
L-ai certat pe om şi greu l-ai pedepsit.

Pânză de păianjen viaţa i-ai făcut,

În zadar se plânge omul abătut.
Ascultă-mă, Doamne, de Te rog ceva, (12)
Ia aminte, Doamne, la cererea mea!

Că, la Tine, Doamne, sunt ca un străin

Dar, ca şi părinţii mei, la Tine vin
Cât încă mai suflu, eu să fiu cruţat, (13)
Până mă voi duce şi voi fi uitat.

~ 143 ~
Psalmul 39

Eu, mereu pe Domnul L-am tot aşteptat (1)

El, mereu, la mine aminte-a luat.
Domnul rugăciunea mea a auzit
Şi m-a scos din hăul cel ticăloşit (2)
Şi m-a scos din tină, m-a scos din şuvoi
Şi mi-a pus piciorul înfipt pe pietroi.

Paşii mei pe drumuri mi i-a îndreptat,

O cântare nouă-n glasul meu a dat, (3)
O cântare către-al nostru Dumnezeu.
Mulţi speră-ntru Domnul şi se tem din greu.
Fericit bărbatul ce-a nădăjduit (4)
Şi-al Domnului nume îl va fi păzit,
Care n-a privit nici la deşertăciuni
Nici n-a stat s-asculte bâiguieli, minciuni.

Multe minuni, Doamne mereu ai făcut, (5)

Să fie ca Tine nimeni n-a putut.
Vestit-am în lume, la toţi am grăit,
Minunile Tale s-au tot îmulţit.

~ 144 ~
Nu ai dorit jertfa, n-ai voit prinos (6)
Dar mi-ai dat în grijă un trup de folos.
Ardere de tot şi jertfă n-ai cerut
Şi atunci am zis: „Iată am apărut (7)
Şi în sul de cărţi e despre mine scris
Ca să-Ţi fac pe voie, cum este promis; (8)
Dar am vrut ca legea, după voia Ta
Să fie-nlăuntrul, în inima mea.“

Eu, în adunare, am binevestit (9)

Dreptatea, şi gura mea nu s-a oprit.
N-am ascuns, ştii, Doamne, în inima mea (10)
Adevăr, dreptate, mărturia Ta.

Doamne, de la mine nu Te-ndepărtezi (11)

Ci, cu îndurare şi milă, mă vezi.
Fiindcă rele multe m-au împresurat (12)
Şi fărădelegea nu mi-am măsurat
Mai mult decât perii din cap s-a-nmulţit
Şi parcă şi inima m-a părăsit.

Dacă vrei Tu, Doamne, să mă izbăveşti (13)

Şi pe mine, Doamne, Tu să mă priveşti,
Ruşinaţi să fie, înfruntaţi deodat, (14)
Cei care la mine-n suflet s-au băgat,
Înapoi să plece cei ce mă lovesc,
Toţi cei care mie răul mi-l doresc.

Să se ruşineze şi cei care zic: (15)

„Bine-ţi fac!“ când sunt lovit de inamic.
Cei ce cată Domnul şi Îl urmăresc (16)
Sunt în bucurie şi se veselesc,
Cel care de Tine este mântuit
Să zică de-a pururi: „Domnul e slăvit!“

~ 145 ~
Cand în sărăcie eu sărman voi fi, (17)
Domnul, câtre mine, se va îngriji.
Tu eşti ajutorul şi sprijinul meu,
Nu mă uita, Doamne, slăvit Dumnezeu!

~ 146 ~
Psalmul 40

Cel ce la sărman şi sărac va gândi (1)

Domnu-n zile grele îl va izbăvi.
Domnul să îl ţină-n viaţă fericit, (2)
Apărat, de dúşmani când e urmărit.
Domnul să-l ajute în durerea sa (3)
Când din patul bolii se va ridica.
Zis-am: „Doamne mare, să fiu miluit, (4)
Sufletu-mi să-mi vindeci dacă Ţi-am greşit!“

Duşmanii, în spate, de rău vor vorbi: (5)

„El şi al său nume grabnic vor pieri!“
Venea câte unul să vadă ce fac (6)
Dar grăia pe urmă minciuni după plac,
Fărdelegi în inimă îşi aduna
Şi tuna cu ură împotriva mea.

Vrăjmaşii-mpotrivă-mi între ei şopteau (7)

Rele împotrivă-mi la cale puneau
Şi nelegiuita vorbă se rostea: (8)
„Cel ce doarme, oare, se va mai scula?“

~ 147 ~
Chiar şi omul păcii, în care credeam (9)
Şi-n care nădejdea sigur îmi puneam,
Cel care din pâinea mea a şi mâncat,
Chiar şi el călcâiul şi l-a ridicat.
Ridică-mă, Doamne, de m-oi milui, (10)
Pentru toate-acestea eu îi voi plăti.

Astfel eu aflat-am cum că Tu m-ai vrut. (11)

Vrăjmaşu-mpotrivă-mi nimic n-a putut,
Pentru că n-am fost rău Tu m-ai ajutat, (12)
Totdeauna-n faţa-Ţi Tu m-ai aşezat.

Slavă Ţie, Doamne, către Tine vin (13)

Din veac până-n veacuri zic: Amin! Amin!

~ 148 ~
Psalmul 41

Aşa cum tânjeşte cerbul la izvor (1)

După Tine, Doamne, eu tânjesc cu dor.
În suflet mi-e sete după Domnul viu. (2)
Când la Domn, în faţă, oare, o să fiu?

M-am hrănit cu lacrimi noapte, zi, mereu, (3)

Mi s-a zis: „Unde e al tău Dumnezeu?“
Mi-am adus aminte tot ce s-a-ntâmplat, (4)
Sufletul din mine mi s-a uşurat.

Voi merge la cortul unde-am fost mereu,

Minunata casă a lui Dumnezeu.
Bucurii şi laudă-ntr-un glas va fi,
Zvon de sărbătoare mult va străluci.

De ce eşt mâhnit tu, suflete al meu (5)

Şi de ce te tulburi în adâncu-ţi greu?
Speră-n Dumnezeu, Lui voi mărturisi,
Mântuirea mea doar întru El va fi.

~ 149 ~
Sufletul mi-e tulbure-n lăuntrul meu, (6)
De-asta gândul meu va fi la Dumnezeu,
Pe lângă Ermon, pe muntele cel scund
Şi peste Iordanul clipocind pe prund.

Din adânc, adâncul se lasă chemat, (7)

Vuietul cascadei Tale zbuciumat,
Valurile Tale, talazul temut,
Toate peste mine, toate au trecut.

Ziua porunci-va Domnul mila sa, (8)

Noaptea, al Lui cântec cu mine va sta.
Către Domnul vieţii rugăciunea-mi spun
Căci în El speranţa toată eu mi-o pun,
Îi voi zice: „Doamne, Tu m-ai apărat; (9)
Dar de ce acuma, Doamne m-ai uitat?
De ce umblu, Doamne, eu mereu mâhnit
Iar duşmanul, iarăşi, crunt m-a necăjit?
Când oasele mele mi se tot zdrobeau (10)
Şi ocări asupra-mi dúşmanii rosteau
Şi, când zilnic spun, mereu, cu glasul rău:
„Unde este , oare Dumnezeul tău?“

De ce eşti mâhnit, tu, suflete al meu, (11)

De ce mă tot tulburi, în adâncul meu?
În Domnul slăvit nădejdea să ţi-o pui,
Voi mărturisi mereu puterea Lui.

Dumnezeul mare, cu puterea Sa

Este mântuire pentru faţa mea.

~ 150 ~
Psalmul 42

Judecă-mă, Doamne, în pricina mea (1)

Contra celor care n-au credinţa Ta,
Izbăveşte, Doamne, de omul nedrept,
Căci tu eşti tăria-mi, Tu eşti înţelept. (2)

Dar de ce, de mine, Tu Te-ai lepădat,

De ce umblu eu mâhnit şi supărat?
Trimite-ţi lumina şi-adevărul Tău, (3)
Ele-s călăuza, mă feresc de rău
Şi mă duc acolo, la muntele sfânt,
În locaşul Tău, în cer şi pe pământ.

La jertfelnic, Doamne, sfios voi intra (4)

Iar Tu veselie, Doamne, îmi vei da.
Întru alăută Te laud mereu,
Doamne, Dumnezeul, Dumnezeul meu!

De ce eşti mâhnit tu suflete al meu, (5)

De ce mă tot tulburi în adânc, mereu?

~ 151 ~
În Domnul slăvit nădejdea să Ţi-o pui,
Voi mărturisi mereu puterea Lui,

Dumnezeul mare cu puterea Sa

Este mântuire pentru faţa mea!

~ 152 ~
Psalmul 43

Doamne, cu urechile am auzit (1)

Căci părinţii noştri, ei ne-au povestit
Ceea ce-n zilele lor Tu ai făcut
Zile care, toate, demult au trecut.

Neamuri mâna Ta cumplit a nimicit (2)

Şi, în locul lor, pe ei i-ai răsădit.
Tu ai hărţuit popoarele avan
Iar pe ei cu grijă i-ai dus la liman.

Nu sabia lor ţara le-a moştenit (3)

Şi nu braţul lor pe ei i-a izbăvit
Ci lumina, braţul şi dreptatea Ta
Căci ai vrut, cu slavă, între ei asta.

Tu eşti Împăratul, Dumnezeul meu, (4)

Cel care pe Iacob mântuieşti mereu.

~ 153 ~
Pe vrăjmaşii noştri îi vom fi străpuns, (5)
Numele Tău nouă ne va fi de-ajuns,
Pe duşmanii noştri îi vom nimici,
Pe toţi cei ce ni se vor împotrivi.

Nu în arcul meu nădejdea eu mi-o las, (6)

Nu din spada mea puterea eu mi-am tras,
Tu i-ai frânt pe-aceia ce ne-au supărat, (7)
Pe duşmanii noştri Tu i-ai ruşinat.

Întru Dumnezeu mereu ne-om lăuda, (8)

Numele Tău mare-n veac îl vom cânta.

Acum însă, Doamne, Tu Te-ai lepădat (9)

Şi Te-ai dus departe, şi ne-ai ruşinat.
Lângă noi, alături, Tu nu vei ieşi
Şi cu oastea noastră, Doamne, nu vei fi.

Duşmanul din faţă înapoi n-a dat, (10)

În folosul lui vrăjmaşul ne-a prădat.
La tăiat, ca turma, Doamne, ne-ai menit (11)
Şi, prin alte neamuri, Tu ne-ai risipit.

Ţi-ai vândut poporul pe preţ de nimic (12)

Şi-n vânzarea asta e-un câştig prea mic.
La vecinii noştri, de râs ne-ai făcut, (13)
Numai de ocară parte am avut.

Alte multe neamuri ne-au batjocorit (14)

Şi alte popoare ne-au dispreţuit.
Cât e ziulica ocara mi-o văd, (15)
Pe obraz, ruşinea stă ca un prăpăd
Dinspre glasul celui ce a clevetit, (16)
Dinspre faţa celui ce m-a prigonit.

~ 154 ~
Şi, când norii negri s-au strâns peste noi, (17)
Ne-am gândit la Tine, prinşi între nevoi.

Nici o nedreptate noi nu am făcut

Şi de legământul Tău noi ne-am ţinut.
Inima din piepturi nu ni s-a muiat, (18)
De la calea dreaptă nu ne-am depărtat.
La loc de durere am fost umiliţi (19)
Şi, de umbra morţii,-am fost acoperiţi

Dacă noi pe Domnul nostru-am fi uitat (20)

Şi, la Domn străin, ne-am fi alăturat
Oare Dumnezeul nu ne va certa? (21)
Şi ce este-n inimi El nu va afla?

Noi Te îndrăgim dar moartea ne-a certat (22)

Şi am fost ca oaia bună de-njungheat.
Deşteaptă-Te, Doamne, de ce-ai adormit? (23)
Nu Te lepăda de noi pân’la sfârşit!

De ce, oare, faţa de la noi Ţi-ai luat (24)

Şi-n necazul nostru singuri ne-ai lăsat?
Sufletele noastre în ţărână sânt, (25)
Pântecele ni-s lipite de pământ.

Scoală-Te Tu, Doamne,-ajută-ne pe noi (26)

Să ieşim, de dragul Tău, dintre nevoi!

~ 155 ~
Psalmul 44

Inima-mi cuvântul bun şi-a revărsat (1)

Stihurile mele către Împărat,
Limba mea e pană ce scrie grăbit. (2)
Decât fii de oameni Tu eşti mai iubit,
Harul se revarsă de pe buza Ta,
Domnul mare Te va binecuvânta.
Sabia pe coapsă Tu să Ţi-o încingi (3)
Ca, prin strălucire şi frumos, să-nvingi.

Încordează-Ţi arcul căci Tu vei domni, (4)

Adevăr, blândeţe, Tu vei propăşi.
Dreaptă călăuză care ne înveţi,
Ascuţite sunt ale Tale săgeţi, (5)
Sub Tine popoarele se prăbuşesc
Dacă pe-Împărat ele îl duşmănesc.
Scaunul Tău, Doamne,-n veci de veci va sta, (6)
Toiag de dreptate-mpărăţie Ta!

~ 156 ~
Ai iubit dreptatea, nu fărădelegi, (7)
Dumnezeu Te-a uns mai mare peste regi,
Untdelemn pe frunte Ţi-a pus bucuros,
Dintre fraţii Tăi deasupra mult Te-a scos.
Smirnă şi aloe, balsam minunat, (8)
Din veşmântul Tău, în jur s-a-mprăştiat.

Din palat de fildeş Te înveselesc,

Fiice de-mpăraţi pe Tine Te cinstesc.
Iar împărăteasa-n dreapta-Ţi a şezut, (9)
În veşmânt de gală cu aur ţesut.
Ascultă fiică şi aminte ia, (10)
Uită-ţi, dar, poporul, uită-ţi casa ta,
De-acum Împăratul, El te va dori, (11)
Domnul de acuma numai El va fi.

Fiicele din Tir Lui se vor închina (12)

Şi la tine cei bogaţi se vor ruga.
Înlăuntru-i slava fiicei de-mpărat, (13)
Cu haine ţesute din aur curat.
Drumul spre-Împăratul fecioarele-l iau, (14)
Cele de aproape, lângă tine, stau.
Toate-n bucurie aici vor veni, (15)
Împăratu-n templu, El, le va primi!

Nu mai ai părinţi dar ţi se nasc copii, (16)

Peste tot pământul ei mai mari vor fi.
Numele-ţi vor duce ei, din neam în neam (17)
Şi multe popoare vor şti al tău hram!

~ 157 ~
Psalmul 45

Dumnezeul nostru e de forţă plin (1)

Când necazuri multe peste noi tot vin,
De aceea noi nicicând nu ne-am temut (2)
Nici chiar când pământul groaznic a gemut,
Nici când, în adâncul mării scufundat,
Muntele de colo-colo s-a mutat.
Apele din mare jalnic au vuit, (3)
De tăria Lui şi munţii s-au sucit.

Apele din râuri ce se năpustesc (4)

Domnului cetatea îi înveselesc,
Cel-Prea-Nalt locaşul mândru şi-a sfinţit,
Dumnezeu e-n mijiloc şi nu s-a clintit! (5)
Căci Domnul cetatea îşi va ajuta,
Dis-de dimineată şi-o va înălţa.
Împăraţi şi neamuri s-au încovoiat (6)
Când Cel-Prea-Înalt glasul şi-a ridicat.

~ 158 ~
Domnul Cel puternic este lângă noi, (7)
Al lui Iacob Domn păzeşte peste noi!
Veniţi să vedeţi ce Domnu-a-nfăptuit, (8)
Ce minuni pe lume El a zămislit.
Punând capăt luptei doar cu un cuvânt (9)
Şi sfârşind războiul pe întreg pământ.
El va frânge arma, arcul va sfărma,
Scuturile-n flăcări le va arunca.

„Gândiţi-vă bine, Dumnezeu sunt Eu, (10)

Slăvit între neamuri pe pământ mereu.“

Domnul Cel puternic este lângă noi, (11)

Al lui Iacob Domn păzeşte de nevoi.

~ 159 ~
Psalmul 46

Bateţi, dar, din palme, cu toţii voioşi, (1)

Strigaţi-L pe Domnul cu toţi bucuroşi!
Domnul Cel-Prea-Nalt e înfricoşător, (2)
Peste tot pământul e stăpânitor.

Nouă ne-a supus popor după popor, (3)

Nemuri s-au plecat sub al nostru picior.
Pentru moştenirea-I pe noi ne-a ales, (4)
Pe cei ai lui Iacob, El i-a înţeles.

Precum o strigare Domnul s-a suit, (5)

Ca o trâmbiţare, El s-a auzit.

Cântaţi-L pe Domnul nostru, să-l cântaţi! (6)

Cântaţi Împăratul nostru, să-l cântaţi!

Împărat a toate este Dumnezeu, (7)

Toţi să-L înţelegeţi să-l slăviţi mereu!
Peste neamuri multe El s-a-mpărăţit, (8)
El şade pe tronul pururea sfinţit.

~ 160 ~
Mai marii popoarelor s-au adunat (9)
Lângă Avraam, la Domnul minunat.
Înălţaţi acuma cei puternici sânt,
Cei ce cred în Domnul pe acest pământ!

~ 161 ~
Psalmul 47

Mare este Domnul şi mult lăudat (1)

În cetatea-n care Dumnezeu a stat
Şi, în al Său munte, cel măreţ şi sfânt, (2)
Întru bucurie pe întreg pământ.

Pe munţii Sionului s-a înăţat

Cetatea-mpăratului Cel luminat.
Dumnezeu în turnul ei e cunoscut (3)
Atunci când s-o ocrotescă El a vrut.

Regii de pe lume, cu toţi s-au urnit (4)

Şi aici, s-o vadă, cu toţi au venit,
Şi, dacă-au văzut-o, cu toţi s-au mirat, (5)
I-a prins tulburarea şi s-au zdruncinat,
I-a cuprins cutremur şi s-au chinuit (6)
Ca femeia ce, să nască, a pornit.

Printr-un vânt năpraznic Tu vei nimici (7)

Marile corăbii din Tars vei zdrobi.

~ 162 ~
Aşa am văzut şi-aşa am auzit, (8)
În cetatea Domnului nostru mărit,
În cetatea Domului prea luminat
Ce, pentru vecie, Domnu-a-ntemeiat.

Doamne, întru mila Ta eu am gândit, (9)

Din locaşul mândru ce Tu l-ai zidit.
După al tău nume, Dumnezeul meu (10)
Tot astfel şi slava Ta va fi mereu.

Peste tot pământul, până la hotar,

Doar a Ta dreptate e plină de har.

Să se veselească-n muntele Sion (11)

Fiicele Iudeii lângă al Tău tron.
Cu toţii acolo se vor bucura
Şi primi-vor, Doamne, judecata Ta.

Cuprindeţi Sionul şi-l înconjuraţi, (12)

Din turnuri povestea să îi trâmbiţaţi,
Inima-n puterea lui vă aşezaţi, (13)
Turnurile nalte să le lăudaţi.

Despre toatea astea voi veţi povesti

Celor care-n urma voastră vor veni.
Domnul Dumnezeul nostru este El, (14)
Ne va păstori în veac de veac, la fel!

~ 163 ~
Psalmul 48

Voi cei care-n lumea mare locuiţi (1)

Tot ce vă voi spune eu să auziţi,
Voi toţi, deopotrivă, săraci sau bogaţi, (2)
Fii de pământeni aicea adunaţi,
Căci înţelepciune gura-mi va grăi, (3)
Cugetul priceperi va împărtăşi,
Spre parabolă urechea-mi voi pleca (4)
Şi-n cânt ghicitoarea o voi arăta.

Rea când este ziua, de ce să mă tem? (5)

În nelegiuirea mea de ce să gem?
Unii cred că forţa lor i-a ridicat (6)
Şi, cu bogăţia lor, s-au lăudat.
Un om n-are forţa de a mântui, (7)
Cum să mântuiască, el nu poate şti,
Nici pe sine nu se va răscumpăra,
Nu ştie ce preţ va trebui să dea. (8)

~ 164 ~
Chiar dacă în veac se va fi ostenit, (9)
Chiar de va fi viu până întru sfârşit,
Stricăciunea el nu o va fi ştiind
Când pe înţelepţi îi va vedea murind.
Cei nepricepuţi de mână vor muri, (10)
Averi, pentru alţii le vor părăsi,
Casele, de-a pururi le vor fi mormânt, (11)
Chiar de-n neam vor trece cu un legământ,
Chiar dacă pământurile le-au numit
Şi, cu al lor nume, ei l-au dăruit.

Omul sta în cinste dar n-a înţeles, (12)

Dintre dobitoace, el nu s-a ales,
Mult fără de minte, nu a priceput,
Şi ca dobitoace-asemeni s-a făcut.

Pe această cale, ei s-au poticnit (13)

Şi doar cu atâta ei s-au mulţumit.
Precum oi la stână ei, în iad, vor fi (14)
Şi moartea, din urmă, îi va păstori,
De cei drepţi în iad ei vor fi stăpâniţi
Căci, din slava lor, ei vor fi izgoniţi.

Dacă iadul negru mă va înghiţi, (15)

Domnul mă va scoate, mă va mântui.
Nu te teme dacă-un om s-a-mbogăţit, (16)
Nici când slava casei sale a sporit
Că atunci când moare n-o să ia cu el, (17)
Din averi şi slavă, nici un firicel.

Sufletul, în viaţă bine cuvântat (18)

Şi, de-a făcut bine, poate, lăudat,
Va intra în şirul părinţilor săi (19)
Şi va sta în veacuri prin ascunse văi.

~ 165 ~
Omul sta în cinste dar n-a înţeles, (20)
Dintre dobitoace, el nu s-a ales,
Mult fără de minte, nu a priceput,
Şi ca dobitoace-asemeni s-a făcut.

~ 166 ~
Psalmul 49

Către tot pământul Dumnezeu a spus, (1)

De la răsărit şi până la apus
Bunăcuviinţa din Sion va fi, (2)
Întru arătare Domnul va veni,
Dumnezeul nostru şi nu va păstra (3)
Lunga lui tăcere înaintea Sa,
Căci, pe calea-I sfântă, foc va arde pur,
Vifor mare fi-va de jur împrejur.

Cerul şi pământul El le va chema, (4)

Pe poporul său când îl va judeca.
Adunaţi la El pe ai Săi cuvioşi (5)
Ce, în legământ, s-au dovedit zeloşi.
Cerurile-a Lui dreptate vor vesti: (6)
Domnul Dumnezeu judecător va fi.

„Ascultă, popor al meu, când îţi grăiesc, (7)

Ţie, Israele, acum îţi vorbesc;

~ 167 ~
Eu îţi voi aduce mărturia Mea,
Domnul Dumnezeul împotriva ta.
Eu nu pentru jertfa ta Te voi mustra (8)
Arderea de tot e înaintea mea.
Eu, din casa ta, viţei n-am să primesc (9)
Şi nici ţapi din turma ta n-am să voiesc.
Fiarele din câmpuri ale mele sânt, (10)
Boi şi dobitoace de pe-ntreg pământ,
Pasărea din ceruri mă va asculta, (11)
Ţarina frumoasă este doar a mea,
Dacă flămânzesc, nu tu mă vei hrăni (12)
Căci a Mea e lumea, ea mă va-mplini.
De la tine taur oare voi mânca? (13)
Sângele de ţap de la tine-l voi bea?
Domnului jertfeşte-I ce e de jertfit, (14)
Domnului plineşte-I ce-ai făgăduit!
În zi de necaz pe Mine să mă chemi, (15)
Te voi izbăvi atuncea când tu gemi.“

Către păcătosul zis-a Dumnezeu: (16)

„De ce povesteşti tu despre dreptul Meu?
De ce legământu-Mi iei în gura ta
Când a Mea vorbire n-ai vrut învăţa? (17)
De vedeai pe hoţul, cu el alergai, (18)
Lângă desfrântul partea ţi-o puneai,
Gura-ţi răutate multă prisosea, (19)
Limba-ţi vicleşuguri multe împletea.
Împotriva fratelui ai clevetit, (20)
Fiul mamei tale tu l-ai poticnit.
Am tăcut când toate astea le-ai făcut.
Că eu sunt ca tine, astfel ai crezut, (21)
Însă Eu pe tine azi te voi mustra,
Păcatu-ţi voi pune chiar în faţa ta.
Voi care pe Domnu-adesea Îl uitaţi,
La ceste lucruri aminte luaţi (22)

~ 168 ~
Căci, atunci când Domnul vă va pedepsi,
Să vă scape nimeni lângă voi n-o fi.
Jertfa către Mine Mă va preamări, (23)
Ea e calea care vă va mântui.“

~ 169 ~
Psalmul 50

Iartă, Doamne, după mare mila Ta, (1)

Îndurare pentru fărdelegea mea!
Spală întru totul ce-am păcătuit, (2)
De păcatul-mi mare să fiu curăţit.

Că fărădelegea mea eu o cunosc (3)

Şi păcatul-mi pururi eu îl recunosc.
Către Tine, Doamne, eu mult am greşit (4)
Când răul în faţa Ta l-am făptuit.

Tu Te-ndreptăţeşti în cuvântarea Ta,

Fi-va biruinţă când vei judeca
Că-n fărădelege eu am apărut (5)
Şi, întru păcate, mama m-a născut.

Iată adevărul ce Tu l-ai iubit: (6)

Cele ce-s ascunse mi le-ai zugrăvit.
Cu isop stropi-vei: mă voi curăţi, (7)
Mai mult ca zăpada eu mă voi albi.

~ 170 ~
Vei da veselie în urechea mea, (8)
Oasele smerite se vor bucura.
Uită-Te la mine, la al meu păcat, (10)
De fărădelege să fiu dezlegat.

Inima curată-n mine s-o zideşti,

Duhul drept în mine să mi-l înnoieşti.
De la faţa Ta, Tu nu mă lepăda, (11)
Duhul Tău cel sfânt, din mine nu-L lua.

Iar cu bucurie să fiu mântuit, (12)

Duhul Tău în mine să fie-ntărit.
Calea-Ţi pe cei răi eu îi voi învăţa, (13)
Cei necredincioşi spre Tine vor căta.

Doamne, Dumnezeu, Tu să mă mântuieşti, (14)

De-a sângelui vină să mă mântuieşi.
Limba mea, în gură, se va bucura,
Doamne, Dumnezeu, întru dreptatea Ta.

Ale mele buze le vei milui, (15)

Lauda Ta, Doamne, gura-mi va vesti.
De-ai fi voit jertfă, jertfă Ţi-aş fi dat, (16)
Arderea de tot Tu nu ai cercetat.

Jertfa ce-ai dorit-o: duhul umilit. (17)

Inima zdrobită Tu n-ai urgisit.
În Sion Tu, Doamne, să binevoieşti (18)
Şi Ierusalimul Tu să îl zideşti.

Atunci când prinosul, arderea de tot, (19)

Jertfa de dreptate, după cum socot,
Jertfa de dreptate vei dori s-o iei,
Atunci se vor pune pe altar viţei.

~ 171 ~
Psalmul 51

Tu te dai puternic, în rău te făleşti? (1)

În fărădelege ziua huzureşti?
Limba-ţi nedreptate a tot uneltit? (2)
Vicleşug făcut-a briciul ascuţit
Şi nu înspre bine ci spre rău te-ai dus? (3)
În grai nu dreptate, nedreptate-ai pus?
Cu a ta vicleană limbă ai grăit (4)
Vorbele pierzării ce tu le-ai iubit?

Pentru astea Domnul te va nimici (5)

Şi până la urmă te va azvârli
Din locaşul tău, din rădăcina ta,
Din pământul celor vii te va muta.
Vedea-vor cei drepţi, vor fi înspăimântaţi, (6)
Dar, de el, să râdă vor fi îndemnaţi:

„Iată omul care nu şi L-a făcut (7)

Pe Domnul din ceruri ajutor temut,
Doar la bogăţia lui s-a mărginit,
În deşertăciunea lui s-a întărit.“

~ 172 ~
Dar eu sunt asemeni unui bun măslin (8)
Ce-a rodit în casa Domnului, din plin.
Am sperat să mă ajute Dumnezeu
Şi în veac şi-n veacul veacului, mereu.

Pentru ce-ai făcut, slăvi-Te-voi în veac, (9)

Numele Tău veşnic îmi va fi pe plac
Căci el este bun şi el este iubit,
De-ai Tăi cuvioşi el este îndrăgit.

~ 173 ~
Psalmul 52

Zise cel nebun întru inima sa: (1)

„Nu există Domnul, nu se va afla!“
Toţi se rătăciră urâţi şi stricaţi,
Bun nu e nici unul, orişicât îl caţi.

Domnul vrea să vadă dacă se aleg, (2)

Dintre oameni, unii care-L înţeleg.
Însă toţi netrebnici şi răi s-au făcut, (3)
De la calea dreaptă, toţi s-au abătut.

Între cei ce scurmă răul, pe ascuns, (4)

Nici unul spre bine să nu fi ajuns?
Cei ce muşcă aprig din poporul meu,
Ca din pâine, nu-L văd sus pe Dumnezeu.

S-au temut cu frică chiar când nu era (5)

Fiindcă Domnul oasele le-mprăştia
Celor ce-s plăcuţi şi ruşinaţi au fost,
Domnul, fără milă, i-a luat la rost.

~ 174 ~
Cine mântuirea din Sion va da (6)
Şi pe Israel îl va elibera?
Domnul va zvârli robia, numai El!
Bucură-te Iacob şi tu Israel!

~ 175 ~
Psalmul 53

Mântuie-mă, Doamne,-ntru puterea Ta (1)

Întru al Tău nume mă vei judeca.
Ruga mea, Tu, Doamne, să-mi auzi, de vrei, (2)
La vorba din gura-mi aminte să iei.

Că-mpotriva mea s-au ridicat străini, (3)

Oameni tari ce-n suflet mi-au căutat vini,
Oameni care nu L-au pus pe Dumnezeu
Înaintea lor şi rău îmi fac mereu.

Iată, însă, Domnul că m-a sprijint, (4)

Sufletul din mine El l-a ocrotit.
Răul îl va-ntoarce drept înspre vrăjmaşi, (5)
Adevărul Sau îi va zdrobi pe laşi.

Eu, de bună voie, Ţie-Ţi voi jertfi, (6)

Numelui Tău, Doamne, voi mărturisi,
Că, din tot necazul, Tu m-ai izbăvit, (7)
Ochiul meu pe duşmani de sus i-a privit.

~ 176 ~
Psalmul 54

Doamne, rugăciunea mea să o primeşti, (1)

Cu vedera Tu să nu o ocoleşti.
Ia aminte, Doamne, să fiu ascultat. (2)
Întru tânguirea mea m-am tulburat.

M-a mâhnit vrăjmaşul când el mi-a grăit (3)

Dar şi păcătosul când a uneltit
Căci fărădelege ei au abătut
Şi, în duşmănie, aprig m-au ţinut.

Inima din mine mi s-a tulburat, (4)

Peste mine frica morţii s-a vărsat,
Peste mine teamă, tremur au venit, (5)
Mare întuneric m-a acoperit.

„Cine-mi va da aripi ca de porumbel (6)

Ca să zbor şi să mă odihnesc niţel?“
Iată, ca să scap, departe am fugit (7)
Şi-n fund de pustie am sălăşluit.

~ 177 ~
Pe Tine, Cel care de nevolnicii (8)
Mă salvează, eu Te-am aşteptat să vii.
Tu aruncă-I, Doamne, în adânc de mări. (9)
Limbile le-aruncă până-n depărtări.

Că fărădelege în cetate-a fost

Şi-aici dezbinarea-şi are adăpost.
Peste ziduri zi şi noapte se rotesc (10)
Trudă, nedreptate, fărdelegi roiesc.
De pe uliţi încă tot nu au plecat (11)
Camătă şi vicleşug nu s-au schimbat.

Că, dacă vrăjmaşul m-ar fi ocărât, (12)

În tăcere singur m-aş fi zăvorât.
Cel ce mă urăşte de m-ar fi împuns
Cu insultă mare, eu m-aş fi ascuns.

Dar, tu, om cu suflet tocmai ca al meu, (13)

Tu, cel care m-ai povăţuit mereu
Şi, la masa mea, cu mine ai poftit, (14)
Cu bucate-alese tu te-ai îndulcit,
Amândoi la Domnul-n casă am cătat,
În acelaşi gând la Domnul am umblat –
Merită aceştia doar să fie morţi (15)
Şi de vii să treacă-ale iadului porţi,
Fiindcă vicleşugul e-n sălaşul lor,
Numai vicleşugul în mijlocul lor!

Însă eu la Domnul tare am strigat (16)

Şi Domnul la mine atunci s-a uitat.
Seara, dimineaţa, eu voi povesti, (17)
Domnul mă ascultă dacă-L voi vesti.

~ 178 ~
Cu o pace bună mă va mântui, (18)
Sufletul din mine El mi-l va păzi
Contra celor care se apropiau
Şi, în multe lucruri, cu mine erau.

Dumnezeu aude şi îi va smeri, (19)

El, Cel care este şi, în veci, va fi
Căci în ei dreptatea nici că a crescut
Fiindcă ei de Domnul nici că s-au temut.

El şi-a întins mâna să fie plătit, (20)

Ei făgăduinţa rău şi-au pângărit.
Domnul, cu mânie i-a împrăştiat. (21)
Ei, de mine, iarăşi s-au apropiat.
Buzele mai moi cu untdelemn şi-au uns
Însă ele sunt ascunse lănci de-mpuns.

Pune-ţi grija-n Domnul, El te va hrăni, (22)

Dreptul să se plece nu va-ngădui.

Dar Tu, Doamne,-n groapă îi vei pogorâ (23)

Pe vicleni şi sângeroşi îi vei târâ,
Doar pe jumătate viaţa lor va fi.
Doamne,-n Tine voi nădăjdui.

~ 179 ~
Psalmul 55

Miluieşte, Doamne, c-am fost supărat, (1)

Dúşmanii-n picioare ziua m-au călcat,
Ziua toată în picioare m-au călcat, (2)
Cei de pe-nălţimi cu mine s-au luptat.

Eu nu mă voi teme, întru Tine sper, (3)

Vorbele îmi laud căci le-nalţ spre cer.
În Domn mi-e nădejdea, nu mă tem nicicând (4)
De cei care-n carne şi-au pus al lor gând.

Împotriva vorbei mele-au vrut să stea, (5)

Gândul lor de rău e împotriva mea.
Vor fi pe aproape dar vor sta ascunşi (6)
Pândind trup şi suflet de ură pătrunşi.

Doamne, Tu pe ei nu îi vei mântui, (7)

Vei surpa poporul lor şi-i vei stârpi.

~ 180 ~
Ţie viaţa mea acum Ţi-am povestit, (8)
Lacrimile mele Ţie ţi-am jertfit.
Aşa cum a fost făgăduinţa Ta, (9)
Pune-I pe vrăjmaşi ca îndărăt s-o ia.

Eu Te chem pe Tine-n orice zi, mereu,

Iată, spun că Tu eşti Dumnezeul meu
Întru Dumnezeu graiul voi lăuda, (10)
Întru Dumnezeu cuvântul voi striga.

În Domn mi-e nădejdea, nu-s înfricoşat, (11)

Carnea ce să-mi facă dacă sunt curat?
Am în mine, Doamne, ce-am făgăduit, (12)
Laude cu care Te voi fi slăvit,
Că, din moarte, sufletul mi l-ai salvat (13)
Şi pe calea dreaptă Tu m-ai îndreptat,
Astfel ca la Domn să fiu bineplăcut
Şi-n lumina celor vii să fi şezut.

~ 181 ~
Psalmul 56

Tu mă miluieşte, Doamne Dumnezeu, (1)

Că în Tine s-a-ncrezut sufletul meu.
Sub arípa Ta eu voi nădăjdui
Pănă fărdelegea se va nărui.

Voi striga spre Domnul-n care am crezut, (2)

Dumnezeul care bine mi-a făcut,
A trimis din ceruri şi m-a mântuit (3)
Spre ocara celor care m-au lovit.
Mila a trimis-o, adevărul Său,
Între pui de lei m-a izbăvit de rău. (4)

M-am culcat să dorm ca omul tulburat,

Fii de oameni însă crunt m-au atacat,
Dinţii lor sunt arme grele şi săgeţi,
Limba lor înţeapă ca nişte scaieţi.

Peste ceruri, Doamne, Te vei înălţa, (5)

Peste tot pământul este slava Ta.

~ 182 ~
Ei, pentru picioare, cursă mi-au gătat, (6)
Sufletul din mine mi l-au împilat.
Groapă au săpat chiar înaintea mea
Însă ei, cu toţii, au căzut în ea.

Inima din mine, Doamne, mi-am gătit, (7)

Inima din mine eu mi-am pregătit.

Întru slava mea pe Tine Te-oi cânta, (8)

Deştepată-te, tu acuma, slava mea,
Alăută şi psaltire vă treziţi
Ca, în zori de ziuă, cu mine să fiţi.

Între neamuri, Doamne, Te-oi mărturisi, (9)

Pentru Tine-n neamuri cântul meu va fi,
Până-n cer mărită este mila Ta, (10)
Adevărul Tău la nori se va-nălţa.

Până peste ceruri, Doamne, Tu Te sui (11)

Peste tot pământul slava Ta ţi-o pui.

~ 183 ~
Psalmul 57

Voi, ca fii de oameni, grăiţi înţelept? (1)

Fii de oameni, oare, judecaţi voi drept?
Fiindcă-n fărdelege lucraţi pe pământ, (2)
Strâmbătăţi în mâna voastră mereu sânt.

Chiar din zămislire aţi fost păcătoşi, (3)

Aţi ieşit din pântec gata mincinoşi,
Mânie de şarpe pus pe şiretlic, (4)
Surzi ca o aspidă, n-auziţi nimic.
N-auziţi nici glasul ce a descântat, (5)
N-auziţi nici vraja ce a fermecat.

Dinţii lor din gură Domnul va zdrobi, (6)

Ale lor măsele le va nimici.
Vor pieri ca apa care a trecut. (7)
El întinde arcul şi-i va fi bătut.

Precum ceara moale vor fi nimiciţi, (8)

De foc şi de soare vor fi pârjoliţi.
Spinii voştri tineri nu s-or întări, (9)
El, întru mânie, îi va înghiţi.

~ 184 ~
Şi atuncea dreptul se va bucura (10)
Răzbunarea cruntă când o va vedea.
Împotriva celui ce-i necredincios
Mâna-şi va spăla în sânge păcătos.

Şi va zice omul: „Dacă roadă e (11)

Pentru cel ce-i drept oricând şi în orice,
Da, există Domnul Dumnezeu cel Sfânt,
Judecaţi de El sunt toţi de pe pământ.“

~ 185 ~
Psalmul 58

Apără-mă, Doamne, de vrăjmaşul meu (1)

Cel care-mpotrivă-mi s-a sculat mereu.
De nelegiuiţi Tu să mă izbăveşti, (2)
De cei sângeroşi Tu să mă mântuieşti.
Sufletul, ei, iată că mi l-au vânat, (3)
Iată că cei tari în contra mea au stat.

Eu fărădelege nu am făptuit, (4)

Împotriva Ta eu n-am păcătuit,
Spre nelegiuire eu n-am alergat. (5)
Scoală-Te, Tu, Doamne, de nu m-ai uitat,
Domn pe Israel, Tu vino ca să vezi,
Neamurile toate să le cercetezi.
Milă să nu ai de nici un păcătos
Ce-n fărădelege lucrează vârtos.

Ei se vor întoarce seara-nfometaţi (6)

Precum nişte câini şi vom fi-nconjuraţi.
Sabie pe buze, gura va urla, (7)
De cin-să se teamă? Ce-i va alunga?

~ 186 ~
Numai că Tu, Doamne, vei râde de ei (8)
Ş-n nimicnicie îi duci dacă vrei.

Voi veghea spre Tine, Tu puterea-mi eşti (9)

Căci pe mine, Doamne, Tu mă ocroteşti.
De mila Ta, Doamne, eu voi fi cuprins (10)
Şi, între vrăjmaşi, eu nu voi fi învins,
Dar să nu-i omori pentru ca nu cumva (11)
Ei să dea uitării vreodat legea Ta.
Doamne, cu puterea Ta-i vei risipi,
Tu apărătorul meu îi vei sfârşi.

De păcate gura lor e un izvor (12)

Însă, prinşi, cădea-vor în trufia lor.
Blestemul, minciuna îi vor nimici (13)
Şi, întru mânie, ei nu vor mai fi.
Vor afla că Domnul e Stăpânul Sfânt
Peste-ntregul Iacob şi peste pământ.

Ei se vor întoarce seara-nfometaţi (14)

Precum nişte câini şi vom fi-nconjuraţi.
Şi, ca să mănânce, s-or împrăştia, (15)
De n-or găsi hrană ei vor murmura.

Însă, eu puterea Ta o voi cânta (16)

Şi, de mila Ta, eu mă voi bucura.
Că ocrotitorul meu Tu Te-ai făcut,
De necazul meu Tu grijă ai avut.
Tu eşti ajutorul meu şi-Ţi voi cânta, (17)
Dumnezeul meu, căci Tu eşti mila mea.

~ 187 ~
Psalmul 59

Tu ne-ai doborât şi Tu ne-ai lepădat, (1)

Doamne, dar, apoi, mila Ţi-ai arătat.
Tu pământu-ntreg cumplit l-ai răvăşit. (2)
Vindecă-l acum, după ce l-ai lovit.

Pe poporul Tău Tu aspru l-ai bătut, (3)

Vinul umilinţei el şi l-a băut.
Celor ce se tem de Tine le-ai dat semn, (4)
Să poată fugi de arc, le-ai dat îndemn.

Cei iubiţi de Tine fie izbăviţi (5)

Şi, cu dreapta Ta, să fie mântuiţi.
Domnul, dinspre locul Sfânt, El a grăit: (6)
„Eu mă bucur căci Sichemu-am împărţit
Iară valea Sucot o voi măsura,
Galaad, Manase sunt la voia mea. (7)
Efraimul este, iată, coiful meu.
Rege este Iuda şi va fi mereu.
Moab e cazanu-n care eu mă spăl, (8)
Înspre Idumeea întind al meu văl.

~ 188 ~
Înspre ea sandaua eu mi-am fost întins
Şi, pe toţi străinii eu i-am fost învins.“

Cine la cetate va călăuzi? (9)

Cine-n Idumeea mă va însoţi?
Oare nu Tu, Doamne, chiar de Ţi-am greşit, (10)
Oare nu cu oastea noastră ai venit?

Dă-ne ajutor, din rele să ieşim, (11)

Noi nu putem singuri să ne mântuim.
Întru Domnul nostru noi viteji vom fi (12)
Pe duşmanii noştri îi vom nimici.

~ 189 ~
Psalmul 60

Ascultă, Tu, Doamne, rugăciunea mea (1)

Şi, la rugăciune, Tu aminte ia.
De pe tot pământul spre Tine-am strigat, (2)
Din mâhnirea mea pe Tine Te-am cătat.

Tu m-ai înălţat şi m-ai călăuzit, (3)

Eu mereu în Tine am nădăjduit.
Ca turn de tărie Tu Te-ai înălţat,
În faţa vrăjmaşului m-ai ajutat.

În locaşul Tău pe veci voi locui, (4)

Cu aripa Ta mă voi acoperi.
Rugăciunea, Doamne, Tu mi-ai auzit, (5)
Cei ce cred înTine, ei te-au moştenit.

Regelui, Tu, zile vei adăugi (6)

Şi în neam de neamuri anii lui vor fi.
Faţa lui în veac spre Dumnezeu va sta. (7)
Cine să pretindă, oare, mila Ta?

~ 190 ~
Numele-Ţi în veacuri eu voi căuta (8)
Şi îmi voi plini făgăduinţa mea.

~ 191 ~
Psalmul 61

Eu lui Dumnezeu sufletu-mi voi pleca (1)

Fiindcă doar El e mântuirea mea
Şi numai El este al meu Dumnezeu, (2)
Nu mă clatin, e ocrotitorul meu.

Până când cu toţii voi vă năpustiţi (3)

Şi pe om ucideţi şi haini loviţi
Ca şi când vă-mpingeţi în zid povârnit
Şi vă năpustiţi în gardul prăbuşit?

Ei s-au sfătuit, cinstea mi-au alungat (4)

Şi, întru minciună, ei au alergat.
Dar eu sufletul la Domnul voi pleca (5)
Căci de la El vine forţa de-andura.

El mi-e Dumnezeu şi mi-e mântuitor, (6)

Nu mă mut de-aici căci El e-ocrotitor.
Slava, mântuirea mi-s în Dumnezeu, (7)
Pretutindeni El e ajutorul meu.

~ 192 ~
Domnul Dumnezeu este nădejdea mea
Şi nădejdea voastră tot în El să stea. (81)
Inimile-n faţa Lui vă revărsaţi
Şi, de Dumnezeu, noi vom fi ajutaţi.

Însă fiii oamenilor nu sunt drepţi (9)

Şi sunt mincinoşi şi nu sunt înţelepţi,
În deşertăciune ei, cu toţi, plutesc
Şi în nedreptate ei nădăjduiesc.

Nu tânjiţi la jafuri, chiar de-aţi fi bogaţi (10)

Inima, de rele, nu v-apropiaţi.
Dumnezeu de sus o dată a vorbit (11)
Şi mai multe lucruri eu am auzit:

Că puterea este a lui Dumnezeu,

Dar şi mila este tot a lui, mereu
Şi pe fiecare El va răsplăti (12)
După fapta care o va făptui.

~ 193 ~
Psalmul 62

Doamne, Dumnezeu, în zori spre Tine cat, (1)

Sufletul îmi e de Tine însetat.
Dor îi e de Tine trupului meu viu
Aşa cum vrea apă un pământ pustiu.

M-am arătat Ţie în locaşul Sfânt (2)

Ca să-Ţi văd puterea şi ca să Te cânt.
Mai bună ca viaţa este mila Ta (3)
Şi buzele mele Te vor lăuda.

Eu în viaţă Te voi binecuvânta, (4)

Mâinile spre Tine eu voi ridica
De seu şi grăsime să fiu săturat, (5)
Tu, de bucurie, să fii lăudat.

M-am gândit la Tine stând în aşternut (6)

Şi în aurori pe Tine Te-am văzut.
Tu în ajutor tot timpul mi-ai venit, (7)
Aripile Tale m-au acoperit.

~ 194 ~
Sufletu-mi de Tine cu drag s-a lipit, (8)
Dreapta Ta şi grija Ta m-au ocrotit.
Ei zadarnic după mine au umblat (9)
Şi-n adâncul negru ei s-au scufundat.

Ei de ascuţişul săbiei vor şti, (10)

Porţie de hrană pentru vulpi vor fi.

Rgele-ntru Domnul se va veseli, (11)

Cel ce jură-n Domnul lăudat va fi
Şi, prin voia Domnului, s-a năbuşit
Gura celor care minciuni au grăit.

~ 195 ~
Psalmul 63

Tu auzi-mi, Doamne, glasul meu golaş (1)

Şi scoate din mine frica de vrăjmaş.
Apără de rău căci Tu mă înţelegi (2)
De cei ce lucrează în fărădelegi.

Limba precum sabia şi-au ascuţit, (3)

Arcul şi-au întins şi-apoi l-au slobozit
Pentru ca,-n ascuns, să fie săgetat (4)
Cel neprihănit, la inimă curat.

Fără să se teamă ei vor săgeta (5)

Urmărindu-şi plănuirea lor cea rea.
Să ascundă lanţurile s-au vorbit.
Au zis: „Cine, oare, ne va fi zărit?“

Întru fărdelege ei au iscodit (6)

Căutând la rele, rău ei s-au sleit.
Când duşmanul vine, tu eşti apărat (7)
Dacă Domnu-n suflet este înălţat.

~ 196 ~
Joacă de copil este săgeata lor, (8)
Limba ascuţită nu mai are spor.

Cei ce-au văzut astea, toţi s-au tulburat,

Fiecare om pe loc s-a-nfricoşat,
Lucrurile Domului ei le-au vestit (9)
Şi au înţeles ce El a făptuit.

Se va veseli cel care este drept (10)

Şi care-ntru Domnul este înţelept.
Va nădăjdui şi se va lăuda
Cel ce-are pe Domnulîn inima sa.

~ 197 ~
Psalmul 64

Ţie , Doamne, iată că Ţi se cuvin (1)

Mândrele cântări ce dinspre Sion vin
Căci acolo, Doamne, noi îndeplinim
Şi făgăduinţa din Ierusalim.

Tu ascultă-mi ruga şi eu voi veni (2)

Şi, cu trupul meu, la Tine eu voi fi.
Vorbe păcătoase ne-au încovoiat (3)
Însă necredinţa Tu ne-ai uşurat.

Fericit e-acela ce tu l-ai ales (4)

Şi care, la drum, spre Tine a purces.
El la curtea Ta ferit va locui,
Bunătatea casei Tale-l va hrăni.

Sfânt este locaşul Tău şi minunat

Şi întru dreptate el este scăldat.
Auzi-ne, Doamne, Tu care ne eşti (5)
Nouă mântuire, şi de rău fereşti,

~ 198 ~
Tu nădejdea celor ce stau pe pământ,
Celor ce pe mare şi departe sânt,
Tu cel care munţii falnici i-a învins, (6)
Cel ce cu putere mare s-a încins.
Tu cel ce-nadâncul mării-ai răscolit (7)
Vuietul din valuri Tu l-ai stăpânit.

De semnele Tale se vor tulbura (8)

Neamurile toate se vor spăimânta.
Poarta dimineţii Tu vei fi împins,
Poarta înserării Tu vei fi aprins.

Tu ai cercetat pământu-n lung şi-n lat (9)

Şi întreg pământul Tu l-ai adăpat.
Bogăţia lui să crească ai făcut,
Râul din tării cu apă apă l-ai umplut.

Tu cu grijă hrana lor le-ai pregătit

Căci aşa, pe toate, Tu le-ai întocmit,
Brazdele adapă-i până la beţii, (10)
Înmulţeşte-I roada cu noi bogăţii.

Stropii lui de poaie îl vor veseli

Căci atuncea toate iar vor odrăsli.
Bunătatea Ta va binecuvânta (11)
Anului cununa în câmpia Ta.

Munţii din pustie se vor îngrăşa (12)

Şi, în bucurie, dealurile-or sta.
Turmele în lână iar s-au îmbrăcat, (13)
Văile în grâu se vor fi-mbelşugat.

Strigăte vor scoate toţi spre slava Ta

Căci întru cântări cu toţii vor cânta

~ 199 ~
Psalmul 65

Peste tot pământul pe Domnul strigaţi, (1)

Laudă, mărire, numele-I cântaţi. (2)
Spuneţi-I lui Domnul: „Ce cumplite sânt (3)
Lucrurile Tale pe acest pământ!“

Întru mulţumirea din puterea Ta,

Linguşind, vrajmaşii Te vor lăuda
Însă tot pământul Ţi s-a închinat, (4)
Numele tău mare Ţi-L va fi cântat.

Faptele-ntru Domnul să vedeţi veniţi, (5)

Înfricoşătorul sfat să îl primiţi,
Sfat ce n-ar putea nicicum să fie dat
Şi, de fii de oameni să fie purtat.

El, Cel care-ntoarce marea în pământ (6)

Şi prin râuri trece cu piciorul sfânt!
Noi cu El acolo ne vom veseli
Şi cu Cel puternic acolo vom fi. (7)

~ 200 ~
Ochii Săi cu grijă spre neamuri privesc,
Cei ce nu-L ascultă nici nu izbândesc.

Neamuri, voi pe Domnul binecuvântaţi (8)

Şi, cu glasul vostru, să îl lăudaţi,
El, Cel care-n suflet m-a temeinicit (9)
Şi piciorul mie mi l-a întărit.

Căci pe noi, Tu, Doamne, mult ne-ai încercat (10)

Şi, precum argintu,-n foc ne-ai cercetat.
Tu ne-ai prins în laţ, ne-ai azvârlit necaz (11)
Şi ne-ai pus stăpâni de-asupra, pe grumaz. (12)

Am trecut prin apă, am trecut prin jar

Însă, la odihnă, Tu ne-ai adus iar.
Cu arderi-de-tot în locuinţa Ta (13)
Eu îmi voi plini făgăduinţa mea,
Cea pe care buzele mi-au fost rostit (14)
Şi, întru necazu-mi, gura a rostit.
Arderea-de-tot cu măduvă-Ţi întind, (15)
Cu berbeci, tămâie, ţapi şi boi mugind.

Veniţi, auziţi şi eu voi povesti, (16)

Cei ce-n Domnul credeţi, şi atunci veţi şti
Câte i-a făcut El sufletului meu,
Către El cu gura am strigat mereu. (17)

Dacă strâmbătate-n suflet am dospit (18)

Eu, atunci, de El să nu fiu auzit.
Însă Dumnezeu din cer m-a ascultat (19)
Şi, la rugăciunea mea, aminte a luat.

Mulţumesc lui Domnul că la ruga mea (20)

A răspuns acuma El cu mila Sa.

~ 201 ~
Psalmul 66

Doamne, Tu, spre noi, să Te milostiveşti, (1)

Luminează-ţi faţa să ne miluieşti
Ca noi să cunoaştem calea-Ţi pe pământ (2)
Şi-a Ta mântuire, câte neamuri sânt.

Doamne Dumnezeu, să fie voia Ta, (3)

Neamurile toate Te vor lăuda.

Neamurile toate vesele vor fi (4)

Căci Tu cu dreptate vei călăuzi,
Neamurile toate se vor bucura
Căci Tu cu dreptate le vei judeca.

Doamne Dumnezeu să fie voia Ta, (5)

Neamurile toate Te vor lăuda.

Rodul său pământul măndru şi l-a dat, (6)

Fie, Doamne, rodul binecuvântat!
Binecuvântează, Doamne, pe pământ, (7)
Şi să te asculte toate câte sânt!

~ 202 ~
Psalmul 67

Să învi e Domnul dúşmani risipind, (1)

Să fugă din faţă-I vrăjmaşii scâncind
Şi, precum se stinge fumul dus de vânt, (2)
Aşa să se stingă şi ei pe pământ.

Precum se topeşte ceara lângă foc,

Aşa păcătoşii să piară pe loc.
Drepţii întru Domnul fie bucuraţi, (3)
Întru veselie fie desfătăţi.

Cântaţi-I lui Domnul, numelui slăvit, (4)

Celui ce pluteşte peste asfinţit.
Domnului ce vine calea-I pregătiţi,
Înainte staţi-I şi vă veseliţi.

Tulburaţi să fie toţi în faţa Lui,

Celui care e părinte orişicui. (5)
Văduve, orfani, câţi sunt pe-ntreg pământ,
Dumnezeu îi vede din locul Său Sfânt. (6)

~ 203 ~
Celor singuratici casă le va da,
Pe cei din obezi îi va elibera,
Tot aşa pe cei care nu Îl iubesc
Şi pe cei care-n morminte locuiesc.

Doamne Dumnezeu, atunci când Tu mergeai (7)

Cu poporul Tău şi prin pustiu treceai,
Atuncea pământul s-a cutremurat, (8)
Chiar şi cerul mare s-a înrourat.
Căci atunci la faţă L-a văzut pe El,
Domnul din Sinai, Domnul din Israel.

Moştenirii Tale deopartre i-ai pus (9)

Ploaie hrănitoare venită de sus.
Dacă ea slăbeşe, o vei întări.
Tot ce-i viu prin Tine în ea va trăi. (10)
Tu ai pregătit-o pe ea ca un leac
Dus cu bunătate pentru cel sărac.

Domnul dă putere celor ce grăiesc, (11)

Celor ce prin vorba lor binevestesc.
El ce cu putere este Împărat (12)
Celor ce-I iubeşte El le va fi dat
Prada ce-I menită a îndestula
Şi casa bogată a-nfrumuseţa.

Dacă în tăcere veţi fi adormit, (13)

Între bunuri care voi le-aţi moştenit,
Ca de porumbiţă aripi veţi avea,
Peste ele, alb, argintul va sufla.
La grumaz podoabe minunate-ţi pui,
În ape de aur strălucind verzui.

~ 204 ~
Regii hotărâţi de Domn, ce vor veni (14)
Albi precum zăpada pe Salmon vor fi.

Muntele lui Domnul e munte bogat, (15)

E un munte gras, un munte închegat.
Munţi, de ce gândiţi că Dumnezeu a vrut (16)
Aici să se-aşeze şi-aici I-a plăcut?
Că aicea Domnul va fi locuit
Pentru totdeauna, până-ntru sfârşit.

Înmuţit e carul-n care a luptat (17)

Domnul şi în mii de mii e numărat.
Domnul e la mijloc, în Sinaiul Sfânt
Căci acolo-I locul Său pe-acest pământ.

Întru cele-nalte Tu Te-ai înălţat, (18)

Robia-n robie Tu ai scufundat.
Daruri de la oameni Tu ai să primeşti
Pentru ca acolo Tu să locuieşti.

Binecuvântat de toţi Domnul va fi, (19)

Binecuvântat în fiecare zi.
Belşug să ne fie nouă Dumnezeu,
El e mântuirea noastră tot mereu.

Căci numai prin Domnul noi ne mântuim (20)

Şi numai prin Domnul din moarte ieşim.
Capete vrăjmaşe Domnul va sfărma (21)
Celor ce-n greşală tot mereu vor sta.

Zis-a Domnul: „Din Vasan îi voi lua (22)

Şi-n adâncul mării îi vot arunca,
Tu să calci în sânge cu piciorul tău, (23)
Câinii tăi să muşte din vrajmaşul rău!“

~ 205 ~
Mândră la vedere e intrarea Ta (24)
În sfântul locaş în care Tu vei sta,
Mândră la vedere, Doamne Dumnezeu,
Doamne Dumnezeul, Împăratul meu!

Căpeteniile în frunte mergeau, (25)

Cântăreţi din strune mai apoi veneau,
La mijloc, copile în timpan bătând
Şi, cu glas de slavă minunat cântând:
„Bine cuvântaţi-L tot mereu pe El, (26)
Domnul din izvoarele lui Israel!“

Vin din Zabulon, din Neftalim vin, (27)

Cin şi cei mai tineri ai lui Veniamin,
Vin şi ai lui Iuda, dregătorii lor,
Vine şi mulţime mare de popor.

Doamne, cu puterea Ta să porunceşti, (28)

Ajutoru-Ţi pentru noi să-l întărreşti.
De la templul Tău peste Ierusalim, (29)
Noi cu daruri multe la Tine venim.

Fiarele din trestii ce nu se sfiesc, (30)

Tauri ce-n popoare ca-n juninci lovesc,
Tu să îi opreşti, să nu fie-alungaţi
Cei care cu-argintul au fost încercaţi.

Risipeşte neamuri ce voiesc război,

Din Egipt veni-vor sólii către noi. (31)
Etiopienii mulţi se vor grăbi
Şi spre Dumnezeu cu teamă vor privi.

~ 206 ~
Voi ce pe pământuri sunteţi împăraţi, (32)
Voi pe Dumnezeul mare să-L cătaţi,
Cel ce mână cerul cerului curat, (33)
Şi spre zori cu slavă El l-a revărsat.

Iată, glasul Său puternic a rostit,

Dumnezeu să fie de voi toţi slăvit.
Măreţia Lui e peste Israel (34)
În nori îşi păstrează toată forţa El.

Minunat e Domnul între ai săi sfinţi, (35)

Peste toţi supuşii, copii sau părinţi
La poporul Său putere El a dat,
Fie Dumnezeul binecuvântat.

~ 207 ~
Psalmul 68

Doamne, cu puterea-Ţi să fiu miluit (1)

Căci de ape tulburi eu sunt năpădit.
În noroiul din adânc m-am afundat, (2)
De ce să m-agăţ eu încă n-am aflat.

În adâncul mării eu m-am prăbuşit,

De furtuna mare am fost copleşit.
Ostenit-am jalnic de atât strigat (3)
Şi gâtlejul parcă mi s-a înfundat.

Eu mereu spre Domnul am nădăjduit

Însă ochii mei acuma au slăbit.
Cei ce mă urăsc s-au înmulţit mereu, (4)
Sunt mai mulţi ca perii de pe capul meu.

Mult s-au întărit mai toţi vrăjmaşii mei

Ce m-au prigonit nedrepţi, fără temei.
Ceea ce nicicând eu nu am jefuit,
Cu vârf şi-ndesat la alţii-am plătit.
Nebunia, Doamne, Tu mi-ai cunoscut (5)
Şi toată greşala mea de început.

~ 208 ~
Cei ce se îndreaptă pe cărarea Ta
Să nu se proptească din pricina mea, (6)
Doamne Dumnezeul mare în puteri,
Şi nici să nu fie sfârşiţi de poveri
Cei care în tine îşi pun al lor ţel,
Doamne, Dumnezeul întru Israel.

Căci, de dragul Tău, ocări am suferit, (7)

Ruşinea obrazul mi-a acoperit,
Chiar de fraţii mei eu m-am înstrăinat (8)
Fiindcă râvna casei Tale m-a mâncat, (9)
Şi ocara celor dimpotriva Ta
A căzut cu totul şi asupra mea.
Sufletul din mine l-am smerit cu post (10)
Şi aceasta, iarăşi, de ocară-a fost.
Cu haină de sac eu când m-am îmbrăcat, (11)
Fapta-ntr-o poveste mi s-a transformat.
Pe la porţi duşmanii mei pălăvrăgeau, (12)
Băutori de vin deapre mine cântau.

Eu, prin rugăciune, către Tine strig, (13)

Vremea este bună pentru-al Tău câştig.
Doamne-ntru mulţimea milei ce o ai,
Auzi-mă, Doamne, lângă mine stai.

Miluieşe, Doame, să ies din noroi, (14)

Să nu mă scufund în zoaie şi gunoi.
Apără de cei ce mă urăsc avan,
Din adâncul apei să ies la liman. (15)
În vâltoarea ei să nu fiu înecat,
Să nu mă înghită-adâncul necurat
Nici gura fântânii pe de-asupra mea
Să nu se închidă hulpavă şi rea.

~ 209 ~
Întru mila Ta, Tu, Doamne, să m-auzi, (16)
Întru îndurarea-Ţi să nu mă acuzi,
Faţa nu-Ţi întoarce de la robul slab, (17)
Necăjit sunt eu, auzi-mă degrab.

Ia aminte-n suflet să fiu mântuit, (18)

De ai mei duşmani Tu fă-mă izbăvit.
Tu îi ştii pe cei care mă umilesc, (19)
Înainte-ţi sunt cei ce mă necăjesc.

Suferinţi, ocară eu am aşteptat (20)

Dar şi un tovarăş ce ar fi-ndurat
Alături de mine, însă n-am găsit
Pe nimeni alături să îmi fi venit.

Fiere mi-au întins şi-au vrut să mă hrănesc (21)

Şi oţet mi-au dat setea să-mi potolesc.
Masa să le fie o capcană-n drum (22)
Şi răsplata lor să fie numai scrum!

Ochii lor nimic să nu poată vedea (23)

Şi spinarea lor tot gârbovă să stea
Peste ei urgia Tu să îţi întinzi, (24)
În mânia Ta pe toţi să îi cuprinzi.

Facă-se în curtea lor întins pustiu (25)

Şi sălaşul lor să nu mai fie viu,
Fiindcă ei pe cel bătut l-au izgonit, (26)
La durerea rănii au adăugit.

Fărdelegi adună la fărădelegi, (27)

Cu dreptatea Ta pe toţi să îi renegi.
Şterşi să fie ei din cartea celor vii, (28)
De cei drepţi, departe veşnic Tu să-i ţii.

~ 210 ~
Sunt îndurerat dar sunt şi mântuit (29)
Dacă sunt de Tine, Doamne, ocrotit.
Numele lui Domnul eu Îl voi cânta, (30)
Îl voi preamări şi Îl voi lăuda.

Domnului, cântarea ce am început, (31)

Într-a Lui slăvire Îi va fi plăcut
Mai mult ca viţelul tânăr ce-l jertfesc,
Căruia copite şi coarne îi cresc.

Să vadă săracii, se vor veseli, (32)

Cântându-L pe Domnul suflet viu va fi,
Domnul pe săraci mereu i-a auzit, (33)
Pe încătuşaţi nu i-a dispreţuit

Domnu-I lăudat în cer şi pe pământ (34)

Şi-n marea cu toate câte în ea sânt.
Dumnezeu Sionul îl va mântui (35)
Şi cetăţi lui Iuda se vor construi.

În cetăţi, acolo, ei vor locui,

Cei care Sionul îl vor moşteni (36)
Şi pentru vecie îl vor stăpâni,
Cei cred în Tine îl vor locui.

~ 211 ~
Psalmul 69

Doamne,-n ajutorul meu aminte ia, (1)

Doamne, Tu m-ajută după voia Ta.
Să se ruşineze cin’m-a înfruntat (2)
Şi cei care sufletul mi-au căutat.

Înapoi să plece, fie umilit, (3)

Cel ce răutate mie mi-a dorit.
Să se ruşineze cei ce nu mă plac
Şi, cu răutate, grăiesc: „Bine-ţi fac!“

Să se veselească cei ce Te doresc, (4)

Cei ce mântuirea-Ţi, Doamne, o iubesc.
Pururea să zică: „Domnul e mărit!“
Dar eu sunt sărac, sărman şi umilit.

Doamne, vin’degrabă-n al meu ajutor,

Tu eşti pentru mine mult izbăvitor. (5)
Totdeauna, Doamne, Tu m-ai jutat,
Nu Te lăsa Doamne, să fii aşteptat!

~ 212 ~
Psalmul 70

Întru Tine, Doamne, am nădăjduit, (1)

Să nu fiu în veac de veacuri umilit.
Cu a Ta dreptate mă voi izbăvi, (2)
Dacă-Ţi pleci auzul, mă vei mântui.

Doamne, pentru mine, fii apărător (3)

Şi-n loc întărit să-mi fii mântuitor.
Tu eşti pentru mine temelia mea,
Îmi aflu scăpare în dreptatea Ta.

Izbăveşte, Doamne, de cel păcătos, (4)

Călcător de lege, rău şi mincinos,
Căci, Doamne, Tu eşti puterea de-andura, (5)
Chiar din tinereţe eşti nădejdea mea.

Chiar de când la maica-n pântec m-am aflat, (6)

Cu lanţuri de Tine eu am fost legat,
Chiar de când în pântec stam la maica mea,
M-am aflat mereu sub apărarea Ta.
Întru Tine Doamne, veşnic am să cânt
Cântul meu de slavă pe acest pământ.
Mi-am făcut minunea-n faţa tuturor (7)

~ 213 ~
Însă Tu eşti cel ce-mi este mare ajutor.
Gura mi se umple cu cântarea mea, (8)
Toată ziua întru cuviinţa Ta.

Nu mă lepăda la vremi de bătrâneţi (9)

Ce nu au tăria mea din tinereţi,
Că-mpotriva mea vrăjmaşii s-au vorbit (10)
Şi să-mi cate sufletul s-au sfătuit
Zicând: „Iată, Domnul pe el l-a lăsat, (11)
Prindeţi-l, de nimeni nu e apărat!“

Doamne, Tu de mine, nu te-ndepărta, (12)

Doamne, către mine, Tu aminte ia!
Piară pe vecie, fie ruşinat (13)
Cel care în suflet rău m-a defăimat.

În ruşini să zacă şi în înfruntări

Cei ce-mi cată răul şi vin cu ocări.
Dară eu înTine voi nădăjdui, (14)
Laudei întregi îi voi adăugi.

Gura mea dreptatea Ta o va vesti. (15)

Eu ştiu doar că Domnul ne va mântui.
În puterea Domnului eu voi intra. (16)
Doamne, ştiu, dreptatea este doar a Ta!

Tu, din tinereţi învăţături mi-ai dat, (17)

Eu de-acum vesti-voi drumu-Ţi minunat
Pân’la bătrâneţi când anii s-or cinsti, (18)
Doamne Dumnezeu, Tu nu mă părăsi,
Pân’ce voi vesti în lume mâna Ta
Neamurilor toate ce vor apărea
Şi dreptatea Ta şi-ale Tale puteri
Pân’la cele-nalte care Tu le ceri. (19)

~ 214 ~
Eu voi vesti toate astea câte sânt
Cine e ca Tine-n cer şi pe pământ?

Tu necazuri multe mi le-ai arătat (20)

Însă, întorcându-Te, Tu m-ai chemat
Să vin iar la viţă mi-ai fost de folos,
Din neagra genune, din pământ m-ai scos.

Tu mărirea Ta din nou mi-ai arătat (21)

Însă, întorcându-Te, m-ai mângâiat,
Să vin iar la viţă mi-ai fost de folos,
Din neagra genune, din pământ m-ai scos.

Căci pe Tine eu Te voi mărturisi, (22)

Adevărul Tău voi împlini.
Sfânt din Israel, eu Te voi lăuda,
Buzele-mi în cântec se vor bucura (23)
Şi sufletul meu pe care l-ai iubit,
Şi sufletl meu ce Tu l-ai mântuit.

Din zori până-n seară chiar şi limba mea, (24)

La dreptatea Ta adânc va cugeta.
În ruşini să zacă şi în infruntări
Cei ce-mi cată răul şi vin cu ocări.

~ 215 ~
Psalmul 71

Doamne, judecata regelui s-o dai (1)

Şi dreptatea dă-o fiului de crai
Ca poporul Tău să fie judecat (2)
Şi săracul Tău să nu fie-nşelat.

Pace să primească munţii-ntru popor, (3)

Dealurile aibă în dreptate spor.
Judecat, săracul fi-va miluit (4)
Iar clevetitorul fi-va umilit.

Astfel se va face cât luna va fi,

Şi, din neamîn neamuri, soare va luci, (5)
Ca ploaia pe lână, adusă de vânt (6)
Şi ca picătura scursă pe pământ.

Cu dreptate ziua Lui va răsări, (7)

Pace şi belşug cât luna-n cer va fi
Şi, din mare-n mare, stăpânirea Sa (8)
Până-n capul lumii se va aşeza.

~ 216 ~
Etiopienii la pământ vor fi, (9)
Vor linge ţărâna de-L vor duşmăni.
Tarsisul şi Saba şi arabii chiar, (10)
Insulele toate vor aduce dar. (11)

Lui toţi regii lumii se vor închina,

Neamurile toate Îl vor lăuda.
Pe săracul care n-are ajutor (12)
El l-a scos din mâna de asupritor.

Pe sărac îl cruţă, la fel pe sărman, (13)

Sufletele lor le scoate la liman.
Camăta şi răul se vor lecui, (14)
Numele Lui scump în faţa lor va fi.

Şi El viu va fi şi Lui I se va da (15)

Aurul Arabiei cu slava sa.
Pentru El de-a pururi ei se vor ruga,
Toată ziua îl vor binecuvânta

Până-n vârf de munte reazem ne va da, (16)

Mai sus ca Libanul roada lui va sta.
Iar cei din cetate se vor înmulţi,
Pe pământ ca iarba ei vor înflori.

Numele-I în veci e binecuvântat (17)

Şi va dăinui de soare luminat.
Neamurile toate de pe-acest pământ
Îl vor ferici, atâtea câte sânt.

Binecuvântat e Domnu-n Israel, (18)

Care minuni face singur, numai El.
Şi al slavei sale nume minunat
Fi-va-n veac de veacuri binecuvântat.

~ 217 ~
Întru slava Lui pământul va fi plin
Şi cu toţi vor spune doar: Amin! Amin!

~ 218 ~
Psalmul 72

Domnul cât de bun îi e lui Israel (1)

Celor ce sunt drepţi, cu inima la El.
Mie însă paşii mi s-au poticnit (2)
Şi picioarele mi s-au împleticit.

Că i-am pizmuit pe cei ce-s găunoşi (3)

Şi-i vedeam în pace pe cei păcătoşi
Că la moartea lor ei nu sunt ostoiţi (4)
Şi că ei nu plâng atunci când sunt loviţi.

Că ei ca alţi oameni nici nu se trudesc (5)

Şi nici ca alţi oameni nu se biciuiesc.
Iată,-n stăpânire trufia i-a luat (6)
Şi în necredinţă s-au înfăşurat.

Pe ei nedreptatea ca un seu s-a pus (7)

Să-şi plinească pofta inimii s-au dus.
Întru nedreptate-au gândit şi-au vorbit (8)
Cu înfumurare gândul şi-au rostit.

~ 219 ~
Împotriva cerului s-au ridicat (9)
Limba lor pământul l-a cutreierat
Dar poporul meu se va înapoia (10)
Zile pline el aicea va afla.

Ei zic: „Domnul toate astea le-a ştiut? (11)

Cel-Pre-nalt acestea nu le-a cunoscut?
Iată, păcătoşii că au înflorit (12)
Şi avere mare, iată,-au dobândit!“

Şi-am zis: „Vai, dreptatea geaba am păstrat, (13)

Mâinile cu ea degeaaba mi-am spălat
Căci, de-a lungul zilei, eu am fost lovit (14)
Şi, de dimineaţă, mustrări am primit.“

Şi-am zis: „Legământul care l-am avut (15)

Eu cu neamul Tău trebuia desfăcut!“
Şi să înţeleg într-una mă sileam (16)
Dar să înţeleg nicicum nu reuşeam.

Până ce-n Lăcaşul Sfânt eu am intrat (17)

Şi atuncea totul mi s-a luminat!

Pentru viclenie, cu rău i-ai lovit, (18)

Când ei se-nălţau, de sus i-ai prăbuşit,
Repede pustiul în jur li s-a-ntins, (19)
De nelegiuire au pierit, s-au stins.
Ca un vis al celui care s-a trezit (20)
Chipul lor de tine va fi nimicit.

Că inima-n mine mi s-a-nflăcărat, (21)

Rărunchii-năuntru mult mi s-au schimbat.
Nu eram nimica şi nici nu ştiam (22)
Tocmai ca o vită-n faţa Ta şedeam.

~ 220 ~
Dară eu pe Tine veşnic te-am avut, (23)
Tu mâna cea dreaptă veşnic mi-ai ţinut,
Sfatul Tău în lume m-a călăuzit (24)
La Tine cu slavă multă m-ai primit.

Căci afar’ de Tine oare altceva (25)

Pe pământ şi-n cer, este dorinţa mea?
Inima şi trupul, Doamne, mi-am slăbit, (26)
Însă Dumnezeu îmi e pe veci sortit.

Cei ce de la Tine pleacă vor pieri (27)

Şi pe desfrânaţi Tu îi vei nimici.

Eu numai de Domnul creau să mă lipesc (28)

Şi numai în Domnul eu nădăjduiesc.
Fiica din Sion la poartă va avea
Lauda-ntru Tine, toată slava Ta.

~ 221 ~
Psalmul 73

De ce, Doamne, Tu Te-ai lepădat de noi (1)

Şi Ţi-ai pus mânia pe-al Tale oi?
Adu-Ţi iar aminte de-adunarea Ta (2)
Ce-ai agonisit-o la-nceput, cândva.
Tu toiagul moştenirii-ai izbăvit
În acest Sion în care-ai locuit.

Pân’la urmă mâna Ta să Îţi ridici (3)

Împotriva celor ce-au venit aici
Şi în locul tău cel Sfânt au atacat,
Şi aicea multe lucruri au stricat.
Cei ce Te urăsc, trufaşi, ei s-au fălit (4)
Şi la sărbătoarea Ta ei au venit.

Semnele pe care cu ei le-au adus (5)

Ar fi vrut să-i ducă pe-nălţimi, în sus.
Sub topoare uşile s-au dărâmat (6)
Aşa cum copacii sub securi se zbat,
Şi cu foc au ars locaşul Tău cel Sfânt (7)
Şi-au spurcat locaşul până la pământ.

~ 222 ~
Zis-au ei în inimi: „Veniţi să zdrobim (8)
Sărbătoarea Domnului s-o nimicim!“
Şi semnele noastre nu le-am mai văzut (9)
Şi nici un profet nu ne-a mai cunoscut.

Doamne, până când vrăjmaşul Te-o-nfrunta? (10)

Până când duşmanul Te va defăima?
Pentru totdeauna Te vei depărta (11)
Şi cu mâna-n sân de-acum mereu vei sta?

Doamne, Tu ne-ai fost de dincolo de veac (12)

Împăratul nostru şi al nostru leac.
Cu puterea Ta Tu marea ai tocmit, (13)
Capul de balaur din ape-ai zdrobit, (14)
Pe Leviatan Tu crunt l-ai sfărâmat
Către cei sălbatici ca hrană l-ai dat.

Ai făcut să zburde izvor şi pârâu (15)

Da’n Etam secat-ai apele din râu.
A Ta este ziua, noaptea după ea, (16)
Soarele, lumina, sunt lucrarea Ta.
Tot pământul mare Tu l-ai mărginit, (17)
Vara, primăvara, Tu le-ai plăsmuit.

Să ştii că vrăjmaşul pe Domn L-a-nfruntat (18)

Şi cei fără minte rău L-au defăimat!
Sufletele Tale care Te-au mărturisit (19)
Tu nicicând la fiare nu le-ai azvârlit.
Sufletele celor care sunt săraci
Nicicând de ruşine Tu n-o să le faci.

~ 223 ~
Caută acuma al tău legământ (20)
Că de fărdelege e plin pe pământ.
Cel ce-i umilit şi cel ce-i luminat, (21)
Sărac şi sărman Te vor fi lăudat.

Judecă-i Tu, Doamne, pe cei ce hulesc. (22)

Cei fără de minte Ţi se-mpotrivesc
Ţine minte glasul ce Ţi s-a rugat, (23)
Căci glasuri vrăjmaşe urcă ne-ncetat!

~ 224 ~
Psalmul 74

Numai Ţie, Doamne, vom mărturisi, (1)

Vom mărturisi şi Te vom preamări.
Numele Tău, Doamne, noi îl vom chema,
Noi la toţi vom spune de minunea Ta. (2)

„Eu, atunci când vremea se va potrivi,

Îi voi judeca pe toţi precum voi şti.
Oameni şi pământ atunci când s-au topit, (3)
Eu am fost cel care stâlpii-am întărit.“

„Fruntea v-o plecaţi şi nu păcătuiţi!“ (4)

Le-am zis celor care sunt nelegiuiţi,
„Fruntea la-nălţime nu v-o ridicaţi, (5)
Împotriva Lui voi strâmb să nu strigaţi!“

Judecata dreaptă nu e din tării, (6)

Răsărit, apus sau munţii cei pustii,
Fiecare e de Domnul judecat, (7)
Unul e smerit iar altul înălţat.

~ 225 ~
Că la Domnul-n mână este un pahar (8)
Plin de cuviinţă, vin curat şi har.
El a-ntins paharul către cei zeloşi,
Drojdia din fund o beau cei păcătoşi.

Iară eu întruna mă voi bucura, (9)

Domnului lui Iacob eu îi voi cânta,
Fruntea păcătosului o voi zdrobi, (10)
Fruntea celui drept înălţată va fi.

~ 226 ~
Psalmul 75

Domnul în Iudeea este cunoscut, (1)

Numele Său este-n Israel ştiut,
Întru pace-I este locul construit, (2)
În Sion, acolo, El a locuit.

Sabia şi arcul acolo le-a-nvins, (3)

Armele, războiu’,-acolo le-a respins.
Din munţii cei veşnici Tu ai luminat, (4)
Cei nepricepuţi, cu toţi, s-au tulburat. (5)

Oamenii bogaţi somnul şi l-au dormit

Iar în mâna lor nimic n-au mai găsit.
Tu, Domn al lui Iacob, când i-ai dojenit, (6)
Călăreţii stând pe cai au aţipit.

Cine Ţi-e-mpotrivă? Tu eşti de temut, (7)

De atunci mânia Ta a început.
Judecata Ta din cer a răsunat, (8)
S-a temut pământul şi s-a alinat,
Când, la judecată, Domnul a venit (9)

~ 227 ~
Şi, pe cei ce-s blânzi, Domnul i-a mântuit.
Gândul din lăuntru Te va lăuda. (10)
Omul, chiar cu gândul, praznic Îţi va da.

Domnului din ceruri să-I făgăduiţi (11)

Şi făgăduinţa prin dar să-mpliniţi
Lui, ce şi la prinţi suflarea le-a tăiat, (12)
Celui care şi pe regi i-a-nspăimântat.

~ 228 ~
Psalmul 76

Glasul meu spre Domnul tare a strigat, (1)

Domnul către mine-aminte a luat.
La necaz cătat-am eu spre Dumnezeu, (2)
Spre El înălţat-am noptea braţul meu.

Asta am făcut şi nu m-am înşelat,

Fără El în suflet nu m-am mângâiat.
Am privit spre Domnul şi m-am veselit, (3)
De-am stat doar în mine, duhul mi-a slăbit.

Nu numai odată ochii mi-am vegheat, (4)

N-am grăit nimica şi-am fost tulburat.
M-am gândit la zile trecute demult, (5)
Veacurile duse am vrut să le-ascult.

Cugetat-am noaptea în inima mea, (6)

Duhul, câutând, mi se înfrigura.
De la mine Domnul se va-ndepărta (7)
Şi bunăvoinţă nu voi mai avea?

~ 229 ~
Şi, din neam de neamuri, până la sfârşit, (8)
Eu, de mila Lui voi fi mereu lipsit?
Domnul va uita să fie milostiv, (9)
În mânia Sa voi fi mereu captiv?

Şi-am zis: „Eu acuma pun nou început, (10)

Cel Prea’nalt în mine schimbări a făcut.“
De lucrarea Domnului mi-am amintit, (11)
De minunea care toate le-a pornit.

La lucrarea Ta mereu voi cugeta (12)

Şi la fapta Ta mereu voi reflecta.
Doamne, calea Ta e în locul cel Sfânt. (13)
Mai mare ca Domnul cine-i pe pământ?

Tu eşti Dumnezeul, minuni ai făcut, (14)

Tu, între popoare, eşti recunoscut.
Braţul tău poporul Ţi l-a izbăvit, (15)
Pe Iacob şi Iosif, Tu i-ai miluit.

Apele când Te-au văzut s-au speriat, (16)

Apele când Te-au simţit s-au tulburat.
În adâncul lor vârtej s-a răsucit
Şi într-un răsunet ele-au clocotit.

Norii-au slobozit vuind un glas ascuns, (17)

Săgeţi de la Tine în ei au pătruns,
Tunet în vârtejul lor a răsunat, (18)
Fulgerele ceru-au luminat
Şi întreg pământul clătinatu-s-a
Şi cutremurat a fost de vocea Ta.

~ 230 ~
Calea Ta prin apă mare a trecut ( 19)
Urma Ta acolo nu s-a cunoscut
Moise, Aaron – Tu i-ai investit (20)
Şi, prin ei, poporul l-ai călăuzit.

~ 231 ~
Psalmul 77

Voi, la legea mea, aminte să luaţi, (1)

Şi, la ce vă spun, auzul vă plecaţi.
Voi deschide gura şi vă voi rosti, (2)
Lucruri vechi, umbrite, vă voi povesti,
Prin părinţi venite dintr-un început, (3)
Câte-am auzit şi câte-am cunoscut.
La copii ascunse ele nu erau, (4)
Lauda-ntru Domnul ele o vesteau
Şi-ale lui puteri pe care le-au văzut
Şi minunile pa care le-a făcut.

Mărturii lui Iacob El le-a ridicat, (5)

Legea-n Israel El a instaurat
Şi acele lucruri ce le-a poruncit
Fiilor, părinţii le-au împărtăşit.
Generaţii, astfel, le-au tot cunoscut (6)
De la fii la fii prin vreme au trecut,
Ca în El să-şi pună nădejdea mereu, (7)
Să nu uite lucrul de la Dumnezeu
Şi să-l cerceteze, nu ca taţii lor, (8)

~ 232 ~
Neamul nestatornic şi şovăitor.
Neam care în suflet nu s-a îndreptat
Şi în duh cu Domnul nu s-a împăcat.

Ai lui Efraim voinici ce-şi zic arcaşi, (9)

Dosul la război l-au dat ca nişte laşi.
Legământul lor cu Domnul n-au păzit (10)
Şi-ntru legea Lui ei nu au mai păşit.
Binele făcut de El ei l-au uitat, (11)
Şi minunile ce li le-a arătat,
În Egipt, la Tamis, unde le-a făcut, (12)
Iar părinţii lor acolo le-au văzut.

Marea a uscat-o, i-a trecut prin ea, (13)

Apa ca-n burduf a făcut-o să stea.
Ziua, cu un nor El i-a călăuzit, (14)
Noaptea, cu lumină El i-a însoţit.
Stânca din pustie El a despicat (15)
Şi, dintr-un afund adânc, i-a adăpat.
Apă El din stâncă cu braţul a scos, (16)
Ea s-a revărsat ca un râu furios.

Dar faţă de Domnul, iar au cârcotit (17)

Şi pe Cel Prea’nalt ei L-au dezamăgit.
De la Domnul iarăşi ceva au cerut (18)
Pentru al lor suflet, mâncare au vrut.
Fără de ruşine ei s-au răzvrătit: (19)
„Masa în pustie Domnu-a pregătit?
Căci, lovind în stâncă, ape a iscat, (20)
De-acolo pâraie repezi s-au vărsat,
Însă El, acuma, în stare va fi,
Pâine şi mâncare ne va oferi?“

Iată, însă, Domnul că i-a auzit (21)

Şi, de necredinţă, tare s-a mnâhnit.

~ 233 ~
Către Iacob, iată, focul şi-a aprins,
Către Israel mânia şi-a întins,
Căci nădejde-n Domnul nu au mai avut (22)
Şi în mântuirea Lui n-au mai crezut.
Norilor poruncă atunci le-a trimis, (23)
Porţile din ceruri larg El le-a deschis,
Mană peste ei din ceruri a plouat, (24)
Pâine să mănânce, din cer El le-a dat,
Hrană le-a trimis să fie din destul (25)
Şi, astfel, tot omul, să fie sătul.

Şi vântul austru El l-a strămutat (26)

Vânt din miazăzi El l-a descătuşat,
Cărnuri peste ei, din ceruri a plouat, (27)
Păsări ca nisipul jos s-au aşezat.
Tabără şi corturi s-au acoperit (28)
Şi, cu ele, pofta ei şi-au împlinit.
Şi mâncau din toate, şi se săturau, (29)
N-aveau nici o lipsă din câte pofteau. (30)

Dar, pe când mâncarea în gură le-a stat,

Mânia lui Domnul crunt s-a ridicat, (31)
I-a ucis în grabă pe cei îmbuibaţi,
Ai lui Israel mult prea nedemni fârtaţi.

Întru toate-acestea, ei n-au contenit (32)

Să păcătuiască, nu s-au potolit
Şi, lipsiţi de minte, iar nu au crezut
Marile minuni ce Domnul le-a făcut.
Zile peste ei trecut-au în zadar, (33)
Anii peste ei fugit-au fără har.
El îi ucidea, el iar Îl căutau, (34)
Şi-n zori, după Domnul, iarăşi se uitau.
Ei şi-au amintit că Domnu-I ajutor, (35)
Domnul Cel Prea’nalt le e mântuitor.

~ 234 ~
Însă ei, cu gura numai îl iubeau (36)
Şi-n ascuns, cu limba ei iar îl minţeau,
Că-n inima lor ei adevăr n-aveau (37)
Şi, în legământul Său, ei nu credeau.

Domnul însă este mult îndurător (38)

Cu-ale lor păcate-i îngăduitor
Şi, de multe ori, mânia îşi oprea
Şi urgia Lui nu şi-o mai aprindea.
Şi-aducea aminte că ei sunt doar trup (39)
Şi nu mai învie atunci când se rup.

Ei, oare,-n pustie, cât L-au întristat? (40)

În loc fără apă, cât L-au mâniat?
Oare, la-ncercare, cum L-au pus pe El? (41)
Cum L-au zgândărit pe Sfânt în Israel?
Au uitat de mâna ce i-a izbăvit (42)
Şi din mâna celui rău i-a mântuit.
În Egipt, la Tanis, El a făptuit (43)
Semne şi minuni; ei le-au nesocotit.
Apele în sânge El le-a prefăcut, (44)
Egiptenii apă nu au mai băut;
A trimis tăunii care i-au mâncat, (45)
A trimis şi broaşte ce i-au invadat;
Roada lor muncită omizi a hranit, (46)
Osteneala lor lăcuste-a fericit;
Grindina în vie s-a rostogolit, (47)
Duzii lor cu brumă s-au acoperit;
Tot în grindini vita le-a murit pe loc (48)
Şi averea lor s-a mistuit în foc.
Împotriva lor mânia şi-a trimis (49)

~ 235 ~
Şi, întru urgie, pe ei i-a ucis,
Iar, prin îngeri răi, anume-nsărcinaţi,
Cu necazuri multe au fost înecaţi.
Pe calea mâniei El nu i-a cruţat (50)
Şi-ale lor cirezi El le-a împrăştiat.
În Egipt lovit-a prim născutu-n neam, (51)
Pârga sârguinţei în cortul lui Ham.

Pe popor ca turma El l-a ridicat (52)

Şi, către pustie, El i-a îndrumat.
El, întru nădejde, i-a călăuzit, (53)
Marea pe vrăjmaşii lor i-a înghiţit.

El i-a dus în munte, locul său cel Sfânt, (54)

Când, cu dreapta Sa, pe duşmani i-a înfrânt
Neamuri dinaintea lor a izgonit (55)
Şi, prin sorţi, pământul li s-a împărţit.
Ei acolo cortul şi l-au înălţat,
Israel cu neamul său s-a aşezat.

Însă ei pe Domnul iar l-au încercat (56)

Şi pe Cel prea’nalt iarăşi l-au supărat.
Mărturiile ei nu şi le-au păzit
Şi-au făcut din nou ce nu s-a cuvenit.
Au păşit şi ei, ca şi părinţii lor, (57)
Pe un drum sucit, viclean şi trădător
Şi L-au mâniat în locul deluros (58)
Şi, prin idoli, iarăşi L-au făcut gelos.

I-a auzit Domnul, dar nu i-a privit, (69)

Israelul un nimic l-a socotit.
În locaş la Şilo nu i-a mai primit (60)
Unde, printre oameni, El a locuit.
Şi a lor tărie Domnul le-a luat, (61)
La vrăjmaş în mână El i-a aruncat.

~ 236 ~
Şi al său popor cu săbii l-a-ngrădit (62)
Şi spre moştenirea Lui n-a mai privit.
Ai lor tineri fost-au înghiţiţi de foc, (63)
Ale lor fecioare nu i-au plâns de loc.
Preoţii loviţi de săbii au căzut, (64)
De văduve nimeni grijă n-a avut.

Domnul s-a trezit ca unul ce-a dormit, (65)

Un bărbat puternic cu vin dedulcit,
Şi, pe-ai Săi vrăjmaşi din spate i-a luat, (66)
Veşnică ocară El la toţi le-a dat.
De locul lui Iosif El S-a lepădat, (67)
De-ai lui Efraim El S-a îndepărtat.
A ales pe Iuda şi l-a îndrăgit, (68)
Muntele Sion pe care l-a iubit.
Acolo-a zidit locaşul Său cel Sfânt (69)
L-a întemeiat în veacuri pe pământ.

L-a luat pe David ca pe robul Său (70)

L-a luat de la turme, de la locul rău, (71)
L-a pus peste Iacob să fie păstor
Şi în Israel l-a pus moştenitor.
Şi-n nerăutate el i-a păstorit (72)
Şi în iscusinţă i-a călăuzit.

~ 237 ~
Psalmul 78

Iată că păgânii, Doamne,-au năvălit (1)

Şi locaşul Tău cel Sfânt l-au pângărit.
În Ierusalim intrând, ei l-au prădat
Şi într-o colibă ei l-au transformat.

Robii Tăi în leşuri s-au rostogolit, (2)

Pasărea din cer venind i-a ciugulit,
Trupurile celor ce Te-au lăudat
Fiara din pământuri le-au înfulecat.

Sângele ca apa mult s-a revărsat, (3)

Cine să-i îngroape nu s-a mai aflat.
Ne-am făcut de râs, ocară fără rost, (4)
Celor din-prejur batjocură le-am fost.

Până când Tu Doamne Te vei mânia? (5)

Oare până timpul se va termina?
Până când ca focul se va fi aprins
Cumplita-Ţi mânie, Doamne, de nestins?

~ 238 ~
Varsă-a Ta mânie peste-acel popor, (6)
Peste-acele neamuri care nu Te vor
Şi peste regate care n-au chemat
Numele Tău sfânt şi nu Te-au respectat.

Fiindcă ei pe Iacob mult l-au umilit, (7)

Locul lui pe lume mult l-au pustiit.
Uită ale noastre vechi fărădelegi (8)
Şi, cu îndurare, să ne înţelegi.

Căci acum, pe lume, noi am sărăcit,

Ajută-ne, Doamne, Tu ne-ai mântuit. (9)
Pentru al Tău nume, dacă ne iubeşti,
De păcate multe să ne izbăveşti,
Pentru ca păgânii să nu zică-n cor: (10)
„Unde este, oare, Dumnezeul lor?“

Acum, între neamuri, cunoscută fă-Ţi

Care Ţi-e dorinţa şi să o arăţi:
Robul Tău acuma fie răzbunat
Pentru al său sânge care s-a vărsat.

Şi, în faţa Ta să fie ascultaţi (11)

Cu suspinul lor, cei care-s ferecaţi.
Sub măreţu-Ţi braţ să îşi găsească rost
Fii celor care omorâţi au fost.

La vecinii noştri ocărând păgân (12)

Înşeptit ocara să le-o bagi în sân.

Iară noi, poporul, suntem turma Ta, (13)

Pe păşunea-Ţi mare veşnic noi vom sta,
Ţie-n veac de veacuri Îţi vom mulţumi
Şi în neam de neamuri noi Te vom vesti.

~ 239 ~
Psalmul 79

Tu care păstor al lui Israel eşti, (1)

Tu care pe Iosif îl călăuzeşti,
Tu cel care-n ceruri şezi pe heruvim,
Pe Veniamin, Manase, Efraim (2)
Să îi vezi la faţă, să îi întâlneşti,
Să-Ţi arăţi puterea, să ne mântuieşti.

Doamne, Tu, din ceruri, de ne vei privi, (3)

Dacă-Ţi arăţi faţa, ne vei mântui.

Doamne, Dumnezeul marilor puteri, (4)

Până când vei pune pe-ai tăi robi poveri?
Cu pâine de lacrimi cât ne vei hrăni (5)
Şi setea cu lacrimi ne vei potoli?
Cu vecinii noştri în răspăr ne-ai pus, (6)
Vrăjmaşii batjocuri multe ne-au adus.

Doamne, Tu, din ceruri, de ne vei privi, (7)

Dacă-Ţi arăţi faţa, ne vei mântui.

~ 240 ~
Via din Egipt, Tu peste munţi ai dus, (8)
Păgâni ai gonit şi-ai răsădit-o sus.
Cale înaintea ei Tu ai făcut (9)
Şi-apoi, răsădind-o, pămânru-ai umplu.
Umbra ei şi munţii i-a acoperit, (10)
Din mlădiţa ei cedrii au răsărit.
Pân-la mare viţele şi le-a întins (11)
Şi lăstarii pân-la râul larg s-au prins.

Oare de ce gardul i l-ai dărâmat? (12)

Toţi ce trec pe cale din ea au luat.
Mistreţul pădurii în ea a lovit, (13)
Fiara din pădure –n ea s-a cuibărit.

Doamne Dumnezeu, Tu care-n ceruri şezi,

(14)
Întoarce-Te iarăşi către noi şi vezi,
Cercetează via pe care-o iubeşti, (15)
Tu care-ai făcut-o, s-o desăvârşeşti.
Caută pe fiul omului de lut,
Cel pe care Tu puternic l-ai făcut.
Scormonită-i via şi arsă cu foc, (16)
De mustrarea Ta ei vor pieri pe loc.

Fie mâna Ta peste al Tău bărbat, (17)

Fiul omului ce Tu l-ai îndreptat.
De la Tine noi nu ne vom depărta, (18)
Numele Tău veşnic noi îl vom chema.

Doamne, Tu, din ceruri, de ne vei privi, (19)

Dacă-Ţi arăţi faţa, ne vei mântui.

~ 241 ~
Psalmul 80

Întru Domnul nostru să vă bucuraţi, (1)

Pe Domnul lui Iacob voi să Îl strigaţi!
Alegeţi un psalm, aduceţi un timpan, (2)
O dulce psaltire, să nu stăm în van,
Trâmbiţi, alăute, să sărbătorim (3)
Şi sub luna nouă să ne veselim!

Pentru Israel aşa a poruncit (4)

Al lui Iacob Domn şi-aşa s-a împlinit.
El, drept, pentru Iacob a mărturisit (5)
Atunci când Egiptul a fost părăsit.
Urmaşii lui Iosif limba-I auzeau,
Însă ei acum n-o mai înţelegeau.
Din spinare El povara le-a luat, (6)
Mâinile robite le-a eliberat.

„M-ai chemat la greu şi eu te-am izbăvit. (7)

Din taina furtunii eu te-am auzit.
La Apa’Ncercării eu te-am încercat
Atunci când pe-acolo tu te-ai preumblat.

~ 242 ~
Ascultă, popor, atunci când voi grăi, (8)
Ţie Israele eu îţi voi vorbi:

<<Un alt Domn prin tine nu se va plimba (9)

Şi, la Domn străin, nu te vei închina,
Căci doar Eu sunt Domnul, al tău Dumnezeu, (10)
Care în Egipt te-am salvat de la greu.
Gura să-ţi deschizi şi cu ea să grăieşti
Căci eu o voi umple cu vorbe cereşti.>>

Dar poporul glasul nu mi-a ascultat, (11)

Israel spre mine nu a căutat.
I-am lăsat să umble precum au voit, (12)
Însă ei, pe calea lor, s-au rătăcit.
Dacă el, poporul, M-ar fi ascultat, (13)
Dacă Israel cu Mine-ar fi umblat,
Pe vrăjmaşii lor Eu i-aş fi umilit, (14)
De asupritorii lor i-aş fi ferit.“

L-a minţit de Domnul chiar al său popor, (15)

Însă va veni cândva şi vremea lor.
Din frunte de grâu pe ei El i-a hrănit, (16)
Cu miere din stâncă El i-a îndulcit.

~ 243 ~
Psalmul 81

Dumnezeu a stat în grup de dumnezei, (1)

Şi, în adunare, i-a mustrat pe ei:

„Până când nedrept voi tot veţi judeca (2)

Şi, pe păcătoşi, voi îi veţi apăra?
Judecaţi cu grijă sărac şi orfan, (3)
Cel ce e smerit şi cel ce e sărman.
Scăpaţi pe sărman, pe cel nevoiaş, (4)
De cel păcătos şi de cel cârcotaş.“

Însă, toate astea, ei nu le-au ştiut, (5)

Şi acestea, toate, nu le-au priceput.
Ei, prin întuneric, s-au tot preumbla
Şi, din temelii, pământul s-a mişcat.

„Şi am zis atunci: - Voi sunteţi Dumnezei, (6)

Fiii Celui-Preaînalt întru temei,
Însă voi, ca nişte oameni tot muriţi, (7)
Ca un dregător, curând, şi voi pieriţi.“

~ 244 ~
Scoală-Te, Tu, Doamne, spre a judeca (8)
Neamuri şi pământuri, stăpânirea Ta.

~ 245 ~
Psalmul 82

Cine poate fi aşa precum Tu eşti? (1)

Doamne, să nu taci, să nu Te domoleşti!
Că, iată, vrăjmaşii Tăi au fremătat, (2)
Cei ce Te urăsc capul şi-au ridicat.

Spre poporul Tău viclean au uneltit, (3)

Şi, spre Sfinţii Tăi, viclean s-au sfătuit.
Zis-au ei: „Veniţi, ca neam să-i nimicim (4)
Şi, de Israel, să nu mai pomenim!“

Că ei, ca-ntr-un gând, împotriva lui sânt (5)

Şi,-mpotriva Ta, au făcut legământ.
Cortul lui Ghebal, Amon, Amaleciţi, (6)
Idumei, Moab dar şi Ismaeliţi,
Mulţi Agarieni dar şi mai mulţi străini (7)
De pe lângă Tir, cu toţi de ură plini,
Până şi Asur s-a adunat ciopor, (8)
Fiilor lui Lot venind în ajutor.

~ 246 ~
Ca pe Madian, Sisera, să-i loveşu! (9)
Şi, ca pe Iabin la Chişon să-i striveşti!
În Endor, cu totul, au fost nimiciţi, (10)
Ca nişte gunoaie au fost risipiţi.

Fi-vor şefii lor zdrobiţi, eu mă întreb, (11)

Ca Zebah, Ţalmuna, Oreb şi Zeeb?
Că şi ei ziceau: „Jertfelnicul vom lua (12)
Şi, ca moştenire, el la noi va sta!“

Dumnezeul meu, ca pe o roată fă-i, (13)

Ca pe trestie în vijelie dă-i,
Foc care pădurea o va mistui, (14)
Văpaie ce munţii îi va pârjoli.

Cu viforul Tău, aşa-i vei alunga, (15)

De groază-i vei umple cu urgia Ta.
Cu ocară umple, Doamne, Faţa lor (16)
Şi ei vor căta la Domnul ajutor.

Ruşinaţi să fie, veşnic îngroziţi, (17)

Înfruntaţi să fie, veşnic nimiciţi,
Să cunoască ei că Domn numai Tu eşti, (18)
Că, pe-ntreg pământul, numai Tu domneşti!

~ 247 ~
Psalmul 83

Doamne Dumnezeu, puternic şi slăvit, (1)

Sfântul Tău Lăcaş cât este de iubit!
Sufletu-mi tânjeşte după curtea Ta (2)
Unde trup şu suflet mă voi bucura.

Că până şi vrabia o casă şi-a aflat, (3)

Chiar şi turtureaua cuib şi-a înjghebat
În altarul Tău, puternic Dumnezeu,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

Fericiţi sunt cei ce stau în casa Ta! (4)

Ei întotdeauna Te vor lăuda.
Cel ce ajutor prin Tine a primit (5)
Un suiş în inimă şi-a făurit.

În locaşul său zăcând, în valea grea, (6)

Cel ce legea dă-l va binecuvânta.
Pe drum de putere el va fi păşit, (7)
Domnul în Sion mereu va fi zărit.

~ 248 ~
Doamne Dumnezeu, ascultă ruga mea, (8)
Doamne al lui Iacob, pleacă-Ţi faţa Ta,
Tu, ocrotitorul nostru, să ne vezi (9)
Şi, pe unsul Tău, Tu să îl ceercetezi.

Că mai bună e o zi la curtea Ta (10)

Decât mii ce-n alte locuri s-ar afla.
Mai curând la Domnu-n casă lepădat
Decât păcătoşilor, în casă, dat!

Adevăr şi milă Domnul va iubi, (11)

Har şi slavă Domnul ne va dărui.
Domnul le aduce multe bunătăţi
Celor care umblă fără răutăţi.

Doamne al puterii, mult e fericit (12)

Cel care în Tine a nădăjduit!

~ 249 ~
Psalmul 84

Doamne,-n ajutorul ţării Tale vii, (1)

L-ai întors pe Iacob din negre robii.
Ce-a greşit poporul Tău ai ocolit, (2)
Ale lui păcate le-ai acoperit.

Tu a Ta mânie Ţi-ai încătuşat, (3)

De a Ta mânie Te-ai îndepărtat.
Doamne-al mântuirii, ia-ne din nevoi (4)
Aşa cum mânia Ţi-o iei de pe noi.

Oare-n veci pe noi Tu Te vei mânia (5)

Şi, din neam în neam, întinzi mânia Ta?
Doamne, de Te-ntorci spre noi, noi vii vom fi (6)
Şi-ntru Tine-al Tău popor s-o veseli.

Doamne-arată-ne cum Tu ne ne miluieşti (7)

Şi, prin mila Ta, cum Tu ne mântuieşti!
Ce grăieşte Domnul eu voi auzi, (8)
Spre poporul Său de pace voi vorbi.
Voi vorbi spre cei care sunt cuvioşi
Şi spre cei care în El sunt credincioşi.

~ 250 ~
Cei cu teama-n Domnul se vor mântui, (9)
Slava-n ţara noastră va sălăşlui.
Mila şi-adevărul s-au întâmpinat, (10)
Pacea şi dreptatea mult s-au sărutat.

Adevărul din pământ a răsărit (11)

Şi din cer dreptatea spre noi a privit.
Bunătate Domnul ne va dărui (12)
Iar pământul nostru roadă va rodi.

Dreptatea va merge înaintea Sa, (13)

Paşii Lui pe cale îi va îndrepta.

~ 251 ~
Psalmul 85

Ascultă-mă, Doamne, de m-ai auzit (1)

Că în lumea asta-s sărac şi lipsit!
Sufletu-mi păzeşte căci sunt cuvios! (2)
Mântuieşte, Doamne, căci sunt credincios!

Eu numai în Tine, Doamne, am sperat (3)

Şi numai spre Tine, Doamne, am strigat.
Sufletul alină robului Tău mic (4)
Căci spre Tine, Doamne, sufletu-mi ridic!

Căci Tu, Doamne, eşti şi milostiv şi bun (5)

Celor care sub arípa ta se pun.
Rugăciunea mea în faţa Ta va sta, (6)
Ia aminte, Doamne, Tu la ruga mea!

La necaz, spre Tine, Doamne, am strigat; (7)

Tu m-ai auzit şi Tu m-ai ascultat.
Nimeni nu-i ca Tine între Dumnezei, (8)
Nimeni n-are fapte cu atât temei.

~ 252 ~
Neamurile toate ce le-ai zămislit (9)
Vor veni laTine până-ntr-un sfârşit.
Ele înainte-Ţi se vor închina
Şi vor preamări, cu toate, slava Ta.

Doamne, mare eşti, minuni Tu faci mereu, (10)

Doamne, numai Tu eşti singur Dumnezeu!
Doamne, călăuză fi-mi pe calea Ta, (11)
Întru adevărul Tău eu voi umbla!

Inima din mine se va veseli

Că în mine teama de Tine va fi.
Martorul tău, Doamne,-s cu inima mea, (12)
În veac preamări-voi toată slava Ta.
Căci pe mine, Doamne, Tu m-ai miluit, (13)
Sufletul din iad Tu mi la-i izbăvit.

Doamne, călcătorii legii reuniţi (14)

Împotriva mea s-au ridicat, porniţi,
După al meu suflet cei tari au cătat
Şi, pe tine, Doamne, nu Te-au lăudat.

Milostiv eşti, Doamne, şi îndurător, (15)

Tu eşti adevărul, Tu eşti răbdător!
Caută spre mine să mă mluieşti, (16)
Dă tărie slugii să o fericeşti!

Mântuieşte fiul din slunjica Ta,

Fă-mă semn spre bine dacă Tu vei vrea! (17)
Cel ce mă urăşte fie ruşinat
Căci, cu ajutoru-Ţi, Tu m-ai mângâiat!

~ 253 ~
Psalmul 86

Temelia Lui e-n muntele sfinţit, (1)

Căci Sionul e de Domnul prea iubit, (2)
Mai mult ca oricare lăudat sălaş,
Ridicat de Iacob prin al său urmaş.

Lucruri minunate se grăiesc mereu (3)

De-această cetate a lui Dumnezeu.

Celor ce mă ştiu eu le voi pomeni (4)

Despre Babilon, Raab voi povest,
Căci străinii, Tiru’acolo-au apărut,
Etiopienii-acolo s-au născut.

„Mama mea-i Sionul!“ unul va grăi. (5)

„M-am născut acolo!“ altul va rosti.
Oamenii vor spune cu glas luminat:
„Însuşi Prea Înaltul l-a întemeiat!“

~ 254 ~
Căpetenii, neamuri ce-n el s-au născut (6)
Domnul în scriptură îi va fi trecut.
Cât de mult cu toţii se înveselesc (7)
Cei care în tine sălaşu-şi găsesc.

~ 255 ~
Psalmul 87

Doamne Dumnezeul, mântuirea mea, (1)

Noapte, zi, strigat-am înaintea Ta.
Rugăciunea eu în faţa Ta o pun, (2)
Tu să-Ţi pleci auzul spre ruga ce-o spun!

Sufletu-mi în rele mi s-a scufundat, (3)

Viaţa mea de iaduri s-a apropiat.
Am fost coborât prin ale gropii porţi, (4)
Fără ajutor, sunt liber printre morţi.

Zac cu cei răniţi, în groapă aruncat, (5)

Cu cei lepădaţi pe care i-ai uitat.
Pusu-m-ai în groapa care e mai jos (6)
Şi la umbra morţii,-n loc întunecos.

Iar mânia-Ţi peste mine s-a-ntărit, (7)

Valu-Ţi peste mine Tu l-ai prăvălit.
Tu pe cunoscuţii mei i-ai depărtat, (8)
Urâciune pentru ei m-am arătat.

~ 256 ~
N-am putut să scap căci am fost părăsit (9)
Şi, de întristare, ochii mi-au slăbit
Către Tine, Doamne, am strigat învins, (10)
Mâinile, spre Tine, eu mi le-am întins.

Cu minuni pe morţi Tu îi vei lumina? (11)

Înviaţi de doctori Te vor lăuda?
Cine, din mormânt, de mila-Ţi va vorbi? (12)
Despre adevărul-Ţi cine va rosti?

Oare-n întuneric, Tu vei fi aflat (13)

Şi dreptatea Ta, într-un pământ uitat?
Dar eu către Tine, Doamne am strigat, (14)
În zori rugăciunea mea Te-a-ntâmpinat.

Sufletul meu, Doamne, de ce-l părăseşti (15)

Şi, la mine, Doamne, de ce nu priveşti?

Chiar din tinereţe eu am fost mâhnit, (16)

Înalţat am fost şi am fost umilit.
Furiile Tale-asupră-mi au trecut, (17)
În înfricoşarea Ta eu m-am zbătut.

Ca de nişte ape-am fost împrejurat,

Laolaltă toate m-au înconjurat.
Tu ai depărtat de la al meu venin (18)
Pe cel cunoscut, prieten şi vecin.

~ 257 ~
Psalmul 88

Doamne, ale tale mile voi cânta, (1)

Adevăru-Ţi voi rosti cu gura mea
C’ai zis: „Mila mea în veci se va zidi, (2)
Adevărul meu în cer se va-ntări.
Cu aleşii mei făcut-am legământ (3)
Şi i-am zis lui David jurământul sfânt:
– Seminţia ta în veac voi întări (4)
Şi, din neam în neam, Eu tronu-ţi voi zidi.“

Ceru-n faţa sfinţilor va-nfăţişa (5)

Adevărul Tău dar şi minunea Ta
Cine dintre fii Domnului ar sta (6)
Între nori, cu Domnul, şi I-ar semăna?

Domnul, între sfatul Sfinţilor mărit, (7)

Mare-i peste toţi ce l-au împrejmuit.
Cine e ca Tine, Doamne, Dumnezeu, (8)
Tu, cu adevăru-Ţi ce-ţi stă-n jur mereu?

~ 258 ~
Căci puterea mării Tu o stăpâneşti, (9)
Valurile mării Tu le potoleşti.
Pe cel mult prea mândru, Doamne, l-ai smerit, (10)
Pe vrăjmaşi puterea Ta i-a risipit.

Cerul e el Tău, pământul, cât de lat, (11)

Lumea cu plinirea-i ai întemeiat.
Miazănoaptea, marea, le-ai făcut să stea, (12)
Taborul, Ermonul se vor bucura.

Al Tău este braţul care va lovi, (13)

Mâna-Ţi cu putere se va întări.
Dreapta Ta deasupra se va înălţa,
Judecata Ta ca şi dreptatea Ta.

Tronul Tău de-a pururi îl vor sprijini, (14)

Mila şi-adevărul-n faţa Ta vor fi.
Fericit poporul ce s-a veselit, (15)
La lumina feţei Tale e-mplinit.
Întru al Tău nume se va bucura (16)
Şi, întru dreptatea-Ţi se va înălţa.

Lauda puterii, Doamne, Tu le eşti. (17)

Fruntea li se-nalţă dacă Tu voieşti.
Apărarea noastră vine de la El, (18)
Împăratul nostru Sfânt în Israel.

Cândva, către Sfinţii Tăi Tu ai grăit: (19)

„Pe cel mai puternic Eu l-am sprijinit,
Pe cel din poporul Meu l-am înălţat
Şi pe David, robul meu, Eu l-am aflat. (20)

~ 259 ~
Eu, cu untdelemnul Meu cel scump şi sfânt
Pe David l-am uns stăpân peste pământ.
Astfel mâna Mea pe el îl va-ntări, (21)
Braţu-Mi pentru el un ajutor va fi.

Dúşmanu-mpotrivă-i nu va fi-ntărit, (22)

Rău nu îi va face cel nelegiuit.
Vrăjmaşii în faţă-i vo fi despicaţi, (23)
Cei ce ură-i poartă vor fi alungaţi.

Mila şi-adevărul Meu cu el vor sta, (24)

Fruntea lui spre mine se va înălţa.
Mâna lui în mare Eu o voi fi pus, (25)
Dreapta lui în râuri o voi fi adus.

El mă va chema: - Doar Tu eşti tatăl meu (26)

Tu, ocrotitorul, al meu Dumnezeu!
Pe el mi-l voi face ca întâi născut, (27)
Mai înalt ca regii ce au apărut.

Veşnic mila Mea îi va păstra prinos, (28)

Legământul Meu îi va fi credincios.
Seminţia lui în veac va fi de fier, (29)
Tronul său va sta ca zilele în cer.

Dacă fiii lui legea îmi vor uita (30)

Şi spre judecata Mea nu vor umbla,
Dacă-a mea dreptate o vor necinsti (31)
Şi porunca Mea o vor nesocoti,
Atunci, cu toiagul îi voi cerceta (32)
Şi sub bici păcatul Eu îl voi afla.

~ 260 ~
Însă mila Mea Eu nu voi risipi (33)
Şi pe nimeni Eu nu voi nedretăţi.
Eu nici legământul nu mi-l necinstesc (34)
Şi nu voi retrage ceea ce vorbesc.

Eu, cu vorbă sfântă, cândva M-am jurat (35)

Că nicicând pe David nu-l voi fi-nşelat.
Seminţia lui în veacuri va dura, (36)
Tronu-i ca un soare-n faţa mea va sta,
Şi ca luna care-n cer s-a aşezat, (37)
Martor credincios ce toate le-a aflat.“

Însă Tu pe unsul Tău l-ai umilit, (38)

Ai venit asupră-i şi l-ai înjosit.
Tu ai rupt cu robul al Tău legământ, (39)
I-ai batjocorit locaşul pe pământ.

Toate gardurile i le-ai doborât (40)

Şi întăritura-n praf Tu i-ai târât.
Cei care treceau pe drum l-au jefuit, (41)
La vecini ocară el a devenit.

Dúşmanilor dreapta Tu le-ai înălţat (42)

Şi, pe toţi vrăjmaşii, Tu i-ai bucurat.
De la el luat-ai orice ajutor, (43)
Sabia-n războaie n-a mai avut spor.

Trupu-i cu mânie i l-ai murdărit, (44)

Tronul la pământ Tu i l-ai prăvălit,
Zilele din viaţă i le-ai micşorat , (45)
Asupră-i ruşine Tu ai revărsat.

~ 261 ~
Doamne, până când Te vei îndepărta (46)
Şi mânia Ta ca focu-aprins va sta?
Aminteşte-Ţi, Doamne, că eu sunt doar lut, (47)
Oare, în zadar pe oameni i-ai făcut?

Cine este omul ce-n veci va trăi (48)

Şi, din iaduri, sufletu-şi va izbăvi?
Unde este, Doamne, mila ce ne-ai dat, (49)
Adevăr lui David ce i l-ai jurat?

Aminteşe-Ţi, Doamne, iar de robii Tăi (50)

Ocărâţi de alte neamuri, de cei răi,
De vrăjmaşii Tăi ce m-au privit urât (51)
Şi-mpăcarea mea cu Tine-au ocărât!

Binecuvântat e Domnu-nveci de veci! (52)

Amin! Amin!

~ 262 ~
Psalmul 89

Doamne, Tu scăpare nouă ne-ai făcut, (1)

‘Nainte ca munţii să fi apărut,
Lumea şi pământul să se ivit; (2)
Tu, din veşnicie, veşnic ai venit.

Pe om nu-l întoarce iarăşi în noroi, (3)

Că ai zis: „Voi, oameni, veniţi înapoi!“
O mie de ani pe care i-ai văzut (4)
Sunt ca ziua care tocmai a trecut.

O mie de ani pe care i-ai zărit (5)

Sunt ca straja-n noapte care s-a sfârşit.
Doar ca o nimica anii lor vor fi,
Trec ca iarba care se va ofili.

Va-nflori în zori şi seara va cădea, (6)

Se va ofili şi-apoi se va usca.
Că, întru urgia Ta ne-am stovit (7)
Şi, întru mânia Ta ne-am adâncit.

~ 263 ~
Pus-ai înainte al nostru păcat (8)
Şi veleatul nostru Tu l-ai lumina.
Că zilele noastre ni s-au istovit (9)
Toate-ntru mânia-Ţi care ne-a lovit.

Tot ca un păianjen careşi-a ţesut

Plasa, anii noştri scurşi s-au petrecut.
Anii noştri care sunt vreo şaptezeci (10)
Şi, de-om fi-n putere, poate sunt optzeci.

Ce trece de asta sunt mai mult nrvoi,

Trudă şi durere ce trec peste noi.
Liniştire-n urmă peste noi va fi,
Şi-ntru liniştire ne vom domoli.

Cine nu se teme de urgia Ta (11)

Ne-nfricat mânia Ţi-o va măsura?
Fă-mă ca să aflu braţul Tăi ceresc (12)
Şi celor ce-n inimi înţelept gândesc!

Doamne, Te întoarce! Iată, până când? (13)

Mângâie-i pe robii Tăi umili cu-n gând!
Mila Ta, în zori, cu toţii am primit, (14)
Ziua-ntreagă noi, cu toţi, ne-am veselit.

Să nu bucurăm şi pentru ce- trecut (15)

Pentru anii-n care rele am văzut!

Cată înspre robii şi-nspre lucrul Tău (16)

Şi călăuzeşte-i să iasă din rău.
Întru strălucirea-Ţi, Doamne, că ne vezi (17)
Şi greaşala noastră să ne-o îndreptezi!

~ 264 ~
Psalmul 90

Cel ce locuieşte întru ajutor, (1)

Şi Celui Prea’nalt îi e folositor
Sub acoperişul Domnului va fi,
Sub Domnul din ceruri va sălăşlui.

Domnului va zice: „Eşti scăparea mea, (2)

Eşti ocrotitorul ce mă va scăpa!“
El e Dumnezeul meu şi-aşa va fi,
Eu numai într-Însul voi nădăjdui.

El te izbăveşte şi de vânător (3)

Dar şi de cuvântul rău, tulburător.
Dumnezeu cu spatele te va umbri, (4)
Sub a lui aripă vei nădăjdui.

Adevărul Său te va înconjura,

Ca o pavăză în jurul tău va sta.
Noaptea neagră nu te va înfricoşa, (5)
Nici săgeata care ziua va zbura,

~ 265 ~
Nici lucrul ce-n umbră tainic va păşi, (6)
Demonul ce vine de la miazăzi.
Mii şi mii dintr-înşii-n lături vor cădea (7)
Dar de tine nu se vor apropia.

Că numai cu ochii tăi tu vei privi, (8)

Plata păcătoşilor o vei zări.
Căci numai Tu, Doamne, eşti nădejdea mea. (9)
Numai Cel Prea’nalt, doar El te va scăpa.

Lângă tine nu va fi ceea ce-i rău, (10)

Biciul nu va sta lângă sălaşul tău.
El va da poruncă îngerilor Săi (11)
Ca să te păzească pe-ale tale căi.

Ei pe mâini vor face ca tu să pluteşti, (12)

Picorul de piatră să nu ţi-l loveşti.
Vei păşi pe-aspidă şi pe vasilisc (13)
Peste leu, balaur, fără nici un risc.

„Fiindcă el în Mine a nădăjduit, (14)

El va fi de Mine pururi izbăvit.
El m-a cunoscut, îl voi adăposti, (15)
A strigat spre Mine, îl voi auzi.
În necazul său Eu lângă el voi sta,
Îl voi preamări, şi Eu îl voi scăpa.
Viaţa lui cu zile Eu o voi lungi, (16)
Mântuirea mea Eu i-o voi dărui.“

~ 266 ~
Psalmul 91

Domnului e bine-a te mărturisi, (1)

Numele Tău, Doamne, noi îl vom slăvi.
Dimineaţa, mila Ta o vom vesti, (2)
Noaptea, adevărul Tău îl vom rosti.

Psaltirea cu zece strune va cânta, (3)

Alăuta blândă un cântec va da.
Doamne, întru fapta Ta m-am bucurat, (4)
Întru lucrul mâinii Tale minunat.

Ale Tale lucruri sunt ca nişte stânci, (5)

Gândurile Tale, cât sunt de adânci!
Cel la minte slab n-o va fi priceput, (6)
Cel nepriceput n-o va fi cunoscut.

Când ca iarba-n câmp răsar cei păcătoşi (7)

Şi nelegiuiţii privesc furioşi,
Ei spre nimicirea lor mereu o fac, (8)
Dar numai Tu, Doamne, Pre’nalt eşti în veac!

~ 267 ~
Căci iată, vrăjmaşii-Ţi se vor risipi (9)
Şi nelegiuiţii sevor nimici.
Precum inorogul fruntea-mi voi nălţa, (10)
Cu grăsimi voi unge bătrâneţea mea.

Peste-ai mei vrăjmaşi ochiul meu s-a uitat, (11)

Îi aud când contra-mi ei s-au ridicat.
Dreptul ca finícul, mult va înflori (12)
Şi, precum un cedru, se va înmulţi.

Cei care în casa Lui sunt răsădiţi, (13)

Ei, la Domnu-n curte, vor fi înfloriţi,
Şi la bătrâneţe se vor înmulţi (14)
Şi, să dea de veste, fericiţi vor fi.

Că drept este Domnul şi numai în El (15)

Nedreptate nu-i şi nu va fi defel!

~ 268 ~
Psalmul 92

Într-a Sa podoabă, Domnul s-ambrăcat, (1)

Şi cu-a Sa putere s-a înconjurat.
Lumea neclintită El a întărit
Şi, din veşnicie, tron Şi-a pregătit. (2)

Râurile glasurile lor şi-au ridicat, (3)

Glas de ape multe ele-au nălţat, (4)
Valurile mării minunate sânt,
Minunat e Domnul întru tot ce-i sfânt.

Veşnic mârturia-Ţi s-a adeverit, (5)

Casa Ta e sfântă, cum s-a cuvenit!.

~ 269 ~
Psalmul 93

Domnu-i Dumnezeul Cel râzbunător, (1)

Domnul răzbunării-a vorbit tuituror!
Tu Cel care judeci totu-ndreptăţit, (2)
Dă-le ceor mândri ce s-a cuvenit.

Păcătoşii, Doamne, cât se vor făli? (3)

Cât timp nedreptatea ei o vor rosti?
Cel ce-n fărdelege mereu a lucrat
Cât să tot grăiască va mai fi lăsat? (4)

Pe poporul Tău, ei, Doamne, l-au supus, (5)

Moştenirii Tale dureri i-au adus.
Văduva, străinul , de ei sunt ucişi (6)
Şi în iad orfanii, de ei sunt trimişi

Şi-au zis: „Iată, Domnul nici că m-a văzut, (7)

Al lui Iacob Domn nici c-a priceput!“…
Voi, nebuni lipsiţi de minte şi nedrepţi, (8)
Fiţi şi voi, o dată măcar, înţelepţi!

~ 270 ~
Nu aude Cel ce urechi a sădit? (9)
Nu-nţelege Cel ce ochiu-a plăsmuit?
Nu îi ceartă Cel ce păgâni acertat? (10)
Cel care pe om să afle l-a-nvăţat?

Domnul ştie gândul omului ascuns, (11)

Că-n deştertăciune gândul e pătruns.
Fericit e omul ce Tu-l vei certa (12)
Că, din legea Ta, Tu îl vei învăţa.
Ca să-i dai odihnă în ziua cea rea (13)
Până ce o groapă i se va săpa.

Domnul, de poporul-I nu se va lipsi, (14)

Moştenirea Sa El n-o va părăsi
Până judecata cea dreaptă a-nvins (15)
Şi cei drepţi la inimi, în jurul-I s-au prins.

Cine lângă mine se va ridica? (16)

Cu răufăcătorii cine va lupta?
Cine împreună cu mine a stat
Contra celor care răul l-au lucrat/

Dacă lângă mine Domnul n-ar fi fost, (17)

Sufletu-mi în iad ar fi, a adăpost.
Când am zis: „Piciorul mi-a alunecat!“ (18)
Atunci mila Ta în ajutor mi-a stat

După-atâta chin ce-n inima-mi s-a pus, (19)

Veselie mângâierea-Ţi mi-a adus.

Fărdelegea lângă Tine să nu stea, (20)

Cel ce prin poruncă chinuri vrea să dea,
Cei ce suflet drept vor prinde la vânat (21)
Şi au osândit sânge nevinovat.

~ 271 ~
Dar mie scăpare domnul mi-a adus, (22)
Şi în ajutorul meu Domnul s-a pus.
După răutate ei vor fi plătiţi, (23)
Vederii să piară ei vor fi sortiţi.

~ 272 ~
Psalmul 94

Veniţi, întru Domnul să ne bucurăm, (1)

Întru bucurie cu toţi sa-L strigăm.
Cu laudă-n faţă să-L întâmpinăm, (2)
Psalmi de bucurie cu toţi să-i cântăm.

Dumnezeu e mare, Domnul luminat, (3)

Peste tot pământul, mare Împărat!
Mâna lui cupinde margini de pământ, (4)
Crestele din munte ale Sale sânt.

Valurile mării El le-a întocmit, (5)

Şi uscatul mâna Lui l-a plăsmuit.
Să ne închinăm, în faţă-I să cădem, (6)
Căci de Domnul mare toţi făcuţi sântem.

El e Domnul nostru, noi al Său popor, (7)

Pe păşunea Lui cu trumele ciopor.
O, dacă voi astăzi iar L-aţi auzi,
Când, cu glasul Său, din nou El va vorbi:

~ 273 ~
„Inima din voi nu v-a învârtoşaţi (8)
Ca-n pustie când voi răzvrătiţi eraţi,
Când părinţii voştri, Ei m-au ispitit, (9)
M-au pus la-ncercare şi m-au iscodit.

Patruzeci de ani pe ei pe ei m-am mâniat (10)

Şi-am zis: Ei în rătăcire s-au aflat,
În inima lor ei nu m-au mai avut
Şi-ale Mele căi nu le-au mai cunoscut. (11)

Atunci, în mânia Mea, Eu m-am jurat:

În odihna Mea ei nu vor fi intrat!

~ 274 ~
Psalmul 95

Domnului cântaţi-I noile cântări (1)

Pe întreg pământul cu-a sale cărări.
Domnului din ceruri numele-I cântaţi, (2)
Mântuirea Lui s-o binecuvântaţi.

Slava între alte neamuri să-I vestiţi (3)

Şi-ale Lui minuni voi să le pomeniţi.
Că mare e Domnul, foarte lăudat, (4)
Peste-alţi Dumnezei, mai sus e ridicat.

Demon e oricare Dumnezeu păgân! (5)

Domnu-i peste ceruri marele stăpân,
Laudă-nainte-i pe întreg pământ, (6)
Măreţie-i în locaşul Său cel sfânt.

Voi, urmaşi de neamuri, Domnului să-I daţi (7)

Slava şi cinstirea ce I-o datoraţi.
Jertfă să aduceţi atunci când intraţi (8)
Şi, în curtea-I sfântă, voi vă închinaţi!

~ 275 ~
Tot pământu-n faţa Lui a tresărit! (9)
Spuneţi tuturor că El s-a-mpărăţit!
Ce-ntăreşte El nu se va mai clinti, (10)
Dreapta judecată El o va-mpărţi.

Cerul şi pământul se vor bucura, (11)

Marea să tresalte cu tot ce e-n ea,
Câmpul fie vesel cu tot ce-i pe el,
Pomul din pădure să fie la fel! (12)

Toate întru Domnul se vor bucura, (13)

Fiindcă El pământul îl va judeca.
Lume şi popoare le va judeca
Întru adevărul şi dreptatea Sa.

~ 276 ~
Psalmul 96

Domnul Dumnezeul s-a împărăţit (1)

Şi întreg pământul mult s-a veselit.

Negura şi norii se strâng împrejur, (2)

Dreapta judecată fără de cusur
E temei pe care şade al Său tron.
Focul înainte-I va merge cu zvon (3)
Şi în vâlvătaie vor pieri cei răi,
Focul îi va arde pe duşmanii Săi.

Fulgerele Sale, când s-au arătat, (4)

Le-a văzut pământul şi a tremurat
Munţii, precum ceara moale, s-au topit (5)
Când pe-ntreg pământul Domnul s-a ivit.
Ceru-nalt dreptatea I-a recunoscut, (6)
Nemurile toate slava I-au văzut.

~ 277 ~
Cei care la chip cioplit s-au închinat (7)
Şi cu ai lor idoli s-au tot lăudat
Să se ruşineze. Toţi să vă-nchinaţi
Şi spre ai Lui îngeri să vă îndreptaţi!

Judecata Ta Sionu’-a auzit, (8)

Fiicele Iudeii mult s-au veselit.
Căci Tu eşti Prea-naltul pe întreg pământ, (9)
Dumnezei ca Tine alţii nu mai sânt.

Voi care pe Domnul spuneţi că-L iubiţi, (10)

Răul să-l urâţi şi de el să fugiţi!
Dumnezeu pe sfinţii Săi îi va păzi
Şi, de păcătoşi, El îi va izbăvi.

Celui drept lumină i-s-a răsărit, (11)

Cei ce-s drepţi în inimi mult s-au veselit!
Întru Domnul voi, cei drepţi, să vă aflaţi (12)
Şi a Lui sfinţire să o lăudaţi!

~ 278 ~
Psalmul 97

O cântare nouă Domnului cântaţi, (1)

Lucruri minunate de la El luaţi.
Mântuire Domnu-ntins-a pe pământ,
Dreapta Sa cea sfântă, braţul Său cel sfânt.

Mântuirea Domnul Şi-a dezvăluit (2)

Şi dreptatea-n neamuri Şi-a descoperit,
Mila Sa lui Iacob i-a înfăţişat, (3)
Adevărul Său lui Israel l-a dat.

Mântuirea de la Domnul a văzut

Tot pământul mare, cu ea s-a umplut.
Voi, cu bucurie, Domnului strigaţi (4)
Şi, cu bucurie, Domnului cântaţi.

Pasltiri, alăute, fără de popas, (5)

Trâmbiţe de corn, cu toate într-un glas, (6)
Către Domnu-n faţă vesele-au cântat,
Domnul Dumnezeu, al nostru Împărat.

~ 279 ~
Marea să tresalte cu tot ce e-n ea, (7)
Lumea cu-ale sale se va bucura,
Munţi înalţi şi râuri se vor veseli (8)
Când, la judecată, Domnul va veni.

Lume şi popoare El va judeca (9)

Ceea ce e drept întru dreptatea Sa.

~ 280 ~
Psalmul 98

Domnul Dumnezeul s-a împărăţit, (1)

Neamuri şi popoare tremură cumplit!
El pe heruvimi în cer e aşezat,
Tot pământul mare s-a cutremurat.

Mare este Domnul în al Său Sion, (2)

Nalt peste popoare este al său tron.
Numele Tău mare ele-au cunoscut, (3)
Că el este sfânt şi el e de temut.

Veşnic judecata Domnul a iubit,

Îndreptar de lege Tu ai pregătit. (4)
În Iacob dreptate Tu ai aşternut,
Dreaptă judecată lui Tu i-ai făcut.

Voi, pe Dumnezeul nostru-L înălţaţi! (5)

Sfânt e! La picioare-I să vă închinaţi.
Moise, Aaron preoţi mari I-au fost, (6)
Samuel la El găsit-a adăpost.

~ 281 ~
L-au chemat pe Domnul, El i-a auzit
Şi, din stâlp de nouri, Domnul le-a grăit (7)
Fiindcă mărturia Lui ei o păzeau
Şi porunca Lui pe care o primeau.

Doamne Dumnezeu, pe ei i-ai ascultat, (8)

Bun şi iertător pe ei Tu i-ai iertat.
Pentru toate cele ce au făptuit
După-a Ta dreptate Tu i-ai răsplătit.

Voi, pe Domnul nostru, veşnic să-L nălţaţi (9)

Şi la sfântul munte să vă închinaţi.
Domnul Dumnezeul nostru este sfânt
Peste-ntreaga lume şi peste pământ.

~ 282 ~
Psalmul 99

Peste tot pământul Domnului strigaţi, (1)

Întru veselie să vă bucuraţi!
Întru veselie Domnului slujiţi (2)
Şi, cu bucurie,-n faţă-I să veniţi!

Voi să ştiţi că Domnul-i Cel ce ne-a-ntocmit, (3)

El şi nu noi singuri ne-am alcătuit.
Noi suntem poporul ce-l va îndrepta,
Turma care paşte pe păşunea Sa.

Pe-ale Sale porţi cu laude intraţi (4)

Şi, la curtea Sa, cu slavă să cântaţi!
Domnul cu-al Său nume fie lăudat (5)
Că bun este Domnul pentru tot ce-a dat
Şi, din veac în veacuri, mila Lui s-a-ntins
Şi-adevărul Său din neam în neam a-nvins.

~ 283 ~
Psalmul 100

Mila, judecata-Ţi, Doamne, voi cânta (1)

Pe neprihănita dreaptă cale-a Ta. (2)
Eu voi înţelege şi Te voi sluji.
Doamne, când la mine, oare, vei veni?

În nerăutatea inimii am stat

Şi astfel în casa mea eu am umblat.
Nu mi-am pus în faţă rele nicidecât, (3)
Pe nelegiuiţi eu tare i-am urât.

Pe cel rău, de mine eu nu l-am lipit, (4)

Pe cel ce se-ascunde, eu l-am ocolit.
Pe cel ce-n ascuns vecinu-şi clevetea, (5)
Eu l-am alungat de tot din calea mea.

Cu nesăţiosul mândru la cătat,

Cu acela eu la masă n-am mâncat.
Ochiul meu doar după credincios privea, (6)
Să vină la mine, cu mine să stea.

~ 284 ~
Doar cel ce umbla mereu neprihănit
Pe-a sa cale dreaptă, doar el m-a slujit.
Meşterul trufiei nu va locui (7)
Şi în casa mea acela nu va fi.

Cel ce nedreptăţi cu gura-i a grăit

Drept, la mine-n faţă, nu va fi primit.

Iată dimineaţa-n care i-am ucis (8)

Pe toţi păcătoşii, precum a fost scris!
Din sfânta cetate eu îi nimicesc
Pe nelegiuiţii care ticluiesc!

~ 285 ~
Psalmul 101

Rugăciunea, Doamne, Tu să îmi auzi (1)

Şi strigarea-mi, Doamne, să nu mi-o refuzi.
Faţa, de la mine, să nu-Ţi deslipeşti, (2)
În necazul meu să nu mă părăseşti!
Şi, de câte ori spre Tine voi chema,
Mă vei auzi şi mă vei asculta.

Că zilele mele ca un fum s-au stins, (3)

Oasele, ca nişte crengi mi s-au aprins,
Bătucit ca iarba sunt şi ofilit (4)
Şi nici pâinea mie nu mi-a mai priit.
Din suspinul meu a izvorât un glas, (5)
Nici carne pe oase nu mi-a mai rămas.

Sunt ca pelicanul în pustiu uitat, (6)

Ca o cucuvaie pe un zid surpat.
În priveghiul meu eu mă ascund furiş (7)
Ca o vrăbiuţă pe acoperiş.
Toţi vrăjmaşii mei mereu mă ocărau (8)
Şi pretinşi prieteni de rău mă vorbeau.

~ 286 ~
Că-n faţa urgiei din mânia Ta (9)
Eu mâncam cenuşă şi nu pâinea mea.
Băutura-n lacrimi mi-o amestecam (10)
Când mă ridicam şi când mă prăbuşeam.
Zilele-mi ca umbra neagră s-au plecat, (11)
Eu ca iarba arsă m-am împrăştiat.

Însă, doar Tu, Doamne, pururi dăinuieşti (12)

Şi, din neam în neamuri, Tu Te pomeneşti.
Vremea este, Doamne, de-asupra să stai, (13)
De Sion e vremea ca milă să ai,
Ai Tăi robi într-însul bine s-au simţit, (14)
Piatra şi ţărâna ei i-au miluit.

Neamuri de-al Tău nume speriate sânt (15)

Şi, de slava - Ţi, regii toţi de pe pământ.
Că Sionul Domnul iar îl va zidi (16)
Şi El întru slava Sa se va ivi.
El, la ruga celor smeriţi a privit (17)
Şi cerinţa lor El n-a dispreţuit.

Pentru neamul care mâine va veni, (18)

Asta să se scrie şi-atunci ei vor şti
Şi poporul care se va înălţa,
Tot mereu pe Domnul îl va lăuda.
El din înălţimea-I sfântă a privit (19)
Şi, din cer, pământul, Domnul l-a zărit.

Să-audă suspinul celor ferecaţi (20)

Fiii celor morţi să fie dezlegaţi,
Dumnezeu să fie în Sion vestit, (21)
În Ierusalim El să fie iubit
Când popoare multe se vor aduna (22)
Şi vor fi cu regii lor în slujba Sa.

~ 287 ~
La a Sa tărie eu răspunsu-I-am: (23)
Eu puţine zile-n viaţa asta am;
Nu mi le aşterne la-njumătăţit (24)
Căci doar anii Tăi sunt fără de sfârşit.
Tu pământul, Doamne, l-ai întemeiat, (25)
Ale Tale braţe cerul l-au lucrat.

Numai Tu rămâi căci ele vor pieri (26)

Toate ca o haină se vor învechi.
Ca pe o velinţă Tu le vei schimba, (27)
Numai Tu acelaşi tot mereu vei sta.
Robii Tăi şi fiii lor vor propăşi, (28)
Seminţia lor pe drumul drept va fi.

~ 288 ~
Psalmul 102

Binecuvântează, suflete al meu, (1)

Tot ce e în mine şi pe Dumnezeu!
Binecuvântează numele cel sfânt
Care El îl poartă peste-ntreg pământ!

Binecuvântează, suflete al meu, (2)

Şi a Sa răsplată, şi pe Dumnezeu,
Cel ce de păcatu-ţi s-a milostivit, (3)
Cel care de boală iar te-a lecuit.

Cel ce stricăciunea din viaţă ţi-a luat, (4)

Cel care, cu milă, te-a încununat,
Cel care dorinţa ţi-a satisfăcut (5)
Şi, cu tinereţe viaţa ţi-a umplut.

Cel care pe oameni i-a milostivit (6)

Şi, la judecat pe cel nedreptăţit.
Calea dreaptă El lui Moise i-a-ntins (7)
Şi, pe calea Sa, pe Israel l-a-mpins.

~ 289 ~
Milostiv e Domnul şi îndurător, (8)
Milostiv e El şi-ndelung răbdător.
Nu până la capăt va fi furios, (9)
Nu în veac de neamuri fi-va mânios.

Nu după păcate El ne-a pedepsit, (10)

Nici fărădelegea nu ne-a răsplătit
Ci, pe cât e ceru-nalt de la pământ, (11)
Mila Sa spre noi Şi-a-ntărit Domnul Sfânt.

Şi, pe cât se află din zori la apus, (12)

Fărdelegea noastră El departe-a pus.
Şi, cum miluieşte tatăl pe-al său fiu, (13)
Domnul miluieşte pe cei care-L ştiu.

Domnul nostru ştie cum suntem zidiţi: (14)

Din ţărână suntem doar alcătuiţi.
Omul: doar ca iarba ziua lui va fi, (15)
Ca floarea din câmp, aşa va înflori.
Doar o adiere îl va-mprăştia, (16)
Locul lui în lume nu se va afla.

Mila de la Domnul, ea în veac va fi, (17)

Peste toţi dreptatea Lui va stâpâni: (18)
Peste cei ce legământul îl păzesc
Şi-ale Lui porunci mereu le împlinesc.

Dumnezeu în ceruri tron şi-a pregătit, (19)

Peste-mpărăţie tot a stăpânit.
Slăveşte-L pe Domnul, Îngerii Săi mulţ! (20)
Dacă eşti puternic, pe ei să-I asculţi!

~ 290 ~
Ale Sale vorbe să le ascultaţi,
Domnul şi putere-I binecuvântaţi! (21)
Voi ce slujitori la Domnul vă aflaţi
Ale Sale ,lucruri binecuvântaţi. (22)

Şi,-n tot locul-n care El va fi merreu,

Binecuvântează, suflete al meu!

~ 291 ~
Psalmul 103

Binecuvântează, suflete al meu, (1)

Pe Cel premăritul, Domnul Dumnezeu!
În mărturisire Tu Te-ai îmbrăcat
Şi-n mare podoabă Te-ai înfăşurat.

Mantie-n lumină este al Tău port, (2)

Peste toate ceru-l pui ca mpe un cort.
Apele le-mprăştii peste înălţimi, (3)
Norii pui să urce-n cer peste mulţimi.

Cel ce se preumblă pe aripi de vânt

Şi în îngeri toarnă duhul Său cel sfânt (4)
Iar în slujitorii Săi pară de foc,
Cel ce-a-ntemeiat pământul la un loc (5)
Pe temeinicia Lui de neclintit
El în veac de veacuri nu s-a răzgândit!

Mantie, adâncul este haina Ta, (6)

Apele întinse peste munţi vor sta,
De certarea Ta cu frică vor fugi (7)
De-al Tău glas de tunet se vor poticni.

~ 292 ~
Văi au coborât şi munţii au urcat (8)
Chiar în locu-n care le-ai întemeiat.
Un hotar ai pus ce e de netrecut (9)
Pe pământ să vină nu au mai putut.

Izvoare trimite peste văi adânci, (10)

Apele vor trece prin mijloc de stânci,
Fiarele din câmpuri se vor adăpa (11)
Şi asini sălbatici din ele vor bea.

Pasărea de-asupra va sălăşlui, (12)

Dintre stânci înalte le va glăsui.
El din înălţime munţi va adăpa, (13)
Roada Lui pământul îl va sătura.

Prin El iarba pentru vite-a răsărit (14)

Şi verdeaţa pentru oameni s-a ivit.
El a scos şi pâine multă din pământ
Şi-a turnat şi vinul care dă avânt. (15)

El pe om cu untdelemn l-a veselit

Şi cu pâine El pe om l-a întărit.
Pomii din câmpie mult s-au saturat, (16)
Cedrii din Liban pe care i-ai plantat.

În ei îşi vor face păsări cuibuşor, (17)

Cocostârcul fi-va pe de-asupra lor.
Munţii cei înalţi scăpare pentru cerbi (18)
Iară pentru iepuri, stânci şi văi şi ierbi.

Să măsoare vreme luna ai făcut, (19)

Soarele apusul şi l-a cunoscut,
Pus-ai întuneric şi noapte va fi, (20)
Fiara din pădure tiptil va ieşi.

~ 293 ~
Pui de lei răcnind vânează prada lor, (21)
Şi ei, de la Domnul, de mâncare vor.
Soarele în cer când iar va răsări, (22)
În culcuşul lor ei se vor odihni.

Omul va ieşi să meargă-n treaba sa (23)

Şi, până spre seară, din greu va lucra.
Al Tău lucru, Doamne, cât e de mărit, (24)
Întru-nţelepciune Tu l-ai zămislit!

S-a umplut pământul de zidirea Ta! (25)

Cât de-ntinsă-i marea înlărgimea sa,
Târâtoare multe-n ea se zvârcolesc,
Mici şi mari, de-a valma, pe sub ape cresc.

Iar pe ea corăbii zarea o străbat (26)

Şi-n ea-i un balaur ce Tu l-ai creat.
Totul Te aşteaptă pe tine , smerit, (27)
Hrană să le dai la timpul potrivit.

Dacă le-o vei da, ele-o vor aduna (28)

Când îţi vei deschide cu drag mâna Ta.
Toate se vor umple de noi bunătăţi
Faţa de-Ţi întorci ca şi în alte dăţi.

Dacă le iei duhul, ele vor sfârşi (29)

Şi-n a lor ţărână se vor risipi
Dacă-Ţi trimiţi duhul, ele s-or zidi (30)
Şi Pământul faţa îşi va înnoi.

Fie slava mare Domnului mereu, (31)

De-al Să lucru, vesel fi-va Dumnezeu!
El pune pământul iar pe tremurat, (32)
Munţii de-i atinge, ei au fumegat!

~ 294 ~
Cânta-voi pe Domnul toată viaţa mea, (33)
Pâna la sfârşit pe Domnul voi cânta!
Dulce să îi fie Lui cuvântul meau, (34)
Eu vesel voi fi-ntru Domnul Dumnezeu.

Piară ticăloşii pe pământ acum (35)

Şi să nu mai fie fărdelegi nicicum!
Binecuvântează suflete al meu
Pe Cel preamăritul, Domnul Dumnezeu!

~ 295 ~
Psalmul 104

ChemaţiL pe Domnul să-I mărturisiţi, (1)

Lucrurile Lui în neamuri să vestiţi!
Ale Sale fapte voi să le cântaţi, (2)
Minunile Sale să le lăudaţi!

Numele Său sfânt să fie lăudat, (3)

Să se veselească cin’ l-a căutat!
Căutaţi pe Domnul şi vă întăriţi (4)
Pururea la faţă voi să Îl priviţi!

Să vă amintiţi de tot ce-a-ndeplinit! (5)

Semne, judecăţi, minuni a-nfăptuit!
Robii Săi sunteţi, veniţi din Avraam, (6)
Voi, fiii lui Iacob şi aleşi ca neam!

Numai El e Domnul nostru Dumnezeu, (7)

Judecata Lui e pe pământ mereu.
Veşnic legământul Său Şi-a amintit (8)
Peste generaţii El a poruncit.

~ 296 ~
Către Avraam făcut-a legământ, (9)
Către Isaac facut-a jurământ.
Veşnică poruncă lui Iacob i-a dat (10)
Şi, pe Israel, de-a pururi l-a legat
Zicând: „Canaanul ţie ţi-l voi da, (11)
El va fi o parte-n moştenirea ta!“

La-nceput, ca număr, ei erau puţini, (12)

Printre alte neamuri ei erau străini.
De la neam la neam trecând în drumul lor, (13)
De la un regat către un alt popor,
El o nedreptate nu a a-ngăduit (14)
Şi, de dragul lor, pe regi i-a umilit:
„Rău să nu le facţi la aleşii mei, (15)
Sunt profeţii mei, nu v-atingeţi de ei!“

Peste lumea largă foamete-a chemat, (16)

Paiul pâinii calde El l-a fărâmat.
Înaintea lor trimis-a un om brav: (17)
Isif către alţii-a fost vândut ca sclav.

În obezi picioarele i le-au ţinut, (18)

În cătuşe viaţa el şi-a petrecut,
Până ce cuvântul său a izbândit (19)
Şi, prin lamuri, Domnul greu l-a întărit.

Regele trimis-a de l-a dezlegat, (20)

El, ca cel mai mare, liber l-a lăsat.
Ca stăpân al casei sale el l-a pus (21)
Pe strânsura lui să fie mai presus.
La mai mari, bătrâni, la toţi el să le dea (22)
O fărâmă din inţelepciunea sa.

~ 297 ~
Iată că-n Egipt Israel a intrat! (23)
În ţara lui Ham şi Iacob s-a aflat!
El, al Său popor acolo l-a-nmulţit, (24)
Ca vrăjmaşii săi mai mult l-a întărit.

Şi vrăjmaşii-al Său popor l-a umilit (25)

Şi, cu vicleşug, pe robi i-a stăpânit.
Moise a fost ca rob al Său trimes (26)
Şi Aaron care-i tot de El ales.

Întru ei minuni şi semne El a dat, (27)

În ţara lui Ham la toţi le-a arătat.
Neguri a trimis şi s-a întuncat (28)
Căci ei împotriva Lui s-au îndreptat.

Apele din râu în sânge s-au roşit, (30)

Peştii din adâncul apei au pierit.
Broaştele-au puit peste întins ogor
Şi-n cămări de taină peste regii lor.

El a glăsuit – tăuni au năvălit (31)

Între-a lor hotare muşte-au năpădit,
Grindină în ploaie le-a însămânţat, (32)
Din pământuri pară de foc s-a-nălţat.
Viile, smochinii, toate le-au bătut, (33)
Toţi copacii lor s-au rupt şi au căzut.

El a glăsuit – lăcuste-au năvălit, (34)

Omizi fără număr totu-au năpădit
Şi, în ţară, toată iarba iarba au mâncat, (35)
Pe pământuri toată roada s-a uscat.

~ 298 ~
Pe întâi născuţii lor El i-a lovit, (36)
Pârga sârguinţei lor s-a istovit.
Cu argint şi aur pe poporul său (37)
El l-a apărat de boală şi de rău.

Când Egiptul ei, cu toţi, l-au părăsit, (38)

Tot Egiptu-n urmă mult s-a veselit
Căci asupra lui plutise ne-ncetat
Frica de poporul mult prea îcercat.

Un nor s-a întins şi i-a acoperit (39)

Dar lumină Domnul lor le-a dăruit.
Prepeliţe când au vrut, s-au arătat (40)
Iar, din cer, cu pâine, El i-a săturat.

Ape-au curs când stânca El a despicat (41)

Şi-n pământ arid râuri au alergat.
De cuvântul Său cel sfânt şi-a amintit (42)
Când lui Avraam, robul săi i-a grăit
Şi-ntru bucurie poporul Şi-a luat (43)
Şi-ntru veselie pe-aleşi i-a salvat.

Ţăriile păgâne lor le-a dăruit (44)

Şi alte popoare ei le-au moştenit.
În schimb, ei dreptate-I au de apărat (45)
Iară legea Lui ei o au de urmat.

~ 299 ~
Psalmul 105

Către bunul Domn să vă mărturisiţi, (1)

Mila lui în veacuri o s-o întâlniţi!
Faptele-I măreţe cine va striga? (2)
Laude spre Domnul cine va-nălţa?

Fericiţi cei ce dreptatea o păzesc, (3)

Judecata ei mereu o urmăresc.
Doamne, şi de noi Tu să îţi aminteşti (4)
Şi faţa de noi Tu să binevoieşi!

Iar poporul Tău, cel care Te-a slujit,

Fie cercetat şi fie mântuit.
Tu, cu mântuirea-n faţă să ne ieşi (5)
Şi, cu bunătăţi către ai Tăi aleşi!

Neamul Tău primească veselia sa,

Să ne lăudăm cu moştenirea Ta!
Noi, părinţii noştri, am păcătuit, (6)
Ne-am purtat nedrept şi chiar nelegiuit.

~ 300 ~
În Egipt, părinţii noştri n-au putut (7)
Să-nţeleagă ce minuni Tu ai făcut.
Ei de mila Ta nu şi-au mai amintit
Şi la Marea Roşie ei Te-au mâhnit.

Însă al Său nume pe ei i-a iertat (8)

Şi astfel puterea Lui şi-a arătat.
Marea Roşie El a secătuit, (9)
Prin ea, ca-n pustiu, El i-a călăuzit.

Mâna ce-i ura El a îndepărtat, (10)

De vrăjmaşii lor cei răi El i-a salvat.
Cei ce-i urmăreau au fost acoperiţi (11)
De şuvoi de ape şi au fost zdrobiţi.

Iară ei crezare vorbei Lui au dat, (12)

Au cătat pe Domnul şi l-au lăudat.
Dar de Domnul iarăşi au uitat pripit (13)
Şi, la sfatul Lui, din nou n-au mai privit.

În pustie pofta lor şi-au arătat (14)

Şi, pe Domnul, iarăşi, ei l-au încercat.
Însă Domnul pofta lor le-a împlinit, (15)
Saţ în al lor suflet El a dăruit.

Iară ei pe Moise l-au mâniat, (16)

Pe Aaron, sfântul, l-au înfuriat.
Pe Datan pământul l-a şi înghiţit, (17)
Pe-ai lui Abiron el i-a acoperit.

În strânsura lor s-a înteţit un foc (18)

Şi toţi păcătoşii au fost arşi pe loc.
Iară în Horeb făcut-au un viţel, (19)
Chip cioplit şi-apoi s-au închinat la el.

~ 301 ~
Şi-a Domnului slavă ei la schimb au dat (20)
Pentru un viţel ce iarbă a mâncat.
L-au uitat pe Domnul care i-a scăpat (21)
Şi-n Egipt de multe ori i-a ajutat.

În Tara lui Ham minuni El a făcut, (22)

La-‘nroşita Mare, lucruri de temut.
Pentru astea El pierzării i-ar fi dat (23)
Moise în calea Sa de n-ar fi stat.
El L-a-nduplecat să nu fie zdrobiţi,
Cu mânia Sa să nu fie loviţi.

La ţara dorită cu dispreţ gândeau (24)

Iar cuvântul Său ei nici nu îl credeau
Şi, în cortul lor, ei stau doar la cârtit, (25)
Glasul Domnului ei nu l-au auzit.

Braţul Şi-a-nălţat spre ei într-un târziu (26)

Şi-a vrut să-i doboare-acolo în pustiu.
Seminţia-n neamuri El le-ar fi zdrobit (27)
Şi, peste ţinuturi, i-ar fi risipit.

La Baal-Peor ei iar s-au închinat, (28)

Jertfa către morţi ei iarăşi au mâncat.
Cu scornirea lor pe El l-au supărat, (29)
Nimicirea între ei s-a înălţat.

Finees în faţa lor a ispăşit (30)

Şi astfel cumplita plagă s-a oprit.
Asta, cu dreptate, i s-a socotit (31)
Şi, din neam în neamuri lui i s-a vestit.

~ 302 ~
La Apa Certării iar L-au mâniat, (32)
Pentru ei, necazuri Moise-a-ndurat.
Cu ale lor fapte duhul i-au mâhnit, (33)
Judecăţi cu gura sa el a rostit.

Cu păgâni de care Domnul le-a vorbit, (34)

Ei nu s-au luptat şi nu i-au nimicit.
Cu păgânii însă s-au amestecat (35)
Şi cu-ale lor lucruri ei s-au învăţat.

Chipurile lor cioplite le-au slujit (36)

Şi-n această piatră ei s-au poticnit.
Pe-ai lor fii şi fiice jertfă ei i-au pus, (37)
La păgânii demoni jertfă i-au adus.

Sânge au vărsat, din cel nevinovat, (38)

De la fii şi fiice sânge au luat
Şi la chip cioplit în Canaan l-au dat
Şi pământu-n sânge ei l-au înecat.

Sânge-au pângărit prin fapte de omor (39)

Şi s-au desfrânat întru scornirea lor.
De mânie Domnul s-a lăsat târât, (40)
Moştenirea Sa, El, iată, şi-a urât!

Şi i-a dat pe ei în mână la păgâni, (41)

Cei care-i urau le-au devenit stăpâni.
De vrăjmaşii lor ei au fost asupriţi (42)
Şi, sub mâna lor, ei au fost umiliţi.

Domnu-a izbăvit dar ei L-au întristat (43)

Şi-n fărdelegea lor s-au scufundat.
Domnul i-a văzut când în necaz erau (44)
Şi i-a auzit când la El se rugau.

~ 303 ~
El şi-a amintit de legământul Său (45)
Şi-ntru mila Sa, atunci i-a părut rău
Şi-astfel a făcut că milă au găsit (46)
Chiar în ochii celor care i-au robit.

Mântuieşte, Doamne, dacă vrei, căci poţi, (47)

Şi, de printre neamuri, să ne-aduni pe toţi!
Numele Tău sfânt să îl mărturisim,
Întru a Ta slavă noi să ne fălim!

Domnul Dumnezeul întru Israel, (48)

Binecuvântat e Domnul, numai El!
El e-n veac de binecuvântare plin
Şi poporul zice într-un glas: „Amin!“

~ 304 ~
Psalmul 106

Domnului, că-i bun, să vă mărturisiţi, (1)

Şi, cu mila Lui, voi fi-veţi mântuiţi!
Să o spună cei care au fost salvaţi (2)
Şi, de la vrăjmaşi, au fost îndepărtaţi.

De la răsărit şi-apus i-a adunat, (3)

De la miazănoapte, miazăzi i-a luat,
În pământul fără apă-au rătăcit, (4)
Fără a afla un loc de locuit.

Însetaţi din greu, flămânzi, ei rătăceau, (5)

Şufletele-n ei simţeau că se sfârşeau
Şi-n necazul lor spre Domnul au strigat. (6)
Din nevoia lor doar Domnul i-a scăpat.
Pe calea cea drepată i-a călăuzit, (7)
Să poată să afle loc de locuit.

Pentru a Sa minune să Îi mulţumim, (8)

Pentru mila Sa pe Domnul să cinstim!

~ 305 ~
Suflet însetat El mult a săturat, (9)
Bunătăţi la sufletul flămând a dat!
Cei care în umbra morţii se aflau (10)
Şi în sărăcie ferecaţi erau
Fiindcă spusa Domnului n-au ascultat (11)
Şi pe Cel-Prea’nalt din greu L-au mâniat,
Inima în muncă grea li se-njosea (12)
Şi, să îi ajute nimeni nu era.

În necazul lor spre Domnul au strigat, (13)

Din nevoia lor doar Domnul i-a salvat.
El, din umbra morţii, cu milă i-a scos, (14)
Lanţurile grele în bucăţi le-a ros.

Mulţumire Domnului cu toţi să dea, (15)

Că-a venit spre oameni, El, cu mila Sa!

Porţile de-aramă El le-a sfărâmat (16)

Şi zăvoarele de fier le-a descuiat.
De fărădelege El i-a ocrotit (17)
Căci fărădelegea i-ar fi umilit.

Sufletul lor rana a îndepărtat (18)

Şi de poarta morţii s-au apropiat.
În necaz la El cerut-au ajutor (19)
Şi-au fost mântuiţi ei, în nevoia lor.
Prin a Sa vorbire El i-a lecuit (20)
Şi, de stricăciune,El i-a izbăvit.

Mulţumire Domnului cu toţi să dea (21)

Că-a venit spre oameni, El, cu mila Sa!

~ 306 ~
Laudă şi jertfă ei îi vor jertfi, (22)
Lucrurile Sale ei îi vor vesti.
Cei ce în corăbii pe mări au umblat (23)
Şi pe ape-a lor lucrare şi-au aflat,
Ei a Domnului lucrare au văzut (24)
Şi a lui minune în adâncul mut.

El a zis şi vântul furtună-a iscat, (25)

Valurile mării mult s-au înălţat,
Până către ceruri ele au urcat (26)
Şi până-n adâncuri ele s-au lăsat.

Sufletele lor în rău li se topeau,

Tulburaţi, ca omul beat se clătinau (27)
Şi, înţelepciunea lor, câtă era,
Înghiţită-a fost şi se împrăştia.

În necazul lor la Domnul au strigat, (28)

Din necazul lor doar Domnul i-a salvat.
Din furtună, adiere s-a făcut (29)
La porunca Lui şi valul atăcut.
Ei s-au alinat şi-apoi s-au veselit, (30)
La limanul Său El i-a călăuzit.

Mulţumire Domnului cu toţi să dea (31)

Că-a venit spre oameni,El, cu mila Sa!

De poporul strâns El este înălţat, (32)

La bătrâni, în scaun, este lăudat.
În albii pustii El ape-a transformat, (33)
Curgere de ape-n pământ însetat,
Şi în sărătură pământ roditor (34)
Pentru răutatea ce stă în popor.

~ 307 ~
Iezere de apă-a făcut din pustiu, (35)
Curgere de ape din pământ morţiu.
Pe flămânzi acolo El i-a aşezat, (36)
Ei cetăţi acolo au întemeiat.

Semănat-au ţarini şi vii au sădit, (37)

Roadă din sămânţă ei au izvodit.
Înmulţiţi, căci El i-a binecuvântat, (38)
Nici ale lor turme nu s-au micşorat.

Dar, din nou, şi ei au fost împuţinaţi, (39)

De dureri,, necazuri, rele-ncovoiaţi
Şi asupra lor dispreţ s-a revărsat. (40)
El i-a rătăcit pe pământ neumblat,
Dar,pe cel sărac, El l-a tot sprijinit (41)
Şi a lui familie i-a înmulţit.
Drepţii vor vedea şi se vor veseli (42)
Şi fărădelegea se va umili.

Cine e-nţelept şi-acestea vă păzi (43)

Şi-a Domnului milă veşnic o va şti?

~ 308 ~
Psalmul 107

Inima mi-e gata, Doamne Dumnezeu, (1)

Laudă să-ţi dărui întru cântul meu.
Psaltiri, alăute, să vă deşteptaţi (2)
Şi, în zori de ziuă, slavă să cântaţi!

Eu pe Tine , Doamne, Te-oi mărturisi, (3)

Popoare şi neamuri de Tine vor şti.
Mari îţi sunt şi mila, până peste cer, (4)
Şi-adevărurile Tale ce nu pier.

Pănă peste ceruri, Doamne să Te-ntinzi (5)

Şi întreg pământu-n slava Ta să-l prinzi.
Astfel cei ai Tăi să fie izbăviţi (6)
Şi, cu dreapta Ta, să fie mântuiţi.

Dinspre locul Său cel sfânt Domnul grăi: (7)

„ Eu, de sus, Sichemul îl voi împărţi,
Valea Corturilor o voi măsura,
Galaad, Manase sunt în partea Mea. (8)

~ 309 ~
Efraimul este-al meu ocrotitor,
Moab – vas nădejdii, Iuda – mi-e popor.
În Idumeea pasul mi-am întins, (9)
Şi străine triburi, toate, le-am învins.“

Spre Idumeea cine-mi va-ndrepta (10)

Pasul şi cărarera îmi va arăta?
Oare nu Tu, Doamne, Cel ce ne-ai uitat? (11)
Cu oştirea noastră nu Tu vei fi stat?

Să ieşim din grijă dă-ne ajutor, (12)

Singur, omul n-are har mântuitor!
Întru Dumnezeu noi curajoşi vom fi, (13)
El pe-ai noştri dúşmani îi va nimici!

~ 310 ~
Psalmul 108

Lauda mea, Doamne, mută să n-o ţii, (1)

Fiindcă păcătosul, aşa precum ştii,
Şi cu cel viclean în contra-mi s-au unit (2)
Şi, cu viclenie, contra-mi au grăit.

Cu vorbe de ură m-au împresurat (3)

Şi, fără pricínă, ei m-au atacat.
În loc să iubească, ei mă cleveteau (4)
Iar eu mă rugam atunci când unelteau.

Binele mi-au răsplătit cu fapta rea (5)

Şi cu ură-au răsplătit iubirea mea.
Doamne, peste el un păcătos să pui, (6)
Diavolul să fie chiar la dreapta lui!

Când e judecat, să iasă osândit, (7)

Ruga lui să fie păcat nesfârşit
Şi să fie scurtă-n zile viaţa sa (8)
Iar dregătoria, altul să i-o ia!

~ 311 ~
Fiii să-i ajungă drept ai nimănui, (9)
Văduvă să fie şi femeia lui!
Copiii s-aleagă drum de cerşetor, (10)
Alungaţi din vatra şi din casa lor!

Cămătari să-i scurme ce-a agonisit (11)

Şi străini să-i fure ce a ostenit!
Să n-aibă pe nimeni spre a-l ocroti (12)
Şi, pe fiii lui orfani, a-i milui!

Pierzării copiii lui să fie daţi! (13)

Într-un neam să fie ei, cu toţi, uitaţi!
Iar păcatul care-i din părinţi venit (14)
Chiar la Domnu-n faţă fie pomenit!

Iar păcatul maicii să nu fie stins (15)

Şi la Domnu-n faţă să fie împins.
Fie ei de-a pururi de Domnul aflaţi
Şi, de pe pământuri, să fie uitaţi!

Căci, să facă milă, nu şi-au amintit, (16)

Săracul, sărmanul ei l-au asuprit
Ca astfel, cel ce-are sufletul deschis
Inima umilă, să fie ucis.

A iubit blestemul şi îl va lovi, (17)

Binecuvântarea de el va fugi.
El, precum o haină, blestemu-a-mbrăcat, (18)
Ca uleiu-n os, ca apa-n trup i-a stat.
Fie-i ca o haină-n care s-a-mbrăcat, (19)
Ca un brâu cu care pururi s-a legat!

~ 312 ~
Asta este ceea ce Domnu-a rostit (20)
La defăimătorii ce m-au umilit,
La aceia care de rău mă vorbesc
Şi la cei ce-n contra-mi mereu uneltesc.

Doamne, Tu cu mine milă multă-Ţi fă (21)

Căci bună e mila-Ţi când cu mine stă!
Izbăveşte, Doamne, căci sărman sunt eu, (22)
Inima mă doare înăuntrul meu!

Ca o umbră când se-nclină mă petrec, (23)

Tremur ca lăcustele ce-n valuri trec,
Dureros genunchi-mi de post au slăbit (24)
Carnea de pe mine mi s-a ofilit.

De ocară-n faţa lor eu m-am aflat. (25)

M-au văzut şi capul şi l-au clătinat.
Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu, (26)
Mântuit cu mila-Ţi, Doamne, să fie eu.

Şi să afle ei că asta-i mâna Ta (27)

Şi că toate după vrerea Ta vor sta.
Ei au blestemat, Tu-ai binecuvântat (28)
Ruşinat să fie cin’m-a vătămat!

Robul tău să fie veşnic veselit,

Ocară să-mbrace cei ce-au clevetit (29)
Şi în ruşinarea lor înfăşuraţi
Ca-ntr-un ţol să fie veşnic îmbrăcaţi!

Gura mea pe Domnul va mărturisi (30)

Şi întru mulţime eu îl voi vesti.
Lângă cel sărac, la dreapta el a stat, (31)
Sufletul, de dúşman El mi l-a salvat.

~ 313 ~
Psalmul 109

Zis-a Domnul către Dumnezeul meu: (1)

„Tu aici, la dreapta mea, să şezi mereu,
Până ce duşmanu-ţi îl voi fi răpus
Şi-aşternut sub talpa-ţi Eu îl voi fi pus!“

Domnul din Sion toiagul ţi-l va da: (2)

„ Stăpâneşte peste vrăjmăşia ta!
Căci puterea-ţi este peste-al tău regat. (3)
Întru strălucirea sfinţilor te-am dat,
Mai nainte de luceafăr te-am făcut
Şi, din pântece în lume, te-am născut.“

Domnul S-a jurat întru voinţa Sa, (4)

Şi, de jurăminte, rău nu-I va părea:
„După cum Melchisedec a stabilit
Preot tu vei fi în veacuri rânduit!“

~ 314 ~
Domnul dinspre dreapta regi va sfărâma, (5)
Va zdrobi popoare sub mânia Sa. (6)
Leşuri numeroase va zvârli-n mormânt
Şi va zdrobi ţeste multe pe pământ.

El, din largi pâraie pe cale va bea (7)

Şi de-aceea capul şi-l va înălţa.

~ 315 ~
Psalmul 110

Din inimă, Doamne, voi mărturisi, (1)

Când în adunarea celor drepţi voi fi.
Domnul mari lucrări şi multe-a făptuit, (2)
Prin vrerile sale El le-a dovedit.

Măreţie este în lucrarea Sa (3)

Şi dreptatea Lui în veac de veac va sta.
Minunile Sale urme au lăsat, (4)
Milostiv e Domnul şi e îndurat.

Pe cei ce se tem de El, El i-a hrănit (5)

Şi, de legământul Său, El s-a-ngrijit.
A vestit tăria din lucrarea Sa, (6)
Moştenirea către-al Său popor s-o dea.

Adevăr e-n tot ce mâna-I a făcut, (7)

Tot ce porunceşte-i veşnic de crezut
Şi în veac de veacuri este întărit, (8)
Adevăr, dreptate, El le-a făptuit.

~ 316 ~
Mântuire spre poporu-I a trimis (9)
Şi, de legământul Său, nu s-a dezis.
Numele Său sfânt e aprig şi temut,
Frica e-al înţelepciunii început. (10)
Bine o-nţeleg cei ce o stăpânesc,
Laudele Lui în veacuri se-mplinesc.

~ 317 ~
Psalmul 111

Fericit bărbatul care s-a temut (1)

Şi-n a Domnului poruncă a şezut.
Seminţia lui puternică va sta (2)
Între drepţi el se va binecuvânta.

Slavă, bogăţie-n casa lui vor fi (3)

Şi dreptatea lui în veacuri se va şti
Căci cei drepţi, în beznă, ei s-au luminat. (4)
Milostiv e Domnul, drept şi îndurat.

Bun este cel care dă cu împrumut (5)

Şi, în vorbe, judecată a avut
Căci în veac de veacuri nu se va clinti, (6)
Întru pomenire veşnică va fi.

Vorbele de rău nu le va asculta

Şi nădejdea sa întru Domnul va sta.
Inima în sine se va întări, (7)
La vrăjmaşii săi, de sus el va privi.

~ 318 ~
Darnic la săraci el mult va împărţi (8)
Şi dreptatea lui în veacuri se va şti.
Fruntea lui în slavă se va înălţa, (9)
De-asta păcătosul se va mânia, (10)
Va scrâşni din dinţi şi se va risipi,
Păcătoşii pofta nu şi-o vor mai şti.

~ 319 ~
Psalmul 112

Voi, copii, pe Domnul să îl lăudaţi, (1)

Numele Său sfânt voi să îl înălţaţi!
Binecuvântat e numele Său sfânt (2)
De acum şi până-n veacuri pe pământ.

De la răsărit şi până la apus, (3)

Numele Său sfânt e întru slavă pus.
Înalt este Domnul peste orişice, (4)
Chiar şi peste ceruri a lui slavă e.

Şi, ca Domnul nostru, cine poate fi? (5)

Cine-n cele-nalte poate locui?
Cine vede cele ce smerite sânt (6)
Nu numai în ceruri ci şi pe pământ?

El, de la pământ ridică pe sărman, (7)

Din gunoi îl saltă când e la aman
Şi-l aşează lângă cei ce sunt mai-mari (8)
Şi-n poporul său, cu cei ce sunt mai tari.

~ 320 ~
El pe-aceea care stearpă se afla (9)
A făcut-o mamă întru voia Sa
Şi, astfel, în casă ea a locuit,
Cu copiii săi ea mult s-a veselit.

~ 321 ~
Psalmul 113

Israel, Egiptul când l-a părăsit (1)

Şi, dintre barbari, când Iacob a ieşit,
A aflat Iudeea, locul său cel sfânt (2)
Stăpânirea lui Israel pe pământ.

Marea a văzut şi-n lături a fugit, (3)

Iordanul s-a-ntors spre amonte spăşit,
Munţii, ca berbecii, pe culmi au săltat, (4)
Ca nişte mioare, dealuri s-au mişcat.

Ce ţi-a venit mare-atunci când ai fugit? (5)

Dar ţie Iordane-atunci când te-ai spăşit?
Voi, munţi, ca berbecii de ce aţi săltat? (6)
Dealuri, ca mioare de ce v-aţi mişcat?

S-a-ncreţit pământul când a fost văzut (7)

Şi-al lui Iacob Domn aici a apărut,
Cel ce stânca-n iezer viu a transformat (8)
Şi izvor de apă-n piatră a iscat.

~ 322 ~
Doamne,numai Ţie mărire să-Ţi dai (9)
Pentru adevărul, mila ce le ai,
Nu cumva păgânii să rostească-n cor: (10)
„Unde este, oare, Dumnezeul lor?“

Dumnezeul nostru-n ceruri S-a aflat. (11)

Câte-s pe pământ şi-n cer El le-a creat.

Idolii de aur şi argint sunt doar (12)

Lucru ticluit de omul făurar:
Gură au, cu gura ei nu vor grăi, (!3)
Ochi au şi cu ochii ei nu vor privi,
Au urechi, dar sunet nu vor auzi, (14)
Au şi nări, cu ele nu vor mirosi,
Mâini au şi cu mâna nu vor pipăi, (15)
Au picioare însă ei nu vor păşi,
Cu gâtlejul lor ei nu vor glăsui.
Cum sunt ei să fie cei ce-i făuresc, (16)
Cei ce se încred în ei şi îi slăvesc!

Israel în Domnul a nădăjduit, (17)

El e-apărătorul ce i-a sprijinit.
Aaron în Domnul a nădăjduit, (18)
El e-apărătorul ce i-a sprijinit.
Cei ce cred în Domnul au nădăjduit, (19)
El e-apărătorul ce i-a sprijinit.

Domnul ne-a văzut, a binecuvântat, (20)

Pe Aaron, Israel i-a ajutat.
Pe cei ce se term de El i-a miluit, (21)
Pe cei mari sau mici la fel El i-a privit.

~ 323 ~
Domnul să vă dea mai mult decât doriţi, (22)
Voi şi fiii voştri să fiţi miluiţi.
Dumnezeu pe voi v-a binecuvântat, (23)
Cerul şi pământul El le-a-ntemeiat.
Cerul e de Domnul numai locuit, (24)
Omului pământul El l-a dăruit.

Doamne, nu de morţi Tu fi-vei lăudat, (25)

Nici de cel ce-n iaduri a fost scufundat,
Numai noi, cei vii, pe Domnul vom cânta (26)
Şi, de-acum în veac, vom binecuvânta.

~ 324 ~
Psalmul 114

De iubire multă am fost copleşit (1)

Fiindcă Domnul ruga mea a auzit.
Spre mine auzul El şi l-a plecat, (2)
În zilele mele Îl voi fi chemat.

Durerile morţii, iată, m-au cuprins, (3)

Iad, necaz, durere multă m-au învins.
Eu atunci pe Domnul-n rugă L-am chemat: (4)
„Sufletul, O!, Doamne, să-mi fie scăpat!“

Domnul nostru este milostiv şi drept, (5)

Domnul miluieşte căci e înţelept.
Domnul este Cel ce pruncii i-a păzit. (6)
Umilit am fost şi El m-a mântuit.

Suflete, te-ntoarce la odihna ta, (7)

Domnul te-a cinstit cu bunătatea Sa!
Sufletul din moarte Domnul mi-a luat, (8)
Lacrimă din ochi, picior din lunecat.
Bine e-naintea Domnului să fii (10)
Pe pământu-n care rătăcesc cei vii!

~ 325 ~
Psalmul 115

Am crezut în Domnul, de-aia am grăit, (1)

Şi eu foarte mult în Domnul m-am smerit.
Zis-am eu, adânc, întru inima mea: (2)
„Omul în minciună mereu vrea să stea!“

Pentru toate câte Dumnezeu mi-a dat, (3)

Domnului ce oare i-am înapoiat?
Eu paharul mântuirii voi lua
Şi numele Domnului eu voi chema. (4)

Jurământul meu spre Domnul voi plini (5)

Şi întregul Său popor mă va privi.
Scumpă înaintea Domnului va sta (6)
Moartea cuviosului ce Îl slăvea!

Doamne, eu sunt robul Tău de când mă ştiu, (7)

Al slujnicii Tale preasupuse fiu.
Tu ai sfărâmat ceea ce mă lega,
Jertfă-Ţi voi aduce şi Te voi chema. (8)

~ 326 ~
Jurământul meu spre Domnul voi plini (9)
Şi întregul său popor mă va privi
În curţile casei Domnului sublim, (10)
În mijlocul tău, măreţ Ierusalim!

~ 327 ~
Psalmul 116

Voi pe Domnul, neamuri, să Îl lăudaţi (1)

Voi popoare, toate, pe El să-L cântaţi!
Mila Lui deasupra noastră s-a-ntărit, (2)
Adevărul Lui în veac va fi slăvit!

~ 328 ~
Psalmul 117

Către bunul Domn să vă măturisiţi, (1)

Şi, în veacuri, mila Lui o s-o găsiţi!

Că Domnul e bun să spună Israel (2)

Şi că-n veacuri mila vine de la El!
Aaron să spună că Domnul bun e, (3)
Mila Lui pluteşţe peste orişice.
Să spună că-i bun cei ce de El se tem, (4)
Mila-I peste toţi e la al Său cherem.

Din necaz pe Domnul eu când L-am chemat, (5)

Domnul, cu auzul Său m-a ascultat.
Domnul mă ajută atunci când Îl chem. (6)
Nu de om mi-e frică, nu de om mă tem!
Când Îl chem pe Domnul, mă va ajuta, (7)
La vrăjmaşii mei de sus mă voi uita.

Mult mai bine e pe Domnul să Îl vezi (8)

Decât întru oameni tu să te încrezi.
Mai bine în Domnul să nădăjduieşti (9)
Decât la mai-marii de-aici, pământeşti.

~ 329 ~
Neamurile toate m-au împresurat, (10)
Eu, cu Domnu-n frunte, le-am împrăştiat.
De jur-împrejurul meu cu toate sânt, (11)
Pe toate cu Domnul-n frunte le-am înfrânt!
Ca albine-n faguri m-au împresurat (12)
Şi ca focul între spini s-au aţâţat.
Cu Domnul în frunte el le-am biruit
Când împins eu fost-am să cad răsucit, (13)
Dumnezeu în sprijin, iată, mi-a sărit.

Domnul mi-e tăria şi cântecul meu, (14)

El spre mântuire mi-a venit mereu.
Glas de bucurie-n cortul celui drept: (15)
„A Domnului dreaptă forţă pune-n piept,
A Domnului dreaptă sus m-a înălţat, (16)
A Domnului dreaptă putere mi-a dat!“

Căci eu fi-voi viu şi eu nu voi muri, (17)

Fapte întru Domnul eu voi povesti.
Şi, deşi adesea Domnul m-a certat, (18)
Domnul cu-a Sa milă, morţii nu m-a dat.

Porţile dreptăţii-n lături se vor da, (19)

Voi intra, pe Domnul Îl voi lăuda.
A Domnului poartă pentru înţelepţi: (20)
Vor intra printr-însa numai cei ce-s drepţi.

Te mărturisesc căci Tu m-ai auzit (21)

Şi, pe mine, Doamne, Tu m-ai mântuit.

Piatra aruncată de către zidar (22)

A ajuns să şadă-n capul unghiular.
De la Dumnezeu aceasta s-a făcut, (23)
Minunată-n ochii noştri-a apărut!

~ 330 ~
Asta-i ziua-n care Domnul a venit, (24)
Noi ne-am bucurat şi noi ne-am veselit.
Doamne, eu Te rog şi mântuieşte Tu, (25)
Doamne, eu Te rog şi Tu belşug adu!

Cel ce întru Domnul mereu s-a aflat (26)

Întru Domnul este binecuvântat.
Dumnezeu e Domnul, la noi a venit (27)
Şi pe cel din casa Sa l-a mântuit.

În umbrar serbare voi să rânduiţi,

Coarne de jertfelnic voi să pregătiţi!

Domn îmi eşti şi Ţie voi mărturisi! (28)

Domn îmi eşti, pe Tine eu Te voi slăvi!
Mulţumescu-Ţi, Doamne, Tu m-ai auzit
Şi, pe mine, Doamne, Tu m-ai miluit.

Către bunul Domn să vă mărturisiţi (29)

Şi, în veacuri, mila Lui o s-o găsiţi!

~ 331 ~
Psalmul 118

Cei care pe cale sunt neprihăniţi, (1)

Şi umblă-ntru Domnul, fie fericiţi!
Cei ce mărturia Lui o vor afla (2)
Fericiţi să fie de-L vor căuta!
Cei ce-n fărdelege din greu au lucrat, (3)
Pe-ale Sale drumuri ei nu au umblat.
Cu a Ta poruncă Tu ne-ai poruncit, (4)
Treaba noastră este să o fi păzit.
O! spre Tine calea-mi de s-ar îndrepta (5)
Ca să fie pază-ntru dreptatea Ta!
Nu-mi va fi ruşine doar abia atunci (6)
Când voi căuta ale Tale porunci.
Ţie, sincer, Doamne, voi mărturisi (7)
Când cu-a Ta dreptate învăţat voi fi.
Ale Tale îndreptări eu voi păzi, (8)
Doamne, Tu pe mine nu mă părăsi!

~ 332 ~
Calea sa un tânăr cum îşi va-ndrepta? (9)
Doar păzind cu grijă ce e-n vorba Ta.
Cu inima toată eu Te-am căutat, (10)
Din porunca Ta să nu fiu lepădat.
Ale Tale vorbe-n suflet le-ocrotesc (11)
Şi, faţă de Tine, nu păcătuiesc.
Binecuvântarea, Doamne, Tu o ai (12)
Ale Tale îndreptări să mi le dai!
Cu buzele Mele mereu am vestit (13)
Judecata care gura-Ţi a rostit.
Desfătat sunt cu-ale Tale mărturii (14)
Tot atât ca între multe bogăţii.
La porunca Ta eu voi gândi ades, (15)
Pân’ce calea Ta o voi fi înţeles.
La-ndreptarea Ta mereu voi cugeta (16)
Iar cuvântul Tău eu nu îl voi uita.

Când pe robul Tău Tu îl vei răsplăti, (17)

Viaţă dă-mi şi vorba eu Ţi-o voi păzi!
De pe ochi când vălul îmi vei ridica, (18)
Eu voi înţelege-adânca lege-a Ta.
Pe pământ eu nu sunt decât un străin, (19)
La porunca Ta eu vreau să mă înclin.
Eu, la mine-n suflet, pururi am tânjit, (20)
Ale Tale judecăţi eu mi-am dorit.
Cel care e mândru, Doamne, e certat, (21)
Cel care porunca-Ţi calcă,-i blestemat.
Eu de defăimare să nu fiu mânjit (22)
Fiindcă mărturia Ta eu am păzit
Când cei mari şezut-au şi mă ocărau, (23)
Cugetările-mi spre Tine se-ndreptau.
Întru Tine-s ale mele cugetări, (24)
Sfetnici îmi sunt ale Tale îndreptări.

~ 333 ~
Sufletul îmi este lipit de pământ, (25)
Ţine-mă în viaţă, după-al Tău cuvânt!
Calea mi-am vestit şi Tu m-ai ascultat (26)
Ale Tale îndreptări Tu mi le-ai dat.
Fă-mă să-nţeleg ce e-n dreptatea Ta! (27)
La a ta minune eu voi cugeta.
În mâhnire sufletul meu a dormit, (28)
Prin cuvântul Tău eu să fiu întărit!
Tu, de nedreptate, să mă ocroteşti (29)
Şi cu a Ta lege să mă miluieşti!
Calea adevărului eu am urmat, (30)
Ale Tale judecăţi nu le-am uitat.
De-a Ta mărturie, Doamne, m-am lipit (31)
Fă ca de ruşine eu să fiu lipsit!
Eu am alergat mereu pe calea Ta (32)
Când ai pus lărgime în inima mea.

Îndreptarea-Ţi, Doamne, lege îmi va fi, (33)

Ne-ncetat în viaţa-mi eu o voi păzi.
Fă-mă să-nţeleg ce este legea Ta (34)
Şi, cu toată inima o voi căta!
Pe cărarea Ta eu să fiu îndrumat (35)
Căci aceasta este tot ce mi-am visat!
Inima-mi să fie mărturia Ta, (36)
Nu spre lăcomie să se-aplece ea!
Ochii să-mi întorci de la deşertăciuni (37)
Şi, pe calea Ta, în viaţă să mă-ndrumi!
Robului să-i pui în faţă-al Tău cuvânt, (38)
Teamă să îi fie de-al Tău nume sfânt!
Ocara de mine Tu să nu-mi agăţi (39)
Căci sunt bune ale Tale judecăţi.
După-a Ta poruncă sufletu-mi tânjea, (40)
Ţine-mă în viaţă-ntru dreptatea Ta!

~ 334 ~
Peste mine, Doamne, mila-Ţi va veni, (41)
După vorba Ta eu mă voi mântui.
Voi răspunde celor ce mă umilesc (42)
Că-n cuvântul Tău eu mult nădăjduiesc.
Adevărul să nu-l iei din gura mea (43)
Căci nădăjduiesc în judecata Ta.
Legea Ta de-a pururi eu o voi păzi (44)
Şi în veac de veacuri eu o voi vesti.
Eu în largul meu prin lume am umblat (45)
Şi porunca Ta mereu am căutat.
Despre mărturia Ta eu am vorbit (46)
Regilor în faţă şi nu m-am sfiit.
La a Ta poruncă eu am cugetat, (47)
La a Ta poruncă m-am alăturat.
Am iubit porunca-Ţi, de ea m-am temut, (48)
Gândul spre-ndreptarea Ta mi-am aşternut.

De cuvântul Tău eu vreau să-Ţi amintesc, (49)

Că-n el m-ai făcut ca să nădăjduiesc.
M-am smerit prin asta şi m-am mângâiat (50)
Că în viaţă vorba Ta m-a apărat.
Mult prea mult cei mândri s-au nelegiuit, (51)
De la legea Ta eu nu m-am rătăcit.
Judecata Ta cea veche n-am uitat (52)
Şi, prin judecata Ta, m-am alinat.
O mare mâhnire-n gând m-a năpădit, (53)
Păcătoşii legea-Ţi când au părăsit.
Îndreptarea Ta în cântec o cântam, (54)
Prin tot locu-n care eu mă pribegeam.
Noaptea eu de Tine-aminte mi-am adus, (55)
Legea-Ţi peste toate am păzit şi-am pus.
Toate astea mie mi s-au petrecut (56)
Când a Ta-ndreptare să aflu am vrut.

~ 335 ~
Doamne, întru Tine Tu eşti partea mea (57)
Şi se cade eu să păzesc legea Ta.
Din inimă feţei Tale m-am rugat, (58)
După vorba Ta, Tu mila Ta mi-ai dat.
Eu la calea Ta mereu am cugetat (59)
Şi, spre mărturia Ta m-am îndreptat.
Gata m-am făcut şi eu nu mă sfiesc (60)
Că porunca Ta trebuie să păzesc.
Păcătoşi cu funii m-au împresurat (61)
Însă legea Ta nicicând nu am uitat.
M-am sculat în noapte spre a lăuda (62)
Judecata Ta dar şi dreptatea Ta.
Eu le sunt părtaş celor ce Te slăvesc (63)
Şi porunca Ta cu teamă o păzesc.
Tu de tot pământul milă, Doamne, ai, (64)
Ale Tale îndreptări să mi le dai!

Bunătate Tu cu robu-Ţi ai făcut (65)

După vorba Ta, aşa precum ai vrut.
Bunătăţi, cunoaşteri, rânduieli mi-ai dat (66)
Căci eu de porunca Ta am ascultat.
Mai nainte eu am tot păcătuit (67)
Dar, apoi, cuvântul eu Ţi l-am păzit.
Bun eşti, Doamne, întru bunătate stai, (68)
Ale Tale îndreptări să mi le dai.
Nedreptatea celor răi m-a-nconjurat (69)
Însă eu porunca Ta am cercetat.
Inima în ei ca laptele s-a prins, (70)
Cugetând la legea Ta eu am învins.
Bine-mi este mie că Tu m-ai smerit (71)
Şi a Ta-ndreptare mi-ai împărtăşit.
Bună este legea ce-n mine ai pus, (72)
Decât aur şi argint mult mai presus.

~ 336 ~
Tu, cu mâna Ta mă faci şi mă zideşti, (73)
Eu voi învăţa, dacă ma-nţelepţeşti.
Cei ce cred în Tine se vor veseli (74)
Fiindcă eu înTine voi nădăjdui.
Am aflat că dreaptă-i judecata Ta (75)
Şi-ntru adevăr eu m-am smerit prin ea.
Fie, dar, cu mila-Ţi să fiu mângâiat (76)
După spusa Ta spre robu-Ţi, ne-ncetat.
Îndurarea Ta, de vine, voi trăi (77)
Şi în cugetarea-mi legea Ta va fi.
Ruşinat să fie cin’m-a umilit, (78)
Eu porunca Ta mereu am urmărit.
Să vină la mine cei ce Te cunosc (79)
Şi-ale Tale mărturii le recunosc.
Inima-mi să fie un tărâm curat, (80)
Cu-ndreptarea Ta să nu fiu ruşinat!

Sufletul de Tine-mi este mântuit, (81)

În cuvântul Tău eu am nădăjduit.
Ochii mei sleiţi sunt după vorba Ta. (82)
Şi Îţi zic: „Când, oare, mă vei alina?“
Precum un burduf de piele m-am uscat (83)
Însă îndreptarea Ta nu am uitat.
Câte zile pentru robu-Ţi vieţuiesc? (84)
Când îi cerţi pe cei care mă prignesc?
Cel nelegiuit, cu vorbe mă-mbăta (85)
Însă ele nu-s precum e vorba Ta:
În porunca Ta e adevăr vădit. (86)
Tu să mă ajuţi căci ei m-au prigonit!
La pământ era de ei să fiu zdrobit (87)
Dar poruncat Ta eu nu am părăsit.
După mila Ta, Tu viaţă de-mi vei da, (88)
Mărturia gurii Tale voi păstra.

~ 337 ~
Întru veşnicie-n cer şi pe pământ (89)
Va rămâne, Doamne, doar al Tău cuvânt.
Adevărul Tău în neam de neam va fi, (90)
Ai zidit pământul, el va dăinui.
Zilele prin Tine se orânduiesc, (91)
Lucruriule Tale Ţie Îţi slujesc.
Dacă eu în cuget nu am legea Ta, (92)
Eu atuncea pier în umilinţa mea.
Îndreptarea Ta în veac o urmăresc (93)
Căci printr-însa, Doamne, sunt viu şi trăiesc.
Al Tău sunt, de Tine eu să fiu salvat, (94)
Îndreptarea Ta mereu am căutat!
Păcătoşii-au vrut perzării să mă dea, (95)
Eu am înţeles doar mărturia Ta.
În desăvârşire este un hotar (96)
Dar porunca Ta nu are stăvilar.

Legea Ta, O!, Doamne, mult eu am iubit, (97)

Gândul meu e-n lungul zilei întregit.
Prin porunca Ta eu mult m-am deşteptat, (98)
Peste-ai mei duşmani în veac m-am ridicat.
Peste ai mei dascăli eu m-am priceput, (99)
Mărturia Ta în cuget m-a umplut.
Peste-ai mei bătrâni eu multe-am dobândit (100)
Căci a Ta poruncă eu am urmărit
Şi piciorul meu n-a mers pe calea rea (101)
Ca să pot păzi cu bine vorba Ta.
De la judecata-Ţi nu m-am abătut (102)
Căci mi-ai pus o lege aşa cum ai vrut.
Dulce e în gura-mi sfânta vorbă-a Ta, (103)
Mai dulce ca mierea e în gura mea.
Din porunca Ta puteri am dobândit, (104)
Calea nedreptăţii eu am ocolit.

~ 338 ~
Pentru mine e făclie legea Ta (105)
Care luminează pe cărarea mea.
Eu am hotărât şi-n gându-mi am jurat, (106)
Dreapta-Ţi judecată eu am apărat.
Când peste măsură umilit eu sânt, (107)
Viaţă să-mi dai, Doamne, cu al Tău cuvânt.
Tu prinosul gurii mele să-l primeşti, (108)
Judecata Ta să mi-o împărtăşeşti.
Sufletu-mi în mâna-Ţi pururi s-a aflat, (109)
Niciodată legea Ta nu am uitat.
Păcătoşii răi o cursă mi-au întins, (110)
Prin porunca Ta eu, însă, i-am învins.
În veci moştenit-am mărturia Ta, (111)
Ea e bucurie în inima mea.
Inima-ndreptarea Ta a împlinit (112)
Pentru ca în veci eu să fiu răsplătit.

Pe nelegiuiţi eu i-am dispreţuit, (113)

Numai legea Ta întreagă am iubit.
Ocrotire, ajutor Tu mi-ai adus, (114)
În cuvântul Tău nădejdea eu mi-am pus.
Făcători de rele-n cale nu-mi veţi sta, (115)
Eu porunca Domnului voi cerceta!
Viaţă să-mi dai, Doamne, să mă ocroteşti, (116)
Aşteptarea-mi de ruşine s-o fereşti!
Dacă mă ajuţi, eu mă voi mântui, (117)
La-ndreptarea Ta eu pururi voi gândi.
Cei care de Tine s-au îndepărtat (118)
Au un gând lăuntric ce nu e curat.
Călcători de lege eu i-am socotit, (119)
De-aceea-ndreptarea Ta eu am iubit.
Frica mea de Tine în trupu-mi să stea (120)
Căci eu m-am temut de judecata Ta!

~ 339 ~
Judecată şi dreptate-am împărţit, (121)
Nu mă da acelor care m-au lovit!
Întru bunătate robu-Ţi să primeşti (122)
Şi, de cei ce-s mândri, Tu să mă fereşti!
Ochii mei de dorul Tău s-au tot sleit (123)
Şi de dorul vorbei Tale s-au sfârşit.
Fă cu robul Tău precum vrea mila Ta, (124)
Îndreptarea Ta e-nvăţătura mea!
Robul Tău sunt eu, pricepere să-mi dai, (125)
Mărturie voi afla în al tău grai!
Vremea este pentru Domnul a lucra, (126)
Căci ei risipit-au în van legea Ta.
De aceea eu porunca-Ţi am iubit (127)
Iară nu topaz sau lucru aurit.
Eu înspre porunca Ta m-am îndreptat (128)
Şi, pe calea strâmbă, eu nu am călcat.

Lucru minunat e mărturia Ta, (129)

Sufletu-mi de-a pururi o va cerceta.
Vorba Ta lumină a dezvăluit, (130)
Din porunca Ta, pricepere-a ieşit.
Gura mi-am deschis-o, duh am tras prin ea, (131)
Am tânjit mereu după porunca Ta.
Caută spre mine să mă miluiesc, (132)
Cum e dreptul celor care Te iubesc!
Paşii mei spre Tine se vor îndrepta, (133)
Nici o fărdelege nu-i va domina.
De năpasta cruntă mă vei izbăvi, (134)
Eu porunca Ta mereu o voi păzi!
Ochii peste robul Tău să Îţi arunci (135)
Şi să mă înveţi dreptatea din porunci!
Un izvor de apă din ochi mi-a ţâşnit (136)
Atunci când eu legea Ta nu am păzit.

~ 340 ~
Drept eşti, Doamne, Tu, atunci când Te arăţi, (137)
Drepte sunt şi ale Tale judecăţi!
Mărturia Ta pe drept ai poruncit (138)
Şi-adevăru-ntreg spre noi Tu l-ai vestit.
Râvna pentru Tine m-a îndurerat, (139)
Că vrăjmaşii mei cuvântu-Ţi au uitat.
Spusa Ta în foc curat s-a lămurit, (140)
Vorba-Ţi, robul Tău mereu el a iubit.
Tânăr sunt eu, Doamne, şi nu-s însemnat (141)
Însă îndreptarea Ta nu am uitat,
Căci dreptatea Ta este dreptate-n veac, (142)
Adevăruri multe întru legea-Ţi zac.
Când nevoi, necazuri peste mine-au dat, (143)
Cugetare din porunca-Ţi am luat.
Dreaptă-i mărturia Ta pe care-o ştiu, (144)
Dă-mi pricepere şi-atuncea voi fi viu!

„Doamne, mă auzi? din suflet am strigat, (145)

Îndreptarea Ta mereu am căutat!“
Am strigat spre Tine: „De m-oi mântui, (146)
Mărturia Ta în veci eu voi păzi!“
În puterea nopţii spre Tine-am strigat, (147)
În cuvântul Tău speranţa am aflat.
Ochii-mi s-au trezit înainte de zori (148)
Ca la vorba Ta să cuget, deseori.
Glasul meu spre Tine îl voi înălţa, (149)
Viaţă să îmi dai prin judecata Ta.
Când duşmani de mine s-au apropiat, (150)
De la legea Ta ei s-au îndepărtat.
Doamne, Tu mereu de mine-aproape eşti, (151)
Adevăr e-n cele ce le porunceşti.
Ale Tale mărturii eu le-am aflat (152)
Că pentru vecie le-ai întemeiat.

~ 341 ~
Doamne, să mă scapi căci, vezi, eu sunt smerit (153)
Iară legea Ta nicicând n-am ocolit.
Judecă-mi pricina să mă izbăveşti, (154)
Viaţă prin cuvântul Tău să-mi dăruieşti!
Păcătoşii mântuirea n-au aflat (155)
Căci ei îndreptarea Ta n-au căutat.
Multe îndurări spre oameni, Doamne, ai, (156)
După judecata-Ţi, viaţă să îmi dai.
Mulţi mă prigonesc şi mulţi mă necăjesc (157)
Dar eu mărturia Ta n-o ocolesc.
De nepricepuţi eu am fost chinuit (158)
Fiindcă ale Tale spuse am păzit.
Ţi-am iubit porunca aşa precum vezi, (159)
Doamne, întru mila Ta să mă viezi.
Adevăr în vorba Ta mereu va fi, (160)
Judecata Ta în veci va dăinui.

Cei putermici fără rost m-au prigonit (161)

Când în inimă cuvântu-Ţi l-am păzit.
Întru spusa Ta eu mult m-am bucurat (162)
Ca cel care pradă multă a aflat.
Tot ce e nedrept eu am dispreţuit, (163)
Tot ce este-n legea Ta eu am iubit.
Eu de şapte ori pe zi Te-am lăudat (164)
Pentru tot ce-n judecata-Ţi am aflat.
Pace au cei care legea Îţi iubesc (165)
Şi de ea nu simt cum că se poticnesc.
Mântuirea Ta eu, Doamne,-am aşteptat (166)
Şi porunca Ta eu am îmbrăţişat.
Eu la mine-n suflet veşnic am păzit (167)
Ale Tale mărturii ce le-am iubit.
Mărturii, porunci, eu Ţi le-am apărat, (168)
Drumul meu în faţa-Ţi l-am desfăşurat.

~ 342 ~
Rugăciunea-mi lângă Tine vrea să stea, (169)
Dă-mi priceperi, Doamne, după spusa Ta.
Cererea-mi în faţa Ta să o primeşti, (170)
După spusa Ta, Tu să mă izbăveşti.
Laude din gura-mi se vor revărsa, (171)
Îndreptarea Ta când mă vei învăţa.
Ale Tale spuse limba-mi va rosti. (172)
Întru mântuire mâna-Ţi m-a cules
Căci porunca Ta eu veşnic am ales. (173)
După mântuirea-Ţi, Doamne, am tânjit
Căci, la mine-n cuget, legea-Ţi s-a-mplinit. (174)
Viu vei fi în suflet, Te voi lăuda,
Judecata-Ţi mie îmi va ajuta. (175)
Ca oaia pierdută eu am colindat
Dar porunca Ta nicicând nu am uitat. (176)

~ 343 ~
Psalmul 119

Când eu către Domnul tare am strigat, (1)

Domnul, în necazul meu m-a ascultat.
De limba vicleană, Doamne, mă fereşti, (2)
De buze nedrepte Tu mă izbăveşti!

Prin limba vicleană ce Ţi se va da? (3)

Ce oare prin ea se va adăuga?
De la cel ce-i tare săgeţi au venit, (4)
În cărbunii din pustiu s-au ascuţit.

Pribegia mea prea mult s-a prelungit, (5)

Printre chedariţi eu m-am sălăşluit.
Mult a pribegit în van sufletul meu. (6)
Cu cei care pacea o urăsc mereu
Bine mă purtam şi paşnic eu eram (7)
Dar ei cu război veneau când le grăiam.

~ 344 ~
Psalmul 120

Ochii mei spre munţi, acolo vor privi, (1)

Ajutor de-acolo mie-mi va veni.
De la Domnul vine al meu ajutor, (2)
El e pentru cer şi pământ născător.

Pasul tău pe cale nu va tremura, (3)

Cel ce te păzeşte nu va dormita,
Nu va dormita şi nici nu va dormi, (4)
El pe Israel mereu îl va păzi.

Domnul este Cel ce te va apăra, (5)

Acoperământul tău de-a dreapta ta.
Soarele-n amiază nu te va prăji (6)
Şi nici luna noaptea nu te-o necăji.

Şi, de rău, prin Domnul tu vei fi păzit, (7)

Sufletu-ţi prin Domnul va fi ocrotit,
Domnul ale tale porţi va apăra, (8)
Până-n veacuri lângă tine El va sta.

~ 345 ~
Psalmul 121

Mult m-au veselit cei ce mi-au spus pe drum: (1)

„La Domnul în casă să mergem acum!“
Picioarele noastre se vor îndrepta (2)
O! Ierusalime, înspre curtea ta!

Tu ca o cetate mare-ai fost zidit (3)

Şi întreaga obşte tu ai ocrotit.
Seminţiile spre tine au urcat! (4)
Seminţiile ţi s-au alăturat!

Întru Israel cu toate te-au vestit,

Al Domnului nume l-au mărturisit,
Că-n casa lui David s-au fost aşezat (5)
Scaune înalte pentru judecat!

Ne rugăm de pace în Ierusalim, (6)

Noi vom propăşi fiindcă te iubim.
Pace, dar, să fie în puterea ta, (7)
Peste metereze doar pace să stea!

~ 346 ~
Fraţii şi vecinii mi i-am îndrăgit, (8)
Pace pentru tine de-acum am grăit.
Noi, de dragul casei Domnului, am stat, (9)
Pentru tine cele bune am cătat!

~ 347 ~
Psalmul 122

Eu spre Tine, Doamne, ochii-am ridicat, (1)

Spre Tine Cel care în cer Te-ai aflat,
Aşa precum ochii robilor privesc (2)
Către mâna celor care-i stăpânesc.

Aşa precum ochii slujnicei vor sta

Cu privirea dusă spre stăpâna sa,
Tot aşa şi ochii noştri vor privi
Către Domnul pân’ ne va milostivi.

Doamne, noi de Tine să fim miluiţi (3)

Căci sătui suntém să fim dispreţuiţi,
Căci dispreţ, ocară, mult s-au adunat (4)
De la cel ce-i mândru şi îndestulat.

~ 348 ~
Psalmul 123

De n-ar fi fost Domnul, dar şi noi cu El, (1)

– Să mărturisească acum Israel ! –
De n-ar fi fost Domnul ce ne-a ajutat (2)
Când duşmani în faţă ni s-au ridicat,
Atunci ei de vii pe toţi ne-ar fi-nghiţit (3)
Cu mânia lor ce-asupră-ne-a pornit.

Ape-ar fi trecut vărsate peste noi, (4)

Dar sufletul nostru-a trecut prin şuvoi,
Chiar aşa sufletul nostru a trecut (5)
Printre ape care sunt de netrecut.
Fie, dară, Domnul binecuvântat (6)
Căci în dinţii lor El pradă nu ne-a dat.

Şi al nostru suflet captiv a scăpat, (7)

Ca o pasăre din laţ s-a liberat.
Laţul vânătoarei, iată, a plesnit,
Iară noi de laţ pe veci ne-am izbăvit.
Ajutorul nostru-n Domnul l-am avut, (8)
Cel care pământul, cerul, le-a făcut!

~ 349 ~
Psalmul 124

Ca Sionul sunt cei care-n Domnul cred, (1)

Neclintiţi sunt cei ce-n Ierusalim şed!
Munţii se înalţă până în pridvor (2)
Aşa precum Domnul stă cu-al Său popor.

Şi aşa în veacul vecilor va fi

Căci Domnul nicicând nu va îngădui (3)
Ca toiagul celor care-s păcătoşi
Să se-aşeze peste cei merituoşi!

Nu cumva să fie obligaţi cei drepţi

Mâna să-şi întindă către cei nedrepţi!
Fă-le bine, Doamne, celor care-s buni (4)
Şi în inima lor nu poartă minciuni!

Cei care pe calea strâmbă merg cu zel, (5)

Pe aceia Domnul nu-i va lua cu El!
Pace, dar, să fie peste Israel!

~ 350 ~
Psalmul 125

Din robie Domnul când i-a înturnat, (1)

Pe cei din Sion, milos, i-a alinat.
Gura s-a umplut cu-alese bucurii (2)
Şi, pe limbă,-au stat alese veselii.

De la neam la neam atuncea s-a zvonit:

„Mari lucururi cu dânşii Domnul a-mplinit!“
Pentru noi mari lucruri Domnu-a realizat (3)
Şi, de astea toate, noi ne-am bucurat.

Cei ai noştri, Doamne, dezrobiţi vor fi (4)

Cum se-ntoarce râul înspre miazăzi.
Cei care cu lacrimi, greu, vor semăna (5)
Plini de bucurie ei vor secera.

În mergerea lor ei abătuţi plângeau (6)

Atunci când în brazdă semniţe-aruncau
Dar cu bucurie vor fi înturnaţi
Purtându-şi în braţe snopii seceraţi.

~ 351 ~
Psalmul 126

Dacă Domnul casa noastră n-ar zidi, (1)

Ziditorii în zadar s-ar osteni.
Dacă Domnul casa nu ne-ar apăra,
Paznicul cetatea geaba ar veghea.

Dimineaţa voi zadarnic vă sculaţi, (2)

Voi care-a durerii pâine o mâncaţi.
Voi să vă sculaţi doar când v-aţi odihnit
Fiindcă somnul bun El vi l-a dăruit.

Iată, fiii sunt cei care moştenesc, (3)

Pântecului rodul ei îl răsplătesc.
Ca săgeata-n mâna celor curajoşi, (4)
Aşa sunt copiii din părinţi vânjoşi.

Fericit e omul care-i va avea (5)

Şi, cu ei, dorinţa îşi va sătura.
Astfel ruşinaţi el nicicând nu va fi
La duşmani din poartă când le va vorbi.

~ 352 ~
Psalmul 127

Cei care cu teamă de Domnul vor sta (1)

Fericiţi pe cale Sa ei vor umbla.
Din al muncii tale rod te vei hrăni, (2)
Bine îţi va fi şi fericit vei fi.

Roditoare fi-va şi femeia ta, (3)

Ca via bogată, ea, se va afla.
Fiii tăi ca nişte ramuri de măslin
Împrejurul mesei tale se aţin.

Cel care de Domnul se va fi temut, (4)

Binecuvântare el va fi avut.
Domnul din Sion va binecuvânta, (5)
Din Ierusalim ce-i bun tu vei vedea.
Câte zile viaţa ta va număra
Şi pe fiii tăi îi vei vedea, la fel! (6)
Pace întru Domnul peste Israel!

~ 353 ~
Psalmul 128

De când eram tânăr cu ei m-am luptat (1)

– Asta Israelul azi a arătat –
De când eram tânăr m-am tot războit (2)
Şi nici unul încă nu m-a biruit.

Pe la spate păcătoşii-au uneltit (3)

Şi nelegiuirea ei şi-au prelungit,
Dar Domnul e drept şi drept a procedat (4)
Când la păcătoşi grumazu-a retezat.

Ruşinaţi să fie şi întorşi din drum (5)

Cei care Sionul îl urăsc acum!

Să fie ca iarba pe acoperiş (6)

Care se usucă fără seceriş
Şi n-a stat în mâna care-a secerat (7)
Nici în braţul care snopi a adunat!

~ 354 ~
Nimeni nu va zice spre-ale lor nevoi: (8)
„ Binecuvântează Domnul peste voi!“
Şi nimeni spre dânşii nu va arăta:
„Întru Domnul vă voi binecuvânta!“

~ 355 ~
Psalmul 129

Din adâncuri, Doamne, spre Tine-am strigat! (1)

Doamne, glasul meu eu sper că l-ai aflat!
Cu luare-aminte urechea să-Ţi stea (2)
Către rugăciunea şi dorinţa mea!

Tu, la fărdelegea mea de vei privi, (3)

Cine oare, Doamne, mult va suferi?
Căci la Tine doar iertarea s-a aflat. (4)
Mult pe Tine, Doamne, eu Te-am aşteptat!

Spre cuvântul Tău mereu eu am privit, (5)

Sufletu-mi spre Domnul a nădăjduit. (6)
Dinspre dimineaţă până la apus
Israel în Domnul speranţa şi-a pus.

Că la Domnul nostru multă milă-a fost, (7)

Multă mântuire şi-a găsit un rost.
El pe Israel mereu va mântui (8)
Când fărădelegea o va făptui!

~ 356 ~
Psalmul 130

Inima mea, Doamne, nu s-a semeţit (1)

Şi nici ochii, Doamne, nu mi s-au trufit,
Nici cu lucruri mult prea mari nu am umblat,
Nici spre ce e mult prea sus eu n-am cătat.

Dacă gândul meu nu mi l-aş fi smerit (2)

Şi, din contră,-n suflet m-aş fi semeţit,
Precum e de maică pruncul înţărcat
Al meu suflet încă n-ar fi împăcat.

Israel în Domnul va nădăjdui (3)

De acum şi până-n veacuri, câte-or fi!

~ 357 ~
Psalmul 131

Tu, de David, Doamne, să îţi aminteşti (1)

Şi toată blândeţea lui să o priveşti
Căci el către Domnul pe drept s-a jurat, (2)
Spre Domnul lui Iacob el s-a îndreptat.

În sălaşul casei mele nu voi sta (3)

Şi, în patul meu, eu nu mă voi culca,
Genele şi ochii mei nu vor dormi, (4)
Ale mele tâmple nu s-or odihni
Până loc lui Domnul nu Îi voi afla (5)
Căci Domnul lui Iacob acolo va sta.

Iată, în Efrata eu L-am auzit, (6)

În poiana din dumbravă L-am găsit.
Vom intra acolo, în al Lui locşor, (7)
Ne vom închina lângă al lui picior!

Din odihna-Ţi, Doamne, Tu Te vei scula (8)

Şi întru sfinţire chivotul vei da.
Ai Tăi preoţi în dreptate-s îmbrăcaţi, (9)
Sfinţii Tăi, cu toţii, vor fi bucuraţi.

~ 358 ~
De dragul lui David pe care-l robeşti, (10)
Despre Unsul Tău să nu Te răzgândeşti!
Domnul adevăr lui David i-a jurat (11)
Şi, de la ce-a spus, El îndărăt n-a dat:

„Rodul coapsei tale pe tronu-ţi va sta.

Dacă fiii-ţi legământul vor păstra (12)
Şi-a Mea mărturie o vor învăţa,
Fiii lor şi ei pe tronu-ţi vor şedea.“

Căci Domnu Sionul l-a orânduit (13)

Pentru Sine însuşi loc de locuit:
„Aici e odihna Mea, cu toţi vor şti (14)
Şi, în veac de veac, aici voi locui!

Locu-acesta Eu voi binecuvânta, (15)

Pe săraci cu pâine îi voi sătura
Întru mântuire pe preoţi îmbrac, (16)
Multă bucurie la sfinţi Eu le fac.

A lui David frunte acolo va fi, (17)

Unsului făclie îi voi pregăti,
Pe duşmanii Lui ruşinea-i va-mbrăca, (18)
Prin El înflori-va sfinţenia Mea!“

~ 359 ~
Psalmul 132

Mai frumos, mai bun, ce oare poate fi (1)

Decât împreună fraţii-a locui?
Ăsta-I mirul care din cap cobora (2)
Barba lui Aaron înspre haina sa.

E ca roua blândă care în Ermon (3)

S-a prelins spre ziuă din Munţii Sion.
Că acolo Domnul, El a poruncit
Binecuvântări şi viaţă a vestit.

~ 360 ~
Psalmul 133

Iată,-acum pe Domnul binecuvântaţi (1)

Voi ce slugi la Domnul, cu toţi vă aflaţi,
Voi cei care-n casa Domnului veţi sta,
Întru Dumnezeul nostru,-n curtea Sa!

Înspre cele sfinte mâna ridicaţi (2)

Noaptea şi pe Domnul binecuvântaţi!
Domnul din Sion v-a binecuvântat, (3)
El care pământul, cerul le-a creat!

~ 361 ~
Psalmul 134

Al Domnului nume să îl lăudaţi (1)

Voi ce slugi la Domnul toate vă aflaţi,
Voi cei care-n casa Domnului veţi sta, (2)
Întru Dumnezeul nostru,-n curtea Sa.

Fiindcă bun e Domnul, să Îl lăudaţi! (3)

Fiindcă bun e Domnul, numele-I cântaţi!
Că pe Iacob Domnul l-a ales să stea, (4)
Israel să fie Moştenirea Sa.

Mare este Domnul şi e înălţat (5)

Peste Dumnezeii care s-au aflat!
Toate cele multe ce Domnul le-a vrut (6)
Pe pământ şi-n ceruri El le-a şi făcut.

În adâncul mării El le-a răsfirat,

La marginea lumii nori a ridicat. (7)
Fulgerele-n ploaie El le-a strălucit
Şi, din vistierie, vântul a urnit.

~ 362 ~
Pe întâi născutul, om sau dobitoc, (8)
În Egipt, cu moarte l-a lovit pe loc.
Semne şi minuni cumplite a promis (9)
Şi, lui Faraon, în Egipt le-a trimis.

Domnul neamuri multe cumplit a lovit (10)

Şi mulţi regi puternici El a căsăpit:
Pe Sihon ce este peste Amorei (11)
Rege, l-a lovit şi răpus cu temei,
Şi pe Og ce este rege în Vasan
Şi alte regate de prin Canaan.

Doamne, al Tău nume în veacuri va sta (13)

Şi, în neamuri, fi-va pomenirea Ta.
Iar poporul Său, de Domnul Judecat, (14)
Fi-va el apoi de Domnul mângâiat.

Idolii din aur şi argint făcuţi (15)

Sunt idoli din mâna omului născuţi:
Gură au şi gura lor nu va grăi, (16)
Au urechi, cu ele nu vor auzi,
Au şi ochi, cu ochii ei nu vor vedea (17)
Că în ei viaţă nu se va afla.
Tot ca ei să fie cei ce i-au făcut (18)
Şi-apoi, din prostie, în ei au crezut!

Israel, pe Domnul binecuvântaţi! (19)

Casa lui Aaron, binecuvântaţi!
Voi, casa lui Levi, Binecuvântaţi! (20)
Voi ce-n Domnul credeţi, binecuvântaţi!

Binecuvântat e Domnul din Sion, (21)

În Ierusalim Îşi are al Său tron!

~ 363 ~
Psalmul 135

Domnul este bun, Lui vă mărturisiţi (1)

– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Doar spre Dumnezeu cu toţii să priviţi! (2)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Domnu-i peste domni, Lui vă mărtuisiţi! (3)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Şi numai El singur minuni a făcut, (4)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Ceruri cu priceperi Domnul a născut, (5)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Celui ce pe ape pământu-a-ntărit, (6)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
El luminătorii mari i-a făurit, (7)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Soarele e zilei un stăpân firesc, (8)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Stelele şi luna noaptea stăpânesc, (9)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Cel ce-ntâi născuţii-n Egipt i-a lovit (10)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Şi pe Israel de-acolo l-a urnit (11)

~ 364 ~
 – Că în veacuri mila Domnului va fi –
Cu o mână-naltă şi braţ întărit, (12)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Celui care marea-n părţi a despărţit (13)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Şi, pe Israel, prin ea, l-a strecurat (14)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Iar, pe Faraon cu oastea, i-a-necat, (15)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Celui ce-n pustiu şi-a dus al Său popor (16)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Şi, din stânca seacă a iscat izvor,
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Celui ce în lupte a-nvins regii mari, (17)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Celui ce în lupte-a ucis regii tari, (18)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Peste Amorei, Sihon cu al său clan (19)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Şi pe Og ce este rege în Vasan, (20)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Iar pământul lor l-a dat ca moştenit (21)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Către Israel, poporul Său iubit (22)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Că am fost smeriţi Domnul Şi-a amintit (23)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Şi, de-ai noştri dúşmani, El ne-a izbăvit, (24)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Cel care şi trupul nostru l-a hrănit (25)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Domnului Ceresc să vă mărturisiţi! (26)
– Că în veacuri mila Domnului va fi –
Domnului Cel mare vă mărturisiţi!
– Că în veacuri mila Domnului va fi.

~ 365 ~
Psalmul 136

Am şezut şi-am plâns la râul Babilon (1)

Când ne-am amintit de ce era-n Sion
Şi, în sălcii dese când ne-am adunat, (2)
Noi harpele noastre ni le-am atârnat.

Că acolo-aceia care ne-au robit (3)

Ne-au cerut cuvinte de cântec slăvit.
Ne-au spus cei de care am fost subjugaţi:
„O cântare din Sion să ne cântaţi!“

Dar cântarea Domnului cum să cântăm (4)

Când pe un pământ străin noi ne aflăm?
Scump Ierusalim, dacă te voi uita, (5)
Uitată să-mi fie mâna dreaptă-a mea!

Dacă eu de tine nu-mi voi aminti, (6)

Limba-mi de gâtlej pe veci se va lipi,
Când Ierusalimul nu-l voi aşeza
Vesel, mai presus de orice altceva!

~ 366 ~
Doamne, aminteşte-ţi ceea ce noi ştim, (7)
De ziua aceea din Ierusalim,
În care-au venit ai Edomului fii
Şi ziceau: „Goliţi-l până-n temelii!“

O, tu ticăloasă fiică ce-ai ieşit (8)

Dintr-un Babilon pe veci ticăloşit,
Fericit e cel care-ţi va fi plătit (9)
Aşa cum şi tu pe noi ne-ai răsplătit!
Fericit acela ce-ţi va apuca
Pruncii şi de piatră îi va arunca.

~ 367 ~
Psalmul 137

Către Tine, Doamne, voi mărturisi (1)

Şi în asta toată inima-mi va fi.
La îngeri în faţă Ţie-ţi voi cânta,
Graiul gurii mele sus va răsuna.

Spre locaşu-Ţi sfânt eu, Doamne, voi privi (2)

Şi numelui tău mă voi mărturisi.
Mila, adevărul, numele-Ţi cel sfânt
Se vor preamări de toate câte sânt.

Mă vei auzi oricând Te voi chema (3)

Spor îmi faci în suflet cu puterea Ta.
Toţii regii din lume Te-au mărturisit (4)
Vorba gurii Tale când au auzit.

Pe-a Domnului cale cu toţi vor căta (5)

Fiindcă mare este, Doamne, slava Ta!
Că înalt e Domnul, vede ce-i smerit (6)
Şi, pe cele-nalte, de sus le-a zărit.

~ 368 ~
Chiar dacă în miezul de necaz voi fi, (7)
Tu pe mine, Doamne,-n viaţă să mă ţii.
Mâna Ţi-ai întins-o spre vrăjmaşii mei,
Doamne, dreapta Ta m-a izbăvit de ei.

Domnu-n locul meu pe ei ii va plăti! (8)

Doamne, mila Ta în veac de veac va fi,
Lucruri ce-au ieşit din mâna Ta pe veci,
Doamne, cu vederea Tu să nu le treci.

~ 369 ~
Psalmul 138

M-ai încercat, Doamne, şi m-ai cunoscut (1)

Dacă m-am sculat sau dacă am şezut, (2)
Gândurile mele Tu le înţelegi,
Drumu-mi cercetezi, culcuşul mi-l alegi.

Ale mele căi din vreme le-ai văzut (3)

Şi că-n limba mea nu-i cuvânt prefăcut. (4)
Doamne, Tu pe toate care sunt le mâi, (5)
Pe cele din urmă, pe cele dintâi.

Tu, cu a Ta mână-n lume m-ai adus

Şi-apoi mâna Ta pe mine Tu Ţi-ai pus.
Ceea ce Tu ştii eu nu pot să disting (6)
Şi e prea puternic ca eu să ating.

Eu de Duhul Tău cum oare să m-ascund? (7)

De la faţa Ta, unde să mă afund?
De mă sui în cer, acolo doar Tu eşti! (8)
De cobor în iad, şi-acolo mă priveşti.

~ 370 ~
Aripi dacă-mi iau din zorile de zi (9)
Şi-n marginea mării voi sălăşlui,
Chiar şi-acolo mâna Ta mă va-ndruma, (10)
Dreapta-Ţi mă va ţine întru calea Ta.

Şi-am zis: - Neagra noapte mă va copleşi (11)

Însă, pentru mine, lumină va fi
Căci cu Tine noaptea ca şi ziua e (12)
Şi, în întuneric, poţi să vezi orice.

Negura, lumina stau peste pământ

Însă, lângă Tine, toate una sânt.
Tu în stăpânire, Doamne, m-ai luat, (13)
Din al maicii pântec Tu m-ai apărat.

Eu, pe Tine, Doamne, Te-oi mărturisi, (14)

Printre-nfricoşări Tu minunat vei fi!
Minunat e lucrul care l-ai făcut,
Eu, în al meu suflet, mult l-am cunoscut.

Oasele în mine Tu mi le aşezi, (15)

Dar nu sunt ascunse căci Tu tot le vezi.
Când a mea fiinţă nici nu s-a născut, (16)
Tu, în întregime deja m-ai văzut.

Doamne,-n cartea Ta toţi oamenii-s trecuţi

Ziua dar şi noaptea de Tine-s văzuţi.
Eu ai Tăi prieteni, Doamne, i-am cinstit. (17)
Ei s-au înălţat peste ce-au stăpânit.

Ei ca şi nisipul s-au tot înmulţit. (18)

Eu cu Tine sunt, aicea m-am trezit!
O, de i-ai ucide pe cei păcătoşi! (19)
Plecaţi de la mine, voi, cei sângeroşi!

~ 371 ~
Că în gândul vostru gâlceavă va fi (20)
Şi cetatea Ta o vor zădărnici.
Oare, n-am urât pe cei ce Te-au hulit? (21)
Din pricvina lor oare nu m-am topit?

Cu desăvârşită ură i-am privit (22)

Şi duşmanii mei mereu i-am socotit
Încearcă-mă, Doamne, inima să-mi vezi, (23)
Ale mele drumuri să le cercetezi.
Dacă-n mine drumuri rele nu găseşti (24)
Tu, pe drumul bun să mă călăuzeşti.

~ 372 ~
Psalmul 139

Doamne, fă de omul rău să fiu ferit (1)

Şi de cel nedrept fă să fiu izbăvit
Şi de cei ce-n inimi mereu uneltesc (2)
Şi, în toată ziua lor, se războiesc.
Limba ca de şarpe ascuţitu-şi-au, (3)
Venin de aspidă între buze au.

Păzeşte-mă, Doamne, de cel, păcătos, (4)

Scapă-mă de omul care e fălos,
De cei care piedici îmi tot uneltesc,
De cei mândri care curse-mi meşteresc. (5)
Lanţ pentru picioare ei mi-au împletit,
Pietre-n drum presară pentru poticnit.

Zis-am către Domnul: - Domnul meu Tu eşti, (6)

Glasul rugăciunii mele să-l primeşti.
Doamne, mărturie Tu eşti pentru noi, (7)
Tu mi-ai umbrit capul în zi de război.
Penntru că sunt, Doamne, şi eu pofticios, (8)
Nu mă da pe mâna celui păcătos.

~ 373 ~
Ei au uneltit, Tu nu mă părăsi,
Căci ei de trufie iarăşi plini vor fi.
Gândul rău în capul lor se va roti, (9)
Fierea buzei lor îi va acoperi
Şi cărbuni aprinşi peste ei vor cădea (10)
Când în focul mare îi vei arunca,
În necazul care îi va fi răpus
Că-n spate de ei nu va putea fi dus.
Omul ce-i limbut îndepărtat va fi, (11)
Omul rău, vânat până ce va pieri.

Ştiu că Domnul pe sărac va judeca (12)

Şi la cel sărman dreptate îi va da.
Drepţii al Tău nume vor mărturisi (13)
Şi la faţa Ta drepţii vor locui.

~ 374 ~
Psalmul 140

Doamne, către Tine tare am strigat (1)

Tu la ruga mea aminte ai luat.
Ca tămâia ruga-mi e în faţa Ta, (2)
Mâinile-mi ridic, aceasta-i jertfa mea.

Gura-mi păcătoasă, Doamne, s-o încui, (3)

Uşă de-ngrădire buzelor să-mi pui!
Inima să nu-mi abaţi spre spurcăciuni, (4)
Dezvinovăţire să-mi cat prin minciuni!

Cu aceia care în păcat vor fi

Şi cu-ai lor aleşi nu mă voi însoţi
Dreptul cu dreptatea sa mă va mustra (5)
Şi cu milă dreptul drept mă va certa.

Însă untdelemnul de la păcătos

Nu-mi va unge capul fără de folos.
Rugăciunea mea e după cum ei vor,
Fi-vor pedepsiţi judecătorii lor. (6)

~ 375 ~
Graiu-mi auzi-vor că s-au dedulcit,
Ca o brazdă de pământ s-au despărţit, (7)
Oasele spre iaduri li s-au risipit.
Către Tine-s, Doamne, Doamne, ochii mei (8)
Sufletul, nădejdea să nu mi le iei.
Tu să mă păzeşti de cursa ce mi-au pus (9)
Şi de piedicile ce mi le-au adus!
Păcătoşii-n mreaja cursei lor vor fi, (10)
Eu departe trec şi o voi ocoli!

~ 376 ~
Psalmul 141

Eu, cu glasul meu, spre Domnul am strigat (1)

Şi, cu glasul meu, la Domnul m-am rugat.
Rugăciunea mea în faţa-I voi vărsa (2)
Şi necazul meu eu I-l voi arăta.

Când în mine duhul părea istovit, (3)

Atunci Tu cărarea mea ai urmărit.
Pe calea aceasta-n care am umblat
O vicleană cursă ei mi-au înjghebat.

M-am uitat în jur, nimic nu se vedea (4)

Căci nu era nimeni ajutor să-mi dea
Însă fuga mea acuma s-a sfârşit,
Sufletu nu-mi e de nimeni fugărit.

Eu spre Tine, Doamne, mereu voi striga (5)

Şi voi zice: - Doamne, eşti nădejdea mea!
Partea mea eşti în pământul celor vii.
Lângă rugăciunea-mi, Doamne, Tu să fii! (6)

~ 377 ~
Eu, acuma Doamne, tare-s umilit
Dar voi fi de Tine, Doamne, izbăvit,
Izbăvit de cei care mă prigonesc
Şi mai mult ca mine, Doamne, se-ntăresc.

Scos din închisoare sufletu-mi va fi, (7)

Numelui Tău, Doamne, voi mărturisi.
Drepţii cu răbdare mă vor aştepta
Până ce răsplata mie mi-o vei da.

~ 378 ~
Psalmul 142

Doamne, Tu ascultă-mi rugăciunea mea (1)

Întru adevărul şi dreptatea Ta
Şi, pe robul Tău, nu-l du la judecat (2)
Că-n faţa Ta nimeni nu este curat!

Sufletu-mi vrăjmaşul mi l-a prigonit (3)

Şi, cu talpa lui, pe viaţa-mi a păşit.
Ca pe morţi în noapte el m-a aşezat,
Inima şi duhul mi s-au întristat. (4)

Zilele apuse mi le-am amintit, (5)

La a Ta lucrare iarăşi m-am gândit
Şi la fapta mâinii Tale-am cugetat,
Mâna mea spre Tine eu mi-am îndreptat. (6)

Însetat în suflet după Tine sânt

Cum e după apă uscatul pământ.
Vreau, de Tine, Doamne, să fiu auzit (7)
Fiindcă duhul meu în mine a slăbit.

~ 379 ~
Faţa de la mine nu Ţi-o depărta
Să nu fiu ca morţii ce-n groapă vor sta!
Mila-Ţi dimineaţa s-o aud Tu fă (8)
Căci nădejdea mea numai în Tine stă.

Tu arată-mi calea unde să păşesc

Căci eu, cu-al meu suflet, la Tine privesc.
De duşmani, Tu, Doamne, fă să fiu scăpat, (9)
Pentru asta eu spre Tine-am alergat.

Pe voie să-Ţi fac să mă înveţi mereu (10)

Fiindcă numai Tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul Tău cel bun mă va călăuzi,
Pământul dreptăţii nu-l voi ocoli!

De dragul Tău, Doamne, Tu mă vei viá, (11)

De necaz scăpa-voi prin dreptatea Ta.
Fiindcă-s robul Tău, duşmanu-mi vei stârpi, (12)
Pe vrăjmaşul meu Tu îl vei nimici.

~ 380 ~
Psalmul 143

Domnul Dumnezeu e binecuvântat (1)

Mâna pentru luptă El mi-a învăţat,
Degetele mâinii mi le-a instruit
Ca, pentru războaie, să fiu pregătit.

El e mila mea şi-al meu izbăvitor, (2)

El îmi e scăpare şi ocrotitor.
El e-apărătoru-n care am sperat,
El poporul meu sub mine l-a-nclinat.

Doamne, ai venit spre om dar omul ce-i? (3)

Fiul lui ce e dacă în seamă-l iei?
Omul cu deşertăciunea-i asemănător, (4)
Zilele-i ca umbra trec, se duc şi mor.

Doamne, peste ceruri Te vei apleca, (5)

Munţii vei atinge şi vor fumega.
Cu-a Ta fulgerare vor fi risipiţi (6)
Dacă ale tale săgeţi le trimiţi.

~ 381 ~
Dintru înălţime mâna să-Ţi întinzi, (7)
Din şuvoi de ape multe să mă prinzi,
Să mă scoţi din ele, să mă izbăveşti,
De fii de străini Tu să mă ocroteşti,
Căci deşertăciune gura le-a grăit, (8)
Dreapta lor e dreapta ce-a nedreptăţit.

Doamne, o cântare nouă îţi voi da, (9)

Psaltirea cu zece strune va cânta,
Celui ce la regi mântuire a dat, (10)
Celui ce pe David de rău l-a salvat.
Tu m-ai izbăvit, m-ai scos dintre străini, (11)
De deşertăciune ei, cu toţi, sunt plini.

Dreapta lor e dreapta ce-a nedreptăţit,

Fii lor mlădiţe sunt ce-au răsărit (12)
Şi, în tinereţea lor, s-au răsădit.
Ale lor fiice preafrumoase sânt,
Chip împodobit ce merge-n templul sfânt.

Cu de toate-s pline cămările lor (13)

Şi se varsă-n ele şi belşug şi spor.
Ei nenumărate turme au, de oi,
Sunt voinici şi graşi şi harnici ai lor boi. (14)

Nu e gard căzut, nu e lucru stricat,

Pe uliţa lor nimeni nu a strigat.
Asta-i fericirea ce ei şi-au dorit! (15)
Dar, doar cel ce crede-n Domnu-i fericit.

~ 382 ~
Psalmul 144

Doamne, Împărate, Te voi înălţa, (1)

Numele-Ţi în veac voi binecuvânta,
Binecuvântare pentru orice zi, (2)
Numele-Ţi în veacuri eu îl voi vesti.

Mare este Domnul şi mult lăudat, (3)

Măreţia Sa nicicând nu are hat.
Neamurile toate Te vor lăuda, (4)
Vor vesti în lume şi puterea Ta.

Despre măreţia slavei vor grăi, (5)

Minunile Tale le vor povesti.
Faptul Tău în lume-i înfricoşător, (6)
Măreţia Ta vor spune tuturor.

Bunătatea Ta o vor împrăştia, (7)

De dreptatea Ta toţi se vor bucura.
Milostiv e Domnul şi îndurător (8)
Mult prea milostiv şi-ndelung răbdător.

~ 383 ~
Pentru lume Domnul bun s-a arătat, (9)
Îndurarea Lui spre lume s-a lăsat.
Lucrurile Tale laudă-Ţi aduc, (10)
Cuvioşii Tăi înspre Tine se duc.

Despre-mpărăţia Ta vor povesti, (11)

Despre stăpânirea-Ţi vor istorisi,
Ca stăpân de oameni peste ei vei sta (12)
Slava-mpărăţiei Tale vor afla.

Căci împărăţia Ta în veac va fi, (13)

Peste neam de neamuri ea va stăpâni.
Credincios e Domnul faţă de ce-a zis,
Sfânt e-n lucrul Său pe care l-a promis.

Cei ce cad, de Domnul vor fi sprijiniţi, (14)

Domnul îi ridică pe cei prăbuşiţi.
Ochii tuturor înspre Domnul privesc, (15)
Ei cu toţii doar prin Domnul se hrănesc.

Mâna Ţi-o deschizi şi oamenii Te ştiu (16)

Prin bunăvoinţă saturi tot ce-i viu.
Drept e Domnu-n calea Sa de pe pământ (17)
Şi în toate lucrurile Sale-i sfânt.

Domnul este lângă cei ce l-au chemat (18)

Şi în dreptul adevăr ei s-au aflat.
Voia celor ce se tem El va-mplini, (19)
Ruga le va şi şi îi va mântui.

Cei ce Îl iubesc pe Domnul sunt păziţi (20)

Iară păcătoşii fi-vor nimiciţi.
Laudă spre Domnul gura-mi va grăi, (21)
Tot ce este trup pe El Îl va slăvi.

~ 384 ~
Numele Său sfânt e binecuvântat
Şi în veac de veacuri este înălţat

~ 385 ~
Psalmul 145

Laudă-L pe Domnul, suflete al meu! (1)

Lăuda-voi Domnu-n viaţa mea mereu! (2)
Eu pe Dumnezeul meu Îl voi cânta
Cât voi fi în viaţă şi voi exista.

Voi, în cei puternici, nu vă-ncredinţaţi, (3)

Nici o mântuire-n oameni nu aflaţi,
Suflul li se duce, în pământ vor fi, (4)
Gândurile lor cu toate vor pieri.

Fericit cel care-i de Domn sprijinit, (5)

Cel care în Domnul a nădăjduit.
Domnu-a făcut totul, şi cer şi pământ, (6)
Şi marea cu toate câte în ea sânt.

De El adevărul în veac e păzit,

Judecat de El e cel năpăstuit. (7)
El dă hrană celor ce-s înfometaţi,
Din obezi dezleagă pe cei ferecaţi.

~ 386 ~
Domnul îi ridică pe cei prăbuşiţi (8)
Şi-i înţelelpţeşte pe cei ce-s orbiţi.
Domnul îi iubeşte pe cei drepţi ai săi,
Domnul îi fereşte de străinii răi. (9)

Văduvă, orfan, El îi va ocroti

Şi, pe păcătoşi, El îi va nimici.
Dumnezeul nostru-n veci va-mpărăţi, (10)
Domnul tău Sioane-n neam de neam va fi.

~ 387 ~
Psalmul 146

Cu un psalm pe Domnul voi să-L lăudaţi (1)

Lauda cea dulce să I-o arataţi!
Când Ierusalimul Domnul va-nălţa, (2)
Pe tot Israelul îl va aduna.

El, Cel care leagă la un loc ce-i sfânt, (3)

Vindecă pe-aceia care răniţi sânt,
Cel care mulţimi de stele-a numărat (4)
Şi cu al lor nume toate le-a chemat!

Mare este Domnul, mare al Său har, (5)

El, între priceperi, nu are hotar.
Domnul ia supră-I pe cei ce blânzi sânt, (6)
Păcătoşi smereşte până la pământ.

În cântarea voastră Domnu-i lăudat (7)

Şi, în alăută, Domnul e cântat,
Cel care cu nouri cerul l-a-nvelit (8)
Şi pământul pentru ploi l-a pregătit.

~ 388 ~
Cel prin care iarba-n munţi s-a înălţat
Şi verdeaţa-n slujba omului a dat.
Cel ce dă mâncare puilor de corb
Şi la animale hrana ce şi-o sorb! (9)

Domnul, bunăvoia Sa fără egal, (10)

N-o pune-n putere de om sau de cal.
Bună voia, Domnu-ndreaptă doar spre cel (11)
Ce nădejdi, speranţe, pune doar în El!

~ 389 ~
Psalmul 147

Laudă-L, Sioane, tu pe Dumnezeu, (1)

Tu, Ierusalime, să-l lauzi mereu!
Stâlpii porţii tale El i-a înălţat (2)
Şi, pe fii tăi, i-a binecuvântat

Pace la hotarul tău El ţi-a adus, (3)

Grâul cel de frunte ţie ţi l-a pus.
Pe pământuri graiul Său a răsunat, (4)
Cât de iute vorba Sa a alergat!

Zăpezi precum lâna câmpul îl cuprind, (5)

Neguri ca cenuşa peste câmp se-ntind.
El gheaţa azvârle ca pe dumicaţi! (6)
Şi, la gerul Lui, în faţă, vreţi să staţi?

El topi-va totul doar cu vorba Sa, (7)

Apele vor curge, vântul va sufla.
El, cuvântul Său, lui Iacob i-a vestit (8)
Şi lui Israel îndreptări i-a sortit.

~ 390 ~
Nu de orice neam El s-a apropiat, (9)
Nu oricui dreptatea Sa a arătat!

~ 391 ~
Psalmul 148

Pe Domnul din ceruri voi să-l lăudaţi (1)

Întru cele-nalte voi să-L lăudaţi!
Toţi îngerii Lui, voi să Îl lăudaţi, (2)
Tot ce e putere, voi să-L lăudaţi,
Soarele şi luna, voi să-L lăudaţi, (3)
Stele şi lumină, voi să-L lăudaţi,
Ceruri peste ceruri, voi să-L lăudaţi, (4)
Ape ce se află de cer mai presus
Laude s-aducă Domnului de sus. (5)

El a glăsuit şi ele s-au ivit,

El a poruncit şi ele s-au zidit.
El în veac de veacuri le va rândui, (6)
Lege El apus şi ea în veci va fi.

Lăudaţi pe Domnul, voi, de pe pământ, (7)

Voi balauri şi-alte câte-n adânc sânt!
Grindină, zăpadă, gheaţă, vifor, foc (8)
Să-I îndepliniţi cuvântul Lui pe loc.

~ 392 ~
Dealurile toate şi înalţii munţi, (9)
Pomii roditori şi cedrii cei cărunţi,
Fiare, animale, tot ce-i târâtor, (10)
Păsările toate, tot ce-i zburător,
Neamurile toate, toţi cei ce regi sânt, (11)
Toţi judecătorii mai mari pe pământ,
Tânăr şi bătrân, fecioară şi fecior, (12)
Laudă să-nalţe către Domnul lor! (13)

Dincolo de ceruri lauda-I va sta

Şi al Său popor El îl va înălţa. (14)

Cuvioşii Lui, când s-au apropiat,

Cei din Israel aceasta i-au cântat!

~ 393 ~
Psalmul 149

O cântare nouă Domnului cântaţi, (1)

Voi cei cuvioşi ce sunteţi adunaţi!

Cei din Israel, cu toţi, s-au veselit (2)

Prin Acela care i-a zidit.
Fiii din Sion, cu toţi, s-au bucurat
Prin Acela care-I al lor Împărat.
Numele-I în horă să îl lăudaţi, (3)
Din psaltiri, timpane voi să Îi cântaţi.
Domnul spre poporul-I va binevoi, (4)
Pe cei care-s blânzi El îi va mântui.

Cuvioşii-n slavă se vor lăuda, (5)

Şi în aşternuturi se vor bucura.
Lauda-ntru Domnu-n gura lor va fi, (6)
Săbii ascuţite-n mâini le vor sări
Ca, printre păgâni s-aducă răzbunări, (7)
Şi pedepse grele prin păgâne ţări.
Regii lor să fie în obezi legaţi (8)
Şi, boierii lor, în fier încătuşaţi,
Printre ei s-aducă judecata Sa! (9)
Pe-ai Săi cuvioşi aceasta-i va salva!

~ 394 ~
Psalmul 150

Întru sfinţii Lui pe Domnul lăudaţi, (1)

În Tăria Lui pe Domnul lăudaţi,
În puterea Lui pe Domnul lăudaţi, (2)
Întru slava Lui voi să Îl lăudaţi
Şi, în glas de trâmbiţi, să Îl lăudaţi, (3)
Psaltiri, alăută, voi să-L lăudaţi,
În timpane,-n horă voi să-L lăudaţi, (4)
În strune, în flaut, voi să-L lăudaţi
Sunet de ţimbale, voi să-l lăudaţi, (5)
Glasuri de ţimbale, voi să-L lăudaţi!

Toţi care suflare pe pământ aflaţi, (6)

Voi, cu toţi, pe Domnul să Îl lăudaţi!
Aliluia!

~ 395 ~
Psalm

Între fraţii mei, cel mai mic eram eu, (1)

Cel mai tânăr în casa tatălui meu.
Ale tatălui meu oi le-am păstorit,
O harpă cu mâna mea am făurit, (2)
O psaltire am făcut cu mâna mea.
Cine-această veste Domnului va da? (3)

Însuşi Domnul asta o va auzi

Şi, prin Sine Însuşi, asta o va şti.
El pe al său înger l-a însarcinat, (4)
De la turma tatălui meu m-a luat.
El m-a uns apoi cu untdelemn
Către mine astfel a adus un semn.

Fraţii mei erau mai buni, mai de ales! (5)

Dintre toţi, pe mine Domnul m-a cules,
La străin în faţă am ieşit şi-am stat. (6)
El, cu ai săi idoli crunt m-a blestemat.
Sabia i-am smuls şi capul i-am tăiat, (7)
De pe Israel ocara am luat.

~ 396 ~
 III Index

Aaron, 231, 281, 298, 301, 323, alerga, 118, 186, 192, 299, 334,
329, 360, 363 380, 390
Abiron, 301 ales, 296, 299, 300, 375
Adamo, Mark, 43 alina, 62, 227, 307, 335, 337, 351
adăuga, 344 Alkan, Charles-Valentin, 43
adevăr, 19, 20, 42, 78, 83, 105, 106, Allegri, Gregorio, 43
108, 117, 118, 121, 133, 145, aloe, 157
151, 156, 170, 176, 182, 183, Amaleciţi, 246
215, 235, 249, 251, 253, 257, Amin, 148, 218, 262, 304
258, 259, 260, 262, 265, 267, Aminadab, 8
276, 279, 283, 316, 323, 328, Amon, 246
334, 335, 337, 338, 341, 342, Amorei, 363, 365
359, 368, 379, 384, 386 Amram, David, 43
Adler, Samuel, 43 Anania, Bartolomeu, 14
Agarieni, 246 anglican, 11, 51
ajuta, 75, 120, 137, 148, 190, 302, Apa Certării, 303
323, 349 apăra, 37, 79, 93, 111, 150, 196,
ajutor, 28, 69, 87, 88, 94, 101, 111, 214, 244, 299, 335, 339, 342,
125, 138, 141, 146, 172, 187, 345, 352, 371
189, 192, 194, 212, 214, 217, apărător, 187, 323, 381
234, 246, 247, 248, 250, 253, apus, 167, 225, 290, 305, 320, 356,
256, 260, 261, 265, 271, 272, 392
306, 310, 337, 339, 345, 377 Arabia, 217
alăută, 41, 42, 43, 124, 151, 242, arc, 26, 91, 136, 154, 156, 159,
267, 279, 309, 388, 395 184, 196, 227
Alburger, Mark, 43 ardere, 95, 168, 171, 201
alege, 9, 23, 33, 52, 90, 93, 125, argint, 28, 79, 83, 299, 323, 336,
160, 165, 166, 198, 237, 298, 363
343, 362, 370, 396 aripă, 23, 133, 190, 371

~ 397 ~
armă, 9, 72, 182, 227 Berkeley, Sir Lennox Randal
armură, 129 Francis, 44
Aron, Petru Pavel, 14 Bernstein, Leonard, 44
Asaf, 9 beteşug, 133
Ascalon, 8 Betleem, 8
asculta, 24, 30, 60, 86, 88, 107, Biblia, 1, 10, 11, 13, 14, 15, 39, 51,
111, 128, 140, 177, 239, 243, 53, 54, 55
252, 282, 290, 291, 306, 329, Biblia de la Bucureşti, 14
334, 336, 344 Biblia Vulgata, 51
aspidă, 184, 266, 373 bici, 143, 260, 266
aştepta, 105, 107, 144, 178, 210, Bilia Sinodală, 14
212, 342, 356 Billings, William, 45
aşteptare, 339 bine, 9, 18, 19, 34, 42, 63, 73, 81,
Asur, 246 89, 106, 128, 131, 135, 137,
Attwood, Thomas, 43 138, 145, 159, 165, 172, 174,
aur, 157, 204, 299, 323, 336, 363 182, 206, 212, 233, 253, 267,
aurit, 340 287, 311, 317, 325, 329, 336,
avere, 8, 143, 165, 220 338, 344, 350, 353
Avraam, 161, 296, 297, 299 binecuvântare, 97, 109, 113, 115,
Baal-Peor, 302 127, 137, 156, 194, 199, 201,
Babilon, 36, 254, 366, 367 202, 205, 207, 217, 248, 262,
Bădiliţă, Cristian, 14 275, 289, 291, 292, 295, 304,
bâiguieli, 144 308, 312, 313, 318, 320, 323,
Bain, James Leith Macbeth, 44 324, 331, 333, 349, 353, 355,
Bairstow, Edward, 44 359, 360, 361, 363, 381, 383,
balaur, 223, 266, 294, 392 385, 390
Băltaceanu, Francisca, 14 binevestire, 204
bărbaţi, 127 biruinţă, 170
Barnby, Joseph, 44 Biserica Ortodoxă, 14
Barrell, Bernard, 44 Biserica Siriacă, 11
bătrân, 137, 297, 307, 338, 393 blândeţe, 358
Bell, John L., 44 blânzi, 106, 127, 136, 228, 388, 394
belşug, 16, 19, 57, 136, 216, 331, blestem, 137
382 blestemat, 22, 23, 313, 333, 396
boală, 289, 299

~ 398 ~
bogaţi, 74, 157, 164, 193, 227
bogăţie, 136, 164, 172, 199, 333
Boulanger, Lili, 45
Bourgeois, Louis, 45
Boyce, William, 45
Brahms, Johannes, 45
Britten, Benjamin, 45
Broşteanu, Monica, 14
Bruckner, Anton, 45
Bruhns, Nicolaus, 45
bucate, 178
Bucureşti, 14
bucurie, 59, 63, 65, 72, 80, 97, 116,
117, 119, 123, 124, 130, 132,
145, 149, 157, 162, 163, 171,
185, 187, 194, 199, 202, 203,
215, 226, 242, 248, 259, 261,
264, 267, 273, 276, 279, 280,
283, 299, 330, 331, 339, 342,
351, 358, 359, 383, 394
bun, 9, 16, 19, 22, 23, 35, 57, 69,
81, 94, 106, 107, 111, 118, 120,
128, 133, 136, 142, 156, 173,
174, 219, 252, 282, 283, 300,
305, 318, 329, 331, 334, 336,
347, 350, 352, 353, 360, 362,
364, 372, 380, 384, 396
bunătate, 120, 130, 198, 199, 204,
249, 251, 294, 300, 306, 325,
336, 340, 383
bunăvoie, 389
bunăvoinţă, 229, 384
buză, 27, 78, 86, 99, 120, 171, 179,
186, 194, 201, 215, 333, 344,
373, 374, 375
~ 399 ~
Byrd, William, 45
Cadeş, 114
călăuză, 118, 151, 156, 253
călăuzi, 190, 221, 231, 233, 236,
237, 240, 301, 305, 307, 372
cale, 16, 17, 18, 22, 24, 30, 31, 59,
62, 63, 65, 74, 81, 86, 88, 94, 97,
105, 106, 111, 118, 119, 123,
129, 135, 137, 138, 147, 155,
165, 167, 169, 171, 174, 181,
202, 203, 230, 231, 236, 241,
243, 251, 253, 266, 274, 284,
285, 289, 302, 305, 315, 332,
333, 334, 336, 338, 339, 340,
345, 350, 353, 368, 370, 371,
377, 380, 384
Calkin, John Baptiste, 45
Callcott, John Wall, 45
Calleja, Louie Madrid, 45
calvinist, 11, 51
camătă, 178
cămătar, 312
Campion, Thomas, 45
Canaan, 297, 303, 363
cânt, 183, 309
cânta, 41, 42, 124, 160, 200, 203,
275, 279, 283, 296, 309, 328,
362, 366, 394
Cantacuzino, Şerban, 14
cântare, 9, 10, 29, 40, 41, 42, 80,
85, 92, 98, 101, 124, 144, 154,
183, 187, 198, 199, 211, 214,
226, 258, 267, 275, 279, 284,
295, 324, 366, 368, 382, 386,
388, 394
Cântarea Cântărilor, 14, 55 294, 299, 307, 309, 320, 323,
cântăreţi, 206 324, 338, 345, 348, 349, 361,
cântec, 111, 330 362, 364, 370, 381, 386, 388,
cărare, 86, 102, 105, 209, 334, 339, 392, 393
377 cerceta, 86, 171, 199, 201, 300, 336
cărbuni, 30, 31, 89, 374 cerere, 143
cârcotaş, 37, 244 certare, 30, 292
carne, 181, 313 cetate, 72, 120, 158, 162, 163, 178,
carte, 12, 51, 145 189, 211, 217, 254, 285, 308,
cârtire, 119 346, 352, 372
casă, 8, 109, 110, 134, 157, 165, Charpentier, Marc-Antoine, 45
168, 173, 198, 204, 209, 248, chedariţi, 344
268, 284, 285, 297, 312, 318, chin, 139
327, 331, 346, 347, 352, 358, chinui, 162, 342
361, 362, 363, 396 chip cioplit, 278, 303
catisma, 12, 13 Chişon, 247
catolic, 11 Čiurlionis, Mikalojus
cătuşă, 297 Konstantinas, 45
căuta, 105, 111, 119, 127, 138, 176, coapsă, 359
178, 190, 212, 229, 243, 253, Cohen, Leonard, 45
284, 296, 301, 333, 335, 338, colinda, 343
341, 342, 347, 357 comoară, 143
ceartă, 31, 66, 89, 139, 143, 155, Cooke, Robert, 45
271, 330, 333, 375 copil, 8, 62, 157, 197, 207, 232,
Cedri, 114, 293 312, 320, 321, 352
Cel Prea Înalt, 230, 233, 234, 265, Coran, 51
266, 278 Core, 9
cer, 26, 27, 30, 31, 34, 58, 70, 73, Coresi, Diaconul, 13
76, 87, 89, 93, 95, 114, 124, Corigliano, John, 45
125, 151, 167, 168, 172, 180, Cornilescu, Dumitru, 14
182, 183, 201, 204, 207, 211, cort, 30, 89, 110, 111, 119, 120,
215, 216, 220, 221, 227, 228, 149, 234, 236, 246, 292, 302,
230, 234, 238, 240, 241, 251, 330
258, 259, 260, 261, 265, 275, Cowell, Henry, 45
276, 281, 287, 288, 290, 292,

~ 400 ~
crede, 38, 68, 133, 168, 182, 201, David, 2, 8, 9, 21, 22, 23, 24, 25,
234, 316, 326, 363, 382 32, 41, 51, 52, 54, 92, 237, 258,
credincios, 250, 384 259, 260, 261, 262, 346, 358,
credinţă, 22, 59, 120, 124, 136, 137, 359, 382
151, 161, 164, 190, 211, 323, Davy, John, 45
337, 350 defăimare, 120, 141, 214, 223
Creston, Paul, 45 defăimător, 313
Cristos, 51 deget, 381
cruţa, 143, 236 Delalande, Michel Richard, 46
cuget, 142, 164, 338, 341, 343 demon, 266, 275, 303
cugeta, 16, 18, 21, 57, 58, 215, 230, desăvârşire, 338
333, 334, 335, 336, 379 deşertăciune, 18, 20, 62, 64, 65, 78,
cugetare, 333, 337, 341 108, 140, 142, 144, 172, 193,
cunoaştere, 336 334, 381, 382
curajos, 310, 352 desfăta, 333
curat, 19, 20, 27, 31, 94, 99, 103, desfătare, 134, 135, 203
120, 157, 181, 196, 207, 226, desfrânat, 303
337, 339, 341, 379 Deuteronomul, 12, 52, 53
cursă, 183, 339, 377 dezbinare, 178
curte, 114, 198, 210, 248, 249, 275, dezrobit, 351
283, 346, 361, 362 dezvinovăţire, 375
cuvânt, 10, 28, 33, 35, 36, 38, 86, diavol, 311
90, 93, 99, 124, 133, 140, 156, dimineaţă, 25, 42, 64, 178, 220,
159, 181, 265, 295, 297, 299, 267, 285, 352, 356, 380
302, 333, 334, 335, 336, 337, dinţi, 35, 131, 182, 184
338, 339, 341, 342, 356, 366, dispreţ, 302, 308, 348
370, 390, 392 dispreţui, 154, 211, 287, 339, 342
cuvios, 78, 116, 121, 137, 167, dispreţuit, 348
173, 250, 384, 393, 394 Doamne, 19, 20, 21, 23, 24, 25, 26,
dăinui, 217, 338, 342 28, 30, 31, 32, 33, 39, 42, 60, 62,
dărui, 29, 85, 97, 137, 165, 299, 63, 64, 65, 66, 68, 69, 70, 71, 72,
301, 324, 352 73, 75, 78, 79, 80, 83, 84, 86, 87,
daruri, 205 88, 92, 94, 96, 97, 98, 100, 105,
dascăl, 338 106, 107, 108, 109, 111, 112,
Datan, 301

~ 401 ~
 113, 116, 117, 118, 119, 120,
126, 129, 130, 131, 133,똘139,
140, 141, 142, 143, 144, 145,
146, 147, 148, 149, 150, 151,
153, 154, 155, 156, 163, 170,
171, 176, 177, 178, 179, 180,
181, 182, 183, 186, 187, 188,
189, 190, 194, 196, 198, 201,
202, 204, 206, 208, 209, 210,
211, 212, 213, 214, 216, 221,
222, 223, 224, 225, 230, 238,
239, 240, 241, 245, 246, 247,
248, 249, 250, 252, 253, 256,
257, 258, 259, 262, 263, 264,
266, 267, 270, 282, 284, 286,
287, 288, 294, 300, 304, 309,
310, 311, 313, 316, 323, 324,
325, 326, 330, 331, 332, 333,
334, 335, 336, 338, 339, 341,
342, 343, 344, 348, 350, 351,
356, 357, 358, 363, 367, 368,
369, 370, 371, 372, 373, 375,
376, 377, 378, 379, 380, 381,
382, 383
dobitoace, 27, 70, 133, 165, 166,
168
Domnul, 8, 16, 17, 18, 19, 21, 22,
23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31,
32, 33, 34, 35, 37, 38, 39, 41, 42,
57, 58, 59, 60, 61, 62, 64, 65, 67,
69, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 80,
81, 82, 83, 84, 85, 88, 89, 90, 91,
92, 93, 94, 95, 96, 97, 99, 100,
101, 102, 103,똘104, 106, 108,
110, 111, 113, 114, 115, 116,
~ 402 ~
117, 118, 119, 120, 121, 122,
123, 124, 125, 127, 128, 130,
132, 133, 135, 136, 137, 138,
141, 142, 143, 144, 145, 146,
147, 149, 150, 152, 155, 156,
157, 158, 159, 160, 161, 162,
163, 165, 167, 168, 169, 172,
173, 174, 175, 176, 178, 179,
180, 181, 182, 184, 185, 186,
187, 188, 189, 192, 193, 195,
196, 197, 200, 201, 203, 204,
205, 206, 207, 208, 211, 212,
214, 217, 219, 220, 221, 223,
225, 226, 227, 228, 229, 230,
232, 233, 234, 235, 236, 237,
242, 243, 247, 248, 249, 250,
251, 254, 255, 258, 262, 265,
267, 268, 269, 270, 271, 272,
273, 275, 276, 277, 278, 279,
280, 281, 282, 283, 287, 290,
291, 292, 294, 295, 296, 297,
299, 300, 301, 302, 303, 304,
305, 306, 307, 308, 309, 312,
313, 314, 315, 316, 318, 320,
322, 323, 324, 325, 326, 327,
328, 329, 330, 331, 332, 339,
340, 344, 345, 346, 347, 348,
349, 350, 351, 352, 353, 354,
355, 356, 357, 358, 359, 360,
361, 362, 363, 364, 365, 366,
368, 369, 373, 374, 377, 381,
382, 383, 384, 386, 387, 388,
389, 392, 393, 394, 395, 396
dor, 340
dorinţă, 140, 221, 239, 289, 352,
356
dormi, 33, 345, 358
dormita, 345
Dosoftei, Mitropolitul, 14
Dowe, Brent, 46
dreapta, 20, 29, 85, 157, 188, 236,
261, 309, 313, 314, 315, 345,
369, 371, 382
dreaptă, 22, 59, 65, 81, 97, 102,
106, 119, 155, 174, 181, 221,
225, 271, 284, 285, 289, 330,
337, 366
drept, 17, 21, 26, 34, 35, 36, 38, 43,
51, 57, 65, 69, 73, 76, 77, 86, 87,
90, 91, 93, 94, 97, 101, 105,
106, 128, 136, 137, 138, 156,
168, 171, 176, 179, 184, 185,
195, 197, 226, 242, 259, 260,
268, 271, 276, 277, 278, 279,
280, 281, 285, 288, 312, 318,
325, 330, 339, 340, 341, 354,
358, 375, 382, 384
dreptate, 19, 24, 33, 36, 38, 62, 69,
72, 73, 77, 83, 86, 87, 90, 109,
118, 124, 132, 133, 134, 135,
145, 153, 156, 157, 163, 167,
171, 172, 179, 198, 202, 210,
213, 214, 215, 216, 220, 251,
257, 259, 260, 276, 277, 279,
280, 281, 282, 290, 299, 300,
302, 316, 318, 319, 330, 332,
334, 336, 340, 341, 358, 374,
375, 379, 380, 383, 391
~ 403 ~
drepţi, 17, 57, 69, 76, 81, 90, 120,
123, 124, 128, 134, 137, 138,
165, 172, 193, 203, 210, 219,
271, 278, 308, 316, 318, 330,
350, 374, 378, 387
drum, 17, 24, 57, 87, 91, 106, 144,
198, 210, 236, 248, 261, 312,
332, 346, 354, 370, 372, 373
duh, 9, 118, 124, 128, 171, 229,
233, 292, 294, 303, 340, 370,
377, 379, 380
Dumnezeu, 21, 23, 25, 26, 27, 29,
31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39,
40, 60, 65, 68, 69, 70, 71, 73, 74,
75, 80, 81, 90, 91, 95, 99, 101,
102, 105, 114, 116, 117, 125,
131, 141, 144, 146, 149, 150,
151, 152, 153, 154, 155, 157,
158, 159, 160, 162, 163, 167,
168, 171, 173, 174, 176, 179,
181, 182, 185, 187, 190, 192,
193, 194, 201, 202, 203, 204,
205, 206, 207, 209, 211, 214,
221, 229, 230, 232, 239, 240,
243, 244, 247, 248, 249, 252,
253, 254, 256, 258, 260, 265,
270, 273, 275, 277, 278, 279,
281, 282, 287, 289, 290, 292,
294, 295, 296, 304, 309, 310,
313, 314, 323, 324, 326, 330,
331, 361, 362, 364, 380, 381,
386, 387, 390
Dupré, Marcel, 46
durere, 32, 66, 69, 74, 88, 100, 119,
122, 123, 140, 142, 147, 155,
210, 264, 270, 308, 325
duşman, 20, 21, 23, 24, 25, 30, 60,
65, 67, 68, 70, 72, 73, 74, 76, 80,
87, 88, 97, 100, 110, 123, 129,
140, 147, 150, 154, 176, 180,
189, 196, 203, 209, 210, 223,
236, 260, 261, 277, 310, 313,
314, 338, 341, 349, 352, 359,
365, 372, 380
duşmănie, 131, 135, 156, 177
Ecleziastul, 14
Edom, 367
Efraim, 188, 233, 237, 240, 310
Efrata, 358
Egipt, 206, 233, 235, 236, 241,
242, 243, 298, 299, 301, 302,
322, 363, 364
egipteni, 235
Eliab, 8
Endor, 247
Ermon, 150, 259, 360
Etam, 223
Etan Ezrahitul, 9
etiopieni, 206, 217, 254
Facerea, 12, 53
făgădiuinţă, 201
făgăduinţă, 179, 181, 191, 198, 228
faptă, 34, 73, 112, 135, 193, 209,
230, 267, 311, 379
fărădelege, 18, 64, 75, 88, 90, 105,
109, 122, 133, 134, 135, 139,
140, 145, 157, 170, 171, 172,
177, 178, 182, 184, 186, 196,
~ 404 ~
210, 224, 239, 270, 271, 290,
295, 303, 306, 308, 332, 340,
356
Faraon, 363, 365
Fasch, Carl Friedrich Christian, 46
faţă, 8, 17, 20, 21, 23, 25, 29, 30,
32, 33, 39, 64, 80, 87, 101, 111,
120, 125, 139, 140, 148, 150,
152, 154, 155, 168, 170, 171,
190, 193, 202, 203, 210, 213,
217, 220, 239, 240, 241, 247,
249, 252, 256, 258, 259, 261,
276, 286, 287, 294, 300, 302,
313, 336,똘342, 343, 370, 374,
375, 377, 379, 380
femeie, 162, 312, 353
feri, 31, 92, 94, 120, 129, 198, 339,
340, 344
ferici, 253
fericire, 382
fericit, 16, 18, 22, 36, 57, 122, 125,
127, 144, 147, 198, 235, 248,
249, 259, 268, 271, 300, 318,
332, 352, 353, 367, 382, 386
fii, 13
fiică, 303, 382
fiinţă, 142, 143
filisteni, 8
Finees, 302
Finzi, Gerald, 46
fiu, 8, 9, 21, 22, 23, 25, 26, 37, 54,
58, 65, 66, 68, 70, 76, 78, 87,
100, 105, 106, 107, 114, 118,
120, 123, 125, 128, 130, 133,
134, 135, 143, 147, 149, 156,
 168, 170, 171, 177, 181, 184, Garcia, José Maurício Nunes, 46
193, 194, 200, 201, 208, 209, Gat, 8
210, 212, 213, 232, 241, 244, generaţie, 296
246, 253, 258, 260, 287, 288, Gesualdo, Carlo, 46
290, 296, 303, 312, 324, 325, Ghebal, 246
326, 333, 334, 337, 338, 339, ghicitoare, 164
352, 353, 359, 367, 373, 377, Giffen, Charles H., 46
379, 380, 381, 382, 390, 394 glas, 24, 25, 29, 30, 31, 42, 43, 60,
flămând, 128, 305, 306, 308 64, 75, 89, 91, 108, 111, 112,
flaut, 41, 42, 43, 395 114, 144, 149, 150, 154, 158,
Florescu, Ioan-Florin, 14 184, 196, 201, 206, 207, 224,
foame, 136 229, 230, 243, 254, 273, 279,
foamete, 297 286, 292, 302, 304, 341, 356,
Foarţă, Şerban, 14 373, 377, 395
Franck, César, 46 glăsui, 120, 298, 392
Franco, Hernando, 46 Gluck, Christoph Willibald, 46
Frankfurt, 13 Goehr, Alexander, 46
frate, 8, 22, 23, 101, 130, 157, 209, Goliat, 8
347, 360, 396 Gombert, Nicolas, 46
frică, 31, 59, 65, 91, 94, 128, 133, Goodall, Howard, 46
174, 177, 196, 292, 299, 317, Goss, John, 46
329, 339 grai, 368, 376
frumos, 128, 156, 360 grăi, 344
fugărit, 130, 377 grăsime, 134
fulger, 230, 277, 362 greaşala, 264
fulgerare, 381 Greceanu, Radu, 13
furios, 74, 92, 136, 267 Greceanu, Şerban, 13
Gabrieli, Andrea, 46 greşit, 33, 99, 122, 147, 170, 189,
Galaad, 188, 309 250
Galaction, Gala, 14 grijă, 8, 26, 27, 37, 62, 70, 74, 86,
Galileea, 10 89, 94, 108, 111, 119, 142, 145,
gând, 20, 65, 125, 133, 137, 150, 153, 179, 187, 195, 199, 201,
180, 219, 228, 267, 271, 335, 237, 244, 310, 333
338, 339, 357, 370, 372, 374, groapă, 69, 112, 116, 183, 256, 271,
386 380

~ 405 ~
Gubaidulina, Sofia, 46 Iacob, 37, 38, 82, 101, 153, 159,
gură, 18, 20, 23, 24, 30, 38, 40, 64, 160, 175, 187, 226, 227, 230,
70, 74, 84, 86, 87, 88, 94, 127, 232, 234, 237, 239, 242, 249,
128, 131, 140, 142, 143, 145, 250, 254, 270, 279, 281, 296,
164, 168, 171, 176, 186, 187, 297, 298, 322, 358, 362, 390
195, 201, 209, 214, 232, 235, iad, 25, 73, 85, 116, 120, 165, 253,
243, 258, 285, 303, 313, 323, 256, 262, 270, 271, 324, 325,
333, 335, 337, 338, 339, 340, 370, 376
343, 351, 363, 368, 375, 382, iarbă, 135, 217, 263, 267, 286, 287,
384, 394 290, 293, 298, 354, 389
Ham, 236, 298, 302 idol, 23, 118, 236, 278, 323, 363,
Hammerschmidt, Andreas, 46 396
Handel, George Frideric, 47 Idumeea, 188, 189, 310
Hanson, Howard, 47 Idumei, 246
hapsân, 137 iertare, 33, 356
har, 156 ierusalim, 346, 390
Harbison, John, 47 Ierusalim, 171, 198, 206, 238, 287,
Harris, Roy, 47 327, 346, 350, 353, 363, 366,
Hasse, Johann Adolph, 47 367, 388
Hassler, Hans Leo, 47 Iesei, 8
Heman, 9 Ieşirea, 12, 53
heruvim, 30, 89, 240, 281 Iezechia, 9
Holst, Gustav, 47 îmbărbătat, 121
Holten, Bo, 47 împărat, 2, 10, 207
Honegger, Arthur, 47 Împărat, 25, 58, 64, 104, 153, 156,
Horeb, 301 157, 160, 204, 206, 223, 248,
Hovhaness, Alan, 47 259, 273, 279, 383, 394
Howells, Herbert Norman, 47 împărăţi, 387
hrană, 63, 118, 135, 187, 195, 223, împărăţie, 39, 101, 156, 290, 384
234, 294, 386 împărtăşi, 339
hrăni, 102, 168, 179, 198, 210, 240, împlini, 290
353, 384 inamic, 145
Hristos, 58 închina, 39, 65, 157, 217, 243, 253,
huli, 129, 224 358
Iabin, 247

~ 406 ~
închisoare, 378
îndestulat, 348
îndrăgit, 173, 237, 347
îndreptare, 38, 90, 332, 333, 334,
335, 336, 337, 338, 339, 340,
341, 342, 343, 390
îndurare, 145, 210, 239, 337, 384
înfometat, 125, 386
înfricoşare, 257
înfricoşător, 8, 160, 383
înfruntare, 129, 212
înfruntat, 247
îngăduinţă, 87, 118, 235
îngâmfat, 32, 73, 121
înger, 27, 70, 127, 129, 130, 236,
278, 292, 368, 396
îngrozit, 8, 247
inimă, 19, 20, 23, 28, 29, 32, 65, 69,
72, 75, 80, 81, 85, 86, 94, 95,
100, 101, 103, 108, 111, 119,
121, 125, 126, 131, 134, 135,
136, 137, 140, 142, 145, 147,
155, 156, 163, 171, 174, 177,
183, 193, 196, 197, 219, 220,
221, 223, 229, 235, 248, 253,
264, 271, 274, 278, 284, 306,
309, 312, 313, 316, 318, 326,
333, 334, 336, 337, 339, 342,
350, 357, 368, 372, 373, 375,
379
înţelege, 25, 75, 196, 239, 284, 333,
370
înţelelpţi, 387
~ 407 ~
înţelepciune, 29, 53, 54, 137, 164,
294, 297, 307, 317
înţelept, 69, 94, 136, 138, 151, 184,
197, 264, 325
înţelepţi, 134, 165, 193, 270, 330,
337
întemeiere, 26, 70, 103, 124, 237,
254, 259, 288, 293, 308, 341
întristare, 130, 257
învăţa, 156, 168, 171, 271, 337,
340, 343, 359, 380
învăţătură, 340
Iordanul, 150, 322
Iosif, 230, 237, 240, 242
Iov, 14, 53, 55
Irvine, Jessie Seymour, 47
Isaac, 40, 297
Ismaeliţi, 246
Israel, 8, 9, 10, 23, 36, 37, 38, 82,
101, 107, 167, 175, 186, 204,
206, 207, 209, 215, 217, 219,
227, 232, 234, 235, 236, 237,
240, 242, 243, 246, 259, 279,
289, 297, 298, 304, 322, 323,
329, 345, 346, 349, 350, 353,
354, 356, 357, 362, 363, 364,
365, 388, 390,똘393, 394, 396
iubi, 114, 188, 235, 278, 346
iubire, 25, 35, 64, 65, 120, 137, 141,
204, 212, 239, 241, 311, 325,
340, 342, 384, 387
iubit, 38, 75, 77, 83, 109, 111, 114,
119, 156, 157, 170, 172, 173,
215, 237, 248, 254, 281, 287,
 312, 335, 338, 339, 340, 341,
342, 365
Iuda, 8, 188, 206, 211, 237, 310
Iudeea, 163, 278
Ives, Charles, 47
izbăvi, 23, 25, 66, 89, 91, 92, 99,
107, 127, 128, 151, 153, 176,
182, 210, 213, 222, 230, 235,
242, 253, 266, 303, 306, 313,
349, 369, 373, 378, 382
izbăvire, 27, 88, 90, 118, 127, 145,
147, 168, 186, 213, 239, 262,
278, 340, 342, 343, 344, 382
izbăvit, 68, 120, 378
izgoniţi, 134
jeli, 130
jertfă, 24, 95, 111, 114, 145, 168,
169, 171, 275, 302, 303, 307,
326, 375
jertfelnic, 151, 247, 331
Jommelli, Niccolò, 47
Joncas, Michael, 47
judeca, 216, 363, 386
judecată, 17, 31, 32, 33, 36, 37, 39,
57, 69, 72, 73, 74, 86, 90, 94,
102, 106, 124, 131, 133, 135,
137, 138, 163, 167, 170, 176,
184, 185, 202, 216, 225, 227,
244, 245, 259, 260, 271, 276,
277, 278, 280, 281, 284, 289,
296, 300, 303, 311, 318, 333,
334, 335, 336,똘337, 338, 339,
341, 342, 343, 346, 374, 379,
394
judecător, 26, 112, 167, 375, 393
~ 408 ~
jurământ, 314, 326, 327
jutor, 212
Ketuvim, 51
Kinneret, 10
Kodály, Zoltán, 47
Lăcaşul Sfânt, 30, 65, 88, 95, 220,
248
lăcomie, 334
lacrimă, 66, 97, 149, 181, 240, 287,
325, 351
lanţ, 20, 77, 88, 196, 213, 306, 373
Lasso, Orlando, 46
laţ, 130
laudă, 10, 12, 25, 41, 42, 43, 65, 69,
70, 73, 92, 101, 108, 111, 113,
117, 124, 127, 149, 154, 162,
163, 164, 165, 181, 194, 195,
197, 200, 201, 202, 211, 215,
217, 221, 224, 228, 232, 238,
248, 253, 254, 257, 259, 273,
275, 278, 283, 287, 296, 300,
301, 307, 309, 311, 317, 320,
324, 328, 330, 336, 342, 343,
362, 383, 384, 386, 388, 390,
392, 393, 394, 395
laudaă, 171
leac, 73, 139, 204, 223
legământ, 155, 220, 233, 235, 260,
261, 290, 296, 304, 316, 317,
359
lege, 16, 18, 34, 35, 57, 69, 77, 93,
106, 108, 111, 133, 137, 145,
187, 213, 232, 233, 248, 260,
271, 281, 299, 333, 334, 335,
 336, 337, 338, 339, 340, 341,
342, 343
Léonin, 47
leş, 315
Levi, 363
Leviatan, 223
Leviticul, 12, 52, 53
Lewandowski, Louis, 47
Liban, 114, 217, 293
limbă, 10, 13, 15, 19, 20, 51, 52, 54,
65, 74, 83, 85, 100, 128, 132,
137, 142, 156, 168, 171, 172,
182, 196, 197, 215, 220, 235,
242, 343, 344, 351, 366, 370,
373
lipsă, 72, 128, 234, 270
Liszt, Franz, 47
Lloyd, George, 48
locaş, 19, 29, 110, 151, 158, 163,
172, 190, 194, 198, 222, 237,
238, 248, 261, 275
Lot, 246
Lotti, Antonio, 48
lucrare, 307, 379
lume, 21, 26, 30, 31, 34, 52, 58, 70,
72, 78, 87, 89, 93, 98, 101, 102,
105, 124, 125, 144, 159, 162,
164, 168, 214, 216, 217, 221,
239, 252, 282, 290, 297, 314,
335, 362, 368, 370, 383, 384
lumină, 23, 80, 90, 110, 127, 134,
135, 151, 153, 181, 202, 223,
233, 257, 259, 264, 278, 292,
299, 339, 340, 371, 392
~ 409 ~
luminat, 70, 71, 90, 162, 163, 217,
220, 224, 227, 230, 254, 273,
318
lună, 26, 41, 70, 216, 242, 261,
293, 345, 364, 392
luptă, 8, 89, 91, 136, 365, 381
lut, 21, 68, 241, 262
luteran, 11, 51
Luther, Martin, 48
Madetoja, Leevi, 48
Madian, 247
mâhnire, 139, 149, 150, 151, 177,
190, 257, 301, 303, 334, 335
maică, 27, 312, 371
Malotte, Albert Hay, 48
mamă, 111, 170, 321
mână, 20, 21, 41, 68, 89, 90, 97,
108, 120, 122, 130, 139, 153,
179, 184, 185, 194, 214, 217,
220, 221, 222, 223, 227, 235,
241, 242, 257, 259, 260, 273,
294, 301, 303, 313, 316, 323,
337, 339, 343, 348, 350, 352,
354, 361, 363, 366, 369, 370,
371, 373, 375, 379, 381, 382,
384, 396
Manase, 54, 188, 240, 309
mânca, 352
mâncare, 8, 233, 294, 389
mândru, 16, 19, 57, 74, 80, 90, 158,
163, 259, 270, 284, 333, 335,
340, 348, 373
mângâiere, 102, 215, 229, 253, 271,
335, 337, 363
mânie, 21, 22, 24, 26, 29, 30, 32,
38, 59, 62, 66, 69, 74, 75, 89,
111, 116, 136, 139, 179, 184,
187, 210, 222, 227, 230, 234,
235, 238, 239, 250, 256, 261,
262, 263, 264, 274, 287, 302,
303, 315, 319, 349
mânios, 290
mântuire, 23, 25, 28, 33, 38, 60, 61,
66, 68, 69, 78, 80, 82, 87, 90, 91,
95, 97, 99, 105, 109, 118, 119,
125, 127, 128, 129, 130, 133,
138, 145, 149, 150, 152, 153,
164, 165, 169, 171, 175, 179,
180, 182, 186, 188, 189, 192,
198, 202, 205, 210, 211, 212,
213, 214, 215, 228, 234, 235,
239, 240, 241, 250, 251, 252,
253, 256, 266, 275, 279, 300,
304, 305, 306, 309, 313, 317,
325, 326, 330, 331, 335, 337,
339, 341, 342, 343, 356, 359,
382, 384, 386, 394
mântuitor, 141, 192, 213, 234, 310
Marea Moartă, 11
Marea Roşie, 301, 302
măreţie, 70, 79, 207, 275, 316, 383
martor, 130, 253
mărturie, 94, 145, 168, 282, 332,
333, 334, 335, 336, 337, 338,
339, 340, 341, 342, 359, 373
mărturisire, 25, 42, 66, 72, 113, 116,
117, 122, 131, 149, 150, 152,
176, 183, 215, 223, 225, 242,
267, 296, 300, 305, 309, 313,
~ 410 ~
316, 331, 332, 346, 349, 364,
365, 368, 371, 374, 378
măsele, 35, 184
Masoretic, 10, 11
măsură, 18, 139, 140, 339
Mathias, William, 48
Mechem, Kirke, 48
Mendelssohn, Felix, 48
merituos, 350
meşter, 135
meşteşug, 128
miazăzi, 234, 266, 305, 351
Micol, 8
Micu, Samuil, 14
Miklós, Rózsa, 48
milă, 25, 31, 33, 42, 62, 66, 68, 73,
78, 80, 87, 92, 94, 102, 105,
106, 108, 119, 120, 123, 124,
125, 126, 133, 134, 145, 150,
163, 170, 174, 182, 183, 186,
187, 188, 190, 193, 194, 201,
210, 230, 249, 250, 251, 257,
258, 259, 260, 261, 262, 264,
267, 271, 279, 283, 284, 287,
289, 290, 300, 301, 304, 305,
306, 307, 308, 309, 312, 313,
323, 328, 329, 330, 331, 335,
336, 337, 340, 342, 356, 364,
365, 368, 369, 375, 380, 381
Milescu, Nicolae Spătaru, 13
Milhaud, Darius, 48
milostiv, 230, 252, 253, 290, 316,
318, 325, 383
milostivi, 289
milostivire, 348
milui, 148, 171, 202, 250, 312, 324,
334, 340, 348
miluire, 66, 111, 119, 180, 182, 209,
290, 325
miluit, 96, 106, 117, 147, 208, 216,
230, 253, 287, 323, 331
mincinos, 112, 130, 184, 193, 213
minciună, 18, 20, 62, 64, 65, 78,
120, 140, 144, 147, 192, 195,
326, 350, 375
minunat, 70, 71, 157, 161, 198, 206,
214, 217, 267, 340, 371
minune, 72, 108, 144, 159, 213,
217, 225, 230, 234, 235, 253,
257, 258, 275, 296, 298, 301,
302, 305, 307, 316, 334, 363,
364, 383
mir, 360
mişel, 136
mişelie, 119, 120
Miśkiewicz, Grzegorz, 48
Moab, 188, 246, 310
moarte, 25, 26, 66, 69, 73, 80, 88,
100, 102, 125, 155, 165, 177,
181, 205, 219, 256, 306, 325,
326, 330, 380
Moise, 9, 36, 231, 281, 289, 298,
301, 302, 303
Monteverdi, Claudio, 48
Morley, Thomas, 48
mormânt, 20, 65, 165, 204, 257, 315
mort, 40, 100, 112, 119, 178, 256,
257, 287, 302, 324, 379
moştenire, 22, 37, 38, 84, 106, 113,
136, 137, 153, 160, 190, 204,
~ 411 ~
211, 237, 247, 270, 271, 297,
299, 300, 303, 316, 339, 352,
362, 365
Mozart, Wolfgang Amadeus, 48
mulţumire, 306, 307
muncă, 353
munte, 19, 24, 30, 58, 83, 89, 103,
150, 151, 158, 162, 163, 199,
205, 216, 217, 225, 227, 236,
237, 241, 247, 254, 263, 273,
277, 280, 282, 293, 294, 322,
345, 350, 360, 381
Munteanu, Nicodim, 14
munţi, 76, 133, 241, 292, 293, 322,
389, 393
muri, 165, 330
mustrare, 139, 168, 375
mut, 140, 192, 307
nacaz, 127
nădejde, 24, 27, 38, 65, 76, 80, 84,
88, 90, 97, 99, 105, 107, 110,
118, 119, 121, 125, 126, 133,
140, 144, 148, 150, 152, 154,
179, 180, 181, 182, 190, 193,
197, 199, 208, 213, 214, 221,
232, 249, 265, 266, 318, 323,
335, 337, 339, 356, 357, 376,
377, 380, 386, 389
năpastă, 340
năpăstui, 386
născător, 345
neam, 22, 38, 39, 58, 59, 61, 73, 79,
91, 92, 101, 103, 125, 153, 154,
157, 158, 159, 160, 165, 183,
186, 190, 199, 201, 202, 206,
 214, 216, 217, 220, 230, 233,
236, 239, 245, 246, 250, 253,
255, 258, 262, 275, 277, 279,
281, 283, 287, 290, 296, 297,
300, 302,똘304, 309, 312, 328,
330, 338, 351, 363, 383, 384,
387, 391, 393
nebun, 270
nebunie, 139
necaz, 12, 28, 29, 30, 32, 33, 62, 73,
74, 78, 88, 95, 100, 106, 107,
110, 119, 123, 127, 128, 138,
140, 155, 158, 168, 176, 187,
201, 210, 215, 229, 236, 252,
266, 286, 303, 305, 306, 307,
308, 325, 329, 341, 344, 345,
369, 374, 377, 380
necredincios, 16, 17, 18, 20, 23, 24,
29, 57, 72, 74, 79, 87, 108, 109,
120, 137, 171
nedrept, 37, 77, 92, 151, 208, 244,
270, 300, 342, 344, 350, 373
nedreptate, 21, 36, 68, 69, 86, 111,
129, 131, 155, 172, 178, 193,
219, 268, 270, 289, 297, 334,
336, 338, 382
Neemia, 9
Neftalim, 206
negură, 277, 371
nelegiuire, 35, 69, 120, 164, 186,
220, 354
nelegiuit, 18, 64, 137, 138, 143,
147, 186, 225, 260, 267, 268,
284, 285, 300, 335, 337, 339
nepriceput, 165, 227, 342
~ 412 ~
neprihănit, 90, 93, 196, 284, 285
nesăţios, 284
netrebnic, 81, 174
nevoiaş, 37, 244
nevoie, 137, 155, 159, 250, 341, 355
nimicit, 138, 184, 247, 384
noapte, 16, 18, 29, 32, 42, 57, 66,
80, 85, 93, 99, 122, 149, 150,
178, 223, 229, 233, 263, 265,
267, 293, 335, 336, 345, 361,
364, 371, 379
nor, 133, 183, 207, 258, 362
Nordheim, Arne, 48
Noul Testament, 13, 14, 36, 39
Novák, Vítězslav, 48
nume, 8, 10, 40, 41, 42, 51, 65, 69,
70, 71, 72, 73, 80, 84, 92, 96,
102, 114, 118, 126, 127, 144,
147, 154, 157, 163, 165, 173,
176, 191, 200, 203, 211, 217,
225, 227, 239, 241, 259, 267,
275, 281, 283, 287, 289, 296,
301, 304, 317, 320, 326, 334,
346, 362, 363, 368, 374, 378,
383, 385, 388, 394
Numeri, 12, 53
Nyman, Michael, 48
oaie, 92, 101, 112, 117, 148, 155,
165, 183, 222, 309, 341, 343,
371, 382, 396
oase, 100, 119, 122, 130, 150, 171,
174, 286, 371, 376
oaste, 8, 154, 189, 365
obadă, 204, 297, 386, 394
obraz, 119, 154
obşte, 346
ocară, 19, 23, 24, 27, 36, 58, 62, 83,
99, 119, 139, 143, 150, 154,
178, 182, 209, 210, 214, 215,
237, 238, 239, 247, 261, 262,
313, 334, 348, 396
ocărâ, 286, 333
ochi, 8, 23, 30, 66, 74, 75, 76, 80,
86, 87, 89, 94, 100, 106, 119,
123, 125, 128, 131, 133, 140,
176, 201, 208, 210, 229, 257,
266, 268, 284, 304, 323, 325,
330, 333, 334, 337, 340, 341,
345, 348, 357, 358, 363, 376,
384
ocoli, 342
ocroti, 312, 346, 387
ocrotire, 24, 60, 118, 120, 125, 187,
192, 310, 334, 339, 381, 382
ocrotitor, 24, 37, 187, 192, 249,
260, 265
odihni, 352
Og, 363, 365
oglindă, 142
om, 2, 12, 16, 18, 24, 26, 27, 28, 31,
32, 33, 34, 35, 37, 39, 52, 57, 62,
69, 70, 73, 81, 94, 99, 120, 128,
130, 133, 137, 142, 143, 148,
151, 154, 156, 164, 165, 166,
172, 174, 176, 178, 182, 184,
185, 192, 197, 200, 205, 219,
225, 228, 234, 236, 241,
244,똘262, 263, 264, 271, 289,
290, 293, 294, 297, 306, 307,
310, 323, 324, 326, 329, 342,
~ 413 ~
352, 363, 373, 374, 381, 384,
386, 389
omor, 8, 138, 187, 303
orbit, 387
Oreb, 247
orfan, 37, 203, 244, 312, 387
oropsi, 106, 131
ortodox, 11, 55
osândi, 138, 271, 311
păcat, 27, 31, 94, 100, 106, 109,
122, 140, 168, 170, 171, 187,
235, 239, 250, 260, 264, 289,
290, 311, 312, 375
păcătos, 16, 17, 18, 20, 29, 35, 36,
37, 57, 62, 69, 72, 73, 74, 75, 76,
108, 112, 120, 123, 128, 135,
136, 137, 138, 142, 168, 177,
184, 185, 186, 203, 213, 219,
220, 226, 244, 249, 266, 267,
270, 278, 285, 301, 311, 319,
335, 336, 338, 339, 342, 350,
354, 371, 373, 375, 376, 384,
387, 388
păcătui, 106, 143, 170, 186, 234,
300, 333, 336
pace, 60, 63, 112, 115, 128, 131,
132, 136, 139, 179, 216, 219,
227, 250, 251, 342, 344, 346,
347, 350, 353, 390
păgân, 32, 72, 73, 75, 238, 239,
241, 271, 299, 303, 323, 394
pâine, 8, 81, 137, 148, 174, 240,
286, 287, 293, 297, 299, 352,
359
Palestrina, Giovani Pierluigi, 45
pământ, 17, 20, 21, 22, 23, 24, 28,
29, 30, 31, 37, 38, 39, 59, 70, 71,
75, 76, 84, 87, 88, 89, 93, 97,
101, 103, 106, 124, 135, 136,
137, 138, 151, 155, 157, 158,
159, 160, 161, 162, 163, 165,
167, 168, 172, 182, 183, 184,
185, 187, 188, 190, 194, 199,
200, 202, 203, 204, 205, 207,
211, 213, 215, 216, 217, 218,
220, 221, 222, 223, 224, 225,
227, 230, 236, 237, 238, 244,
245, 247, 251, 257, 259, 260,
261, 263, 273, 275, 276, 277,
278, 279, 281, 282, 283, 287,
288, 289, 290, 292, 293, 294,
295, 296, 298, 299, 301, 303,
305, 307, 308, 309, 312, 315,
320, 322, 323, 324, 325, 333,
334, 336, 337, 338, 345, 349,
361, 362, 364, 365, 366, 371,
376, 377, 379, 380, 384, 386,
388, 390, 392, 393, 395
pământeni, 164
pământesc, 329
pântec, 100, 184, 213, 352, 371
parabolă, 164
părăsi, 165, 214, 271, 332, 374
părinte, 55, 143, 153, 157, 207,
232, 233, 236, 274, 300, 301,
312, 352
Parry, Hubert, 48
Pärt, Arvo, 48
Partch, Harry, 48
~ 414 ~
pas, 86, 91, 133, 137, 144, 219,
251, 310, 340, 345
pasltire, 279
paşnic, 344
păstor, 22, 113, 163, 165
pătimaş, 119
pavăză, 129
păzi, 23, 37, 79, 86, 87, 90, 94,
107, 128, 138, 142, 144, 159,
179, 233, 236, 252, 278, 290,
300, 308, 325, 332, 333, 334,
335, 336, 338, 340, 341, 342,
345, 373, 386
pedepsi, 33, 137, 143, 290, 375
Pentateuh, 12
perfidie, 119
Pérotin, 48
Peshitta, 11, 54
piatră, 8, 35, 36, 60, 62, 266, 303,
322, 367
picior, 27, 30, 38, 70, 73, 89, 100,
109, 119, 144, 160, 180, 183,
200, 201, 205, 219, 281, 297,
323, 325, 338, 346, 358, 373
pieire, 130
Pinkham, Daniel, 48
pizmă, 135
plâns, 23, 25, 116, 143, 237, 351,
366
plăti, 148, 369
pomenire, 128
popor, 36, 38, 52, 58, 69, 73, 81, 92,
101, 113, 115, 125, 153, 154,
156, 157, 160, 167, 174, 180,
188, 204, 206, 207, 216, 220,
 230, 231, 236, 237, 239, 243, 229, 236, 237, 251, 262, 267,
246, 250, 259, 270, 271, 273, 287, 301, 323, 348, 356, 372,
276, 280, 281, 283, 287, 297, 380, 384
298, 299, 300, 304, 307, 310, profet, 8, 223, 297
315, 316, 317, 320, 326, 327, promis, 145, 363, 384
328, 350, 363, 365, 381, 393, propăşi, 156, 288, 346
394 proscris, 120
poruncă, 32, 58, 125, 150, 234, 260, prostie, 120, 363
266, 271, 282, 290, 297, 307, Prout, Ebenezer, 49
318, 332, 333, 334, 335, 336, prunci, 87, 325
337, 338, 339, 340, 341, 342, psalm, 1, 9, 11, 12, 13, 15, 40, 41,
343 43, 54, 242, 273, 388
porunci, 32, 69, 232, 242, 296, 332, psalterion, 40, 41, 124
341, 360, 392 psaltire, 39, 41, 42, 54, 55, 183,
Postul Paştelui, 13 242, 267, 382, 396
potop, 123 Purcell, Henry, 49
povară, 90, 140, 209, 240 pururi, 145, 165, 170, 217, 259,
prăbuşi, 384, 387 266, 287, 297, 312, 333, 335,
prăbuşit, 192, 208, 220 339, 340
pradă, 342, 349 pustiu, 114, 194, 204, 210, 286,
Praetorius, Michael, 49 301, 302, 308, 344, 365
praf, 17, 20, 129 putere, 29, 39, 88, 91, 101, 104,
prăji, 345 118, 124, 138, 143, 150, 152,
preot, 281, 358, 359 154, 163, 176, 187, 193, 194,
preţ, 154, 164 199, 200, 204, 206, 207, 208,
pribegi, 105, 134, 344 213, 214, 223, 240, 248, 259,
pribegie, 344 264, 269, 291, 301, 314, 330,
pricepere, 340, 341 341, 346, 368, 383, 389, 392,
pricină, 33, 131, 135, 151, 209, 342 395
prieten, 140, 286, 371 puternic, 84, 161, 363, 386
prigoni, 120, 342, 378 Qumran, 11
prinos, 84, 145, 171, 260, 339 Raab, 254
privi, 26, 30, 80, 81, 89, 96, 106, răbdător, 26, 253, 290, 383
116, 118, 125, 144, 176, 201, Radu, Vasile, 14

~ 415 ~
răi, 28, 64, 68, 75, 81, 136, 171,
174, 236, 262, 277, 301, 336,
339, 387
rană, 139
rănit, 256, 388
răsărit, 167, 241, 251, 278, 293,
305, 320, 382
răsplată, 8, 90, 94, 193, 210, 333,
378
răsplăti, 21, 36, 130, 282, 290, 311,
339, 352, 367
rău, 9, 18, 19, 20, 21, 31, 34, 35,
62, 65, 68, 69, 74, 75, 77, 81, 83,
86, 92, 102, 105, 110, 113, 116,
120, 128, 129, 132, 133, 135,
136, 137, 138, 140, 141, 142,
145, 147, 148, 150, 151, 170,
172, 174, 176, 179, 180, 182,
196, 198, 205, 213, 214, 215,
217,똘220, 223, 235, 237, 260,
264, 265, 266, 271, 278, 284,
286, 297, 299, 304, 307, 313,
314, 318, 345, 373, 374, 382
răufăcător, 271
răutate, 20, 65, 129, 168, 212, 272
război, 91, 110, 129, 159, 206, 227,
233, 261, 344, 373, 381
răzbunare, 185
refugiu, 118
regat, 297, 314
rege, 8, 9, 58, 59, 96, 97, 125, 157,
162, 188, 190, 205, 217, 228,
260, 287, 297, 298, 315, 335,
363, 365, 368, 382, 393, 394
Reger, Max, 49
~ 416 ~
rele, 21, 31, 79, 91, 94, 98, 110,
116, 130, 145, 147, 189, 193,
196, 256, 264, 284, 308, 339,
372
risipi, 30, 31, 89, 100, 154, 259,
302, 340, 376
rob, 8, 31, 94, 111, 120, 132, 210,
237, 238, 250, 252, 259, 261,
262, 264, 288, 296, 298, 299,
326, 333, 334, 336, 337, 340,
341, 348, 379, 380
Rob, 94, 129, 239, 313, 340
robie, 205, 351
Rochberg, George, 49
rod, 16, 19, 21, 57, 63, 98, 199,
202, 217, 235, 293, 298, 308,
352, 353, 359
roditor, 353
Roman, Johann Helmich, 49
Rorem, Ned, 49
Rossi, Salamone (Salomone), 49
rosti, 42, 72, 78, 232, 254, 257,
258, 267, 270, 343
rugăciune, 24, 25, 26, 34, 64, 67, 86,
99, 101, 112, 117, 120, 123,
128, 130, 144, 150, 157, 176,
177, 190, 198, 201, 209, 217,
249, 252, 256, 257, 286, 287,
303, 311, 325, 343, 346, 356,
373, 375, 377, 379, 384
Ruimonte, Pedro, 49
ruşinare, 313
ruşinat, 145, 247, 354
ruşine, 25, 26, 67, 81, 99, 105, 118,
120, 127, 129, 131, 145, 154,
 174, 212, 214, 215, 223, 233, scăpa, 89, 118, 302, 305, 325, 349,
253, 261, 278, 332, 334, 337, 380
339, 352 Schein, Johann, 49
Rutter, John, 49 Schoenberg, Arnold, 49
Saba, 217 Schubert, Franz, 49
Sabat, Marc, 49 Schütz, Heinrich, 49
sabia, 23, 36, 87, 129, 136, 156, Schwartz, Stephen, 49
227, 261, 396 sclav, 297
sabie, 23, 26, 136, 153, 196, 394 scut, 159
săgeată, 30, 31, 76, 89, 156, 182, Selecchy, Saverio, 49
197, 265, 344, 352, 381 seminţie, 21, 98, 101, 137, 258, 260,
Saint-Saëns, Camille, 49 261, 288, 302, 318, 346
şale, 139 semn, 32, 63, 74, 102, 131, 188,
salvat, 89, 92, 181, 243, 299, 301, 235, 253, 296, 363, 396
306, 307, 313, 338, 382 Septuaginta, 10, 11, 14, 51, 52, 53,
Şama, 8 54
sânge, 135, 136, 168, 171, 185, 205, Sessions, Roger, 49
235, 238, 239, 271, 298, 303 sete, 210, 240
sângeroşi, 109, 179, 186, 371 sfânt, 9, 19, 23, 24, 29, 51, 58, 60,
sărac, 28, 37, 73, 74, 75, 76, 78, 81, 76, 84, 87, 95, 99, 102, 103,
101, 130, 136, 147, 164, 204, 128, 151, 162, 171, 185, 187,
211, 212, 216, 217, 223, 224, 188, 194, 198, 200, 203, 205,
244, 252, 308, 312, 313, 319, 207, 215, 222, 230, 235, 236,
359, 374 237, 238, 239, 246, 258, 259,
sărăcie, 119, 128, 146, 306 260, 269, 275, 278, 279, 281,
sărman, 28, 36, 37, 73, 74, 75, 78, 282, 289, 290, 292, 296, 299,
127, 130, 136, 146, 147, 212, 304, 309, 317, 320, 322, 334,
217, 224, 244, 312, 313, 320, 359, 361, 368, 382, 384, 385,
374 388, 395
şarpe, 184, 373 Sfântul Munte, 24, 60
sătura, 87, 101, 136, 293, 352, 359 sfat, 16, 17, 18, 125, 258, 301
Saul, 8, 9 Sfinţ, 259, 358
Savonarola, Girolamo, 49 sfinţenie, 359
Scaife, George Arthur, 49 sfinţire, 278, 358
Sichem, 188, 309

~ 417 ~
Sihon, 363, 365 speranţă, 8, 128, 135, 144, 150,
Şilo, 236 341, 356, 389
Sinai, 205 spor, 131, 134, 136, 197, 216, 261,
Sion, 58, 82, 95, 162, 163, 167, 382
171, 175, 198, 211, 221, 222, sprijin, 125, 330
227, 237, 248, 254, 278, 281, sprijini, 384
287, 314, 350, 351, 353, 354, spurcăciune, 375
359, 360, 361, 363, 366, 387, Stainer, John, 49
390, 394 stâncă, 110, 299, 322, 365
Sisera, 247 Stanford, Charles Villiers, 50
slavă, 21, 24, 27, 41, 42, 60, 70, 73, stăpân, 260, 275, 297, 348, 364,
87, 91, 97, 101, 109, 114, 120, 384
153, 157, 163, 165, 182, 183, stăpâni, 35, 199, 290, 298, 317,
199, 206, 207, 213, 217, 218, 348, 364, 371
221, 249, 253, 277, 283, 287, stăpânire, 22, 39, 216, 219, 245,
294, 302, 304, 309, 319, 320, 371, 384
368, 394, 395 Starer, Robert, 50
slăvi, 83, 96, 145, 146, 150, 152, stea, 392
181, 203, 207, 248, 290, 328, Stephens, Joseph G., 50
366 străin, 22, 23, 91, 143, 155, 176,
slăvire, 42, 78, 114, 131, 132, 138, 189, 243, 246, 254, 270, 297,
173, 267, 331, 384 312, 333, 366, 382, 387, 396
slugă, 361, 362 strâmbătăţi, 184
slujitori, 291 Stravinski, Igor, 50
smerenie, 119, 179 stricăciune, 117, 165, 289, 306
smeri, 36, 37, 130, 140, 142, 209, striga, 24, 29, 30, 62, 86, 88, 91, 99,
225, 244, 259, 294, 326, 335, 111, 116, 122, 128, 178, 190,
336, 337, 342, 357, 368, 388 201, 208, 229, 252, 256, 257,
smeriţi, 90, 128, 287, 365 266, 305, 306, 307, 341, 344,
smintire, 118, 143 356, 375, 377, 382
smirnă, 157 strigăt, 78, 127
soare, 223, 293, 294, 345, 364, 392 strună, 41, 42, 43, 206, 267, 382,
Solims, Andris, 49 395
Solomon, 9, 11, 14, 53, 54, 55 Stuurman, Wietse, 50
somn, 16, 227, 352 Sucot, 188

~ 418 ~
suferinţă, 100, 122 tărie, 98, 100, 119, 125, 151, 158,
suflet, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 32, 214, 316, 330
60, 62, 66, 68, 76, 77, 80, 85, 87, Tars, 162
93, 97, 100, 101, 102, 103, 105, Tarsis, 217
106, 107, 109, 112, 116, 119, tată, 111, 260, 290
123, 125, 129, 130, 140, 145, teamă, 106, 128, 150, 158, 165,
147, 149, 150, 151, 155, 165, 172, 174, 179, 180, 227, 264,
176, 178, 179, 180, 181, 182, 281, 302, 317, 318, 334, 335,
183, 186, 192, 194, 195, 196, 339, 353
201, 209, 210, 211, 212, 214, temei, 37, 72, 87, 94, 105, 140, 208,
215, 217, 223, 229, 233, 248, 244, 252, 277, 363
252, 253, 256, 257, 271, 289, temeinicie, 292
291, 292, 295, 301, 306, 307, temelie, 254
312, 313, 325, 333, 334, 337, Thalben-Ball, George, 50
339, 340, 341, 342, 343, 344, Thomson, Virgil, 50
345, 349, 356, 357, 368, 371, Tiberiada, 10
376, 377, 379, 380, 386 Tiberius Julius Caesar Augustus,
Sullivan, Arthur, 50 10
supărare, 20, 65, 129, 130, 151, ticăloşi, 295
154, 180, 236, 302 ticăloşit, 36, 144, 367
surd, 140 ţimbal, 41, 42, 43, 395
suspin, 28, 119, 140, 239, 286, 287 timpan, 41, 42, 43, 206, 242, 394,
Sweelinck, Jan Pieterszoon, 50 395
Tabor, 259 tină, 144
tăcere, 131 tinereţe, 106, 213, 257, 289, 382
Tallis, Thomas, 50 Tir, 157, 246, 254
Ţalmuna, 247 ţiteră, 41
tămâie, 201, 375 topaz, 340
Tanakh, 51, 52 Torah, 51
tânăr, 137, 211, 333, 341, 354, 393, trâmbiţă, 41, 242, 279
396 tremura, 345
tânguire, 177 tron, 58, 76, 160, 163, 258, 259,
tânji, 333, 334, 340, 343 260, 261, 269, 277, 281, 290,
ţărână, 21, 100, 117, 155, 217, 287, 359, 363
290, 294 trufie, 23, 24, 87, 134, 285, 374

~ 419 ~
trup, 85, 139, 145, 180, 194, 198,
221, 235, 248, 261, 312, 365,
384
tulbura, 199
tulburare, 116, 120, 149, 150, 151,
177, 182, 197, 208, 227, 229,
230
ucide, 192, 234, 270
uita, 29, 32, 73, 75, 80, 143, 150,
155, 178, 186, 233, 235, 256,
257, 268, 286, 301, 302, 310,
334, 335, 336, 337, 339, 341,
343, 377
umbră, 131, 133, 155, 241, 256,
266, 287, 306, 313, 381
umilinţa, 188, 338
umilire, 171, 210, 212, 213, 216,
224, 239, 243, 257, 261, 297,
298, 306, 313, 335, 337, 339,
378
unelti, 35, 74, 120, 131, 172, 177,
246, 313, 354, 373, 374
uneltire, 130
uns, 92, 95, 113, 249, 261, 359
urâ, 81, 108, 174, 262, 278, 284,
303, 372
ură, 18, 64, 77, 118, 178, 253
ureche, 86, 128, 140, 164, 171, 271,
323, 356, 363
urgie, 116, 236
uriaş, 8, 93, 125
urmaş, 138, 254
văduvă, 203, 270, 312, 387
Van Nuffel, Jules, 50
~ 420 ~
Vanghelis (Evangelos Odysseas
Papathanassiou), 48
vânjos, 352
veac, 31, 72, 73, 75, 92, 97, 101,
105, 113, 115, 125, 128, 137,
148, 154, 163, 165, 173, 190,
191, 213, 217, 223, 229, 237,
239, 253, 258, 260, 261, 267,
283, 290, 292, 300, 304, 314,
316, 317, 318, 319, 320, 324,
328, 329, 331, 335, 338, 341,
345, 350, 357, 359, 363, 364,
365, 369, 383, 384, 385, 386,
392
Vechiul Testament, 12, 14, 36, 51
veci, 36, 70, 83, 116, 117, 156, 179,
190, 217, 221, 250, 258, 262,
339, 341, 342, 349, 366, 367,
369, 387, 392
vecie, 163, 211, 214, 341
vecin, 119, 130, 140, 154, 239, 240,
257, 347
Veniamin, 206, 240
venin, 66, 69, 129, 257, 373
verdeaţă, 135, 293, 389
veselie, 29, 41, 65, 72, 85, 97, 117,
126, 127, 130, 131, 132, 140,
145, 151, 163, 171, 195, 197,
199, 200, 203, 211, 212, 229,
242, 250, 253, 259, 264, 277,
278, 280, 283, 293, 296, 299,
307, 308, 313, 321, 331, 337,
346, 351, 394
veşnicie, 263, 269, 338
vesti, 275, 296
vestire, 41, 42, 101, 117, 140, 167,
171, 178, 214, 215, 239, 267,
307, 313, 335, 383
vestit, 38, 197, 287, 302, 316, 333,
334, 341, 346, 360, 390
viaţă, 21, 25, 66, 87, 97, 102, 110,
116, 119, 128, 131, 143, 147,
165, 179, 181, 194, 261, 288,
289, 295, 297, 311, 333, 334,
335, 337, 339, 341, 342, 353,
360, 363, 369, 379, 386
viclean, 18, 64, 100, 172, 179, 236,
246, 311, 344, 377
vicleşug, 19, 74, 83, 103, 128, 131,
133, 140, 168, 172, 178, 298
Victoria, Tomás Luis, 45
vin, 188
vindeca, 25, 66, 188, 388
vindecare, 139
viu, 25, 31, 80, 89, 91, 101, 103,
111, 114, 149, 165, 172, 178,
181, 194, 204, 210, 211, 217,
250, 308, 322, 324, 325, 330,
338, 341, 349, 377, 384
Vivaldi, Antonio, 50
Vogler, Georg Joseph, 50
vorbă, 34, 35, 58, 139, 176, 180,
204, 243, 291, 301, 311, 318,
333, 335, 336, 337, 338, 340,
341, 342, 368, 390
vrajă, 184
vrăjmaş, 20, 21, 23, 25, 26, 67, 68,
70, 87, 88, 89, 91, 97, 107, 111,
116, 119, 120, 141, 147, 154,
~ 421 ~
176, 177, 178, 181, 186, 187,
190, 196, 203, 208, 214, 223,
236, 237, 240, 243, 246, 259,
260, 261, 262, 268, 286, 298,
301, 303, 305, 318, 329, 341,
369, 379, 380
vreme, 120, 209, 287, 340
vrere, 116, 313
Vulgata, 14
Walmisley, Thomas Attwood, 50
Walton, William, 50
Webb, Jimmy, 50
Weisgall, Hugo, 50
Wesley, Samuel Sebastian, 50
White, Robert, 50
Williams, Ralph Vaughan, 51
Wyner, Yehudi, 51
Zabulon, 206
zdrobit, 128, 247, 301, 302
Zebah, 247
Zeeb, 247
zel, 101, 124, 137, 350
zidi, 125, 163, 171, 237, 337, 338,
346, 392, 394
zidire, 112, 258, 287, 294, 352
ziditor, 352
ziuă, 93, 97, 128, 136, 142, 147,
150, 180, 190, 229, 233, 261,
264, 266, 287, 288, 311, 337,
338, 353, 371, 379, 381