Istoria Institutiilor Juridice Curs IFR

ISTORIA INSTITUȚIILOR
JURIDICE
DR.
CODRUŢA-ŞTEFANIA JUCAN
1
I. INTRODUCERE
Dragi colegi,
Prezentul curs se doreşte a fi un ghid în descoperirea dreptului ca parte

componentă a societăţii umane, privit în evoluţia sa, un ghid în vederea folosirii
cursului tipărit aferent materiei, a familiarizării cu noţiunile elementare ale acesteia
şi în autoevaluarea periodică cu privire la modalităţile în care aţi reuşit să asimilaţi
pe parcursul semestrului noţiunile nou introduse. Cursul se doreşte a fi suport de
studiu individual pentru a vă facilita acoperirea noţiunilor de bază ale disciplinei în
contextul unui număr mai rar de întâlniri cu cadrul didactic decât cele pe care le au
studenţii unui curs cu frecvenţă zilnică.
I.1. Scopul şi obiectivele disciplinei

Materialul de studiu „Istoria instituțiilor juridice” este destinat studenţilor de la
specializarea Drept şi a fost elaborat în conformitate cu programa analitică a disciplinei, adaptată
formei de învăţământ frecvenţă redusă. Această lucrare poate fi utilă şi studenţilor de la cursurile
cu frecvenţă de la specializarea Drept, precum şi celor de la specializări înrudite sau care au
inclus acest obiect de studiu în planul de învăţământ.
Scopul acestui material este de a vă asigura un suport informaţional care să reprezinte o

bază teoretică, pe care să o puteţi folosi cu încredere în cadrul activităţilor de învăţare ale
disciplinei Istoria generală a dreptului şi să ofere o imagine generală a acestei ramuri de drept.
Obiectivul principal este acela de a vă familiariza cu aspectele generale ale evoluţiei

dreptului, în condiţiile în care această ramură a societăţii umane a cunoscut un traseu interesant
de la formarea sa până în prezent, independent sau în strânsă legătură cu evoluţia statală.
Înţelegerea mecanismelor de funcţionare a instituţiilor juridice privite din perspectivă istorică
asigură o mai bună înţelegere a situaţiei lor actuale, a formării lor treptate, a unor surprinzătoare
reminiscenţe din alte epoci în structurile juridice contemporane.
Obiective specifice. După studierea acestui curs, veţi fi capabili şi mai bine pregătiţi:
1. să cunoaşteţi modul de formare a statului şi apariţia primelor sisteme de drept;

2. să vă familiarizaţi cu primele sisteme de drept, respectiv a primului cod juridic cunoscut
– Codul lui Hammurabi prin prisma dreptului mesopotamian şi a celui egiptean;
2
3. să deprindeţi primele principii de funcţionare a dreptului pornind de la experienţa
antichităţii – dreptul Greciei antice;
4. să observaţi particularităţile specifice dreptului indian antic şi modalitatea de conservare
a acestuia până în prezent;
5. să aprofundaţi elemente de drept iudaic, încadrându-le nu doar în istoria instituțiilor
juridice în general cât şi în experienţa dreptului contemporan;
6. să puteţi privi în mod detaşat elementele de drept islamic, în cadrul unui spirit de
toleranţă izvorât din înţelegerea fenomenului juridic specific acestuia;
7. să dobândiţi capacitatea de identificare a primelor elemente juridice ale Europei, cu
specificul acestora – mixtura drept roman şi creştinism în contextul formării primelor
state medievale şi a unui nou sistem de drept, cel feudal;
8. să distingeţi elementele specifice dreptului în epoca Renaşterii, precum şi o privire asupra
unui element specific – procesele vrăjitoarelor şi instrumentarea acestora, compararea cu
proceduri contemporane;
9. să puteţi purta o discuţie cu privire la formarea statului şi dreptului modern, cauzele
transformărilor care au dus la naşterea acestora;
10. să identificaţi în cadrul sistemelor actuale de drept pe cele ale unuia dintre marii
întemeietori ai instituţiilor şi sistemelor juridice moderne – Napoleon;
11. să evidenţiaţi trăsăturile specifice ale structurilor juridice şi statale ale Franţei, ca sistem
model pentru cel al ţării noastre;
12. să evidenţiaţi trăsăturile specifice ale unui sistem specific şi complet diferit – statul şi
dreptul anglo-saxon (Anglia, SUA);
13. să comparaţi cele două tendinţe interbelice: democraţie şi totalitarism de extremă dreaptă;
14. să punctaţi elementele specifice ale dreptului şi caracteristicile acestuia în cadrul
regimurilor totalitare comuniste.
I.2. Cerinţe preliminare

Acest material introduce în bagajul dvs. de cunoştinţe noţiuni şi elemente relativ noi,
unele dintre ele complet necunoscute pentru toţi studenţii. Unele dintre aceste noţiuni vă sunt
cunoscute din viaţa cotidiană, dar după ce veţi parcurge acest material veţi înţelege mult mai bine
aceste noţiuni, veţi înţelege termenii pentru care vă veţi da seama că uneori aveaţi un înţeles
eronat sau diferit de cel pe care îl acordă dreptul în general sau că înţelesul unor noţiuni au
suferit modificări semnificative în decursul istoriei.
Cu toată noutatea acestui material, cunoştinţe de bază similare veţi dobândi în studiul
Teoriei generale a dreptului, Dreptului roman, Istoriei Statului şi Dreptului Românesc. De
asemenea, acest material vine ca o introducere în aspecte legate de toate ramurile de drept.
3
Desigur, din perioada liceului vă vor fi utile o serie de cunoştinţe de istorie, fără ca
absenţa unor noţiuni care exced culturii generale să reprezinte un impediment în parcurgerea şi
absorbirea prezentei discipline şi a informaţiilor introduse de aceasta.
De asemenea, având în vederea analiza extrem de complexului drept roman în cadrul

unui curs amplu, distinct de celelalte similare, nu vom insista asupra acestei epoci şi acestui
sistem de drept, nu din neglijarea importanţei acestuia, ci din considerente de sinteză şi spaţiu
disponibil.
I.3. Conţinutul materialului de studiu

Spre deosebire de cursurile tradiţionale, prezentul material de studiu este organizat pe
unităţi de studiu, specificul şi raţionamentele acestei abordări fiind prezentate în recomandările
de studiu indicate la punctul următor.
Unităţile de studiu menţionate sunt în număr de 14 şi sunt organizate după cum urmează:
Primele două dintre ele reprezintă introducerea în problematica istoriei instituțiilor

juridice – apariţia statului şi dreptului, primele norme juridice cunoscute şi primele coduri
cunoscute, precum şi aspectele de drept ale Egiptului antic.
Unităţile de studiu nr. 3 şi 4 rămân în sfera studierii dreptului antic, prin analizarea
sistemelor de drept din Grecia antică şi India antică, cu abordarea prin raportare la situaţia
prezentă a tuturor acestor sisteme de drept.
Următoarele unităţi vor avea drept obiect două sisteme de drept oarecum excentrice sferei
Europei, respectiv observarea particularităţilor dreptului iudaic şi a celui islamic.
Unităţile 7 – 8 vor avea în vedere Europa medievală şi cea a Renaşterii, respectiv epoca
modernă, prin observarea sistemelor de drept ale epocilor aferente, cu observarea unui studiu de
caz extrem de bine documentat – procesele vrăjitoarelor.
De la unitatea 9 până la unitatea 12 vom trece la observarea caracteristicilor sistemelor

democratice ale Europei moderne, cu cele două tendinţe conturate acum în mod evident, care
marchează şi distincţia juridică de azi între dreptul de tip francez şi cel de tip anglo-saxon.
Unitatea 13 va analiza perioada interbelică şi confruntarea sistemelor democratice mai

sus amintite cu altele de o tendinţă totalitară evidentă, cea a statelor de naţionaliste de extremă
dreaptă, în timp ce unitatea ultimă, cu nr. 14, va avea drept obiect o altă faţetă a totalitarismului,
cea a regimurilor comuniste.
4
I.4. Recomandări de studiu
Important pentru prezentul material este faptul că reuşeşte să combine învăţarea alături de
cadrul didactic cu învăţarea individuală a studentului, care având în vedere forma de învăţământ
frecventată poate avea dificultăţi cu gestionarea timpului.
Prezentul manual doreşte să vă asigure o modalitate comodă şi plăcută de parcurgere a

materiei, într-o formă mai lipsită de convenţional, dar în acelaşi timp mai organizată. Această
formă de prezentare a materialului nu exclude munca individuală, participarea studentului şi a
cadrului didactic, prezenţa acestuia fiind în continuare necesară, dar uşurează sarcinile de lucru
ale studentului.
După cum veţi observa pe partea stângă a textului există o bandă lipsită de text, care are
un dublu rol – pe de o parte, permite inserarea unor pictograme atractive şi sugestive, iar pe de
altă parte transformă acest curs într-un caiet de notiţe, deoarece studentul poate în spaţiul destinat
acestui scop să îşi facă notiţele necesare, să îşi noteze întrebările sau să facă observaţii pertinente
cu privire la conţinutul parcurs, precum şi orice fel de menţiuni consideră necesare. Această
modalitate de abordare vă implică pe dvs., colegii noştri studenţi, şi mai mult în procesul de
învăţare, uşurând şi facilitând absorbirea cunoştinţelor.
De aceea, încurajarea mea este să folosiţi acest spaţiu destinat special dvs.!
În ceea ce priveşte posibilităţile de autoevaluare oferite de acest curs vă îndemn să le

folosiţi cu încredere, în măsura posibilului chiar după finalizarea studiului, deoarece un astfel de
comportament vă va ajuta să reţineţi mai uşor şi să consumaţi apoi mai puţin timp pentru
pregătirea finală.
Spaţiul acordat dvs. include uneori mici exerciţii, teme de reflecţie etc. Pentru unele
dintre ele, a căror rezolvare ar fi mai utilă dacă s-ar face în scris am precizat spaţiul păstrat
special la finalul unităţii de studiu.
Pentru a vă uşura munca şi a face mai agreabil contactul cu materialul de studiat am

identificat o serie de imagini care vor favoriza memorarea şi vor reprezenta semne de atenţionare
cu privire la conţinutul enunţului din partea stângă a materialului.
Ghidul imaginilor folosite în banda din partea stângă a textului:
Semnifică necesitatea de a fi mai atenţi, uneori necesitatea de a memora bucăţica

de text corespunzătoare din partea dreaptă. Indică un enunţ important, de reţinut.
!!! 5
X.1. I Reprezintă semnul şi indicarea „Introducerii” unităţii de învăţare, cu o
prezentare succintă a temei ce urmează a fi studiată.
Am încercat să estimăm timpul necesar parcurgerii unităţii de învăţare, o scurtă

autoevaluare disponibilă pentru fiecare dintre aceste unităţi, precum şi o trecere în revistă a bibliografiei
obligatorii aferente, acest cuantum reprezentând timpul dvs. de studiu pentru unitatea de învăţare.
Imaginea alăturată va indica de fiecare dată când va apare faptul că în

partea dreaptă a materialului se expune subiectul propriu-zis al unităţii de învăţare, respectiv
aspecte teoretice, exemplificări, sarcina de învăţare – posibile teme de reflecţie atunci când este
cazul, activităţi de învăţare.
Bine-cunoscutul simbol alăturat vă indică faptul că aţi ajuns cu materialul de

studiu la finalul studiului, care cuprinde eventuale concluzii şi cuvintele-cheie care corespund
unităţii de studiu.
6
Orice fel de curs sau material de pregătire are şi trebuie să aibă şi o
bibliografie obligatorie aferentă, care trebuie să fie studiată de către cei care doresc performanţă,
dar şi bibliografie suplimentară, care poate fi studiată de către cei interesaţi. Întotdeauna aceste
recomandări bibliografice vor fi însoţite de pictograma alăturată. Alături de acestea vor fi
indicate anumite link-uri către site-uri cu informaţii utile sau interesante, atunci când aceste au
un nivel calitativ care să se preteze unui curs universitar.
Resurse de învăţare
Prezentul curs are la bază, în mod evident, anumite cunoştinţe de istorie universală.
Evident, lipsa acestora nu reprezintă un impediment în studiul acestei discipline, deoarece fiecare
dintre unităţile de studiu are o mică introducere cu caracter istoric pentru a încadra în contextul
general al societăţii respective, domeniul dreptului. Evident, de mare ajutor sunt cunoştinţele pe
care le veţi obţine la Teoria generală a dreptului, Drept roman, Introducere în dreptul civil sau
Drept constituţional. Ţinând cont însă de amploarea cursului şi de diversitatea instituţiilor
juridice care pot fi tratate, sub anumite aspecte acest curs va anticipa o partea dintre elementele
cu care urmează să vă familiarizaţi pe parcursul viitorilor ani de studiu, drept urmare demersul
dvs. viitor de studiere a dreptului în general va fi uşurat prin studierea noţiunilor acestui curs. De
asemenea, elemente importante vor fi legate de Istoria statului şi dreptului românesc, prin
conexiunile pe care le puteţi crea.
I.5. Recomandări privind autoevaluarea

Autoevaluarea este foarte importantă pentru dvs. scopul acesteia fiind de a vă indica
aspectele interpretate sau reţinute eronat, de a corecta aceste erori şi reprezintă un pas spre
viitoarea unitate de studiu.
Întotdeauna evaluarea cunoştinţelor, indiferent de domeniu, are două componente: pe de

o parte există autoevaluarea permanentă făcută de fiecare dintre voi, iar pe de altă parte există
evaluarea tutorelui, care este periodică (prin testările existente pe parcursul semestrului) şi finală,
respectiv evaluarea făcută după finalizarea tuturor unităţilor de studiu, care împreună cu celelalte
7
componente ale evaluării vor oferi studentului răspunsul necesar cu privire la gradul de
aprofundare a domeniului drept administrativ – partea generală.
Veţi putea observa că există la finalul fiecărei unităţi de studiu mici caşete care au drept
scop autoevaluarea dvs. Răspunsurile minimale la întrebările menţionate sau problemele ridicate
la finalul fiecărei unităţi de studiu vor fi găsite în prezentul manual - ghid.
Evaluarea finală va consta într-o pondere de 60% din lucrarea scrisă, de la finalul
semestrului, din cadrul unei întâlniri stabilite în funcţie de calendarul examenelor din intervalul
de sesiune legală, adoptat de Senatul Universităţii, 20% din evaluările semestriale, periodice mai
sus amintite, restul de 20% constând în evaluarea unor lucrări, referate, prezentări făcute pe
parcursul semestrului, în funcţie de tema aleasă în mod liber de fiecare dintre dvs.
Pictograma specifică acestei părţi a fiecărei unităţi este bufniţa, pentru un motiv simplu:
această pasăre, departe de a fi fost considerată malefică sau aducătoare de rele, a fost în istorie
cel mai utilizat simbol al înţelepciunii, înţelegerii şi cunoaşterii, pe care sperăm să le deprindeţi
prin parcurgerea prezentului manual.
Întregul curs este redactat într-un limbaj cât mai accesibil, în scopul unei înţelegeri cât
mai facile, fără a încerca însă să evităm, din contră chiar, limbajul de specialitate al domeniului
dreptului, un limbaj atât de specific şi pe care trebuie să vi-l însuşiţi.
Acestea fiind spuse, dragi studenţi, vă urăm succes în demersurile dvs. de lecturare,
înţelegere, asimilare şi cunoaştere a istoriei generale a dreptului! Prin acest curs, dar şi prin
prezenţa noastră de la seminarii, vă vom fi alături în acest demers.
8
Spațiul studentului
UNITATEA DE STUDIU NR. 1
Introducere. Formarea statului, formarea dreptului.
Primele oraşe-state
1.1. I 1.1. Introducere

Această unitate de studiu, prima dintre cele 14 care alcătuiesc
prezentul curs, reprezintă o introducere în domeniul care urmează a fi
studiat – Istoria generală a dreptului. Scopul său este de a defini
noţiunile de bază cu care vom lucra în cadrul acestei discipline,
respectiv aceea de stat şi drept, precum şi de a oferi informaţii legate de
modalitatea în care s-au cristalizat primele oraşe-state, forma dobândită
de acestea, primele noţiuni de drept şi relaţia acestuia cu statul.
Durata de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore.
1.2. Obiectivele unităţii de studiu

- să cunoaşteţi modul de formare a statului şi apariţia primelor sisteme
de drept;
- să fiţi capabili să definiţi noţiunile de stat şi drept şi interelaţionările

dintre acestea;
- să dobândiţi cunoştinţe legate de primele oraşe-state şi modalitatea de

apariţie a acestora.
9
1.3. Subiect
1.3.1. Definiţii:
- vom urmări liniile majore de dezvoltare a două elemente

esenţiale pentru dezvoltarea umanităţii, elemente care s-au
întrepătruns în permanenţă în decursul istoriei:
1. STATUL
2. DREPTUL
- între cele două noţiuni nu există o suprapunere perfectă –

!!! posibil să existe elemente de drept fără stat, dar invers
suprapunerea este totală. Un stat presupune existenţa unui
set de norme care îi reglementează organizarea şi
funcţionarea.
 STATUL:
- “instituţie politico-administrativă a societăţii în frunte cu un

guvern şi cu organele acestuia, cu ajutorul cărora se asigură
funcţionarea vieţii sociale pe un anumit teritoriu; ţară”, dar
şi “teritoriul şi populaţia asupra cărora îşi exercită
autoritatea această organizaţie”
Vom avea în vedere ambele accepţiuni.
 DREPTUL:
- ansamblul normelor juridice care reglementează

funcţionarea unei societăţi
1.3.2. Metodologie - combinarea a trei criterii:
- geografic
- instituţional
- cronologic: antichitatea, evul mediu, epoca modernă şi

epoca contemporană
10
Spațiul studentului În funcţie de epocă, în fiecare dintre zonele geografice pe care
le vom avea în vedere, fiecare dintre statele respective şi instituţiile lor
juridice vor avea caracteristicile proprii.
Astfel, apariţia primelor forme de stat este concomitentă cu

apariţia primelor elemente de drept, uneori fiind precedată de diverse
cutume sau obiceiuri care prin legiferare au devenit norme juridice,
norme de drept.
1.3.3. Apariţia statului – factori care au determinat:
1.3.4. Evoluţia societăţii omeneşti:
11
Spațiul studentului 1.3.5. Primele oraşe-state:
- sunt atestate arheologic în primul rând – forma în teren: tell
- apar în zona supranumită semiluna fertilă, care corespunde

aproximativ în prezent Orientului apropiat (estul Mării
Mediterana), Orientului mijlociu (nordul Golului Persic) şi
Anatoliei (Turcia de azi)
Figura 1 - Sursa imaginii: National Geographic, Romania, iunie 2011 – Semiluna

fertilă.
1.3.5.1. ANATOLIA
Din Podişul Anatolian provin numeroase descoperiri care atestă

existenţa unor comunităţi umane organizate. În faza cercetării
arheologice se află şi situl de la Göbekli Tepe (datare: 9600 – 8200 a.
Chr.), în ipoteză cea mai veche aşezare proto-urbană. Conform aceloraşi
cercetări se pare că “motorul” formării acestor comunităţi nu a fost unul
economic sau de altă natură, motivele fiind de ordin cultic, religios,
12
Spațiul studentului constituirea comunităţilor având drept scop edificarea locurilor de cult
şi realizându-se în jurul acestor temple sau sanctuare.
ÇATAL HÜYÜK
- datarea: 7400-6200 a. Chr.
- suprafaţa: 32 acri, calcule estimative: 10.000 locuitori, considerat de

mulţi primul oraş-stat
- analiza osteologică indică o dietă foarte echilibrată
- ceramică pe toate nivelele arheologice
- folosirea metalelor
- structuri arhitecturale coerente, preocupări pentru igiena

locuirii
- altare şi temple (prezenţa unei divinităţi cu cap de taur)
- decoraţie bogată, simbolistică (indică gradul de abstractizare al

gândirii), picturi murale, statuete
- declinul şi dispariția din cauze necunoscute, noua locaţie de

dincolo de râu complet diferită
- ceramica bogată combinată cu prezenţa metalelor (prelucrare

incipientă) indică un neolitic târziu – calcolitic timpuriu
Pe internet poate fi accesat site-ul oficial al sitului arheologic:

http://www.catalhoyuk.com/ - Çatal Hüyük
1.3.5.2. PALESTINA – JERICHON
– civilizaţia natufiană
- oraş situat la 16 km în nordul Mării Moarte, pe malul Iordanului
- structuri arhitecturale complexe, prezenţa animalelor domestice,
- prezenţa unui cult al strămoşilor, clădiri cu rol religios
- există şi alte aşezări grupate toate în jurul Jerichonului, care foarte

probabil depindeau de acesta ca de un centru
13
1.4. Cuvinte-cheie, concluzii

Stat, drept, oraş-stat, semiluna fertilă, Çatal Hüyük, Jerichon
Statul şi dreptul sunt două noţiuni care au evoluat în paralel,

dreptul prin normele sale de convieţuire premergând probabil apariţia
statului în forma sa incipientă, cea de oraş-stat.
Primele aşezări umane s-au format în zone prielnice sub aspect

geografic, respectiv climatic, pedologic, cel mai reprezentativ teritoriu
fiind aşa numita şi deja celebra semilună fertilă. Aceasta este zona în
care aşezările umane au ajuns la un nivel suficient de dezvoltare încât
să formeze primele aglomerări, care în timp au dobândit trăsături tot
mai pregnante de factură urbană.
Toate acestea ar fi fost imposibil de construit şi edificat fără

existenţa unor minime reguli de funcţionare şi convieţuire, care
reprezintă totodată primele reguli cu caracter juridic.
1.5. Bibliografie
Gh. Boboş, Statul şi dreptul în civilizaţia și cultura universală, ed.
Argonaut, Cluj-Napoca, 2006;
Alexandru Diaconescu, Mari civilizații ale Orientului antic, ed.

Accent, Cluj-Napoca, 2001;
Cambridge Ancient History, Cambridge University Press, 1982;
Les Cahiers de science & vie, Aux origines du Sacre et des dieux, no.
125, aug. – sept. 2011.
TEST DE AUTOEVALUARE
Explicați prin cuvintele voastre care este relația dintre stat și drept și
cum se manifestă aceasta.
14
Spațiul studentului UNITATEA DE STUDIU NR. 2
Dreptul în Mesopotamia. Dreptul în Egiptul antic

Prezenta unitate de studiu are drept scop familiarizarea
studenţilor cu două civilizaţii ale Antichităţii din multe puncte
enigmatice încă şi drept urmare, cu atât mai pasionante, nu doar
pentru cercetătorii de azi, ci şi pentru toate persoanele înzestrate cu
un minim de curiozitate. Este vorba despre Mesopotamia şi
civilizaţiile care au înflorit în această zonă şi despre Egiptul antic şi
caracteristicile specifice ale acestuia.

- să vă familiarizaţi cu primele sisteme de drept, respectiv a primului
cod juridic cunoscut – Codul lui Hammurabi prin prisma dreptului
mesopotamian şi a sistemului de drept egiptean;
- prevederi specifice şi caracteristicile conţinutului Codului lui

Hammurabi;
- sistemul juridic al Egiptului antic.
2.3. Subiect
2.3.1 MESOPOTAMIA
2.3.1.1. Aşezarea geografică
- întreaga regiune s-a remarcat ca mare producătoare de cereale,

bazată pe un sistem foarte complex de irigaţii;
15
Spațiul studentului - populaţiile care locuiesc acest teritoriu: sumerienii, asirienii,
babilonienii;
- reprezintă din punct de vedere geografic, zona situată între fluviile

Tigru şi Eufrat;
Figura 2 - Sursa imaginii:http://www.israel-a-history-of.com/map-of-ancient-

mesopotamia.html
2.3.1.2. Organizarea statală
- organizarea politică: iniţial neunitară sub forma oraşului-stat,

evoluând apoi în regate şi imperii
- pe acest teritoriu s-au succedat în realitate mai multe civilizaţii,

distincte, dar care au avut acelaşi fundament, suprapunându-se ulterior,
în timp, cu menţiunea că pe anumite intervale temporale ele s-au
dezvoltat în paralel
- primele şi cele mai preţioase informaţii provin din listele de regi

păstrate, originare din Sumer, Assiria, Babilon, dar şi din temple ca
templul lui Enlil din Nipur
- anterior acestor dinastii, zona a fost populată cu oraşe-state, cu

structuri organizatorice, socio-economice şi politice proprii – ex. Ubaid,
Uruk (Erech în VT), Jamdat Nasr, Ur, Eridu (cunoscut ca unul dintre
cele 5 oraşe existente înaintea Potopului (atestat în oraşul Ur arheologic
16
Spațiul studentului de un strat compact de aluviune cu grosimi ce variază între 16 şi 25 m,
datat în jur de 3500 a. Chr.) şi la acea dată fiind probabil în legătură
directă cu Golful Persic), Nippur, Unna, Ninive, Hassuna, Lagash etc.
- toate aceste oraşe sunt situate pe căi de comunicaţie fluviale, dar la

distanţe care indică independenţa lor
- sistemul de conducere din oraşele-state? - există încă numeroase

!!! discuţii între forme “democratice” ale cetăţenilor sau sistem autocratic,
familial
2.3.1.3. SUMER şi AKKAD
Conducătorul
- numit lugal are putere supremă, fiind proprietar al oraşelor şi

locuitorilor acestora
- foarte posibil, această poziţie era transmisă ereditar
- instituţia conducătorului pare a fi diferită de cea a marelui preot
- atestaţi unii astfel de conducători: Naram-Sin, Sargon.
Templele
- deţin mari proprietăţi funciare – sunt considerate a fi proprietate

a zeului
- personalul numeros presupune costuri de întreţinere foarte

ridicate, dar care asigură pe de altă parte toate produsele
necesare pentru temple – sistem autarhic, autosuficient
Treptat, posesiunile se extind şi întreaga stăpânire devine imperiu.
2.3.1.4. IMPERIUL BABILONIAN
- constituit treptat prin cuceriri – moştenirea ereditară pe linie

masculină a tronului permite consolidarea unei dinastii
Hammurabi
- cel mai semnificativ membru al acestei dinastii
- continuă politica de cuceriri teritoriale
17
Spațiul studentului - numeroase informaţii provin din scrisorile regelui, inscripţii la
care se adaugă celebrul lui “cod de legi”
- o structură organizatorică ierarhizată, foarte complexă
- proprietar al tuturor terenurilor prin scrisori s-au păstrat dovezi ale

modalităţii de administrare a domeniului său
Codul lui Hammurabi
- este în realitate precedat de sistemul legislativ sumerian (legile lui

Ur-Nammu cca. 2050 a. Chr.), de legile lui Eshnunna (cca. 1930 a.
!!! Chr.) şi ale lui Lipit-Ishtar (cca. 1870 a Chr.), astfel încât deşi
rămâne o realizarea extraordinară, nu mai este doar singurul cod,
însă este cel mai cunoscut pentru această epocă
- datare: aprox. 1700 a. Chr.
- compus din 3 părţi:
- este o invocare a tuturor numelor

regelui şi a divinităţilor
- codul propriu-zis
- epilogul, de fapt un blestem

pentru cei care nu respectă legile
Delicte
21. Dacă cineva face o gaură în zidul

unei case, să moară şi să fie îngropat
lângă gaura respectivă.
22. Dacă cineva săvârşeşte o tâlhărie şi este prins,
să moară.
Figura 3 – stela de diorit ce poartă inscripţionat Codul lui Hammurabi – Sursa imaginii:
http://wdict.net/word/code+of+hammurabi
18
Spațiul studentului 23. Dacă făptaşul n-a fost prins, omul care a fost jefuit să declare în faţa
zeului tot ce a pierdut, iar comunitatea pe teritoriul căreia s-a produs jaful
să înlocuiască cele pierdute.
196. Dacă un om liber scoate ochiul fiului unui alt om liber, să i să scoată
lui ochiul.
197. Dacă rupe osul unui om liber, să i se rupă lui osul.
198. Dacă distruge ochiul unui muşkenum sau îi rupe un os, să plătească
o mână de argint.
225. Dacă un medic a făcut o intervenţie chirurgicală însemnată cu un

cuţit de bronz şi îl vindecă pe cel bolnav sau dacă îi taie arcada şi-i
vindecă ochiul, să primească zece sicle de argint pentru aceasta.
218. Dacă un medic a făcut unui om o intervenţie chirurgicală cu un cuţit

de bronz şi a provocat moartea omului sau dacă i-a tăiat arcada cu cuţitul
de bronz şi a distrus ochiul omului, să i se taie mâna.
229. Dacă un arhitect a construit o casă, iar opera lui n-a fost trainică,
astfel încât casa pe care a construit-o s-a dărâmat, provocând moartea
stăpânului casei, arhitectul acela să fie omorât.
230. Dacă dărâmarea casei a produs moartea fiului stăpânului acelei case,
să fie omorât fiul arhitectului.
231. Dacă a provocat moartea unui sclav al stăpânului casei, acestuia să-i
dea un sclav în loc.
Debite, datorii
226. Dacă un datornic care se află ca zălog în casa creditorului său moare
de pe urma bătăilor sau a muncii la care a fost supus, stăpânul debitorului
să facă dovada acestui lucru; dacă este vorba de fiul unui om liber, atunci
să moară fiul creditorului, iar dacă e vorba de sclavul unui om, atunci
creditorul trebuie să plătească 1/3 de mână de argint şi pierde în acelaşi
timp tot ce a dat ca împrumut.
227. Dacă cineva îşi vinde, din pricina datoriilor, soţia, pe fiul sau pe
fiica în schimbul unei sume de argint sau îi dă ca zălog creditorului său, ei
trebuie să slujească doar timp de trei ani în casa cumpărătorului sau a
creditorului lor; în anul al patrulea trebuie să fie eliberaţi.
19
Spațiul studentului Sunt norme juridice care consacră legea talionului, dar pe de altă
parte şi prezumţia de nevinovăţie într-o formă incipientă, elemente de
dreptul familiei, aspecte privind dreptul de proprietate (sclavi etc.), furt,
dar şi norme de drept comercial.
2.3.2 EGIPTUL ANTIC
2.3.2.1. Statul
- aşezarea geografică: în nord-estul Africii, cu ieşire la Marea

Mediterană şi Marea Roşie, de-a lungul Văii Nilului, întreaga zonă
depinde de oscilaţiile debitelor fluviului
- cele mai vechi urme de locuire – 500.000 a. Chr.
- iniţial erau două formaţiuni statale: Egiptul de sus şi Egiptul de

jos, unificate probabil de către semi-legendarul rege Menes
2.3.2.2. Dinastiile egiptene
- modalitatea de abordare de către cercetători a istoriei Egiptului

este în funcţie de dinastiile care s-au succedat în acest stat (bazate
pe o listă a faraonilor întocmită de către Manethon şi pe
descoperirile arheologice, care o confirmă în mare parte), pentru
care avem datări tot mai precise, fiind identificate tot mai multe
dinastii, redate foarte succint în cele ce urmează:
- dinastia I – începe c. 3000 – 2686 a. Chr.
- dinastiile III – VI – Regatul Vechi – etapă de înflorire şi cuceriri

teritoriale, consolidarea conceptului de divinizare a faraonului,
etapa construirii celor 3 piramide de la Gizeh: Khufu/Keops,
Khafre/Kefren şi Menkaura/Mykerinos (faraoni dinastia IV – c.
2613 - 2494)
- 2 perioade intermediare între Regatul Vechi şi cel Mijlociu şi cel

Mijlociu şi Nou (Egiptul cucerit de hicsoşi)
- Regatul Mijlociu – dinastiile XI – XIII – perioada clasică în

literatură
20
- Regatul Nou – sunt construite complexele arhitecturale de la
Luxor şi Karnak, mormintele din Valea regilor şi Valea reginelor
– epoca marilor faraoni: Tutmes, Hatshepsut, Amenhotep,
Akenathon şi Nefertiti, Tutankhamon (dinastiile XVIII - XX)
- dinastiile XXI – XXV – perioada intermediară III şi invaziile

nubiană şi assiriană
- Regatul Târziu – invazia persană (664-332 a. Chr.)
- Perioada greco-romană, a cuceririlor lui Alexandru Macedon,

dinastiile ptolemaice, cucerirea romană şi epoca bizantină (332 a.
Chr. – 642 p. Chr.)
2.3.2.3. Faraonul egiptean = zeu
- nu doar fiu al unei divinităţi sau intermediar între umanitate şi zei
- îndatoriri religioase
- supranumit şi “stăpân al adevărului” – cel puţin la nivel teoretic

funcţii juridice, însă sunt foarte puţine informaţii care să relateze
astfel de situaţii – transferă aceste atribuţii către vizir sau diverşi
alţi înalţi funcţionari
- unele surse (“Povestea ţăranului bun de gură”) – judecata ajungea

la faraon după 8 grade de jurisdicţie
- în numele lui se făceau jurămintele şi legămintele
- are în mod evident atribuţii legislative
2.3.2.4. Administraţia – sector strâns legat de drept în Egiptul antic
- cele două foste părţi ale statului – Egiptul de sus şi cel de jos sunt
conduse de la nivel central, foarte rar numit câte un
guvernator/vizir distinct pentru fiecare dintre ele
Administraţia centrală – faraonul
- o adevărată ideologie care îl înconjoară
- responsabil pentru binele oamenilor, dar şi ale zeilor
21
Spațiul studentului - atribuţiile sale juridice şi legale – delegate vizirului, iar cele
sacerdotale – delegate preoţilor
- posibil emite decrete (ex. protejarea proprietăţii unor temple) sau

concepe anumite reforme legale, dar dificil de afirmat dacă are şi
iniţiativa acestor acte
- are rol politic, juridic şi militar - ?efectiv/decorativ
- numeşte preoţii şi funcţionarii, deşi teoretic toate aceste funcţii se

transmit ereditar, în familie
- deţine mari domenii funciare
Administraţia centrală – vizirul (termen convenţional, ales prin

similitudine!)
- unele izvoare, surse istorice îl menţionează pe acesta ca fiind

conducătorul de facto al Egiptului, uneori rudă cu faraonul
- cel mai înalt funcţionar administrativ şi juridic, executor al

faraonului – conduce atât “casa regelui” (inclusiv tezaurul), cât şi
administraţia şi funcţionarii
- importanţa protocolului şi birocraţiei – numeroase documente

scrise şi arhivă pentru păstrare
- atribuţii şi în ceea ce priveşte coordonarea irigaţiilor
Administraţia locală – nome şi “primari”
- teritoriul împărţit în districte, numite de greci nome, iar de egipteni

sepat
- există supervizori la nivel local – atribuţii:
- controlul resurselor
- colectarea taxelor
- recrutarea forţei de muncă pentru proiectele statului
- sistemul nu este unitar, inclusiv numele funcţiei este diferit
- răspund direct în faţa vizirului
22
Spațiul studentului - consilii locale întrunite la cererea funcţionarului sau preotului
pentru soluţionarea unor probleme juridice
Sectoare speciale ale administraţiei – religios şi militar
- vizirul deţine diverse atribuţii în acest domeniu, dar...
- templele au o foarte mare autonomie decizională şi administrativă,

precum şi putere economică
- armata, instituţie permanentă este condusă de un

“supraveghetor”/general
- totul indică existenţa unui sistem administrativ complex, bine

închegat, cu evidenţă constantă a plătitorilor de taxe şi impozite şi
a plăţilor făcute – informaţii despre abuzuri ale unor funcţionari –
legislaţia lui Horemheb
- importanţa acestui aparat administrativ – scribi şi registre cu

terenuri şi cirezi
2.3.2.5. Dreptul
- un stat de factura Egiptului antic – cu siguranţă avea norme de

!!! drept, curţi, judecători, poliţie
- frecvent – confuziune drept – administraţie
- teoretic, faraonul judecător suprem, practic – vizirul
- majoritatea decretelor prevăd măsuri pentru fondarea, protejarea

sau restaurarea proprietăţilor templelor
- foarte rar, alt scop – excepţie: decret Horemheb sancţionează

abuzurile funcţionarilor
- stabileşte curţi în scopuri juridice şi regulile lor de

funcţionare
- pot fi formate uneori din primari sau preoţii locului
- exemple de litigii:
- pentru recuperarea funcţiei sacerdotale deţinute,
23
Spațiul studentului - pentru obţinerea unor despăgubiri pentru un măgar
- jurământul - probă supremă şi de o importanţă majoră în dreptul

egiptean antic
- justiţia templelor – bazată pe oracole (statuile zeilor sau soluţii

comunicate prin preoţi sau scribi)
- exemple de reglementări de contracte în vederea căsătoriei,

precum şi modalităţile de împărţite a proprietăţii în caz de
moştenire sau divorţ – se încheie între tată şi viitorul ginere
Ex. bunurile se împart în 3 părţi: 1/3 copii, 1/3 soţie, 1/3 soţ
!!! - femeile deţineau capacitate juridică
- nu există dovezi scrise concrete despre un cod de legi coerent,

doar inscripţii fragmentare din morminte sau de pe piese
ceramice, astfel încât primul cod de legi – Manualul legal de la
Hermopolis – deja din epoca ptolemaică (sistem jurisprudenţial)

Hammurabi, faraon, vizir
Primele state care s-au constituit în perioada antichităţii sunt cele

care s-au succedat în teritoriul dintre Tigru şi Eufrat, respectiv în zona
mesopotamiană. Dintre acestea, semnificativ din punct de vedere al
istoriei dreptului este Imperiul babilonian, de unde provine unul dintre
primele coduri juridice cunoscute, cel al lui Hammurabi cu celebra sa
lege a talionului.
Egiptul antic, deşi îndelung cercetat şi studiat rămâne în

continuare o civilizaţie misterioasă care mai are multe informaţii ascunse
nouă. În ceea ce priveşte dreptul s-a evidenţiat până în prezent identitatea
care se făcea în epocă între administraţie şi drept, precum şi o serie de
„speţe” care ne-au parvenit.
2.5. Bibliografie
24
Spațiul studentului V. Hanga, Mari legiuitori ai lumii, Bucureşti, 1999;
Codul lui Hammurabi, Baia Mare, 2001;
Jean Deshayes, Civilizaţiile Vechiului Orient, Bucureşti, 1976;
Alexandru Diaconescu, Mari civilizaţii ale Orientului antic, ed. Accent,
Cluj-Napoca, 2001;
Mihnea Dan Radu, Dreptul roman al obligațiilor, ed. Argonaut, 2008, pag.
10-67;
Les Cahiers de science & vie, Le Nil de pharaons, no. 126, dec. 2011 –
ian. 2012;
http://www.francescoraffaele.com/ - un site foarte bine realizat privind
Egiptul antic.
Având în vedere normele juridice extrase mai sus din Codul lui
Hammurabi încercați să stabiliți câteva dintre caracteristicile acestui cod
de legi.
25
Dreptul în Grecia antică

Grecia antică este una dintre cele mai înfloritoare civilizaţii ale
antichităţii, deşi dezvoltată într-un cadru politic aproape haotic, civilizaţie
care a avut o influenţă semnificativă asupra întregii civilizaţii europene.
Aceasta este vizibilă inclusiv în domeniul dreptului, prin unele elemente
pe care le vom discuta în cele ce urmează.

- să deprindeţi primele principii de funcţionare a dreptului pornind de la
experienţa antichităţii – dreptul Greciei antice;
- să identificaţi elementele de procedură specifice Greciei antice, origine
pentru unele din sistemele juridice contemporane;
- să comparaţi situaţii concrete, exemplificate pe texte antice, prin
comparaţie cu situaţii actuale.
3.3. Subiect
3.3.1. Statele greceşti
Aşezare geografică – zonă peninsulară din sud-estul Europei,

precum şi insulele din jur din Marea Mediterană.
26
Spațiul studentului Problemă terminologică – Grecia antică nu a fost un stat unitar, ci un
conglomerat de cetăţi, oraşe-stat (polis, poleis)
- drept urmare, se pune întrebarea în ce măsură acest spaţiu a fost

!!! unul coerent şi unitar sau complet diversificat
Scurt istoric
- iniţial, mai multe poleis care controlează şi o parte din teritoriul din
jur
- anul 480/79 a. Chr. înfrângerea lui Xerxes, împăratul persan
- din diverse cauze începe marea expansiune colonială a oraşelor

greceşti: Italia, Spania -----> India (tendinţe existaseră şi anterior,
dar erau blocate de puterea Persiei)
- creşte importanţa Atenei – liga de la Delos (sanctuarul lui Apollo)
- epoca lui Pericles – bazată pe poziţia sa strategică şi minele

de argint
- cele mai importante oraşe greceşti din peninsulă: Atena şi Sparta,

dezvoltate pe direcţii diferite, ajung în conflict: războiul
peloponeziac 431 – 404 a. Chr., finalizat cu victoria Spartei
- după un timp, Sparta va lupta contra foştilor săi aliaţi, perşii –

războiul corintic
- ulterior se vor organiza confederaţii ale oraşelor greceşti – finalul:

cucerirea lui Filip II, regele Macedoniei şi apoi Alexandru
Macedon
Toate informaţiile provin mai ales din surse scrise, această epocă
reprezentând fiind începutul scrierii istoriei: Herodot, Thucidides,
!!! Xenophon, Diodor din Sicilia etc. sau filosofiei (ex. Platon, Aristotel)
coroborate cu numeroasele informaţii provenind din surse arheologice,
monede, inscripţii, scrieri ale oratorilor greci din epocă (echivalent cu un
avocat pledant – ex. Lysias, Isaios, Isokrates, Demosthenes etc.)
3.3.2. Dreptul
3.3.2.1. Generalităţi
27
- există divergenţe de opinii:
- autori care susţin existenţa unui sistem de drept unitar,

similar în toate cetăţile greceşti, bazat pe o spiritualitate
comună
- alţii, apreciază că fiecare dintre cetăţi are sistemul de

drept propriu
- cercetările arheologice şi textele din epocă indică reguli

diferite, chiar dacă ele corespund unei structuri juridice de
bază comune
- primele informaţii foarte vagi, legate de juridic: Homer
- etapă a unor procese, litigii desfăşurate strict oral (grecii

vor păstra o preferinţă în acest sens şi în perioadele
ulterioare)
- procedura foarte rar era scrisă, esenţială – oralitatea

litigiilor
Exemplul cel mai frecvent: Atena (atât datorită dezvoltării, cât şi datorită
informaţiei bogate provenind de aici).
- sec. VI-V a. Chr. – în Creta – Gortyn – legi scrise în piatră
ex.: succesiune, paternitate, divorţ, partaj, adulter, seducţie, regulamente

privind sclavii, sclavia pentru datorii, sclavia copiilor, legislaţie pentru
monetării, reguli legate de animale, grăniţuire etc.
- informaţii numeroase indică existenţa unei legislaţii

complexe, extrem de detaliate, reglementând cele mai
minore situaţii (unele poate chiar improbabile)
- o cantitate enormă de monumente litice inscripţionate cu

norme juridice
- posibil scop: nu doar pentru a impune respect, ci şi din

dorinţa de verificare reciprocă a celor care erau judecători
sau martori
28
Spațiul studentului Agora – piaţa centrală, locul unde se desfăşoară procesele, unde îşi ţin
avocaţii pledoariile, public, un spectacol în faţa judecătorilor, cu o doză
de formalism.
3.3.2.2. Dreptul atenian
3.3.2.2.1. ATENA
- zeiţa înţelepciunii, raţiunii, justiţiei, meşteşugurilor, strategiei
frecvent reprezentată împreună cu zeiţa
NIKE
3.3.2.2.2. Sistemul politic atenian
DEMOCRAŢIA
δημοκρατία – dēmokratía
„puterea poporului“ - δῆμος (dêmos)
„popor”
-
κράτος (Kratos)
„putere”
- fondator: Cleisthenes,
apoi Pericles
Toţi cetăţenii erau eligibili să

vorbească şi să voteze în
Adunare (rol legislativ), să
devină juraţi. Totuşi, ei sunt
toţi bărbaţi, din părinţi născuţi
în Atena, erau excluşi femeile,
sclavii, străinii (μέτοικοι /
metoikoi) şi bărbaţii sub 20 de
ani.
În concluzie – estimările
actuale –
29
Spațiul studentului minim 200.000 - maxim 400.000 locuitori 
minim 30.000 - maxim 60.000 cetăţeni.
3.3.2.2.3. EPOCA LUI SOLON – epocă arhaică, reprezintă baza

legislaţiei din etapa clasică a democraţiei ateniene
- legislaţia privind succesiunea – defunctul putea testa pentru

întreaga sa avere, dar legea permitea ca oricine să conteste un
testament, invocând faptul că testatorul ar fi fost “nebun, senil sau
sub influenţa unei femei”
- sistem de soluţionare a pricinilor cu juraţi
- acum apare tendinţa şi se impune necesitatea scrierii legii (mijl.

sec. VII a. Chr.) – sursă de corectitudine, justiţie, egalitate şi
stabilitate. Anterior acestui moment – legile erau... cântate.
- textele scrise păstrate – foarte multă procedură, prea puţin drept

substanţial. Cele două sisteme coexistă o perioadă.
3.3.2.2.4. Dreptul atenian
- legătura drept-religie
Impietatea = ofensă adusă unei divinităţi, foarte aspru sancţionată
(inclusiv jurământul fals – atenţie! Jurământul îl făcea partea sau unii

dintre martori dacă doreau să îi facă un bine şi doreau să pară mai
credibili. Martorii nu jurau de regulă, excepţie – omuciderea, când jură şi
ei. În aceste situaţii se consideră că erau ascultaţi şi sclavii sau femeile.)
În epoca clasică – dreptul devine un adevărat exerciţiu oratoric –

discursuri şi expunere publică a faptelor, sistem ce pune baza sistemului
de azi. Oratorii greci – foarte celebri, combină argumente juridice cu cele
filosofice, păstrate discursuri scrise.
Aspecte foarte importante deoarece pun bazele unor principii de drept

esenţiale azi (pe care uneori le luăm ca pe nişte aspecte de la sine
înţelese) – ex. dreptul fiecăreia dintre părţi de a-şi expune cauza şi de a fi
ascultată, importanţa căutării adevărului, relativitatea acestei noţiuni.
3.3.2.2.5. Exemple de norme juridice şi litigii din Atena

- drept succesoral
!!! 30
Spațiul studentului Litigiul dintre Appollodoros şi Phormion pentru administrarea proprietăţii
paterne a ultimului. Appollodoros, pierzând procesul împotriva lui
Phormion (v. Dem. xxxvi), îl dă în judecată pentru mărturie falsă pe
Stephanos, un martor al lui Phormion în primul proces. Appollodorus
pretinde că tatăl lui nu a lăsat un testament valid şi citează normele
juridice asupra condiţiilor de validitate ale unui testament – adoptată de
Solon (c. 594 a. Chr.) oricine poate dispune aşa cum doreşte de
proprietatea sa prin testament, dacă nu are băieţi, născuţi legitim şi dacă
mintea sa nu a fost tulburată de vârstă, nebunie, droguri/substanţe sau
boală, sau dacă a fost sub influenţa unei femei, constrâns sau privat de
libertate.
Legislaţia care ilustrează obligaţiile care incumbă rudelor atunci când

există o moştenitoare în familie. Cea mai apropiată rudă de sex masculin
era obligată să se căsătorească cu ea sau să îi găsească soţ, alcătuindu-i şi
o dotă. Dacă erau mai mulţi bărbaţi rude, cheltuielile se împărţeau. Dacă
erau mai multe moştenitoare, fiecare beneficia de acelaşi drept.
- căsătoria, adulterul
În acelaşi caz mai sus menţionat, Appollodoros discută chestiunea

legalităţii căsătoriei unei femei, ce are efect asupra legitimităţii copiilor
din căsătorie. Legea ateniană stabileşte că dacă o femeie este logodită
pentru căsătorie legitimă de către tatăl său, fratele de la acelaşi tată, de
către bunicul patern atunci copiii ei vor fi legitimi. Dacă nu există aceste
rude şi este moştenitoare, tutorele este cel care se va căsători cu ea, iar
dacă nu este moştenitoare cel desemnat de tutore.
Interzisă căsătoria atenienilor (femei/bărbaţi) cu străini – sancţiune:

pierderea drepturilor cetăţeneşti, confiscarea averii.
Repudierea soţiei adultere, divorţul şi excluderea de la viaţa cultică,

religioasă.
- cetatea
Cel care scoate din rădăcini un măslin (exceptând un scop sacru) din
moştenirea proprie chiar – sancţiune: amendă pentru fiecare măslin 100
drahme către tezaur şi 100 drahme către acuzator.
(explicaţie : durata de viaţa a unui măslin: 1500-2000 ani,

sunt exemplare foarte rare 3000 ani şi peste.)
31
Norme legate de construcţii şi urbanism.
Legislaţie financiară şi comercială atestată.
Legislaţie pentru protejarea monedei împotriva contrafacerii şi imitaţiei

de origine străină.
Legi împotriva tiraniei.
Norme de păstrare a curăţeniei, în special în locurile sacre.
- drept penal
Darea, primirea de mită şi instigarea la corupţie – sancţiune: privarea sa şi

a copiilor săi de drepturile cetăţeneşti şi confiscarea averii.
Furt – dacă bunul este găsit, dublul valorii lui; dacă nu, de 10 ori
valoarea. Hoţul este ţinut în jug 5 zile şi 5 nopţi. Dacă se decide, poate
primi pedeapsă adiţională.
Uciderea din imprudenţă – exil. Dacă este vorba despre un criminal fugar
– pedeapsa capitală.
3.3.2.2.6. Procedura de judecată
- din anul 403 a. Chr. în instanţele ateniene se va folosi doar dreptul

scris
- scrierea dreptului va fi însoțită de o serie de reflexii de natură

filosofică
Modalitatea de alegere a juraţilor: un număr de persoane considerate

eligibile ca juri pentru ziua respectivă primesc o tăbliţă de bronz
(pinakion, pinakia) cu numele lor inscripţionat şi o literă de la alpha la
kappa –
Kleroterion (κληρωτήριον) = maşinărie care selectează juraţii Fiecare

dintre cetăţeni pun tăbliţele de bronz într-un coş purtând litera
inscripţionată, toate tăbliţele din coşul cu litera respectivă se ordonează în
fantele kleroterionului, pe coloane. Mai multe bile albe şi negre sunt
turnate pe o ţeavă şi un dispozitiv de la capăt eliberează rând pe rând câte
o bilă. Fiecare bilă se pune în dreptul unui rând orizontal. Dacă bila este
neagră, cetăţenii care au tăbliţele inserate pe rândul respectiv nu vor fi
juraţi, dacă este albă – da.
32
Spațiul
studentului
După ce vor asculta pledoariile avocaţilor, cetăţenii juraţi trebuie să voteze.

Au două piese cu un orificiu (nevinovat)/fără orificiu (vinovat), în funcţie
de cum votează pun piesa respectivă într-un vas ceramic pentru verdict şi pe
cealaltă într-un alt vas.
Cetăţenii juraţi decideau direct, imediat după finalizarea discursurilor, fără

deliberare şi fără motivarea hotărârii lor.
Baza deciziei lor: discursurile avocaţilor, disputele dintre părţi (îşi pun
întrebări – similar interogatoriului de azi), dovezile scrise prezentate,
mărturiile celor ascultaţi şi declaraţiile sub jurământ ale părţilor.

Democraţia ateniană, Solon, principiile dreptului, Kleroterion
Dreptul cetăţilor greceşti are la bază un sistem de transmitere orală a

normelor juridice, care ulterior a ajuns să fie „scris” pe diverse suporturi, de
la piatră până la metale. Atena şi sistemul său politic specifici – democraţia
– a creat un sistem de drept specific, în care dreptul avea componente
principale oralitatea, oratoria şi retorica, forme incipiente de principii ale
dreptului şi un sistem de judecată bazat pe juraţi.
33
3.5. Bibliografie
Andre Bonnard – Civilizația greacă, București, 1968;
Francois Chamoux – Civilizația greacă, București, 1985;
J.-P. Vernant – Omul grec, Ed. Polirom, 2001.
Explicați avantajele și dezavantajele procedurii de judecată din cetățile
grecești, respectiv Atena în antichitate.
34
Dreptul în India antică

India antică are o societate tipică şi specifică. Unul dintre
motivele pentru care am inclus în prezentul curs o scurtă expunere a
acestei societăţi şi a sistemului său de drept este legat de faptul că din
multe puncte de vedere, societatea indiană de azi a rămas tributară epocii
antice, vechiul sistem al castelor perpetuându-se până în prezent. La
aceste elemente se adaugă influenţe islamice, care reprezintă un sistem
juridic specific pe care îl vom analiza distinct, într-o unitate de studiu
separată.

- să observaţi particularităţile specifice dreptului indian antic şi
modalitatea de conservare a acestuia până în prezent;
- religia brahmanică şi sistemul de caste, influenţa acestor elemente în
ceea ce priveşte dreptul.
4.3. Subiect
4.3.1. Statul în India antică
Aşezare şi cadru geografic

- sudul Asiei, are dimensiunile unui continent, fiind delimitată în nord de
fluviile Gange şi Indus, care au influenţat
Istoria Indiei este jalonată de câteva date esenţiale:
- anii 2500 a. Chr. – valea Indusului – civilizaţia Harappa şi

Moenjodaro
35
Spațiul studentului - aprox. anul 1500 a. Chr. intrarea arienilor în India – epoca
vedică
- anul 558 a. Chr. naşterea lui Buddha
- se organizează mai multe regate, de dimensiuni variate
- unele teritorii au fost cucerite succesiv de Imperiul Persan,

Alexandru Macedon
- puternic imperiu în nord, condus de Chandragupta – ulterior, de

fiul acestuia Asoka – apogeu, domnie de 36 de ani începând din
anul 264 a. Chr., organizare, convertit la budism
- perioadă de dezmembrare politică
- următoarea perioadă de înflorire – dinastiile Gupta şi Maurya
4.3.2. Structuri sociale şi religia

!!! - rolul religiei în societate – brahmanism/hinduism şi buddhism
- brahmanismul – baza: Veda, sursă pentru dharma = statut, lege,

etică şi religie – rigiditate şi împărţire socială în caste (varna):
1. brahman
2. kshatriya
3. vaisy
4. surda
5. paria - cei fără castă/intangibilii
- karma
- atestată sclavia
4.3.3. Structura politică şi administrativă
- informaţii din: Mahabharata, Ramayana, inscripţii, lucrarea

ministrului Kautilya (sec. IV a. Chr.) – Ştiinţele intereselor,
tratate politice târzii (sec. IV – V p. Chr.)
36
Regele
- nu doar un simplu conducător, ci şi un garant al mersului

lucrurilor pe pământ, de la curgerea timpului la recolte şi
prosperitatea supuşilor
- regula: principiul ereditar, dar considerat fiinţă predestinată
- conduce asistat de miniştri
- teritoriul foarte întins pentru epoca respectivă – împărţit în

districte, conduse de un reprezentant al regelui, care îl poate
înlocui
Administraţia şi funcţionarii
- scop: perceperea impozitelor, apărare şi organizare la nivel local
- cei mai înalţi funcţionari (gen miniştri) alcătuiesc un consiliu care

ajută/înlocuiesc (dacă este prea slab) regele
- în general, funcţiile – ereditare, aduc cu sine privilegii şi un

anumit grad de imunitate
- structură administrativă complexă, extrem de bine organizată: ex.

cadastru, întreţinere drumuri, taxe vamale, spionaj etc.
- posibil, uneori exagerate aceste opinii, dar în ansamblu, există în

societatea indiană o tendinţă de codificare, formalism şi supra-
organizare
4.3.4 Dreptul
!!! - dharma – reprezintă legea, nu doar în accepţiunea sa strict

juridică, ci şi religioasă, rituale – ordinea societăţii este o
consecinţă, o reflectare a ordinii cosmice
- texte juridice foarte vechi, reelaborate în perioada sec. VI-II a.

Chr.
- forma acestor texte: proză amestecată cu maxime versificate sau

instrucţiuni în versuri
37
Spațiul studentului - cel mai cunoscut text juridic – Legile lui Manu (datare
necunoscută, probabil sec. II a. Chr. sau chiar mai timpuriu) -
Manusmrti
- regele, nu doar judecător suprem, ci responsabil cu administrarea

şi înfăptuirea justiţiei
- participă direct doar la cauzele foarte grave, în rest reprezentat

de magistraţi – dharmastha (notabili sau, în materie penală,
brahmani)
- o reţea de curţi, la nivel local, subordonate uneia mai importante

(în oraşul cel mai important al districtului)
- pare a exista o legislaţie specială pentru corporaţii
Procedura - reclamantul este sfătuit să redacteze în scris plângerea, cu

ajutor din partea unui scrib
- necesari 3 martori, care nu pot fi: femei, brahmani, actori,

funcţionari, minori, debitori, condamnaţi, persoane cu handicap
- nu există avocaţi profesionişti
- mărturia este apreciată raportat atât la observarea persoanei

martorului, cât şi a unor semne divine
- alte mijloace de probă: tortura, ordalia
Exemple de delicte sancţionate:
- frauda comercială (de aceea tranzacţia se socoteşte încheiată abia

după 10 zile),
- furtul (sunt organizaţi într-un fel de castă),
- tâlhăria foarte frecventă, în schimb foarte rar omorul
- poliţie foarte bine organizată
Pedepse: iniţial doar amenzi, abia apoi pedepse corporale şi pedeapsa

capitală, cea din urmă pentru infracţiuni foarte grave
- sancţiuni pentru adulter, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei

(pedepse dezonorante sau exil)
38
Spațiul studentului - închisori extrem de dure
- încoronarea unui nou rege aducea graţieri colective.

India antică, brahmanism-budism, caste, dharma, Manu.
Civilizaţia antică a cunoscut o varietate extrem de bogată a

formelor de dezvoltare a societăţii. Complet diferită de ceea ce
înseamnă spiritul european, India antică reprezintă un exemplu unic în
ceea ce priveşte structura extrem de închisă a societăţii şi organizarea în
caste, păstrată până azi. Aceasta a fost reglementată strict de un sistem
juridic, consacrat în formă scrisă încă din acel moment – Legea lui
Manu.
4.5. Bibliografie
Jeaninne Auboyer – Viaţa cotidiană în India antică, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București, 1976;
Dietmar Rothermund, Hermann Kulk – O istorie a Indiei, ed. Semne,

2009;
Cambridge Ancient History, Cambridge University Press, 1982.
Ce anume reprezintă dharma și care este rolul acesteia în sistemul de
drept al Indiei antice?
Menționați castele instituite de religia brahmană în societate indiană și

principalele caracteristici ale fiecăreia.
39
Evreii şi dreptul iudaic

Statul evreu a fost o construcţie politică ce nu a rezistat puterii
Imperiului Roman, ca de altfel multe state din perioada Antichităţii. În
cele ce urmează, după câteva scurte menţiuni legate de istoria acestui
popor, necesare pentru a putea percepe situaţia concretă, vom analiza
sursele dreptului iudaic, precum şi câteva instituţii de bază. Expunerea
vizează elemente care au existat din antichitate, dar unele dintre acestea
sunt valabile încă şi în prezent, datorită conservării acestor norme de
drept.

- să aprofundaţi elemente de drept iudaic, încadrându-le nu doar în
istoria instituțiilor juridice cât şi în experienţa dreptului contemporan;
- să dobândiţi minime cunoştinţe despre istoria statului evreu în
perioada antichităţii;
- corelaţia drept iudaic – Talmud – Biblie, din punct de vedere juridic şi
istoric.
5.3. Subiect
5.3.1. Evreii şi statul evreu
- anii 1400-1000 a. Chr. - limba ebraică şi alte dialecte semite înrudite

sunt identificate acum cu exactitate, deşi probabil se conturaseră
anterior (feniciana, aramaica, moabita, canaanita etc.) (sistem complicat
cuprinde unele limbi dispărute)
40
Spațiul studentului Zona estului Mediteranei se poate periodiza în mai multe etape:
1. neolitic aceramic (fără ceramică) – tranziţie de la stadiul de

culegători/vânători la stadiul de cultivatori
2. neolitic ceramic – apariţia ceramicii şi sate de agricultori - meşteşugari

- crescători
3. chalcolitic – epocă de început a metalelor, folosirea cuprului
4. epoca bronzului timpuriu – primele aşezări urbane, fortificate
Aşezare importantă: Jerichon - Valea Iordanului, identificate toate fazele

mai sus menţionate,
- exportă către Anatolia săruri minerale din Marea Moartă, bitumen,

sulfuri
- structură urbană extrem de complexă: turnuri, sisteme de irigaţii,

temple, reţea stradală --- posibil, după cum consideră foarte mulţi
istorici, este primul oraş apărut (până la descoperirile din Anatolia
/ Çatal Hüyük)
- religia: prima triadă divină (zeu, zeiţă, zeu-copil), cultul

strămoşilor
- zona ajunge sub influenţa şi ocupaţia egipteană
- formă iniţială de organizare: 12 triburi, unica lor coeziune fiind de

natură religioasă. Ocazional, judecătorii exercită puterea.
- organizarea sub forma unui stat eficient, după sosirea evreilor din robia
egipteană – invazia filistenilor (al doilea val de invazii ale “popoarelor
mării” – aprox. 1200 a. Chr., faraonul Ramses III îi respinge şi îi
determină să se aşeze în zona Palestinei) – cauză a formării statului evreu
Regalitatea:
- regele Saul (aprox. 1030-1000 a. Chr.) – ales rege pentru a lupta

contra filistenilor
- regele David (aprox. 1010-970 a. Chr.) – stabileşte capitala la

Ierusalim
41
- regele Solomon, fiul lui David (970-931) – construieşte templul,
căsătorit cu fiica faraonului egiptean, relaţii comerciale (v.
episodul reginei din Saaba)
- 931 se produce o ruptură între regatul lui Iuda (S, condus de fiul
lui Solomon) şi Israel (N – rege Ieroboam)
- puţin puternice cele două state vor fi cucerite succesiv de asirieni,

babilonieni, persani, apoi Alexandru cel Mare
Epoca elenistică – Galileea, Samaria, Pereea, Iudeea, Idumeea
- stat cu caracter religios foarte accentuat, tributar regatelor

elenistice
- Marele Preot al templului din Ierusalim cumulează funcţii

religioase şi civile, asistat de un Sfat al Bătrânilor
- Războiul Macabeilor (169/8-141) – între evrei ce susţin

respectarea legii iudaice şi evrei elenizaţi, care se conformează
unui decret al lui Antioh IV ce înlocuia pe Iahve cu zeii greci
- înglobat în provincia romană Siria
5.3.2. Dreptul iudaic = HALAKHA
5.3.2.1. Primele informaţii despre dreptul iudaic şi izvoarele

!!! acestui sistem de drept
Biblia – nu există o diferenţiere clară între normele juridice şi normele

morale, care nu sunt un reflex al înţelepciunii umane, cât mai degrabă ca o
emanaţie a unei revelaţii profetice – poruncă divină (cele 10 porunci), în
cadrul unei relaţii particulare, privilegiate între D-zeu şi poporul evreu
- de aici rezultă un dublu sistem sancţionator: cel divin şi cel uman.
- caracter extrem de diferit faţă de celelalte coduri/cutume/norme

juridice existente în Orientul Apropiat prin caracterul său
individualizat, naţional, vizând în mod concret poporul evreu
Perioada talmudică
42
Spațiul studentului Talmud = o compilaţie a opiniilor acumulate până în sec. V p.
Chr. cu privire la toate aspectele vieţii umane din perspectiva iudaismului,
respectiv 613 porunci ale cultului mozaic, explicate, amestec de versete
citate, legende, folclor, versuri sau sfaturi practice
!!! - centrul, punctul de reper: Torah = Pentateuch, respectiv primele
cinci cărţi din Sf. Scripturi, atribuite lui Moise
Părţile Talmudului
• Seminţe – tratat dedicat măsurării timpului, cronologiei,

rugăciunilor şi esenţa rugăciunilor, dar şi elemente legate de
practica agriculturii
• Sărbători - dedicat legilor Şabatului şi a sărbătorilor, legile

generale pentru toate sărbătorile şi aspectele specifice ale fiecăreia
• Femei - enumerate legile despre căsătorie şi divorţ, obligaţiile

părinţilor, educaţia copiilor şi învăţarea lor a diferite meşteşuguri
• Pagube - comentarea legilor despre daunele materiale, sistemul de

penalizare şi amenzi. Aici sunt prezentate cel mai pe larg
principiile dreptului evreiesc
• Subiecte sacre - tratează regulile sacrificiilor, slujba în Templu,

legile alimentaţiei şi sacrificarea rituală a animalelor
• Puritate - dedicată exclusiv curăţeniei rituale şi a chestiunilor de

impuritate personală
(informaţii suplimentare site-ul Goethe Institut - http://www.juedisches-

recht.de/talmud.php)
- conţine două tipuri de legi – cele reglementând relaţiile cu

divinitatea şi cele reglementând relaţiile dintre oameni
Sursele dreptului iudaic (ca efect al evoluţiei de până în prezent):
- Talmud-ul
- literatura post-talmudică
- norme juridice promulgate de rabini
43
Spațiul studentului - dreptul cutumiar
- seturi de întrebări şi răspunsuri
- legislaţia “pământului” pe care locuiesc comunităţile iudaice, în

măsura în care nu contravine prevederilor legilor iudaice
În prezent are loc o confruntare între două curente: iudaism conservator,

ortodox şi iudaism reformator.
5.3.2.2. Caracteristicile dreptului iudaic
Noţiunea centrală în dreptul iudaic – echivalentul noţiunii de “obligaţie”

!!! este mitzvah (mitzvot, pl.) – legată de momentul de pe Mt. Sinai când
Moise primeşte legile, cele 10 porunci
- maturitatea copilului evreu – bar mitzvah – dobândirea capacităţii

de a se obliga
În cele ce urmează vom analiza instituţii juridice ale dreptului iudaic, cu

precădere pentru perioada antichităţii şi Evului Mediu, cu unele observaţii
legate de evoluţia dreptului iudaic în timp.
5.3.2.3. Instituţii juridice în cadrul dreptului iudaic
Dreptul de proprietate
Forme de proprietate:
- proprietatea privată – terenuri, dar mai ales turme
- proprietatea templului (dar nu asemănător sistemului mesopotamian

cf. căruia templul stăpânea întregul teren)
Conceptualizate atributele dreptului de proprietate: posesie, folosinţă,

dispoziţie.
Căsătoria, succesiunea
- poligamia – faza arhaică, abia ulterior monogamia
- menţionată posibilitatea divorţului (“carte de despărţire”)
- sancţionarea adulterului
44
Spațiul studentului - dreptul de moştenire pentru descendenţi, indiferent dacă sunt
legitimi sau nu
- primul născut beneficiază de o cotă mai mare de moştenire (2/3),

restul se împarte între ceilalţi fraţi. Tot primul născut are
obligaţia întreţinerii văduvei şi surorilor necăsătorite, care nu au
drept de moştenire legală, doar testamentară.
- fetele nu au drept la moştenire, primesc zestre la căsătorie
- succesiunea – legală şi testamentară
- moştenitorii nedemni sunt îndepărtaţi de la succesiune
Contractele
Contractul de vânzare-cumpărare
- menţionate viciile de consimţământ
- posibilitatea încheierii vânzării cu pact de răscumpărare
Contractul de locaţiune şi arendă, inclusiv a forţei de muncă
Contractul de donaţie
Contractul de împrumut
Răspunderea
- posibilitatea acordării de daune materiale şi morale
- garanţiile contractuale
- corelată cu vinovăţia
Răspunderea penală – scopul justiţiei: răzbunarea
- sancţiuni foarte grave, cu moartea pentru: omor (inclusiv cel din

culpă – se aplică legea talionului), lovirea părinţilor, ofense
aduse judecătorilor, mărturia mincinoasă, adulterul (uciderea cu
pietre), incestul, homosexualitatea, zoofilia
- sancţiuni pentru furt
Elemente de procedură:
45
Spațiul studentului - importanţa judecătorilor: în anumite intervale temporale ei deţin
inclusiv funcţia conducătoare în stat; au inclusiv o activitate
preventivă
- o ierarhizare a activităţii jurisdicţionale – mai multe grade de

jurisdicţie. Instanţele superioare au drept scop nu doar verificarea
soluţiilor pronunţate de instanţele inferioare, ci şi putere de
decizie în cauzele de o gravitate mai mare.
- problema corupţiei judecătorilor – problemă serioasă, deoarece

actul de justiţie era privit ca un act complex, ce trebuie îndeplinit
de persoane ce dovedesc probitate morală maximă
Categorii de sancţiuni:
1) amenda
2) privarea de libertate
3) condamnarea la moarte

Statul evreu, drept iudaic, Talmud, mitzvah
Dreptul iudaic a continuat să existe independent de apartenenţa

sau nu a evreilor la o structură statală, ceea ce dovedeşte o structură
juridică puternică. Explicaţia este legată de faptul că sub aspect juridic,
legătura existentă între religie şi normele de drept a conservat până în
zilele noastre o identitate distinctă, care face ca modificările produse pe
parcursul a aproape 2000 de ani să nu fie atât de semnificative, deşi
evident ele există. Aceasta s-a realizat în cadrul grupului de populaţie
respectiv, indiferent de zona sau statul în care acesta s-a aşezat, în
contextul în care poporul evreu a adoptat în paralel cu propriile sale
norme şi pe cele ale statului în care rezida.
46
5.5. Bibliografie
Eugeniu Safta-Romano - „Arhetipuri juridice în Biblie”, Ed. Polirom,
1997;
Biblia;
Talmud.
Menționați izvoarele dreptului iudaic.
Care sunt principalele caracteristici ale acestui sistem de drept?
47
Dreptul islamic

Islamul a apărut din start atât ca religie, cât şi ca normă juridică,
fundamentul ambelor sisteme fiind Coranul, revelat lui Muhammad sau
Mohamed cum este mai bine cunoscut europenilor, înlocuind sistemul
social şi juridic tribal al populaţiilor arabe, extins apoi prin cuceririle
teritoriale ale acestora.

- să puteţi privi în mod detaşat elementele de drept islamic, în cadrul unui
spirit de toleranţă izvorât din înţelegerea fenomenului juridic specific
acestuia;
- apariţia Islamului şi modalitatea de extindere a acestuia;
- instituţii juridice specifice Islamului.
6.3. Subiect
6.3.1. Apariţia şi extinderea Islamului
6.3.1.1. Contextul apariţiei Islamului
A. Contextul geopolitic
• Semiluna fertilă – concentrare a resurselor în nordul peninsulei
• Actorii principali: Imperiul Iranian-sasanid şi Imperiul Bizantin
• Războiul bizantin-sasanid 502-628
• Insecuritate politică şi socială datorită numeroaselor conflicte

zonale
48
• Totodată, confruntările armate împreună cu alţi factori determină
slăbirea puterii imperiilor Bizantin şi Sasanid
• Comunităţile locale devin mai puternice şi autonome iar influenţa

locală a imperiilor scade drastic
B. Contextul social
• Zonele colonizate ale Peninsulei Arabice sunt dominate de

clanuri (reunesc urmaşii unui strămoş până la aprox. a 5a
generaţie)
• Principala activitate era păstoritul, resursele fiind foarte limitate
• Odată cu dezvoltarea comunităţilor creştea consumul şi puţinele

resurse deveneau insuficiente
• Necesitatea constantă de noi şi noi resurse duce la dezvoltarea a

două noi activităţi: comerţul şi raidurile (sau perceperea de taxe de
la populaţiile sedentare)
• Centrele comerciale se dezvoltă, odată cu ele şi caravanele care

devin principalele ţinte ale raidurilor
• Stare de mobilizare continuă a populaţiei masculine, fie pentru

apărare fie pentru atacarea resurselor altor clanuri vecine (păşuni
sau caravane)
6.3.1.2. Apariţia Islamului
A. Profetul şi oligarhia Meccăi
• 610 Muhammad are prima viziune şi odată cu aceasta îi

converteşte pe fratele său Ali ibn Ali Talib şi pe soţia sa Kadidja
(din tribul Qurayiş)
• Mecca era un centru comercial şi religios (dominat de tribul

Qurayiş), găzduind sanctuarul Kab’ba (care se credea că a fost
construit de către Ibrahim –Abraham- şi Ismail –Ishmael- în jurul
unei pietre trimise de îngerii din Paradis lui Ibrahim)
• Muhammad devine un profet social, propovăduind activ

învăţăturile Islamului revelat şi astfel cerând ca sanctuarul Kab’ba
49
să fie curăţat de idoli, infrastructura religioasă locală fiind una
politeistă
• Prin imixtiunea sa în chestiunea sanctuarului Kab’ba, Muhammad

vine în conflict cu interesele comerciale şi politice ale
Qurayişiţilor (fiind însă în siguranţă momentan datorită
mariajului cu Kadidja)
Figura 3 : Sanctuarul Kab’ba
B. Persecuţia lui Muhammad şi fuga la Medina
• Muhammad îşi intensifică propovăduirea Islamului şi acţiunile

împotriva politeismului şi a status quo-ului Meccăi, intrând în
conflict direct cu oligarhia Qurayişită
• Datorită ciocnirilor dintre susţinătorii lui Muhammad şi

autorităţile Meccăi, în 615 Muhammad a decis ca 83 de familii
din cercul său de apropiaţi să fugă în Etiopia, el rămânând însă în
Mecca, bucurându-se de aparenta intangibilitate conferită de
mariajul său cu Kadidja şi protecţia unchiului său Abu Talib
• După moartea unchiului său, Abu Talib care îi oferea protecţie în

faţa oligarhiei Qurayişite, Muhammad se refugiază în Medina
(Yathrib)
C. Mediul socio-politic din Medina
• Situaţie politică instabilă, infrastructura de putere era alcătuită din

două triburi arabe rivale şi 3 triburi arabe iudaizate
50
Spațiul studentului • Cele două triburi arabe rivale, exponenţii unui conflict amplu ce
fusese parţial îngheţat în 617 datorită extenuării lor
• Muhammad este invitat să dezamorseze conflictul şi în cele din

urmă reuşeşte să o facă, implementând totodată Islamul
• Chiar dacă nu toată populaţia arabă adoptase Islamul şi cele 3

triburi evreieşti constituiau o prezenţă semnificativă, Muhammad
ajunge la o înţelegere cu populaţia Medinei, atât în ceea ce priveşte
interacţiunile dintre cele două triburi arabe cât şi dintre acestea şi
triburile evreieşti, cristalizându-se conceptul de Ummah
• Ummah este naţiunea musulmană, concept ce transcende legăturile

tribale şi de familie imediată atât de importante şi omniprezente în
!!! cultura arabă
• Odată cu implementarea acestui concept Medina îşi găseşte

stabilitatea internă, putând astfel să îşi îndrepte atenţia spre
exterior, respectiv obţinerea de noi resurse şi întărirea puterii locale
6.3.1.3. Consolidarea şi extinderea Islamului
A. Confruntările dintre Medina şi Mecca
• Raiduri medineze asupra caravanelor care aparţineau oligarhiei

Qurayişite din Mecca
• După o serie de confruntări minore, în anul 624 oligarhia

Qurayişită din Mecca organizează o campanie de răzbunare şi
trimite o armată de 500-600 oameni condusă de Nadr ibn al-Harith,
împotriva lui Muhammad şi a Medinei
• Armata este înfrântă la Badr de către mai mica dar mai disciplinată
armată medineză (în parte datorită noului concept de Ummah), în
frunte cu Muhammad
• După un an, Mecca trimite o altă armată împotriva Medinei în

frunte cu Abbu Sufyian iar confruntarea are loc la Uhud şi se
soldează cu înfrângerea armatei musulmane şi rănirea lui
Muhammad, fapt interpretat ca o pedeapsă divină pentru
neascultarea unora dintre ei (nu toţi erau musulmani)
51
Spațiul studentului • Între anii 625-627 are loc o adevărată luptă politică între Mecca şi
Medina, fiecare încercând să atragă de partea lor cât mai multe
triburi
• În anul 627 are loc ultima confruntare majoră dintre cele două
puteri chiar la Medina, între armata Meccăi, condusă de Abu
Sufyian şi armata medineză condusă de Muhammad
Dat fiindcă armata din Mecca deţinea în mare parte trupe de cavalerie, la
un sfat al unui fost sclav nubian, Muhammad porunceşte săparea unui şanţ
împrejurul Medinei, care neutralizează avantajul Meccăi, asigurând
victoria bătăliei şi înclinând balanţa de putere în favoarea Medinei,
supranumită şi „Bătălia Şanţului”.
B. Expansiunea Islamului şi instalarea unei Pax Islamica
- După “Bătălia Şanţului” structura de putere din Peninsula Arabică

a devenit bipolară, fiind împărţită de Mecca şi Medina
- În anul 628 s-a declanşat un proces de conciliere între Mecca şi

triburile aliate ei şi Medina şi a sa Ummah unitară
- În anul 630 armata musulmană, în frunte cu Muhammad a ocupat

Mecca, integrând-o şi absorbind-o totodată în Ummah Islamică
- Profetul Muhammad moare în anul 532 lăsând în urma sa o

Ummah în deplină expansiune
Figura 4 Instantaneu Al Masjid al-Nadawi din Medina modernă, care include

mormântul lui Muhammad
52
Spațiul studentului C. Schisma religiei musulmane
- după moartea lui Muhammad în anul 632 p. Chr. (Mohamed) –

are loc o ruptură (în cadrul unei lupte pentru succesiunea lui
Mohamed):
- unii dintre credincioşi susţin că urmaşul lui trebuie să fie

o persoană aleasă de către comunitatea religioasă
- ceilalţi susţin că urmaşul trebuie să fie un membru al

familiei lui Mohamed, respectiv vărul şi soţul fiicei lui
Mohamed - Fatima, Ali
Această discuţie va duce la formarea celor două curente religioase din

cadrul Islamului:
- sunniţii
- shiiţii (cei care recunosc 7 imami / cei care recunosc 12

imami)
Islamul va ajunge la o extindere semnificativă, devenind religia oficială a

unor state care au atins o expansiune teritorială uriaşă (legitimată
inclusiv religios, prin Jihad – Războiul Sfânt): Imperiul Otoman, statele
arabe.
6.3.2. Dreptul islamic
6.3.2.1. Aspecte generale
Credincioşii musulmani formează toţi ummah – comunitatea popoarelor,

naţiunilor şi statelor care în credinţa lor, în adorarea lui D-zeu, în
comportamentul lor public şi privat se supun legii revelate de Coran.
Lege bazată pe revelaţie, dar sistematizată şi formulată în urma

experienţei politice şi istorice îndelungate.
- iniţial, soluţionarea litigiilor – răzbunarea personală
- ulterior, sancţiunea tribală este înlocuită de comanda divină, prin

Profet
- baza probatorie a contractelor şi a litigiilor: martorii
53
- sistem nou care tratează şi femeile ca pe individualităţi şi
garantează securitatea lor şi a copiilor lor
- poligamia controlată înlocuieşte lipsa de repere existente anterior
Allah – este cel mai mare legiuitor
Coranul – reglementează nu doar ritualurile religioase, ci şi aspecte legate

!!! de dreptul familiei, moşteniri, proprietate, contracte, drept penal,
procedură, drept administrativ
- nu poate răspunde la toate întrebările posibile
- de aceea, soluţiile sunt date şi prin analogie
În timp, se organizează şcoli de drept având drept scop o interpretare cât

mai corectă a Coranului.
Hadith – aprecieri care vizează valabilitatea unui act prin conformitatea

!!! acestuia cu prevederile Coranului
- încercare de reconciliere între tradiţionalism, şcolile de drept,

jurisprudenţă şi dreptul statal
- culegeri de speţe datând din sec. VIII-IX p. Chr.
6.3.2.2. Sharia şi instituţii juridice în dreptul islamic
SHARIA – reprezintă legea islamică, are la origine Coranul şi Sunna

!!! (culegeri care vorbesc despre practicile Profetului)
Unicitatea acestei surse (ca izvor de drept) determină unitatea sistemului

de drept musulman în numeroase state predominant islamice. Totuşi
aceasta nu exclude existenţa unor diferenţieri între ele.
Reglementează:
1. aspecte de viaţă cotidiană sau ritualuri specifice religiei islamice –

purificarea, rugăciunea zilnică, postul Ramadanului, pelerinajul la Mecca
2. dreptul de proprietate
- în dreptul islamic, în ultimă instanţă toate bunurile aparţin

lui Allah
54
- este recunoscută însă existenţa proprietăţii private şi cea a
comunităţii
- importanţa donaţiilor în scop caritabil
3. contracte – interdicţia perceperii dobânzii
- posibilitatea de încheiere a unor contracte de împrumut, concepute sub

forma unor contracte de ajutor
- importanţa asocierii
4. moştenirea
- cota pe care o poate moşteni o femeie este jumătate din cât ar fi

moştenit un bărbat în aceeaşi situaţie
- după plata datoriilor moştenirii, aceasta se împarte între succesorii de

sex masculin
5. căsătoria – diferă în funcţie de stat sau trib sau zonă, nu este perfect
unitară
Există două tipuri de căsătorii, cel mai frecvent:
- nikah – căsătoria generală, în care soţii se pot moşteni reciproc, se

încheie un contract prenupţial (valid dacă este încheiat în prezenţa
a doi martori sunniţi), soţul are obligaţia achitării cheltuielilor
soţiei
- nikah mutah – căsătorie pentru un anumit termen, fix, după care

este dizolvată de drept (lipsa elementelor de mai sus)
Alte prevederi: interdicţia căsătoriei între nemusulmani, obligaţia

viitorului soţ de a face daruri soţiei, acordul fetei este o condiţie de
validitate a căsătoriei etc.
Acceptată poligamia (deşi tot mai rar, iar în unele state interzisă)
- condiţie esenţială: obligaţia soţului de a putea întreţine şi trata în

mod egal soţiile
- când există, se datorează cel mai frecvent infertilităţii primei soţii
55
Divorţul
- cel mai comun, divorţul prin consimţământ
- în unele zone se practică şi divorţul unilateral, din partea soţului,

care însă trebuie să restituie soţiei dota şi are nevoie de 4 martori
- posibil divorţ înaintat şi de soţie (nu în tot Islamul), anularea

căsătoriei etc.
- copiii până la 7-8 ani rămân de regulă cu mama
6. procedura juridică în Islam
- diferită de ceea ce cunoaştem – nu există avocaţi, părţile se

reprezintă singure
- Judecătorul este singurul care conduce şedinţa şi instrumentează

dosarul
- Soluţia nu se bazează nici pe coduri de legi, nici pe jurisprudenţă,

ci pe manualele juridice de opinii legale
Mai multe tipuri de infracţiuni:
- omorul (toate formele sale) – poate fi sancţionat cu pedeapsa

capitală
- adulter şi alte infracţiuni cu caracter sexual (inclusiv incest, viol,

prostituţie), blasfemia, defăimarea, furtul, abuz de alcool şi droguri
– execuţie, amputare
- a 3-a categorie cuprinde restul infracţiunilor – sancţiuni:

închisoare, pedepse corporale, foarte rar execuţie
Probaţiunea:
- se bazează pe mărturisire, audierea martorilor (cel puţin 2, bărbaţi,

de preferat de origine musulmană, cu o ţinută morală ireproşabilă;
pentru dovedirea adulterului sunt necesari 4 martori direcţi)
- sunt respinse probele ştiinţifice, accentul este pus pe oralitate şi pe

mărturia directă, martorul ocular
56

Islam, Coran, Sharia
Dreptul islamic are o longevitate şi o stabilitate atât de

pronunţată, deoarece în cadrul Islamului între religie, stat şi drept există
practic o identitate, ceea ce asigură o funcţionare coerentă a celor trei
componente.
6.5. Bibliografie
Paul Brusanowski – Religie și stat în Islam, ed. Herald, 2009;
Andre Miquel – Islamul și civilizația sa, ed. Meridiane, 1992;
Coranul.
Ce anume înseamnă ummah, respectiv sharia?
Cum apreciați mijloacele de probă acceptate și permise în dreptul

islamic?
57
Dreptul şi statul în Evul Mediu.
Formarea statelor medievale, dreptul feudal
7.1. I
7.1. Introducere
Europa de după dezmembrarea Imperiului Roman a devenit un
spaţiu în care mai multe state, unele extrem de efemere, au venit să
umple golul rămas în urma prăbuşirii acestui imperiu. Cel mai frecvent
este vorba despre regate barbare, care au realizat o mixtură între
instituţiile proprii, specifice, alături de cele ale dreptului roman, peste
toate suprapunându-se ulterior principiile religiei creştine.

- să dobândiţi capacitatea de identificare a primelor elemente juridice ale
Europei, cu specificul acestora – mixtura drept roman şi creştinism în
contextul formării primelor state medievale şi a unui nou sistem de
drept, cel feudal
- punctarea unui scurt istoric al statelor medievale timpurii
- identificarea unor instituţii juridice şi stadiul evolutiv prin comparaţie

cu dreptul roman şi cel contemporan.
7.3. Subiect
7.3.1. Aspecte generale
- perioada la care ne vom referi începe după căderea Romei şi

dispariţia Imperiului Roman de Apus - anul 476 p. Chr. (ultimul
împărat roman Romulus Augustus –alungat) - stăpânirea lui Odoacru.
58
Spațiul studentului - în realitate - finalul unui proces de durată, care începuse cu mult
timp înainte - cauze politice, economice, sociale, administrative şi
ideologice
- instalarea treptată pe teritoriul diverselor provincii romane a unor

populaţii migratoare, care au întemeiat aici aşa numitele regate barbare
occidentale - bazele pe care s-au format actualele state ale Europei
occidentale.
- în partea estică a continentului - Imperiul Roman de Răsărit

(grecizat – supranumit Imperiul Bizantin, capitala: Byzantium –
Constantinopol – actualul Istanbul)
7.3.2. Statele „barbare” medievale. Scurt istoric
7.3.2.1. Regatul vizigot
- întemeiat în provincia romană Gallia, între anii 418 şi 507
- centrul acestui regat: sudul Franţei de azi, la Toulouse
- îşi extind treptat stăpânirea, spre Spania şi Germania datorită unei noi
ameninţări care ameninţa Roma, vandalii
- religia vizigoţilor: creştinismul de sorginte ariană
- regele vizigot Euric - un codificator de la care a rămas un cod de legi –

Codex Euricanus
- similar, fiul său Alaric - un corpus de legi şi scrieri juridice, Breviarul lui
Alaric
!!!
- acest regat va fi înfrânt de către franci, a căror putere a avansat dinspre
nord.
7.3.2.2. Regatul Burgundiei
59
- întemeiat în momentul căderii graniţei de pe Rin a Imperiului Roman, în
anul 412
- zona Lyon - Geneva
- despre burgunzi se cunosc mai puţine lucruri, apar ca aliaţi ai vizigoţilor

în anul 456
- regele Sigismund - un cod de legi
- şi acest regat este cucerit de către regii franci.
7.3.2.3. Regatul franc
- are începuturi chiar din secolul IV, când un grup masiv de populaţie
francă se aşează în zona de nord-est a Galliei, atât în interiorul
Imperiului Roman, cât şi la exterior
- unul dintre conducătorii acestor triburi, Childeric îşi constituie o

stăpânire proprie prin cuceriri succesive
- cel mai celebru şi mai important rege este Clovis (481-511)
- măreşte dimensiunile regatului prin cuceriri succesive, cucerind

până la data morţii întreg nordul Galliei şi întreaga Aquitanie
- primul rege franc care se creştinează, posibil la creştinismul

arian
- considerat de către unii istorici ca fiind cel care a constituit

dreptul franc - Lex salica
!!! (dovezile sunt totuşi puţine)
60
Spațiul studentului - lupte periodice între succesorii săi sau de împărţiri periodice între
moştenitori, regatul se va consolida în timp, conducerea fiind asigurată
de dinastia întemeiată de către Clovis, dinastia merovingiană (numele
provine de la Merovech, bunicul lui Clovis).
7.3.2.4. Regatul suab
- în Spania, după slăbirea Romei şi înfrângerea vandalilor, dar la rândul

lor nu vor deţine puterea un interval prea mare de timp
- înfrânţi de vizigoţi, care întemeiază regatul lor, un regat care în timp

devine creştin prin convertirea la arianism. Ulterior, în interiorul
regatului se ajunge la o luptă între catolici şi ariani, aceştia din urmă
pierzând în final bătălia.
7.3.2.5. Regatul vandal
- nordul Africii - împinşi din Spania de către suabi, alanii şi vandalii
- se convertesc şi ei la religia creştină, la arianism - conflicte cu creştinii

catolici
- vor fi înfrânţi de către Iustinian, desfiinţaţi ca stat şi apoi treptat

înglobaţi în cadrul populaţiei Imperiului Bizantin, în final dispărând ca
şi unitate etnică.
7.3.2.6. Regatul ostrogot
- Italia, cucerită de către ostrogoţi, care îşi vor întemeia aici un regat,
după înfrângerea gepizilor lui Odoacru, în 493
- regele Theoderic - atât prin victorii armate cât şi prin căsătorii

dinastice ale fiicelor sau nepoatelor sale, extinde stăpânirea
61
Spațiul studentului - lipsit de succesori de sex masculin, după moartea sa, regatul va
pierde din putere în urma luptelor interne pentru tron şi a succesiunii de
regi care îşi dispută puterea, omorându-se unul pe altul
- generalii Belisarius şi Narses ai lui Iustinian I vor înfrânge treptat

puterea ostrogotă, recucerind parţial peninsula.
7.3.2.7. Regatul longobard
- longobarzii cuceresc Italia, vor domina zona între 568 şi 590
- doar zona nordică, centrul fiind la Milano, deoarece nu vor reuşi să

cucerească Ravenna şi Roma.
7.3.2.8. Insulele Britanice
- ocupate în acest interval de triburi anglo-saxone, irlandeze şi picte,

care vor întemeia regatele lor pe acest teritoriu.
7.3.3. Dreptul în regatele barbare
7.3.3.1. Aspecte generale
- primele coduri de legi edictate în limba vernaculară (limba

populaţiei), care continuă să coexiste cu cele în limba latină
!!!
- legea scrisă este reprezentată de manuale de instrucţiuni juridice şi de
colecţii de decrete scrise în latină cu sau fără intercalări în limba
autohtonă
- denumirea acestor norme juridice: decreta iudiciorum
- imaginea regelui ca legiuitor
- legea era în primul rând orală, scrierea legii fiind o chestiune

secundară
62
Spațiul studentului - unele coduri barbare - doar un amestec fără logică a mai multor titluri
care nu au însă nici un fel de legătură între ele
7.3.3.2. Legea salică sau Pactus Legis Salicae
!!! - sub aspect formal are drept model Codul lui Theodosius, unul
dintre împăraţii romani
- atribuită lui Clovis, alţi cercetători datează apariţia acestei legi

în timpul regelui Childeric, datare stabilită în funcţie de anumite
elemente interne ale legii
- legea a avut susţinerea regală, dar concomitent şi ea a susţinut

puterea regală şi poziţia regelui ca legiuitor şi judecător
- modalitatea de a se judeca o cauză:
- discutarea problemei juridice de către trei oameni înţelepţi, care

în final stabilesc şi iau decizia (o decretează)
- baza sistemului jurisprudenţial, deoarece pentru viitor orice alt

judecător va trebui să aibă în vedere şi să se raporteze la aceste decizii
emise de către oamenii înţelepţi, pentru cauze similare
- această lege este mai degrabă un set de reguli, de instrucţiuni

date oamenilor consideraţi suficient de înţelepţi pentru a-i judeca pe alţii,
fiind astfel un manual de judecată pentru aceştia
- apare denumirea de causa defineşte atât disputa în sine, cât şi

plângerea formulată
- sub aspect terminologic: amestec de termeni latini şi franco-

saxoni – o mixtură de instituţii juridice de origine romană şi barbară
63
Spațiul studentului - se pune un accent foarte puternic pe răspundere, indiferent de
ce natură ar fi ea
- sancţiunea aferentă – frecvent: o sancţiune pecuniară similară

unei amenzi
- sunt cuantificate astfel sancţiunile aplicabile pentru numeroase

fapte, de la vătămările corporale aduse unei persoane sau sclavului
acesteia şi până la furt sau orice alt delict
- aceste amenzi sunt stabilite încă în monedă romană
- pune bazele unei discriminări ce se va perpetua până în epoca

modernă sau chiar cea contemporană - reglementări care interzic
drepturile femeilor la succesiune mai ales dacă obiectul succesiunii sunt
bunurile imobile, cu precădere terenuri
- sistem de cercetare penală interesant
- comunităţile erau organizate în grupuri numite centena
- scop: depistarea hoţului, urmărirea lui şi recuperarea bunului

furat, în timp ce hoţul era deferit justiţiei
- grupul devenea direct interesat în identificarea hoţului,

deoarece din grija de a nu lăsa nici o persoană cu o pagubă în urma unui
furt, grupul din care făcea parte hoţul era nevoit să despăgubească
victima pentru prejudiciul produs.
- este interzisă împăcarea victimei cu hoţul - o astfel de împăcare

atrage inclusiv părţii vătămate calitatea de hoţ, devine la rândul său hoţ,
cu posibilitatea sancţionării pentru fapta comisă
- s-a păstrat un exemplu care vorbeşte despre o persoană acuzată

de omor
64
- probaţiunea – unica şansă a suspectului disculpa este aceea de
a depune un jurământ, pe care alături de el să îl depună încă alte 12
persoane
- după creştinarea populaţiilor menţionate, această lege va fi

influenţată şi va fi modificată sub unele aspecte în concordanţă cu
dogmele creştine şi eclesiastice - spre exemplu: sancţiuni severe pentru
profanarea de morminte
- va fi preluată de către Carol cel Mare, care va aduce unele

elemente din dreptul roman punând bazele dreptului statelor occidentale
medievale
7.3.3.3. Alte norme juridice în vigoare
- coexistenţa în aceste teritorii a elementelor de drept roman şi a codului

lui Theodosius
- aplicat mai ales de oamenii bisericii nou înfiinţate, care se

raportau la aceste prevederi ale dreptului roman consacrat, aplicându-se
practic în paralel cele două sisteme juridice, atât de diferite
- de asemenea, dreptul roman se aplica între romanici, în timp ce

dreptul „barbar” era aplicat în relaţiile dintre aceşti barbari şi relaţiile
dintre ei şi cetăţenii romani sau romanici
- apar pentru prima dată folosite elemente şi instituţii care sunt legate
mai mult de dreptul internaţional – exemplu: referirea la lex loci.
7.3.3.4. Diferite instituţii juridice
7.3.3.4.1. Dreptul de proprietate
- apariţia bisericii creştine - apariţia unui nou mare proprietar de

terenuri
65
Spațiul studentului - la început din diverse donaţii ale credincioşilor
- această formă de proprietate va ajunge să fie una dintre cele mai

importante sub aspect cantitativ, ajungând să o depăşească pe cea
deţinută de către categoriile, care au existat şi anterior – rege, aristocraţi
etc.
- marile mănăstiri, care ajung să devină tot mai importante, din punct de
vedere politic, social, economic şi chiar militar, dobândind în acelaşi
timp, cel mai frecvent tot prin donaţii, proprietăţi funciare tot mai întinse
- documentele păstrate până în prezent indică coexistenţa în această fază

timpurie a Evului Mediu a acestei mari proprietăţi cu proprietăţi mici şi
mijlocii aparţinând unor fermieri, care încă şi-au păstrat libertatea
personală şi bunurile imobile
- se păstrează sclavia
7.3.3.4.2. Dreptul familiei
- apariţia şi ascensiunea bisericii determină modificări radicale
- desfacerea căsătoriei devine extrem de dificilă şi posibilă doar în

anumite situaţii cu o gravitate ridicată
- dreptul de divorţ devine posibil doar pentru soţi, nu şi pentru soţii, iar
în situaţiile în care din cauze externe cuplului (tată, fraţi, rude de-ale
soţiei) se ajunge la un divorţ, soţia îşi poate recupera dota doar atunci
când dizolvarea căsătoriei se face din vina evidentă a soţului, altfel
acesta păstrează dreptul de proprietate asupra bunurilor aduse cu titlu de
zestre
66
Spațiul studentului - în final nici un fel de norme juridice seculare nu vor mai reglementa în
mod complet problemele de dreptul familiei, ele fiind exclusiv apanajul
bisericii
7.3.3.4.3. Legea aplicabilă
- în anumite situaţii legea permite celor implicaţi să aleagă între cele

două legi, între cele două sisteme de drept aplicabile
- în cazul donaţiei - legea burgundă permite celui care face o astfel de

donaţie să aleagă în ceea ce priveşte forma donaţiei între forma scrisă
prevăzută de dreptul roman şi forma orală în prezenţa unui martor,
specifică dreptului ”barbar”
- anumite legi însă prevăd în mod expres obligativitatea respectării

acestei legi de către toate categoriile de populaţie, respectiv aplicarea ei
atât în ceea ce îi priveşte pe romani cât şi pe restul cetăţenilor –
exemplu: legislaţia lui Theodoric sau cea a lui Athalaric

Ev Mediu timpuriu, regate barbare, legea salică
Acest interval temporal, care prezintă încă trăsături de tranziţie

de la epoca şi sistemul roman către altceva, reprezintă practic începutul
epocii medievale, care va reprezenta pentru câteva secole un nou
interval parcurs de umanitate, o epocă nu neapărat foarte plăcută, dar în
nici un caz „întunecată” cum s-a susţinut o perioadă de timp.
67
7.5. Bibliografie
Pierre Milza, Serge Bernstein, Istoria Europei, vol. II, Institutul
European, 1997;
Lucien Musset, Invaziile, București, 2002;
Cambridge Medieval History, Cambridge University Press, 2008.
Care sunt trăsăturile dreptului aplicat în regatele barbare, respectiv ce
fel de elemente îmbină aceste sisteme de drept?
68
Dreptul în Evul Mediu şi epoca Renaşterii. Studiu de caz:

procesele vrăjitoarelor

Vom analiza în cele ce urmează în linii mari trăsăturile specifice
ale statului şi dreptului în Evul Mediu şi Renaştere, prin punctarea
câtorva aspecte legate de două state tipic medievale: Anglia şi Franţa.
Contrar unor stereotipii existente sau a unor tipare prestabilite,

procesele vrăjitoarelor nu au fost o caracteristică a Evului Mediu decât
spre finalul acestei epoci, restul acestor procese desfăşurându-se în
mediul protestant şi apoi catolic în timpul Renaşterii. După câteva
aspecte de ordin general, am dorit să transformăm această unitate de
studiu într-o analiză a acestor tipuri de procese, sub forma unui studiu
de caz, fiind printre cele mai bine documentate. La acestea se alătură
încă o categorie deosebită de litigii şi anume procesele animalelor de la
începutul Evului mediu.

- să distingeţi elementele specifice dreptului în epoca Renaşterii,
precum şi o privire asupra unui element specific – procesele
vrăjitoarelor şi instrumentarea acestora, compararea cu proceduri
contemporane
- analiza unor studii de caz concrete pentru clarificarea unor noţiuni

specifice dreptului medieval
- observarea unor aspecte procedurale specifice, a identificării corecte a

instituţiilor implicate în procedurile de judecată, aspecte specifice
privind probaţiunea în aceste categorii de procese.
69
8.3. Subiect
8.3.1. Statul în Franţa şi Anglia. Scurt istoric
8.3.1.1. Statul. Aspecte generale
Conceptul despre stat – origine germanică – statul = stăpânire cu

caracter patrimonial, dobândită prin cucerire, moştenire, căsătorii, de
care regele poate dispune cum doreşte, toţi locuitorii fiind supuşi direct
ai regelui
!!! (concept diferit de cel roman – statul = res publica)
Regele – putere tot mai mare, spre finalul epocii devine discreţionară,
regele este suveran
- conduce ajutat (în Franţa), respectiv oarecum controlat (în

Anglia – în anul 1215 John Lackland semnează Magna Charta
Libertatum, prin care recunoaşte drepturile aristocraţilor) de
către Adunarea Stărilor, respectiv Parlamentul bicameral
- consiliat de Sfatul Regal
- Curtea Regală
Structură socială ambele regate:
- structura tripartită, specifică epocii
- bellatores – aristocraţia, cei care luptă
- oratores – clerul, cei care se roagă
- laboratores – ţărănimea, meşteşugarii etc., cei care

muncesc
Treptat, spre finalul epocii începe să se formeze o categorie nouă, cea a

orăşenilor, care va constitui ulterior burghezia.
Concomitent, se dezvoltă în strânsă interdependenţă comerţul, navigaţia,

dar şi tehnicile agricole şi manufacturiere.
- importanţa Bisericii în stat, atât la nivel structural, cât şi spiritual
70
Spațiul studentului - războaie religioase:
- Franţa: între hughenoţi şi catolici
- Anglia: între anglicani şi catolici
8.3.1.2. Regatul Franţei
Dinastia capeţiană
- primul rege: Hugo Capet
- ultimii regi: Filip IV cel Frumos, apoi fiii săi: Ludovic, Filip,
Carol
Dinastia de Valois
- primul rege: Carol V
- ultimii regi: Henric II, apoi fiii săi: Francisc, Carol IX şi Henric
III
Dinastia de Bourbon
- primul rege: Henric IV
- ultimul rege: Ludovic XVI
Ultimul rege reprezintă finalul unei etape glorioase a regalităţii în Franţa,

regele fiind decapitat în evenimentele Revoluţiei Franceze.
8.3.1.3. Regatul Angliei
Dinastia de Normandia
- primul rege: William Cuceritorul
- ultimii regi: Henry Beauclerc, Stephen of Blois
Dinastia Plantegenet
- primul rege: Henry II
- ultimii regi: Edward III, Richard II
Dinastiile York şi Lancaster – Războiul celor două roze
71
Spațiul studentului - regi Lancaster: Henry IV – VI
- rege York: Edward IV, Edward V, Richard III
Dinastia Tudor
- primul rege: Henry VII
- ultimul rege: Elisabeth I
Dinastia Stuart
- primul rege: Jacob I
- ultimul rege: Carol II
După revoluţia engleză se va instaura protectoratul lui Oliver Cromwell,

dar ulterior Anglia revine la monarhie şi la dinastia Stuart.
8.3.2. Dreptul
- “oglindă” a sistemului statal – teritorii compacte, aflate sub

administrarea şi controlul regelui, care îşi poate impune astfel normele
de conduită considerate ca dezirabile, reflectate prin norme juridice
- nu mai este vorba despre norme disparate, diversificate în funcţie de

teritorii, despre predominanţa obiceiului, ci cutumei. Toate acestea sunt
înlocuite de normele juridice edictate de rege şi dreptul canonic
(bisericesc)
- apare sistemul Common Law - termenul de common îi este dat datorită

aplicării la cel mai mic nivel, fiind vorba despre un sistem de drept care
unifică întreg teritoriul, aplicabil tuturor locuitorilor regatului, fără nici
!!! un fel de distincţie de nici un fel de natură. Este vorba despre un sistem
de drept care poate fi numit (cu anumite limite) „naţional”.
• În primul rând este vorba despre implementarea unui sistem de

judecători regali itineranţi. Aceştia oferă în mod concret şi rapid
protecţia regelui, dar şi soluţii pentru orice fel de litigii, în mod
unitar, în conformitate cu directivele regelui. Aceşti judecători
aveau un dublu rol de inspecţie şi soluţionare a litigiilor, iar la
început acţionau fără regularitate, în timp deplasările lor
devenind ritmice.
72
Spațiul studentului • În al doilea rând ele au la bază instrucţiunile regale, astfel încât şi
curţile inferioare se supun aceloraşi norme, unitare peste tot, iar
interpretarea dată legii porneşte de la o unică sursă, care este
regele (respectiv experţii săi juridici).
• În fine, aceste hotărâri, soluţii puteau fi pronunţate inclusiv în

lipsa regelui, în timp ce el se afla de exemplu pe continent, ele
nemaifiind legate de prezenţa fizică a regelui, a cărui opinie era
deja cunoscută din instrucţiunile date. Este un element esenţial,
deoarece dreptul continental care nu avea o astfel de viziune era
frecvent blocat sau depindea de persoana regelui, astfel încât totul
se afla în permanentă mişcare, după cum şi regele era, ceea ce
ridica piedici nenumărate în calea justiţiei într-o epocă cu un
sistem defectuos de comunicaţii.
8.3.2.1. Biserica şi jurisdicţia acesteia
– reglementează probleme de dreptul familiei – căsătorie şi divorţ
Reguli generale:
- logodna
- căsătoria – vârste admise 12 ani, respectiv 14 ani, necesitatea

consimţământului celor doi soţi
- divorţul – de regulă, nu este acceptat ca opţiune pentru încheierea

unei căsătorii, dar posibil cu dispensă
– reglementează şi elemente legate de anumite infracţiuni ce vizează

viaţa spirituală, precum şi orice fel de probleme legate de biserică sau
viaţa monahală
- ex. problema vrăjitoriei
- sistem de probaţiune:
- ordaliile – apă, foc, luptă – unică posibilitate de a-ţi dovedi

nevinovăţia
- interogatoriile
- audierea martorilor
73
8.3.2.2. Regele şi jurisdicţia acestuia
– reglementează direct/indirect restul aspectelor societăţii
- instituie funcţii speciale în scop judiciar, dar şi fiscal şi administrativ
- succesiunea – legea salică, inclusiv pentru tron
- priveşte mai ales moştenirea bunurilor imobile
- în lipsa unui moştenitor masculin, acestea vor trece sau la

fiică sau la cea mai apropiată rudă în grad, de sex masculin
- legi somptuare
- sancţiunile contra statului se identifică cu cele împotriva persoanei

regelui – pedeapsa capitală
8.3.2.3. Instituţii juridice
Dreptul de proprietate
- distincţia evidentă: bunuri mobile şi imobile
- statutul inferior al femeii – soţul deţine proprietatea şi

controlul, inclusiv a bunurilor aduse în cadrul căsătoriei
- protejarea prin norme juridice – atât în privinţa claselor

sociale superioare mai ales pentru bunuri imobile, dar şi
pentru clasele inferioare – sancţionat furtul
Drept comercial
- norme ce reglementează funcţionarea societăţilor comerciale, problema

insolvenţei, naşterea dreptului maritim
Regimul sancţionator:
- pedeapsa capitală
- confiscarea averii
- exilul
- pedepse corporale
74
- privarea de libertate
- amenzi
8.3.2.4. Studii de caz - procesele intentate animalelor, procesele

de vrăjitorie
8.3.2.4.1. Procesele intentate animalelor
- situaţii specifice care oferă informaţii preţioase despre modalitatea în

care înţelegea Evul Mediu şi apoi Renaşterea justiţia, dreptul şi aplicarea
lui
- exemplele provin multe din Franţa
- procese care au fost instrumentate mai ales de către biserică
- identificate peste 60 de cazuri într-un interval de timp relativ îndelungat

– 1266-1586, unele dintre ele chiar foarte bine documentate
- nu se limitează din punct de vedere geografic doar la Franţa, ele fiind

întâlnite în multe teritorii europene, atât doar că cele din regatul francez
sunt într-un stadiu de cercetare mai avansat
- animalele vizate sunt diverse: porci, viermi, insecte etc.
- exemplu: un caz celebru şi discutat deja în literatura de specialitate este

cel al scroafei din Falaise, Franţa, acuzată a fi omorât un copil de 9 luni, în
ianuarie 1385, fiul unui zidar. Animalul a fost capturat, închis pe durata
procesului, care a ţinut 9 zile, timp în care „învinuita” era asistată de un
apărător. Sentinţa este pedeapsa cu moartea pentru animal. Proprietarul,
care era şi tatăl copilului, este obligat doar să asiste la execuţia animalului
pentru a-l „ruşina” pentru că nu a vegheat asupra copilului suficient de
bine. Nici o altă sancţiune nu i se aplică, doar animalul fiind omorât,
pedeapsă care se consideră că este suficientă şi pentru tatăl-proprietar,
sancţionat astfel cu pierderea animalului. Ceea ce este de subliniat este că
75
pe lângă ciudăţenia sentinţei, întreg procesul se desfăşoară conform
procedurii specifice sancţionării oamenilor. Astfel, se desfăşoară un
proces în toată regula, cu interogatorii şi martori, cu o serie de cheltuieli,
care pentru epocă sunt ridicate. În final, după condamnarea la moarte se
trece la executarea publică a sentinţei cu moartea, în prezenţa altor porci
aduşi pentru a lua exemplu, care este coroborată cu o serie de pedepse
corporale şi torturi aplicate vinovatei, al cărei corp este ars în final pe rug.
Dacă omorul s-a produs într-o zi de vineri, zi de post, pedepsele vor fi şi
mai drastice, momentul comiterii crimei fiind considerat o circumstanţă
agravantă.
- porcii sunt într-adevăr împricinaţi în număr mai mare decât alte animale
- două cauze
- pe de o parte, au o pondere majoritară printre animalele crescute

pe lângă casa omului
- pe de altă parte de atunci era constatată şi se considera că există o

asemănare foarte mare între om şi porc, studiile de anatomie primitivă
atestând aceste asemănări
- oamenii erau convinşi de justeţea acestor acte de dreptate, pornind de la

premisa că animalul are conştiinţa faptelor sale, la fel ca omul.
- alte animale - acuzaţiile cele mai frecvente fiind legate de distrugerea

recoltelor, drept urmare cele vizate erau: şoarecii, şobolanii, omizile,
gărgăriţele, lăcustele, muşte, viermii etc.
- este vorba deci despre procese colective, nu individuale cum era

cazul menţionat mai sus
- aceste vietăţi sunt citate la proces, li se recunoaşte capacitatea

procesuală, sunt apărate din oficiu de către un avocat
76
Spațiul studentului - procesele sunt de competenţa bisericii, fiind frecvent legate de
procesele de vrăjitorie
- printre sancţiunile care li se pot aplica acestor vietăţi sunt consemnate:

exilul, interdicţia de a mai sta pe câmpul respectiv, anatema, blestemul
sau chiar excomunicarea
- pedeapsa cu moartea putea fi atinsă prin decapitare, spânzurare,

îngropare sau ardere pe rug
- clasificare - prezenţa mai multor tipuri de procese: cele individuale

intentate unor animale domestice, cele colective după exemplul de mai
sus şi cele legate de crimele de bestialitate (am putea vorbi despre
zoofilie, în termeni contemporani) în care erau sancţionaţi atât animalul
cât şi omul (deşi sunt numeroase exemple păstrate, este dificil de făcut
distincţia între adevăr şi minciună)
- sunt numeroase procesele care implică animalele în raport cu acuzaţii

de vrăjitorie – pisici, câini, ţapi, măgari, corbi
- interesant este că în situaţia în care nu era identificat exact animalul

vinovat, un altul îi lua locul sau dacă era cunoscut vinovatul şi acesta în
anumite circumstanţe scăpa, era executat un manechin care îi purta
chipul
8.3.2.4.2. Procesele de vrăjitorie
- în marea majoritate a cazurilor, inculpaţii erau de data aceasta oameni,

foarte frecvent provenind din categorii marginale – femei, evrei, bolnavi
- magia şi vrăjitoria - fenomen care a apărut încă înaintea antichităţii şi

care deşi nu era considerat a fi un comportament pozitiv nu era
sancţionat în mod atât de dur decât ocazional şi în nici un caz nu s-a
ajuns la un fenomen de masă
77
Spațiul studentului - contrar tuturor ideilor care s-au încetăţenit în mentalitatea umană, deşi
vânătoarea de vrăjitoare cum a fost numită are într-adevăr ca punct de
pornire Evul Mediu, în mod total neaşteptat, apogeul ei va avea loc abia
în timpul Renaşterii, epoca ce a făcut trecerea către timpurile moderne,
aceste procese fiind legate mai ales de anumite spaţii: Elveţia, Sfântul
Imperiu Roman germanic (unde a atins apogeul), Ţările de Jos, o parte a
Franţei, Scoţia şi mai târziu Ungaria sau Polonia
- zona de religie ortodoxă nu a cunoscut astfel de fenomene sa persecuţie

a celor consideraţi a practica magia sau vrăjitoria, deşi ele sunt prezente
- temporal acest fenomen se încadrează între secolele al. XIV-lea şi

XVIII-lea, deci vom face trecerea către epoca modernă prin prezenta
parte a expunerii noastre
- în realitate magia şi vrăjitoria au apărut iniţial în strânsă legătură cu

fenomenele legate de cercetarea ştiinţifică – astronomia, chimia, fizica,
matematica, în formele lor incipiente
- s-au conturat două tipuri de magie, cea malefică, „neagră” (goetia) şi

cea benefică, „albă” (theurgia), foarte rar se făcea o distincţie reală între
ele, între ele şi ştiinţe şi frecvent din aceste confuzii s-a ajuns la frenezii şi
panici generale, alimentate de spaima de diavol
- unele dintre aceste procese nu porneau însă decât în aparenţă de la cauze

religioase, ele fiind procese cu implicaţii patrimoniale sau politice (erau
găsiţi vinovaţi pentru bolile sau morţile unor aristocraţi sau chiar ale
regilor sau papilor), interesele personale fiind evidente în momentul în
care aceste procese începeau printr-un denunţ ce putea aduce beneficii
denunţătorului. De asemenea s-a mai constatat că ele sunt legate de
anumite perioade de secetă, foamete, epidemii.
78
Spațiul studentului - probaţiunea favorită în aceste cauze a fost iniţial cea prin ordalii.
Acestea pot îmbrăca mai multe forme, fiind probe ale adevărului prin foc,
apă sau luptă
!!! - după excluderea acestei probe din procedură dosarele erau bazate pe
mărturisiri ale acuzatului şi mărturii ale unor persoane care pretindeau că
au cunoştinţă despre diverse aspecte ale cauzei
- mărturisirea putea fi însă obţinută nu doar de bună voie sau

printr-un interogatoriu, ci şi prin forţă sau tortură, epoca fiind foarte
inventivă atunci când vine vorba despre instrumentarul utilizat pentru
aceasta
- tot sub aspectul probaţiunii începe acum să fie folosită şi de

către tribunalele laice procedura „inchizitorială”, preluată din procedura
dreptului canonic. Astfel, judecătorul nu mai aşteaptă denunţătorii sau
posibilii martori, ci este investit cu puterea de a-i căuta pe aceştia şi de a
obţine confesiuni inclusiv prin tortură
- teoretic, existau norme juridice care limitau aplicarea torturii

doar o singură dată, după care era obligatorie recunoaşterea celor
susţinută sub tortură şi fără aplicarea acestei metode. Abuzurile au fost
însă multiple, există exemple de acuzaţi care au fost „anchetaţi” în acest
fel timp de peste o lună, deoarece nu au recunoscut acuzaţiile aduse.
- finalul acestor procese - cel mai frecvent: condamnarea pentru vrăjitorie

a inculpaţilor, cu procente variabile în funcţie de perioada şi zona în care
s-a desfăşurat acel proces, media procentuală situându-se undeva în jurul
a 50%. Numărul total al proceselor şi al celor condamnaţi nu este încă
cunoscut, există doar unele estimări, nedefinitivate încă.
79

Evul mediu, Renaşterea, procesele animalelor, procesele
vrăjitoarelor
Etapa mijlocie şi finală a Evului Mediu a cunoscut conturarea

societăţii feudale, a statului feudal şi dreptului specific acestei etape de
dezvoltare a societăţii. Acest drept a fost puternic influenţa de cele două
entităţi ce deţineau puterea în cadrul societăţii: regele şi biserica, fiecare
punându-şi propria amprentă în domeniile asupra cărora aveau jurisdicţie.
De asemenea, pentru a evidenţia câteva aspecte specifice dreptului
medieval şi cel renascentist am recurs la exemplificarea cu ajutorul atât de
controversatelor şi cunoscutelor procese ale vrăjitoarelor. La acestea am
mai adăugat referirile la procesele, mai puţin cunoscute, dar la fel de
interesante şi ciudate din punctul de vedere al omului contemporan,
procesele animalelor.
8.5. Bibliografie
Cambridge Medieval History, Cambridge University Press, 2008;
Raymond Oursel - Istoria în apel. Procesele Ioanei d’Arc, Ed. Științifică,

1972;
Emmanuel Le Roy Ladurie – Montaillou, sat occitan de la 1294 până la

1324, Ed. Meridiane, 1992;
Robert Muchembled – Magia și vrăjitoria în Europa, Ed. Humanitas,

1997.
Care credeți că sunt cauzele apariției proceselor animalelor și cele ale
vrăjitoarelor?
Ce anume sunt ordaliile?
80
Revoluţiile „burgheze” şi trecerea spre statul modern cu

elementele sale de drept

În cele ce urmează vom analiza o epocă a tranziţie, marcată de
evenimente sângeroase, dar care a reprezentat trecerea de la sistemul
feudal şi societatea de tip medieval la epoca modernă. Evident, această
tranziţie are multiple semnificaţii pentru societatea umană, dar
transformările juridice sunt printre cele mai relevante. În acest moment
se face trecerea de la concepţia medievală sau renascentistă despre locul
omului în societate la una extrem de abstractă şi juridică. Omul ajunge să
fie privit ca cetăţean, având drepturi şi libertăţi, nu doar obligaţii, şi nu în
raport cu un senior sau o altă persoană (rege sau cu alt titlu) ci în raport
cu o entitate abstractă – statul. Tocmai de aceea în această unitate de
studiu am dat câteva informaţii iniţiale legate de cadrul juridic general,
deoarece cele mai semnificative mutaţii au avut loc la nivelul societăţii în
general, abia apoi ele fiind ordonate sub aspect juridic.

- să puteţi purta o discuţie cu privire la formarea statului şi dreptului
modern, cauzele transformărilor care au dus la naşterea acestora;
- elementele constitutive ale statului modern;
- câteva aspecte juridice specifice, care aduc modificări structurale în

sistemele de drept.
9.3. Subiect
9.3.1. Aspecte generale ale statului şi dreptului
81
Spațiul studentului - momentul trecerii de la Evul Mediu la epoca modernă - numeroase
discuţii şi a dus la formarea a numeroase clasificări şi periodizări
- în general se porneşte de la faptul că epoca modernă poate fi datată cu

începere de la aproximativ sec. al XVI-lea, punctul de pornire fiind
Renaşterea şi Reforma – modificări legate de artă, religie, ideologie etc.
- mutaţiile politice, sociale şi juridice – mai târziu prin revoluţiile

moderne (Anglia, SUA, Franţa) – abia aceste trei evenimente au produs
modificări semnificative sub aspect politic şi al sistemului juridic
- fondul acestor mişcări: monarhii absolutiste în declin şi criză economică

generalizată, o atmosferă revoluţionară generalizată, care doar în două
cazuri duce la înlăturarea vechiului regim: coloniile americane şi Franţa
- epoca statelor naţionale – se trece de la ideologia de tip medieval

conform căreia statul era „feuda” unui suveran, fără distincţie între etniile
!!! supuşilor săi, la cea modernă care consacră legătura dintre stat - naţiune
– cetăţean
- se doreşte şi proclamă supremaţia statului şi dreptului (înţelesuri diferite,

în funcţie de cel care susţine această idee)
- modificarea structurii sociale şi a societăţii în ansamblul ei a dus la o

inadecvare a dreptului medieval raportat la noile situaţii - juriştii au
căutat diverse soluţii pentru această situaţie: sunt reformulate idei ale
dreptului regatelor barbare, Codul lui Iustinian etc.
- situaţia dreptului canonic - Conciliul de la Trent (1564) a pus bazele

aşa numitului ius novissimum, dreptul canonic bazat pe teoria supremaţiei
papale indiscutabile - concomitent cu individualizarea bisericilor la nivel
82
Spațiul studentului statal, după desprinderea lor de biserica catolică în cadrul mişcării
reformei. Prin urmare, a dispărut brusc biserica catolică în calitate de
mediator al scenei internaţionale, ceea ce a determinat apariţia unor reguli
de conduită ce au pus bazele dreptului internaţional
- primul teoretician al acestuia: Hugo Grotius
- instrument esenţial în comunicarea internaţională, fiind astfel

stabilite ansamblul de reguli care împreună cu diplomaţia vor reglementa
relaţiile dintre state
- separaţie clară între lege şi religie - două noţiuni distincte
- instituirea aproape exclusivă a jurisdicţiei seculare
- conceptul de lege divină aplicată de către biserică - un izvor de

abuzuri
- atribuţiile deţinute anterior de oamenii bisericii se transferă

juriştilor de profesie
- noţiuni şi instituţii juridice noi - exemplu: raţiunea de stat - începe să

devină o justificare pentru anumite norme
!!! - se consideră că scopul suprem al dreptului este protejarea statului,

iar pentru atingerea acestui scop pot fi luate orice fel de măsuri şi este
justificată orice fel de încălcare a drepturilor (şi aşa puţine la acea dată)
existente
- această instituţie împreună cu ideologia legată de puterea

suveranului şi sursa suveranităţii va da acestuia puteri discreţionare în
anumite situaţii
- la nivel organizatoric şi procedural - constituite curţi
83
Spațiul studentului - jurisdicţie clară, cel puţin la nivel teritorial
- au în componenţă un aparat administrativ şi juridic fix, constant,

salarizat de către stat
- acest personal al justiţiei şi al administraţiei (care încep treptat să fie

distincte) va forma nobilimea de robă
9.3.2. Revoluţia din Anglia (1642-1658)
- dinastia conducătoare era dinastia Stuart – prim rege: James I (sau

Iacob I) al Scoţiei (nepot al reginei Elisabeta I, care nu a avut
descendenţi, fiul Mariei Stuart)
9.3.2.1. Cauze:
- la moartea lui – Anglia - situaţie financiară dezastruoasă
- implicarea Angliei în diverse războaie externe care au contribuit şi ele la

secătuirea rezervelor financiare ale regatului
- la nivelul justiţiei - conflicte între: - instanţa supremă, care apare în

urma ierarhizării curţilor de judecată - puterea judiciară a regelui, căreia
începe să îi fie contestată supremaţia
- procesele devin tot mai formale
- problemele juridice care ajung în atenţia organelor

jurisdicţionale de pe lângă curtea regală (cancelaria regală, conciliul
privat etc.) sunt tot mai frecvent retrimise spre arbitraj şi mediere către
curţile specializate inferioare
- acestea vor ajunge competente şi în dreptul penal
- conciliul privat al regelui coordonează activitatea justiţiei şi a

administraţiei
84
Spațiul studentului - lipsa unor reguli clare favorizau însă corupţia şi intervenţiile
celor interesaţi
- duritatea sistemului juridic faţă de debitorii săraci
- regele recunoaşte existenţa Parlamentului - un rol mai degrabă de

aplicare a unor legi deja existente decât atribuţii de legiferare
9.3.2.2. Evoluţia evenimentelor:
- regele Carol I Stuart (1625-1649) decide să conducă fără Parlament -

Camera Comunelor va deveni cel mai mare adversar politic al regelui
- în paralel se va coagula o mişcare politico-religioasă de opoziţie

la politica monarhică, puritanismul, al cărei membru este şi Oliver
Cromwell
- ajunge în imposibilitatea de a-şi mai finanţa atât proiectele

militare cât şi cheltuielile personale şi ale curţii
- situaţie de criză financiară - face apel la Parlament pentru a-şi

spori veniturile, încercând să obţină un împrumut (inclusiv sub forma
preluării anumitor taxe de către rege)
- Camera Comunelor refuză categoric
- în 1629 convocă Parlamentul pe care îl dizolvă - 11 ani în care

va conduce singur
- măsuri păguboase: sunt sporite monopolurile pe diverse mărfuri,

sunt acordate licenţe de export cu titlu de monopol pentru diverse produse
(spre exemplu, textilele), cresc excesiv taxele pentru exploatarea lemnului
- tot mai acute conflictele de natură religioasă cu puritanii, care

reprezintă de fapt un curent radical al bisericii anglicane, anti-papal, într-
un conflict firesc cu regele care era bănuit de atitudini filo-catolice
85
Spațiul studentului (regina de altfel, soţia sa Henriette Maria era fiica regelui Franţei Henric
al IV-lea de Bourbon şi o catolică ferventă)
- situaţia se acutizează şi regele se vede nevoit să părăsească

Londra în 10 ianuarie 1642
- conflict deschis cu Parlamentul - se ajunge la un război civil între

cele două facţiuni – susţinătorii regelui şi cei ai Parlamentului.
- venirea lui Oliver Cromwell la conducerea armatei

Parlamentului („armata noului model” numită acum) - regele este prins
şi devine prizonierul acestei armate
- din prizonierat Carol continuă să păstreze legătura şi să dirijeze

armatele sale, va fi acuzat de trădare (precum şi alte crime, toate legate de
fapt de război), judecat şi decapitat în 27 ianuarie 1649
- Cromwell - lord protector al Angliei, Scoţiei şi Irlandei (o titulatură

inventată pentru el, conduce între 1649 şi 1658)
- organizează statul
- cucereşte Irlanda
- fiul său, Richard este înlăturat – Parlamentul va conduce singur
9.3.2.3. Restauraţia:
- în anul 1660 se autodizolvă (este aşa numitul Parlament cel Lung – nu

fuseseră organizate alegeri de peste 20 de ani), se vor organiza alegeri şi
noul Parlament va rechema pe fiul lui Carol I, Carol II Stuart ca rege,
fiind reinstaurată monarhia
- domneşte între 1660 şi 1685, moare fără descendenţi
- îi urmează fratele său, James II Stuart (1685-1688)
86
Spațiul studentului - tendinţa acestuia este de a reinstaura o monarhia de tip absolutist -
înlăturarea lui şi la chemarea fiicei şi ginerelui lui, (Maria Stuart şi
Wilhelm de Orania) ca regi = „revoluţia glorioasă”
- condiţie: în 1689 este adoptată Bill of Rights („Declaraţia

Drepturilor”) care stabileşte şi limitează prerogativele regelui, ce nu
!!! poate impune impozite, nu poate organiza armată fără acordul
Parlamentului, nu poate interveni în aplicarea şi executarea legilor,
procesele se desfăşoară prin intermediul juraţilor, independent de rege,
este obligatorie convocarea Parlamentului la intervale regulate etc.
- sunt nevoiţi să accepte şi Edictul de toleranţă - asigură o

relativă libertate a cultelor
- primul stat democratic într-un sens mai apropiat de cel de azi, care
funcţionează pe baza principiului separaţiei puterilor în stat, cu drepturi
recunoscute pentru cetăţeni (anumite categorii).
9.3.3. Revoluţia americană / Războiul de independenţă (1774-

1783)
- deşi numită revoluţie, are mai puţin caracteristicile unei astfel de mişcări
(nu avem de-a face aici cu o burghezie revoltată împotriva aristocraţiei) şi
mai mult caracterul unui război de independenţă faţă de britanici
- ideologia iluministă: regele – „tată al poporului”, dacă începe să încalce

drepturile acestuia, devine un tiran, iar poporul este legitimat să îl înlăture
- 1607 – prima colonie engleză: Virginia (supranumele reginei Elisabeta I)

– în final, 13 colonii britanice
87
- reprezintă o sursă de materii prime pentru Anglia şi în același timp
piaţă de desfacere pentru mărfurile englezeşti – Anglia acordase o doză
de libertate politică, dar a făcut tot posibilul pentru menţinerea unei
dependenţe economice
9.3.3.1. Cauzele revoluţiei:
a) economice
- coroana britanică doreşte creşterea taxelor şi introducerea unor noi

taxe, directe (Stamp Act) – scop: susţinerea financiară a Marii Britanii
care anexa Canada
- sunt extinse graniţele noii colonii canadiene într-o zonă revendicată de

către celelalte 13 colonii
- obligaţia de a întreţine trupele engleze
b) politice
- dependenţă – orice lege era adoptată în Parlamentul britanic
- sunt restricţionate anumite drepturi (ex. dreptul de a organiza sau

participa la întruniri)
- limitarea jurisdicţiei coloniilor – orice soldat englez nu putea fi judecat

acolo, trebuia trimis in Anglia
c) ideologice – ideile iluministe (Thomas Jefferson, Benjamin Franklin,

Thomas Paine)
- se creează o opoziţie antibritanică puternică, dar unii rămân loiali

coroanei britanice
9.3.3.2. Evenimente semnificative:
88
Spațiul studentului - proclamaţie a coloniilor – nu mai recunosc dreptul de a fi taxaţi de
către coroana britanică şi Parlament
- Parlamentul recunoaşte Companiei Indiilor Orientale dreptul de a vinde

ceai în colonii, în mod direct – „partida de ceai de la Boston” – 16 dec.
1773 – un grup de protestatari aruncă în ocean ceaiul de pe o corabie a
companiei menţionate
- 1774 – Congresul de la Philadelphia (reprezentanţi ai celor 13 colonii)

– devine nucleu al rezistenţei şi conducător al luptei
- se organizează armata condusa de George Washington
- susţinute militar de către Spania şi Franţa
- primele lupte se dau in 1775
- 4 iulie 1776 – Declaraţia de independenţă (viitoarea zi naţională SUA)

– redactată de Th. Jefferson
- mai multe lupte: Saratoga, Camden, Yorktown, Chesapeake
- victoria coloniilor – pacea de la Versailles – independenţa SUA
9.3.3.3. Organizarea SUA
– Constituţie – republică federală (13 state, iniţial)
Puterea executivă: un preşedinte ales pentru 4 ani (şef al statului,

guvernului şi armatei) – primul preşedinte: George Washington
Puterea legislativă: Congresul bicameral – Senat, Camera

reprezentanţilor
Puterea judecătorească: Curtea Supremă
9.3.4. Revoluţia franceză (1789-1794)
89
- regi din dinastia de Bourbon – Ludovic XVI
- considerată de mulţi istorici revoluţia de tip clasic, cea mai mare

revoluţie burgheză din istorie
9.3.4.1. Cauze:
a) economice:
- criză economică profundă
- relaţii feudale care se menţin într-un context economic nou – inadecvate
b) sociale:
- profundele diferenţe între cele 3 Stări (I şi II – cler înalt, nobilime; III –

burghezie, ţărănime, intelectuali, cler sărac – reprezintă 80% din
populaţie)
c) politice:
- regimul monarhic absolutist
- lipsa oricăror drepturi şi libertăţi
- corupţia la nivel administrativ şi al justiţiei
d) ideologice – iluminism
9.3.4.2. Desfăşurarea revoluţiei:
- mai 1789 este convocată Adunarea Generală a Stărilor, care devine

centru al mişcării de rezistenţă şi se transformă într-o adunare constituantă
(scop: adoptarea unei Constituţii) – monarhie constituţională, începe însă o
luptă la nivel parlamentar între cele 3 stări
- agitaţii şi mişcări de stradă de mai mică sau mai mare amploare, în Paris
– apogeu: 14 iulie 1789 - căderea Bastiliei (zi naţională a Franţei)
- încep lupte directe între tabăra monarhistă şi cea revoluţionară
- 26 august 1789 Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului
- 1791 – prima Constituţie – separarea puterilor în stat şi o serie de măsuri

cu caracter democratic
90
Spațiul studentului - regele cheamă în secret împotriva revoluţionarilor trupe din Austria şi
Prusia – acuzat de trădare, încep războaiele revoluţionare
- 10 august 1792 insurecţia Parisului – Comuna insurecţională (facţiunea

iacobinilor) – ocupă palatul regal şi descoperă corespondenţa regelui –
înlăturarea monarhiei, arestarea ulterioară a regelui
- 21 sept. Prima Republică Franceză – guvernări succesive:
Convenţia girondină (1792-1793)
- puterea burgheziei mari şi mijlocii
- revolte regaliste în Vandeea
- ian. 1793 executarea lui Ludovic XVI
- o nouă coaliţie internaţională anti-franceză
Convenţia iacobină (1793-1794)
- puterea maselor şi a micii burghezii
- începe teroarea revoluţionară – măsuri excepţionale:
- Comitetul Salvării Publice (Robespierre, Danton, Marat)
- Comitetul Siguranţei Generale
- Tribunale revoluţionare
- victorie aparentă a forţelor revoluţionare
- încep neînţelegeri între conducătorii revoluţiei
Convenţia termidoriană – 27 iulie/9 termidor 1794
- lovitură de stat, Robespierre şi susţinătorii săi sunt ghilotinaţi
- epoca noilor îmbogăţiţi
Directoratul şi apoi Consulatul – epoca lui Napoleon
91
Spațiul studentului 9.4. Cuvinte-cheie, concluzii
Epoca modernă, revoluţiile „burgheze”, Cromwell, războiul de
independență al coloniilor americane, 1789, drepturile omului.
Momentul trecerii de la Evul Mediu şi relaţiile sociale specifice

acestei perioade nu este unul unitar şi egal în toate statele. Primele care au
făcut acest pas sunt Anglia, SUA şi Franţa, în formele prezentate mai sus.
Modificările majore de la nivelul statal au atras după sine modificări
majore în sistemul juridic, mai ales sub aspectul unor noţiuni şi concepte
noi, esenţiale, cum ar fi drepturile omului şi ale cetăţeanului, în jurul cărora
s-a creat o adevărată ideologie.
9.5. Bibliografie
Camil Mureșanu – Revoluția burgheză din Anglia, ed. Științifică,
București, 1964;
Idem – Imperiul britanic, ed. Științifică, București, 1967;
Francois Furet – Reflecții asupra Revoluției Franceze, ed. Humanitas,

2012;
Pierre Milza, Serge Bernstein – Istoria Europei, Institutul European, 1997-.
Site-uri utile:
http://www.theamericanrevolution.org/
http://www.history.com/topics/american-revolution - inclusiv filmulețe
http://tigger.uic.edu/~rjensen/am-rev.htm - eseu Universitatea Illinois
http://www.smithsonianeducation.org - materiale pe diverse domenii
Realizați un tabel comparativ cu privire la cele trei revoluții studiate, care
să includă următoarele repere: cauze, obiective, forțele sociale participante
la revoluție, însemnătate și urmări.
92
Dreptul şi Napoleon

Personalitatea lui Napoleon este una dintre cele mai controversate,
dar şi cele mai fascinante din întreaga istorie universală. Aceasta şi
deoarece pornind de la ideea originilor sale modeste, ascensiunea sa într-
o lume care nu recunoştea meritele personale este surprinzătoare. Mai
mult, personalitatea sa a avut un impact deosebit asupra domeniului
juridic, deoarece dorind să dea expresie legislativă lumii noi pe care a
întemeiat-o a făcut eforturi de legiferare şi codificare unice, nu doar prin
amploare ci şi prin elementele de noutate totală sub anumite aspecte.
Pentru noi, are o importanţă directă şi deoarece Codul civil de la 1864
este direct inspirat din Codul civil napoleonian.

- să identificaţi în cadrul sistemelor actuale de drept pe cele ale unuia
dintre marii întemeietori ai instituţiilor şi sistemelor juridice moderne –
Napoleon;
- să deveniţi capabili să observaţi modalitatea şi etapele de codificare din

Imperiul francez;
- rolul lui Napoleon în modelarea întregului sistem de drept european şi

disiparea sistemului civil francez în numeroase state europene.
10.3. Subiect
10.3.1. Napoleon – originile, familia şi ascensiunea sa
- născut la Ajaccio, în Ins. Corsica, parte a Franţei, părinţii: Carol-Maria

(militar, apoi consilier regal în insulă) şi Letitia, familie care are doar
îndepărtate origini aristocratice
93
Spațiul studentului - are 12 fraţi, din care 5 mor de mici
- după ce studiază la colegiul iezuit va urma cursurile şcolii de ofiţeri din

Brienne (Franţa), apoi la Paris
- la 18 ani ajunge locotenent secund într-un regiment de artilerie
- un pasionat de lectură, mai ales autori antici (inclusiv Digestele lui

Iustinian)
- un spirit naţionalist, susţine ideile revoluţiei franceze, iar întreaga familie

va fi nevoită să părăsească Corsica în momentul creșterii influenţei
antirevoluţionare – refugiaţi în Franţa
- se remarcă în luptele revoluţionare – ajunge general la 24 de ani (deşi

există şi o perioadă de declin pentru el)
- după căderea iacobinilor este numit comandant secund
- căsătoria lui Josephine de Beauharnais, 2 copii dintr-o căsătorie anterioară
- în timpul Directoratului numit comandant al campaniei din Italia – victorii

răsunătoare
Directoratul – puterea deţinută de o Adunare bicamerală (Consiliul

celor 500 şi Consiliul bătrânilor – include bărbaţi căsătoriţi sau văduvi,
vârsta minimă 40 de ani) şi 5 Directori
- dpdv administrativ: centralizare puternică – departamente şi

comune, Directorii pot anula orice fel de act administrativ
- organizare juridică: magistraţi al nivelul comunelor şi un tribunal

la nivelul fiecărui departament
- limitată libertatea cuvântului şi întrunirilor
- campania în Egipt (revine în Franţa înaintea finalizării, având în vedere

situaţia gravă din Europa)
- lovitura de stat de la 18 brumar/9 nov. 1799 – instaurarea Consulatului –

Prim Consul (în cele două Consilii a existat opoziţie şi chiar riscul exilului
pentru Napoleon, dar fratele lui, Lucien, prezida acea şedinţă şi a suspendat
activităţile înainte de a se lua vreo decizie)
94
Spațiul studentului 10.3.2. Consulatul
- epoca de consolidare a puterii Franţei, de revigorare a acestei pe toate

planurile într-o epocă de izolare politică, criză economică, şomaj şi
corupţie
- păstrează din cuceririle revoluţiei: abolirea feudalismului, egalitatea

tuturor în faţa legii, acces la ierarhii independent de originea socială,
laicizarea învăţământului public, confiscarea averilor bisericeşti,
administraţie solidă
- elaborarea legilor şi atribuţii administrative: Consiliul de Stat
- promulgarea unei Constituţii consulare (24 dec. 1799)
- nu mai sunt menționate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti
- sistemul electiv: cenzitar
- organizare administrativă - împărţirea Franţei în prefecturi şi

subprefecturi, un întreg aparat de funcţionari, salariaţi ai statului
- sistemul juridic: judecătorii nu mai sunt aleşi, ci numiţi de guvernanţi, dar

sunt apoi inamovibili (garanţie a independenţei lor)
- instanţa supremă: Curtea de casaţie
- putere mare deţinută de către poliţie, numeroase tribunale

specializate, inclusiv unele cu jurisdicţie exclusiv penală
- sistem monetar şi fiscal – complet nou, va pune bazele sistemului aplicat

în Franţa până la UE
- înfiinţează Banca Franţei
- colectori de taxe specializaţi, într-un aparat fix
- învăţământul şi sănătatea – servicii publice
- victoria de la Marengo (14 iun. 1800)
- înfiinţează Legiunea de Onoare
- încheie Concordatul cu biserica catolică, „împăcare” a statului francez cu

papalitatea
95
Spațiul studentului - 21 martie 1804 promulgarea Codului civil – acest cod devine model
pentru viitoare alte coduri civile europene, inclusiv Codul civil român din
1864. Un factor deosebit de important al răspândirii normelor respective a
fost chiar politica expansionistă a lui Napoleon din perioada Imperiului.
!!! 10.3.3. Imperiul
- formă de guvernare instituită (dincolo de dorinţele personale ale lui

Napoleon) şi pentru stabilitate politică şi estompare a pericolului regalist,
care exista încă
- încoronat la 2 dec. 1804, în Notre-Dame, chiar de către Papă
- titluri princiare pentru cei din familie, iar din 1808 creează în întreagă
nobilime imperială
- blocada antiengleză
- cenzura presei, dar şi a literaturii, teatrului şi artelor în general – arestări,

internări în instituţii psihiatrice, supraveghere, păstrarea fiilor sau
apropiaţilor opozanţilor ca „ostateci” în diverse licee sau şcoli militare în
care erau instituţionalizaţi
- îi asigură libertate pentru expediţiile militare externe – fraţii săi devin

regi în teritoriile cucerite
- mişcare de opoziţie tot mai puternică
- 1810 divorţează şi se recăsătoreşte cu arhiducesa Maria-Luiza de Austria,

fiica împăratului Austriei, 1811 se naşte fiul său, Napoleon – titlul de prinţ
de Roma
10.3.4. Sistemul de reforme instituite de Napoleon
- reformele administrative şi fiscale deja menţionate mai sus
- Codul civil: libertatea individuală, a muncii şi a conştiinţei
- secularizarea statului
!!! - protejarea proprietăţii (mai ales a celei imobiliare - terenuri)
- egalitatea în faţa legii (teoretic, practic există prevederi contrare –

ex. în litigiile de muncă, doar mărturia angajatorului contează)
96
Spațiul studentului - nici un fel de drepturi pentru femei
- sclavia în coloniile franceze
10.3.5. Căderea şi exilul
- Imperiului îi lipseşte o coeziune reală, este o entitate artificial creată care

este lipsită complet de unitate, la care se adaugă şi opoziţia populaţiei
- prăbuşirea grăbită de campania în Rusia – 1812 – un eşec militar total
- 1814 – atacat pe toate fronturile, în Franţa, forţat să abdice de către

proprii săi generali – exil: Ins. Elba
- 1815 – revine, domnia celor 100 de zile, înfrânt la Waterloo – Ins. Sf.
Elena, moare în 1821
- reinstaurarea monarhiei în Franţa: Ludovic XVIII de Bourbon (s-a

considerat că Ludovic XVII a fost primul născut al lui Ludovic XVI, mort
în condiţii neelucidate), fratele lui Ludovic XVI

Napoleon, Imperiul francez, Codul civil francez 1804
Napoleon Bonaparte a fost aşadar unul dintre cele mai interesante

personaje nu doar din istoria Franţei, ci şi a istoriei universale. Activitatea
sa legislativă vine să completeze activitatea militară şi cuceririle făcute de
ele, împreună contribuind la omogenizarea Europei, inclusiv sub aspect
juridic, dar şi reprezentând un stimulent pentru formarea statelor europene
moderne. Multe dintre acestea îşi revendică legislaţia civilă chiar şi în ziua
de azi din Codul adoptat în 1804 de către Napoleon.
10.5. Bibliografie
Geoffrey Ellis – Imperiul lui Napoleon, ed. Saeculum, 2009;
G. Eminescu – Napoleon Bonaparte, ed. Academiei, 1987.
Realizați o scurtă caracterizare a perioadei Consulatului, cu privire la
implicațiile în domeniul dreptului a măsurilor luate de Napoleon.
97
Statul modern şi dreptul în Franţa

Vom continua prin prezenta unitate de studiu să vedem situaţia
statului francez şi evoluţia acestuia după înlăturarea lui Napoleon. De
asemenea, vom analiza sistemul de drept al Franţei, păstrat de către toţi
succesorii lui Napoleon, cu modificări minime, ceea ce indică eficienţa şi
calitatea legislaţiei adoptate de Napoleon, precum şi adecvarea la
necesităţile societăţii.

- să evidenţiaţi trăsăturile specifice ale structurilor juridice şi statale ale
Franţei, ca sistem model pentru cel al ţării noastre;
- identificarea elementelor originare de drept francez, originare în dreptul
roman;
- observarea unor aspecte specifice codului civil francez – combinaţia de
modernitate şi conservatorism care caracterizează anumite prevederi.
11.3. Subiect
11.3.1. Statul francez în epoca modernă, după căderea lui
Napoleon
- reinstaurarea monarhiei: Ludovic XVIII de Bourbon – epocă a „terorii

albe”, răzbunări ale monarhiştilor, nu se mai punea problema unei
monarhii absolutiste
- 1824 regele moare, succesor, fratele său: Carol X de Bourbon –

suprimă cenzura, preocupat să guverneze bine şi să îşi apropie supuşii
98
Spațiul studentului - se pune problema recuperării proprietăţilor de către cei deposedaţi după
Revoluţie sau plata unor indemnizaţii pentru a compensa acele pierderi
(sume foarte mari, pe care Franţa nu şi le poate permite). Aceste măsuri
stârnesc amintiri violente şi nedepăşite din perioada Revoluţiei pentru
întreaga populaţie, iar ideea de împăcare naţională generată în timpul lui
Napoleon devine din nou dificil de aplicat.
- s-a încercat modificarea Codului civil prin reintroducerea dreptului

primului născut de a moşteni terenurile – văzută ca o măsură de revenire la
Vechiul Regim, alături de alte măsuri – conflict între rege şi Cameră –
înlăturat regele (1830)
- Ludovic-Filip de Orleans – „regele burghez”
- 1848 – an revoluţionar în întreaga Europă, înlătură de la putere

regele şi instaurează republica
- ales preşedinte Ludovic Napoleon Bonaparte, nepotul lui Napoleon,

născut în 1808, fiul lui Ludovic Bonaparte şi al soţiei sale, Hortensia de
Beauharnais (fiica din prima căsătorie a soţiei lui Napoleon, Josephine)
- 2 dec. 1851 lovitură de stat a preşedintelui – 2 etape:
1) are loc prin înlocuirea şi arestarea unor miniştri din posturi-cheie (ex.
Minister de Interne), rezistenţă armată minimă, înfrântă fără nici un fel de
probleme
- ian. 1852 Constituţie, iniţial menţine republica, de data aceasta

prezidenţială
- instituite tribunale speciale pentru a înfrânge orice fel de pericol

împotriva ordinii publice
2) 2 dec. 1852 – Napoleon - Cel de-al Doilea Imperiu Francez –

Napoleon III
- consolidare şi ascensiune economică pentru Franţa
- Parisul devine ceea ce este azi – Oraşul Luminii
- 1870 înfrângerea împăratului la Sedan şi căderea imperiului (el şi familia

vor ajunge în Anglia unde vor trăi)
- instaurată Cea de-a Treia Republică Franceză
99
Spațiul studentului 11.3.2. Dreptul public în Franţa
- alternanţă, în funcţie de regim între respectarea sau diminuarea

drepturilor cetăţeanului
- modificările legate de sistemul administrativ şi judiciar, amintite în

unitatea de studiu anterioară
- dreptul penal – tendinţe abuzive, raportat la caracterul conservator al

unora dintre regimurile care s-au succedat, cu o doză de arbitrar în
stabilirea caracterului infracţional şi tribunale specializate
11.3.3. Dreptul privat în Franţa după 1804 – Codul civil
11.3.3.1. Spiritul Codului civil

!!! - include atât elemente de drept scris, cât şi drept cutumiar – influenţa
dreptului roman şi a normelor cutumiare din diferite zone ale Franţei, cu
includerea unor principii proclamate de revoluţie
- egalizarea sistemului de drept din Franţa
- interesul statului şi societăţii, mai puţin cel personal, puternic caracter

antifeminist
- a creat adevărate curente de interpretare, critică şi exegeză, precum şi

adevărate şcoli şi curente juridice în Franţa şi nu numai
11.3.3.2. Instituţii juridice principale
1) proprietatea şi dreptul de proprietate
- element esenţial în prevederile codului, favorabil marii proprietăţi
- distincţia între bunuri rurale (se dorea redactarea unui Cod rural) şi
bunuri urbane
- bunuri rurale (terenuri) - instituţii conexe: dezmembrămintele dreptului

de proprietate, controlul statului asupra proprietăţii privind apele interne
şi pădurile (inclusiv un Cod forestier)
- bunuri urbane (construcții) – reglementate: coproprietate, vecinătatea,

servituţile, exproprierea
- drepturi de concesiune speciale privind minele
100
Spațiul studentului - instituită şi reglementată proprietatea intelectuală
2) familia şi dreptul familiei
- celălalt pilon al dreptului civil francez, familia controlată parţial de către

stat prin reglementările sale juridice, nu mai este sub autoritatea bisericii
- întemeiată pe căsătorie, soţul – cap al familiei, apogeul puterii maritale a

soţului
- iniţial este prevăzut şi permis divorţul (considerat un „rău necesar”),

prevederile care îl reglementează fiind abrogate în epoca restauraţiei
- reglementate cauzele şi formele de nulitate a căsătoriei, posibilitatea

separării în fapt a celor doi soţi (pentru anumite cauze: adulter, excese,
injurii grave, condamnări la pedepse infamante)
- inegalitate evidentă a celor doi soţi: femeia considerată incapabilă dpdv

juridic
- prezumţia de paternitate (soţul mamei = tatăl copilului)
- raritatea adopţiei
3) drept succesoral
- caracter compozit
- instituie egalitatea succesorală, inexistentă anterior (dreptului primului

născut de sex masculin suprimat), mult timp s-a încercat modificarea cu
revenirea le vechile norme, fără succes
- teoria rezervei succesorale şi a partajului de ascendent
. recunoscut dreptul copiilor legitimi, nu şi al celor nelegitimi
- reglementări care au creat numeroase discuţii deoarece este tratat în

cadrul dreptului familiei, nu distinct ca instituţii separate
4) libertatea contractuală, supravegheată
5) principiul responsabilităţii şi răspunderii
101
Franţa, Codul civil, instituţii juridice civile
Dreptul francez a rămas tributar lui Napoleon şi codului instituit

de către acest, cu evoluţii minime. Se pot observa influenţele dreptului
roman asupra unora dintre instituţiile menţionate, mai ales în ceea ce
priveşte proprietatea sau căsătoria şi dreptul familiei. Există însă
numeroase reglementări moderne sau unele total noi (dreptul
inventatorilor şi creatorilor de opere artistice sau ştiinţifice).
11.5. Bibliografie
Geoffrey Ellis – Imperiul lui Napoleon, ed. Saeculum, 2009;
G. Eminescu – Napoleon Bonaparte, ed. Academiei, 1987;
Jean-Louis Halperin – Histoire du droit prive francais depuis 1804, PUF,

1996.
Completații spațiile libere:
Codul francez din 1804 împarte bunurile în ___________________ și

bunuri _________________. Distincția dintre aceste două categorii constă
în
___________________________________________________________
____.
Răspundeți la următoarele întrebări:
Care sunt cauzele pentru care se poate solicita divorțul confomr Codului
civil 1804?
Care este elementul de noutate introdus de acest cod cu privire la

succesiune?
102
Statul modern şi dreptul în Anglia, SUA

Încercăm în cele ce urmează să analizăm foarte pe scurt
trăsăturile statului în situaţia celor două mari puteri ale sfârşitului de sec.
XIX – început sec. XX, respectiv marea Britanie şi SUA. Ambele
prezintă trăsături comune, legate mai puţin de organizare şi de forma
statului cât de sistemul de drept. Vom analiza totuşi cu precădere, din
lipsă de spaţiu şi timp, instituţiile juridice ale dreptului englez.

- să evidenţiaţi trăsăturile specifice ale unui sistem specific şi complet
diferit – statul şi dreptul anglo-saxon (Anglia, SUA);
- evidenţierea unor diferenţe ale acestor state şi sisteme de drept în raport
cu cele deja studiate anterior, contemporane lor – Franţa;
- discutarea avantajelor şi dezavantajelor sistemului jurisprudenţial.
12.3. Subiect
12.3.1. Marea Britanie – statul
- regina Victoria (cel mai longeviv monarh al Europei al acea dată),

prim-miniştri: Disraeli, Chamberlain, Gladstone, Pitt
- prin căsătoriile numeroşilor săi descendenţi se înrudeşte cu

toate marile case regale sau imperiale ale Europei, inclusiv cu
Romanovii din Rusia sau familia regală a României
- un vast imperiu colonial
- avans semnificativ dpdv tehnologic şi industrial faţă de restul lumii
103
Spațiul studentului - sistem politic: conservatori, liberali, laburişti
12.3.2. Marea Britanie – dreptul
12.3.2.1. Drept constituţional
- separaţia puterilor în stat
- monarhie parlamentară, unul dintre cel mai bine reglementate sisteme de

acest fel
- monarhie ereditară: Casa de Hanovra (redenumită după război Casa de

Windsor)
- Parlament bicameral: Camera Lorzilor, Camera Comunelor
12.3.2.2. Trăsături generale
- sistem tip Common Law

!!! - se modifică balanţa între elementele de procedură care erau
predominante şi problemele de fond deduse judecăţii
- 1873-1875 Judicature Actes – toate curţile trebuie să aplice în mod egal

atât regulile dreptului comun şi precendentul cât şi pe cele ale echităţii
- nu este de fapt un drept codificat, ci dezvoltarea dreptului este legată de

soluţiile pronunţate de instanţe
- nu există coduri, ci doar colecţii privind jurisprudenţa
12.3.2.3. Instituţii juridice
Proprietatea – conceptul chiar dacă este similar cu cel de tip roman, este
diferit sub aspect diviziunii, care nu se face între bunuri imobile şi
imobile, ci între proprietatea reală (se referă exclusiv la terenuri) şi cea
personală (unde intră bunuri mobile şi cele privind alte tipuri de bunuri
ex. proprietate intelectuală)
- reglementare distinctă, păstrate elemente arhaice, medievale – ex.

dreptul la moştenirea terenurilor şi titlurilor – primul născut de sex
masculin, abia apoi sunt luaţi în calcul fiii mai mici şi în final fiicele
(scop: protecţia proprietăţii şi împiedicare fărâmiţării)
104
Spațiul studentului Contractele – determinarea foarte clară a întinderii drepturilor şi
obligaţiilor
- frecvente, contractele de arendă
Familia – mult timp, forma religioasă, abia apoi şi căsătoria civilă
- soţul – poziţie superioară, uneori soţia nu avea capacitate juridică, deţine

putere şi asupra copiilor până la 21 ani
- abia la începutul sec. XX, femeia căsătorită sau nu dobândeşte

capaciattea de a încheia acte etc.
- reglementată iniţial doar separaţia în fapt, după 1938 şi divorţul
Succesiunea
- libertatea de a testa, limitată abia după 1938 (interesele familiei)
- reglementată distinct succesiunea asupra terenurilor (conform celor de

mai sus) şi asupra celorlalte bunuri – abia în 1925 modificări
- tot în 1925 – dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor
12.3.3. SUA – statul
- republică federală, în care statele federale au capacitate de decizie

extrem de largă cu excepţia competenţelor pe care şi le-au delegat
federaţiei (menţionate în Constituție)
- republică prezidenţială, cu posibilităţi de control reciproce în raporturile

cu Congresul
- preşedinţii sunt aleşi şi se succed la intervale a câte 4 ani, cu posibilitatea

doar a 2 mandate (scop: limitarea puterii)
- duce o politică de mare putere, de expansiune teritorială şi control asupra

celor două Americi şi Oceanului Pacific
- politică de neimplicare în problemele Europei
12.3.4. SUA – dreptul
12.3.4.1. Drept constituţional
- separaţia puterilor în stat
105
Spațiul studentului - executiv: preşedintele, responsabil şi cu administraţia
- partide: republican şi democrat
- legislativ: Congresul - Camera Reprezentanţilor şi Senat
Justiţia – Curtea Supremă
- fără jurisdicţie asupra tribunalelor militare

!!!
- funcţionează pe principiul precedentului judiciar
- judecători aleşi
- instituţie esenţială care exercită şi controlul constituţionalităţii legilor –

1803, jud. John Marshall, Marbury c. Madison instituie precedentul
respingerii unei legi federale, care nu este compatibilă cu Constituţia
- instituţia ajunge să aibă un rol tot mai important (unii vorbesc despre
„guvernarea judecătorilor în SUA”)
12.3.4.2. Drepturile omului – abolirea sclaviei, dar păstrată mult

timp o situaţie de inferioritate pentru anumite categorii de populaţie (cu
atât mai mult cu cât anumite personalităţi sau influenţe sudiste se opun
egalităţii)
12.3.4.3. Trăsături generale ale dreptului
- iniţial, o mixtură între reguli ale dreptului englez şi diverse alte surse
inclusiv Biblia
- abuzuri multiple – necesitatea unei codificări, care s-a făcut însă la un

nivel primitiv, fără a soluţiona problema
- se optează pentru sistemul de drept de tip englez, cu etape şi tendinţe

autonome
- anii 1850 – se profila dorinţa unei codificări şi un triumf al sistemelor de

drept romano-germanice, se renunţă - dreptul american – drept de tip
jurisprudenţial va rămâne la acest nivel pe tradiţia dreptului englez, dar
flexibilitatea unui sistem tip Common Law (care înseamnă soluţii diferite
adecvate realităţii sociale care creează problema) şi diferenţele
semnificative între Marea Britanie şi SUA fac acest sistem de drept foarte
diferit de cel englez
106
Spațiul studentului - o trăsătură specifică: dreptul – instrument folosit de diverse categorii în
vederea realizării intereselor lor

Marea Britanie, SUA, Common Law, sistem jurisprudenţial,
cazuistică
Se poate deci observa cum tradiţiile medievale ale unui anumit

sistem de drept îi determină structura în contemporaneitate. Dreptul de
tip anglo-saxon este un sistem adecvat unor societăţii cu o mobilitate
crescută şi o dezvoltare accelerată, deoarece se păstrează legătura dintre
drept şi societate şi adecvarea sistemului de drept la toate modificările
societăţii sau la mare parte dintre acestea.
12.5. Bibliografie
Gh. Boboș, Statul și dreptul în civilizația și cultura universală, ed.
Argonaut, 2006;
Cambridge Modern History, CUP, 2008 și urm.;
Pierre Milza, Serge Bernstein – Istoria Europei, Institutul European,

1997-.
Explicați care sunt caracteristicile sistemului Common Law și cu ce
anume diferă acesta de sistemul de tip franco-german. Care considerați
că sunt avantajele și dezavanatajele unui sistem de tip Common Law?
107
Dreptul în perioada interbelică -
democraţie vs. dictatură de extremă dreapta
13.1. I
13.1. Introducere
Dacă în unitatea de studiu anterioară am vorbit despre sistemele
politice şi juridice care caracterizează statele democratice, în prezenta
unitate vom trece la analiza succintă a unor noi tipuri de societăţi şi
sisteme de drept – statele de tip fascist, nazist etc., din perioada
interbelică.

- să comparaţi cele două tendinţe interbelice: democraţie şi totalitarism
de extremă dreaptă
- observarea cauzelor şi mecanismelor de instaurare a unor astfel de

regimuri
- să faceţi distincţii între aceste regimuri analizate în paralel.
13.3. Subiect
13.3.1. Contextul internaţional
- acesta a influenţat foarte mult ascensiunea anumitor tipuri de regimuri

de factură naţionalistă, de extremă dreaptă
- criza economică profundă de după Primul Război Mondial
- sistemul de tratate de la Versailles – pacea încheiată după război, care

lasă o serie de state (mai ales dintre cele înfrânte, dar şi dintre
învingători) cu numeroase frustrări care vor alimenta aceste mişcări
108
Spațiul studentului - astfel de tendinţe au fost în numeroase state ale Europei (ex. Portugalia,
Ungaria, România), dar nu vom trata în prezenta unitate de studiu decât
cele două ideologii simptomatice şi extreme: fascismul şi nazismul
13.3.2. Italia şi Mussolini
- regim politic: monarhie constituţională
- Mussolini se remarcă între facţiunile naţionaliste încă din 1915
- martie 1919 înfiinţează Mişcarea fascistă (simbolistică de factură

romană)
- alianţă cu întreaga mişcare naţionalistă – scop: antisocialişti – întreaga

situație a Italiei se deteriorează foarte mult
- oct. 1922 – regele Italiei îl cheamă pe Mussolini să formeze guvernul –

iniţial, coaliţie
- ian. 1925 partid unic – Partidul fascist
- eliminarea prin asasinat a adversarilor politici
eliminarea tuturor libertăţilor şi drepturilor
- politică şovină şi belicoasă (observabil din discursuri, dar şi artă etc.),

protecţionism economic
- centralizare maximă a administraţiei
- antisemitism abia mai târziu
13.3.3. Germania şi Hitler
- regim politic: republica de la Weimar
- situaţia sa este similară cu cea a Austriei
- Germania situaţia ce mai dură şi umilitoare după război, criză economică

profundă – va duce la ascensiunea naţionalismului
- tot mai frecvent idei antisemite, antislave, concomitent cu o mişcare

comunistă susţinută de Rusia
- încercări de refacere economică şi recuperare a poziţiei politice în Europa

– Gustav Stresemann
109
Spațiul studentului - criza economică europeană afectează Germania nerefăcută încă dpdv
economic
- alegerile 1930 – ascensiunea Partidului Comunist, dar mai ales a

Partidului Naţional Socialist (Nazist), condus de austriacul Adolf Hitler
(mai avusese o tentativă de preluare a puterii în Munchen 1923) –
superioritatea rasei germane asupra tuturor celor din jur, care justifică
orice fel de acţiune sau atitudine (Lebensraum)
- formate trupe paramilitare (S.A.) sub pretextul protejării întâlnirilor de

agitatorii comunişti (susţinute de un şomaj tot mai ridicat în rândul
tinerilor, care îşi găsesc astfel o ocupaţie şi o justificare a existenţei plus o
atât de necesară sursă de venit)
- ian. 1933 Hitler cancelar – stabilite apoi alegeri generale dată până la
care se duce o campanie de intimidare – incendierea Reichstag-ului, care
se susţine a fi o tentativă de lovitură de stat, devine pretext pentru
suprimarea presei (cu o săptămână înaintea alegerilor)
- tensiuni şi sprijin în Austria, Ungaria, Italia
- interzisă orice fel de presă neconformă
- campanie antisemită organizată
- Himmler (şef al S.S.), Goebbels (şef al propagandei) – climat de teroare

şi control asupra tuturor compartimentelor vieţii
- alipirea Austriei, apoi atacuri asupra Cehoslovaciei, Poloniei etc.
13.3.4. Dreptul în statele totalitare
- dificil de vorbit despre drept, mai degrabă despre o lipsă a lui, dacă luăm
drept etalon respectarea drepturilor omului şi libertăţilor cetăţeneşti –
!!! suprimate
- lipsesc: libertatea presei, a cuvântului, a conştiinţei, a întrunirilor, dreptul

la viaţă privată şi familială, la viaţă şi sănătate etc. (nu doar declarativ, ci
total), libertăţile politice de orice fel
- lipsa şi nerespectarea dreptului de proprietate (confiscări, preluări,

exproprieri, rechiziţii – abuzive, nejustificate de stare de urgenţă, ci de
calitatea proprietarului)
110
Spațiul studentului - interzicerea sindicatelor
- centralizarea administraţiei şi economiei

Mussolini, fascism, Hitler, nazism
Cele două regimuri şi ideologiile care le susţin – fascism şi nazism

- sunt deci regimuri de natură dictatorială, de extremă dreapta
(naţionaliste), a căror ascensiune a fost favorizată tocmai de politica şi
atitudinea statelor democratice faţă de învinşii Primului Război Mondial,
dar şi de profunda criză economică ce a marcat perioada interbelică.
Caracteristica lor principală este dispariţia separaţiei puterilor în stat cu
concentrarea întregii puteri în mâinile unei persoane sau ale unui partid,
precum şi suprimarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi încălcarea
sistematică a acestora.
13.5. Bibliografie
Gh. Boboș, Statul și dreptul în civilizația și cultura universală, ed.
Argonaut, 2006;
Cambridge Modern History, CUP, 2008 și urm.;
Ferran Gallego, Oamenii lui Hitler, ed. All, 2010;
Pierre Milza, Serge Bernstein – Istoria Europei, Institutul European, 1997

și urm.
Enumerați și explicați trei încălcări ale drepturilor și libertăților care
caracterizează regimul fascist și cel nazist.
111
Dreptul statelor totalitare – regimurile comuniste.
Studiu de caz – U.R.S.S.

O altă formă de dictatură şi totalitarism este cea de extremă
dreaptă, care a pornit din ideologia şi regimurile comuniste. Nu vom
analiza toate formele de comunism şi evoluţia acestuia, deoarece
prezenta unitate de studiu nu ne permite aceasta. Am ales prin urmare să
discutăm aspecte legate de instaurarea, evoluţia şi caracteristicile
comunismului în ţara cea mai reprezentativă din acest punct de vedere
care a şi susţinut de-altfel expansiunea nu doar a ideologiei, ci şi a
propriei sale influenţe şi dominaţii prin comunism – Rusia şi apoi
U.R.S.S.

- să punctaţi elementele specifice ale dreptului şi caracteristicile acestuia
în cadrul regimurilor totalitare comuniste;
- să puteţi realiza comparaţii între regimurile de extremă stângă şi cele

de extremă dreaptă prin evidenţierea asemănărilor şi deosebirilor dintre
acestea;
- să puteţi analiza cu un subiectivism cât mai redus impactul unor astfel

de regimuri asupra vieţii cotidiene sub aspectul aplicării dreptului.
14.3. Subiect
14.3.1. Rusia ţaristă şi Revoluţia bolşevică
- Imperiul Rus era la începutul sec. XX o monarhie autoritară,

absolutistă, aflată încă din multe puncte de vedere (mai ales economic)
112
Spațiul studentului într-un stadiu de subdezvoltare, medieval, cu o proprietăţi uriaşe de teren
care aparţin unui număr mic de persoane în timp ce zeci de milioane de
ruşi trăiesc într-o sărăcie totală
- înapoiere industrială (extrem de puţină, dar extrem de concentrată –

Moscova, Sankt Petersburg)
- o structură statală uriaşă, o populaţie extrem de numeroasă, totul sub

conducerea unică a unei singure persoane, care decide după propria sa
voinţă – ţarul - autocraţie
- familia conducătoare era familia Romanov, iar ultimul ţar a fost Nicolae
II
- opoziţie inclusiv în cadrul aristocraţiei (conservatoare) – asasinarea de

către prinţul Iusupov a călugărului Rasputin
- revoluţia rusă este o consecinţă a unor fenomene care au început cu

mult timp înainte
- îi lipseşte o fază parlamentară ca a celorlalte revoluţii (existaseră doar

anterior tentative de trecere către o monarhie constituţională) –
caracteristică: lupta a două facţiuni (ambele noi în peisajul politic) –
socialiştii moderaţi şi bolşevicii
- Primul Război Mondial – foamete, înfrângeri, mobilizări – accentuează

problemele
- 27 febr. / 12 martie 1916 – greve, zi decisivă pentru pornirea revoluţiei

– aderă şi armata – organizat un consiliu al muncitorilor şi soldaţilor
(soviet)
- ţarul abdică în favoarea fratelui său, Marele Duce Mihail (nu a

ţareviciului Alexei) – conduce un guvern provizoriu rival al sovietului
(va demisiona)
- a doua fază a revoluţiei: regim burghez de tip democratic
- a treia fază: încercarea înfrângerii revoluţiei comuniste, eşuată
- a patra fază (august – 24 oct. / 7 nov.): victoria bolşevicilor – Consiliul

Comisarilor Poporului
113
Spațiul studentului - personalităţi: Lenin (şi ideolog: „Tezele din aprilie” – trecerea de la
revoluţia burgheză la cea socialistă şi apoi la dictatura proletariatului),
Troţki, Kerenski, Kamenev, Stalin, Zinoviev, Kollontai
- ultima fază preconizată: victoria revoluţiei şi a proletariatului pe plan

internaţional, în sensul instaurării unor regimuri similare în toate ţările –
1919 Internaţionala Comunistă
14.3.2. Uniunea sovietică (1917-1939)
- necesitatea menţinerii puterii şi înfrângerii oricărei forme de opoziţie, în

contextul unui număr foarte mic de membri de partid şi a adecvării
doctrinei şi partidului la populaţia preponderent ţărănească, nu
muncitorească (se va realiza prin industrializare şi transformarea ţărănimii
în proletariat, nu prin modificarea doctrinei)
- ieşirea din război a Rusiei, prin încheierea unei păci separate cu

Germania
- 1918-1921 război civil – există rezistenţă antibolşevică în diferite zone

ale Rusiei, înfrântă în final (menşevicii – ruşii albi) – victoria Armatei
Roşii
- iulie 1918 – Republica Socialistă Federală a Sovietelor Ruse – în teorie,

întreaga putere aparţine sovietelor locale
- în practică, Partidul Comunist Rus (această denumire din martie

1918) – partidul nu va tolera nici un fel de dizidenţe interne
- folosirea autohtonilor din diverse regiuni mai puțin comunizate

în funcţii şi structuri de putere
- 1922 primul atac cerebral al lui Lenin (vor fi 4 care îl vor imobiliza
treptat) – Stalin începe să îşi organizeze ascensiunea (deşi la acea dată
este încă o figura obscură, Troţki, Zinoviev sau Kamenev fiind mult mai
puternici şi cunoscuţi), existând şi unele acuzaţii că l-ar fi otrăvit pe Lenin
- testamentul politic al lui Lenin (1923) îl critică cu duritate pe

Stalin (aliat apoi cu Zinoviev și Kamenev împotriva lui Troțki, vor realiza
prea târziu greșeala făcută) - Stalin va prelua puterea – 21 ian. 1924 Lenin
moare
114
- treptat își elimină toți opozanții (inclusiv ex. Troțki în Mexic) –
deportări și execuții
- diverse măsuri: planurile cincinale, colhozuri (cooperativizare),

înfometare, cultul personalității – după 1932, decesul soției lui Stalin,
manifestările acestuia în eliminarea adversarilor politici devin patologice
- aliat cu Hitler, apoi adversarul acestuia în Al Doilea Război Mondial
- 5 martie 1953 moare (posibil otrăvit), succesorii săi vor continua însă
aproximativ pe linia trasată de către el (succesor imediat: Nikita
Hrusciov)
14.3.3. Dreptul socialist în general
- are câteva trăsături comune tuturor sistemelor care l-au aplicat precum
!!! și câteva caracteristici specifice
- drept de tip roman, respectiv franco-german combinat cu ideologie

marxist-leninistă
- lipsa separării puterilor în stat
- absența aproape totală a dreptului de proprietate privată – proprietatea

socialistă/proprietatea statului socialist – cea mai importantă formă de
proprietate, aspect care rezultă inclusiv din tipul de economie (economie
centralizată, etatizată)
- reglementare și protecție minimă pentru drepturile și libertățile

cetățenești, drepturile de proprietate intelectuală etc.
14.3.4. Dreptul sovietic
- caracteristicile dreptului socialist
- puteri extrajudiciare poliției secrete
- lipsa prezumției de nevinovăție
- obligativitatea ca toți cei implicați în actul de justiție (inclusiv avocați)

să fie membri ai Partidului Comunist
115
Spațiul studentului 14.4. Cuvinte-cheie, concluzii
Revoluția bolșevică, Lenin, Stalin, URSS, drept socialist.
Ascensiunea bolșevicilor la putere în Rusia a favorizat instaurarea

unui regim care nu proclama preeminența dreptului și care nu respecta un
minim de drepturi și libertăți, unele nici măcar menționate în legislație,
iar altele menționate dar nerespectate. Sistemul URSS a fost preluat ca
model de către toate statele comuniste din sfera de influență a acestei mari
puteri, iar acestea au reușit să mențină astfel de regimuri politice aproape
o jumătate de secol, lipsind de sens noțiuni și instituții elementare ale
dreptului în general.
14.5. Bibliografie
Pierre Milza, Serge Bernstein – Istoria Europei, Institutul European, 1997
și urm.
Cambridge Modern History, CUP, 2008 și urm.
Virgil Ierunca – Fenomenul Pitești, ed. Humanitas, 2010 (o lectură

esențială, deși tratează situația din România).
Având în vedere și exemple din țara noastră, discutați pe scurt concepția
referitoare la proprietate a statului și dreptului socialist.
116

Istoria Institutiilor Juridice Curs IFR

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria Institutiilor Juridice Curs IFR

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ISTORIA INSTITUȚIILOR

Prezentul curs se doreşte a fi un ghid în descoperirea dreptului ca parte

I.1. Scopul şi obiectivele disciplinei

Scopul acestui material este de a vă asigura un suport informaţional care să reprezinte o

Obiectivul principal este acela de a vă familiariza cu aspectele generale ale evoluţiei

1. să cunoaşteţi modul de formare a statului şi apariţia primelor sisteme de drept;

I.2. Cerinţe preliminare

De asemenea, având în vederea analiza extrem de complexului drept roman în cadrul

I.3. Conţinutul materialului de studiu

Primele două dintre ele reprezintă introducerea în problematica istoriei instituțiilor

De la unitatea 9 până la unitatea 12 vom trece la observarea caracteristicilor sistemelor

Unitatea 13 va analiza perioada interbelică şi confruntarea sistemelor democratice mai

Prezentul manual doreşte să vă asigure o modalitate comodă şi plăcută de parcurgere a

În ceea ce priveşte posibilităţile de autoevaluare oferite de acest curs vă îndemn să le

Pentru a vă uşura munca şi a face mai agreabil contactul cu materialul de studiat am

Ghidul imaginilor folosite în banda din partea stângă a textului:

Semnifică necesitatea de a fi mai atenţi, uneori necesitatea de a memora bucăţica

prezentare succintă a temei ce urmează a fi studiată.

Am încercat să estimăm timpul necesar parcurgerii unităţii de învăţare, o scurtă

Imaginea alăturată va indica de fiecare dată când va apare faptul că în

Bine-cunoscutul simbol alăturat vă indică faptul că aţi ajuns cu materialul de

I.5. Recomandări privind autoevaluarea

Întotdeauna evaluarea cunoştinţelor, indiferent de domeniu, are două componente: pe de

Introducere. Formarea statului, formarea dreptului.

1.1. I 1.1. Introducere

Durata de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore.

1.2. Obiectivele unităţii de studiu

- să fiţi capabili să definiţi noţiunile de stat şi drept şi interelaţionările

- să dobândiţi cunoştinţe legate de primele oraşe-state şi modalitatea de

- vom urmări liniile majore de dezvoltare a două elemente

- între cele două noţiuni nu există o suprapunere perfectă –

- “instituţie politico-administrativă a societăţii în frunte cu un

Vom avea în vedere ambele accepţiuni.

- ansamblul normelor juridice care reglementează

1.3.2. Metodologie - combinarea a trei criterii:

- cronologic: antichitatea, evul mediu, epoca modernă şi

Astfel, apariţia primelor forme de stat este concomitentă cu

1.3.3. Apariţia statului – factori care au determinat:

1.3.4. Evoluţia societăţii omeneşti:

- sunt atestate arheologic în primul rând – forma în teren: tell

- apar în zona supranumită semiluna fertilă, care corespunde

Figura 1 - Sursa imaginii: National Geographic, Romania, iunie 2011 – Semiluna

Din Podişul Anatolian provin numeroase descoperiri care atestă

- datarea: 7400-6200 a. Chr.

- suprafaţa: 32 acri, calcule estimative: 10.000 locuitori, considerat de

- analiza osteologică indică o dietă foarte echilibrată

- ceramică pe toate nivelele arheologice

- structuri arhitecturale coerente, preocupări pentru igiena

- altare şi temple (prezenţa unei divinităţi cu cap de taur)

- decoraţie bogată, simbolistică (indică gradul de abstractizare al

- declinul şi dispariția din cauze necunoscute, noua locaţie de

- ceramica bogată combinată cu prezenţa metalelor (prelucrare

Pe internet poate fi accesat site-ul oficial al sitului arheologic:

1.3.5.2. PALESTINA – JERICHON

- oraş situat la 16 km în nordul Mării Moarte, pe malul Iordanului

- structuri arhitecturale complexe, prezenţa animalelor domestice,

- prezenţa unui cult al strămoşilor, clădiri cu rol religios

- există şi alte aşezări grupate toate în jurul Jerichonului, care foarte

1.4. Cuvinte-cheie, concluzii

Statul şi dreptul sunt două noţiuni care au evoluat în paralel,

Primele aşezări umane s-au format în zone prielnice sub aspect

Toate acestea ar fi fost imposibil de construit şi edificat fără

Alexandru Diaconescu, Mari civilizații ale Orientului antic, ed.