Elemente de analiză numerică Lector dr.

Simona Romaniuc

Facultatea de Inginerie Chimică şi Proteţia Mediului,

Metode numerice, probabilităţi şi statistică, Semestrul II
Lector dr. Simona ROMANIUC

CURS VIII

Elemente de analiză numerică

Integrarea numerică a funcţiilor

1 Formularea problemei
Problemele ı̂n care se calculează lucrul mecanic, ariile figurilor plane şi de rotaţie, lungimea
arcelor de curbă, probabilităţile pentru evenimente definite de distribuţiile statistice, volumele
corpurilor de rotaţie, sunt cazuri ı̂n care se poate ajunge la o integrală pentru care valoarea nu
poate fi calculată prin metode clasice cunoscute şi este utilă aproximarea integralei definite.
Considerăm că integrala funcţiei f pe intervalul [a, b]:
Zb
I= f (x)dx, (1)
a

are semnificaţia (dacă f (x) > 0, x ∈ [a, b]) ariei domeniului plan D delimitat de axa Ox, graficul
funcţiei f şi dreptele x = a, x = b, iar I este valoarea eactă a integralei. Deci Aria(D) = I.
Aria unui domeniu se poate exprima ı̂n mai multe moduri, obţinând diverse formule de apro-
ximare a integralei definite. De exemplu, considerăm o reţea de puncte a = x0 , x1 , . . . , xn = b
echidistante, cu pasul h, adică xi = a + ih, i = 0, n, h = b−an . Ducem prin xk paralelele la Oy şi
obţinem subdomeniile D0 , D1 , . . . , Dn−1 . Acum se poate spune că
Aria(D) = Aria(D0 ) + Aria(D1 ) + . . . + Aria(Dn−1 ).
Dacă n va fi foarte mare şi fiecare arie este calculaltă cu eroare cât mai mică, obţinem o
aproximare calitativă bună pentru integrala (1). Calculul numeric al unei integrale se numeşte
cuadratură numerică.

2 Metoda dreptunghiurilor
Considerăm o reţea de puncte echidistante pe [a, b] şi notăm cu y0 = f (x0 ), y1 = f (x1 ), . . . , yn =
f (xn ) valorile funcţiei f ı̂n punctele reţelei. Pe fiecare interval [xk , xk+1 ] aproximăm valoarea
funcţiei cu yk , respectiv yk+1 . Se obţine o aproximare a domeniului Dk cu altul a cărui arie este
hyk , respectiv hyk+1 . Deducem că
Zb
f (x)dx = Aria(D) ' h(y0 + y1 + . . . + yn−1 ) (2)
a
sau
Zb
f (x)dx = Aria(D) ' h(y1 + y2 + . . . + yn ). (3)
a
Relaţiile (2), (3) sunt cunoscute ca formula dreptunghiurilor pentru aproximarea integralei
definite.

1
Elemente de analiză numerică Lector dr. Simona Romaniuc

Propoziţia 1 Dacă f : [a, b] → R este derivabilă şi are derivata mărginită pe [a, b], atunci
eroarea aproximării integralei prin metoda dreptunghiurilor este

(b − a)2
E = |I − Aria(D)| < A,
n
unde A = sup{|f 0 (x)|, x ∈ [a, b]}.

R2 2
Exerciţiul 2 Să se calculeze ex dx aplicând formulele (2) şi (3) cu n = 4 şi apoi să se compare
0
rezultatele.
Rezolvare: Calculăm h = 2−0 4 = 0, 5 şi rezultă că pe intervalul [0, 2] vom avea reţeaua de
noduri echidistante ∆4 : x0 = 0, x1 = 0, 5, x2 = 1, x3 = 1, 5, x4 = 2.
2
Valorile funcţiei f (x) = ex ı̂n noduri vor fi
1 9
y0 = f (x0 ) = 1, y1 = f (x1 ) = e 4 , y2 = f (x2 ) = e, y3 = f (x3 ) = e 4 , y4 = f (x4 ) = e4 .

Cele două sume din formulele dreptunghiurilor vor fi respectiv

1 9 1 9
σf (∆4 ) = 0, 5(1 + e 4 + e + e 4 ), σf∗ (∆4 ) = 0, 5(e 4 + e + e 4 + e4 ).

Diferenţa dintre ele este

σf∗ (∆4 ) − σf (∆4 ) = 0, 5(e4 − 1).
2
Pentru estimarea erorii de aproximare, calculăm f 0 (x) = 2xex ∈ [0, 4e4 ] şi conform propoziţiei
2
de mai sus avem E < 24 4e4 = 4e4 .

3 Metoda trapezelor
Vom considera aceeaşi reţea echidistantă ca ı̂n metoda anterioară. Vom aproxima domeniile
Dk cu altele, mărginite fiecare de câte un trapez. Notăm punctele de pe graficul funcţiei f
corespunzătoare reţelei alese cu M0 (x0 , y0 ), M1 (x1 , y1 ), . . . , Mn (xn , yn ). Pentru fiecare domeniu
Dk vom duce segmentul care uneşte pe graficul funcţiei f două puncte consecutive, Mk şi Mk+1 .
De fapt, ı̂nlocuim funcţia f prin funcţia liniară care trece prin cele două puncte de pe grafic.
Aproximarea ariei va fi
h(yk + yk+1 )
Aria(Dk ) ' .
2
Sumând ariile domeniilor Dk astfel aproximate se obţine aria lui D şi formula
h
I' (y0 + 2y1 + 2y2 + . . . + 2yn−1 + yn ), (4)
2
cunoscută ca formula trapezelor pentru aproximarea integralei definite.

Propoziţia 3 Dacă f : [a, b] → R este derivabilă de ordinul 2 şi are derivata de ordinul 2
mărginită pe [a, b], atunci eroarea aproximării integralei prin metoda trapezelor este:

B(b − a)3
E = |I − Aria(D)| < , (5)
12n2
unde B = sup{|f 00 (x)|, x ∈ [a, b]}.

R5 ln x
Exerciţiul 4 Să se calculeze x dx aplicând metoda trapezelor cu n = 3.
2

2
Elemente de analiză numerică Lector dr. Simona Romaniuc

5−2
Rezolvare: Intervalul pe care se face integrarea este [a, b] = [2, 5], iar n = 3, deci h = 3 = 1.
Prin urmare punctele diviziunii vor fi:
x0 = 2, x1 = 3, x2 = 4, x3 = 5.
Aplicând formula (4) avem:
Z5
ln x 1  ln 2 ln 3 ln 4 ln 5  1  0, 69 1, 09 1, 38 1.60 
dx = +2 +2 + = +2 +2 + ' 1, 04.
x 2 2 3 4 5 2 2 3 4 5
2

4 Metoda parabolelor sau metoda Simpson

Considerăm aceaşi integrală ca ı̂n secţiunile precedente. În plus, presupunem că avem un număr
par de noduri n = 2m ı̂n reţeaua echidistantă de pe [a, b]. Mai considerăm trei puncte conse-
cutive din reţea x2k , x2k+1 , x2k+2 , respectiv trei puncte corespunzătoare de pe graficul lui f (x) :
M2k , M2k+1 , M2k+2 .
Ideea pe care o urmărim este să ı̂nlocuim graficul funcţiei f pe intervalul [x2k , x2k+2 ] cu o
parabolă care trece prin punctele M2k , M2k+1 , M2k+2 .
Considerăm funcţia x 7→ g(x) = αx2 + βx + γ cu α, β, γ coeficienţi necunoscuţi, pe care ı̂i
determinăm din condiţia ca graficul lui g să treacă prin cele trei puncte:

g(x2k ) = y2k

g(x2k+1 ) = y2k+1 (6)

g(x2k+2 ) = y2k+2 ,


care ne conduc la sistemul algebric de trei ecuaţii cu trei necunoscute:


2
αx2k + βx2k + γ = y2k

αx22k+1 + βx2k+1 + γ = y2k+1 (7)

 2
αx2k+2 + βx2k+2 + γ = y2k+2 .
Sistemul (7) are soluţie unică pentru că determinantul coeficienţilor necunoscutelor este de
tip Vandermonde şi reţeaua de puncte de pe [a, b] este distinctă. Prin rezolvare şi ı̂nlocuire ı̂n
expresia lui g(x) găsim că această funcţie este chiar polinomul de interpolare Lagrange scris
pentru cele trei puncte:
(x−x
2k+1 )(x−x
2k+2 ) 2k (x−x )(x−x
2k+2 )
g(x) = y2k (x2k −x2k+1 )(x2k −x2k+2 ) + y2k+1 (x2k+1 −x2k )(x2k+1 −x2k+2 ) +

(x−x )(x−x )
2k
+y2k+2 (x2k+2 −x2k 2k+1
)(x2k+2 −x2k+1 ) =
(8)

(x−x2k+1 )(x−x2k+2 ) (x−x2k )(x−x2k+2 ) (x−x2k )(x−x2k+1 )

= y2k h2
+ y2k+1 h2
+ y2k+2 h2
.
Integrând pe intervalul [x2k , x2k+2 ] şi aproximând funcţia f cu g obţinem:
xZ
2k+2 xZ
2k+2
h
f (x)dx = g(x)dx = (y2k + 4y2k+1 + y2k+2 ). (9)
3
x2k x2k

Acum avem estimarea

Zb
h
f (x)dx = (y0 + 4y1 + 2y2 + 4y3 + 2y4 + . . . + 4y2m−1 + y2m ), (10)
3
a

numită formula Simpson pentru aproximarea integralei definite.

3
Elemente de analiză numerică Lector dr. Simona Romaniuc

Propoziţia 5 Dacă f : [a, b] → R este derivabilă de ordinul 4 şi are derivata de ordinul 4
mărginită pe [a, b], atunci eroarea aproximării integralei prin metoda Simpson este

C(b − a)5
E< ,
2880n4
unde C = sup{|f (4) (x)|, x ∈ [a, b]}.

Rπ
Exerciţiul 6 Să se aproximeze integrala sin xdx, folosind metoda parabolelor cu m = 3.
0

Rezolvare: Calculăm h = b−a π

2m = 6 şi rezultă că pe intervalul [0, π] avem nodurile
x0 = 0, x1 = 6 , x2 = 3 , x3 = 3 + π6 = π2 , x4 = π2 + π6 = 2π
π π π 2π π 5π
3 , x5 = 3 + 6 = 6 , x6 = π.
iar valorile funcţiei ı̂n √noduri vor fi √
y0 = 0, y1 = 21 , y2 = 23 , y3 = 1, y4 = sin(π − π3 ) = 23 , y5 = sin(π − π6 ) = 12 , y6 = 0.
Aplicând formula Simpson avem
Zπ
h
sin xdx ' [y0 + 4(y1 + y3 + y5 ) + 2(y2 + y4 ) + y6 ] =
3
0

πh 1 1  √3 √3  i
= 0+4 +1+ +2 + +0 =
18 2 2 2 2
π √ π √ π √
= (8 + 2 3) == · 2(4 + 3) = (4 + 3).
18 18 9

5 Formulele de cuadratură Newton-Côtes

Metodele precedente pentru aproximarea integralei definite au fost obţinute plecând de la con-
siderente geometrice şi cu observaţia că funcţia integrant a fost aproximată printr-un polinom
Lagrange pe fiecare subinterval al lui [a, b]. În continuare considerăm o reţea de noduri echidis-
tante pe [a, b], a = x0 < x1 < x2 < . . . < xn = b, xi = a + ih cu i = 0, n, h = b−a n şi yi = f (xi )
valorile funcţiei ı̂n aceste noduri. Vom aproxima f (x) prin polinomul Lagrange Ln (x) asociat
reţelei date şi vom obţine o nouă formulă de aproximare numită formula Newton-Côtes:

Zb n
X
f (x)dx ' (b − a) Hi yi . (11)
a i=0

Coeficienţii Hi , numiţi coeficienţii Newton-Côtes pot fi exprimaţi cu ajutorul polinomului

Lagrange. Pentru aceasta, notăm cu q = x−x h , q
0 [n+1] = q(q − 1) . . . (q − n) şi se exprimă

Rb Rb n
P
integrala f (x)dx = Ln (x)dx = (b − a) Hi yi + Rn (f ). Un calcul amplu ne duce la expresia
a a i=0
coeficienţilor Hi şi la estimarea restului Rn (f ). Obţinem:
Zn
(−1)n−i q(q − 1) . . . (q − n) x − x0
Hi = dq; q= .
n i! (n − i)! q−i h
0

Pentru n = 3 se obţine formula Newton:

Zb
b−a  b − a
f (x)dx ' (y0 + 3y1 + 3y2 + y3 ), yi = f a + i , i = 0, 3. (12)
8 3
a

4
Elemente de analiză numerică Lector dr. Simona Romaniuc

Propoziţia 7 Dacă f : [a, b] → R este derivabilă de ordinul 5 pe [a, b], atunci eroarea aproximării
integralei cu formula Newton este

(b − a)5 (5)
E3 = − f (ξ), a < ξ < b. (13)
648
Observaţia 8 Aplicarea acestei metode pe subintervalele lui [a, b] asigură o diminuare a erorii
globale din aproximarea integralei iniţiale. Prin urmare, pentru a elimina o parte din eroarea de
calcul datorată acestei aproximări se divizează intervalul initial ı̂n m subintervale şi pe fiecare
dintre ele se aplică formula (12), după care se reunesc intevalele.

R5 ln x
Exerciţiul 9 Să se aproximeze integrala x dx folosind formula Newton.
2

Rezolvare: Calculăm h = b−a 3 = 1 şi rezultă că nodurile sunt

x0 = 2, x1 = 3, x2 = 4, x3 = 5, iar valorile funcţiei ı̂n noduri sunt
y0 = 0,69 1,09 1,38
2 , y1 = 3 , y2 = 4 , y3 = 5 .
1,60

Aplicând formula Newton avem aproximarea

R5 ln x 
3 0,69 1,38 1,60

x dx ' 8 2 + 1, 09 + 3 4 + 5 ' 1, 04625, ı̂n timp ce valoarea exactă a acestei
2
integrale este
R5 ln x (ln x)2 5 (ln 5)2 −(ln 2)2 1,602 −0,692
x dx = 2 |2 = 2 ' 2 = 1, 04195, deci avem eroarea de aproximare
2
E ' 0, 0043.

Aproximarea numerică a rădăcinilor ecuaţiilor diferenţiale de

ordinul ı̂ntâi
Reamintim că o ecuaţie diferenţială de ordinul ı̂ntâi ı̂n formă explicită are expresia:

y 0 (x) = f (x, y), a ≤ x ≤ b, (14)

unde x este variabila independentă, y este funcţia necunoscută şi dependentă de x, iar y 0 este
derivata lui y, adică
dy
y0 = .
dx
Definiţia 10 Familia de funcţii care verifică ecuaţia (14) se numeşte soluţia generală a ecuaţiei
diferenţiale (14) şi depinde de un parametru real, numit constantă. Prin particularizarea acestei
constante se obţin soluţii particulare ale ecuaţiei.
Studiul fenomenelor care pot fi modelate prin ecuaţii diferenţiale porneşte cu anumite condiţii
iniţiale de forma
y(x0 ) = y0 , a ≤ x0 ≤ b, (15)
unde x0 şi y0 sunt valori date.

Definiţia 11 Problema Cauchy pentru ecuaţia (14) constă ı̂n determinarea soluţiei ecuaţiei (14),
soluţie care verifică ı̂n plus condiţia (15). Altfel spus, o problemă de tip Cauchy constă ı̂n a
determina o curbă integrală, care trece prin punctul (x0 , y0 ) şi verifică ecuaţia (14).
În ceea ce priveşte ecuaţiile diferenţiale, există trei probleme importante:
• Existenţa unei soluţii ı̂n condiţiile date;

• Aflarea soluţiei ı̂n formă analitică sau tabelată;

5
Elemente de analiză numerică Lector dr. Simona Romaniuc

• Eroarea cu care se determină soluţia printr-o anumită metodă.

Vom prezenta ı̂n continuare cele mai cunoscute metode numerice pentru aproximarea soluţiilor
ecuaţiilor diferenţiale de ordinul ı̂ntâi (de forma (14)) cu respectarea condiţiilor (15).

6 Metoda Euler
Pentru aplicarea acestei scheme de aproximare a soluţiei unei ecuaţii de tip (14) pe un interval
[a, b], introducem o reţea de noduri xk = a + kh, k = 0, n, h = b−a n .
Presupunem că ı̂n vecinătatea lui xk soluţia y(x) admite o dezvoltate după formula lui Taylor:

y 00 (xk )
y(x) = y(xk ) + (x − xk )y 0 (xk ) + (x − xk )2 + ... (16)
2!
Din această dezvoltare reţinem doar primii doi termeni din partea dreaptă şi ı̂nlocuim y 0 (xk )
cu expresia din ecuaţia iniţială (14) şi obţine:

y(x) = y(xk ) + (x − xk )f (xk , y(xk )). (17)

În relaţia (17) luăm x = xk+1 din reţeaua considerată, notăm aproximările lui y(xk+1 ) şi
y(xk ) cu yk+1 şi yk respectiv şi avem schema de aproximare Euler:

yk+1 = yk + hf (xk , yk ), k = 0, n, (18)

unde h = b−a n este pasul reţelei xk = a + kh şi y0 = y(x0 ).

Eroarea y(xk )−yk datorată metodei de aproximare se propagă pe celelalte intervale ale reţelei
şi ı̂n final se poate da o estimare a erorii totale pe un interval de aproximare.

Exerciţiul 12 Să se aproximeze soluţia problemei Cauchy:

y 0 = −2y + x + 0, 5, 0 ≤ x ≤ 1, y(0) = 1,

prin metoda Euler, considerând n = 5.

Rezolvare:
Pasul este h = 1−05 = 0, 2, deci nodurile sunt
x0 = 0, x1 = 0, 2, x2 = 0, 4, x3 = 0, 6, x4 = 0, 8, x5 = 1,
iar aproximările valorilor funcţiei ı̂n noduri sunt
y0 = 1,
y1 = y0 + hf (x0 , y0 ) = 1 + 0, 2(−2 + 0 + 0, 5) = 0, 7
y2 = y1 + hf (x1 , y1 ) = 0, 7 + 0, 2f (0, 2; 0, 7) = 0, 7 + 0, 2(−1, 4 + 0, 2 + 0, 5) = 0, 56
y3 = y2 + hf (x2 , y2 ) = 0, 56 + 0, 2(−1, 12 + 0, 4 + 0, 5) = 0, 516
y4 = y3 + hf (x3 , y3 ) = 0, 516 + 0, 2(−2 · 0, 516 + 0, 6 + 0, 5) = 0, 5296
y5 = y4 + hf (x4 , y4 ) = 0, 5296 + 0, 2(−2 · 0, 5296 + 0, 8 + 0, 5) = 0, 5778.

7 Metoda Euler ı̂mbunătăţită

Această metodă ı̂mbunătăţeşte aproximarea prin aplicarea metodei Euler cu paşi intermediari:
Pas 1) y1,1 = y0 + hf (x0 , y0 ), primul indice indică pasul
f (x ,y )+f (x ,y )
y1,2 = y0 + h 0 0 2 1 1,1 , al doilea indice indică aproximarea pasului
f (x ,y )+f (x ,y )
y1,3 = y0 + h 0 0 2 1 1,2 ,
....................................
Pas k+1) yk+1,1 = yk + hf (xk , yk ), primul indice indică pasul

6
Elemente de analiză numerică Lector dr. Simona Romaniuc

f (xk ,yk )+f (xk+1 ,yk+1,1 )

yk+1,2 = yk + h 2 ,
f (xk ,yk )+f (xk+1 ,yk+1,2 )
yk+1,3 = yk + h 2 ,
....................................
În cadrul fiecărui pas şirul aproximantelor se va opri când se vor găsi două aproximate succe-
sive care să aibă aceleaşi valori la numărul de zecimale cerute.

Exerciţiul 13 Folosind metoda Euler ı̂mbunătăţită, să se aproximeze soluţia problemei Cauchy:

y 0 (x) = 2x + y, y(0) = 1

ı̂n x = 0, 2 şi x = 0, 4, cu precizia ε = 10−3 .

Rezolvare: Aplicăm metoda Euler ı̂mbunătăţită identificând f (x, y) = 2x + y, x0 = 0, y0 = 1.
Rezultă că f (x0 , y0 ) = 1 şi ı̂nlocuind ı̂n formulele de la paşii prezentaţi mai sus, avem:
Pas 1) y1,1 = y0 + hf (x0 , y0 ) = 1 + 0, 2 · 1 = 1, 2;
f (x ,y )+f (x ,y )
y1,2 = y0 + h 0 0 2 1 1,1 = 1 + 0, 2 · 1+f (0,2;1,2) 2 = 1, 260;
f (x0 ,y0 )+f (x1 ,y1,2 ) 1+f (0,2;1,260)
y1,3 = y0 + h 2 = 1 + 0, 2 · 2 = 1, 2660;
f (x0 ,y0 )+f (x1 ,y1,3 ) 1+f (0,2;1,2660)
y1,4 = y0 + h 2 = 1 + 0, 2 · 2 = 1, 2666;
Deoarece primele trei şi dorim o precizie de 10−3 ,
zecimale ale lui y1,3 coincid cu cele ale lui y1,4
ne oprim cu aproximările lui y1 , pe care ı̂l putem aproxima cu 1, 266, deci avem y(0, 2) ' 1, 266.
Pentru pasul următor vom folosi: x1 = 0, 2, x2 = 0, 4, y1 = 1, 266, f (x1 , y1 ) = f (0, 2; 1, 266) =
1, 666 şi vom avea deci:
Pas 2) y2,1 = y1 + hf (x1 , y1 ) = 1, 266 + 0, 2 · 1, 666 = 1, 599;
f (x ,y )+f (x ,y )
y2,2 = y1 + h 1 1 2 2 2,1 = 1, 266 + 0, 2 · 1,266+f (0,4;1,599)
2 = 1, 6725;
f (x1 ,y1 )+f (x2 ,y2,2 )
y2,3 = y1 + h 2 = 1, 266 + 0, 2 · 1,266+f (0,4;1,6725)
2 = 1, 6798;
f (x1 ,y1 )+f (x2 ,y2,3 ) 1,266+f (0,4;1,6798)
y2,4 = y1 + h 2 = 1, 266 + 0, 2 · 2 = 1, 6806;
f (x1 ,y1 )+f (x2 ,y2,4 ) 1,266+f (0,4;1,6806)
y2,5 = y1 + h 2 = 1, 266 + 0, 2 · 2 = 1, 6807;
Cum y2,4 şi y2,5 au aceleaşi prime trei zecimale, valoarea lui y2 cu o precizie de 10−3 (i.e. cu
3 zecimale exacte) va fi y(0, 4) ' 1, 680.

8 Metoda Runge-Kutta
Metoda foloseşte mărimi intermediare atunci când se trece de la aproximarea yi a soluţiei ecuaţiei
ı̂n xi la aproximarea yi+1 a soluţiei ı̂n xi+1 . Formulele de calcul pentru aceste mărimi intermediare
sunt:



 k1 = hf (xi , yi )
k = hf (x + h , y + k1 )

2 i 2 i 2 (19)
k3 = hf (xi + 2 , yi + k22 )

h


k = hf (x + h, y + k )
4 i i 3

1
yi+1 = yi + (k1 + 2k2 + 2k3 + k4 ). (20)
6
Exerciţiul 14 Folosind metoda Runge-Kutta să se aproximeze soluţia problemei cu valori iniţiale:

y 0 (x) = 2xy, 0 ≤ x ≤ 0, 5, y(0) = 1,

considerând pasul h = 0, 1.

7
Elemente de analiză numerică Lector dr. Simona Romaniuc

Rezolvare: Vom aplica metoda Runge-Kutta identificând f (x, y) = 2xy. Cum h = 0, 1, nodurile
reţelei echidistante vor fi: x0 = 0, x1 = 0, 1, x2 = 0, 2, x3 = 0, 3, x4 = 0, 4, x5 = 0, 5.
Aplicăm formula (20) pentru fiecare iteraţie, calculând ı̂n prealabil mărimile intermediare
corespunzătoare fiecăreia, cu formulele (19).
Pentru i = 0 avem: x0 = 0, y0 = 1 şi mărimile intermediare vor fi:
k1 = 0, 1 · f (0; 1) = 0;
k2 = 0, 1 · f (0 + 0, 05; 1 + 0) = 0, 1 · 0, 1 = 0, 01;
k3 = 0, 1 · f (0 + 0, 05; 1 + 0, 005) = 0, 1 · 0, 1 · 1, 005 = 0, 01005;
k4 = 0, 1 · f (0 + 0, 1; 1 + 0, 01005) = 0, 1 · 0, 2 · 1, 01005 = 0, 020201;
Înlocuind aceste valori ı̂n (20) obţinem:

y1 = y0 + 61 (k1 + 2k2 + 2k3 + k4 ) =

= 1 + 16 (0 + 0, 2 + 0, 0201 + 0, 020201) = 1, 0100502.

Pentru i = 1 avem: x1 = 0, 1; y1 = 1, 0100502 şi mărimile intermediare vor fi:

k1 = 0, 1 · f (0, 1; 1, 0100502) = 0, 0202010;
k2 = 0, 1 · f (0, 1 + 0, 05; 1, 0100502 + 0,0202010
2 ) = 0, 0306045;
0,0306045
k3 = 0, 1 · f (0, 1 + 0, 05; 1, 0100502 + 2 ) = 0, 1 · 0, 3 · 1, 02535233 = 0, 0307606;
k4 = 0, 1 · f (0, 1 + 0, 1; 1, 0100502 + 0, 0307606) = 0, 0416324;
Înlocuind aceste valori ı̂n (20) obţinem:

y2 = 1, 0100502 + 61 (k1 + 2k2 + 2k3 + k4 ) =

= 1, 0100502 + 16 (0, 0202010 + 2 · 0, 0306045 + 2 · 0, 0307606 + 0, 0416324) = 1, 0408108.

Pentru i = 2 avem: x2 = 0, 2; y2 = 1, 0408108 şi mărimile intermediare vor fi:

k1 = 0, 1 · f (0, 2; 1, 0408108) = 0, 416324;
k2 = 0, 1 · f (0, 2 + 0, 05; 1, 0408108 + 0,416324
2 ) = 0, 053081;
0,053081
k3 = 0, 1 · f (0, 2 + 0, 05; 1, 0408108 + 2 ) = 0, 0533376;
k4 = 0, 1 · f (0, 2 + 0, 1; 1, 0408108 + 0, 0533376) = 0, 0656507;
Înlocuind aceste valori ı̂n (20) obţinem:

y3 = 1, 0408108 + 61 (k1 + 2k2 + 2k3 + k4 ) =

= 1, 0100502 + 16 (0, 416324 + 2 · 0, 053081 + 2 · 0, 0533376 + 0, 0656507).

Se continuă calculul iteraţiilor şi ı̂n final obţinem y5 = 1, 2840252.

9 Metoda lui Adams

Metodele Euler şi Runge-Kutta sunt metode cu paşi separaţi, adică folosesc pentru aproximarea
soluţiei ı̂ntr-un punct xk doar informaţiile din punctul precedent xk−1 . Metoda lui Adams este
o metodă cu paşi legaţi, adică pentru aproximarea soluţiei ı̂ntr-un punct xk se folosesc câteva
aproximări precedente (obţinute de exemplu prin metoda Runge-Kutta), scurtând astfel timpul
de lucru pentru aproximarea unei soluţii.
În metoda Adams, valoarea aproximativă a soluţiei ı̂n xn+1 se determină cu formula:
1 5 3 251 4
yn+1 = yn + h fn + ∆fn−1 + ∆2 fn−2 + ∆3 fn−3 +
 
∆ fn−4 + . . . ,
2 12 8 720
unde
∆fn−1 = fn − fn−1 ,
∆2 fn−2 = ∆(∆fn−2 ) = (fn − fn−1 ) − (fn−1 − fn−2 ) = fn − 2fn−1 + fn−2 ,
....................................
fn = f (xn , yn ).

8
Elemente de analiză numerică Lector dr. Simona Romaniuc

Situaţii particulare:

k = 1 : yn+1 = yn + h2 (3fn − fn−1 ),

h
k = 2 : yn+1 = yn + 12 (23fn − 16fn−1 + 5fn−2 ),

h
k = 3 : yn+1 = yn + 24 (55fn − 59fn−1 + 37fn−2 − 9fn−3 ).

Exerciţiul 15 Să se aplice metoda Adams cu k = 2 pentru aproximarea soluţiei problemei Cau-
chy:
y 0 (x) = 2xy, y(0) = 1
ı̂n punctul x = 0, 6, ştiind că

y(0, 3) = 1, 094; y(0, 4) = 1, 173; y(0, 5) = 1, 284.

Rezolvare: Avem h = 0, 1; k = 2; f (x, y) = 2xy. Metoda lui Adams pentru k = 2 duce la:
0, 1
y(0, 6) ' y(0, 5) + (23f (0, 5; y(0, 5)) − 16f (0, 4; y(0, 4)) + 5f (0, 3; y(0, 3))) =
12
0, 1
= 1, 284 + (23 · 2 · 0, 5 · 1, 284 − 16 · 2 · 0, 4 · 1, 173 + 5 · 2 · 0, 3 · 1, 094) =
12
0, 1
= 1, 284 + (23 · 1, 284 − 12, 8 · 1, 173 + 3 · 1, 094) = 1, 432.
12