Plan de lucru

Doina

Definiție
Specie lirică populară prin excelență, doina exprimă o diversitate de stări, trăiriși atitudini ale
individului sau ale colectivității față de diverse situații de viață: nașterea, trecerea timpului,
înstrăinarea de locurile natale, boala, iubirea, moartea sau ocupațiile tradiționale proiectate pe
fundalul unui mediurural, pastoral sau arhaic.
Sunt de părere că textul X cu autor anonim ilustrează pe deplin trăsăturile fundamentaleale acestei
specii lirice, reprezentând o doină de:
pentru că dezvoltă ca temă centrală:
dragoste atașamentul în iubire
plugărie
Relația omului cu natura, cu legile ei și muncile din lumea satului
pastorală
cătănie plecarea la oaste și înstrainarea
haiducie
nevoia de libertate și de demnitate a omului simplu
voinicie
înstrăinare dezrădăcinarea de locurile natale, suferința celui ce rătacește departe de ai săi

Mai întâi, observăm ca trăsătură specifică doinei contrastul izbitor presupus de acest text între
modestia sa în plan stilistic și profunzimea, intensitatea sentimentelor mărturisite din planul subiectiv.
Concret, paleta figurilor de stil rămâne foarte discretă în acord cu sufletul omului din popor care a creat
textul : exemple de fig de stil
Simultan însă, sesizăm o alimentare constantă, pânăla intensități răvășitoare a stărilor mărturisite
în text, prin toate mijloacele posibile, la toate nivelele, din toate articulațiile versurilor.
Aceasta se realizează mai întăi prin:
→preferința pentru monologul liric în dezavantajul descrierii, ceea ce presupune un număr copleșitor de
mare de mărci de subiectivitate:
 verbe și pronume la persoana Iși a II-a;
 diminutive;
 interjecții;
 vocative; care sunt tot atâtea mărci de oralitate
 dative posesive și dative etice;
 interogații/ invocații/ exclamații retorice
Contribuie în plus ca procedee stilistice hiperbola ,,…’’; paralelismul ,,…’’; blestemul ,,…’’și
imprecația ,,…’’.

În al doilea rând, susțin apartenența la specia doinei și motivele literare care ajută ființa lirică ce
se confesează aici să reconfirme comuniunea omului cu natura.
Spre exemplu, observăm ca prin versul refren (,,……’’) se deschide un monolog adresat prin care
autorul alege un element vegetal (materializat aici în motivul frunzei/ al codrului/ al firului deiarbă/ al
spicului/ al ramurei), un element din lumea păsărilor cântătoare, un element din plan cosmic sau o altă
ființă omenească de la care așteaptă să primească înțelegere, compasiune, susținere și vindecarea de
suferință.
Versul-refren nu este important nu doar prin aceea că ne confirma oralitatea și sincretismul literar-
muzical al textului, cât mai ales prin aceea că reprezinta un rest din credintele vechi, panteiste ale
poporului roman.

1
 Vei alege dintre posibilitățile de mai jos sau vei intui pe cont propriu:
face trimitere la fragilitatea și condiția trecătoare, muritoare a
motivul codrului, care
omului, sau la intelepciunea capatata prin experienta de viata
face trimitere la vulnerabilitatea omului în raport cu timpul și cu
motivul frunzei
vitregiile vieții
simbolizeaza amărăciunea anonimatului, condiția simplă a
motivul firului de iarbă
omului din popor
corespunde nevoii de a rodi, de a te împlini ca om la vârsta
motivul spicului
maturității
corespunde tinereții, reinvierii, înfloririi și speranței, dragostei
motivul ramului
de viață
invocarea fagului/ stejarului/ bradului simbolizeaza nevoia de fermitate, de forță interioara
corespunde unei nevoi de delicatete și afecțiune feminină,
invocarea salciei/ răchitei
maternă,ori instinctului de supravietuire, prin adaptare
invocarea fragilor corespunde deliciile iubirii
motivul frunzei de trifoi invocarii norocului, a unei protectii divine
confirma nevoia discreta de libertate, dar și nevoia unei mai
motivul păsării cântătoare mari ușurinte în exteriorizarea sentimentelor pentru eliberarea
de suferință
Pun în discuție relația omului cu cosmosul, fragilitatea și
motivul astrelor (al stelelor, al lunii, vulnerabilitatea individului, în raport cu legile universului.
al soarelui) Nevoia de repere, de iubire și de caldura în moment critice de
viata.
Toate celelalte elemente de versificație ale textului rămân specific liricii populare: lipsa
organizării pe strofe, măsura mică, ritmul trohaic și rima împerecheată.

Așadar, pentru că atinge și răscolește prin mesajul său sincer un fond de trăiri și de amintiri foarte
vechi, dintr-un subconștient colectiv românesc, textul X, propus analizei, poate fi considerat exemplar
pentru specia doinei, singura specie folcorică atribuita exclusiv poporului nostru.