Originalitatea teatrului lui G.

Ciprian

-de pus accentul pe particularită ți în raport cu

contextul vremii interbelice

Teatrul româ nesc în perioada interbelică a

- G. Ciprian era actor, scriitor și dramaturg

- Originar din Buză u
- Ală turi de Urmuz (Scriitor suprarealist) a fă cut
parte dintr-un grup literar
- A fost elevul lui C. Nottara, a fost un actor de gen
temperamental, de forță
- Jean Georgescu – O noapte furtunoasă – el joaca
Ț ircă dă u
- A jucat Richard al III-lea, a jucat Kent în Regele
Lear, Krogstand în Nora
- Mulți îl compară cu autori dramatici
expresioniști. (avem de-a face cu persoanje-
mă ști-tipologii mari)
- Seamnă nă cu Pirandello
- Societatea nu ne acceptă decâ t ca mască , pentru a
ne integra trebuie să ne asumă m o mască
- Eliberarea omului nou se face prin revoltă –
strigă tul lui Munch
- Atunci câ nd masca cade – un om al unei lumi noi
– nu omul așa cum e
- Personajul care își asumă o mască , uneori
ridicolă , dar de fapt miza acestui joc este să îi
facă pe toți ceilalți să își dea josc mă știle – masca
burghezilor
- Anti-eroul – ei se abstrag din lume, nu vor să se
integreze
- Prin situație este un precursor al absurdului, nu
prin limbaj cum e la Caragiale
- Ca structură de personajele, personajele se
situează între valorile expresionismului și teatrul
lui Pirandello.
- Nu personajele sunt absurde, ci oamenii și
societatea sunt absurd, însă și existența este
absurdă .
- La sfâ rșit toate relațiile se reconsideră , apare
miracolul omului nou – partea de expressionism
- E un precursor al postdramaticului prin structuri
– situații scenice bizare, nu sunt din sfera realist
naturalismului
- Situație scenică bizară – într-un copac – teatrul
absurd.
- Triple influențe care îi caracterizează cele 5 piese
- Intriga bizară – omul care vrea să cumpere o
mâ rțoagă și să se îmbogă țească – o miză idealistă
– de a ne purifica pe noi ca oameni, de a fi oameni
întregi.
- A scris și volume de memorialistică , de povești
din lumea teatrului, Cutia cu maimuțe
- Masca este de om banal – dar înă untru iubește
necondiționat copilul, soția adulterină , plin de
speranță
- Conflict între aparență și esență
- Omul primește niște bani, îi investește într-o
mâ rțoagă cu numele Faraon al V lea
- Îl dau afară de la service pe Chiric, soția îl
pă ră sește, toată lumea în afară de Varlan și de
servitoare
- Calul lui Chiric câ știgă – așa se produce
răsturnarea valorilor
- Masca ridicolului e înlocuită de masca omului
câ știgă tor, a vizionarului
- Jertfa iubirii care duce la transformare – specific
structurii expresioniste
- Eroii sunt tipologici de esențe, nu de caractere.
Chirică – cel bun, Nichita – cel ră u, contează
funcția lor în acțiune sau în raport cu intriga și
personajul principal
- Sechestrarea inspectorului – să îi dă m joc
cocoașa administrative și să îl eliberă m
- Umor amar, patetico-tragic
- Caricatură , bandă desenată
- D.p.d.v. aristotelic – spațiu unic de joc, între acte
totuși există în Omul cu mâ țoaga trecere de timp
- Capul de ră țoi – piesă despre joc și joacă ,
parabola a eternei tinereți
- Patru adulți se întorc la condiția lor de liceeni și
să își redecopere umanitatea, rostul de a fi într-o
lume complet dată peste cap, aleg un pom din
gră dina celui mai cuminte cetă țean și se mută în
pomul acela. – situație de factură absurdă
- Particularitatea acestei piese C.de rățoi - jocurile
de cuvinte – influența lui Urmuz și a literaturii de
avantgardă , Dadaism, suprarealism
- Cele 4 personaje sunt cei 4 colegi din liceu care
fă cuseră clubul de literatură din Buză u
- Trecă torul – personajul straniu - personajul din
comediile filme mute – actorul din comediile lui
Chaplin
- J. Huizinga – Homo Ludens –jocul este o
reorganizare a universului și a funcților
jucă torilor– C. de ră țoi
- Opusul jocului e moartea
 - E. Ionesco – Note și contranote

Sacrificiul liber asumat al eroilor lui L. Blaga

- finalul presupune salvarea de ordin superior,

transcendent, renunțarea la un lucru material pt
ceva de dincolo
- nu există creație fă ră sacrificiu
- la baza unei construcții stă un sacrificiu
- Manole își sacrifică iubirea
- Se folosește de mituri ca teme
- Mitul e diferit de fabulă. Mitul conține și transmite
tradiția sacră a fiecărui popor.
- Teatrul lui Blaga este marcat de valorile
romantismului prin idealismul acestora, de
simbolism pentru importanța pe care o acordă
cuvintelor, un teatru al poeților, și de cele
expersioniste pentru că operează cu eroi exaltați,
hipersensibili, senzoriali
- Blaga este poet simbolist, construcția
dramaturgică – apelul la cuvâ nt pentru
construcția atmoferei, utilizarea de simboluri
- Paul Claudel palatal fermecat
- Atmosfera se construiește prin cuvâ nt, nu prin
situație
- Mitul se reactualizează cu oricare reprezentare a
lui
- Blaga – filosof al culturii
- Principiul filosofic al lui Blaga este misterul – eu
nu strives corola de lumini a lumii
- Aristotel – prin cunoaștere punem stă pâ nire pe
realitate
- Misterul – oglinzi paralele – cadere in abis – Mise
en abyme – Andre Gide
- Încercare de integrare a culturii româ ne în
cultura universal – în special prin Zamolxis –
MISTER PĂ GÂ N
- L-a tradus pe Goethe
- Mitul omului care vrea să posede lumea cu orice
preț, chiar și cu prețul sufletului
- Numai creația ne face nemuritori
- Zalmoxis e ucis tocmai pentru că nu vrea să
devină un idol, nu vrea statuia
- Tripla că dere în abis – Zalmoxis – câ nd îl vede pe
Socrate, câ nd îl vede pe Iisus, câ nd îl vede pe
Giordano Bruno ars pe rug – cunoașterea
abstractă , cunoașterea prin iubire,
transcedentală , cunoașterea prin ștință
- Goethe – a trecut timpul pentru cultura
națională , ne trebuie una globală
- Pe modelul lui Kant: 3 : trilogia cunoașterii,
culturii, valorii
- Câ nd te naști într-o cultură , te naști cu o
identitate culturală
- Româ nilor le este specific spațiul mioritic, deal,
munte, vale, munte, vale
- Blaga transgresează spațiul din zona
morfologică , geografică în zona psihologică
- Spațiul mioritic este destinul nostrum – prin vis,
prin câ ntec – spațiu matrice – sentiment interior
- Problema reconfigură rii spațiului
Personalitatea creatoare a lui I. Sava – scenograf,
regizor, teoretician

- întemeietorul școlii româ nești de regie – I. Sava

- regizor-scenograf – modelul lui Ciulei, desena
caricature, a scris și 9 piese de teatru, Teatrul
nr.12 din 65 se numește Lada, alta este Vreau să
numă r stelele, piese într-un act, ideea de
scenariu teatral
- reafirmarea convenției teatrale, ideea de
arhitectură scenică
- 3 posibile sensuri ale meseriei de regizor:
- revine la SUGESTIA
- secolul XX secolul regiei
- Sava : REGIA ESTE O SȚ IINȚ Ă , Sică
Alexandrescu : REGIA ESTE MEȘ TEȘ UG, alții
regia e o artă
- Lucra cu misanscenă , stabilea stilul, atmosfera și
cadrul unei montă ri
- Nu există un stil de piesă shakespearian, există
stiluri diferite pentru piese cu tematici diferite
- Repetiție generală =/ prespectacol, susținea
aceste prespectacole
- Era împotriva repetiților generale fă ră decoruri
și costume
- Lipsa primatului actorului sau regizorului,
conducerea este SPECTACOLUL
- Regizor, text, actor, decorație, tehnică
- Susține că există opere de literature dramatică ce
nu pot genera spectacole
- Regia modernă – medicina care trata boala și
acum tratează bolnavul
 - Sava vedea că rolul dramatugului încetează
atunci câ nd i-a predat textul regizorului
- Macbeth cu mă ști româ nești – spectacol care a
creeat o modă în teatrul româ nesc
- A scris piesa Președintele, un scenariu de
commedia del arte
- Îl admira pe Craig, pe Tairov, Bragalia – regizorul
creator de universuri scenice vizuale –
importanța orizontului, picturalitatea luminii
- Debutează la Iași, în 38 vine în București și
montează Pirandello
- Își punea problema cine poate fi regizor? Trebuie
să aibă diploma? Trebuie să cunoască muzica,
coregrafia? Trebuie să fie un om viu?
- Dacă regia este o știință , poate fi studiată , este
puternic în favoarea unei pedagogi de regie
- Regizori teatrali, nu artă sincretică

Primii regizori P. Gusti, V.I. Popa, Sică

Alexandrescu

- Regizorii din teatrul româ nesc – care cred că se

învață din mers (regizorul-actor, regizorul-
regizor tehnic)
- Linia germană și linia franceză – regizor vs
director de teatru
- Alexander Catino – primul regizor, care a fost
regizor tehnic, apoi Paul Gusty, Gusty a lucrat cu
Caragiale
 - Sică Alexandrescu – regizorul învață meșteșugul
lucrâ nd practic cu actorii, a scris 2 volume de
Amintiri, spectacole centrate pe actor, regizor
official al TNB după WW2 , actorul și dramatugul
creează , regizorul nu
- Teatrul de artă – o tradiție modernă – G. Banu –
carte – regizorul-artist
- P. Gusty – actorul este cel mai important,
distribuția bună scoate spectacolul, nu pui
actorul de mâ na întâ ia în personaj secundar,
viziunea artistică e a dramaturgului, bogă ția
aparatului scenic ajută dar nu poate determina
succesul, actorul – cuvâ ntul de esență divină
- V.I. Popa – admirator al lui Wagner, adept al
teatrului ca artă integral de sine stă tă toare, se
întoarce mereu la text ca să își limpezească
viziunea, lucre cu un plan general de mișcare, de
misa en scenă , decorul ne îngă duie să nu l facem
numai realist – ci și mai accentuat decâ t natura –
fie înspre comic fie înspre tragic, tinde că tre
decoruri simple

Reteatralizarea teatrului și noile poetici

regizorale: L. Ciulei, C. Teodorescu, V. Moisescu, L.
Pintilie, R. Penciulescu, D. Esrig, A. Manea

- L. Ciulei este puternic influențat de ideile și

conceptele lui I. Sava, cel puțin în prima parte a
vieții sale
- Moisescu se împotrivea realismului muzeistic,
academizat, naturalismului prost. “arta modernă
se preocupă de explorarea elementelor
 contradictorii, profund dialectice” “arta cu
adevă rat realist este cea care creează o doua
realitate, de natură artistică , care o influențează
pe cea reală , obiectivă .”, “singura formă de urâ t
în artă este inexpresivitatea”, a readus în discuție
profesionalizarea regizorului de teatru ca
profesie de sine stă tă toare, îi placea dramaturgia
lui Mazilu
- L. Ciulei matur abandonează jocul cu convenția în
favoarea adevă ratului realism pe caer îl
descoperă
- Ciulei : “dezvoltarea unei dramaturgii propri, fă ră
de care spectacolul nostrum nu poate atinge cea
mai înaltă expresie a caracterului să u propriu.”
- R. Penciulescu – regizorul ca pedagog, idee
îmbră țișată și de V. Moisescu – regizor care
lucrează cu o echipă
- Penciulescu și Moisescu – poate cei mai
importanți pedagogi de regie ai sec XX în
Româ nia
- Esrig: trebuie trecut de la un învățpmânt școlar, la
unul de tip unviersitar în învățământul artistic
românesc , se împotrivea hazardului de a pica în
clasa unui profesor cu care poate nu te potrivești
artistic. Susținea ca primi doi ani sa fie comuni
actorie, regie, teatrologie. Dorea structurarea a 3
a pe ateliere, nu pe ani de curs.
- Pintilie – noul val cinematografic româ nesc –
neorealist-naturalist
- Aspirația mea, în întregime nerealizată pâ nă în
prezent este spre un teatru magic, un teatru unde
totul trebuie convertit în transă - Pintilie
Mazilu – influențat de film, personajul “licheaua
simpatică”, clișee românești, naivitate românească hilară,
caterincă care atenuează gravitatea faptelor, par
personaje de fabulă personajele sale,

B. Brecht

- teatrul epic
- vrea să fie anti-aristotelic, dar îl ia și îl duce mai
departe
- nu exclude jocul Stanislavskian
- cele trei planuri: 1. Actiune 2. Actiune care
comentează 3. Proiecție
- Caietul de regie pt Mutter Courage
- Esteica lui evoluează continuu pentru că el este
practician.
- Alături de Pirandello și Ionesco, refac modul de a
face teatru în Secolul XX
- E dincolo de drama psihologică, readuce în discuție
jocul, ludicul
- Teatrul-carusel – teatrul dramatic VS teatrul-
planetar – teatrul epic. Cel al teatrului carusel e
hipnotic, vezi doar bucățele de realitate, te amețește.
- Teatrul dramatic este acțiune, teatrul epic este
narațiune.
- Împotriva acestui “acum-aici-se întâmplă pentru
prima oară”
- Teatrul dramatic este sugestie, teatrul epic este
argumentație.
- Teatrul dramatic-> spectatorul participă, teatrul
epic-> spectatorul studiază
- Fiecare scenă e pentru sine, nu pentru cealaltă
scenă. Montajul în teatru, ca tip de tăietură
dramaturgică.
- Existența socială determină gândirea. – legat de -
conceptual de gestus
- Unitatea de bază în teatru este relația, nu omul
singur. Mai ales pe relație socială, relații de putere,
mereu în schimbare.
- Atitudinile ființei umane se exprimă prin gestus.
Gestus = cuprinde toate semnele umane din relații
sociale. Comportament, tonalitate, expresie
exterioară.
- Fiecare scenă are un gestus al ei. Fiecare piesă are
un gestus mare. Song-urile au un gestus al lor.
- Gruntgestus: interdependența dintre capitalism și
război. (Mutter Courage)
- Mutter Courage: tărând căruța fericită și voioasă
după ea
- Căruța 180 de grade -> trecerea timpului
- Război = afacere pentru Mutter Courage
- Lingura prinsă de haina ei -> foamea este
principalul ei motiv pentru care face ce face
- țipătul mut al Helenei Weiger – după ce moare fica
ei muta: negocia, stătea pe scaun și țipa mut
- personajul 1 – personajul 2 – actorul
- două tipuri de final pentru Opera de trei parale –
Mac ori e absolvit, ori e prins
- Fiecare scenă poartă un titlu.
- Legăturile dintre scene trebuie să fie vizibile,
marcante și frapante.
- NU ecleraj, lumină constantă pe tot spectacolul
- Panou cu “se lasă noaptea”
- Restabilește convenția.
- NU se folosește Cortina
- Fără pantaloni, cu cărămida la vedere
- Muzica trebuie să comenteze versurile, nu ilustrativ
- Lars von Trier – Nymphomaniac
- Purcărete îți dă cheia la sfârșit. Dar te anunță cu
broasca. Brecht de la început îți explică toată
convenția.
- Caietele de regie ale lui B. Brecht
- Picolo Theatre – G. Strehler – Marivaux, își mută
scara din cauza reflectorului, reia scena.
- B. Brecht are studii de medicină
- A cântat în cabarete.
- PRIMA ETAPĂ de creație: “Baal”, “Tobe în
noapte” ( P. Brook ), “un om = un om” -> plasarea
faptului divers într-un context de situații paradoxale
(fetița cu rochița -> fapt banal, o vezi pe grămada de
cadavre) (trei planuri de distanțare deja de la piesa
asta: dialog, declamare, cânt)
- A DOUA ETAPĂ de creație: este fascinat de tv,
radio, cinema. Folosește discul muzical pe scenă.
Primul care folosește proiecție. “Opera de trei
parale”, o parodie după Schiller: “Sfânta Ioana a
abatoarelor”. (Era pentru marile săli, protest
împotriva marelui repertoriul.), “Mutter Courage”
(mișcările proletare feministe).
- A TREIA ETAPĂ: “Grandoarea și teroarea celui de
al 3 lea Reich” – 24 de tablouri care se pot juca în
orice ordine. Exil. S-a dus la intelectualitatea
Europei – Geneva, Moscova – după care S.U.A.

Exerciții pentru efectul de distanțare:

- Să povestească un accident pe care l-au văzut.
Actorul nu încarnează, ci și narează.
 - Trebuie memorată faza de empatie cu rolul cu
povestea, și amintită. După această fază, începe
creația.
- Vorbesc despre personaj la persoana a III a
- Textul la trecut, textul la persoana a III a
- Să spună indicațiile din paranteză în timp ce repetă.

O’Neill

- Provincetown Players- grup de artiști, de aici a

început O Neill
- Împotriva melodramelor, pentru realism
- Tema identiății, tema aparențelor vs realitate
- Tatăl lui – actor ratat
- Nașterea lui, grea – reflectată de “mi-a fost atât de
frică să te nasc”
- Electra – patima de sub ulmi

. Vasile Alecsandri
-  abordează toate genurile dramatice:
feeria națională , canțoneta specifică
vodevilului, drama de idei (Ovidiu),
comedia. drama istorică
-  creează primul personaj comic
româ nesc – Chirița – prototipul parvenitului
- comicul de caracter care vine pe filieră
clasică de la Moliere – pentru Matei Millo
(era implicat în teatru, scria pentru actori pe
care îi cunoștea)
-  comicul de limbaj – Chirița care
vorbește franceză , eu sunt ușurică ca o para
-  comicul de situație, de ex: Chirița în
provincie – Chirița primește un ră vaș și nu îl
deschide, vinderea curcanului de 57 de ori
-  dramaturg care respectă regulile
clasice, cele 3 unită ți
-  mecanismele comice din farse : gag-
uri, repetiții
-  fixează limbajul dramatic româ nesc,
este primul mare autor dramatic româ n
-  avea 20 de ani câ nd a scris prima lui
comedie: “Iorgu de la Sadagura”
-  Sandu Napoilă – ultraretrogradul –
Conul Leonida – sursă importantă pentru I.L.
Caragiale
-  Reprezentat al romantismului,
prieten cu reprezentanți ai romantismului
francez (de ex: Prosper Merime – nuvela
după care s-a scris piesa “Carmen”)
-  Activitate diplomatică importantă , l-a
susținut pe Cuza, a fost puternic criticat de
noul val simbolist, Macedonski
-  Comentariul social, portretizarea
moravurilor româ nești
-  A scris și un vodevil pe care l-a
prezentat la Comedia Franceză , care în
primă fază a fost respins dar mai apoi a fost
 citit la un matineu francez
-  Abordează dimensiunea politică
(Barbu Vă că rescu înaintea lui abordează dar
mai prost aceeași dimensiune)
-  Susține modernizarea Româ niei
-  Câ nticelele comice – axate pe anumite
tipologii care se regă sesc și astă zi
-  Comicul de nume : Guliță , Bâ rzoi
-  Conflictul de mentalită ți
-  A format un public nou cu apetențe
pentru societatea
-  Ridendo castigat mores – Prin râ s
învingi moare.
FEERIA – andreea + ibsen
-  caracterizată de apariția pe scenă a
elementului fantastic, specifică genului romantic,
se bazează pe anumite soluții tehnice de tip ex
machina (trape, pod dublu, posbiltă ți de ridicare
la ștangă )
-  e un cal bă trâ n în Trandafirii Roși care are
puteri extraordinare , Baba o vră jește în Înșirte
mă rgă rite, Baba Rada din Sâ nziana și Pepelea
-  S și P: comicul de limbaj și de nume
(Papură Vodă , Lă custă Vodă ), eroul de basm (nu
e un Fă t Frumos, nu este atotputernic), elemente
multe preluate din basm dar domină elementul
popular, Zefirul e suflet bun, fascinația câ tre
îndepă rtare
-  Întelegerea realită ții prin basm, prin mit
-  Celelalte feerii sunt basme dramatizate, nu
avem zâ ne, dar avem elementul fantastic.
-  Alegorii ale unor abilită ți, capacită ți care
vin în ajutorul eroului
-  “Trandafirii roșii” deschid Teatrul Național
din Cluj
-  o formă de evadare din cotidian prin
spectulos și element fantastic
-  ideea de spectaculos în teatrul româ nesc
-  un anumit lirism necesar tiparului : “a fost
odată ca niciodată ”
-  atemporale
-  transformarea situației neplauzibile în
plauzibilul spectacolului (Structuri de acțiuni
care fac referire la un lucru din natură dar
ascund un anumit comportament – PARABOLE –
deasupra existenței cotidiene – Abel si Cain –
Lovinescu) Comediile lui Caragiale
-  Pintilie – s-a clișeizat punerea în scenă a
lui Caragiale
-  Nu există nimic inutil, au o claritate simplă
a situațiilor și a personajelor
-  Paradoxul clișeiză rilor “geniului”
 -  Repere spectacologice majore
-  Tipurile de comic (scrise mai sus)
-  Personaje episodice, secundare care au devenit
emblematice
-  Retraducerea pieselor lui
-  Mazilu îi preia tipologiile comice în raport
realist – escrocul simpatic
-  Observarea atentă a omului în mediul să u
(mahala)
-  Replici care au intrat în mentalul colectiv : curat
murdar și eu cine votez
-  “O scrisoare pierdută ” – corupția clasei politice,
triunghirile conjugale, duplicitatea umană
-  “Scaunele” lui E. Ionesco și “Conu leonida”
-  discrepanța dintre visele personajelor
grandioase și realitatea vieții lor – Ibsen, Cehov, etc.
-  Balzac- sensibilitatea cu care observi realitatea
e a ta, deci este artistică
-  Omul observat în mediul să u
-  Cronicar de teatru
-  “Oare este teatrul literatură ” – eseul lui teoretic
– demonstrație socratică
-  actorul lui preferat: Ion Brezeanu – cetă țeanul
turmentat
-  tema presei – transpusă în realitatea noastră ,
Noaptea Furtunoasă film Drama istorică națională
 -  valorile romantice, libertate
-  apare ca și în feerie specificul național exprimat
prin vocabular, expresii neaoșe, culoarea locală
-  Ră zvan și Vidra, Vlaicu Vodă , Viforul, Apus de
soare, Luceafă rul
-  Trecutul glorios, prezentul nu mai are oameni
care se ridică la eroii din trecut care erau capabili să se
sacrifice pentru idealuri mari
-  Dragostea vs onoarea
-  Nu se creează vina tragică , eroul nu încalcă
mă sura
-  E subilinată condiția morală – eroul mai ales
-  Influența morală a lui Kant – Cerul înstelat
deasupra noastră Influența morală în noi
-  Sacrificiul pentru binele general, al națiunii, al
poporului
-  Nichita Stă nescu : încă mai avem o șansă la o
limbă poetică , nu ne-au colonizat și limba, idee a
romantismului
-  Sunt în versuri pentru că și imnurile sunt,
sentimentul patriotic, care trece de cotidian
-  Sursele sunt cronicile vechi: Miron Costin,
Letopisețul
-  Stilul declamativ, actorul Mihail Pascali, primul
care îl joacă pe Hamlet în Româ nia
-  Conflictul dintre conducă torul luminat și moral
vs interesele personale ale clasei boierești (româ nii nu
au aristrocați)
 -  Sunt retorice, conțin tirade lungi declamative
-  Adevă rul istoric parțial respectat, glorificat
uneori cum e cazul lui Ș tefan în Apus de Soare
-  Doamna Clara vs Vlaicu voda – si religia
ortodoxă vs religia catolică
-  Ră zvan - țigan dezrobit Umorul și lirismul
teatrului lui M. Sebastian
-  pragmatismul societă ții
-  ALIAS Iosif Hechter
-  Wagner- Opera de artă totală – cu el ține
Sebastian VS Artaud, Grotowski
-  teatrul e o artă sincretică
-  Teatrul se bazează pe text, se adresează cu
precă dere urechii
-  “o dă jos din tren” – limitează temporal piesa?
-  Teatrul nu poate fi salvat decâ t prin lirism și
poezie
-  Discrepanța dintre ceea ce visă m, idealuri și
cotidian, viața
-  Cotidianul învinge
-  Investigarea psihologică
-  Într-un articol – teatrul se poate face și pe scena
goală
-  Grijă în raport cu cuvintele și construcția
dramaturgică
-  Personajele își spun , își dau de gol intențiile,
speranțele
-  Jocul de-a vacanta prima lui piesă , 1936 – jucată
în 1938
-  A semnat Steaua fă ră nume ca Victor Mincu
-  Modelul lui La Dima din Patul lui Procust
-  Iubiri nefericite
-  A dramatizat “Nopți fă ră lună ” de J. Steinbeck
-  Încercarea de evadare din cotidian – ca temă
centrală – pentru că lumea în care tră ies spectatorii lui
este pragmatic, prozaică
-  O dublă evadare – evadarea prin teatru,
evadarea personajelor lui
-  Comic de caracter, de tipologiii, contrastul
dintre oamenii banali și vise mă rețe
-  Lirismul vine din limbaj, din atmosferă ( -
Hamlet-ul lui Ciulei – Hamlet-ul lui Brook – epoca
victoriană , plasarea în acel context
-  Oedip-ul lui Andrei Ș erban – pă rinții erau Carol
și Maria
-  Craig: “Cuvâ ntul scris pentru a fi rostit e diferit
de cuvâ ntul scris pentru a fi citit”
-  Artuad: “ Cuvintele în teatru trebuie să fie
precum cuvintele în vis”
-  Appia:” Opera de artă vie”) O arunca pe Baba
Rada in Apa, Alecsandri incude ritualurile in piese