Originalitatea

teatrului lui G. Ciprian

-de pus accentul pe particularități în raport cu contextul vremii interbelice

Teatrul românesc în perioada interbelică a

- G. Ciprian era actor, scriitor și dramaturg
- Originar din Buzău
- Alături de Urmuz (Scriitor suprarealist) a făcut parte dintr-un grup literar
- A fost elevul lui C. Nottara, a fost un actor de gen temperamental, de forță
- Jean Georgescu – O noapte furtunoasă – el joaca Țircădău
- A jucat Richard al III-lea, a jucat Kent în Regele Lear, Krogstand în Nora
- Mulți îl compară cu autori dramatici expresioniști. (avem de-a face cu
persoanje-măști-tipologii mari)
- Seamnănă cu Pirandello
- Societatea nu ne acceptă decât ca mască, pentru a ne integra trebuie să ne
asumăm o mască
- Eliberarea omului nou se face prin revoltă – strigătul lui Munch
- Atunci când masca cade – un om al unei lumi noi – nu omul așa cum e
- Personajul care își asumă o mască, uneori ridicolă, dar de fapt miza
acestui joc este să îi facă pe toți ceilalți să își dea josc măștile – masca
burghezilor
- Anti-eroul – ei se abstrag din lume, nu vor să se integreze
- Prin situație este un precursor al absurdului, nu prin limbaj cum e la
Caragiale
- Ca structură de personajele, personajele se situează între valorile
expresionismului și teatrul lui Pirandello.
- Nu personajele sunt absurde, ci oamenii și societatea sunt absurd, însăși
existența este absurdă.
- La sfârșit toate relațiile se reconsideră, apare miracolul omului nou –
partea de expressionism
- E un precursor al postdramaticului prin structuri – situații scenice bizare,
nu sunt din sfera realist naturalismului
- Situație scenică bizară – într-un copac – teatrul absurd.
- Triple influențe care îi caracterizează cele 5 piese
- Intriga bizară – omul care vrea să cumpere o mârțoagă și să se
îmbogățească – o miză idealistă – de a ne purifica pe noi ca oameni, de a fi
oameni întregi.
- A scris și volume de memorialistică, de povești din lumea teatrului, Cutia
cu maimuțe
- Masca este de om banal – dar înăuntru iubește necondiționat copilul, soția
adulterină, plin de speranță
- Conflict între aparență și esență
- Omul primește niște bani, îi investește într-o mârțoagă cu numele Faraon
al V lea
- Îl dau afară de la service pe Chiric, soția îl părăsește, toată lumea în afară
de Varlan și de servitoare
- Calul lui Chiric câștigă – așa se produce răsturnarea valorilor
- Masca ridicolului e înlocuită de masca omului câștigător, a vizionarului
 - Jertfa iubirii care duce la transformare – specific structurii expresioniste
- Eroii sunt tipologici de esențe, nu de caractere. Chirică – cel bun, Nichita –
cel rău, contează funcția lor în acțiune sau în raport cu intriga și
personajul principal
- Sechestrarea inspectorului – să îi dăm joc cocoașa administrative și să îl
eliberăm
- Umor amar, patetico-tragic
- Caricatură, bandă desenată
- D.p.d.v. aristotelic – spațiu unic de joc, între acte totuși există în Omul cu
mâțoaga trecere de timp
- Capul de rățoi – piesă despre joc și joacă, parabola a eternei tinereți
- Patru adulți se întorc la condiția lor de liceeni și să își redecopere
umanitatea, rostul de a fi într-o lume complet dată peste cap, aleg un pom
din grădina celui mai cuminte cetățean și se mută în pomul acela. –
situație de factură absurdă
- Particularitatea acestei piese C.de rățoi - jocurile de cuvinte – influența lui
Urmuz și a literaturii de avantgardă, Dadaism, suprarealism
- Cele 4 personaje sunt cei 4 colegi din liceu care făcuseră clubul de
literatură din Buzău
- Trecătorul – personajul straniu - personajul din comediile filme mute –
actorul din comediile lui Chaplin
- J. Huizinga – Homo Ludens –jocul este o reorganizare a universului și a
funcților jucătorilor– C. de rățoi
- Opusul jocului e moartea
- E. Ionesco – Note și contranote


Sacrificiul liber asumat al eroilor lui L. Blaga

- finalul presupune salvarea de ordin superior, transcendent, renunțarea la
un lucru material pt ceva de dincolo
- nu există creație fără sacrificiu
- la baza unei construcții stă un sacrificiu
- Manole își sacrifică iubirea
- Se folosește de mituri ca teme
- Mitul e diferit de fabulă. Mitul conține și transmite tradiția sacră a fiecărui
popor.
- Teatrul lui Blaga este marcat de valorile romantismului prin idealismul
acestora, de simbolism pentru importanța pe care o acordă cuvintelor, un
teatru al poeților, și de cele expersioniste pentru că operează cu eroi
exaltați, hipersensibili, senzoriali
- Blaga este poet simbolist, construcția dramaturgică – apelul la cuvânt
pentru construcția atmoferei, utilizarea de simboluri
- Paul Claudel palatal fermecat
- Atmosfera se construiește prin cuvânt, nu prin situație
- Mitul se reactualizează cu oricare reprezentare a lui
- Blaga – filosof al culturii
- Principiul filosofic al lui Blaga este misterul – eu nu strives corola de
lumini a lumii
 - Aristotel – prin cunoaștere punem stăpânire pe realitate
- Misterul – oglinzi paralele – cadere in abis – Mise en abyme – Andre Gide
- Încercare de integrare a culturii române în cultura universal – în special
prin Zamolxis – MISTER PĂGÂN
- L-a tradus pe Goethe
- Mitul omului care vrea să posede lumea cu orice preț, chiar și cu prețul
sufletului
- Numai creația ne face nemuritori
- Zalmoxis e ucis tocmai pentru că nu vrea să devină un idol, nu vrea statuia
- Tripla cădere în abis – Zalmoxis – când îl vede pe Socrate, când îl vede pe
Iisus, când îl vede pe Giordano Bruno ars pe rug – cunoașterea abstractă,
cunoașterea prin iubire, transcedentală, cunoașterea prin ștință
- Goethe – a trecut timpul pentru cultura națională, ne trebuie una globală
- Pe modelul lui Kant: 3 : trilogia cunoașterii, culturii, valorii
- Când te naști într-o cultură, te naști cu o identitate culturală
- Românilor le este specific spațiul mioritic, deal, munte, vale, munte, vale
- Blaga transgresează spațiul din zona morfologică, geografică în zona
psihologică
- Spațiul mioritic este destinul nostrum – prin vis, prin cântec – spațiu
matrice – sentiment interior
- Problema reconfigurării spațiului



Personalitatea creatoare a lui I. Sava – scenograf, regizor, teoretician

- întemeietorul școlii românești de regie – I. Sava
- 3 posibile sensuri ale meseriei de regizor:
- secolul XX secolul regiei
- Sava : REGIA ESTE O SȚIINȚĂ, Sică Alexandrescu : REGIA ESTE
MEȘTEȘUG, alții regia e o artă
- Lucra cu misanscenă, stabilea stilul, atmosfera și cadrul unei montări
- Nu există un stil de piesă shakespearian, există stiluri diferite pentru
piese cu tematici diferite
- Repetiție generală =/ prespectacol, susținea aceste prespectacole
- Era împotriva repetiților generale fără decoruri și costume
- Lipsa primatului actorului sau regizorului, conducerea este
SPECTACOLUL
- Regizor, text, actor, decorație, tehnică
- Susține că există opere de literature dramatică ce nu pot genera
spectacole
- Regia modernă – medicina care trata boala și acum tratează bolnavul
- Sava vedea că rolul dramatugului încetează atunci când i-a predat textul
regizorului
- Își punea problema cine poate fi regizor? Trebuie să aibă diploma?
Trebuie să cunoască muzica, coregrafia? Trebuie să fie un om viu?
- Dacă regia este o știință, poate fi studiată, este puternic în favoarea unei
pedagogi de regie



Primii regizori P. Gusti, V.I. Popa, Sică Alexandrescu


- Regizorii din teatrul românesc – care cred că se învață din mers
(regizorul-actor, regizorul-regizor tehnic)
- Linia germană și linia franceză – regizor vs director de teatru
- Alexander Catino – primul regizor, care a fost regizor tehnic, apoi Paul
Gusty, Gusty a lucrat cu Caragiale
- Sică Alexandrescu – regizorul învață meșteșugul lucrând practic cu
actorii, a scris 2 volume de Amintiri, spectacole centrate pe actor, regizor
official al TNB după WW2 , actorul și dramatugul creează, regizorul nu
- Teatrul de artă – o tradiție modernă – G. Banu – carte – regizorul-artist
- P. Gusty – actorul este cel mai important, distribuția bună scoate
spectacolul, nu pui actorul de mâna întâia în personaj secundar, viziunea
artistică e a dramaturgului, bogăția aparatului scenic ajută dar nu poate
determina succesul, actorul – cuvântul de esență divină


Reteatralizarea teatrului și noile poetici regizorale: L. Ciulei, C. Teodorescu,
V. Moisescu, L. Pintilie, R. Penciulescu, D. Esrig, A. Manea

- L. Ciulei este puternic influențat de ideile și conceptele lui I. Sava, cel puțin
în prima parte a vieții sale



Mazilu – influențat de film, personajul “licheaua simpatică”, clișee românești,
naivitate românească hilară, caterincă care atenuează gravitatea faptelor, par personaje
de fabulă personajele sale,

B. Brecht

- teatrul epic
- vrea să fie anti-aristotelic, dar îl ia și îl duce mai departe
- nu exclude jocul Stanislavskian
- cele trei planuri: 1. Actiune 2. Actiune care comentează 3. Proiecție
- Caietul de regie pt Mutter Courage
- Esteica lui evoluează continuu pentru că el este practician.
- Alături de Pirandello și Ionesco, refac modul de a face teatru în Secolul XX
- E dincolo de drama psihologică, readuce în discuție jocul, ludicul
- Teatrul-carusel – teatrul dramatic VS teatrul-planetar – teatrul epic. Cel al
teatrului carusel e hipnotic, vezi doar bucățele de realitate, te amețește.
- Teatrul dramatic este acțiune, teatrul epic este narațiune.
- Împotriva acestui “acum-aici-se întâmplă pentru prima oară”
- Teatrul dramatic este sugestie, teatrul epic este argumentație.
- Teatrul dramatic-> spectatorul participă, teatrul epic-> spectatorul studiază
- Fiecare scenă e pentru sine, nu pentru cealaltă scenă. Montajul în teatru, ca tip
de tăietură dramaturgică.
- Existența socială determină gândirea. – legat de - conceptual de gestus
- Unitatea de bază în teatru este relația, nu omul singur. Mai ales pe relație
socială, relații de putere, mereu în schimbare.
- Atitudinile ființei umane se exprimă prin gestus. Gestus = cuprinde toate
semnele umane din relații sociale. Comportament, tonalitate, expresie
exterioară.
- Fiecare scenă are un gestus al ei. Fiecare piesă are un gestus mare. Song-urile
au un gestus al lor.
- Gruntgestus: interdependența dintre capitalism și război. (Mutter Courage)
- Mutter Courage: tărând căruța fericită și voioasă după ea
- Căruța 180 de grade -> trecerea timpului
- Război = afacere pentru Mutter Courage
- Lingura prinsă de haina ei -> foamea este principalul ei motiv pentru care face
ce face
- țipătul mut al Helenei Weiger – după ce moare fica ei muta: negocia, stătea pe
scaun și țipa mut
- personajul 1 – personajul 2 – actorul
- două tipuri de final pentru Opera de trei parale – Mac ori e absolvit, ori e prins
- Fiecare scenă poartă un titlu.
- Legăturile dintre scene trebuie să fie vizibile, marcante și frapante.
- NU ecleraj, lumină constantă pe tot spectacolul
- Panou cu “se lasă noaptea”
- Restabilește convenția.
- NU se folosește Cortina
- Fără pantaloni, cu cărămida la vedere
- Muzica trebuie să comenteze versurile, nu ilustrativ
- Lars von Trier – Nymphomaniac
- Purcărete îți dă cheia la sfârșit. Dar te anunță cu broasca. Brecht de la început
îți explică toată convenția.
- Caietele de regie ale lui B. Brecht
- Picolo Theatre – G. Strehler – Marivaux, își mută scara din cauza
reflectorului, reia scena.
- B. Brecht are studii de medicină
- A cântat în cabarete.
- PRIMA ETAPĂ de creație: “Baal”, “Tobe în noapte” ( P. Brook ), “un om =
un om” -> plasarea faptului divers într-un context de situații paradoxale (fetița
cu rochița -> fapt banal, o vezi pe grămada de cadavre) (trei planuri de
distanțare deja de la piesa asta: dialog, declamare, cânt)
- A DOUA ETAPĂ de creație: este fascinat de tv, radio, cinema. Folosește
discul muzical pe scenă. Primul care folosește proiecție. “Opera de trei
parale”, o parodie după Schiller: “Sfânta Ioana a abatoarelor”. (Era pentru
marile săli, protest împotriva marelui repertoriul.), “Mutter Courage”
(mișcările proletare feministe).
- A TREIA ETAPĂ: “Grandoarea și teroarea celui de al 3 lea Reich” – 24 de
tablouri care se pot juca în orice ordine. Exil. S-a dus la intelectualitatea
Europei – Geneva, Moscova – după care S.U.A.

Exerciții pentru efectul de distanțare:

- Să povestească un accident pe care l-au văzut. Actorul nu încarnează, ci și
narează.
- Trebuie memorată faza de empatie cu rolul cu povestea, și amintită. După
această fază, începe creația.
- Vorbesc despre personaj la persoana a III a
- Textul la trecut, textul la persoana a III a
- Să spună indicațiile din paranteză în timp ce repetă.