Asugurarea condițiilor de mediu.

Bolnavii reneli trebuie feriți de frig; ei vor fi îngri-jiți în

saloane calduroase, fără curenți de aer, cu temperatură constantă de 20-22°. Ei trebuie
amplasați la adăpost de infecție, evitând saloanele cu bolnavi care suferă de angine, otite
sau alte infecții, de la care bolnavii renali s-ar pute suprainfecta. Din acest punct de vedere,
este bine dacă saloanele bolnavilor renali sunt mai mici, cu cât mai puține paturi.În perioada
de convalescență, când în urma prelungirilor perioadei de spitalizare bolnavii devin mai
nerăbdă-tori, saloanele mai mari sunt totuși preferate.
Îngrijirile generale. În cursul afecțiunilor inflamatoare ecute, bolnavii trebuie reținuți în pat
până la retrocedarea tuturor simptomelor. Scularea bolnavului se va permite numai după
aprobarea medicului. Se întâmplă ca după mobilizare unele manifestări urinare- ca
albuminu-ria, hematuria- sa reapară. În astfel de cazuri bolnavul trebuie reașsezat în pat.
Imobilizarea de lungă durată cere multă rabdare din partea bolnavului și putere de
convingere din partea asis-
tentei. În caz de insuficiență renală cu stări de epilepsie sau comă, bolnavul va fi izolat într-
o rezervă.
La îndeplinirea toaletei zilnice, trebuie avut în vedere faptul că bolnavii renali sunt foarte
sensibili față de scaderea temperaturii ambiantale. Din acest motiv, ei vor fi dezbrăcați
numai în camere bine încalzite. Dacă baia se face la pat, părțile corpului vor fi dezvelite
succesiv, spălate și uscate repede și reacoperite cu flanele preâncălzite. Suprafețele
edemațio-nate sunt foarte sensibile, se lezează ușor, din acest motiv bolnavii renali fac
repede escare de decubit. O atenție deosebită trebuie acordată toaletei cavității bucale. În
cursul afecțiunilor renale infecțiile bucale sunt frecvente și evoluează cu ulcerații. Infecțiile
miotice cu ,,Odium albicans” sunt de asemenea frecvente.
Alimentația. Regimul dietetic al bolnavilor renali, în perioada acută a bolii, în general este
lipsit de sare și proteine de origine animală, rația alimentară fiind alcătuită din hidrați de
carbon, completat cu unt. În primele zile ale glomerulonefritelor acute, bolnavul rămâne pe
regim de foame, evitând dupa posibilități și lichidele. În perioada de formare și de menținere
a edmelor, regimul va fi totdeauna desodat. Dacă însă, deficitul funcțional al rinichiului este
compensat prin poliurie, pentru evitarea stărilor de deshidratare, bolnavul va primi și
cantități controlate de sare.
Scoaterea proteinelor din dietă are scopul de a ușura munca rinichiului. Aplicat însă pe o
perioadă mai lungă de timp, se instalează stari de hipoproteinemie, prin degradarea și
utiliza-rea proteinelor proprii ale organismului. În acest fel, dacă perioada acută a bolii se
prelungește, se va completa totuși alimentația bolnavului cu cantități moderate de proteine.
În perioada de convalescență, rația zilnică de proteine se mărește progresiv. Cantitățile de
protei-ne și de clorură de sodiu, administrate în rația zilnică, le hotărăște totdeauna medicul
și le comunică asistentei în grame.