Efectul Kirlian

Efectul Kirlian a fost descoperit întâmplător în anul 1939 de so ții Kirlian; a

fost amplu desbătut și studiat în URSS de cercetători
ca Iniușinși Adamenko precum și în alte țări ca Cehoslovacia, Italia, SUA. A
stârnit controverse și a constituit subiectul a numeroase reuniuni științifice la
care au participat medici, psihologi, biologi, ingineri, alți oameni de știință.

Fotografia Kirlian constă în înregistrarea unui obiect expus într-un câmp

electric de înaltă tensiune și frecvență. În imaginile astfel obținute, obiectul
fotografiat este înconjurat de un halou luminos, policrom.

La Institutul de neuropsihiatrie al Universității Los Angeles din California și

la American Psyhological Association, în anii ’70, Thelma Moss și grupul ei de
cercetători au studiat bio-câmpurile la plante și oameni și pe această cale a
posibilelor interacțiuni energetice dintre organismele vii. Fotografiile ob ținute, în
urma unor atente analize, au scos în evidență diverse imagini, cu diferite culori
și intensități în funcție de tensiunea psihică, mânie, teamă, stare de relaxare.
Printre constatări au figurat și acelea conform cărora în unele zone ale
organismului apare un aspect mai estompat iar în altele mai accentuat. Aceste
zone cu imagini diferite au putut fi ulterior determinate a fi structuri cu energie
bioelectrică variabilă.

Asemenea descoperiri, ce au la bază efectul Kirlian, oferă posibilitatea de a

spune că din punct de vedere fizic, funcționarea sistemelor vii poate fi
concepută ca o fluctuație de câmpuri energetice. Ca urmare acestor cercetări și
experimente științifice, există păreri ale unor oameni de știință conform cărora
interacțiunile umane ar putea fi interpretate și înțelese ca fiind, în primul rând,
ca interacțiuni ale unor câmpuri energetice.

 Esenta efectului Kirlian este foarte bine cunoscut, faptul ca nu un camp

electric de intensitate mare forteaza subiectii plasati intr-o zona cu
activitate puternica sa straluceasca. Stralucirea este cauzata de reactia
plasmei din organismul investigat, iar pentru obiectele biologice acesta este
o reactie a bioplasmei pentru influenta uni camp ce are intensitatea foarte
mare.Daca obiectul investigat este pus pe un film foto, energia luminoasa a
descarcarii coronariene de plasma va lasa o urma pe film. Urma contine un
set de informatii despre conditia bioplasmei. Anumiti cercetatori denumesc
metoda fotografieri Kirliane si altii o denumesc electrofotografie. Noi
presupunem ce este mai corect de folosit termenul de plasmografie, acesta
reflectand esenta metodei.