Motorul diesel

Un motor este o mașină destinată transformării energiei în lucru mecanic.[1][2] Motoarele termice,
inclusiv motorul cu ardere internă și motorul cu ardere externă, ard combustibil pentru a genera
căldură, care ulterior generează mișcarea. Motoarele electrice transformă energia electrică în lucru
mecanic, iar motoarele pneumatice folosesc aer comprimat. În sistemele biologice, motoarele
moleculare, cum sunt miozinele din mușchi, folosesc energie chimică pentru a produce mișcare.

Cum funcționează motorul diesel

Comprimarea unui gaz conduce la creșterea temperaturii sale, aceasta fiind metoda prin care se aprinde
combustibilul în motoarele diesel. Aerul este aspirat în cilindri și este comprimat de către piston până la
un raport de 25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu aprindere prin scânteie. Spre sfârșitul cursei de
comprimare motorina (combustibilul) este pulverizată în camera de ardere cu ajutorul unui injector.
Motorina se aprinde la contactul cu aerul deja încălzit prin comprimare până la o temperatura de circa
700-900 °C. Arderea combustibilului duce la creșterea temperaturii și presiunii, care acționează pistonul.
În continuare, ca la motoarele obișnuite, biela transmite forța pistonului către arborele cotit,
transformând mișcarea liniară în mișcare de rotație. Aspirarea aerului în cilindri se face prin intermediul
supapelor, dispuse la capul cilindrilor. Pentru mărirea puterii, majoritatea motoarelor diesel moderne
sunt supraalimentate cu scopul de a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri. Folosirea unui răcitor
intermediar pentru aerul introdus în cilindri crește densitatea aerului și conduce la un randament mai
bun.

În timpul iernii, când afară este frig, motoarele diesel pornesc mai greu deoarece masa metalică masivă
a blocului motor (format din cilindri și chiulasă) absoarbe o mare parte din căldura produsă prin
comprimare, reducând temperatura și împiedicând aprinderea. Unele motoare diesel folosesc
dispozitive electrice de încălzire, de exemplu bujii cu incandescență, ajutând la aprinderea motorinei la
pornirea motorului diesel. Alte motoare folosesc rezistențe electrice dispuse în galeria de admisie,
pentru a încălzi aerul. Sunt folosite și rezistențe electrice montate în blocul motor, tot pentru a ușura
pornirea și a micșora uzura. Motorina are un grad mare de vîscozitate, mai ales la temperaturi scăzute,
ducând la formarea de cristale în combustibil, în special în filtre, împiedicând astfel alimentarea corectă
a motorului. Montarea de mici dispozitive electrice care să încălzească motorina, mai ales în zona
rezervorului și a filtrelor a rezolvat această problemă. De asemenea, sistemul de injecție al multor
motoare trimite înapoi în rezervor motorina deja încălzită, care nu a fost injectată, prevenind astfel
cristalizarea combustibilului din rezervor. În prezent, folosirea aditivilor moderni a rezolvat și această
problemă.

O componentă vitală a motoarelor diesel este regulatorul de turație, mecanic sau electronic, care
reglează turația motorului prin dozarea corectă a motorinei injectate. Spre deosebire de motoarele cu
aprindere prin scânteie (Otto), cantitatea de aer aspirată nu este controlată, fapt ce duce la supraturarea
motorului. Regulatoarele mecanice se folosesc de diferite mecanisme în funcție de sarcină și viteză.
Regulatoarele motoarelor moderne, controlate electronic, comandă injecția de combustibil și limitează
turația motorului prin intermediul unei unități centrale de control care primește permanent semnale de
la senzori, dozând corect cantitatea de motorină injectată.

Controlul precis al timpilor de injecție este secretul reducerii consumului și al emisiilor poluante. Timpii
de injecție sunt măsurați în unghiuri de rotație ai arborelui cotit înainte de punctul mort superior. De
exemplu, dacă unitatea centrală de control inițiază injecția cu 10 grade înainte de punctul mort superior,
vorbim despre un avans la injecție de 10 grade. Avansul la injecție optim este dat de construcția, turația
și sarcina motorului respectiv.

Avansând momentul injecției (injecția are loc înainte ca pistonul să ajungă la punctul mort interior)
arderea este completă, la presiune și temperatură mare, dar cresc și emisiile de oxizi de azot. La
cealalată extremă, o injecție întârziată conduce la ardere incompletă și emisii vizibile de particule

Motorul diesel modern este o îmbinare a creațiilor a doi inventatori. În mare, rămâne fidel conceptului
original al lui Rudolf Diesel, adică combustibilul este aprins prin comprimarea aerului din cilindru. Însă,
aproape toate motoarele diesel de azi folosesc așa-numitul sistem de injecție solidă, inventat de Herbert
Akroyd Stuart, pentru motorul său cu cap incandescent (un motor cu aprindere prin comprimare care
precedase motorul diesel, dar funcționează oarecum diferit). În cazul injecției solide, combustibilul este
adus la o presiune extremă cu ajutorul unor pompe și introdus în camera de ardere prin intermediul
unor injectoare și a aerului comprimat, într-o stare aproape solidă. La început, combustibilul era injectat
în motorul diesel cu ajutorul aerului comprimat care îl pulveriza în cilindru. Mărimea compresorului de
aer era atât de mare, încât primele motoare diesel erau foarte grele și voluminoase în raport cu puterea
produsă, mai ales datorită antrenării unor astfel de compresoare. Primele motoare montate pe nave
aveau un motor auxiliar dedicat antrenării compresorului de injecție. Sistemul era prea mare și greoi
pentru a fi folosit în industria auto.