Comerț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Intérêts des nations de l'Europe, dévélopés relativement au commerce, 1766

Prin comerț se înțelege oferta unor mărfuri, în schimbul unor mijloace de plată (bani) sau alte mărfuri de
schimb, prețul acestor mărfuri fiind stabilit după raportul pe piață dintre „cerere” și „ofertă”.

Comerțul se limitează la cumpărarea, transportul și vânzarea mărfurilor. Dacă societatea unde are loc
comerțul este mai diferențiată și complexă apare necesitatea experților în acest schimb de produse.

Comerț în sensul strict al cuvântului, există numai acolo unde al treilea participant (comerciantul) este
implicat participă activ și realizează un profit prin schimbul de mărfuri. Acest schimb a determinat
necesitatea unor înțelegeri sau acorduri comerciale, prin care se stabilesc anumite reguli dintre
parteneri, fiind acorduri regionale sau extinse

În cadrul comerțului se mai poate aminti exportul și importul de mărfuri, precum și taxele vamale,
acestea din urmă având o tendență de dispariție prin procesul de globalizare.

Există și unele aspecte negative al comerțului, ca de exemplu:

Comerțul cu sclavi

Comerțul cu droguri

Comerțul cu arme

Comerțul cu organe (umane)

Comerțul cu femei (prostituție)

Comerțul cu copii

În anul 1991, 70% din comerțul mondial se desfășura pe căile maritime.[1] În 2011, 92 la sută din
comerțul mondial se desfășoară pe mare.[1]

Țara europeană cu cel mai mare volum al comerțului este Germania. Având o industrie foarte
dezvoltată, Germania exportă foarte multe produse prelucrate, dar are nevoie de o cantitate mare de
materii prime și combustibili, pe care le importa din alte țări. De asemenea, Germania importă o mare
parte din produsele alimentare de care are nevoie, deoarece agricultura nu acoperă tot consumul
populației.