Voleiul este un sport în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să treacă o minge pe

deasupra acestuia, folosind doar mâinile, cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers.
Fiecărei echipe îi sunt permise doar trei loviri pentru a trimite mingea către terenul celeilalte
echipe. Un punct se câştigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu se respectă regula
celor trei atingeri.

O echipa de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3 seturi câştigătoare din 5, fiecare set a
câte 25 de puncte; în caz de egalitate la scorul 24 - 24 se continuă setul până în momentul în care
una din cele două echipe obţine o diferenţă de 2 puncte (29 - 27, 31 - 29 etc). În cazul în care
este nevoie de jucarea ultimului set pentru desemnarea câştigătorului, acesta se joacă până la 15
(sau până la o diferenţă de două puncte).[1]

Cuprins
 1 Voleiul - un sport competitiv
o 1.1 Rolul arbitrului
o 1.2 Structura
o 1.3 Mingi
 2 Componenţa echipelor
o 2.1 Locul participanţilor
o 2.2 Echipament
 2.2.1 Schimbări de echipament
 2.2.2 Obiecte interzise
o 2.3 Liderii echipelor
 2.3.1 Căpitanul
 2.3.2 Antrenorul
 2.3.3 Antrenorul secund
 3 Punctarea
o 3.1 Greşeală
o 3.2 Consecinţele câştigării unei faze de joc
o 3.3 Pentru a câştiga un set
o 3.4 Meciul este câştigat de echipa care obţine trei seturi
 4 Forfait şi echipă incompletă
 5 Perioada de încălzire
 6 Formaţia de start a echipei
 7 Poziţii
o 7.1 Greşeală de poziţie
 8 Rotaţie
o 8.1 Greşeală de rotaţie
 9 Minge în joc
o 9.1 Minge afară din joc
o 9.2 Minge ”în teren”
o 9.3 Minge “afară”
 10 Jocul cu mingea
o 10.1 Lovituri ale echipei
o 10.2 Contacte consecutive
o 10.3 Contacte simultane
o 10.4 Lovitură ajustată
o 10.5 Caracteristici ale loviturii
 o 10.6 Greşeli în jocul cu mingea
o 10.7 Minge care trece pe deasupra fileului
o 10.8 Minge care atinge fileul
o 10.9 Minge în fileu
 11 Jucător la fileu
o 11.1 Trecere pe deasupra fileului
o 11.2 Pătrundere pe sub fileu
o 11.3 Contact cu fileul
o 11.4 Greşeli ale jucătorului la fileu
 12 Serviciu
o 12.1 Primul serviciu al unui set
o 12.2 Ordine la serviciu
o 12.3 Autorizarea serviciului
o 12.4 Execuţia serviciului
o 12.5 Paravan
o 12.6 Greşeli în timpul acţiunii de executare a serviciului
 12.6.1 Greşeli ale serviciului
 12.6.2 Greşeli ale serviciului după lovirea mingii
o 12.7 Greşelile după executarea serviciului şi greşelile de poziţie
 13 Lovitura de atac
o 13.1 Restricţii ale loviturii de atac
 14 Blocajul
o 14.1 Acţiunea de a bloca
 14.1.1 Tentativa de blocaj
 14.1.2 Blocaj efectiv
 14.1.3 Blocaj colectiv
o 14.2 Contacte ale blocajului
o 14.3 Blocaj în spaţiul advers
o 14.4 Blocajul şi loviturile echipei
o 14.5 Blocajul serviciului
o 14.6 Greşeli ale blocajului
 15 Pauze între seturi şi schimbări ale terenurilor
o 15.1 Pauze între seturi
o 15.2 Schimbări ale terenurilor
 16 Jucătorul „libero”
o 16.1 Desemnarea libero-ului
o 16.2 Echipamentul
o 16.3 Acţiuni de joc permise libero-ului
 16.3.1 Acţiuni de joc
 16.3.2 Substituirea jucătorilor de către Libero
 16.3.3 Redesemnarea unui nou Libero
 17 Arbitri
o 17.1 Corp de arbitraj şi proceduri
 17.1.1 Componenţă
 17.1.2 Proceduri
o 17.2 Primul arbitru
 17.2.1 Plasament
 17.2.2 Responsabilităţi
o 17.3 Al doilea arbitru
 17.3.1 Plasament
 17.3.2 Autoritate
  17.3.3 Responsabilităţi
o 17.4 Scorer
 17.4.1 Plasament
 17.4.2 Responsabilităţi
o 17.5 Al doilea scorer
 17.5.1 Plasament
 17.5.2 Responsabilităţi
o 17.6 Asistenţii de linie
 17.6.1 Plasament
 17.6.2 Responsabilităţi
o 17.7 Semnalizări oficiale
 17.7.1 Semnalizările oficiale ale arbitrilor
 17.7.2 Semnalizările cu steagul ale asistenţilor de linie
 18 Note
 19 Bibliografie
 20 Legături externe

Voleiul - un sport competitiv

Competiţia dezvoltă resursele latente, scoţând în evidenţă îndemânarea, spontaneitatea,
creativitatea şi estetica. Regulile sunt realizate pentru a permite demonstrarea acestor abilităţi. Cu
puţine excepţii, voleiul permite tuturor jucătorilor să acţioneze atât la fileu (în atac), cât şi în
spatele terenului (în apărare sau la serviciu). Dacă ar mai trăi William Morgan, creatorul acestui
joc, l-ar putea încă recunoaşte, voleiul păstrând, de-a lungul timpului, anumite elemente
caracteristice. Câteva din acestea le împarte cu alte jocuri care au fileu, minge sau rachetă:

 serviciu,
 rotaţie (alternanţa la serviciu),
 atac,
 apărare.

Voleiul este totuşi unic printre jocurile la fileu prin faptul că se insistă ca mingea să fie păstrată
cât mai mult timp în aer şi prin faptul că oferă posibilitatea paselor între membrii aceleiaşi echipe
înainte ca mingea să fie returnată adversarilor. Introducerea unui jucător specializat în apărare,
Libero-ul, a mărit lungimea fazelor de joc. Modificarea regulii la serviciu l-au transformat dintr-
un simplu act de a pune mingea în joc, într-o armă ofensivă. Conceptul rotaţiei a fost dezvoltat
pentru a permite fiecărui sportiv să participe la joc. Regula poziţiei jucătorilor permite echipelor
flexibilitate şi posibilitatea dezvoltării de tactici interesante, atât în favoarea echipei, cât şi pentru
entuziasmul spectatorilor. Astfel, imaginea voleiului devine din ce în ce mai bună. Cu cât jocul
evoluează, fără îndoială că se va schimba, va deveni mai bun, mai puternic, mai rapid.

Rolul arbitrului

Calitatea arbitrului derivă din conceptele de corectitudine şi consecvenţă:

 să fie corect cu fiecare participant;

 să fie perceput ca un om corect de către spectatori.

Pentru a permite jucătorilor să facă spectacol, arbitrul trebuie:

 să fie exact în aprecierile lui ;

  să înţeleagă conceptul de bază al regulilor ;
 să fie un organizator eficient ;
 să permită jocului să se desfăşoare pentru a se desemna un câştigător ;
 să fie un formator de caractere folosind regulile pentru a penaliza lipsa de sportivitate şi a
admonesta lipsa de politeţe ;
 să promoveze voleiul prin a permite elementelor spectaculoase ale jocului să strălucească
şi celor mai buni jucători să facă ceea ce ştiu ei mai bine: să impresioneze publicul.

În încheiere putem spune că un bun arbitru foloseşte regulile pentru a face din competiţie o
experienţă deosebită pentru toţi cei implicaţi.

Cei interesaţi ar trebui să vadă în regulile următoare stadiul actual de dezvoltare al unui joc
minunat, ţinând totuşi cont că paragrafele precedente au o importanţă deosebită pentru oricare
din poziţiile din care privesc voleiul (arbitru, observator, antrenor, sportiv, spectator).

Structura

Fileul măsoară 1 m pe lăţime şi 9,50 m până la 10 m în lungime (cu 25 până la 50 cm pe fiecare
parte laterală). El este alcătuit din ochiuri pătrate cu latura de 10 cm, confecţionate din sfoară de
culoare neagră.

La marginea superioară, este cusută pe toată lungimea fileului o bandă din pânză albă, răsfrântă
pe fiecare parte pe o lăţime de 7 cm. Fiecare capăt al benzii are o gaură prin care trece o sfoară
pentru prinderea de stâlpi şi menţinerea ei întinsă.

Prin interiorul benzii trece un cablu flexibil pentru prinderea fileului de stâlpi şi menţinerea
marginii sale superioare întinsă.

La partea inferioară a fileului este o altă bandă orizontală, de 5 cm lăţime, asemănătoare cu
banda superioară, prin care trece o sfoară. Această sfoară croşetează de-a lungul ochiurilor
pentru prinderea de stâlpi şi menţinerea întinsă a părţii inferioare a fileului.

Fileul are înalţimi diferite la fete faţă de băieţi. La fete înălţimea fileu lui este de 2,24m la
senioare şi juniore.Iar la băieţi are 2,43m seniori şi juniori.

Mingi

Mingea trebuie să fie sferică, având o anvelopă flexibilă de piele sau piele sintetică prevăzută în
interior cu o cameră din cauciuc sau alt material asemănător.

Mingea poate avea o singură culoare deschisă sau o combinaţie de culori.

Materialul sintetic şi combinaţia de culori a mingilor folosite în competiţiile oficiale trebuie să

fie conform standardelor FIVB.

Circumferinţa sa trebuie să fie cuprinsă între 66 cm +/- 1,00 cm şi greutatea între 270g +/- 10g.

Presiunea interioară trebuie să fie de la 0,300 până la 0,325 kg/cm2 (4,26 până la 4,61 psi),
(294,3 până la 318,82 mbar sau hPa).

Componenţa echipelor
O echipă poate fi compusă din maximum 12 jucători, un antrenor, un antrenor secund, un
preparator fizic (maseur) şi un medic.

Pentru competiţiile mondiale şi oficiale ale FIVB, medicul trebuie să fie acreditat în prealabil de
FIVB.

Unul dintre jucători (altul decat Libero-ul) este căpitanul echipei şi el trebuie să fie identificat ca
atare pe foaia de arbitraj.

Numai jucătorii înregistraţi pe foaia de arbitraj pot să pătrundă pe teren şi să participe la meci.
După ce căpitanul şi antrenorul au semnat foaia de arbitraj, componenţa echipei nu mai poate fi
modificată.

Locul participanţilor

Jucătorii care nu sunt în joc trebuie ori să fie aşezaţi pe banca pentru rezerve a echipei lor ori să
fie în zona lor de încălzire. Antrenorul şi ceilalţi membri ai echipei trebuie să stea pe bancă, dar
pot să o părăsească pentru un timp.

Băncile pentru rezerve sunt situate de o parte şi de alta a mesei scorerului, în afara zonei libere.

Numai membrilor echipei le este permis să stea pe bancă în timpul meciului şi să participe la
încălzirea la fileu. Jucătorii care nu sunt în joc se pot încălzi fără mingi astfel:

 în timpul jocului în zona de încălzire;

 în cursul timpilor de odihnă şi a timpilor tehnici în zona liberă situată în spatele
propriului teren de joc.
 În timpul pauzei dintre seturi jucătorii pot utiliza mingile (dar nu cele de joc) pentru
încălzire în zona lor liberă.

Echipament

Echipamentul jucătorului se compune dintr-un tricou, un şort, şosete şi pantofi de sport. Culoarea
şi designul tricourilor, şorturilor şi şosetelor întregii echipe trebuie să fie uniforme (cu exceptia
Libero-ului). Echipamentul trebuie să fie curat.

Pantofii trebuie să fie fără tocuri, uşori şi flexibili, cu tălpi din cauciuc sau din piele.

Pentru competiţiile de seniori mondiale şi oficiale ale FIVB, este interzisă utilizarea pantofilor de
sport cu tălpi care lasă urme negre pe podea. Tricourile şi şorturile vor fi conform standardelor
omologate ale FIVB.

Tricourile jucătorilor trebuie să fie numerotate de la 1 până la 18.

Numerele trebuie plasate pe tricou în centrul pieptului şi al spatelui. C