A n u l I V , N r .

8 , S e m e s t r u l I I , o c t o m b r i e 2 0 0 9

din cuprins:
Interviu cu Ileana şi Silviu Rogobete
Relaţia de codependenţă
Poarta bucuriei
Familia în perioadă de criză

www.viatadefamilie.ro
S C O P
REVISTA „VOIA LUI DUMNEZEU ÎN
FAMILIE” SE DOREŞTE A FI UN REPER ÎN
LUMEA CREŞTINĂ ROMÂNEASCĂ, UN
INSTRUMENT CARE SĂ GHIDEZE VIAŢA
DE FAMILIE PRIN PROMOVAREA
PRINCIPIILOR SCRIPTURII ÎNTR-O
MANIERĂ RELEVANTĂ ŞI SPECIFICĂ.

CUPRINS
Străduinţa de a fi lumină 2
Familia în perioadă de criză 5
Relaţia de codependenţă 6
Top 10 F.A.Q. despre relaţii, flirt, sex 8
Familiar sau familial? 10
Când un copil… 12
Care sunt perspectivele biblice asupra depresiei? 14
Iubirea apreciativă 16
Poarta bucuriei 18

ECHIPA DE REDACŢIE CENTRUL CREŞTIN METANOIA

Preşedinte C. C. Metanoia: Cusman Cionca Adresa pentru corespondenţă:

Redactor-şef: Valentin Dedu C.P. 1113 O.P.8, Cod 300890,
Secretar de redacţie: Claudia Benchea Timişoara, România
Foto: Carlo Moldovan
Gabi Gui Adresa: Biserica Metanoia
Calea Torontalului, Nr. 61,
Colaboratori: Anca Tiurean Timişoara, România
Elvira Lupăştean
Jeni Enăşoni Telefon:
Lidia Balog 004 0256 472989
Lucian Enăşoni 004 0356 007181
Marius Ciocan
Petru Mihenţ Comunicare web:
Viorel Iuga editura@metanoiaorg.ro
contact@editurametanoia.ro
Design: Valentin Dedu www.metanoiaorg.ro
www.viatadefamilie.ro
www.editurametanoia.ro

REVISTA - Voia lui Dumnezeu în familie

ISSN 1842 - 1385

În afara cazurilor menţionate, citatele biblice sunt luate din traducerea Cornilescu.
Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în această revistă revine autorilor articolelor.
Articolele nesemnate aparţin redacţiei sau sunt anonime.
Regele Spin
Copacii au plecat să ungă un împărat şi
să-l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului:
„Împărăţeşte peste noi!” Dar măslinul le-a
răspuns: „Să-mi părăsesc eu untdelemnul
meu, care îmi aduce laude din partea lui
Dumnezeu şi a oamenilor, ca să mă duc să
domnesc peste copaci?”
Şi copacii au zis smochinului: „Vino, tu, de
împărăţeşte peste noi!” Dar smochinul le-a
răspuns: „Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea
şi rodul meu cel minunat, ca să mă duc să
domnesc peste copaci?”
Şi copacii au zis viţei: „Vino, tu, şi
domneşte peste noi!” Dar viţa le-a răspuns:
„Să-mi părăsesc eu vinul, care înveseleşte
pe Dumnezeu şi pe oameni, ca să mă duc
să domnesc peste copaci?”
Atunci toţi copacii au zis spinului: „Vino, tu,
şi împărăţeşte peste noi.” Şi spinul a răspuns
copacilor: „Dacă, în adevăr, vreţi să mă ungeţi
ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă
sub umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin
şi să mistuie cedrii Libanului.”
(Judecători 9:8-15)
„Fiecare popor are conducătorii pe care
îi merită” spune un proverb şi, mai ales în
democraţie, acest lucru este valabil când
conducătorii sunt aleşi de popor, „din
mijlocul poporului” şi reprezentanţii lui.
Copacii şi-au căutat un împărat şi i-au
propus Măslinului să le fie conducător. Dar
Măslinul a refuzat aducând drept argument
valoarea poziţiei care i se oferă în comparaţie
cu prestigiul pe care îl are deja: „Să-mi
părăsesc eu untdelemnul meu, care îmi
aduce laude… ca să mă duc să domnesc
peste copaci?” Măslinul are un dispreţ
ascuns faţă de copaci. Nu poţi să-i conduci
pe cei pe care îi dispreţuieşti.
Copacii au continuat acţiunea lor de
a-şi găsi un lider şi i-au propus această
slujbă Smochinului. Acesta le-a dat acelaşi
argument: „Starea actuală este mai bună
decât cea pe care voi mi-o puteţi oferi. Nu
ştiu ce rezultate va avea poziţia de conducere
a unor copaci. De acea nu-mi risc reputaţia.
Sentimentul de semnificaţie îmi este satisfăcut
cu succesele pe care le-am avut deja. Ce îmi
poate aduce în plus oferta voastră?”
Editorial | ValEntin dEdu
A treia ofertă a fost îndreptată către Viţa-de-vie,
dar şi aceasta a refuzat. „Profesionalismul
meu este recunoscut. Am creat deja o
tradiţie, un nume, un spirit. Nimeni nu poate
face ceea ce pot face eu. Sunt indispensabilă
aici. Nu pot lăsa ceea ce fac pentru a fi liderul
vostru. Valoarea mea mă recomandă, dar
oferta voastră nu este tentantă.”
În final, copacii şi-au îndreptat oferta lor
către Spin. Spinul este indezirabil, chiar şi
pentru copaci, este ultima soluţie pentru
o situaţie de avarie. Totuşi, Spinul este mai
de dorit decât anarhia. Spinul, însă, pune
condiţii. Spinul deranjează, creează conflict,
nu lasă să se dezvolte nimic în jurul său,
este oportunist, simulează respectul şi
disponibilitatea, dar în realitate profită de
fapte şi forţează situaţii pentru a întoarce
totul în favoarea lui. Spinul nu este surprins
de invitaţie, i se pare că i se cuvine funcţia
de conducere. Se gândeşte că nu mai este
nimeni la fel de capabil ca el că conducă
ţara copacilor. A aşteptat toată viaţa acest
moment. A ştiut că vor veni vremuri de criză
politică şi economică, iar când toţi se bat şi
alţii dau înapoi, el va câştiga.
Spinul nu trebuie să se supună criteriilor
de selectare, nu se potriveşte parametrilor
de performanţă. Aşa ceva nu este valabil
pentru el. A ştiut că va veni timpul când nu
va conta nici înfăţişarea, nici competenţa,
nici caracterul, nici trecutul, ci va conta doar
să fie acolo la momentul potrivit. Când se va
ivi ocazia nu o va pierde.
Nici Spinul, nici copacilor nu le este bine.
Toţi copacii cresc la umbra Spinului. Cedri
Libanului, cu toată mândria şi rezistenţa lor,
sunt supuşi încercării focului de a rezista
cenzurii spinului. Spinul a fost spin şi înainte
de a deveni rege, şi după aceea tot spin va
rămâne. El nu se schimbă. O funcţie nu
schimbă un caracter.
Copacii caută un împărat. Copacii se uită la
Măslin, Smochin şi Viţa-de-vie mai întâi, dar
ajung până la urmă să negocieze cu Spinul.
Copacii văd valoarea, o aprobă, o accept
şi-o doresc, dar valoarea le respinge oferta
şi devine inaccesibilă pentru ei.
Cei care au întotdeauna şi cel mai mult
de suferit sunt copacii. Ei trebuie să înveţe
o lecţie. Ei au făcut greşeala de a alege
Spinul drept rege, şi au văzut ce înseamnă
conducerea lui. Această greşeală nu mai
trebuie să se repete.
De ce se întâmplă ca Spinul să ajungă
mai degrabă în poziţia de conducere decât
Măslinul, Smochinul sau Viţa-de-vie?
Pentru că Măslinul, Smochinul şi Viţa-de-
vie renunţă. Lor nu le stă în caracter lupta
politică. Măslinul este interesat de eficienţă
personală, de imagine, de productivitate,
nu de politică. Politica măslinului este
pasivitatea, politica spinului este şovinismul
şi despotismul. Măslinul şi smochinul îşi
conservă valoarea, dar nu îşi dau seama
că pasul lor înapoi reprezintă chiar marele
compromis al mediului în care ei au făcut
performanţă.
***
Pilda aceasta este o pledoarie pentru
implicarea oamenilor de valoare în politică
şi în alte proiecte sociale şi civice. De
obicei, cei care şi-au făcut un nume prin
profesionalism şi şi-au dobândit credibilitate
prin consecvenţă nu sunt tentaţi să ocupe
o funcţie politică. Am observat că multor
creştini evanghelici le cam lipseşte conştiinţa
civică. Nu este o acuzaţie, ci o constatare. O
mărturisesc cu durere şi dorinţa, în acelaşi
timp, de a vedea oameni cu teamă de
Dumnezeu care să aibă un spirit manifest şi
în context social. Ştiu că această atitudine de
pasivitate este oarecum justificată teologic,
pe baza versetelor precum Filipeni 3:20 „…
cetăţenia noastră este în ceruri”, dar vă aduc
aminte şi de ideea revoluţionară a lui Ieremia
pentru vremea lui: „Urmăriţi binele cetăţii
şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru
că fericirea voastră atârnă de fericirea
ei!” (Ieremia 29:7) Calitatea de creştin nu
te eliberează de responsabilitate socială,
ci te obligă să ai o atitudine manifestă de
implicare!
1
 S trăduinţa de a fi
Lumină

IntervIu cu SIlvIu şI Ileana

rogobete

Silviu şi Ileana sunt căsătoriţi de 21 de ani şi au doi băieţi: Andrei (19 energia în oameni. Ceea ce ne-a călăuzit de
la început a fost: „Căutaţi mai întâi Împărăţia
ani) şi Ralph (16 ani). Amândoi au fost puternic implicaţi în proiectele lui Dumnezeu şi toate aceste lucruri vi se vor
şi activităţile Centrului Areopagus din anul 1997, iar de la începutul da pe deasupra.” (Matei 6:33) şi într-adevăr
anului 2007, Silviu este Consul General al României în Cape Town după 21 de ani de căsătorie, Dumnezeu nu
(Africa de Sud), iar Ileana este psihoterapeut familial şi studiază pentru încetează să ne uimească...
doctorat la Universitatea din Cape Town în domeniul traumei politice.
AŢI DEZVOLTAT O LUCRARE FRUMOASĂ DE
POVESTIŢI-NE PUŢIN DESPRE FAMILIA DVS. a fost acceptat să studieze Ştiinţe politice CARE V-AŢI LEGAT NUMELE: AREOPAGUS!
CU CE VĂ CONFRUNTAŢI ÎN PREZENT CA şi relaţii internaţionale la Royal Holloway, SPUNEŢI-NE PE SCURT POVESTEA.
FAMILIE? University of London. Deşi realizăm că e De înfiinţarea şi dezvoltarea Centrului
Familia noastră trece prin schimbări firesc, nu putem să ignoram sentimentele Areopagus sunt legate multe nume în
profunde de ceva vreme. Pe lângă faptul ambivalente care ne încercă. Pe de o parte diverse moduri şi etape ale istoriei de 12 ani
că toţi a trebuit să ne adaptăm unei culturi ne bucurăm nespus de succesul lui, însă pe a centrului. Menţionând doar unele nume ar
noi în care trăim de aproape 3 ani, ne de altă parte e dificil să ne obişnuim cu ideea însemna să-i nedreptăţesc pe alţii, care deşi
confruntăm cu schimbări majore în ceea ce că îl vom vedea numai în vacanţe. n-au fost implicaţi direct, ne-au susţinut în
priveşte structura familiei noastre. Suntem alte moduri semnificative la acel moment.
în acel stadiu în care vedem pe an ce trece CUM V-AŢI CUNOSCUT? CARE A FOST Un rol important în conştientizarea ideii
cum proprii noştri părinţi devin tot mai POVESTEA ÎNTEMEIERII VOASTRE CA FAMILIE? unui asemenea centru l-a avut lucrarea
vulnerabili, mai slăbiţi de puteri şi mai Ne-am cunoscut în studenţie, când de ucenicizare, discuţiile cu prieteni din
obosiţi decât de obicei. Pe de altă parte, amândoi eram implicaţi în mişcarea mişcarea studenţească şi interacţiunea cu
copiii noştri cresc tot mai mult şi intră studenţilor creştini din Timişoara. Silviu era teologii din Londra de la London School
într-un proces de separare, încercând printre liderii acestei mişcări, iar eu eram of Theology (LBC pe atunci) care veneau
să-şi definească propria lor identitate. studentă în anul întâi. Relaţia noastră s-a aproape lunar pentru a ne pregăti în
Astfel, băiatul nostru cel mare începând întemeiat foarte mult pe viziunea noastră ascuns înainte de 1989, pentru vremurile
cu luna septembrie va locui în Londra, unde comună şi dorinţa de a ne investi timpul şi când România va scăpa de sub tirania

2
comunismului. Astfel, după revoluţie, unii
dintre noi am mers în Anglia pentru a ne
termina studiile, alţii au rămas în ţară,
iar în 1997 s-a înfiinţat legal Centrul de
Educaţie Creştină şi Cultură Contemporană
Areopagus, motivat de preocuparea
noastră comună de a căuta răspunsuri din
perspectiva creştină la problemele cu care
se confruntă societatea contemporană şi de
a construi punţi de legătură între indivizi,
familii, comunităţi, societate şi credinţa
creştină.
ACUM SUNTEŢI ÎN AFRICA DE SUD, ÎN
CALITATEA LUI SILVIU DE CONSUL AL
ROMÂNIEI ÎN ACEASTĂ ŢARĂ. CE ÎNSEAMNĂ
ACEASTĂ EXPERIENŢĂ PENTRU VOI ŞI PENTRU
LUCRAREA VOASTRĂ?
Africa de Sud e un loc deosebit din mai
multe puncte de vedere. Asemănător
României, este o ţară a paradoxului, unde
civilizaţia avansată se îmbină cu înapoierea,
bogăţia cu sărăcia, respectul pentru celalalt cu
intoleranţa, multiculturalitatea cu xenofobia,
responsabilitatea socială cu delicvenţa şi lista
poate continua foarte mult. Un lucru cert pe
care l-am învăţat în acest context este faptul
că sud-africanii nu-şi neagă problemele,
arătând cu degetul către alte ţări care o duc
mai rău. Sunt dispuşi să şi le asume, să aibă
un dialog decent şi să găsească o cale de
rezolvare a problemelor. Aşa ne putem explica
succesul Comisiei de Adevăr şi Reconciliere
care a permis explorarea rănilor provocate
de Apartheid şi facilitarea procesului de
reconciliere şi iertare.
CÂND V-AŢI CĂSĂTORIT, V-AŢI IMAGINAT
ACEST SCENARIU AL VIEŢII?
Nu, nicidecum. Îndrăzneam să vorbim între
noi despre o zi în care vom fi liberi, iar Silviu
în repetate rânduri visa noaptea că se afla
într-o încăpere numai cu cărţi de teologie,
care pe atunci erau complet interzise. Visul
lui a devenit realitate mai întâi în biblioteca
de la Londra şi mai apoi la Areopagus. Atât
poziţia lui prezentă, cât şi anii petrecuţi la
Universitatea de Vest, capătă semnificaţia
unui simbol restitutiv faţă de injustiţiile şi
opresiunile îndurate de creştinii evanghelici
de-a lungul perioadei comuniste.
CARE AU FOST CELE MAI FRUMOASE
MOMENTE DIN VIAŢA DE FAMILIE?
Ne simţim deosebit de binecuvântaţi
pentru că Dumnezeu ne-a dat multe
momente frumoase în viaţa de familie. Toate
acele momente în care ne aflam în impas
şi Dumnezeu ne deschidea perspectiva să
vedem Calea, le putem considera ca fiind cele
mai frumoase. Concret însă, identificarea
cu Creatorul în a da fiinţă unei noi făpturi
născută din tine care respiră şi comunică
cu tine, este probabil unul dintre cele mai
înălţătoare momente.
CARE AU FOST CELE MAI GRELE MOMENTE
DIN VIAŢA DE FAMILIE?
Unul dintre momentele grele a venit la trei
zile după căsătoria noastră când Pastorul
nostru care ne-a cununat, fratele Vasile
Gherman, a fost asasinat de securitate. Un
moment foarte greu acum pentru noi este
să vedem suferinţa mamei lui Silviu şi lupta
ei cu o boală necruţătoare.
CUM LUAŢI DECIZII ÎN FAMILIE?
Vorbind unii cu alţii... Vorbim foarte
mult... Mai ales noi doi.
AŢI FĂCUT GREŞELI ÎN CALITATE DE PĂRINŢI?
CARE AU FOST ACESTEA?
Cu siguranţă am făcut multe greşeli! Din
păcate… nu te naşti părinte! Nici măcar dacă
citeşti mult despre ce înseamnă a fi părinte,
nu este o garanţie că vei fi un părinte foarte
bun. În general, principiul care ne-a călăuzit în
relaţia cu copiii noştri a fost dorinţa de a crea o
atmosfera de dragoste în care să trăim autentic
fără să ne ascundem unii de alţii, chiar şi atunci
când aveam conflicte şi ne certam unii cu alţii.
De aceea poate uneori nu am fost suficient
de stricţi. În prezent resimţim o oarecare
inerţie în interacţiunea de tip părinte-copil,
chiar dacă copiii noştri nu mai sunt copii, ci
au devenit adolescenţi, iar cel mare chiar adult.
Schimbarea tiparelor de interacţiune cu copiii
este cea mai dificilă. Noroc că băiatul nostru
cel mare ne mai aminteşte din când în când:
„Mama, am în curând 20 de ani!”
CUM REZOLVAŢI CONFLICTELE?
Prin comunicare şi negociere.
DIN CONSILIEREA PE CARE O FACEŢI CARE
SUNT CELE MAI FRECVENTE ŞI CELE MAI
GRELE PROBLEME ALE VIEŢII DE FAMILIE?
Cele mai frecvente, dar şi cele mai grele
probleme sunt: infidelitatea, violenţa
domestică, abuzul sexual şi trauma în
general.
ÎN ROMÂNIA ESTE DESTUL DE MULTĂ
RETICENŢĂ FAŢĂ DE IDEEA DE CONSILIERE
FAMILIALĂ. DE CE ESTE NEVOIE DE
CONSILIERE? CUM POT FI AJUTAŢI OAMENII
SĂ INTRE ÎNTR-UN PROGRAM DE CONSILIERE?
Da, încă mai există percepţia greşită că dacă
mergi la consiliere, ai probleme psihice. La
urma urmei nici nu trebuie să ai neapărat
probleme pentru a merge la consiliere. Orice
etapă nouă a vieţii de familie necesită ajustări,
abilitaţi şi comportamente noi care nu apar
peste noapte. Schimbarea este un proces
care deşi face parte din normalitate este, de
multe ori, conflictual şi dureros. În aceste
situaţii, consilierea de familie poate fi de
mare ajutor în conştientizarea noilor roluri şi
responsabilităţi caracteristice stadiilor diferite
ale vieţii de familie. Decizia de a intra într-un
program de consiliere este un pas important
în oprirea escaladării problemei, care de
obicei nu se rezolvă de la sine şi care odată
cu trecerea timpului se poate agrava.
ŞTIU CĂ AŢI DEMARAT UN PROGRAM
DE FORMARE ÎN TERAPIE SISTEMICĂ. CE
ÎNSEAMNĂ ACEST CONCEPT? PREZENTAŢI ÎN
CÂTEVA CUVINTE PROGRAMUL, ROLUL LUI
ŞI IMPORTANŢA PREGĂTIRII ÎN DOMENIUL
CONSILIERII FAMILIALE.
Terapia Sistemică este un concept complex
şi dinamic care aplicat la viaţa de familie ia în
considerare nu numai individul şi problemele
lui, ci toate relaţiile acestuia cu sistemul în
care trăieşte, adică familia, prietenii, serviciul,
biserica, comunitatea, societatea etc. Familia
reprezintă mai mult decât suma membrilor ei
şi funcţionează ca un sistem în care acţiunea
oricărui element al sistemului afectează toate
celelalte elemente componente. Toate aceste
interacţiuni deosebit de dinamice şi sofisticate
au loc într-un anumit timp şi context socio-
cultural care conferă o anumită semnificaţie
trăirilor, comportamentelor şi naraţiunilor de
viaţă ale familiei.
Programul de formare se adresează
psihologilor, medicilor, teologilor şi altor
licenţiaţi sau studenţi din domenii conexe,
acestora care doresc să lucreze cu familii şi
cupluri. Programul durează aproximativ doi
ani, este format din 12 module care au loc în
week-end, timp de două zile fiecare.
Cred că este foarte important să pregătim
specialişti în domeniul terapiei familiale,
deoarece oamenii în general nu trăiesc în
izolare, ci mai mult chiar se definesc în relaţiile
pe care le au cu ceilalţi, în familia în care trăiesc,
în grupul în care funcţionează sau în biserică.
Prin urmare, problemele şi dificultăţile prin
care trecem pot fi mai uşor înţelese şi abordate
cu mai mult succes în contextul relaţiilor pe
care le avem unii cu alţii. Astfel, perspectiva
terapiei sistemice familiale ne permite
abordarea problemelor de cuplu: infidelitate,
divorţ, trauma, abuz sexual, violenţă domestică,
copii cu probleme de comportament şi altele.
CE DĂ SENS VIEŢII VOASTRE DE FAMILIE ŞI VĂ
ADUCE ÎMPLINIRE CA OAMENI?
Sensul ne este dat de căutarea permanentă
[Redactat de Valentin Dedu]
de a ne plasa într-o ordine corectă a creaţiei
lăsată de Dumnezeu, în care ştim că
indiferent de eşecurile şi reuşitele noastre,
există un plan coerent deasupra acestei
realităţi imediate. Împlinirea vine din trăirea
din plin a acestei realităţi imediate care
implică bucurie, durere, fericire, suferinţa
şi străduinţa de a fi lumină în locurile în
care existăm.
3

La fiecare început de vară, biserica Metanoia
din Timişoara organizează o conferinţă
pentru familii. În 2009, cura de învăţătură
creştină pentru familii a avut loc în perioada
29-31 mai, la Băile Felix. Pentru a doua oară,
în calitate de conferenţiar, a fost alături de
noi pastorul Petru Mihenţ. Experienţa de
psihoterapeut creştin şi practica pastorală
l-au ajutat să ofere familiilor o învăţătură
relevantă şi o consiliere specifică.
Tema conferinţei: „Familie şi societate
postmodernă” a fost conturată în şase
sesiuni. Acestea au debutat cu definirea
conceptului de postmodernism şi modul
în care ne afectează viaţa şi a continuat
în următoarele sesiuni cu alte aspecte
explicative ale vieţii de cuplu. Latura practică
a conferinţei a fost dată de sesiunile în care
s-a abordat creşterea copiilor şi relaţia soţ-
soţie. Astfel, pastorul Petru Mihenţ a răspuns
la anumite întrebări esenţiale precum:
4
» Cum să ne adaptăm noului context social?
» Cum să depăşim eficient crizele vieţii de
familie?
» Cum să consolidăm o relaţie solidă cu copii
noştri (o bază de ataşament)?
» Cum să evităm traumele?
» Cum să ne disciplinăm copiii?
» Cum să comunicăm eficient în relaţia de
cuplul?
Cele peste 120 de familii participante au
putut să afle principiile şi valorile biblice cu
care să confrunte modelul secular de trăire.
Fiecare ediţie a conferinţei Voia lui
Dumnezeu în familie este o provocare
la schimbare, la o evaluare biblică a
adevărurilor în care credem şi la o asumare
a principiilor Scripturii. Pentru un week-
end fiecare cuplu participant poate să facă o
RETROSPECTIVA CONFERINŢEI
investiţie în familie, să aibă un timp bun de
relaxare şi să plătească preţul pentru a duce
mai departe ceea ce au primit.
Nu pierdeţi nicio ediţie a conferinţei
Voia lui Dumnezeu în familie şi aduceţi
cu dumneavoastră şi alte familii care pot
beneficia de o învăţătură specifică pliată pe
nevoile lor! Dacă, totuşi, nu puteţi ajunge la
o ediţie a conferinţei de familii, nu ezitaţi să
cereţi înregistrările video ale seminariilor.
Odată cu această ediţie a conferinţei vă
punem la dispoziţie şi înregistrările audio,
în format .mp3, ale ediţiei precedente.
Considerăm că este important să vă oferim
posibilitatea de a utiliza aceste resurse cât
se poate de uşor, ( ex. să le ascultaţi la birou
sau în maşină).
În acelaşi timp, faceţi din revista Voia
lui Dumnezeu în familie o resursă pentru
alte familii creştine şi un instrument de
evanghelizare pentru cele necreştine.
Revista poate ajunge acolo unde nici tu nici
conferenţiarii şi consilierii din domeniul
vieţii de familie, nu pot merge.
Toate familiile au aceleaşi nevoi, de
aceea nu pierdeţi prilejul de a vă face o
binecuvântare pentru alţii!
EDIŢIA A XXIV-A

Oportunităţile
Î
n astfel de vremuri omul înţelept, care nu trăieşte
mânat şi coordonat de împrejurări poate să facă o
evaluare mult mai bună.
Astfel putem:
» Să ne verificăm caracterul. Acum putem vedea cu
adevărat cine suntem.
» Să ne verificăm valorile. Ceea ce rămâne ne reprezintă.
Ceea ce trece cu vremea nu a fost important pentru noi
» Să ne verificăm prietenii. „Prietenul la nevoie se
cunoaşte.”, spune proverbul. În nevoie vedem cine rămâne
cu noi şi cine ne abandonează.
» Să ne verificăm relaţiile. Acum putem să vedem cum
stăm pe verticală şi pe orizontală.
» Să ne verificăm convingerile. Vremurile în care plătim
un preţ, ne demonstrează ce credem cu adevărat. Lucrurile
pentru care nu suntem dispuşi să plătim sunt sloganuri,
nu convingeri.
» Să ne întărim în deciziile înţelepte. În astfel de
vremuri putem să schimbăm lucrurile negative care nu
ne avantajează nici aici şi nici în relaţia cu Domnul, cu
lucruri pozitive. Acum, dacă este cazul putem să ne oprim
din rău şi să începem să facem binele.
Familia
în perioadă
de criză
În numărul trecut am tratat sub
titlu general „Familia în perioadă
de criză”, „Pericolele vremurilor de
criză”. De data aceasta continuăm pe
un ton provocator şi motivaţional, cu:
„Oportunităţile vremurilor de criză”.
Da, există pericole, dar, cu toate că
pentru unii va fi greu de crezut, există
şi oportunităţi!
vremurilor de criză
V
remurile de criză ne oferă şi oportunitatea luării unor decizii
înţelepte.
Astfel putem:
» Să continuăm să dăruim biblic. Acum, prin credinţă putem decide
să nu ne oprim, sau chiar, dacă este cazul, să începem să dăruim corect.
» Să avem milă de cei săraci. Ispita naturală va fi să ne închidem inima
faţă de ei, însă Domnul ne spune să nu facem aceasta în nicio situaţie.
Deuteronom 15:9
» Să facem doar investiţii înţelepte. Aceasta înseamnă că vom pune
accentul pe investiţiile spirituale şi vom face investiţii materiale doar cu
o călăuzire divină clară.
» Să ne ferim de ce este rău. Printre lucrurile rele trebuie să amintim:
distracţiile costisitoare, comparaţia cu cei care simt diferit criza, viaţa
dezorganizată, pierderea speranţei, izolarea etc.
» Să ne ferim de împrumuturi. Ele nu sunt bune niciodată, cu atât
mai puţin acum.
» Să reducem din spectrul plăcerilor sau a lucrurilor luxoase. Perioada
de criză ne cere să mergem spre ceea ce este absolut necesar. Avem lucruri
de care nici nu ne folosim. Trebuie să învăţăm să renunţăm la luxuri. Sunt
lucruri la care va trebui să renunţăm. Să nu ne pară rău! Să avem grijă
să nu fim neglijenţi! Sunt cheltuieli din neglijenţă şi acestea ne pot costa
mult. Este mult mai important să reduci cheltuielile decât să le creşti!
» Să nu facem familia să sufere dacă nu este cazul. Să nu sărim în
[Viorel Iuga]
extrema de a fi prea economi. Ei văd care sunt posibilităţile. Vremurile de
criză nu sunt vremuri în care să economisim exagerat. Încrederea noastră
trebuie să fie în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
5
RELAŢIA DE
CODEPENDENŢĂ RELAŢIA DE CODEPENDENŢĂ ESTE AIBĂ NEVOIE DE EA. AMBELE PERSONALITĂŢI
CARACTERIZATĂ DE O PERSONALITATE SUNT NESIGURE ŞI SE ÎNCURCĂ ÎNTR-O PLASĂ
MAI SLABĂ, DEPENDENTĂ, CARE EMOŢIONALĂ. CELE DOUĂ COMPORTAMENTE
ARE NEVOIE SĂ FIE LEGATĂ DE O SE UNESC PENTRU A FORMA UN CERC
PERSONALITATE MAI PUTERNICĂ - ŞI NEVOIA NIMICITOR DE MANIPULARE ŞI CONTROL,
PERSONALITĂŢII MAI PUTERNICE CA CINEVA SĂ STORCÂND VIAŢA DE FERICIRE ŞI BUCURIE.*

C
um pot evita o asemenea situaţie?
Cum pot dezvolta cu partenerul meu
o relaţie sănătoasă? În primul rând,
trebuie să stau pe picioarele mele,
dar a sta în picioare înseamnă să-mi extrag
identitatea din Dumnezeu. Nu am cum
să ofer celuilalt ceva dacă nu-mi extrag
identitatea din Dumnezeu. Societatea în care
trăim impune un asemenea ritm încât îmi
secătuieşte toate resursele. Am nevoie să mă
alimentez din Dumnezeu continuu.
De exemplu, Domnul Isus, în Matei 17, s-a
dus împreună cu trei ucenici pe muntele Tabor
ca să petreacă un timp cu Dumnezeu. Câţiva
ucenici se duc în vale şi încearcă să scoată un
duh, dar nu pot. Domnul Isus coboară cu
cei trei ucenici care au asistat la evenimentul
transformării şi scoate duhul imediat. Cum de
a putut El şi nu au putut ceilalţi? El tocmai se
alimentase din Dumnezeu. Nu ai ce să oferi în
relaţia ta de familie, nu ai cum să dai randament
în celelalte relaţii, dacă nu te alimentezi din
Dumnezeu permanent. Trebuie să opreşti
ritmul şi să petreci timp cu Dumnezeu care
este o resursă de energie infinită.
Un alt exemplu este Isaac. Scriptura redă
un aspect foarte interesant. La începutul
prezentării sale ni se menţionează faptul că
deşi Isaac şi-a iubit soţia, iar după câteva
versete îl găsim meditând pe câmp, stând
în taină înaintea lui Dumnezeu. Acesta este
secretul! Dacă vrei să ai echilibru, armonie
dinamică în familia ta, e vital acest element.
Orice tehnici ţi-aş sugera eu, nu pot fi de mare
folos dacă nu aplici mai întâi acest element: să
te alimentezi din Dumnezeu.
În al doilea rând, trebuie să-ţi identifici
călcâiul lui Ahile. Ştiţi legenda? Se spune
că mama lui l-a scufundat pe Ahile într-o
apă cu proprietăţi magice şi nu mai murea.
Puteai să tragi în el cât vroiai cu săgeata,
nu avea nimic, dar partea de unde l-a ţinut
mama de călcâi a rămas nescufundată în
apă. Acele a fost punctul lui vulnerabil. Se
spune că cineva totuşi a ştiut lucrul acesta
şi a luat o săgeată şi a tras direct în călcâiul
lui, şi Ahile a murit. Fiecare dintre noi avem
un „buton de nebunie” şi dacă celălalt tot
apasă „butonul de nebunie”, relaţia sare în
aer, nu funcţionează. Nu apăsa pe butonul
de nebunie al partenerului tău! Dar, în
acelaşi timp, trebuie să-ţi păzeşti butonul
tău de nebunie, să nu-i laşi pe cei din jurul
tău să apese prea des pe el şi să te dea peste
cap. John Godman, un specialist în terapia
familiei, a scris că până şi doi psihopaţi pot
să stea fericiţi împreună dacă nu apasă unul
celuilalt butonul de nebunie.
Cunosc cazul unei persoane care avea reacţii
adverse faţă de autoritate din cauza tatălui său
care a fost abuziv în exercitarea autorităţii.
La maturitate, când s-a căsătorit, acesta a
devenit punctul lui vulnerabil. Când soţia
îl întreba: „Unde ai fost?” „Ce ai făcut?”, lui
i se activa „butonul de nebunie” şi începea
conflictul. Dacă această soţie învaţă să fie
mai îngăduitoare poate face ca relaţia să
funcţioneze bine.
După ce ţi-ai asumat responsabilitatea
pentru punctele tale slabe, pentru călcâiul
lui Ahile, îţi extragi semnificaţia din
Dumnezeu, eşti o persoană care reuşeşte
să stea pe picioarele ei, urmează un alt
pas: mergi înspre celălalt. Asta înseamnă
că tu trebuie să înveţi să fii un reporter de
investigaţii. Care sunt punctele tari sau slabe
ale celuilalt? Trebuie să-l cunosc pe celălalt
pentru că este imposibil să iubeşti ceea ce
nu cunoşti. „Dragoste la prima vedere” este
un mit. „L-am văzut, mi-a trecut un fior
din creştet până în tălpi şi asta este iubire la
prima vedere.” Nu! Este instinct de conservare
a speciei la prima vedere. Iubirea are nevoie
de timp, e nevoie să cunoşti foarte bine pe
celălalt ca să-l poţi iubi cu adevărat.
Eminescu a avut o experienţă bogată pe
plan erotic, de aici şi inspiraţia, materialul
didactic pentru poeziile lui precum: „Sara pe
deal”, „Floare albastră”, „Luceafărul”, dar în
anii maturităţii scrie în poezia: Scrisoarea IV:
„Să sfinţeşti cu mii de lacrimi
un instinct atât de van
Ce le-abate şi la păsări
de vreo două ori pe an?”
Societatea în care trăim confundă instinctul
de conservare al speciei cu dragostea
adevărată. Sunt două lucruri diferite. Pot să se
complecteze reciproc, dar dragostea înseamnă
mai mult. Nu înseamnă neapărat să simţi ceva.
Scriptura nu zice: „Fiindcă atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea că i-a trecut un fior din
creştet până în tălpi. ci, „Fiindcă atât de mult a
iubit Dumnezeu lumea, încât a dat.” (Ioan 3:16)
Dragostea nu înseamnă întotdeauna să simţi
ceva. În Corinteni, în traducerea Cornilescu,
dragoste e îndelung răbdătoare, dar în original
sensul este următorul: „Dragostea este
suferinţă lungă.” Da, poate fi şi o suferinţă
dulce, dar este suferinţă pe termen lung. Există
suferinţe care îţi seacă personalitatea şi există
suferinţă care îţi împlineşte personalitatea.
Dragostea e o suferinţă care îţi împlineşte
personalitatea, care te dezvoltă în cele din
urmă. Fii liniştit, primii 60-70 de ani sunt cei
mai grei în cuplu, după aceea nu mai contează!

6

Ca să poţi să-l iubeşti pe celălalt cu adevărat
trebuie să-l cunoşti ca pe buzunarele tale, să
ştii care-s coşmarurile pe care le are, care-s
speranţele pe care le are, care sunt bucuriile
şi tristeţile lui. Care a fost mediul în care
a fost modelat? În felul acesta îi respecţi
personalitatea. Dacă afli totul despre celălalt,
ştii cum să te raportezi la el, îi înveţi limbajul.
Ca să înveţi limbajul celuilalt e tare dificil.
Unii reuşesc mai uşor, dar pentru alţii e
foarte greu. Dacă nu-i vorbeşti pe limba lui,
celălalt nu te înţelege. De exemplu, eu ca să
îi spun soţiei mele că o iubesc trebuie să-i fac
servicii pentru a vorbi pe limba ei. Un astfel
de serviciu ar fi să disciplinez copiii sau să fac
ceva prin grădină sau să spăl vasele, lucruri
care nu îmi plac prea mult. Făcând lucruri
de genul acesta ea se simte în al nouălea cer,
iubită. Pentru mine nu e atât de plăcut şi uşor,
dar dragostea este suferinţă lungă, nu am ce să
fac, trec prin purgatoriu, dar vorbesc pe limba
ei. Limbajul meu sunt mângâierile. De acea
îmi doresc să mă atingă, să mă cocoloşească,
în felul asta eu mă simt iubit. Dacă îmi face
servicii, cadouri, pentru mine nu înseamnă
nimic. Soţia mea, dacă vrea să îmi spună că
mă iubeşte trebuie să îmi vorbească pe limba
mea, altfel eu nu o s-o înţeleg.
Uneori celălalt nu o să te înţeleagă când
tu mergi cu afecţiune înspre el. Am citit
undeva despre un caz. El voia să-i facă soţiei o
surpriză şi a venit cu un buchet de flori acasă.
Ea spăla în bucătărie şi el a venit cu buchetul
de flori la spate şi a luat-o în braţe. Surpriză!!!
Ea a pus florile deoparte şi l-a împins. El nu
pricepea nimic. „Cum adică, eu îmi arăt toată
afecţiunea faţă de ea şi ăsta este rezultatul? Să
mă împingă? Cum adică? În veci nu-i mai
aduc flori, gata s-a terminat.” Altă
dată, când toată lumea e acasă şi el
trece pe lângă ea şi făcând un gest
spontan pentru a-şi arăta afecţiunea,
o ciupeşte, ea îl împinge, iar el nu
înţelege cu ce a greşit. El e atât de
deschis, afectuos şi uite ce reacţii!
După un timp, foarte calm se duce
la ea şi îi o întreabă: „Draga mea,
spune-mi de ce te-ai comportat
aşa când ţi-am adus flori?” Şi ea îi
răspunde: „Ştii, pentru mine asta
nu însemna afecţiune! Tu ai venit
cu un buchet de flori şi nu îţi pasă
că eu toată ziua sunt acasă cu copiii
şi trebuie să mă chinui spălând vase şi gătind,
iar tu nu te implici deloc. Eu m-aş simţi foarte
iubită dacă tu ai veni, ţi-ai sufleca mânecile
şi m-ai ajuta.” Şi s-a gândit că nu e greu să
facă asta. „Dar atunci când te-am ciupit ce a
fost?” „Ooo, ai făcut-o de faţă cu copiii şi în
felul asta ai atentat la un lucru foarte intim
în faţa copiilor. Nu-i bine aşa. Găseşte-ţi şi tu
altă modalitate de a-ţi exprima afecţiunea.” Şi
el a învăţat lecţia. Important e să înţelegi ce e
o relaţie
sănătoasă începe
cu o
atitudine
corectă faţă
de tine însuţi.
în mintea celuilalt, pentru că dacă te bazezi
numai pe presupuneri poţi să greşeşti.
Respectă personalitatea celuilalt, cunoaşte-l
şi atunci când se retrage în interior trebuie să
stai răbdător acolo până se exterioriorizează.
Nu trebuie să forţezi nota, să strângi cu uşa.
Eu am învăţat asta de la o pisică pe care o
avem. La început când mă duceam să-i dau
de mâncare era foarte sălbatică. Mă gândeam:
„Ce pisică nerecunoscătoare, eu vreau să-i
fac bine şi uite ce mod de manifestare are?”
Stăteam cu mâncarea acolo şi ea venea să
mănânce. Stăteam lângă ea să-i arat că nu
sunt agresiv, nu o lovesc. Până la urmă s-a
obişnuit cu mine şi pisica a început să se
deschidă. Cu atât mai mult un om va începe
să se deschidă dacă îi respecţi zidurile. Când
s-a retras, aşteaptă să capete încredere în tine.
Când ai reuşit să te apropii de celălalt
şi să faci un front comun, aş propune un
al pas: ieşirea înspre exterior în proiecte
comune, în educaţia copiilor, tot felul de
proiecte care presupun munca în echipă
şi libertatea de a negocia. Voi sunteţi o
echipă. Nimeni nu trebuie să câştige în
echipa asta şi nici unul să nu trebuie să aibă
sentimentul că este pierzător. Imaginaţi-vă
o echipă în care portarul şi fundaşii sunt
împotriva înaintaşilor. Ce ziceţi, o să câştige
campionatul? Nu, niciodată! Într-o relaţie,
amândoi soţii trebuie să aibă sentimentul de
câştigător.
___________
*
Hunt June (2004) Biblical counseling Keys. Dallas:
[Petre Mihenţ]
Hope for the Hart, traducere de Mia şi Costel Oglice
(2006) Cheile consilierii biblice. Volumul 2. Lugoj:
Editura Cunoaşterea Cuvântului, p. 106
7
 Q Top 10 F.A.Q. despre
relaţii, flirt, sex
APână unde
Acest proiect a pornit din necesitatea de a oferi tinerilor răspunsuri biblice şi relevante la
întrebările lor. În acest scop am identificat 55 de întrebări care se potrivesc zonei lor de interes,
referitoare la relaţia dintre un băiat şi o fată, sex şi sexualitate. Intitulat „Top 10 F.A.Q. (Frequently
asked questions) privind relaţiile, flirtul şi sexul” am conceput acest sondaj online pentru a
pune în practică ideea interactivităţii şi importanţa sondării şi stârnirii interesului tinerilor.
Astfel, în perioada 1-14 iunie 2009 au fost postate pe site-ul bisericii Metanoia: www.metanoiaorg.
ro, 55 de întrebări, pentru a fi selectate în final doar 10 întrebări. În urma voturilor celor 151 de
utilizatori a rezultat o listă de 10 întrebări la care s-a răspuns în mod deschis, biblic şi argumentat,
în întâlnirile speciale destinate tinerilor din 19-20 iunie 2009. Înregistrarea video a sesiunilor este
disponibilă pe www.metanoiaorg.ro la secţiune Tineret sau puteţi comanda DVD-ul la pagina de

poţi să mergi Contact, pe acelaşi site.

În acest număr al revistei Voia lui Dumnezeu în familie vă prezentăm şi vă răspundem la întrebarea
care a întrunit cel mai mare număr de voturi: 78 (51,65 %).

din punct de
Î
nainte de orice, vă rog să îmi permiteţi să Despre intimitate
vedere sexual creez un cadru cât mai potrivit pentru a da un
răspuns complex şi bine argumentat acestei
În al doilea rând, ne vom ocupa puţin de
intimitate. Este notoriu faptul că majoritatea

într-o relaţie
întrebări. Este uşor să spui cuiva că nu are voie oamenilor când aud cuvântul intimitate se gândesc
ceva anume, dar argumentele sunt cele care îl pot implicit la latura sexuală a intimităţii. Intimitatea
determina pe individ să îşi însuşească un anumit sexuală şi limitele merg mână în mână în acest

de prietenie comportament, un anumit tip de gândire sau o

anumită convingere. Care sunt limitele intimităţii
sexuale? Vom vorbi despre fiecare dintre acestea
context. Există oameni care au parte de intimitate
sexuală fără a avea limite, dar şi oameni care au
limite fără intimitate. Indiferent din ce perspectivă
/ logodnă pe rând. privim lucrurile, nu există intimitate fără limite şi
nu există limite fără intimitate (privite în contextul
Despre sexualitate sexual), pentru că atât limitele cât şi intimitatea fac
înainte de În primul rând vom vorbi puţin despre
parte integrantă din sexualitate.
În ceea ce priveşte intimitatea nu trebuie privit

căsătorie? sexualitate. Conform DEX1, sexualitatea

reprezintă totalitatea însuşirilor morfologice,
fiziologice şi psihologice care caracterizează sexele
şi fenomenul sexual. Sexualitatea există pentru
cu uşurinţă acest cuvânt, şi mai ales ce reprezintă
şi implică el. Termenul „intimitate” provine din
latinescul intima care înseamnă interior, lăuntric.
Atunci când vorbim despre intimitate (chiar

Care sunt construirea comunităţii şi a hrănirii ori îngrijirii

personalităţii umane. Sexualitatea reprezintă o
dimensiune indispensabilă a identităţii umane,
despre cea sexuală) nu ne rezumăm doar la partea
trupească, excluzând restul. Intimitatea presupune o
relaţie cu sinele, presupune deschidere faţă de sine şi
limitele a procreării, a părtăşiei, a creativităţii comune şi
a plăcerii. A identităţii, întrucât Dumnezeu ne-a
faţă de cei din jur, presupune relaţie intrapersonală
şi interpersonală. Prima este reprezentată de
creat după chipul şi asemănarea Lui; a procreării, cunoaşterea personală, iar cea de-a doua de
intimităţii întrucât am fost chemaţi să ne înmulţim şi să
răspândim rasa umană; a părtăşiei, întrucât
relaţionarea cu cei din jur, dar şi de provocare
intelectuală, emoţională, familială, filozofică ori

sexuale într-o Dumnezeu a văzut că nu este bine ca omul să fie

singur; a creativităţii comune, întrucât Dumnezeu
ne-a dat totul sub stăpânire şi în parteneriat cu
spirituală.
Cum am spus deja, cel mai adesea alăturăm
cuvântului intimitate – sexul. Astfel, prototipul

relaţie? Dumnezeu bărbatul şi femeia exercită poziţii de

autoritate şi putere; a plăcerii, întrucât Cartea
Cântărilor abundă de plăcere sexuală exercitată
într-un cadru stabilit de Dumnezeu.
1. Coteanu, Ion, Seche, Luiza şi Seche, Mircea (1998)
Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti: Editura
Univers Enciclopedic, Academia Română, Institutul de
Lingvistică „Iorgu Iordan”.
tuturor formelor de intimitate devine intimitatea
sexuală. În intimitatea sexuală intelectul, emoţiile,
voinţa personală, partea spirituală şi trupul uman
sunt atrase într-o participare intensă, activă, în a
fi tu însuţi în prezenţa altei persoane. Intimitatea
este parte integrantă a unei bune sexualităţi, iar
buna sexualitate este prototipul, drumul de bază
către intimitate.

8
 Despre limite
Nu în ultimul rând, limitele sunt în
egală măsură parte integrantă a unei
bune sexualităţi. Limitele reprezintă acea
dimensiune a sexualităţii umane care îi
formează şi canalizează scopul. Limitele
reprezintă liniile de demarcaţie. Indubitabil,
fiecare persoană îşi dezvoltă pe parcursul vieţii
un sistem reprezentativ de limite. Limitele
sunt cele care îi diferenţiază pe oameni unii de
ceilalţi. Limitele sunt cele care îi protejează pe
oameni unii de ceilalţi. Limitele sunt cele care
sub o formă sau alta pot conferi siguranţă şi
direcţie unei persoane. Limitele sunt cele care
pot contribui la formarea noastră ca indivizi
şi la dezvoltarea unui sistem relaţional bun la
nivel corporativ. Limitele pot fi diferenţiate
şi pot modela în funcţie de unde se regăsesc
în sistemul uman. Există limite intelectuale,
limite emoţionale, limite morale, limite
politice, limite spirituale sau limite fizice.
Limitele fizice sexuale determină nivelul
de confort pe care o persoană îl poate avea
atunci când se află într-un contact cu o altă
persoană. Dezvoltarea unui sistem de limite
fizice sexuale este critic în ceea ce priveşte
identitatea sexuală şi comportamentul
sexual. Încălcarea acestor limite, chiar şi de
bună voie printr-un acord liber consimţit,
pot procede consecinţe devastatoare în viaţa
unei persoane, şi implicit la nivelul familiei
sau comunităţii.

Răul continuă să pervertească fiinţa umană

şi tot ceea ce a fost creat perfect de la bun
început. Prin orice mijloace răul se ţine
scai de noi. Întrucât păcatul este personal,
indivizii contribuie la propria lor distrugere
prin neveghere şi la distrugerea altora din
jurul lor. Într-un astfel de context, biserica
poate fi o forţă majoră care, prin rolul şi
mijloacele sale, să concure spre dobândirea
a unei cât mai bune şi sensibile conştiinţe din
partea oamenilor şi apropierea acestora cât
mai mult de adevărul biblic în acest domeniu.
Biserica poate fi o forţă prin care să se
faciliteze indivizilor contactul cu Dumnezeu,
ajutându-i să descopere scopurile Lui pentru
ei. O dată ce indivizii se află într-un astfel
de context nu ne mai rămâne decât oferirea
Limitele intimităţii sexuale sunt un sprijinului necesar îndeplinirii acelui scop.

element esenţial în dezvoltarea Tinerii acestei generaţii au obligaţia de a

rămâne focalizaţi pe scopurile lui Dumnezeu

personală a fiecărui tânăr. Limitele pentru ei, crezând şi ştiind că El este credincios
şi că poate să facă mult mai mult decât ne

sunt cele care pot conferi siguranţă

gândim noi. (Efeseni 3:10) Într-un astfel de
context, „limitele intimităţii sexuale”, devin

şi confort relaţional unei persoane.

parte integrantă din dezvoltarea personală
a fiecărui tânăr pe toate planurile (fizic,
spiritual, moral, emoţional etc.), urmând ca
Limitele sunt parte integrantă a unei bune
[Marius Ciocan]

roadele unei astfel de gândiri şi a unui astfel

de comportament să le culeagă atunci când
sexualităţi. atinge un anumit nivel de maturitate şi este
gata să îşi asume întreaga responsabilitate a
unei singure relaţii care să se finalizeze cu
căsătorie.

9
 FAMILIAR
SAU
FAMILIAL?
În ziua de azi, într-o cultură a fast-food-ului şi a
limbajului de terasă, când familia se transformă într-o
echipă de supermarket, care luptă pentru cel mai
ieftin preţ, mai putem oare vorbi despre maturizare
spirituală, aşteptare în rugăciune şi asemănare cu
Hristos? Care este locul lui Isus în familia mea astăzi,
când tot ce vreau e să obţin ce îmi doresc, fără efort, la
cel mai bun preţ şi dacă se poate, în cât mai scurt timp?

L
a prima vedere, cineva ar crede
că articolul prezent va fi un studiu
despre etimologia cuvintelor din
titlu? Ei bine, vom atinge pe scurt
şi acest plan, dar propun o abordare
mai spirituală a termenilor din
titlu. Vom încerca să înţelegem ce înseamnă
familiar şi familial în relaţia noastră personală
cu Isus Hristos, şi mai ales, cum ne raportăm
la El ca familie.
Familiar
Familiar e termenul care exprimă: „un
lucru sau un concept apropiat, binecunoscut,
obişnuit cuiva, a cunoaşte ceva despre un lucru,
un concept sau o persoană, a ştii despre un
lucru sau a nu fi în totală necunoştinţă despre
o cauză anume”. Ai auzit odată, cândva, despre
acel lucru, ai cunoştinţe despre respectivul
subiect. De exemplu, legea gravitaţiei mi-e
familiară, deşi nu pot scrie cu precizie formula
matematică ce o defineşte, sau, numele cuiva
îmi este familiar - deşi nu îmi aduc aminte clar
biserică din obişnuinţă sau pentru că aşa se
procedează în familia ta, ba chiar, a crede că
poţi fi membru al bisericii la fără frecvenţă.
Îţi sună familiar? Se spune că odată, soţul
entuziasmat i-a spus soţiei: „Aşa aş vrea să
merg pe muntele Sinai şi să strig în gura mare
cele 10 porunci!” Soţia i-a răspuns calmându-l:
„Mai bine stai acasă şi împlineşte-le!“
Cunoaşterea familiară a lui Isus e o
cunoaştere a vorbelor, a afirmaţiilor şi a
declaraţiilor, fără substanţă spirituală şi fără
esenţă divină. Toţi preoţii cei mai de seamă
şi cărturarii norodului din timpul lui Irod se
pare că ştiau unde se va naşte Mesia, şi totuşi
niciunul nu s-a dus să-L caute (Matei 2:4,5).
La fel se întâmplă şi astăzi. Când pot să cânt:
„Doamne îţi dau inima, îţi dau sufletul, trăiesc
doar pentru Tine!“ şi apoi îmi dau sufletul
muncind douăsprezece ore pe zi, undeva e o
problemă. Problema e la mine, iar familia mea
va fi afectată de aceasta.
Exemplul lui Acan şochează până în ziua de
astăzi. El a făcut compromisul, dar întreaga lui
familie a avut de suferit (Iosua 22:20). Acan
Asistăm în zilele noastre la un fenomen ciudat.
La fel cum în cultura ortodoxă s-a format în
timp concepţia falsă a moştenirii credinţei de la
părinţi la copii în mod implicit, în mod similar
au început să creadă şi creştinii din bisericile
evanghelice. Copii care cresc în familii creştine
devin foarte familiari cu limbajul bisericesc,
dar neagă prin comportament aproape orice
principiu biblic al trăirii creştine. Ei cunosc
programele bisericii, participă la ele din inerţie
socială şi unii dintre ei se botează, dar totul
este doar acceptare prin familiarizare. Lipsa
roadelor reale demască lipsa unei noi vieţi.
Nu e suficient să te familiarizezi cu spitalele,
pentru a deveni medic.
Familial
Familial deţine un sens radical diferit
faţă de familiar, deşi doar o literă pare să le
diferenţieze! Cuvântul are de-a face cu un
conţinut, un concept, un obicei sau o persoană
care aparţine familiei, care ţine de familie,
e propriu familiei sau destinat familiei. Spre
[Lucian Enăşoni]

de acea persoană. Trecând pe plan spiritual,
a fi familiar în viaţa de credinţă înseamnă: a
nu avea o relaţie strânsă cu Hristos, ci una la
distanţă, a citi Biblia doar pe video-proiector
la biserică, a te ruga doar la masă, a merge la
făcea pare din poporul lui Dumnezeu, nu era
un filistean sub acoperire. Acan a acceptat
compromisul pentru că nu părea să-l afecteze
personal, cu atât mai puţin pe familia lui, ci
chiar să-l avantajeze.
exemplu, albumul acesta vechi de fotografii e
un obiect familial, chiar face parte din familie.
Un prieten poate deveni atât de apropiat încât
putem spune că e de-al casei, e acceptat în
familie.

10
 Aplicând conceptul la planul spiritual,
ne putem adresa cu seriozitate o întrebare
esenţială: Este Isus Hristos familiar sau
familial în raport cu familia mea? Prea multe
familii de creştini adoptă un comportament
bisericesc duminica, preferând apoi un stil de
viaţă lumesc în timpul săptămânii. Familiile
în care Isus Hristos este o prezenţă reală
spirituală, prin Duhul Sfânt, se disting prin
principii şi trăire. Soţul şi soţia se unesc în
rugăciune zilnic, nu doar când sunt forţaţi de
împrejurări. Au o viaţă devoţională personală
care le menţine pulsul spiritual. Ei trăiesc
după principiile Împărăţiei (Matei cap. 5, 6,
7) şi nu după trend, după valul lumii sau după
pofta ochilor.
Un pastor a adresat următoarea întrebare
bisericii: „Oare cum s-ar purta soţul şi soţia
dacă Isus ar fi invitat în casa lor?“ Familiile,
care sunt conştiente de prezenţa Lui, vor
ştii că El este acolo, e prezent şi la masă şi
în sufragerie. Aude discuţiile dintre cei doi
şi vede viaţa lor privată. Poate El să se uite
împreună cu tine la ceea ce urmăreşti la
televizor? Citim în Biblie: „Căci acolo unde
sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt
şi Eu în mijlocul lor.“ (Matei 18:20) Poate fi
vorba aici şi de cei doi care sunt soţul şi soţia?
Sau chiar cei doi şi copilul lor? Răspunsul e în
inima ta, e în felul în care vezi lucrurile. Dacă
nici nu te-ai gândit la asta vreodată, atunci
grăbeşte-te şi deschide uşa de la „intrare”.
Poate Isus stă de ceva timp acolo, şi bate blând
la uşa ta (Apocalipsa 3:20). O casă care stă sub
protecţia Celui Atotputernic, e construită pe
stâncă, pe Hristos, şi intrând în ea, poţi simţi
un aer special de autenticitate şi conţinut.

Familioverificare
ACEST TEST SE EFECTUEAZĂ FĂRĂ PRESCRIPŢIE PREALABILĂ. DACĂ APAR
REZULTATE NESPIRITUALE, ADRESAŢI-VĂ PASTORULUI SAU MENTORULUI
SPIRITUAL, DAR CEL MAI BINE FUNCŢIONEAZĂ RUGĂCIUNEA. REACŢIILE
ADVERSE SUNT BINEVENITE ŞI POT FI: REGRET AMAR, POCĂINŢĂ SINCERĂ
ŞI PREDARE TOTALĂ ÎN MÂINILE LUI DUMNEZEU.

DEPENDENŢA. Depinzi de Dumnezeu sau de oameni pentru a supravieţui? Dacă deja

ai trei rate la trei bănci, când ai în Biblie versete ca Proverbe 22:261 şi Habacuc 2:62, atunci
undeva e nevoie de mai multă ascultare. Atenţie la lucrurile de care nu ai nevoie, dar pe care
ţi le doreşti, deşi nu ţi le permiţi.

MOTIVAŢIA. Relaţia cu biserica e pentru tine o obligaţie sau o căutare a părtăşiei? Dacă
mergi la biserică pentru a fi văzut de pastor, îţi vei lua o mică vacanţă când acesta lipseşte?
Dacă se prăbuşeşte clădirea bisericii vei înceta să mai mergi la biserică? Până la urmă şi
Anania şi Safira au mers pentru un timp la biserică…

ROADELE. „Pomul se cunoaşte după roadele lui.“, spunea Domnul Isus. O familie se
cunoaşte după efectul pe care îl are în jurul ei. Care e influenţa familiei tale asupra persoanelor
cu care intraţi în contact?

MULŢUMIREA. Iarba e întotdeauna mai verde de cealaltă parte a gardului? Şi cum să mai
fi mulţumit când toţi progresează (prin rate), iar tu parcă baţi pasul pe loc? Uneori, alegerea
se face între a avea libertatea oferită de mulţumire sau a avansa prin îndatorare.

RUGĂCIUNEA. Pentru a falimenta, trebuie doar să nu te rogi. O familie are nevoie de

mai mult decât de rugăciuni obosite.

COMUNICAREA. Biblia încurajează respectul reciproc şi vorbirea de bine în familie

(1 Petru 3:7). Se aud oare în casa mea doar cuvinte aspre, critici şi jigniri care rănesc sau
este loc din belşug pentru cuvinte de apreciere şi mulţumire?

MATURITATEA. Momentele de criză scot la iveală valorile unei familii. Majoritatea se

mulţumesc cu denumirea de „creştin“, dar cine mai alege astăzi să fie ucenic? Creştin e un
nume, ucenic implică dedicare şi înseamnă a învăţa continuu.

SLUJIREA. Care este lucrarea în care este implicat soţul? Dar soţia? Mulţi au crezut că a
fi creştin înseamnă doar a merge la biserică. Un fals absolut. Slujirea trebuie să fie orientată
spre alţii. Nu cumva sunt cel puţin doi talanţi îngropaţi undeva în casa ta?
1. Nu fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog pentru datorii.
2. Se va zice: ,,Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Până când se va împovăra cu datorii?

11
 Când un copil este mulţumit, fericit
şi vesel, este un moment atât de frumos şi de
preţios încât este cu adevărat o pierdere că trece
neobservat...

Când un copil...
Ple doa rie p entru
12
 D
e multe ori, după ce cresc, oamenilor mari li se
pare că viaţa a fost mai frumoasă când erau mici...
Era mai simplă, mai uşoară... Aveau timp să se joace,
să citească, să îşi întâlnească prietenii şi chiar să
descopere, pe rând, minunăţiile lumii, atât din cărţi,
din atlase şi de la dascălii cei pasionaţi, cât şi din
grădină sau din parcuri.
Dar să fii copil nu este simplu. Şi asta uită uneori cei care au
ajuns deja mari. Ei consideră că problemele lor sunt cele serioase
şi importante, nu ca ale celor mici, care sunt şi ele, la fel de mici.
Cu toate acestea, problemele oricărui copil sunt importante
pentru el. La fel cum pentru adult este foarte important să meargă
la serviciu, să se odihnească, să petreacă timp cu prietenii, să
fie lăudat pentru performanţele sale profesionale, să fie ajutat
şi necriticat în caz de eşec, pentru copil este important să se
joace şi să creeze ceva cu mâinile lui pline de talent - pentru că
talentul fără muncă nu poate să se materializeze. Totodată, este
important să petreacă timp cu ceilalţi copii, care-i plac, este
important să-i fie observate şi apreciate eforturile, notele bune de
la şcoală, performanţele la sport, la muzică, la pictură şi la scris.
Şi întotdeauna, ca o gură de aer proaspăt, are nevoie să vadă că
cineva se bucură de aptitudinile sale deosebite şi că greşelile fac
parte din viaţă, fapt pe care cu toţii îl învăţăm continuu şi care
ne ajută sufletul să crească odată cu trupul.
Când un copil îşi pierde răbdarea şi ţipă, este pentru că nu
a fost auzit când a vorbit pe un ton scăzut. Adulţii ştiu asta,
pentru că, uneori, li se întâmplă şi lor
la fel. Unii copii, însă, ţipă mai mult
decât alţii, pentru că încă nu ştiu cum să Ӱ Când un copil se întristează, înseamnă că el
ceară prin rugăminte sau nu ştiu cum să
aştepte îndeplinirea rugăminţii, ori cum suferă o pierdere.
s-o observe. Frumos este că Dumnezeu
ne-a pus laolaltă în familii, pe cei mici cu Ӱ Când un copil se-nfurie şi ţipă, este pentru că nu
cei mari, astfel încât cei mari să le poată
explica celor mici beneficiile răbdării şi a fost auzit când a vorbit pe un ton scăzut.
ale suferinţei trecătoare care o însoţeşte,
iar cei mici să le poată oferi celor mari Ӱ Când un copil se înfricoşează de ceva, nu-i
ocazia manifestării iubirii necondiţionate,
precum şi un rost al eforturilor zilnice de niciodată fără rost.
a pune ceva pe masă.
Când un copil se înfricoşează de ceva,
nu-i niciodată fără rost. Chiar dacă sunt destul de mari încât să
ştie că nu există monştri, există totuşi pericole în întunericul
din debara, de sub pat, din pivniţă sau din minţile oamenilor,
iar faţă de pericole este bine să fim precauţi, să cerem ajutor,
încurajare, sprijin şi explicaţii, ba chiar să luăm unele măsuri
de protecţie. Curajul este o virtute care se învaţă mai greu decât
însăşi matematica sau chimia. Iar a şti când are rost să fim
curajoşi şi când nu, este o lecţie care se învaţă nu în jumătate de
oră, nu în două zile, nici măcar într-un an şcolar, ci de-a lungul
întregii vieţi. Mulţi adulţi ştiu că teama este supărătoare, pentru
că şi ei mai trec uneori prin întuneric, crezând că sunt singuri sau
nu îndeajuns de protejaţi. De aceea ne putem pregăti împreună
sensibilitate şi înţelegere
cu copiii pentru înfruntarea curajoasă a lucrurilor inevitabile,
ori pentru ocolirea înţeleaptă a relelor sigure.
Când un copil se întristează, înseamnă că el suferă o pierdere.
Poate că îi este dor de cineva... Poate că doreşte să fie în altă
parte, însoţit de altcineva – şi poate acest lucru nu este cu putinţă
câteodată. Însă şi tristeţea trece, pentru că trec şi clipele în care
trebuie să acceptăm situaţii care nu ne prea plac. Tristeţea este
ca un aer greu care se furişează în sufletul copilului (şi al omului,
în general), atunci când acolo s-a produs un gol, de exemplu,
în urma pierderii jucăriei preferate, la plecarea papagalului Cipi
care s-ar putea să nu mai ştie drumul înapoi, sau când părinţii
pleacă la serviciu, când trebuie să stea mult timp cu cineva
care nu prea are jucării interesante, când moare căţelul Bobi de
bătrâneţe ori de boală... Noi, cei mari, ne întristăm uneori când
ştim că niciodată nu vom mai vedea acele flori dragi primite
la aniversare, care s-au uscat în vază şi acum lasă locul liber
pentru altele. Uneori tristeţea trece odată cu regăsirea celor
pierdute. Alteori cele pierdute nu se mai întorc. Însă la vreme
de tristeţe, Dumnezeu ne poate ajuta prin cei apropiaţi să ne
împăcăm cu trecerea celor pământeşti şi să ne conectăm cu cele
veşnice, pentru ca înăuntrul nostru să nu trăim prea mult cu
goluri umplute de tristeţe, ci să cunoaştem plinătatea sufletelor
noastre, la care şi ei înşişi adaugă prin simplul fapt că ne sunt
alături în necaz.
Şi în final, când un copil este mulţumit, fericit şi vesel, ceea ce
este cam tot atât de rar ca în cazul unui adult, este un moment atât
de frumos şi de preţios, încât este cu adevărat o pierdere că trece
neobservat. La fel se întamplă şi în cazul curcubeului, a ploii de
meteoriţi sau cu o căprioară în câmp, care se-ascunde în tufiş cu
o clipă mai înainte ca tu să o cauţi cu privirea la îndemnul cuiva.
Dacă nu observăm clipele bune, doar pentru că nu le considerăm
suficient de importante pentru a le acorda atenţie, ele vor apărea
din ce în ce mai rar, lăsându-ne în compania clipelor supărătoare,
pe care, oricum, le observăm prea des. Pentru că orice om, copil
sau adult, are o nevoie vitală de a fi observat, cunoscut, înţeles
[Anca Tiurean]
şi chemat, pentru a nu-şi uita niciodată adevărata identitate.
13
 C
are este definiţia depresiei?
Este important să începem cu
acest aspect pentru a şti despre
ce vorbim. În timp ce dezbăteam
aceste subiecte, ne-am dat seama
că toţi suntem în depresie, potrivit
unei definiţii mai largi a termenului. E
firesc ca toţi să trecem prin nemulţumiri,
să mai plângem câteodată, dar chiar să fim
o biserică de depresivi, o ţară de depresivi...?
Problema este definiţia.
Am luat o definiţie din dicţionar:
„Depresia este o stare patologică de tristeţe
şi descurajare profundă şi persistentă.”
(Sillamy, Norbert (2000) Dicţionar de
psihologie. Bucureşti: Editura Univers
Enciclopedic, p. 96.)
Când sunt în depresie? Când sunt profund
descurajat, când sunt trist pe termen lung,
când nu mai am chef de viaţă, când nu mai
am capacitatea de a comunica pozitiv, când
bărcile mele se îneacă înaintea bărcilor
tuturor, când totdeauna caii mei mor
înaintea cailor tuturor.
Cineva argumenta: „Mergeţi la psihiatrie şi
veţi vedea o grămadă de «pocăiţi»”. Probabil,
dar şi pocăitul este om, este pătruns de vina
păcatului, de probleme şi îngrijorări. Un
pocăit nu este internat la psihiatrie pentru
că este pocăit, ci pentru că nu a fost statornic
în credinţa lui.
Care sunt perspectivele biblice asupra
depresiei? Răspunsul este următorul:
creştinul care se încrede în Domnul şi
acceptă suveranitatea lui Dumnezeu nu va fi
dominat de depresie. Dumnezeu stăpâneşte
toate situaţiile, ţine în mână toate lucrurile.
Eu nu sunt descurajat, chiar dacă îmi merge
rău, eu nu sunt în depresie, pentru că Tatăl
meu are toate lucrurile în mâinile Lui. Asta
înseamnă că eu mă bazez pe Dumnezeu,
ceea ce elimină descurajarea şi tristeţea.
Trebuie să recunoaştem că noi avem un
fundal foarte trist. Am fost crescuţi într-o
perspectivă pesimistă asupra vieţii. Cântările
noastre au fost cântări de jale. „Doamne, ai
milă...”, „Doamne, îndură-te...”, „Doamne, trec
prin focul suferinţei...”. E drept, a fost vremea
comunismului în care am suferit. Nimeni
nu ne-a spus că noi nu trebuie să fim trişti.
Tristeţea era o formă de spiritualitate. Dacă
erai cu capul plecat, dacă aveai şi o ţinută
sobră, se spunea: „Ăsta-i pocăit!”, „Ăsta-i
evlavios!”
Aşa am trăit. Dar să revenim la depresie.
Creştinul care se încrede în Dumnezeu nu
este trist şi descurajat pe o perioadă lungă de
timp. Şi eu sunt trist, şi eu sunt descurajat, şi eu
zic că nu mai fac nimic... dar asta mă ţine o zi,
[Cusman Cionca]
două, trei maxim, dar după aceea îmi revin...
Lipsa încrederii în Dumnezeu aduce tristeţe
şi descurajare. Toţi creştinii care ajung la
psihiatrie au uitat să se încreadă în Dumnezeu.
14
Tratamentul pentru depresie este
următorul. Nu demult stăteam de vorbă
cu cineva şi spuneam că recent psihiatria a
ajuns la concluzia că bolile psihice nu sunt
numai boli organice, unde ţi se face un RMN
sau un EKG şi îţi observă leziuni pe creier,
ci are o componentă spirituală. Şi această
componentă spirituală, vă place sau nu vă
place, implică duhuri care ne atacă, de aceea
tratamentul este încrederea în Dumnezeu.
Al doilea lucru este: nu te izola, caută
părtăşia cu ceilalţi din jur.
Noi, în discuţiile noastre, l-am luat
exemplu pe Ilie, care, după o biruinţă
fantastică, în 1 Împăraţi 19:4, de două ori
spune în dialogul lui cu Dumnezeu: „Vreau
să mor!”
DE
Era în depresie, dacă îşi dorea să moară;
numai oamenii aflaţi în depresie vor să
moară. Şi Ilie îi spune Domnului: „Sunt cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă
singur!” În momentul în care eşti singur, a făcut păcate, îi vor fi iertate.“
vrei să mori, eşti în depresie. Nu sta singur, Cuvântul „suferinţă” din versetul 13 se
caută părtăşia, caută biserica! De aceea este referă la o suferinţă sufletească, psihică.
importantă întâlnirea credincioşilor, nu „Să se roage.” Nu se mai poate ruga singur,
numai duminica, ci şi în biserica de casă. pentru că sunt duhuri, dar să-i cheme
Fă ceva! Nu sta în casă cu obloanele trase. pe prezbiterii bisericii care se
Eu am văzut oameni depresivi, care se roagă cu putere pentru el
ascundeau de lume şi stăteau în întuneric. şi Domnul îl eliberează; „...
Ilie, când a fost în depresie, Dumnezeu i-a şi dacă a făcut păcate... îi vor fi
dat de lucru. „Du-te de unge-l pe Iehu, du- iertate”. Cel mai mare păcat pe care
te de unge-l pe Elisei în locul tău.” (Împăraţi îl face un om în depresie este că nu se
19:16) Atunci când simţi că depresia te încrede în Dumnezeu că îl poate izbăvi.
încearcă, trebuie să faci ceva. Ajunge un creştin în depresie? Nu, pentru
Mijlocirea şi ungerea cu untdelemn. că se încrede în Domnul. Nu, pentru că este
Iacov 5:13-15: „Este vreunul printre voi în împreună cu alţi credincioşi. Nu, pentru
suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă că face ceva. Nu, pentru că cineva se roagă
bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul împreună cu el.
printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii
bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l
vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe
Care sunt
perspe c t i v e l e b i b l i c e
asup r a d e p r e s i e i?

PRESIA
nimic nu este
prea greu pentru
Dumnezeu.
15
Majoritatea dintre noi suntem
familiarizaţi cu tipologia clasică
de descriere a tipurilor de iubiri:
phileo, eros şi agape. C. S. Lewis în cartea
sa: Cele patru iubiri surprinde însă „punctul
vulnerabil al dragostei”, într-un mod care
revoluţionează cuvântul acesta banalizat
în ziua de azi, folosit pentru a descrie
nişte stări mediocre şi inferioare, cel mult
instinctiv-sentimentale ale trăirilor omului.
Dar chiar şi în forma cea mai sănătoasă
şi desăvârşită a dragostei umane, Lewis
a reuşit să descrie sufletul umanităţii în
căutarea a ceva ce este dincolo de el.
Î
n introducerea cărţii menţionate
mai sus şi care constituie baza acestui
articol, autorul face o conexiune
deosebit de importantă între iubire şi
plăcere, analizând ceea ce le leagă de ceea
ce le diferenţiază. Din această conexiune se
desprind patru concepte care ne vor ajuta
la înţelegerea tipurilor de iubire mai bine:
iubirea-necesitate, iubirea-dar, plăcerea-
necesitate şi plăcerea-apreciativă.
Iubirea-necesitate
Iubirea-necesitate este cea care tânjeşte după
afecţiune. Ea ne urmăreşte, într-un fel sau altul
şi în funcţie de vârstă, din momentul în care
ne naştem şi până murim. Reprezintă o nevoie
emoţională, dar acest fapt nu o transformă
în ceva mai puţin important. Absenţa ei, în
mod deosebit în perioada intrauterină şi a
copilăriei duce la serioase tulburări psihice,
emoţionale şi de comportament. Din
nefericire, numeroasele cazuri întâlnite în
clinicile de psihiatrie indică persoane a căror
părinţi au eşuat dramatic în manifestarea
acestui tip de iubire.
Iubirea-dar
Iubirea-dar este echivalentul a ceea ce
descrie apostolul Pavel corintenilor în
capitolul 13. Între corinteni se iscaseră
certuri şi dezbinări pe tema celor mai
16
I u b i r e a -
apreciativa
deosebite darurilor spirituale, uitând însă că
„fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul
altora”, că punctul de plecare şi poate cel mai
transformator dar al Duhului Sfânt este . Este
foarte interesantă topografia capitolului 13,
fiind plasat între Darurile duhovniceşti şi
Darul limbilor şi al proorociei. Dumnezeu
a ştiut că omul s-a uitat şi se va uita „la ce
izbeşte ochiul” şi că accentul trebuie pus pe
cea mai înaltă motivaţie în orice am face -
dragostea necondiţionată sau dumnezeiască.
Astfel că, după ce în prima parte a capitolului
12 expune o listă a darurilor spirituale,
în a doua parte apostolul Pavel face o
analogie foarte relevantă a modului în care
funcţionează organismul uman, accentuând
interdependenţa şi unitatea care trebuie
să existe între organe pentru a funcţiona
corespunzător. Ultimul verset din capitolul
12 şi mai exact partea finală a acestuia este
un preludiu la ceea ce avea apostolul Pavel
să descrie în capitolul 13 ca fiind acea „cale
nespus mai bună”, iar prima parte a primului
verset din capitolul 14 începe, înainte de orice
altceva, cu un imperativ concret: „Urmăriţi
dragostea!” Privind structura capitolelor
am putea desprinde ideea că dragostea este
unitatea şi interdependenţa despre care scria
apostolul Pavel când caracteriza funcţionarea
armonioasă a unui organism.
Din altă perspectivă decât cea a apostolului
Pavel, C.S. Lewis abordează aceeaşi temă
folosind termeni diferiţi. Iubirea-dar se
revarsă în generozitate, bunătate, milă, iar
ceea ce face diferenţa între aceasta şi iubirea-
necesitate este faptul că ea reprezintă un
manifest practic. Ea este direcţionată către
cei din jur, citeşte, identifică nevoile celorlalţi
şi încearcă să le împlinească în măsura în
care poate. Această dragoste pune întrebări
de genul: „Te pot ajuta cu ceva?” sau „Cu ce
mă pot implica?”
Plăcerea-necesitate
Plăcerea-necesitate reprezintă acea
satisfacţie pe care o experimentăm în
momentul în care ne sunt împlinite dorinţele
cele mai simple sau când ne bucurăm de
lucrurile „obişnuite” ale vieţii, de exemplu:
o mâncare preferată, un latte macchiato sau
o melodie care ne încântă.
Plăcerea-apreciativă
Plăcerea-apreciativă se manifestă pe
neaşteptate, dar încântă într-un mod aparte
chiar şi după ce dispare. Cuvintele par a
nu reuşi să transmită întru totul plăcerea
cu care resimţim acea fericire trecătoare.
Acea străfulgerare de plăcere lasă în noi un
sentiment de tânjire şi o amintire de neuitat.
C. S. Lewis subliniază modul în care
plăcerea-necesitate ne îndreaptă atenţia spre
iubirea-necesitate şi ne este uşor să vedem
legătura dintre cele două, însă plăcerea-
apreciativă nu anticipează în acelaşi fel
iubirea-dar. Conexiunea între plăcerea-
apreciativă şi iubirea-dar nu mai este la fel
de uşor de creat.
Iubire-apreciativă
Plăcerea-apreciativă este incompletă pentru
că ea nu este răspunsul suficient al darului
dragostei şi pentru că ea reprezintă un
răspuns şi în faţa frumosului şi a binelui. Ea
se încheie într-un punct mort şi se prăbuşeşte
în ea însăşi. Care este atunci conexiunea
dintre plăcerea-apreciativă şi iubirea-dar?
C. S. Lewis înţelege şi prezintă într-un mod
deosebit această legătură introducând un
al cincilea concept în stare să rezolve acest
 dezechilibru, pe care el îl numeşte iubire-
apreciativă. În demersul său el încearcă să
răspundă la o întrebare la care nici un om
nu poate răspunde: „De ce există o iubire mai
profundă decât ar putea cuvintele noastre să
o exprime?
„El [principiul de a pleca de la nivelul cel mai
de jos] a fost cel care mi-a revelat o deficienţă
în clasificarea anterioară a iubirilor în iubiri-
necesitate şi iubiri-dar. În iubire există şi un al
treilea element, nu mai puţin important decât
acestea, care este prefigurat de către plăcerile
noastre apreciative. Această consideră că
obiectul e foarte bun, această atenţie (aproape
omagiu) oferită lui ca un fel de datorie, această
dorinţă ca el să existe şi să poată continua să
fie ceea ce este, chiar dacă nouă nu ne-ar mai
fi dat să ne bucurăm vreodată de el se pot
aplica nu numai lucrurilor, ci şi persoanelor.
CCând aceste trăiri sunt destinate unei femei
le numim admiraţie, când sunt oferite unui
bărbat le numim cult al eroilor, iar când sunt
oferite lui Dumnezeu le numim închinare…
Iubirea-necesitate îi spune unei femei:
„Nu pot trăi fără tine!”; iubirea-dar tânjeşte
să-i dăruiască fericire, sprijin, protecţie-
bogăţie, dacă e cu putinţă; iubirea apreciativă
contemplă, îşi ţine respiraţia în tăcere, se
bucură că poate exista o asemenea minune,
chiar dacă nu-i e menită lui, nu va fi total
demoralizat de pierderea ei, ar prefera chiar
să fie aşa decât să nu o fi văzut deloc.”
Iubirea-necesitate strigă către Dumnezeu
din adâncul sărăciei noastre, iubirea-dar
tânjeşte să slujească sau chiar să sufere pentru
Dumnezeu, iubirea-apreciativă spune: „Îţi
aducem mulţumiri pentru marea Ta slavă.”
Persoana şi sursa ultimă a acestui tip de
dragoste este Dumnezeu, iar răspunsul nostru
trebuie să fie reprezentat de ceva superior
[Jeni Enăşoni]
dragostei. Iubirea-apreciativă este mai mult
decât dragoste şi plăcere, este renunţare
la sine, adorare, predare, venerare, este
închinare.
Chef de
viaţă
ACESTA ESTE UN TEXT CARE MERITĂ
CITIT INDIFERENT DE SITUAŢIA
ÎN CARE TE AFLI. NU GARANTĂM
AUTENTICITATEA LUI, DAR
GARANTĂM EFECTUL.
Este vorba despre gândurile unei femei care a trecut prin
viaţă învăţând din experienţele pe care aceasta i le-a dat.
Maia Popescu, o femeie de 75 de ani, a vorbit într-o emisiune
televizată despre bucuria de a trăi, indiferent de situaţie, vârstă
sau cultură. O femeie simplă şi sinceră îşi exprimă cu înţelepciune
gândurile ei:
Am învăţat că, indiferent ce se întâmplă, indiferent cât de
rea pare viaţa azi, viaţa merge înainte şi mâine va fi mai bine. 
Am învăţat că poţi caracteriza o persoană după felul cum
se comportă în trei situaţii: într-o zi ploioasă, când îşi pierde
bagajul şi când pune instalaţia electrică în bradul de Crăciun. 
Am învăţat că, indiferent de relaţia pe care o ai cu părinţii
tăi, tot o să-ţi fie dor de ei când vor pleca din viaţa ta. 
Am învăţat că a-ţi face un trai nu este sinonim cu a-ţi
face o viaţă. 
Am învăţat că viaţa îţi dă uneori o a doua şansă. 
Am învăţat că nu trebuie să mergi prin viaţă cu mâinile
gata numai să primească. Este nevoie să mai arunci şi înapoi
din ce primeşti. 
Am învăţat că, de câte ori hotărăşti să faci ceva cu inima
deschisă, sigur ai luat o hotărâre bună. 
Am învăţat că, atunci când am dureri, nu trebuie să fiu
eu „centrul universului”. 
Am învăţat că în fiecare zi trebuie să atingi pe cineva.
Oamenilor le place o îmbrăţişare caldă sau o atingere
prietenească pe spate. 
Am învăţat că oamenii uită ce ai zis sau ce ai făcut, dar
nu uită niciodată cum i-ai făcut să se simtă. 
Am învăţat că am încă multe de învăţat.
Viaţa s-ar putea să nu fie petrecerea la care am visat, dar,
dacă tot am ajuns aici, trebuie să dansăm!
17
 Poarta
bucuriei
Fiecare articol pe care-l scriu îl consider drept o scrisoare adresată
cuiva drag. Desigur, eu nu vă cunosc pe fiecare în parte, însă
conţinutul, mesajul articolelor mele îmi doresc să vă aducă o mică
fărâmă din ceea ce înseamnă să te bucuri de viaţa ta.

M
-am luptat cu îndoieli şi cu
întrebarea: „Cine sunt eu ca să
pot da altora sfaturi?” Nu am ştiut
că Dumnezeu îmi va da lecţii de
viaţă prin care mă v-a învăţa că nu pot rezolva
această responsabilitate decât în dependenţă
de El! Relaţia mea cu Creatorul trebuia să fie
în ordine şi am suferit atunci când atitudinile
şi modul meu de gândire trebuiau schimbate
şi corectate, fiindcă ceea ce scriu trebuie să fie
trăit de mine mai întâi.
De ce Poarta Bucuriei? Ai descoperit cumva
că ai o singură viaţă? Nu-ţi mai este dată o
alta? Nu mai poţi întoarce timpul pierdut?
Nu mai poţi repara stricăciunile făcute până
acum, dar poţi face ceva să te bucuri de viaţa
ta! Poţi să intri pe Poarta Bucuriei tale! Să te
străduieşti să vezi ce e frumos în viata ta, nu
în viaţa celor din jurul tău!
Fiecăruia ni s-a dat o măsură de bucurie pe
care a măsurat-o Însuşi Dumnezeu, pentru
care trebuie să fiu recunoscătoare. Întreabă-te:
„Mă simt confortabil cu propria-mi fiinţă?”
„Cum îi vezi pe cei din jur?“ „Trudeşti fără
odihnă?“ „Ai pace?”
Să ştii că în fiecare femeie locuieşte
frumuseţea. Vezi dacă ai o inimă odihnită
pentru că frumuseţea se revarsă din aceasta.
El. George Herbert spunea: „Mi-ai dăruit atât
de mult… mai dă-mi un singur lucru, o inimă
recunoscătoare!“
Am experimentat toate stările şi atitudinile
negative care îmi furau bucuria, neştiind că
Dumnezeul meu răbdător are altceva pentru
mine.
Dacă acum treci printr-un deşert spiritual
şi ai un stil de viaţă deplorabil, întunecat,
deprimat, nemulţumit, cârtitor, negativist –
să ştii că există şi un alt stil de viaţă. James
MacDonald spune că „există o atitudine
de mare altitudine”, acolo unde aerul este
curat, soarele străluceşte şi viitorul este la fel
de luminos ca făgăduinţele lui Dumnezeu.
Acest stil de viaţă îşi întinde aripile la
înălţime şi refuză să se concentreze asupra
laturilor negative. Dacă ai zburat vreodată
acolo, atunci ştii că acela este locul în care
vrei să trăieşti.“ Opreşte-te asupra laturilor
pozitive ale celor lângă care trăieşti şi fii
recunoscătoare lui Dumnezeu pentru ele.
Şi nu doar pentru ele. David în Psalmul 103
completează:
„Binecuvântă, suflete, pe Domnul,
şi tot ce este în mine să binecuvânteze
Numele Lui cel sfânt!
Mulţumirea, recunoştinţa, lauda la adresa
lui Dumnezeu aduce în mine o stare de linişte,
de bucurie. Să fii recunoscătoare! Aceasta este
o decizie care schimbă viaţa ta.
Psalmul 107:8 exprimă ezitarea oamenilor
de a face acest lucru:
„O, de ar lăuda oamenii pe Domnul
pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui
faţă de fiii oamenilor!”
Recunoştinţa înlocuieşte atitudinea mea
păcătoasă de a murmura, aducând în viaţă
bucuria şi binecuvântarea.
Unde te uiţi tu? La ce ai sau la ce nu ai?
De aceea am numit-o: „Poarta Bucuriei”,
pentru că noi alegem să intrăm sau nu. Ce îţi
poate aduce bucurie? Ai viaţă! Ce privilegiu
să trăieşti în lumea aceasta! Dacă ai un duh
mulţumitor atunci eşti capabilă să te bucuri
în prezent de plăcerile obişnuite:
Ӱ o plimbare plăcută,
Ӱ un timp cu o prietenă la o cafea,
Ӱ o masă gustoasă,
Ӱ o piesă muzicală preferată… etc.
Este adevărat că, uneori, împrejurările nu
sunt favorabile (boli, crize financiare, tensiuni
[Elvira Lupăştean]

Nemulţumirea, lăcomia, răutatea, critica,
îndoiala, sarcasmul, ironia sunt piedici majore
în experimentarea bucuriei. Opusul acestora –
recunoştinţa, mulţumirea, iubirea, supunerea
– sunt trăite doar de acele inimi odihnite în
Binecuvântă, suflete, pe Domnul
şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
El îţi iartă toate fărădelegile tale,
El îţi vindecă toate bolile tale...”
în familie sau prieteni care te dezamăgesc),
dar există lucruri pe care Dumnezeu le-a
pregătit pentru tine dinainte, ca să umbli în
ele.1
1 „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos

18
 Uită-te şi vezi dacă ai învăţat vreo lecţie.
Bucură-te că Dumnezeu aduce în viaţa ta
"REGULI " PENTRU
situaţii din care să înveţi! Nu căuta în afară
sentimentul bucuriei, el se află în tine, pus
acolo de Dumnezeu. Creatorul a avut grijă
EVITAREA CONFLICTULUI
de asta. Ia lucrurile mai încet! Întreabă-te de
ce faci ceea ce faci? Care este motivaţia din
spatele fiecărei acţiuni? Se poate să-ţi răpească
multă bucurie în viaţă un termen nerespectat
sau incapacitatea de a spune nu? Nu trebuie
să mulţumeşti pe toată lumea!
Să nu uităm uşor binecuvântările din
viaţa noastră. Vom deveni sărace şi nu vom
avea ce transmite mai departe. Am fost
izbăvite din multe încercări, de ce n-am
putea întâmpina noile dificultăţi cu calm şi
încredere, amintindu-ne că dacă mâna Lui
a fost cu noi, atunci cu siguranţă nu mă va

T
părăsi nici acum.
Bucuria mea este deplină în El!2 răim o perioadă de schimbări Ӧ Întotdeauna, femeile fac regulile.
În ciuda circumstanţelor, intră pe Poarta fără precedent. Un aspect al acestor Ӧ Regulile pot fi schimbate fără notificări
Bucuriei tale! schimbări a cuprins şi sfera statutului preliminare.
şi rolului femeii. Următoarele reguli au Ӧ Niciun bărbat nu poate să cunoască
fost sugerate pentru o mai bună relaţionare, toate regulile.
având în vedere noile schimbări.* Ӧ Dacă femeia îl suspectează pe bărbat
Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai
că ştie toate regulile, atunci ea trebuie
dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10) imediat să schimbe câteva dintre acestea.
2 „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să Ӧ Femeile nu greşesc NICIODATĂ.
rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11)
Ӧ Dacă se spune că femeia a greşit, acest
lucru este de fapt o interpretare a unei
situaţii în care, de fapt, bărbatul a făcut un
lucru greşit.
Ӧ Dacă regula precedentă este încălcată,
bărbatul trebuie să îşi ceară scuze imediat
pentru că a provocat neînţelegeri.
Ӧ Femeia poate să se răzgândească în
privinţa oricărui lucru, în orice moment,
indiferent de situaţie.
Ӧ Bărbatul nu are dreptul să se
răzgândească fără consimţământul scris al
femeii.
Ӧ Femeia are dreptul să fie furioasă şi
supărată oricând.
Ӧ Bărbatul trebuie să rămână calm
tot timpul, dacă nu vrea să fie subiectul
supărării şi furiei.
Ӧ Femeia nu trebuie, în nicio
circumstanţă, să-l lase pe bărbat să ştie care
sunt raţiunile unei reguli dacă vrea ca acesta
să nu fie furios sau supărat.
Ӧ Orice tendinţă de a încălca aceste
reguli va avea drept consecinţe: supărare
fără motiv, ceartă absurdă, relaţii tensionate
şi embargo sexual.
Ӧ Pentru toate aceste reguli, bărbatul
nu are voie să se plângă sau să facă diverse
comentarii ironice sau sarcastice.
Ӧ Dacă femeia se află în perioada
„critică” a lunii (SPM), toate regulile sunt
nule şi neaplicabile.

* Graham Twelftree (1996) Get The Point Across, 200

Effective and Entertaining Stories for Speakers, Preachers and
Teachers. East Sussest: Monarch Publication.

19
 S TAT I S T I C Ă
COPIII, PĂRINŢII LOR ŞI TELEVIZIUNEA
◉ 73% dintre copii văd cel puţin o dată pe săptămână reclamele la băuturi
alcoolice la televizor;
◉ 22% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 9-14 ani au urmărit cel puţin o dată
un film porno/erotic;
◉ 74% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 9-14 ani au urmărit cel puţin o dată
un film de groază;
◉ 9-13 ani - vârsta cea mai des întâlnită la care copiii au văzut pentru prima
dată filme porno;
◉ 8-12 ani - vârsta cea mai des întâlnită la care copiii au văzut pentru prima
dată filme de groază.
Semnele de avertizare
◉ 87% dintre copiii de 6-11 ani se uită la emisiunile însoţite de semnul „AP“
(Acordul părinţilor);
◉ 68% dintre aceiaşi copii se uită şi când emisiunile sunt însoţite de semnul
„12” (Interzis copiilor sub doisprezece ani ani.);
◉ 24% urmăresc emisiunea chiar dacă semnul „16” nu le îngăduie acest lucru;
◉ 50% dintre copiii de 12-14 ani se uită la emisiuni însoţite de semnul „16”.
Părinţii decid?
◉ 32% dintre părinţi decid la ce emisiuni se uită copiii lor;
◉ 32% iau decizia împreună cu copiii lor;
◉ 36% dintre copiii mai mici de 2 ani au voie să se uite la TV;
◉ 85% dintre părinţii cu copii de vârste până la 18 ani cred că privitul la TV are
efecte pozitive.
COPIII, PĂRINŢII LOR ŞI INTERNETUL
Ce spun copiii?
◉ 65% dintre copiii au afirmat că stau pe Internet 3-4 ore zilnic sau mai mult;
◉ 10% dintre copii au spus că stau mai puţin de o oră;
◉ copiii spun că 5% dintre părinţi accesează Internetul mai mult decât copiii lor;
◉ 45% dintre copii au accesat site-uri cu conţinut pornografic;
◉ 50% dintre copii susţin că au accesat site-uri cu caracter violent;
◉ 85% dintre copii discută pe Internet cu persoane necunoscute;
◉ 55% din copii declară că stau de vorbă cu părinţii despre accesul la Internet
◉ 20% dintre copii declară că au restricţii;
◉ 65% dintre copii consideră că nu au restricţii;
◉ 15% dintre copii afirmă că nu ştiu dacă au restricţii.
VIATA DE FAMILIE ÎN ROMÂNIA
Într-o proporţie covârşitoare, românii susţin ideea implicării statului
în protecţia familiei, existând un suport masiv pentru o politică
familială generoasă şi universalistă în România. Aceasta este una
dintre concluziile studiului Viaţa de familie – 2008, lansat în decembrie
2008, de Fundaţia Soros România. Prin comparaţie cu statele UE,
unde cetăţenii consideră programul de lucru flexibil şi creşterea
ocupării ca fiind cele mai bune mijloace prin care se poate îmbunătăţi
situaţia familiei, în statele nou admise – printre care şi România –
indivizii preferă alocaţii pentru copii mai generoase, ridicarea nivelului
îndemnizaţiilor de maternitate şi pentru creşterea şi îngrijirea copilului,
reducerea costurilor pentru educaţie.
„Instituţia bunicilor” şi, într-o măsură mai mică, familia extinsă
continuă să rămână un sprijin important pentru familiile cu copii.
Sursa: http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=80
20
referitoare la situaţia
din România
Sursa: THE GALLUP ORGANIZATION ROMANIA
Ce spun părinţii?
◉ părinţii consideră că doar 45% dintre copii intră în această categorie;
◉ din răspunsurile părinţilor reiese că acest procent este de 30%;
◉ 30% dintre părinţi spun că accesează Internetul mai mult decât copiii lor;
◉ (nu există o opinie a părinţilor);
◉ 30% dintre părinţi ştiu că copiii lor acceseză site-uri cu caracter violent
◉ 65% din părinţii ştiu despre discuţiile copiilor lor cu necunoscuţi pe Internet;
◉ 80% din părinţi consideră că discută cu copiii lor despre accesul la Internet
◉ 33% dintre părinţi afirmă că pun restricţii copiilor lor;
◉ 33% afirmă că nu pun restricţii;
◉ 34% afirmă că nu cunosc nici o metodă de a restricţiona accesul copiilor.
Peste jumătate dintre cei care au copii au declarat că au apelat adesea la
ajutorul bunicilor, iar 12% la sprijinul altor rude.
În privinţa serviciilor de îngrijire specializate, majoritatea familiilor cu
copii apelează la grădiniţă (65%) şi într-o mai mică măsură la creşă (13%).
Centrele de zi sau bonele sunt foarte puţin menţionate (2,2% ambele).
În peste 80% din cazuri, femeia este cea care rămâne să îngrijească
copilul după naştere. Interesant este că – remarcă autorii studiului
– în aproximativ 13% dintre cazuri, niciunul dintre părinţi nu a luat
concediul de creştere şi îngrijire a copilului. 70% dintre cei care s-au
întors mai devreme la serviciu au declarat ca au făcut-o din nevoia de
bani, 10% din nevoia de activitate şi 20% din cauza posibilităţii apariţiei
unor probleme la locul de muncă.
De altfel, în privinţa măsurilor de reconciliere a muncii cu viaţa de
familie, percepţia asupra eforturilor statului este mai degrabă negativă.
Mai mult de 60% din populaţia României consideră că măsurile de
protecţie a familiei nu sunt suficiente în garantarea oportunităţilor
egale pentru femei pe piaţa muncii şi 62,1% consideră că mamele care
beneficiază de concediul de creştere şi îngrijire a copilului se confruntă
cu dificultăţi la întoarcerea la locul de muncă.
„Protecţia familiei nu poate fi realizată suficient prin mijloace financiare”
- atrage atenţia sociologul Raluca Popescu, co-autoare a studiului – „ci
este nevoie de o gamă largă şi variată de servicii destinate să susţină
familia în eforturile sale de îngrijire, să integreze copilul şi să îi lărgească
perspectivele de realizare socială, să faciliteze integrarea pe piaţa muncii
a părinţilor, să contribuie la armonizarea muncii cu viaţa de familie”.
Politicile publice pentru familie ar trebui să asigure suport la nivelul
serviciilor de creştere a copiilor, de facilitare a accesului pe piaţa
muncii pentru părinţi şi mai ales pentru mame, sunt de părere autorii
studiului Viaţa de familie – 2008, atrăgând însă atenţia că nu doar
autorităţile publice au responsabilităţi în domeniul protecţiei familiei,  ci
şi angajatorii, care ar trebui să dezvolte un mediu de muncă  „prietenos”
pentru familie.
ÎNCERCAREA FOCULUI. Niciodată să nu-ţi părăseşti partenerul
Autor: Eric Wilson
Dimensiuni: 14,5 x 21 cm
Număr pagini: 256
Preţ: 25 lei
45 lei împreună cu Provocarea dragostei
În clădirile cuprinse de flăcări, căpitanul Caleb Holt se ghidează după dictonul
pompierilor: Niciodată să nu-ţi părăseşti partenerul! Acasă însă, în jarul
aproape stins al căsniciei sale, se ghidează după propriile reguli.
Bazat pe scenariul creat de Alex şi Stephen Kendrickal al filmului Fireproof,
romanul Încercarea focului include intrigi secundare, personaje şi o poveste de
fundal ce nu se regăsesc în film. Captivantul roman a lui Eric Wilson vă va
provoca şi vă va inspira, oferindu-vă o poveste formidabilă despre puterea
dragostei de a recupera relaţiile frânte.

PROVOCAREA DRAGOSTEI
Autori: Stephen & Alex Kendrick
Dimensiuni: 14,5 x 21 cm
Număr pagini: 222
Preţ: 23 lei
45 lei împreună cu Încercarea Focului
Provocarea dragostei este o călătorie de 40 de zile care se adresează soţilor şi
soţiilor cu scopul ca aceştia să înţeleagă şi să pună în practică dragostea
necondiţionată. Indiferent dacă viaţa ta de căsnicie atârnă de un fir de aţă sau
dacă e sănătoasă şi puternică, Provocarea dragostei este un itinerar pe care ai
nevoie să îl parcurgi.
CĂSĂTORIE SFÂNTĂ
Autor: Gary Thomas
Dimensiuni: 14,5 x 20,5 cm
Număr pagini: 266
Preţ: 21 lei
Dacă scopul cu care Dumnezeu a instituit căsătoria a fost mai degrabă de a ne
face sfinţi decât de a ne face fericiţi?
În respectul pe care-l acorzi partenerului tău, în iertarea pe care o cauţi cu
umilinţă şi pe care o oferi cu inima deschisă, în extazul, uimirea şi bucuria pură
a actului intim, în povestea pe care o scrii împreună cu partenerul tău, în toate
aceste faţete ale căsniciei şi în multe altele, Căsătorie sfântă dezvăluie taina
scopului suprem al lui Dumnezeu.
Căsătoria ta este mai mult decât un legământ sacru încheiat cu o altă persoană,
este o disciplină spirituală menită să te ajute să-L cunoşti mai bine pe
Dumnezeu, să te încrezi mai mult în El şi să-L iubeşti mai mult.
DRAGOSTE ŞI RESPECT
Autor: Emerson Eggerichs
Dimensiuni: 14,5 x 20,5 cm
Număr pagini: 311
Preţ: 25 lei
Dorinţa cea mai mare a oricărei soţii este să se simtă iubită. Când această
dorinţă îi este împlinită, ea este fericită. Dorinţa cea mai mare a oricărui soţ este
să se simtă respectat. Când această dorinţă îi este satisfăcută, el este fericit.
Când ori una ori alta dintre aceste dorinţe nu este îndeplinită, lucrurile încep
să meargă din rău în mai rău. Dragoste şi Respect descoperă cauzele pentru care
sotii ajung să reacţioneze negativ unul faţă de celalalt, arătându-le şi cum să
rezolve în mod biblic şi fără dificultate conflictele care apar între ei. EDITURA KERIGMA
LIBRĂRIA KERIGMA Tel.: 0400 359 800174
Oradea | Piaţa 1 Decembrie nr. 11 | Tel.: (0359) 800174; (0728) 310385(7) Fax: 0040 359 800175
Timişoara | Str. Gheorghe Doja nr. 12 | Tel.: (0256) 221118
Cluj-Napoca | Str. Paul Chinezu nr. 8. | Tel.: (0264) 593960 Adresa poştală:
KERIGMA
CUMPĂRĂ ONLINE: O.P. 2 - C.P. 16
office@kerigma.ro 410670, Oradea
www.kerigma.ro România
DESCOPERĂ-ŢI DARURILE
CU CARE TE-A ÎNZESTRAT DUMNEZEU
Autori: Don şi Katie Fortune
Preţ: 20 lei
Număr pagini: 260
Dimensiunile cărţii: 23/17 cm
ÎNDRĂZNEŞTE SĂ VISEZI
Eseuri motivaţionale pentru depăşirea limitelor
Autor: Valentin Dedu
Preţ: 20 lei
Număr pagini: 272
Format: 20/13 cm

CONFERINŢA

] de viaţa urbană
„VOIA LUI DUMNEZEU ÎN FAMILIE”
Ediţia XXVI
Băile Felix, 14-16 mai 2010
[ dincolo

Conferenţiar: Pastor Petru Mihenţ

DETALII ŞI ÎNREGISTRARE: 0256-472989, 0356-007181 PENTRU COMANDĂ CARTE: 0256-472989

office@metanoiaorg.ro contact@editurametanoia.ro
www.metanoiaorg.ro www.editurametanoia.ro