S C O P

REVISTA „VOIA LUI DUMNEZEU ÎN

FAMILIE” SE DOREŞTE A FI UN
REPER ÎN LUMEA CREŞTINĂ
ROMÂNEASCĂ, UN INSTRUMENT
CARE SĂ GHIDEZE VIAŢA DE
FAMILIE PRIN PROMOVAREA
PRINCIPIILOR SCRIPTURII ÎNTR-O
MANIERĂ RELEVANTĂ ŞI SPECIFICĂ.

CUPRINS
Viaţa cu Dumnezeu este o aventură 2
Creşterea copiilor 5
Gradul de satisfacţie în cuplu 6
Familia în perioadă de criză 8
Când femeia se închină, totul în jur înfloreşte... 10
Înfruntă viitorul prin credinţă! 12
Toleranţa nu este o virtute 14
Cine sunt eu? Sunt fiica Lui! 18

ECHIPA DE REDACŢIE CENTRUL CREŞTIN METANOIA

Preşedinte C. C. Metanoia: Cusman Cionca Adresa pentru corespondenţă:

Redactor şef: Valentin Dedu C.P. 1113 O.P.8, Cod 300890,
Secretar de redacţie: Ramona Ardelean Timişoara, România
Foto: Manu Huţuleac Adresa bisericii Metanoia şi
Liviu Ivaşcu sediul C.C. Metanoia:
Carlo Moldovan Calea Torontalului, Nr. 61,
Cristi Ignătoaie Timişoara, România
Telefon:
Colaboratori: Corina Barbu 004 0256 472989
Lidia Balog 004 0356 007181
Corina Dedu Comunicare web:
Miha Giurgiu editura@metanoiaorg.ro
Viorel Iuga contact@editurametanoia.ro
Elvira Lupăştean www.metanoiaorg.ro
Petru Mihenţ www.viatadefamilie.ro
www.editurametanoia.ro
Design: Carlo Moldovan
www.studiografic.ro
info@studiografic.ro

REVISTA - Voia lui Dumnezeu în familie

ISSN 1842 - 1385

În afara cazurilor menţionate, citatele biblice sunt luate din traducerea Cornilescu.
Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în această revistă revine autorilor articolelor.
Articolele nesemnate aparţin redacţiei sau sunt anonime.

Cristeria este isteria provocată
de criză. Peste tot se vorbeşte de
criză, la TV, la radio, între
prieteni, nu se mai vinde cum se
vindea, nu se mai cumpără,
băncile nu mai dau credite, nu
mai sunt lichidităţi... Cam astea
sunt registrele discuţiilor în
contextul crizei. În toată această
nelinişte m-am trezit şi eu
„proslăvind” criza. După un
timp m-am trezit şi mi-am dat
seama că sunt cuprins de
îndoială şi nelinişte, dar mi-am
adus aminte de Cuvântul lui
Dumnezeu care nu se schimbă
indiferent de circumstanţe.
Îmi permit să parafrazez un
verset biblic: „... luaţi scutul
credinţei, cu care veţi putea stinge
toate săgeţile arzătoare ale crizei.“
(Efeseni 6:16) Dumnezeu nu
intră în criză, iar eu pot să mă
feresc de efectele crizei prin
credinţă. Unii lasă „scutul” jos şi
neagă criza, dar soluţia nu este
negarea, ci afirmarea prin
credinţă a ceea ce este
Dumnezeu pentru tine, a
promisiunilor Lui, a voii Lui
peste viaţa ta, cea bună, plăcută
şi desăvârşită.
În loc de o analiză a crizei, vă
propun o parafrazare
Psalmului 91, un psalm care
cuprinde adevăruri ce ne pot
elibera de frica de criză:
editorial
Binecuvântarea şi protecţia lui Dumnezeu sunt disponibile pentru
fiecare persoană care crede în Dumnezeu, însă ele se manifestă
numai în viaţa celui care le declară peste viaţa lui. Acesta face din
Dumnezeu sursa vieţii lui!
Da, Dumnezeu te scapă de capcanele vieţii şi de presiunea adusă de
situaţiile de criză; El îţi va da odihnă în momentele de stres şi pace
în locul îngrijorării.
Dumnezeu îţi va da o soluţie chiar şi atunci când, logic, nu se mai
poate face nimic. El garantează acest lucru, iar experienţa ta va fi o
confirmare că El nu Îşi retrage Cuvântul.
Nu trebuie să te temi:
Nici de faliment, inflaţie sau de căderea bursei,
Nici de fluctuaţiile pieţei sau datoriile la bancă,
Nici de termenele-limită,
Nici de sesiuni de examene,
Nici de şomaj, boli sau viruşi de tot felul,
Nici de încălzirea globală, nici de terorism.
Vei putea vedea minuni... chiar dacă 100 de persoane dintre cele
pe care le cunoşti se zbat în tot felul de probleme, şi alte mii de
oameni despre care afli la ştiri nu reuşesc să se bucure de viaţă, tu vei
reuşi. Nu vei suporta viaţa, ci o vei trăi din plin!
Nu ai nevoie de gardă de corp, nici de psiholog personal, nici de
programe de divertisment, nici de terapii de relaxare, ci favoarea lui
Dumnezeu îţi este de ajuns.
Dumnezeu te va feri de oameni răi şi vicleni şi îţi va da prieteni
care te vor sprijini în clipele grele, mentori care te vor sfătui şi
consilieri care te vor încuraja. Cu ajutorul lor, vei putea să
întâmpini provocări mari, să păşeşti pe căi pe care nu ai visat
niciodată că vei ajunge.
Dumnezeu se uită la tine şi la viitorul tău. El investeşte în tine azi,
ştiind ce vei fi mâine. El vede trecutul, prezentul şi viitorul tău, de
aceea fii convins că Dumnezeu nu Se aşteaptă să fii altul ca să te
iubească. El a decis să te iubească necondiţionat, să îţi răspundă la
rugăciuni, să te protejeze şi să îţi dea succes.
Ceea ce vei face motivat de dragoste şi potrivit cu caracterul lui
Dumnezeu va dăinui. Totuşi, semnificaţia vieţii tale se bazează nu
pe ceea ce faci tu pentru Dumnezeu, ci pe ceea ce a făcut El pentru
tine. El este pentru tine, în tine, cu tine în orice circumstanţă!
a
Dorinţa Lui cea mai mare este să fii împlinit în El, cu El, de El...
Cu Dumnezeu ai totul: viaţă, fericire, succes, protecţie, sănătate...
Şi asta nu pe termen scurt, ci pentru toată viaţa!
Valentin Dedu
01
Viaţa cu Dumnezeu este
o aventură...
Iosif Ignătoaie este Directorul pentru
România al IBS (International Bible
Society). A coordonat Noua traducere a
Bibliei în limba română (NTR). Lenuţa
Ignătoaie, soţia lui, a fost pentru mulţi ani
cadru didactic în şcoala publică, şi după
revoluţie a predat generaţiilor de tineri
creştini la Liceul Logos din Timişoara.
Împreună sunt o familie ce oferă suport,
motivaţie şi inspiraţie familiilor tinere
gata să îşi asume viaţa creştină ca o
aventură cu Dumnezeu.
Povestiţi-ne puţin despre familia dvs.
Cum a fost familia în care v-aţi născut?
Cum v-aţi întors la Dumnezeu?
Lenuţa: M-am născut într-o familie săracă, dar cu părinţi de o
bogăţie sufletească fantastică. Tata a fost un învăţător şi un om al
păcii. Peste tot unde mergea încetau certurile şi avea un cuvânt de
spus. Ca şi copil, am fost uimită de impactul pe care l-a avut în
diverse situaţii. Mama a fost un om al rugăciunii, un om al credinţei
şi un bun evanghelist. Şi-a adus contribuţia la înfiinţarea bisericilor
penticostale din Izvin şi din Corneşti, judeţul Timiş.
Am crescut în familie de credincioşi, dar nu m-am întors la
Dumnezeu decât după ce am terminat liceul. Când eram în clasa a
X-a nu am mai vrut să merg la biserică. A venit bacalaureatul şi am
căzut. Mama s-a rugat tot timpul pentru mine şi mi-a spus că trebuie
să mă pocăiesc. I-am răspuns că, nici dacă voi ajunge măturător de
stradă, nu am să mă pocăiesc.
Într-o zi a venit o prietenă de-a mamei la rugăciune, şi mama m-a
invitat la rugăciune. De ruşine am rămas. Atunci Dumnezeu mi-a
vorbit prin acea femeie: „Tânără, fără Mine nu-ţi poţi câştiga pâinea.”
Femeia aceea nu avea de unde să ştie discuţia mea cu mama. Atunci
am ştiut că trebuie să mă pocăiesc. În anul acela m-am botezat, am
luat şi bacul, am intrat şi la facultate.
Iosif: Eu îmi amintesc că în fiecare duminică mergeam cu părinţii
mei la biserică. La biserica penticostală nr. 1, actuala Filadelfia. Tata
citea foarte mult Biblia. Pe atunci nu erau cărţi de studiu sau cărţi
teologice şi nici şcoli de teologie. Dacă aveai o Biblie, aveai totul. Lui
îi plăcea să facă tot felul de grafice pe baza Bibliei, calcule, comparaţii
cu evenimente din istoria lumii. Veneau la noi acasă fraţi cu care
dezbătea, uneori stăteau zile şi nopţi.
Ai moştenit dragostea de Scriptură de la tatăl tău?
Iosif: Nu. Nu, eu am fost un copil care mă jucam, şi pentru mine era
un chin când trebuia să stau şi să îl ascult cum îmi vorbeşte din Biblie.
Mi-a povestit viaţa lui de multe ori, prin câte a trecut... Chiar şi acum
ştiu totul pe de rost.
Găsea versetul în Biblia lui foarte uşor. A fost îndrăgostit de Biblie.
La momentul acela nu am realizat cât de mult a însemnat sămânţa pe
care a semănat-o în mine atunci, şi acum, iată, am ajuns să lucrez cu
Biblia. A trebuit să treacă ani de zile ca să realizez asta.
Cum v-aţi cunoscut? Care este povestea întemeierii voastre ca familie?
Iosif: Ne-am cunoscut în biserica Filadelfia. Cântam în orchestră şi aşa ne necesare, apar probleme.
întâlneam în fiecare săptămână la repetiţii sau la biserică; eu eram persoana
02
Interviu cu Iosif şi Lenuţa Ignătoaie
care îi acorda Lenuţei chitara. Pe atunci, noi tinerii aveam obiceiul de a merge
pe jos în grup după fiecare întâlnire de biserică.
Într-o zi, îmi aduc aminte că era 1 martie 1984, am mers în grup cu tinerii
de la biserică, dar am mai mers amândoi încă o staţie pe jos. Niciodată nu
am rămas între patru ochi, să vorbim. Atunci a fost pentru prima dată.
Ne-am dat seama că e ceva.
Atunci, pe loc, am cerut-o în căsătorie: „Noi trebuie să ne
căsătorim. Eu plec într-o delegaţie şi când mă întorc, te rog, să îmi
dai un răspuns.” Am venit din delegaţie peste o săptămână şi am
dat telefon la Lenuţa să văd dacă are un răspuns. Era bolnavă.
M-am dus să o vizitez şi am primit răspunsul aşteptat.
Lenuţa: Pentru mine a fost o luptă. Nu ştiam ce decizie să iau. În
acest timp, am primit un telefon de la un frate proroc care mi-a
spus: „Dumnezeu mi-a descoperit că eşti bolnavă şi tulburată.
Te-am văzut într-o pajişte cu flori şi era acolo o floare mai specială;
tu te-ai aplecat asupra ei.” Atunci am înţeles despre ce era vorba şi
m-am liniştit. Am avut nevoie de acea confirmare din partea lui
Dumnezeu.
Iosif: Imediat am făcut pregătirile de nuntă. Am sunat la mama
şi la pastor. Trebuia să rezolv repede pregătirile că trebuia să plec
din nou în delegaţie. Am vorbit cu mama, am chemat-o la mine
în cameră şi i-am spus: „Mamă, stai jos... Mă însor!” „Cum te
însori? Că n-ai nimic!” „Păi... însuratul e pe gratis.” Lenuţa a
sunat-o pe mama ei la Brăila, şi pe 30 martie 1984 am făcut
nunta. În 1985, a venit Cristi, fiul nostru.
Care au fost cele mai frumoase momente din viaţa de familie?
Iosif: Viaţa de familie este grea şi frumoasă, în acelaşi timp. Este
ca într-o călătorie, tot timpul ai ceva nou de văzut, de
experimentat, de întâlnit, nu sunt multe lucruri care se repetă.
Viaţa de familie este o aventură.
Lenuţa: Viaţa de familie este asemenea unui copil care învaţă să
meargă. De aceea Dumnezeu a spus „Nu” divorţului, pentru că în
cazul recăsătoririi totdeauna există riscul comparaţiei.
Iosif: Foarte multe familii tinere vor să rămână în acelaşi anturaj
în care au fost înainte de căsătorie, dar nu îşi dau seama că totul se
schimbă. Familia este altceva decât burlăcia. Pasiunile se schimbă,
relaţiile se schimbă şi îmbrăcămintea... Dacă nu faci schimbările
decizii
Când vine vorba de
nimic nu poate fi mai rău
,
lipsa de încredere.
decât
Care au fost cele mai grele momente din viaţa de familie?
Lenuţa: Eram însărcinată şi aveam o teamă de moarte. Într-o zi,
la biserică, a venit la mine o soră şi mi-a spus: „Am un mesaj.
Dumnezeu mi-a spus că ai frică de naştere. El poartă asemenea
sarcini.” De atunci nu mi-a mai fost frică. Doctorii şi asistentele
mi-au spus că şi în sala de naşteri am avut un zâmbet frumos pe
faţă.
Cum luaţi decizii în familie?
Lenuţa: Iosif este responsabil cu luarea deciziilor. Îmi comunică
deciziile şi spun: „Să se facă voia lui Dumnezeu !”, şi din acel
moment încep să mă rog. Uneori renunţă la decizie, iar altădată
merge înainte.
Iosif: Când vine vorba de decizii, nimic nu poate fi mai rău decât
lipsa de încredere. E o prostie când se spune că doi tineri care se
căsătoresc se potrivesc. Te potriveşti în multe lucruri, dar nu există
numai similarităţi. Există mai multe diferenţe, însă Dumnezeu ne
pune împreună ca familie să ne sprijinim şi să ne completăm unul
pe celălalt. Este nevoie de o încredere neclintită... ca şi în
Dumnezeu, în lucrurile care nu se văd. Aşa cum te încrezi în
Dumnezeu, pentru că Îl cunoşti, pentru că ştii cine este El, aşa este să ai încredere. Cunosc oameni care pentru conflicte, am spune
şi în căsnicie. Dacă se clatină încrederea, atunci apar probleme noi banale, au ajuns până la despărţire. Trebuie să ştii că, dacă eşti
mari. Toate deciziile presupun încredere. Multe decizii trebuie să căsătorit, eşti căsătorit că aşa a vrut Dumnezeu şi asta este alegerea
le iei pe un tărâm nesigur, şi atunci trebuie să ai siguranţa lui Dumnezeu pe viaţă. Dacă nu ai siguranţa asta, e un gând care
suportului celuilalt. roade în interior şi se ajunge la divorţ.
Aţi făcut greşeli în calitate de părinţi? Care au fost acestea? Pe scurt, care este povestea Noii Traduceri Româneşti a Bibliei
Iosif: Multe greşeli. Dar nu le vezi atunci când le faci, ci după. (NTR)? De ce a fost nevoie de o nouă traducere a Bibliei?
Trebuie să fii prost sau fanatic să iei o decizie despre care ştii că este
Iosif: Eu am ajuns în contact cu Societatea Biblică Internaţională
greşită, dar orice om care este puţin rezonabil încearcă să evite fără să am nici măcar o idee despre ce înseamnă lucrul cu Biblia.
greşelile. Unele greşeli le poţi repara în timp, altele nu. Învăţăm Eram în Suedia, la o întâlnire cu pastorii din mai multe ţări pentru
din greşeli pe pielea noastră. Ar fi fost bine să învăţăm din a discuta despre traducerea Bibliei. S-a tradus atunci Living Bible, o
experienţa altora, dar nu am avut consiliere şi învăţătură traducere parafrazată a Bibliei (Noul Testament pe înţelesul
specializată. Şi acum consilierea premaritală este cam săracă în tuturor). Nu uit cum au pus problema pastorilor din România:
bisericile noaste. „Unde aţi poziţiona această traducere a Bibliei faţă de traducerea
Regret că nu am reuşit să ofer acel timp de calitate fiului meu oficială pe care o aveţi?”
într-un mod consecvent şi organizat. În ’90, am renunţat la Şi cei mai mulţi au fost împotriva acelei traduceri. Am încercat să
serviciu ca să fiu full-time pentru Domnul şi acest lucru m-a făcut discut în particular, să înţeleg ce este rău în Biblia aia, dar până în
să călătoresc mult, să lipsesc de acasă. I-am furnizat toate ziua de astăzi nu am primit argumente.
condiţiile fiului meu să îşi facă plăcerile şi hobbyurile lui, dar cel Atunci le-am propus celor de la IBS să înceapă o nouă traducere a
mai important este timpul cu el. Îmi aduc aminte că am făcut Bibliei, făcută de teologi români. M-am gândit atunci la Iosif Ţon şi
împreună multe călătorii, odată aproape turul României. Sunt s-a dovedit că am avut o inspiraţie bună. Apoi au venit delegaţii de
lucruri pe care le pierzi şi nu le mai poţi compensa. Când pierzi la IBS, care au mers la Oradea, şi am început traducerea în ‘92. În
trenul, pierdut este. Pe ăla nu-l mai prinzi, trebuie să iei altul! ‘98 am publicat Noul Testament supervizat de Iosif Ţon şi lucrat de
Vorba pe care ai spus-o nu o mai poţi trage înapoi, iar timpul Florin Sabău (TLRC), doctor în Noul Testament.
pierdut nu mai poţi să îl dai înapoi. Am continuat cu Vechiul Testament. Am făcut o altă echipă
coordonată de Silviu Tatu. Silviu şi-a dat doctoratul în Vechiul
Cum rezolvaţi conflictele? Testament şi a stat o perioadă în Israel ca să studieze cultura. La
Lenuţa: Tăcem. Vechiul Testament a fost foarte dificil, nici nu mi-am putut imagina
Iosif: Dacă ar fi să dăm soluţii pentru conflicte, am scrie o carte înainte. Discutau zile întregi pe un paragraf. Pentru Vechiul
de ele, dar fiecare conflict este unic. Noi oamenii suntem diferiţi, Testament am folosit un set de manuscrise mai bun decât în alte
avem personalităţi diferite şi conflictul este diferit, dar cheia este traduceri. Lista manuscriselor este dată în Introducere la NTR.
continuare în pagina 4
03
 continuare din pagina 3
La aceasta s-au adăugat aproape 6000 de note de subsol. La
început eu am protestat, că este complicat de tehnoredactat din
punct de vedere tehnic. Dar ei mi-au explicat că sunt necesare.
Este o lucrare bună şi eu sunt bucuros că Dumnezeu m-a
folosit să pun împreună aceşti oameni. Cea mai dificilă situaţie
atunci când lucrezi la un proiect mare, precum o nouă traducere
a Bibliei, este momentul când apar nume. Când te duci într-un
grup şi rosteşti nume, există reticenţă la nume. Şi noi am pus
accent pe munca în echipă. Am trimis manuscrisul de 30 de ori
ca să fie analizat. Când eram întrebat cine l-a făcut, spuneam tot
timpul că este o echipă. Am mizat pe calitatea lucrului bine
făcut. Toată Biblia a fost terminată de tradus în 2006. La
sfârşitul acelui an a fost tipărită.
Cum este primită NTR?
Iosif: Am spus de la început că scopul nu este să înlocuim o
altă traducere a Bibliei. În cultura noastră nu schimbi pantofii
când te-ai obişnuit cu ei, ci când se rup. Un pantof nou stă ca şi
tabla. Tot aşa şi Biblia, omul când se obişnuieşte cu ea îi este greu
retrospectiva conferinţei
„Voia lui Dumnezeu în familie”
ediţia a XXIII-a
La fiecare început de toamnă, biserica Metanoia din
Timişoara organizează o conferinţă pentru familii. În
2008, cura de învăţătură creştină pentru familii a avut
loc în perioada 10-12 octombrie la Băile Felix. De data
aceasta, alături de noi în calitate de conferenţiar a fost
pastorul Petru Mihenţ. Petru Mihenţ este şi
psihoterapeut creştin în domeniul terapiei familiei. Are
un cabinet de consiliere familială deschis în Oradea.
Temele abordate la această conferinţă s-au înscris în
registrul relevanţei în noul context social în care se află
familia azi. Cele peste 100 de familii participante au
putut să afle o perspectivă despre schimbările care au
apărut în viaţa de familie începând cu ultima jumătate a
secolului trecut şi începutul secolului în care noi ne
aflăm. Familia extinsă din societatea agrară a devenit în
epoca urbanizării o familie de tip nucleu, iar mai târziu,
în imperiul informaţiei, familia a intrat sub o sferă a
diversităţii. În acest context avem de-a face cu cele mai
tragice mutaţii ale familiei: tatăl absent, mama absentă,
abuzuri de tot felul: fizic, verbal, sexual, neglijarea...
Soluţiile pentru orice familie se găsesc în Biblie.
Pastorul Petru Mihenţ a făcut o pledoarie pentru
redescoperirea principiilor biblice pentru viaţa de
04
să o schimbe. Chiar şi aceeaşi traducere, omul nu îşi schimbă des
Biblia. Unii folosesc toată viaţa lor de credinţă aceeaşi Biblie.
Dar cei care studiază Biblia aleargă după NTR. Sunt biserici care
folosesc numai NTR. Desigur, motivaţi de pastor şi încurajaţi
de învăţătura bazată pe noul text.
Mă gândesc la cei care nu au citit Biblia. Dacă ar trebui să
aleagă între traducerea Cornilescu şi NTR, vor alege fără doar şi
poate NTR, pentru că este mai accesibilă. Noi suntem obişnuiţi
cu textul lui Cornilescu, dar oamenii din lume nu. NTR este
într-un limbaj actual şi relevant pentru omul contemporan.
Cu siguranţă mai sunt greşeli, dar greşelile pe care le-am
identificat în Cornilescu sunt corectate. Dar, ca la orice
traducere, este normal să mai fie lucruri de corectat. Eu zilnic
primesc scrisori şi telefoane pentru a distribui Biblii în ţară.
Aproape că am epuizat primul stoc de 7000 şi urmează o nouă
retipărire.
În septembrie, terminăm de tradus Biblia cu explicaţii, toate
notele din NIV (New International Version).
Cel mai important este ca Biblia să fie aplicată şi trăită în
familie, iar problemele şi bucuriile vieţii să fie relaţionate la ea.
Redactat de Corina şi Valentin Dedu
familie, printre care amintim: (1) cunoaşterea identităţii
personale în Hristos, (2) armonia interioară între trup, duh
şi suflet aplicată în relaţii şi, (3) cunoaşterea şi asumarea
rolurilor şi responsabilităţilor personale în familie.
Fiecare ediţie a conferinţei Voia lui Dumnezeu în familie
este o provocare la o relaţionare cât mai bună în familie, un
moment de reafirmare a adevărurilor Scripturii, un
weekend de relaxare pentru fiecare cuplu, o investiţie în
familie, dar şi o ocazie de creştere personală în dorinţa de a
duce mai departe binecuvântările primite.
Nu pierdeţi nicio ediţie a conferinţei Voia lui Dumnezeu în
familie şi aduceţi cu dvs. şi alte familii care pot beneficia de
o învăţătură specifică pliată pe nevoile lor. Dacă, totuşi, nu
puteţi ajunge la o ediţie a conferinţei de familii, nu ezitaţi
să cereţi înregistrările video ale seminariilor. În acelaşi timp,
faceţi din revista Voia lui Dumnezeu în familie o resursă
pentru alte familii creştine şi un instrument de
evanghelizare pentru cele necreştine. Revista poate merge
acolo unde tu nu poţi ajunge şi nici conferenţiarii şi
consilierii din domeniul vieţii de familie. Toate familiile au
aceleaşi nevoi, de aceea nu pierdeţi prilejul de a vă face o
binecuvântare pentru alţii.
 Care este semnificaţia îndemnului biblic:
Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la
mânie pe copiii voştri (...)
Efeseni 6:4?*
Mai întâi vreau să vă sugerez să studiaţi un pasaj din Scriptură
folosind şi alte traduceri decât cea pe care o folosiţi de obicei.
Traducerea Cornilescu, cea mai folosită traducere a Bibliei de
către evanghelici, a fost scrisă la începutul secolului XX.
Traducerile alternative vă ajută să nu deveniţi dependenţi de o
anumită formulare a unui text biblic. În felul acesta, veţi observa
mai multe detalii ale textului, mai multe nuanţe ale
semnificaţiilor acestuia, astfel încât să puteţi formula o
interpretare contemporană a unui pasaj biblic.
Pentru acest verset propun să citim şi versiunea Living Bible
(Noul Testament pe înţelesul tuturor):
„Şi acum, un cuvânt pentru voi părinţii. Să n-o ţineţi întruna
certându-vă şi cicălindu-vă copiii, trezind în ei mânie şi
resentimente. Mai degrabă, creşteţi-i cu acea disciplină plină de
iubire aprobată de Domnul, cu sugestii şi sfaturi evlavioase.”
Sunt câteva lucruri pe care le-am discutat împreună cu
prietenii mei şi vreau să subliniez câteva idei. Nu vreau să fiu
partizanul copiilor, dar textul biblic este destinat părinţilor. „Şi
voi, părinţilor...” Câţi dintre părinţi vă mâniaţi? Cu toţii ne
mâniem!
Prima remarcă pe care vreau să o fac referitoare la acest subiect
este că, dacă noi, în calitate de părinţi, ne mâniem şi avem
dreptul la mânie, atunci trebuie să acordăm acest drept şi
copiilor noştri. Simt şi ei uneori nevoia să răbufnească şi să îşi
exprime frustrările. „Ce!!! Tu te enervezi deja?!”, dar eu sunt
mânios de mama focului, în timp ce el trebuie să fie calm şi
degajat. E un abuz din partea părintelui.
Această abordare a mea nu presupune bătaie sau
violenţă. Nu sunt de acord cu bătaia copilului.
Eu nu mi-am bătut copiii. Sunt unii
părinţi care sunt plini de
mânie şi folosesc tot
felul de cuvinte
grele,
*Acest text face parte din proiectul TOP
10 - Cele mai spinoase întrebări ale
creştinului contemporan, care a avut loc
în vara anului 2008, în biserica Metanoia
din Timişoara.
gen „prostule”, şi nu mai continui... Aceşti părinţi vor ca fiii lor
să stea stană de piatră, să zâmbească frumos şi să zică: „Mami,
continuă, eu sunt calmă.” „Tati, continuă, eu sunt calm.” Dacă
noi suntem mânioşi pe copiii noştri şi ne manifestăm mânia,
trebuie să le dăm şi lor dreptul să fie mânioşi.
Biblia spune: „Nu îi cicăliţi, nu îi certaţi, ca să nu treziţi în ei
resentimente.” Dumnezeu ne-a dat autoritate nouă, părinţilor,
dar nu să abuzăm de ea, ci să o folosim pentru a educa, forma şi
motiva. „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va
îmbătrâni, (când îi va creşte barba, când va ajunge adolescent)
nu se va abate de la ea.“ (Proverbe 22:6) Acest verset spune
despre singura metodă eficientă de creştere a copiilor: exemplul
personal.
Dacă nu ai reuşit să îl motivezi prin exemplu personal în
timpul copilăriei lui, nu vei avea autoritate când copilul tău va
avea 16 ani, când are deja gaşcă. „Fiule, trebuie să te duci la
biserică. Acolo vei găsi prieteni...” Dar până la 16 ani îi ziceai
vineri seara: „Mâine plecăm din oraş. Este weekend şi îl
petrecem într-un loc anume.” Săptămâna următoare la fel.
Schimbăm locaţia, dar avem aceleaşi priorităţi. Când creşte, nu
îi mai poţi spune: „Fiule, duminica este pentru Dumnezeu şi
trebuie să fim la biserică.” El va urma ceea ce l-ai învăţat prin
faptele tale, nu ce îi spui la adolescenţă prin cuvinte.
„Fiule, îţi dai zeciuala? Dă-ţi zeciuiala Domnului. Acum
câştigi! Dumnezeu te-a ajutat să faci facultatea.” Dar el îmi va
spune: „Tata, dar eu nu te-am văzut niciodată dând zeciuiala la
biserică.”
„Învaţă pe copil” înseamnă a-i da exemplu personal, a dedica, a
inaugura împreună cu copilul tău, a munci împreună cu el.
Versetul acesta spune: „Creşteţi-i!” Ce înseamnă „creşteţi-i”?
Înseamnă o grijă permanentă, totală, deosebită. Una este să
creşti ceva şi alta este să laşi să crească. Trebuie să
supraveghem creşterea copiilor noştri, să o modelăm şi să
o direcţionăm, să comunicăm cu ei, să le fim prieteni...
Care este semnificaţia îndemnului biblic: „Şi voi,
părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri (...)”?
Semnificaţia este: „Părinţilor... fiţi un exemplu pentru
copiii voştri, puneţi-le limite rezonabile şi cereţi-le
iertare atunci când greşiţi.”
Copiii au nevoie de limite, limite cu privire la timpul
pe care îl petrec în oraş, la Mall, la fotbal... şi în tot ceea
ce fac ei. Sunt derutaţi să aibă toată libertatea, pentru
că nu ştiu ce să facă cu ea. Iar unul dintre rolurile
părintelui este să-l ajute să îşi cultive un spirit
responsabil în folosirea libertăţii personale.
Un alt lucru pe care trebuie să-l acceptăm noi, în
calitate de părinţi, este că uneori avem atitudine greşită
faţă de copiii noştri. Eu uneori sunt prea autoritar. Mă
trezesc câteodată în relaţia cu băieţii mei că nu sunt deschis
la negocieri. Spun un lucru, şi ei trebuie să îl
respecte. Nu e corect lucrul acesta. Ar trebui ca
ei să poată negocia cu mine în anumite situaţii.
Ora 12 este o oră-limită de a veni în casă, dar sunt
excepţii în care ar trebui să negociez ora aceea limită.
Trebuie să fim liberi să negociem cu copiii noştri, să-i facem cu
adevărat nişte interlocutori şi trebuie să recunoaştem că uneori
greşim faţă de ei, şi atunci este important să ne cerem iertare.
Cusman Cionca
05

Relaţia de cuplu este într-o
Acest proces se numeşte echilibru dinamic.
Gradul de satisfacţie în cuplu
Gradul de satisfacţie în cuplu este influenţat de principalele
evenimente prin care trece un cuplu de-a lungul vieţii.
În prima fază, după momentul căsătoriei, gradul de
satisfacţie este foarte ridicat. Ambii parteneri sunt
îndrăgostiţi, sunt încă „sub anestezie”. Dar, după ce mai
scade „anestezia”, îşi face apariţia prima criză numită criza
mentalităţilor. El vine cu anumite idei din familia lui, ea vine
cu alte idei din familia ei, şi acolo unde se întâlnesc două
plăci tectonice se produc cutremure, sau unde se întâlnesc
două ape curgătoare se produc vârtejuri. Această criză se
manifestă şi înainte de momentul nunţii, dar pentru că în
acea perioadă pasiunea este mare, izbucnirile sunt temperate.
Pentru a preveni această criză, Scriptura zice: „...va lăsa omul
pe tatăl său şi pe mama sa...” (Genesa 2:24). Şi cei mai mulţi
cred că „a părăsi pe tata şi pe mama” înseamnă să te muţi la
două străzi depărtare, într-un alt oraş sau într-o altă ţară. Nu
este vorba despre o despărţire spaţială, ci cognitivă şi afectivă.
„A lăsa pe tata şi pe mama” înseamnă a te desprinde de ideile
şi practicile moştenite din familia ta, ceea ce e extrem de
greu. Altfel spus, trebuie să tai a doua oară cordonul
ombilical.
Această criză poate să dureze în general până la trei ani,
chiar până la cinci ani în unele cazuri, iar unii nu o
finalizează niciodată. Noua familie trece peste această criză
prin „lăsare” şi „lipire”, sau prin desprinderea de concepţiile
cu care vine fiecare din familia de origine şi dedicare faţă de
partener.
06
permanentă schimbare
şi trebuie să te adaptezi din mers.
După criza mentalităţilor are loc un alt eveniment: naşterea
primului copil. Gradul de satisfacţie scade odată cu naşterea
primului copil. Cum se explică acest fapt? Până în acest
moment cei doi erau implicaţi romantic, aveau intimitate
când voiau ei, dar acum, dintr-odată, apare un mic dictator
care dă alarme noaptea şi trebuie să rezolvi problema. Şi
soţia îi dă un cot soţului: „E rândul tău!” Şi el, cu ochii
cârpiţi de somn spune: „Mâine trebuie să mă duc la serviciu!
Du-te tu!”
În mod cert, asta-i faza când un cuplu trebuie să reziste unei
presiuni enorme. Din punct de vedere al energiei, cei doi
sunt secătuiţi, dar nu numai atât, soţia începe să îşi schimbe
personalitatea. Dintr-odată, nu e numai soţie, e şi mămică.
Femeile se identifică mult mai mult cu relaţiile lor, iar
bărbaţii se identifică cu realizările lor. Femeia începe să îşi
clădească identitatea în jurul noii relaţii care a apărut. Un
element a intrat în sistem, copilul, şi dezechilibrează tot
sistemul.
Relaţia de cuplu este o echilibrare continuă. Lucrurile sunt
într-o permanentă schimbare şi trebuie să te adaptezi din
mers. Acest proces se numeşte echilibru dinamic. Prima
adaptare are loc la criza mentalităţilor, dar adaptarea trebuie
să continue şi la naşterea primul copil. Se naşte al doilea, al
treilea copil, şi fiecare nou element care intră în sistem
dezechilibrează sistemul, dezechilibrează ordinea care s-a
creat, ceea ce presupune o nouă reechilibrare, o nouă
readaptare.
a
I n t e n s i t a t e
b c
d
e f
a = Nunta
b = Primul copil
c = Școala
d = Adolescența copiilor
e = Criza vârstei mijlocii
f = Criza cuibului gol
g = Pensia
h = Pierderea partenerului
Un alt lucru care determină scăderea gradului de satisfacere
în cuplu este şcoala. Tata şi mama trebuie să lase totul
deoparte şi încep să facă înmulţiri, declinări şi mai ştiu eu
ce. Trebuie să o ia din nou de la zero, cu manualul alături,
ca să îşi asiste copilul la teme.
După şcoală vine o fază critică: adolescenţa. În adolescenţă,
tinerii încep să-şi clădească identitatea, şi fac acest lucru
prin sfidarea părinţilor. Adolescentul se dezice de sistemul
lor de valori, vrea să arate că este cineva, că are identitatea
lui.
Tocmai în perioada asta şi tata intră într-o criză de
identitate, criza vârstei mijlocii, iar mama trebuie să ţină
echilibrul acolo. În jurul vârstei de 40 de ani, bărbatul intră
într-o criză de identitate. Îşi evaluează realizările, îşi dă
seama că viaţa trece şi nu arată aşa cum şi-o imagina el la 20
de ani.
La 30 de ani e un punct de cotitură. După ce ai trecut de
vârsta de 30 de ani eşti copt la minte. Până atunci ai crezut
că tot ce zboară se mănâncă, şi încă mergi ascendent până la
35 de ani. La 35 de ani intri într-o fază de platou, care ţine
până pe la 40, 45 de ani. După 45 de ani e ieşirea din
garanţie. Când ai trecut de 50 de ani, deja ai luat-o binişor
la vale şi chiar că e o criză serioasă că începi să interiorizezi
moartea. Dacă ai trecut de 50, şi luni de zile nu te doare
nimic, înseamnă că deja eşti în sânul lui Avraam. Când ai
ajuns la 70 de ani deja eşti expirat, iar de la 80 încolo trăieşti
ilegal, că Scriptura zice: „…cei mai tari până la optzeci de
ani…” (Psalmul 90:10)
g
h
Şi aşa..., mai vine un eveniment: copiii se pregătesc să plece
de acasă. Surprinzător, în acest moment tata îşi revine, dar
intră în criză mama. Mama pierde o relaţie când pleacă
copilul de acasă. Pentru ea va fi plânsete şi bocet mult în
perioada respectivă.
La naşterea primului copil soţia începe să joace rol dublu:
de mamă şi, în acelaşi timp, trebuie să înveţe şi rolul de
amantă a soţului. Cine nu învaţă rolurile acestea va avea
probleme foarte mari la criza cuibului gol. Până atunci
copiii i-au ţinut pe părinţi împreună. Obiectivele comune îi
unesc pe cei doi, dar când nu mai sunt copiii, cei doi nu mai
au ce să facă împreună şi sociologii au descoperit că rata
divorţurilor creşte la criza cuibului gol şi gradul de
satisfacţie scade. Ei trebuie să se readapteze, să se
recucerească, să îşi acorde atenţie. Dacă reuşesc, gradul de
satisfacţie începe să crească până când apare pensia. Când
ies la pensie, din nou trebuie să facă schimbări, că au nevoie
să îşi umple timpul. Dar îi ajută copiii, care le trimit
nepoţii.
După aceasta, apare o fază crucială: pierderea partenerului.
Celălalt iar trebuie să se adapteze din mers, să îşi umple
viaţa, să găsească sens şi să depăşească singurătatea.
Întreaga relaţie de cuplu este un echilibru dinamic. Tot
timpul trebuie să fii pregătit pentru schimbare. Vorba aia:
„Omul cât trăieşte învaţă.”, dar eu zic invers: „Omul cât
învaţă, trăieşte!” Poţi trăi şi dacă nu înveţi, dar numai din
punct de vedere biologic, dar ca să trăieşti din punct de
vedere afectiv trebuie să te înveţi să te adaptezi schimbărilor
şi astfel să rămâi în echilibru.
Petru Mihenţ
07

Ne place sau nu, vremurile de criză materială ne pot
afecta pe multe planuri. Ele pot afecta modul în care
gândim. Ca în orice situaţie, prima schimbare apare la
nivelul gândurilor. În multe ocazii, din cauza crizei,
putem să devenim mai îngrijoraţi, mai zgârciţi, mai
profitori, mai temători, mai egoişti, mai invidioşi…
Sunt persoane care, din cauza vremurilor de criză,
privesc altfel la trecut. Unii ajung să regrete că s-au
căsătorit la o anumită vârstă, cu o anumită persoană,
alţii ajung să regrete un anume mod de viaţă. Pot apărea
şi situaţii în care familiştii regretă numărul copiilor sau
risipele anterioare; alţii, deşi nu regretă trecutul, se
gândesc cu multă îngrijorare spre viitor. Ei ar dori să
cunoască direcţia în care se vor îndrepta lucrurile, ar fi
mulţumiţi dacă ar putea să facă anumite planuri, dar
sunt realişti şi realizează că nu se mai poate acest lucru.
Criza poate afecta relaţiile noastre. Dacă gândirea s-a
schimbat, este normal să se schimbe şi relaţiile. Este
ciudat să spunem, dar criza ne poate slăbi relaţia
noastră cu Dumnezeu. Când relaţia noastră cu
Creatorul este afectată, pierdem în toate domeniile. Pot
apărea disfuncţii şi în relaţiile pe orizontală, şi în
principal în relaţiile cu cei din casa noastră.
În perioade critice, trebuie să ne protejăm relaţia cu
partenerul de viaţă. Vremurile de criză pot aduce mai
multă nemulţumire şi mai multe acuzaţii. Soţii îşi pot
08
Familia • Să nu pretindem că lucrurile se schimbă dacă tot timpul
în perioadă facem aceleaşi lucruri.
• Criza este cea mai binecuvântată situaţie care poate
de criză
apărea peste ţări şi persoane, pentru că ea atrage după sine
progrese.
• Creativitatea se naşte din necesitate, precum şi ziua se
Faptul că am intrat în vremuri de criză este naşte din noapte.
indiscutabil. La fel de adevărat este că nu toţi oamenii • În perioada crizei se nasc invenţiile, descoperirile şi marile
traversează criza în acelaşi fel. Unii familişti trec cu strategii.
bine prin vremuri de criză şi ies biruitori; alţii, din • Cine depăşeşte criza se depăşeşte pe sine însuşi, fără a
neoficială, însă merită citit şi luat în seamă, oricare ar fi autorul.
diferite motive, sunt doborâţi fizic, material şi rămâne depăşit.
spiritual. Sunt bărbaţi sau femei, care, din cauza • Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi
Acest text îi este atribuit lui Albert Einstein, dintr-o sursă
greutăţilor, intră în disperare şi îşi pierd cumpătul, respectă mai mult problemele decât soluţiile.
caracterul, prietenii sau familia. • Adevărata criză este criza incompetenţei.
Din mulţimea aspectelor care pot fi discutate, am ales • Problema individului şi a ţărilor este lenea şi indiferenţa
să ne oprim doar la pericolele pe care le poate implica de a nu găsi soluţii şi ieşiri din astfel de situaţii.
o perioadă de criză, urmând să dezvoltăm subiectul în • Fără criză nu există provocare, fără provocare viaţa este o
numerele următoare când vom vorbi despre rutină, o agonie lentă.
oportunităţi şi decizii în perioade de criză şi vom oferi • Fără criză nu există valoare.
modele de biruitori în contexte-limită. • În perioada crizei înfloreşte ce-i mai bun în fiecare, pentru
că, fără criză, orice vânt este doar o mângâiere.
• Criza poate să fie bună sau rea în acelaşi timp, în funcţie
de modul în care reacţionezi. Dacă doar vorbim despre ea,
o promovăm, iar tăcerea este o exaltare a conformismului.
• În loc să avem aceste atitudini, mai bine să o confruntăm
cu creativitate şi curaj! Să terminăm odată cu singura
criză ameninţătoare: tragedia de a nu dori să luptăm
pentru a o depăşi.
reproşa că nu aduc suficienţi bani în casă sau că sunt
prea risipitori. care, din cauza crizei, trebuie să îşi schimbe locul de asculta, şi dacă vă veţi împotrivi Mie, Mă voi împotrivi
Îngrijorarea, critica şi nemulţumirea pot afecta şi muncă, locuinţa, anturajul, ţara etc. şi Eu vouă cu mânie şi vă voi pedepsi de şapte ori mai mult
relaţiile cu copiii. Probabil vom fi nevoiţi să ajustăm În anumite situaţii, vremurile de criză pot aduce pentru păcatele voastre.” (Levitic 26:23-29)
bugetul la noile condiţii economice, ceea ce ne va pune schimbări şi în domeniul sănătăţii. Unora ne albeşte Scriptura ne spune că au fost oameni, familii şi
într-o situaţie dificilă în relaţia cu copiii. Nu în puţine părul, facem ulcer, devenim stresaţi, îngrijoraţi. Alţii popoare care au greşit în vremuri de criză. Avraam
situaţii pot apărea probleme în relaţiile dintre fraţi, experimentează depresia, îngrijorarea, teama sau alte pleacă cu familia în Egipt, Elimelec pleacă cu familia în
pentru că se simt dezavantajaţi şi nedreptăţiţi unul faţă stări afective neplăcute. Moab, evreii sunt tentaţi să se întoarcă în Egipt, soţia
de altul. Trebuie evitat să le dăm motive care să nască Dacă nu ne încredem în Dumnezeu şi dacă nu ne lui Iov îndeamnă la blestem faţă de Domnul etc. Să nu
gelozie şi să dezamorsăm la timp orice conflict. reaşezăm în Mâna Lui, criza poate determina o ne considerăm de neatins. Vremurile grele aduc ispite
Criza este o perioadă de sensibilitate şi în relaţiile cu schimbare în caracterul nostru, şi aceasta ar fi un de genul: furt, minciună, invidie, lăcomie, sinucideri,
părinţii. Poate din dorinţa de a trece mai uşor peste adevărat dezastru. răzvrătiri împotriva Domnului, muncă prea multă,
greutăţi, tinerii se simt justificaţi să emită pretenţii disperare, relaţii tensionate, divorţuri, regrete… Să nu
financiare părinţilor lor. Presiunea adusă de criza Vremurile de criză presupun pericole, nici puţine şi privim cu superficialitate aceste vremuri, dar nici cu
financiară este amplificată de critica adusă de copii faţă nici mici. Istoria confirmă acest lucru, dar mai disperare.
de modul în care ei îşi gestionează banii. Copiii vor mai important este faptul că Dumnezeu a avertizat asupra Eşti frământat cumva de întrebarea: cum să trec cu
mult, mai repede, iar părinţii vor să fie siguri că trec cu acestui aspect: „Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta bine vremurile de criză? Mulţi îţi vor recomanda:
bine peste perioada de criză. şi dacă vă veţi împotrivi Mie, Mă voi împotrivi şi Eu vouă îngrijorare multă, alergare multă, zgârcenie multă,
Întregul spectru relaţional este pus la încercare: şi vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre. economie multă. Eu îţi recomand ceea ce au
relaţiile cu vecinii, cu prietenii, cu colegii de muncă… Voi face să vină împotriva voastră sabie, care va răzbuna experimentat sfinţii şi ceea ce ne-a recomandat
Dacă nu suntem atenţi, vremurile de criză pot călcarea legământului Meu; şi când vă veţi strânge în Domnul: încredere multă în Dumnezeu. Cei care au
determina o schimbare în conduita noastră. cetăţile voastre, voi trimite ciuma în mijlocul vostru, şi trecut cu bine vremurile de criză au fost aleşii
Din cauza vremurilor de criză se schimbă şi nivelul veţi fi daţi în mâinile vrăjmaşului. Când vă voi trimite Domnului, care, în ascultare de El, au trăit prin
nostru de trai. Acesta va determina felul în care ne lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur credinţă şi nu prin vedere. Prin urmare, felul în care
facem investiţiile, felul în care ne petrecem concediile şi cuptor şi vi se va da pâinea cu cântarul; veţi mânca, dar vom trece vremurile de criză depinde de noi. Domnul
modul în care ne folosim timpul liber. Sunt şi din aceia nu vă veţi sătura. Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi vrea să ne ajute. Să ne lăsăm şi noi ajutaţi!
Viorel Iuga
09

Când femeia se închină,
totul în jur înfloreşte...
1 martie. Ziua Femeii. 8 martie. Ziua Mamei.
Mărţişoare. Flori. Cadouri. Răsfăţată de toată lumea. A
fost luna ta. Ai fost în centrul atenţiei în luna martie. Dar,
de fapt, de ce te-au apreciat toţi în această lună? Care este
valoarea ta ca femeie? Ce te face unică în acest Univers?
Poate nici nu ai avut timp să meditezi la aceasta. Ai
primit toate cadourile, toate aprecierile în grabă. Alergi
toată ziua în stânga, în dreapta. Soţul are nevoie să îl
încurajezi. Pe copii trebuie să îi îngrijeşti. Cei de la birou
nu se pot descurca fără tine. Nu ai timp să te mai gândeşti
la tine. La valoarea ta.
Stop!... A venit timpul să iei o pauză din toată alergarea
zilnică. Opreşte-te şi meditează la viaţa ta.
Eşti casnică? Femeie de carieră? Slujitoare în biserică?
Indiferent cu ce te ocupi, ai nevoie să iei o pauză din când
în când. Te-ai săturat să stai acasă cu copiii 24 de ore din
24? Nu mai vrei să vezi biroul în care trebuie să lucrezi?
Slujeşti în biserică şi câteodată persoanele uită să te
încurajeze sau să-ţi mulţumească pentru ceea ce faci? Am
învăţat o nouă perspectivă asupra muncii. Vreau să ţi-o
împărtăşesc şi ţie. Cu siguranţă te va ajuta!
Ai fost creată să Îl lauzi pe Dumnezeu, să I te închini Lui
cu tot ce ai, cu tot ce însemni tu. Dumnezeu aşteaptă să
petreci timp cu El în fiecare zi. Acest lucru nu este
aleatoriu. Trebuie să îţi faci timp pentru a povesti cu El. El
este singurul care îţi înţelege toate bucuriile, toate
durerile, toate supărările, toate dezamăgirile. Şi
chiar Dumnezeu apreciază atunci când alegem să
ne deschidem sufletul înaintea Lui. David spune
în Psalmul 51:17 „Jertfa plăcută lui Dumnezeu
este un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu
dispreţuieşti o inimă frântă şi mâhnită”. Nu poţi
face lucrurile cu toată inima şi cu toată
bucuria dacă tu eşti
10
supărată şi frustrată. Toţi oamenii au nevoie de o pauză
din când în când. Chiar şi noi, femeile! Aşa am fost create.
Avem nevoie să ne luăm „doza” de a merge mai departe.
Cum poţi să-i ajuţi pe cei de lângă tine dacă inima ta este
goală? Soţul, copiii au nevoie de încurajări, de susţinere,
dar tu trebuie să le primeşti de undeva.
De fiecare dată când mergi înaintea lui Dumnezeu devii
ca nouă. El îţi dă putere. Te ridică din nou. Te încurajează
să mergi mai departe chiar şi atunci când ţi se pare că toate
sunt împotriva ta. Fă-ţi timp pentru Dumnezeu, pentru că
atunci eşti ridicată şi îmbărbătată cel mai mult. Închină-te
Lui în fiecare zi!
Cum să te închini în fiecare zi? Prin tot ce faci te poţi
închina. Gândeşte-te la următoarea afirmaţie. Cum s-ar
schimba sentimentele tale faţă de muncă dacă ai înţelege
că aceasta poate fi închinare? Lumea ar fi schimbată total
dacă toate am spune când plecăm la muncă: „Am plecat la
închinare!”. Dimineaţa te trezeşti să pregăteşti copiii
pentru şcoală, spune-ţi: „Îmi încep închinarea!”. Trebuie
să pleci la lucru, du-te cu o inimă bună, fii pregătită de
închinare! Atunci când slujeşti oamenilor, te poţi închina
cu toată inima. O atitudine ca aceasta schimbă munca pe
care o facem, dar ne schimbă şi pe noi.
Biblia spune: „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca
pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că
veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi
Domnului Hristos.” (2 Corinteni 3:23-24). Traducerea
contemporană în limba engleză a acestui verset este
„Dă tot ce ai. Lucrează din inimă pentru adevăratul
tău Stăpân, Dumnezeu, încrezător că vei primi
salariul întreg împreună cu moştenirea cerească.
Aminteşte-ţi mereu că Stăpânul pe care Îl slujeşti este
Hristos.” Sună bine! Ne încurajează să slujim
indiferent de domeniul în care suntem
implicate.
apreciază. încurajează. plângi. bucură-te. roagă-te!
Linda Dillow, în cartea „Împlineşte-mi sufletul însetat”, spune
că o femeie are succes dacă:
Îşi face munca pentru Domnul, adevăratul ei Angajator;
Roagă-te să ai curajul să influenţezi oamenii la locul de muncă.
Zâmbeşte şi mergi cu inimă în fiecare zi la serviciu. Clienţii tăi
vor aprecia dacă îţi dai interesul pentru ei, dacă eşti amabilă. Vor
Îşi face munca din inimă punând suflet în ceea ce face; vedea că eşti diferită, că faci lucrurile cu o altă
Lucrează nu pentru o răsplată temporară, ci pentru una atitudine. Dar, de fapt, ei nu ştiu că tu te
eternă, care va dura veşnic. închini prin ceea ce faci. Iar tot ceea ce
faci, faci pentru Regele tău. O
Uneori avem tendinţa de a crede că locul nostru de muncă nu perspectivă nouă. Spune în fiecare
este la fel de important ca altul. Poate te gândeşti că un loc de dimineaţă: „Am plecat la închinare!”.
muncă sau o activitate este mai spirituală decât alta. Nu este Apreciază. Încurajează. Plângi.
adevărat! Fiecare activitate este la fel de importantă dacă pui Bucură-te. Roagă-te pentru oamenii
inimă şi o faci ca o închinare pentru Dumnezeu. Dacă aduci din biserica ta. Slujeşte cu toate
înaintea Lui toate sarcinile pe care le ai, acestea vor aduce talentele tale. Nu multă lume are
bucurie altora şi vor fi primite ca închinare. Dumnezeu a creat inimă şi simte să slujească în
toate lucrurile. Pe unele femei le vrea închinătoare când acestea biserică. Uneori este foarte
îngrijesc de copii şi de casă. Pe unele le vrea închinătoare la greu să lucrezi cu
birou, pe altele când slujesc în biserică. Scopul lui Dumnezeu oamenii, dar este cel mai
este de a ne închina Lui. Această închinare ne transformă pe noi. frumos când investeşti în
Dumnezeu poate exista şi fără închinarea noastră, dar noi ei. Poate dura puţin timp
suntem transformate atunci când alegem să ne închinăm. A. W. sau ani de zile până vezi
Tozer a spus: „Noi suntem aici să fim în primul rând închinători oamenii schimbaţi sau
şi doar în al doilea rând lucrători... Munca făcută de un influenţaţi de ceea ce ai făcut tu.
închinător poartă în ea eternitatea.” Dar nu renunţa niciodată la a sluji în
Suntem puse în locul care l-a vrut Dumnezeu pentru noi. biserică. Cred că Dumnezeu te binecuvântează
Fiecare avem puterea de a influenţa societatea şi oamenii din jur. atunci când alegi să slujeşti în biserică şi nu vei
Alegerea este a noastră dacă influenţăm sau ne lăsăm influenţate. duce lipsă de nimic. Am văzut acest lucru în familia
Putem influenţa când alegem să lucrăm sau să slujim cu o mea. Închină-te în fiecare zi!
atitudine de închinătoare. Lumea, cu siguranţă, va observa că Fii gata să te închini cu toate talentele tale, cu toate
facem lucrurile într-un mod diferit. darurile tale. Noi alegem perspectiva din care privim lucrurile.
Copiii şi soţul tău vor aprecia tot ce faci pentru ei. Ca fiică Poţi fi supărată, nemulţumită, frustrată sau poţi fii o
mi-au trebuit 23 de ani să-mi dau seama cât de mult a însemnat închinătoare adevărată.
ca mama să stea acasă să aibă grijă de noi şi să îl susţină pe tata.
Dar apreciez din toată inima ce a făcut mama pentru noi, chiar Poţi influenţa oamenii din jurul tău sau te poţi lăsa influenţată
dacă de multe ori ştiu că nu mai avea răbdare şi putere. Contează de ei. Depinde de tine cum vrei să vezi activităţile tale. Dă
foarte mult, ca mamă, să investeşti în copiii tăi, să petreci timp valoare fiecărui lucru pe care îl faci şi alege să îl faci ca închinare
cu ei. O mamă a cinci copii a spus: „Când ai zece mâini care te pentru Dumnezeu! Fii gata de închinare în fiecare zi!
îmbrăţişează nu-ţi mai trebuie nimic!”. Deci, fii gata de Îţi doresc o viaţă în care să te închini lui Dumnezeu în toate
închinare! domeniile. Iar binecuvântările lui Dumnezeu nu vor întârzia să
apară. Fii o închinătoare adevărată!
Corina Barbu
slujeşte. iubeşte. închină-te. influenţează!
11
aleg să-L cred pe El
acel spaţiu în care poate face
şi vreau să Îi rezerv
mai mult decât limitele imaginaţiei,
înţelepciunii şi puterilor mele.
Opt săptămâni! Atât a mai rămas din momentul în
care scriu acest articol şi până în ziua în care vom face
cale întoarsă în România, după aproape patru ani de
experienţă canadiană. În aceste momente, o mulţime
de întrebări, planuri, strategii, frustrări, îngrijorări îmi
năpădesc mintea. Îmi fură pacea şi bucuria. Mă forţează
să privesc la puterile mele şi la posibilităţile noastre
financiare ca familie şi îmi derulează tot felul de
scenarii, nu tocmai plăcute. Nu e uşor să treci peste
avertizările acelora ce ne compătimesc pentru decizia
noastră de a ne întoarce acasă. Doar e criză!!!
Schimbarea bruscă şi catastrofală a economiei este
preocuparea fiecărui individ în zilele de azi. În fiecare
zi, mass-media ne aduce veşti tot mai rele.
Acesta este contextul în care am aşternut pe hârtie
rândurile de mai jos. Am hotărât să-mi opresc alergarea
nebună a minţii şi să mă odihnesc în Cuvântul lui
Dumnezeu.
Felul în care Dumnezeu S-a îngrijit de copiii Lui
reprezintă o temă importantă atât în Vechiul
Testament, cât şi în Noul Testament. O grijă purtată
chiar şi în momentele în care aceştia şi-au întors inimile
de la El...
Isus le-a spus ucenicilor să aibă încredere că Dumnezeu
Se îngrijeşte de nevoile lor zilnice şi să nu se îngrijoreze.
El i-a învăţat cum să se roage: „Pâinea noastră cea de
toate zilele, dă-ne nouă astăzi.”, ajutându-i astfel să-şi
amintească mereu de mana primită de poporul lui
Dumnezeu în pustie.
Înfruntă viitorul prin credinţă!
12
El le-a mai spus: „De aceea vă spun: «Nu vă îngrijoraţi
de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, sau ce veţi
bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi
îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi
trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la
păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi
nici nu strâng nimic în grânare; şi, totuşi, Tatăl vostru
Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai
de preţ decât ele?»” (Matei 6:25-28). Bineînţeles, Isus
nu i-a învăţat pe ucenici să fie pasivi şi iresponsabili
pentru partea pe care o au ei de făcut. Iar, partea lor era
ca, înainte de toate, să-L caute pe Dumnezeu: „Căutaţi
mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui,
şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei
6:33)
Am remarcat că în acest pasaj din Matei, Isus a spus de
trei ori: „Nu vă îngrijoraţi!” şi doar o singură dată a spus
să căutăm Împărăţia lui Dumnezeu. Probabil ştia că în
greutăţile vieţii vom avea tendinţa de a ne îngrijora de
trei ori mai mult decât de a-L căuta pe Dumnezeu.
Un alt exemplu ce îmi vine în minte este apostolul
Pavel, care a ales să se încreadă în Dumnezeu pentru
toate trebuinţele lui. În scrisoarea către Filipeni, el le
împărtăşeşte experienţele lui: „Ştiu să trăiesc smerit şi
ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am
deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi în lipsă.”
(Filipeni 4:12,13) De multe ori ni se întâmplă să auzim
ultima propoziţie scoasă din contextul ei, însă atunci
când este citit tot pasajul, ne dăm seama de faptul că
Pavel s-a încrezut în Dumnezeu pentru nevoile lui
Toată această situaţie economică nu demonstrează decât
zilnice, atât în vreme de belşug, cât şi în cea de restrişte.
instabilitatea finanţelor în toată lumea. Singurul care
De curând am vizionat o conferinţă susţinută de o
merită să fie crezut este Dumnezeu. El a rămas Acelaşi.
binecunoscută vorbitoare din Statele Unite, Joyce
Atunci când îngrijorările ne bombardează este de mare
Meyer. Mi-a rămas imprimat în minte mesajul ei.
ajutor să ne amintim de acele vremuri din viaţa noastră
Vorbea despre harul lui Dumnezeu. Ea spunea că
în care Dumnezeu Şi-a dovedit credincioşia. Atunci
Dumnezeu nu va permite niciodată să trecem printr-o
când totul părea fără ieşire, El a rezolvat lucrurile într-un
situaţie anume, fără să ne ofere şi abilitatea de a trece
mod la care noi nici nu ne-am gândit. La fel de
prin ea cu bucurie. Harul pe care El ni-l dă este
important este şi ceea ce lăsăm să ne umple inima şi
disponibil în fiecare zi şi pentru fiecare dintre noi. Dacă
mintea. În Cuvânt scrie: „credinţa vine în urma auzirii”.
Dumnezeu îngăduie să trecem printr-o situaţie, în
Ce ascultăm în fiecare zi? Ce facem noi cu credinţa pe
acelaşi moment El ne pune la dispoziţie şi un har
care am primit-o?
special, har care ne ajută să experimentăm pacea şi
Ce facem atunci când auzim despre problemele
bucuria Sa, în ciuda circumstanţelor prin care trecem.
financiare: ne îngrijorăm sau ne încredem în
Este acel gen de har care îi face pe ceilalţi să se uite la
Dumnezeu? Putem să afirmăm cu tărie că El va avea grijă
noi şi să se gândească: „Mă uimeşte faptul că poate avea
de toate nevoile noastre? Putem fi bucuroşi şi
pace şi bucurie într-o astfel de situaţie!” Atitudinea pe
mulţumitori atât în prosperitate, cât şi în vreme de criză?
care noi, în calitate de creştini, o avem în astfel de
Psalmistul a scris: „Cuvintele Domnului sunt cuvinte
vremuri este mai grăitoare decât orice predică.
curate, un argint lămurit în cuptor de pământ şi curăţit
Îmi place să definesc harul ca fiind „puterea lui
de şapte ori.” Putem să credem că Acela, care a fost
Dumnezeu care ne ajută să trecem victorioşi prin acele
capabil să creeze pământul şi să stabilească toate legile
momente ale vieţii, pe care, în mod firesc, nu am fi
după care funcţionează întreg universul, este capabil şi să
capabili să le depăşim cu bine.”
se îngrijească de nevoile noastre?
Economia lui Dumnezeu nu funcţionează după
Aleg să-L cred pe El şi vreau să Îi rezerv acel spaţiu în
principiile după care funcţionează economia lumii, iar
care poate face mai mult decât limitele imaginaţiei,
punctul nostru de reper nu ar trebui să fie nişte reguli
înţelepciunii şi puterilor mele. Sunt vremuri de criză, dar
inventate şi obligate să funcţioneze de către oameni; reguli
Dumnezeu ne va da harul de care avem nevoie ca să
care au eşuat şi care s-au dovedit până la urmă a fi nişte
putem trece mulţumitori prin ele...
manevre murdare pentru satisfacerea lăcomiei şi intereselor
unei anumite categorii de oameni ce s-au crezut dumnezei. Miha Giurgiu
13

toleranţa
virtute
nu este o
Latinii înţelegeau prin
toleranţă capacitatea de „a
suporta”, „a îndura”, „a rezista”.
Sensul cel mai potrivit ar fi: „a suporta în
tăcere”. Toleranţa este atitudinea legitimată
social, o datorie opresivă moral, care nu este
însuşită din convingere sau plăcere; ba mai
mult, te supune unor eforturi peste dispoziţia
uzuală, peste disponibilitatea obişnuită. În
accepţia comună, toleranţa semnifică, în primul
rând, „indulgenţă”, „îngăduinţă”, „răbdare”.
Omenirea a avut nevoie de „Declaraţia
Drepturilor Omului” ca să statornicească dreptul
la opinie, religie, educaţie, muncă… A fost nevoie
de „Legea Drepturilor Civile” şi de acţiunea
militantă a lui Martin Luther King pentru a
elimina atitudinile de rasism şi ură de clasă, în cea
mai democratică şi liberă ţară din lume la data
respectivă (1969).
Oare omul nu este în stare să practice
virtutea, decât ca un act impus, exterior şi
sancţionabil? Intoleranţa este sancţionată
moral şi penal, prin normele sociale şi
prin legislaţia statelor europene.
Dacă avem nevoie de legi care să
ne „oblige” să respectăm, să nu
calomniem, „să nu…”
etc., mai putem
14
avea pretenţia unei conduite
morale?
Conotaţia contemporană a tolerează. Toleranţa lui Cain este o mimare a înţelegerii, o
termenului se distinge de cea latină,
tocmai prin socializarea conceptului, care
trece din sfera privată în cea publică. O
conotaţie acceptată a toleranţei este cea de
clemenţă. Clemenţa este îngăduinţa, iertarea pe
care o dovedeşte cel dintr-o poziţie superioară,
faţă de cel aflat într-o poziţie inferioară.
„Clemenţa aceasta, din care s-a făcut o virtute, se
practică uneori din vanitate, câteodată din lene,
adesea din teamă şi, mai totdeauna, pentru toate
trei la un loc” (La Rochefocauld). Toleranţa este,
astfel, o formă de superioritate.
„Este limpede”, spunea Voltaire, „că orice ins care
persecută un alt om, pe fratele său, pentru că nu
are aceeaşi părere ca a lui, este un monstru”.
Pentru a scăpa de această etichetă socială de
„monstru” intolerant, suntem gata să
practicăm toleranţa. Deci, toleranţa este un
mecanism de eschivare, un mod de a scăpa
de „dinţii fiarei sociale” şi de îmblânzire a
„monstrului contingent”.
Este necesar să facem distincţie
între tolerarea persoanei şi
tolerarea ideilor emise de
respectiva persoană.
între
luptă „pe viaţă şi pe moarte”.
o
Tolerarea persoanei este o normă socială,
nu mă costă nimic, poate doar şifonarea
orgoliului meu prostesc; oricum, toleranţa mă
costă mai puţin decât intoleranţa. Este un calcul
pe care mi-l fac, un calcul meschin şi mercantil, care
devine o înclinaţie maladivă a societăţii postmoderne.
Ipocrizia socială, care a canonizat toleranţa, a devenit şi
ea o normă. Am ajuns să-mi fie ruşine de chipul meu
dacă nu are o mască, atunci când mă privesc în oglinda
comunitară.
Tolerarea celor diferiţi mie, în ceea ce priveşte culoarea
pielii, apartenenţa socială, cariera profesională sau a
persoanelor cu dizabilităţi, este imperativă social, iar eu o
practic în virtutea sloganului prea generos: „armonie în
diversitate”. Toleranţa nu este o practică născută din înclinaţie,
din nativul persoanei; toleranţa nu este practicată din plăcere, ci
din ipocrizie, din neasumarea responsabilităţii sociale. Abel
trăieşte în continuare în lumea lui Cain, dar acum, Cain nu mai
poate să lovească pe la spate. I s-a spus să tolereze, şi asta face:
simulare a acceptării, o mască a agreării lui Abel. Abel există în
lumea lui Cain, dar el trăieşte ca un neobservat, ca un rebut,
într-o lume a indiferenţei, care este cinică atunci când simulează
toleranţa.
Cea mai întâlnită formă de toleranţă este ignoranţa. Având
impresia că „n-am ştiut”, micşorează responsabilitatea morală a
omului faţă de om. Neştiinţa micşorează, dar nu şterge vina.
Ignorantul este vinovat de însuşi ignoranţa sa. Sloganul unei
campanii, „ignoranţa te face complice”, este foarte inspirat.
Tolerarea ideilor diferite de ale mele este o formă de
slăbiciune. Pentru că mă iubesc atât de mult, doresc ca toţi
să gândească asemenea mie, dar pentru că nu pot să fac
nimic în direcţia alinierii gândirii celorlalţi la ideile mele,
atunci tolerez. Deci, toleranţa este o atitudine născută
dintr-un sentiment de neputinţă. Toleranţa nu este o
virtute, ci este mascarea unui faliment personal. În
acest context, este vorba de o competiţie de idei,
de concepţii, de ideologii, de mentalităţi.
Doresc să influenţez, să îmi pun amprenta
pe gândirea celorlalţi, iar acest lucru
implică intoleranţa faţă de alte
concepţii.
Nu este vorba de o
confruntare de
Articolul face parte din cartea de eseuri Îndrăzneşte să visezi, Editura Metanoia, Timişoara, 2007.
idei se dă
persoane, ci de o confruntare de idei.
Problema celor mai mulţi este că nu pot să
facă o disociere între concepţie şi persoana care
o susţine. Gândirea că individul este ideea, este
falsă. E adevărat că ceea ce gândesc mă reprezintă,
dar, dacă nu îţi convine, nu trebuie să arunci cu
pietre în mine sau să îmi pui un căluş în gură, ci să mă
convingi că ideea mea merită abandonată în favoarea
ideii tale. Voi renunţa bucuros la „binele” meu pentru
„binele” tău, dar niciodată nu-mi voi părăsi „binele” meu
numai pentru că ţie ţi se pare amar, şi nu eşti capabil să îmi
oferi ceva mai bun în schimb.
Ne iubim foarte mult ideile. Orice idee care poartă
amprenta noastră este însoţită de un fond afectiv foarte
puternic. Oamenii nu îşi dau viaţa pentru o cauză, cât pentru
ideile lor. Noi suntem identificaţi cu ideile noastre şi ne place să
fie remarcate de cineva, în aşa fel încât să ni se pună în valoare
ideile, gândirea. Cea mai frumoasă muzică este muzica născută
din rezonanţa ideilor noastre: postulatele lui Euclid
(euclidianism), teoria augustiniană (augustinianism), gândirea
lui Toma d’Aquino (tomism). Acest ism este „mirosul” pe care
vrem să-l recunoaştem în discuţiile celorlalţi despre noi. Ism-ul
nostru: iată ce iubim, iată ce construim!
Ca să-mi construiesc propriul meu ism, trebuie să eclipsez alte
ism-uri. Ism-ul meu se află în competiţie cu alte ism-uri, pe care
nu am voie să le tolerez, dacă vreau ca ism-ul meu să
supravieţuiască; pentru că despre asta este vorba: de
supravieţuirea ideilor, nu de existenţa lor. Ism-ul meu va fi cu
atât mai valoros cu cât este mai proeminent, cu cât umbreşte
sau aruncă în întuneric alte ism-uri.
Între idei se dă o luptă „pe viaţă şi pe moarte”. Ideile nu
trăiesc în virtutea existenţei autorului. Ideea are existenţă
autonomă, dar, pentru a-i conferi independenţa şi
vigurozitatea necesară, trebuie să-i creez un cadru şi
să-i câştig un teren. Ideea este emisă şi nu-mi mai
aparţine. Este discutată, contestată, şi uneori
apreciată. Îşi caută independenţa, eu o leg de
mine şi de numele meu. Ideea mea vreau să
fie ism-ul meu.
Dacă toleranţa nu este o virtute, ci o
neputinţă, de ce să facem o virtute
dintr-un faliment?
Valentin Dedu
15
 Sondaj:
După sondajul realizat de Barna Group, mai puţin de 1% dintre
americani au o perspectivă biblică asupra vieţii în timp ce, din
tinerii evrei cu vârsta cuprinsă între 18 şi 23 ani, doar 0,5%
afirmă o astfel de perspectivă.
Perspectiva biblică, aşa cum o defineşte studiul realizat de Barna
Group, reprezintă credinţa în următoarele lucruri: existenţa unui
adevăr moral absolut, Biblia este complet adevărată în ceea ce
priveşte principiile pe care le învaţă, Satan este o persoană şi o
forţă reală şi nu doar un simbol, o persoană nu poate ajunge în cer
doar prin faptele lui bune, Isus Hristos a trăit o viaţă fără păcat pe
pământ, Dumnezeu este atotştiutor, El este Creatorul pământului
şi El susţine regulile din univers.
În sondaj s-au considerat persoane cu perspectivă biblică doar
acelea care au crezut în toate cele menţionate mai sus. George
Barna, cel care a realizat acest studiu, a menţionat faptul că în ziua
de azi nu mai este o prioritate pentru părinţi să-şi înveţe şi să-şi
ghideze copiii în a avea o astfel de perspectivă. „Una dintre
provocările cu care se confruntă părinţii”, afirmă el, „este aceea că
nu poţi să dai ceea ce nu ai, iar majoritatea dintre ei nu posedă o
astfel de perspectivă biblică.”
Studiul scoate în evidenţă faptul că 9% din populaţia adultă
americană are un astfel de crez, procent considerabil mai mare decât
cel din populaţia mozaică. Dintre creştinii „născuţi din nou”, doar
19% au o astfel de perspectivă. Un „creştin născut din nou”
reprezintă acea persoană care a încheiat un legământ personal cu Isus
Hristos, care crede că El este important în viaţa ei şi că va ajunge
în cer fiindcă şi-a mărturisit păcatele şi L-a acceptat pe Isus ca
Mântuitor personal.
Una dintre problemele cu care se confruntă persoa-
nele adulte americane, dar şi creştinii născuţi din
nou, este aceea că le este greu să creadă într-un
adevăr moral absolut ce nu
poate fi afectat de
circumstanţe.
Sursa: The Christian Post
http://www.christianpost.com/Society/Polls_repo
rts/2009/03/survey-less-than-1-percent-of-young
-adults-hold-biblical-worldview-10/index.html
Traducere: Miha Giurgiu
16
Mai puţin de un procent
dintre tinerii americani au o
Pastorii
sar în ajutorul
perspectivă biblică despre
lume şi viaţă
Doar o treime dintre adulţi (34%) cred în acest adevăr absolut.
O altă problemă pentru americani o reprezintă credinţa că Satan
este o forţă reală. Doar 27% dintre ei cred acest lucru, iar, dintre
enoriaşilor
creştinii născuţi din nou, doar 40%.
De asemenea, doar 28% dintre populaţia adultă şi 47% dintre
creştinii născuţi din nou cred că este imposibil să ajungi în cer
doar printr-un comportament frumos. Totuşi, o mare diferenţă
iese la iveală între cele două eşantioane, când vine vorba despre
faptul că Isus Hristos a trăit o viaţă fără păcat pe pământ: 40%
dintre adulţi şi 62% dintre creştini.
George Barna comentează: „Există mai multe chestiuni pe care
trebuie să le luăm în considerare. Prima este aceea că majoritatea
americanilor afirmă că sunt creştini şi că ştiu ce este scris în
Biblie, însă doar unul din 10 dovedeşte acest lucru prin acţiunile
lui.”
În timpul studiului s-au ridicat întrebări şi despre influenţa pe
care o poate avea în educaţia creştină locul de muncă într-o
biserică, şcoală sau alte organizaţii relaţionate cu acestea.
Concluzia studiului a fost că în ultimii 13 ani nu au avut loc
schimbări în ceea ce priveşte procentajul populaţiei care are o
perspectivă biblică asupra vieţii. În 1995, de exemplu, 7% Alte rezultate:
dintre adulţii americani o aveau, şi 5% în 2008. Chiar şi în 19% dintre pastori cred că enoriaşii lor îşi caută
dreptul creştinilor născuţi din nou, valorile soluţii financiare în biserică;
rămân aceleaşi: în 1995 47% dintre pastori cred că enoriaşii lor îşi caută
18%, în 2000 22%,
soluţii de la alte surse;
21% în 2005 şi
19% în 2008. 67% dintre pastori sunt deschişi să vorbească şi să
înveţe pe acest subiect;
48% dintre pastori au afirmat că bisericile lor
Datorită situaţiei de criză cu care se confruntă Statele sunt implicate în donaţii şi proiecte de
Unite ale Americii, pastorii se orientează tot mai mult construcţii;
pe învăţarea enoriaşilor despre modul în care să-şi 32% au spus că membrii bisericilor lor sunt
cheltuiască banii şi să-şi reducă datoriile. Deşi în 2006 exemple de dărnicie;
datoria Americii se ridica la 1,2 trilioane de dolari 24% dintre pastori au afirmat că acest subiect se
(după McConnell - director asociat Life Way discută şi se studiază în bisericile lor;
Research), totuşi, există pastori care nu cred şi nu vor să 18% au predicat despre aceste soluţii de ordin
recunoască faptul că biserica lor s-ar putea confrunta cu financiar. Printre resursele la care apelează biseri-
probleme financiare. cile în studiul acestor probleme, se numără mate-
Un sondaj realizat de Life Way Research pe un eşantion rialele: de la Crown Financial Ministries (folosite
de 3500 de pastori, în perioada noiembrie-decembrie de 14%), Davey Ramsey (13%), Larry Burkett
2007, a condus la următoarea concluzie: 65% dintre (9%), Empowering Kigdom Growth (6%) şi
pastori au vorbit despre probleme şi metode financiare altele.
în bisericile lor, iar 15% nu au vorbit despre ele deloc.
Sursa: Christian Post
http://christianpost.com/church/Polls_reports/2009/01/study-
churches-up-financial-stewardship-activities-to-meet-membe
rs-needs-08/index.html
Traducere: Miha Giurgiu
17

Ştiţi cine-mi dă dreptul să spun asta? Lucrarea lui Hristos de la
cruce! Astfel, identitatea mea decurge din ceea ce am primit de la
El. Nu, nu mi-am permis să scriu despre „chestiuni teologice” care
sunt implicate de această temă. Despre identitatea mea în Hristos
sunt multe lucrări de specialitate, autorii lor fiind consacraţi deja.
Cine sunt eu? Cine eşti tu? Aş putea enumera numele, profesia,
naţionalitatea, apartenenţa confesională, greutatea, înălţimea, însă
toate acestea nu reprezintă identitatea mea. Cine sunt eu, de fapt,
e cu mult mai mult decât ceea ce se vede în afară.
Petreceţi timp studiind persoanele din jurul vostru. Veţi fi uimite
de observaţiile pe care le puteţi face atunci când acordaţi mai
multă atenţie şi sensibilitate. Noi, în calitate de femei, suntem
mereu înconjurate de alte femei, şi uneori nu reuşim să percepem
tot ceea ce este transmis. Adesea, ceea ce arătăm lumii este doar o
falsă faţadă ce intenţionează să ascundă ceea ce suntem în realitate.
Uneori, noi tăinuim secrete dureroase ale identităţii noastre.
Tindem, de asemenea, să ne identificăm pe noi înşine şi pe ceilalţi,
înainte de toate, prin felul în care
arătăm sau prin ceea ce
facem.
Însă,
„identitatea
ta este
18
Cine eşti tu în Hristos:
Sunt ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
(Coloseni 3:3)
Viaţa mea reală este în cer cu Hristos.
Sunt aleasă de Dumnezeu, sfinţită şi nespus de iubită
(Coloseni 3:12; 1 Tesaloniceni 1:4),
Sunt una
pentru că El are o profundă iubire şi grijă pentru mine.
Sunt născută din Dumnezeu, iar diavolul nu se poate atinge
de mine. (1 Ioan 5:18) Hristos mă ţine în siguranţă.
din pietrele vii Unde altundeva ai putea fi astfel?
Sunt lumina lumii (Matei 5:14), o cetate aşezată pe munte,
care străluceşte în noapte ca toţi să o poată vedea.
imaginea fiinţei tale văzută prin ochii lui Dumnezeu”. Ce
descoperire! Deci, El mă vede altfel, altfel decât mă văd oamenii!
Este normal. Noi, oamenii, suntem subiectivi, vedem faţada,
ale lui Dumnezeu... Sunt duşman al diavolului. Stau neclintită când el mă atacă!
(1 Petru 5:8) Fii atentă la atacurile lui!
exteriorul, însă Creatorul, Cel care ne ştie fiecare adânc al fiinţei Sunt cetăţeană a cerului. (Filipeni 3:20, Efeseni 2:6)
noastre, ne vede total, atât interiorul cât şi exteriorul.
Psalmul 139:15 îmi spune mie: „Tu mă cunoşti şi pe dinăuntru şi Sunt opera lui Dumnezeu, lucrarea mâinilor Sale, născută
pe dinafară, ştii fiecare os din trupul meu, ştii exact cum am fost din nou în Hristos pentru a face fapte rânduite de El.
făcut, bucăţică cu bucăţică – cum am fost modelat din nimic în (Efeseni 2:10) El m-a făcut ceea ce sunt.
ceva“.* Sunt străină şi călătoare în această lume în care trăiesc temporar.
Într-o perioadă recentă a vieţii mele am descoperit adevărata mea (1 Petru 2:11)
Acum, cum te consideri tu? Poate
identitate, cea care nu depinde de daruri, talente, inteligenţă sau Sunt prietena lui Hristos. (Ioan 15:15) Mi-a dat valoare, mă
frecventezi o biserică de mulţi ani,
de ceea ce cred oamenii despre mine, ci de faptul că ştiu cine sunt! tratează cu preţiozitate.
participi la grupuri de femei,
De ce e importantă identitatea? Pentru că noi trăim conform
programe bisericeşti, slujeşti în Sunt una din pietrele vii ale lui Dumnezeu, zidită în Hristos
percepţiei noastre de sine. În cartea Dobândirea unei inimi înţelepte
dreapta şi în stânga, „acolo unde e ca o casă duhovnicească. (1 Petru 2:5) Eu am locul meu în
citesc: „De exemplu, dacă tu consideri că nu poţi fi iubită, vei face
nevoie de mine“, grupuri de casa Sa.
totul pentru a-i împiedica pe ceilalţi să te iubească. Dacă te
rugăciune… însă nu te simţi
consideri un eşec total, nu-ţi vei asuma riscul unui pas în afara Sunt o făptură nouă. (2 Corinteni 5:17)
eliberată de etichete, nu ştii cine eşti
«zonei tale de siguranţă» şi nu vei încerca nimic nou. Dacă te
în Hristos! Am pentru tine câteva
consideri mereu vinovată, nu vei crede niciodată că păcatele îţi Sunt sarea pământului (Matei 5:13).
afirmaţii care, cu siguranţă, te vor
sunt iertate şi uitate, că poţi s-o iei de la început. Noi toate Eu rezist descompunerilor morale.
ajuta. Citeşte-le de cât mai multe
trăim conform imaginii noastre de sine. Nimeni nu poate
ori, zilnic dacă este nevoie. Sunt un Templu al Duhului Sfânt în care locuieşte
acţiona în contradicţie cu ceea ce crede
Topeşte-le în conştiinţa ta, Dumnezeu. (1 Corinteni 3:16) Reşedinţa personală a
despre sine însăşi.“ ** Aşa că trebuie să
rosteşte-le, împărtăşeşte-le şi altor Duhului Sfânt este în trupul meu. Oare cum ar trebui să
trăim conform realităţii.
femei, încurajează-te prin ele şi… mă raportez la gânduri, dorinţe, fapte?
Vedeţi, eu, în calitate de creştină, ar trebui să am
capul sus!
resurse din afara mea pentru a trăi viaţa pe care o Sunt fiica lui Dumnezeu. (Ioan 1:12)
Câteva prietene au acceptat un „joc”
doreşte El de la mine. Care sunt resursele mele?
al identităţii. Am scris afirmaţiile pe Sunt împăcată cu Dumnezeu şi sunt un ambasador al
Ioan 8:32 mă ajută: „Veţi cunoaşte adevărul şi
un cartonaş, le-am dat să le citească împăcării. (2 Corinteni 5:18, 19)
Adevărul vă va elibera.” Resursa mea este
cu voce tare în biserică şi le-am
Adevărul - Isus Hristos - care mă ajută să înţeleg Sunt moştenitoare împreună cu Hristos (Romani
rugat să le personalizeze, să le
cine sunt eu! Doar atunci când cunosc realitatea 8:17).
identifice cu fiinţa lor.
despre mine sunt cu adevărat eliberată. Eliberată de
ce? De minciuna duşmanului sufletului meu care
profită de înfrângerile mele, adâncindu-mi
sentimentul de vinovăţie şi descurajare. Diavolul mă Ştiu că ai auzit aceste afirmaţii despre identitatea ta în Hristos, dar
face să cred că nu mă voi putea schimba niciodată, îţi propun să îţi alegi o afirmaţie care ţi se potriveşte, şi fă din ea o
că nu voi fi iubită niciodată, că sunt un eşec declaraţie specifică pentru viaţa ta. Pune numele tău în acea
total… Adaugă ce ai crezut despre tine până în declaraţie şi spune-ţi-o în fiecare zi. Atunci când vei fi confruntată
acest moment. cu minciunile diavolului că nu-i nimic de capul tău, că nu poţi fi
De ce apar aceste sentimente de inadecvare? şi tu ca acea persoană, că nu te simţi iubită, înţeleasă, importantă,
Pentru că noi nu ne cunoaştem adevărata frumoasă, talentată…, aminteşte-ţi mereu cine eşti şi ce ai
identitate în Hristos. Lucrarea Lui de dobândit în calitate de fiică a lui Dumnezeu.
transformare a păcătoşilor în sfinţi este cea mai În orice moment al vieţii tale, Adevărul trebuie să rămână relevant,
mare realizare de pe acest pământ. doar Acesta te va elibera de tot ce lumea ţi-a transmis până acum.
Cine sunt eu? Sunt fiica Lui!
Elvira Lupăştean
*Traducere liberă din limba engleză după Versiunea The Messenger Bible.
**Developing a Discerning Heart. (1997, 2004) Colorado Springs: BEE International. Traducere în limba română de Andreea Luncan,
Dobândirea unei inimi înţelepte. (2003). Cluj: Fundaţia EBE România. p. 24.
19
 nu am timp...
Un copil mi s-a născut acum câteva zile.
A venit pe lume într-un moment aglomerat al vieţii mele.
Aveam termene-limită, afaceri pe rol şi proiecte de gestionat...
A învăţat să meargă pe când eram plecat.
A învăţat să vorbească înainte ca noi să ne dăm seama.
Şi în timp ce creştea mi-a spus:
„Voi fi ca tine, tată...!” „Voi fi ca tine...!”

„Când vii acasă, tată?”

„Nu ştiu când ajung, dar vom sta împreună atunci! Da, vom avea
un timp extraordinar!”

M-am pensionat de mult şi fiul meu s-a mutat departe.

L-am sunat acum câteva zile. Sursa:
Autor Henry Chapin,
I-am spus: „Aş vrea să te văd, dacă nu te superi!” compozitor, în Edwin
„Mi-ar plăcea, tată, dar acum nu am timp! Noul meu serviciu mă Louis Cole, Maximed
solicită mult, iar copiii au gripă. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu Manhood (Adevărata
tine, tată! Ne mai auzim!” bărbăţie), Editura
Când am închis telefonul, mi-am dat seama că a crescut exact ca Metanoia, Timişoara,
mine. Fiul meu era exact ca mine! 2002, p. 63

Tată, tu nu ştii, dar eu mă uit la tine.

Mă uit la lucrurile pe care tu le faci.
Mă uit la felul în care te porţi cu oamenii, la felul
în care mă tratezi pe mine, pe mama şi pe sora mea.
Felul în care tu îţi trăieşti viaţa are un impact
puternic asupra mea.
Atunci când va veni vremea să-mi aleg o carieră şi
va trebui să-mi întreţin familia, îmi voi aminti cum
ai muncit tu, tată.
Felul în care îţi petreci timpul cu mine, chiar dacă
sunt lucruri neînsemnate, îmi dă un sentiment de
siguranţă.
Când vor fi momente de confuzie în viaţa mea şi
nu voi şti ce să fac, îmi voi aduce aminte că tu ai

Tată, tu eşti
fost corect, deşi ai fi putut să ocoleşti dreptatea.
Mă uit cum faci toate lucrurile şi aşa le fac şi eu.
Te rog să nu-ţi fie frică să-mi arăţi eşecurile şi
greşelile tale. Eu învăţ din ele.
Tata, mă auzi? Mă uit la tine!

modelul
Mă uit să văd dacă chiar crezi cu adevărat şi mă uit
la ce spui despre Dumnezeu.
Am nevoie de ajutor! Arată-mi calea!
Arată-mi cum să fac binele, chiar dacă mai şovăi.
Mă uit la tine, tată, în fiecare zi!
Tu mă înveţi cum să trăiesc, fie că eşti conştient de

meu...
asta sau nu...

20
Biblia NTR - Noua traducere în limba română
Pagini: 1620
Format: 13 x 19,5 cm
Preţ: 27 lei – copertă din carton
52 lei – copertă din piele
NTR (Noua traducere a Bibliei în limba română) este o traducere complet nouă a Bibliei,
la care a contribuit o echipă formată din mai mult de unsprezece teologi timp de aproape
un deceniu, aceştia traducând direct din cele mai bune texte ebraice, greceşti şi aramaice
aflate la dispoziţia erudiţilor în prezent.
Biblia de faţă conţine aproape 6.000 de note explicative, care au rolul de a ajuta cititorul
să înţeleagă mai bine atât textul original cu expresivitatea sa aparte, cât şi contextul în
care acesta a fost formulat.
Un instrument de informare şi studiu adaptat cerinţelor omului secolului XXI.
Un text potrivit pentru uzul eclesiastic şi personal deopotrivă.
Nouă alternativă oferită atât celui implicat în slujirea creştină, cât şi cititorului de rând.

Prima mea Biblie cu ilustraţii

Pagini: 254
Format: 12,5 x 17,5 cm
Coperta: Carton gros
Preţ: 10 lei
Ediţie bilingvă română-engleză. (disponibilă şi doar cu textul în limba română)
Copiii de toate vârstele sunt mândri să aibă o Biblie a lor. Prima mea Biblie cu ilustraţii
conţine 125 dintre cele mai îndrăgite povestiri biblice, repovestite prin cuvinte simple de
către Kenneth N. Taylor şi ilustrate de Richard şi Frances Hook. Acum, copiii pot să ia la
biserică Biblia lor personală şi s-o citească
şi acasă.
Chiar şi preşcolarii se vor bucura de ilustraţii, iar începătorii vor vedea cât de uşor este
stilul în care este scrisă.

Femeile Îl întâlnesc pe Dumnezeu

Pagini: 700
Format: 15,5 x 21,9 cm
Coperta: Carton gros
Preţ: 20 lei

Acest Nou Testament cu meditaţii doreşte să se adreseze femeilor în cele mai diverse situaţii de viaţă:
mame tinere, care tânjesc după un moment de respiro în cotidianul zgomotos,
femei care sunt solicitate felurit de viaţa profesională,
femei singure, care trebuie să facă faţă multelor decizii mici şi mari din viaţa de zi cu zi,
femei în floarea vârstei, care vor să dea o nouă înfăţişare vieţii lor,
femei care privesc în urmă la o viaţă împlinită, căutând mângâiere şi speranţă în vârsta înaintată la
care au ajuns.

În fiecare săptămână a anului, de luni până vineri, se propune citirea unui capitol din Noul Testament.
Scurta meditaţie ce însoţeşte zilnic textul biblic îndeamnă la aprofundarea credinţei şi la aplicarea ei în
viaţă. Fiecare săptămână se încheie cu o meditaţie ce are în vedere textul citit de luni până vineri.
Au participat cu meditaţii femei aflate în cele mai variate etape ale vieţii lor. Printre autoare se numără
Mia Bartoş, Joni Eareckson Tada, Ruth Bell Graham, Aurica Leontiuc, Anne Graham Lotz, Elisabeth
Mittelstadt, Jeni Roşian, Ingrid Trobisch, Elisabeta Ţon şi multe altele. Ele toate ne împărtăşesc din
experienţele lor legate de Cuvântul lui Dumnezeu, în dorinţa de a ne fi de ajutor în găsirea răspunsurilor
la numeroasele întrebări pe care ni le ridică viaţa. DETALII ŞI COMENZI
În lumea noastră de azi, când binele şi răul par a fi adesea atât de greu de distins unul de altul, tânjim cu IBS (International Bible Society)
toţii după călăuzirea divină, care să ne lumineze mintea. Căutăm nesiguri adevărul în jungla de păreri,
www.ntr.ro
de veşti şi de informaţii ce ne copleşesc parcă cu zvonurile lor necontenite, solicitându-ne necondiţionat
atenţia. În aceste condiţii, Cuvântul lui Dumnezeu este singura certitudine şi singura lumină pe cărarea www.credomusic.ro
vieţii noastre. Dacă îi ascultăm glasul, nu vom rătăci niciodată pe cale. Meditaţiile din această Biblie
special destinată femeilor sunt aidoma unui buchet de flori multicolore. Femeile care îşi împărtăşesc aici Adresa: OP 1, CP 55, 300024, Timişoara
gândurile, abordează probleme practice, cu care se confruntă zi de zi în societate şi în Biserică. Prin aceasta Telefon: 0356 102774
devine o „Biblie pe care să pui mâna” în orice împrejurare din viaţă. E-mail: office@credomusic.ro