Anul I Nr.

1 Iunie 2006

Pericolul pornografiei
Conferinţa

Noi ne-a m trimis p ã ri n ţi i la co n fe ri n ţã ...

2-4 iunie 2006

Băile Felix
Conferenţiari:
>>> Viorel Iuga
>>> Cusman Cionca
 E
Voia lui Dumnezeu D
I
T
în
FAMILIE
Încă un pas… O
R
I
A
L

Conferinţa „Voia lui Dumnezeu în familie” s-a născut din nevoia

Scop evidentă de învăţătură biblică pe teme despre viaţa de familie. Au
trecut deja unsprezece ani de la prima conferinţă, acum suntem la
ediţia a XVII-a, şi în tot acest timp, acestea şi-au dovedit eficienţa. Am
constatat acest lucru în viaţa multor familii în care schimbarea este
evidentă.
Îmbunãtãţirea relaţiilor de familie Revista „Voia lui Dumnezeu în familie” se vrea a fi un
instrument care să însoţească conferinţa de familie şi să statueze într-
prin publicarea de materiale practice o formă publicată învăţăturile biblice pe care le împărtăşim în materie
şi prin promovarea principiilor de familie. Lumea în care trăim este o lume în care domneşte
biblice de viaţã creştinã! relativismul, materialismul, individualismul, senzualismul, dar şi
sentimentul că lucrurile au scăpat de sub control. Într-un asemenea
mediu este foarte uşor să trăieşti sentimentul neputinţei: „Când se
surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?“ (Psalmul 11:3)
Echipa de redacţie Această revistă este o dovadă a faptului că nu renunţăm la luptă şi, cu
entuziasm, continuăm să promovăm binele. Evidenţa răului este
Preşedinte C. C. Metanoia:
posibilă doar prin absenţa binelui.
Cusman CIONCA
Ne dorim ca această revistă să fie un reper în lumea creştină
românească, un instrument care să ghideze viaţa de familie prin
Redactor şef:
promovarea principiilor Scripturii într-o manieră relevantă şi specifică.
Valentin DEDU
Pentru acest lucru, desigur, este nevoie de dezvoltarea unei echipe
competente şi serioase, dar şi de bani. Ne declarăm deschiderea să
Secretar de redacţie:
colaborăm cu toţi cei care au pe inimă să fie parte la viziunea noastră.
Lavinia CREAC
Revista „Voia lui Dumnezeu în familie” este şi va rămâne o
revistă deschisă, vom evita tendinţa de a face din această publicaţie
Foto:
feuda vreunui grup de interese, şi nu o vom lăsa să fie tributară
Liviu IVAŞCU
anumitor concepţii indiferent de proeminenţa lor. În revistă vor apărea
articole semnate de nume cunoscute, dar şi de nume care nu au o
Colaboratori:
prea mare rezonanţă, însă vom promova calitatea şi competenţa. În
Corina CIONCA
acelaşi timp, asemenea conferinţei „Voia lui Dumnezeu în familie”,
Corina DEDU
această revistă se vrea o publicaţie făcută de români pentru români.
Elvira LUPÃŞTEAN
Nu renunţăm total la traduceri, însă spaţiul lor va fi limitat. Dorinţa
Livia LUNGU
noastră este să ne adresăm românilor într-un mod specific, în
Raul CIONCA
lumina Scripturii şi sensibili la nevoile evidente şi concrete ale
familiei.
Corectura:
Suntem receptivi la sugestii şi aşteptăm e-mail-urile voastre pe
Ramona ARDELEAN
adresa editura@metanoiaorg.ro.
Valentin Dedu
Design:
Valentin DEDU SUMAR
Contact:
CENTRUL CREŞTIN METANOIA

Adresa pentru corespondenţã: O slujire contagioasă 4

C.P. 1113 O.P.8, Cod 300890, Timisoara, Romania
„Am văzut…” 7
Adresa bisericii Metanoia şi sediul C.C. Metanoia:
Calea Torontalului, Nr. 61, Timisoara, Romania
Mediul familial şi dezvoltarea bunei-cuviinţe
Telefon: 8
004 0256 472989
P e r i c o l u l p o r n o g r a f i e i
Comunicare web:
editura@metanoiaorg.ro
10
www.metanoiaorg.ro
centrul crestin Inima unei femei 13
Voia lui Dumnezeu în familie
ISSN 1842 - 1385 metanoia Învaţă să spui „Mulţumesc!” 17
timisoara 3

Cusman Cionca
! S-a născut în anul 1961, în
satul Igriş - judeţul Timiş, fiind al
şaptelea copil dintr-o familie de
credincioş.i
! La vârsta de 17 ani s-a botezat
în biserica Filadelfia, din
Timişoara, în aceeaşi zi cu Cheţi.
! În 1984 s-a căsătorit cu Cheţi,
al cincilea copil dintr-o familie de
credincioşi din satul Mănăstire,
judeţul Timiş.
! Au trei copii (Corina, 21 de ani;
Cosmin, 18 ani; Emy, 16 ani).
! În 1991, Cusman s-a dedicat
lucrării de slujire, părăsind
profesia de inspector sanitar
uman.
! În 1993, s-a înscris la Institutul
Teologic Penticostal, pe care l-a
absolvit în 1998.
! În 1992, a plantat biserica
Exodus, din Timişoara.
! Pentru a-şi împlini viziunea
unei biserici contemporane în care
oamenii să fie păstoriţi, în 1998,
împreună cu un grup de familii şi
tineri dinamici şi entuziaşti, a
deschis biserica Metanoia, pe
care o păstoreşte în prezent.
Cusman şi Cheţi
alãturi de Valer Brîncovan
Interviu cu Cheţi şi Cusman Cionca
Cum aţi ajuns să slujiţi în modul în
care o faceţi?
Şi noi am fost slujiţi de alţii, iar slujirea
acelor oameni a fost un model pe care
noi l-am dus mai departe. Au fost oameni
care ne-au pus pe picioare, ne-au dat
credibilitate şi au investit în noi. Primul
nume care îmi vine în minte este Valer
Brîncovan.
Valer Brîncovan a fost un om care a
deschis drumuri noi, pe care alţii au
mers mult mai uşor. El ne-a pus
Scriptura în mână, el ne-a învăţat să
fim scriptocentrici. Avea un mod natural
de a învăţa adevărul. Cornel Craşovan,
Cornel Marincu, Tinu şi Mircea
Leontiuc,
Partenie
Cionca,
Gelu „Am rămas duşmanul
Murariu şi
alţi oameni declarat al minciunii,
deosebiţi ai
Filadelfiei laşităţii şi, mai ales, am
au format
mediul în urât trădarea.”
care noi
ne-am Cusman
dezvoltat
spiritual.
Mediul din biserica Filadelfia din
Timişoara, păstorită de Constantin
Leontiuc, a oferit, de asemenea, cadrul
potrivit pentru o creştere spirituală.
Pentru noi, cuvintele citite la nuntă de
Mircea Leontiuc au sunat ca o profeţie
care ne-a urmărit de atunci: „Voi sunteţi o
privelişte pentru îngeri, lume şi oameni”
(1 Corinteni 4:9b). Asta am şi încercat să
fim o privelişte. Şi am reuşit.
Cum aţi conştientizat nevoia unei
lucrări specifice pentru familie?
În familia noastră, după şapte ani de
căsnicie, în 1990 am realizat că avem
multe de învăţat. Ne certam de la tot felul
de nimicuri. După '90, am cumpărat
toate cărţile care erau atunci pe piaţă
despre familie. Mi-aduc aminte că, într-o
seară, în biserica Exodus, am spus într-o
predică: „M-am certat cu Cheţi, dar fiţi
liniştiţi că am rezolvat conflictul.” După
aceea, o prietenă bună de-a noastră a
venit la mine şi mi-a spus: „Cusmănuţ, tu
ai mai auzit pe vreun păstor să spună că
se ceartă cu nevasta?” „Nu, nu am auzit,
dar bănuiesc că toţi au mici neînţelegeri.”
Deschiderea şi transparenţa noastră ne-
au dat credit. Noi am recunoscut că avem
dificultăţi în comunicare şi oamenii au văzut
că suntem la fel ca ei, astfel au căpătat
încredere, ne-au considerat prietenii lor şi
s-au deschis cu problemele lor.
Am analizat ce se predica în primii ani de
după '90 în biserici şi mi-am dat seama că
nu se vorbea aproape deloc despre familie,
poate doar la nunţi, dar şi atunci, în
contextul unei ceremonii, învăţătura era
superficială. Având în minte această
nevoie, am început un studiu biblic cu
câteva familii din biserica Exodus. Pentru
încheierea acelui curs, ne-am gândit să
facem o ieşire şi, timp de două zile, să
discutăm eficienţa învăţăturii pe care am
parcurs-o.
În acel sfârşit de
săptămână, am
înţeles câteva
lucruri:
1. Marele impact pe
care îl are
învăţătura specifică
despre familii.
2. Învăţătura
creştină trebuie
specializată pentru
a răspunde nevoilor
specifice.
3. Ieşirile unei familii din cadrul obişnuit,
pentru un timp petrecut împreună şi asistaţi
de învăţătura biblică, sunt o metodă prin
care acesta devine sensibilã la învăţătura
Scripturii specifică, fiind deschisã la
schimbare.
4. Această slujire pentru familii trebuie
continuată şi dezvoltată la o scară mai
largă.
După acest moment, ne-am hotărât să
continuăm. L-am cunoscut atunci pe
pastorul Nelu Mureşan, din Dej, şi i-am
propus să vinã sã conferenţeze la o
conferinţă de familii. Am împrumutat 2.000
de mărci şi, în august 1995, am plecat la
Buziaş împreună cu 42 de familii. A fost un
preţ pe care l-am plătit pentru a pune pe
picioare viziunea pe care Dumnezeu ne-a
dat-o.
Oamenii au rămas entuziasmaţi. Multe
familii ne-au întrebat: „Când mai
organizaţi?” „De ce?” „Pentru că lucrurile
pe care le-am auzit aici ne-au schimbat.”
Răspundeam: „Vrem să organizăm anul
viitor, dar fiecare familie trebuie să suporte
costul conferinţei!” Şi am continuat în
fiecare an.
4
 Ştiu că o perioadă familia
dumneavoastră, biserica Metanoia şi,
i m p l i c i t , c o n f e r i n ţ a „ Vo i a l u i
Dumnezeu în familie” au trecut prin
momente grele. Cum aţi reuşit să
treceţi peste ele?
Am trecut prin multe, dar
suntem întregi, spre bucuria multora. Au
fost multe momente grele, însă aceste
lucruri ne-au întărit şi ne-au maturizat.
Există o zicală: „Dacă o încercare nu te
ucide, te întăreşte.”
Cel mai important lucru pe care
l-am învăţat în acea perioadă a fost
următorul: „Nu lăsa pe nimeni să-ţi fure
viziunea.” Era în anul 2000 şi învăţasem
lucrul acesta deja cu câţiva ani în urmă.
Un lucru este cert: viziunea
am avut-o de la Dumnezeu, de aceea a
rămas în picioare. Am avut momente
de cumpănă, dar am rămas credincioşi
viziunii pe care
ne-a dat-o
Dumnezeu. Din
momentul acela,
conferinţa a luat
„Nu-i suficient să auzi, dacă nu vrei
amploare. Nu
am mai putut
ţine doar o
să te schimbi; e important să doreşti
conferinţă pe
an, ci a trebuit să te schimbi din toată inima.”
să organizăm
două. Aveam
prea multe
solicitări şi, în
loc să se
prăbuşească, ea
a crescut.
Până în anul 2000, am lucrat cu
o echipă care, din acel an, s-a divizat şi
unii ne-au părăsit. Însă eu am ştiut că,
dacă ai curăţie de inimă şi eşti onest cu
Dumnezeu, nu trebuie să te temi dacă
oamenii te părăsesc. Între a fi părăsit de
oameni şi a fi părăsit de Dumnezeu este
o mare diferenţă. În momentul în care
trebuie să decizi între viziune şi oameni,
alege întotdeauna viziunea.
Am ştiut că nu-i pot mulţumi pe
toţi, de aceea am decis între tradiţie şi
Cuvânt, între protocolar şi autentic. Au
existat mai multe încercări de a
circumscrie conferinţa unor concepţii
consacrate în biserici. În momentul
acela, am luat poziţie şi am spus: „Dacă
există ceva pe care Biblia îl numeşte
păcat, renunţăm la el; dacă nu, atunci de
ce să fim făţarnici şi să mergem pe
aceleaşi căi bătătorite, să bem aceeaşi
apă stătută şi să mâncăm aceeaşi pâine
uscată şi mucegăită?” Am decis de la
început să focalizez conferinţa pe
Cuvânt. Cuvântul este cel care schimbă
oamenii. El este cel care are autoritate şi
nicio tradiţie nu trebuie să eclipseze
Scriptura, indiferent de cât de consacrată
era ea. Conferenţiarii au pus accentul pe
Cuvânt. Aceasta a dat credibilitate
conferinţei.
Care sunt condiţiile succesului
acestei conferinţe?
Sunt câteva aspecte esenţiale.
Ascultarea de Dumnezeu. Nu s-ar fi
întâmplat nimic dacă Dumnezeu nu ar fi
fost Cel care orchestrează lucrurile. Nu
avem niciun merit, decât acela de a
asculta de Dumnezeu; noi şi alţii împreună
cu noi. Pot folosi cuvintele lui Pavel: „N-aş
putea să spun vreun lucru pe care
Dumnezeu să nu-l fi făcut prin noi.”
Munca în echipă. Au fost oameni care
s-au implicat în succesul acestei
conferinţe. Multe familii din biserica
Metanoia au fost de la început lângă noi, au
investit timp şi bani pentru reuşita
conferinţelor cu familii. Pe lângă acestea, ni
s-au alăturat şi familii de contact din alte
oraşe. Multe nume ar trebui menţionate,
însă s-ar putea să omitem pe cineva şi ar fi
nedrept. Îi apreciem şi le mulţumim tuturor
celor care au ales să fie parte la viziunea
noastră. Împreună formăm o echipă, care
slujeşte eficient motivată de dragostea lui
Hristos.
Evidenţa schimbării. Viaţa de familie
a tuturor s-a schimbat. Lucrurile pe care le
auzim din nou şi din nou nu pot să ne facă
decât bine. Tocmai faptul că anumite lucruri
sunt repetate ne vorbesc cât de importante
sunt. Conferinţa şi-a extins impactul prin
cei care au participat, şi aceştia au dus
duhul schimbării, duhul „metanoii”, în
bisericile lor. Chiar dacă unii nu realizează,
conferinţele de familii au adus
contemporaneitate şi focalizare pe Cuvânt
în bisericile de unde veneau.
Structura conferinţei. Mulţi apreciază
programul relaxat pe care îl avem. Noi am
adaptat programul în aşa fel încât familiile
să aibă timp să discute; dimineaţa să nu se
scoale foarte devreme, iar la prânz să se
odihnească sau să folosească timpul liber
în modul în care doresc.
Foarte interesantă şi atractivă a fost
sesiunea de întrebări şi răspunsuri. Marele
câştig al conferinţei nu a fost doar
răspunsurile din sala de conferinţe, ci şi
„seminarele” care aveau loc seara în
camere. Ceea ce se discuta în sala de
conferinţă, se continua în cameră..
Lucrurile considerate deocheate sau tabu
au fost abordate deschis şi cu francheţe la
conferinţa „Voia lui Dumnezeu în familie”.
Modul în care sunt trataţi oamenii.
La conferinţele de familii vin oameni de
toate felurile, din diverse biserici, oameni
săraci şi oameni cu bani, oameni învăţaţi şi
oameni fără prea multă carte. Toţi sunt
trataţi la fel. „Trataţi la fel” înseamnă trataţi
cu respect şi cu dragoste. Deschiderea de
care am dat dovadă, modul în care i-am
întâmpinat, micile cadouri, cafeaua şi
ceaiul de dimineaţă care au creat un cadru
de dezvoltare a relaţiilor, slujirea cu inimă,
toate au transmis un mesaj al preţuirii, pe
care oamenii l-au receptat.
Conţinutul conferinţei. Suntem atenţi
să alegem temele care se potrivesc cel mai
bine audienţei. Problemele pe care le
întâlnim în consilierea familială sunt un
indicator al nevoilor care trebuie
întâmpinate la conferinţă. Alte teme ne sunt
sugerate prin chestionare, iar altele sunt
alese, prin inspiraţie, de cei care
conferenţiază. În acelaşi timp, întrebările
care se ridică la conferinţă conturează teme
care necesită aprofundate.
Am avut parte de conferenţiari care au
aplicat mesajul Bibliei la nevoile concrete
ale familiei. Amintim aici pe pastorii care au
conferenţiat: Nelu Mureşan din Dej, Gigi
Cosman, Beni Fărăgău şi Amza Gheoghe,
din Cluj, Gog Lazăr, Valer Brâncovan, Petru
Lascău din SUA.
Locaţia conferinţei. Au fost sugestii să
se organizeze conferinţe locale, dar acest
lucru s-a dovedit ineficient pentru că omul
vrea să plece de acasă.
Când
este o
conferinţă
locală,
oamenii nu
ies din
rutina
zilnică şi,
implicit, nu
devin
vulnerabil
Cheţi învăţăturii
şi
schimbării.
Fiecare îşi
găseşte
motive ori să lipsească, ori să întârzie.
Cea mai bună soluţie a fost găsirea unui
teren neutru pentru toţi, şi Băile Felix
îndeplineşte această condiţie. Am schimbat
mai multe locaţii, Buziaş, Miercurea Ciuc,
Bistriţa, Fântânele - judeţul Cluj, însă Felix
s-a dovedit cea mai potrivită.
De ce nu aţi chemat americani să
vorbească la aceste conferinţe?
Când am primit viziunea pentru o
conferinţă de familii, am avut două lucruri în
minte:
1. Vrem să aducem conferenţiari care se
confruntă cu problemele şi stilul de viaţă al
românilor. Numai acest tip de oameni poate
avea impact asupra românilor şi numai
aceştia pot vorbi în cunoştinţă de cauză.
2. Familia este cea mai importantă
instituţie de sub soare şi, dacă nu eşti în
stare să plăteşti pentru familia ta, de fapt, tu
nu vrei să ai o familie în care să-ţi meargă
bine.
Oamenii nu mai citesc, dar vin la
conferinţă; pe o revistă plătesc 50.000
lei, iar pe o conferinţă 3,5 milioane. Cum
se explică acest lucru?
Da, e interesant! Edwin Cole, într-una
din cărţile sale, recomandă bărbaţilor:
„Dacă vrei ca familia ta să meargă bine,
propune-ţi ca o dată la trei luni să petreci un
weekend cu soţia ta.” Conferinţele îi scot pe
oameni din stresul cotidian. Le acordă
cadrul în care să fie doar ei doi, ca soţ şi
soţie; cadrul în care să audă o învăţătură
care să le consolideze relaţia. Şi astfel, fără
să-şi dea seama, se schimbă. „Suntem aşa
de aglomeraţi!”, spun mulţi dintre cei care
au participat, „dar venim la conferinţă pentru
că ne face bine.”
5
 Ce împiedică anumite familii să
vină la conferinţă?
Nu vor să se schimbe. Nu este vorba
de bani. Mai întreb anumite familii care au
resurse financiare limitate: „Veniţi la
conferinţă?” Iar ei îmi răspund: „Nu avem
bani!” „Dar eu nu v-am întrebat de bani…”
Nu vor să se pocăiască, acesta este
motivul.
Nu se simt uneori epuizaţi oamenii
din biserica Metanoia?
Resursele pe care le investeşte
Metanoia în conferinţele de familii nu
implică o sărăcire sau o epuizare a ei,
este chiar un mod de a ne dezvolta. Apoi,
cântărim efortul şi eficienţa. Este vorba
de o investiţie minoră ca şi timp, dar are
un impact fantastic. Membrii bisericii
Metanoia au învăţat să slujească.
Dacă biserica
Metanoia este
la nivelul la care
se află, este şi
datorită acestor
conferinţe. Unul
dintre lucrurile
bune pe care le
putem face
Câteva impresii ale participanţilor la conferinţa „Voia lui Dumnezeu în familie”
„La conferinţa «Voia lui Dumnezeu în
familie» s-au discutat şi prezentat
aspectele reale ale vieţii de familie.”
Roşu Dan & Ana - Bistriţa
„Conferinţa «Voia lui Dumnezeu în
familie» a fost interesantă şi educativă.
Timpul petrecut aici ne-a dat posibilitatea
să ne cunoaştem mai bine ca familie şi să
putem aplica soluţiile biblice pentru
problemele specifice. Deschiderea şi
sinceritatea, caracteristice acestei
conferinţe, au creat cadrul în care s-au
putut aborda subiectele considerate
tabu.”
Stoianovici Viorel & Silvia - Satu Mare
„Această conferinţă şi-a dovedit utilitatea
pentru noi, ca familie. Eram cu resursele
la pământ, dar prin participarea la
această conferinţă ne-am hrănit şi ne-am
încărcat rezervoarele. Considerăm
conferinţa ceva special, de care căminele
noastre au mare nevoie în această
perioadă. Pentru noi, ceea ce s-a
întâmplat, sfaturile, învăţăturile, timpul de
întrebări şi răspunsuri, lauda şi
închinarea, toate au fost noi, binevenite,
o gură de aer proaspăt.”
Oros David & Lidia - Cluj-Napoca
pentru familiile din biserica Metanoia este
să le ajutăm să vină la conferinţă, cel puţin
o dată pe an. La conferinţă, oamenii sunt
mult mai receptivi decât în mod obişnuit în
biserică. De multe ori vine cineva la mine şi
spune: „Uite ce am învăţat la conferinţa
asta”, când de fapt eu spuneam acel lucru
de cinci ani în biserică. Interesant lucru, pe
mine nu m-a auzit niciodată, pe când la
conferinţă l-a auzit. Şi este extraordinar,
familia se consolidează şi o păstoreşti mai
uşor.
Pe drumul deschis de conferinţa cu
familii, s-a dezvoltat şi Asociaţia Bărbaţilor
Creştini, coordonată de Alin Pădureanu.
Noi ne adresăm familiilor, iar ABC
România se adresează bărbaţilor. Mulţi
dintre aceşti bărbaţi fac parte din familiile
pe care noi deja le slujeam. Asociaţia
Bărbaţilor Creştini, deşi acum are un drum
„Conferinţa a fost o binecuvântare pentru
familia noastră. Am primit cu bucurie
învăţătura care accentuează dependenţa
de Dumnezeu ca o condiţie a îmbunătăţirii
vieţii de familie.”
Crişan Ioan & Teudosia - Satu-Mare
„Această conferinţă ne-a provocat să luăm
decizii noi în ceea ce priveşte
comunicarea şi administrarea timpului
nostru de familie. Apreciem organizarea,
modul în care am fost întâmpinaţi,
atmosfera care s-a creat, surprizele
plăcute, discuţiile libere şi mesagerii prin
care Dumnezeu ne-a vorbit.”
Andreica Daniel & Adriana - Baia Mare
„Ne-am putut îmbunătăţi comunicarea şi
am luat decizia să nu avem „regrete
tardive”, în aşa fel încât să nu ne trăim
viaţa în amărăciune.”
Bodea Ioan & Marcela - Bistriţa
„Nouă, conferinţa «Voia lui Dumnezeu în
familie», ne-a fost foarte utilă şi vom
sugera tuturor prietenilor participarea la
această conferinţă. Am învăţat cum să
trăim în dragoste şi frică de Dumnezeu.”
Marta Viorel & Corina - Cluj-Napoca
şi o slujire autonomă, a găsit în conferinţa
„Voia lui Dumnezeu în familie” un sprijin.
Aceste două lucrări sunt acum
complementare.
De ce aţi invitat să conferenţieze cu
precădere pastori sau oameni care să
vorbească din Biblie, de ce nu aţi invitat
şi medici, psihologi…?
Nu avem viziune pentru acest lucru.
Cred că problemele familiei sunt spirituale.
Eu aşa citesc în Efeseni 5:21:
„Supuneţi-vă unul altuia în frica lui
Hristos.” Dacă eu şi soţia mea nu ne
supunem Cuvântului, pot psihologii, pot
sexologii, poate oricine să ne consilieze o
mie de ani, nu ne va ajuta foarte mult. Totul
începe cu supunerea faţă de Hristos. De
exemplu, James Dobson, chiar dacă el este
medic, tratează biblic toate subiectele.
Când mă inspir
d i n
Dobson,
mă inspir
din Biblie.
În primul
r â n d ,
Dobson
este un
„Am înţeles importanţa relaţiilor
interumane trăite în prisma Adevărului.
Acest lucru a produs în noi dorinţa de a
acţiona şi de a trăi în spiritul adevărului.
Creştinul adevărat nu este ca o plantă
care trăieşte într-o seră. Este un om care
trăieşte într-o lume reală, se luptă
conştient cu răul, şi credinţa în
Dumnezeu este cea care îl ajută să
învingă, nu izolarea.”
Triff Ghedeon & Lenuţa - Cluj-Napoca
„Învăţătura specifică a acestei conferinţe
pe care am auzit-o mi-a arătat un nou
mod de slujire. Sunt de apreciat atenţia şi
preţuirea dată de organizatori fiecărui
participant, crearea ambianţei spirituale,
decorul, florile, unitatea conţinutului
conferinţei, programul flexibil şi
echilibrat. Aceste conferinţe sunt de
mare valoare în motivarea familiilor de a
trăi o viaţă sfântă.”
Cosman Gheorghe & Adriana
Cluj-Napoca
6
 Raul Cionca

Următoarele rânduri sunt gândurile unui tânăr sincer, care aleargă cu

toată fiinţa după Dumnezeu, după Iubire. Însă, se împiedică de sine, de
teamă, de răutate, de ignoranţă şi ură, dar fuge, aleargă...
Din nou, imaginea copilului! O imagine cutremurător de curată, sinceră
şi intensă. E un copil cu ochi limpezi, care aleargă cu braţele deschise spre
tatăl său. Se aude un gângurit, pe care doar ei doi îl înţeleg. Copilul nu
vede nimic altceva decât dragostea celui care l-a născut, a celui din care a
fost zămislit. Acest frumos copil zâmbeşte, gângureşte şi aleargă
împleticit spre tatăl său.
Amândoi aşteaptă momentul îmbrăţişării. Ei ştiu că se va întâmpla,
dar parcă e prea întârziată această clipă, parcă durează prea mult.
În alergarea-i nesigură, copilul cade.
Tata ar putea face doi paşi ca să-l ridice, să-l
ia în braţe, dar ştie că aşa ar strica totul. El ştie
că bucuria îmbrăţişării se plăteşte cu preţul de a-ţi
vedea copilul căzut, cu crezul că se va ridica şi va
continua să gângurească, să alerge, să creadă în clipa
îmbrăţişării.
Ce moment! Ce privelişte! Un copil căzut şi un tată
care-i dă puterea să se ridice doar privindu-l. În momentul
acesta, orice modalitate de exprimare îşi pierde puterea de a
reda clipa, de a-i descrie intensitatea, frumuseţea, misterul,
nobleţea…
Sunt
doi bărbaţi care se privesc. Unul se uită
cu teamă, cu durere, gata să plângă; se
simte singur, abandonat şi neputincios...
e doar un copil care gângureşte; nici
măcar nu ştie să ceară ajutor. Celălalt? E
un bărbat puternic, sigur pe sine, plin de
încredere în ceea ce face. E un bărbat
care poate să-ţi dea credinţa că vei muta
munţii doar privindu-te, doar privindu-l...
Ce bărbat! Şi totuşi... stă. Nu mişcă!
Sau…?
În acest moment, se simte o undă
în aer. E un moment de reverenţă în care
tot Universul aşteaptă. E ceva ce doar ei
doi, tatăl şi fiul, pot trăi. Sunt două priviri
care se întâlnesc: una aduce cu sine
gânguritul, iar cealaltă o tăcere plină de
siguranţă. S-au întâlnit! De fapt, acesta
este momentul în care ei s-au îmbrăţişat;
aici şi acum s-a consumat dragostea lor.
Restul? Nu mai contează! Totul este fad
şi păleşte în faţa acestui tablou măreţ.
De-acum, copilul ştie că poate să
se ridice, iar tatăl ştie că acest copil se va
ridica de fiecare dată. Acest tată ştie că
fiul său are, de acum încolo, ceva în fiinţa-
i plăpândă care-i dă putere, ceva care-l
face special, invincibil. Acest ceva este
credinţa că va ajunge să-şi îmbrăţişeze
tatăl!
7
 Elvira Lupăştean

O familie creştină, care îşi înţelege rolul şi scopul, poate avea o mare
influenţă în societatea seculară. Familia a fost şi este cel mai eficient cadru
de educaţie creştină. În familie învăţăm, ne dezvoltăm, ne cizelăm,
ne simţim relaxaţi şi protejaţi, însă, totodată, provocaţi şi copleşiţi.

Alegerile mele, de fiecare zi, influenţează pe termen lung Începe de

viaţa copiilor mei. Vrem sau nu vrem, în bine sau în rău, noi când este un
influenţăm generaţia următoare. De la timpul în care schimbi ţânc. Când începe
scutece, la momentele când te bucuri cu emoţie şi lacrimi de acest proces de
diplomele de absolvire, te vei izbi de un lucru pe care-l întâlneşte formare al bunei-
fiecare părinte: disciplina, creşterea spirituală a copiilor, cuviinţe? Educaţia
educaţia, bunele maniere, buna-cuviinţă. Desigur, buna-cuviinţă şi învăţatul au loc
poate fi înţeleasă diferit în ziua de astăzi, mai ales că, în a doua în primii ani; însă,
jumătate a secolului trecut, „principala lipsă de respect era chiar şi cei care au
alergatul pe coridoare, început mai târziu pot îndrepta lucrurile. Scopul educaţiei
ţinuta inadecvată nu este de a creşte genii, ci de a forma oameni pentru
(cămaşa scoasă din oameni şi oameni pentru cer. Primii ani ai copilăriei sunt cei
pantaloni), mestecatul în care copilul se dezvoltă moral. Învăţaţi-l de mic ce este
gumei sau gălăgia.” ascultarea acesta este primul element al dezvoltării
Iată câteva sfaturi conştiinţei şi al simţului moral. În acelaşi timp, aplică
din partea unui părinte metode precum mângâierea, încurajarea şi iubirea.
pentru un alt părinte. Acţionând astfel, nu vei greşi prea grav niciodată.
Sper ca rândurile Atingerea fizică, climatul emoţional, tonul vocii şi
acestea să te ajute să atmosfera familială sunt resimţite de timpuriu.
devii un părinte care şi-a Înţelege mediul social şi adaptează-ţi metodele în
îndeplinit scopul pe care funcţie de acesta. Mediul în care ne creştem copiii este
Dumnezeu i l-a destinat. diferit de cel în care am crescut noi. Altele sunt valorile,
Fii tu însuţi un altul este ritmul vieţii, altele sunt problemele de
exemplu demn de comportament, altele sunt pericolele: presiunea
urmat. Singura cale de anturajului, consumul de droguri, de alcool, deviaţiile
a forma copii buni într-o sexuale, sectele de natură New Age, satanismul,
lume rea este să rebeliunea socială, racolarea în mişcări extremiste etc.
devenim noi, părinţii, Având în vedere nesiguranţa de pe stradă şi instabilitatea
mai întâi buni. Te simţi mediului din şcoli, educaţia de acasă a devenit şi mai
slab când este vorba de dificilă, dar mai importantă ca oricând. Responsabilitatea
creşterea sănătoasă a părintească nu poate fi asumată decât de părinţi.
copiilor? Şi eu mă simt Reguli clare urmate de fiecare. Dă-i copilului direcţie,
de multe ori copleşită, fixându-i reguli pe care să le urmeze. Fiecare membru al
însă ştiu că atunci când familiei trebuie să-şi facă datoria. Chiar şi un copilaş de
sunt slab în calitatea patru anişori poate să-şi strângă jucăriile, hainele sau
mea de părinte, Hristos hârtiile care zac pe jos. Astfel, copilul învaţă ce este
este tăria mea. Doar disciplina şi ascultarea. De fapt, disciplina este „cheia
părinţii care îşi recunosc nobleţei copilului bun.” Disciplina este definită ca fiind
slăbiciunea sunt „totalitatea regulilor de comportament care corectează,
capabili să accepte modelează, întăresc sau perfecţionează pe cineva.”
suportul Lui. Adevăraţii Disciplina nu este nicidecum o metodă de opresiune.
pedagogi sunt părinţii. Fapte mici, efecte mari. Nu critica, spune cuvinte
Puterea exemplului înţelepte, recunoaşte şi respectă opinia copilului tău,
personal este cea mai promovează dialogul, comunică pe limba lui.
convingătoare. Dacă Inspiră-i încredere şi bun simţ. Ajutaţi-l pe copil să-şi
vorbele tale afirmă un formeze o imagine încurajatoare despre viaţă, să ştie să se
lucru, iar faptele altul, comporte. De exemplu, învăţaţi-l să spună „te rog” şi
copiii îţi vor urma „mulţumesc”; cum să dea mâna, să fie o strângere fermă,
acţiunile, nu vorbele. simplă, sănătoasă şi nu să dea impresia unui peşte mort
„Exemplul personal nu sau a unui concurs de forţă.
este doar o cale de a-i
influenţa pe alţii, este
singura.”

8
 Laudă-l în public şi mustră-l în particular. Mulţi
părinţi se tem să nu-şi compromită astfel demnitatea, să
nu devină ridicoli. De fapt, lauda are un efect terapeutic,
întrucât încurajează, edifică şi aduce bucurie, deschide
inima, pentru ca el să poată accepta mai uşor o
eventuală corecţie. Arată-i că este o persoană valoroasă
prin felul în care îl prezinţi altora. Spune: „Acesta este fiul
meu (fiica mea)!” Intonaţia vocii tale îi poate transmite
copilului faptul că-l iubeşti şi eşti mândru de el sau,
dimpotrivă, că nu contează pentru tine.
Supraveghează anturajul copilului, dar nu-l
sufoca. Încurajează-ţi copilul să-şi aleagă cu grijă
prietenii şi apropie-l de persoane de caracter, care văd
viaţa din perspectivă creştină. Îi sporeşti, astfel, şansele
lui de reuşită. Atmosfera primitoare şi caldă de acasă, îi
ajută pe toţi „membrii echipei” să se simtă bine. Astfel,
copiii vor avea curajul să-şi invite mai degrabă prietenii
acasă, decât să plece ei înşişi.
Ajută-l să-şi descopere specificul şi încurajează-l
în dezvoltarea specializată. Nimeni nu poate excela în
toate domeniile, dar putem asigura copilului o educaţie
care să-l ajute să fie cinstit, politicos, vesel, loial,
credincios. Nu încerca să-l transformi după modelul tău,
învaţă să-i apreciezi diferenţele. Varietatea determină o
dinamică interesantă în familie. Chiar dacă fiul tău nu va
urma cariera pe care tu ai îmbrăţişat-o, asigură-te că-i vei
da libertatea de a-şi urma propriul drum în viaţă, potrivit
darurilor, înclinaţiilor şi talentelor cu care l-a înzestrat
Dumnezeu.
Încurajează dezvoltarea lui academică. Totodată, prin
citit, copilul îşi poate dezvolta vocabularul, pentru ca mai
târziu să poată deprinde limbajul cursiv şi clar, atât de
semnificativ în relaţiile sociale.
Scoate ce este mai bun din el. Părintele este ca un
antrenor, un arhitect sau un sculptor, el cizelează şi şlefuieşte
conform unui model pe care îl are în imaginaţia sa. Nu uitaţi,
rădăcina cuvântului de origine latină educaţie înseamnă „a
scoate, a extrage”, deci, o educaţie autentică „scoate” un om
dintr-un copil.
Ascultă-i ritmul şi înţelege-i inima. Fii îngăduitor şi
răbdător. Nu uita că nici tu nu eşti perfect. Probabil că şi tu uitai
să-ţi duci hainele murdare la baie, nu închideai bine frigiderul
sau nu stingeai lumina când ieşeai din cameră. Copiii noştri
vor face multe lucruri exasperante în timpul copilăriei lor, însă
nu le căutaţi nod în papură în lucruri care sunt neînsemnate.
Freza, hainele (dacă nu sunt indecente), stilul de muzică, nu
sunt chiar atât de importante. Thomas Jefferson a dat un sfat
înţelept: „În probleme de principiu, stai tare ca o stâncă, în
probleme legate de înclinaţii personale, lasă-te dus de
curent.”
Pregăteşte-l pentru cer. Este extrem de valoros să îţi
educi copiii nu numai pentru viaţa de aici, ci şi pentru
eternitate. Copiii tăi pot deveni oameni cu care Dumnezeu să
scrie istorie şi să aibă influenţă peste generaţii; însă, influenţa
lor începe prin influenţa ta asupra lor.
Note:
1. Watson, Dallas Baptist College 2. Filipeni 4:13
3. Albert Schweitzer 4. Zig Ziglar

Scopul educaţiei nu este de a creşte genii,

ci de a forma oameni pentru oameni şi oameni pentru cer.

Ferice de mama care îşi înţelege copilul, pentru că ea va

rămâne veşnic în amintirea lui.
Ferice de mama care ştie să mângâie, pentru că ea va avea
parte de devotamentul fiului ei.
Ferice de mama care îşi călăuzeşte fiul pe calea neprihănirii,
pentru că ea va fi mândră de vlăstarul ei.
Ferice de mama care este blândă cu copiii ei, pentru că ea va
primi încrederea lor.
Ferice de mama care îşi învaţă copiii să respecte, pentru că ea
va fi respectată.
Ferice de mama care va încuraja aspectele pozitive şi va
diminua pe cele negative ale copiilor ei, pentru că va fi evaluată
în acelaşi mod.
Ferice de mama care îşi tratează copiii aşa cum doreşte ea să
fie tratată, pentru că astfel căminul ei va fi umplut de fericire.
Ferice de mama care răspunde simplu şi atractiv întrebărilor
copiilor ei, pentru că astfel ei i se vor adresa cu încredere
întotdeauna.
Ferice de mama care a avut un caracter suficient de puternic
pentru a rezista remarcilor nechibzuite şi resentimentelor în
timpul creşterii fiului ei, pentru că la timpul potrivit va primi
cinstea cuvenită.

9
Valentin Dedu

10
3. Care sunt efectele pornografiei?
Pornografia devalorizează omul.
Omul este creat de
Dumnezeu o fiinţă demnă.
Pornografia degradează şi
exploatează oamenii, subminează
familia, deformează relaţiile familiale
şi sociale. Toţi cei care intră în contact
cu acest flagel al societăţii îi devin
victimă. Pornografia este intrinsec
rea. Creştinii au dreptul să condamne
destrăbălarea şi degradarea morală.
Pornografia şi prostituţia abuzează de
femei, prezentându-le ca pe nişte
obiecte inumane ale poftei. Revistele
şi filmele pornografice exploatează
sexual fiinţele umane care apar în ele.
„Starurile” porno, amăgite de dorinţa
lor de a fascina şi de a câştiga mulţi
bani într-un mod cât mai simplu şi mai
uşor, sunt pervertite, umilite şi folosite.
Autorii de pornografie se prostituează
şi ei, prin faptul că îşi vând roadele
imaginaţiei, aşa cum femeile îşi vând
trupurile.
Pornografia creează dependenţă şi
patologie sexuală. Asemenea
alcoolicului, care progresează de la
gustarea ocazională a unei beri până
la consumarea de vodcă cu procentul
cel mai mare de alcool, şi asemenea
dependentului de droguri care
înaintează de la marijuana la cocaină
şi heroină, dependentul sexual trece
în mod inevitabil dincolo de modul în
care se comporta în clipa debutului
spre noi graniţe a lucrurilor interzise.
Ceea ce a început cu o simplă
curiozitate, satisfăcută la început prin
vizualizarea nudismului imortalizat,
continuă cu cea a filmului erotic, a
perversiunilor sexuale, iar apoi, cu
filmele Snuff, filme pornografice ce se
încheie cu o crimă prezentată în
detaliu.
Profesorul Victor Klyne, de la
Universitatea din Utah, spunea că un
consumator de pornografie trece prin
patru stadii, în mod gradat, până la un
comportament deviant. Primul stadiu
este acela al înclinaţiei de a vedea
poze pornografice şi de a le readuce
în memorie. Al doilea stadiu este
escaladarea. Prima poză o cere pe a
doua, şi astfel dorinţa creşte
progresiv. Al treilea stadiu este
desensibilizarea. Ceea ce era cândva
vulgar sau respingător, şi totuşi
incitant din punct de vedere sexual,
devine un lucru obişnuit. Al patrulea
stadiu este înfăptuirea.. Punerea în
practică a fanteziilor şi satisfacerea
poftelor, neţinând seama de nimeni şi
nimic, este lucrul cel mai normal pe
care-l poate concepe consumatorul
de pornografie.
Pericolul cel mai pervers al
pornografiei este că aceasta
constituie o capcană şi pentru oamenii
care doresc să trăiască moral, dar,
poate accidental, sunt expuşi
pornografiei. Pornografia are
capacitatea de a crea dependenţă,
începând cu patru ore de consum de
materiale obscene. Se începe cu
inevitabilul efect hormonal şi se
continuă cu o adâncire în mrejele
seducătoare ale poftei, după care
implicit apare dependenţa.
Pornografia predispune la
violenţă şi viol. Un studiu realizat în
rândul celor care abuzează sexual a
descoperit faptul că 86% dintre
violatorii condamnaţi au afirmat că
erau utilizatori frecvenţi ai
pornografiei. În USA, Centrul Naţional
pentru Victime estimează că la fiecare
46 secunde este violată o femeie. Un
alt studiu arată că în oraşele în care
există afaceri cu pornografie au loc cu
40% mai multe crime şi cu 50% mai
multe abuzuri sexuale decât în oraşe
similare, dar în care nu există afaceri
în domeniul pornografiei.
Într-un studiu realizat în
rândul celor care au molestat copii, se
spune că 75% dintre cei care au
molestat băieţi şi 87% dintre cei care
au molestat fetiţe au mărturisit că erau
utilizatori frecvenţi ai pornografiei.
Într-un raport al UNICEF se afirmă că,
în fiecare an, 1.000.000 de copii sunt
forţaţi să se prostitueze şi sunt folosiţi
pentru a face pornografie.
Într-un interviu acordat lui
James Dobson, cu doar câteva ore
înainte de a fi executat pe scaunul
electric, Ted Bundy, care a mărturisit
că a violat şi a ucis 28 de femei, a
afirmat că toate au pornit de la
pornografie. El a mai spus: „Eu voi fi
omorât şi, în acest mod, societatea va
fi protejată. Dar afară sunt mulţi
oameni dependenţi de pornografie, iar
voi nu faceţi nimic în această privinţă.”
Pornografia dezonorează
sexualitatea. Sexul în public este
obscen, nu pentru că sexul este rău, ci
pentru că el este sacru. Aşa cum
spunea William Kilpatrick (un mare
teolog şi autor de cărţi creştine):
„Dacă nu înţelegi că în creştinism
dragostea sexuală este considerată
un lucru sfânt, atunci nu vei înţelege
niciodată pe deplin motivul pentru
care el (creştinismul) insistă ca
relaţiile sexuale să aibă loc în cadrul
exclusiv al unor restricţii. Toate
lucrurile sacre sunt reglementate în
felul acesta. Această situaţie nu se
datorează convingerii că sexul este un
lucru rău, ci convingerii că este un
lucru superior.” Creştinismul este
aproape singura dintre religiile majore
care afirmă acest lucru. Dacă cineva
spune că sexul este un lucru rău,
creştinismul îl contrazice imediat.
Poze după poze, romane după
romane, toate asociază ideea
indulgenţei sexuale cu ideile de
sănătate, normalitate, tinereţe şi bună
dispoziţie. Cedarea la toate dorinţele
noastre duce în mod inevitabil la
boală, gelozie, minciuni şi la tot ceea
ce este opus sănătăţii, bunei dispoziţii
şi sincerităţii.
Pornografia afectează
bunul simţ şi esteticul. Scenele care
înfăţişează lucruri ce trebuie să
rămână în domeniul privat sunt
socotite obscene. Relaţiile sexuale ţin
de intimitatea privată a căsătoriei şi nu
sunt pentru ochii publicului.
Pornografia constituie o pângărire
morală şi estetică. Orice carte, revistă
sau film ce dezvoltă poate un subiect
interesant, nu poate fi evaluat(ă)
valoric pozitiv tocmai pentru că
imaginile sexuale inserate afectează
simţul estetic şi anulează efectul
dramatic care este înlocuit de un efect
sexual.
Din punct de vedere
teologic, pornografia promovează
păcatul ce are efecte dezastruoase
în relaţia cu Dumnezeu şi cu ceilalţi.
Există o plăcere „de o clipă” a
păcatului. Totuşi, conform Iacov 1:15,
păcatul odată înfăptuit aduce
moartea: moartea respectului de sine,
moartea relaţiilor intime, moartea
principiilor morale şi moartea
spirituală.
4 Care este fundamentul
teologic pentru combaterea
pornografiei?
Biblia spune: „Fugiţi de
curvie”. Sexul fără persoane pe care îl
oferă pornografia reprezintă
respingerea planului lui Dumnezeu cu
privire la relaţiile sexuale. Regula
creştină de la care nu se face excepţie
este următoarea: fie căsătorie cu
credincioşie completă faţă de
partener, fie abstinenţă totală.
Dumnezeu a plănuit ca sexualitatea
să fie folosită în cadrul relaţiilor de
căsătorie cu scop întreit. Cel al
procreării, cel al identificării şi cel al
dezvoltării unităţii familiale pe trei
dimensiuni - fizică, psihologică şi
spirituală; şi scopul recreării (pentru
plăcere şi bucurie). Pornografia nu
îndeplineşte niciunul dintre aceste
scopuri.
Biblia condamnă practicile
sexuale deviate care rezultă din
pornografie: incestul (Levitic 18:6-18),
prostituţia (Deuteronom 23:17-18),
zoofilia (Levitic 18:23), adulterul
(Levitic 18:20). Biblia condamnă
relaţiile sexuale greşite:
extraconjugale (1 Corinteni 6:13),
premaritale (1 Tesaloniceni
4:3), gânduri imorale (Matei 5:27-28).
 Pornografia are efecte asupra
concepţiei despre lume şi viaţă.
Consumatorul de pornografie este
urmărit de vinovăţie, raţiune perversă şi
de concepţia greşită potrivit căreia ceea
ce este interzis satisface.
Concluzii:
România este expusă în
permanenţă stimulilor generaţi de
pornografie. Se permite tot mai mult
expunerea materialelor explicit sexuale
în reviste, cărţi, săli de teatru, la
televizor şi pe internet.. Libertatea
presei şi libertatea cuvântului sunt
drepturi preţioase care trebuie
susţinute. Însă, dacă unele materiale
mass-media sunt cu adevărat
demonice, în ele însele, prin efectele pe
care le au, trecerea lor cu vederea ar
însemna o abdicare de la
responsabilitatea pe care o avem de a
milita pentru o societate sănătoasă din
punct de vedere moral, educaţional şi
spiritual.
Urmărirea în judecată a
acţiunilor ilegale implicate în
pornografie şi îngrădirea prin ordonanţe
restrictive a materialelor pornografice,
ar fi calea legală pe care ar putea să o
urmeze creştinii în lupta contra acestui
flagel. Cu excepţia câtorva cazuri
extreme, statul nu va scoate probabil în
afara legii publicaţiile unei prese libere.
Dar selectarea acestora, mai ales în
şcoli şi în biblioteci, poate fi luată în
discuţie.
Creştinii ar trebui să-şi
manifeste îngrijorările într-o manieră
inteligibilă şi pertinentă, abordând
problemele morale legate de
pornografie şi obscenitate, dovedindu-
le inadecvate din punct de vedere
moral, educaţional şi estetic. Pentru a
avea succes, creştinii vor fi nevoiţi să-şi
exprime nemulţumirile altfel decât în
termeni teologici. De exemplu, atunci
când se plâng de un material ce conţine
scene pornografice, ei trebuie să
demonstreze că pasajele incriminate au
efecte distrugătoare.
Selectarea şi criticarea unor
materiale nu trebuie confundată cu
cenzurarea lor. Proscrierea unei cărţi,
solicitarea suprimării ei sau represaliile
îndreptate asupra autorului ei sunt de
obicei gesturi inutile şi ilegale. Însă
creştinii pot să-şi utilizeze capacitatea
de a critica, contesta şi ironiza. Critica
poate fi un filtru de separare a nonvalorii
de valoare. O carte sau un film bun pot
aborda problema sexului sau a violenţei
într-un mod care nu dăunează
educaţional, moral sau estetic.
Creştinii trebuie să-şi facă
simţită prezenţa pe piaţă. Dacă
imoralitatea îşi face loc prin televiziune
căpătând o mare amploare, educaţia
morală trebuie să se facă tot prin aceste
mijloace în mod clar şi pertinent.
Televiziunea nu trebuie proscrisă, ci
trebuie utilizată într-un mod eficient de
creştini. Publicaţiile creştine trebuie să-
şi extindă adresarea şi către publicul
secular. Aceasta înseamnă să refuze
să-şi cheltuiască banii pe non-valoare,
sponsorizând astfel activ proiectele de
calitate.
Bibliografie:
***Dicţionar explicativ al limbii române,
Editat de Institutul de lingvistică „Iorgu
Iordan”, Bucureşti, Editura Academiei,
1976
***Revista Biruitor prin cruce, nr. 2
mai 2001
Bonet G., Perversiunile sexuale, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1999
Carl F. H. H., Dumnezeu, revelaţie şi
autoritate, vol. 1, Editura Cartea
Creştină, Oradea, 1995
Consiliul Pontifical pentru comunicaţii,
Etica în comunicaţiile sociale, Editura
Presa bună, Iaşi, 2000
Costantin C. P., Tragedia omului în
cultura modernă, Editura Anastasia,
Bucureşti, 1999
Dragan I., Paradigme ale comunicării de
masa, Editura Şansa, Bucureşti, 1996.
Erickson M. J., Teologie creştină, vol.1,
Editura Cartea creştină, Oradea, 1998
Grayline A. Viitorul valorilor morale,
Editura ştiinţifică, 2000
Lewis C. S., Creştinismul redus la
esenţe, Societatea misionară română,
1994
McDowell J. & Hostler Bob, Manual de
consiliere, Un ghid complet pentru
echiparea lucrătorilor cu tineretul,
păstorilor şi părinţilor, vol. 2, fundaţia
Noua Speranţă, Cluj-Napoca 2000
Veith G. E. Jr., Citind printre rânduri,
Ghid pentru înţelegerea creştină a
literaturii, Editura Cartea Creştină.
Oradea, 1999
Note:
***DEX, pag.723
Gene Edward Veith Jr., Citind printre
rânduri, pag 43
Menţionat în Josh McDowell, Manual de
consiliere a tinerilor, p.48
Menţionat în revista Biruitor prin cruce, p.2
Gene Edward Veith Jr., Citind printre
rânduri, p. 47
Menţionat în revista Biruitor prin cruce,
p.10
James Dabson, O casetă video produsă de
Focus on the Family
William Kirk Kilpatric, Psyhological
seduction, Nashville, Tomas Nelson, 1983,
p.223
C. S. Lewis, Creştinismul redus la esenţe,
pp. 71, 72
12

Concepţia predominantă a
lumii contemporane este că
centrul şi conducătorul activităţii
umane este creierul, însă Biblia
afirmă că inima este centrul
fiinţei umane, ea este cea care
determină conduita şi faptele
noastre. Inima este definită ca
fiind totalitatea personalităţii
umane formată din intelect,
emoţii, dorinţe şi voinţă. De la
Genesa până la Apocalipsa,
Scriptura descrie de 540 de ori
diferite aspecte ale inimii
omului.
Inima are capacitatea de a
gândi: ,,Domnul a văzut că
răutatea omului era mare pe
pământ şi că toate întocmirile
gândurilor din inima lui erau
îndreptate numai spre rău.”
Genesa 6:5
Inima are capacitatea de a
alege şi a călăuzi voinţa:,,Dar
Faraon şi de data aceasta şi-a
împietrit inima.”
Exod 8:32
Inima are capacitatea de a
dori, de a înseta după ceva:
,,Domnul să-ţi fie desfătarea şi
El îţi va da tot ce-ţi doreşte
inima.”
Psalmul 37:4
Inima are capacitatea de a simţi
şi a trăi emoţii şi sentimente: „…
să nu urăşti pe fratele tău în inima ta.”
Levitic 19:17
O inimă necurată va murdări gândurile, sentimentele şi
faptele unei persoane: ,,Omul bun scoate lucruri bune din visteria
inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui.”
Luca 6:45
,,Căci din lăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele,
preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile,
vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula,
trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies din lăuntru şi spurcă pe
om.”
Marcu 7:20-23
Nimeni nu-şi poate curăţi inima, nimeni nu-şi poate face,
din interior, o inimă curată. Dacă te pleci ca David în rugăciune, şi Îi
ceri lui Dumnezeu o inimă nouă, El poate să facă acest lucru şi vrea
să te ajute: ,,Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi, vă voi da o
inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul
vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne.”
Ezechiel 36:25-27
Împăratul David, cu toate victoriile externe asupra
„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice,
căci din ea ies izvoarele vieţii.”
Proverbe 4:23
vrăjmaşilor săi, ştia că cea mai mare bătălie se dă în interiorul lui, in
inima lui.
Noi, în calitate de femei, trebuie să fim conştiente că
mintea este un câmp de luptă. Unele gânduri îşi au originea în noi,
altele vin direct de la diavol. Trebuie să ne supunem gândurile voii
lui Dumnezeu: ,,… şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”
2 Corinteni 10:5
Cheia tuturor schimbărilor din inimă este întoarcerea la
Dumnezeu. Fiecare efort de schimbare trebuie să aducă o
schimbare de direcţie de la dependenţa de resursele proprii, la
dependenţa de Dumnezeul cel viu. Această schimbare şi eliberare
poate fi experimentată numai atunci când controlul nu-l mai deţine
dorinţa, plăcerea sau mândria noastră, ci Duhul Sfânt.
O ilustraţie foarte sugestivă ne este dată de fiica lui Billy
Graham, Gigi Graham Tchividjian:
„Într-un sfârşit de toamnă târzie, priveam la un stejar
bătrân. Câteva frunze maronii veştejite se agăţau cu încăpăţânare
de ramurile lui goale. Deodată, mi-am dat seama cât de multe
lucruri din viaţa noastră sunt ca acele frunze îmbătrânite: o
atitudine negativă, un spirit neiertător, un obicei încăpăţânat, o
mândrie care nu vrea să cedeze, o inimă nerecunoscătoare. Te
lupţi pentru a scăpa de ele şi devii descurajată atunci când ele
rămân agăţate de tine, cu tot efortul tău. Dar, stejarul nu se luptă
pentru a scăpa de frunze… el doar aşteaptă. Părea că se
odihneşte, fiind pe deplin încredinţat că, odată cu venirea
primăverii, noua sevă va curge din nou prin ramurile sale…
şi atunci frunzele acelea urâte şi moarte vor cădea de la sine.”
Gigi Graham Tchividjian şi-a dat seama că acelaşi lucru
trebuie să se întâmple şi în viaţa noastră de femei creştine. Sursa
care asigură seva existenţei noastre este legată de capacitatea de
a ,,rămâne în Viţă”. După cum ramurile rămâneau în stejar, la fel şi
noi trebuie să fim disponibile şi supuse puterii dătătoare de viaţă a
sevei, Duhului Sfânt, şi să lăsăm să „curgă” prin noi prezenţa lui
Isus Hristos şi a Cuvântului Său. Astfel, în timp ce viaţa Lui curge
prin viaţa noastră, acele obiceiuri vechi şi decăzute, care se agăţau
de noi cu atâta încăpăţânare, vor
începe să cadă unul câte unul.
Dar să nu uităm că noi
suntem chemate să fim femei.
Dumnezeu ştie de ce ne-a creat
aşa. Faptul că sunt femeie nu mă
face un alt gen de creştin, dar
faptul că sunt creştină mă face
un alt fel de femeie. Trebuie să
acceptăm intenţia, scopul lui
Dumnezeu pentru noi, să-I
oferim viaţa noastră în dar, cu tot
ceea ce suntem şi ce vrem să
fim. Femeia
v a f i
împlinită
când îşi va
c ă u t a
identitatea în
Hristos, când va
înţelege chemarea
de a umaniza şi
personaliza lumea.
Femeia nu a fost
chemată să construiască
lumea, ci să-i insufle viaţă,
să o anime.
13
 Ce arătăm noi, în Alege astăzi să ierţi pentru a fi ca Dumnezeul care te-a
calitate de femei creat! Îţi va face bine! Vei îmbătrâni frumos şi vei fi alături de
creştine, celorlalte Acela care este întruchiparea frumuseţii desăvârşite, Domnul
femei? Cum este Isus.
inima noastră atunci Când te simţi copleşită de tot ce îţi cere Dumnezeu ca
când trecem prin femeie, citeşte: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu
probleme, când îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi
suntem descurajate, vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.“
mâhnite, când Isaia 41:10
suntem copleşite de
nelinişte şi teamă? Frumuseţea unei femei constă în ceea ce este în
Inima de femeie interior, care se reflectă, de fapt, în exterior. Întrebată cum de
este un dar arată tânără în pofida greutăţilor cu care s-a luptat în viaţă, Maica
sentimente, Teresa a răspuns: „Uneori, un sentiment frumos care vine din
sensibilitate, launtrul tău este mult mai preţios decât orice produs cosmetic.”
feminitate, O femeie iubită şi respectată, Oprah Wihfrey, ne
vulnerabilitate, reaminteşte că în fiecare femeie trăieşte o regină, care aşteaptă
dorinţă, slujire şi să-şi revendice măreţia. Fii regină! Ai curajul să fii astfel!
dăruire toate sunt Deschide drumuri! Fii în frunte! Descoperă-ţi farmecul care, în
parte a acestui dar, faţa vicisitudinilor, îmbrăţişează viaţa în continuare şi păşeşte
ele sunt comoara fără teamă spre noi provocări. Mergi mai departe! Caută
noastră. La fel cum adevărul şi condu-ţi regatul, oricare ar fi acesta - casa, serviciul,
Iertarea este un dar vara, norii aduc o familia - cu inima plină de iubire.
ploaie scurtă, şi apoi Fii regină! Fii blândă! Lasă-ţi mintea liberă să nască idei
pe care ţi-l faci ţie însăţi. răsare soarele, şi noi novatoare şi bucură-te de feminitatea ta… Îmi doresc să încetăm
avem zile când ne să ne mai pierdem timpul în mediocrităţi şi bucurii mondene şi
scăldăm în bucurie, moderne. Suntem copiii lui Dumnezeu - suntem aici să învăţăm
apoi apare un nor de lumea să iubească…
anxietate (teamă, descurajare). Ne supărăm şi chiar ne Nu contează prin ce ai trecut, de unde vii sau ce sunt
ruşinăm de aceste emoţii şi trăiri. părinţii tăi, nici statutul tău social sau economic. Ceea ce
În viaţă apar situaţii când este greu să-ţi ţii promisiunile contează este cum alegi să trăieşti, cum alegi să dai glas iubirii:
făcute: „Să-ţi iubeşti, să-ţi asculţi, să-ţi cinsteşti… soţul, părinţii, prin munca ta, prin familia ta, prin ceea ce ai de dăruit lumii…
copiii…” Dar… Dar harul care te-a împuternicit să faci acele Fii regină! Fii stăpâna forţei şi măreţiei tale!
legăminte, va fi acolo să te sprijine atunci când punerea lor în Livia Lungu
practică pare imposibilă.
Ce se întâmplă cu inima noastră atunci când trebuie să
iertăm sau ni se cere să iertăm?
Ce este sau ce nu este iertarea? Iertarea nu este un
sentiment, este o acţiune clară şi logică. A ierta nu înseamnă a
uita, a te preface, a avea dreptate.
Dar ce este iertarea? Iertarea este rară şi dificilă. Te va
costa dragoste şi orgoliu. Iertarea înseamnă sacrificiu de sine,
iertarea refuză avantajele proprii. Iertarea este un dar divin şi prin
ea avem un drum deschis spre Dumnezeu. Nu este important cât
de repede rostesc buzele: „Te iert!”, ci cât de repede alege inima
să facă acest lucru. „Te iert!” spus repede, de pe buze, ţine de
temperament. „Te iert!” rostit din inimă depinde de pocăinţă.
Învaţă să ierţi de la Isus. Numai de la El poţi primi
puterea şi dragostea necesare pentru a ierta, dobândind astfel
vindecare fizică şi emoţională (pentru amintirile care te macină)
şi mintală (schimbarea convingerilor provocate).
Iertarea este un dar pe care ţi-l faci ţie însăţi.
Neacordarea iertării înseamnă nefericire. Evreii considerau
suficient să ierţi de 3 ori, Petru a propus o reformă - de 7 ori, dar
Isus, arătând caracterul lui Dumnezeu, a spus „de şaptezeci de
ori câte şapte”.
&

> Dumnezeu a ştiut că bărbatul uită pe unde îşi pune lucrurile şi

?
avea nevoie de cineva care să-i amintească.
> Dumnezeu a ştiut că cineva trebuie să lucreze grădina când
bărbatul se uită la meci.
> Dumnezeu a ştiut că bărbatul are nevoie de un ceas deşteptător, şi
astfel a creat femeia.
> Dumnezeu a ştiut că bărbatul este muncitor, dar era nevoie şi de
un cheltuitor.
> Dumnezeu a ştiut că bărbatul este gânditor, dar trebuia să fie şi
un vorbitor.
> Dumnezeu a ştiut că bărbatul păstrează secretele, dar era nevoie
de cineva care să transmită ştirile.
> Dumnezeu a ştiut că bărbatul se mulţumeşte cu puţin, şi astfel a
Răspunsurile alternează între creat femeia ca să-l motiveze la progres.
cinic şi comic… > După ce a creat bărbatul, Dumnezeu a privit şi a zis: „Pot să fac
ceva mai bun!”
14
15
 „Să vii la conferinţa de familie este un act de curaj…”
Voi aţi fost de la început în
echipa celor care au organizat
conferinţa „Voia lui Dumnezeu în
familie”. În calitate de persoane
implicate cum evaluaţi conferinţa de
familii?
Conferinţa de familii a apărut
în urma unei grupe mici de studiu din
care noi făceam parte. Atunci Cusman
şi-a dat seama de marea nevoie de a
se clarifica din punct de
vedere biblic funcţionalitatea
căsniciei. Acest studiu a
conturat ideea conferinţelor
de familii.
Pentru noi, ca
familie, conferinţele acestea
au fost elementul esenţial
pentru bunăstarea familiei
noastre. Dacă nu am fi făcut
parte din acel grup de studiu,
dacă nu am fi luat parte la
conferinţele de familie,
probabil căsătoria noastră
nu ar fi reuşit. Nu cred că am
fi divorţat, pentru că în
biserică nu divorţezi, dar
căsătoria nu ar fi mers bine.
Conferinţele au fost
pentru noi grozave; grozave
au fost ieşirile în sine pentru
că ne-am putut relaxa, pentru că am
avut timp pe care l-am petrecut numai
noi. Vreau să le mulţumesc tuturor
celor care au plătit pentru a putea fi la
conferinţă timp de mai multe ediţii.
Oameni din biserică, biserica în sine,
au investit ca noi să putem participa.
Acest lucru a fost pentru noi ca o gură
de aer. Nici nu şi-au dat seama cât de
mult ne-au ajutat.
Cum v-a ajutat conferinţa
„Voia lui Dumnezeu în familie”?
În primul rând, ne-a ajutat la
capitolul comunicare şi relaţie. Am
înţeles că relaţia din familie trebuie să
crească. O relaţie dintre doi soţi nu
poate decât să crească sau să moară,
nu poate stagna. Dacă cei doi se
plafonează urmează moartea.
În al doilea rând, am învăţat
valoarea intimităţii în familie, ce îţi poţi
dori de la intimitate, până unde trebuie
să meargă aceasta.
În acelaşi timp, conferinţele au
fost un moment de evaluare a relaţiei.
Momentele acelea erau cele mai grele
pentru că te puneau faţă în faţă cu
minusurile din relaţie, era greu să
recunoşti, era greu să admiţi că eşti
falimentar, că trebuie să te întorci
Interviu cu Dorin şi Adela Crişan
înapoi, erau greu să ierţi, era greu să
accepţi greşeala celuilalt. Erau
momente în care îţi doreai să fii lăsat în
pace şi să nu te mai oblige să tot
scormoneşti în adâncul ascuns al vieţii
şi să o iei de la început. Inevitabil într-o
relaţie răneşti şi eşti rănit şi dacă nu
tratezi imediat rănile, ele se adună.
Peste câtva timp nici nu mai ştii care a
fost motivul conflictului, rămâne doar
acel sentiment de respingere, de
frustrare; şi să te întorci înapoi, să
retrăieşti aceleaşi sentimente. Nu-i
uşor să pui punct.
Ce a adus nou conferinţa de
familii?
Mai întâi, o relaţionare
naţională între biserica Metanoia şi alte
biserici din ţară. Sunt familii din toate
zonele ţării care participă şi, pentru noi,
asta înseamnă foarte mult. Ca biserică
am trecut prin multe greutăţi şi
relaţionarea cu bisericile din ţară ne-a
ajutat să simţim că nu suntem singuri.
În al doilea rând, a fost un
proiect care s-a adresat bisericii ca
Trup al lui Hristos. Biserica Metanoia a
crescut. O familie sănătoasă înseamnă
o biserică sănătoasă. Lucrând la
relaţiile din familie, lucrezi, implicit, la
creşterea bisericii. În acelaşi timp, la
aceste conferinţe, relaţiile între
membrii bisericii s-au consolidat. Asta
este rolul conferinţelor de familii, să
creeze familii sănătoase şi relaţii
sănătoase între familii.
În exterior am auzit mai multe
reacţii pro şi contra. Puţine voci au fost
contra, iar acestea s-au legat mai ales
de manifestare, nu de învăţătură.
Numai rău-voitorii, cei care au vorbit
din invidie şi în necunoştinţă de cauză,
precum şi cei care ignoră dovezile de
viaţă schimbată a celor care au
participat, numai în aceste condiţii au
putut vorbi rău despre învăţătura de la
conferinţa de familii.
Trebuie să remarcăm faptul că
aceste conferinţe au fost făcute cu
români pentru români. N-am avut parte
de americanisme.
Conferinţa prezintă viaţa
reală pe care o trăim.
De ce vin oamenii la
conferinţă?
Răspunsul cred că se
află în impactul pe care l-a
avut conferinţa asupra
celor care au participat.
Conferinţa are istorie, şi
oricine poate să vadă
rezultatele şi are de ales
între a plăti preţul de a
beneficia şi a nu-l plăti.
Conferinţa te învaţă
să fii mult mai deschis, să
discuţi problemele, să dai
masca jos şi să fii sincer cu
tine însuţi. Fiind
transparent cu problemele
tale, ai mult mai multe
şanse să le rezolvi decât dacă le ţii în
tine sau le ascunzi.
De ce unii nu plătesc preţul?
Cred că le este teamă de ceea
ce vor afla la conferinţă despre familiile
lor. Există concepţia că atâta timp cât
nu se pocnesc sau nu se agresează
verbal este bine, dar dacă intri la
rădăcină îţi dai seama că există o mare
lipsă de comunicare, de dragoste, de
afecţiune, dar totodată condiţionarea
relaţiilor intime şi şantajul emoţional.
Deja acolo lucrurile trebuie aduse la
suprafaţă şi asta face conferinţa. A veni
la conferinţa de familie este un act de
curaj.
Am întrebat pe cineva „De ce
nu mergeţi la conferinţă” şi ei au
răspuns „noi nu avem probleme.”
Există şi mentalitatea că cei care merg
la conferinţă au probleme şi merg acolo
ca să şi le rezolve. Nu înţeleg că te duci
la conferinţă nu atât ca să tratezi cât să
previi. Dar, susţinând atât de tare că nu
au probleme, este dovada faptului că
ceva nu merge bine, iar conferinţa dă
pe faţă lucrul acesta, însă unii preferă
să rămână în aceeaşi situaţie decât să
se supună schimbării.
16
 Fiind transparent cu problemele tale ai mult mai multe şanse
să le rezolvi, decât dacă le ţii în tine sau le ascunzi.
Mai este vorba şi de lipsă
financiară, dar nu acesta este
motivul principal. S-a specificat de
multe ori, că cine vrea cu adevărat să
meargă, iar banii sunt singurul lucru
care îi împiedică va fi ajutat. Dacă
vrei poţi, din punct de vedere
financiar. Mi-aduc aminte când nu
mai aveam bani şi era data limită de
confirmare, şi Adela a fost întrebată
dacă venim la conferinţă şi ea a
spus: „Venim!” Atunci eu am
reacţionat: „Cum adică «Venim!» că
nu avem nici un ban.” Dar Dumnezeu
ni i-a dat. Am mers cu un american la
restaurant şi pentru că „ne-am rupt
din timpul nostru” la sfârşit a întins
mâna şi ne-a dat 100$ - exact costul
conferinţei. Dacă vrei în inima ta,
Dumnezeu asigură toate lucrurile.
Erau copii mici şi nu ştiam cu cine
să-i lăsăm, şi o zi i-am lăsat cu o
mătuşă, a doua zi cu altă mătuşă,
ui
s p c !”
să s
ţă me
v a ţu
În ul
„M
Care este primul lucru la care ne
gândim când auzim acest cuvânt?
Oare ne gândim că trebuie să
rostim cuvântul „mulţumesc”, ori că trebuie
să ne arătăm mulţumirea faţă de o altă
persoană prin faptele şi atitudinile noastre?
Sau, pur şi simplu, acest cuvânt nu
înseamnă nimic pentru noi?!
Există oameni care folosesc de
multe ori acest cuvânt, încât la un moment
dat devine ceva obişnuit, chiar lipsit de
sens; o spun pentru că aşa este frumos sau
politicos. Alţii, mai rău, nu ştiu să
folosească deloc cuvântul „mulţumesc”.
apoi au venit bunicii şi aşa am mers
la conferinţă. E un har să participi la
conferinţa de familii! Şi atunci aş
putea să risipesc harul acesta, să
pun mâinile în sân şi să zic: „N-am”?
Nu! Nu este corect!
Voi slujiţi mai multor
familii tinere, cum raportaţi
slujirea voastră la conferinţa de
familii?
Lucrăm foarte mult în a-i
motiva să ajungă la conferinţă. Ceea
ce facem noi acum pentru ei este
rodul conferinţei în viaţa noastră.
Învăţătura se stabilizează în mintea
ta şi o foloseşti atunci când ai nevoie.
Nu cred că este bine să folosim un
şablon, nu-i putem alinia pe ceilalţi la
modelul nostru de familie, însă, în
spiritul învăţăturii Scripturii şi în
spiritul libertăţii personale, trebuie să
decizi care este direcţia înspre care
:
Dumnezeu ne învaţă în
Sfânta Scriptură, prin apostolul
Pavel, în Epistola către Efeseni
capitolul 5:20 „Să mulţumim
totdeauna lui Dumnezeu Tatăl,
pentru toate lucrurile…” „A
mulţumi” înseamnă a fi
recunoscător pentru un lucru pe
care cineva ţi l-a dat sau l-a făcut
pentru tine, fie el cât de
neînsemnat.
Unii suntem învăţaţi să
spunem „mulţumesc” doar pentru
lucrurile mari pe care ceilalţi le fac
pentru noi. Dar, întorcându-ne la
Sfânta Scriptură, trebuie să
învăţăm să mulţumim pentru toate
lucrurile, nu doar pentru cele care
credem noi că sunt importante.
De cele mai multe ori,
credem că nu este nevoie să
mulţumim şi prin vorbe, ci doar prin
fapte şi atitudini. Mulţumirea
trebuie să fie exprimată atât prin
fapte, cât şi prin cuvinte.
În „Pilda celor zece
leproşi” din Evanghelia după Luca,
capitolul 17:10-19, avem cel mai
clar exemplu al faptului că este
important să ne exprimăm
mulţumirea şi prin cuvinte. Dintre
te îndrepţi. Nu suntem în stare să
judecăm sau să desfiinţăm sau să
limităm diversitatea pe care
Dumnezeu a lăsat-o. Nu suntem
chemaţi să judecăm sau să
şablonăm, ci suntem chemaţi la
înţelegere, îngăduiţă, acceptare şi
dragoste. Chiar dacă vedem că viaţa
noastră de familie merge bine este
numai harul lui Dumnezeu, care
lucrează în noi. Singurul lucru pe
care trebuie să-l facem este să-i
ajutăm, să fim lângă ei, să ne dăm
seama că suntem limitaţi şi să
căutăm ajutor în altă parte în
momentul în care lucrurile ne
depăşesc atunci când consiliem.
Trebuie să ne dăm seama de
momentul în care trebuie să spunem
„nu mai ştim”.
Consemnat de Corina şi Valentin
Dedu
Lavinia Creac
cei zece leproşi care au fost
vindecaţi, doar unul s-a întors să
mulţumească: „Unul din ei, când
s-a văzut vindecat, s-a întors
slăvind pe Dumnezeu cu glas
tare.”
D a c ă a s p u n e
„mulţumesc” a fost important chiar
şi pentru Domnul Isus, haideţi să
învăţăm cu toţii să spunem:
„Mulţumesc”.
e s c !
m
Mulţu
17
 Resurse pentru familia ta!
PAUL TOURNIER
Dificultãţi conjugale
Mai devreme sau mai târziu, fiecare cuplu se confruntă cu diverse dificultăţi conjugale. Toţi tânjim
după o mai bună înţelegere între soţi. Cum s-o realizăm? Garanţia sigură a armoniei în familie o
constituie Isus Hristos.
Editura CLC România, Braşov

DARIN HUFFORD
Codul relaţiilor
„Codul relaţiilor” este cel dintâi manual scris pentru cei necăsătoriţi si pentru cuplurile cãsãtorite
deopotrivă. O carte matură, instigatoare intelectual, care a provocat generaţia contemporană să
reconsidere conceptele despre relaţionare ale secolului al XX-lea. Această carte e un cufăr cu
giuvaere ce va aduce negreşit o revigorare în relaţiile adulţilor de orice vârstă.
Editura Life Publishers, Oradea

EVELYN CHRISTENSON
Ce se întâmplă când femeile se roagă

Descătuşează puterea rugăciunii în viaţa ta chiar astăzi!

„Ce se întâmplă când femeile se roagă” a schimbat rugăciunea creştinilor timp de treizeci de ani.
Fie că o citeşti pentru prima dată - sau o reciteşti după câţiva ani, fiecare pagină conţine un adevăr
care îţi afectează dinamica rugăciunii. Această carte poate să-ţi schimbe viaţa de rugăciune -
pentru totdeauna!
Editura CLC România, Braşov

STU WEBER
Tandreţea luptătorului

„E vremea să se arate adevăraţii bărbaţi!”

Nu ne vine uşor să trăim ca bărbaţi, mai cu seamă într-o cultură nesigură de semnificaţia
masculinităţii. Ce vor femeile? - se întreabă mulţi bărbaţi. Ce aşteaptă oamenii de la mine? Care
sunt nevoile copiilor mei?
Descoperă calea înspre o masculinitate echilibrată şi află care sunt intenţiile lui Dumnezeu pentru
fiecare bărbat.
Editura CLC România, Braşov

CONTACT
Casa Literaturii Creştine România, Life Publishers Romania
Braşov - 0268 472474, Oradea, Bihor
Timişoara - 0256 424664 Tel. 0259-436264
www.clcromania.ro liferom@rdslink.ro
www.liferomania.ro
18
Ediţia a XIX-a, Bãile Felix, 13-15 octombrie 2006
Conferenţiar: Pastor Lazãr Gog
 DESCOPERĂ-ŢI DARURILE
CU CARE TE-A ÎNZESTRAT DUMNEZEU
o carte eveniment

Î n N o u l Te s t a m e n t ,
apostolul Pavel ne vorbeşte
despre trei categorii de daruri
spirituale. Printre acestea, se
includ şi darurile motivaţionale
sau ale personalităţii:
discernământul, îmbărbătarea,
slujirea, învăţătura, dărnicia,
administrarea şi milostenia.
Împlinirea sau frustrarea depind
de modul în care îţi foloseşti,
sau neglijezi, darurile
motivaţionale cu care ai fost
înzestrat. De aceea, este
important (şi plăcut, în acelaşi
timp) să-ţi cunoşti darurile cu
care ai fost binecuvântat. Prin
tabele, teste şi informaţii, Don şi
Katie Fortune te vor ajuta să-ţi
Editura Metanoia® Timişoara recunoşti darurile.
editura@metanoiaorg.ro
www.metanoiaorg.ro

Mai mult, cartea de faţă, Descoperă-ţi darurile cu care te-a înzestrat Dumnezeu,
îţi va arăta:
' De ce te relaţionezi la oameni în modul în care o faci.
' Care sunt darurile tale principale şi secundare.
' Trăsăturile de caracter asociate fiecărui dar.
' Domenii tipice în care apar probleme pentru fiecare dar.
' Personaje biblice care au demonstrat funcţionarea şi manifestarea fiecărui dar.
Vei experimenta o bucurie copleşitoare pe măsură ce îţi Descoperi darurile cu
care te-a înzestrat Dumnezeu şi înveţi să le foloseşti, aşa cum a intenţionat El.