Anul I Nr, 2 Octombrie 2006

I D U M NE
LU Z
A
EU
I
VO
Ediţia a XIX-a, Bãile Felix, 13-15 octombrie 2006
Conferenţiar: Pastor Lazãr Gog
 Editorial
p
Sco Când auzi o asemenea expresie, te gândeşti că se referă la vreo revistă
care abordează subiectul construcţiilor sau al amenajărilor interioare. Nu
este vorba despre asta, însă, prin extrapolare, scopul nostru este să „clădim”
Îmbunãtãţirea relaţiilor de familie familii şi să „amenajăm” relaţii. De aceea, revista aceasta se vrea a fi o
prin publicarea de materiale practice arhitectură a experienţei familiale. Dar ştim că eforturile revistei şi ale
şi prin promovarea principiilor conferinţei „Voia lui Dumnezeu în familie” nu vor avea niciun rezultat, dacă nu
biblice de viaţã creştinã! sunt, de fapt, instrumentul lui Dumnezeu de a clădi o familie. „Dacă nu zideşte
Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o
cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.“ (Psalmul 127:1)
Revista „Voia lui Dumnezeu în familie” nu este şi nici nu va fi un buletin al
Preşedinte C. C. Metanoia: conferinţelor de familii. Nu vrem să fie nici o prezentare a ceea ce a fost şi nici
Cusman CIONCA a ceea ce va fi la conferinţe. Conferinţa şi revista se susţin reciproc şi lucrează
împreună pentru acelaşi scop. Dacă doriţi relatări şi învăţături din ediţiile
Redactor şef: trecute ale conferinţei, puteţi să căutaţi înregistrările video şi audio. Desigur,
Valentin DEDU nu va mai exista nicio ediţie fără să fie filmată.
Revista „Voia lui Dumnezeu în familie” are capacitatea nu numai să
Traducere: însoţească conferinţa de familii, ci chiar să ajungă acolo unde conferinţa nu
Lavinia CREAC poate ajunge sau, mai bine zis, la acei oameni care nu ajung la conferinţă.
Românii au un respect deosebit pentru ceea ce este scris. Noi vrem să
Foto: profităm de acest avantaj cultural şi să folosim scrisul pentru a produce în
Liviu IVAŞCU cititorii noştri responsabilitate.
Manu HUTULEAC Scopul nostru nu este profitul. Cu siguranţă, dacă acesta va veni, nu vom
fugi de el. Însă nu aceasta este motivaţia, ci, probabil, doar o consecinţă. În
Colaboratori: acelaşi timp, ne dorim să cultivăm în dvs. spiritul implicării personale în ceea
Damaris BARBU ce facem noi. Revista aceasta nu este a bisericii Metanoia din Timişoara, ci a
Diana BUDULEA familiei tale. Dorim să dezvoltăm acest spirit de colaborare într-o misiune
Corina CIONCA care necesită mulţi lucrători: slujirea familiei din România.
Corina DEDU Primul lucru care aş dori să se întâmple este comunicarea (comunicarea
Puiu IONESCU presupune dublu sens). Îmi doresc să ştiu că interesul tău a fost stârnit, şi
Viorel IUGA
încrederea ta a fost câştigată. Asta înseamnă mult pentru noi, dar nu totul. Al
Elvira LUPÃŞTEAN
doilea pas pe care îl poţi face este să recomanzi această revistă cuiva. Ştiu că
Mihaela MUNTEAN
toate materialele sunt frumoase, dar ne-am obişnuit să le primim gratis sau
Fabiola MURARIU
cadou. Dovada maturităţii, însă, este atunci când investesc pentru ca
Ileana RADU
proiectele pozitive să fie promovate. Cele mai multe materiale negative
Design:
invadează viaţa noastră nu pentru că sunt prea insidioase, ci pentru că cele
Valentin DEDU bune lipsesc. Poţi alege să fii mâna prin care această revistă ajută familiile din
România. Notorietatea se capătă în timp, însă valoarea se poate evalua într-
o clipă.
Tema acestui număr este: „Acasă…!?”. Ce reprezintă „acasă” pentru tine?
Adresa pentru corespondenţă: Îţi place să te întorci „acasă”? Fugi de „acasă”? Dacă fugi, de ce fugi? „Acasă”
C.P. 1113 O.P.8, Cod 300890, Timişoara, România nu este numai un loc, este un spirit care se cultivă cu măiestrie. Cei care nu au
un asemenea loc şi spirit, îl doresc. Cei care îl au, poate nu îl preţuiesc atât de
Adresa bisericii Metanoia şi sediul C.C. Metanoia: mult. „Acasă” este dorinţa noastră cea mai profundă. „Acasă” este bucuria,
Calea Torontalului, Nr. 61, Timişoara, România preţuirea, ocrotirea, odihna, lejeritatea, încrederea… Tot „acasă” este ispita,
televizorul, computerul, lipsa de maniere, conflictul, plictiseala... „Acasă”
Telefon: poartă amprenta mea, este casa mea şi seamănă cu mine, mă reprezintă. Ar
004 0256 472989 fi absurd să am pretenţia ca peste tot „acasă” să însemne acelaşi lucru. Dacă
peste tot ar fi „acasă”, de fapt, nu ar mai exista „acasă”! „Acasă” este locul şi
Comunicare web: spiritul pe care eu îl construiesc şi îl cultiv. Cea mai iscusită capacitate a unei
editura@metanoiaorg.ro soţii este să creeze un mediu în care soţul şi copiii se întorc cu plăcere
www.metanoiaorg.ro „acasă”. Cea mai iscusită măiestrie a unui soţ este să creeze o asemenea
soţie!
Voia lui Dumnezeu în familie
ISSN 1842 - 1385 Valentin DEDU

CENTRUL CREŞTIN METANOIA 3

 Redactor: Mihaela MUNTEAN
Reinhard BONNKE Astăzi el este cunoscut în toată lumea Traducere: Lavinia CREAC
pentru campaniile sale de
şi-a început evanghelizare din Africa, unde, uneori M.M: Care este esenţa mesajului dvs., dle BONNKE?
lucrarea misionară participă la o singură întâlnire peste Ce vreţi să comunicaţi lumii prin tot ceea ce faceţi?
cu aproape 45 de 1,5 milioane de oameni. În luna
R.B.: Eu sunt evanghelist, ceea ce înseamnă că sunt un vestitor
ani în urmă şi este septembrie, evanghelistul Reinhard al Evangheliei lui Isus Hristos. Mesajul mântuirii este cel
fondatorul şi BONNKE a fost prezent la Timişoara, mai important mesaj pentru întreaga omenire. Pentru cei
în cadrul conferinţei sofisticaţi, pentru cei nesofisticaţi, pentru săraci sau pentru
preşedintele „Focul” care a avut loc bogaţi. Fiecare om, absolut fiecare om în parte, are dreptul
organizaţiei pe stadionul Dan să audă Evanghelia lui Isus Hristos. Aşadar, ca evanghelist,
misionare Christ Păltinişanu. Zeci merg la acei oameni care nu Îl cunosc încă pe Isus şi le
for all Nations. Îşi d e m i i d e predic Evanghelia pentru a-i determina să aibă o relaţie cu
credincioşi din El, pentru a găsi mântuire şi, bineînţeles, vindecare.
începe activitatea Mântuirea, iertarea păcatelor, împăcarea cu Dumnezeu,
toată ţara, dar şi
după ce a slujit din ţările vecine,
acestea sunt esenţa Evangheliei şi cred că aceste lucruri se
câţiva ani ca pastor întâmplă atunci când predic. Esenţa vieţii mele, de la
au venit să început până acum, a fost să spun oamenilor Vestea Bună
în partea de nord a asculte mesajul a lui Isus Hristos şi mântuirea dată de El.
Germaniei. evanghelistului.
M.M.: Care consideraţi că ar fi cel mai important lucru în viaţă
bazat pe propria experienţă?

R.B.: Cel mai important lucru este să fii în legătură cu veşnicia.

Toate lucrurile fizice pe care le vedem aici nu valorează atât
cât noi credem. Nu contează cât de frumoasă este casa ta,
cât de măreaţă este cariera pe care o ai sau câte diplome
academice ai obţinut, pentru că toate aceste lucruri vor
trece. Dar ceea ce contează cu adevărat, şi este durabil,
este viaţa veşnică primită prin Isus Hristos. Biblia spune:
„Lumea cu tot ce este în ea va trece, dar cel ce face voia
Domnului va trăi veşnic.” Şi acest lucru răspunde la
întrebarea dvs. În altă ordine de idei, Isus a spus: „Ce folos
ar avea un om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde
sufletul?” Valorile spirituale, care îşi găsesc originea în
Evanghelia lui Isus Hristos, sunt cele mai importante,
pentru că toate celelalte lucruri sunt pieritoare.
4
M.M.: Dar pentru o familie creştină, ce credeţi că ar
trebui să fie important?
R.B: Când vorbim de o familie creştină, ne gândim
că ambii parteneri Îl urmează pe Isus
Hristos. Eu cred că cel mai important lucru
pentru părinţii creştini este să-şi crească fiii
şi fiicele în credinţa creştină, să-i conducă la
Isus şi să fie exemple de creştini adevăraţi
pentru ei. Şi eu m-am născut într-o familie de
creştini. Am învăţat din Evanghelie, practic,
din ziua în care m-am născut. Şi lucrul
acesta a avut un impact profund asupra vieţii
mele. Decizia mea de a-L urma pe Isus
Hristos a fost luată pe când eram încă un
copil. Şi copiii mei Îl urmează pe Isus; de
fapt, întreaga mea familie Îl urmează pe Isus.
Pentru că acesta a fost un lucru foarte
important pentru mine, să fiu sigur că şi copiii
mei Îl urmează pe Isus.
M:M: Deci, este important pentru un tată să fie un
model pentru copiii lui?
R.B: Categoric!
M.M: De ce?
R.B: În primul rând, pentru că faptele vorbesc mai
tare decât cuvintele. Nu poţi să le spui
copiilor: „Faceţi ce vă spun eu.” Ci trebuie să
le spui: „Faceţi ceea ce fac eu.” Şi dacă tu
faci ceea ce trebuie, şi ei vor face la fel. Ne
plângem astăzi că avem atât de mulţi fii
risipitori, atât de mulţi fii şi fiice pierdute. Dar
aceştia sunt pierduţi, deoarece avem atât de
mulţi taţi pierduţi şi atât de multe mame
pierdute. Copiii îşi văd părinţii făcând atât de
multe lucruri greşite, pe care le fac şi ei mai
Am trăit anii comunismului când nu am avut acces
la informaţie, eram izolaţi. Mi-aduc aminte că pe atunci
am auzit vorbindu-se prima dată despre Bonnke:
„…evanghelist plin de putere… Predică Evanghelia cu
pasiune… Domnul face minuni la cruciadele susţinute
de el.” Nu m-am gândit atunci că îl voi cunoaşte
vreodată pe acest om, cu atât mai puţin să cred că-l voi
vedea în România, în Timişoara.
Anii au trecut! La începutul anului, am fost invitat la
o şuetă de taină: „Vine Bonnke! Alege Timişoara
pentru că este un oraş cu toate tipurile de biserici
(penticostale, baptiste, carismatice, independente).”
M-am implicat în coordonarea şi organizarea acestui
eveniment deosebit. Poate unic! Probabil nu voi mai
avea ocazia să particip la un altul de asemenea
anvergură în Timişoara. Au fost necesare luni de
pregătire! Nu este uşor ca zece, douăsprezece
persoane să ajungă la un consens, dar am lăsat
diferenţele şi ne-am concentrat pe ce era important:
„Hristos trebuie proclamat pe unul dintre cele mai mari
stadioane din ţară, şi oamenii trebuie să asculte o
Evanghelie predicată cu foc.”
A venit ziua de joi, 7 septembrie 2006, când o
echipă de întâmpinare i-a făcut o primire românească
lui Reinhard Bonnke pe aeroportul din Timişoara, cu
pită şi sare! Împreună cu alţi pastori şi copii îmbrăcaţi
în costume naţionale, i-am urat bun venit cu emoţie şi
apoi. Cred că un exemplu de creştinism
autentic într-o familie este o adevărată
binecuvântare pentru copii.
M.M: Şi atunci... care ar fi secretul unei căsnicii
fericite?
R.B.: O soţie fericită, o viaţă fericită! Asta este doar
o parte, cealaltă parte este aceea ca soţul şi
soţia să-L urmeze pe Isus împreună. Cred că
acesta este secretul. Eu sunt căsătorit de
patruzeci şi doi de ani.
M.M.: Ce înseamnă familia pentru dvs.?
R.B.: Totul. Familia este foarte importantă pentru R.B:
mine. Eu călătoresc mult, predicând
Evanghelia în lumea întreagă, şi petrec puţin
timp acasă. Unii oameni au spus că-mi voi
pierde copiii din această cauză. Nu i-am
pierdut pe niciunul dintre ei. Toţi Îl urmează
pe Isus, toţi Îl iubesc pe Isus, deoarece au
văzut că lucrul acesta a fost ceva autentic
pentru noi, ca părinţi, nu o făţărnicie. Cred că
acest aspect este unul foarte important.
Copiii sunt foarte sensibili la ipocrizie. Dar
dacă ei ştiu că eşti ceea ce eşti, şi nu eşti un
ipocrit, se lasă conduşi de tine foarte uşor.
M.M: Sunteţi acum în România… o încurajare
pentru creştinii de aici.
R.B: Marea Trimitere este încă valabilă pentru noi
toţi, ceea ce înseamnă că toţi trebuie să fim
martori ai lui Isus Hristos. Chiar dacă suntem
în circumstanţe diferite, întotdeauna trebuie
să fim martori ai lui Hristos, mărturisind ceea
ce a făcut El pentru noi, aducându-i pe cei
din afară în Biserică, expunându-i
Evangheliei, ca şi ei să poată fi mântuiţi.
bucurie. M-a încurajat căldura lui. Nu părea a fi neamţ,
era sociabil şi prietenos.
Vineri, 8 septembrie, a fost prima zi a acestui mare
eveniment. Vremea a fost superbă, iar „Conferinţa de
foc” a început. Oamenii continuau să vină. Aşteptam
cele 3.000 de persoane care şi-au confirmat
participarea, şi s-au adunat aproximativ 4.000.
Începem să cântăm cu entuziasm! Pentru unii, cu prea
mult entuziasm. Aceasta mi-a fost rugăciunea.
„Doamne, vrem să fim entuziaşti pentru Tine. Tu menţii
aplauzele şi strigătele noastre de bucurie!” Suntem
epuizaţi, dar revenim după-amiază cu aşteptări şi
dorinţa de a asculta Cuvântul lui Dumnezeu.
Au venit oameni din multe locuri din ţară. Mai bine
de 10.000. Omul predică şi o face cu foc. Mesajul din
Ioan 8 ne captivează, chiar dacă suntem ameninţaţi de
o furtună de vară. Nimeni nu se mişcă, toţi sunt
absorbiţi de Evanghelie. Am realizat atunci
capacitatea lui Reinhard Bonnke de a-şi face bine
lucrarea indiferent de factorii perturbatori. Omul lui
Dumnezeu ştie ce vrea, îşi cunoaşte chemarea şi are
ungere.
Sâmbătă dimineaţa, Bonnke stă în soarele încă
fierbinte al lunii septembrie, şi timp de mai bine de o
oră s-a rugat pentru 4.000 de oameni, punându-şi
mâinile peste fiecare. Câtă putere, câtă dedicare! Şi
deja a păşit în al 67-lea an al vieţii sale. Seara sunt
Cred că acest lucru nu este doar o datorie
religioasă, ca să o numim aşa, ci este o
modalitate de a schimba o întreagă naţiune,
unul câte unul, în fiecare zi. Şi dacă vieţile
oamenilor sunt schimbate din interior de Isus
Hristos, aceasta va influenţa comunicarea
dintre noi, onestitatea, anti-corupţia şi toate
lucrurile de acest fel. Deci: „Căutaţi mai întâi
Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte
lucruri vi se vor da pe deasupra.”
M.M: Ce înseamnă Dumnezeu pentru dvs.?
Îl iubesc pe Dumnezeu. Trăiesc pentru El,
mă mişc prin El şi întreaga mea fiinţă este în
El. El este totul pentru mine. Zi şi noapte
trăiesc ceea ce predic. Îl iubesc pe Isus mai
presus de orice alt lucru. Sunt gata să-mi dau
viaţa pentru El dacă este nevoie. Din punctul
meu de vedere, a-L urma pe Isus este cea
mai frumoasă viaţă de pe acest pământ, cea
mai măreaţă formă de viaţă de pe pământ.
Iar pentru mine, a fi un om al lui Dumnezeu,
un predicator al Evangheliei, îmi dau seama
că mâinile mele efemere pot zidi Împărăţia
veşnică a lui Dumnezeu, iar buzele mele
efemere pot predica Cuvântul veşnic al lui
Dumnezeu şi fiinţa mea muritoare poate
produce lucruri veşnice. Iar lucrul acesta mă
bucură foarte mult. Biblia spune că toate
împărăţiile vor trece, dar împărăţia lui
Dumnezeu este din veşnicie în veşnicie. Iar
eu sunt legat de această Împărăţie şi Îi
mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest
privilegiu, pe care îl doresc fiecărui om din
România.
Pastor Cusman CIONCA
peste 15.000. Atmosfera e grozavă! Subiectul e plin de
putere: „Sângele Mielului!”
Aşteptăm ultima zi! Ce păcat că e ultima!
Duminică dimineaţa, în mai toate bisericile oraşului, e
sărbătoare. Metanoia e „asaltată” de clujeni, bistriţeni,
bucureşteni, buzoieni… şi Domnul continuă să
vorbească şi să vindece.
Seara, pe stadionul Dan Păltinişanu, s-au adunat
peste 20.000 de persoane. Un nor divin ne umbreşte
ca strălucirea razelor soarelui să nu ne jeneze.
Subiectul este fantastic: „Cât loc ai în inima ta pentru
Hristos?” Se încheie cu bucurie! Am fost martor al unor
zile de neuitat. Am văzut şi simţit puterea lui
Dumnezeu. Luni dimineaţa, la ora 5:30, chiar dacă
sunt istovit, merită să rezist să-l binecuvântez în
aeroport pe cel care a fost, pentru 72 de ore, omul lui
Dumnezeu pentru România! Nu cred că vom fi în stare
să evaluăm beneficiile spirituale pe care le-a avut
venirea lui Reinhard Bonnke în România. Evident,
lucrurile sunt diferite, atmosfera spirituală este
schimbată, spiritul dintre credincioşi este înflăcărat,
relaţiile dintre biserici sunt mai apropiate, pasiunea
este mai mare… Cu siguranţă, nu este vorba de o
stare de fapt trecătoare, ci doar de un început pe care
Dumnezeu ne va ajuta să-l amplificăm!
5
 Conferinţa creştină
„Voia lui Dumnezeu în familie”
Mărturii 2-4 iunie 2006

Această conferinţă a răspuns nevoilor şi aşteptărilor

noastre. Am avut mare nevoie de învăţăturile prezentate la
această conferinţă pentru rezolvarea crizei din familia
noastră. Credem că Dumnezeu ne-a vorbit direct prin
toate subiectele abordate.
George & Loredana Maria-Patrascu –
Timişoara
>>> >>> >>> Sanda Zeic – Cluj-Napoca
A fost prima conferinţă la care am
participat. Vrem să învăţăm mai mult, pentru că
Stimaţi fraţi şi iubite surori cu mintea schimbată,
avem nevoie. Deja am avut mici discuţii cu soţia
mea pentru că au fost atinse anumite puncte
Sunt medic de familie şi zilnic mă încarc cu atâtea poveri. Aş
sensibile. Vom mai veni!
dori să încep o lucrare de la om la om în lumea medicală din Cluj.
Varga Ioan & Georgeta – Baia Mare
Suntem câţiva medici creştini în Cluj, dar mai mulţi necreştini.
Primul pas pe care îl fac este ca la următoarea conferinţă de familii
Conferinţa de familie a fost un moment de reevaluare, în care să
să aduc o altă familie de medici. Este un motiv concret de
stăm faţă în faţă cu problemele reale. A fost un timp câştigat pentru
rugăciune pe care îl putem aduce împreună înaintea lui
Dumnezeu şi pentru familia mea.
Dumnezeu. O idee bună ar fi ca fiecare familie să îşi invite la
Bălăcean Sebastian & Claudia – Cluj-Napoca
conferinţă medicul de familie. V-aţi gândit ce important este să
prinzi „un peşte mare”?
Venim de ceva timp la conferinţă, dar de data asta am înţeles
Ca femeie care am fost binecuvântată cu trei puişori dulci şi
ceva important pentru dezvoltarea relaţiei dintre noi. Am reuşit să luăm o
mici, mă cutremur când pacientele gravide pe care le trimit la
decizie importantă, să comunicăm mai bine, şi ne dăm seama că este un
ginecolog îmi mărturisesc că prima întrebare care li se pune este:
har deosebit să participăm la aceste conferinţe.
„Doriţi să păstraţi copilul sau să facem avort?” E un duş rece care
Filip Cornel & Laura – Baia Mare
costă multe vieţi mici şi mari. Clinicile de ginecologie sunt clinici de
genocid. Au murit mai mulţi copii avortaţi în România după 89',
În mod cert, a fost peste aşteptări. S-au abordat subiecte tabu în
decât oameni ucişi în lagărele de la Auschwitz şi Birkehau. Rănile
modul cel mai eficient. Conferinţa a fost un timp extraordinar, o
din sufletele mamelor nu se vindecă, de fapt, niciodată.
regenerare, o revigorare. Ne rugăm pentru următoarea conferinţă.
Am avut trei cezariene (deşi se recomandă doar două). M-au
Nelu & Cristina Ulici – Baia Mare
operat trei medici diferiţi. Celui de-al treilea doctor i L-am mărturisit
pe Domnul, cu o carte, cu o vorbă, în măsura în care s-a putut în
Totdeauna ne pare rău că trec foarte repede zilele la conferinţă.
spital. La un an după aceea, s-a stins cu cancer la stomac. Am
Aşteptăm cu nerăbdare următoarea ediţie.
regretat enorm că nu am fost mai insistentă, că nu l-am mai căutat,
Mihai & Dorina Murza Sighiartău – Bistriţa
că nu l-am invitat la biserică. Acum mă gândesc să nu mai ratez
ocazia de a evangheliza o fiinţă chinuită de atâtea remuşcări.
Modul de închinare, temele care au întâmpinat nevoile noastre,
Odată l-am invitat la biserică pe un doctor ginecolog, iar acesta
sfaturile care au răspuns întrebărilor noastre, ne-au încurajat şi ne-au
mi-a răspuns: „Dar pe mine nu mă mai iartă Dumnezeu. Am făcut
ajutat să comunicăm mai eficient în familie.
atâtea avorturi! Mie îmi plac femeile, şi dacă o să fiu bătrân şi
Alin & Daniela Horj – Baia Sprie
impotent o să iau VIAGRA şi tot o fac!” Sunt legături demonice,
care pot să cadă la porunca Domnului. Cred că o conferinţă de
Domnul a răspuns rugăciunilor noastre şi a fost o confirmare
familie este o ocazie în care duhurile răutăţii sunt date pe faţă şi
prin răspunsurile pe care le-am primit la conferinţă. Ne pare rău că se
alungate.
termină aşa de repede, dar mergem acasă motivaţi pentru a depune toate
Consider că evanghelizarea bărbaţilor o fac bărbaţii, nu
eforturile ca să fim o familie binecuvântată, să fim în voia lui Dumnezeu şi
femeile! Cred că la asta se referă Pavel când nu dă voie femeii să
prin noi să fie alte familii binecuvântate.
îl înveţe (evanghelizeze) pe bărbat. Homo et muher ighis et palea
Marius & Sanda Bukur – Cluj-Napoca
– Bărbatul şi femeia sunt ca paiele – face parte din legile imuabile
ale creaţiei. Cum nu putem anula legea gravitaţiei, nu putem anula
Conferinţa de familie răspunde nevoilor pe care biserica le
legea atracţiei universale dintre bărbat şi femeie. Ucenicii s-au
ocoleşte. Această conferinţă m-a conştientizat că fac destul de puţin
mirat când Isus stătea singur de vorbă cu o femeie. Până la
pentru familia mea şi aproape nimic pentru a ajuta alte familii.
treizeci de ani Isus nu fusese văzut stând de vorbă cu o femeie?
Adrian & Emilia Părău – Cluj
Ba da! Dar nu singur.
Sunt surori care s-au dus să mărturisească unor pastori tineri
Am reuşit să identificăm anumite probleme în relaţia noastră.
şi i-au încărcat cu toate problemele lor de cuplu, terminându-i
Plecăm cu impresia că ceva s-a schimbat. Ne gândim să recomandăm şi
spiritual. Fantasmele sexuale sunt mai ispititoare decât realitatea
altora să vină la conferinţă.
însăşi. De aceea, avem nevoie de conferinţe pentru familie,
Mihaela & Canu Petcaru –
fiindcă nu ne expunem la pericole mai grave decât problemele pe
Cluj-Napoca
care le avem. Dumnezeu mi-a răspuns la toate nelămuririle mele
de natură conjugală, pe care nu ştiam cum să le rezolv şi pe cine
Conferinţa este un timp de „reîncărcare a
să întreb.
bateriilor” în ceea ce priveşte familia şi nu numai.
Dacă nu veneam la conferinţă, puteam să-mi distrug familia.
Conferinţa este plăcută, utilă, generatoare de
Am acumulat multe resentimente din cauza faptului că nu am
relaţii frumoase, de comunicare creştină între soţi.
înţeles că singura asemănare dintre bărbat şi o femeie este că
Veronica & Sorin Miclăuş –
merg pe două picioare. Totuşi, pot deveni una în Hristos. Slavă
Cluj-Napoca
Lui!

6
 „Îmi place să mă
întorc acasă!” Elvira LUPĂŞTEAN

Un copil a fost întrebat odată: „Ce
înseamnă căminul?” Acesta a răspuns: „Este
un loc unde poţi să te adăposteşti când afară
plouă.” Cât de adevărat! În mintea multora,
căminul este locul unde poţi găsi refugiu,
adăpostul care oferă protecţie pentru fiecare
membru al familiei.
Dumnezeu a creat căminul pentru a ne
găsi acolo împlinirea şi pentru a-I aduce
glorie lui Dumnezeu prin trăirea în cadrul
căminului. În Proverbe 24:3, ni se spune:
„Prin înţelepciune se înalţă o casă.”
Înţelepciunea necesară pentru a zidi o casă,
un cămin puternic, vine numai de la
Dumnezeu. „Înţelepciunea care vine de sus
este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor
de înduplecat, plină de îndurare şi de roade
bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17)
Ce imagine minunată este un cămin
creştin zidit pe o astfel de temelie! Dar, pentru
a crea un loc plăcut şi de dorit, este nevoie de
mult mai mult decât putem face noi, părinţii.
Aceasta implică responsabilităţi serioase pe
care trebuie să ni le asumăm şi, deseori, nu
avem puterea sau răbdarea de a le îndeplini.
Dar care sunt lucrurile care ne fac să ne dorim
să ne întoarcem cu plăcere acasă?
Mă gândesc cu mult drag la faptul că
soţului meu îi place să vină acasă, îşi doreşte
aceasta şi o văd pe faţa lui când intră în casă.
Recunosc că e un mare har şi sunt
recunoscătoare lui Dumnezeu pentru
aceasta! Pentru un bărbat este foarte
important să aibă un loc pe care poate să-l
numească cu plăcere „acasă”, un loc în care
să fie cu adevărat iubit şi preţuit după o zi
obositoare în care se luptă cu problemele
care apar la serviciu şi cu rutina vieţii sociale.
Desigur, bărbatul caută un loc unde să se
adăpostească de „ploaia de afară”.
Este o responsabilitate importantă pentru
noi, soţiile, să reuşim să împlinim această
nevoie simplă, nevoia de a avea un loc sigur
al iubirii şi al preţuirii necondiţionate. Trebuie
să avem şi capacitatea, în acelaşi timp, să
trecem peste monotonia zilnică şi să facem,
din fiecare zi, o zi specială. Treburile casnice
interminabile, curăţenia, cumpărăturile,
pregătirea mesei, bucătăria, timpul pentru
copii… grija responsabilităţilor care vor trebui
împlinite mâine, nu trebuie să ne facă să
obosim în datoria şi privilegiul nostru de a-i
face pe cei dragi nouă să se simtă speciali
când ajung acasă.
Am învăţat că Satan doreşte mai mult
decât orice să ne descurajeze în rolurile
noastre de soţi şi părinţi. Ne descurajează
prin detaliile vieţii de zi cu zi până acolo încât
uităm binecuvântările. Vrea să ne facă să ne
simţim neînsemnaţi şi să credem că toate
eforturile noastre nu au prea mare importanţă
în „marele plan” al lui Dumnezeu. Dar noi
contribuim prin slujirea noastră ca „marele
plan” să se împlinească. În Matei 25:40, Isus
spune: „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri
unuia dintre aceşti micuţi ai mei… Mie Mi le-
aţi făcut.” Slujind familiei, slujim lui
Dumnezeu! Cine altcineva ar putea să fie
instrumentul lui Hristos pentru
binecuvântarea familiei mele în afară de
mine?
Indiferent care este poziţia soţului, o
femeie nu trebuie să uite că Dumnezeu a
făcut-o ajutorul potrivit. El ne-a dat putere,
ne-a dat calităţi, ne-a dat forţa de a influenţa,
puterea de a încuraja, capacitatea de a ridica.
Doresc să fiu mereu „în umbra” soţului, iar el
să ştie că este apreciat şi iubit.
Noi, femeile, creăm atmosfera în casă. Ai
remarcat cât de repede se molipsesc soţul şi
copiii de la tine? Când eşti ursuză, toţi sunt
molipsiţi. Poţi încerca asta. Creează o
atmosferă tensionată şi vei vedea cât timp le
trebuie celorlalţi să devină la fel.
Sunt situaţii în care mediul de acasă ne
seacă de energie. În loc să facem din casa
noastră „un colţ de rai”, suntem tentate să
lăsăm atmosfera de stres şi conflict să
continue. Ne gândim, în amărăciunea
noastră, că îi putem sancţiona pe ceilalţi prin
dezvoltarea unui sentiment de vinovăţie în ei.
Însă amărăciunea, spunea cineva, este
otrava pe care o bem cu gândul că altcineva
va muri.
Nu-i de mirare că cel mai bun prieten al
omului este câinele! Când vine stăpânul
acasă, câinele se opreşte din ce face,
aleargă la stăpânul său, dă din coadă şi îi
aduce ziarul. Te opreşti şi tu din ceea ce faci
pentru două minute ca să-ţi întâmpini soţul
(sau soţia) când ajunge acasă? Când te simţi
bine, îi tratezi bine şi pe ceilalţi!
Câteva mici sugestii care te pot ajuta:
•Păstrează-ţi casa curată şi aerisită!
• Nu te consuma pentru lucrurile mici!
• Fii mulţumitoare!
• Iartă-i pe ceilalţi! Nemulţumirile sunt
prea grele ca să le porţi în spate!
• Fă-ţi timp să râzi! Ia lucrurile mai uşor!
Umorul vindecă!
• Orele târzii din noapte, după o zi grea, nu
sunt momentele cele mai potrivite pentru
discuţii contradictorii, ci pentru
încurajare, consolare şi iubire!
•Învaţă să te relaxezi fără să te simţi
vinovat(ă)!
Există probleme şi dificultăţi în fiecare
familie, dar să nu ne îndoim niciodată de
scopul pentru care trăim. Încercările şi
furtunile sunt previzibile. Trebuie să ne
aşteptăm la ele. Mai mult decât atât, ele sunt
îngăduite pentru creşterea noastră spirituală.
În mijlocul căminelor noastre, noi învăţăm ce
înseamnă răbdarea, statornicia şi
credincioşia.
Întrebările pe care Gigi Graham
Tchividjian şi le punea cu scopul de a-şi ghida
viaţa, au devenit modelul meu de evaluare:
„Este căminul tău un loc curat, liniştit,
primitor, odihnitor? Care este atmosfera în
căminul tău? Mă întreb ce văd copiii mei în
mine? Dar cei care intră în casa mea? Văd ei
o preocupare pentru ceilalţi sau doar critică,
cinism şi compromis? Simt ei pace şi
seninătate în casa noastră sau ceartă şi
tensiune? Fac eu ceea ce spun? Văd ei ceva
deosebit în viaţa mea? Experimentează ei
răspunsurile rugăciunilor mele? Este
prezentă roada Duhului Sfânt în viaţa mea?”
Doar un cămin binecuvântat îţi oferă un
refugiu pentru „ploaia de afară”!

Casă sau cămin? Mama - Definiţie

O fetiţă drăguţă stătea pe unul dintre bagajele lăsate în holul unui hotel. Definiţia unei fetiţe pentru
Părinţii ei erau la recepţie pentru a rezerva o cameră. O doamnă simpatică „mama”: „O mamă este persoana
a întrebat-o pe micuţa fetiţă dacă îşi vizitează rudele din acel oraş. „O, care are grijă de copiii ei şi care le
nu!”, a răspuns fetiţa. „Vom locui în acest hotel până când ne vom găsi pregăteşte masa. Dacă ea nu
o casă în care să locuim. Tatăl meu are o nouă slujbă aici în oraş şi este acasă când te întorci de la
ne-am vândut casa pe care am avut-o pentru a ne muta.” Doamna a şcoală, nu mai ştii cum să-ţi
continuat: „O…, cred că este greu pentru tine să nu ştii unde este pregăteşti masa şi-ţi piere
căminul familial.” Micuţa a replicat: „Nu, doamnă! Noi avem un pofta de mâncare.”
cămin, dar nu avem încă o casă în care să-l aşezăm.”

Succesul în viaţă se Banii îţi fac casa, dar

găseşte prin iubire, nu dragostea face din ea un
doar prin câştig. cămin.
Dragostea este limbajul pe
care îl înţelege orice limbă.

Slujind familiei, slujim lui Dumnezeu! 7

 Viorel IUGA
Rugăciunea „tristă” a unui copil
Doamne, în seara asta Te rog ceva
special… Transformă-mă într-un
televizor ca să-i pot lua locul. Mi-ar
plăcea să trăiesc cum trăieşte televizorul
în casa mea; să am o cameră specială
unde să se reunească toată familia în
jurul meu. Fă să fiu luat în serios. Să fiu
în centrul atenţiei, aşa încât toţi să mă
asculte fără să mă întrerupă sau să
discute.
Mi-ar plăcea să mi se dea atenţia
deosebită care este acordată
televizorului, atunci când ceva nu
funcţionează…; să-i ţin de urât tatei când
se întoarce acasă, chiar şi atunci când
vine obosit de la muncă; şi mama, în loc
să mă ignore, să stea cu mine când e
singură şi plictisită, iar fraţii şi surorile
mele să se certe ca să stea cu mine…; şi
să distrez toată familia chiar dacă uneori
nu spun nimic.
Mi-ar plăcea să simt că lasă totul
deoparte să stea câteva minute cu mine.
Doamne, nu Îţi cer prea mult – doar
să trăiesc cum trăieşte orice televizor.
Adolescenţii, Televizorul şi
Grădina
Un adolescent stătea trântit pe jos în
faţa televizorului când, deodată, sună
telefonul. „Salut, fiule!”, s-a auzit o voce.
„Unde este mama ta?” „E afară, lucrează
în grădină.” „Ce…?”, s-a răstit tatăl.
„Mama ta nu mai este la fel de tânără şi
puternică cum era odată. De ce nu o
ajuţi?” „Nu pot”, a fost răspunsul. „Bunica
foloseşte cealaltă sapă.”
8
Am fo st în tr e b a t o d a tă : „ Fr a te ,
dumneavoastră, ca slujitor al lui Dumnezeu,
aveţi anumite frământări? Desigur, mă refer la
cele mai lumeşti, nu doar la biserică.”
Frământări... Frământări? Sigur că am…
şi încă foarte multe. E adevărat că unele din
frământările mele nu seamănă prea mult cu
frământările altora. Uneori, chiar mi se spune
că sunt exagerat în ceea ce mă preocupă. Să
vă dau un exemplu concret. De mai bine de un
an, mă preocupă cumpărarea unui televizor.
Bineînţeles, vorbesc de un televizor nou,
frumos şi performant. După cum bine ştiţi,
sunt multe lucruri cu care ne confruntăm într-o
asemenea situaţie: preţurile, numărul
ofertelor, reclamele care îl prezintă pe fiecare
ca fiind cel mai bun... Totuşi, pentru mine, pe
lângă acestea, a apărut o problemă foarte
delicată. Am început să mă întreb dacă acesta
îmi va face bine sau nu. Mă întreb dacă va fi un
lucru bun pentru copiii şi familia noastră. Mă
întreb dacă acesta mă va ajuta în viaţa de
credinţă şi în viaţa de slujire.
Sunt conştient că televizorul în sine nu
este neapărat un lucru rău. Putem urmări
anumite programe care să ne ajute să ne
rugăm pentru cei care, în diferite părţi ale
lumii, sunt afectaţi de nenorociri, cataclisme;
putem afla cum trăiesc fraţii noştri în alte părţi
ale lumii şi să participăm la bucuria sau la
durerea lor. Ştiu că aş putea viziona anumite
programe instructive, informative, care să mă
familiarizeze mai mult cu problemele societăţii
în care trăiesc şi, cunoscându-le, să fiu mai
eficient în slujirea vestirii Evangheliei. Sunt
conştient că televizorul mă poate ajuta în
multe domenii bune, dar mă întreb: cât l-am
folosit aşa până acum? Faptul că voi lua unul
mai mare şi mai bun, faptul că voi instala şi
cablu pentru programe prin satelit, mă va ajuta
mai mult?
Din nefericire, după cum bine ştim,
programele de televiziune, mai ales cele
străine, dar şi ale noastre, prezintă multă
imoralitate. Dacă eu nu urmăresc astfel de
programe, oare nu le vor urmări copiii mei?
Da, m-am gândit şi eu că aş putea să îi fac un
loc anume şi să îl ţin sub cheie. Poate voi lăsa
copiii numai atunci când va fi un program bun
pentru ei. Totuşi, cum pot decide ce fel de
program va fi programul pe care nu l-am
văzut? Cum pot şti ce voi urmări? De foarte
multe ori, subiectul nu îţi spune mare lucru.
Uneori, subiectele alese sunt foarte
captivante, dar felul în care sunt tratate este
sub măsura aşteptărilor. Oare cum aş putea
şti ce va elogia acest program şi ce va
combate? Dacă mă refer la cele mai multe
filme, aproape că nu mai ştii ce este rău şi ce
este bine. Este apreciat atât de mult sexul,
violenţa, corupţia, nerespectarea regulilor
sociale...
Aţi remarcat şi voi că poţi viziona un film
care prezintă o temă foarte frumoasă şi
captivantă, dar presărat cu lucruri negative. Mi
s-a întâmplat nu demult. Am venit acasă şi am
vrut să mă relaxez puţin. Familia s-a culcat,
dar eu nu pot dormi. Nu prea am chef de
altceva, aşa că pornesc televizorul. Filmul
este frumos şi tema este foarte captivantă.
Nici nu am ştiut că este, de fapt, un serial.
După minute plăcute, din senin, doi tineri se
aruncă în pat şi încep actul sexual care este
prezentat în detaliu. Cum nu ştiu ce urmează,
cred că faza se va termina şi voi vedea ce se
întâmplă în continuare. Din nefericire, ultima
fază care îmi rămâne în minte înainte de
culcare este acel act sexual. Sigur că nu am
vrut să văd astfel de scene. Ce pot să fac?
Dacă am vrut să mă uit în altă parte, mintea
mă întreabă acum ce s-a întâmplat în
secvenţele pe care nu le-am văzut. Oricum,
este târziu şi mă duc să mă culc. Vreau să mă
rog, dar imaginea pornografică este prezentă
în minte. M-aş bucura să merg lângă soţie, dar
ea este supărată că nu m-am culcat odată cu
ea, din cauza filmului, şi nici nu vrea să ştie că
am venit în pat. Eu încerc să adorm şi, fără să
mă gândesc la ce voi visa, mă consolez cu
ideea că va veni o zi când voi trăi faza urmărită
la televizor. Înainte de a adormi, mă cercetez
şi mă întreb totuşi: cu ce am rămas din ceea ce
am văzut în această seară? Din nefericire
pentru mine, realizez că ultima fază este cea
care a şters totul. Oare, dacă mie îmi este greu
să adorm, ce o fi făcând un adolescent care a
vizionat această imagine? Sau nu a vizionat-o
niciunul?
Câteodată, apare o altă problemă. Copiii
nu vor să se culce fără mine. Dacă îi las cu
mine la televizor, sunt obosiţi şi apar multe
probleme. Dacă mă duc să îi culc, adorm eu
înaintea lor şi nu mai pot urmări programul pe
care mi l-am propus. Chiar dacă nu aş adormi,
ce mă fac dacă filmul sau reportajul începe la
ora opt şi jumătate, şi copiii trebuie culcaţi la
câteva minute după aceea?
Mai este ceva; a fost o perioadă când nu
am avut televizor. Poate că am pierdut multe
lucruri, dar eu, personal, nu am simţit mari
pierderi. Chiar dacă am avut dorinţa de a
viziona ceva, dacă nu am avut posibilitatea,
am folosit acel timp mai bine, pentru alte
lucruri.
Nu v-aţi confruntat cu această problemă?
Uneori, vrei să te relaxezi şi porneşti
televizorul doar pentru câteva minute.
Deoarece este important ceea ce se discută
sau ceea ce urmează, stai mai mult decât ţi-ai
propus şi îţi strici anumite lucruri în programul
zilei respective.
Vezi, frământări sunt destule, dar ştii care
este frământarea mea cea mare? Faptul că pe
cei mai mulţi nu îi frământă aceste lucruri...
Eu nu ştiu dacă îl voi cumpăra sau nu.
Depinde de multe lucruri. Aş vrea să mă ajutaţi
voi, răspunzându-mi la întrebările de mai jos.
Totuşi, aş vrea să vă spun celor ce aveţi deja
televizoarele în casă: aveţi grijă cum le folosiţi.
Aveţi grijă ce vizionaţi şi ce vizionează copiii
voştri!
 Televizorul este o armă puternică, 50 DE SFATURI PENTRU CĂSNICIE
folosită astăzi mai mult de cei răi decât de 6. Au fost programe de care ne-ar fi
cei buni. Domnul să vă dea înţelepciune, fost ruşine să ştie alţii că le-am 1. Începeţi fiecare zi cu un sărut.
ca această cutie electronică să nu vă vizionat? 2. Purtaţi verigheta.
distrugă, ci să vă zidească, să vă edifice, 3. Stabiliţi o întâlnire romantică cel puţin o
din multe puncte de vedere. Vă sfătuiesc 7. Care este scopul cu care urmărim
dată pe săptămână.
din toată inima să nu vă lăsaţi copiii la unele programe?
televizor nesupravegheaţi. Sunt atâtea 4. Acceptaţi diferenţele dintre voi.
cazuri când, de la vizionarea unor 8. Urmăriţi anumite programe bine 5. Fiţi politicoşi.
programe, s-a ajuns la sinucideri, crime, selectate, sau doar când aveţi 6. Fiţi blânzi.
violuri, sex premarital, sex extraconjugal, timp liber? 7. Dăruiţi-vă cadouri.
furturi, masturbări, activităţi ilegale, 8. Zâmbiţi des.
droguri etc. Din nefericire, acestea au 9. Care sunt criteriile după care 9. Atingeţi-vă.
început să se întâmple printre creştini. alegeţi un anume program sau 10. Discutaţi despre visurile şi aspiraţiile
Domnul spunea „VEGHEAŢI!” film? voastre.
11. Alegeţi o melodie şi transformaţi-o în
1. Câte ore pe săptămână vizionez 10. Vă lăsaţi copiii la televizor
ceva la televizor? nesupravegheaţi? melodia voastră.
12. Faceţi-vă câte un masaj al spatelui.
2. Care sunt domeniile în care am 11. Care sunt cele mai bune 13. Râdeţi împreună.
fost ajutat şi mă ajută? programe urmărite în ultimele 14. Scrieţi-vă bileţele cu aprecieri (nu cu
două luni? ocazia unei aniversări).
3. Reuşesc să vizionez doar lucruri 15. Faceţi ceea ce doreşte celălalt înainte ca
pozitive? 12. Dar cele mai rele? acesta să o spună.
16. Ascultaţi cu atenţie.
4. Pe termen lung, le-am reţinut pe 13. Cum aş putea să folosesc
17. Încurajaţi-vă reciproc.
cele pozitive sau pe cele televizorul doar spre bine?
negative? 18. Lăsaţi şi după celălalt.
19. Cunoaşteţi-vă reciproc nevoile.
5. De câte ori am constatat că am 20. Gătiţi micul dejun.
crescut în viaţa de credinţă 21. Adresaţi-vă complimente de cel puţin
urmărind un program TV? două ori pe zi.
22. Sunaţi-vă în cursul zilei.
23. Încetiniţi graba zilnică.
Un tătic grijuliu! 24. Ţineţi-vă de mână.
O fetiţă a trimis o scrisoare în care enumera calităţile cu scopul de a-şi 25. Strângeţi-vă în braţe.
recomanda tatăl pentru noul său loc de muncă. 26. Cereţi părerea celuilalt.
27. Manifestaţi-vă respectul pentru celălalt.
• Îşi rezervă timp special pentru mine.
28. Uraţi-vă reciproc bun venit acasă.
• Mă ascultă. 29. Încercaţi să arătaţi cât mai bine (pentru
• Se joacă cu mine. celălalt).
• Mă invită să mă duc în diverse locuri cu el. 30. Trageţi-vă cu ochiul.
• Mă lasă să-l ajut. 31. Sărbătoriţi-vă ziua de naştere cu fast.
• O preţuieşte pe mama mea. 32. Cereţi-vă scuze reciproc.
• Mă lasă să îi spun ceea ce gândesc. 33. Iertaţi repede.
• Se poartă drăguţ cu prietenii mei. 34. Organizaţi o evadare romantică.
• Mă pedepseşte numai atunci când merit. 35. Întrebaţi: „Ce pot face ca să fii mai
• Nu îi este frică să recunoască atunci când a greşit. fericit(ă)?”
Cele mai multe dintre aceste calităţi se pot rezuma la un singur cuvânt: 36. Fiţi pozitivi.
TIMP. Nu ştim dacă aceste caracteristici sunt luate în considerare atunci 37. Fiţi buni.
când un părinte este angajat, însă copiii, soţia şi Dumnezeu pun mare preţ 38. Fiţi vulnerabili.
pe ele. 39. Răspundeţi cu rapiditate solicitărilor
celuilalt.
40. Vorbiţi despre dragostea voastră.
Care va fi influenţa ta? 41. Amintiţi-vă de clipele cele mai minunate
Max Jukes a trăit în New York. El nu a crezut în Hristos şi nici în educaţia petrecute împreună.
creştină. A refuzat să-şi ducă fiii la biserică, chiar dacă aceştia l-au rugat să o 42. Trataţi prietenii şi rudele celuilalt cu
facă. A avut 1026 de urmaşi, dintre care 300 au făcut închisoare, în medie politeţe.
cam 13 ani fiecare; 190 au fost prostituate; 680 au fost alcoolici. Familia a 43. Oferă-i flori de ziua îndrăgostiţilor, cu
avut nevoie de asistenţă socială şi a păgubit statul american cu 420.000 $. ocazia aniversărilor şi fără niciun motiv
Nu au adus nicio contribuţie la bunul mers al societăţii. anume.
Jonathan Edwards a trăit în acelaşi stat, în acelaşi timp cu Jukes. El L-a 44. Recunoaşteţi când greşiţi.
iubit pe Domnul şi L-a slujit cu toată puterea lui, iar copiii săi au putut fi văzuţi 45. Fiţi sensibili la nevoile sexuale ale
în fiecare duminică la biserică. A avut 929 de descendenţi. Dintre aceştia, celuilalt.
430 au fost pastori sau lucrători implicaţi în lucrarea de slujire din biserică; 46. Căutaţi ajutor şi în afară când este
86 au devenit rectori şi profesori universitari; 75 au fost autori de cărţi; 5 au nevoie.
fost aleşi în Congresul American şi doi în Senat. Unul a fost vice- 47. Priviţi apusuri de soare împreună.
preşedinte. Familia lui nu a necesitat asistenţă socială şi nu a păgubit statul 48. Spuneţi des: „Te iubesc!”
nici măcar cu un cent, însă au contribuit incomensurabil la viaţa societăţii 49. Încheiaţi ziua cu o îmbrăţişare.
americane. 50. Rugaţi-vă unul pentru celălalt.

Copiii mai dificili, ca şi rufele mai delicate, au toate şansele să ajungă destul de bine,
dacă li se acordă atenţia necesară înainte ca petele să rămână imprimate în caracter.

Dintre toate lucrurile pe care le dăm unui copil, cuvintele trebuie să fie cântărite cu cea mai mare grijă.
9

Prezentare
de carte
DARURILE MOTIVAŢIONALE
În Noul Testament, apostolul Pavel ne
vorbeşte despre trei categorii de daruri
spirituale. Printre acestea, se includ şi darurile
motivaţionale – sau ale personalităţii:
discernământul, încurajarea, slujirea,
învăţătura, dărnicia, administrarea şi
compasiunea. Împlinirea sau frustrarea depind
de modul în care îţi foloseşti, sau neglijezi,
darurile motivaţionale cu care ai fost înzestrat.
De aceea, este important (şi plăcut, în acelaşi
timp) să-ţi cunoşti darurile cu care ai fost
binecuvântat. Prin tabele, teste şi informaţii,
Don şi Katie Fortune te vor ajuta să-ţi recunoşti
darurile.
Mai mult, cartea de faţă, Descoperă-ţi
darurile cu care te-a înzestrat Dumnezeu, îţi va
arăta:
• De ce te relaţionezi la oameni în modul în
care o faci.
• Care sunt darurile tale principale şi
secundare.
• Trăsăturile de caracter asociate fiecărui
dar.
• Domenii tipice în care apar probleme
pentru fiecare dar.
• Personaje biblice care au demonstrat
funcţionarea şi manifestarea fiecărui dar.
Testele care însoţesc această învăţătură
sunt precise, detaliate şi eficiente. Sunt teste
pentru adulţi, adolescenţi şi copii. Învăţătura
acestei cărţi te va ajuta să te înţelegi mai bine
şi, în acelaşi timp, să-i înţelegi şi pe alţii. Vei
vedea că-ţi va fi mai uşor să ierţi şi să nu mai
critici, şi astfel ajutorul oferit relaţiilor
interpersonale va face ca Trupul lui Hristos să
funcţioneze mai bine. Dacă vrem să fim
modele pentru această lume, trebuie să
învăţăm să ne înţelegem, să ne iubim şi să ne
susţinem unii pe alţii.
Traducătorul cărţii Descoperă-ţi darurile cu
care te-a înzestrat Dumnezeu, Mihaela
Giurgiu, a realizat la finalul traducerii acestei
cărţi modul în care concepţia ei s-a schimbat:
„Dumnezeu a pus abilităţi, personalitate şi
daruri în mine pentru a-L sluji pe El într-un mod
în care doar eu îl pot face. Nu trebuie să copiez
pe nimeni şi nu trebuie să mă străduiesc să fac
lucruri pentru care nu am fost creată să le fac.”
Rick Warren a scris: „Tu eşti singura
persoană de pe pământ care poate folosi
darurile tale. Nimeni altul nu poate juca rolul
tău. Ca să descoperi voia lui Dumnezeu pentru
viaţa ta, trebuie să evaluezi în mod serios care
sunt lucrurile la care te pricepi şi care sunt cele
la care nu te pricepi. Darurile pe care le ai sunt
un puternic indicator cu privire la ceea ce
Dumnezeu vrea să faci cu viaţa ta. Dumnezeu
nu iroseşte daruri. Chemarea noastră o
10
Darurile spirituale
şi
provocările unei căsnicii
potriveşte cu abilităţile noastre. Dumnezeu
vrea să-L slujeşti cu pasiune, nu din datorie.
Aşadar, cum ştii că Îi slujeşti lui Dumnezeu din
toată inima? Primul semnal este entuziasmul.
Al doilea este eficacitatea. Ori de câte ori faci
lucrurile pentru care ai fost destinat de
Dumnezeu să-ţi placă să le faci, devii bun în
realizarea lor. Pasiunea duce la perfecţiune.”
Toate darurile au aceeaşi valoare în ochii
lui Dumnezeu. Niciunul nu este mai presus
decât altul. Orice dar motivaţional ţi-a fost
dăruit, el este cel mai potrivit pentru a împlini
scopurile lui Dumnezeu în această lume, în
viaţa de zi cu zi.
Darul discernământului
Persoana cu darul discernământului vede
oamenii şi situaţiile ori în voia lui Dumnezeu,
ori în afara ei. Aceste persoane văd viaţa ca pe
o perpetuă alegere. Alegerea corecta este
imperativă; a nu alege corect înseamnă a face
o alegere greşită. Compromisul nu este o
opţiune. Persoanele cu darul discernământului
urăsc cu îndârjire răul. Le-ar plăcea să vadă tot
răul eliminat şi învins, astfel încât Împărăţia lui
Dumnezeu să domnească pe pământ. De
obicei, persoanele care susţin dreptatea şi
cauzele corecte au acest dar. Darul lor le face
să fie îndrăzneţe şi sincere, fără să le pese de
publicul căruia se adresează şi fără să se
gândească la avantaje personale.
Darul slujirii
O persoană cu darul slujirii observă de la
distanţă o nevoie. Se spune că ea dispune de
un radar care îi arată lipsurile altora şi de o
motivaţie puternică de a face ceva pentru
eliminarea acelor lipsuri. Este uşor să
recunoşti o persoană cu acest dar; de
exemplu, cu ocazia unei mese festive
organizată în biserică. Vei vedea cine stă cel
mai mult în bucătărie, cine aranjează mesele,
scaunele şi cine strânge la sfârşit.
Slujitorii au o abilitate extraordinară de a
lucra cu mâinile lor. Persoanele cu darul slujirii
nu suportă dezordinea şi mizeria şi au o
memorie fantastică şi un simţ al detaliului
incredibil. Deoarece scopul pentru care au fost
creaţi este acela de a fi de ajutor, şi fiindcă ei
recunosc acest lucru, le este foarte greu să
întoarcă spatele unei nevoi. Aceasta explică şi
înclinaţia lor de a se implica prea mult.
Darul învăţăturii
Dacă priveşti înapoi la anii de şcoală, poţi
recunoaşte profesorii care aveau acest dar.
Prezentările lor erau întotdeauna punctate:
1,2,3,a,b,c. Procedura era cât se poate de
sistematică. Era uşor să-ţi iei notiţe.
Persoanele cu darul învăţăturii vor să fie siguri
că ceea ce ei cred şi acceptă se bazează pe
dovezi. Pentru învăţători, Biblia reprezintă
autoritatea fundamentală şi suficientă pentru
ghidarea gândirii şi a trăirii creştine.
Valentin DEDU
Memorează versete şi le citează des,
aplicându-le situaţiilor concrete ale vieţii.
Persoanele cu darul învăţăturii au o sete
nestăvilită de cunoaştere. Ei sunt exploratori a
noului prin definiţie. Plăcerea lor de a citi şi de a
cerceta îi ajută să pătrundă în domenii diferite.
Cercetarea subiectelor se extinde la nesfârşit.
Darul încurajării
Persoanele cu darul învăţăturii sunt
interesate de mintea ta, pe când cele cu darul
încurajării sunt interesate de inima ta. Orice
om cu orice dar poate învăţa pe alţii, însă cel
care are darul încurajării este cel mai
interesant şi mai plăcut învăţător. Persoanele
cu acest dar îşi doresc ca toţi oamenii să
trăiască o viaţă cât mai plină de sens. Ei doresc
să-i ajute pe alţii să-şi folosească potenţialul la
maxim.
Persoanele cu darul încurajării sunt
oameni pentru oameni. Ei nu sunt deloc
interesaţi să lucreze cu obiecte, sisteme sau
cu idei abstracte. Le place să se afle în
preajma oamenilor, să lucreze împreună sau
pentru oameni.
Darul dărniciei
Aceste persoane dăruiesc, dar ceva mai mult
decât bani. Dacă au bani, îi vor oferi cu generozitate,
însă în acelaşi timp vor dărui din orice lucru pe care îl
posedă. Ele dăruiesc din toată inima. Se dăruiesc pe
ei înşişi. Oamenii cu darul dărniciei nu au nevoie de
aplauze sau recunoştinţă. Ei doresc doar să fie
plăcuţi Tatălui ceresc. Această bucurie este cea mai
bună răsplată pentru ei. Deseori sunt în stare să facă
tot felul de lucruri doar ca să nu se afle despre
darurile lor.
Persoanele cu darul dărniciei dăruiesc pentru
lucrare, deoarece cred că este cea mai eficientă
metodă de răspândire a Evangheliei. Din acest
motiv, ei nu se implică doar din punct de vedere
financiar. Ei se vor ruga pentru lucrare, vor scrie
scrisori de încurajare, vor trimite pachete, şi
câteodată vor dori să asiste personal la lucrarea
respectivă.
Darul administrării
Persoanele cu darul administrării iubesc
provocarea. De asemenea, le place să se implice, să
dezvolte sau să organizeze orice. Persoanele cu
darul administrării se pricep foarte bine la
comunicare. Sunt atenţi la modul în care se exprimă,
astfel încât să fie clari şi elocvenţi. Crezând că o
imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte, ei
folosesc hărţi, diagrame, schiţe, grafice şi alte
metode vizuale.
Administratorii înţeleg, onorează şi respectă
structurile de conducere. Se simt bine în preajma lor,
chiar dacă sunt printre cei mai buni sau doar fac
parte din sistem.
 Darul compasiunii
Dintre toate darurile motivaţionale, acesta are
cea mai mare capacitate de a-şi exprima dragostea
faţă de alţii. Reflectând natura Tatălui lor ceresc,
persoanele cu darul compasiunii par a fi o nesfârşită
sursă de dragoste agape. Cu cât au mai multe ocazii
în care pot să-şi împărtăşească dragostea, cu atât
sunt mai fericiţi şi împliniţi.
Persoanelor cu acest dar nu le place să critice.
Ei rămân concentraţi asupra părţilor pozitive, atât
reale cât şi potenţiale. Nu le place nici să-i audă pe
alţii spunând lucruri negative despre alte persoane.
Ei sunt incredibil de sensibili la starea emoţională a
altora. Ei ştiu când cineva este sus sau jos, în
culmea fericirii sau trist, încrezător sau plin de
teamă. Persoanele cu darul compasiunii suferă
atunci când văd relaţii distruse. Ei sunt făuritori de
pace. Îşi doresc să vadă Trupul lui Hristos unit şi
funcţionând în dragoste.
Iată un exemplu care poate să ilustreze
dinamica darurilor spirituale într-o situaţie
specifică:
Imaginează-ţi că ai şapte invitaţi la masă, fiecare
având alt dar. Încerci să aduci la masă trei platouri de
salată. Unul îţi alunecă, şi pe jos se umple de
mâncare şi cioburi. În ce mod va reacţiona fiecare
persoană?
Persoana cu darul discernământului: „Aşa se
întâmplă dacă încerci să duci mai multe platouri
deodată!”
Persoana cu darul slujirii: „Las' că strâng eu
imediat!”
Persoana cu darul învăţăturii: „Motivul pentru
care a căzut platoul a fost lipsa echilibrului.”
Persoana cu darul încurajării: „Data viitoare,
cere ajutorul cuiva.”
Persoana cu darul dărniciei: „Te ajut cu plăcere
să prepari altă salată.”
Persoana cu darul compasiunii: „Nu fi supărată, i
se putea întâmpla oricui.”
Persoana cu darul administrării: „Vasile, adu
mătura şi făraşul! Simona, adu mopul! Maria, ajută-
mă să prepar altă salată!”
PROVOCĂRILE UNEI CĂSNICII
Dinamica darurilor motivaţionale afectează
relaţiile de familie. Cunoaşterea specificităţii
darurilor membrilor conduce la dezvoltarea
armonioasă a relaţiilor.
S-a observat că, de obicei, într-o căsnicie sunt
atrase două persoane foarte diferite una de cealaltă.
Una are unul dintre darurile de vorbire, şi cealaltă are
unul dintre darurile de slujire. O persoană cu darul
discernământului poate fi atrasă de o persoană cu
darul compasiunii, o persoană cu darul învăţăturii
poate fi atrasă de o persoană cu darul încurajării,
sau o persoană cu darul slujirii de una cu darul
administrării.
Multe din conflictele dintr-o căsnicie pot fi
eliminate doar cunoscând şi acceptând darul
motivaţional al partenerului.
Era în 1974 când prietenii noştri, Lynn şi Glenn
Koontz, ne-au invitat la ei pentru a ne împărtăşi din
ceea ce învăţaseră despre darurile motivaţionale în
timpul seminarului Principalele conflicte ale tinerilor,
susţinut de Bill Gothard. Ne încânta ceea ce
auzeam, pe măsură ce Glenn trecea prin notiţele lui.
Dintr-odată, am văzut de ce eram atât de diferiţi unul
de celălalt. Ne-a ajutat să înţelegem unele lucruri
despre noi, pe care le ocoleam. „A!”, exclamase
Don. „Acum înţeleg de ce eşti întotdeauna atât de
dornică să organizezi toate lucrurile, inclusiv pe
mine şi pe copii!”
„Stai aşa!”, am răspuns eu. „Şi eu înţeleg de ce
întotdeauna spui oamenilor să caute ce e mai bun în
orice situaţie.” Mi-am dat seama imediat că darul
meu principal era darul administrării. Pentru prima
dată în viaţa mea, mi-am dat seama de ce aveam
întotdeauna un zel atât de mare pentru orice lucru în
care mă implicam. Am înţeles că nu era nicio
problemă în faptul că eu delegam sarcinile, în loc să
le fac singură. Puteam, în sfârşit, să mă eliberez de
vina pe care mi-o impuneam din cauza faptului
că nu mă puteam ridica la imaginea unei
„gospodine ideale”. M-am simţit uşurată când am
înţeles că interesul meu în conducerea unor
proiecte în afara casei erau cuprinse în
comportamentul aşteptat şi acceptat pentru
darul meu. Am recunoscut şi unele domenii din
viaţa mea ca fiind caracteristice persoanei cu
darul administrării. Acum puteam lucra la aceste
aspecte, înţelegându-le mult mai bine.
Don şi-a identificat ca dar principal darul
încurajării. A putut înţelege de ce era aşa de
dornic să dea sfaturi oamenilor. Uneori, chiar
dacă aceştia nu le cereau… Şi-a dat seama că
Domnul l-a echipat să fie persoana care
îmbărbătează, care edifică oameni în Trupul lui
Hristos şi că trebuia să persevereze în a face
acest lucru, chiar şi atunci când rezultatele nu
erau imediat vizibile. „Aş putea începe să accept
unele dintre ideile şi comportamentele lui Katie,
care pentru mine erau enigmatice.”, a
recunoscut el mai târziu. „Ştiind că ea acţionează
folosind darul motivaţional pe care Dumnezeu i l-
a dat, am încetat să mai încerc să o schimb după
modul meu de a gândi şi acţiona.”
Cât despre mine, mi-am dat seama că
trebuia să-l eliberez pe Don pentru a fi ceea ce
Dumnezeu l-a făcut să fie. Nu mai era nevoie ca
diferenţele dintre noi să fie o ameninţare la
adresa celuilalt. Ba din contră, ne puteam bucura
de ele, ştiind că Dumnezeu ne-a adus unul lângă
celălalt în căsnicie cu daruri diferite, care aveau
să ne îmbogăţească vieţile noastre dacă
permitem acest lucru.
Am început să recunoaştem şi înzestrarea
unică a fiecăruia dintre cei trei copii ai noştri.
Linda este exemplul clasic de persoană
înzestrată cu darul compasiunii. David este
înzestrat cu un amestec interesant între darurile
părinţilor lui. El este persoana cu darurile
administrării, învăţăturii şi încurajării. Dan este
persoana cu darul discernământului, moderat de
compasiune. Cât de încântător a fost să îi vedem
cum cresc şi se dezvoltă, pe măsură ce le
permiteam să fie ceea ce Dumnezeu îi crease să
fie. Am înţeles modul potrivit de a-i disciplina sau
încuraja.
Am devenit sensibili şi faţă de darurile
prietenilor şi colegilor. Am putut înţelege mai bine
de ce unele dintre acţiunile noastre au cauzat în
ceilalţi, mai degrabă, o reacţie negativă decât un
răspuns pozitiv şi de ce, uneori, ne simţeam
ameninţaţi de anumiţi oameni. Conflictele, de
altădată, dintre personalităţile noastre s-au
diminuat – în cele mai multe cazuri, chiar au
dispărut.
Curând puneam în practică, în relaţiile
noastre interpersonale, tot ceea ce înţelesesem
din discuţia despre darurile spirituale. Am văzut de
ce predicile pastorului nostru gravitau, de obicei, în
jurul anumitor teme. De ce o anumită persoană, care
a fost pusă într-o funcţie de conducere, nu putea să
facă faţă. De ce fiul nostru cel mai mare avea un grup
larg de prieteni, în timp ce fiul nostru cel mic era fericit
având doar unul sau doi prieteni apropiaţi. De ce fiica
noastră se împrietenea în mod constant cu cei care
nu puteau fi iubiţi.
Totul începea să aibă sens!
Un exemplu: Tim şi Darlene. Tim este un tip
tăcut, căruia îi place să lucreze cu mâinile.
Construieşte bărci. Este un tip influenţabil. Darlene
este mult mai expeditivă, are opinii puternice, de
neclintit în standardele ei şi e implicată într-un cerc
de rugăciune. La început, au existat multe conflicte
între ei. Darlene se supăra foarte tare atunci când
vedea superficialitatea şi nestatornicia lui Tim. Pe el
îl deranja stilul ei răutăcios, dogmatic şi direct. În
urma testului, au descoperit că ea avea darul
discernământului, iar el darul compasiunii. Aproape
instantaneu relaţia lor s-a îmbunătăţit.
Darlene a realizat că trebuie să se roage mai
mult şi să vorbească mai puţin. A început să
aprecieze sensibilitatea şi blândeţea soţului său, ca
pe un dar minunat primit de la Domnul. A înţeles că şi
el putea avea o relaţie apropiată cu Dumnezeu. Şi
Tim a acceptat că darul Darlenei era de la Domnul.
A început să aprecieze standardele ei ca pe o
valoare şi nu ca pe o ameninţare. A văzut că nu este
nicio problemă dacă ea vorbeşte cât pentru
amândoi.
Au început să nu se mai contrazică, ci să se
încurajeze. Diferenţele au fost considerate avantaje.
De atunci, au devenit cel mai iubitor şi spiritual cuplu
pe care eu îl cunosc. Darlene spunea: „Mi-am dat
seama că, dacă am fi fost amândoi la fel, unul dintre
noi ar fi fost în plus.”
Un alt exemplu: Gill şi Gloria. El este un orator
dinamic, care ani la rând a încercat să-şi împingă
soţia, liniştită şi rezervată, alături de el în lucrare. A
acuzat-o chiar de nesupunere şi rebeliune. Dorinţa
lui de a o vedea vorbind înaintea oamenilor a făcut-o
să se simtă înjosită şi devastată. Pe de altă parte, ea
îl acuza pe Gill că o domina, o controla şi că îşi dorea
să facă acea lucrare publică motivat doar de
mândrie.
După ce şi-au făcut testul darurilor, amândurora
le-a părut rău de acuzaţiile aduse unul altuia. Au
descoperit că el avea o combinaţie între darul
administrării şi cel al încurajării, iar ea avea darul
slujirii şi darul compasiunii. Gill i-a permis Gloriei să-l
sprijine din spatele scenei, iar Gloria a acceptat că
darul lui, şi nu mândria, era motivul bucuriei pe care o
simţea el în lucrarea pe care o făcea. De atunci, s-au
înţeles perfect.
Le recomandăm tuturor cuplurilor căsătorite şi
celor care urmează
să se
căsătorească să-şi
descopere darurile
motivaţionale. Nu
doar relaţia
soţ-soţie, ci toate
tipurile de relaţii
pot beneficia de pe Diferiţi,
urma descoperirii dar uniţi!
darurilor. Roagă-L
pe Dumnezeu să
te lumineze atunci
când cauţi soluţiile.
Aminteşte-ti că tu
nu poţi schimba pe
nimeni, dar te poţi
schimba pe tine,
atât atitudinile, cât
şi acţiunile tale.
Valentin DEDU
11
 Anii trec,
Corina DEDU
epitetele rămân!
Se spune că, atunci când ne căsătorim, nu
ne legăm doar de o singură persoană, ci de tot
neamul din care face parte acea persoană. Pe
unul îl iubim, pe ceilalţi îi acceptăm „la pachet”.
Bunele maniere acasă… (ce ciudat sună),
trebuie să ghideze relaţiile de familie ca să ne
ferească de bădărănie.
La început, soţii îşi dau unul altuia denumiri
de dragoste luate din lumea animalelor. Mai
apoi, în iubirea lor cea mare, numele nu le mai
ajung şi se alintă cu termeni injurioşi, cum ar fi:
„mârţoagă bătrână, jăvruţă…” Evident, a-i
spune încântătoarei tinere soţii de douăzeci
de primăveri „mârţoagă bătrână” nu poate fi în
niciun caz jignitor, mai ales când dincolo de
cuvinte răsună accentul de profundă dragoste
a soţului. Dar anii trec, dragostea devine
obişnuinţă, şi epitetele rămân.
„Tonul face muzica”, şi conform unui
asemenea slogan, aproape orice
neînţelegere se poate rezolva dacă ştii cum şi
când să pui problema. Fiecare persoană îşi
are propria sa artă de a iubi. „Mitocanul
domestic” îşi afirmă într-un mod gălăgios şi
egoist toate „gusturile şi principiile sale”, pe
care, de cele mai multe ori, el este cel dintâi
care le încalcă, nepărându-i-se că ar face
ceva greşit şi, având cugetul curat, va
considera că minusul de iubire vine din partea
ta. El se simte neînţeles şi ofensat.
Ca atare, se şi răzbună uneori, făcând pe
nebunul şi devenind pedant de „politicos”: „A,
va să zică, nu trebuie să fim intimi? Trebuie să
ne comportăm ca nişte simple cunoştinţe?
Aşa trăgeam nădejde – dar nu mai contează.
Cum vrei atunci…” Împrejurarea aceasta
ilustrează diferenţa dintre politeţea intimă şi
cea formală. Exact ce i se potriveşte uneia
poate constitui o încălcare a celeilalte. A fi
nereţinut şi familiar în faţa unei personalităţi
înseamnă proastă creştere, a practica o
politeţe ceremonioasă la tine acasă
înseamnă, de asemenea, lipsă de cuviinţă.
Cartea proverbelor vorbeşte mult despre
„bunul simţ”. Cred că bunul simţ este acea
capacitate naturală care te învaţă să trăieşti în
societate astfel încât să fii respectat pentru
modul tău de a trata lucrurile sau oamenii.
Bunul simţ trebuie să aibă capacitatea de a ne
ajuta să facem distincţia între acasă şi
celelalte locuri.
12 O căsnicie fericită reprezintă o relaţie între două persoane care ştiu să ierte.
Manierele de acasă trebuie să fie precum
hainele de casă. Atunci când venim acasă de la
serviciu şi ne schimbăm în hainele de casă, ne
simţim mai uşuraţi de eticheta societăţii, ne
simţim chiar mai în largul nostru. Dar când
hainele de casă sunt una, şi hainele vechi
purtate până duhnesc sunt altceva. Există o
deosebire între modul în care ne comportăm
acasă şi modul în care ne comportăm în public,
adică putem să ne arătăm o mască în societate,
iar acasă să ne dorim ca numai „EU” să fiu servit,
iubit, masat, hrănit etc… B u n e l e
maniere în familie presupun o politeţe subtilă,
incomparabilă, sensibilă şi mai profundă decât
cea afirmată în public.
Comunicarea este un alt domeniu care
dovedeşte eleganţa sau grosolănia ce
domneşte în relaţia soţ-soţie. Comunicarea
verbală şi non-verbală trece prin anumite etape
de la începutul căsniciei până la sfârşitul ei.
În luna de miere, totul e de miere: „Cum
vrei tu, iubitul meu!” „Cum crezi tu, aşa
facem!” „Dragul meu, ai grijă să nu calci în
baltă…”
După doi, trei ani: „Ai grijă să nu calci în
baltă! După câţiva ani: „Tu nu vezi balta!”
După alţi ani: „Băă…, tu nu vezi balta!”
În perioada de miere apar şi tot felul de
epitete sau diminutive care, pentru acel
moment, sunt comice, drăguţe, acceptate din
dragoste. Însă, cu trecerea anilor, acele epitete
pot jigni într-un mod profund imaginea de sine a
partenerului, sau îi pot răni sufletul, otrăvindu-l.
Aceste cuvinte drăgălaşe pot începe cu
denumirile din grădina zoo şi termina cu obiecte
sau planete (bursucelul meu, soarele meu).
Sper să nu fiu înţeleasă greşit. Relaţiile
solide sunt cele care depăşesc formalul, dar în
care formalul nu este depăşit. Relaţiile presupun
libertate şi încredere, dar acestea nu elimină
politeţea!
***
Pe lângă calităţile partenerului, vor apărea
inevitabil şi defectele, tabieturile, preferinţele,
mici ataşamente faţă de diferite obiecte, sau
chiar unele repulsii, care nu fac niciun rău
nimănui. Unele din aceste lucruri enumerate pot
apărea chiar din perioada logodnei, altele pe
parcursul căsniciei. Trebuie să învăţăm să ne
respectăm reciproc; cu vârsta, vin multe, dar şi
se duc multe, iar altele rămân. Lucrurile care
rămân au rolul să ne ajute să ne adaptăm şi să
cultivăm iubirea faţă de cei din familia noastră.
Frumuseţea iubirii constă în eleganţa cu care
aceasta se dăruieşte!
CĂSNICIE

13
 Dr. BUDULEA Mary-Diana
- medic primar Medicină generală -
Pediatrie
Osteoporoza este definită drept maladia
caracterizată de scăderea concentraţiei de
calciu de la nivelul stromei osoase, având ca
rezultat scăderea rezistenţei osului, urmată
de dureri şi fracturi.
Populaţia cea mai afectată de această
boală este formată din femeile cu vârsta de
peste 45 ani, dar există cazuri şi la
persoanele mai tinere. Manifestările clinice
majore apar în perioada de preclimax şi
menopauză la pacientele diagnosticate târziu
sau netratate.
Dintre cauzele favorizante, menţionăm -
rahitismul netratat în copilărie, care
determină o structură fragilă a osului, cu
deformări ale scheletului, în special la nivelul
coloanei lombare, a bazinului şi membrelor
inferioare; dieta săracă în calciu şi vitamine,
ce duce la scăderea rezistenţei osului;
sedentarismul, care duce la scăderea masei
musculare cu efect de nestimulare asupra
inserţiilor pe os; obezitatea, care creşte
efortul exercitat asupra scheletului; sarcinile
multiple, care determină decalcifierea
scheletului matern.
Osteoporoza se manifestă clinic prin
apariţia unei dureri osoase la nivelul coloanei
vertebrale, a şoldului sau membrelor
inferioare, fără semne de inflamaţie articulară
care apar în timpul nopţii, oboseală la mers
sau după ortostatism prelungit. De multe ori
această boală devine vizibilă direct prin
complicaţii, adică prin fracturile osoase
apărute după traumatisme minore, căderi
aparent fără gravitate (ex. de pe scaun, de pe
trepte) – fractura de col femural, loviri de
obiecte dure (masă, perete) – fracturile de
antebraţ, mână sau degete. Aceste fracturi ce
Dumnezeu – Familia – Asistenţa socială
Familia este locul de care avem cea mai
mare nevoie şi pe care ni-l dorim cel mai tare
în viaţă. La început nu ştim să ne-o dorim, dar
simţim că avem nevoie de ea pentru a ne
simţi protejaţi, pentru a simţi confortul, pentru
a fi recunoscuţi şi a înţelege cine suntem. Mai
apoi, ajungem să ne conturăm ca persoane
mature şi ne dorim iarăşi familia – familia
noastră, creată de noi, după regulile noastre.
Familia – cine o are, arareori ştie să o
preţuiască îndeajuns, cine nu o are tânjeşte
după ea şi primeşte cu ardoare orice surogat
care îi dă iluzia că este parte dintr-o familie.
Familia – născocirea lui Dumnezeu
pentru oameni şi nu numai... o invenţie pentru
El Însuşi: El este Tatăl, are un Fiu… şi ... mulţi
fii şi fiice adoptate!
14
survin pe os patologic sunt urmate de
refacere greoaie a osului în perioade de
ordinul lunilor, cu calus deficitar.
Cum putem preveni osteoporoza? În
primul rând, tratând rahitismul în copilărie, în
special în primii ani de viaţă, prin alimentaţie
naturală a sugarului, administrarea de
vitamina D, zilnic în primii doi ani şi în lunile de
iarnă până la 6 ani, dietă bogată în vitamine şi
calciu (minimum 500ml. de lapte zilnic) până
la vârsta deplinei osificări osoase aprox. 18
ani, supliment de calciu acolo unde medicul
decide, cel puţin 10 zile pe lună la femeile
peste 40 ani, cure de soare şi apă – concediul
la mare, exerciţii fizice – mersul pe jos cel
puţin 30 min. pe zi, în aer liber, pentru
persoanele de orice vârstă. Evitarea
obezităţii la tineri şi scăderea în greutate la
persoanele hiperponderale, asociate cu
exerciţiul fizic, scad riscul apariţiei
osteoporozei pentru că tonusul muscular
crescut determină creşterea rezistenţei
osului pe care se inseră muşchii.
Cum diagnosticăm osteoporoza? Există
un program naţional de depistare a acestei
maladii, practic prin medicul de familie,
femeile cu risc pot fi trimise pentru investigare
radiologică sau prin osteodensitometrie în
cabinetele de specialitate, urmând a fi luate în
evidenţă şi tratate. Este preferabil ca
diagnosticul să fie cât mai precoce, pentru a
nu se ajunge la complicaţii, iar tratamentul să
fie cât mai eficient.
Ca terapie, pe lângă tot programul de
profilaxie descris mai sus, se impune aportul
medicamentos de Ca şi Mg, asociat cu
antiinflamatoare în caz de dureri, fizioterapie
sau tratament ortopedic, totul sub
Familia – porunca lui Dumnezeu: „Nu este
bine ca omul să fie singur.” (Geneza 2:18b).
„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe
mama sa şi se va lipi de soţia sa...” (Geneza
2:24).
Se pare că primul asistent social din
univers a fost tot Dumnezeu, Cel care a
inventat procesul de adopţie, procesul de
integrare a individului în grup (familie),
societate…, Cel care a găsit un „job” omului
pe care l-a creat şi l-a antrenat/educat
dimineaţă de dimineaţă în grădina Edenului,
acum l-a făcut manager peste grădină: să
numească, să lucreze şi să păzească. L-a
învăţat să lucreze în echipă: „... am să-i fac un
ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18c).
Dumnezeu a continuat să dezvolte asistenţa
supravegherea medicului,
nu după sfatul vecinelor
sau al prietenelor.
În speranţa că ceea ce
aţi aflat vă va fi de folos, vă
urez tuturor viaţă lungă,
fără dureri şi fiţi atente la
viitorul copiilor
dumneavoastră!
Se poate face un
paralelism între afecţiunea
fizică şi starea spirituală a
pacientelor? În mod
categoric, da! Orice carenţă
în alimentarea spirituală a
tinerilor va avea urmări
nefavorabile în
dezvoltarea lor
ulterioară ca
adulţi în
biserică sau în
societate.
Dacă sheletul spiritual nu este fortificat
prin învăţătură creştină în familie şi în
biserică, să nu ne aşteptăm la oameni
puternici în faptă şi cuvânt.
Ca şi în cazul bolii somatice, trebuie să
depistăm cât mai curând semnele bolii
spirituale pentru a o putea trata. Rugăciunea
prietenilor şi fraţilor, învăţătura din Cuvântul
lui Dumnezeu, atmosfera plină de căldură din
comunităţile de femei şi deschiderea între
tinerii credincioşi pot revitaliza un suflet
mâhnit, pot întări fiinţa interioară şi pot aduce
bunăstarea spirituală.
socială şi mai târziu, după ce numărul
oamenilor a crescut, prin poruncile pe care le-
a dat poporului Său ales cu privire la văduve,
orfani, străini, bătrâni, delincvenţi. A întărit
aceste porunci şi în Noul Testament, atunci
când a poruncit: „Să iubeşti pe Domnul,
Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău şi cu toată gândirea ta... şi pe
aproapele tău ca pe tine însuţi!” (Matei
22:37,39). Deci, astăzi, mai mult ca oricând,
fiecare dintre noi este chemat să urmeze
modelul şi porunca Dumnezeului nostru şi să
contribuie cu acţiuni de asistenţă socială la
însănătoşirea societăţii în care trăim.
Fabiola MURARIU
 Asistenţa familiei
– o slujbă complexă Ileana RADU
Medic primar, medicina familiei.
Psihoterapeut

Ne folosim de contextul unei conferinţe
şi de cadrul unei reviste să rostim câteva
adevăruri, cu smerenie, pentru că în relaţie
cu un atare subiect, nimeni nu are dreptul
la ultimul cuvânt.
Este de bun augur preocuparea pe care
Biserica şi oamenii lui Dumnezeu o au
pentru familie, cu atât mai mult cu cât toţi
recunoaştem că trăim vremuri rele şi grele,
în care confuzia şi răsturnarea valorilor fac
parte din peisaj.
Cine să fie străjerul care strigă de pe
ziduri? Cei care s-au întâlnit cu adevărat cu
revelaţia Scripturii despre Creaţie.
Uneori, sunetul trâmbiţei străjerilor este
încurcat şi nu ştii unde anunţă bătălia, sau
ce fel de bătălie anunţă...
Sunt pastori care cred că schizofrenia
trece cu psalmi; sunt doctori care cred că, în
afară de antidepresive, anxioloitice,
antipsihotice, nu mai există mare lucru în
alinarea şi vindecarea suferinţei psihice;
sunt psihologi care cred că doar o
psihoterapie bine şi responsabil condusă
este soluţia; sunt asistenţi sociali care cred
că, dacă rezolvăm sărăcia, distorsiunea
relaţiilor sociale, influenţăm mediul în care
trăim, ieşim la liman.
Soluţiile adevărate nu stau pe niciunul
din aceşti piloni; foarte probabil că
acceptarea limitelor, deschiderea spre
destoinicia altor categorii profesionale,
comunicarea, întrajutorarea ar face mai
mult.
Biblia este cel mai strălucit şi complet
manual de antropologie umană; acolo
găsim revelaţia despre bărbat si femeie,
despre sexualitate, despre viaţa de cuplu,
despre creşterea copiilor, despre relaţia cu
autorităţile.
Ar fi mai uşor dacă acolo am găsi şi
prescripţii clare şi specifice despre
probleme complexe precum: adolescentul
rebel, soţia nesupusă, soţul iresponsabil,
politicienii corupţi. Principiile Împărăţiei lui
Dumnezeu sunt acolo, însă, cu putere de
guvernare, îndreptare, dacă le descoperim
în fiecare zi şi vrem cu totdinadinsul să le
aducem în cotidianul nostru tulburat şi dificil.
Institutul de psihoterapie familială şi
practică sistemică „Areopagus” se doreşte a
fi un spaţiu în care doctori, pastori, psihologi,
asistenţi sociali, cu călăuzire cerească şi
destoinicie pământească, în dialog, să
slujească Trupul lui Hristos, Biserica Sa, dar
şi pe cei care n-au Dumnezeu în cer sau fraţi
pe pământ.
Suferinţa umană este universală, cu
faţete multiple; străjeri şi zidari, căpetenii şi
războinici, toţi avem nevoie de descoperirea
Creatorului asupra Creaţiei Sale, de
descoperirea cărţilor şi de harul lui
Dumnezeu, ca să fim găsiţi buni ispravnici în
ceea ce ni s-a încredinţat ca talant şi ogor.
Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Nouă sugestii pentru o căsnicie suferindă

1. Niciodată divorţul nu trebuie considerat o opţiune. Nu este
soluţia problemei tale. Divorţul nu este o alternativă, deoarece aşa
spune Dumnezeu.
2. Nu te compara cu partenerul tău, şi nici căsnicia ta cu a altora.
Nu este nicio altă persoană pe pământ ca tine. De asemenea,
partenerul tău este unic. Asta înseamnă că aveţi o căsnicie unică.
Lasă-L pe Dumnezeu să facă căsnicia voastră ceea ce ar vrea El s-o
facă. El o va face perfectă!
3. Iartă-ţi partenerul. Trebuie să ierţi aşa cum Hristos te-a iertat pe
tine. Tu eşti un păcătos. Ea este o păcătoasă. Nu eşti perfect –
aşadar, fiţi gata să vă iertaţi unul pe altul. Şi fă-o imediat, sau
resentimentele vor apărea.
4. Încetează cu orice fel de critică. Dragostea nu critică şi nu
găseşte vină. Dacă îţi critici partenerul, nu ai o inimă plină de
dragoste. Schimbă critica cu puţină laudă. Vei fi uimit de schimbare!
5. Începe să comunici cu partenerul tău. Comunicarea este
complet distrusă în multe case şi căsnicii. Începe să asculţi ceea ce
spune partenerul tău şi, de asemenea, ceea ce nu spune. Fii
vulnerabil şi rupe barierele. Încearcă să spui: „Dragă, care este cea
mai mare vină a mea?” Apoi spune: „Vrei, te rog, să mă ajuţi pentru
gloria lui Dumnezeu ca vina să fie înlocuită de victorie?”
6. Refuză să ai o relaţie în afara căsniciei care te implică afectiv.
Acest înlocuitor ar putea fi chiar o rudă, un prieten sau un vecin. Nu
căuta să-ţi găseşti un înlocuitor.
7. Ai încredere în partenerul tău. Ai încredere în soţul/soţia ta,
chiar dacă el/ea nu are dreptate – tu ai dreptate în a avea încredere. O
căsnicie trebuie să fie bazată pe încredere. Nu poate supravieţui fără
aceasta.
8. Fă ceva în fiecare zi pentru a-ţi mulţumi partenerul – ceva ce ştii
că i-ar aduce plăcere şi bucurie acestuia. Asta nu cere mult, dar
răsplata e mare.
9. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu în fiecare zi pentru cele mai bune
25 de calităţi ale partenerului tău. Scrie-le undeva. Concentrează-te
asupra lor şi binele va eclipsa răul.
CUM POT SOŢII CUNOAŞTE NEVOILE
EMOŢIONALE ALE SOŢIILOR LOR?
Când i-ai spus ultima dată soţiei tale „te
iubesc”? Când a auzit ea ultima dată acele
cuvinte care sunt muzică pentru urechile ei:
„Chiar am nevoie de tine”? I-ai spus de curând:
„Dragă, cred că eşti o mamă foarte bună pentru
copiii noştri”?
Majoritatea soţiilor tânjesc după afirmaţii
verbale de la soţii lor. Şi majoritatea bărbaţilor
sunt aşa de nepăsători şi de insensibili, încât nu
le oferă ceea ce vor cu disperare şi merită.
Noi, soţii, ne încurajăm bucuroşi soţiile să
cumpere mâncare şi, fără niciun pic de interes, le
spunem să-şi cumpere haine, dar majoritatea
care vin la consiliere pur şi simplu nu pot pătrunde
suficient de profund încât să spună complimente.
Căsniciile sunt, prin urmare, neîmplinite, soţiile
se simt neapreciate şi multe căsnicii se spulberă
şi mor.
Soţule, vorbeşte răspicat! Dumnezeu se
aşteaptă ca tu, ca şi cap al familiei, să faci mai
mult decât să îţi susţii financiar soţia. El vrea ca tu
să o susţii şi emoţional.
Şopteşte-i, scrie-i sau strigă-i – dar adu la
urechile soţiei tale acele cuvinte de apreciere şi
afirmare.
15

Interviu
Ştiu că viaţa voastră de familie a fost
destul de tumultuoasă, dar Dumnezeu a
folosit conferinţa de familie pentru a o
transforma. Povestiţi-ne cum a fost
căsnicia voastră şi cum este ea în prezent.
Mai întâi, cum v-aţi cunoscut?
Am fost sportivi, şi eu am venit din Bistriţa la
Timişoara. Ne-am cunoscut la cubul sportiv,
însă pe atunci doar fugitiv. După mai mult de un
an am fost invitată de o prietenă la biserică, şi
acolo ne-am întâlnit din nou. Atunci mi-a plăcut
de el, dar la baza sportivă nu îl suportam. După
o lună, ne-am căsătorit.
Cum de s-a întâmplat aşa de repede?
L-am pus la un test… Pe atunci locuiam
într-un apartament din Timişoara. M-a condus
acasă, iar eu i-am propus să intre,
dar el a refuzat zicând: „Nu, nu cred
că e bine să intru la tine în casă de
prima oară…”. După aceea, am
discutat şi ne-am gândit că e mai
bine să ne căsătorim decât să stăm
aşa. Nu voiam să stăm împreună
dacă nu eram căsătoriţi, mai ales că
atunci începuserăm amândoi să
mergem la biserică. Aşadar, în
octombrie ne-am cunoscut, iar în
noiembrie 1990 am avut cununia.
Ştiu că ai avut foarte multe
probleme cu naşterile…
Am fost însărcinată de nouă ori,
însă Dumnezeu mi-a dat numai trei
copii, trei copii minunaţi. La
înmormântarea primului copil (era
fată) am leşinat, dar nimeni nu şi-a
pus problema că aş fi bolnavă. Toţi
s-au gândit că am leşinat de emoţie
şi supărare.
După un timp am rămas din nou
însărcinată, însă eu nu ştiam că
efortul fizic poate să afecteze
sarcina. Ne-am mutat din
apartamentul pe care îl aveam
închiriat, în casa părinţilor lui Puiu.
Ei au plecat în Ungaria şi ne-au lăsat
pe noi să stăm în casa lor. Nu aveam nimic în
casă. Astfel, ne-am cumpărat o mobilă veche
şi am adus-o acasă. Am aranjat mobila şi, din
cauza efortului, noaptea am făcut avort
spontan. După aceea, un doctor m-a luat în
evidenţă şi mi-a spus să fac toate analizele.
Când am rămas din nou însărcinată, m-am
dus iarăşi la doctoriţă. Mi-au făcut toate
analizele şi mi-au descoperit o boală de inimă
(cardiopatie ischemică). Atunci mi-au spus să
fac avort. „Cum? Eu, avort!?” „Copilul va fi un
handicapat, tu vei păţi ceva…” Mergeam la
biserică şi ştiam din Biblie că avortul este o
crimă. Nu am acceptat asta. M-au pus să
semnez că păstrez sarcina pe răspunderea
mea. Am avut o sarcină grea, am stat mult timp
în spital, din nouă luni şapte am stat în spital.
Am plecat la părinţi în Bistriţa, ca să nasc
16
POVESTEA TRANSFORMĂRII
UNEI FAMILII
acolo. Copilul s-a născut bine şi sănătos, dar s-
a îmbolnăvit de otită din cauza condiţiilor din
spital. Am plecat acasă, şi la câteva zile copilul
a avut febră şi plângea întruna. Ne-am dus din
nou la spital şi doctoriţa de acolo ne-a spus:
„Doamnă, copilul ăsta nu trăieşte. Până
dimineaţă, moare!” Atunci am rămas singură
cu el într-un salon şi acolo, pe genunchi, m-am
rugat pentru copil. La un moment dat, a apărut
în dreptul geamului un tinerel de vreo 20 de
ani, care m-a strigat: „Mama, nu plânge,
Domnul Isus m-a vindecat!” Atunci, pentru
prima dată după 24 de ore, copilul s-a oprit din
plâns. I-am dat piept, să văd dacă este
adevărat că s-a vindecat. Am ieşit pe hol şi am
strigat: „Domnul Isus mi-a vindecat copilul!
Domnul Isus mi-a vindecat copilul!” Am văzut
în geam cum o asistentă îi făcea
semn unei alte asistente că sunt
nebună. „Doamnă, nu sunt
nebună, Dumnezeu mi-a vindecat
copilul!” Dimineaţa s-au adunat
toţi doctorii şi au făcut analize
copilului. Au constatat vindecarea
copilului.
Deci, nu vezi avortul o
opţiune în niciun caz…?
Chiar dacă doctorul îţi spune
să faci avort, trebuie să crezi în
Dumnezeu. Dacă El a îngăduit să
fie conceput, Dumnezeu ştie de
ce! La fiecare sarcină mi-au spus
să fac avort, dar nu am făcut. Şi
acum, dacă Dumnezeu mi-ar mai
da un copil, l-aş primi cu dragoste.
Doctorii îmi spuneau: „Eşti
nebună! Ai doi copii… vrei să mori
şi să-i laşi fără mamă?” Mi-am
asumat şi riscul morţii, dar nu am
făcut avort. Şi, slavă Domnului, eu
sunt bine, nu am murit, copiii sunt
sănătoşi! Dacă nu eram creştină,
nu aş fi reuşit să trec peste aceste
lucruri. Cred că eram
într-un spital de
psihiatrie acum.
Numai o mamă poate înţelege
bucuria pe care o trăieşte atunci
când copilul mişcă în pântecele ei.
Mă duceam la maternitate cu
această bucurie de mamă şi cu
hăinuţele pregătite pentru copil, şi
veneam acasă fără copil. Şi asta
nu o dată, ci de mai multe ori.
Ceea ce a fost poate şi mai
dureros pentru noi a fost faptul că
nu ne-au dat copiii, ci i-au ţinut la
spital pentru cercetări. La ultimul
copil, i-am cerut doctorului o
hârtie, ca să avem dovadă că am
născut. Avem şi certificatul de
naştere. Dumnezeu a fost cu mine. Chiar dacă
mulţi se uitau la mine şi mă compătimeau, eu
aveam lacrimi în ochi, dar bucurie în inimă şi
Felicia şi Puiu
Hegheduş
siguranţa că Dumnezeu este cu mine.
În spital, vorbeam fiecărei persoane
despre Dumnezeu. Doctoriţa cu care am
născut (nu am avut nicio cezariană), mi-a zis:
„Roagă-te şi pentru mine să am şi eu un copil,
pentru că pe tine te ascultă Dumnezeu.” M-am
rugat pentru ea, şi Dumnezeu i-a dăruit un
copil. Ea spunea: „Eu sunt doctor ginecolog şi,
cu toate metodele medicale, nu am putut avea
un copil. Dar când te-ai rugat, Dumnezeu mi-a
dat un băieţel.”
Au fost momente când te-ai certat cu
Dumnezeu?
Da. I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea
copii sănătoşi, să pot duce sarcina până la
capăt şi să-i pot creşte cu drag, să mă bucur de
ei. Am zis la un moment dat: „Dacă nu mi-i dai
sănătoşi, Doamne, nu mi-i mai da deloc”. Sunt
şapte ani de când nu am mai rămas
însărcinată şi nu am folosit anticoncepţionale.
Întrebam uneori: „Doamne, nu Ţi-e milă de
mine că sufăr!? Mie mi-e milă de copiii mei. Ţie
nu Ţi-e milă de mine?” Apoi mi-a părut rău că
am întrebat aşa! Cine sunt eu să-I cer
socoteală lui Dumnezeu?
Cum a fost viaţa voastră de căsnicie în
timpul acesta de greutăţi?
Viaţa noastră de căsnicie a început destul
de greu, dar ne înţelegeam bine, ne iubeam…
până când Puiu a început să fie şofer de
troleibuz, când anturajul l-a schimbat. De fapt,
cred că mai întâi am greşit eu. Îl învinuiam
pentru faptul că eu nu puteam să duc sarcinile.
Acest lucru l-a îndepărtat de mine şi a văzut în
serviciu şi anturajul de acolo un refugiu, un loc
de evadare din greutăţile şi cicălirea mea de
acasă.
Îi spuneam întruna, dar nu cu dragoste, ci
cu răzbunare: „Din cauza ta Dumnezeu ne
pedepseşte şi de aceea ne mor copiii!” Eu nu
mă simţeam vinovată pentru nimic. Asta l-a
făcut să fie destul de agresiv şi violent cu mine.
După ce a apărut primul copil,
Claudiu, care plângea tot timpul,
a intervenit între noi o răceală.
Apoi am pierdut două sarcini şi a
apărut al doilea copil, Daniel.
Trăiam tot timpul în stres. Nu
ştiam dacă la următoarea
sarcină, copilul trăieşte sau nu.
Nu mai aveam bucuria unei
mame care aşteaptă un copil, ci
trăiam cu frică şi duceam o luptă
în sufletul meu. El nu mă
înţelegea. Îi plăcea mai mult să se
ducă la serviciu, să petreacă cu
prietenii, fără să-i pese de mine
sau de copii. Am devenit ca doi
străini, el cu treaba lui, eu cu
treaba mea… el cu banii lui, eu cu
banii mei. Viaţa noastră de familie, până să
ajungem la conferinţa de familie, a fost o viaţă
chinuită.
 Ce v-a ţinut împreună şi nu aţi divorţat?
Teama de Dumnezeu şi, mai ales, faptul că
eram într-o biserică în care divorţul nu era
deloc o opţiune. Apoi, Dumnezeu mi-a vorbit
de multe ori: „Eu te-am pus în spărtură pentru
familia ta!” Însă eu Îi spuneam lui Dumnezeu:
„Dar de ce nu l-ai pus pe el în spărtură?” Nu am
vrut să ascult de Dumnezeu, credeam că sunt
bine. Îmi amintesc de ziua în
care Dumnezeu mi-a vorbit la
rugăciune: „Scurtă este
vremea în care Eu voi lucra în
familia ta şi Mă voi atinge de
soţul tău, dar atunci să nu
intervii cum ai făcut de atâtea
ori!” De fiecare dată când
Dumnezeu îl atingea pe Puiu
şi îl lovea cu vreo boală, mă
rugam lui Dumnezeu:
„Doamne, ai milă de el!” Dar, uşor-uşor,
Dumnezeu m-a crescut şi eu am început să
înţeleg altfel lucrurile. Cred că şi faptul că
dincolo de toate ne-am iubit, mi-a dat puterea
să trec peste orice, să-l pup, să-l îmbrăţişez,
să-mi fac datoria de soţie. Ştiam că în sufletul
lui şi el mă iubeşte şi îi pare rău de tot ceea ce
face. El singur mărturisea că nu avea puterea
să se ridice din păcat.
La un moment dat, m-am săturat şi am vrut
să plec. M-a ameninţat că, dacă eu voi pleca, el
se va spânzura. Şi aşa a făcut. S-a urcat în pod
să se spânzure şi, în timp ce îşi punea funia, a
văzut acolo o Biblie veche, uitată de un frate
de-al lui. Biblia era deschisă şi a citit Psalmul
37. Atunci a realizat, pentru prima dată, că
Dumnezeu îl iubeşte. Biblia aceea s-a
amestecat cu praful şi cu lacrimile din ochii lui.
Eu am aflat despre asta mai târziu.
Atunci a început schimbarea?
Schimbarea a început când m-am apropiat
de biserica Metanoia. Greşeala mea cea mai
mare a fost că nu am spus la nimeni din
biserică, nici măcar pastorului, ce se întâmpla
în familia mea. La Metanoia, am început să
frecventez studiul biblic pentru femei susţinut
de Angela Ţiprigan, şi după
câteva întâlniri am avut curajul
să-i spun ei tot ce se petrece „Dacă o soţie
în familia mea. Din acel
moment, toate femeile din nu îşi poate ierta
grup au început să se roage şi
să postească pentru mine. Eu soţul în trei zile,
nici nu ştiam lucrul acesta.
După aceea, m-au invitat problema este şi
la o conferinţă de familie. Nu
ştiam cum să fac să-l conving la ea, nu numai
pe soţul meu să vină la
conferinţă. De opt ani el nu la soţ.”
mai mersese la biserică, nu
mai voia să ştie nimic. Femeile
din grup s-au rugat, m-au ajutat şi soţul meu
s-a obişnuit cu ideea. Într-un final, a acceptat
să vină. A conferenţiat atunci Nelu Mureşan de
la Dej. A fost o sesiune specială atât pentru
femei, cât şi pentru bărbaţi, separat. Acolo, în
timpul sesiunii pentru bărbaţi, Puiu s-a ridicat
în picioare şi şi-a mărturisit toate păcatele şi
dorinţa lui de a se schimba. În acelaşi timp, la
sesiunea pentru femei am mărturisit cum m-
am întors la Dumnezeu şi alte lucruri din viaţa
mea. Seara am fost invitaţi în cameră la Nelu
Mureşan, şi soţul meu din nou a avut curaj să
mărturisească, de faţă cu mine de data
aceasta, toată viaţa lui fără Dumnezeu. L-am
văzut atunci plângând ca un copil, cum nu l-am
văzut niciodată.
Ce spui despre familiile care văd în
divorţ o opţiune?
Nu este o opţiune, este un dezastru.
Amândoi suferă, iar dacă sunt şi copii la mijloc,
durerea este şi mai mare. Este o cursă, dau
prilej Diavolului. Ea, ca femeie, se gândeşte că
în sfârşit e liberă şi trebuie să se aranjeze, să
arate mai bine, poate găseşte un bărbat.
Diavolul nu doarme, îi aduce în cale tot felul de
bărbaţi şi cade în păcatul de curvie. La fel şi
bărbatul, va căuta femei care, chipurile, nu
sunt ca nevasta lui. Eu cred altceva… dacă doi
soţi văd că nu se înţeleg, e bine să stea
separaţi pentru o perioadă, să analizeze
situaţia, să evalueze cauzele şi efectele şi
poate aşa vor realiza câtă nevoie au unul de
celălalt.
Femeile au un orgoliu care le face mult rău.
„Dacă soţul greşeşte, nu mă mai culc cu el, sau
nu-i mai dau de mâncare”, spun multe femei.
Tocmai atunci trebuie să-l iubeşti, să-i faci cea
mai bună mâncare, să-i scrii un bilet de
dragoste. Dacă o soţie nu îşi poate ierta soţul
în trei zile, problema este şi la ea, nu numai la
soţ.
De unde ai avut puterea să lupţi pentru
familia ta?
De la Dumnezeu. Dar şi exemplul mamei
mele a contat. Mama mea a trăit treizeci de ani
lângă un beţiv. A crescut şase copii şi a avut
grijă de tatăl meu. Îmi spuneam mereu că,
dacă mama a răbdat, rabd şi eu. Tatăl meu s-a
întors la Dumnezeu anul trecut, la
şaizeci şi sase de ani. Am învăţat la
conferinţă anumite lucruri care au
ajutat-o şi pe mama mea. I-am
spus: „Mamă, degeaba te rogi,
dacă nu-l iubeşti! Trebuie să te rogi
Domnului să schimbe ura dumitale
în dragoste!” Mama nu-l mai iubea
pe tata, îl suporta doar. Încet-încet,
mama a început să se schimbe. I-
am spus: „Mamă, du-te cumpără-i o
cămaşă nouă, cumpără-i o
ciocolată, cumpără-i o lenjerie
intimă, fă-i o surpriză!” „Ai
înnebunit! La vârsta asta să mai fac
asta!” Şi mama a făcut aşa timp de un an de
zile, iar după un an tatăl meu s-a pocăit. I-am
spus: „Mamă, dacă făceai lucrurile astea acum
30 de ani, de atunci se pocăia tata.” Acum se
înţeleg şi se iubesc mai mult ca la început.
Puiu, povesteşte-ne cum a avut loc
transformarea ta.
La un moment dat, m-am întrebat care este
scopul meu în viaţă. Trăiesc doar aşa, ca să
gust toate plăcerile lumeşti!? Vedeam că viaţa
mea se duce de râpă şi nu fac nimic. Scopul
meu acum este să fiu model pentru copii, iar
copiii să aibă un mediu familial sănătos în care
să crească.
La prima conferinţă nici nu am vrut să mă
duc. M-am gândit: „Ce pot să mă înveţe ei pe
mine?” Dar nu ştiu cum m-am trezit la
conferinţă. Atunci am realizat că, dacă ai un
scop în viaţă şi vezi că nu eşti în regulă, trebuie
să începi schimbarea cu tine. Şi viaţa mea s-a
schimbat.
Cum vă văd acum copiii?
Copiii te copiază în tot ce faci.
Ana mi-a spus: „Tată, când voi
creşte mare vreau să mă mărit cu
tine!” Sau Claudiu şi Dani spun:
„Mamă, dacă nu găsim o fată ca
tine, nu ne căsătorim!” Dacă ştiam
mai demult de conferinţele de
familie, aveam o temelie solidă.
Conferinţele de familii au fost pentru
noi aşa cum a fost pentru Columb
descoperirea Americii. Acum, generaţia
noastră învaţă şi lasă o moştenire copiilor.
Schimbarea care a avut loc în familia
voastră a fost numai de natură spirituală
sau o vedeţi şi în alte domenii?
Schimbarea este evidentă în toate
domeniile: financiar, relaţional, spiritual.
Conferinţa a produs schimbarea, precum
schimbarea pe care o aduce soarele la
eschimoşi, care apare după şase luni de
întuneric şi de ger. Acum e diferit, avem
bugetul comun, luăm toate deciziile împreună,
avem prieteni noi, activităţi comune. Ne place
să ajutăm, să primim oaspeţi. Totul este al
Domnului. Am învăţat să nu ne mai legăm de
lucrurile materiale.
Dacă aş avea posibilitatea, le-aş spune
femeilor că trebuie să lase de la ele şi să îşi
iubească soţii într-un mod practic. Nefericirea
lor este, în primul rând, din cauza lor. Dacă ar
şti să iubească, soţul lor s-ar schimba. De când
comunicăm, vedem binecuvântarea lui
Dumnezeu. Unde este unitate, Dumnezeu
poate lucra.
Familia are un rol important în societate,
mai ales că prin mass-media se promovează
desfrâul şi concubinajul şi chiar familiile false
(căsătoria dintre doi bărbaţi, dintre două femei,
mai înfiază şi un copil şi sunt o familie). Noi
trebuie să investim în copiii noştri ca, la rândul
lor, să aplice în viaţa şi generaţia lor modelul
familiei după Scriptură.
Conferinţa a fost începutul unei mari
schimbări, precum un bulgăre de zăpadă
rostogolit la vale. A fost ca pacea după război.
Dumnezeu a transformat răul din viaţa noastră
în bine. Chiar necazurile pe care le-am suferit
au sudat relaţia noastră şi nimic nu cred că o
mai poate rupe, decât moartea.
Când poţi să spui că ai o căsnicie
fericită?
Când cei din jurul meu sunt fericiţi. Dacă
văd că soţul meu şi copiii sunt fericiţi, atunci şi
eu sunt fericită. Dacă ei se simt iubiţi de mine,
şi eu mă simt iubită de ei. Banii, posesiunile,
poziţia socială nu aduc fericirea în familie, ci
numai iubirea pe care o dăruieşti soţului
(soţiei) şi copiilor.
17
 părinţi
şi
copii
Vor merge copiii tăi în Rai?
O adunare a descoperit că atunci când ambii părinţi sunt
credincioşi Domnului, incluzând un interes activ faţă de
programele locale ale bisericii, 93% dintre copii rămân
credincioşi. Pe de altă parte, dacă numai unul dintre părinţi este
credincios, procentul scade la numai 73%. Acolo unde părinţii
sunt pur şi simplu superficiali în lucrarea Domnului, numai 53%
dintre tineri îşi menţin credinţa.
Şi acum vine partea şocantă: în acele cazuri unde ambii părinţi
frecventează rareori biserica, procentajul scade la 6%. Vrei ca ai
tăi copii să meargă în Rai? Atunci, asigură-te că îi conduci spre
Rai.
Douăsprezece motivaţii de a avea timp devoţional în familie:
1. Unifică familia şi încălzeşte atmosfera din casă.
2. Cultivă harul creştin şi scoate la iveală tensiunile şi
neînţelegerile care ameninţă părtăşia din familie.
3. Este „materialul didactic” care ilustrează copiilor necesitatea
de a deveni creştini, şi îi ajută să dezvolte idealuri biblice,
ghidându-i în trăirea creştină autentică.
4. Ne oferă resurse spirituale pentru îndeplinirea sarcinilor
zilnice şi ne asistă în cultivarea dependenţei de Dumnezeu.
5. Ne întăreşte în faţa adversităţilor şi dezamăgirilor şi ne ajută
să ne încredem deplin în Hristos în toate circumstanţele vieţii.
6. Ne face conştienţi în fiecare zi de prezenţa plăcută a
Mântuitorului şi a prieteniei Lui.
7. Contribuie la mărturia noastră creştină pentru orice oaspete
care se află în casa noastră.
8. Este cadrul în care învăţătura creştină primită la biserică este
consolidată şi confirmată.
9. Asigură posibilitatea familiei creştine de a se ruga pentru alte
familii şi de a-şi dezvolta, astfel, grija pentru familiile
necreştine.
10. Ne ajută să acordăm locul potrivit valorilor spirituale şi ne
fereşte de compromis sau focalizarea excesivă pe lucrurile
temporare sau materiale.
11. Ne încurajează să punem creştinismul în practică acasă.
12 Îl onorează pe Dumnezeu şi asigură o excelentă ocazie să ne
exprimăm recunoştinţa pentru belşugul de har şi
binecuvântare care vine zilnic de la Dumnezeu.
18
Clientul întreabă:
Acum un an am schimbat versiunea Logodnica 7.0 cu Nevasta
1.0 şi am observat că programul a lansat o opţiune subită,
Bebeluş1.0, care ocupă mult spaţiu pe hard. În instrucţiuni nu era
nimic menţionat.
Pe de altă parte, Nevasta 1.0 se autoinstalează în toate
celelalte programe şi se lansează automat când deschid altă
aplicaţie, împiedicându-i execuţia. Aplicaţii precum
Fac_ce_vreau 10.3, Duminica_la_fotbal 5.0, nu mai
funcţionează.
Uneori apare un virus, Soacra 1.0, care blochează sistemul
sau face ca Nevasta 1.0 să se comporte total haotic. Nu reuşesc
să dezinstalez acest program şi devine insuportabil mai ales când
încerc să lansez aplicaţia Duminica_de_dragoste 3.0.
Se pare că şi alte fişiere sunt virusate. De exemplu:
c:/sex__sâmbăta_dimineaţa.exe nu mai funcţionează deloc. Am
vrut să revin la programul anterior, Logodnica 7.0, dar procesul de
dezinstalare al programului actual, Nevasta 1.0, mi se pare
complicat, iar riscurile pentru sistem sunt mari, mai ales că
Bebeluş1.0 chiar îmi place.
Mă puteţi ajuta? Un utilizator disperat.
Răspuns:
Dragă client,
Nemulţumirea dvs. este frecventă printre utilizatori, dar ea se
datorează unei greşeli primare de concepţie: mulţi utilizatori trec
de la orice versiune Logodnica X.0 la Nevasta1.0, cu speranţa
falsă că Nevasta 1.0 nu e decât un program de divertisment şi
utilităţi. Dar e vorba de mult mai mult: Nevasta 1.0 este un Sistem
de operare complet creat să controleze toate aplicaţiile dvs. E
aproape imposibil să dezinstalaţi Nevasta 1.0 şi să reveniţi la
Logodnica X.0, întrucât există sisteme virusate care fac ca şi
acesta să se comporte precum Nevasta 1.0. Deci, nu aveţi nimic
de câştigat.
Aceeaşi problemă apare şi cu Soacra X.0. Acesta e un
program mai vechi, din care derivă Nevasta 1.0 şi comportă multe
probleme de compatibilitate. Cu puţin noroc, sfârşeşte prin a fi
victima unui virus şi dispare în câţiva ani.
Unii utilizatori au încercat să formateze tot modulul şi să
instaleze programul Iubita+Nevasta2.0, dar asta le-a creat şi mai
mari probleme (a se citi notiţa de prevenire „Pensie alimentara” şi
„Custodia copiilor”). Dacă instalaţi Iubita 8.0, nu încercaţi să
treceţi la Nevasta 2.0, pentru că problemele vor fi chiar mai mari
decât cele cu Nevasta 1.0. Chiar dacă există şi versiuni Nevasta
3.0 şi Nevasta 4.0, acestea au un preţ ridicat şi nu le recomandăm.
Dacă sistemul cade, vă recomandăm Celibat 1.0, dar ideal e
să păstraţi Nevasta 1.0 şi să învăţaţi programul cât mai bine
posibil, întrucât e foarte sensibil la anumite comenzi şi
reacţionează rău la erori de instalare. Aşadar, orice eroare
apărută va fi considerată ca provenind din partea dvs. şi trebuie să
v-o asumaţi. Vă sfătuim să activaţi aplicaţiile C:/Scuze/Scuze.exe.
Evitaţi utilizarea tastelor ESC şi Break, care necesită ulterior
C:/Scuze/Flori.exe. Pentru o mai bună utilizare, vă sfătuim să
cumpăraţi şi pack-ul Bijuterii 3.0, Vacanţe 5.1. Opţiunile
Da_draga_mea 2.7 şi Ai_dreptate_iubire 4.5 sunt indispensabile.
Nu instalaţi sub nicio formă Secretară_blondă_în_fustă_mini 2.0,
O_prietenă 3.1. Aceste programe sunt incompatibile cu Nevasta
1.0 şi pot distruge sistemul.
Disperarea şi nemulţumirile dvs. nu sunt justificate, pentru că
v-am dat cel mai bun produs al nostru!
 CONFERENŢIAR DATA

25-27 mai 2007

Viorel Iuga
Băile Felix

Detalii si înregistrare:
Tel. 0256 742989 E-mail: office@metanoiaorg.ro Biserica Metanoia, Timişoara

Înscrierile se fac până la data de 20 mai 2007

 DESCOPERĂ-ŢI DARURILE
CU CARE TE-A ÎNZESTRAT DUMNEZEU
o carte eveniment
Î n N o u l Te s t a m e n t ,
apostolul Pavel ne vorbeşte
despre trei categorii de daruri
spirituale. Printre acestea, se
includ şi darurile motivaţionale
sau ale personalităţii:
discernământul, încurajarea,
slujirea, învăţătura, dărnicia,
administrarea şi compasiunea.
Împlinirea sau frustrarea depind
de modul în care îţi foloseşti,
sau neglijezi, darurile
motivaţionale cu care ai fost
înzestrat. De aceea, este
important (şi plăcut, în acelaşi
timp) să-ţi cunoşti darurile cu
care ai fost binecuvântat. Prin
tabele, teste şi informaţii, Don şi
Katie Fortune te vor ajuta să-ţi
recunoşti darurile.

Editura Metanoia® Timişoara

www.metanoiaorg.ro
editura@metanoiaorg.ro
Mai mult, cartea de faţă, Descoperă-ţi
darurile cu care te-a înzestrat Dumnezeu, îţi va
arăta:
i De ce te relaţionezi la oameni în modul în
care o faci.
i Care sunt darurile tale principale şi
secundare.
Pentru detalii şi comenzi: i Trăsăturile de caracter asociate fiecărui
Telefon: 0256 472989,
E-mail: editura@metanoiaorg.ro dar.
Adresă poştală: C.P. 1113, O.P. 8, i Domenii tipice în care apar probleme
România, Timişoara, cod 300890 pentru fiecare dar.
i Personaje biblice care au demonstrat
funcţionarea şi manifestarea fiecărui dar.
Vei experimenta o bucurie copleşitoare pe
măsură ce îţi Descoperi darurile cu care te-a
înzestrat Dumnezeu şi înveţi să le foloseşti, aşa
cum a intenţionat El.