Apostu Maria-Izabela

Relaţia asistent medical-pacient

-eseu-

A fi asistent medical presupune o responsabilitate, şi totodată o onoare,

aceea de ajuta şi chiar de a salva oameni. Pentru a fi un bun asistent medical este
necesar un comportament plin de grijă şi afecţiune faţă de pacient, a se acorda o
atenţie subtilă şi psihicului pacientului ce poate fi afectat de stările de alarmare
senzorială şi afectivă legată de boala respectivă. Asistentul medical, prin arta
comunicării, este necesar să devină cât mai apropiat de pacient din punct de vedere
spiritual, astfel încât pacientul să aibă încredere deplină în asistentul medical, iar
tratamentul să aibă un efect pozitiv asupra pacientului. Pentru pacient sănătatea sa
reprezintă bunul cel mai de preţ şi este datoria asistentului ca prin iubirea şi
devotamentul faţă de profesie, dar şi faţă de pacienţii săi, să îi ajute pe aceştia să o
recupereze. În tratarea unui pacient, principala etapă pentru ca tratamentul să fie
unul cât mai eficient, este reprezentată de comunicarea dintre asistentul medical şi
pacient. Pentru a avea o comunicare eficientă şi a ne apropia de pacient sunt
necesare răbdarea, calmul, devotamentul şi implicarea pacientului în actul de
comunicare.

Asistentul medical trebuie să cunoască pacientul cât mai bine, să ofere îngrijiri
calitative pacientului, acestea trebuie să fie individualizate, continue şi complete.
Boala reprezintă alterarea stării de bine a pacientului care este caracterizată prin
suferinţă fizică sau psihică, o dificultate sau inadaptare la o situaţie nouă provizorie
sau definitivă. Pacientul “pătrunde în boală” cu un anumit tip de temperament,
caracter, nivel de inteligenţă, cu anumite idei, păreri şi convingeri, cu un anumit
nivel cultural şi din această cauză pacientul dezvoltă anumite atitudini legate de
boală, de medici, asistenţi: încredere, respect, simpatie sau ură, teamă, dispreţ.
Asistentul medical are datoria de a trata fiecare pacient în mod egal din punct de
vedere calitativ al îngrijirilor medicale, fără a face discriminare între pacienţi

Relaţia asistent medical-pacient trebuie să fie reciprocă şi va conţine o

atitudine de respect şi empatie, asistentul medical fiind considerat de către pacient
un “instrument” în tratarea bolii sale, şi nu o persoană cu care trebuie să comunice,
căreia să îi împărtăşească gândurile sale legate de boală, problemele sale. Această
Apostu Maria-Izabela

relaţie este esenţială pentru păstrarea sănătăţii psihice a pacientului şi pentru

relaxarea acestuia. Dacă această relaţie este inexistentă, tratamentul destinat bolii
nu va fi unul eficient, având în vedere frământările pacientului legate de boală,
cumulate cu problemele personale sau familiale. Din această cauză, relaţia asistent
medical-pacient nu trebuie să se limiteze doar la aplicarea tratamentului propriu-
zis, ci la stabilirea unei comunicări la nivel afectiv şi psihic, la împărtăşirea
gândurilor şi frământărilor acestuia. Comunicarea asistentului medical cu pacientul
trebuie să fie adecvată stării sale şi nivelului său de înţelegere cu scopul de a
influenţa în mod pozitiv evoluţia stării sale de sănătate, dar şi de a avea o influenţă
pozitivă asupra stării sale emoţionale şi psihice, de a îl încuraja, de a îi oferi
încredere, de a îi îmbunătăţi starea de spirit şi perspectiva asupra bolii. În ceea ce
priveşte etica medicală, asistentul medical trebuie să îndeplinească o serie de
însuşiri atât morale, cât şi profesionale. Acesta trebuie să dobândească pe parcurs
onestitate, solidaritate, altruism, dăruire, empatie şi respect. Această profesie
necesită exercitarea îngrijirilor medicale cu generozitate, calm şi răbdare indiferent
de atitudinea pe care pacientul o adoptă.

Asistentul trebuie să dezvolte o relaţie apropiată cu pacientul bazată pe

dobândirea încrederii pacientului. Această relaţie apropiată nu trebuie considerată
umilitoare de către pacient sau asistent medical. În urma stabilirii acestei relaţii cu
pacientul, acesta din urmă începe să se confeseze asistentului medical,
dezvăluindu-i trăiri personale sau chiar secrete pe care în alte condiţii nu le-ar fi
destăinuit, însă, o atitudine corectă a asistentului medical faţă de pacient implică
păstrarea şi respectarea confidenţialităţii acestor destăinuiri. Totodată, există şi
situaţii în care cadrul medical este obligat să dezvăluie anumite confesiuni ale
pacientului, dar trebuie să se aibă în vedere când şi cui trebuie făcute. Pe lângă
atribuţiile legate de pacient, asistentul medical are obligaţia de a asista medicul la
realizarea investigaţiilor, realizarea unor serii de investigaţii uzuale, monitoriza
pacientul, de a completa documentele legate de evidenţa tratamentului aplicat, a
pacientului şi de observaţie medicală. Asistentul medical are sarcina de a steriliza
instrumentele şi materialele, de a administra medicaţia, de a asigura condiţii
igienico-sanitare la locul de muncă şi de a asigura condiţii optime pentru recoltări
şi administrarea tratamentelor.

În ceea ce priveşte internarea pacientului, din acel moment comunicarea cu

pacientul şi stabilirea unei relaţii apropiate cu acesta, sunt esenţiale. Asistentul
Apostu Maria-Izabela

medical trebuie să aibă în vedere ca pacientul să fie echilibrat psihic şi să îi explice

scopul intervenţiilor, familiarizează pacientul cu mediul ambiant, asigură confortul
şi siguranţa acestuia, administrează medicaţia recomandată de medic şi suplineşte
nevoile pe care pacientul nu şi le poate satisface: a mânca şi a bea, a se mişca şi a
avea o bună postură, a se îmbrăca şi dezbrăca, a-şi menţine tegumentele curate şi
integre, a evita pericolele, a se odihni ,a comunica. Atenţia asistentului medical va
fi direcţionată asupra “lipsei”, având scopul de a spori sau redobândi independenţa
pacientului,.îngrijirile medicale având rolul de a favoriza acest lucru. În momentul
externării, pacientul va fi pregătit şi i se vor impune anumite restricţii asupra
modului său de viaţă precum evitarea efortului fizic, consumul interzis al anumitor
alimente, administrarea corectă a medicaţiei, controale medicale periodice.
Totodată şi aparţinătorii pacientului vor trebui informaţi despre noul mod de viaţă
şi restricţiile impuse, toate acestea având ca obiectiv ameliorarea bolii şi sporirea
stării de bine a pacientului.

În concluzie, asistentul medical are un rol esenţial în viaţa pacientului, în

scopul tratării bolii de care acesta suferă, asigurându-i atât confort fizic, cât şi
psihic. Această profesie implică atât competenţe profesionale, cât şi morale prin
dobândirea unor trăsături extrem de importante care ajută asistentul medical să îşi
îndeplinească sarcinile în mod impecabil. A fi asistent medical necesită curaj,
dăruire, altruim, empatie şi respect, iar în acelaşi timp este şi o onoare, o
responsabilitate deosebită, să pui viaţa pacientului mai presus de propria viaţă.
Sunt mândră că am ales această profesie.