Disfonie: Modificare temporară sau permanentă a timbrului și
intensității vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoși superiori. Afonie: Pierdere a vocii, completă sau parțială, din cauza lezării laringelui, a paraliziei nervilor recurenți, a unei leziuni centrale sau organice (în paranoia, isterie sau în cazul spasmelor musculare laringiene). Sufocare: A nu mai putea respira din cauza obstrucţiei căilor respiratorii. Dispnee: Respirație grea, cu dificultate cauzată de anumite patologii. Ortopnee: Dispnee în care bolnavul nu poate respira decât în picioare, în poziție dreaptă. Bradipnee: Rărire anormală a frecvenţei respiratorii. Tahipnee: Accelerare a respirației, care apare în cursul anumitor boli. Amplitutudinea respirației: Interval format din valorile maxime şi minime consecutive ale frecvenţei respiratorii. Hiperventilație: Respiraţia accelerată care duce la scăderea nivelului de dioxid de carbon din organism sub limitele normale, ca urmare a sporirii expiraţiilor, în detrimentul inspiraţiilor. Hipoventilație: Micşorare a cantităţii de aer ce ventilează plămânii. Apostu Maria-Izabela
Tuse: Act reflex (involuntar), dar și voluntar, fiind o reacție de apărare a
organismului, prin care se îndepărtează secrețiile patologice și produsele străine din căile respiratorii. Hemoptizie: Eliminarea de sânge ce are ca origine căile aeriene, în urma unui efort de tuse, prin expectorație. Cianoză: Coloraţie albăstruie a pielii şi mucoaselor, care apare datorită unei cantităţi inadecvate, reduse, de oxigen în sânge.