Patrimonium Apulense 1 2001 PDF

PATRIMONIUM APULENSE
◊
anuar de: arheologie, istorie, cultură,
etnografie, muzeologie,
conservare, restaurare
ANUAR de: arheologie. istorie. cultură. etnografic.
muzeologic. conservare. restaurare
Editori:
Ministerul Culturii şi al Cultelor
Dircctia judcteană pentru Cultură. Culte şi
Patrimoniu Cultural National Alba
ColcctiYul redacţional:
Ion Mărgineanu
Gabriel Rustoiu
Dorin Ovidiu Dan
Dat la cules: I . I I .200 I

Hârtie: 70x 100
Format: X5
Coli tipo: 16,5
Editura: "ALTIP" Alba Iulia, str. Proletarului, nr. 2A
Tel./ Fax: 058-811744;811047
Orice corespondentă se va adresa:

Send any mail to the following adresse:
DIRECŢIA PENTRU CULTURĂ, CULTE ŞI
PATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL ALBA
Piata 1.1.C. Brătianu. nr. 2
Tel./Fax: ( +-040)-58-8131 I 9
2500 ALBA IULIA
ROMÂNIA
ISBN 973-8141-28-1
'.\linisterul Culturii şi al Cultelor
Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi
Patrimoniu Cultural Naţional Alba
PATRIMONIUM
APULENSE
ANUAR DE:
arheologie, istorie, cultură,
etnografie, muzeologie,
conservare, restaurare
I
Coordonatori:
Ion Mărgineanu
Gabriel Rustoiu
Dan Dorin Ovidiu
M...Editura _"ALTIP"
~ , Alba Iulia - 2001
SUMAR
SOMMAIRE - INHALT - CONTENTS
- STUDII $1 COMUNICĂRI -
ETUDES El COMUNICATIONS
IOAN MĂRGINEANU - Carte cu ieşire la mare ..................................................... 7
ARHEOLOGIE
MARIUS-MIHAI CIUTĂ - Contribuţii la repertoriul descoperirilor
arheologice aparţinând Culturii Precriş ............................................................. 9
CRISTIAN IOAN POPA; RADU TOTO/ANU - Date noi asupra locuirilor
umane de la Sebeş - Podul Pripocului Uud. Alba) ........................................... 33
GABRIEL T. RUSTOIU - Aşezarea de la Oarda-Dublihan (mun. Alba Iulia) .... 55
HORIA CJUGUDEAN - Aşezările Culturii Coţofeni de pe Valea Ampoiului .... 71
TOTO/ANU RADU - Descoperiri de tip lgriţa din bazinul râului Sebeş ............. 82
CONSTANTIN INEL - Drumul roman de la Almaşu Mare la Germisara.
Ipoteză de lucru ................................................................................................ 92
VASILE MOGA - Preliminarii la proiectul naţional de cercetare
Albumus Maior ................................................................................................ 96
DORIN OVIDIU DAN - Sondajul arheologic de la
Gârbova (Sebeş) jud. Alba ............................................................................. 103
CRISTIAN IOAN POPA - Descoperiri postromane pe Valea Cugirului ........... 11 O
SIMINA NICOLAE-MARCEL - Karl Haldenwang - precursor al
arheologici în Transilvania ............................................................................ 124
ISTORIE - CULTURĂ - MONUMENTE · ARTĂ - ETNOGRAFIE · MUZEOLOGIE

JULIA RAMONA DAN - Câinie-file de istoric ................................................. 133
DORIN OVIDIU DAN - Noi date despre breasla tâmplarilor din Sebeş .......... 143
DOINA DREGHJCJU, GABRIELA MIRCEA - Marginalii la o singhelie
conferită în 4 decembrie 1707 preotului David din Răchita .......................... 14 7
JOANA PURCAR-RUSTOIU - Însemnările preoţilor din Lancrăm în
Registrele matricole ....................................................................................... 163
ZEVEDEI-IOAN DRĂGHJŢĂ - Activitatea educaţional- Ştiinţifică a lui
Ioan Micu Moldovan: redactarea, editarea şi difuzarea de manuale
şcolare româneşti ........................................................................................... 174
5
ZEVEDEJ-IOAN DRA-GHJŢÂ - Despre un proiect a lui Grigore Antipa
cu privire la organizarea muzeelor în România ( 1923) ................................. I iO
CĂLIN ANGHEL - Centrul istoric al oraşului Sebeş:
arhitectura civilă şi laid1. ............................................................................... I X9
DORIN OVIDIU DAN - Un ceas solar la Alba Iulia ......................................... 200
CRISTIAN IOAN POPA - Monumente comemorati\·e închinate
luptei de la 14 79 ridicate pe câmpul pâinii .................................................... 202
MUZEOLOGIE - RESTAURARE - CONSERVARE

ANGHEL DAN - Consecinţele metodelor de prelucrare asupra stării de
conservare şi a măsurilor de restaurare aplicate în cazul unor vase
nco-eneolitice decorate prin pictare .............................................................. 20X
ANETA SÂRBU - Aspecte privind muzeul municipal Sebeş ............................ 215
DORIN OVIDIU DAN - Un ctitor de muzeu: Ioan Raica( 1903-1990) .............. 235
SOFIA ŞTIRBAN - Promovarea activităţii de salvare, conservare şi
restaurare a patrimoniului cultural-naţional bibliofil prin
mijloace multimedia ....................................................................................... 2JX
ALEXANDRU ŞTIRBAN - Conservarea preventivă a colecţiilor •
româneşti de carte veche - o problemă în actualitate ..................................... 241
RECENZII $1 NOTE DE LECTURĂ

I.P.S. ANDREI, Psaltirea de la Alba Iulia ............................................................ 251
JULIA RAMONA DAN, Felician Roşca, Arta şi pedagogia or._!.!am'.\-ric,I
din România in contextul european. Timişoara, 200 I ................................... _.,55
ZEVEDEI-IOAN DRGHIŢĂ, Gerontie Cotore, Despre articulu_turilc
ceale de price, Alba Iulia, 2000 ............................................................ _-.57
IOANA PURCAR-RUSTOIU, Nicolae Josan, Liliana Popa,
Cetatea Alba fulia 1Î1 timpul revolu_tici din ami IS.JS-IS-./9 -
documente vieneze, Alba Iulia, 2001 .................................................. 260
6
CARTE CU IEŞIRE LA MARE
Dăltuite în răbdarea lemnului sau a pietrei, crăpăturile mirifice ale

lutului, în scrâşnetul tăciunilor şi cărbunilor, a uneltelor şi rădăcinilor, a
podoabelor ascunse sub brazdele hrănitoare ale vremii, zgârcite uneori cu tot ce
înseamnă contemporaneitatea, cu pumnul tăcerii în gură, împietrite şi stratificate
în strigăte nedesluşite, deteriorate, destrămate, aşchii sărite departe de trunchi
ele au totuşi un Nume, un fantastic nume: VALORI PATRIMONIALE, cuiburi
de înţelepciune, ramificaţii ale culturii şi civilizaţiei, pârtii ale maturităţii lăsate
anume, presărate anume să reziste pentru întâlnirea cu Măria Sa omul de-acum.
Aşa se face că o armată tăcută de truditori, de cercetători a pornit o
bătălie, deşi inegală, fantastic de frumoasă, de utilă, inimitabilă dăruire, pasiune
şi jertfelnicie pentru a lumina adâncurile deopotrivă ale culorii, cuvântului,
Rugăciunii, sunetului ,.a le descifra sufletul şi-al învăţa să vorbească pentru
a-l lăsa generaţiilor viitoare ca sentimentul cel mai curat.
Aceştia sunt istoricii, arheologii, muzeografii, oameni ai pământului
ce-şi iau uneltele sub braţ, precum poeţii versurile, adâncindu-se în măruntaiele
fără de sfârşit ale tăcerii primare, ale vremelniciei legate de om, de începuturile
şi continuitatea sa ca îmblânzitor al planetei. Şi bat ţăruşi, sapă şi sapă din zi
în noapte până rămân ca nişte umbre gârbovite deasupra straturilor de pământ
scoase la suprafaţă, bucurându-se, strigând, luminându-se când întâlnesc un
obiect sau altul, un semn sau altul - embleme ale veşniciei.
Din acest strigăt individual sau colectiv de bucurie, de reuşită, face
parte şi primul volum de cercetări arheologice, de semne patrimoniale, reunite
de instituţia noastră - Direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural
naţional Alba, sub titlul: PATRIMONIUM APULENSE - constituindu-se într-o
fişă de biografie a unui colectiv şi colaboratori, expresie a patrimoniului
cultural naţional. E doar o poartă deschisă spre o lume ce vine să ne ocrotească
viaţa, să ne atenţioneze asupra obligaţiilor ce le avem într-un compartiment
greu de descifrat, dar cu satisfacţii fără de egal.
Mulţumind autorilor, să ne bucurăm că volumul este o rază albaiuliană
lângă tâmpla Patriei Române.
JON MĂRGINEANU
Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi
Patrimoniu Cultural Naţional Alba
7
ARHEOLOGIE
CONTRIBUTII LA REPERTORIUL DESCOPERIRILOR ARHEOLOGICE

, APART INÂND CULTURII PRECRI$
MARIUS-MIHAI CIUTĂ
Bibliografia de specialitate asupra neoliticului timpuriu românesc a consacrat

în ultimii 20 de ani o componentă culturală aflată la debuturile existenţei modelelor
de subzistenţă de tip neolitic la nord de Dunăre, componentă distinctă, ce-şi are originile
în spaţiile sudice ale peninsulei Balcanice.
Sesizată relativ recent (în anii '70- '80 ai secolului trecut) pe calea cercetărilor
arheologice - după ce fuseseră deja propuse de către diverşi specialişti o serie de
sisteme evolutive cultural-cronologice privind desfăşurarea neoliticului timpuriu
balcano-carpatic - noua entitate culturală nu şi-a găsit de la bun început locul în
aceste sisteme, motiv pentru care a avut o soartă oarecum să-i spunem ingrată, fiind,
după caz, când nerecunoscută ca fiind distinctă, când inserată în mod forţat în sistemele
deja amintite (sub denumiri nu tocmai inspirate, ce făceau trimitere la realităţi, respectiv
situri arheologice ce nu aveau nimic în comun cu ca), când acceptată într-o manieră
ce a provocat, nu de puţine ori, confuzii regretabile.
Varietatea generoasă a termenilor sub care ea a fost desemnată (cel
puţin din perspectiva nominală, aspectul definirii ei ca atare fiind uneori lăsat într-un
plan secund- vezi în acest sens Lazarovic1; Maxim 1995, 3-4; Laszlo 1998, 176)
vorbeşte credem de la sine. Considerată când un orizont cultural Gura Baciului I
( V/assa 1972; /980), când grup cultural Cârcea-Gura Baciului (Nica 1976; 1977)
când cultura Cârcea I ( Nica I 99 I; I 995; 2000), când cultura Gura Baciului-Câcea
(Dumitrescu, Vulpe /988, 29-30), când fenomen de tip Protosesklo (Pavuk 1993),
fază iniţială a culturii sau complexului cultural(?) Starcevo-Criş (Lazarovici 1977;
1979; 1984; 1993; 1996), când, în fine, cultură Precriş (Paul 1980: 1989; 1995),
entitatea culturală în discuţie s-a delimitat tot mai clar în decursul anilor, fiind tratată,
mai mult sau mai puţin explicit, ca una distinctă.
Dezbaterile pe marginea desemnării nominale, a definirii şi, mai ales,
a delimitării cultural-cronologice şi spaţiale specifice acestui fenomen cultural
(Prccriş}, sunt departe de a fii epuizate la această oră, stadiul actual al cercetărilor
fiind, la rândul său, insuficient încă pentru surprinderea unor elemente intime, de
detaliu ale acestei entităţi culturale. Totuşi, progresele realizare pe tărâm metodologic
la care se adaugă descoperirile de contexte nederanjate apaqinând acestui fenomen,
au făcut posibilă schiţarea principalelor elemente specifice, a secvenţelor evolutive,
a originii şi a sfârşitului acestei culturi şi chiar a existenţei unor aspecte zonale ale ei
9
MARIUS-MIHAI CIUTA
la nord de Dunăre (Paul /9?Î9: /995: Ciut,i 2000: 2000a; 200/; Ursu/eseu 2000;
Laszlo J99S)
Din numărul total al localităţilor cu descoperiri pc care Ic vom include în
catalogul-repertoriu al aşczăilor şi descoperirilor Prccriş, uncie, cuprinse într-o primă
categorie, şi anume a acelora care aparţin în mod cert acestei culturi, vor face obiectul
unei tratări (atenţii) speciale, în cadrul lor obţinându-se, în urma cercetărilor
(săpăturilor) efectuate, situaţii stratigrafice complexe care, completate de
caracteristicile tipologico-stilistice ale materialelor conţinute, de cele mai multe ori
bogate, au stat la baza periodizării acestei culturi.
Alte semnalări, aflate cel puţin deocamdată în situaţia de incerte, vor fi
tratate - din lipsa de informaţii sigure - mai sumar, datele prezentate vizând îndeosebi
infonnaţiile necesare pentru identificarea lor geografică şi elementele care pledează
pentru încadrarea lor în evoluţia culturii Precriş, chiar dacă, uneori, acestea nu sunt
cu totul satisfăcătoare şi/sau suficiente. Este vorba de descoperirile realizate în unna
investigaţiilor de teren, lipsite de cercetări sistematice ulterioare, de rezultate ale
unor sondaje de informare şi control stratigrafic ce au avut ca rezultat materiale şi
situaţii stratigrafice insuficient de relevante pentru o încadrare precisă şi de de
descoperiri care nu au văzut încă lumina tiparului. În cazul acestora din urmă, deşi
informaţiile sunt vagi, iar în unele cazuri materialele ne-au fost inacesibile. vom
indica datele de care dispunem indicând, de fiecare dată, sursa semnalării precum şi
elementele care ne-au detenninat să optăm pentru posibila lor încadrare în evoluţia
acestui fenomen.
În ciuda insuficienţei informaţiilor de ordin pur arheologic, precizarea
acestora se dovedeşte, după cum se va vedea, deosebit de preţioasă (necesară) îndeosebi
în ce priveşte precizarea şi înţelegerea căilor um,ate de purtătorii acestui prim val
neolitic - sau neolitizator - în înaintarea lor către nord. Viitoarele cercetări, ce se
impun. vor clarifica, sperăm, semnele de întrebare care mai planează asupra lor.
Dat fiind numărul relativ scăzut de descoperiri aparţinând acestei culturi
(în comparaţie cu altele) - situaţie pc care o justificăm şi prin studiul actual al
cercetărilor, încă insuficient de extinse (vezi Harta 1) - am optat pentru o prezentare
cât mai detaliată şi cuprinzătoare, evitând, pe cât posibil, trimiterile "telegrafice".
Spcci ficăm. faptul că am optat pentru prezentarea repertoriului integral al
decopcririlor apartinând culturii Precriş, de pc întreg teritoriul României, unde
considcratii de ordin cultural-istoric asupra aspectului transilvănean al acestei culturi
fiind, practic, imposibile în lipsa unei imagini de ansamblu a modului de distribuire a
locuirilor acestui fenomen cultural atât înăuntrul cât şi în afara spaţiului intracarpatic.
Sistemul pentru care am optat este cel propus de I. Paul (P:wl /992, 136).
căruia i-am adus anumite completări şi care se prezintă după cum um,ează:
I. Localitatea (satul, comuna.judeţul), cu denumirile, în cazul în care există,
în limbile minorităţilor etnice existente;
2. Toponimicul (toponimicele), deasemenea cu corespondentele în limbile
minorităţilor etnice;
10
3. Localizarea şi principalele caracteristici geomorfologice ale zonei de

descoperire, incluzând şi starea actuală a sitului;
4. Caracternl descoperirii şi/sau al cercetării (Data, autor, colectiv, etc);
5. Încadrarea cultural cronologică (observaţii stratigrafice, de structura
organizării, stratigrafie orizontală, etc.);
6. Locul şi felul de păstrare al materialelor arheologice;
7. Trimiteri bibliografice (am optat pentrn precizarea exclusivă a lucrărilor
care fac trimitere directă la sit).
*
I. Baciu-Gura Baciului
1. Baciu, comună suburbană a oraşului Cluj-Napoca, jud. Cluj;
2. Gura Baciului, Fânaţele Clujului, Valea Suceagului, Gâtul Baciului,
Băştărău, Bacstorok (magh);
3. Situat în Podişul Someşan, pe o mică vale la circa 2 km în linie aeriană
spre vest de oraşul Cluj-Napoca, între Dealul Feleacului (Dealul Hoia) şi Dealurile
Clujului şi Dejului (Dealul Chişergheu), în zona de piemont nord-estic al M-ţilor
Gilăului. Aşezarea se află pe o terasă orientată spre sud-sud-est, uşor înclinată spre
pârâul Suceagului (afluent al Someşului Mic), dominată de un deal acoperit cu
vegetaţie. Zonă cu poieni, în fonnă de căldare, aflată la intrarea în Cheile Baciului.
Spre sud, staţiunea este delimitată de un braţ al pârâului ce curge dinspre vest. Valea
are un caracter retras, dosit, izolat, fiind ferită atât de vânturi cât şi de principalele căi
de acces. Cheile Baciului, lungi de 1 km, permit un acces greu în zonă. În imediata
apropiere a sitului (3 km) sunt prezente bogate zăcăminte de sare, la suprafaţă, sub
forma slatinelor (informaţie Gh. Lazarovici). Situaţia actuală a staţiunii este jalnică
(Lazarovici-Maxlin 1995, 5), o mare parte a ei (peste 70%) fiind distrusă de cariera
de piatră şi de lucrările de îmbunătăţiri funciare.
4. Descoperită 1891; cercetări 1909 E. 6r6sz;
1960 - sondaj de salvare N. Vlassa-1. Ferenczi;
1962 - săpătură de salvare N. Vlassa-A. Palk6;
1963 - sondaj de control stratigrafic N. Vlassa;
1968 - săpătură sistematică A. Palk6 (caseta A şi B);
1969 - săpătură sistematică A. Palk6 (caseta B şi C);
1970 - săpătură sistematică N. Vlassa ( caseta 8 I);
1971 - săpătură sistematică N. Vlassa (caseta 82);
1986-1989 - cercetări de teren, colectiv coordonat de Gh. Lazarovici;
1990-1993 - săpături sistematice Lazarovici-Maxim;
5. Conform opiniilor lui N. Vlassa, există trei (3) niveluri succesive
aparţinând neoliticului timpuriu după cum urmează: nivel III Criş (I ,80-2m); nivel II
Criş (2-2,40m); nivel I Criş (2,40-2,70 m, în bordeie 3-3, I Om). Până la adâncimea de
1,80m straturile neolitice sunt acoperite de depuneri de steril.
6. Materialele arheologice se află în colecţiile M.N.I.T din Cluj-Napoca;
l l
MARIUS-MIHAI CIUTĂ
7. Roska /942, 142; V/assa-Palk61965; Nccrasov /965; V/assa /967: /968:

/970; /971; /972; /978; /980; Lazarovici /979; 1984; 1992; RcpC/uj /992, 39-43
cu bibliografia aferentă; Lawrovici-Maxim /995
li. Ocna Sibiului - Ti'Jgurl

I. Ocna Sibiului, comună, jud. Sibiu; Salzburg (germ).
2. Tri!:,rwi (toponimic în lcgăturZI cu exploatarea la suprnfaţă a sării== guri de mine).
3. Aşezarea neolitică timpurie se află pc partea nordică a unei terase întinse (de
tip platou), relativ înaltă (30 m de la firul apei), situată pe partea dreaptă a pârâului Visa
(afluent de stânga al Târnavei Mari), la aproximativ 300m spre nord-est de halta de cale
ferată Ocna Sibiului-Băi. Expunerea este nordică, înclinaţia fiind oarecum abruptă, în
trepte (terase), către firul apei care curge dinspre vest spre est. Zona, în ansamblu, relativ
adăpostită, este favorabilă habitatului uman, fiind caracterizată prin prezenţa pământurilor
fertile, a vegetaţiei, precum şi a sării din abundenţă. Culoarul Visei se află între unităţile
morfo-geografice ale Podişului Secaşelor, la vest şi Podişului Hârtibaciului la est.
4. Descoperire fortuită a aşezării Precriş, în anul 1977, cu ocazia săpăturilor
sistematice (începute în 1974 de către I. Paul) prilejuite de investigarea unei aşezări
Wietenberg.
1977-1988 - săpături sistematice I. Paul.
5. Stratigrafic au fost surprinse: un strat aparţinând neoliticului timpuriu şi
un altul epocii bronzului (Wietenberg). În cuprinsul stratului de cultură aparţinând
neoliticului timpuriu au fost sesizate trei (3) nivele de evoluţie (I-III), fiecare din ele
fiind, la rândul lor împărţite în câte două subnivele (la, lb; Ila, Ilb; Ilia, Illb). Primele
trei subnivele aparţin culturii Prccriş (Precriş I == Ia-lb; Precriş II == Ila), unnătorul
(llb) aparţine unei etape (faze) de trecere către cultura Criş propriu-zisă (Paul 1989.
I O), iar ultimele aparţin culturii Criş clasice. Urmele aşezării neolitice au fost sesizate
pe o lungime de 450m şi lăţime de 80m, fonna acesteia fiind, cel mai probabil.
elipsoidală, dispusă de-a lungul marginii terasei-platou.
6. Materialele arheologice aparţin Muzeului Brukental Sibiu. Momentan o
parte din ele se află în depozitele Universităţii "I Decembrie 1918" Alba Iulia unde
sunt în curs de prelucrare.
7. Paul /980; /98/; 1984; 1989; 1995.; Ciută şi c..·olab.. 2000.
III. Cârcea - La Hanuri

I. Cârcea, comuna Coşoveni, jud. Dolj.
2. La Hanuri, Hanuri.
3. Aşezarea neolitică timpurie de La Hanuri, este localizată la aproximativ
9 km sud-est de oraşul Craiova, în cuprinsul Piemontului Getic (Olteţului) în
extremitatea sudică a Podişului Tesluiului, la limita acestuia cu câmpia joasă a
Romanaţiului. Staţiunea se află pe terasele medii ale pârâului Cârcea, la limita dintre
terasa inferioară şi cea superioară a Jiului, "într-un loc retras" ( V/assa 1978, 26).
Punctul La Hanuri este situat pe malul stâng al cursului de apă, vis-a-vis aflându-se
12
. ' . . . . . . .. . .
... - ..... .
: .. .~lJD~j,~ : ·. :·<-: .- ~
. : ..... . : .. _. ~J~l>1v
. ... .
.. .
. . . .. .
.
..,
-■ ~
I ■-
Fig. I. Harta descoperirilor Precriş pe teritoriul României: I. Cluj-Gura Baciului;

2. Ocna Sibiului-Triguri; 3. Cârcea-La Hanuri; 4. Şeuşa-La cărarea morii;
5. Limba-Borda11e; 6. Verhi(a-La Heleşteu; 7. Rm. Vâlcea-Va/ea Răii; 8. Grădinile-Izlaz;
9. 0/raba Ponor-Peştera Bordu Mare; JO. Cerişor-Peştera Cauce; 11. Duhova-Cuina
Turcului; 12. Vioara de Sus-La cimitir; 13. Cenad; 14. Dmleştii Vechi; 15. Gomea-
Locurile Lungi; 16 Pojejena-Nucet; 17. /m;aş-Anele; 18. Foe11i-Sălaş; /9. Miercurea
Sibiului-La petriş; 20. Ba/şa-Peştera Dobrlesei; 21. Se/reia Cladovei.
13
MARIUS-MIHAI CIUTĂ
staţiunea de la Viaduct reprezentând o etapă finală din evoluţia marelui complex al

neoliticului timpuriu (Policromia). Poziţia ci se aseamănă cu a aşezărilor de acelaşi
tip de la Valea Răii şi Krernikovşi (Nica 1976).
4. Semnalare I 970 prof. Staicu Nicolae (Cârcea)
1971-1975 - săpături sistematice M. Nica;
I 997-1998 - săpături sistematice colectiv sub conducerea M. Nica.
5. Stratul neolitic, gros de 0,60-0, 70 m este suprapus de un strat de epoca
bronzului ce atinge 1 m. Au fost sesizate, în cuprinsul primului, trei (3) nivele (1-111).
Cârcea I = Starcevo-Criş IC; Cârcea II = Starcevo-Criş IIA; Cârcea III = Starccvo-
Criş IIB (Lazarovici 1984).
Aşezarea de La Hanuri, a fost distrusă într-o proporţie mare de şoseaua
Craiova-Caracal, din ea nemairămânând decât o suprafaţă de 30x30m.
6. Materialele se află în colecţiile Muzeului Olteniei Craiova şi ale
Institutului de Arheologie Craiova.
7. Nica 1976; 1977: 1981; 1985; 1991; Nica şi co/ab. 1999.
IV. Şeuşa-La cărarea morii

1. Şeuşa,
corn. Ciugud,jud. Alba; S6spatak (= Pârâul sărat, magh), Salzbach
(= Pârâul sărat, germ);
2. La cărarea morii, Cariera de bentonită 1 ;
3. Aparţine marginii vestice a Podişului Secaşelor, în apropiere de cursul
Mureşului (5 km), vis-a-vis de oraşul Alba Iulia. Aşezarea neolitică se află pe o vale
ferită, adăpostită a unui afluent de stânga al Mureşului (Şeuşiţa), pe o terasă relativ
înaltă cu expunere nord-estică ce coboară lin spre pârâu, fiind dominată de dealuri
acoperite de vegetaţie. Zona are un caracter dosit, cu numeroase izvoare de apă şi
izvoare sărate (azi în mare parte dispărute), pământuri fertile, prezente fiind, la
suprafaţă şi argile specifice cum ar fi bentonita. Aşezarea a fost distrusă în proporţie
de peste 80% de cariera de bentonită.
4. Semnalare în anul 1987 cu ocazia începerii lucrărilor la carieră;
1987-1995 - cercetări de teren: C. Băluţă, R. Florescu, V. Bărbuţă, H.
Ciugudean, M. Simina, D. Băcueţ, M. Ciută.
1996 - săpătură de salvare: I. Paul, M. Ciută;
1997- I 998 - săpături sistematice: I. Paul, M. Ciută;
1999-2000 - săpături sistematice: M. Ciută;
5. Stratigrafia sitului este complexă, aparţinând mai multor epoci: neolitic
timpuriu, epoca bronzului (Wietenberg), Latcnc mijlociu (de factură celtică), Latene
clasic (dacic), epocă romană, ev mediu. Statul neolitic timpuriu cuprinde două nivele:
1
Semnalăm apari\ia greşită a punctului în discu\ie în Repertoriul arheologic al jude\ului Alba ( 1995),
acesta fiind inclus satului C'iugud, sub toponimicul Cariera de bentonită (RepAlba /995, 77).
14
un nivel Precriş (IC-IIA) şi un nivel Starcevo-Criş (IIB). Stratul de cultură neolitic

timpuriu a fost surprins pe o lungime de 112m şi o lăţime de 70m! Aşezarea neolitică
a fost distrusă în proporţie de peste 80% de carieră.
6. Materialele arheologice se află în colecţiile Universităţii "I Decembrie
1918" Alba Iulia 2 •
7. RepAlba 1995, 77 (vezi Ciugud); Paul, Ciută 1997b; Paul. Ciut§ 1998b;
Ciută I 998a; Ciută I 998b; Ciută I 999; Ciufii 2000; Ciută şi colab 2000; Crişan şi
colab 1997; Ferencz.Ciută 2000;
V. Limba - Bordane
I. Limba, Dumbrava, corn. Ciugud, jud. Alba; Lombfalva (magh);
2. Bordane (?esu Orzii, Vărăria, Vărar 3 );
3. Punctul Bordane se află situat pe o terasă relativ înaltă (9-1 Om) pc partea
stângă a Mureşului, în zona exterioară a unui cot activ al acestuia. Aflat în în culoarul
Mureşului în apropierea zonei de sud-vest a Podişului Secaşelor - la intrarea râului
Mureş în zona mai joasă a depresiunii Vinţ-Sebeş - într-un spaţiu deschis, expus, cu
o vizibilitate deosebită în lungul culoarului Mureşului. Bordanele sunt delimitate la
vest şi sud de şoseaua Oarda-Limba (care le separă de Şesu' Orzii, la est de Vărăria,
iar la nord de lunca joasă a Mureşului (vezi Harta). Configuraţia terenului s-a modificat
cu siguranţă din preistorie şi până acum (sunt vizibile de exemplu modificările apărute
doar în ultimii 50 de ani studiind harta publicată în Apulum III/ 1949). Din studiul
ridicării topo, dar şi a configuraţiei terenului, reiese faptul că aşezarea era străbătută
cândva şi de un curs de apă, afluent al Mureşului azi dispărut. Şi la ora actuală zona
se caracterizează prin prezenţa izvoarelor puternice de apă, a pământurilor deosebit
de fertile, nisipoase (loessoide), fiind totodată ferită de inundaţii în ciuda prezenţei
foarte apropiate a râului. Spre sud-est este dominată de dealurile Podişului Secaşelor,
iar spre nord, la aproximativ 3-4 km se află oraşul Alba Iulia. Ca şi configuraţie
morfo-geografică zona Bordane, se aseamănă cu cea a sitului de la Turdaş- La luncă.
4. Descoperire 1944 ( 18 aug), Ispas Gheorghe (Vărar);
1944 - sondaje Ştefan Munteanu (Vărar);
1947 - săpături D. şi I. Berciu (Vărar);
1972 - cercetări de teren H. Ciugudean (Bordane, Şesu Orzii, Vărăria);
i Cercetările
recente efectuate în cadrul sitului de la Şeuşa-La cărarea morii alături de cele de la Limba-
Bordanc, au fost cuprinse în planul de cercetare a Pre şi protoistorici bazinului mijlociu al Mureşului,
temă de Grant a Centrului de Cercetări Pre- şi Protoistorice, Alba Iulia
'Complexul de aşezări preistorice din cuprinsul zonei aflate între localitătile Oarda de Jos şi Limba. este
desemnat sub diferite toponime ca urmare a fragmentării naturale a terasei întâia a Mureşului.
Considerăm însă că avem de a face cu locuiri neolitice cc acoperă, cel puţin în anumite perioade (de
exemplu faza Vin?a dezvoltată), întreaga arie desemnată prin aceste toponime. Materialele arheologice
aparţinând culturii Prccriş au fost descoperite. cel puţin deocamdată, doar în punctul Bordanc! (Vezi
Harta).
15
MARIUS-MIHAI CIUTA
1993- I 995 - cercetări de teren I. Paul. I.Al. Aldea, V. Bărbuţă;

I 995 - săpături sistematice I. Paul, I.Al. Aldea, M. Ciută;
1996-2000 - săpături sistematice I. Paul, M. Ciută;
5. Stratigrafia cea mai completă a fost sesizată în secţiunea X/I 999: un
nivel Prccriş, strat Starcevo-Criş (1118), strat Vinca timpuriu (A2-A3 ), strat Vi nea
dezvoltat (BI, B 1-B2). Stratigrafia superioară a sitului este distrusă în marc măsură
de lucrările agricole. La suprafaţă apar sporadic materiale aparţinând epocii vechi a
fierului (Basarabi). Staţiunea arheologică este traversată de şoseaua Oarda-Limba
care a distrus o parte însemnată a ei.
Presupunem şi o distrugere ca unnarc a surpărilor provocate de Mureş, însă
nu putem estima amploarea acestora.
6. Materialele arheologice din vechile săpături ( 1947) şi cercetări de
suprafaţă ( 1972) se află în colecţiile Muzeului Unirii Alba Iulia. Cele rezultate în
urma cercetărilor sistematice ( 1995-1998) se află în colecţiie Universităţii "I
Decembrie 1918" Alba Iulia.
7. Berciu, Berciu 1949; Berciu 1961; Ciugudean 1978; Paul 199.l, 140;
RepA/ba 1995, 92-93 (vezi Dumbrava); Paul. Aldea, Ciută 1996; Paul. Ciută 1997a:
Paul, Ciută 1998a; Paul, Ciută 1999; Paul. Ciută 2000.
VI. Verbiţa - La hele1teu

I. Verbiţa, comună, jud. Dolj;
2. La heleşteu, La eleşteu;
3. În nord-vestul jud. Dolj, în apropiere de Pleniţa. în zona de interferenţă a
platfom1ei Piemontului Getic (Bălăciţei) cu Câmpia Olteniei (Desnăţuiului), într-o
zonă de coline. Ca specific general, zona de amplasare este similară celei de la Cârcea.
Din toponimic reiese situarea ei în apropierea unui curs de apă;
4. 1951, 1956 - săpături sistematice D. Berciu;
5. Stratigrafie: un strat "Criş" cu două nivele (I, II), un strat aparţinând
epocii bronzului (Verbicioara III), un strat prefeudal. Din materialele publicate (Bcrciu
1959, fig.3 şi fig.4/1-2, 4-6. 8-9) reiese faptul că, cel puţin un nivel (I). ( dacă nu
cumva chiar amândouă!) aparţine culturii Precriş ("o etapă mai veche a <culturii
Criş>", Berciu I 959, 76); Starcevo-Criş IC-IIA;
6. (Institutul de Arheologie Bucureşti ?)
7. Berciu 1959: 1961: /966. 71-74; Lazarm'ici /9S4, 59.
VII. Ramnlcu va1cea - Valea Răii

I. Valea Răii, azi Copăcelu, corn. suburbană Râmnicu-Vâlcea.jud. Vâlcea.
2. La căminul cultural. (curtea IMA);
3. Localizată în apropiere (5 km sud-vest) de oraşul Râmnicu-Vâlcea, în
unghiul fomrnt de şoseaua ce duce spre Ocnele Mari cu Pârâul Sărat, pe partea stângă
a acestui pârâu, pc o terasă aluvionară cu o largă deschidere spre lunca Oltului, având
la nord un adăpost natural constituit de fonnaţiunile deluroase. În apropiere de Căminul
16
Cultural şi de curtea IMA. de-o parte şi de alta a drumului. Într-o zonă colinară înaltă
aparţinând regiunii subcarpatice olteneşti din părţile nordice ale Vâlcii, cu o climă
continental-moderată oferind la îndemână materia primă din această parte a Carpaţilor
pentnt unelte, bogată în vânat, izvoare de apă, păşuni şi, mai ales sare. După toponimie
staţiunea se află pc valea unui curs de apă.
4. Un strat neolitic timpuriu (apărut la 3 m adâncime!), subîmpărţit în două
nivele, suprapus de un nivel aparţinând culturii Boian. Materialele descoperite la
Valea Rf1ii şi Verbiţa fom1ează, alături de descoperirile de la Gura Baciului I, Cârcea
I, Grădinile I şi Ocna Sibiului, primul orizont neolitic cu ceramică pictată din România
(Lazarovici 1984, 59). Conform aceluiaşi autor încadrarea aşezării ar fi: IC-IIA.
5. 196 l - semnalare Gh.I. Petre-Govora,
1960 şi unnătorii - săpături sistematice D. Berciu;
6. Materialele se află în colecţiile Muzeului din Râmnicu Vâlcea şi în colecţia
particulară I. Petre-Govora.
7. Berciu 1966, 70-73; Berciu 1972,11-27; 1994; Petre-Govora 1969, 154-
158; 1995, 10 fig.1-2; Nica 1976, 435; Brcunig 1987, 117, 119; Lazarovici 1984;
Laszlo I 998.
VIII. Grădinile - Islaz

1. Grădinile, corn. Studina, jud. Olt
2. La islaz, Islaz, La Izlaz.
3. Situată la 800m est de sat, în imediata apropiere a pârâului Studina, în
preajma gurii văii unde lunca pârâului se lărgeşte până la 150-200m. Ca unitate geo-
morfologică aparţine câmpiei relativ înalte a Caracalului, în zona unde aceasta coboară
lin spre terasa inferioară a Oltului. Întregul areal este fragmentat, străbătut fiind de
pâraie, afluente ale Oltului, ce curg pe direcţia nord-vest - sud-est. În preajma punctului
La Islaz, îşi au obârşia numeroase izvoare, din ţâţâna terasei, pânza de apă freatică
aflânduse la mică adâncime. Arealul s-a caracterizat prin condiţii excelente de habi-
tat, dovadă numărul mare de aşezări preistorice descoperite în zonă.
4. Stratul neolitic, gros de 0,40-0,50 m, este suprapus de un strat aparţinând
epocii bronzului şi de altul aparţinând evului mediu timpuriu. Stratul neolitic se
împarte, la rândul său, în trei nivele ( 1-3 ). Primul dintre acestea aparţine fazei Precriş
I (Starcevo-Criş IC), cel de al doilea, probabil Precrişului II iar cel de al treilea
Policromiei (Starcevo III la Milojcic). Analogii ale materialelor din primele două
nivele în Bulgaria (zona bazinului Sofiei Kremikovic şi în Valea Strumei), Serbia
(Donja Branjevina).
5. Semnalare 1977 ing. Vasile Niculescu;
1977-1981 - săpături sistematice M. Nica.
6. Materialele arheologice se află în colecţiile Muzeului Olteniei, Craiova.
7. Nica 1981; 1983; 1985; 1991,· Nica, Mincă 1983; Dinan, Nica 1995;
Lazarovici 1984.
17
MARIUS-MIHAI CIUTĂ
IX. Ohaba Ponor - Petlera Bordu Mare

1. Ohaba Ponor, com. Pui, jud. Hunedoara.
2. Peştera Bordu Mare.
3. Peşteră aflată în munţii Şureanu, la sud-est de sat, în masivul Bordul
Marc, fiind lungă de 19 m şi având deschiderea spre sud. Este săpată în calcare jurasice.
fiind situată la o altitudine de 650 m.
4. Stratigrafia. În unna cercetărilor efectuate, s-au descoperit mai multe
fragmente ceramice (3 ), de culoare roşie-sângerie şi roşie-vişinie, foerte bine lustruite.
prezentând o ardere bună şi degresant nisip în asociere cu o mică cantitate de pleavă.
Fragmentul ceramic pictat cu alb, în motive în reţea şi cu o bandă sub buză, are
analogii cu materialele de la Ocna Sibiului şi Cârcea.
5. Săpături J. Mallasz, M. Roska ( 1923), (în 1924 peştera este vizitată de H.
Breuil), M. Roska, I. Moldovan (1925, 1928-1929), C.S. Nicolaescu-Plopşor (şi
colectiv, I 954-1955), R. Pavel şi I.V. Ferencz ( 1998). Informaţia despre fragmentele
ceramice aparţinând culturii Precriş ne provine din partea ultimilor autori citaţi.
6. Colecţiile Instit. de Arheologie Bucureşti şi ale Muzeului Civilizaţiei
Dacice şi Romane, Deva.
7. Jungberl 1982, 547-550 cu bibliografia precizată.
X. Cerişor - Pettera Cauce

1. Cerişor, corn. Lelese, jud. Hunedoara
2. Găvojdia, Peştera Cauce.
3. Peşteră aflată în Munţii Poiana Ruscăi, într-o zonă greu accesibilă. pc o
vale accidentată, lăturalnică.
4. Stratigrafia: Precriş, neolitic dezvoltat (Turdaş), Coţofeni, bronz timpuriu.
bronz dezvoltat, etc. Materialele neolitice timpurii ne-au fost arătate de C. Roman.
ocazie cu care ne-am edificat, pe baza afcturii şi a fonnei vaselor ceramice asupra
apartenenţei acestor materiale la cultura Precriş.
5. Săpături 197? I. Andriţoiu
1997-1999 S.A. Luca, C. Roman
6. Materialele se află în depozilelc Muzeului Corvineştilor, Hunedoara.
7. Andnţoiu 1979, 21; Luca, Roman, Băico,uui /998: S.A. Luca /999. 6;
S.A. Luca şi colab. 1999: 2000,1, 29; 2000b, 38.
XI. Dubova - Cu/na TIJrcu/ul

1. Dubova, corn. Plavişeviţa. jud. Mehedinţi.
2. Cuina Turcului
3. Adăpost sub stâncă, aflat în imediata apropiere a intrării în Cazanele Mari
ale Clisurii Dunării, în Masivul Ciucarul Mare. La momentul cercetării ( 1969) se afla
la o înălţime relativă de 8 m. faţă de nivelul Dunării, într-o zonă lipsită de curenţi, ferită
de ploi şi de vânt, expusă la soare. La ora actuală este acoperit de apele lacului de
acumulare Porţile de Fier. Adăpostul a fost locuit de om în diferite perioade ale istoriei.
18
PATRIMDNIUM APULENSE
4. Stratigrafia este foarte variată: o locuire epipaleolitică compusă din două

niveluri distincte, locuire neolitică timpurie alcătuită din trei nivele (I-III), un strat
Coţofeni şi un nivel hallstattian şi două niveluri medievale. Nivelurile neolitice timpurii
sunt încadrate, de către autorul ultimelor cercetări, după cum unnează: nivelul I =
Starcevo II, nivelul II= Starcevo II/III, iar nivelul III= Starcevo III/IV. Din observarea
materialelor publicate (Păunescu 1979), se pare că poate fi vorba de un orizont mai
timpuriu decât s-a crezut la început, fapt sesizat şi de Gh. Lazarovici, care le încadrează
fazei IIA a culturii Starcevo-Criş (Lazarovici 1984, 61, 103, Fig. 13)
5. 1964- săpături C.S. Nicolaescu-Plopşor, M. Davidescu, Şt. Roman, V Boroneanţ.
1965-1969 - săpături Al. Păunescu.
6. Materialul arheologic se află la Institutul de Arheologie Bucureşti (?)
7. Piiunescu 1979; Lazarovici 1979, 22; 1984.
XII. Schela Cladovei

1. Schela Cladovei, comună suburbană Drobeta Turnu-Severin.
2.- •
3. Aparţine zonei dunărene a Porţilor de Fier (I), pe malul stâng (nordic) al
Dunării, în spaţiul în care Dunărea iese din Clisură.
4. Depunerile arheologice ale culturii Proto-Starcevo-Criş (Proto-Criş
Starcevo ), au fost surprinse, stratigrafic, ca fiind dispuse direct peste ultimele etape
ale locuirii epipaleolitice-mezolitice de tip Schela Cladovei, constatându-se
sincronismul acestora cu cultura Protosesklo din Tesalia. Ceramica descoperită, cu
un slip roşu-violaceu, de tip Amza-Begovo I
5. Săpături sistematice V. Boroneanţ.
6. Materialele se află în colecţiile Muzeului din Drobeta Turnu Severin.
7. Boroneanţ 1990; Lasz/6 1998, 18 l.
Semnalări incerte aparţinând culturii Precriş
I. Uioara de Sus - Cimitirul ortodox

l. Uioara de Sus, comună suburbană a oraşului Ocna Mureş, jud. Alba.
Felsoujvar, Felsomarosuivar (magh).
2. Cimitirul ortodox.
3. Amplasare pe o terasă relativ înaltă, de stânga, a râului Mureş, aparţinând
unităţii geomorfologice a podişului Tâmavelor (Pod. Târnăveni), într-o zonă deosebit
de bogată în zăcăminte de sare. Terasă propice habitatului, cu prezenţa izvoarelor de
apă şi a~olurilor fertile. Încadrarea cultural-cronologică a materialelor este diferită
de la un autor la altul: IIB (Draşovean 1981, 35), IIA (Lazarovici 1984, 62), 118
(RepAlba 1995, 197). Elementul principal de încadrare a fost ceramica pictată cu
motive albe pc fond roşu, dispuse în formă de benzi, cu analogii la Cârcea II.
5. 1976 - cercetări de suprafa\ă M. Blăjan.
19
MARIUS-MIHAI CIUTA
6. Materialele se află în colecţiile Muzeului Naţional de Istoric a

Transilnaniei Cluj-Napoca;
7. Draşovean 1981; Lazarovici 1984; RepAlba 1995, 196-198.
li. Cenad
I. Ccnad (com.Cenad) jud. Timiş.
2. Se află în nordul câmpiei Banatului, într-un areal de câmpie joasă, întinsă,
cu aspect de pustă, pc malul unui râu (?)
5. Săpături sistematice Kislegy Nagy Gyula la începutul sec. XX.
6. Materialele se află în colecţia Nap,y.
7. Lazarovici 1979, 10; 1984, 61-62;
III. Oudeşti Vechi (Beşenova Veche)

1. Dudeştii Vechi, Beşenova Veche, Obesenyoj, com. Dudeştii Vechi.jud. Timiş.
2. Osztelep, Movila lui Deciov.
3. Aşezarea se află în vestul extrem al Banatului românesc. foarte aproape
de graniţa cu Iugoslavia şi Ungaria (la aproximativ I O km de Ccnad).
4. Există două straturi distincte de locuire neolit,ică timpurie, din care cel
mai vechi pare să aparţină, prin cantitatea ridicată de ceramică fină, foarte bine lustruită,
unor faze timpurii ale complexului neoliticului timpuriu în timp ce al doilea nivel
este specific fazelor târzii ale acestuia. Din păcate, în ceea ce priveşte primul nivel nu
au fost surprinse suficiente elemente specifice care să poată încadra mai exact faza,
etapa de evoluţie, acest obiectiv unnând a fii atins de cercetările viitoare (infonnaţic
amabilă D. Ciobotaru).
5. 1906,- 1907, cercetări de teren şi săpături Kislegy Nagy Gyula.
2000 - săpături sistematice, D. Ciobotaru.
6. Materiale în colecţia din Dudcşti, şi în colcctiile Muzeului Banatului Timişoara.
7. Lazarovici 1979, IO; 1984, 62;
IV. Gornea - locurile lung/

I. Gomea, com. Sichieviţa, jud. Caraş-Severin.
2. Locurile Lungi.
3. Aşezarea neolitică timpurie se afla pe malul Dunării, pc o terasă joasă în
sectorul terminal al Clisurii, într-un areal specific. La ora actuală aşezarea este acoperit[1
de apele lacului de acumulare Porţile de Fier I.
4. 1968-1970 - cercetări şi săpături de salvare, colectiv coordonare Gh.
Lazarovici (în cadrul proiectului Porţile de Fier).
1981 - săpături de salvare Gh. Lazarovici.
I 984 - cercetări de salvare I. Dragomir.
5. Informaţia cu privire la încadrarea unor materiale din acest sit, provenite
din cercetările din 1984, în cadrul culturii Precriş, ne-a fost pusă la dispoziţie de S.A.
Luca.
20
6. Materialele arheologice se sflă în colecţiile Muzeului Banatului Montan,

Reşiţa.
7. Luca, Dragomir 1984; lazarovici 1977, 21; 36, 44-45; 1979, 1984, 63;
Luca l 995, I O, nota, 21.
V. Poieiena - Nucet
1. Pojejena, corn. Pojejena, jud. Caraş-Severin.
2. Nucet.
3. Pe o terasă joasă a Dunării (actualmente inundată), în imediata apropiere
a cursului apei (40m).
4. Depunerile neolitice timpurii, în număr de două, sunt suprapuse de o
locuire romană şi o necropolă medievală. Au fost sesizate două nivelri (straturi neolitice
timpurii): nivelul I aparţinând fazei/etapei 118 a culturii Starcevo-Criş (sau sfârşitului
fazei IIA şi începutul fazei 118) şi nivelul li aparţinând IIIB-IVA (Luca 1995, 8-9).
5. 197? săpături Gh. Lazarovici.
1986 - săpături S.A. Luca.
6. Materialele de află în colecţile Muzeului Judeţean Reşiţa.
7. Lazarovici 1979; Luca 1995.
VI. losaş - Anele

I. Iosaş, comună suburbană oraş Gurahonţ, jud. Arad.
2. Ancie/.
3. Din punct de vedere geo-morfologic aparţine Depresiunii Zarandului. Situl
arheologic se află între satele Iosaş şi Pescari, pe un grind ce se ridică cu aproximativ un
metru deasupra solului mlăştinos produs de un braţ colmatat al unui pârâu ce se varsă în
Crişul Alb. Zona se caracterizează prin prezenţa frecventă, la suprafaţă (în albiile
râurilor), a unor zăcăminte de silex de bună calitate (aşezarea paleolitică de la Iosăşel se
află în imediata apropiere, la circa 3-4 km spre est), puse dealtfel în legătură cu locuirea
(sezonieră= ateliere de cioplit silexul) neolitică timpurie.
4. Stratul arheologic preistoric, cu o grosime de 20-25 cm. aparţine doar
locuirii neolitice timpurii (faza a Ila a culturii Starcevo-Criş) , fiind dispus direct pe
sterilul arheologic, de culoare neagră. Deasupra acestuia apare un strat de 2-4 cm ce
corespunde unor defrişări moderne, aflat imediat sub stratul vegetal.
5. 1989 - săpături sistematice S.A. Luca, M. Barbu.
6. Materialele se află în colecţia Muzeului Judeţean Arad.
7. Luca, Barbu 1994; Luca 1999, 6.
VII. Foenl - Sălaş

I. Foieni, comună, jud. Timiş.
2. Sălaş (Selişte)
3. Situl arheologic se află în vestul câmpiei Banatului românesc (câmpia
Timişului), în imediata apropiere a graniţei cu Iugoslavia, între localitatea Foeni şi
21
MARIUS-MIHAI CIUTA
Ionel, la 45 km. sud-vest de Timişoara. Se prezintă sub fom1a unei aşezări de tip teii,
aflată pe un loc mai ridicat (cca 5 m de la nivelul apei) natural, de formă neregulată.
Se află în apropierea unui curs de apă (Timişaţ), afluent al Timişului. Aspectul gen-
eral este al unei întinse câmpii aluviale, străbf1tută cândva de canale şi/sau meandre
ale Timişaţului.
4. Depunerile arheologice evoluează în următorul mod: neolitic timpuriu.
epoca bronzului mijlociu (Valina), Hallstatt (Basarabi) şi epocă romană târzie. secolului
IV d.Chr. Materialele arheologice aparţinând neoliticului timpuriu au fost încadrate
în faza IIA a culturii Starcevo-Criş, deşi există elemente care. după părerea noastră.
ar putea pleda pentru o încadrare mai timpurie.
5. 1975, cercetări de teren, FI Medeleţ,
1986, cercetări de teren, FI.Draşovean,
1991, săpături sistematice FI. Draşovean, FI. Gogâltan,
1992-1994, cercetări de teren şi săpături sistematice FI. Draşovean. Haskel
Greenfield.
6. Greenfie/d, Draşovean 1994; Ciobotarn /996; Ciobotarn /999;
VIII. Miercurea Sibiului - Petr/1

I. Miercurea Sibiului, corn. Miercurea Sibiului jud. Sibiu.
2. Petriş (Pietriş).
3. Se află într-o zonă depresionară ce face legătura între depresiunea Sibiului
şi Culoarul Mureşului (Depresiunea Săliştei, Apoldului şi Miercurii Sibiului). aflată
între piemontul Munţilor Cindrel şi Şureanu pe de o parte şi Podişul Secaşelor. pe de
altă parte. în ansamblu are aspectul unei zone de tranziţie. de acces, spre arealul
delimitat de localităţile Sebeş-Al va Iulia şi Vinţul de Jos. Aşezarea se află pe o terasă
joasă, a Secaşului Mare.
4. Staţiunea prezintă Ia baza stratului arheologic depuneri aparţinând
neoliticului timpuriu, suprapuse de locuiri vinciene. petrcştcne şi de o necropolă
gepidică. Informaţii asupra materialelor neolitice timpurii, aparţinând culturii Prccriş
obţinute de la S.A. Luca.
5. Cercetări de teren: I. Paul I 970.
Săpături sistematice S.A.Luca, A. Georgescu 1998-2000.
6. Materialele se află în colecţiile Muzeului Brukenthal.
7. S.A. Luca, Georgescu 1999; 2000a, 60; 2000b).
IX. Balşa - Pe1tera Doblrlesel

I. Balşa, comuna Balşa, jud. Hunedoara.
2. Peştera Dobârlesei
3. Punctul se află în cadrul Munţilor Metaliferi, pe valea Geoagiului.
4. lnfonnaţiile cu privire Ia apartenenţa materialelor ceramice neolitice la
cultura Precriş ne-au fost oferite de C. I. Popa. Starea deosebit de fragmentară a
ceramicii descoperite, face aproape imposibilă încadrarea precisă a acestora, singură
22
factura fiind cea care a putut oferi date, relative ce-i drept, cu privire la apartenenţa
lor la cultura Precriş, .
5. Săpături sistematice: 1999, C.I. Popa, C. Rişcuţă, I.V. Ferencz, R. Pavel.
6. Materialele se află în colecţiile Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane
Deva
7. Pescaru şi colab. 2000.
*
Într-un studiu de referinţă, în care apăreau pentru prima dată în literatura de
specialitate românească materiale arheologice aparţinând primului orizont neolitic
cu ceramică, descoperite în situl arheologic de la Baciu-Gura Baciului Uud. Cluj),
autorul cercetărilor afirma - în urma unor trimiteri comparative la descoperiri similare
realizate la sud de Dunăre ( Vlassa 1972, 22-27) - cu o intuiţie demnă de admirat,
faptul că: numărul aşezărilor ( de tip Gura Baciului n.n.) e minim, ( ... ) însă odată
stabilite caracterele specifice ale unui grup cultural sau ale unei culturi într-o anumită
zonă geografică, fie şi numai în una-două puncte, cercetările ulterioare reuşesc să
depisteze, în răstimp de câteva decenii, zeci de aşezări similare în respectiva zonă
( Vlassa 1972, 25).
Mai mult, privitor la continutul cultural şi semnificaţia cronologică a
descoperirilor mai sus menţionate, acelaşi autor le atribuia unei: foarte vechi culturi
neolitice, ce se situează stratigrafic şi ( ... ) cronologic, înaintea culturii Starcevo
(! )( Vlassa I 980, 694 ).
Numărul actual al punctelor şi/sau aşezărilor de pe teritoriul României cu
descoperiri aparţinând culturii Precriş (21 din care 11 sunt cu certitudine atribuite
acestei culturi, în timp ce asupra altor l O planează anumite incertitudini, cauzate
exclusiv de stadiul actual al cercetărilor), este, credem, departe de a fii relevant pentru
studiul acestui fenomen cultural al neoliticului timpuriu incipient.
Anumite consideraţii, de ordin tehnic, statistic şi, nu în ultimul rând, cul-
tural, obţinute de noi pe marginea repertoriului mai sus realizat, se vor constitui,
speră, în tot atâtea argumente care să confirme această ipoteză.
Astfel, dacă în intervalul de timp cuprins între anii 1950-1990, au fost
descoperite un număr de 11 puncte cu materiale de tip Precriş (dintre care 6 certe), în
intervalul 1990-2000 au fost descoperite alte l Opuncte (practic jumătate din numărul
total ! ) din care 5 certe şi alte 5 incerte.
Numai ultimii 5 ani au adus pe harta descoperirilor posibile aparţinând
acestei culturi un număr de 8 astfel de descoperiri, ceea ce credem este mai mult
decât relevant, aceasta şi în contextul strădaniilor individuale ale autorului acestor
rânduri. Spunem acest lucru deoarece numărul redus al descoperirilor poate fi justificat
şi prin aportul deosebit de redus al cercetătorilor şi specialiştilor care s-au aplecat cu
predilecţie asupra acestui fenomen cultural (circa 4-5 cercetători în ultimii 20 ani).
Credem că nu este lipsită de importanţă situaţia, ce reiese din Repertoriu,
confonn căreia în numeroase cazuri descoperirile aparţinând culturii Precriş au avut
23
MARIUS-MIHAI CIUTA
un caracter fortuit, fiind ocazionate fie de lucrări de o cu totul altă natură decât cca a
cercetării arheologice (de exemplu: cazul Gurii Baciului, Cârcei, Şcuşci, etc .. unde
lucrări edilitare modeme sau de exploatare a resurselor naturale au făcut posibilf1
sesizarea depunerilor arheologice), fie de cercetări arheologice cc nu vizau în mod
special, cel puţin în faza iniţială, această componentă culturală (de exemplu: Ocna
Sibiului, Limba-Bordane, Peştera Ohaba Ponor, Peştera Cerişor, etc).
De cele mai multe ori, straturile culturale conţinând materiale Prccriş, se află
la adâncimi mari, de peste 1,5 şi chiar 2111. Aducem ca exemple relevante în acest sens
situaţiile de la Gura Baciului, unde stratul arheologic apare doar la adâncimea de 1,80111,
sub un strat compact de pământ scurs şi de la Seuşa, şi Limba unde nivelul neolitic
timpuriu se află la adâncimea de 1,70 respectiv 2,50111. De o deosebită importanţă se
dovedeşte a fii în acest context şi situaţia reală ce face ca locurile preferate de comunităţile
Precriş pentru habitat să fie locuite şi de comunităţile umane ale epocilor şi culturilor
ulterioare, fie preistorice fie clasice, medievale şi chiar modeme. Din aceste motive în
marea majoritate a cazurilor (Şeuşa, Ocna Sibiului, Cerişor, Cărcea, Limba, Verbiţa,
Grădinile, Valea Răii, etc), nivelurile neolitice timpurii sunt suprapuse de niveluri şi
straturi arheologice aparţinând altor culturi şi epoci istorice.
Credem că asupra acestui aspect al problemei este deosebit de relcvantf1
situaţia din câmpia tesaliană, unde prospecţiile sistematice realiiate în ultimii ani, cu
mijloace şi tehnici modeme, au relevat aproape I OOO de aşezări neolitice, inedite ( ! ).
într-un areal relativ restrâns - 400 km 2 (Demoule, Gallis 1991, 8). Motivul pentru
care aceasta au rămăs necunoscute a fost reliefat de un studiu geo-morfologic asupra
evoluţiei acestei câmpii, pe cupri.nsul căreia, din neolitic şi până în zilele noastre,
aluviunile provenite din erodarea zonelor înalte învecinate au depus straturi de la I
până la 2111 de sol, deasupra siturilor arheologice neolitice (Demoule. Gal/is f 99/, 8).
Cele două ultime argumente amintite (situarea la adâncimi mari şi
suprapunerea altor straturi şi niveluri culturale) fac, în cele mai multe din cazuri.
aproape imposibilă sesizarea (semnalarea) unor unnc de locuire Precriş, pc calea
cercetărilor de suprafaţă (periegheze).
La situaţia statistică de mai sus este necesar să adăugăm şi faptul că nu
toate materialele arheologice aduse la lumina zilei şi aparţinând în mod cert culturii
Precriş au avut "şansa" - din diferite motive asupra cărora nu vom insista - de a fii de
la bun început încadrate în mod corect de către descoperitori, în uncie cazuri materialele
arheologice fiind nevoite să aştepte zeci de ani pentru o revalorificate şi reevaluate
corectă din punct de vedere cultural-cronologic. Este, de pildă, cazul materialelor
Precriş descoperite la Verbiţa ( 1951) şi Valea Răii ( 1961) care au fost interpretate şi
atribuite corect ulterior, abia în anii '70-'80, de către Gh. Lazarovici, după cc acesta
le-a studiat în depozitele arheologice (Lazarovici /984, 54-55).
Date fiind, pc de o parte, lipsa - nu întotdeauna firească - a cunoştinţelor cu
privire la realităţile asemănătoare descoperite, în prealabil, la sud de Dunăre şi la
periodizarea neoliticului timpuriu în acele zone, iar pe de altă parte. practica, destul
de frecvent întâlnită la unii arheologi, de a evita încadrările cultural-cronologice cât
24
mai exacte ale unor materiale arheologice descoperite în favoarea unor atribuiri
relative, ne punem unnătoarea întrebare, inerentă în lumina celor mai sus afirmate:
oare câte alte descoperiri aparţinând culturii Precriş se află şi la ora actuală în colecţiile
şi depozitele unor muzee din România, aşteptându-şi re-descoperitorii ?
La începutul cercetărilor privitoare la această cultură, N. Vlassa afinna că
modul în care sunt dispuse aşezările (descoperirile) culturii Precriş, la care se adaugă
şi relaţiile şi analogiile de ordin tipologico-stilistic, poate să fumizeze (jaloneze)( Vlassa
1972; 1980) anumite repere în ceea ce priveşte identificarea căii (sau a căilor!) de
pătrundere şi înaintare ale acestor comunităţi în spaţiul nord-dunărean.
Astfel, o simplă privire asupra hărţii cu amplasarea principalelor descoperiri
(asupra relativităţii căreia am convenit în prealabil) ne îndeamnă să acordăm o atenţie
specială căii (variantei) olteneşti (Grădinile-Cărcea-Valea Răii) de înaintare spre nord
a comunităţilor Precriş şi de pătrundere în Transilvania intracarpatică. Modurile şi
căile de traversare a Carpaţilor meridionali ne sunt, cel puţin deocamdată, incerte,
ştiut fiind faptul că Valea (Defileul) Oltului era impracticabil la palierul epocii neolitice.
Consideraţi le pe care le-am făcut însă asupra caracterului lacunar ( Ciută /998) al
acestor munţi, imprimat de o serie de v:'ii transversale legate între ele prin pasuri şi
trecători uşor accesibile, fac posibilă traversarea acestora prin mai multe locuri.
Într-o manieră oarecum asemănătoare au văzut şi alţi autori posibilele căi şi
direcţii ale primelor valuri neolttizatoare (Lasz/6 1998, 180; Luca 1999).
În spaţiul intracarpatic traiectoriile de înaintare ale acestor comunităţi sunt mai
clare (Ocna Sibiului-Miercurea Sibiului-Şeuşa-Limba (?)- Uioara de Jos-Gura Baciului).
Descoperirile arheologice realizate în ultimii ani în Banat (Foieni, Dudeşti)
la care se adaugă şi reconsiderarea altora mai vechi (Dubova-Cuina Turcului, Cenad,
Pojejena-Nucet, Gomea-Locurile Lungi) sau din areale învecinate, apropiate (Donja
Branjevina, Szarvas 23 ), aruncă o nouă lumină asupra posibilităţii populării de timpurii
a acestor zone vest-carpatice, prin intermediul culoarului Vardar-Morava, de către
comunităţile Precriş, aflate în diferite stadii de dezvoltare (Brukner /997).
Dacă la aceasta adăugăm şi recentele descoperiri din zona Zarandului (Iosaş
Anele) şi din cuprinsul Munţilor Poiana Ruscăi şi Şureanu (Peştera Cauce) şi Peştera
Ohaba-Ponor, este posibil ca să atribuim şi Banatului un rol de posibilă zonă de
pătrundere a comunităţilor Precriş spre spaţiul intracarpatic, fie pe calea montană, a ·
platformelor joase, fie chiar pe calea Culoarului Mureşului.
Pe de altă parte, o judecată pe căt de simplă pe atât de logică, confinnă pe
deplin faptul că harta actuală a răspândirii descoperirilor aparţinând culturii Precriş, este
incompletă. Ne referim la faptul că dispunerea acestora în cadrul unităţilor fizico-geografice
este dictată de cele mai multe ori de hazardul descoperirilor ( Vlass.1 1980, 696), paradoxală
fiind, în acest caz, situarea celei mai timpurii aşezări (cea de la Gura Baciului) chiar la
extremitatea nordică a arealului ocupat la nord de Dunăre de această cultură ! În acest
context, mod cert există atât în spaţiul intracarpatic cât şi în cel aflat între Carpaţi şi
Dunăre, aşezări cel puţin contemporane - dacă nu chiar mai timpurii ! - cu nivelul I de la
Gura Baciului, descoperirea lor fiind, suntem siguri, doar o problemă de timp.
25
MARIUS-MIHAI CIUTA
*
Faptul că la ora actuală putem opera, cu un număr de 21 de puncte descoperite
(din care 11 sunt atribuite cu certitudine Precrişului în timp ce asupra restului de I O
planează încă anumite incertitudini!) se datorează, suntem siguri, în cea mai marc
măsură, stadiului actual al cercetărilor, care, trebuie să recunoaştem, este nesatisfăcător
în multe privinţe. Dacă în ceea ce priveşte unele culturi ale neoliticului dezvoltat şi
ale eneoliticului nord-dunărean avem de a face cu repertorii ale descoperirilor cc
depăşesc ordinul zecilor, sutelor şi chiar, în unele cazuri, al miilor ( !), trebuie să
avem în vedere că acest prim orizont cultural neolitic (cultura Precriş) aparţine primelor
comunităţi ajunse în acest areal, comunităţi ce în mod sigur nu au excelat printr-un
deosebit aport demografic, ele constituindu-se, practic, ca avangardă a procesului de
neolitizare a acestor spaţii. Descoperirile similare aparţinând acestui orizont cultural
nu sunt dealtfel numeroase nici în zonele originare tesaliene şi nord-greceşti.
Staţiunile arheologice semnalate şi/sau cercetate mai sus prezentate.
jalonează, în linii mari, calea (sau căile!) unnată de aceste grupuri umane în înaintarea
lor spre nord. Odată atinsă linia Dunării, după parcurgerea trecătorilor înalte din
Balcani - dintre care, în cazul orizontului de tip Protosesklo, cea mai plauzibilă pare
a fi cea oferită de văile Strumei şi Iskerului (Nica 1981, 39; 1985, 5-6, 23; Lichardus-
ltten 1993, 69-72; Păunescu 1988, 5, Brukner 1997) - acestea populează Oltenia
piemontană, cu o predilecţie pentru zonele de contact cu câmpia (Grădinile. Cârcea.
Yerbiţa), înaintarea spre nord continuându-se prin defileul Oltului (Valea Răii) (Nica
1985, 3) realizându-se ieşirea în zona de podiş din sud-vestul Transilvaniei (Ocna
Sibiului)Nica 1985, 4-5. De aici, unnând căile înalte ale Podişului Secaşelor (Şeuşa).
fac trecerea în valea Mureşului mijlociu, de unde înaintează până în zona Somcşurilor
(Uioara de Sus, Cluj-Gura Baciului).
Deocamdată ipotetică, în cadrul fenomenului cultural în discutie - poate
doar datorită lipsei de cercetări temeinice - se dovedeşte a fi varianta vestică a
pătrunderii, prin culoarul Yardar-Morava (Donja Branjevina), zona Clisurii (sfârşitul
culturii Lepenski-Yir 11), Banatul de est, Culoarul Mureşului. cu ieşire în zona
depresionară Yinţ-Alba (Limba?).
Modul de dispunere în spaţiu al aşezărilor Precriş cercetate până acum este
dictat, după cum spunea un cercetător al problemei, de "hazardul descoperirilor"
( Vlassa 1980). astfel încât. în mod paradoxal. ele - cel puţin în actualul stadiu al
cercetărilor - nu sunt înşirate într-o firescă succesiune cronologică (în spaţiu). acelaşi
hazard făcând ca cca mai nordică dintre ele (Gura Baciului) să fie. conform materialelor
conţinute, şi cea mai timpurie dintre cele cercetate ! Această stare de lucruri ne
îndreptăţeşte să bănuim existenţa altor aşezări cel putin la fel de timpurii - dacă nu
chiar mai timpurii! - în zonele sudice, aflate mai aproape de cele originare (Oltenia,
Transilvania de sud-vest).
26
BIBLIOGRAFIE $1 ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
Andriţoiu 1979 - I. Andriţoiu, Contnbufii fa repertoriul arheologic a/jude/ului

Hunedoara, în Sargefia, 14, 1979, 15-34/
Beldiman 2000 - C. Beldiman, Industria substanfefor dure animale in
pa/eoliticul superior, epipa/eolitic şi neoliticul tlinpuriu pc
teritoriul României, lucrare de doctorat, 2000, rnss.
Berciu, Berciu 1949 - D. Berciu, I. Berciu, Săpături şi cercetări arheologice in
anii /944-1947, în Apulum, III, ( 1945-1947), 1949, 1-43.
Berciu 1959 - D. Berciu, Săpătunlede la Vcrbin(;1., în Maten~1/e, V, 1959, 75-81.
Berciu 1966 - D. Berciu, Zonle istonei intre Cmpa_tişiDuniire, Bucureşti, 1966.
Berciu 1972 - O. Berciu, Cercetări privind preistoricu/jude_tului Vii/cea,
în Buridava, I, 1972, 11-27.
Boroneanţ 1990 - V. Boroneanţ, Le site de Schela Clado vei: Problemes poses
par fa transition de la cu/ture Criş-Starcevo a fa cu/ture
Vinca, in Vincaandits Worlds, Beograd, 1990, 143-147.
Boroneanţ 1996 - V. Boroneanţ, La JO de ani de la inceperea săp/iturifor
arheologice de la Schela Cfadove1; în Drobeta., V I l, 1996, 3- l l.
Ciobotaru 1996 - O. Ciobotaru, Câteva observa_tiiprivind maten~1/efe fc1zelor
timpurii ,1/e culturii Starcevo-Cn~'i, în BCŞS, 2, 1996, 7-12.
Ciobotaru 1999 - O. Ciobotaru, Plastica neolitică din aşezarea de la Foeni-
Să/aş (jud Timiş), în Analele Banatulw; Vl, 1999, 73-82.
Ciută 1996a - M. Ciută, Noi descoperiri aparţinând neoliticului timpuriu
la Şeuşa- "La cărarea morii (cam. Ciugud, jud Alba). în
Anuarul Institutului de ŞtiJi1fe Socio-Umane, Sibiu, 1996.
Ciută 1998 - M. Ciută, O focwnfă de suprala.fă apar_tli1ând neofiticului
timpuriu descoperită la Şeuşa- ''La Ciirarea Morii·: în
Apulum, XXXV, 1998, l-14.
Ciută 2000 - M. Ciută, Contribu_tiila cunoaşterea celui mai vechi orizont
al neoliticului flinpuriu d1n Românic1: Cultura Precriş.
Descoperirile arheologice de la Şeuşa-La cărarea mani; în
Apvfvm, XXXVIl/l, 2000, 51-l 02.
Ciută 2000a - M. Ciută, Raport sinteză asupra cercetărilor arheologice
de la Şeuşa-L1 cărarea morii. Campamife /996-2000, în
APAT. l, 2000,
Ciută şi colab 1999 - M. Ciută, B. Daisa, M. Breazu, S. Andrei, Şantierul
arheologic de lc1 Şcuşa-la cărarea nwriI: în CCA, 1999, 1Ol.
Ciută şi colab 2000 - M. Ciută, D. Anghel, D. Sabău, Consideraţii cu privire fa
tehnologia de confecţionare a ceramicii culturii Precn~'>, în
Apulum, XXXVll/1, 2000, 103-132.
27
MARIUS-MIHAI CIUTA
Ciută 2001 -M. Ciută, Contribu,tiila cunoaşterea celui mai vechi orizont
al neoliticului timpuriu din România: Cultura Precnş.(11).
în Apvlvm, XXXVlll, 2001, 9-26.
Crişan şi colab 1996 - S. Crişan, A. Gligor, C. Inel, M. Voinaghi, Descoperiri
arheologice l,7 Şeuşa-La cărarea mon1: în BCŞS, 3, 1997,
27-40.
Dinan, Nica 1995 - E.H. Dinan, M. Nica, Tehnologia litică in aşezările
neoliticului /J111puriu din Oltenia.. în Arhivele Olteniei'. SN,
10, 1995, 3-11.
Draşovean 1981 - FI. Draşovean, Cultura Starcevo-Cnş în Bazinul Mureşului
M{jiociu, în Apulum, XIX, 1981, 33-44.
Dumitrescu, Vulpe 1988 - VI.Dumitrescu, Al.Vulpe, Dacia inainte de Dromihete.
Bucureşti, 1988.
El Susi, Rusu 1995 - G. El Susi, D. Rusu, Raport prel1111inar asupra materialului
faunistic din aşezarea neolitică fl1npurie de la Gura
Baciulw:Jud Clu1; în ActaMN, 3211, 1995, 181-189.
El Susi 2000 - G. El Susi, Determinarea resturilor faunistice dintr-o
locuinţă neolitică tJ1npurie de la Şeuşa- "La cărarea morii"
(jud Alba), în Banatica, 15, I, 2000, 49-57.
Haskcl, Draşovean 1994 - G. Haskel, FI. Draşovean, Preliminary Report on the /992
Excavations at Foeni-Salaş: an Early Neolithic Starcevo-
Criş Settlement in the Romanian Banat, în Analele
Banatului, S.N., III, 1994, 45-85.
Jungbert 1982 - B. Jungbert, Repertoriul localităţilor cu descoperiri
paleolitice d111 Transllvania (l/1). în ActaMN, XIX, 1982,
543-555.
Laszlo 1998 - A. Laszlo, Sur le debut du Neolithique de la Roumanie:
quelques considerations concernant la periode
"Protost,1rcevo ·; în ERA UL, 85, 1998, 175-191.
Lazarovici 1977 - Gh. Lazarovici, Gomea-Prâ'itorie, în "Caiete Banarica",
V, Reşiţa, 1977.
Lazarovici 1979 - Gh. Lazarovici, Neoliticul Banatulw'. în" B1bliothec,1 Musei
Napocensis', Cluj-Napoca, 1979.
Lazarovici 1984 - Gh. Lazarovici, Neoliticul timpuriu in Romania.. în ActaMP.
VIII, 1984, 49-104.
Lazarovici 1993 - Gh. Lazarovici. Lc.~s C;1rpares Aferidionales et la
Tram,ylvanie, în Atlas du Neolithique c.•uropc.~en. L 'Europe
orientt1le. E.R.A. U.L., Liegc, 1993, 243-284.
Lazarovici 1996 - Gh. Lazarovici, The process ofneolithisation and the De-
velopment of rhe Ffrst Neolithic Cinlisations in the
Balkans, in The Neolithic in the Near East and Europe,
( The XIII. lnternational Congress of Prehistoric and
28
Protohi'itoric Sciences, Forli, 1996, colloquia XVII), tom

9, 1996, 21-38.
Lazarovici 1998 - Gh. Lazarovici, About the Neo/ithisation process of the
second migration of the Early Neolithic, în The Late
Neolithic ofthe Middle Danube Region, Timişoara, 1998,
7-38.
Lazarovici 1998a - Gh. Lazarovici, Metode şi tehnici modeme de cercetare i11
arheologie, Bucureşti, 1998.
Lazarovici 2000 - Gh. Lazarovici, Links between the Early Neolithic from
Romania and Bulgaria, în Karanovo, Band III, 2000, 273-
286.
Lazarovici, Maxim 1995 - Gh. Lazarovici, Z. Maxim, Gura Baciului. Monografie
arheologică. Cluj-Napoca, 1995.
Luca 1999 - S. A. Luca, Aspecte ale neoliticului şi eneoliticului din
sudul şi sud-vestul Transilvaniei; în Apulum, XXXVI,
1999, 5-33.
Luca, Dragomir 1985 - S. A. Luca, I. Dragomir, Despre o nouă descoperire
arheologică de la Gomea-Locuri/c lungi; în Banatirn, 8,
1985, 73-77.
Luca, Barbu l 994 - S. A. Luca, M. Barbu, Aşezarea neolitică de la losaş-Ane/e
(jud. Arad), în Sargeţia, XXV, I 992-1994, 13-24.
Marinescu-Bâlcu, - S. Marinescu-Bâlcu, C. Beldiman, Jndustn~1 materiJ/ordure
Beldiman 1999 animale in neoliticul timpuriu din Transilvania, 2000,
manuscris.
Marinescu, Bâlcu 2000 - S. Marinescu-Bâlcu, Precriş, voci în EAJVA, III, M-Q,
Bucureşti, 2000.
Maxim 1999 - Z. Maxim, Neo-eneoliticul din Transilvania, Date
arheologice şi matematico-statistice, Cluj-Napoca, 1999.
Necrasov 1965 - O. Necrasov, Studiul osemintelor umane şi al restunlor de
pa/eofâună, descoperite in monnântul neolitic de la Cluj-
"Gura Baciului'; datând din cultura Cn~'i. în Apulum, V,
1965, 19-33.
Nica 1976 - M. Nica, Cârcea, cea mai veche aşezare neolitică de la sud
de CarpaţJ; în SCJVA, 27, 4, 1976, 435-463.
Nica 1977 - M. Nica, Nouvelles donnes sur le neo/ithique ancien
d'O/tenie, în Dacia, NS, XXI, I 977, 13-53.
Nica 1981 - M. Nica, Grădimle, o nouă aşezare a neoliticului tJinpuriu
in sud-estul O/teniâ în Arhivele Olteniei; S.N ., I, 1981,
27-39.
Nica 1983 - M. Nica, Obiecte de lemn descoperite in aşez,1rca neo/itic;i
timpurie de la Grădinile (jud. Olt), în Arhivele Olte11it•1;
S.N., 2, 1983, 39-48.
29
MARIUS-MIHAI CIUTA
Nica 1985 - M. Nica, Neoliticul timpuriu şi mijlociu in Oltenia, (rezumat

teză doctorat), Bucureşti, 1985.
Nica 1991 - M. Nica, Le groupe cu/turei Cărcea-Grădini/e dans le
contexte du Neo/ithique ba/kanique, în Zbom1k Nadrog
Muze.fa, XIV, 1, Beograd, 1991, 103-112.
Nica 1995 - M. Nica, Le groupe cu/turei Cârcea-Grădinile dans le
contexte du Neolithique ba/kanique et an,1tolien, în
ActaMN, 32, 1995, 11-28.
Nica 2000 - M. Nica, Die meso- und Neolitischen Kulturen O/teniens
lin kontext der Siidost- und Mitte/europa, în Studia Antiqua
et Archaeo/ogica, VII, 2000, 59-89.
Nica, Mincă 1983 - M. Nica, A. Mincă, Săpătuâarheo/ogice in aşezarea neolitică
de la Grădinile.jud Olt, în Materiale, 1983, 23-27.
Paul 1980 - I. Paul, Civilizaţia lwmigeto-dace. Preludii: în Trans!lvania.,
6, 1980, 9-11.
Paul 1981 - I. Paul, Contribuţii româneşti la elucidarea unor probleme
ale preistoriei europene, în StComB, 21, 1981, 9-72.
Paul 1989 - I. Paul, Unele probleme ale neoliticului tlinpuriu dli1 zona
carpato-dunăreană., în SC/VA, 40, 1, 1989, 3-27.
Paul 1991 - I. Paul, Date noi privind folosirea "scrierii" in civilizaţlile
neolitice carpato-danubiene: Mitograma de la Ocna
Sibiului-Trigun; în Transilvania, 1991, 43-45.
Paul 1992 - I. Paul, Cultura PetreştJ; Bucureşti, 1992.
Paul 1993 - I. Paul, Das "Mithogramm "i,on Sa/zburg - Ocna Sibiulw:
în Forschungen, 36, 2, 1993, 78-84.
Paul 1995 - I. Paul, Die Priicriş Kultur. în Vorgeschichtliche
Untersuchungen Siebenburgen. Alba Iulia, 1995, 28-69.
Paul, Ciută 1997 - I. Paul, M. Ciută, Şantierul ,1rheologic de la L1i11ba-Şesu ·
Orzii; în CCA, 199.7, 2-3.
Paul, Ciută 1997a - I. Paul, M. Ciută, Şantierul arheologic dt· la Şeuşa-La
cărarea morii; în CCA, 1997, 60.
Paul, Ciută 1998 -1. Paul, M. Ciută, Şantierul arheologic de la L1n1ba-Bordane.
în CCA, 1998, 66-67.
Paul, Ciută 1998a - I. Paul, M. Ciută, Şantierul arheologic de la Şeuşa-La
cărarea morii: în CCA, 1998, 113-115.
Paul, Ciută şi colab 1999 - I. Paul, M. Ciută., P. Mazăre, C. Florescu, M. Breazu, B. Daisa,
Şantierul ad1eologic de la Limba-Bordane. în CCA, 1999, 56-58.
Păunescu 1979 - Al. Păunescu, Cercetările arheologice de la Cuina Turcului-
Dubova u·ud Mehedli1f1), în Tibiscus, V, 1979, 11-56.
Păunescu 1984 - Al. Păunescu, Cronologia paleoliticului şi mezoliticului
din Romai1ia 1i1 contextul paleoliticului central-est şi sud
europt·an, în SC/VA, 35, 3, 1984, 235-265.
30
Păunescu 1988 - Al. Păunescu, Les industrics lithiqucs du m5olithiquc ancicn

de la Roumanie et quelques considerations sur J'inventa irc
Jithique des cultures du neolithique moycn de ccttc contrcc.
în Dac,~1. N.S., XXXII, 1-2, 1988, 5-19.
Petre-Govora 1969 - Gh. I. Petre-Govora, Dovezi de locuire neolitică injude,tul
Vâlcea, în RevMuz, 2, 1969, 154-158.
Petre-Govora 1995 - Gh. I. Petre-Govora, O preistorie a nord-estului O/tenie,;
Râmnicu-Vâlcea, 1995.
RepAlba 1995 - Repertoriul arheologic aljude,tului Alba, Alba iul ia, 1995.
RepCluj 1992 - Repertoriul arheologic aljude,tului Cluj; Cluj-Napoca, 1992.
Ursulescu 2000 - N. Ursulescu, Neo/jtizarea teritoriului româniei in context
sud-est european şi anato/jan, în CPNE, 2000, 75-85.
Vlassa 1964 - N. Vlassa, in leg/itură cu neo/jticul timpuriu de la Dar,tu-
Ceahlău, în ActaMN, I, 1964, 463-464.
Vlassa 1966 - N. Vlassa, Cultura Cn~,; in Transilvania, în ActaMN, III,
1966, 9-48.
Vlassa 1967 - N. Vlassa, Unele probleme ale neoliticului Transiivanie,;
în ActaMN, IV, 1967, 403-423.
Vlassa 1968 - N. Vlassa, Sondajul de salvare de la "Gura Baciului'; cam.
Baciu, or. Cluj ( ... şi câte ceva despre cultura vaselor
ca/jciforme in România), în ActaMN, V, 1968, 371-379.
Vlassa 1972 - N. Vlassa, Cea mai veche fază a complexului cultural
Starcevo-Criş in România, în ActaMN, IX, 1972, 9-28.
Vlassa 1972a - N. Vlassa, Eine fn'ilmco/jtische Kultur mit bemalter
Keramik der Vor-Starcevo-Kărăs Zeit in Cluj-Gura
Baciulw; Siebenburgen, în PZ, 4 7/2, 1972, 174-197.
Vlassa 1976 - N. Vlassa, Neoliticul Transiivanie,; Cluj-Napoca, 1976.
Vlassa 1978 - N. Vlassa, Consideraţii asupra neoliticului hinpuriu dli1
România, în Marisia, VIII, 1978, 25-34.
Vlassa 1980 - N. Vlassa, Din nou despre poziţia stratigrafică şi
cronologică a orizontului "Gura Baciului r: în Marisia,
X, 1980, 691-697.
Vlassa, Palk6 1965 - N. Vlassa, A. Palko, Un mormânt de înlwmaţie aparţinând
cu/tuni Criş dii1 Transilvania, în Apulum, V, 1965, 13-17.
31
MARIUS-MIHAI CIUTA
CONTRIBUTIONS TO THE REPERTORY OF DISCOVERIES BELONGING TO PRECRI$

CULTURE FROM ROMANIA
The present paper deals with the problems brought up by both old and re-
cent archacological discoveries bclonging to the earliest Neolithic horizon with pot-
tery from Romania, named differently by different authors: sometimes Gura Baciului-
Cârcea culture, somctimes Cârcea I cui ture, somctimes a ph ase of the Starcevo-Criş
cultural complex (18-IIA) and/or Precriş culture.
At the moment of the first discoveries belonging to this cultural horizon
(Gura Baciului, Cârcea-La Hanuri, Ocna Sibiului-Triguri) its defining and precise
framing has been difficult, maybc due to the low number of this kind of discoveries
located in the North of the Danube.
At this time being, the repertory of discoveries has exceeded 20 points, located in
Oltenia, Transylvania and probably in Banat. This fact allows a clearer defining and demar-
cation ofthis cultural phenomenon, as well as the expression of some hypotheses concem-
ing the evolution in space of these Neolithic communities, their advance to the North, the
demographic aspects and even the possibility to insert new discoveries in this phenomenon.
At last, the authors considers that at this time being there are sufficient
elements in order to define and follow the evolution ofthis culture (on phases, stages,
and even local aspects) in the North of the Danube (culture which is contemporary
with and similar to Protostarcevo eul ture and to the cultural groups with white painted
pottery from the Balkan arca.
Explanation ol ligure
Fig. I. Map with the discoveries bclonging to Precriş culture: I. Cluj-Gura

Baciului; 2. Ocna Sibiului-Triguri; 3. Cârcea-La Hanuri; 4. Şcuşa-La cărarea morii;
5. Limba-Bordane; 6. Verbiţa-La Heleşteu; 7. Rm. Vâlcea-Valea Răii; 8. Grădinile
Izlaz; 9. Ohaba Ponor-Peştera Bordu Mare; I O. Cerişor-Peştera Cauce; 11. Dubova-
Cuina Turcului;l2. Uioara de Sus-La cimitir; 13. Cenad; 14. Dudeştii Vechi; 15.
Gornea-Locurilc Lungi; I 6 Pojejena-Nucet; 17. losaş-Anele; 18. Foeni-Sălaş; 19.
Miercurea Sibiului-La petriş; 20. Balşa-Peştera Dobrlesei; 21. Schela Cladovei.
32
DATE NOI ASUPRA LOCUIRILOR UMANE DE LA SEBEŞ -

PODUL PRIPOCULUI (JUD. ALBA)
CRISTIAN IOAN POPA

RADU TOTO/ANU
Staţiunea arheologică de la Sebeş-Podul Pripocului se află situată pe malul

stâng al văii Secaşului,începând, dinspre sud, din zona căii ferate şi continuând pe o
distanţă apreciabilă, până în zona unui canal de irigaţie modem, ce îi marchează, în
linii mari, limita nordică.
Cunoscută
prin descoperiri întâmplătoare, mai apoi prin cercetările de teren
ale prof. Th. Streitfeld din Sebeş, aşezarea a fost sondată în anul 1960 de un colectiv
condus de K. Horedt 1• Săpături ulterioare va întreprinde, pe parcursul a două campanii
( 1966-1967), I. Al. Aldea 2 • Din informaţiile publicate putem spune că locuirea din
acest punct este una de lungă durată, avându-şi începuturile în epoca neolitică; urmează
urme slabe de locuire aparţinând culturii Bodrogkeresztur şi Coţofeni, urmate de
vestigii mult mai bogate din epoca bronzului (culturile Wietenberg, Noua şi un orizont
din bronzul târziu), Hallstatt (cultura Basarabi), cea de a doua epocă a fierului
(materiale celtice şi dacice - Lt C şi dacice "clasice"), postromane şi medievale. Însă
doar puţine descoperiri au văzut lumina tiparului, majoritatea materialelor, aflate în
Muzeul din Sebeş, fiind inedite. Cercetări de recunoaştere întreprinse în sit, în toamna
anului 1998, au permis recuperarea unor noi urme materiale de pe suprafaţa aşezării.
Pentru clarificarea, pe cât posibil, a conţinutului culturii materiale aflate în aşezare
specificăm că am apelat, uneori, şi la materiale apărute în cercetările din anul 1960
sau din cele ale lui Th. Streitfeld şi aflate actualmente în muzeul amintit.
În cursul anului 1998, în malul stâng al Secaşului au fost identificate trei
complexe învecinate, distruse în parte de acţiunea de eroziune continuă provocată de
apele râului. Complexele arheologice, bine conturate în argila nisipoasă au fost însă
greu de cercetat, din cauza pantei foarte abrupte în care au apărut, aflate imediat
deasupra cursului apei. În limita posibilităţilor, complexele au fost demarcate, desenate
şi golite de conţinut, integral sau doar parţial (Fig. I).
'Popescu /96/, 135; Popescu /96/ a, 568-569; Macrea, C'riş,111 /964, 360, nr. 96; f/oredt ct alia /967,
19-25.
2
Popescu /967, 254.
33 - -
CRISTIAN IOAN POPA; RADU TOTOIANU
Strat/gratia in sectorul "Podul Pr/poculul'~

În zona complexelor a putut fi observată foarte bine stratigrafia aşezării din
acest sector, pe care, din cauza învecinării sale cu fostul pod, l-am numit sectarul
Podul Pripoculw; întrucât este cunoscut că, puţin mai la sud, dincolo de linia ferată
stratigrafia măsoară 1,80 m, aici fiind probabil şi mijlocul aşezării\
- între 0-0, 20 m - solul vegetal actual, de culoare maronie, în parte supus
lucrărilor agricole;
- 0,20-0,30 m - strat măzăros, de culoare cenuşie, cu materiale Latene şi
daco-romane;
- 0,30-0,60 m - nivel de locuire, de culoare cenuşiu-maronie, cu materiale
de tip Basarabi;
- 0,60-0,85 m - strat de cultură, de culoare maroniu-gălbuie conţinând
materiale de tip Wietenberg.
- sub acest strat se găseşte o depunere de argilă galbenă, sterilă din punct de
vedere arheologic (vezi Fig. 2).
I. Epoca neolitică.
Locuirea neolitică a fost consemnată încă din anul 1967, când au fost
semnalate unnele unor resturi de tip Turdaş4, Petreşti 5 şi Bodrogkeresztur'.
Perieghezele din anul 1998 au dus la descoperirea unor fragmente ceramice
lucrate grosier, degresate cu pietricele, cioburi pisate sau pleavă, aparţinând unor
vase de uz comun şi ornamentate cu proeminenţe de fonnă circulară (PI. I /3-4, 8) sau
barbotină trasă vertical cu degetele (PI. l/4 ). De o cu totul altă factură sunt
confecţionate două fragmente de factură grosieră ce au aparţinut unui vas tronconic
prevăzut cu o proeminenţă dispusă relativ sub margine (PI. 2/4) şi un vas cu gâtul
cilindric (PI. 1/5). Din pastă semifină au fost lucrate o strachină bitronconică, arsă
până la cenuşiu-negru şi decorată pe umăr cu pliseuri fine dispuse în "căpriori .. (PI.
1/9) şi o cupă cu picior, de culoare cărămiziu deschisă (PI. l /2).
În lumina noilor apariţii, se pare că problema locuirii de la Sebeş-Podul
Pripocului, nu este nicidecum lămurită. Încadrarea aşezării în rândul locuirilor de tip
Turdaş s-a făcut pornind de la un fragment găsit în anul 1960 în periegheză, ilustrat şi
noi (PI. l /6 ), de culoare roşcată la exterior şi cafeniu-cenuşie la interior. Fragmentul.
ce a aparţinut unui fund de vas este ornamentat cu benzi incizate vertical umplute cu
impresiuni ovale de dimensiuni reduse. Un fragment ceramic cu o decoraţie
asemănătoare, având însă benzile umplute cu impresiuni circulare. a fost găsit recent
(PI. I /I).
'J!twclt ct .1!,i1 1967, 25; vezi şi Pop,'SCII 1961, 135; Pop,·s,·11 J9t,J a. 568.
• Popescu 1961, 135; Pop,·scu 1961 a. 568; llon•dt et alia 1967, 23, Fig. 9/8.
1
Pop,·scu 1967, 524; R,pArhA/ba /995, 167; Ma.ur11 /999, 183, nr. 913; Luca /999 a, 16.
"Pop,·scu /96/, I 35; Popescu /96/ a, 568; Horedt et alia 1967, 23, Fig. 9/1 O.
34
Apartenenţa
descoperirilor prezentate la cultura Turdaş poate fi însă
discutată. Atrage atenţia, în primul rând, prezenţa în aşezare a ceramicii degresate cu
cioburi pisate şi pleavă, de bună factură starceviană târzie, ceea ce indică o datare
sensibil mai timpurie a începutului locuirii de la Podul Pripocului În acelaşi timp,
trebuie remarcată strachina bitronconică cu umărul bombat decorată cu pliseuri fine,
descoperire ce îşi găseşte bune analogii în descoperirile de tip Vinca timpurii din
zonă7, ca şi piciorul de cupă, cu diametrul mic (PI. 1/2), prezent în cadrul aceloraşi
tipuri de materiale, la Limba 8 sau Miercurea Sibiului 9 .
O prezenţă oarecum insolită o reprezintă un fragment păstrat în muzeul din
Sebeş şi găsit întâmplător la Podul Pripocului la o dată neprecizată. Acesta este o
strachină (?) lobată, de culoare cafenie-cărămizie, cu pereţii neteziţi, peste care s-a
realizat, după ardere, o pictură crudă, din care se mai păstrează doar mici urme de
culoare albă, restul fiind distruse, se parc, la spălarea fragmentului (PI. 1/7). Factura
descoperirii ne conduce spre materialele de tip Lumea Nouă. La o analiză mai atentă,
putem însă avansa şi o corelare cu descoperirile neoliticul mijlociu din nord-vstul
României. Astfel, vasele lobate pictate sunt prezenţe tipice pentru grupul Pişcolt 10 •
Materiale identice, atât ca formă, cât şi ca tehnică de ardere, au apărut la Gligoreşti,
într-un mediu de caracter Suplacu de Barcău, datat cu importuri Lumea Nouă 11 • De
reţinut poziţia ce rezultă din cartarea Podului Pripocului în contextul descoperirilor
Lumea Noua din sud-vestul Transilvaniei, aceasta fiind, deocamdată, cea mai sud-
estică apariţie din acest spaţiu. Prezenţa sa într-un punct ce face legătura între Mureş
şi culoarul Apoldului, face posibilă descoperirea şi altor materiale în spaţiul situat
între Sebeş şi Sibiu. Materiale de tip Lumea Nouă sunt cunoscute din vecinătate, Ia
Tărtăria-Gura Luncii 12 şi Tărtăria-Pietroşiţa 13 •
Prin urmare, locuirea neolitică debutează foarte probabil la un orizont
Starcevo-Criş târziu - Vinca timpuriu şi se leagă de fenomenul Vinca A din
Transilvania. Materialul din săpătură publicat nefiind prea concludent, nu se poate
aprecia corect asocierea sau disocierea descoperirilor prezentate. Strachina lobată ar
putea indica o datare puţin mai târzie, la nivel de Vinca 8, dar credem că nu putem
discuta la Podul Pripocului de o aşezare turdăşeană propriu-zisă, ci de una vinciană,
constituită anterior fonnării acestei culturi 14, conţinând şi elemente de tip Lumea
Nouă.
7
Popa 2000, PI. Xll/2-3; Luca el alia 2000, Fig. 7/2; 12/4.
M Luca el alia 2000, 6, Fig. 7/1-2.
9
Luca el alia 2000, Fig. 9/7, 10.
10
Ignat /9~. 44, 50, Fig. 48/3, 51/2, 63/3; Maxim /999, 80, Fig. 88.
11
Gogâ/tan /997, 18.
12
Vfassa /963, Fig. 4.
11
Ghcncscu el ,1/J~1 2000, 83.
14
Vezi Luca 2001, 96.
35
Cât priveşte locuirea petreştcană, nu putem aduce nici un plus de infonnaiic.

fiind posibil ca materialul atribuit acestei culturi să fie de aceeaşi natură cu cel prezentat
de noi.
li. Descoperirile de tip Coţolenl.
Fragmentului ceramic Coţofeni publicat în anul 1967 15 i se alătură alte două
fragmente ceramice decorate cu incizii verticale (PI. 2/2) şi în "schelet de peşte" (PI.
2/1) găsite în anul 1998.
III. Epoca bronzului.
111.1. Bronzul timpuriu.
Din cercetările făcute în anul I 998 provine un fragment ceramic decorat cu
măturicea (PI. 2/3). Încadarea sa în bronzul timpuriu final este cea mai probabilă; ea
se alătură materialelor încă inedite aflate la Sebeş-Valea Janului şi Lancrăm-Glod.
111.2. Cultura Wietenberg.
Aşezarea
Wietenberg constituită pe terasa de la Podul Pripocului a fost
investigată sistematic în cursul campaniilor din anii I 966- I 967 1". Legat de habitatul
acestor comunităţi poate fi invocată o locuinţă de tip bordei, de fonnă circulară 17 :
alte complexe Wietenberg nu sunt consemnate.
Groapa 111998.
Groapa, sub fonnă de clopot era, la momentul descoperirii sale, pe jumătate
distrusă. De la locul surprinderii sale, în partea inferioară a nivelului de cultură
Wietenberg, se adânceşte cu 1,00 m în argilă. Fundul gropii este perfect drept, cu
diametrul de 1,05 m, iar partea superioară se îngustează până la O, 70 m (Fig. 21 I; 3/2).
Materialul arheologic recuperat este extrem de sărăcăcios şi constă exclusiv
din ceramică Wietenberg puternic fragmentată. Ceramicii grosiere îi aparţin două
buze de vase (PI. 3/2-3), din care una decorată pe margine cu crestături oblice (PI. Ji
2), un fund de vas (PI. 3/7) şi un mic fragment din peretele unui vas decorat cu o
impresiune circulară în care, ulterior, a fost realizată o crestătură (PI. 3/5). Ceramica
fină nu lipseşte, ea fiind reprezentată prin fragmentul unei străchini teşite oblic la
interior, de culoare cenuşie (PI. 3/8), buza unui mic vas (PI. 3/ l) şi două fragmente
ornamentate, unul cu incizii lustruite dispuse în „căpriori", marcate de o incizie
orizontală (PI. 3/6) şi un altul cu caneluri înguste distanţate, dispuse vertical (PI. 3/4).
Locuirea Wietenberg de la Sebeş-Podul Pripocului a fost datată în faza
a li-a a culturii 1H, cu o posibilă nuanţare în direcţia plasării la începutul acesteia 1~.
Desigur, un rol important în acceptarea unei asemenea datări a avut-o prezenţa acului
'\ 1/orcdt i:t 11/J,1 /967. 23, Fig. 9/6.

'" Porcscu /967. 524; Andnjoiu /991, 28, 30, 50-51, PI. 23/6. 12; 2714-6; 3314-7. 9-1 O; Boro/)b 199.J.
Taf.117/1-6.
11
Andnjoiu /9/1'7. 55; Andnjoiu /991, 31.
'" Pope.,·cu /967, 524.
• Andnjoiu /9/1'7. 53; Andnţoiu /991, 28, 30, 50-51.
1
36
de bronz cu cap discoidal, databil la nivel de Reinecke Bronz A2 20 , cu analogii în

centrul Europei. Conexiunile cu zona transdanubiană este relevată la Sebeş, pe lângă
descoperirea discutată, şi de depozitul de bronzuri, recent reconsiderat de C. Kacs6,
şi datat la nivel de Reinecke Bz. A2 21 •
La un orizont analog trebuie plasată şi groapa G l / l 998, al cărei conţinut,
din păcate mult prea sărac, nu ne oferă alte posibilităţi de racordare cronologică.
Importante sunt, pentru analiza de faţă, materialele apărute în periegheză în anul
1998. Se remarcă, în rândul ceramicii grosiere, forme de vase cu buza îngroşată şi
crestată sau alveolată (Pl. 3/l l, 14). Din rândul ceramicii fine notăm fragmentul unei
ceşti decorate cu caneluri înguste oblice (Pl. 3/9), un altul cu caneluri înguste orizontale,
distanţate sub care se găsesc caneluri similare, în spaţiul dintre caneluri fiind executate
crestături oblice (PI. 3/1 O), un fragment decorat cu o bandă incizată haşurată (Pl. 3/
12) şi peretele unui vas bombat ornamentat cu o bandă incizată umplută cu crestături
oblice, sub care se găsesc triunghiuri haşurate oblic înscrise, de asemenea, într-o
bandă incizată (PI. 3/13). Vasele de uz comun, ca şi ultimele două fragmente prezentate
îşi găsesc bune analogii în aşezarea de la Păuleni, datată la finalul fazei Wietenberg
122, ca şi în cea învecinată de la Lancrăm-Glod, aflată, parţial, pe un palier cronologic
similar23 . În această ordine de idei nu poate fi exclusă o datare chiar mai timpurie a
locuirii Wietenberg de la Podul Pripocului, de care eventual ar putea fi legat acul de
bronz cu cap discoidal.
111.3. Bronzul târziu.
Perioadei târzii a epocii bronzului îi aparţin unnele unei locuiri Noua, datate
într-o fază târzie 24, căreia i-a fost atribuit un nivel de locuire cu grosimea de 0,20-
0,30 m 25 . Dintr-o perioadă contemporană sau ceva mai târzie datează o groapă din
care provine şi un ac de bronz cu capul îngroşat. Complexul, datat de autorii cercetării
în perioada Ha A - Ha B26, are, în realitate, o datare sensibil mai timpurie, la nivel de
Bz. D, eventual Ha A. Prezenţa ceramicii decorată cu barbotină organizată, cu analogii
în aşezarea "lgriţa" de la Simeria 27 , indică posibile legături cu acest gen de descoperiri.
Mai mult, se poate vorbi chiar de o prezenţă "lgriţa" în aşezarea de la Podul Pripocului,
documentată printr-un fragment ceramic decorat sub margine cu un grup de incizii
20 Horedt /960, 135, Fig. 15; Horcdt ct alia 1967, 19, Fig. 9/5; Boroflka 1994, Taf. 117/7. Includerea
piesei în rândul acelor cu capul rombic, din mediul culturii Noua (Florescu 199/, 117, fig. 98/6) este
neconformă rcalitătii.
11
Kacso /99J, 69-76, fig. 1-2.
"Rotea 2000, PI. Vl/2, I O, 12; Yll/2; JX/4, 7; X/2, 4.
'·' Material inedit.
14
Popescu /967, 524-525.
1~ Popescu /967, 524; Andnţoiu /992, 63-67, PI. 52/1-2, 4, 6-7, 9-12; 53/6-8, 10; 55/3-12; 56/1-12.
2
" Horcdt ct c1/ia /967, 25, Fig. 9/1-4.
11
Andnţoiu 1976, PI. Y/4.
37
CRISTIAN IOAN POPA; RADU TOTDIANU
lustruite dispuse orizontal, având alternanţa cromatică negru la exterior, cafeniu la

interior (PI. 3/15). De altfel, o prezenţă "lgriţa" este documentată printr-o descoperire
inedită imediat pe terasa aflată deasupra Podul Pripocului, pc Dealu de Lut, unde a
fost găsit un vas tipic pentru descoperirile aşa-zis Igriţa din sud-vestul Transilvaniei~~.
nefiind exclusă posibilitatea ca acul cu capul îngroşat 29 , să fie asociat aceleiaşi
manifestări culturale.
IV. Prima epocă a flerului. Cultura Basarabi.
Locuirea hallstattiană a fost semnalată la Podui"Pripocului încă de la primele
cercetări, fiind corect încadrată în rândul descoperirilor de tip Basarabi 30 • Puţinul mate-
rial publicat a fost completat, ulterior, cu alte noi infonnaţii 11 • Acestora li se vor adaugă,
în rândurile de mai jos, rezultatele cercetărilor de salvare şi de suprafaţă din anul 1998.
Groapa 2/1998.
De la partea inferioară a nivelului Basarabi surprins în anul 1998, porneşte
o groapăsub formă de sac, având diametrul de 1,50 m la bază şi I, 70 m la gură, ce se
adânceşte cu O, 75 m de la nivelul de călcare antic (Fig. 2/2; 3/l ).
Au fost descoperite mai multe resturi materiale, însă şi în acest caz puternic
fragmentate, constând din ceramică, utilaj litic şi resturi osteologice animaliere.
Ceramica de uz comun constă din fragmente ale unor vase de tip borcan,
ornamentate cu brâie alveolate (PI. 4/l, 17) sau crestături oblice pe buză ( PI. 4/16 ),
castroane cu marginea dreaptă (PI. 4/13) sau invazată (PI. 4/2), un fund de vas (PI. 4/
8) şi, într-un caz, o proeminenţă-apucătoare alungită (PI. 4/15).
· Ceramica fină, în general de culoare neagă sau cenuşie, arareori de culoare
cărămizie sau cafenie, este lucrată din nisip fin, având pereţii lustruiţi. Pot fi sesizate
forme precum: castronul (strachina?) invazat decorat sub buză cu caneluri oblice (PI.
4/3, 7, 22-23), străchini cu marginea superioară dreaptă şi uşor teşită spre interior (PI.
4/19-21 ), vase (bitronconice ?) prevăzute cu o nervură orizontală (PI. 4/ I 8), vase cu
marginea îngroşată (PI. 4/4, 14) sau srăchini cu marginea evazată, decorată pe inte-
rior cu spirale umplute cu impresiuni în genul şnurului fals (PI. 4/9). Ar mai fi de
menţionat canelurile înguste verticale (PI. 4/26), inciziile înguste orizontale (PI. 4/
I O), striurile fine dispuse vertical sau oblic, suprapuse (PI. 4/12) şi impresiunile
triunghiulare marcate într-o bandă orizontală (PI. 4/25).
Din ceramică au fost confecţionate şi două fusaiole, dintre care una
bi tronconică, păstrată întreagă (PI. 4/28) şi o alta fragmentară, având partea superioră
gâtuită (PI. 4/29).
'' Material inedit păstrat în Muzeul din Sebeş, publicat într-un studiu separat cuprins în prezentul
volum.
'" Andnjoiu /993, PI. Vlll/24.
-'" Macrca, Crişan /964, 360, nr. 96; Vulpe /9(,5, 28, nota 104; Horr:dt,·ta/ia /967, 23, Fig. 9/7; Popescu
1967, 524.
)i Ciugudcan /997, 145, Fig. 26/1-8; 27/1-5, 7-8; Ursuţiu }OOO, 235. Tabel. nr. 53.
38
In complex a fost aflată şi o mică unealtă lucrată din silex cenuşiu

(PI. 4/27).
Groapa 3/1998.
Cel mai în aval complex descoperit în anul I 998 este o groapă ce porneşte
de la baza nivelului Basarabi. Groapa, în formă de sac, este puternic alungită,
adâncindu-se cu 1,40 m de la nivelul surprinderii sale. Diametrul gurii, de 0,80 m
este aproape identic cu cel al fundului, care măsoară 0,85 m (Fig. 2/3; 3/3).
Se remarcă, de la bun început, caracterul extrem de sărăcăcios al conţinutului,
foarte rar ieşind la iveală materiale arheologice, aflate în aceeaşi stare puternic fragmentată.
Pot fi ilustrate doar câteva fragmente ceramice aparţinând unor vase de uz
comun (PI. 5/1-2) sau fine, decorate cu caneluri (PI. 5/4) sau incizii fine (PI. 5/5).
Alături au mai apărut un fragment de râşniţă de mână (PI. 5/6) şi mici fragmente
osteologice animaliere.
Dacă în cele două complexe (G 2/ 1998 şi G3/ I 998) au fost descoperite prea
puţine materiale, în schimb în cercetările de teren au fost găsite unele fragmente
ceramice sugestive pentru cunoaşterea ceramicii Basarabi din acest sit.
Cele mai multe dintre fragmentele recuperate aparţin ceramicii fine, mai
exact unor străchini sau castroane invazate, ornamentate prin caneluri dispuse oblic
sau orizontal imediat sub buză (PI. 5/ l 1; 6/5-12), aflate, uneori, în asociere cu incizii
fine oblice (PI. 6/12), incizii orizontale (PI. 6/7), împunsături succesive în canal îngust
(PI. 6/8), şnur fals (PI. 6/8, 12) sau S-uri culcate (PI. 6/7-8). Un castron invazat poartă
pe buză o proeminenţă alungită verticală, de Ia baza căreia pornesc, radial, două
caneluri orizontale (PI. 6/ l l ). Unor căni trebuie să le fi aparţinut torţile cu nervură
mediană (PI. 6/3-4 ), şi toarta cu profil poligonal ( PI. 5/l O). O ceaşcă semisferică,
nedecorată, este prevăzută cu o toarta supraînălţată (PI. 6/2). Dintr-un vas gen "urnă",
cu corpul puternic bombat, provine un fragment din zona diametrului maxim,
decorat cu caneluri distanţate orizontale, de sub care pornesc două caneluri în
ghirlandă flancate pe interior de o bandă haşurată, iar Ia exterior de trei şiruri paralele,
formate din S-uri mici culcate, şnur fals şi împunsături succesive în canal îngust (PI.
6/l ). Alte vase au fost decorate sub buză cu o bandă incizată haşurată, dispusă verti-
cal (PI. 5/9) sau cu S-uri culcate şi înlănţuite, dispuse pe un rând (PI. 5/8) sau pe două
rânduri (PI. 5/ 14-15).
Ceramica de uz comun este specifică pentru cultura Basarabi, fiind formată
din vase cu marginea îngroşată, pe care s-au practicat crestături oblice (PI. 5/ I 3) şi
vase sub marginea cărora se găsesc două brâie orizontale, crestate în acelaşi mod,
unite printr-o nervură verticală ce porneşte chiar din buză (PI. 5/7).
Materialele prezentate îşi găsesc corespondenţe practic identice în ceramica
deja publicată de Ia Podul Pripocului, putând fi încadrate în limitele fazei a II-a,
"clasică" a culturii BasarabiJ 2 •
•
1
~ Ciugudcan 1997, 159.
39
V. Adoua epocă a lierulul.

Vestigiile din cca de-a doua epocă a fierului de la Podul Pripocului se clasează
în două loturi distincte: unul aparţine Latene-ului mijlociu, al doilea Latene-ului dacic
târziu.
Latene-ul mijlociu este documentat printr-o groapă piriformă, dezvelită în
anul 1960, din care au fost recuperate materiale ceramice lucrată la roată, de factură
celtică şi materiale lucrate cu mâna, alături de o fusaiolă plată. 'Alte vestigii din aceeaşi
perioadă au fost documentate şi în campaniile ce au urmat. Descoperirile se datează
în sec. 111-11 a. Chr. 33 .
Din cercetările recente de suprafaţă provin alte trei fragmente lucrate la
roată, de factură celtică, având buza rotunjită (PI. 7/1-3).
Epoca dacică a fost conturată pe baza a două gropi, al căror inventar ce-
ramic se poate data în sec. I a. Chr. 34 • Din cercetări de teren recente provine o buză
răsfrântă, sub care se găseşte un prag, ce a aparţinut unei cupe cu picior ( PI. 7/4 ),
databilă la un orizont cronologic similar.
V. Epoca postromană.
Prezenţa
unor vestigii romane la Podul Pripocului este documentată, mai
degrabă indirect, prin apariţia de material de construcţie ce putea fi refolosit de
comunitatea de aici în perioada ulterioară părăsirii administraţiei romane din Dacia.
Au fost cercetate pe cale sistematică, în anul 1967, o groapă şi colţul unei locuinte de
tip bordei. A fost surprins şi un nivel de locuire distinct. Datarea materialelor şi.
implicit, a locuirii s-a realizat pe baza ceramicii cât şi a fibulei cu picior întors găsită
în Groapa 4/1960 şi a unei oglinzii răsăritene de tip sannatic, stabilindu-se la secolele
II-IV p. Chr35 •
Fragmente ceramice au apărut şi în cercetările noastre de suprafată. Ele fac
parte, fără excepţie, din vase arse oxidant, până la cenuşiu sau. mai rar până la negru.
Pot fi semnalate două buze de vas, dintre care una îngroşată şi lătită la exterior (PI. 7/
7), cealaltă aparţinând unui vas mare de provizii (Krausengeflisse) (PI. 7/6). două
mici buze evazate (PI. 7/12, 16), pereţii unor vase decorati cu fascicule de incizii
dispuse în val (PI. 7/9-10, 14) sau orizontal (PI. 7/l l) şi a unei oale prevăzută cu
toartă (PI. 7/8).
Factura descoperirilor ne sugerează o datare a materialelor în sec. III-IV.
asemenea vestigiilor deja consemnate de la Podul Pripocului. Credem că locuirea de
aici nu este contemporană provinciei romane Dacia. fiind întemeiată ulterior, probabil
prin imigrarea unor grupuri de carpi în spaţiul fostei provincii·'!>. Prezenta unor unne
"Horc.·dl el alia /967, 23, 25. Fig. 10/1-9; Pop,·scu /967, 524; RcpArhA/b;i /995, 167; frrt:ocz /9Y7,
79, 90, PI. 1/24; IV/10.
"Horc.·d1 l1f alin /967, 23, Fig. IVI; 9111-13 .
.,i Vezi Hort:dl el alia /967, 23. 25, Fig. I 0-15; Pop,·scu /967, 524; A/Ji::i JY7/, 693- 700, Fig. I.
10
Aldea /971, 698, 700.
40
de construcţie romane poate fi rezultatul reutilizării acestora din construcţiile romane

învecinate, aflate pc malul Secaşului 37 . Tezaurul format din monede de aur, datat cu
probabilitate începând cu sec. IV p. Chr., găsit la 1491 la Sebeş 38 , poate fi localizat,
cu probabilitate chiar în cuprinsul aşezării de la Podul Pripocului.
VI. Epoca prefeudală.
Răzleţemateriale atribuite epocii prefeudale sunt semnalate în urma
cercetărilor mai vechi, datarea lor oprindu-se asupra secolelor IX şi X 39 . Din aceeaşi
perioadă pot data, eventual, alte două fragmente găsite de noi, decorate cu fascicule
de incizii în val (PI. 7/13) sau asociate cu fascicule orizontale (PI. 7/15).
Din cercetările perieghetice recente provine şi o mică mărgea lucrată din
bronz (Dimensiuni: Diametru exterior= 11 mm; Diametru interior= 3 mm; Grosime
= 5 mm), cu marginile rotunjite. Atribuirea sa cronologică, fără un context exact, este
dificil de făcut.
Noile date cc privesc locuirea terasei Secaşului în punctul Podul Pripocului
întregesc imaginea asupra acestui important sit arheologic, ce merită în continuare
interesul specialiştilor. Introducerea cât mai grabnică în literatura de specialitate credem
că va restimula atenţia ce trebuie acordată aşezărilor situate în hotarul Sebeşului,
neglijate în ultimul timp, prin distrugerea lor naturală sau antropică.
37
Pentru aceste vestigii, a se vedea, Horedt ct alia 1967, 25; W1i1klcr 1971, 528.
'" Winkler 1971, 527-528.
3
' Horcdt ct alia /967, 23, Fig. 9/9; Popt.·scu /967, 524.
41
BIBLIOGRAFIE
Aldea 1971 - I. Al. Aldea, O og/Ji1dă de tip sam1atic in Transifrania, în

Apulum, IX, 197 I, p. 693-700.
Andnţoiu 1976 - I. Andriţoiu, Descoperiri arheologice pe valea Streiului
inferior, în Apulum, XIV. 1976, p. 393-4 I 3.
Andnţoiu 1987 - I. Andriţoiu, Contribu_tii fa cunoaşterea culturii Wietenberg
in sud-veswl Transilvaniei(/), în Sargetia., XX, 1986-1987,
p. 45-63.
Andnţoiu 1992 - l. Andriţoiu, CiVJJiza_tia traCJlordin sud-vestul Transilvaniei in
epoca bro11ZUJw; Bibliothcca Thracologica, II, Bucureşti, 1992.
Andnţoiu 1993 - l. Andriţoiu, Metalurgia bro11ZU!ui in sud-vestul Trans1franic'i
Epoca bro11ZU!ui (1), în Analele Banatu/w; II, 1993, p. 85-117.
Boroffka 1994 - N. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur. Ein Beitrag zur
Erforschung der Bronzezeit in St"idoesteuropa. Teii 1-2.
Bonn, 1994.
Ciugudean 1997 - H. Ciugudean, Cercetări privind epoca bronzului şipnina
vârstă a fierului in Transilvania, Bibliotheca Musei
Apulensis, VII, Alba Iulia, 1997.
Ferecnz 1997 - I. V. Ferencz, Aşezări din L1 Tene-ul flinpuriu şi mijlociu
În bazinul central al Mureşulw: în Apulum, XXXIV, 1997,
p. 79-92.
Florescu 1991 - A. C. Florescu, Repertoriul cultuni Noua-Coslogeni din
Româ111~1. Aşezări şi necropole. Cultură şi civilizaţie la
Dunărea de Jos, I/ Biblioteca Thracologica, I, Călăraşi, 1991.
Ghenescu et alia 2000 - O. Ghenescu, D. Sana, V. Ştefu, Cercetări de supr.1/,1_tă 1i1
sectorul Vinţu de Jos-Tărtăria (jud. Alba), în BCŞS, 6.
2000, p. 69-85.
Gogâltan 1997 - FI. Gogâltan, Gligoreşti- ''Holo.1111e ·: în Thc Bremze Agc
Cinlization in Trnmyln1111~1. Alba Iulia, 1997, p.18-19.
Horedt 1960 - K. Horedt, Die Wietenhergkullllr, în Dacia.NS.. IV, 1960.
p. 107-137.
Horedt 1969 - K. Horedt, Problemele cer.unicii d1i1 perioad,1 bronzului
evo/u:1t in Transifr,1111".1. în Swdii şi Comunic:iri Aluzcul
Brukenthal. 13, 1969, p. 137-156.
Horedt et alia /967 - K. Horeqt, I. Berciu. Al. Popa. I. Paul. I. Raica. Sjpătunlc'
arheologi,·c'ddaRtih:'iuşiSc.·bcş.. în Apulum. VI, 1967,p. l l-27.
Ignat 1999 - D. F. Ignat, Grupul cu/Ilira/ neolitic Suplacu de Barcău,
Bibliotheca Historica ct Archaeologica Banatica.
Timişoara, 1998.
42
Kacs6 199] - C. Kacs6, Depozitul de bronzuri de la Sebeş, în Ephemeri'i

Napocensis, III, 1993, p. 69-76.
Luca 1999 - S. A. Luca, Aspecte ale neoliticului şi eneoliticului din
sudul şi sud-vestul Trnnsi/v,111ie1; în Apulum, XXXVI,
1999, p. 5-33.
Luca 2001 -S. A Luca,Aşezăn·ncoliticepe Va/eaMureşului(ff}. Noicercetăn·
arheologice la Turdaş-Lw1că. I Campamile am/or 1992-1995,
Bibliotheca Musei Apulcnsis, XVII, Alba Iulia, 2001.
Luca et alia 2000 - S. A. Luca, H. Ciugudean, A. Dragată, C. Roman, Faza
timpurie Vinca în Transilvania. Repere ale orizontului
cronologic şi etnocultural, în Angustia, 5, 2000, p. 3 7- 72.
Macrea, Crişan 1964 - M. Macrea, I. H. Crişan, Două decenii de cercetări
arheolo/ogice şi studll de istorie veche la Cluj ( 1944-1964),
în ActaMN, I, 1964, p. 307-365.
Maxim 1999 - Z. Maxim, Neo-eneoliticul din Transilvania, Bibliotheca
Musei Napocensis, XIX, Cluj-Napoca, 1999.
Popa 2000 - C. I. Popa, Descopenâ neolitice timpuni în bazinul hidro.grafic
al Cugirului (jud Alba}, în Banatica, 15/1, 2000, p. 17-47.
Popescu 1961 - D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Populară
România în anul 1960, în SC/V, XII, 1, 1961, p. 13-3-144.
Popescu 1961 a - D. Popescu, Les fowl/es ,-ircheologiques dans la Republique
PopulaireRoumanieen 1960, în Dacia, N. S., V, 1961,p. 567-581.
Popescu 1967 - D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Socialistă
România in anul 1966, în SC/V, 18, 3, 521-538.
RepArM/ba 1995 - Reperton"ul arheologic al judeţului Alba (ed. V. Moga, H.
Ciugudean), Bibliotheca Musei Apulensis, II, Alba Iulia, 1995.
Rotea 2000 - M. Rotea, Beitriige zur kenntnis der Phase I der Kultur
Wietenberg. Die bewohnung von Pău/eni (Ciomortan},
kreis Harghita, în ActaMN, 37 /l, 2000, p. 21-41.
Ursuţiu 2000 - A. Ursuţiu, Consideraţii priVJi1d etap,1 mijlocie a pninei
vârste a fierului în TransJJvania, în ActaMP, XXIII/I, 2000,
p.221-252.
V/assa 196] - N. Vlassa, Chrono/ogy ofthe neo/ithic in Transylvania, 1n
s
the Jight of Tărtăria sett/ement stratigraphy, în Dacia, N
S., VII, 1963, p. 485-494.
V/assa 1964 - N. VI as sa, Contribuţii la cunoaşterea culturii
Bodrogkeresztur in Transilvania, în SC/V, 15, 3, 1964, p.
351-367.
Vulpe /965 - Al. Vulpe, Zur mittleren Hal/stattzeit 1n Rumiinien (Die
Basarnbi-Kultur}, în Dacia, N S., IX, 1965, p. I 05-132.
W1nk/er 1971 - I. Winkler, Despre datarea tezaurului antic descoperit lâng,i
Sebeş in 1491, în Apulum, IX, 1971, p. 527-529.
43
EXPLICAŢIA ILUSTRAŢIEI
Fig. I - Sebeş-Podul Pripocului. Plan de situaţie asupra aşezării şi a complexelor

cercetate.
Fig. 2 - Sebeş-Podul Pripocului. Stratigrafia şi complexele cercetate în anul 1998:
I - strat vegetal recent, de culoare maronie. cu materiale Latene şi
postromane; 2 - strat măzăros, de culoare cenuşie, cu materiale din epoca
Basarabi; 3 - strat cenuşiu-maroniu. cu materiale Wietenberg; 4 - strat
maroniu-gălbui, cu materiale atipice (neolitice'?); 5 - strat de culoare galbenă.
steril din punct de vedere arheologic; 6 - fragmente ceramice; 7 - piatră.
Fig. 3 - Sebeş-Podul Pripocului. Imagine asupra complexelor cercetate în anul 1998
(I); Groapa l /1998 Wietenberg, înainte de golire (2); Groapa 3/1998
Basarabi, înainte de golire.
PI. I - Sebeş-Podul Pripocului. Ceramică din epoca neolitică ( 1-9).
PI. 2 - Sebeş-Podul Pripocului. Ceramică neolitică (4), de tip Coţofeni ( 1-2) şi din
bronzul timpuriu (3).
PI. 3 - Sebeş-Podul Pripocului. Ceramică de tip Wietenberg ( 1-14) (1-8 - groapa
1/1998; 9-14 - cercetări de suprafaţă şi din bronzul târziu ( 15).
PI. 4 - Sebeş-Podul Pripocului. Ceramică ( 1-26), fusaiole de lut ars (28-29) şi piesă
de silex (27) de tip Basarabi din groapa 3/1998.
PI. 5 - Sebeş-Podul Pripocului. Ceramică de tip Basarabi: groapa 3/1998 (ceramică
(1-5) şi fragment de râşniţă din piatră (6)) din cercetări de suprafaţă (7-15).
PI. 6 - Sebeş-Podul Pripocului. Cern.mică de tip Basarabi din cercetări de suprafaţă ( 1-13 ).
PI. 7 - Sebeş-Podul Pripocului. Ceramică celtică (1-3). dacică (4). postromană (6-12.
14 ), prefeudală ( 13, 15) şi mărgea de bronz (5) găsite în cercetări de supra fată.
SUMMARY
NEW DATES ABOUT HUMAN LIVING AT SEBEŞ-PODUL PRIPOCULUI
The work presents new archeological materials from the settlement of Sebeş.
The earlier discoveries belongs to Vinca culture and Lumea Nouă type. lt follows
materials of Coţofcni type and from the Early Bronzc Age.
It was researched a hole (Gl/1998) belonging to Wietenberg II culture.
Other materials, from surface researches are dated to Wictenberg li. probably even to
the end of Wietenbcrg I. To lgriţa group it bclongs a pottcry fragment.
The Basarabi culture is represeanted two ho Ies ( G 211998; G 3/ I 998 ), with
such a fcw materials from the second phase.
Other materials belongs to the Middle Latene. to the Dacic's Epoch,
postroman and prefeudal Epoch.
44
Fi,:. I
45
SEBEŞ-PODUL PRIPOCULU/
o 5 cm
Groapa 1/1998
/ Groapa 2/1998 2.
Groapa J/1998
LEGENDĂ
I~ 2IIIIIITI !>~ 4[TIJ 5~
,D ,I 1 4
Fig.1
46
3 Fig. 3
47
'
o 2.
'
' ,
' /
\ ! g
o
~-L--'---L--'--.J5 cm
Pla11şa I
48
•
.. ---- ~
.
.
.
.
2
Planşa 2
49
2
3
~ ·?\
~ ţ_/ 4
'
A \\
l!Jjj3JU 12.
45
D 5 cm
Pla11şa 3
so
I I
l u
' I 4
•LJ~o ----11
~~ if: ''••,.•.;··. :·' I, 14
'
'I
I
I
I'
I
I
' ',
- -·. ~----u
I
I 2'3
~\\ :-.-: . ·:- :.

\0/ ~ '
21, ·. ,:. . . 2.'5 o 5cm
Planşa 4
51
b 10
\ ..
P/a11şa 5
52
I
,' ✓
; ',
\
\
I
I I I I
I ,' I
, I
, ' II
2.
------------
-o
3
6 7
I
/ ~2
,I ,
'' o 5cm '
Planşa 6
53
.• .
.-,. ,:·-h i7 {)1
I I
cm .
'@ 5
,,
I I
10
\ \ \ 14
44
•
. - -□-
\5 c?.6
'
o 5 cm
Planşa 7
54
AŞEZAREA DE LA OARDA-DUBLIHAN
(mun. Alba Iulia)
GABRIEL T RUSTO/U
Cu prilejul unei cercetări de suprafaţă, efectuată pe malul drept al râului

Sebeş a fost identificată o aşezare inedită I la Oarda, o localitate aparţinătoare
municipiului Alba Iulia, în punctul pe care localnicii îl numesc „Dublihan". Aşezarea
se află pe un bot de terasă situat la circa 2300 m de confluenţa râurilor Sebeş şi Mureş
(fig. 1). Materialele arheologice recoltate aparţin mai multor culturi şi epoci istorice.
Epoca neo-eneolitică este cea mai bine reprezentată (pi. I-IV). Ceramica
aparţine culturilor Vinca şi Petreşti. Cultura Vi nea este documentată de ceramică fină
şi semifină. Specia semifină are în compoziţie nisip şi este de culoare cenuşie, cu
flecuri negre. Decorul constă din benzi incizat-punctate înguste (pi. Il/6,8). Categoria
fină este ilustrată de două fragmente de picior de cupă (pi. I, 2, 13), realizate dintr-o
pastă omogenă degresată cu nisip, având culoarea gălbui-cărămizie, iar suprafaţa
este acoperită, pe alocuri, cu angobă roşie. Pentru o încadrare timpurie pledează
picioarele de cupă care aparţin tipului DIII, după Lazarovici (Lazarovici /979, 107),
ce evoluează în fazele Vinca A3 - B2 (Lazarovici 1979, tab. 8).
Benzile incizat-punctate au o evoluţie îndelungată în cadrul culturii Vinca
(Lazarovici 1979, 111, tab. 11 ). Maniera de executare a ornamentelor de pe fragmentele
prezentate, se diferenţiază de cele din cultura Turdaş (Luca 1997, 61 sq, n. 194).
Separarea culturilor Turdaş, de Vinca are loc în faza B2 (LazarovicişiKalmar-Maxim
199/, 95; Luca 1997, 73). Prin urmare putem încadra materialele prezentate în fazele
A3 - B 1 sau, eventual, şi la începutul fazei B2 a culturii Vinca. Existenţa unui orizont
cultural şi cronologic Vinca timpuriu a fost documentat deja la Balomir, Tărtăria,
Lumea Nouă (Lazarovici şi Ka/mar-Maxlin 1991, 95 sq), Limba, Turdaş, Romos
(Luca 1997, 72 sq), Vurpăr (Luca 2001, 112 sq).
Cultura Petreşti este reprezentată de ceramica nepictată şi pictată.
Ceramica nepictată aparţine speciilor fină, intermediară şi grosieră. Ceramica
grosieră este reprezentată printr-un fragment de suport, lucrat dintr-o pastă degresată
cu nisip şi pietricele, având culoarea cărămizie (pi. 11/11 ). Ceramica intermediară
este confecţionată dintr-o pastă omogenă, în compoziţie fiind prezent nisipul cu bobul
' Prezentul articol a fost redactat în anul 1999, de atunci rătăcind la redaqia unei reviste care nu a mai
apărut. Între timp, la semnalizarea noastră, Universitatea" I Decembrie 1918" a întreprins o săpătură
de sondaj (Pauletal. 2001, 133sq).
55
GABRIEL T. RUSTOIU '
mărunt sau potrivit . Culoarea este cărămizie şi galben-cenuşie, iar cele din urmă au
miezul negru. Ca fonne, pot fi reconstituite vase mari de provizii (pi. 1/6, 9, 12, 14,
15), suporţi (pi. l/5), fructiere (pi. l/3, 8), vase de mărime mijlocie cu toartă (pi. I/ I O)
sau proeminenţe conice (pi. 1/11 ), castroane cu profil unghiular (pi. 11/7) ori de
dimensiuni mici (pi. 1/7). Ceramica fină este reprezentată printr-un fragment de castron
mic, confecţionat dintr-o pastă omogenă degresată cu nisip . Vasul de culoare neagră
şi pereţi subţiri are interiorul lustruit, iar suprafaţa exterioară deteriorată din cauza
factorilor de mediu.
Un fragment mai deosebit este ornamentat cu o bandă fin incizată umplută
cu două şiruri de impresiuni triunghiulare adânci (pi. 11/1 ). Acest mod de ornamentare
este specific pentru toate fazele culturii Precucuteni (Marinescu-Bâlcu 1974, 56, 66,
fig. 66/7, 69/9). Cea mai apropiată analogie din punct de vedere stilistic s-a descoperit
la Ghigoeşti-Trudeşti, aparţinând fazei Precucuteni II (Marinescu-Bâlcu 1974, fig.
41/16). Acest ornament a fost realizat însă pe un fragment ceramic, de factură
petreştiană, confecţionat dintr-o pastă omogenă, degresată cu nisip mărunt, având la
exterior culoarea cărămizie, iar miezul şi suprafaţa interioară cenuşiu-gălbuie.
Ceramica pictată aparţine categoriilor bicromă şi policromă. Ca forme
ilustrăm: farfurii cu profil unghiular (pi. 11/3, 12; Ill/5, 7; IV/13), castroane cu umăr
carenat (pi. 11/4, 1O; IIl/1; IV /1, 5, 9) sau cu proeminenţe conice alungite plasate sub
buza dreaptă (pi. 111/6; IV /11 ), suporţi (pi. IV /16), fructiere cu piciorul gol în interior
(pi. 11/9; 111/9; IV/2-3) etc.
Vasele sunt lucrate dintr-o pastă de bună calitate, de culoare cărămiziu deschis
şi portocaliu deschis. Datorită unor arderi incomplete unele fragmente au miezul cenuşiu.
Pictura este executată cu culoare maronie, pe fond portocaliu (pi. ll/3-4, 9,
12; IIl/1-4, 8, 1O; IV /1-2, 4, 7, I 0-11, 14, I 6) şi alb gălbui sau crem (pi. IIl/7, 9),
maroniu-roşcat pe fond alb-gălbui (pi. 11/2), negru pe fond portocaliu (pi. II/I O; Ill/5-
6; IV/3, 5, 9, 13, 15) sau crem şi alb-gălbui (pi. IV/8, 12).
Ornamentarea constă din benzi de linii subţiri, mărginite de linii mai late
dispuse drept (pi. 11/2, 12; IIl/2), în motive unghiulare (pi. III/I, 1O; IV /13, 16 ). curbilinii
(pi. IV/4); benzi de linii de lăţime aproximativ egale dispuse drept (pl.11/2; IV/I).
curbiliniu (pi. 111/8; IV/5, 10-11, 14), în reţea (pi. 11/9; lll/9; IV/7, 8), motivul „scărită
de papagal" (pi. IV/12, 15, 16), linii în zig-zag (pi. 11/12), linii dispuse longitudinal
pe buză (pi. 11/3, 4, III/7, 8; IV/ 13) sau oblic (pi. IIl/6; IV /11, 12).
Unele fragmente ceramice sunt ornamentate şi pe interior (pi. III/ I, 3, 5;
IV/9, 11-15).
Ceramica policromă este reprezentată printr-un singur fragment de fructieră
cu piciorul gol în interior, lucrat dintr-o pastă omogenă de culoare cărămizie. Pictura
a fost executată pe un fond alb-gălbui şi constă din benzi de linii drepte şi curbe de
culoare neagră. A treia culoare este roşul şi se mai păstrează doar în spaţiul dintre
liniile curbe (pi. IV/6).
Caracterul fragmentar al ceramicii îngreunează plasarea materialelor
prezentate într-o anumită fază a culturii Petreşti. Totuşi, există unele elemente care
56
ne îndreptăţesc a încadra ceramica în faza A-B. Este vorba de ponderea ornamentelor

curbiliniare, benzile de linii mai înguste mărginite de linii mai late (Paul 1992, 79),
pictura pe interiorul vaselor sub buză (Paul 1992, 86), fondul alb-gălbui sau crem
(Paul 1992, 68), pictura pe buza castroanelor (Paul 1992, 80), etc. Această încadrare
este întărită de fragmentul de fructieră nepictat, prevăzut cu un inel în relief, în zona
de contact dintre picior şi partea superioară (pi. 1/3), formă care apare începând cu
faza A-B a culturii Petreşti (Paul 1992, 64). Unele fragmente, în lipsa unei situaţii
stratigrafice, având în vedere caracterul cercetării efectuate, ar putea aparţine şi
celorlalte două faze ale culturii Petreşti.
Tot acestei culturi îi poate fi atribuit un fragment de picior de idol, cu
secţiunea circulară, subţiat spre gleznă, având bine reliefat laba piciorului şi călcâiul
(pi. Il/5). Este lucrat dintr-o pastă omogenă fină de culoare cărămizie. Numărul mic
al descoperirilor de acest gen îngreunează împărţirea strictă pe tipuri, variante şi
atribuirea acestor artefacte unei anumite faze a culturii Petreşti. Fragmentul nostru
are analogii apărute în aşezarea de la Pianu de Jos ( Paul 1992, pi. LI/ 11, 12), aparţinând
fazelor A-B şi B.
Epocii neo-eneolitice îi aparţine probabil şi utilajul litic recoltat (pi. V).
Acesta se compune din unelte de piatră şlefuită şi cioplită. Materialul litic şlefuit
cuprinde un topor de tip calapod şi un frecător sau zdrobitor. Toporul este lucrat
dintr-o gresie cuarţifică 2 , de culoare roşiatică, având ceafa şi tăişul convex puţin de-
teriorate (pi. V /12). Frecătorul sau poate zdrobitorul este executat din gnais, capetele
şlefuite sunt concave, iar pe partea superioară există o mică alveolare (pi. V/13).
Uneltele din piatră cioplită sunt reprezentate de gratoare (pi. V/2, 4, 6-8,
1O), lame neretuşate (pi. V /1, 5, 12) sau fin retuşate (pi. V /3, l l ). Ele au fost
confecţionate din silex (pi. V/2, 6, 8, 10, 11), agat (pi. V/3, 9), cuarţit (pi. V/7),
amfibolit (pi. V/5) şi riolit (pi. V/1, 4).
Perioada de tranziţie la epoca bronzului este ilustrată de cultura Coţofeni,
prin câteva fragmente de vase aparţinând speciilor grosieră şi fină.
Categoria grosieră este confecţionată dintr-o pastă degresată cu nisip, având
. bobul mare şi pietricele. Are culoarea galben-cărămizie, cu miezul negru-cenuşiu (pi. Vl/
5) sau brună la exterior şi neagră la interior (pi. Vl/2). Ornamentarea a fost executată prin
două şiruri de impresiuni dispuse pe peretele vasului (pi. Vl/5) sau sub buză (pi. Vl/2).
Specia fină este lucrată dintr-o pastă omogenă degresată cu nisip având
bobul mic, iar suprafeţele interioare şi exterioare sunt bine netezite. Fragmentele
ceramice au culoarea neagră (pi. VI/I) sau brun deschis cu miezul negru (pi. Vl/4) şi
sunt ornamentate cu împunsături succesive organizate în şiruri paralele orizontale,
dispuse pe gâtul vasului (pi. Vl/4) sau oblice pe pântecul vasului, fonnând probabil
un motiv triunghiular (pi. VI/I).
2
Determinările petrografice au fost realizate de către dl. lect. univ N. Luduşan, căruia îi multumim şi pc
această cale.
57
GABRIEL T. RUSTOIU
Fragmentele prezentate aparţin fazelor a II-a şi probabil a III-a a culturii

Coţofeni. Fragmentul ceramic ornamentat cu Furchenstich realizat arhaic,
împunsăturile fiind rare (pi. VI/I), pledează pentru o încadrare în faza a II-a (Roman
1976, 42). Analogia apropiată se găseşte la Limba "În Coastă" ( Ciută şi Gligor 1999.
pi. IX/4) şi Gârbova de Sus (Roman 1976, pi. 70/11 ). Maniera de realizare a
impresiunilor de pe fragmentul ceramic galben-cărămiziu (pi. Vl/5) sugerează plasarea
lui în aceeaşi fază. Celălalt fragment ornamentat cu împunsături succesive (pi. Vl/4)
aparţine fazei a III-a (Roman 1976, 43-47; Ciugudean 2000, 50). Ornamente
asemănătoare se găsesc la Sebeş "Râpa Roşie" (Ciugudem1 2000. pi. 67/2), Aiud
"Cetăţuie" ( Ciugudean 2000, pi. 70/8), Poiana Ampoiului ( Ciugudean 2000, pi. 71 /
9), etc.
Etapa a II-a a bronzului timpuriu este documentată de două fragmente
ceramice (pi. VI/3, 7). Primul este un fragment de buză având profilul în fonna literei
T, provenind de la un castron de culoare cenuşie, lucrat dintr-o pastă bine frământată,
degresată cu nisip fin (pi. Vl/3). Vase asemănătoare sunt tipice grupului Şoimuş şi au
fost descoperite la Ţebea (Andnţoiu 1992, pi. 8/4), Şoimuş (Andnţoiu 1992, pi. 8/6),
Zlatna-Măgura Dudaşului ( Ciugudean 1996, fig. 60/4). Celălalt fragment de buză
aparţinând grupului Şoimuş are marginea spre interior realizată sub forma unei manşete
şi este lucrat dintr-o pastă degresată cu nisip cu bobul mare, aparţinând speciei grosiere.
La exterior prezintă culoarea neagră-cenuşie, cu pete brune, iar la interior culoarea
neagră (pi. Vl/7). Vase având buza manşetată au fost descoperite la Ţebea (Andnţoiu
1992, pi. 6/6), Zlatna-Măgura Dudaşului ( Ciugudean 1996, fig. 68/7), Deva-Magna
Curia (Rişcuţa 1998, fig. 8/3; 14/2) iar cu manşeta pe interior la Miceşti-Cigaşe
(Rustoiu 1999, pi. Il/4).
Etapa a III-a a bronzului timpuriu este ilustrată de ceramica decorată în
tehnica "Besenstrich und Textilmuster". Ceramica ornamentată cu măturicea (pi. VI/
8, 10, 12, 15) sau cu piaptănul (pi. Vl/11, 14),aparţine speciilor semifină şi grosieră.
Ceramica grosieră (pi. Vl/8, l 0-12, 15) este lucrată dintr-o pastă degresată
cu nisip cu bobul mare şi are culoarea la exterior galben-cărămizie sau reprezentând
diferite nuanţe de cenuşiu, iar la interior cenuşie şi neagră.
Ceramica semifină (pi. Vl/14) este confecţionată dintr-o pastă omogenă.
având ca degresant nisip. Are culoarea brun-negricioasă, iar ornamentul a fost realizat
pe partea inferioară a fragmentului ceramic.
Ceramica cu ornament de tip textil (pi. Vl/6, 9) aparţine categoriei semifine
şi a fost executată dintr-o pastă având în compoziţie nisip. Culoarea este neagră (pi.
Vl/9) sau cenuşie la exterior (pi. Vl/6) şi neagră la interior. Ornamentul a fost realizat
mai pronunţat sau mai superficial.
Artefactele în discuţie aparţin descoperirilor de tip Iernut. Acestea se înscriu
într-un orizont mai larg denumit de tip Gornea-Orleşti. Ceramica ornamentată cu
Besenstrich sau cu decor textil este semnalată şi în faza timpurie a culturii Wietenberg
( Ciugudean 1996, 112). Caracterul cercetărilor efectuate nu ne pennite o astfel de
nuanţare pe materialele prezentate.
S8
Bronzul târziu este reprezentat de o toartă cu secţiune triunghiulară,

prevăzută pe partea superioară cu un buton bi tronconic (pi. Vll/14 ). A fost
confecţionată dintr-o pastă fină, degresată cu nisip, având culoarea neagră-cenuşie
cu pete brune, iar la exterior este lustruită. Tipul acesta de toartă apare în mediul
Noua (Florescu 199 /, fig 11 /2, 12/6; Andnjoiu 1992, pi. 53/1 O, 55/3 ), în general în
cadrul descoperirilor funerare (Andriţoiu şi Vasiliev 1993, 127), Igriţa (Andnjoiu
1992, pi. 59/1 O), Velatice-Baierdorf (Pittioni 1954, fig. 283), Cugir-Band (Rustoiu
2000, pi. 1/3), Suciu de Sus şi Lăpuş (Kacs6 1975, fig. 11/1, 16/1-5).
Un alt fragment ceramic a fost realizat dintr-o pastă semifină, degresată cu
nisip, având culoarea cărămizie cu miezul negru-cenuşiu, iar după factură aparţine
epocii bronzului. El reprezintă un fragment de buză de vas şi a fost ornamentat pe
partea exterioară prin frecare cu grafit3. În epoca bronzului grafitarea este întâlnită în
mediul tumular din zona Tisei, în Transdanubia (Emădi 1980, 260), în mediul Igriţa
(Emădi 1980, fig. 6/24, 27; 12/86; 15/109; 22/189, 190), Susani (Emădi /980, 260) şi
Cugir-Band (Rustoiu 2000, 163, pi. 11/1 ). Centrele de exploatare a grafitului în
antichitate se grupau în zona Passau, sudul Boemi ei, Austria de jos şi vestul Moraviei
(Rus toiu 1993, 68). Importul de grafit, probabil din zonele amintite, este documentat
de un bulgăre de grafit având suprafeţele lustruite , descoperit într-un mormânt din
peştera lgriţa (Emădi 1980, fig. 17/133). Cele două fragmente de vas pot fi încadrate,
cu rezervele date de lotul restrâns al pieselor, în Bronzul târziu II (vezi cronologia la
Rustoiu 2000, fig. 2). Nu este exclusă nici o încadrare în etapa a III-a a Bronzului
târziu, având în vedere că două artefacte asemănătoare au fost descoperite în aşezarea
de Ia Oarda-Bulza, aflată la numai 500-600m distanţă, aparţinând grupului cultural
Cugir-Band ( R ustoiu 2000, 161 sq).
Prima vârstă a fierului este ilustrată de urme specifice culturii Basarabi.
Ceramica aparţine categoriei semifine, lucrată dintr-o pastă omogenă, degresată cu
nisip cu bobul potrivit. Culoarea ceramicii este crem, galben-cărămizie, cenuşie sau
neagră. Unele fragmente sunt, mai mult sau mai puţin, acoperite cu un slip lustruit
(pl. VII/ l, 3, 7, 13 ). Datorită stării fragmentare a ceramicii, ca forme pot fi reconstituite,
doar castroanele (pl. VII/I, 3, 7, 8, IO).
Ornamentarea constă în impresiuni de tipul „şnur fals" (pi. YII/2, 3, 7),
asemănătoare unor unghiuri ascuţite cu capetele răsucite în volute (pi. VII/ l O), în
forme aproximative literei greceşti 8 (pi. VIl/7), impresiuni ascuţite ce acoperă câmpul
unor benzi incizate (pi. VII/3 ), impresiuni ascuţite în canal îngust (pi. Yil/7), incizii
în bandă (pl. VII/3, I O), haşuri (pl. YII/12), incizii sub forma scheletelor dl peşte (pi.
Vll/1 O), caneluri oblice, faţetări (pi. Yll/1, 3, 8), caneluri verticale (pi. VIl/7) şi
proeminenţe conice (pl. VIl/7).
Perioada prefeudală este documentată de fragmente ceramice apaqinând
secolelor VI-VII d. Chr.
Luduşan
1
Determinare N.
59
GABRIEL T. RUSTOIU
Secolul VI d. Chr cuprinde patru fragmente modelate la roata rapidă. O

margine de vas bitronconic, din pastă argiloasă fină, gri-deschisă, cu buza răsfrântă
brusc din perete şi subţiată. Este decorată pe umăr, prin lustruire, cu un registru
orizontal de fâşii verticale, încadrate intre două fâşii orizontale (pi. Vll/4 ). Celelalte
trei fragmente au pasta nisipoasă-zgrunţuroasă, gri-cenuşie, cu tentă deschisă. Unul
este o margine de vas răsfrântă brusc din perete, canelată, cu muchia rotunjită (pi.
VIl/5), altul provine din peretele subţire al unui bol decorat pc umăr cu benzi de câte
patru striuri ondulate, cu bucle unghiulare scunde (pi. VII/6). Ultimul reprezintă o
toartă dintr-o cană, executată in bandă lată şi prevăzut longitudinal cu caneluri pe
fiecare faţă (pi. VIl/9).
Secolul al VII-iea d. Chr. este atestat de o porţiune subţire din umărul unei
oale, modelată de roată rapidă, din pastă argiloasă degresată cu paete de mică şi
granule de cuarţit rare. Arsă in mediu reducător, oala are culoare negricioasă. Umărul
şi pântecul sunt decorate cu benzi de câte trei incizii ondulate, cu bucle unghiulare
scurte (pi. VII/I I). După structura şi compoziţia pastei, tehnica de confecţionare şi
de ardere, vasul prezintă analogii cu ceramica descoperită la Şpălnaca, Războieni.
Mirăslău etc4.Materialele arheologice aparţinând acestei perioade (sec. VI-VII) s-au
descoperit in apropiere, în diverse zone ale municipiului Alba Iulia (RAA, 40, nr.
21a; 43 sq nr. 25g, h) şi Ciugud-,,După Grădini"(Popa /999, pi. VII/7).
Cercetarea de suprafaţă efectuată are scopul doar de a semnala prezenţa
unor artefacte aparţinând diverselor perioade istorice, lămurirea caracterului aşezării
şi a eventualelor semne de întrebare neputându-se face decât în urma unor săpături
sistematice. În acest sens în anul 2000 au fost deschise două sondaje (S 1/2000 = 6x2
m, C 1/2000 = 2x2 m) de control şi informare stratigrafică. Cl/2000 a fost practicat la
marginea terasei, descoperindu-se sporadic fragmente ceramice amestecate. S 1/2000
a fost executat la 31 m distanţă de C 1/2000 spre interiorul terasei. În stratul afectat de
lucrările antropice au apărut materiale amestecate Petreşti, Coţofeni şi romane, acestea
din urmă nesesizate în unna perieghezei. Singurul strat de cultură evidenţiat, având o
grosime de cca. 0,30 m aparţine fazei A-8 a culturii Petreşti. Au fost surprinse două
şanţuri C 1/2000 şi C2/2000 cu profilul sub forma literei V. C l avea deschiderea la
gură de 2 m, se adâncea până la 1,2 m, iar lăţimea părţii inferioare era de 0,40 m. C2
a fost surprins la I ,5 m de CI, fiind paralel cu acesta. Deschiderea la gură era de 1,8
m, se adâncea până la 1,3 m, iar lăţimea fundului şanţului măsură 0,3 m (Paul c•t ,1/
200/, l 33sq).
h-i stadiul actual al cercetării se poate trage concluzia că, cel puţin într-o
parte a aşezării, lucrările agricole au afectat locuirile post petreştiene, iar intensitatea
acesteia este în interiorul terasei, nu la marginea ei.
• Descrierea si încadrarea cronologica a fragmentelor ceramice prefeudale, a fost realizata de dl. M.

Blajen, muzeografia Muzeul Unirii din Alba Iulia, coruia ii multumesc pentru amabilitate şi pe aceasta
cele.
60
BIBLIOGRAFIE
Andriţoiu 1992 - I. Andriţoiu, Civiliza/ia traci/ordin sud-vestul Transilvaniei

Îl1 epoca bronzulw~ în Bibliotheca Thracologica, II,
Bucureşti, 1992.
Andriţoiu şi Vasiliev 1993 - I. Andriţoiu, V. Vasiliev, Câteva consideraţii pn'vind cultura
Noua În Transilvania., înApu/wn, 27-30, 1990-1993, p.121-146.
Ciugudean 1996 - H. Ciugudean, Epoca timpurie a bronzului JÎJ centrul şi
sud-vestul Transilvaniei; Bibliotheca Thracologica, XIII,
Bucureşti, 1996.
Ciugudean 2000 - H. Ciugudean, Eneoliticul final 1ÎJ Transilvania şi Banat:
Cultura Coţofel11; Timişoara, 2000.
Ciută şi Gligor 1999 -M. Ciută, A. Gligor, O descoperire aparţinând culturii
Coţofeni În situl arheologic de la limba-in coastă (jud
Alba), în Apulum, 36, 1999, 55-80.
Emădi 1980 - I. Emădi, Necropola de la sfârşitul epocii bronzului din
peştera lgriţa, în SC/VA, 2, 1980, 229-274.
Florescu 1991 - A. C. Florescu, Repertoriul culturii Noua-Coslogeni din
România. Aşezări şi necropole, în B. Th., I, Călăraşi, 1991.
Kacs6 1975 - C. Kacs6, Contributions a la connaissance de la culture de
Suciu de Sus a la lumiere des recherches faires a Lăpuş, în
Dacia, N.S., 19, 1975, 45-68.
Lazarovici 1979 - Gh. Lazarovici, Neoliticul Banatulw; Bibliotheca Musei
Napocensis, IV, Cluj Napoca, 1979.
Lazarovici şi - Gh. Lazarovici, Z. Kalmar-Maxim, Vinca 1n Transilvania,
Kalamar-Maxim 1991 în Cultura Vinca 1Î1 Romania, Timişoara, 1991, p. 93-99.
Luca 1997 - S. A. Luca, Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (I).
Habitatul turdăşean de la Orăştie - ,,Dealul Pemilor "(punct
X2), în Bibliotheca MuseiApulensis, IV, Alba Iulia, I 997.
Luca 2001 - S. A. Luca, Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (li). Noi
cercetări arheologice la Turdaş-Luncă (/). CampaI11iJe aI11Jor
1992-1995, în Bibliotheca Musei Apulensis, XVII, 2001.
Marinescu-Bâlcu 1974 - S. Marincscu-Bâlcu, Cultura Precucuteni pe teritoriul
României, Bucureşti, 1974.
Paul 1992 - I. Paul, Cultura PetreştJ; Bucureşti, 1992.
Paul et al. 200 I - I. Paul, M. Ciută, M. Căstăian, A. Gligor, G. Rustoiu, L1i11ba,
cam. Ciugud; Oarda de Jos, cam. Suburb. Oarda, mun. Alba
lulia,_jud Alba, în CCA., (2000), Suceava, 200 I, p.133-136.
Pittioni 1954 - R. Pittioni, Urgeschihte des Osterreichi<,chen Raumes,
Wien, 1954.
61
GABRIEL T. RUSTDIU
Popa 1999 - C. I. Popa, Cercetări de teren În centrul şi sud-vestul

Transilvaniei(/), în BCŞS, 5, 1999, p. 107-146.
RAA - *** Repertoriul arheologic aljudeţului Alba., în Bibliothcca
Musei Apulensis, II, Alba Iulia, 1955.
Rişcuţa 1998 - C. Rişcuţa, Archaeological Discoveries Conceming thc
Ear/y Bronze Age al Deva. în The Early and M1ddle Bronze
Age in the Carpathian Basi11. Bibliotheca MuseiApulens,~~
VIII, Alba Iulia, 1998, p. 111-139.
Roman 1976 - P. Roman, Cultura Coţofem~ Bucureşti, 1976.
Rustoiu 1993 - A. Rustoiu, Observaţii priv111d importul de grafit in
Transilvania in epoca Latene, în ActaMP, 17. 1993, 67-75.
Rustoiu 1999 - G. T. Rustoiu, O aşezare preistoncă inedită' identificată pe
ten"ton"ul mun1cipiuluiAlba Julia, în BCŞS, 5, 1999, p. 95-105.
Rustoiu 2000 - G. T. Rustoiu, O aşezare inedită apar(ina11d Bronzului târziu
de la Oarda- "Bulza "(mun. Alba Julia). Câteva consideraţii
culturale şi cronologice privind Bronzul târziu În bazinul
mi;Jociu al Mureşulw; în Apulum, 3 7/ 1, 2000, 161-175.
The site rrom Oarda-Dublihan

(Summarv)
On the occasion of some swface research developed on thc right shorc of the
rivcr Sebeş, there ha<; been identifiec;l a novei site at Oarda, a suburban locality of Alba iulia
î the point which the local people call Dublihan. The site is situated on the higher tcrrace of
the river Sebeş at about 2300 m from its comfluence with the river Mureş (fig. I).
The archaeological materials gathered belong to scvaral cultures and historic
epoques: the Vinca A3-BI (pi. 1/2, 13; 11/6, 8), Petreşti A-B (pi. 1/l. 3-12, 14, 15; 11/1-
5, 7, 9-12; III-V), Coţofeni (pi. VI/ I, 2, 4, 5), Şoimuş (pi. Vl/3, 7), Iernut (pi. Vl/6. 8-12.
14, 15), Basarabi (pi. VIl/1-3, 7, 8, 10, 12, 13) cultures Late Bronze Age (pi. Vl/13; Vll/
14), and pre-feudal period, Vlth-Vllth centuries a.Chr. (pl.Vll/4-6, 9, 11).
The order ol the plctures
Fig. 1 - The localisation of the Dublihan site.

PI. I-IV.- Neo-Encolithic ceramics. I se.a: I, 13, b: 2-4, 7. 8, I O, 11, c: 14. 15, d: 5. 6,
9, 12; 111. Se. a: 2-1 O, b: I.
PI.V. -Tools of stone. Se. a: 1-12, b: 13.
PI. VI. - Ceramics bclonging to thc Coţofeni Culturcs ( I. 2. 4, 5 ). Early Bronze Age
(3,6-12, 14, 15) and Late Bronze Agc (13).
PI. VII. - Ceramics belonging to the Basarabi cultures (l-3, 7, 8, 10, 12, 13). Late
Bronz Agc ( 14) and pre-feudals (4-6, 9, 11 ). Se. a: I- 7, 11, 12, b: 8-1 O, 13, 14.
62
r:;Y
(/.
• I
!
-- ,---..
I
i I
F",g. 1 - Local'1zareap u11ctului "D u bi'1ha 11 „
63
GABRIEL T. RUSTOIU
-t
l -- zs---, 5
:.::
l V . ,...
I I 9
I G \
12 13
- -===--===-- a -==-==-b
- ts
P/a11 şa I- Ceramică 11 eo-e11 eo/itică se. a:J, 13; b:2- 7, 4, , 8, 10, 11; c: 14, 15; d:5, 6, 9, 12;
64
Bl
Planşa li - Ceramică 11eo-e11eolitică
65
GABRIEL T. RUSTOIU
,,tJ(,- ..•
Pla11şa /li- Ceramică 11eo-e11eolirica se a:2-10; b:I
66
.7 B
~,I! i~--,- -~ 13 ~
Pla11şa IV - Ceramică 11eo-e11eolitică
67
GABRIEL T. RUSTOIU
• a
- - - L
Pla11 şa V - U11e/te d "'p,atra

. . ,
68
_.,
,· ~·• r_-:-js~··:.-1
~"..... .'!F-·<.
~-. ~·_·):.~~~, ~-:·1:. ~.
--1~
~.,-,H. .·, ,r:.'l
.' . 2
L,
I 11
13
PlanşaVI - Ceramică aparţi11â11d culturii Coţofe11i (1, 2, 4, 5),

Bro,rzului timpuriu (3, 6-12, 14, 15) şi Bro11z11/ui târziu (13)
69
GABRIEL T. RUSTOIU
• IJ
.,{:· /
9
., •
--===--====-•a
-• _ c=::_ c::--_ b
P/a11şa VII - Ceramică apar(i11â11d Bro11Zului târziu (14), culwri Basarabi (1-2, 3, , 8, JO,
12, 13) şi perioadei prefeudale (4-6, 9, 11) sc a:1- 7, 11, 12; b:8-10, /3, 14
70
AŞEZĂRILE CULTURII COTOFENI DE PE VALEA AMPOIULUI
fn memon'am Ioan Lipovan
HORIA CIUGUDEAN
Cunoscută multă vreme în literatura de specialitate îndeosebi prin

descoperirile aparţinând epocii romane', valea Ampoiului (pi. I) a înregistrat în ultimul
timp o remarcabilă intensificare a cercetărilor arheologice sistematice privind perioada
preistorică şi cu deosebire integrarea acestei microzone geografice în arealul de locuire
şi subzistenţă al comunităţilor preistorice aparţinând culturii Coţofeni.
Cadrul geogralic. Valea Ampoiului este ultimul afluent al Mureşului din zona
Munţilor Trascăului, care trece de fapt pe la periferia sudică a acestui masiv, culegându-
şi cei mai importanţi afluenţi din aceşti munţi. Orientarea generală a văii este de la
vest către est. Din punct de vedere morfologic şi în acelaşi timp fizico-geografic,
valea Ampoiului traversează următoarele unităţi: zona de obârşie, depresiunea Zlatna,
defileul Ampoiului, depresiunea Ampoi-Ampoiţa şi depresiunea Alba Iulia. Referitor
la profilul transversal al văii, ci variază în funcţie de specificul sectoarelor, în cadrul
depresiunii Zlatna prezentând aspecte de trepte, imprimat atât de prezenţa nivelelor
de eroziune, cât şi al teraselor. De menţionat că valea Ampoiului se lărgeşte treptat,
atingând în depresiunea Alba Iulia cca. 4 km. (lunca şi terasele). Dintre afluenţii
Ampoiului se cuvin menţionate văile Morilor, Feneşului, Bibarţului, Meteşului,
Ampoiţei şi !ghiului, pe toate fiind identificate urme de locuire aparţinând culturii
Coţofeni, fie sub fonna unor aşezări deschise, fie sub forma locuirilor în peşteri.
Istoricul cercetărilor. Făcând un scurt istoric al cercetărilor privind aşezările
culturii Coţofeni de pe valea Ampoiului, trebuie să menţionăm faptul că primele referiri
îi aparţin lui H. Schrollcr, care include Ampoiţa în catalogul descoperirilor cu ceramică
decorată cu "boabe de linte" şi "împunsături succesive"". Aceiaşi localitate este inclusă
şi în studiul lui M. Roska din 1941 în care descoperirile Coţofeni sunt reunite sub
denumirea de Corpadea 13. Primele săpături efectuate într-o aşezare Coţofeni de pe
valea Ampoiului sunt cele efectuate de Ion Berciu tot în staţiunea de la Ampoiţa - "La
'RcpA/ba, 211- 214 ~i bibliografia.

'Schrollcr /9JJ, 75, nr. 36.
'RoskiJ 194/, pct.136.
71
HORIA CIUGUDEAN
Pietri", rămase însă din păcate nepublicate\ Tot ci colectează un bogat material din
staţiunea de la Ampoiţa - "Piatra Boului", rămas inedit în colcqiilc muzeului din Alba
Iulia. După un hiatus de câteva decenii, cercetările privind cultura Coţofeni pc valea
Ampoiului sunt reluate graţie regretatului arheolog amator I. T. Lipovan. Lui i se
datorează identificarea şi publicarea aşezărilor de la Presaca Ampoiului, Galaţi, Valea
Mică şi Zlatna 5• Între 1991-1993 H. Ciugudean şi N. Boroflka vor efectua cercetări
sistematice la Poiana Ampoiului - "Piatra Corbului"\ colaborarea cu Institut fur Vor-
und Fruhgeschichteder Freie Universitiit Ber/Ji1penniţând obţinerea primelor date C 14
pentru cultura Coţofeni din Transilvania7, precum şi cea mai completă analiză
arheozoologică 8 • Aceste cercetări vor fi continuate în perioada anilor 1994-1997 prin
săpăturile realizate în aşezarea de la Meteş - "Piatra Peşterii" 9 • Începând din anul 2000
au fost iniţiate cercetări sistematice în aşezarea de la Ampoiţa - "La Pietri", primele
două campanii evidenţiind o întinsă aşezare Coţofeni, cu mai multe etape de locuire 10
Catalogul descoperirilor. Pentru prezentarea informaţiilor referitoare la fiecare
aşezare, am adoptat următorul sistem, utilizat de altfel şi în alte lucrări de specialitate:
a) punctul descoperirii; b) caracterul descoperii (fortuită sau ca urmare a cercetărilor
sistematice), autorii cercetărilor şi anul în care acestea au fost efectuate; c) locul în
care se păstrează materialele arheologice descoperite; d) bibliografia.
1. Alba Iulia (mun.)
a) "Lumea Nouă"
b) săpături D. şi I. Berciu (1944-1945, 194 7, 1961-1963 ), I. Paul şi I. Al.
Aldea ( 1976), I. Paul, I. Al. Aldea, M. Ciută ( 1995-1999)
c) Muz. Alba Iulia, Univ. Alba Iulia
d) RepA/ba, 29 şi nota 1 cu bibliografia
a) "Viile Maieri"
b) -
c) Muz. Turnu Severin
d) Roska /941, 59, RepAlba, 29.
a) "Cetate"
b) -
4
P. Roman nu face, în mod surprinztuor, nici o referire la cercetările lui I. Berciu şi la bogatul material
păstrat în muzeul din Alba Iulia (Roma11 1976, 79, nr. 156).
1
lipovan 1982; 1983; 199J.
" Ciugudean 1996, 55; Ciugudcan -"OOO, 18-20.
7
Ciugudenn 2000, 57-58.
' Becker 1999.
"Ciugudea11 1996, 62-63.
1
° Cronica 2001, 30, pct. 11.
72
c) Muz. Cluj;
d) Roska 1941, 108, RepAlba, 29.
4. Arnpoiţa (corn. Metcş)
a) "La Pietri";
b) săpături I. Berciu (1944), H. Ciugudean şi A. Gligor (2000-200 I);
c) Muz. Alba Iulia, Muz. Aiud;
d) Roska 1941, pct. 136, Roman 1976, 79, Ciugudean 1991, 82; RepA/ba,
48; Ciugudem1 1996, fig. 80/4-8, Ciugudean şi co/ab. 1999, Cronica
2000, 14, pct.12; Ciugudean 2000, 63, pi. 13 7/2.
5. Ampoiţa (corn. Meteş);
a) "Piatra Boului";
b) pericgheză I. Berciu (1944);
c) Muz. Alba Iulia; colecţia Şcolii generale Ampoiţa;
d) Ciugudean 1991, 82; RepA/ba, 48; Ciugudean 2000, 63, pi. 134/1.
6. Ampoiţa (corn. Meteş);
a) "Colţul Caprei";
b) sondaje H. Ciugudean şi M. Gligor (1985), H. Ciugudean şi A. Gligor
(2000);
c) Mu. Alba Iulia;
d) Ciugudean 1991, 82; RepA/ba, 49; Cronica 2000, 14, pct. 13; Ciugudean
2000, 63.
7. Arnpoiţa (corn. Meteş);
a) "Peştera Liliecilor";
b) perieghcză H. Ciugudean şi M. Gligor
c) Mu. Alba Iulia;
d) Ciugudean /991, 82, 106, fig. 26/9-10; RepAlba, 42; Ciugudean 1996,
38, fig. 80/9-1 O; Ciugudean 2000, 63.
8. Bărăbanţ (rnun.Alba Iulia)
a) terasa situată lângă
b) periegheză H. Ciugudean
c) Muz. Alba Iulia
d) inedit
9. Galaţi (sat, oraş Zlatna);
a) "Bulbuce";
b) periegheze I. T. Lipovan ( I 979, 1984-1988);
c) col. Lipovan;
d) Lipovan 1982, 13-19; lipovan 1993, 108.
I O. Lunca Mcteşului (corn. Meteş);
a) "Pleaşa Înaltă";
b) pcricghcză H. Ciugudean şi M. Gligor
c) Muz. Alba Iulia;
d) Ciugudean 1986, 78; RepA/ba, 120; Ciugudean 2000, 74, pct.353.
73 - -
HORIA CIUGUDEAN
11. Mcteş (corn.):

a) "Piatra Peşterii";
b) săpături H. Ciugudean (I 994-1997);
c) Muz. Alba Iulia;
d) RepA/ba, 126: Ciugudean /996, 55; Ciugudean 2000, 75, pi. 6-7. 78-80,
137/1.
12. Miceşti (localitate aparţinând municipiului Alba Iulia)
a) "Valea Luncii";
b) periegheză I. Berciu;
c) Muz. Alba Iulia;
d) RepA/ba, 127; Ciugudean 2000, 75, pct. 383, pi. 25-26, 27/4-6.
13. Poiana Arnpoiului (corn. Meteş);
a) "Piatra Corbului";
b) săpături H. Ciugudean şi N. Boroffka (1991-1993);
c) Muz. Alba Iulia;
d) RepA/ba, 148; Ciugudean 1996, 62-64; Ciugudean 2000, 78, pct. 456,
pi. 8-12, 71-77, 119/2-9, 132/2-6, 8-9, 134/5-7, 11, 138/1-2, 139/1-2
14. Presaca Ampoiului (corn. Meteş)
a) "Şura de piatră";
b) periegheză H. Ciugudean şi M. Gligor (1988); sondaj H. Ciugudean şi
M. Cârciumaru ( 1990);
c) Muz. Alba Iulia;
d) RepA/ba, 149; Ciugudean 2000, 78, pct. 460.
15. Presaca Arnpoiului (corn. Meteş)
a) "Piatra Bratii";
b) periegheze I. T. Lipovan;
c) col. Lipovan;
d) lipovan 1982, I 9-28, fig. 9-1 O, pi. 11/35-41, III-V; RepA/ba. 149:
Ciugude,w 2000, 78, pct. 459.
16. Şard (corn. lghiu):
a) "La Furci";
b) periegheză 1-1. Ciugudean şi N. Boroflka ( I 992):
c) Muz. Alba Iulia;
d) -
17. Şard (corn.lghiu)
a) "După Grădini"
b) -
c) Muz. Sf. Gheorghe;
d) Roska 1941, 78; RepA/ba, 179.
18. Şard (com.lghiu)
a) "Căsăluică"
b) -
74
.,,_E
o
Planşa I - Localizarea aşezciri/or Co(o/eni de pe Valea Ampoilll11i

(n11merele core.,p1111d catalog11l11i din text)
75
HORIA CIUGUDEAN
c) -
d) RepAlba, 179.
19. Tăuţi (c'Jm. Meteş);
a) "Piatra Sf. Mihail";
b) -
c) Muz. Alba Iulia;
d) Roman 1976, 85; RepAlba, 187; Ciugudean 2000, 83, pct. 605.
20. Valea Mică (com. Feneş);
a) "Şupe1niţă";
b) periegheze I. T. Lipovan;
c) col. Lipovan;
d) Lipovan 1982, 10-12, fig. 1-3, pi. 1/1-19; Ciugudean2000, 84. pct. 649.
21 . Zlatna (oraş)
a) "Colţul lui Blaj";
b) sondaj I. T. Lipovan ( 1981 ); sondaj H. Ciugudean (I 994 );
c) col. Lipovan, Muz. Alba Iulia;
d) Lipovan 1983; Ciugudean 1991, 107; RepAlba, 211; Ciugudcan 1996.
75; Ciugudean 2000, 86, pct. 685.
22. Zlatna (oraş)
a) "Măgura Dudaşului";
b) săpături H. Ciugudean (1993);
c) Muz. Alba Iulia;
d) RepAlba, 211, Ciugudean 1996, 76.
Tipurile de aşezări. Interdependenţa dintre fonncle de relief şi habitatul uman
este pregnantă în cazul aşezărilor Coţofeni de pc valea Ampoiului. Plecând de la
fonnaţiunile geo-morfologice pe care sunt amplasate locuirile Coţofeni, acestea pot
fi grupate în următoarele tipuri:
a) Aşezări pe fon11e de reliefdominante. Constituie cel mai răspândit tip de
aşezare pentru zona în discuţie, această categorie întâlnindu-se la Ampoiţa - ·· La
Pietri", Poiana Ampoiului - "Piatra Corbului", Meteş - "Piatra Peşterii", Lunca
Meteşului - "Pleaşa Înaltă", Presaca Ampoiului - "Piatra Bratii", Galaţi - ·•Bulbucc".
Zlatna - "Colţul lui Blaj"
b) Aşezările de lcrnsă. Categoria este ilustrată de aşezările de la Miceşti -
"Valea Luncii" şi Şard - "La Furci", care este de fapt prima aşezare Cotofcni situată
la gura văii Ampoiului, făcând joncţiunea cu valea Mureşului.
c) Locuiri in peşteri Acest tip de locuire este atestat în Cheile Ampoiţci -
"Peştera Liliecilor" şi la Presaca Ampoiului - "Şura de piatră", ci liind cunoscut în
întreaga arie ocupată de purtătorii culturii Coţofeni 11 • În ambele cazuri sondajele
efectuate au relevat că este vorba despre locuiri de scurtă durată, probabil utilizări
sezoniere ale respectivelor cavitllţi naturale.
" Roman /91ti, 14; Ougudc.1113000, 17.
76
c) Adăposturi sub stânci (de tip abri). Sunt atestate până în prezent două
cazuri, respectiv staţiunile de la Ampoiţa - "La Pietri" şi Cheile Ampoiţei - "Colţul
Caprei".
Ceea ce trebuie remarcat privind aşezările culturii Coţofcni de pe valea
Ampoiului este faptul că majoritatea descoperirilor reprezintă locuiri modeste ca
extindere în timp şi în spaţiu, situaţie care indică o preponderenţă a locuirii de tip
sezonier, o mobilitate crescută a unor comunităţi restrânse, determinată în principal
de o anumită strategie de subzistenţă. Trebuie însă menţionat şi faptul că nu lipsesc
nici aşezările cu mai multe etape de locuire, la Poiana Ampoiului şi Meteş fiind
evidenţiate trei niveluri succesive, toate aparţinând fazei Coţofeni III.
Tipurile de locuinţe. Faţă de numărul ridicat al siturilor Coţofeni identificate,
cercetările sistematice încă reduse nu permit consideraţii prea ample privind tipurile
de locuinţe şi mai ales modul lor de amplasare în interiorul aşezărilor. Cu toate acestea,
există o serie de observaţii stratigrafice clare, care fac posibilă delimitarea unnătoarelor
tipuri de locuinţe:
1. Locuinţele de suprafaţă. Sunt atestate la Meteş - "Piatra Peşterii", unde
au fost surprinse mai multe locuinţe cu pereţii din nuiele cu lipitură masivă de lut,
care s-au prăbuşit cu ocazia incendierii, acoperind întreg inventarul domestic (vase,
unelte din piatră, râşniţe). Colibe cu suprastructură din nuiele, cu planul neprecizat,
dar probabil de mici dimensiuni au fost puse în evidenţă în aşezările de la Poiana
Ampoiului - "Piatra Corbului" şi Ampoiţa - "La Pietri". La Poiana Ampoiului în
secţiunile II, III şi V au fost dezvelite parţial sau integral mai multe locuinţe de suprafaţă
cu suprastructura din împletitură de nuiele lipită cu lut, de obicei fără vetre în inte-
rior, fapt explicabil prin natura construcţiei. Relieful denivelat al olistolitelor de cal-
car pe care sunt plasate aşezările Coţofeni de pe valea Ampoiului, unde multe locuinţe
sunt amenajate foarte aproape de patul de stâncă, printre bolovani, explică în bună
parte predominarea locuinţelor de tip colibă. Tot la Poiana Ampoiului s-a putut constata
şi amenajarea unor mici terase artificiale, cu bordură din bolovani în josul pantei,
pentru a se crea suprafeţe relativ netede pentru locuire.
Asemenea locuinţe îşi găsesc analogii în aria transilvăneană la Soiu -
Măgulice" 1 2, Aiud - "Cetăţuie" 13 , Leliceni 14, Pianu de Jos 15 , probabil şi la Şincai 16 •
2. Locuinţele adâncite sau bordeiele sunt atestate deocamdată doar la Poiana
Ampoiului, unde este semnalată şi prezenţa unor vetre în interiorul gropilor, ele fiind
clădite pc porţiuni mai ridicate fată de nivelul podelei.
') Andnjoiu 19/U

" Ciugudcan /978, 51
"Roman /976, 15.
11
P:wl /969, 71.
"' laz;1r 1977, 31.
77
HORIA CIUGUDEAN
Locuinţe
de tip bordei sunt cunoscute în spaţiul transilvan la Aiud -
"Cetăţuie" 1 7, Sebeş -"Râpa Roşie" 18 , Şincai 19 •
Din punct de vedere social, locuinţele de dimensiuni reduse utilizate în
cadrul culturii Coţofcni par să fie reşedinţe unifamiliale, diferite de casele mai
spaţioase, de obicei cu mai multe încăperi şi chiar cu două nivele, cunoscute din
perioada nolitic1.tlui târziu şi eneoliticului timpuriu şi dezvoltat.
Economia şi subzistenţa. Sistemele de subzistenţă şi strategiile de exploatare
a resurselor naturale au fost de obicei ignorate sau doar analizate sumar în studiile
consacrate culturii Coţofcni 20 . Pentru această cultură s-a afinnat o pronunţată tendinţă
de mobilitate, reflectată prin numărul mare de locuiri sezoniere, socotindu-se că ca ar
fi creaţia unor grupuri de păstori nomazi sau seminomazi, teorie combătută însă de
Roman în monografia sa21 • Din păcate, majoritatea aşezărilor aparţinând culturii
Coţofeni nu au făcut obiectul unor studii arheozoologicc, care ar fi putut contribui la
confirmarea sau infirmarea practicării transhumanţei pastorale. Cea mai amplă analiză
arheozoologică este cea făcută în cazul sitului de la Poiana Ampoiului - "Piatra
Corbului" 22 , unde animalele domestice reprezintă 93,6% din totalul fragmentelor
osoase, respectiv 75% din numărul total al indivizilor, pe când cele sălbatice reprezintă
doar 6,4% din materialul osos, respectiv 25% din numărul indivizilor. În cadrul
animalelor domestice, ovicaprinelc se află pc primul loc, reprezentate printr-un procent
de 57% din totalul resturilor osteologice, respectiv 31 % din numărul indivizilor. Se
ştie că ovicaprinele sunt bine reprezentate în general în comunităţile care practică o
strategie de subzistenţă bazată pe păstoritul trashumant. Totodată, analiza privind
repartiţia materialului pe regiuni corporale în aşezarea de la Poiana Ampoiului a
relevat numărul surprinzător de redus al coastelor şi vertebrelor, ceea ce ar putea
indica faptul că ciozvârte de came afumată sau uscată erau duse şi consumate în afara
aşezării 23 Aceste părţi ar fi putut fi distribuite ca hrană tocmai păstorilor în perioada
deplasării lor cu turmele, datele arheozoologice venind astfel să sprijine ideea că
păstoritul transhumant era o parte importantă a strategiei de subzistenţă în cadrul
culturii Coţofcni.
Un aspect semnificativ privind modul de utilizare al resurselor naturale de
către comunităţile Coţofeni de pe valea Ampoiului este ilustrat prin indu~tria pietrei
cioplite. Analiza materialului descoperit în principalele aşezări (Poiana Ampoiului -
11
Ciugudean 1000, pi. 16/2.
'"Aldea /968, 92, fig. 3-4.
"Lazăr 1977, 42-44, pi. VIII.
10
De pildă un asemenea subiect lipseşte din monografia lui Roman. fapt par,ial explicabil da1ori1ă absen1ei
la data respectivă a studiilor pc materialul faunistic.
1
' Roman /'}76, 15, 77.
'' H,•d.;er 1999, 93-94, tabel I-:!.
,, Ibidem, 102.
78
"Piatra Corbului"', Meteş - "Piatra Peşterii", Ampoiţa - "La Pietri") indică o utilizare
în proporţie covârşitoare a materiei prime disponibile în aria de subzistenţă a fiecărei
comunităţi, rolul schimburilor în procurarea unor roci de calitate superioară fiind
considerabil redus, comparativ cu perioada neoliticului. Astfel se explică utilizarea
crescândă a rocilor de calitate inferioară, piesele lucrate din silex de bună calitate
fiind rare, utilizându-se varietăţi disponibile local. Obsidiana apare deocamdată cu
totul sporadic doar în aşezarea de la Poiana Ampoiului - "Piatra Corbului".
Singurele aşezări pentru care se poate susţine nu doar existenţa unor ateliere,
dar şi exploatarea unor depozite de silex locale sunt cele situate pe valea Ampoiului, la
Poiana Ampoiului şi Meteş. În cazul celei dintâi, pe terasa cercetată parţial prin
suprafeţele II şi IV au fost descoperiţi bulgări de silex, nuclee, unelte finite şi semifinite
şi o marc cantitate de deşeuri rezultate din prelucrare. Se utiliza o varietate de silex
local, de slabă calitate, prezent sub formă de noduli în stâncile de calcar din zonă.
Cantitatea mare de nuclee şi aşchii, alături de uneltele finite, unele de mari dimensiuni,
certifică şi în cazul aşezării de la Meteş - "Piatra Peşterii" existenţa unei industrii locale
a silexului, care apare în depozitele naturale de pe versantul stâng al văii Meteşului.
Cronologia aşezărilor. Din totalul celor 22 de staţiuni identificate până în
prezent, nu mai puţin de 17 aparţin fazei a III-a din evoluţia culturii, într-una este
prezentă şi faza a II-a (Ampoiţa - "La Pietri") şi doar trei aparţin fazei I (Miceşti -
"Valea Luncii", Alba Iulia - "Lumea Nouă" şi Bărăbanţ). Urmărind repartiţia
geografică a descoperirilor în funcţie de faze, apare evident fenomenul cantonării
fazei timpurii a culturii în zona de confluenţă cu valea Mureşului, o avansare în faza
a II-a pe unul dintre afluenţii importanţi ai Ampoiului (Ampoiţa), pentru ca odată cu
faza a III-a să se producă o veritabilă expansiune în întreg bazinul Ampoiului şi al
afluenţilor săi. Acest fenomen nu face decât să reflecte modificările care au survenit
în această etapă, concretizate în noi strategii de producţie a hranei şi sisteme de
distribuţie, a căror deplină cunoaştere reprezintă obiectivul principal al viitoarelor
cercetări.
The Selllements of the Coţofeni

Cullure on the Ampoi Valley
(Summarv)
The study is presenting the history of reserches, a map and a catalogue with
22 sites belonging to the Late Eneolithic Coţofeni culture. lnfonnations regarding
the exact location, the name of archaeologists and period of excavations, the place
where the finds are preserved and a concise bibliography are given for each site. The
study also includcs a short analysis of different types of settlements and dwellings, as
wcll as the subsistence strategies, according to the zooarchaeological data. Finally,
there are some considerations on the chronology of sites, the great majority (20)
belonging to the late phase of the Coţofcni culture andjust two (Miceşti and Bărăbanţ),
located in thc lowcr part of thc valley, to the early phasc.
79
HORIA CIUGUDEAN
Abrevieri bibliografice
ALDEA 1968 I.Al. Aldea, Aşezarea Cofofeni de la Ripa Roşie - Sebeş.

Apulum 7/1, 1968, 91-102.
ANDRIŢOIU 1983 I. Andriţoiu, Şantierul arheologic Baiu. Materiale 15, I 983.
93-97.
BECKER 1999 C. Becker, Domesticated and wild animals as evidenccd
in the Eneolithic-Bronze Age cultures Coţofeni and
Monteoru, Romania. N. Benecke (Ed.), The Holocene His-
tory of the European Vertebrate Fauna. Modem Aspects
of Research, Archăologie in Eurasien, bd.6, 1999, 91-105.
CIUGUDEAN 1978 H. Ciugudean, Noi descoperiri arheologice pe teritoriul
judeţului Alba (I). Apulu11116, 1978, 39-53.
CIUGUDEAN 1986 H. Ciugudean, Grupul tumular Bedeleu şi citeva
consideraţii privind epoca ti111purie a bronzului in ,·estul
Transiivanie1: Apulu111 23, 1986, 67-82.
CIUGUDEAN I 996 H. Ciugudean, Epoca timpurie a bronzului in centrul şi
sud-vestul Transilvaniei Bibliotheca Thracologic,1 Xlll,
Bucureşti1996.
CIUGUDEAN 2000 H. Ciugudean, Eneoliticul final in Transilvania şi
Banat:
cultura Coţofeni.Bibliotheca H1~'itorica et Arclweologica
Banatica, XXVI, Timişoara 2000.
CIUGUDEAN H. Ciugudean, A. Gligor, D. Anghel, M. Voinaghi,
şi colab. 1999 Cercetări arheologice Ji1 aşt•zarea de la A111po1ja - Pietrele
Gomnuşei (jud Alba). Conim".11m 5. I 999, 39-69.
CRON !CA 2000 Cronica cercetănlor arheologice din România. Campania
1999, CIMEC 2000.
CRONICA 2001 Cronica cercetănlor arheologice din România. Campanii/
2000, CIMEC 2001.
LAZĂR 1977 V. Lazăr, Aşezarea Coţofeni de la Şinrni (iude/ul 1'Iureş)
(I). Mansia 7, 1977, 17-56.
LIPOVAN 1982 I. T. Lipovan, Aşezănle purtiitonlor culturii Cofo/i:ni din
bazinul Ampoiului(I). Apulum 20, 1982, 9-32.
LIPOVAN 1983 I. T. Lipovan, Aşezările purtătorilor cu/Ilirii Coţo/i:ni din
bazinu/Ampoiului(ll). Apulum 21. 1983, 29-48.
LIPOVAN 1993 I. T. Lipovan, Aşc..'zările purtătonlor culturii Cofoli.·ni din
bazinul Ampoiului(III). Apulum27-30, 1990-1993 ( 1993),
105-115.
80
PAUL 1969 I. Paul, Aşezarea nco-encolitică de la Pianul de Jos (Pode1),

jud Alba. StComSibiu 14, 1969, 33-88.
REPALBA V Moga, H. Ciugudean (red.), Repertoriul arheologic al
judeţului Alba, Bibliothcca MvseiApvlensisll. Alba Iulia
I 995.
ROMAN 1976 P. Roman, Cultura Coţofeni Bucureşti 1976.
ROSKA 1941 M. Roska, Az ae11eolitl11kum ko/ozskorrpadi I, jellegii
emlekei erdelyben. Kăzlemenyek Kălozsvar 1, 1941,
44-99.
SCHROLLER 1933 H. Schroller, Die Stein- und Kupferzeit Siebenbiirgens.
Berlin 1933.
81
TOTDIANU RADU
DESCOPERIRI DE TIP IGRITA DIN BAZINUL RÂULUI SEBEŞ
TOTO/ANU RADU
Bazinul râului Sebeş face parte din reţeaua hidrografică a Mureşului.

Sebeşul numărându-se printre afluenţii importanţi ai acestuia, primiţi de pe malul
stâng (pi.I).
În ceea ce priveşte aşezarea bazinului, el se găseşte situat între 23 11 33' I O" -
23°45 '20" longitudine estică şi 45°31 '5" - 45°57' 40" latitudine nordică 1•
Sebcşul este un râu tipic de munte, cu izvoarele în etajul subalpin. pc
versantul sudic al culmii Cindrel - Frumoasa, în apropiere de cunnătura Ştcfleşti.
având o lungime de 93 km. şi o suprafaţă a bazinului de 1289 km.~. c În drumul său de
la izvoare şi până la vărsarea în Mureş, Sebeşul străbate trei forme de relief distincte
şi anume: munţi, dealuri piemontane şi culoare depresionare cu terase \
În cazul de faţă ne interesează acest ultim tip de fonnă de relief. deoarece
aici sunt grupate marea majoritate a locuirilor preistorice.
La nord de dealurile piemontane, de-a lungul Mureşului şi Secaşului. se
întâlnesc două arii depresionare numite Culoarul Mureşului şi Culoarul sau
Depresiunea Apoldului, formate dintr-o asociere de lunci şi şesuri aluviale. dispuse
treptat, cu aspectul de câmpii şi terase slab fragmentate. Ele sunt constituite din
pietrişuri şi nisipuri cuaternare (pleistocen superior şi holocen) şi au fost create de
Mureş şi de Secaşul Mare cu contribuţia substanţială a apelor venite din Munţii Şureanu
şi Cindrel, fapt care detennină o asimetrie pronunţată a reliefului.
Descoperirile de tip Igriţa la care ne referim mai jos au fost efectuate in
Culoarul depresionar al Apoldului, culoar care se caracterizează prin dispunerea
teraselor exclusiv pe partea stângă a Văii Sccaşului Marc, la care se adaugă terasele
de confluenţă constituite împreună cu Sebeşul, în aval de localitatea Petreşti. Fiind
un râu mult mai mic în comparaţie cu Mureşul. Secaşul Mare are doar trei niveluri de
terasă, cel mai înalt fiind situat la 320 - 330m. altitudine absolută. Lunca Secaşului
Marc se dezvoltă pe ambele maluri, având laţimi de I km. între Apoldul de Jos şi
Cunţa. de unde se lărgcste progresiv până la 3 km. 4
1
H11ţic..--ga11u/934,3.
1
Buza-llozoc /985,24.
'Bun-1/ozoc /985,11.
• Buu-llozoc I 985, 18-19.
82
In ceea ca priveşte clima, sectorul depresionar din jurul oraşului Sebeş, din
punct de vedere reliefat este un compartiment dependent de zona depresionară mai
largă, de pe Mureş 5 •
Într-o regiune cu un relief atât de variat etajarea vegetaţiei este un fapt
firesc. Fiecărui regim altitudinal îi corespunde un anumit etaj de vegetaţie, cu oscilaţii
care folosesc la maxim posibilităţile de colonizare a solului. 6
În această zonă bogata din punct de vedere arheologic sunt prezente şi
descoperiri de tip Igriţa, constând din fragmente ceramice (Sebeş - "Dealul de Lut"
pi.I/I) şi obiecte de metal ( Doştat7 pi. 1/3 şi Sebeş - "Podul Pripocului" 8 pl.l/2 ).
Denumirea de grup cultural Igriţa a fost lansată încă din l 978, cu ocazia
colocviului privitor la epoca bronzului, organizat de Institutul Arheologic din Bucureşti
şi s-a revenit la ea de mai multe ori, cu prilejul valorificării descoperirilor de la Oradea,
peşterile Igriţa, Mişidului şi Ungurului').
În 1982 şi 1983, apar două studii semnate de N. Chidioşan şi I. Emodi
referitoare la "Grupul cultural Igriţa de la sfârşitul Epocii Bronzului" 10 şi la
descoperiri le din peştera Izbândi ş 11 •
În sud - vestul Transilvaniei, vestigii înrudite cu cele ale grupului lgriţa au fost
descoperite şi studiate de I. Andriţoiu în 1969 la Deva, în cartierul "Viile Noi". Tot la
Deva, în zona "Cimitirul Ceangăilor" a fost identificat un al doilea punct cu materiale de
acest tip. Cercetările sistematice întreprinse la Simeria - "În Coastă" între 1971 - 1973
într-o aşezare hallstatt-iana, au pus în evidenţă şi o locuire aparţinând bronzului târziu 12 •
La acestea se adaugă cercetările de la Deva - "Grădina Castelului" şi Haţeg
- "Grădişte" unde s-a găsit deasemenea un nivel atribuit bronzului târziu 13 •
Descoperirile grupului Igriţa sunt cunoscute dintr-o zonă aflată la vest de
Munţii Apuseni, respectiv Crişana şi teritoriul până la Mureş, cu unele pătrunderi în
sudul acestui curs de apă.
Vestigiile de la Deva, Simeria şi Haţeg atestă pătrunderea, în culoarul
Mureşului şi pe unii afluenţi, a unor comunităţi venite din vest şi înrudite cu cele
Igriţa'4.
Descoperirile de la Sebeş - " Podul Pripoculu" şi "Dealul de Lut" atestă o
pătrundere a grupurilor sus menţionate şi în bazinul râului Sebeş, unul dintre principalii
afluenţi ai Mureşului primiţi de acesta de pe partea stângă.
1
Borza 1959,19.
"Borza 1959,25.
1
Pctrcscu-D,imbov,ja 1977,59, pi. 46/26.
'Andnjoiu 1993, 105, pi. Vlll / 24.
' Chidio:;a11-Emădi 1982, 62.
1
'" Chidio,\·a11-Emădi /982, 61-68.

" Chidioşan-Emădi /983, 17-32.
') Andriţoiu /983, 125.
1.1 Andnjoiu /992, 69.
,. Andnjoiu /992, 69.
83
TOTOIANU RADU
Aşezările în care sunt prezente materiale asemănătoare cu cele de tip lgri\a

în sud - vestul Transilvaniei sunt puţine la număr şi insuficient cunoscute. Ele sunt
plasate pc terasele care mărginesc cursurile de apă, (Deva - "Viile Noi", Simeria - "În
Coastă") sau la piciorul pantei unor dealuri (Deva - "Cimitirul Ceangăilor" ~i
Hunedoara - "Grădina Castelului") 15 •
În cazul descoperirilor de tip lgriţa din bazinul râului Sebeş, ambele situri
sunt situate pc terasa Secaşului Mare .
Aşezarea de la Sebeş - "Podul Pripocului "este situată la est de oraş, pe malul
stâng al Secaşului. Cercetată în anii 1960 şi 1966-196 7, s-au identificat şase straturi de
cultură (neolitic, bronz, Hallstat, La Tene, roman şi feudal timpuriu). Locuirea tip
Wietenberg cuprinde o suprafaţă mare în perimetrul aşezării, stratul de cultură gros de
O, 15-0,25m. aparţine fazei a II-a. În unna săpăturilor efectuate în 1960 şi 1966-196 7 de
K. Horcdt şi I. Al. Aldea 16 s-a putut observa că stratul de cultură este suprapus de o
locuire Noua, de scurtă durată, evidenţiată prin ceramică caracteristică 17 •
Situl de la Sebeş -"Dealul de Lut" este situat în marginea de est a oraşului.
la cca. I OOm. de aşezarea de la "Podul Pripocului", în stânga căii ferate Sibiu - Sebeş.
pe a doua terasă din stânga Secaşului Mare .
Aşezarea a fost sondată de I. Al. Aldea în 1967, sondajul atestând o locuire
începând din perioada de tranziţie spre epoca bronzului, până în bronzul târziu. Este
posibil ca această aşezare să aibă legătură cu cea de la "Podul Pripocului" de care o
despart doar câteva sute de metrii, în sensul că exista posibilitatea ca în preistorie să
fi fost legată de aceasta, lipsa materialelor arheologice în zona dintre cele două putând
fi pusă pe seama constmirii căii ferate Sibiu - Yinţu de Jos în 1897.
Fragmentele ceramice de tip Igriţa de aici (pl.11/3-5), provin din sondajul
efectuat de I. Al. Aldea în 1976, din S.I -0,40111. (pl.11/5) şi din perieghezc ulterioare
efectuate de noi (pl.ll/3-4).
Pe întregul areal de răspândire al grupului cultural lgriţa, caracterul restrâns
al cercetărilor împiedică deocamdată constituirea întregului repertoriu de forme
ceramice, însă în ceea ce priveşte categoriile ceramice în stadiul actual al ccrcetarilor
pot fi surprinse doua:
a) Ceramica de uz comun, confecţionată din pastă grosieră cu suprafaţ;:-1
zgronţuroasă, având ca degresant nisip cu bobul mare şi mijlociu iar uneori chcar ~i
pietricele.
b) Ceramica lini, lucrată îngrijit, din pastă de bună calitate, având ca degresant
nisip cu granulaţie fină, bine arsă şi cu suprafaţă lucioasă. de culoare maronie. brun
negricioasă sau neagră 1 H.
11
Andnjoiu Jt)9:!, 69.
''' Rcp. A/Im /995, 167.
"Vezi: 1/orcdt /953, 106-107; F/on·srn /99/, 117. nr. 41\4; Andnfoiu 199}. 124. nr.92; .411dnjoi11-
n.
Vasilie1· /993. 124. nr. 127; Borollla 199-1, nr. 374.
'" Andnjoiu N9:?. 70.
84
La Sebeş - "Dealul de Lut" s-au descoperit fragmente ceramice numai din

această ultimă categorie. Pasta din care sunt lucrate este fină, având ca degresant
nisip cu bobul mic. În cazul vasului de la pl.11/5, în spărtură s-au putut observa
pietricele. Ca o caracteristică comună pentru toate fragmentele provenite de la Sebeş
- "Dealul de Lut" este faptul că sunt friabile. Culoarea variază de la negru (pl.11/3) la
negru - cenuşiu cu miez galben cărămiziu (pl.11/5) şi galben - cărămiziu la interior şi
exterior iar în spărtura negru - cenuşiu (pl.11/4).
Vasul de la pl.11/5 face parte din categoria vaselor cu corp bi tronconic buza
răsfrântă spre exterior şi cu corp arcuit, tip încadrat de I. Andriţoiu în varianta lla 19 •
Exemplarul în discuţie are umărul uşor marcat, procedeu specific fonnelor
ceramice din grupul Igriţa. Probabil, dintr-un tip de vas similar, făcea parte şi
fragmentul de la pl.11/4 care pare a fi din zona umărului.
Ca şi ornamente, în grupul cultural Igriţa covârşitoarea majoritate a vaselor
au dispuse pe umăr proeminenţe conice sau rotunjite, nervuri verticale şi oblice,
caneluri înguste sau late; iar pc partea superioară, fascicule de caneluri orizontale sau
în ghirlande 20 . .,.
În cazul vasului sus amintit, (pl.11/5) ornamentele de pe partea superioară

sunt alcătuite dintr-un fascicul de caneluri, pe umăr este decorat cu două şiruri de
caneluri dispuse în ghirlandă şi o proeminenţă conică aplicată pe umarul vasului.
Proeminenţele sunt prezente mai ales pe urne şi strachini, avându-şi originea
în culturile bronzului mijlociu 21 •
Este necesar să se facă o distincţie între canelurile largi, cu bordură, oblice
sau verticale, prezente pc urne, castroane, etc., şi canelurile fine, subţiri, asemanatoare
unor pliuri trasate în pasta moale a vasului cu un instrumente bont 22 •
Acest ultim tip de canelură este prezent şi pe fragmentele de la Sebeş -
"Dealul de Lut" (pl.11/3,5), pc cel de al treilea fragment, decorul fiind realizat prin
simpla incizare a unei ghirlande, probabil dublă (pl.11/4).
Canelurile au fost distribuite pe toate părţile vaselor şi Ic întâlnim pe aproape
toate categoriile de recipiente.
Un tip de ornament astfel realizat, caracteristic bronzului târziu, este motivul
ghirlandei (prezent pe toate cele trei fragmente de la Sebeş), motiv foarte răspândit în
sud şi sud - vest, în culturile Vatina şi Zuto Brdo - Gârla Mare, în repertoriul
ornamentelor din faza finală a culturii Otomani, precum şi într-o serie de alte grupuri
şi culturi situate cronologic în a doua jumătate a bronzului mijlociu din bazinul
CarpaticD.
''' Andnjoiu /992, 70.

2
" Chidio:;a11 - Emiidi /982, 63.
2
' Chidioş,w - Emiidi /9X2, 76.
22
Chidio,,·an - Emiidi !9X2. 77.
21
Chidio,~an - Emodi l9X2, 77.
85
TOTOIANU RADU
În ceea ce priveşte fonna vasului de la Sebeş, aceasta arc bune analogii în

descoperirile din peşterile lgriţa şi lzbândiş, 24 iar ca decor în exemplarul de la Deva -
"Viile Noi" 2 5.
Analogii pentru acest tip de vas mai întâlnim în descopririlc din Crişana, la
Lăpuş, în faza a II-a a culturii Piliny şi în cadrul complexului Susani~ 6 •
Deşi nu sunt întâlnite exclusiv în mediul lgriţa, dar putând fi puse în legătură
cu acesta, din bazinul râului Sebeş provin două ace cu capătul îngroşat.
Exemplarul de la Sebeş - "Podul Pripocului" 27 (pi.li/I) are lungimea de
11,5 cm., diametrul maxim de 0,5cm. şi minim de O, I cm .. Unul din capete este
îngroşat şi ornamentat cu incizii fine, paralele, dispuse oblic faţă de axul acului,
formând benzi grupate în patru registre. Corpul este uşor curbat, iar vârful ascuţit.
Cel de al doilea exemplar de acest tip, descoperit la Doştat şi considerat de
M. Petrescu - Dâmboviţa drept o daltă de bronz 28 , este decorat în aceiaşi manieră dar
are corpul răsucit (pl.11/2). Acul face parte dintr-un depozit şi a fost descoperit împreună
cu un celt de tip transilvan şi un topor ciocan care poate fi şi el datat în bronzul
târziu 29 .
Asemenea ace sunt cunoscute pe teritoriul României în bronzul târziu. în
mediul Igriţa 30 şi apar în număr mare mai ales în depozitele din Ha.A I (Guşteriţa -
Uioara de Sus). Un ac asemănător a fost descoperit şi în aşezarea de la Teleac, ceea cc
indică utilizarea lor până în Ha. BI - 82. În Europa Centrala şi de nord - vest aceste
ace sunt atribuite cu precădere etapei vechi a complexului câmpurilor de urne' 1•
În epoca bronzului, pe teritoriul Crişanei s-a dezvoltat cultura Otomani.
Patrunderea populaţiilor tumulare în spaţiile vestice (Panonia, ţinuturile dintre Dunăre
şi Tisa până pe linia celor trei Crişuri) detennină un dezechilibru cultural, ce are ca
efect crearea de noi grupuri culturale răspândite pe arii mult mai restrânse, grupuri de
mixtură între populatiile autohtone şi cele nou sosite 3~.
Fiind un fenomen de sinteză, la geneza grupului Igriţa au contribuit purtătorii
culturilor Otomani şi eventual Suciu de Sus, peste care s-au suprapus elemente. sau
numai influenţe de origine vestică, ca efect al presiunilor exercitate de aşa numitele
populaţii tumulare 33 •
Deşi descoperirile asemănătoare celor de tip Igriţa sunt redu~e la număr.
unele piese oferă posibilitatea unei datări mai nuanţate.
4
l Cludio,~a/1 - Emodi 1982, 66, fig.2/5.
l\ Andnjoiu /99.l, pi. 60/4.
ia Andnjoiu /992, 70.
n A11dnjoiu /993, pi. Vili/ 24; Rt.-p. Alba /995, 67.

1
" Petrescu - Dâmbov,jo 1977, 59.
ia Vulp,· 1970, 30, pl.18/257.
'" Ch,dio:,an - Emâdi /981, 81, lig. 8/4; I 983, 32, lig 9/7,8; Andn/oiu /969, 44, lig. 9.
11
· Aldea - Ciugudea11 1989, 80.
ll Ch1dio~·o11 . Emodi I 9/,'J, 82.
1
' Ch1dio,,·an - Emiidi 1983, 24.
86
Pe baza descoperirilor de la Deva - "Cimitirul Ceangăilor" pe care apar

motive ornamentale ce-şi găsesc bune analogii în cadrul culturii Otomanii, I. Andriţoiu
apreciază că acestea pot fi paralelizate cu faza timpurie a grupului Igriţa, şi pot marca
totodată etapa de înaintare spre est a acestuia.
Spre o încadrare a materialelor în discuţie în faza târzie a epocii bronzului
(Br. D), conduc şi descoperirile de piese din bronz de la Deva - "Viile Noi," ce-şi
găsesc perfecte analogii în descoperiri ale acestei perioade. Tot un argument în acest
sens este utilizarea în cazul unor fragmente ceramice de la Deva - "Viile Noi" a unor
tehnici de ardere caracteristice Br. D şi Ha. A 34 .
În baza analogiilor stabilite între materiale provenite de la Sebeş - "Dealul
de Lut" şi Deva - "Viile Noi", suntem de părere că şi descoperirile de la Sebeş pot fi
încadrate în acelaşi orizont cronologic şi cultural, constituind totodată cel mai estic
punct cu descoperiri de tip Igriţa din Transilvania.
4
' Andrifoiu 1992, 72.
87
TOTOIANU RADU
BIBLIOGRAFIE
Abrevieri:
Analele Ban. = Analele Banatului, Muzeul de Istorie a Banatului Timişoara

Apulum = Apulum, Alba Iulia, I ( 1939 - 1943) şi urm.
Crisia = Crisia, Culegere de materiale şi studii, Muzeul Ţarii Crişurilor,
Oradea, 1(1971)şi unn.
PBF = Praehistorische Bronzefunde, Mi.inchen
Sargeţia = Sargeţia, Deva I (1937) şi unn.
Lucrări şi articole:
Aldea - Ciugudean 1989 - I. Al. Aldea, H. Giugudean, Obiecte din cupru şi bronz
recent descoperite IÎ1judeţul Alba, în Apulum, XXV, 1989.
71-83.
Andriţoiu 1969 - I.Andriţoiu, O nouă aşezare d1i1 epoca bronzului la Dc'1·a 1i1
Sargeţia, VI, 1969, 37-46.
Andriţoiu 1983 - I .Andriţoiu, Cons1deraţli asupra unor materiale· arheologice•
aparţinand bronzului târziu descoperite in 1i11prejurărilc
Devei; în Sargeţia, XVI - XVII, 1982 - 1983, 125-139.
Boroflka 1994 - Nicolaus G. O. Boroflka, Die Wictenberg Kultur. Bonn.
1994, teii I - II.
Borza 1959 - Al. Borza, Flora şi vegetaţia văii Sebeşulw; Bucureşti. 1960
Buza - Hozoc 1985 - Mircea Buza, Ionel Hozoc, Valea Sebcşulw; Bucurcsti.
1985.
Chidioşan - Emodi 1982 - N. Chidioşan, I. Emădi, Grupul cultural Ignj,1 de la s/ărşitul
epoCJi bronzulu,i în Crisia, XII, 1982. 61-86.
Chidioşan - Emodi 1983 - N. Chidioşan, I. Emădi. Descoperiri arheologice d1i1 pcştcr.1
lzbândiş
(Comww Şuncuiuş) ap,1r,lli1and grupului cu/tuni/
Ignja. în Crisia, Xlll, 1983, 17-32.
Haţieganu 1934 - Alexandrina M. Haţicganu. Citc1·a ohscn-:1/ii asupra
baz1iwlui viiii Scbeşulw; Cluj. 1934.
Petrescu-Dâmboviţa 1977 - M. Petrescu Dâmboviţa, Depozitele.· de bronzuri d1i1
Rom.inia, Bucureşti. 1977.
Rep. Alba 1995 - V. Moga, H. Ciugudean, Repertoriul arheologic aljudc'fului
Alba, Alba Iulia, 1995.
Vulpe 1970 - Al. Vulpe, Die Axte und Be!le 1i1 Rum/inicn . I, în PBF.
IX/2, 1970.
88
Decouvertes du type lgritza dans le bassin de la riviere du Sebeş

Resume
Les decouvcrts du groupc culturcl lgritza sont spccifiqucs pour la zonne

situee a l'ouest des Monts Apuseni, Crişana ct Ic tcrritoirc jusqu'a Mureş, avcc
ccrtaines pcnctrations dans la dcprcssion du Mureş.
Les dccouvcrts du Sebeş et Doştat, cffectuces dans Ic bassin de la riviere de
Sebeş, l'un des principaux affluents de la riviere de Mureş, y atheste la penctration
des certaines communautcs de type Igritza.
Les dccouverts du bassin de la riviere de Sebeş, constituent le point Ic plus
cstique avec des dccouverts du typc Igritza de Transilvanie.
EXPLICAREA PLANŞELOR / EXPLICATION DES FIGURES
PI. I - Harta descoperirilor de tip lgriţa din bazinul râului Sebeş/ La carte
des decouvertes de type Igritza du bassin de la riviere de Sebeş: I - Sebeş - ,, Dealul
de Lut "; 2 - Sebeş- ,,Podul Pripocului"; 3 - Doştat.
PI. II - Descoperiri de tip Igriţa din bazinul râului Sebeş / Decouverts du

type lgritza du bassin de la riviere de Sebeş: 1 - Sebeş- ,, Podul Pripocului"; 2 -
Doştat, (după/ apres M. Petrescu-Dâmboviţa).; 3 - 5 - Sebeş - ,, Dealul de Lut".
89
TOTOIANU RADU
ALBA
!ULI A
o "
v
• · •1
)
S1'!
,.,._ (I '( 7- ~
f -
Pla11 şa 1
90
I
I
2
•
~, 3
1- o___ 5cm
2_□~--~ 5cm
o
3-5 - ~ - - ~ San
Planşa 2
91
CONSTANTIN INEL
Drumul roman de la Almaşu Mare la Germisara. Ipoteză de lucru
CONSTANTIN INEL
Motivaţiile de ordin economic au avut rolul lor în decizia împăratului Traian

de a cucerii Dacia. chiar dacă nu unul decisiv. Dintre bogăţiile Dacici, cu siguranţă că
auru/a fost acela care i-a atras în primul rând pe romani (fig. I). Aceasta deoarece era
bunecunoscut renumele Daciei în ce priveşte bogatele sale resurse metalifere şi erau
invidiaţi regii daci pentru bogatul tezaur cc-I posedau. Lucrul este demonstrat de
febrilitatea cu care a fost căutat tezaurul dac, odată cu căderea Sannizcgetusei Regia.
Însă planurile romane erau mai vaste şi vizau bogăţiile subsolului şi aurul din nisipurile
aluvionare.
Unnărirea filoanelor la adâncimi nu mai reprezenta o necunoscută pentru
minerii experimentaţi din Dalmaţia, Pannonia, Hispania sau Britannia. care încă înainte
de cucerirea romană fuseseră nevoiţi să recurgă la aceste metode mai avansate, din
moment ce spălarea aurului din nisipurile şi depunerile aluvionare nu mai era rentabilă.
Constituirea în provincia Dacia a domeniilor miniere (în proprietatea
împăratului) - puse sub coordonarea acelor procurctorcs aurnri;uwn- şi desprinderea
lor din marele ager publicus populi Ramam; demonstrează clar interesul direct al
casei imperiale în dobândirea şi valorificarea potenţialului aurifer al noii lor cuceriri.
Fenomenul concentrării capitalului unor demnitari din aparatul birocratic şi a
"capitalului comercial" în zona auriferă a Dacici - unde se puteau obţine profituri
uriaşe în scurt timp, este un element cc întregeşte tabloul structurii politico-adminis-
trative sau sociale a acestei provincii.
Organizarea administrării, exploatării şi apărării zonei Munţilor Apuseni -
ca principală zonă minieră a provinciei, arc loc la scu11 timp după instauran:a acelei
pax romana, împăratul Traian fiind interesat în controlul definitiv asupra aurului Dacici.
Se constituie un sistem defensiv atent elaborat pentru a apăra atât graniţele provinciei
cât şi zonele de maxim interes (în care intrau valea Mureşului şi zona metaliferă a
Apusenilor). La Apulum Legiunea a XIII-a Gemina primeşte şi funcţia de a asigura
zona exploatărilor romane de aur, iar stabilirea unor trupe auxiliare ca acea unitate
numcrus Mourorum H1~,p.111oru111 adusă la Ampelum la sfârşitul secolului al II-iea -
începutul secolului al lll-lea 1 şi linia de castre pe latura vestică a provinciei şi pc
1
V. Wollmann. Afincritul mctillili:r. cxtr.igt·rt·il s:irii ,,i c,1rien:lc de p,:urJ ,n Dacia Roman,i,
Cluj, 1996, p. 76 cu bibl.
92
valea Mureşului (Cigmău, Micia) erau menite pentru asigurarea controlului zonei
metalifere şi a supravegherii căilor de comunicaţii.
O zonă propriu-zis necercetată sistematic, cunoscută mai ales prin
descoperirile fortuite din cursul ultimelor două secole, este aşezământul minier Almaş
Stănila, situat la hotarul actual dintre judeţele Alba şi Hunedoara.
Vestigiile romane de pe teritoriul actualei comune Almaşu Mare Uud. Alba),
consemnate de o seric de lucrări încă la sfârşitul secolului trecut 2, mă1turisesc existenţa
unui alt centru minier important pentru perioada stăpânirii romane în Dacia. Pe lângă
punctele de exploatare romane se aflau cu siguranţă, modeste aşezări de minieri
lucrători sau de Jeguli Acest fapt este întărit de existenţa um,elor de construcţii,
instalaţiilor auxiliare (conducte de apă), dar şi a pieselor pe teritoriul în discuţie, care
atestă chiar fără o cercetare sistematică (neefectuată deocamdată!), o intensă viaţă
economico-socială şi în această parte a Apusenilor.
Desigur despre metodele şi tehnicile de exploatare utilizate de romani în
exploatările miniere din această zonă, lucrurile sunt în general ştiute prin analogiile
cu regiunile metalifere de pe cuprinsul Imperiului şi din tratatele mai vechi ale
istoricilor antici care au surprins aceste probleme.
Ceea ce dorim să discutăm succint, este problema căilor de comunicaţie în
perioada dominaţiei romane în zonele adiacente Almaşului. Presupunerilor lui Teglâs,
la sfârşitul secolului trecut despre existenţa unui punct de veghe (vig/ia) pe teritoriul
localităţii, pentru supravegherea activităţilor miniere de aici, trebuie pusă în legătură
şi cu urmele de locuire romane menţionate în bibliografia de specialitate, dar privite
şi dintr-un punct de vedere pragmatic, privind interesul romanilor pentru această
zonă metaliferă. Desigur acest interes se manifesta şi pentru alte materii prime existente
aici, precum piatra de construcţii (un punct de exploatare fiind atestat în cariera de pe
versantul de sud-vest a muntelui Breaza, la cca. 3 km de Zlatna, pe drumul ce duce la
Almaşu Mare)\ dar şi mercurul exploatat în resursele de mică adâncime din satul Cib
(corn. Almaşu Mare)4, sau bogatele surse de pietre semipreţioase (agat, calcedonie,
etc.) din prundişurile râurilor cc trec pe la Almaş, Glod, Techereu5.
Legătura între Ampelum şi aşezarea/aşezările antice de pe teritoriul actual
al comunei Almaşu Marc, era asigurată foarte probabil de un drum antic care, unnând
destul de fidel traseul drumului prin cartierul de azi Valea Mare, ajungea pe culmile
~ G. Tcglas, Jupitcrcs J1111oszoborosportal, i11 ArclweologiaiErtesito I O, I 980, p. 360-362; G.

Tcglas, A 11agyalmâsi bâ11ym11iveles emlekei I /u11yad megyebe11, în Arclweologiei Ertesito
14, 1894, p. 133-140; A. Gcscll, Die mo11t;111-gcologische11 Vcrhiiltnisse vo11 Zlc1!11a u11d
Emgcbung, în J;ihrbuch der U11g:1rischen Geolog,:,chen A11stillt, Budapest, 1897, p. 136 sq.
1
Arhivele Statului, Filiala Cluj Napoca, Fond Tezaur Minier, cota 2080/1790 - e vorba de
gresii cuaqiticc.
4
V. Wollmann, op. cit.. , p. 138.
5 V. Christcscu, Vi~1/;1 eco110111icii a Dacici rom:mc, Piteşti, 1929, p. 45.
93
CONSTANTIN INEL
din apropierea vârfului Breaza, de aici coborând în platoul Almaşului, unde trebuie
localizat şi acel punct de veghe anterior amintit.
Mai mult chiar, trebuie să admitem existenţa unui drum de legătură între
această aşezare minieră şi antică localitate Gennisara, care de fapt ar fi constituit o
legătură între sediul administraţiei miniere romane de la Ampelum şi aşezarea cu
izvoarele tennale atât de apreciate de romani de la Gennisara. Zona astfel înscrisă în
triunghiul fonnat de cele trei importante localităţi cu nume antic - Apulum, Ampelum,
Gennisara - putea fi ţinută sub atenta supraveghere a trupelor ce-şi aveau tabăra aici.
Legiunea a XIII-a Gemina asigura această supraveghere, precum şi trupele auxiliare
menţionate la Ampelum şi în castrul de la Cigmău (Gennisara), protejau tocmai căile
de acces spre zona minieră sus-amintită. De altfel, este menţionată în istoriografia
problemei din perioada interbelică, chiar o "garnizoană (sic!) sub numele de Gennisara
care îndeplinea rostul de pază a drumurilor ce duceau în regiunea minelor de aur din
zona Ampelum, castrul fiind aşezat la marginea comunei Geoagiu, de-a lungul
drumului ce duce la Cigmău-Bobâlna" 6 •
Aici trebuie spus că, până acum, cercetările efectuate în aşezarea antică
Gennisara nu au înregistrat existenţa unei unităţi auxiliare romane cu acest nume, în
această zonă.
Drumul roman dintre Almaşu Mare şi Gennisara, trebuie să fi urmat firul
apei râului Almaş de la vărsarea în apa Geoagiului, până la confluenţa cu apa Bozaşului,
iar de aici traseul cel mai bun ar fi spre Cheile Cibului, mai uşor accesibile, satul Cib,
de unde se ajunge destul de lejer, pe platoul central al Almaşului. Posibil ar fi traseul
drumului de la Gennisara, din apropierea Cibului să se intersecteze cu cel al drumului
ce venea de la Ampelum spre Almaş, undeva în zona dealurilor de la Poalele vârfului
Breaza.
Desigur, această ipoteză se vrea a fi o provocare/ un punct de plecare pentru
viitoare cercetări sistematice care ar putea aduce importante completări în ce priveşte
evoluţia aşezării miniere romane de la Almaşu Mare, şi raporturile acesteia cu
localităţile romane importante din zonă.
b N. Igna, Geo;1giu B,Ii (Gemu~"oro) in epoca romană, în Re1'ista B,1/neo-Clinwtica, 1946, p. 3.
94
,nu1
·o~ <'
v / • \~
\
\
\
\
Pionul
~ de Sus
MICIA
0 Vet P.I l'SSlfB
) ~
'll '•o
,.,Î \andrulu,\ ! ••- f1;1\,: ul ,J1u111 ulu , 11qn1t1 1 :H111: ,\ll't " ' h 110 , •\hH;nnl \.1 ,11,
~
• (1111111,ara 111•, ot..:,1 î1 ,1,
u~atin mtnlere
l111„1u1
r,:;ima,e
""·--- Hunedoara
~ C851re
~ l'oniflc"I" mai moc:,
[j C•trep,Hupu!M
o
(, h P. lor ; .._,.. Tel1uc
o
~ c,nc , ş
~
Fig. 1 - Exploatări miniere romane În Munţii Apuseni.
95
VASILE MOGA
PRELIMINARII LA PROIECTUL NATIONAL

DE CERCETARE ALBURNUS MAIOR
VASILEMOGA
Situată la 81 km nord-vest de municipiul Alba Iulia localitatea Roşia

Montană (jud. Alba) a fost şi este cunoscută prin bogatele sale zăcăminte aurifere
exploatate încă din antichitate. Poziţia geografică favorabilă (în centrul Munţilor
Metalici) şi mai ales resursele minerale (şi nu numai, n.n.) au atras aici factorul uman
a cărui principală ocupaţie a fost şi a rămas exploatarea aurului. În antichitatea clasică
aşezarea este cunoscută sub toponimul Albumus Maior ce pare să indice, prin rădăcina
alb un nume de origine dacică (vezi discuţia la V. Pârvan, Getica. 1926, p.273 =
Getica, ediţia din 1982, p.159) care după tem1inaţie este în întregime articulat latineşte
(I. I. Russu, Limba traco-dacilor, Bucureşti, 1959. p.56). În unna cuceririi Dacici şi
aici, a fiinţat un puternic centru de minerit aurifer, cu o populaţie eterogenă alcătuită
din colonişti, între care cei mai cunoscuţi (epigrafie, mai ales) au fost cei de origine
illiră, aduşi ca specialişti în exploatarea aurului. Acestora li s-au adăugat alte clemente
ce au conferit centrului un loc aparte între localităţile cunoscute prin exploatările de
metale preţioase din provincia Dacia (vezi recent, V. Wollrnann, Mineriflll met.1/ifi..·r.
extragerea sării şi carierc/e de piatră 111 DaCJ:1 romanii. Bibliothec.1 !\,,fusei Napoce11s1'.,·.
XIII, I 996, ediţie bilingvă în limba română şi limba germană).
Descoperiri arheologice constând din tăbliţe cerate (vestitele triptice con-
siderate pe bună dreptate primele acte juridice de la noi) descoperite treptat în
câteva din fostele galerii romane de sub masivele muntoase ale Roşiei Montane
(vezi Corpus /11scni1tiorum Latimmnn - CIL. III. p.924-959 = /JJscrif'!iilc D,1cici
romane - /DR. I, 1975, p.165-256 ), apariţia fortuită a unor monumente cpigraficc
ori sculpturale, a unor unelte pentru minerit ori a unor piese din ceramică romană
etc. au atras atenţia lumii ştiinţifice încă din veacul al XIX-iea de când datează
primele informaţii bibliografice despre antichităţile Roşiei Montane. Cu timpul
extinderea lucrărilor miniere (ori reluarea la o altă scară a lucrărilor aurifere iniţiate
de romani) a făcut ca numărul descoperirilor arheologice să crească, multe din
piesele cpigrafice sau uncie piese de artă sculpturală provincială să fie remarcate
de personalităţi cc s-au perindat prin aceste locuri. Aşa se face că descoperirile în
cauză au luat drumul spre alte localităţi. ori muzee din ţară şi străinătate (A.
Sîntimbrean, 1\,-/uzcul mincriflllui din Ro,,·1a ,\fonwn.i, Bucureşti. 1989. p.14 7-165;
Repertoriul ilrheologic ,1/ jude/ului Albii. B.A-1.A., II. 1995, s.v. Roşia Montană,
p. 15 8-162) unde se află şi în prezent.
96
De abia în cursul anului 1981 cu ajutorul unor pasionaţi locali şi aportul

unei echipe de la Muzeul din Alba Iulia s-a putut organiza un inedit muzeu al
mineritului (distrus, din păcate la începutul anului 1990!) în jurul căruia s-au pus
bazele unei expoziţii pavilionare în aer liber, a unui lapidarium cu un patrimoniu de
peste 50 monumente litice romane (altare votive, stele funerare, acoperişuri de aedicule
şi sarcofage, ustensile de minerit din piatră şi lemn, piese inventariate pc fişele analitice
de evidenţă ale patrimoniului cultural naţional), totul plasat în spaţiul din apropierea
intrării unei foste galerii romane de sub masivul Orlca (curtea Exploatării Miniere
Roşia Montană; vezi mai jos).
Puncte de interes arheologic, arhitectonic şi documentar istoric constând
din galerii, puţuri şi instalaţii de minerit (antic, feudal şi modem), casc tipice mediului
minier montanistic ş.a. sunt vizibile la tot pasul prin actuala localitate; monumente
epigraficc şi sculpturale au fost încastrate în pereţii unora din clădirile (mai ales
particulare) mai vechi sau mai noi, unde au fost văzute, copiate şi făcute publice încă
din secolul al XIX-iea (să exemplificăm doar că marele istoric al antichităţii romane
Th. Mommsen, cu ocazia vizitei sale în Transilvania, în anul 1857, a trecut şi prin
Roşia văzându-i monumentele epigrafice. Exemplul său a fost unnat apoi de alte
mari personalităţi ale istoriei şi arheologiei de la sfârşitul veacului al XIX-iea şi din
secolul XX, n.n.).
La Roşia Montană săpături arheologice în adevărată semnificaţie a cercetării
de teren nu s-au întreprins. Cele două-trei sondaje arheologice, executate după anul
1981, nu au înregistrat decât monumente votive, ori de altă natură, nu au adus nimic
concret în multele supoziţii, ipoteze ori teorii asupra anticului Albumus Maior. Se
impuneau în aceste condiţii cercetări preliminare.
În vederea demarării lucrărilor la proiectul Euro Gold, un colectiv de Ia
Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia a efectuat iniţial o pericgheză arheologică la
toate punctele de interes ştiinţific, periegheză la finalul căreia au demarat sondajele
solicitate de către conducerea Companiei Miniere pentru realizarea uneia din fazele
proiectului propus spre aprobare.
Periegheza 1 a început cu masivul Câmic (Chemec în documentele medievale)
unde unne ale mineritului antic datează din perioada secolelor II-III, grupându-se fie
sub forma unor „corande" fie sub fonna unor lucrări subterane (galerii) ca cele de Ia
Glam (în vecinătatea înălţimii Piatra Corbului), Ranta sau Ohaba - Sf. Simion de unde
au apărut câteva tăbliţe cerate (/DRIi, T.V. II, contract de împrumut din 17 septembrie
159; /DRIi, T.C. XI, contract de muncă din 20 mai 164; /DRIi, T.C. XVIII, contract din
6 februarie 131) din care cea de a treia, datând din 6 februarie 131, este considerată a fi
cea mai veche din cele 25 tăbliţe cerate ajunse până la noi (cronologic tăbliţele de la
Albumus Maior datează din intervalul 131-29 mai I 67, n.n. ).
'Periegheza a debutai la 22 iunie anul 2000 şi a continuai apoi în intervalul 2- 7 iulie. Alături de semnatarul
acestor rânduri au luat parte ing. Aurel Sântirnbrean şi arheologii Matei Drâmbărean şi Adrian Gligor
de la Muzeul din Alba Iulia.
97
VASILE MOGA
A urmat apoi zona ocupată de Tăul Corn ii (unul din cele peste I 00 lacuri,
iazuri sau tăuri de la Roşia Montană, n.n.) situat în partea estică şi sud estică a
Cârnicului; pe un mic promontoriu din vecinătatea lacului, literatura mai veche de
specialitate semnala o necropolă romană. Sunt menţionate ca apărute aici două
inscripţii funerare (CIL, III, 1264=/DR, 111/3, 414; CIL, III, 1267=/DR, 111/3, 419),
apoi doi sfincşi (monumente sepulcrale) găsiţi pe proprietatea localnicului I. Dumitraş
(V. Moga, A. Sîntimbrean, SC/VA, 3, 1996) ce confinnă existenţa cimitirului roman,
un suport de monument funerar descoperit într-o săpătură (?) din anul 1984 (A.
~întimbrean, op.cit., p.144, nr.51 ). Să mai arătăm că tot de aici (locul lui I. Dumitraş)
in cursul lunii august a anului 2000 a apărut un cap de leu funerar (înălţime 17 cm.)
pe care l-am predat lapidarului din incinta Exploatării Miniere Roşia Montană (Tăul
Comii a reprezentat unul din perimetrele supuse sondajelor noastre arheologice -din
lunile iulie -august 2000)2.
O activitate minieră importantă s-a desfăşurat pe masivul Cetate, unde
exploatarea s-a făcut fie la suprafaţă (ca şi astăzi, n.n.), fie în galerii subterane. Câmpul
minier este deschis de galeria Aurora, apoi de cele cunoscute sub numele de Juliana.
Trandafir, Şpir ş.a. În punctul Zeus (zona Borsay) este vizitabilă şi astăzi o galerie
antică săpată cu dalta şi ciocanul (pentru unnărirea aspectelor tehnice privind modalităţile
exploatării aurului la Albumus Maior vezi A. Sîntimbrean, V. Wolmann, Apulum. XII,
1974, p.242, s.q.). Şi tot în această zonă (în partea de sud-vest) apare punctul Găuri cu
aceleaşi um1e de activităţii miniere antice. Pe o hartă geologică din 1868 (a geologului
Fr. Posepny - consultată de noi într-o copie păstrată la Serviciul topografic al exploatării
miniere) despre care vom mai avea ocazia să mai vorbim, figurează aici un cimitir şi se
presupune existenţa unei aşezări civile în punctul Hop. Ambele zone de interes
arheologic, la care se adaugă un drum roman ce lega eventual Albumus Maior de
fortificaţia de la Abrud (punct Cetăţeaua) şi de aici făcea legătura cu sediul administraţiei
aurifere romane de la Ampelum (Zlatna - jud. Alba) au fost confinnate acum arheologic
prin investigaţii ştiinţifice pe teren3. Un punct de maxim interes ştiinţific îl reprezintă în
arealul de care ne ocupăm punctul Hăbad - Brădoaia, unde între 1982-1983 s-a pus în
evidenţă un crâng sacru (lucus) din care s-au recuperat alături de fragmente ceramice
romane (se menţionează şi un opaiţ- lucerna cu ştampila meşterului FAOR. n.n.) un lot
de 26 altare epigrafice votive a căror infonnaţii vin să întregească aspecte ale vieţii
2
Această piesă şi alte piese litice descoperite în cursul sondajelor arheologice din anul 2000 au fost
publicate; vezi V. Moga. Monumente inedit,• ln Albumus Maior. în Studii de l!,torie antică. om3g111
proli.·.mrului I. G/odnriu, Cluj-Napoca, 200 I, p.383-390.
1
· Sondajele din cele trei puncte executale în anul 200 I au reprezentat locul în care echipa Muzeului din
Alba Iulia a executat în cadrul proiectului Albunus Maior. S!'apăturile sistematice în anul 200 I (colectivul
a fost alcătuit din V. Moga, R. Ciobanu, M. Drâmbărean, A. Gligor. A. Drugotă, C-tin Inel) executate
în intervalul 7 mai - 31 octombrie 200 I). Este de fapt aceiaşi echipă care a execulat sondajele arheologice
de verificare din unul 2000.
98
cultice, religioase, ale coloniştilor angrenaţi în mineritul aurifer (V. Wolmann, Un fucus
la Albumus Maior, AIIA, Cluj-Napoca, XXVII, I 985-1986, p.253-295). Este de
domeniul evidenţei că acest câmp sacru se găsea nu departe de una din numeroasele
aşezări ale minerilor antici, aşezare confinnată, în iulie-august 2000, arheologic.
Coborând spre Valea Nanului, situată în partea de sud-vest a Roşiei, au existat
(şi mai există) mai multe locuri de şteampuri şi guri de mină, dintre care cunoscută prin
descoperirile cpigrafice, înregistrate de-a lungul timpului (sfârşitul secolului al XIX-
iea şi perioada interbelică a veacului XX) este mina Ferdinand (de sus şi de jos). Sunt
atestate ca găsite aici altare votive dedicate lui Apollo (/DR, IIl/3, 383), Janus Geminius
(/DR, Ill/3, 389), IOM Sacrum (/DR lll/3), două lui Silvanus (/DR, 111/3, 402-403) ş.a.
În vecinătate o bogată zonă de interes ştiinţific se găseşte în Carpeni. Şi de
aici descoperiri datorate hazardului, menţionează altare cu caracter votiv (/DR, III/3,
388,390,391,398,299,400,409,426), câteva monumente funerare (stelă cu inscripţie,
medalion şi o bază postament) achiziţionate în anul 1966 şi duse la Muzeul din Turda.
Câteva din descoperirile de la Carpen au apărut fortuit, cu prilejul ridicării stadionului
local ( 1966). În anul 1984 tot aici, în apropierea galeriei Păru - Carpeni au fost
identificate un număr de şapte galerii executate cu dalta şi ciocanul, precum şi o scară
de mină cioplită dintr-un trunchi de copac, toate lucrările fiind executate în epoca
romană (în cursul lunii august 1985 am vizitat această galerie împreună cu unul din
cei mai cunoscuţi specialişti ai mineritului aurifer roman, profesorul Claude Domergue
de la Universitatea Toulouse, a cărui echipă continuă şi astăzi, în cadrul proiectului
de colaborare cercetările la Albumus Maior - vezi V. Moga). Peste doi ani în I 986,
într-un sondaj arheologic (?) de pe platoul masivului - punct Bisericuţă - autorii
intervenţiei menţionează că au descoperit dărâmături aparţinând unor edificii(?) antice,
în care au recuperat un fragment dintr-o cărămidă cu ştampila legiunii XIII Gemina,
ce pare să indice o mică fortificaţie, ridicată pentru supravegherea zonei. Ipoteza,
oricât de tentantă ar fi, rămâne să fie verificată, cel puţin nu aici, ci în alt punct de pe
teritoriul Roşiei. Până acum singura fortificaţie romană sigură din această parte a
fostei Dacii a fost descoperită la Abrud (în punctul Cetăţeaua - vezi V. Moga, V.
Mesaroşiu, Cercetări arheologice la Abrud, Apulum, XVIII, 1981, p.141, s.q.) în anii
1977-1978, burgus-ul având misiunea de a supraveghea zona de intrare spre Albumus
Maior şi, eventual, drumul roman ce făcea legătura între Albumus Maior - Ampelum
(Zlatna) - Apulum (Alba Iulia).
S-a trecut, în continuare, la cercetarea perieghetică a zonei aflată pe malul
drept al Văii Roşiei, ce curge aproape de la vest spre est.
O necropolă romană a existat la Tăul Secuilor (astăzi secat) de unde cel
puţin de pe două loturi agricole ale unor localnici (familiile Tomuş şi Marcu) au
apărut, tot fortuit, o stelă funerară, păstrată intact, compusă din mai multe elemente
(simboluri, n.n.) tipice artei sepulcrale romane, completate cu un text epigrafie (V.
Moga, R. Manta, SC/VA, 29, 1978, p.437-440 = /DR, 111/3, 412); la această descoperire
(aprilie 1977), un sondaj arheologic (?) executat în anii 1984 sau 1986 a prilejuit
apariţia unui capac de sarcofag (sau acoperiş de aedicula?) păstrat, ca şi stela mai sus
99
VASILE MDGA
amintită, în lapidariul din incinta Exploatării Miniere Roşia Montană (informaţii şi

fotografie în timpul lucrărilor A. Sîntimbrean, iulie 2000). Locul acestei noi necropole
se găseşte în zona masivului Orlea, de unde în 1972 a apărut un altar epigrafie dedicat
lui IOM (/DR, IIl/3, 394). În aceiaşi perioadă, 1971-1972, lucrările miniere de la
galeria Sf. Cruce - Orlea au permis identificarea şi punerea în valoare ştiinţifică şi
turistică a unui grup de lucrări miniere romane (vezi detalii tehnice despre această
lucrare unicat în arheologia romană din Dacia şi, poate chiar, la scara Imperiului
Caesarilor, la A. Sîntimbrean, Muzeul Mineritulw; p.83-87; V Wolmann, Mineritul
metalifer, extragerea s/irii. .. , p. l OI şi urm.). Fără exagerare lucrările miniere romane
din masivul Orlea, la care se adaugă, cum am mai arătat, bogatul lapidarium, expoziţia
pavilionară şi muzeul ce va trebui reorganizat, într-o nouă viziune tematică, reprezintă
un patrimoniu imobil şi mobil ce poate sta alături de valoroase vestigii şi monumente,
conservate şi restaurate în spaţiul ocupat odinioară de civilizaţia romană .
În continuarea perieghezei a fost străbătută zona Ţarina, una din cele mai
întinse (câteva zeci de hectare) de pe teritoriul localităţii montane din Munţii Metaliferi
(Apuseni). Informaţii păstrate pe amintita hartă geologică întocmită Ia mijlocul
veacului al XIX-iea de Fr. Posepny, remarcă în punctul Kapolna (într-un spaţiu
patrulater utilizat ca cimitir romano-catolic) existenţa unor „unne romane" ce par să
indice o altă aşezare antică (Kastellum? Vicus?) de pe teritoriul anticului Albumus
Maior sau poate un punct fortificat= castrum? castellum? burgus? în care au staţionat
cu certitudine elemente militare (detaşamente dislocate din legiunea XIII Gemina de
Ia Apulum ori vreo unitate auxiliară - numerus - ) dislocate aici cu misiunea asigurării
liniştii şi pazei unui teritoriu ale cărui zăcăminte constituiau patrimoniul împăraţilor
romani (patrimonium Caesaris).
Şi zona Ţarina avea în anumite puncte stăvilare, lacuri sau tăuri (majoritatea
astăzi secate) dintre care se detaşează prin întindere Tăul Ţarina, cu o suprafaţă de
aproximativ 5000 m 2 . Aici s-a descoperit, cu ocazia unor lucrări de decolmatare, un
acoperiş de aedicula reutilizat drept gură a unui bazin pentru apă. Monumentul pare să
confirme existenţa unei necropole, după cum, tot fără precizări topografice, sunt
menţionate câteva altare epigrafice votive; primul dintre ele a fost zidit în casa A. Ivăşcanu
(Apollo Augustus -/DR, III/3, 384), un altul fusese utilizat ca picior de portal în Biserica
ortodoxă din Roşia (IOM - /DR, III/3, 392), altele (dedicate lui Silvanus şi lui Silvanus
Augustus Sacrum - /DR, lll/3, 404-405) fiind descoperite în 1860 şi 1960.
În cursul perieghezei noastre, învăţătorul pensionar Ioan David ne-a adus la
cunoştinţă faptul că în timpul unor lucrări agricole de primăvară pc terenul pe care ii
deţine (aflat pe o terasă ce continuă din punctul Kapolna înspre puţul Martin), au
apărut câteva fragmente ceramice (după descriere de epocă romană!), precum şi un
mojar din piatră calcaroasă, cu dimensiunile de O, 79 x 0.58 x O, 15 m (adâncimea O, 12
m) pc care l-am transportat în cursul lunii august 2000 (în timp cc sondam arheologic
perimetrul Ţarina) în lapidariul de la Exploatarea Minieră Roşia Montană.
Atenţia noastră s-a îndreptat, spre finalul periplului arheologico-documentar
spre zona Lespcdari cu masivele lgrcn, Lcty, Văidoaia unde din punct de vedere
100 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
geologic predomină, ca şi în alte locuri, roci sedimentare şi eruptive. Şi aici mai sunt
vizibile unne de lucrări miniere romane, constând din galerii şi exploatări de suprafaţă.
Ca vestigii arheologico-documentare sunt de pomenit descoperiri de triptice (tăbliţe
cerate ca cea din galeria Sf. Iosif - Lety ce semnalează autodizolvarea unei asociaţii
de înmonnântare (/DR, I - TC I - 9 februarie 167 - descoperită în 1788) apoi cea
apărută în galeria Laurenţiu Igren, descoperită în 1786 (/DR, I - TC IV - contract de
împrumut redactat în limba greacă, în fine lotul de 11 tăbliţe apărute în 1854-1855 în
galeria Sf. Ecaterina (Cătălina - Monuleşti (/DR, I, TC - III - 20 iunie 162; TC V - 20
octombrie 162; TC VI - 17 martie 139; TC VII - 16 mai 142; TC Vlll - 4 octombrie
160; TC IX - 6 mai 159; TC XIV - 28 martie 167; TC XVI, XXI - XXII, TC XXV - ?).
Au mai fost văzute şi trecute în revistă şi clădirile (câte se mai păstrează
astăzi) în care, în decursul timpului, au fost încastrate „la vedere" sau „ascunse" o
seamă de piese epigrafice şi monumente de artă provincială romană (în speţă de natură
funerară), din care o parte au fost transferate în lapidariul local, altele au decorat zidurile
unor biserici (vezi şi astăzi Stela funerară şi leii de pc turnul bisericii Sf. Andrei din
Abrud) sau cimitirul din Abrud, iar altele se află în patrimoniul unor muzee din ţară
(Alba Iulia, Turda, Cluj-Napoca, Deva, Bucureşti, Baia Mare) sau străinătate (ne referim
aici desigur la vestitele triptice - tăbliţele albumense ajuns la Berlin şi Budapesta).
Credem că mai există piese litice sau de altă natură de felul celor arătate
nouă de topograful Eugen Cornea - altar fragmentar anepigrafic descoperit în anul
1984 la demolarea imobilului deţinut de Terezia Szekely, aflat în vecinătatea masivului
Văidoaia. Câteva altare anepigrafice au fost văzute de noi în grădinile unor localnici
din zona Şcolii primare (înspre vechiul centru al localităţii) sau a casei de la numărul
258. Un fragment dintr-o stelă funerară având ca decor un kantharos şi vrejuri de viţă
de vie este încastrat într-o fereastră din clădirea fostului atelier - şcoală, unde deasupra
intrării mai sunt vizibile şi fragmente dintr-o coloană4. Probabil ca alte monumente
să fie cunoscute de unii localnici care le păstrează, poate, pentru a fi vândute, deci
înstrăinate. Oricum, rezultatele pcrieghezei noastre, care a străbătut timp de câteva
zile întreaga Roşie Montană ne-a convins, dacă mai era nevoie, de existenţa unui
bogat şi variat patrimoniu ce a conferit centrului de minerit aurifer de la Alburnus
Maior metaforica expresie, lansată de V. Pârvan aceea că aici a fiinţat „un oraş
californian de civilizaţie internaţională" (V. Pârvan, op.cit., p.272).
Pornind de la periegheză au fost stabilite perimetrele în care, conform
proiectului, unnau să se desfăşoare sondaje arheologice5.
• La solicitările noastre firma Euro Gol<l a scos respectivele piese litice <lin clădirea respectivă; astăzi ele
sunt depozitate în curtea E.M. Roşia Montană - lângă lapidariul antic. Vezi nota noastră nr.2.
i Sondajele arheologice desfăşurate în intervalul iulie-august 2000 de cf1tre echipe de arheologi de la
Alba Iulia (vezi nota noastră 3) şi Bucureşti (C.P.P.C.N. - arh. Cristina Crăciun, Raluca şi Sergiu
losipcscu) au stal la baza demarării şantierului arheologic na\ional din anul 200 I deschis în cadrnl
Proiectului Albumus Maior <le căire Ministerul Culturii şi Cultelor (rezultatele ştiinti ficc exccptionalc
vor face obiectul unei monografii).
101
VASILE MOGA
. .
l-iARl,A GEOGRAFI[}\ I
ROSIA
. 1'10NTANl\
~ru,.,.nA
o J_
""
.
l-,re,llf~,
n...-•~-:1,-,4,....._•l(f
XARA f"i!.5ouo
Al'7t./L 191'.!
\ \
\
LEGENDA
1.,i,,,"r~t.t: ACTUAL.~ ,ue CClMi.K'fCI R~IA ,y_,...,.,.::iv.-,
URN,Lc UNOR CO,'YJTl'i.'L.'CT11 ,~0."fA.~
U~rf[LC" A,/.t'.?A°R11° ~ , - , , ; .
uR,.,cL~ U"'Jt.;r. c,.:,f/r1R lf'o,.,,..rt
LACU,~: D~ ACuMULARe" -4.~r,,;,-,b~1.C(TĂ'-'lfi'I)
GAL.Of',;,.. l AU,j'Crr.~(Lt0,u~.11i) lVl"A d6o,.,
J,r CCATl:~;..,'4(""JrtuLe,tr1} -•- a?8..,
Jr i~lJ,:- ( ..-,Al~ M,t\lf~) 916'"
J;r L. ADljl. Au (LAŢII} 9'~..,
o' HA.t!IA ( Jr _J,",v,o,,....,) 960....,_
••• C1r,/r1Îft.,'- ...u,,,,.,_, CATUL.C
102
SONDAJUL ARHEOLOGIC DE LA GÂRBOVA (SEBEŞ) JUD. ALBA 1
DORIN OVIDIU DAN
In luna august 1981, Muzeul Sebes prin subsemnatul a efectuat cercctari

arheologice în vatra comunei Gârbova, situata la cca 20 km SE de Sebes.
Sapaturile au fost prcfatate de o periegheza , ocazie cu care - la sesizarea
autoritatilor locale~ - s-au colectat fragmente ceramice din punctele "Rora" si "Rora
de Jos", situate la cca 4 km NV si respectiv 3 km SY de comuna, incercandu-se si o
precizare a arici statiunilor respective.
In punctual "Rora" se pare ca putem vorbi de o asczare intarita -dovada
marginile ridicate ale acesteia fata de restul terenului- asezarc corespunzand culturii
Petresti, dupa materialele ceramice culese.
Punctul "Rora de Jos-Merghila", unde am efectuat sondajul propriu-zis,
este situat langa valea Dobarcii, pe malul stang al acesteia, pc o terasa de cca l m, Ia
I, 5 km SE de punctual "Rora" si 150 m este de "Potecul calaretului"(Ruginii), care
duce spre comuna si la cca 3 km peste deal de comuna Dobarca, valea respectiva
unnandu-si cursul spre SE, pana cand intra in comuna Miercurea.
Cu ocazia perieghezei efectuate în acest punct, s-au colectat fragmente
ceramice dacice, romane(din abundenta) si fcudal-timpurii.S-a trasat o sectiune cu
dimensiunile 15 X I m, orientata NS , perpendiculara pe directia vaii Dobarcii.S-au
surprins stratigrafic în principiu urmatoarcle nivele:
- solul viu - lut de culoare galbuie.
- nivel roman de culoare brun-castanie, bogat in fragmente ceramice,
caramizi, pietre, oase de animale.
- nivelul vegetal, pe alocuri mai gros, continand fragmente ceramice dacice,
romane si prefeudale.
In carourile 1-6, s-au surprins resturile unui drum roman, a carui elevatie
am sesizat-o de la început, compus din trei nivele:
-statumenul-format din solul viu, care constituia baza.
-rudusul -partea de mijloc a drumului, alcatuit din piatra sparta si caramizi
pisate, bine batute, avand o grosime de cca.O, 25-0, 30 m.
-glareea(summum dorsum)-pavimentul superior, alcatuit din caramizi
romane si dale de piatra rudimentar fasonate .. Consideram ca ne aflam in fata unui
'Comunicare prezentata la Sesiunea nationala a Muzeului National al Unirii din Alba Iulia din 27-29
noiembrie 1981.
103--
DORIN OVIDIU DAN
drum roman secundar, avand latimea -surprinsa de noi - de cca 5, 68 m, ce continua

spre sud, dovada si profilul sectiunii.
In carourile 6-7, la - O, 40 ms-a surprins existenta unei fundatii, lucrata din
bolovani de rau, prinsi in mortar in tehnica opus incertum, cu latimea de O, 60 m.
orientata NE-SV si surprinsa pe intreaga latime a sectiunii si continuand sila 8111 NE
de sectiune, pe aceeasi directie, intersectandu-se cu o alta fundatie.
In carourile 12-14, s-au surprins la -0, 30 m resturile unui cuptor-cu bolta
prabusita - de forma semicirculara de cca 1, 1Om si latimea de 1, 28 m.S-au surprins
"in situ" pietrele care marcau gura cuptorului, avand intre ele o deschidere de O, 30
m.Pe vatra s-au gasit pe langa unne de arsura, carbune si resturi de oase de animale,
ceramica romana si feudal-timpurie, întreaga vatra fiind bine arsa, pana la pietrificare.
Materialul ceramic alcatuit din fragmente dacice, romane si feudal-timpurii
a aparut pe întreaga suprafata a sectiunii.
Ceramica dacica' este prezenta prin fragmente cenusii, unul de
strecuratoare, iar celalalt de vas borcan, decorat cu brau rasucit (snur), realizat la
roata, cat si ceramica modelata cu mana, datand din sec.II-I I.Chr.
Ceramica romana lucrata la roata rapida apartine unor forme
cunoscute:strachini, ulciorase, amforidoane, fiind arsa atat oxidant cat si reductor .
Ceramica feudal-timpurie face parte din categoria vaselor decorate cu benzi
de linii in val, dar si paralele, existand si o imbinare a acestor forme de decor pe
peretii unor fragmente, dintre care unele sunt de culoare brun-roscata, altele ccnusii-
negricioase, suferind um1e de arderi secundare, toate fiind executate la roata medie.
avand in pasta nisip si pietricele pisate.Consideram ca formele respective apartin
unor vase borcan-atat dupa decor cat si dupa pasta - si s-ar data în perioada secolelor
VIII-IX d Chr„ O alta categorie o constituie fragmentele de vase borcan cu decornl
realizat cu rotita, lucrate tot la roata medie, de culoare brun-caramizie sau neagra.
încadrate in asa numitul "tip Ciugud ", impingand datarea pana catre secolul
al Xi-lea.
In legatura cu cele mai sus se cuvine a preciza unnatoarele: In trecut pc
teritoriul comunei au mai fost scoase la iveala fortuit vestigii atat de epoca neolitica.
din cea a bronzului 4, dacica\ sau romana, asa ca putem considera firesti descoperirile
prezentate mai sus.
Pentru epoca dacica fragmentele ceramice confinna - daca mai era cazul -
prezenta unor autohtoni in zona, atat inainte cat si <lupa cucerirea romana. retrasi in
aceste locuri mai ferite si coabitand cu elementul roman. Trebuie amintit faptul ca
2
Prin Domnul 1.Opris, contabil scf la consiliul local Garbova.
1
I.H.Crisan, Ci:ramicn daco-gc.•tico,, Bucurcsti, 1969, passim.
• Bratari si dalti, cf. G.Tcglas, Az crdc.'~V nu~dc.'ncz,• ostort,·ndmc.·hc.•z. Kolosvar, 1887. p. 77.
1
cutii de plug dacic, inv.M.Br.Nr.3675, cf. N.Brnnga, Aspecte sipemwnentc.' traco -romane, Ed. Facla.
Timisoara, 1978, p.120.
104 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
localitatea Garbova este situata(, intre cetatilc dacice de la Tilisca si Capalna si ca in

zona descoperirile de epoca dacica sunt destul de numeroase.
Pentru epoca romana bogatia materialului ceramic si prezenta fundatiilor
amintite pot sugera existenta in acest punct "Rora de Jos- Mcrghila" a unei villa
rustica, fapt cu atat mai probabil, cu cat in zona au fost identificate prin sapaturi sau
perieghcze, numeroase asemenea ferme romane, aflate in teritorium-ul apulens 7 si
anume: 8 Apoldul de Sus- Livejoare, Apoldul de Sus-Gorgan, Apoldul de Jos-Rostat,
Miercurea-Malaiesti, Miercurea-Albele, Reciu, Rahau, Sebes, Pianul de Jos- Lisca,
Oaia Romana si altele, cat si numeroase catune -pagus in majoritatea localitati\or
amintite(Apoldul de Jos, Miercurea, Cainic, Reciu, Rahau, Sebes, Oaia, Petrcsti, etc.)
Prezenta fragmentelor ceramice feudale-timpurii decorate cu benzi de linii
in val si striuri paralele, dar si cu rotita, sugereaza ca pc aceste locuri sau in preajma
lor trebuie cautata si se explica existenta unei populatii straromanesti, care exista in
zona 9 si pc care am surprins-o material in acest punct.
Consideram deci ca putem include in aria descoperirilor de epoca romana
din judetul Alba prezenta inca a unei villa rustica aici si semnalarea ca in punctul
"Rora de Jos- Merghila" avem atestata prezenta unei populatii straromanesti existenta
inaintc de colonizarea secuilor sau sasilor, populatie care prin formele culturii
materiale poate fi inclusa in orizontul Oridu si Ciugud. Credem-de asemenea - ca
este necesara o reluare a sapaturilor in punctul respectiv si in zona, pentru a evidentia
si pune mai amplu in valoare vestigiile semnalate succinct mai sus, indubitabile
clemente de continuitate.
RESUME
L'auteur presente Ies rcsultants de ses fouilles archeologiques efectuee en

1981 a Gârbova(Sebes) dep.d' Alba, ou on a dccouvert des vestiges d'epoque
neolitique, daciquc, roumaine et prcfcodale, une indubitable preuve de continuite ici.
• la cca 3 km SE de punctual nostru, in vatra comunei Do barca a fost descoperit in 1917 un tezaur de 3 7
denari republicani si imperiali romani, cf. E.Chirila, I.Al.Aldea, Tez,wrul monetar de la Dobarc,1,
scc.llcn-l cn, in A.M.N., V, 1968 , pp.429-432.
' Cf. si Tabula itincmn~1 Pcutingcrian,1, pnini ,1cvi incisa ct cdit,1, 1824, segmcntum VII/B si IV / A.
' N.Branga, Urbam'.m111I Dacici ronwnc, Ed. Facla, Timisoara, I 980, pp. l 04-112.
Y Vezi descoperirile de la Miercurea, Cainic, Cut-F.Darg, Ghirbom-La Ghezuini, Sebes, Oaia
Romana(punclcle "Sub Snebes " si "La Troian"), Petresli., ele, cf. K.Horcdt, Ccr,1111ic,1 s"1v:1 d1i1
Transilva111~1. in SC/V, 2, I 951, pp 191, nr.3, 195, nr I I. 20 I, nr 38, 202-203. nr.42, cu bibl.resp si
mal. ceramice existente la Muzeul Scbcs; v.si Repertoriul arheologic al judctului Alba, Bibliothcca
Musei Apulensis, li, Alba Iulia, 1995, passim.
105
DORIN OVIDIU DAN
..,
11~ .J
~
..
4 :
' ,
7 C L
.<: 1.,
.., l.
✓ ~, .::!,
I
l
J.,
.
.,.
. • -1
i
!
,.:, j 'j
'.j
I .,,,.._ ~
·;1 ~ .,. _ ;...

-
!
...
I
"1:
' r-
., ~
. ..... ....,
.I 'd
~ I . I ' 2
~
f/)
l' J ~
J ~ 7 -:Î
_,
~
.....
.,
~
.'3
.,
r
a
"-.l
..... !'' .
, Iu
l
r o@G o
.,...
..,.
""' ..-. uq I
........... _, .. ...'- _J
v, .
"
..Jl
~
,/\ .,
....'
...,.."
..., ~
" I
, .' '-
~
"o> ..:.L,_ '-
.~
..r
~
~-...d
o rJ;
o
... , . ,., '

l
I'
1--.
, • J, .. k
..- k
•-
Ir
• I
I I I
i / :t• I
,. ·,
Fig.1
--106
1.J.
§
J
'
I
i... _j
.t.,J
l ,.....
~
7
7.
~
!
f •..I
(I')
ci
.....
· ....I
... r N o
.......
_...::::
s-~
~ .,
....s
~
....,
-
~
.J'
.""'
"' "..,\I
!!] ·
a g,Q
..,,
w .=:(
...."
' o
..__,,
d
I
.,._
.,
--V
~
o
î o f I
VI :f
">
'
~ o-
~
.;
.
,, o.,,
.JI
•
·-·
\!)
~
J.
e
.,.
"'
....,
d
..,.
I,,
,1
t'
-.
."J
....
cj
I j. ~ ~
-~O
-o-,-.-.- :-·.-__-.-.-_:-.~-._:-.;-:-·._~;~.1
'f' ( .. . ··.:
., .. .,,,, : ;'
t.
• • - I
.,·-.
,>
·.•·
;' ,' I l
..
~tJf,_ ._ ·: ~ _.. . '
.~'
,: ' .
.
...,_, .
• ; . -~ \8' -• ... .,
,
.
~ ; ,· '. \
~· I .. • •:
.'
..,l
Q
. .. ·_,
:- '·
. . . ,.
{
d D L - - - - - -----'
~a---------
.~a"-..!----.,.....
Fig. 2
107
DORIN OVIDIU DAN
..o:. • l - -
c:, c:, o JJJ/1 j'j/J
-------
------- - -
--3,!/
Pla11şa I
- - 108 - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
= = = <'.J
Planşa li
109--
CRISTIAN IOAN POPA
DESCOPERIRI POSTROMANE PE VALEA CUGIRULUI
CRIST/AN IOAN POPA
1. ISTORICUL CERCETĂRILOR.
Încercând să trecem în revistă istoricul problematicii referitoare la perioada
postromană I din bazinul Cugirului, constatăm că doar recent apărutul Repertoriu
arheologic a/judeţului Alba, consemnează la Balomiru de Câmpu un vas cu trei picioare,
găsit într-un loc necunoscut, ce este atribuit, cu semnul întrebării, secolului al 1V-lea 2 .
Cercetările de teren pe care le-am efectuat în ultimii ani au fost de natură să
ducă la identificarea a numeroase unne de locuire din epoca romană (peste 20) şi, în
număr mult mai restrâns, materiale aparţinând epocii postromane, cele din unnă fiind.
de altfel, prezentate în rândurile de mai jos.
2. AŞEZĂRI.
Sub termenul de aşezări, sau mai aproape de realitate, de locuiri. am grupat
punctele unde s-au înregistrat descoperirile de epocă postromană. Aceste locuiri au
vizat doar zonele de luncă (Vinerea, Şi bot) sau buza teraselor unor ape. precum Cugirul
sau Mureşul (Cugir, Balomiru de Câmp, Băcăinţi). În toate cazurile. suprafaţa pc
care vestigiile erau dispersate era una foarte mică, dovadă indirectă a caracterului
restrâns şi, probabil, de scurtă durată a locuirilor.
2. ,. BALDMIRU DE CÂMP-După Sat.
Aşezarea se află situată pe malul stâng al Mureşului. la est de vatra actuală
a satului.
2.2. BÂCĂ/Nf/-Obre/e.
Locul se află
amplasat pc prima terasă din stânga Mureşului. între hotarele
localităţilor Şibot şi Aurel Vlaicu.
2.3. CUGIR-la Bălfl
Locuirea postromană a fost identificată pe prima terasă din dreapta niului Cugir.
aşezarea fiind tăiată în două de un drum de care cc trece, printr-un vad. apa amintită.
Utilizăm această terminologic, mult mai încctă\cnită, dc~i s-au înregistrat luări de po,i\ic care au crilil'at-
1
o. Vezi spre exemplu D1i1concsc11, Oprc,mu J<ISY, nota 3, unde autorii propun tcnncnul de cpoc:i
d.1co-ro11wnJ r:iuic.
! RcpArhA/hii /9<15, 51. Descoperirea în sine, prezentată ca liind păstrată în Muzeul din Aiud, nu se
găseşte însi\ în colcc\iilc acestei institu\ii, prin unnarc nu este exclusă o posibili\ confuzie chiar în
privin\a găsirii şi datării piesei.
110 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
2.4. $IBOT-Cânepi1te.
Locuirea postromană a fost sesizată în lunca aflată la vest de valea Cugirului,
în spatele unor casc de lângă actualul Han Şurcanu.
2.5. VINEREA-Grochi/e.
Aşezarea postromană se află situată vis-a-vis de gara C.F.R. Vinerea, într-o
livadă aflată în plină luncă.
3. CERAMICA.
3. ,. BALOM/RU DE CÂMP-După Sat
Ceramica găsită aici este slab reprezentată. Se remarcă însă peretele unui
vas de culoare cenuşiu-deschisă, lucrat la roata rapidă, decorat cu fascicule de linii
orizontale. Grosimea peretelui, ca şi decorul, ne face face să credem că fragmentul
provenea dintr-un vas de tip chiup (PI. 117). O altă descoperire constă din partea
inferioară a unui vas, lucrat, de asemenea, la roata rapidă, de culoare cenuşie-închisă,
cu suprafaţa exterioară puternic lustruită, de factură fină. Vasul este decorat cu linii
distanţate dispuse orizontal iar pe fund se observă urmele desprinderii de pe roată cu
ajutorul unei sfori (PI. 1/8).
3.2. BĂCĂ/Nf/-Obreje.
În partea vestică a hotarului Bacăinţiului, la periferia zonei cu unne romane
au apărut o scrie de vestigii datând din epoca postromană. Materialele ceramice nu
sunt numeroase, însă ele reflectă o locuire a aşezării şi ulterior retragerii aureliene.
Întâlnim aici o ceramică cenuşie fină lucrată la roată, transpusă în forme specifice,
cum ar fi vasul cu buza lăţită şi trasă puţin oblic spre exterior (PI. 1/1) ori cana cu
gâtul lung şi corpul bitronconic, pe interiorul căreia se observă unnele acelor coaste
(PI. l /2). Speciei fine îi aparţine fundul unui vas, prevăzută cu un inel scund (PI. l /4)
şi buza unui chiup. Din categoria semifină amintim peretele unui vas, degresat cu
nisip cu bobul mare, de culoare cenuşiu-deschisă, decorat cu un grup de linii incizate
orizontal (PI. 1/5) precum şi fundul unui vas, de culoare neagră, pe care se desting o
serie de incizii concentrice apărute ca urmare a desprinderii cu sfoara de pe roata
olarului. Situaţii similare celei din unnă au fost remarcate în unele descoperiri de
epocă romană din afara graniţelor provinciei, la Lazuri 3 şi Lăpuşel4, în sec. III-IV p.
Chr., la Ciumeşti Uud. Satu Mare)5 şi îndesebi în perioada sec. IV p. Chr., în mediul
Sântana de Mureş, la Alba Iulia6, Baciu Uud. Cluj) 7 sau Ciumbrud Uud. Alba)8.
Categoria grosieră este prezentă prin mai multe fragmente lucrate
neîngrijit, la roată, folosind ca degresant multe pietricele şi beneficiind de o ardere
'Stanciu 1995, 148, PI. XIX/8; XIX/1-2.

'Stanciu /995, 150-151, PI. XXYlll/5.
1
Stanciu /9R6, 557-558, PI. Y/4.
'' Blăjan. Botezi/lu I 994, 272, Fig. I /I n.
'D,11covici11, V/;1ssa 1974, 14-18, Fig. 6/2.
"Badea ct 11/ia /996, 44, PI. X/7.
111
CRISTIAN IOAN POPA
de proastăcalitate. Cele mai des întâlnite nuanţe coloristice sunt cele de negru.
negru-cenuşiu, dar şi, uneori, cărămiziu, care, ca aspect aduc foarte mult cu ceramica
preistorică. Din această categorie avem buza, puţin răsfrântă a unui vas ( PI. I /3)
şi o tăviţă cu gardină, formă ceramică mai puţin întâlnită pentru perioada discutată
(PI. 1/6).
3.3. CUGIR-la Bă/fi.
Cercetările de teren întreprinse în cuprinsul aşezării de la Cugir-La B:.Ilfiau
pem1is colectarea şi unui număr restrâns de fragmente ceramice de epocă postromană.
Cele trei fragmente ceramice, alese spre ilustrare, sunt lucrate la roata rapidă şi aparţin
în exclusivitate speciei fine. Ca degresant, la toate s-a folosit nisipul fin. arderea
realizându-se în mediu reductant. Două din fragmentele analizate sunt lucrate în aceeaşi
manieră, cu interiorul de culoare cenuşiu-deschisă, iar suprafaţa exterioară de culoare
neagră bine netezită. La un exemplar se observă o nervură slab reliefată, ce era dispusă
în zona de mijloc a vasului (PI. 2/8), iar pc interiorul celui de-al doilea fragment se
disting foarte bine unnele coastelor provenite de la lucrarea la roată a vasului (PI. 2/
l O). Un alt fragment ceramic, de culoare cenuşie pe ambele feţe, provine din buza
unei străchini, rotunjite şi puţin arcuite spre interior. Imediat sub buză se găsesc două
linii incizate orizontal (Pl. 2/9).
3.4. $/BOT-Cânepişte.
Alături
de numerosul lot de materiale medievale recoltat din acest punct s-
a găsit şi un fragment ceramic total deosebit de restul vestigiilor. Este vorba despre
un fragment din fundul unui vas, de culoare cenuşiu-deschisă, cu peretele exterior
bine netezit, lucrat la roata rapidă şi degresat cu nisip fin (PI. 2/7). Factura descoperirii
impune includerea sa între descoperirile postromane (sec. IV-V p. Chr. ?).
3.5. VINEREA-Grochi/e.
Din mica poqiune arată în partea sudică a livadei provin câteva fragmente
ceramice databile în epoca postromană. Ceramica este mai numeroasă decât cea pc
care o putem ilustra, însă e puternic fragmentată.
Ceramica arsă reductant.
Se impune atenţiei buza unui chiup, de culoare cenuşiu-deschisă, lucrat la
roata rapidă. Sub buză recipientul poartă un decor realizat din fascicule de incizii în
val, cu buclele rotunjite (PI. 2/l ). Fragmentul unui vas, cu corpul bombat, degresat cu
nisip şi pietricele, decorat cu fascicule de linii dispuse orizontal şi în val, este lucrat
la roata cu turaţie medie. Ceramica, de puternică tradiţie romană, este arsă rcductant.
până la cenuşiu închis-negru (PI. 2/5).
Ceramică .1rs,1 oxidant.
În cadrul acestei categorii avem câteva fragmente ilustrative. Se remarcă
buza îngroşată spre exterior a unui vas, arsă slab (PI. 2/2t. alături de buza unei străchini
cu corpul bitronconic, arcuită uşor spre exterior şi teşită oblic. decorată sub margine
"Asemănarea cu profilul căldărilor de lut din evul mediu timpuriu este de remarcat, dar atribuirea sa
epocii din urmă nu se poate realiza pc baza facturii.
112 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
cu o incizie orizontală (PI. 2/3 ). Tot aici mai amintim şi fragmentul unui fund de vas
(PI. 2/4).
4. OBIECTE DE LUT ARS.

4. 1. Fusaiolă.
,. ,.1. BĂCĂ/Nfl-Obreje.
Din cuprinsul locuirii din acest punct provine şi o fusaiolă din lut ars. Piesa,
de culoare cenuşie, cu suprafaţa bine netezită, este păstrată în întregime. De formă
bitronconică aplatizată, aceasta prezintă, pe ambele margini ale găurii străpunse, o
serie de scurte incizii dispuse radial (PI. 2/6).
Descoperirea întregeşte, desigur modest, imaginea asupra activităţilor
casnice practicate de comunitatea de aici.
5. ÎNCADRAREA CRONOLOGICĂ $1 LEGĂTURILE CULTURALE.

Pentru stabilirea cadrelor în care pot fi situate descoperirile postromane din
bazinul Cugirului trebuie să facem apel la analogiile existente pentru materialele
noastre, dar, în acelaşi timp, trebuie avute în vedere şi realităţile din zona imediat
învecinată. Sub aspectul ceramicii, principalul material arheologic cu care operăm şi
în cazul de faţă, este de remarcat prezenţa ceramicii cenuşii, în detrimentul celei
roşii-cărămizii, care dispare destul de repede din Dacia, imediat după părăsirea
provinciei 10 •
În primul rând dorim să subliniem faptul că în trei situaţii, vestigiile
postromane au apărut în zone cu descoperiri romane, precum la Balomiru de Câmp-
După Sat, Băcăinţi-Obreje şi Şibot-Cânep1şte. Locuirile de la Vinerea-GrochJ/e şi
Cugir-La Bălţi nu suprapun urme romane, dar se află în vecinătatea lor. Schimbarea
vetrei locuirii poate avea cauze multiple, una putând fi legată şi de diferenţa în timp
dintre vestigiile romane şi cele postromane.
În aşezarea de la Vinerea-Grochi/e se remarcă fragmentul de chiup (PI. 2/
1), vas de provizii (Krausengefiisse) considerat, îndeobşte, ca unul de tradiţie dacică"
şi prezent şi la Băcăinţi- Obreje. Chiu puri lucrate din pastă cenuşie, asemănătoare ca
formă cu fragmentul păstrat de la Vinerea, sunt cunoscute pentru sec. IV-V p. Chr. în
descoperiri din aria învecinată, la Pianu de Jos 12 , Sebeş 13 sau Alba Iulia 14 • Oale cu
marginea îngroşată în afară, identice cu fragmentul de la PI. 2/2 se întâlnesc la Sugeac
(jud. Cluj) unde sunt datate în sec. III-IV p. Chr. 15 ori la Cluj-Napoca-Mănăştur, în
10
Macrea /960, 635-636.
11
Bcrciu /964, 610.
11
Bcrciu /964, 599, Fig. I.
1., Vezi studiul Date noi privind locuirea ummui in ,1:,·czarca de Iii Sebeş-Podul Pripocu/ui din prezentul
volum.
1
• Bcrciu /964, 604, Fig. 2.
11
Cociş, Paki /993, 478-479, PI. IV/15; V/6-7; YI/J.
113--
CRISTIAN IOAN POPA
descoperiri de sec. IV p. Chr. 16 • Tot în aceste staţiuni apar şi străchini cu marginea

puţin evazată şi buza teşită la exterior şi umărul ascuţit 1 7, precum şi clemente de
decor constând din linii vălurite, într-o manieră însă puţin diferită de cea prezentă pe
un fragment de Ia Vinerca 18 • În aşezarea de Sugeac materialele discutate apar, de
asemenea, în asociere cu fragmente de recipiente de tip Krausengefăsst? 9 •
Trebuie remarcată, în legătură cu aşezarea de la Vinerea, asemănarea
ceramicii post-romane cu cea prefeudală, cu unele deosebiri totuşi ca factură,
asemănare constatată şi în alte cazuri 20 •
Pornind de la caracteristicile ceramicii şi a corespondenţelor sesizate în
alte staţiuni, optăm pentru o datare a locuirii de la Vinerea în sec. III-IV p. Chr. O
datare asemănătoare credem că poate fi invocată şi pentru descoperirile modeste de
la Balomiru de Câmp-După Sat.
Datarea aşezării de la Băcăinţi este jalonată destul de bine de cele câteva
materiale analizate. Astfel, în privinţa cănii zvelte, cu corpul pântecos, de formă
bitronconică, trebuie spus că vase de acest tip se cunosc de pe un areal foarte vast, ce
cuprinde o mare parte a teritoriului României. Contextul provenienţei lor este fie
unul preponderent funerar, precum în necropolele de tip Sântana de Mureş, datate în
sec. IV p. Chr. 21 de la Spanţov 22 , Independenţa 23 , Copozu (jud. Ialomiţaf4, Olteni!\
Mitreni 26, Izvorul27, Negreşti (jud. Vaslui) 28 , Săveni (jud. Botoşanif 9 , fie unul nefuncrar
(?), asemeni unui exemplar de la Meşreac (jud. Alba) (sec. IV-V p. Chr.)30 ; alte numeroase
descoperiri se datează până în sec. V p. Chr.31. În nord-vestul României, precum la
Lazuri (jud. Satu Mare), asemenea căni sunt datate, în schimb, în sec. III-IV p. Chr. 3~
Un alt important punct de sprijin îl reprezintă tăviţa de lut, o apariţie
interesantă, dată fiind raritatea exemplarelor cunoscute pentru perioada postromană.
Insistăm aici asupra faptului că exemplarul nu poate fi atribuit, în nici un caz perioadei
1
• Hica /974, 169, PI. 1/2.
17
Hica 1974, PI. 11/4; Cociş, Paki /993, 478-479, PI. V/5.
'" Cociş, Paki /993, PI. Vl/7, 14; VIl/10-14, 16; X/11; Xl/7-8, 11.
1
~ Cociş, Paki 1993, 478-479, PI. Y/8; IX/9-10; Xll/4.
20
Yezi, spre exemplu, cazurile de la Sântămăria Orlca (Popa /98S, 44) sau lclod (L:iz.iro,ic,; K.1/111;1r
/987, 38).
21
Diaconu /980, Fig. 3.
22
Preda /965, 263, Fig. 2/5; Mitrea, Preda /966, Fig. 16/5; 22/3; 24/3; 39/5; 85/6.
2
i Mitrea, Preda /966, Fig. 130/3.
24
Mu,~eţea11u /986, 212, Fig. 3/9.
2
i Mitrea, Preda /966, Fig. 167/5.
2
" Dolinescu-frrche /966, 150, Fig. 5/4, 6.
21
Mitn.•a, Pn.·d11 I 966, Fig. 182/4; I 92/3; 210/4.
)H /0111/ă /968, 293, Fig. 2/4.
2
• Crâ,w11aru /968, 297, 300-301, Fig. 1/4.
io Ciugudean /979, 71, Fig. 6/13.
ii Pa/ade /980, 415, Fig. 5/6-7; 6/1.
i i Stanciu /995, 145, PI. Vl/6.
114 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
prefeudale, manufacturarea la roată şi arderea sa deosebindu-se net de cele aşa-zis

"slave". Un exemplar asemănător cunoaştem la Bicaz (jud. Maramureş), datat în sec.
II-IV p. Chr. 33 şi un altul la Şima (jud. Prahova), unde este datat în sec. IV-V p. Chr.
şi atribuit populaţiei autohtone din zona sud carpatică 34 .
Suntem de părere că aşezarea postromană de la Băcăinţi poate fi datată în
sec. III-IV şi, eventual, la începutul sec. V p. Chr., locuirea mai veche romană de
aici, databilă în sec. II-III, continuând, în aceleaşi cadre, încă două secole 35 . Faptul că
materialele postromane s-au găsit la marginea vestică a resturilor unor clădiri romane
poate primi interpretări diferite. Putem presupune, astfel, o restrângere a zonei locuite
propriu-zise, la zona vestică a complexului, de către aceeaşi comunitate(?) din timpul
provinciei sau situaţia ar putea fi pusă pe seama stabilirii în Obrejea unei comunităţi
·ce s-a stabilit la adăpostul acestor construcţii, ori a exploatat numerosul materialul de
construcţie roman pentru ridicarea unor noi construcţii, proprii.
O locuire în cuprinsul aşezărilor rurale romane, ulterioară retragerii aureliene,
este consemnată şi în fostul vicusînvecinat, de la Aurel Vlaicu, unde apare ceramică
datată, asemănător, în sec. IV-V p. Chr. 36 , iar exemplele din fosta Dacie sunt numeroase
în acest sens 37 .
Unei perioade ceva mai târzii îi atribuim micul lot de materiale de la Cugir-
La Bălţi. Pledeză, în acest sens, factura ceramicii, încă de tradiţie romană târzie.
Poate ceva mai timpuriu se datează buza de farfurie (PI. 2/9) cu analogii la Ciumeşti,
în descoperiri de sec. III-IV p. Chr. 38 Analogii pentru fragmentul cu nervură (PI. 2/8)
găsim în descoperiri identice ca factură şi decor publicate de la Biharea (jud. Bihor),
unde sunt datate în sec. V-VI p. Chr. 39 , ceramică decorată cu "caneluri" asemănătoare
celor de la PI. 2/1 O întâlnind la Ocniţa şi Dipşa (jud. Bistriţa-Năsăud), în descoperiri
datate în sec. al VI-lea40 .
Aşadar,
cum am văzut în cazul situaţiei de la Băcăinţi, locuirea de aici
continuă şi după părăsirea aureliană, în formele rurale modeste ale acelor vremuri
vitrege. Cu siguranţă, o luare în discuţie a epocii postromane nu poate debuta fără a
crea o punte de legătură cu perioada precedentă, în sensul urmăririi proceselor ce
s-au desfăşurat în timpul Daciei romane. Pecetea romană şi-a pus, lucru dovedit
\
JJ Stanciu 199], 269, PI. V/2, exemplar lucrat însă cu mâna.

4
l Olteanu, Neagu /98J, 384, Fig. 2.
11
Continuitatea locuirii în vJl/ae-lc din imperiu şi pc pcrcursul sec. III-IV este tot mai evidentă (cf.
Diaconescu, Opreanu /989, 574).
• Blăjan /989, 292, 330.
1
37
Protase 1995, 181 .
.iH Stanciu /986, 554, PI. VII/I.
11
' Dumitraşcu 1992, 20 I, Fig. 9/2-3.
411
Gaiu !99J, Fig. 4/3; G,1iu 1994, PI. Vl/1-5; IX/2; X/1, 4, 7.
115--
CRISTIAN IOAN POPA
îndeajuns, ireversibil amprenta asupra modului de viaţă, a culturii materiale şi spirituale

a populaţiei autohtone sau colonizate din toate colţurile imperiului.
Unifonnizarea standartului de viaţă roman este tributar unui proces dirijat
sau natural de romanizare a diferitelor seminţii stabilite pe pământul Daciei. După
cum a fost demonstrat, procesul de romanizare a provinciei nu s-a încheiat însă odată
cu părăsirea administraţiei romane din Dacia, ci a continuat, desigur în alte tipare, şi
după aceasta. O anumită continuitate se poate constata, într-o primă etapă, până la
376, când se produce invazia hunică 41 • Cultura materială roman-provincială se
generalizează şi cunoaşte o evoluţie specifică până în sec. VII p. Chr., odată cu
pătrunderea triburilor slave 42 . La momentul retragerii aureliane, din 2711275 avem
de-a face cu o părăsire a provinciei de către funcţionari şi annată, la care se poate
alătura pătura cetăţenilor înstăriţi, fapt ce contribuie, în primul rând, la decăderea
bruscă a vieţii urbane 43 . Locuitorii din mediul rural, mai puţini afectaţi de dispariţia
unui mod de viaţă urban, mai puţin legaţi de structurile statului, au rămas, în marc
parte, în vetrele lor. Suntem în faţa unei continuităţi mai mult de populaţie decât a
aşezărilor 44 • Nu trebuie pierdut din vedere faptul că, dacă admitem o prezenţă a
autohtonilor daci în timpul administraţiei romane 45 , plecarea acestora la 271/275 ar fi
fost cel puţin ciudată. Cu atât mai mult cu cât, atacurile asupra provinciei veneau din
partea unor populaţii în fruntea cărora se aflau carpii.
Prezenţa unor materiale de factură carpică în unele staţiuni din Transilvania,
dintre care cea mai apropiată spaţiului nostru este cea de la Sebeş-Podul Pripocului 4 ~,
existenţă contestată de o parte a cercetătorilor ridică, implicit, şi problema prezenţei
etnice a carpilor în această provincie. După cum se cunoaşte, deceniul patru al secolului
al III-iea este marcat de desele atacuri ale populaţiilor barbare din afara provinciei.
Sub Filip Arabul, la 245 p. Chr. victoria asupra carpilor are ca efect instaurarea unei
scurte perioade de linişte pentru provincie, dar are ca rezultat şi colonizarea în acest
teritoriu a unor grupuri de carpi, care vor "împrospăta" elementul autohton din Dacia 4 ••
Până la venirea goţilor în Transilvania, aici vor fi cunoscute grupe de
populaţii provincial-romane rămase după retragerea aureliană, la care se pot adăuga,
aşadar, grupuri de daci liberi şi carpi 4 ", astfel încât caracterul daco-roman al culturii
materiale nu este numai o simplă teorie. Pătrunderea pm1ătorilor culturii Sântana de
Mureş-Cemeahov în zona Mureşului mijlociu se apreciază că are loc în timpul domniei
împăratului Constantin li (337-361 ). K. Horcdt plasează momentul pătrunderii goţilor
"Macre.1 /960, 636.

1
• Rusu /97/, 713-714; BJrzu, Bramnu /99/, 167; Prot.1s,· /993, 265.
•·• B:irzu, Bn.·zcanu I 99 /, 194.

•• Macn.·a /960, 636 .
•, Mcntionăm aici că, în spatiul tratat de noi, ceramică de factură dacică de epocă romană a apărut la
Băcăinti-Obrejc (material inedit), ea fiind amintitll, de asemenea, şi de la Şibot (Mărghitan /9l(7, 64).
•• Aldt·a /971, 697-698, 700; Hort'dl /97/i, 227, Fig. 9/7.
1
' Barzu. Brt•z,•1111u /99/, 187; Hon·dt /96/i .1, 81; Homit /978, 21 R-237.
"Horcdt /968, 82.
116 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
în spaţiul intracarpa~c la 376 p. Chr. 4 '\ teză contrazisă însă, pentru datarea târzie ce a
fost propusă 50 . Aceştia au venit în contact direct cu populaţia locală, de care au fost
ulterior asimilaţi' 1 • În cazul nostru, cel mai bine se leagă de mediul Sântana de Mureş
Cerneahov, cana cu gâtul lung şi corpul bi tronconic găsită la Băcăinţi-Obreje (PI. I/
2). Perioadei sec. IV (sau IV-V p. Chr.) îi aparţine descoperirea de la Şibot-Cânep1şte.
Cea mai apropiată descoperire ce datează din secolul al IV-iea p. Chr. este
de la Săliştea (f. Cioara), de unde se cunoaşte o monedă de argint de la Constantin II
(?) 52 , o altă monedă, din bronz, emisă de Constantin III găsindu-se, recent, în vatra
satului Aurel Vlaicu 5\ Piesele respective relevă un aspect nedocumentat încă pentru
zona Cugirului, anume acela al circulaţiei monetare în primul secol după părăsirea
aureliană.
Stadiul actual al cercetărilor referitoarea la perioada secolelor V-VI p. Chr.,
nu permite reconstituirea unei imagini coerente asupra evoluţiei istorice a sud-vestului
Transilvaniei, situaţia fiind, în general, aceeaşi pentru întreg teritoriul fostei Dacii 54 .
După 453 p. Chr., pe baza izvoarelor scrise, ştim că în Transilvania sunt
prezente deja grupuri de gepizi 55 . Câteva descoperiri din sud-vestul Transilvaniei,
prin factura lor ar putea fi legate de o prezenţă gepidică, însă atribuirea de ordin etnic
este extrem de riscantă. Totuşi ar fi de amintit materialele, care nu totdeauna pot fi
legate de aceste grupuri de populaţie, găsite la Alba Iulia-Dealul Furcilor6, Ghirbom-
Faţa şi Berghin 5 7, Ciugud 58 , databile în sec. V-VI5 9 . În această secvenţă cronologică
(mai puţin putând fi întrevăzută atribuirea de ordin cultural) pot fi plasate şi
descoperirile de la Cugir-La Bălţi; foarte importante în discuţia noastră, întrucât ele
acoperă un hiatus al descoperirilor sesizat pe o arie foarte largă atât la vest cât şi la est
de valea Cugirului. La aceste descoperiri mai pot fi alăturate doar cele câteva monede
bizantine, datate în sec. V şi VI p. Chr., cunoscute în sud-vestul Transilvaniei la
Sebeş 60 , Câlnic 61 şi Uroi 62 , ce atestă strânse legături cu lumea bizantină 63 • Legăturile
49
Horedt /968, 82.
'" D,1icoviciu /968, 88, nota 2.
'
1
Comş,1 /988, 301; Comşa /998, 57.
I) Blăjan I 985, I 00.
Horedt I 958, 31, poz. I O; Macrea I 960, 621; Protase I 964, I 86, poz. I O;
j) Piesă găsită alături
de monede romane de un locuitor, în vatra satului, a fost predată spre achizi1ionare
Muzeului din Deva.
" B:irzu, Brczeanu 1991, 200.
'' Horedt /968, 82.
"' Popa /96!, 224, 226, Fig. 2/b.
"Aldea el ,1h1 /980, 15 I; RepArhA/ba /995, 37, 40, 43-44, 55, 98.
'k Popa /999, I 20-121, PI. Vll/6- 7.
i•, Alte materiale cc sunt datate în sec. V-VI provin şi de la Foit Uud. Hunedoara). Ilustraţia nu permite
însă nici un fel de comparări (Andnjoiu 1979, 24).
"'Raiea, Aldea /967, 625-626, Fig. I; Pop,1, Flcşcr 1974, 295.
,,1 Popa, F!c:;cr /974, 294, Fig.
1
" Andnjoiu 1975, 137-138, Fig. I; Andnjoiu /979, 28.
''' Raiea, Aldea /967, 626; Popa, Flcşcr /974, 299.
117--
CRISTIAN IOAN POPA
amintite, sesizate şi în alte numeroase cazuri, au permis elaborarea tezei confonn

căreia întreagă arie nord-dunăreană poate fi considerată chiar o provincie culturală
romano-bizantină 64 •
Deşi modes~e ca număr şi cantitate, desc;operirile din epoca postromană
aflate pe valea Cugirului contribuie la umplerea unui gol resimţit deja de multă vreme
în spaţiul aflat în zona limitrofă văii Mureşului în aval de localitatea Alba Iulia. Ele
fac dovada locuirii zonei, în anumite sectoare ale sale, şi după retragerea aureliană şi
doar lipsa unor cercetări de teren susţinute face ca apariţia altor puncte de interes din
această vreme să se lase încă aşteptată .
.,,. Bârzu, Brczcanu 1991, 207.
118 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
BIBLIOGRAFIE
Aldea 1971 - I. Al. Aldea, O oglindă de tip sarmatic in Trnnsilva111~1, în

Apulum, IX, 1971, p. 693-700.
Aldea et alia 1980 - I. Al. Aldea, E. Stoicovici, M. Blăjan, Cercetări arheologice
În cimitirul prefeudal de la Ghirbom (comuna Berghin,
jud Alba), în Apulum, XVIII, 1980, p. 151-177.
Andriţoiu 1975 - I. Andriţoiu, O monedă bizantină descoperită la Ur01~ în
Sargetia, XI-Xll, 1974-1975, p. 13 7-138.
Andriţoiu 1979 - I. Andriţoiu, Contribuţii la repertoriul arheologic a/judeţului
Hunedoara, în Sargetia, XIV, 1979, p. 15-34.
Badea et alia 1996 - A. Badea, M. Căstăian, M. Coza, M. Gligor, V. Istrate, D.
Petriş, Sondaje strntigrafice la Ciumbrud (jud Alba), în
BCŞS, 2, 1996, p. 27-46.
Berciu 1964 - I. Berciu, Contribuţie la studiul chiupunlorde fâctură dacică
din sec. IV e. n., în Apulum, V, 1964, p. 597-613.
Bârzu, Brezeanu 1991 - L. Bârzu, S. Brezeanu, OrigJi1ea şi continuitatea româ111Jor.
Arheologie şi tradi/ie istorică, Bucureşti, 1991.
Blăjan 1989 - M. Blăjan, Contribuţii la repertoriul arheologic al aşezărilor
rurale antice (secolele lf-lff e.n.) din Dacia romană, în
Apulum, XXVI, 1989, p. 283-333.
Blăjan, Botezatu 1994 - M. Blăjan, I. Botezatu, Monnantul post-roman (sec. IV.
e.n.) de la Alba Julia- ''Ampoi''. în Studii de istorie a
Banatulw~ XVll-XVIII, 1993-1994, p. 271-275.
Ciugudean 1979 - H. Ciugudean, Noi descoperiri arheologice pe teritoriul
judeţului Alba (f/), în Apulum, XVII, 1979, p. 65-86.
Cociş, Paki 1993 - S. Cociş, A. Paki, Cercetănle arheologice de la Sugeac
(jud Cluj). Campania din 1989. Cuptoarele de ars ceramică
(secolele ffl-/V), în ActaMN, 26-30, 1/2, 1989-1993, p.
477-494.
Comşa 1988 - M. Comşa, Raporturi ale daco-romamlordin nordul Dunării
cu Imperiul Roman intre anii 275-375 e. n. (cu specială
privire asupra nord-vestului României), în Acta MP, XII,
1988, p. 297-302.
Comşa 1998 - M. Comşa, Rolul mediului natural (munţi: pădun: bălţi) 1Î1
menţinerea elementului autohton la nord de Dunăre 1Î1
secolele lff-JV p. C, în Carpica, XXVII, 1998, p. 84-65.
Crâşmaru I 968 - A. Crâşmaru, Un cimitir de tip Sântana de Mureş -
Cerneahov descoperit la Săveni (jude/ul Botoşam), în
SC/V, 19, 2, 1968, p. 297-302.
119--
CRISTIAN IOAN POPA
Daicoviciu 1968 - C. Daicoviciu, Originea poporului ro111ân după cele nwi

noi cercetăn; în Unitate şi continuitate in ,~·ton:1 poporului
român, Bucureşti, 1968, p. 83-98.
Daicoviciu, Vlassa I 974 - H. Daicoviciu, N. Vlassa, Consideraţii privind uncie
descoperiri arheologice din zona Cluj-Napoca. în ActaMN.
XI, 1974, p. 5-18.
Diaconu 1980 -Gh. Diaconu, Menţinerea trăsătunlorcaracten~·ticealedaco-
romamlor in contactul cu migratorii in secolele li- V e.n.,
în RMM, 4-5, 1980, p. 73-81.
Diaconescu, Opreanu 1989 - Al. Diaconescu, C. Opreanu, Câteva puncte de vedere
in legătură cu evoluţia societăţii autohtone in epoca daco-
romană tarzie şi in perioada migraţiilor, în Al/A Clu_;~
XXIX, 1988-1989, p. 571-595.
Dolinescu-Ferche 1966 - S. Dolinescu-Ferchc, Necropola din secolul al /V-lea de la
Mitrem; în SC/V, 17, 1, 1966, p, 147-156.
Dumitraşcu 1992 - S. Dumitraşcu, Staţiunea BJ/1area,jud. Bihor, în Materialt·
(partea/), Bucureşti, 1992, p. 195-204.
Gaiu I 993 - C. Gaiu, Aşezarea din secolul al Vl-lea de la Dipş,1. jud.
Bistnţa-Năsăud, în RB, VII, 1993, p. 91-107.
Gaiu 1994 - C. Gaiu, Săpăturile arheologice de la Ocmţa. com. Teaca.
jud. Bistnţa-Năsăud, în RB, VIII, 1994, p. 49-54.
Hica 1974 - I. Hica, Um1e de locuire din secolul .11 I V-lea e. 11. la Clu_j-
Mănăştur, în MemCD, Cluj, 1974, p. 165-175.
Horedt 1958 - K. Horedt, Contribuţii la istoria Trans1Jim1iei in sec. JV-
Xffl, Bucureşti, 1958.
Horedt 1968 - K. Horedt, Un nou aspect al problemei co1111nuită,ti1'. în
Unitate şi continuitate in istoria poporului român,
Bucureşti, 1968, p. 73-82.
Horedt 1978 - K. Horedt, Die letzten Jahrze/mte dcr Pronnz Dakien in
Siebenbiirgen, în Apulu111, XVI, 1978, p. 211-237.
Ioniţă 1968 - I. Ioniţă, Un c,initir d1i1 secolul al /V-lea e. 11. l,1 Nc...greşti-
Vaslw; în SC/V, 19, 2, 1968, p. 293-296.
Lazarovici, Kalmar 1987 - Gh. Lazarovici, Z. Kalmar, Şa111ierul arheologic Jclod.
Campania 1985, în Apulum, XXIV, I 987, p. 9-39.
Macrea 1960 - M. Macrea, Populaţia daco-romami li, Dac,:1 dup.i retragerea
.wre.1/iană., în lston:1 Ro111,111ie1; I, Bucureşti, 1960, p. 615-
637.
Mărghitan 1987 - L. Mărghitan, Aspecte ale des/aşurării procesului de
romanizare in mediul rural al pro ni,ciei DaL'1:1, în Ziridc11 ·,1,
XV-XVI, 1987, p. 59-65.
Mitrea, Preda 1966 - B. Mitrea, C. Preda, Necropole din secolul al /V-leii e. n.
in A1untenia, Biblioteca de arheologie. X. Bucureşti, 1966.
120 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Muşeţeanu 1986 - C. Muşeţeanu, Necropola din secolul al IV-iea e. 11. de la

Copozu, în CCDJ, II, 1986, p. 209-221.
Olteanu, Neagu I 983 - Şt. Olteanu, N. Neagu, Rezultatele cercetiirilor arheologice
de la Şima-Prahova, în Maten~1/e, Bucureşti, 1983, p. 384-
387.
Palade 1980 - V. Palade, Necropola din secolul /Vşi de 1Î1ceputul secolului
V c.n. de lc7 Bârlad- Valea Seacă, în Materiale, Tulcea, 1980,
p. 407-416.
Popa 1961 - Al. Popa, Materiale din perioada de trecere la feudalism 1Î1
zona oraşului Alba Julia, în Apulum, IV, 1961, p. 221-232.
Popa 1988 - R. Popa, La inceputurile evului mediu românesc. Ţara
Haţegului, Bucureşti, 1988.
Popa 1999 - C. I. Popa, Cercetări de teren În centrul şi sud-vestul
Transilvaniei (I}, în BCŞS, 5, 1999, p. I 07-146.
Popa, Flcşer 1974 -Al. Popa, Gh. Fleşer, Monede bizanti11e in colecţia Muzeului
din Sebeş, în Apulum, XII, 1974, p. 295-300.
Preda 1965 - C. Preda, Noi descoperiri arheologice În necropola din
secolul al IV-iea e. n. de la Spanţov, în SC/V, 16, 2, 1965,
p. 261-274.
Protase 1995 - D. Protase, Orizonturi daco-romane, Cluj-Napoca, 1995.
Raica, Aldea 1967 - I. Raica, I, Al. Aldea, Două monede bizantine descoperite
la Sebeş (r. Sebeş), în Apulum, VI, 1967, p. 625-628.
RepArhAlba 1995 - Repertoriul arheologic a/judeţului Alba (ed. V. Moga, H.
Ciugudean), Bibliotheca Musei Apulensis, II, Alba Iulia,
1995.
Rusu 1971 - M. Rusu, Note asupra relaţiilor culturale di11tre slavi şi
populaţia romanică din TransJ/vania, în Apulum, IX, 1971,
p. 713-730.
Stanciu 1993 - I. Stanciu, Sondajele efectuate la Bicaz, jud Maramureş
(/990, /991 }, în EphNap, III, 1993, p.261-272.
Stanciu 1995 - I. Stanciu, Contribuţii la cu11oaşterea epocii romane 1n
baz11wl mijlociu şi 111/erior al râului Someş, în EphNap, V,
1995, p. 139-226.
RESUME
Dans cettc articlc sont presente le decouvertcs postromane sur Ic valley de

Cugir. Les vestigcs sont datec in siccles III-VI p. Chr.
121
CRISTIAN IOAN POPA
r
'I I
~-,
,.' .I
l
I
I
I
(
~-,,,,, , ,
/
~ :-
/ ·/,; {
.·,Ir
)
'
~ - --
1 _-. . ~, '- , 1
. . .. .. ·~ \ ~
.. .
PI. 1 - Ceramică postro111a11â (sec. /11-/ V p. Chr): Băcăi11(i-Obreje (J-6);

Ba/0111ir11 de Câmp (7-8).
122
(IF---
1 ---:~
. ,; .
. """"
1.
.
... i.
.
.
_: . I
~
..,
.
·:'-
' . :1:\ -
.
2 3 4
\ I R
PI. 2 - Ceramică postromană

(sec. III-IV p. Chr.): Vinerea-Grochile (1-5);
ceramică din sec. V-VI- p. Ch.; Cugir-La Bălţi (8-10) şifusaiolâ din lut ars:
Băcăi11ţi-Obreje (6) şi din sec. IV-V p. Chr.( ?): Şibot-Cânepişte (7).
123--
SIMINA NICOLAE-MARCEL
Karl Haldenwang - precursor al arheologiei in Transilvania•
Colecţionarul şi eruditul Karl Haldenwang s-a născut la Sebeş, în anul 1864,

fiind descendent dintr-o familie care a emigrat în anul 1846 din Wi.irttemberg, în
Transilvania 1• Karl Haldcnwang a frecventat şcoala elementară şi Gimnaziul
evanghelic din Sebeş. Aici, la Sebeş, încă din deceniul al şaptelea al secolului XIX-
iea, profesorul Friederich Wilhelm Schuster întreprindea primele săpături arheologice
din zonă, la Sebeş şi la Petreşti 2 • Chiar dacă, ulterior, profesorul Schuster a părăsit
urbea sebeşeană ( 1869) a lăsat în unnă un viu curent în colecţionarea de antichităţi
precum şi a altor obiecte cu valoare istorică şi etnografică locală. Sugestive sunt în
acest sens numerele anuarului "Programm des Evangelischcn Unter Gymnasiums in
Mi.ihlbach" din acea perioadă, în care figurează o rubrică specială a obiectelor cu
caracter arheologic, istoric şi etnografic ajunse prin diverse moduri în posesia şcolii
sebeşene.
Preocupările profesorului Schuster privind studierea istorici locale aveau
să fie continuate, la scurt timp, de către istoricul Ferdinand Baumann~ şi de eruditul
lingvist Johann Wolfr. De la aceşti doi profesori trebuie să fi deprins, pentru prima
dată, tânărul Karl Haldenwang, gustul pentru studierea şi colectarea obiectelor cu
caracter istoric din Transilvania.
După absolvirea cursurilor Gimnaziului evanghelic din Sebeş, Karl
Haldenwang a activat în domeniul comercial, pci,tru început la Sebeş, apoi a fost
timp de trei ani angajat la fabrica de hârtie din Prundul Bârgăului Uud. Bistrita). un
an şi l-a petrecut la Bistriţa, pentru a ajunge să se stabilească şi să se căsătorească la
Braşov. În anul 190 I, în interes de serviciu s-a mutat la Sighişoara unde a activat
până în anul 1923. Revine în oraşul său natal în anul 1926, unde a trăit până la moartea
• Varianta în limba gamană a articolului de fală urmează să \'adă lumina tiparului în rntalogul cxpozi\ici
"Dann hicr ist besser zu lebcn als in dem Schwabenland. Vom deutschen Sudwcsten in das Banat und
nach Siebcnbiirgcn" organizatfl, în anii 2002-2003, de I faus der I Ici mat des Landes Badt·n-Wiirttembcrg.
1
Vezi Aus dcn Lcb,·11scri1111cru11gc11 des P/i"irlfcmhcrgcr E111w:111dcrs .lolwrm Gcorg Jli1/d,•1111;wg. Wien.
1846, Miindlichen Milleilungen.
1
W. Fr. Schuster, ltî,dan, c111 Bcitr;1g zur Dcwschc /1(1'1110/ogi,·. în Progr.1111111 J. ,·i: L1111,:.rgymrwsium.,· 111
Miihlb11ch (în continuare Progr. Ev Gymn .... ), 1856; Idem. Ober dic lkickngrfibcr bd Pcwrsdorl: în
Archii' des Vi:rcins fiir Sicbenb11rgische Londcskunde, VI. 1865. p. 43 7-443; Idem, {ibcr alt,·
Bcgriibni\·.~tiillc11 bei M11hlbm..'h, in Progr. El' Gymn.. .. , 186 7.
124 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
sa, survenită în anul I 939 5 • Unnărirca itinerarului parcurs de Karl Haldenwang de-a
lungul vieţii sale este interesant întrucât, aşa cum vom vedea, colecţia sa arheologică
conţine piese provenite numai din zonele în care a locuit acesta.
Interesul în colecţionarea de antichităţi, în cazul lui Karl Haldenwang, este
ilustrat şi de lucrările pe care acesta le deţinea în biblioteca personală. Pentru a fi la
curent cu stadiul cercetării în domeniu Haldenwang, în colecţia sa, avea numere dis-
parate din periodicul Intemationalc Sammler - Zeitung care apărea la Viena, precum
şi din periodicul Antiquităten Zcitung din Stuttgart. În aceaşi categorie se înscriu şi
lucrările lui Hans Brendicke - Der Sammler Illustrierte Fachzeitschrift fi.ir
Sammelwesen und Antiquitătenkunde, Berlin, I 89 I şi a lui Alois Riegl - Die
Ăgyptischen Textil funde im K.K. Osterreich Museum, Viena, I 889, care în prezent
se păstrează în colecţia de documente a Muzeului din Sebeş.
Pasiunea manifestată faţă de arheologie este reliefată şi de seria articolelor
privind descoperirile preistorice din Ţara Bârsei pe care Karl Haldenwang le-a primit,
unele cu dedicaţie, de la Iulius Teutsch 6 •
În biblioteca personală se afla şi lucrarea lui Iuliu Marţian, Archăologisch
prăhistorisches Repertorium fi.ir Siebenbtirgen, editată la Viena, în anul I 909, care
este însoţită, pe marginea paginilor, de o serie de adnotări şi completări, efectuate de
Karl Haldenwang.
Preocuparea faţă de colecţionarea de antichităţi este evidenţiată şi de ex
libris-ul desenat de către Karl Haldenwang, iar mai apoi litografiat, care se regăseşte
pe majoritatea cărţilor şi revistelor aflate în biblioteca sa personală. În ex libris
figurează, în centru, o carte deschisă şi o bufniţă, în partea dreaptă jos un vas-suport,
de factură neo- eneolitică, specific spaţiului intracarpatic din România, iar în partea
dreaptă sus siluetele stilizate a două patrupede, aşezate faţă în faţă, care reprezintă
probabil doi idoli, între aceştia aflându-se conturul unui topor de tip târnăcop
( Kreu tzeăx te).
Karl Haldenwang, deşi nu deţinea studii în domeniul istoriei sau arheologiei,
a fost prin excelenţă un autodidact. Odată trezit interesul faţă de mărturiile trecutului
s-a dedicat, în bună măsură, colectării de materiale arheologice. Treptat a reuşit să-şi
alcătuiască a bogată colecţie arheologică. Despre această colecţie unul dintre angajaţii
'Fr. Baumann, Dic Erbgrnfcn des Untcnvalds, în Progr. Ev Gymn .... , 1868; Idem, Zur Geschichte von
Miihlb.7ch, în Progr. Ev Gymn.... , 1882; Idem, Cieschichtc des evwgch,chen Gymnasiums A.B. in
M11/b,1ch, în Progr. Ev Gymn ... , 1896.
4
J. Wolff, DcrKonsonantimwsdesSiebcnbiirgisch-s/ichsichcr, în Progr. EvGymn ... , 1873; Idem, Ober
die M1tur dcr Vokalc im Siebc11b1irg,:,ch s,is!JSJ:,chcn D1;1lckt, în Progr. Ev Gymn.. .. , 1875; Idem,
Bcitriigc zur Sicbc11b1irgl11:ffhc dcutschc Agrargcschichtc, în Progr. Ev Gymn ... , 1885.
i Th. Streitfcld, Co/cc/io11arii Hans Unger şi K11rl Haldcnw,wg, în Apulum, XI, 1973, p. 873-878.
0
Iulius Teutsch ( 1867-1936) - farmacist şi fabricant de lichior, autor a mai multor lucrări ştiinţifice, unul
dintre fondatorii Muzeului săsesc al Tării Bârsei. A întreprins săpături arheologice în aşezarea
"Schnekenberg" de lfmgă 8raşov, Ia Ariuşd şi Bod (Prieslerhiigcl).
125--
la firma de feronerie pc care o conducea Karl Haldenwang şi care a participat la

uncie săpături arheologice, mărturisea că erau ţinute în podul casei în circa 50-60 de
lăzi închise cu lacăte • Materialul arheologic era însoţit şi de o evidentă clară a
7
inventarului în care trebuie să se fi precizat şi locul de provenienţă.

Inventarele colecţiei lui Karl Haldenwang se pare că nu s-au păstrat până
astăzi. Singurele mărturii ale acestei colecţii, în prezent, sunt unele piese care se
găsesc ca donaţie în proprietatea muzeelor din Sebeş şi din Alba Iulia.
Colecţia arheologică a lui Karl Haldenwang provine, în special, din
investigaţiile pe teren, dar şi din săpăturile întreprinse personal. Primele cercetări,
probabil numai de suprafaţă, au fost efectuate, încă din anii tinereţii, în situl arheologic
cunoscut în prezent în literatura de specialitate sub denumirea de Petreşti-,,Groapa
Galbenă". Aici se află una din cele mai întinse şi interesante staţiuni neo- eneolitice
din Transilvania. Situată în marginea de vest a localităţii, pe malul râului Sebeş, în
apropierea fostei biserici săseşti fortificate, aşezarea ocupă marginea terasei pe o
lungime de circa 3 km. Staţiunea este cunoscută încă din a doua jumătate a secolului
al XIX-iea, iar în prezent este situl eponim pentru cultura Petreşti 8 , cultură care este
caracterizată de o splendidă ceramică pictată ce face parte din complexul Cucuteni-
Tripolie. În acest sit, Karl Haldenwang a întreprins doar o serie de periegheze.
Odată cu stabilirea domiciliului în oraşul Braşov, Karl Haldenwang s-a arătat
direct interesat şi de antichităţile ce se găseau în acea zonă. Împreună cu Iulius Teutsch
a întreprins o serie de investigaţii în siturile arheologice aflate în apropiere. Iniţial,
aşa cum rezultă din datele fumizate de etichetele de pe materiale, Karl Haldenwang a
făcut unele prospecţii în aşezarea de la Steingesberg, lângă Braşov. Această aşezare
nu figurează în rândul celor publicate şi cartate de Iulius TeutschQ, fapt care ne
determină să considerăm că aici farmacistul braşovean nu a participat la cercetările
respective. Aşezarea a fost identificată probabil de Karl Haldenwang în cursul
anului 1892, când s-a găsit un vas ceramic de dimensiuni reduse. Din situl arheologic
de la Steingesberg, pe 18 şi 19 septembrie 1898, s-au descoperit: o daltă din os,
fragmente de topoare din piatră, un fragment de idol din lut, dar mai ales un bogat
material ceramic aparţinând epocii bronzului (cultura Wiettenberg). Ulterior,
cercetările au fost reluate, în luna mai a anului 1902, când Karl Haldenwang a
descoperit aici un bogat inventar care constă în fragmente ceramice aparţinând culturii
Wiettcnberg.
În toamna anului 1889 (2, 22 şi 23 octombrie), Karl Haldenwang a efectuat
cercetări de suprafaţă în cadrul sitului de la Gesprenberg, situat în zona de sud-vest a
oraşului Braşov. În prealabil, Iulius Teutsch a descoperit şi a cercetat aici o aşezare
'Th. S1rci1fcld, Colcc/iorwrii.., p. 876.

• I. Paul, Cultura Pr:trr:şti, Bucureşti, Editura Museion, 1992.
"I. Tcutsch, Dit· !.>piiuu:olith1'.'>cht·n Ansir:dlung,·n mit br:malrr:r Kr:ramik am obr:rt.·n Laulr: des Altllussr:s,
in Mi11Jw1Jungr:n dr:r Priihistonl·chr:11 Kommi,;sion dcr karl·. Akadr:mir: dr:r Wissr:nschallr:n. I, Wien,
1903, 6, p. 366.
126
atribuită „neoliticului târziu" I0 • Între materialele arheologice provenite din aşezarea

preistorică de la Gesprenberg, în colecţia Karl Haldenwang se găsesc: un buzdugan
de piatră, un Krummesser, o vertebră de peşte prelucrată, dăltiţe şi sule din os, un vârf
de săgeată cu trei muchii din fier, un vârf de săgeată conică din fier, o serie de lame şi
nuclee din silex precum şi un bogat material ceramic aparţinând epocii bronzului
(cultura Wiettenberg). Aşezarea de la Gesprenberg avea să fie cercetată - probabil
prin periegheze - de Karl Haldenwang, la 5 noiembrie 1899, dar şi pe parcursul anilor
1892 Şi 1902 I I.
La vârsta de 35 de ani, Karl Haldenwang a întreprins primele săpături
arheologice propriu-zise, foarte probabil alături de bunul său amic Iulius Teutsch.
Aceste cercetări au fost efectuate, în toamna anului 1899, la Bod Uud. Braşov). Din
aşezarea de pe „Dealul Popilor" (Priesterhi.igel), aflată în apropierea râului Olt - care
anterior a mai fost cercetată de către Iulius Teutsch I2 - s-a păstrat un bogat material
ceramic, în general neo- eneolitic, specific culturilor Ariuşd şi Precucuteni, dintre
care se evidenţiază plastica antropomorfă, ceramica pictată şi materialul litic. Epocii
bronzului îi aparţin unele fragmente ceramice din cultura Schneckenberg. Lucrările
aveau să fie reluate mai târziu, de către Karl Haldenwang, la 9 noiembrie 1902, con-
form însemnărilor de pe etichetele păstrate pe unele materiale arheologice 13 •
Deşi Karl Haldenwang a părăsit oraşul Braşov, în anul 1901, în interes de
serviciu, totuşi, în anii care au urmat, când revenea aici, a întreprins cercetări în zonă.
Astfel, în anul 1902, pe dealul Steinmemen 14 de lângă Braşov a descoperit o amuletă
de os, într-o aşezare inedită, iar peregrinările sale în cadrul siturilor menţionate mai
sus trebuie să fi fost destul de dese, după cum rezultă din bogăţia materialului
arheologic recoltat.
Între anii 1901-1923, Karl Haldenwang a activat la Sighişoara ca procura-
tor al firmei Kamner şi Jekelius 15 • Aici, a fost membru al secţiei locale a „Asociaţiei
Sebastian Hann", fiind cooptat în comitetul de conducere, iar un timp a exercitat şi
funcţia de casier al filialei 16 • La Sighişoara, pe „Dealul Turcului" sau „Wiettenberg",
în anul 1899, profesorul Carl Seraphin de la Gimnaziul săsesc din Sighişoara a
10
I. Teutsch, Priihistori,che Funde aus dem Burzenlande, în Mitthei/ungen der Anthropo/ogischen
Gescl/schafl in WJ'cn, Wien, 1900, p. 192-193, fig. 70-116.
11
Data exactă când s-au făcut cercetări în aceşti doi ani nu o putem preciza.
12
I. Teutsch, Prahistorischc Funde ... , p. 193-202, fig. 11 7-191; Idem, Dic spiitncolithischen Ansiedlungcn
mit bemalter Kerm111k am oberen Laufe des Altflusses, în Mitthcilungen dcr Pril'historischen
Kommission der kais. Akadcmie der WJ'.uenschallen, I, Wien, 1903, 6, p. 365-387, fig. 1-119.
I) Acest sit arheologic nu a fost sondat sau săpat arheologic nici până în prezent. Pentru cercetăriile de
suprafa\ă întreprinse aici recent vezi H. Schroller, Die Stcin- und Kupferzeit in Siebenbiirgen, p. 77,
nr. 102-103; M. Roska, frdc5/y Rcgeszcti Repertori111m1, I, Cluj, 1942, p. 47, nr. 185; FI. Costea,
Repertoriul arheologic a/jude/ului Braşov, I, 1995, p. 25, pct. 5; p. 45, pct. IO.
14
Localizarea exactă a acestui punct este necunoscută până în prezent.
ii Th. Streitfeld, C'o/cc/ionarii... , p. 875.
1
" Th. Streitfcld, C'o/cc/ionani .. , p. 876.
127--
identificat un interesant sit arheologic 17 • Între anii 1902-1904, aşezarea de la

Sighişoara-,,Wiettenberg" a fost săpată parţial de Carl Seraphin, în special în zona
platoului superior. La aceste lucrări trebuie să fi participat şi Karl Haldenwang, care
locuia şi activa în acea perioadă la Sighişoara. Din punct de vedere arheologic a fost
identificat un singur strat de cultură în care inventarul descoperit, aparţinând epocii
bronzului şi perioadei Latene, era amestecat. Cu acel prilej s-au identificat circa I 00
de gropi. În cadrul gropilor surprinse, pentru a se ilustra în viitor că gropile, în prealabil,
au fost cercetate, s-au depus pe fundul lor cuie din perioada modernă. Aceste cuie au
fost identificate în săpăturile ce au avut loc recent aici 1k.
Cercetările întreprinse la începutul secolului al XX-iea în aşezarea de la
Sighişoara-,,Wiettenberg" au constituit punctul de plecare în definirea perioadei
mijlocii a epocii bronzului în Transilvania. Vestigiile respective au fost incluse în
cadrul culturii Wiettenberg, astăzi, în general, bine definită 19 •
În cadrul colecţiei arheologice provenită de la Karl Haldenwang se află şi
materiale arheologice descoperite între anii 1908-191 O în situl din Sighişoara -
„Wiettenberg", după cum rezultă din registrele de inventar ale Muzeului Municipal
din Sebeş şi Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia. Acestea constau în cea mai
mare parte din fragmente ceramice, capete de băţ din lut ars, fusaiole şi un bogat
inventar litic, toate aparţinând culturii Wiettenberg, la care se adaugă un fragment
ceramic Latene, un vârf de săgeată din fier şi un fragment ceramic din perioada
medievală timpurie 20 .
După revenirea pe meleagurile sebeşene ( 1926), Karl Haldenwang a
întreprins, în cursul anului 1929, cercetări arheologice în situl de la Răchita - ,.Vârful
Zăpozii" (com. Săsciori, jud. Alba). Aici se află o aşezare preistorică ce aparţine
perioadei de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului, respectiv culturii Coţofeni: 1 •
Din acest sit - considerat în prezent în literatura de specialitate ca fiind unul de referinţă
pentru zona respectivă - în colecţia Haldenwang se păstrează o râşniţă şi unele
17
C. Seraphin, Arciiologischcr Fund in Schiissburg. în Korrcspo11d,·11zb/;1tt dc.•s Vi.·rt'ir1s fur
Siebcnbiirgischcn Londcskunde, 22, 1899, I, p. 1-4.
1
' I. AndriJoiu. A. Rustoiu, Sighi,marn- Wi,·ltcnbcrg. Dc.·scopcririh· preistoric,· .~i o,,·,·zarc.'3 dacică,
Bibliothcca Thrncologico. XXIII, 1997, p. 10.
~ Cultura Wicttcnberg u fost definită de Kurt Horedt în teza sa de doctorat "Cultura Wiettenberg -
1
C'ontribu1ic la epoca bronzului în Transilvania", sus1inutl'l la Bonn. în unul 1939. Mai recent problematica
culturii a fost tratată de Nicolaus Borollka, "Die Wiettenberg - Kultur. Ein Beitrag zur Erforschung
der Bronzezeit in Stidosteuropa", Bonn, 1994.
20
Pentru materialul din epoca bronzului de la Sighişoaru din colcqiu Haldenwang vezi I. Andritoiu, A.
Rustoiu, Sigh1;,·oora - Wi,:llc.•nbcrg. .... , p. 29, nota 145, fig. 24, precum şi contributia studentului Radu
Totoianu, Material,· orh,·ologic,• de Io Sigh,;w,:iro- "li ie1t,·11b,·rg ·: din rnln.·fia 1/oldcnwong, a/latr: iii
&pozitul Muz,·ului din S,·h,·,~. în Buleuiwl Cr:n:urilor Şuinfilice Stud,·nfeş11: 4, 1998, p. 65-69, unde
figurează şi vârful de săgeată medievol.
21
Pentru aceast!I cultur!I vezi P. Roman, Cu/tuni Cofoli.'111; Bucureşti, 1976.
128 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
percutoare din piatră, precum şi o serie de fragmente ceramice, specifice fazei trei a
culturii Coţofeni în Transilvania22 .
Spre sfârşitul vieţii sale, Karl Haldenwang a acordat un interes sporit sitului
arheologic de la Petreşti-,,Groapa Galbenă". În anul 1938, Karl Haldenwang a
întreprins aici săpături arheologice. Cu acest prilej s-a descoperit un bogat inventar
litic (lame de silex şi obsidiană, topoare de piatră), obiecte din os, greutăţi de lut ars,
idoli zoomorfi din lut ars, dar mai ales ceramică aparţinând culturilor Turdaş,
Precucuteni, Petreşti şi Coţofeni 23 .
După decesul lui Karl Haldenwang ( 1939), colecţia sa arheologică a fost
donată de către moştenitorii săi Muzeului din Alba Iulia (9 septembrie 1948), precum
şi Muzeului din Sebeş (începând cu 24 VI 1958, ultimul lot fiind înregistrat la 28 IV
1964).
Din colecţia Haldenwang - deşi nu provin dintr-o situaţie stratigrafică
clară - multe dintre piesele arheologice, în momentul de faţă se găsesc expuse în
vitrinele din expoziţiile permanente a muzeelor din Alba Iulia şi din Sebeş. Singurele
materiale arheologice care au văzut lumina tiparului sunt cele din muzeul sebeşean,
descoperite la Sighişoara-,,Wiettenberg" 24 . Abordarea sistematică, în perspectivă,
a colecţiei arheologice pe care şi-a constituit-o Karl Haldenwang, constituie o
necesitate, nu numai datorită interesului real al pieselor respective ci şi pentru că
aceasta conţine materiale din două situri eponime a unor culturi preistorice din
Transilvania (cultura Petreşti - eneolitică şi cultura Wiettenberg - din perioada
mijlocie a epocii bronzului).
n P. Roman, Cultura ... , pi. 2; 36/ I 2, 13; 43/7, I O; Repertoriul arheologic aljudeţului Alba, Alba Iulia,
1995, p. 150, nr. 146/5.
11 Ulterior, după moartea lui Karl Hadenwang, silui de la Petreşti-,,Groapa Galbenă" avea să fi cercetat
sistematic în anii 1943, dar mai ales 1961-1962, când s-au surprins stratigrafic patru nivele principale:
primele trei aparţinând celor trei faze a culturii Pelreşti, iar al patrulea corespundea fazei initiale a
culturii Cotofeni (Rcpcrtoriul:1rhcologicaljudc/ul11iAlb.1, Alba Iulia, 1995, p. 140-141, nr. 136/1).
24
Vezi mai sus nota 20.
129--
Karl Haldenwang - Vorgănger der Archăologie in Siebenbiirgen

(Zusammenlassung)
Dcr Sammler und Gclehrte Karl Haldcnwang wurdc in Mi.ihlbach im Jahrc

1864 geboren. Nach dcn Abschluss seiner Studicn im cvangelischen Gymnasium aus
Mi.ihlbach, war Karl Haldcnwang im Handeltăting. Im Allgemcinen ist Karl
Haldcnwangs Lebensweg sehr intercssant zu beobachtcn, besonders wcil scinc
archăologischc Sammlung aus Sti.icken besteht die nur aus der Gegende herkommen
wo er gelebt hat.
Karl Haldcnwangs lntcressen for das Sammeln von Antiquitaten wird
hervorgehoben auch von dem ex libris welches von Karl Haldcnwang gezeichnet und
spăter auch litographiert wurde. Es befindet sich in den meisten Bucher und
Zeitschriften aus seiner Bibliothek.
Obwohl Karl Haldenwang keine historischen oder archăologischen Studien
hatte, war er cin ausgezeichnetes Autodidakt. Einmal das Interesse ftir die Zeugen
der Vergangenheit geweckt hat er sich gr&stcnteils dem Sammeln von archăologische
Obiekten verschrieben. Allmăhlich hat er geschafft sich eine reiche archăologische
Sammlung anzuschaffen.
Karl Haldenwangs archăologische Sammlung stammt besonders aus seinen
Nachforschungen und auch aus seinen personlichen Ausgrabungen bzw. die von
Petrcşti-"Groapa Galbenă", Răchita-"Vârful Zăpozii" (Kreis Alba), Steingesberg,
Gesprenberg, Bod, Dealul Popilor (Pricsterhi.igel), Dealul Stcinmemen (Kreis Braşov)
und Sighişoara-"Wiettenberg" (Kreis Mureş).
Nacl1 Karl Haldenwangs Tod ( 1939), haben die Erben seine archăologische
Sammlung dem Muscem von Karlsburg und Mi.ihlbach gespendct.
Aus der Sammlung Haldcnwang - obwohl sic nicht ciner klaren
stratigraphischer Situation angchort-bcfindcn sich heute viele archăologischcn Sti.icke
in dic Schaufcnstcr der stăndigcn Ausstcllungen der bctrcffcndcn Musecn.
Abblldungsverztt1chnls:
Taf I Dcr Sammlcr Karl Haldcnwang ( 1864-1939)

Taf li Karl Haldcnwangs Ex-libris
130 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Fig. 1 - Colecţionarul
Karl Halden Wang
EXLIBRIS
Fig. 2 - Ex librisul
c olecţionarului
Karl Halden Wang
131--
ISTORIE - CULTURĂ -
MONUMENTE - ARTĂ - ETNOGRAFIE - MUZEOLOGIE
CÂLNIC -lile de istorie*
IULIA RAMONA DAN
Situată într-o zonă pitorească de intens habitat de-a lungul timpului, la 30

km S-E de Alba Iulia şi 43 km de Sibiu, localitate cu adânci rădăcini şi semnificative
implicaţii în istoria Transilvaniei şi nu numai, Câlnicul îşi pierde vechimea în negura
veacurilor. Localitatea se integreaza armonios într-o întinsă salbă de asezari străvechi
care, cele mai multe apar atestate documentar cu denumiri ce poartă amprenta timpului,
în cazul nostru fiind vorba de confirmarea unei origini latine 1 (,,villa Kelnuk").
Denumirea localităţii Câinie ( în germană Kelling,în maghiară Kelnek)
vine de la numele familiei greavilor2 de aici care au stăpânit între 1269-1430 comuna,
mai precis despre primul lor reprezentant Erwin, după cum ne relatează izvoarele
narative. Localitatea apare atestată documentar în anul 1269, documentul care atestă
existenţa acesteia fiind redactat în limba latină: ,,Stephanus Oei gratia junior rex
Hungarie, dux Transzluanus, dominus Cumanorum, omnibus Christi fidelibus
presentem paginam inspecturis, salutes in omniurn salvatore" (prezent în corpusurile
de documente 3 , traduse în limba română. şi în limba gennana 4) .
Localitatea prezintă o continuitate de locuire încă din neolitic . Astfel la
200 metri de situl medieval, în punctul ,,În Vii" este consemnată încă de la începutul
secolului trecut 5 şi confirmată prin săpăturile din 1962 existenţa unei staţiuni neo-
eneolitice6, cu mai multe nivele de locuire, reprezentată prin ceramică aparţinând
culturilor Turdas, Precucuteni 117 şi pictată tip Petreşti (fazele AB şi B), asociată cu
cea specifică culturii Coţofeni, având decor care semnifică simbolul solar. Nivelul
Petreşti cuprinde locuinţe cu platfonnă, iar cel Coţofeni are locuinţe de suprafaţă 8 •
• Capitolul 11 din teza de licenţă "Cetatea Câinie - studiu 111011ogmfic. Propuneri de conservare-rest,wrare-
rcvitalizard'. Universitatea" I Decembrie 1918", Alba Iulia, iulie 200 I;
1
C. Suciu, Dicţionarul localităţilor din Transilvania, voi.I, Ed.Academici, Bucurcsti., 1966 p.23.
2
Denumirea de grcav vine de la săsescul GRAF, din care a derivat cuvântul greav, jude : Th. Nagler,
Românii ~-j saşii până la /848, Sibiu, 1997, pp.116, 119, 205.
1
D.I.R., vc,1c XIII ( /251-/300), doc. I 08, p. 118.
• F.Zimmcrmann, C.Wcmcr, Urkundcnbuch, voi.I, 1982, doc.127, p.105.
1
K.Horcdt, Fiindc dcr Volkerw,1ndcru11gszcit ws Siebenburge11, in A.I.S. C. ,3, 1944-1948,p.306 .
'' I.Paul, Cultum PetreşfJ; Bucurcsti,. 1992, p.139.
1
Y.Moga, 11.Ciugudcan, Repertoriul ,1rhcologic ,1/ judetului Alhil, Bibliothcca Musei Apulcnsis, li.
Alba.Iulia, 1995, p.80.
• Fr.Roth, Stcinzeitdorfvo11 Kc/ling, in Dcutsc.:/11.• Forsclwng 111 Sudostcn, nr. I, I 942, pp.199- 214 si
nr.2, 1945,pp.440- 459.
133
IULIA RAMONA DAN
Au fost descoperite numeroase mărgele din scoică şi din cupru, un pandantiv spirală.
brăţară de cupru, vârf săgeată de jasp, o placă rotundă de scrpcntin, 3 colţi de urs
perforaţi, făcând parte din inventarul unui mormânt de la începutul epocii bronzului.
precum şi alte obiecte caracteristice neoliticului mijlociu şi târziu. precum şi perioadei
de trecere la epoca bronzului, atestând una dintre cele mai timpurii prezenţe ale spiralei
pandantive în Transilvania, lărgind problema arici şi direcţiei de pătrundere a acesteia
în perioada neolitica şi eneolitica 9 .Tot aici în punctul amintit ( fosta vie a lui M.Bazoni).
s-a descoperit un inel şi o brăţară de bronz, ambele aflate la Muzeul Brukenthal ici, o
brătară din aur masiv, neornamentată, având capetele dense. puternic profilate 11 •
Pe o terasă a „Dealului Mare" s-a descoperit o aşezare din faza de trecere
spre epoca bronzului . Săpăturile sistematice din 1942-1943 au explorat aşezarea
integral, fiind scoase la iveala în total 15 locuinţe 12 dreptunghiulare, de mărime
mijlocie, cu câte două încăperi, cu vetre, cuptoare, gropi de provizii şi recipiente
(cisterne) de apă. S-au descoperit totodată topoare, dălţi, prâsnele, sape de corn, sule
de os, pietre de măcinat, fragmente ceramice decorate cu împunsături succesive, din
care s-au putut reconstitui 31 de vase, numeroase oase de cerb, căprioare şi mistreţi.
precum şi un singur fragment de aramă .
O.Popescu aminteşte descoperirea aici a unui inel de bucla din aur. care
ar fi apărut, dupa opinia sa, înca din epoca cuprului, înainte de epoca bronzului şi
alte inele de arama şi argint, descoperite în monnintcle cu ocru 1.1_
Din puncte neprecizate de pe teritoriul comunei provin răzuitoare şi un
nucleu de obsidian, toate neolitice (Muzeul de istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca,
inv.6735-6739), o cană dacica din scc.Ill-11 I. Chr. (Muzeul Brukcnthal Sibiu,
inv.4935) 14 •
În punctul „Şanţul Gardului Viu" (N-E de comună) s-a identificat o asezarc
rurală romană, unde au fost descoperite 2căramizi, una cu literele L.S (de tipul CIL
III, 8075,2), aflate la Muzeul Brukenthal din Sibiu (inv.4390 şi 4423 ). reprezentând
probabil numele abreviat al unui proprietar local 15 •
Sub punctul „Panta marc" s-au descoperit fragmente de căramizi şi ţigle
romane (Muzeul Brukenthal, inv.4424-4429) 1(,.
~ K.Horcdt, op.cit.,loc.,cît.
10
Idem, Funde.· der Vo/kenrnndt•ru11gszât ous Siebc11biirym. in A.I.S. C.. 4.1941-1943,p. I 7 I; Idem.
Unlcrsuchungcn zur Fruhgcschichtc Siebcnburgens ,Bucurcsti .. 1958, p.141.
11
Idem, Funde.·.... loc.cit.
11
V.Moga,H.Ciugudcan, op.cit., p.81 ..
11
K.Horedl, op.cit.,loc,cît.
11
O.Popescu, Asupm unui ta:wrdir1 ,•poca bronzului. în S.C.J. V, 13, 2, 1962. p.405, nota2; V.Moga.
1-tCiugudcan, op.cit., p.81.
1
• Ibidem.loc.cit.
11
O.Tudor, Oras,·,targun;satc in Dacia n11111uw. Bucurcsti.1968.p. I40; N .Bnmga.Habitatul roman in b.ui11ul
Secasului (set:.lf-lll), în Memoria Antichitatii,Sibiu, 1994,p. 72,nr.43-44.cu bibl. resp.
10
V.Moga,H.Ciugudean, op.cit.,p. 81.
134 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Din epoca bizantina datează o moneda de bronz descoperită in 1939 de

către Oancea Gheorghe (nr.237), cu ocazia refacerii trotuarului din faţa casei, provenind
de la Leon I ( 695-698) împreună cu o alta monedă care s-a pierdut 17 . În literatura de
specialitate se fac referiri pentru alte vestigii datând din aceeaşi epocă feudal-
timpurie18.
Amintită ca localitate cu vestigii datând din secolele X-XI, la Câinie s-a
descoperit un vas borcan, roşu închis, lucrat la roată, găsit „lângă drumul spre Răhau"
( ,,In Vii"), ornamentat cu un registru de linii paralele orizontale 19 , precum şi o
brăţară simplă din bronz şi alta terminată cu capetele în formă de animale, databila
în secolul XF 0 (Muzeul Brukenthal Sibiu, inv.11022), aparţinând orizontului timpuriu
Bjelo-Brdo 21 din Transilvania.
Cercetarile arheologice de la cetatea ţărănească 22 prilejuite de restaurarea
acesteia în anii 60, au scos la iveala pe lânga fragmente ceramice aparţinând culturii
Coţofeni, câteva obiecte din piatră şi metal din bronzul mijlociu şi fragmente ceramice
aparţinând culturii Dridu ( sec.X-XI) în poziţii stratigrafice clare 23 .
Prima faza a fortificaţiei a fost datată în jur de 1270, prin monedele găsite
aici, emise de Bela IV ( 1235-1276) şi Ştefan V (1270 -1275). Vechea capelă s-a datat
în secolul XV, fiind anterior( sec.XIII) o construcţie laică. 24
M.J.Achner aminteşte pe lângă cetatea ţărănească de aici, mai spre zona
montană, urmele unei cetăţi antice 25 , desigur cea de la Gârbova (Sebeş) din padure.
Putem aşadar conchide ca la Câinie avem dovedită arheologic o continuitate
de locuire din epoci străvechi şi până târziu în secolul XIII, când apare pentru prima
dată atestată documentar localitatea ( 1269), explicabilă prin situarea geografico-
topografica a localităţii şi corelată cu tot ceea ce ţine de zona din punct de vedere al
reliefului, solurilor, vegetaţiei, climei, resurselor solului şi subsolului, a faunei şi
florei şi nu în ultimul rând a reţelei hidrografice 26 . Din punct de vedere demografic, 27
s-a constatat că populaţia localităţii era în anul 1347 de 800 de locuitori (183
gospodării), iar din sec.XVIII de când apar conscripţiile şi ulterior recensămintele,
aceasta evoluează astfel:
17
AI.Popa,Gh.Fleser, Monede bizantine in colectia Muzeului Sebe!>~ in Apulum, 12, 1974, p.295, nr.2.
1
• O.Popescu, Cercetari arheologice in Transilvania ( 11 ) ,in M. CA.,,11, 1956,p. I 34.
19
K.Horedt, Ceramica slava in Transilvania, in SC/V ,2,2, 1951,p. I 95, nr. I I ,pl.X/3.
20
lbidem,/oc.cit.
21
K.Horedt, Siebenburgen in Fruhmitte/alter, Bonn,1986,p. I I 6,119,205.
"amintita de I.Martian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistrita, 1920,p. I 2,nr. I 23.
"O.Popescu, Les fouil/es archcologiquesde /964 en Roumanie, in D,1c,;1, NS., Io, 1965, p.487; R.Heitel,
Cetatea Cainic, Bucuresti, I 968, pp.6- 7.
i, Idem, Les foui/Jcs archcologiques dans R.PR. cn /962, in Dacia,N.S.,8, 1963,p.401.
1
' M.J.Ackner, Dic Romischen Altcnthumcr 11nd B11rgen in Siebenburgcn, Hermannstadt, 1856, p.59.
2" V.Cucu, Geografia popu"1tiei si asezări/or umane, Bucuresti, 1981, p.39; T.Morariu, O.Bogdan,
A.Maier, Judetul Alba, Bucuresli, 1980, p.45.

27 P. Niedermaier, Dezvoltarea 11rbanr:\·tică ;1 unor loc;1/it;ifi rumlc din s11d11/ Tmnsilvanie,; p.112 .
1 ' C. Feneşan, Izvoare de demografie istorică. I. Secolul al XVIII-Jc.1 . Tmnsi/v,1111;t, Bucuresti,. 1986,
135--
IUUA RAMONA DAN
ANUL NR.POPULAŢIEI NR.CASE OBSERVAŢII
1773 28 Menţionaţi 22 de români, 9 Conscripţia episcopului I.Micu

din totalul de 150 suflete
1750 29
345-"animae universim" Conscripţia episcopului P.P.Aron
1766 30
183( 93 bărbaţi , 90femei) Români, conscripţie Greco-neunit2
1786 31 847 Conscripţie austriacă
32
1850 1115 Conscripţie austriacă
1854 33 1115 Statistică demografică

34
1857 1193 308 Statistică demografică (rom-cat-1,
Greco-cat.-3,Greco-ort.-691,
ev.-lut-496 , ev.. elveţieni)
p.170; N.Josan, Gh.Fleser, A.Dumitran, Oameni si lapte d1i1 rnxuru/ juderului Alba in memoria
inaintasi/or, Bibliotheca Musei Apulensis,111,Alba Iulia, 1996,p.31,apud N.Togan. Statistico romanilor
din Transilvania in I 733, în Transi/vania,an XXIX, l 898.nr.1,pp.169-213.
29
N.Josan,Gh.Fleser,A.Dumitran,op.cir..,p.76,apud A Bunea, Statistico româmlordin Trons1Ji-onio.llicutll
de vicarul episcopesc Petru Aron, în Trans1Ji-ania,an XXX.1901.pp.245-290: C. Feneşan. op.âr.
,p.271
30
Din Conscriptia Eparhii Grecesti Neunite în Ardeal la anul 1766, cf. N.Josan, Gh.Flcser. A.Dumitran,
op.cit. p. l 02, apud Keith Hitchins si 1.Beju, StatJ:..rico ro111.1mlor onodocsi din Trons1fra11ia dli1 anul
1766, in MitropoliaArdealulw; an XXII. nr.7, pp505-551; C. Feneşan, op.cir. p.410.
11
E. Wagner,Hisrorisch-Statisrisches-Onsmum.·nbuch lur Siebmbiirgen, Koln-Wicn, 1977 ,p.363: Lexi-
con der Siebe11biirgc.•r Sochsen, lnnsbruck, 1993,p.605.
12
E.Wagner,op.cit./oc.cit; Lexicon dc.•r Siebenbiirgc.•r Soshst'11,loc.cil.
13
Din Statistica Demografica de la 1854,N.Josan,Gh.Flcser,A.Dumitran ,op.ât.p.132, dupa Buletinulu
Guberniului Provinciale pentru Mareic Principatu Transilvania.Cursulu anului
1854.11.Septiune.Manunchiul IV.Estradotu si trimisu Io 26 Iuliu 1854.
3
~ E.A.Bielz,Handbuch der Landc.·skundt• Si,:benhiirgens -e1iu· ph1:,·1J.:a/J~·che-statist1~·ch-topographische
Beschreibung die.'>es Londes,Hermannstodt,185 7 ,p.404; N .Josan,Gh.Fleser,A.Dumitran,op. cit.,
p.142,dupa Tabelle statistice despre starea populatiunei Marelui Principatu Transilvania,achise larga
proieptulu de lege despre schimbarile necesarie in impartirea lui politice.prospectu generalu despre
populatiunea Marelui principatu Transilvania în unnatorele Municipii,dupa numerarea oficiosa din
anulu I 857,p.6 I .
H E. Wagner.op.dr.loc.cit; Lexicon der Siebenburger Sachsen,p.605.
136
ANUL NR.POPULA ŢIEl NR.CASE OBSERVAŢII
188035 1252 Statistică austro-ungară

190036 1524 Statistică romanească
(din care 886 români)

37
1910 1702 587 Uugăre "catastrale")
192038 1805 385 Din care români-987,
germani-807, unguri-2, alţii-9
193039 1872
1941 40 1842 Din care gennani 861
41
1956 1668
42
1966 1610
2001 3200 Mai sunt doar 4 familii de saşi
36
Situatia localitatilor judetului Alba, cf.N.Josan, Gh.Flcser, A. Dumitran, op.cit, p .. I 91., dupa
S.Moldovan,N.Togan, Dictionarul numirilor de /ocalitati cu populatiune romana din
Transi/vania,Banat,Crisana si Maramums,Ed.11-a,Sibiu, 1919,p.67
37
N .Josan,Gh.Flescr,A. Dumitran,op. cit.p.199,apud C. Martinovici,N. I strati,Dictio11arul
Transilvanie1;Banatului si celorlalte tinuturi a/ipite,Cluj, 1921; C. Wagncr,op.cit.,loc.cit., lexicon der
Siebenbiirger Saschsen, loc.cit.
1' N.Josan,Gh.Flcser,A.Dumitran, op.cit .loc.cit, C.Wagner, op.cit .loc.cit, lexicon der Siebenbiirgcr
Sachsen, loc.cit.
39
C. Wemer,op.cit.loc.cit.
40
Ibidem, Joc.cit., lexicon dcr Sicbc11biirger S,1chscn, loc.cit.,sasii rcprezentand 46,7% din totalul
populatiei.
1
• Ibidem, loc.cit.
42
Ibidem, loc.cit
41
G.Gundisch, Sicbenbiirge11 in der Tiirkennbwchr, 1395-1526, în R.R.H., Xlll, 3, 1974, pp.415-445;
137--
IULIA RAMONA DAN
Evoluţia demografică a localităţii Câinie este interesantă de unnărit de-a

lungul timpului, reliefând sporul natural,dar şi scăderile datorate mortalităţii, atacurilor
turceşti (din anii 1420 4 -\ 1438 4 4, 1442, 1479 45 , 1658 4 1, si 1661 47 ), cutremurelor,
inundaţiilor, epidemiilorK de ciumă, holera sau războaielor .
În acest spaţiu al Transilvaniei, unde întâlnim o civilizatie şi o populaţie
refugiată, datorită nesiguranţei vieţii şi atacurilor popoarelor migratoare indeosebi
celui tătar din 1241, românii se vor retrage în locuri mai ferite 49 • Regalitatea maghiară
va coloniza în Transilvania mai întâi pe secui, apoi pe saşi. Ultimii, colonizaţi în
etape, vor creea o bază economico-socială solidă, punctul forte al rezistenţei în faţa
atacurilor externe şi a disputelor interne pentru tron 50 .
„Saşii - scria Lucian Blaga în Trilogia Culturii - vechi colonişti, neam de o
dârză, statornică şi înceată vrere, şi-au ales, după criterii lung cumpănite, pământul
unde aveau să-şi ridice casele şi să-şi sape monnintele; ei au gustat precauţi apa, au
cântărit lumina şi au măsurat cu grijă grosimea humei, s-au ferit prevăzători de înălţimi
prea accidentate şi au încercat cu steagul şi cu nările direcţia vânturilor". Noii colonişti
-,,primi hospites regni ... Ultrasilvanis" sunt amintiti prima data in documentul
din 1206, când regele Andrei al Ii-lea întăreşte saşilor din Cricău, lghiu şi Romos
localităţi situate în zona Albei, Sebeşului şi Orăştici, mai multe privilegii,
scutindu-i de dări 51 •
Invocând libertăţile cu care au fost chemaţi în Transilvania de către Geza
II, Diploma Andeiană( Bula de Aur, 1224) acorda coloniştilor aşezaţi în teritoriul
dintre Orăştie şi Baraolt importante privilegii, precizăndu-se că li se dădea şi Codrul
Românilor şi al Bisenilor, dimpreună cu apele şi ca să le poată folosi împreună cu
aceştia . Faptul că nu se neagă existenţa populaţiei romîneşti, este un argument în
plus al continuităţii acesteia, fapt dovedit şi arheologic, românii convieţuind alături
sau în preajma noilor veniţi, în cadrul unei civilizaţii rurale, o „civilizaţie a satelor
libere" cum spunea H.H. Stahl 52 .
P.Nicdcrmaicr, Dic Ro/Ic cler St,1dtvcstig11ngen in dcr Turkenabwchr, în Forschungi.•n. 2 I. I, Sibiu,

1978, pp.81-87.
44
Fr. Pall, Ştiri noi despre expediţiile turce,~ti dli1 Transifi,ania in /.138, în A.I.I. Cluj, 1-11. l 958- I 959,
pp.9-24; A. Amlachcr, Kel/ings Untergang im Tiirkt-ncinf.1/11·011 /.138. in Kom·spondenzb/atl, 1907,
pp.33-38.
41
1.Ha\cgan, Bătăliu di.· pc C:impul PJimi ( /J oct. /479 }, Apulum, XVII, 1978, pp.261-278.
••· G. Krauss, Cronic.1 Trans111'0111i.·1: /608-/665, Bucurcsti, 1965, p.32.
47
A. Amlachcr, Zur Gcsc/11d1tc dt·r Zll'citi.· Zcrstorung Miilfochs durr:h dii.· Tiirki.•n im Jahre 166/,
Korrc.,ponndl.'l1zblafl, IX. 1886, pp.1-7.
•• A.Cscrvcny, Cro111â1 rnlamit:lfilor ,,.,- 1.-pidtwiilor din Ardt•,1/ ,Banat, şi t,•nfonik· marginase la /007-
//r?l, Cluj, I 934, passim .
•• Şt. Pascu, \loi1.•1·odotul Tramilrnnie,: I, Cluj, 1972, p.128.
10
Th. Naglcr, A,~,·z:m·,1 sa,,·Jlor 1i1 Tr.m.~1J1"1Jnia, Bucuresti. , 1992, p.117.
11
F. Zimmcrmann, C. Werner, op.cit .. pp.9-10, nr.17; D.I.R., 1·ea1.· XI, XII, X/1/(1075-1250), I, p.53.
11
H.H. Stahl, Cil'llizaf1a 1·1.•chilor sor,· rormn,-,~fl; Bucurcsti, I 968 ,p. I O.
· Şt. Poscu, Bobâlna, Ed. a li-a, Bucuresti, 1963, pp.19-20; Th. Streitfeld, OberdieSachschisen Graten
11
138 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Greavii au avut în secolul XIII un rol deosebit în colonizarea saşilor, aceştia

stăpânind numeroase sate obţinute prin danii regale, având un rol important, comparabil
cu cel al cnezilor sau voievozilor români 53 . Dacă la începutul secolului XIV procesul
de colonizare era încheiat, cea mai veche formă de organizare a saşilor transilvăneni
a fost cea bisericească . Câlnicul va ţinc începând cu 1309 de Decanatul de Sebeş,
numeroşi preoţi fiind amintiţi în cadrul acestuia şi al capitlului.
Din punct de vedere administrativ Câlnicul va fi arondat începând cu 1303
Scaunului săsesc de Sebeş alături de alte localităţi : oraşul liber Sebeş şi comunităţile
libere din Lancrăm, Petreşti, Răchita, Strungari, Loman, Reciu, Deal, Pianu de Jos şi
Pianu de Sus 5~.
În zona Sebeşului sunt amintite de către F. Baumann numeroase familii
55
nobiliare : Erwin din Câinie (vezi Fig.I), Henning din Petreşti şi Vinţ, Teel din Orăştie,
Mihail din Aiud, Arnold din Apold, Ioan din Aciliu, Mihail şi Nicolae din Răhău.
Se presupune că familia moştenitoare a greavilor din Câinie ar fi descendentă
a unuia din fiii lui Kelcds 56 care, din cauza unei crime, a fost nevoit să fugă din
Mosela în Ungaria, unde a fost primit solemn de Geza II şi înzestrat cu o mare
proprietate. Erwin nu este doar primul conte de Câinie atestat documentar, ci şi cel
care a construit cetatea Câlnicului . Construcţia începută între 1250-1260 se parc că
nu a fost tenninată de el, amplasamentul fiind ales încă dinainte de această dată, pe
acelaşi loc găsindu-se reşedinţa contelui locator .
Din cronica cu numărul 127 57 din anul 1269 rezultă ,cum scria F.Baumann,
că prin intrarea în luptă a urmaşului lui Erwin, greavul Cheel de Câinie, alături de
. urmaşul la tronul maghiar, Ştefan, împotriva oastei regelui Bela IV al Ungariei,
primeşte ca şi recompensă posesiunile „infidelului Dumitru şi ale lui Vincenţiu",
respectiv aşezările de la Dumitra şi Henig 58 : ,, ... quem futurorum harum serie volumus
pervenire quod attendentes fidelitates et servitiorum merita Chyl comitis de villa
Kelnuk ... " Curând după această danie, Chyl cumpără şi Vingardul, pe care moştenitorii
greavilor din Câinie, familia Gereb din Vingard de neam maghiar, îl dezvoltă asemeni
unui centru administrativ al domeniului 59 .
Toate documentele menţionate anterior evidenţiază faptul că familia
greavilor din Câinie se afla la sfârşitul secolului XIII în plin proces de constituire a
domeniului său nobiliar, dispunând aşadar de o bună situaţie materială .
des Untrevald~. în Forsclumgcn, 23, 2, Sibiu, 1980, pp.30-39.

14
I.Frăţilă, M. Andri\oiu, Sc,wnul s:isesc Sebeş, în Revista Arhivelor, I, 1969, pp.159-166.
1
' F. Baumann, Zur Geschichte von Mii/b,1ch, în Programm, 1881/1882, p. 176.
% F. Baummann, Der Ergmfen des Untenva/ds, in Progmmm, 186 7-1868 Sibiu, 1868,p.43
"H .Ackcr, Hcimatbuch Kclling. Gcschichtc cincr .rnchsichcn Gcmcindc im sicbc11biirg1~\·c/1cn Untcnvald,
Bissingen, 1996, p.24.
1
• F.Zimmcrmann,C. Werner, Urk1111dc11buch., I, nr. 127 ; Zs.Jako, Erdclyi Okma11ztar, I, I 023-1300,
Budapesta , I 997, doc.276.
'" Th. Nagler, op.cit., p.164 ; Zs. Jako, op.cit., doc . 311,318,480,495.
"'' li. Fabini, Atlas dcr Sicbc11biirg1~,;ch -s,1chsischc11 Kirchcnburpcr und Dorlkirchcn, Bd. I, Sibiu, 1999,
139--
IULIA RAMONA DAN
Greavul Cheel moare la scurt timp, probabil din cauza unor răni dobândite
în război, deoarece într-un act din anul 1272 60 fiul său, Nicolaus, încearcă să obţină
pentru el şi fraţii săi recunoaşterea de către regele Ladislau a recompensei lui Ştefan
din anul 1269. În anul 1291 Daniel, fiul lui Checl, cumpără de la Thomas de Varadja,
proprietatea Cut în schimbul a 20 de arginţi<,1. Un an mai târziu Daniel moşteneşte
cele două mori de apă din Alba, împreună cu o pajişte şi un teren arabil .
La 31 mai 1291 într-un contract încheiat între episcopul Petru al
Transilvaniei, este amintit cu ocazia lucrărilor de reparaţii la acoperişul Catedralei
Sf. Mihail din Alba Iulia şi dulgherul Henc din Câinie, pentru care garanta comitele
Daniel, fiul lui CheeJf' 2•
Scaunul judiciar provincial al Sebeşului avea în fruntea acestuia un jude
regal (judex regis) şi unjudc scăunal (judex sedis }, care judecau pricinile, ajutaţi de
12 juraţi, reprezentanţii obştii scăunale . În secolul XIV Scaunului săsesc Sebeş îi
aparţinea oraşul liber Sebeş şi comunităţile libere din cele I O localităţi învecinate
amintite. Având un pronunţat caracter economic şi mai ales militar - aici se adunau în
caz de pericol oştile provinciei între secolele XIV-XVII- Scaunul săsesc de Sebeş îşi
va desfăşura activitatea până în anul 1876, când va fi asociat comitatului Sibiului 113 •
Actul de judecată emis de Buda în anul 1309, aminteşte ca părţi adverse în
proces pe Filip de Cingoo, reprezentantul capitlului bisericii din Transilvania şi
Berthold, parohul de Câinie şi decan de Sebeş, însoţit de tânărul Nicolae, fiul greavului
Solomon de Câinie, înlocuitorii în proces a greavului Solomon care era bolnavi,~.
Documentul denotă sprijinul şi încrederea de care se bucura parohul din Câinie din
partea greavului său.
La 1319 sunt amintite veniturile preoţilor din Sebes, Câinie şi Apoldul Mare.
cifrate la 40 mărci de argint pe an 65 •
La 15 iulie 1320, într-un document al capitlului romano-catolic din Alba
Iulia se aminteşte că Nicolae, fiul comitelui Daniel din Câinie, în numele său şi Nicolae,
fiul lui Solomon din Câinie, cer privilegiul de a cumpăra un „pământ numit
Sohthtctuk""".
La 23 martie 1325, după înfrângerea şi moartea contelui Hcnning din Petreşti.
Nicolae, fiul lui Daniel din Câinie îşi primeşte moşiile înapoih 7 •
Capitlul bisericii romano-catolice din Alba Iulia aminteşte la 8 iunie 1330
pc Nicolae fiul lui Solomon, fiul lui Chec), şi Nicolae şi Mihail, fiii lui Daniel din
p.342.
''' M. Acker. op.cit., p.21i.
,,: F. Baumann. op. cit., p. 19.
• I. Plcşa, op.cit .. p.162.
1
4
" D.J.R. nwc.\'/\1( 1301-1320 ). I. p.96.
01
F.Baumann, op.cit., p.20,
.. Aşezare azi dispărută. lângă localitatea Aurel Vloicu, cf. D.J.R., voi. cit., p.368, doc . 436.
07
F.Baumann, op.cit. p.28.
"" D.J.R. ,l'eoc XIV. (1321-/JJ0), 11, Bucuresti,1953, p.328, doc 602.
140 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Câinie, care primesc de la urmaşii lui Alard, comite de la Ocna Sibiului pentru 25
mărci de argint bun, I /4 dintr-o moşie aflată lângă Ungurei 6 K.
La 1332, preotul Mihai din Câinie c amintit ca plătind 7 arginţi
reprezentantului Papei, Rufinus 69 •
Într-un document7° din anul 1334 ce menţioneaz.ă faptul că Mihail, paroh de Câinie
a plătit 4 florini de aur cu ocazia sărbătorilor. Docwnentul oferă informaţii privitoare la existenţa
la Câinie, în deceniul 4 al secolului XIV a doi preoţi catolici, unul probabil al comunităţii
săseşti, iar celălalt se pare că se afla direct în slujba familiilor greavilor din Câinie.
În a doua jumătate a secolului al XIV-iea familiile greavilor din Câinie sunt
implicate într-o serie de procese de partaj privitoare la moştenirea domeniului familial.
S-a ajuns în acest sens la începutul anului 1380 cu un astfel de proces până la instituţiile
de judecată supremă n:gală dela Vişe 61fad . Treptat intensul domeniu feudal al greavilor
din Câinie începe să se făr~miţeze. După ce nepotul lui Cheel, contele Michael rămâne
fără moştenitori ( unicul său fiu murise), le numeşte moştenitoare pe cele 7 fiice ale sale la
8 februarie 1345, menţinându-şi totuşi pe perioada vieţii drepturile de proprietate nelimitate,
iar pentru eventualitatea apariţiei unor moştenitori pe linie bărbătescă, îşi rezervă dreptul
de a le da fiicelor sale doar partea cuvenită prin lege moştenitorilor pe linie femeiască.
Averea va fi împărţită după 138071 , când încep certurile în familie. Doar a şasea din cele
7 fiice ale lui Michael se căsătoreşte în 1380 cu contele Johann de Cisnădie, însă şi
aceasta sfarşeşte ca şi Johann de Martonfalva . După moartea contelui începe declinul
familiei ca urmare a executării testamentare precum şi din cauza conflictelor.
După 1387, data când începe la Sebeş, datorită pericolului turcesc ridicarea
incintei fortificate a oraşului, prima din Transilvania, localităţile învecinate - Petreşti
,Săsciori şi Cîlnic - încep o bogată activitate în acest sens 72 •
La 1400 este amintit preotul Hetzel Antal din Câinie, fiind suspendat de
către papa Bonifaciu IX 73 . Colonizarea Secaşelor duce la pierderea locuinţei din
cetate şi a magistraturii în Câinie, iar lipsa moştenitorilor va duce până la urmă la
pierderea originii. Rudele lui Johann ajung în posesia titlurilor nobiliare, iar contele
vinde în 1430 74 cetatea comunităţii săseşti din Câinie, cu toată opoziţia fiilor săi.
Comunitatea din Câinie va transforma reşedinta nobiliară într-o cetate ţărănească,
iar Johann Gereb renunţă la funcţia de greav 75 , titlu deţinut încă din anul 1422 76 .
După ce pierd sediul lor din Câinie şi legăturile lor cu domeniul regal,
urmaşii conţilor se străduiesc să-şi mărească puterea şi averea pe domeniul lor din
.
6
' F. Lcstian, Megszcntelt Kovek. A kozepkon' Erdc/y puspokseg temp/oma,: voi.li, Alba Iulia, 2000, p.95.
70
D./.R., VC,1C XIV (IJ0J-1320),1, pp.181, 184. .
71
H. Fabini, op.cit., p.343.
12
M. Buza, I. Hozoc, V.1/ca Sebeşului, Bucurcsti. I 985. p.47.
71
· F. Baumann, op.cit. p.95.
74
Ibidem, loc.cit.
71
F. Baumann, op.cit.,p .96.
76
G. Gundisch, H.Krasscr, Th.Strcifcld, Dominium Kirchc 1111d Burg von Wci11g,1rtskirc/11.·11, in Studicn
zur Sicbcnbtlrgcn Ku11stgcsch1htc, IJucurcsti, 1976, p.144.
77
F. Baumann, op.cit. p.95.
141
IULIA RAMONA DAN
Vingard şi chiar îi depăşesc pc strămoşii lor din Câinie. Dintre aceştia, Johann III este
menţionat în contextul când în 1438 turcii asediază localitatea, din cauza prădării
acesteia, preotul Laurenţiu din Câinie s-a refugiat, suspendat din ordinul regelui Albert,
acuzat că nu a opus rezistenţă şi a predat cetatea fără luptă sultanului Murad II, în
locul său venind în anul 1439 preotul Ladislau 77 . Populaţia surprinsă în interiorul
fortificaţiei a fost parţial ucisă 7 8, iar cei rămaşi în viaţă au fost duşi în captivitate .
79
La 1464 Matei Corvin dăruieşte oraşul şi Scaunul Sebeş, cu satele

aparţinătoare fraţilor Andrei şi Ioan Pongratz, ca răsplată pentru distingerea acestora
în luptele cu turcii 80 • ln anul 1469, după moartea preotului Nicolae din Câinie, paroh
devine Ştefan, membru al ordinului „spiritus sancti" 81 •
În anul 1599, după bătălia de la Şelimbăr, Mihai Viteazul atacă cetatea Câlnicului,
din I 00 locuitori rămânând în viaţă doar 982 . La 1665 sunt amintite 347 suflete în Câlnic 83 .
Se presupune că pe vremea regelui Leopold I ( 1745 ), la Câinie era stabilită
6 pază militară care ţinea sub control potecile care duceau spre Ţara Românească
prin pasul Duşi, respectiv pe ruta Dobra- Cîndrel -Duşi -Obârşia Lotrului .
În anul 1769- 1773 este consemnat un interesant plan al localităţii Câlnic cu străzile
84
şi vecinătăţile ei. La 1784, la o nouă împăiţire administrativă a proviciei - sub Iosif II -în
comitate, Câlnieul este arondat Comitatului Sibiului, revenind Ia 1805 la Scaunul de Sebeş 85 .
La I august 1849 localitatea are de suferit datorită rebelilor unguri care se
retrăgeau de la Ocna Sibiului spre Sebeş şi Simeria 86 • O interesantă lucrare - raport
realizează A. Amlacher despre Câinie în anul 1882 87 •
În cele două războaie mondiale, românii şi saşii din Câinie şi-au dat tributul
lor de sânge. Acestora li se adaugă şi suferinţele celor 144 de saşi deportaţi în lagăre
de muncă din fosta U.R.S.S.
SUMMARY
Presents a chapter from her final paper, an interesting and sybthctic excurs
monographic from Câinie history, locality symbol ofTransylvanian history (sec. XIV-
XV), monument related to the mondial patrimony.
'"A. Amlachcr, Kcllings U111crga11g im Turh'111.'ilall 1·on /.138, în Kom.·spond,,nzhllltt, 1907. pp. 33-38.
'" Fr. Pall, Ştiri rwi despre.· c.,p,Yir/i1k tun.·,·şti din Tromrlrn11ir11i1 l-l3S. în A.I.I.Cluj, 1-11, 1958-1959, p. 19.
'" F. Baumann, Schc11ku11g dcr Stadt und di,· Stuhlc.·s Mulba,·h BI/ di,· Bmdcr Johann u11d Andrr:as Po11grotz.
in Progr.1111111, 1875-1876, pp.3-50 ; M. Ackcr, op. cit . p.54, nota 22 .
" F. Lcsticn, op. cit, p.85.
1
' /b1dc111., p.96.
" M . Ackcr, op. cit. p.265.
"'Ibidem, op.cir.,pp.60 şi I02.
1
• Jb1&w p.265.
'" Jb1dem, p.19, 265

" Jb1dc111, p.125, nota 44
142
Noi date despre breasla tâmplarilor din Sebeş
DORIN OVIDIU DAN
Apărute în peisajul Transilvaniei încă din vechime, dar consemnate pentru

prima dată în documentul des citat din 13 noiembrie 13 76 1 , 19 bresle ardelene
cuprinzând 25 de branşe meşteşugăreşti sunt amintite acum, dată la care li se reanoiesc
statutele, cu această ocazie aparand menţionate şi breslele din Sebeş, cât şi cele din
Sibiu, Sighişoara si Orastie.
Breslele din Sebeş au făcut de-a lungul timpului obiectul unor studii sau
lucrări2, dovadă rolul important 3 - economico-comercial, politico-militar şi nu numai-
jucat în timp de către acestea în viaţa urbei şi a provinciei.
Studiul de faţă se referă la un documenr datat 29 februarie 1772 (Fig. I),
prin care trei tâmplari din Sebeş cer să fie înscrişi în Uniunea tâmplarilor de Sibiu şi
să se reânfiinţeze breasla de profil din oraşul lor\
lată pe scurt -in traducere- conţinutul textului :
„Noi ambii staroşti ai cinstitei bresle a tâmp/an/or din oraşul Capitală liber
regesc Sibiu al Marelui Principat al TransJ/vanie1: Martinus Coltner, pnin staroste,
Simon Wolffal doilea staroste 1inpreuna cu onorabilul comitet si toata cinstita breasla,
facem cunoscut prin acesta tuturor, pe care Îipriveşte, că s-au Înfăfişat Înaii1tea noastră
cinstJ/Ji' tan1plan: care vemnd din diferite Jocun: s-au aşezat Î11 oraşul liber regesc
Sebeş şi a11ume: Joha1111es Mende, Johannes MartJi1i şi Thomas Wenrich, rugându-ne
să-ipninim Î11 cinstita 11oastră breaslă şi uniune, fiindcci şi-au făcut anii de ucenicie În
meseria tâmplăriei şi au fost declarafi calfe.
1
Fr.Zimmennann, C. Werner, G. Muller, Urkundenbuch zurGcschichtc dcr Dcutschcn in Sicbcnburgcn.
II, Sibiu, 1897, pp. 449-452; Şt. Pascu, VI. Hanga, Crcstonwţie pentru studiul istoriei s"1tului ,,"i
dreptului R.PR., Ed. Ştiinţifică, Bucuresti., 1958, pp. 187-191 .
i I Lungu, V. Radu, 8. Bassa, I Raica, M. Valea, Meşteşugurişimcşteşugaridinsud-vestul Trws1ii',1nie1;
Ed. Ştiin\ifică, Bucuresti, 1970, pp. 68-72; O.O.Dan, O contribu/ie la sflldiul breslelor: statutul
breslei dog,mlor din Seb,:ş (1752), în Apulum, XX I, 1983, pp. 231-23 7; idem, Lăzi de brcilslii. alte
lăzi şi casc de bani d1i1 Scbe,,·. în Apulum, XXII, 1985, pp. 197-202.
' Idem, Contribu/ii la cunoaşterea rolului economic ,1/ Scbc,wlui (sec. XIV -XIX), în Apulum, XXXIV.
pp. 273-285; idem. Contribu/ii la cunoaşterea roluluipolitic al Scbc;;u/ui (sec.XIV-X/X). în Apulum,
XXXV, 1998, pp. 301-325.
4
lnv.nr.153/ I 48 Muzeul Scbcs, scris in gotica.cu cerneala neagra.format 33x46cm,cupri1mind 32
rânduri.sigiliu deteriorat aplicat dupa ultimul rând pc ceara rosic, hârtie cu liligran.
i D.O.Dan,Noi contribu/ii Iii swtutul brcsklor: stiltutul breslei t:imp!:mlord1i1 Scbc,,, ( 163 I). in Apulum.
XXXII, 1995, pp.327-334 .
143 ----
DORIN OVIDIU DAN
Deoarece sus numi/ii ne-au exprimat această rugăminte în repetate rânduri

deoarece ,w primit din arhiva Sebeşului fonnularul autentic al priVJJegiJ/or şi articolelor
noastre, acordate nouă de Onorabila Universitate şi dovedindu-se astfel că in numitul
oraş Sebeş a existat şi mai inainte o cinstită breaslă a tâ111planlor, după 111u/te consfătuiri
şi cu consim/ământul Do11111ului Comite al nostru Na/ional Samuel de Banpnem, ca
jude regesc ,1/ liberei noastre c,1pita/c Sibiu, am ajuns la unnătoarca învoială:
Susnwmjii trei ta111plari scbeşeni au plătit pentru înscrierea lor în breasla
şi uniunea noastră 50 de florini ungureşti în numerar şi au intrat prin aceasta in
posesiunea tuturor drepturilor şi libertă,!Jlor de care ne bucurăm noi şi toţi 111eşterii
uniunii breslei noastre de tâ111plari din Ardeal, vor fi respectati ca atari de catre toti
111esterii uniunii şi vor exercita aceste drepturi şi libertăţi şi la Sebeş, transmitându-le
celor viitori.
Deoarece însă toate dreptunle şi libertăţile nu por fi păstrate şi transmise,
dacă nu sunt cuprinse în statute şi reguli scrise, am vrut să le aducem la cunoştiinţă in
scris pe cele mai de seamă din aceste statute şi reguli şi 111ai ales pe acelea prin care
cineva 1şi poate câştiga nu111e/e ca 111eşter cinstit şi precum noi sunte111 legaţi de a le
respecta aici în Sibiu.
Dacă un ucenic şi-a îndeplinit cei 4 ani de ucenicie, e dator să lucreze un an
ca fecior cu plată la care meşter va dori el pentru o slinbrie de 40 denari pe săptămână.
După aceea poate fi făcut calfă. La aceasta geluire sau la acest examen de calfă. cel
care e fiu de 111eşler are să dea 111eşterilor tineri dacă n-au calfe 7 florini ungureşlJ: cel
care nu e fiu de meşter 8 florini ungureşlJ; toţi însă pentru desenul care se cere calfei
î111preună cu o cană de bere sau de vin şi un florin unguresc şi 20 denari. După aceea
e dator a lucra 2 ani de zile pentru o si111brie de 60 denari pe săptămană sau să plece
in străinătate, pentru câtă vre111e în va plăcea lui. A tunel va face anul de meşter lucrând
la un 111eşter pentru o si111brie de 72 de denari pe săptămână şi va executa lucrarea de
măiestrie. Lucrul pe care ii face ii va desena mai 1i1t:ii JiJ propor{ia cui·enită, iar
desenul va fi examinat de către cei doi domni staroşti şi dac:i va li găsit bun va li
prevăzut cu s1jpliul breslei. După aceea va face lucrarea sa de măiestrie cu multă
grijă confonn sc/11jei desenate cu toate cu toate păr{ile ei şi 1i1 timpul acesta cei doi
do111ni meşteri examinatori vor controla tot la 14 zile dacli nu-l ajută la ace,1stă 111uncă
un alt meşter sau o altă calfă. Jar in timpul cât Jucreazii la această lucrare de probă să
nu ceară pt· săptiima11ă mai mult de 25 denan: Tc.•m1in:înd lucrarea după obiceiul
observat la Sibiu, e dator să dea cină celor doi meşteri c.•x,11111naton: c,1ri vor raporta
dommlor meşteri ai breas/e1: c,1 aceastii lucrare s,i fie viizută de tot cinstitul comitet.
1i1cât, dacă s-,1r g,isi cc11c1 ce ar trebui sa fie pedc.psit să-şigăsc.•ascii pedeapsa. Şi toate
celelalte lucrări trebuie să k· facă cu gr{/e şi dup,1 vechiul nostru obic,·i. Alai ales
nmrfa pentru târguri de ţară să fie făcută dupa 111.isura potrfrită şi mpsită cum se
c,1de.
Nota.Pcmru 111asa care se d,1 dupa ce a temunat cu prob,1 de mester va plati
/ I flonni unguresti.
Un fiu de meşter p/ăte,\·tc o hH,i de 1i1trarc.· 1i1 breaslă de 2 llonni ca taxă
144 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
suplimentară în lada brcaslei încă 8 florini ungureşti şi pentru ospăţul pe care trebuie
să- I dea un meşter tanăr, I 4 flori.ni ungureşti. Unul care şi-a făcut ucenicia aic1; dar
nu e fiu de meşter: pentru intrare 5 florim; dacă nu se căsătoreşte cu fata unui meşter
4 florini şi în lada breslei I O florini. Unul care nu şi-a făcut ucenicia aici : pentru
intrare 4 florini pentru intrare 4 florini pentru soţie ca şi cel de mai sus 4 florini şi in
lada breslei 14 florini. Spre adeverirea celor de mai sus am prevăzut prezentul act cu
sigiliul mare al breslei noastre.
Dat la Sibiu în ziua de 29 februarie 1772. "
Documentul prilejuieşte semnatarilor săi câteva precizări, de fapt o reluare

în scris a regulilor care trebuiau îndeplinite de către ucenici şi calfe în lungul drum
spre a deveni meşteri.
Ucenicia durează 4 ani plus unul ca fecior în plată pe o simbrie săptămânală
de 40 denari pe saptămâna. De reţinut că fiii de meşteri deveniţi calfe plătesc cu 1
florin unguresc mai mult decât ceilalţi candidaţi. După alţi doi ani de „practică", cu o
simbrie de 60 denari pe săptămână, va intra în „ anul de meşter „ urmând a executa
lucrarea de măiestrie „cu grije şi după vechiul nostru obicei", care va fi judecată şi
apreciată de către „cinstitul comitet".Taxele de intrare în breaslă sunt diferite de la
fiul de meşter(24 florini) ,la cei care şi-au făcut ucenicia în localitate(l 9 florini),sau
în alta parte(22 florini).
Remarcăm şi cu această ocazie rigoarea impusă candidaţilor de meşter prin
practica obligatorie în timp, canoanele pe care trebuie să le parcurgă în realizarea
capodoperei şi taxele de la plata cărora-unele discriminatorii - nu se pot sustrage.
Iese în evidenţă desigur şi caracterul de „castă" al breslei, candidaţii fiind selectaţi
riguros, <lupa criterii naţionale, sociale şi religioase.
Studiul se vrea o contribuţie la cunoaşterea breslelor transilvănene în
general şi a celor din Sebeş în special, adăugându-se la cele publicate în timp de
către noi.
SUMMARY
The author present an interesting document who brings new information

about the carpenters of Sebeş, an usefully contribution to the history of this
Transilvanian village.
145--
14
MARGINALII LA OSINGHELIE CONFERITĂ ÎN 4 DECEMBRIE 1707

PREOTULUI DAVID DIN RĂCHITA*
DOINA DREGHICIU, GABRIELA MIRCEA
Ce sunt singheliile sau dalteriilc, în accepţiunea exactă a termenilor

respectivi, urmează să sc clarifice, mai mult sau mai puţin, pe parcursul studiului de
faţă.
Se cunosc, până la ora actuală, referiri bibliografice doar la patru astfel de
documente, emise în timpul păstoririi lui Atanasie Anghel' şi anume:
1. A existat o singhelie, al cărei an de emitere nu se cunoaşte, dar se poate
admite că el era anterior unirii propriu-zise cu biserica Romei, datând aşadar cu
probabilitate dinainte de rehirotonirea lui Atanasie în 170 I, poate din 1698-1701 2, nu
dinainte de 1698 însă, care-l avea ca beneficiar pc "popa Ianăşi din Haţăg". Textul
său, deşi publicat de către Nicolae Iorga', merită a fi reactualizat cu prilejul actual
(Anexa I), mai ales că acest "Ianăşi din Haţăg" se impune a fi apropiat, deşi tentativa
pare stranie la prima vedere, de celebrul "Pater Ianăş", însoţitorul din 1698 al lui
Atanasie în Ţara Românească\ cel prin intermediul căruia se dăruia în 1699 un ex-
emplar al Chiriacodromionului de Bălgrad, mănăstirii Prislop\ sau binecunoscutul
"logofăt al Mitropoliei Bălgradului", de la sfârşitul secolului al XVII şi începutul
secolului al XVIII-lea 6 •
2. Există un formular de singhelie, imprimat la Bălgrad în 1701 după
descinderea la Viena a lui Atanasie, sau după 170 I, aşa cum încerca să-l redateze 7,
foarte inspirat, nu de mult timp, Nicolae Dănilăx, care se mai păstrează la Biblioteca
documentarei "Timotei Cipariu "din Blaj (Anexa II ), actul respectiv fiind publicat în
• Adresă mulţumirile noastre colegului Marcel Simina pentru amabilitatea de a ne fi pus la dispozi\ie
documentul care a făcut obiectul prezentului studiu
I 1698 -(7(3.
' Dinaitea descinderii la Viena a arhiereului.

3
Nicolae Iorga, Scn~,ori şi inscrip/ii ardelene ,,i 111ar.111111re;;enc, voi. I, Bucureşti, 1906, p 282-283.
• Florian Dudaş, Memoria vechilor e/irfi române;,·IJ: Oradea, 1990, p 51.
i Ibidem, p 86.
' Eva Mârza, Doina Drcghiciu, C.1rte.1 ro111âne,1scă veche 1i1j11dc/11I Alb.1. Scco/e/eXVI-XVII-C.1talog.
1
Alba Iulia, 1989, p 36-37.

'Tipizatul nu data, cu ccrlitudinc, din 1700, a~a cum se acceptase anterior, înccp,ind cu Timotei Cipariu,
ci de dupf1 reinvestirea arhiereului la Viena, în 170 I.
' Nicolae Dănilă, Act de hirotonie cm,:, de 111itropolit11I Atanasie Anghd. în Vi:1/a ercş1Ji1:i, s. n. ,VI,
( 1995 ), nr. 2, p 2.(Titlu prescurtat în continuare Act de hirotonic-/995)
147--
DOINA DREGHICIU; GABRIELA MIRCEA
1866 de către Timotei Cipariu 9 , pentru a fi reactualizat mai întâi de către Eva Mârza
şi Doina Drcghiciu 10 şi, la un timp după aceea, de către Nicolae Dănilă • Este de
11
semnalat că acestă piesă documentară arc o valoare patrimonială deosebită, deoarece

ca constituie o verigă importantă în istoria vechilor tiparniţe româneşti active la Băl grad
şi, mai apoi, la Blaj, fiind în acelaşi timp un titlu de tipăritură a cărui introducere în
BRV este necesară 12
3. A fost semnalată bibliografic şi o singhelie din 5 iulie (sic!) 1702, pc care
noi o considerăm însă că datează cu siguranţă din 25 mai 1702 1\ Ea a fost publicată
mai întâi, sub fom1a unei fotocopii, de către Silviu Dragomir, în 1963 14. Eva Mârza, ca
şi Nicolae Dănilă, au repus recent în discuţie şi cazul acestui document 15 • Considerăm
necesară în contextul actualului studiu şi reactualizarea textuală a documentului respectiv
(Anexa III ), pentru a unnări pc cazuri concrete, modul de redactare a unor atare acte şi
a trage uncie concluzii utile pentru definirea lor mai exactă.
4. Ultima singhelie cunoscută, din timpul vlădiciei lui Atanasie Anghel, este cea
conferită în 4 decembrie 1707 preotului David din Răchita 1 1i (Anexa IV şi Fig. l ). Textul său
a fost pentru prima dată publicat de către părintele Nicolae Dănilă, în anul 2000 17 •
Nicolae Dănilă a descris amănunţit documentul, arătând că un sfert din el
s-a pierdut. O singură obiecţie, minoră şi formală, avem de făcut şi anume aceea că
singhelia popii David n-a fost redactată pe o "hârtie fină", ci pe una comună, deşi ea
este destul de subţire. În legătură cu hârtia-suport a documentului respectiv merită a
fi încercată şi editarea filigranului său, probabil contramarca sa, defectuos imprimat
în pastă (Fig. 3 ), care pare a include iniţiala "A" şi cifra "3", sub semnul incertitudinii
însă. Cifra "3" ar putea denota sortul hârtiei, iar iniţiala "A" ar putea corespunde
unui "N" uzat, ceea ce ar fi putut însemna că hârtia respectivă aparţinea unui anumit
sort calitativ de hârtie, respectiv sortului "numărul" trei. Pe lângă aceste elemente
mai există, se pare şi alte vagi unne de imprimare a "fom1ei" filigranului în pastă,
dar ele sunt indescifrabile. Avem vaga impresie că cifra "3" s-ar fi prelungit, în partea
sa tenninală cu un trifoi (!),iar deasupra sa s-ar mai fi aflat alte elemente ale filigranului
sau contramărcii, dar toate aceste detalii nu sunt certe.
Foarte interesante şi utile sunt consideraţiile ultimului autor amintit, în
legătură cu titulatura lui Atanasie în 1707.
" Timotei Cipariu, Act1.· şi fragmente, Blaj, 1855, p 256.

"' Eva Mârza, Doina Dreghiciu, op. cit.. p 217-218.
'' Nicolae Dănilă, op. cit., p 2 .Vezi şi idem, Act d<..· hirotoni,• en11:,· de mitmpolitul Atanasie- Anghel, în
Unirea, s. n., X1(2000). nr. 6 ( I 03 ). p I 9-20 (Titlu prescurtat în continuare Act de hirotonie- 1000).
,: Vezi referirile mai recente la acest document (ca şi la singhelia din 1702), fonnulate de către Eva
Mârza, Tipogmlia de /.1 Alh:1 /ul,11. /577-1701. Sibiu. 1998, p 91.
11
Examinarea atentă a documentului ne-a condus la această concluzie.
" Silviu Dragomir, Rorn.imi din Truns1Jrn11111 ,,·i Unin.·11 cu B,:~aic.1 Româ Bucureşti, 1963 (Reimprimată
la Cluj în 1990), p 55.
'' Eva Mârza, op. cit., p 91; Nicolae Dănilă, Actdc-hirotoni,·-.!000, p 19.
• Nicolae Dănila, Act de hirotonie-.!000, p 19-20
1
"/h1dc111.
148 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Dacă în tipizatul imprimat, păstrat la Blaj, ci se intitula cu o formulă

latinească, transcrisă cu chirilice "Nos Athanazius Oei et Apostolice Sedi Gratia
Arhiepiscopus Valachorum in Transilvania Partiumcve novis (?) annezarum
Metropolie Albenzis Greţi Ritus Vicarius Apostolicus eţet; cţet. Sacre Cezaree
Religiecve Maiestatis Conziliarius", în documentul din 4 decembrie I 707 titulatura
sa este românească:"[Noi Athanasie din mila ] lui Dumnezeu şi a Scaunulu[i]
[Apostolicesc, Arhiepiscop şi M]itropolit de[n] lcagc Grecească rum[ânilor din toată
Ţara Ardea]lulu[i] (sic!) şi pcrţile sal[c]. Vicariu[s] Apo[stolicesc şi al Înălţiei Sale
Împăr ]atului Romi [ i] sfetni [c] mai dcnleuntru". Suntem de părere că discuţia în legătură
cu statutul mitropolitan sau episcopal al bisericii bălgrădcnc, respectiv cu titulatura
arhiereilor săi, trebuie purtată mai întâi pe marginea documentelor existente şi în
limita admisă textual de acestea. Apoi se cuvin a fi făcute intrcprctările generale!
Credem în acelaşi timp că titulaturile arhiereilor sunt oglinda statutului bisericii
respective, Ia un moment sau altul. De asemenea nu pot fi operate încă generalizări,
ţinând cont de faptul că documentele păstrate sunt foarte puţine, ci se impune a fi
emise judecăţi separate, în legătură cu fiecare secvenţă temporală sau situaţie concretă
cunoscută, pe care documentele o relevă. Cel mai important lucru, în evaluarea
titulaturilor respective, este desigur considerarea lor ca atare, în litera şi semnificaţia
lor, fiind prematură, după părerea noastră, tentativa de a-i corecta pe antecesorii noştri,
respectiv de a-i învăţa noi pe ci ce funcţii au exercitat, ce fapte au săvârşit!
Documentele, atâtea câte sunt, extrem de puţine, trebuie lăsate să "vorbească'', să ne
transmită mesajul lor integral. Apoi, este evident că într-un act bisericesc oficial,
încărcat şi cu o doză accentuată de sacralitate (pentru că prin el se consacra suplimentar,
imortalizându-l prin scriere şi popularizându-l, momentul sacru al hirotonirii preotului,
al conferirii harului său divin, care se oficia prin "punerea mâinilor", dar se şi
încetăţenea prin redactarea şi citirea solemnă a singhelici!), deci în contextul unui
atare act, arhiereul nu putea uza, teoretic, de o titulatură falsă, pentru că însuşi actul
hirotonirii şi al consfinţirii sale prin scris nu ar mai fi fost valabil, atât din punct de
vedere canonic cât şi oficial. Ca atare, astfel de judecăţi procedural-metodologice ne
determină să credităm teoretic titulaturile respective în integralitatea lor şi să nu Ie
considerăm false sau doar parţial adevărate! Iar sub acest aspect noi ne detaşăm sensibil,
în bine sau în rău, de cei care, atrăgând atenţia asupra semnificaţiilor majore, reale,
ale titulaturilor respective, au emis şi câteva mici corecturi critice ale lor, nejustificate
întru totul, în concepţia noastră! Astfel credem că în momentul întocmirii tipizatului
păstrat la Blaj, în 170 I (imediat după întoarcerea arhiereului de la Viena, sau la câtva
timp după aceea), Atanasie era într-adevăr "arhiepiscop al românilor din Transilvania"
şi al celor din părţile anexate "Mitropoliei Bălgradului", de recenta anexare a cărora
depindea, cu probabilitate şi jurisdicţia sa arhiepiscopală(!), sau de faptul că exercita
funcţia respectivă şi asupra romfmilor neuniţi (?), pentru ca mai apoi să-şi piardă
acest statut, până prin anii 1705-1706, când se parc că ci i-a fost recunoscut din nou!
Observăm totodată, pc marginea aceleiaşi titulaturi, că arhiereul evita, parcă, să se
intituleze mitropolit, termen care nu era asociat persoanei sale, ci doar cel de
149--
arhiepiscop, câtă vreme arhidieceza sa, incluzând Transilvania şi Partium-ul, era de

rang mitropolitan ("Mitropolie"). Ori, cum se ştie, mitropolit al său devenise, în 1701.
arhiepiscopul de Strigoniu! Acest tipizat ar fi putut fi imprimat desigur şi prin I 705-
1706, sau în anii unnători, până prin 1711, cel puţin, sau, mai puţin probabil. din
171 O până în 1713, anul morţii lui Atanasie şi această variantă logică, din unnă, este
mai puţin probabilă, în interpretarea noastră(!), căci atunci tipizatul ar fi avut şi cifra
zecilor imprimată, sub forma 171-, urmând ca numai cifra unităţilor să mai fie scrisă
cu mâna. De asemenea se cunoaşte profunda criză prin care a trecut tiparniţa
bălgrădeană în timpul războiului rack6czian, respectiv pe parcursul anilor 1705/1706-
1711, ceea ce nu înseamnă însă că ar fi fost imposibilă imprimarea tipizatului în
1705/ I 706, de pildă! În acelaşi context, credem că titulatura de "vicar apostolic" nu
i se poate nici ea contesta lui Atanasie, chiar dacă ea intră în contradicţie absolută cu
cea de arhiepiscop, care se lega în mod evident de Mitropolia de rit grecesc
bălgrădeană. Încercând să le admitem pe amândouă, ajungem şi la ideea că el ar
putea fi corelat unei alte organizări bisericeşti transilvane decât cea de rit oriental,
pomenită anterior şi ar fi corespuns unui cum ul de funcţii bisericeşti! Ceea ce este
greu de acceptat la ora actuală, chiar şi sub aspect logic pur, dar totuşi nu se poate
ignora! Oricum este evident, sub aspect fonnal, că titlul vicarial apare foarte sec, în
titulatura arhiereului, simţindu-se o anume constrângere în faptul că nu se dădeau
nici un fel de detalii în legătură cu el. Desigur, până la evidenţierea unei probe
documentare, pe deplin doveditoare, se impune menţinerea în continuare a interpretării
confonn căreia titlul arhiepiscopal pe care şi-l revendica Atanasie, după descinderea
sa la Viena în 1701, mai ales prin 1705-1706, când îşi aroga chiar titlul mitropolitan.
sau în intervalul 1706-1711, cu probabilitate până în 1713, oglindea vechiul statut,
tradiţional al bisericii păstorite, câtă vreme cel vicarial era titlul său oficial recunoscut,
la vremea respectivă, ca ierarh al bisericii bălgrădenc, deşi această opinie revendică
unele amendamente fundamentale! Nu mai suntem în situaţia de a o accepta I 00% şi
în linişte, pentru că în această situaţie titlul arhiepiscopal şi cel vicarial se exclud
reciproc, unul dintre ele urmând a fi socotit fals, ceea cc. din punct de vedere teoretic
noi nu acceptăm uşor! Acceptăm o astfel de opinie doar ca o variantă posibilă de
interpretare, în care însă nu mai putem crede pe deplin. Desigur, pentru a clarifica
înţelesurile titlului vicarial al lui Atanasie ar trebui căutate şi găsite documente mai
grăitoare despre relaţiile arhiereului român cu Scaunul apostolic, care cu siguranţă au
existat în arhivele Vaticanului, dar care sunt, se parc, în ziua de azi, foarte greu de
regăsit!
Mult mai tranşantă, mai clară este titulatura arhiereului din textul
documentului emis în 4 decembrie 1707. care prezintă şi avantajul unei datări exacte.
Nu pot exista dubii că, la data respectivă, Atanasie "din mila lui Dumnezeu şi a
Scaunului apostolicesc", deci şi a Papei!, era "Arhiepiscop şi Mitropolit" al românilor
de lege grecească din Transilvania şi părţile ei anexe (ne întrebăm din nou, cu
gratuitate, dacă nu şi al celor de alt neam, sârbi, greci etc., care şi ci se putuseră uni cu
biserica Romei, iar pentru aceştia Atanasie ar fi putut ti vicar apostolic, aşa cum ar fi
150 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
putut îndeplini aceeaşi funcţie pentru biserica romano-catolică transilvană, care mai
traversa atunci o puternică criză organizatorică! 18 ). După acest titlu, cel mai impor-
tant al arhiereului, urma punct, amănunt care ne dă desigur de gândit! Este astfel
evident faptul că, titlul său de vicar apostolic era energic şi fără comentarii despărţit
de cel arhiepiscopal şi mitropolitan ( care se bucura de recunoaşterea papalităţii !? ),
ca şi cel de consilier împărătesc! De ce acest lucru ? Cum putea Atanasie să fie în
acelaşi timp "arhiepiscop şi mitropolit", recunoscut de papalitate(?), nu şi de împărăţia
austriacă(?), ne întrebăm din riou, cu insistenţă, iar în cadrul imperiului habsburgic
îndeplinea şi funcţia de vicar apostolic, ceea cc presupunea, din nou, şi recunoaşterea
papalităţii, împreună cu cca de consilier al împăratului.
Astfel considerăm că până la publicarea corpusului de documente păstrate,
din timpul păstoririi lui Atanasie, problema titulaturilor sale rămâne în continuare
confuză!
Acelaşi autor, des citat anterior, a emis aprecieri foarte interesante şi la
obiect în legătură cu sigiliul aplicat documentului din 4 decembrie 1707 19 • Acesta
era, aşa cum releva cu exactitate Nicolae Dănilă, noul sigiliu al Mitropolici Bălgradului,
confecţionat în 1706, care avea înscris cu chirilice unnătorul text: "Aceasta iaste
pecetea Mitropoliei Bălgradului" 20 (Fig. 2). Nici pecetea, ca şi titulatura arhiereului,
nu putea fi falsă! Chiar dacă textul său explicativ era redactat cu chirilice, ca era
atunci pecetea oficială a instituţiei bisericeşti respective, mai ales că oricine utiliza
sau confecţiona sigilii false, Ia vremea respectivă, era, cum se ştie, întcmniţat 21 • Textul
ci corespundea, fără dubii, titulaturii şi statutului oficial al bisericii Bălgradului, din
anii 1706-1707 şi de mai apoi, până în 1711, respectiv până la pacea de la Satu Marc,
cel puţin, sau până în 1713. Desigur ar fi foarte util de ştiut de ce a fost necesară
confecţionarea unui nou sigiliu al Mitropoliei Bălgradului în 1706! Pentru că cel
vechi utilizat pe parcursul secolului al XVII-iea care releva aceeaşi titulatură, se
uzase, sau , pentru că în lipsa acestuia, cel folosit de cancelaria arhicrescă în anii
1701-1705, nu mai corespundea realităţii, respectiv faptului că în ultimul an menţionat
i se recunoscuse bisericii amintite vechiul său statut confesional!? Monseniorul
Octavian Bârlea se referea chiar, tangenţial, la un moment dat, la faptul că biserica
românească a Bălgradului transilvan şi-ar fi redobândit pentru un timp, în 1705, vechiul
statut, sau oricum titlul arhiereului era arhiepiscopal 22, ceea ce însemna şi recunoaşterea
oficială a incorporării în arhidieceză a acelor terirorii "in partibus", pomenite în mai
'"Cum se ştie episcopia a fost reorganizată abia dupf1 moartea lui Atanasie, primul său ierarh, propriu-
zis reinstalat la Alba Iulia liind Gheorghe Martonffy.
19
Nicolae Dănilă, Act de hirotonie-2000, p I 9-20
10
Vezi şi Ioan Plcşa, Sigiliile din co/cc/ia r,1,;1lei Arhivelor S1.1tului din Alb,1 Iulia, în Apulum, XII.
1974, p 407-408, 422-423, fug. I.
21
Cazul binecunoscut al argintarului Ştefan Komaromy din Alba Iulia, din timpul mişcării lui Gabriel de
Nagyszcgi.
21 Octavian Bârlca, Mitropolia IJ,:~ericii Române Unite proc/mnat,i 1i1 1855 la /Jl,yl Die Mctropolie dcr
Rumăm:~chcn unicrtcn Kirche vcrkiindct im .l.1hre lli55 in IJJ.y; în Perspcctii'c, X, nr. 37-38, p 6.
151
toate documentele cunoscute emise de cancelaria organismului bisericesc amintit,

sau faptul că, în interior, Atanasie fusese recunoscut şi ca arhiereu al românilor neuniti
din împărăţie!? În cc condiţii s-a pierdut ulterior titulatura mitropolitană, pc care
putem crede că Atanasie şi-a menţinut-o, cel puţin până în 1711, când a defecţionat
temporar de la unirc 23 , sau cu probabilitate chiar până la moartea sa, în 1713, este de
cercetat, mai ales că în 1708 promisiunile confesional-politice majore făcute românilor
care acceptaseră să se unească cu biserica Romei, în 170 I, au fost reînnoite de
împărat 24 •
Nicolae Dănilă a unnărit în continuare destinul preotului David din Răchita 25 .
Autorul amintit a relevat faptul că el a rămas greco-catolic pe întregul parcurs
al v1eţ11 şi ar fi trăit până prin 1765 26, deoarece preotul David nu mai apărea în
conscripţia lui Atanasie Rednic din ultimul an menţionat 27 • De asemenea a relevat, pe
baza bibliografiei existente, că el a vieţuit şi activat ca preot în Răchita, în 1716, 1733
şi 1735 cel puţin 28 •
Noi încercăm să detailăm mai mult anii de existenţă şi activitate ai preotului
David din Răchita. Aşa cum relata Nicolae Dănilă, el apărea în conscripţia lui
Inochentie din 1733, ca preot unit în Răchita, alături de "popa Qpreje" şi "popa
Filip", care şi ei erau uniţi 29 • Tot satul, care număra de altfel 99 familii, era la vremea
aceea greco-catolic, sau oricum, influenţaţi de cei trei preoţi de aceeaşi confesiune,
pe care-i aveau, locuitorii săi se declaraseră astfel, dacă nu păstorii lor spirituali
înşişi făcuseră profesiune de credinţă în numele lor, fără a-i consulta cu sinceritate' 0 •
În conscripţia din 1750, Răchita nu mai figura în arhidiaconatul Sebeşului, ci în cel al
Daiei, alături de localităţi din zonă ca: Loman, Petreşti, Pianul de Jos, Pianul de Sus,
Strugar, Lancrăm etc 31 • La data aceea mai existau doar 2 preoţi fungenti 32 , din cei trei
amintiţi în 1733, ceea ce însemna că "popa Opreje" murise între timp, fiind de admis
în acelaşi timp faptul că "popa Filip" mai trăia la data respectivă, de vreme ce, con-
form cercetării întreprinsă de către Nicolae Dănilă·'·', ci mai activa în sat. Exista atunci
cu siguranţă o biserică parohială, iar satul număra 274 suflete, în total3 4 •
Putem considera că "popa David" a murit înainte chiar de conscripţia lui
Buccow, din 1760-1762, pentru că în anii respectivi situaţia confesională a satului
'
1
Revenire dramatică, legată de evenimentele politico-militare majore zonale.
4
' ~fectele pratice ale dispozi\iilor imperiale erau desigur mult estompate in Transilvania. aproape nule.
' Nicolae Dănilă. Act de hirotonire-l000, p 20.
1
0
' Ibidem.
"Ibidem.
'' Ibidem.
1
' O.um•ni ,\'I lapte din trccutuljudefului Albo in mc.·morio 11m1a,"ilor. in Bibliothr:rn Alusr:i Apult'mis., 111.
Alba Iulia, 1996, p 30.

0
' Ibidem.
11
Ibidem, p 76. ·
"Ibidem.
13
Nicolae Dani la, Act de.• hirotonic:-2000, p 20.
1a Oameni ;.i fapte: ... , p 76.
152 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
era unnătoarea:existau atunci doar 2 familii de greco-catolici şi un singur preot de

aceeaşi confesiune, care se impune a fi identificat cu "popa Filip", menţionat şi în
1733 şi în 1765. Deşi preoţi neuniţi nu existau în Răchita, majoritatea locuitorilor, 22
familii, erau neuniţi 15 . Un aspect important, demn de a fi relevat, este acela că nici
biserica nu la mai aparţinea greco-catolicilor, ci le revenea acum ortodocşilor, chiar
dacă ei nu aveau preot. Pe marginea aceluiaşi document, putem bănui că "popa Filip",
care rămăsese greco-catolic locuia în casa parohială, menţionată şi ea în conscripţie,
în cazul în care nu avea propria sa locuinţă, ceea ce pare desigur mult mai puţin
probabil, dată fiind îndelungata sa activitate, desfăşurată în localitatea respectivă 36
În 1761, la Răchita mai exista un singur preot unit şi 61 familii neunite, ceea ce
pune sub semnul întrebării numărul real al populaţiei satului, pe parcursul acelor ani 37 .
Conform conscripţiei ortodoxe din 1766 Răchita era reşedinţă protopială,
în scaunul Sebeşului, fiind curat ortodoxă, populaţia sa numărând 267 credincioşi,
dintre care 154 parte bărbătească şi 113 parte femeiască 38 , ceea ce corespundea unui
număr aproximativ de 53 familii(!). Preot paroh şi arhidiacon, adică protopop al
Răchitei devenise Ioan Dăncilă, care nu era localnic, ci, originar din Deal3 9 •
În 1805, biserica şi satul erau tot ortodoxe, în întregime, se poate crede.
Atunci oficiau 2 preoţi, Ioan Dents (desigur Danciu) şi Gligor Rajka, primul hirotonit
în Transilvania în 1772, iar celălalt tot în Transilvania, în 1792, în timp ce Joan
Rajka, hirotonit în Transilvania în 1763, murise în 1792, el fiind probabil tatăl mai
tânărului Gligor Rajka 40 . Satul număra 154 capi de familie, incluzând şi familiile de
ţigani, ceea ce corespundea unui număr de 770 suflete.
Şi în 1857 Răchita era un sat curat ortodox, numărul credincioşilor greco-
orientali fiind atunci de 954 suflete~ 1, aproximativ 190 familii.
În locul vechii biserici din Răchita, amintită în conscripţiile secolului al
XVIII-iea şi al XIX-iea, evocate anterior, a fost zidită o altă biserică, cu hramul
"Sfinţilor Mihail şi Gavrilă". Ea a fost tenninată şi sfinţită în 8 noiembrie 1818 42 •
Unul dintre clopotele mici ale bisericii, care a fost luat de autorităţi în timpul primului
război mondial şi topit, provenea de la vechea biserică de lemn din Răchita, care
fusese înălţată în zona cimitirului vechi din localitate şi fusese dus la noua biserică în
1818. Pe el era gravat, se pare, anul 160043 •
Desigur că acest excurs mai amplu în istoria localităţii menţionate nu este
inutil, pentru că, din perspectiva lui, poate fi înţeleasă, parcă mai bine, însăşi existenţa
11
· Ibidem, p 91.
1
''lbidem
"Nicolae Iorga, op. cit., 11, p 223.
"Oameni şi fapte ... , p 102.
'" Ibidem, p I 08.
"' Ibidem, p 122.
41
Ibidem, p 153
4
i Arhicp,~~copia Ortodox/i ,1 Alba Iuliei. /11vcntarc-R/ichit,1. Istoricul parohiei.
'' Ibidem.
153--
preotului David, care cu siguranţă n-a fost liniştită, lipsită de confruntări confesionale
în s,înul comunităţii, care l-a avut ca păstor sufletesc. El a fost un adept convins al
greco-catolicismului, ca şi mai bătrânul "popa Oprcjc", sau mai tânărul "popa Filip",
pomeniţi în 1733. În timpul păstoririi lor, întreaga comunitate a Răchitei îmbrăţişase
greco-catolicismul. Dar această opţiune confesională, pc care "popa David" o sprijinise
cu tot sufletul, se poate crede, nu a rezistat probei de foc a răzmeriţei conduse de
către Sofronie din Cioara . De această acţiune, care va fi adus cu sine şi obştescul
sfârşit al popii David, care va fi murit mai mult de supărare decât de bătrânete, se
leagă apoi ascensiunea preoţilor ortodocşi, începând cu acel localnic Ioan Raica,
hirotonit în Transilvania în 1763 şi care în 1767 nu funcţiona în satul său, ci în
Strugari"\ pentru ca mai apoi să revină în satul natal.
Dar să ne întoarcem la actul de hirotonire a preotului David din Răchita.
Opţiunea sa pentru greco-catolicism stârneşte interesul cecetătorului, pe fundalul
evenimentelor legate de mersul războiului rakoczian.
Putem crede că documentul analizat cu prioritate în studiul de faţă, care are
o certă valoare patrimonială, a fost emis la Alba Iulia, imediat după reîntoarcerea din
"exilul" sibian a "mitropolitului" Atanasie. Reiese din analiza sa fonnală, că actul a
fost emis în condiţii de pauperitate, hârtia nu este de foarte bună calitate, pecetea
realizată cu negru de fum, denotă cumva aceleaşi vremuri de restrişte, când cancelariei
"mitropolitane" ii putea lipsi chiar şi ceara roşie! Documentul a fost redactat în grabă,
probabil de un secretar al cancelariri, sau de către altcineva, posesor al unei caligrafii
chirilice cursive, chiar frumoase. Este interesant că şi semnătura. monograma
"mitropolitului" pare a fi fost redactată de aceeaşi mână, încât ne putem întreba cu
necesitate şi dacă nu cumva arhiereul însuşi a redactat. cu propria sa mână, textul în
întregime? Oricum, sub aspect grafologic, textul, deosebit de unitar, denotă un autor
cu personalitate, care scria rapid şi lejer cu chirilice. Se ştie că Atanasie a completat
cu mâna sa singhelia dată popii Ion din Drăguş în 25 mai 17024 5, încât este firesc ca,
în lipsa fonnularclor imprimate să fi redactat el însuşi şi. textul documentului analizat
Foarte importantă pentru înţelegerea momentului în care a fost redactat documentul
este reînvierea atmosferei din cancelaria "mitropolitană" alba iuliană, instituită în
iarna anului 1707/1708. Ne putem imagina că "Mitropolitul" şi suita sa. care trebuie
să fi fost foarte restrânsă, abia se întorseseră din "surghiunul" sibian şi preluaseră
vechiul sediu mitropolitan bălgrădcan, pe care tocmai îl părăsiseră Ioan Ţirca-lt> şi
susţinătorii săi. Tot atunci putuseră începe lucrările sinodului de reinstalare a
episcopului şi puteau fi prezenţi la Alba Iulia toţi protopopii care îi rămăseseră fideli
lui Atanasie 47 . Putem crede cu siguranţă destul de mare că documentul în cauză a fost
redactat la Alba Iulia, deşi ci este nelocalizat, într-una din încăperile reşedinţei
•• Oam,·ni ,,·i l:1p"' .... p I 08.

•• Silviu Dragomir. op. cit, p 55.
"Nillcs, op.ât.,p 371-373.
47
Ibidem.
154 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
mitropolitanc, care se contopea desigur cu mănăstirea, căci existau, cum se ştie, 2

clădiri adiacente celor 2 biserici româneşti, axele celor dintâi fiind perpendiculare.iar
poarta de intrare în complexul mitropolitan aflându-se între cele două clădiri
menţionate primele anterior. Este de remarcat totodată faptul că opţiunea pentru greco-
catolicism a preotului David avea loc într-un moment în care confruntările dintre
ortodocşi şi uniţi, chiar la nivelul ierarhici superioare, nu fuseseră încă tranşate
categoric în favoarea celor uniţi cu Roma, respectiv, sub aspect politic, în cea a
imperialilor, ci domnea încă o marc incertitudine politică, militară şi confesională,
atâta vreme cât sorţii de izbândă ai austriecilor nu erau nici pe departe categorici, în
4 decembrie 1707. Dar se petrecuse un fapt foarte important şi anume retragerea
susţinătorilor lui Rak6czi din Alba Iulia, ceea ce echivala cu un evident eşec zonal,
cu răsfrângeri locale, al răzvrătiţilor, care şi părăsiseră de curând Alba Iulia, inclusiv
vechiul sediu arhieresc românesc.
Anul 1707 fusese unul tumultuos pentru românii transilvani şi în special
pentru cei aflaţi în fruntea bisericii bălgrădene. Evenimentele politice, militare,
confesionale se succedaseră cu rapiditate 48 . Pe parcursul aceluiaşi an au avut loc,
cum se ştie, două sinoade ale bisericii româneşti transilvane, unul în 30 aprilic 49 , de
investire a lui Ioan Iov Ţirca, pe care Francisc Rak6czy îl desemnase ca vlădică ortodox,
unit cu calvinii, al Bălgradului şi celălalt, ţinut, probabil, la începutul lunii decembrie,
acelaşi an 50 , în cadrul căruia 33 protopopi ai românilor au optat din nou pentru unirea
cu biserica Romei. Astfel suntem obligaţi să ne imaginăm, în primul rând, faptul că
singhelia dată popii David trebuie să fi fost redactată înaintea, în timpul sau după
desfăşurarea sinodului amintit la unnă anterior. Oricum ca a fost emisă în atmosfera
legată de ţinerea sinodului respectiv, chiar dacă locul său de redactare ar fi fost Sibiul,
cu puţin timp înainte de reîntoarcerea arhiereului de acolo la Alba Iulia(!), dar un
atare loc de emitere este desigur mult mai greu de acceptat, la ora actuală, când, din
bibliografia studiată nu se ştie cu exactitate nici măcar data desfăşurării sinodului de
la începutul lunii decembrie 1707! Ca atare putem admite că popa David se putuse
deplasa la Alba Iulia chiar în vederea participării sale, fie şi numai ca spectator, la
lucrările sinodului respectiv, fiind şi el convins, putem crede, cu fermitate, de
necesitatea reînnodării legăturilor eccleziastice cu Roma!
Desigur scopul principal al studiului de faţă este acela al definirii singhcliilor,
ceea ce ne-a detenninat să reluăm, în anexe, conţinutul textual al documentelor de
acest fel cunoscute, emanate din cancelaria arhierească a lui Atanasie. Textele re-
•• Ibidem. Vezi şi George Baril, Pfirfi :desc din is·toria Tmnsilvanici. Pc 100 de ,wi in unmi, I, Braşov,
1993, p 286; Marki Şandor, li Râk6czi Fcrmcz, I, Budapesta, 1907, p 484-489 şi li, p 391-395;
Nicolae Iorga, Fmncisc R.1k6czi,1I II-iea 1i1victo111/ co11şfli11/cina/ion.1lc Ungurc~•fl: în Analele Academici
Române, S li, t XXXIII, 1910-1911, Mem. Sect. Ist., Bucureşti, 1911, p 5; Silviu Dragomir, lstori:1
Dcsrobirii Rc!igioilsC ,1 Românilor din Ardi.wl: 1i1 secolul XVIII. I. Sibiu, I 920, p 74; Carol G1)llncr,
Paul Abrudan, FmnciscRakczi ,11 II-iea, Bucureşti, p 149-150
•• Vezi Nicolae Iorga, Studii şi documente, IV, 1902, p 72
~ Nikolaus Nilles, op. cit.,p 372.
0
155--
spcctivc grăiesc ele însele! Astfel, suntem de părere că singheliile se refereau la actul
de hirotonire a preoţilor, pe care îl consfinţeau în scris, ele fiind în acelaşi timp şi acte
de recunoaştere oficială a introducerii parohilor în parohii, acestora fiindu-Ic textual
atribuite, prin intennediul unor atare documente, o parohie sau alta. Totodată admitem
că ele au avut, în vechime, atât o valenţă sacră, cea conferită de sacralitatea hirotonirii,
cât şi o valenţ[1 administrativă, rezultată din actul numirii unui preot ca paroh într-o
parohie anume, ceea ce corespundea unui act de hirotcsire. Accentul definitoriu al
singheliilor vechi este totuşi cel sacru, de conferire a harului preoţesc (iar textul celor
conferite în timpul lui Atanasie o dovedeşte din plin!), cel administrativ ecleziastic
fiind totuşi subsidiar. De aceea noi credem, până la relevarea unei dovezi documentare
concludente, că singheliile au fost în primul rând acte prin care se consacrau textual
şi se popularizau momentele sacre ale hirotonirii preoţilor. Ca atare avem toate şansele
de a găsi în arhive singhelii de preoţi! Acestea sunt singheliile propriu-zise! Totodată
considerăm că actele preponderent administrativ ecleziastice, care presupuneau doar
hirotesiri, cu nota lor de sacralitate, nu erau propriu-zis singhelii. Ca atare, până la
proba contrarie, considerăm că este greu de găsit în arhive o "singhelie" de protopop,
pentru că numirea ca protopop nu includea actul hirotonirii, act de sacralitate înaltă,
asimilat de altfel uneia din marile Taine ale Bisericii. Poziţia noastră actuală intră
aşadar în uşoară contradicţie cu cea a lui Nicolae Iorga, care considera, uneori singhelii
şi alte numiri într-o funcţie ecleziastică, nu numai cele de numire a preotilor, deoarece
noi am observat că marele istoric folosea tem1enul prin extensiune, chiar şi atunci
când în documentele evaluate el nu apărea ca atare 51 • Prin atitudinea noastră noi ne
alăturăm lui Timotei Cipariu 52 şi "Lesiconulu" de Buda din 1825, pentru care singheliile
sau dalteriile erau numai acte de numire a preoţilor!
În finalul studiului de faţă se cuvine să-i mulţumim preotul stavrofor, părintele
Valer Olea, pentru sprijinul foarte prompt pe care ni l-a acordat, în încercarea de
clarificare a etimologiei tennenului de "singhelie", apelând pentru aceasta şi la Înalt
Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu. Noi însă nu dorim să intrăm
în chestiunea etimologică propriu-zisă, pentru că acceptiunea tennenului respectiv se
impune a fi lămurită mai întâi de către teologi, adică de către specialiştii propriu-zişi în
domeniu! Ne-am rezervat doar rolul de a face câteva observaţii, îndreptăţite credem
noi, în legătură cu singheliile vechi, respectiv cele câteva cunoscute din timpul vlădiciei
lui Atanasie şi anume acela de-a reaminti care era accepţiunea lor la unii dintre antecesorii
noştri . Desigur clarificarea pe deplin a etimologiei tenncnului, cu nuanţe anumite în
diferite epoci şi cu evoluţia sa ulterioară, va contribui din plin la definirea mai exactă a
singheliilor, iar în această privinţă ultimul cuvânt ii vor avea, cu certitudine. tot teologii!
' Mareic istoric Ic considera singhelii şi actele de numire a protopopilor.

1
':Timotei Cipariu, op. cir.. p 256.FrunzMind diqionarele mai \'Cehi am constatat că dacă în C. Diaconovici
Loga, Enciclopedia Rom:in,1, tomul li, p 94 şi p 963, termenii de dalterie. singhclie, formată sau
gramată nu apar. Poate li găsită în schimb o foarte utilă definit ic a singheliei în Lesi,:on Romanescu-
L11tim·scu- Ungurescu- Nem/escu, Buda, I )(25, p 644: "Litterae Episcopales testantes euidam Saeerdoti
jurisdictionem in certam Parochiam esse collatam, vulgo: Fom1ata vei Jurisdictio"
156
ANEXA I
Din mila lui Dumnezeu Athanasie arhiepiscop şi Mitropolit Scaunului

Belgradului estej iproci.
Pavel, marele apostol al Domnului, scrie la Tim., cap. 3, viarş 7, să să dea
preoţiloru poslanie tocmite de la ceia cc-I hirotoncscu, de tocmiria preoţiloru; deci
unii porunci ca aceia plecăndu-să, şi acestu smerit anume Ianăşi din Haţăg, pintru
acasta tocmim carte ca di la noi, cu darul Duhului Sf{ă]nt, a făcătoriului deplin
Dumnezău, l-am hirotonit pre leage şi pre pravilă citeţ, ipodiacon, diacon, diacon,
preot şi preot. Poruncim tuturor celora ce cătră voi va veni acest slobod preotu,
arhelor, zic, şi preoţilor, egumenilor, boiarilor şi mirianilor, cumu s-au împodobit
cu vreadnicie preoţit de Smerenia Noastră, mărturisit de bărbăţie, vreadnici
credincoşi, cum iastă vriadnic de rănduial[ă] ca acact[a]. Derept acasta, şi întăriria
lui dă-să acastă carte după cum iastă obiciaiul di la noi întăritu. Anii de l[a] Domnul
H[risto]s 1_, în Mai 2 zile.
Vl[ă]d[i]ca Athanasie
[Pecete cu: "Acesta iaste pecete Mitropolia Belgradului şi cei trei îngeri"]
Ediţie anterioară, preluată de noi, fără confruntare cu originalul, pe care

nu am reuşit încă să îl identificăm: Nicolae Iorga, Scrisori şi 1i1scripţii ardelene şi
maramureşene, 1, Bucureşti, I 906, p 282-283.
ANEXA li
Nos Athanazius Oei et Apostolice Scdi Gratia Arhiepiscopus Valachorum

in Transilvania Partiumcve novis (?) annczarum Mctropolic Albenzis Greţi Greţi
Ritus Vicarius Apostolicus cţet; eţct. Sacre Cczarcc Rcligiecvc Maiestatis Conziliarius.
Pavel marele apostol al Domnului scrie la timotei cap. 3, ver. 7: să să dea
preoţilor poslanii tocmite de la ceia ce-I hirotonesc, de tocmirea preoţilor. Deci ounei
porunci ca aceia plecându-se şi acest smerit anume _ _ _ _ _ _ _ . Pentru aceasta
tocmim carte ca de la noi cu darul Duhului Sfânt a făcătorului de plin Dumnezeu
l-am hirotonit pre lcagc şi pre pravilă: ceteţ, ipo diacon, diacon şi preot şi Poruncim
157--
tuturor celor cc către \'Oi va veni acest slobod preot, arhiereilor zic, şi prco\ilor.
egumenilor, boierilor şi mirianilor. cum că s-au inpodobit cu vrednicia pro[\ilor] de
smerenia noastră: mărturisit de bărbaţi vrednici, credincioşi cum iaste vrednic de
rânduială ca aceasta. Dcrept aceia şi întărirea aceia fiule şi ţie ţi se cade să fii treaz, ne
beţiv, ne sfadnic, ne iubitoriu de argint. Ce blând, smerit, cu învătătură bună, ca să te
spăşeşti şi pre tine şi pre cei ce te vor asculta.
Anii Domnului 17 În luna lui zile.
Vlădica Atanasie
Formular tipărit, păstrat la Biblioteca documentară "Timotei Cipariu" din

Blaj, CVR 1O, în forzaţ )
Ediţii şi
referiri bibliografice anterioare: Timotei Cipariu, op. cit.. p 256;
Eva Mârza, Doina Dreghiciu, op. cit., p217-218; Eva Mârza, op. cit., p 91; Nicolae
Dănilă, Act de hirotonie-1995, p 2; idem, Act de hirotonie- 2000, p 19-20.
ANEXA III
Din mila lui Dumnezeu Atanasie Arhiepiscop şi Mitropolit. Scaunului

Belgradului, şi a Toată Ţara Ardealului: esteje iproceaia.
Pavel marele ap[osto]l al D[o]mnului skrie, la Tim[otei]: Kap. 3. Ver[setul]
7. Să să dea preoţilor poslanii tocmite de la ceia ce-l hirotonesc, de tocmirea preoţiei
lor. De unii porunci ka aceia plecându-să şi acest smerit. anume: Ion din Drăguş
pântru aceasta tocmim karte, ka de la noi, ku darul duhului sf[â]nt, a facătoriului de
plin Dumnezău l-am hirotonit pre leaje şi pre pravilă, ceteţ. ipo diacon. Diacon şi
preot. Şi poruncim tuturor celora cc cătră voi va veni acest slobod preot. Arhiereilor
zic: şi preotilor, egumenilor Şi boiarilor. Şi mireanilor. Kum s-au împodobit ku
vrednicia preoţiei de smerenia noastră: mărturisit de bărbaţi vrednici kredincioşi kum
iaste vreadnic de rănduială ca aceasta. Drept de la noi întărită. 1702 Anii de la H[risto ]s
.În luna lui mai în 25 zile.
Reproduceri şi referiri bibliografice anterioare: Silviu Dragomir. Romanii

din Trn11silva11ii1 ... , p 55; Eva Mârza. op. cit.. p 9 I; Nicolae Dănilă, Act de: hirotonic:-
2000, p 19.
158 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
ANEXA IV
[Noi Atanasie din mila] lui Dumnezeu şi Scaunulu[i] [Apostolicesc,

Arhiepiscop şi M]itropolit de[n] leage Grecească rum[ânilor din toată Ţara
Ardea]lululu[I] şi perţile sal[e]. Vicariu[s] apo[stolicesc şi al Înălţiei Sale Împăr]atului
Romi[I] sfetni[c] mai denleuntru. [Pavel mareic Apostol al Domnului scrie la] Ti[m]:
Ca[p]: 3: ştih:7: să să dea preoţilor po[slanii tocmite de la ceia ce hirotonesc] de
tocmirea preoţiei lo[r]. Deci ounii poru[nci ca aceia plecându-se şi acest smeri[t]:
anume popa David de[n] Rechitău [pentru] acea[s]ta to[c]mi[m] ca[r]te ca[r]c ca[r]e
de l[a] noi, cu dariu[l] Duhului Sfânt al făcătoriului deplin D[u]mnezău, 1-a[m] hirotonit
pre leage şi pe Pravilă:Citeţ, ipodiaco[n], diaco[n] şi Preot. Şi poruncim tuturor celor
ce către voi va veni ace[ st] slobod Preot. Arhiereilo[r] zi[ c] şi Preoţilo[r ], Egumenilo[r],
boiarilo[r], şi Mirianilo[r]. Cu[m] s-a[u] Împodobit cu vrednicia Preoţiei de smerenia
noa[s]tră, mărturi[s]I[t] de bărbaţi vrednici credincioaşi, cu[m] ia[s]te vreadnic de
re[n]duială ca acia[s]ta. Direp[t] aceia şi întcrirc[a] lui de[e]-să acia[s]tă ca[r]te după
cum[u]-1 obiceaiul de l[a] noi înterită. Anii D[o]mnulu[I] 1707. În luna lui
dechem[brie]: 4:de zil[e]
Ediţie şi referinţe bibliografice: Nicolae Dănilă, Act de hirotonie-2000, p

19-20 şi reproducere foto pe ultima copertă a revistei Unirea (Blaj), , XI, 2000, nr. 9
(I 04).
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 159 - -
r-,,
ţ
;., ·:-.
,. ' ..
-~ \
\
~ ....
Fig. 1
160 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
I ..,- r. >- .
'
...
·, 'r. "'I
- -·-
( I/ !,) •-' ,1
.• ~ '-- I\.
Fig. 2
161--
'l
I ,
j'
.1
I
~,
r
''
'- \
~
i
\
t
I l
____ ,__t~
Fig. 3
- - 162 - - - - - - - - - - - - - - - - - -
ÎNSEMNĂRILE PREOT ILOR DIN LANCRĂM

ÎN REGISTRELE MATRICOLE
JOANA PURCAR-RUSTOIU
În cadrul Arhivelor Statului, filiala Alba s-a constituit un fond de Registre

de stare civilă, aparţinând diferitelor confesiuni ale Transilvaniei. Pentru satul Lancrăm
- satul iconarilor pc sticlf1 şi al poetului Lucian Blaga - s-au păstrat patru Registre cu
înregistrările botezaţi lor (perioada 1764-191 O), trei referitoare la cununii ( 1764-1948)
şi alte trei referitoare la decese ( 1764-1907). Cele mai vechi au fost legate de către
preotul lsidor Blaga 1•
Registrele confesionale de stare civilă s-au introdus de către biserica catolică
în a doua jumătate a veacului al XVI-iea, prin hotărârile sinodului din Trident (1563)
Prin Rituale Romanum din 1614 s-au dat instrucţiuni detaliate asupra acestor Registre,
fixându-se formularele liniate şi prevăzându-se ţinerea a cinci feluri de Registre şi
Protocoale: de botez, căsătorii, morţi, confirmaţi şi despre numărul credincioşilor 2 .
Registrele parohiale au fost introduse de catolici şi reformaţi la sfârşitul sec. al XVII-
lea şi începutul sec. al XVIII-iea În cazul ortodocşilor şi greco-catolicilor, Registrele
parohiale au fost introduse abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-iea, în timpul
Mariei Tereza. Prin patenta imperială din 20 februarie 1784, elaborată de Iosif al 11-
lea, se generaliza introducerea Registrelor matricole în toate parohiile din Transilvania\
Instrucţiunile pentru folosirea unor formulare liniate nu au fost aplicate de preoţi
decât mai târziu, cei mai mulţi mulţumindu-se a întocmi Registrele de stare civilă sub
formă de listc4. Este şi cazul Protocoalelor Lancrămului, care până la 1793 cuprind
înregistrări pe file neliniate, dar cu aceeaşi formulă: pentru botezaţi - ,,S-au botezat
1
Registrele parohiei ortodoxe Lancrăm (nr inv. 2310-2319) au fost consultate cu ocazia unei cercetări
asupra familiei Costea - o încercare de reconstituire a arborelui genealogic a acestei familii de zugravi.
Pc coperta primelor Registre se află o însemnare "P11sc 1Î1 rc11d şi legate lil il/1111 I 878. 1Î1 noembric.prin
st,irninfa prcot11/11i lsidor Hlilgil ·:
: Liviu Moldovan, Rcg,:,·rrclc confi.:simwlc de sfilrc civilă din Tm11silva111:1, în Rcvistm Arhiv.1/or, S. N.
I. Bucureşti, 1958, p. 162; alte informa\ii referitoare la reglementările privind Registrele matricole,
la Idem, Î11rcgi,·rmrc;i de c,itrc b,:,·crici a boteziifilor, c11111111,1/ilor ,,·i 1Î1mom1:i11tiirilor 1Î1 Ţările Române
în secolele XVIII-XIX, în Pop11/:ific ,,·isociet,1te. /zvoaredcdcmogrilfic i,toric;f, voi. lll, Cluj Napoca,
11)80, p. 137-142
'Sorina Bolovan, Lcg,slafw c.:11 cilmctcr miltrimom:1/ l:i românii din Tmnsih-,1111:1 1i1 il doua j11mătiltc ,1
sec. al XIX-leii, în St11dii de /ston;1 Tm11silvi111ic1; voi. I, Cluj-Napoca, 1998, p.169.
• L. Moldovan, Rcg1strclc co11fi..·.,·iom1/c...• p. I 62.
163--
IOANA PURCAR-RUSTOIU
pruncul a lui ... şi na;, fiind ... Juna a lui ... , ... zile, de popa ... "; pentru cununaţi „S-au
insurnt ... ,1 lui. .. şi au luat lata a lui ... şi naş fiind ... , luna ... , ... , zile"; pentru morţi
„au răposat ... , a lui ... fiind de ani ... şi s-au ingropat de popa ... , luna ... , ... zile. Anul
este menţionat deasupra primei înregistrări din luna ianuarie. .
După 1800 apar Registrele tipărite, în tipografia lui Ioan Barth, la Sibiu. In
primele registre tipărite, pe o pagină se puteau înscrie trei botezuri, cununii sau decese.
Preotul completa doar spaţiile goale de pe aceste „certificate". Textul tipărit pentru
botez specifica: ,,S,w născut prunc de partea ... la ziua ... la Juna ... la anul ... de părinţi
de Jeagea grecească neunită pravoslavnici a căruia tatăl ... iară muma ... lăcuitoriu in ...
Sau botezat şi cu sfăntul mir sau uns prin mine maijos iscălitul paroh şi
preot al besearecii hramului ... in ziua ... Juna ... anul mai sus numit. Şi sau dat in
slăntul botez pruncului nume .... Naş au fost ... lăcuitoriu ....
Cu chiar mâna sa ... paroh ... ".
Textul pentru cununie cuprindea o altă formulare: ,,După strigarea cea de
trei ori in besearică şi nici o impiedecare aflăndusă sau logodit şi sau cununat mirele
... lăcuitoriul in ... cu mireasa anume ... fica a lui ... lăcuitoriului ... amandoi intră in
căsătoria cea din tăi la ziua ... Juna ... anul ... prin mine maijos iscălitul parohialicesc
preot al bisearici hramului .. .
Nun au fost ... /ăcuitoriu .. .
Cu chiar mcina sa .. .paroh ... ".
Certificatul de deces preciza: ,,Robul lui D[u]mnezeu ... lăcuitoriu din ... de
leagea pravoslavnică grecească neunită au murit în ziua ... luna ... anul ... având de la
naşterea sa ani ... lun[i] ... zi ... şi după obicinuita făcută pogrebanie, prin mine mai
jos iscălitul paroh al bisearicii hramului .... Sau îngropat în ziua ... luna ... anul mai
sus numit în îngropătoarea cea de obşte.
Cu chiar mâna sa ... paroh ... ".
Naşterea unor prunci, cununia unor tineri sau pierderea unei vieţi nu sunt
singurele evenimente din viaţa satului. Alte evenimente importante sunt marcate prin
însemnări marginale în cadrul filelor acestor acte oficiale 5 • Asemenea evenimente au
stat şi în atenţia preoţilor din Lancrăm. O pagină din Protocolul morţilor pe anii
1764-1851 (de pc fila 11 ),primeşte un alt rol decât cel al unui act oficial. este
transformată într-o pagină personală. în care sunt menţionate fapte deosebite:
scumpirea răsadurilor, simbria primită de o slugă şi decesele unor persoane importante
pentru preotul-autor al însemnărilor.
Cine sunt autorii acestor însemnări? Informaţiile oferite de statisticile
Transilvaniei şi semnăturile preoţilor din Protocoale pennit uncie identificări.Potrivit
Statisticii din 1733. Lancrămul era „parohie curat unită. în care păstoreau trei preo\i,
popa Ioan. popa Petru şi popa Maxim"!>. În unna "turburărilor provocate de călugării
din Muntenia şi protestant ii din Ardea1"7. Lancrămul. asemenea altor sate de pe Valea
i Vezi exemplele unor asemenea însemnări în Registrele de stare civilă. în L Moldovan. op. dt.. p. 165-167.
"Şcmatl~mwl 1·c11,whilului ckr 11/ Ept'.\·copii:i Cirr.·co-C:1tolicc• a Blajufut'. I"' anul / I}()(}, p. 538.
7 /h1ik111.
164 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Sebeşului revine la vechea credinţă. Statistica episcopului Petru Pavel Aron din 1750
menţionează doar existenţa unei biserici, a doi preoţi, dar nu şi numele acestora 8 În
Conscripţia din 1805 a Episcopiei ortodoxe a Transilvaniei, Lancrămul avea doi
preoţi, pe Ioan Petraşcu şi pe Ioan Ionaşcu. 9 Un preot Ionaşcu apare şi în înregistrările
din primele Protocoale.
Prima însemnare din Protocolul Morţilor aparţine preotului Daniel:
„Să să ştie au fost răsadu in anu 1789 scumpu suta cu un măreaşu şi cu J
duce. Prin Danii popa Viciu."(Anexa I)
Potrivit înregistrărilor din Protocolul morţilor ( 1764-1851 ), în 1788 moare
preotul Ionaşcu.- ,,Au răposat popa Ionaşcu paroh al sfintei beserici a lancregului in
luna iulie". Înlocuitorul său, pentru scurt timp, este „Danii popa".După înregistrarea
morţii preotului titular al parohiei, noul preot face câteva adnotări prin care explică
intervenţia sa în Protocolul morţilor: ,,Fiindcă ... popa Ionaşcu mai inainte să o a
raposat ... scrisam eu Dami popa" (fila 9, verso, ).Pe fila unnătoare face însemnarea
referitoare la scumpirea răsadurilor.
Cel care-l urmează oficial pe preotul Ionaşcu , ca titular al parohiei, este
Ioan Ionaşcu probabil, fiul său. El este posibilul autor al celei de a doua însemnări
referitoare la simbria unei slugi, Petru:
„Să să ştie că am tocmit cu sluga Petru simbrie săi dau sămănătură J ferdere
de grâu şi bani 5 florini iară pentru cheptariu, i căciulă iglugă ipălărie iară florini 5
şi ţundră neagră: cămaşă de pânză mai supţire: cioarec1~ izmene, călţuni de lană,
curea de Încins, curea de Încălţat şi o fieră de mustu' (Anexa I).
Scrisul este mai îngrijit, mai mic şi cuprinde enumerarea precisă a ceea cc
a primit sluga: bucate, bani, haine, băutură 1°. Nu apare în cazul acestei însemnări nici
semnătura preotului, nici data fixării acestei simbrii.
Pe aceaşi pagină a Protocolului, în aprilie, 29, 1813, este înregistrat decesul
unei călugăriţe: ,,Au răpousat Maica anume Marta (monaha)şisau ingropat la S[antaj
Ep1[scopie} argeşului fiind de ani 72'. Unnează înregistrarea altor decese: ,,Au răpousat
Danii pruncul nostru şi sau ingropat 8 zile septembrie tot la acest an fiind de ani JO şi
1Oluni' şi „Au răposat preoteasa Maria la 1814 apni 24 şi Dami au răposat tot intracela
an 7 septemvrie." Decesul călugăriţei Marta şi a preotesei Maria nu apar printre
înregistrările oficiale ale anului 1813 şi 1814. În schimb, apare înregistrat decesul lui
Daniel, ,,Danii al popii Ioan /onaşctl' ... care „au murit În ziua 6 luna septemvrie anul
1813 având de la naşterea sa ani 10 luni JO ..." Cel care semnează în Protocol, ca
8 N. Josan şi colab., O;imcni şi f.1ptc din trccutuljudcfului Alba În mcmon:1 umw,,;ilor. în B.M.A .. 111..
Alba- Iulia. 1996, p. 76.
9 lb,dcm, p.121.
I O Această însemnare seamănă cu o alta menţionată de un preot în 1793, identificată de Ana Grama în
Protocoalele din Biblioteca Mitropolici Sibiu: "Simbria slugii pc anul 1793 a lui Gligor, Ban 7 norini,
4 fcrdcri de grâu să i samenc, 1undră, chcptariu. o părcchc de cioarcci de lână şi una de pânză. Două
chimcşi două izmene, glugă, cu1i1c (Ana Grama, A.\pcctc din vtil{,1 s.1t11lui rom.incsc trans,h-ăncan Iii
s!ărşitul secolului al XVIII-leii, în St. Com.Bnikcntllill, 2 I. 1981, p. 207)
165--
IOANA PURCAR•RUSTOIU
preot îngropă tor este protopopul Sebeşului. Zaharic Moga -,,Zaharic Moga prot[ opop]
şi alţi preoţi". Moartea copilului, din motive necunoscute nouă , a fost un eveniment
11
care a marcat viaţa preotului Ionaşcu .Cel care trebuia cu cuvântul şi cu fapta să aline
suferinţele celor din jur, şi în special a celor din parohia sa, a avut de îndurat moartea
prematură a propriului sau fiu.Peste înregistrarea oficială, moartea fiului este marcată
printr-o însemnare personală, de aducere aminte.
Pe ultima filă din partea neliniată a Protocolului morţilor, după înregistrările
din 1793 ale preotului Ioan Ionaşcu (în ianuarie 21, februarie 21 şi august 14 ), apare
un calendar în care sunt menţionate prescurtat lunile anului şi starea vremii
caracteristică lunii respective, adică secetă sau ploaie:
,,ian[uaric}: să[cctă}; feb[ruaric}: sii{cetă}; ma[rtie}: să[cetăj; apn[liej:
să[cctă};maiu: să[cetă}; iunie: ploe; iulie: să[cetă}; augu[st}: să[cct:ij; s,iptcm[brie}:
ploe; octom[briej: ploe; noem[brie}. s,i[cetii}; decem[brie}: plac''.
Nouă
luni de secetă, doar trei de ploaie, într-un singur an!
Sub această însemnare, în partea de jos a filei, se află o altă menţiune
neoficială, referitoare la starea vremii în anul 1808:
„Au fostu lamă fără zăp,1dă despre toamnă, lns,i la praznicul mel'ădenii
preacesti au fos[t} cald: dară oile au mâncat fă11 de labarbură pănă la Blagove[şteniej.
şi moara au sta[t} şi după 40 muce111[c1] pă11.i la Blagov[eşteniej tot ,·ântm şi frigu
iamă cumplită plugu 11au u[mjbla[t} pănă ... " (Anexa II).
Însemnarea este netenninată şi nesemnată, pe fila următoare reluându-se
înregistrările oficiale ale deceselor. Fenomenele meteorologice sunt marcate de
sărbătorile religioase fixe: Ia Vovedenic (Intrarea în biserică a Maicii Domnului, 21
noiembrie) a fost cald, între sărbătoarea 40 de Mucenici (9 martie) şi până la
Blagoveştenie (25 martie) ,.iarnă cumplită".
O altă însemnare este din 181 O. Preotul Ioan Petraşcu notează pe marginea
unui certificat de deces: ,.Sau lngrop,1t o siit:i111jâ' (Protocolul morţilor, 1764-1851. f.
74 v., Anexa III). Femeia îngropată se numea Maria, celălalt nume nu e menţionat,
avea 56 ani, 2 luni şi 4 zile.
În Protocolul cww11,1/ilor( 1764-1851) la lila 66, verso, în cazul unei perechi
aflată la a treia cununie, popa Antonie din Oaia, înlocuitorul ocazional al preotului
din Lancrăm, face o însemnare pc marginea certificatului de cununie al acestora:
,.Canon nu Iau mlirturh,it niciodatâ' 1~ (Anexa IV).
Filele din Protocoalele de stare civilă au fost folosite pentru realizarea unor
extrase din Protocoalele parohiale. Pc verso-ul filei 2 a Protocolului hotcz:1/ilor ( 1851-
1876) se află un „Ettrasu d1i1 M:Jlriculdc.• P:1rohi.Jlc.'a P:1rohici I, li gr(eco)-or(1,·nta/c)
La11cremdin I 11ocmbrc.· l870p:i11(,1)1i130octombrie JS7I". adresat protopopiatului
Sebeş. Sunt amintite numărul famililor din cele două parohii (prima parohie, vacantă.
11
Doar dupll jumătatea secolului ul XIX lea, se mcn1ionează in Protocoule şi cauza morţii.
11
Însemnllri obişnuite sunt cele referitourc la numele murtorilor şi a datdor la care s-au săvârşit strigărik
in bisericii.
166 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
la data întocmirii extrasului, avea 153 de familii, a doua 167), numărul „sullctelor de
parte bărbătească sau femeiască" şi „cu totulu", ,,câte suflete sau însurat, măritat",
câţi s-au născut „copii copile, cu totulu", câţi s-au „oltuit" (vaccinat), câţi au murit
„parte bărbătească, femeiască, cu totulu", câţi sunt şcolari. La rubrica „Cc realităţi
are Parohia", preotul precizează: ,,Parohia are numai 28 Iugăre din cari arat[orj 21.
lug[ărej de tenu 7 luger[ej dintre cari 4 1Îwccate de apii' (Anexa V). A fost se parc un
an cu inundaţii, cu ploi, care au afectat veniturile agricole ale parohiei.
Pe coperta interioară a Protocolului cununaţilor din anii 1851-1976 se află
un „conspect' referitor la „cununiile săvârşite in decurgerea anului 189415 În parohia
greco răsăriteană Lancrăm cercul şi protopopiatul Sas Sebeş prin subscrisul paroh şi
al tacsei hirurice de 20 x 111:K dela fie care păreace luate' (Anexa VI). Preotul nu a
tenninat tabelul alcătuit din cinci rubrici; a menţionat doar o pereche plătitoare a
taxei de cununie, Avram Bucur şi Elisafta Teodor David.
Alte însemnări se referă la numărul celor care s-au vaccinat, al celor care
şi-au plătit stolele, la verificările din protocoale făcute în mod regulat de protopopul
de Sebeş.
Notele marginale reflectă o anumită realitate a satului transilvănean de la
sfărşitul secolului al XVIII-iea - secolul al XIX-iea. şi fac din preoţi observatori conştienţi
ai unor evenimente cotidiene. O cercetare amănunţită, extinsă asupra acestor fonduri
de Registre de stare civilă pot scoate la lumină alte asemenea însemnări interesante,
care Ic pot completa pe cele identificate deja pe paginile cărţilor bisericeşti vechi.
The Addllional Notes of the Priests from Lancrăm ln the Clvil Protocols
-Abstract-
Among the Civil Registers of the State Archives - Alba, there are ten regis-
ters (for the baptized, thc weddcd, and the dead) which belong to the Orthodox. Parish
from Lancrăm and which date back to the period of time between 1764- I 94 7. Some of
the registers con tain additional unofficial notes regarding a rise in the price of the trans-
plants, the pay of a servant named Peter, a calcnder and a weather forecast report for thc
winter of 1814. Thus, thc official documents become „personal pages" of the priests
from Lancrăm parish. Thcir additional notes help mirror the Transylvanian village at
thc cnd of the XVIII'h century andin thc XIX 111 century, rcspectively.
Thc I" Anncx - Pagc from thc Protocol of thc Dcad which contains additional notes
regarding the risc in thc price of transplants and servant Peter' s pay;
The 2nd Anncx - Pagc from the Protocol of the Dead conccming a wcather forecast report;
The 3rd An nex - Thc buri al of a "vi li ager" in the Protocol of the Dead from July 18 IO;
The 4,h Annex - A couple who was not canonizcd is mentioned in the Protocol of the Wcdde<l;
The 5,h Annex - Excerpt rcgarding the state of Lancrăm parish from 1870 to 1871;
The 61hAnnex - A part of a table conccming Lhe couples who had paid the wcdding tax.
167--
.I ., -
. fit r;; 1C()lh..J~ iic
' •. ' .... ~ ..
c..
/4 .:~ (., -, {J-p;Î:
,, . : r:\.
()f"{ ' o ! ;:r:t <J CGi ,
:... -,.J. ' '
:.JC:afin ·. Jll-n ·.;1 : ,.<,,1Î1r.

\ . . · · .
{ţ
·(Y,.\ ',.':·.l-'f'il'(1-.t. t7 ,l,tr.;·-rC.
: / r"."' ' ~
. ,1rLA(t.:.;<;,·1• ' .t;·:..."'\.... rv:-a,·pA
/•
-· •/ .
I
.
•• //
. >
• • /
:-:_.~ !'l.!J-~ ;,, · ul.vpi:f
..
,, _I · ~ ~ C---- (!
• ţ'tl-' f
~
.1 :f,"f> C(;t., rr-,-"J~/l \/tJ..7- ~-,<,
~
·. ( , _t
t:1- /{'{ • / .
• •• .
li "Jf
l
1/I ( ,
. .•
r"t!:/ ~-_,'
/ 11, JS:~,.d·i
I Y j :•:i \ .·
l ,\ .; ·)5 ..... •· - ... ...,,,i,
•.• '. -•·:. :,;rfi•:' .'i ',. ./,~~
\\ ţr'.: /· .
- ---· . ' ' ,_. . " ..;: . .. ''1\\"1'" : . .
I , , , ,. , ,' , • ' ' ..,. \' '°'
.• / . ·c .~.:>'r-•'
,· ·:,! ·,:, .:. ·:I
1. .
' ,•
~- .. ,
., 1'-./
ANEXA l-Pagi11ă •di11 Pi'otocol11l 11i~rţilor c11 i11sem11ări referitoare la scumpirea

semănăturilor, la simbria slugii Petru, la fllgroparea ,mei călugăriţe, a preotesei
Maria şi a pr1111c11l11i Danii.
- - 168 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
IOANA PURCAR•RUSTOIU
ir=:le=:======::=====~==:~===:====::=-r
. cs" '-!,_,
1
y
r0~'611& _11'!{,i . J:JiuF,i'tt
t. " ,, /,'\
,, (5
Zv •,r, j.:--;/
· p··,.I
,1 ,--.1 ~ I,. // ✓ ;(
. ua;i.01
l] •
1 ro p1
1
' •
" \ ,.1 ~
;1,mu /4 ţ( /tf7 ~•f•!•f ITfA60111.ÎfiNt11,t l'p 1 1Ă11it liolftlli•n
Al
A'6 ·M1s'p11rr• ~3 ,;.u,\ I .:J. i\'i?HA j' v,1,, ( if 11 ,g ,•• / '3A loilu:11A•
..\fli-' Hiitp1prf ~ Jl,11i 7 i\ ,g„ f- ~" .2... w,i Ai11 1
Wlll111'1{/j,r,\ <fi1 K'2 rr.1 DorpHĂllif, llfllll• .M/1111 M ill;n;o c• 1Î11,1A1Î •1•'1{.u
flApox• ÂZ Iiic fip1i,11i XfAMh'11h'ii ··77:_r f i'r C-m Jr cĂ'II ...,~rfOIIÂrr.
1
,t 31tuA / J M?,u /VIJ n l X111s'11• 1.1.11i dfo 11h'MrÎ•r• ,Y: ,f rpo•

01'1'0Ap~;.. ~•~. Ai W',LfH• • • . , , {i) _uL
. .,,, . •. Kls' liJAf• M~ll.l CA 2.,; -n u ["0
· . HApax• ~(s...., ~ ~ J
= // l'l // f.> 7
.)
f ~~'l{u 11i,i .lMl,,~i'6, ?71a._f;, J) .

cf..A H '
,41111• /f) /7ld ..,,. ,.,fy•k ITp.1so111Afilllllil fp11 fclil HH~11,ira·1
1
Â~ M~f11rr•• ,ţ.g1w1.~/ i\·'6ttA J7Yl/'1 [ d11'f{,u j ~ / u liu:11 •

,l,fAA H.AL(llf'. ,.. CA .X11,i j .tJ •JW11 _!)_ ·.s11 {,,L w, i ,\ , nt 11
wrn,11h'1i rA ~111'2rrA norprd11r,, "f''"· A\tÎllf MM;ffiOC l ,Î11a/\lÎ d:l.u

1 1
IlApox• ÂX H1111fpn111i Xp~Mh'A~1i _- ~ ,.t) O a..~., '> , o/<' c,ils' ,trpon.irn

13i°WA!...? d Î\'MNA ?1 '/J,·1 f 1i11~A• Al;lli .c1i', Nls'M1Îrr., ,t,1rpo•
Rl'l'OAf'E ,.~ A• Wîljll•
or Kls' KlAp• Atitt A ci.
n,1pox~ .
CJ
ANEXA III. -l11groparea u,1ei „sătă11ite", î11 Protocolul morţilor, iulie 1810
170 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
· 1'.?111 crrp11r;pr!- ,,{: ,.\t rrpttÎ wp,i ~ '&rlf'fz.,., ' .r11i,1i w1~nif!,f• -,
11.ip.- Âq>AiH!,~11, c_i..'~ li't<~'611Ărr !Jl.ripw
c.il( Aor.:i,\11 11~ 1111i ;;;;;~">
., ,~Z'31:~/4A AIK~llrt'OflO ,.-,~ ./&.;,'/~-':°'!') ,ti'tf M.HprftA Alt'l?Mf
A1~ţ,i,rop1Q• , ., .
1
/11/,t;;,: J';, ,!J,/e'a cl>11iK.l A~'61i ,Y ,
Alll1 ÂM"'fl,\OH.ţ.rrpz ,i:m1rropiA,rf: ,\IIH~·~ ...~i'!} ·.Y·-

3iwA 9 i\'211.1 · ii11~1i• t'5$72 11p1111• M1i11, MA11n.011
NIIIIAH'l'lli IlApoxrA11i1~ n,fo,,.~ ;z liwk'p111rti_KpÂM't{/1,~'ti . ·.
· H'Bn~,\l -4>0,rr• Alll~ri,r~;J
Kll _11l.ip• Miru d' - 77;i77J., ff// 777 )_,.,;/~ .
- nArux• _, _
•-===============;y:::;~~!::::::::!9::!...,~;.,=-,,=«'-\~-~l = ~ - -=-l j
ANEXA IV - Extras referitor la starea parohiei La11crăm, pe anii 1870-1871
171--
~i
ţ
~
I
,~ :
, ~,
~1
~ ~,I
~
· i::'.-,.'I
I
'~ !
\ /
<- I
~ ~t . - 1-- - - - .
"'
~
·;1 ~
"~ I
I --
;1
...
. ...
~
... "'
..... ţ
~
...J
ANEXA V - Extras ref eritor la starea parohiei La11 cră111 pe a11ii 18 0-18 1
172 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
IOANA PURCAR-RUSTOIU PATRIMONIUM APULENSE
(/.
? ,1y / ',' / {'
..
./ ~ , -~ ,'( --~{ -<-.
' .c--
v c,
/
(.
ANEXA V - U11 Început de tabel referitor la perechile care au plătit taxa

hirurgică
173--
ZEVEDEI-IOAN DRAGHIT A
ACTIVITATEA EDUCATIONAL- ŞTIINTIFICĂ ALUI IOAN MICU MOLDOVAN:

REDACTAREA, EDITAREA ŞI DIFUZAREA DE
MANUALE ŞCOLARE ROMÂNEŞTI
ZEVtJJE/-IOAN DRACill/Ţ,i
După zguduirile revoluţionare din 1848 - 18~9. situaţia politicft şi naţională

a românilor din Transilvania a devenit tot mai critică. ln aşteptarea unor vremuri mai
bune se impunea conservarea fiin\ci naţionale cc se putea realiza doar prin cultură şi
educaţie efectuate în instituţiile şcolare ro1rnîncşti. puţine este adevărat. dar şi prin
consolidarea legăturilor cu românii de peste Carpaţi 1 • La Blaj. Ioan Micu Moldovan
a sesizat urgenţa vremii şi acţionând pc linia impusă de eruditul de la Pănadc. l-am
numit aici pc Timotei Cipariu. s-a preocupat de întărirea procesului instructiv cducati,
prin asigurarea minimei baze materiale. lat[1 de cc. în calitate de dascăl şi apoi direc-
tor al liceului sau prefect al tipografici şi-a sacrificat o bună parte din energiile şi
timpul său elaborării. editării şi distribuirii solicitanţilor. de manuale şcolare.
Contribuţia lui Ioan Micu Moldovan în aceast[1 direcţie este ilustrată prin
cele peste 2.500 de scrisori primite de la învăţători din diverse localităţi transilvănene.
Lista manualelor redactate arată multiplele preocupări ale lui "Moldovănuţ". dar
totodată se poate întrevede şi imperativul de a face faţă lipsei de manuale în condi\iile
dificile în care se desfăşura activitatea şcolară româneasc[t până la legea înv[1ţământului
din 1868 când profesorii erau recrula\i, aproape exclusiv. dintre absolven\ii Seminarului
teologic de la Blaj. Pentru Ioan Micu Moldovan alc[1tuirea programelor analitice şi
elaborarea manualelor şcolare au constituit o preocupare permanentă. Potrivit
dascălului hlăjcan, învfqământul primar 1rn va da niciodată rezultatele dorite dedt
dacf1 este organizat şi structurat în conformitate cu nevoile spirituale ale poporului
nostru căci "şcoalcle - mărturiseşte ci - nu sunt maşini de îmblătit care sfi Ic tragi din
fabrici englezeşti şi să Ic aplici cu succes la moşia ta"~.
Dar iată întreaga listfl a puhlica\iilor antume şi postume ale cărturarului
blăjean: Lcc\ionarul latin pentru a li a clasă gimnaziale după M. Schinagle, Blaj.
1864; Dic/ionârclul !.-ain-mrmin pclllm riu:cpâton~ Sibiu, 1864; Gcogr:1/i:1 .·lrJc:1/utw:
Blaj, I 8M1, (1 Ip; Istoria ArJc:J/ului pcntrn şco:1/c/c poporali. Blaj. 1866, 98p;
l:jn\to/;Jm/ cu litere latine: Cicog,~1/i:1 ArJc.-J!utw: Blaj. 1870, 61 p; Fi.111d1ţiunc.-i Şuluţiu.
' Ioachim La1:ir, l'oliticil ,,·col.-,rii ii l 11r{1i J111 I Îcllil ,,·, a ~111 cmdor 111;1~/JiJrt' 1i1 /"-'no.1.J.-1 /S.JS- I SS. l. în
"SargL"lia", XXVI. 2,1995-19%, p. K7-lm.
·' ~I. Manc,ulea, lom, /llu·11 /llold1m111. autor de manuale istl1rice. BlaJ, 1931\, p. 4.
174 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Blaj, 1870, 4 7p; lston~1 patrieipentrn şco,1lcle poporale române din Ardeal clasa a Il-
a, Blaj, 1875, 94p; Istoria Ardealului pentru şcoalele poporale, Blaj, 1878, 50p;
Geografia pentru şcoalele popornle, Blaj, 1877 (reeditat în 1882 şi 1885), 48 p;
Istoria Ungarieipentru şcoalele poporale pentru clasele a li-a, Blaj, 1885, 50 p, reeditat
în 1892 la Blaj; Spicuire in istoria bi,ericeascii a Românilor r;Tspuns la Contra-critica
domnului N. Popea, Blaj, 1873, 82p; Acte sinodale ,1le basarccci române de Alba
Iulia şi Făgăraşiu date la lumină de Ioane M. Moldov:m, Blaj, 1872, 2 voi; Poveşti
populare din Transilvania culese prin elevii şcolilor din Blaj (/86]-1878), Ediţie
În!:,l'fijită de Ioan Cuceriu şi Maria Cuccriu, Prefaţă de Ovidiu Bârlea, Bucureşti, 1987,
262 p; Ioan Urban Jamik, Andrei Bîrsescu, Doine şi strigături din Ardeal, Ediţie
definitivă, Studiu introductiv, Indice, Note şi variante de Adrian Fochi, Bucureşti,
1968. La apariţia manualului de istoric, Gazeta de Transilvania aprecia că este bine
structurat şi absolut necesar pentru şcolile elementare, dar şi pentru cele nonnale3.
Aceste afirmaţii nu s-au dovedit a fi doar de complezenţă, căci cele două manuale -
am numit aici atât Istoria Ardealulw: cât şi Geografia Ardealului - au fost foarte
solicitate încât autorul s-a văzut nevoit să le retipărească în 1875. În aceeaşi ordine de
idei, considerăm semnificativ să menţionăm că cel de istoric s-a editat de 5 ori ceea
ce-i arată utilitatea 4 • Scrise sub formă de întrebări şi răspunsuri, într-o limbă
românească cu nuanţe de ardelenisme, au păstrat pe alocuri cele mai viguroase legi
ale obiectivitătii ştiinţifice. Din însemnările lui Ioan Micu Moldovan se constatată că
una dintre preocupările de seamă în activitatea sa ştiinţifică a fost istoria, atât universală
cât şi cea naţională. În opinia sa "istoria e un mare proces ce poate fi rechemat înaintea
judecăţii raţiunii; dosarul ei nu este niciodată închis şi fiecare are dreptul de a scoate
la lumină actele ce le conţine" 5 •
Din păcate, pentru ideile ce le conţin care ilustrează însăşi modul de gândire
al autorului, manualele lui Ioan Micu Moldovan au fost cenzurate sever, interzicându-
se chiar tipărirea lor, pe motivul că se referă la teritoriul mărginit de Tisa, Dunăre şi
Marea Neagră ca la un stat deosebit, cu numele de Dacia şi astfel, contravin constituţiei
Ungariei. Ordinul ministerial nr. 3682 din 1876 arată laconic: "Cărţile şcolei poporale
oprite" 6 • Tenace, Ioan Micu Moldovan reuşeşte să evite toate piedicile puse de
autorităţi, şi editează pentru a treia oară, în 1875, manualul de istorie sub numele de
Istoria Ungariei 7 • În arhiva sa, se găseşte o însemnare potrivit căreia, după 1867 a fost
nevoit să schimbe titlul manualului din Istoria Ardealului în Istoria Patriei ceea ce
arată frecvenţa uzitării unei astfel de stratageme (aproape acelaşi conţinut dar sub un
' Gazeta de Tmmilv:111ia, nr. I O, 1866.

'I. Botczan, /Joeu111c11tc inedite privind cm1tribufi.1 lui /0,111 Micu Moldov.111 la c/,1bomre.1. edit,1rc,1 ,~i
răspândire,1 m,111ualdor şcolare penim Iii văf:i111:î11tul ro111â11csc din Tr,111silvan,;1 in pcrio,1d.1 I N60 -
1914, în "Sargc\ia", X, 1973, p. 253.
' I. Botczan, D111 arhiva personală ,1 lui lo,111 Micu Moldov,111, voi.IV Manuscn:~c. in „Acta Musei
Napoccnsis", 34, li, 1997, p.282.
' Şt. Manciulca, op. cit„ p. 5.
1
' I. Botczan, /Jocu111c11tc inedite privind .. , p.253.
175--
ZEVEDEl·IOAN DRAGHITA
titlu care să păcălească cenzura). După cc August Trcfort i-a făcut imputaţii grave,
comisia de cenzori a oprit tipărirea cărţii şi sub acest titlu; în 1875, reuşindu-se tipărirea
ci, aşa cum am arătat mai sus, sub numele de l'itona Ungariei.
Cu privire la difuzarea manualului de istoric, ediţia a doua, sunt. credem,
ilustrative notele şi socotelile învăţatului de la Blaj în care specifică: "Istoria, ediţia a
li-a/ 1875 a ieşit în finea lui octombrie 1874 la Krafft într-un tiraj de 2.500 exemplare"
pentru care a cheltuit 335, 11 florini. Interesantă este, de asemenea, spicuirea din
numele celor care au primit manualul gratis: Timotei Cipariu, Victor Mihaly, gimnaziul
din Beiuş, şcoala din Varfălau (Moldoveneşti), Cezar Bolliac, Telegraful Român,
Societatea Româm~1 Jună din Viena, Gazeta de Transilvania. Gimnaziul din Năsăud
etc. S-au distribuit nu mai puţin de 53 de exemplare 9 • Pc bani l-a expediat în Turda,
Şinca, Uioara, Brad, Bran, Sibiu, Orăştie, Braşov, Huşi, Sebeş etc; aceste toponime
creionează, în mare, aria de răspândire a manualului de istorie al lui Ioan Micu
Moldovan 1°.
Geogrnfia Ardealului prin care răzbate dorinţa autorului de a-i familiariza
pe elevi cu realităţile din cele două provincii româneşti extracarpatice, făcând, în
acest sens, importante însemnări despre relieful, apele, aşezările şi bogăţiile lor, oferă
un spaţiu special oraşului Bucureşti care este considerat drept capitala tuturor
românilor. De o atenţie deosebită se bucură geografia Transilvaniei şi Banatului. a
Ungariei şi Austriei, toate fiind încadrate în geografia Europei, el conţinând şi o
hartă a bătrânului continent. De asemenea, autorul îi aminteşte pe cei din care s-a
inspitat în scrierea manualului său, precum: Humbouldt, F. de Beaumont. Cordier,
Hopkins 11•
Lista cu manualele redactate de Ioan Micu Moldovan poate continua cu cel
de Astronomie care se opreşte asupra unor aspecte precum: gravitatia, mişcările de
rotaţie şi revoluţie ale Pământului, descrie Luna ca satelit natural al Pământului,
sistemul solar. S-a inspirat din scrierile antice semnate de Platon. Tacit. Ptolemeu.
Pliniu cel Bătrân, dar şi din cele ale lui Newton, Keppler, Copemich. Madler. Breder.
Opera lui Pestalozzi a fost folosită mai ales pentru manualul de Pedagogie.
Anatomia omului pre scurt cc tratează noţiuni referitoare la "cunoaşterea morburilor
interne şi simptomele lor subiective, morburile infecţioase şi tratarea lor" şi la "higiena
cu privire la viaţa poporului".
Actele sinodale conţin listele participanţilor la sinoadele bisericii greco-
catolice de la 1742 până la 1893, cu specificarea funcţiilor de\inute la nivelul parohiilor.
a problemelor discutate şi hotărârile adoptate, a cuvântărilor mai semnificative. a
memoriilor sau petiţiilor prezentate. a instrucţiunilor comisarilor regeşti referitoare
la modul de desfăşurare a sinoadelor. Lucrarea reflectă preocupările clerului pentru a
'Idem, Ioan Mim J\loldo1·a11 ,~i A,·;1dt·1111;•, Ronuiml, în "Marisia", VII. 1971, p. 202.
"Idem, Docummt,· i11t·ditc priiind ... , p. 257-258.
111
/hrdcm, p. 259-261.
11
Idem, Din ar/11,·u pcrsorwl.1 "lui /0;111 Micu 1\/oldol'lln... , p. 278.
176 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
asigura cadrul necesar desfăşurării activităţii şcolilor, a parohiilor cu toate greutăţile

datorate lipsei unei baze materiale minimale 12 •
lec,tionariul latin pentru a doua clasă gim11az1~1lă nu este altceva decât un
manual de gramatică a limbii latine, cu texte şi explicaţii în limba română, cele 192
de pagini fiind tiparite în 1863; Ioan Micu Moldovan recunoaşte că, în redactarea lui
s-a inspirat consistent din scrierile lui M. Schinagle 13 •
Preocupat de istoria bisericii româneşti va întocmi o lucrate, cu acelaşi titlu,
inspirată după cea a lui Petru Maior. S-a implicat, de asemenea, în tipărirea
Şematismului arhiedieccsei mitroplitane de Alba Iulia şi Făgăraş, începând cu ediţia
din 1871 până în primul deceniu al secolului al XX-iea, lui Ioan Micu Moldovan
revenindu-i misiunea de a colecta şi sistematiza informaţiile provenite de la proto-
popiate; în acest sens este relevantă lista cu 43 de persoane din protopopiatul Haţegului
trimisă de Ioan Ianţa, pentru fiecare fiind consemnate numele, prenumele, funcţia,
localitatea unde funcţionează, anul naşterii. Prin datele cuprinse, şemantismele devin
surse importante de infonnaţii pentru elaborarea monografiilor de parohii sau localităţi.
Regestele din arhiva personală a lui Ioan Micu Moldovan arată, de asemenea,
grija acestuia pentru a strânge informaţii temeinice privind istoria şcolilor confesionale
patronate de biserica greco-catolică. A procurat documentaţia pentru perioada I 754 -
1914, începând cu diploma lui Carol al VI-lea pe baza căreia Inochentie Micu Klein
a mutat sediul episcopiei greco-catolice la Blaj. Diploma prevedea ca 3/4 din venitul
domeniului Blajului să asigure întreţinerea a 20 de tineri, ca bursieri, ce urma să fie
primii "studenţi" ai viitoarelor şcoli de la Blaj. Existenţa şcolilor blăjene va fi
confirmată într-un extras dintr-un şematism din 1819 apărut la Cluj, în care, pe lângă
gimnaziile romano-catolice din Transilvania este menţionat şi cel din Blaj14.
În calitate de director al tipografiei diecesane de la Blaj, Ioan Micu Moldovan
a acordat o atenţie specială editării şi tipăririi de manuale şcolare şi nu numai. Astfel,
în evidenţele tipografice păstrate în arhivă, sunt cuprinse date despre tipărirea şi
difuzarea manualelor de ştiinţe naturale ale lui Simion Mihali-Mihalescu 15 de Zoologie,
Botanică şi Geologie la care se adaugă unele titluri trimise de la Blaj la Craiova unde
s-a stabilit Simion Mihali-Mihalescu 16 • Între 1870 - 1873 sunt tipărite sub directa
supraveghere a lui Ioan Micu Moldovan, alte manuale precum: Abecedare, Poetica
lui Timotei Cipariu, Aritmetica lui I. Stoian, Elemente de istoria TransJ/vanieide I. V.
Rusu, Abeccdariul lui P. Poni şi altele 11 . Grigore Creţu trimite lui Ioan Micu Moldovan,
12
Ibidem, p. 279.
u Idem, Documente inedite priv111d ... , p. 252.
• Idem, Din ilrhiva personal.i ii lui Ioan Micu Moldoviln ... , p. 278-279.
1
,i Simion Mihali-Mihalcsu ( 1826-1891) a fost profesor de ştiinţe naturale la Blaj până la 1860 când pleacă,
împreună cu Ioan Covaci Faur, în România stabilindu-se la Craiova unde a funcţionat ca profesor de
ştiintc naturale. De numele lui se leagă înliin\arca, în 1851, a muzeului de pe lângă şcolile Blajului.
"' I. Botczan, foii/I Micu Moldov,111. Catillog. Acu.- personale, voi. I, Biblioteca Academiei Române.
Filiala Cluj-Napoca, 1993, p.44.
"Ibidem, p. 45.
177--
ZEVEDEI-IDAN ORAGHITA
la Blaj, Chimia lui P. Poni, Atlc7sulcu harta Dacici "de răposatul litograf A. Mel icu",
Istoria veche de Ştcfăncsu Mclchiscdec etc'~. În iulie 1877 este încheiată tipărirea
manualului de Algebră a lui I. Mărculeţ în 220 de exemplare şi a Geometriei lui E.
Vlassa pe care le difuzată celor interesaţi • 19
Spiritul practic al lui Ioan Micu Moldovan este ilustrat prin riguroasa
evidenţă - folositoare astăzi cercetătorului aplecat asupra istoriei culturii româneşti
din secolul al XIX-iea - efectuată pentru manualele şcolare întocmite de profesorii
din Blaj şi tipărite la tipografia din localitate cu specificarea costului tiparului, a
tirajului şi onorariului autorilor. Astfel, între 1866 - 1879 s-au editat la Blaj următoarele
manuale: Aritmetica lui Solomon Munteanu, Aritmetica lui E. Vlassa, Aritmetic,1 lui
I. Mărculeţ 20 , Legendariul lui Ştefan Pop, Cate/11~,;mul lui I. Bob, Constituţia patriei;
Elementariu/, ediţiile a IV -a, a V-a şi a VI-a, Abecedariu, Etica de Al. Grama 21 ,
Fizica, Introducere in Sfănta Scriptură, Elemente de istoria Translivaniei de I. V.
Rusu, Istoria patriei şi Spicuire din istoria bisericească de Ioan Micu Moldovan 22 •
La tipografia blăjeană s-au efectuat şi operaJiuni de legătorie, exemplificăm
prin activitatea legătorului Izidor Domşa care a lucrat la Geometria lui E. Vlassa
(225 volume), sau la Cronica românilor a lui Gh. Şincai ori Aritmetica lui I. Mărculet
(200 de exemplare )23.
Prin funcţiile deţinute, Ioan Micu Moldovan era dator să supravegheze nu
doar tipărirea manualelor şcolare ci şi difuzarea lor către solicitanţi. Pentru aceasta a
susţinut o strânsă corespondenţă cu intelectuali (învăţători mai ales) atât din
Transilvania cât şi de peste Carpaţi. Corespondenţa lui arată ţesătura indestructibilă
creată la nivelul societăţii româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-iea care
prefigurează, pe drept cuvânt, unificarea statul visat de generaţii de români şi săvârşit
, totuşi, târziu - cel puţin pentru Ioan Micu Moldovan - căci nu a mai ajuns a se
bucura de ea.
Din corespondenţa cărturarului blăjean, aflăm că la Năsăud s-au expediat,
din Blaj, la 5 septembrie 1866, pe adresa vicarului Grigorie Moisil, 20 de exemplare
din Gramatica lui Timotei Ci pariu, I O exemplare din Gramatica latină a lui Ioan
Micu Moldovan, 20 de exemplare din Lecţionariul latin al aceluiaşi Ioan Micu
Moldovan, 30 de exemplare din Aritmetica lui I. Stoian 24 .
1
" Idem, Con.·spondcnfa moldovcnului Grigore Cn.·fu şi Ioan Micu Moldornn intre /870- /87(1, în "Acta
Musei Napocensis", 32, li, 1996, p. 419 - 440.
'" Idem, Ioan Micu Moldm·.111. C.1/alog .... p. 48 - 49.
:u Ioan Milrcule1 ( 1844-1895 ). A sus1inut. intre 1869 şi 1878 cursurile de matematică. latină şi greac!'1 la
liceu. După noui\ ani de func1ionare, a trecut Carpa1ii la Bârlad unde şi-a continuai profesia. A colaborat
la Foaia scolastică şi bisericeoscă, la Revista cotolică.
"Alexandru Grama ( 1850-18%). Doctor în teologic ( 1877) şi profesor la Seminarul teologic din Blaj
unde propune dreptul canonic şi istoria bisericească. Dintre lucrările publicote amintim: Introducere
în cărţile Sfintei Scripturi, Blaj, 1878, Istoria Universală o bisericii.
n I. Botezan, Ioan Micu Moldol'lm. Oualog... , p. 56.
:, lh1de111, p. 45.
:• lhide111.
178
Baziliu Moldovan solicită, printr-o scrisoare, pentru şcoala din Tâmâveni,

două Abecedare de P. Petri "legate cu table tari". Pc verso Ioan Micu Moldovan
noteză "trimes 4 Pctri". La Iclodu Mare, în urma solicitării învăţătorului Simcon
Murcşianu, trimite 11 exemplare din Geografia Ardealulw; "edate de mult onorat
domnia voastră". De asemenea, la Bran trimite, pentru clasa a III-a greco-ortodoxă,
30 de exemplare din aceiaşi Geografie. Ulterior, învăţătorul Nicolae Reitu solicita 14
exemplare din istoria Ardealului şi două din Fizica lui al Micu 25 •
Din această perspectivă, a corespondenţei lui Ioan Micu Moldovan, socotim că
nu este de prisos să zăbovim asupra celei purtată cu Grigorie Creţu 26 între anii 1870- I 876
şi care are ca obiect, printre altele, schimbul de carte între Transilvania şi România ce
reliefează legăturile culturale interomâneşti din epocă. Din scrisoarea datată 17 septembrie
1870 aflăm amănunte privind trimiterea la Blaj de către Grigorie Creţu a unor manuale
precum: istoria lui Wilhelm Putz ( voi I şi II), Cl11inia lui P. Poni, Istoria veche a lui I.
Marinesu (profesor de istorie la Seminarul de la Socola), Geometria lui I. Melik (profesor
de matematică de la Universitatea din Iaşi, autor şi a unui Curs practic de geometrie
elementar§), un Abecedar, o hartă a Dacici etc, ceea ce reflectă dorinţa lui Ioan Micu
Moldovan de a perfecţiona manualele din şcolile Blajului prin adaptarea celor din România27 •
În scrisoarea din 28 martie 1873 st. v. Grigorie Creţu solicită trimiterea
"Legendarului şi Metodul de dl. Stefan Pop ca şi Abecedariul d-lui Solomon" care-l
interesează pe I. Semaca, institutor primar la Seminarul de la Huşi 28 •
Printr-o altă scrisoare din 11 septembrie 1874, expediată tot din Huşi, Grigore
Creţu solicita 13 titluri de carte dintre care amintim: Acte şi fragmente (Timotei
29
Cipariu), Istoria bisericească (Basilu Raţiu ), Istoria Ardealului (Ioan Micu
Moldovan), Geografia Ardealului(loan Micu Moldovan) etc30 . Solicită, încă o dată,
Geografia Ardealulw; Legendariul pentru şcoalele poporalea lui Ştefan Pop31 , volumul
al Ii-lea, Etica creştină semnată de I. Raţiu.12.
2i 1dem, Contribu/1~1 lui Ioan Micu Moldov.w "1 dezvoltarea inv;iţiimântului şi culturii din Transilvania
in a doua jumiiwte ,1 secolului al XIX-iea şi Începutul secolului al XX-iea (Documente inedite}, în
"Biblioteca şi cercetarea", XIX, 1995, p. 82 - 87.
'" Grigore Crc\u ( 1848 - 1919), originar din Târgu Neamţ a funqional ca profesor de română şi latină la
Seminarul din Roman, apoi la cel din Huşi (prcioada din care datează marca majoritate din corespondenţa
cu Ioan Micu Moldovan), ulterior la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. Între ci şi Ioan Micu Moldovan
s-a stabilit o strânsă prietenie cu prilejul unei călătorii de studii a celui dintâi la Blaj.
i, I. Botczan, Corcsponde11f,1 moldoveanului ... , p. 422.
2
' Ibidem, p. 432.
29 Basiuliu Ra\iu ( 183 7-1902). Din 1864 a fost numii profesor la liceu, iar din 1871 până la 1884 propune
studiul biblic la Seminarul teologic. În 1899 este numit rector al Seminarului. A scris Catechim1 mic
pentru şcolile popornle, Blaj, 1878 şi Manual catehetic, Blaj, 1888.
30
1. Botczan, op. cit., p. 437.
11
Ştefan Pop (1845-1890). Profesor la preparandia din Blaj (1866-1882). Din 1882 functionază ca
profesor la Scmimarul central din Bucureşti, apoi la institutul pedagogic Carol I şi la şcoala de agricultură
şi sivicultură de la Herăstrău. Pc hîngă Lcgcndariu, a mai redactat Metodul practicii lcgcndamlw'.
Blaj, 1872; M:isurilc mctricc, Blaj, 1875; Economia mrn!.1, Blaj, 1881.
1
' Vezi nota 30.
179--
ZEVEDEI-IOAN DRAGHITA
În continuare ne vom opri asupra corespondenţei dintre Ioan Micu Moldovan

şi un alt cărturar - produs şi ci al şcolilor băjene - este vorba de Simion Mihali
Mihalescu care trece Carpaţii instalându-se ca profesor de ştiinţele naturii la Craiova
unde desfăşoară o intensă activitate culturală (înfiinţează un muzeu şcolar, contribuie
la difuzarea publicaţiilor româneşti din Transilvania, în special al Archivului lui
Timotei Cipariu, întreţine o strânsă legătură cu dascălii Blajului din mijlocul cărora
a plecat)'-1 .
Corespondenţa dintre cei doi se dovedeşte a fi edificatoare pentru subiectul
abordat de noi, ea reliefând penetrarea manualelor şcolare editate la Blaj şi în spaţiul
românesc extracarpatic odată cu dascălii ardeleni. De asemenea, dezvăluie o parte
din activitatea lui Simion Mihali Mihalescu legată de procurarea unor manuale şcolare
pe care, apoi, să le trimită în Transilvania, sau să solicite din Blaj manuale necesare
lui la Craiova. Se ajunge la o colaborare între cei doi, în condiţiile în care Ioan Micu
Moldovan era interesat de înzestrarea învăţământului elementar şi mediu românesc
din Transilvania cu manuale şcolare şi material didactic şi de difuzarea celor tipărite
la Blaj 34. La sfârşitul anului 1867 Simion Mi hali Mihalescu a publicat Botanica pentru
clasele inferioare din care a trimis la Blaj şi Năsăud o sută de exemplare. Pentru a
putea circula în Tralsilvania şi a le fi de folos elevilor Simion Mihali Mihalescu a
şters locul apariţiei (Craiova). Ortografia este cea a Blajului după cum mărturise te
chiar autorul: " ... este tot a d-lui Cipariu sau a Blajul sau a presei de acolo ... "] 5 .
În anul 1869 Simion Mihali Mihalescu publică Compendiul de Istoria
naturală pentru clasa a IV-a nomwlăpe care îl recomandă şi lui Ioan Micu Moldovan.
În 1869 publică manualul de Zoologie pe care-l trimite în 100 de exemplare celor de
la Blaj. În anii unnători este preocupat cu elaborarea unui manual de istorie naturală.
Până la tipărirea lui, îi recomandă lui Ioan Micu Moldovan manualul lui I. Ananescu
de care acesta se arată nemulţumit drept pentru care i-l propune pe cel l-a lui Dem.
Brânză, profesor la Universitatea din Iaşi, pc care l-a introdus şi el la Craiova'". În
1877 publică Istoria naturală pe care o recomandă, într-o scrisoare, din 20 august
1877, lui Ioan Micu Moldovan împreună cu mai multe tabele zoologice ale lui
Schreider] 7 •
Dar în acelaşi timp, Simion Mihali Mihalescu este interesat de achiziţionarea
manualelor şi cărţilor apărute la Blaj din dorinţa de a le folosi la liceu sau a Ic populariza
în ţară. Astfel, solicită Gramantica lui Timotei Ci pariu din care Ioan Micu Moldovan
îi trimite 300 de exemplare la începutul lui 1870. De asemenea solicită 100 de
Euchologi1~ liturghiere, Catehimwl lui I. Bob, Istoria biblică • Fizic:1 lui Micu,
11
N. Com~a. T. Sciceanu. D.i.,·c:1/ii Blajului I 75-1-19-18, Cuvânt înainte de I. Brad, 1994, p. 86 - 87.
1
• I. Botezan. Fondul ,k doc11111,·nt,· lemn Micu Moldo,·illl, în "Revista Arhivelor", an XLVII, voi. XXXII.
nr. 2, p. 506-508.
,i M. Roşca-Rosen. I. Botczan, Con·spondcnf,1 dintrt· Ioan Micu Afold1wa11 şi Simion At,h.sli Afth.slescu.
în "Marisia", VIII, 1978, p. 202.

•• Jb,d,·m.
" Jb,dem, p. 205.
180 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Catehismul igenica) lui Vasici şi câteva Catavasiere folositoare "unui cântareţu de la

baserica catedrală
de aici" 3x.
Îl informează pe Ioan Micu Moldovan că profesorul de geografie de la liceul
craiovean foloseşte geografia şi statistica Europei şi a altor continente publicate de
Anghel Dumitrescu, iar cel de istorie foloseşte manualul de istorie universală a lui
Meşiotă. Pentru vânzarea cărţilor comandate la Blaj a angajat un"/ .. ./ librariu de aici
anume Philip Lazăr [care n.n.] zice că potca vende în tot anul până la I 00 de ex. din
Euchologiu / ... /" 9 • În scrisoarea din 16 aprilie 187 l Simion Mihali Mihalescu solicită
inimosului cărturar blăjean, "/ .. ./ pentru părintele D. Brănescu profesor de religiune
la gimnaziul de aici/ .. ./" următoarele cărţi Istoria revelaţiei divine, de Gavril Pop 40 ,
Catehismul mare a lui I. Bobb 41 , Catehismul de G. Pop, Istoria biblică de acelaşi
G.Pop 42 • Prin scrisoarea din I februarie 1872, Simion Mihali Mihalescu îl infonnează
că"/ .. ./ un profesor din Buc[ureşti] anume Ananescu, scoate un curs de Istoria naturale
pentru clasele superioare: Zoologia, Botanica şi Geologia" 4 3, ştire pe care o consideră
valoroasă pentru Aron Boeriu •
44
Simion Mihali Mihalescu trimite la Blaj broşuri cuprinzând Instrucţiunea

publică din România apărute în anul 1870. Pe care le recomandă cu căldură acestuia
arătându-i limpezimea şi coerenţa, de unde deduce că"/ .. ./ autorul a fi transilvănean
sau moldovean". Tot pentru a-l ţine la curent cu noutăţile din învăţământul din
România îi trimite Monitorul Oficial cu programa studiilor din licee, gimnazii şi
şcolile normale pentru a le cerceta şi a extrage ceea ce consideră util 45 .
Se observă o tendinţă, avant la letre, de unificare a învăţământului românesc
de pe întregul teritoriu naţional care vine să satisfacă o necesitate, ilustrând, totodată,
desfăşurarea evolutivă a societăţii româneşti spre unitate naţională. În corespondenţa
purtată între cei doi s-a născut ideea uniformizării manualelor de istoria naturală, în
condiţiile în care aproape aceleaşi manuale erau folosite în Transilvania şi România
iată de ce consideră că:"/ .. ./ ar fi bine să ne înţelegem toţi profesorii de la gimnasiile
române de dincolo şi de dincoace şi să introducem aceleaşi cărţi în toate clasele" 46 •
Prin activitatea lui, Ioan Micu Moldovan şi-a adus o contribuţie consistentă,
considerăm noi, la conservarea şi evoluţia pozitivă a învăţământului românesc,
1
' Ibidem.
3
' Ibidem, p.205 şi p. 218.
40
G. Pop ( 1830-?). Profesor de studiu biblic la Seminarul teologic din Blaj, propunând şi cursul de
pedagogic. Din 1870 a fost numii preot şi protopop al Clujului.
41
Ioan Bobb ( 1834-186 7). Profesor de istoric bisericesc şi drept canonic la Seminarul teologic. Tipăreşte
un C1tccl11:~m şi a scos săptămânalul Foma admini~tmtivli ~-i bi\'Criccascli.
42 1. Botczan, M. Roşca-Roscn, Corc.\pondcn/a dintre /o,111 Micu Mo/dov.m şi Simion Mtha/J; în "Marisia ",
IX. 1989, p. 306.

4
' lbtdcm, p. 3 I O.
44
Aron Roicr ( 1834 - 190 I), profesor la liceul din Blaj unde a sustinut cursurile de istoria naturală şi
limba maghiară ( 1857-1872). Se retrage ca preot şi apoi protopop al Aiudului.
"I. Botczan, M. Roşca-Roscn, op.cit., p. 305.
41
' Ibidem.
181
indiferent de confesiune. din Transilvania. El rămâne un exemplu viu de dăruire. Om

bolnăvicios şi singuratic. aspru cu ci însuşi şi cu cei din jur. modest până la uitare. se
mulţumea cu hrană simplă şi frugală pc care o suplinea prin hrana su0etcască. Sub
această mască se ana un om bun, săritor şi protector al elevilor. nu puţini, săraci ai
Blajului, pentru unii devenind al doilea părinte. Poate această înţelegere a statutului
alumnilor blăjeni l-a determinat să se apropie cu insistenţă de problemele
învăţământului. ale şcolilor româneşti transilvănene, parcă tot mai multe şi mai grele
după 1867. Cu perseverenţă şi multă muncă, pe unele Ic-a rezolvat. cel puţin parţial
(manuale şcolare, material didactic). Din acest punct de vedere putem afirma. fără
reţinere, că Ioan Micu Moldovan poate fi considerat un adevărat pedagog. un om al
şcolii aşa cum au fost mulţi alţi cărturari ai Blajului care fie au acţionat în Mica Romă
sau în alt loc de pc pământul românesc.
Scientilique and educational activity of Ioan Micu Moldovan: elaboration,

publication and spreading of Roumanians manuals
(Summarvl
The leamcd man Ioan Micu Moldovan. Timotei Cipariu's disciple. was prc-
occupicd, when he was director of Blaj schools or printing house manager in the city
Tamava 's junction, by well progress of instructive process from the Romani an schools.
The absence of didactic material mude him to give his attention to elaboration. pub-
lication and spreading of scholar manuals. He wrote manuals like: Istoria Ardealului.
Geografia Ardealului, Lectionarul latin and he had. on this thcme. a hugc
corespondence with Roman ian intellcctuals from Transylvania or over the Carpathian
(Simion Mihali Mihalescu, Grigore Creţu, Bazil Moldovean and others).
182 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
DESPRE UN PROIECT A LUI GRIGORE ANTIPA CU PRIVIRE LA

ORGANIZAREA MUZEELOR ÎN ROMÂNIA (1923)
„Gradul de cultură al
unui popor se
recunoaşte după starea muzeelor sale"
Brown Goode
ZEVEDEI-IOAN DRĂ GHIŢĂ
Anul 1918 a reprezentat în istoria românilor momentul atingerii celei mai

râvnite dorinţe, visată de generaţii: unirea prin aducerea la sânul patriei-mame a tuturor
provinciilor româneşti aflate sub stăpânire străină. Noua configuraţie a României a
impus imperativ luarea de măsuri care să calibreze organizarea statală cu noua realitate:
s-a reformat sistemul legislativ prin constituţia din 1923, în plan economic s-a introdus
reforma agrară pentru a le aminti doar cele mai importante.
Sub aspect cultural, anii de după 1918 au fost ani de căutări şi de iniţiative
care, ulterior, s-au dovedit productive. În domeniul muzeal şi al protejării
monumentelor istorice s-au luat o serie de măsuri, inclusiv la nivel legislativ. De
pildă, în 1919, s-a adoptat legea pentru conservarea şi restaurarea monumente/or
istorice (publicată în Monitorul Oficial, nr. 82 din 29 iulie 1919) prin care se
reorganizează Comisiunea Monumentelor Istorice ce şi-a extins preocupările şi asupra
provinciilor româneşti alipite la patria-mamă • 1
În acest climat de emulaţie s-au propus soluţii pentru reorganizarea sectorului

muzeal între care se remarcă cea oferită de Grigore Antipa 2• Acesta, după cum
mărturiseşte, s-a ocupat,,[ ... ] o viaţă întreagă atât cu organizarea unui muzeu [ ... ], -
astăzi, Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa din Bucureşti pe care l-a preluat în
1893 cu un inventar de 90.000 piese, pentru ca în 1944, când încetează din viaţă,
colecţiile lui să însumeze cca. 200.000 piese; opera lui practică şi teoretică a inspirat
şi documentat realizarea mai multor muzee din România şi chiar din străinătate 3 -
cât şi cu problema muzeului în general [... ]" fapt ce-i permite o privire de ansamblu
fără a neglija detaliile. În cadrul şedinţei Academiei Române din 16 februarie 1923,
1 Legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice, Cluj, 1923, 13 p.

2 Pentru O succintă trecere în revistă a vie\ii şi activită\ii lui, vezi: Ş te fon Negrea, Pc 11n11ck lui Grigore
A11t1jJa, Bucurqti, 1990, 264 p.
' M. Băcescu, Cirigorc Antipa - organizatorul /'vluzcului ccntrnl de zoologic şi intcmcictorul hidrologici
rom,incşll; în „Revista muzeelor". 6. I% 7. p. 504.
183--
ZEVEDEI-IDAN DRAGHITA
Grigore Antipa prezintă un proiect privind organizarea muzeelor în România care

este, socotesc, interesant din două puncte de vedere: pc de o parte reprezintă o adevărată
radiografie a fenomenului muzeistic european şi românesc până la 1918 fiind un
adevărat tratat de muzeologie, iar pe de altă parte, avansează soluţii pentru
reorganizarea şi clasificarea muzeelor româneşti cc frapează prin modernitate\
În partea introductivă, Grigore Antipa identifică cele trei funcţii
fundamentale ale muzeului: - funcţia educativă,,[ ... ] muzeele[ ... ] au fost acelea care
au schimbat în mod radical învăţământul[ ... ]"; - funcţia de cercetare „Tot muzeele au
fost institutele care au pregătit şi au pus bază ştiinţifică marilor înteprinderi economice
şi colonizărilor interne din fiecare ţară [ ... ]" şi funcţia de conservare-restaurare, de
păstrare a zestrei culturale,,[ ... ] muzeele au fost, în fine, acele care au păstrat spre a fi
studiate toate acele comori de amintiri ale trecutului şi de um1e din viaţa popoarelor
[ ... ]". Cu alte cuvinte muzeele, în evoluţia lor viitoare, trebuie să devină,,[ ... ] insti-
tute de cercetări şi colecţiuni publice şi didactice" 5 •
Identifică mai multe tipuri de muzee: muzee universale a căror colecţii
urmăresc studiul naturii de pe întregul glob şi/sau studiul culturii şi civilizaţiei în
general. În această grupă aşează British Museum, Muzeul de Istorie Naturală din
Londra, muzeele de istorie naturală din Berlin, Hamburg, Frankfurt pe Main, New-
York etc. A doua grupă este formată din muzeele naţionale ce studiază şi pune în
valoare natura ţării şi a poporului ei. La acestea se mai adaugă muzeele provinciale
sau regionale. De asemenea, Grigore Antipa identifică, după rolul lor, alte două
categorii: muzee universitare şi muzee şcolare. 6
Pentru muzeele din România care în epocă dar şi astăzi, se găseau într-o
vizibilă rămânere în unnă, sunt identificate de savant câteva „nevoi" sau trebuinţe pe
care să le satisfacă: nevoi ştiinţifice adică realizarea unor studii şi cercetări asupra
ţării şi locuitorilor ei bazate pe materiale adunate, clasificate şi conservate în muzee.
Putem afirma că aceste „nevoi" identificate şi subliniate de Grigore Antipa se
încadrează, astăzi, foarte bine în domeniul funcţiei de cercetare specifică muncii în
muzeu 7 •
Valorificarea zestrei muzeale trebuie să se desîaşoare - în concepţia lui
Grigore Antipa - printr-un permanent contact cu învăţământul; muzeul um1ând să
vină în sprijinul şcolii prin constituirea de „colecţiuni pentru nevoile învăţământului
superior" de „colec\iuni şcolare" şi de „colecţiuni de ştiinţă aplicată pentru nevoile
şcolilor speciale". În prelungirea acestor idei, sunt aşezate şi „nevoile de popularizare"
pentru îmbogăţirea culturii generale a vizitatorului sau pentru consolidarea
sentimentului patriotic ori întărirea culturii profesionale a acestuia (mai ales în cazul
muzeelor tehnice).
• Grigore Antipa, Organiz:m:a muzcr:lor in Romam:•,, Bucureşti. Cultura Naţională. 1923.

\ lbidc:m, p. 4.
"Ibidem, p. 5.
' Ibid,·m.
184 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Pornind de la aceste „nevoi" ale muzeelor şi continuând cu o trecere rapidă

dar eficientă prin istoria muzeelor româneşti din vechiul regat şi din provinciile re-
cent alipite patriei-mame (Basarabia, Transilvania, Banat şi Bucovina), Grigore Antipa
propune un plan de organizare, sau mai bine spus de reorganizarea, a muzeelor din
România mare. Pledează pentru impunerea unei organizări sistematice a activităţii
cultural-muzeistice care să urmeze o idee directoare pe care o şi identifică. Astfel,
vine cu o proiecţie privind o posibilă remodelare a reţelei muzeistice româneşti, în
cadrul căreia sunt acceptate patru tipuri de muzee: muzee naţionale, muzee speciale,
muzee provinciale, şi muzee regionale, comunale sau districtuale 8 •
Muzeele naţionale trebuie aşezate, în concepţia lui Grigore Antipa, în
,,Capitala Ţării" având ca utilităţi şi scopuri:,,[ ... ] I. Cultivarea generală a ştiinţelor,
artelor etc. 2. Studiul ştiinţific al ţării şi al poporului, cu laboratoare, ateliere, colecţii
de material ştiinţific etc. 3. Colecţiuni didactice pentru a servi învăţământului de
toate gradele şi categoriile. 4. Colecţiuni publice pentru popularizare. 5. Săli de
conferinţe publice" 9 • Susţine necesitatea şi utilitatea a trei muzee naţionale: Muzeul
de istorie naturală cu opt secţiuni de la Zoologie la Ecologie; Muzeul de istorie culturală
cu secţiunile: preistorie, paleografie, antichităţi, istoria artelor, obiecte de cult, colecţii
de documente, istoria culturii şi, în sfârşit, Muzeul de arte frumoase (pictură, sculptură,
gravură, arte decorative, artă industrială şi etnografie) 10 •
În aceste trei muzee Grigore Antipa identifică,,[ ... ] cei trei mari stâlpi pe
care să se razime întreaga activitate culturală a statului [ ... ]" dar pentru aceasta este
absolut necesară existenţa unui ,,[ ... ] personal educat şi deprins cu toate lucrările
speciale ale muzeologiei [ ... ]" dotarea cu ,,[ ... ] laboratoare şi ateliere sistematice,
biblioteci cât mai complexe, depozite şi magazine de materiale ştiinţifice şi de
comparaţie, săli vaste cu vitrine sistematice de expoziţie, săli de conferinţe [ ... ]" .
Pentru a atinge o astfel de perfonnanţă este necesară stimularea personalului ştiinţific,
în primul rând prin salarizare, mai ales că - mărturiseşte Grigore Antipa - acesta este
plătit,,[ ... ] aproape ca servitorii şi fără dreptul de gradaţii pentru vechime [... ]", as-
pect care a îndepărtat mulţi oameni pasionaţi de munca în muzeu. Chiar Muzeul de
. .
Istorie Naturală, afinnă savantul, se confruntă cu o astfel de situatie în conditiile în
care este vizitat de cca. 500.000 de persoane pe an. Situaţia este tragică în cazul
muzeului de istorie şi pinacotecii care,,[ ... ] se tăvălesc prin subsolurile Universităţii
sau prin case cu chirie şi unele colecţii de o valoare unică (cum sunt metopele de la
Adamclisi) se adăpostesc sub cerul liber [... ]" 11 •
Tot în Capitală se pot constitui „muzee speciale" care, susţine Grigore
Antipa,,,[ ... ] urmăresc un scop, fie de învăţământ, fie de perfecţionare într-o ramură
de producţie[ ... ]" şi care să fie susţinute de organizaţii profesionale (sindicate, camere
'Ibidem.
• Ibidem, p. 19.
10
Ibidem.
11
Ibidem, p. 19-21.
185--
de comerţ etc); sau cinstesc memoria unui marc artist ori o epocă istorică din viata
noastră naţională (aduce ca un posibil exemplu constituirea Muzeului renaşterii
naţionale). O cu totul altă destinaţie ar trebui să o aibă muzeele provinciale adică să
,,[ ... ] pompeze cultura până în cele mai profunde pături ale naţiunii[ ... ]". Asemenea
muzee um1ând a se constitui la laşi, Cernăuţi, Cluj, Timişoara şi Chişinău; susţinerea
lor materială rămânând în obligaţiile statului. Grigore Antipa sugerează şi modul în
care pot fi realizate aceste tipuri muzeale. Spre exemplu, Ia Cluj,,[ ... ] trebuie reunite
colecţiile din diferitele laboratoare şi muzee şi completate cu etnografia şi arta naţională
spre a organiza un mare muzeu al Ardealului [ ... ]" 11 .
Dar aceste muzee nu sunt suficiente căci „ţara are şi alte centre importante
doritoare de cultură şi unde o activitate conştientă pentru dezvoltarea ei este tot atât
de necesară". lată de ce propune înfiinţarea unor muzee ,,[ ... ]cu o nuanţă mai dezvoltată
a particularităţilor ţării sau o ocupaţie de căpetenie a populaţiei din acea regiune" la
Craiova, Galaţi, Botoşani, Sibiu, Suceava, Braşov, Târgu Mureş, Oradea, Arad 1\ La
Alba Iulia propune înfiinţarea unui muzeu istoric, idee argumentată, în mod lesne de
înţeles, prin caracterul istoric evident al oraşului 14 •
În privinţa îndatoririi statului faţă de aceste muzee, Grigore Antipa propune
susţinerea financiară ,,[ ... ] numai a celor trei mari muzee ale ţării din Capitală şi să
subvenţioneze suficient cele cinci muzee din Capitalele provinciilor, ca anexe ale
universităţilor sau şcoalelor superioare". Celelalte muzee unnează a fi susţinute prin
,,[ ... ] iniţiativa privată care trebuie înconjurată, sprijinită şi îndrumată [... ]". Întreaga
activitate muzeistică um1ând a fi monitorizată de cel trei mari muzee din Bucureşti care
au datoria de a oferii celorlalte muzee"[ ... ] cel puţin sfatul lor competent" sau chiar
,,dublete din colecţii" ori asigurarea operaţiilor legate de „detenninarea materialului"' 15 •
Pentru obţinerea rezultatelor scontate este nevoie de,,[ ... ] o intimă conlucrare
a Statului cu organizările de iniţiativă privată şi cu întreaga naţiune trebuie stabilită
pentru realizarea acestui scop". Dar, pentru aceasta şi în vederea îndrumării mişcării
muzeistice româneşti, Grigore Antipa propune luarea imediată a câtorva măsuri. Între
acestea se înscriu.,[ ... ] construirea de localuri proprii - sau să se tennine construcţiile
începute - pentru muzeul de arte frumoase şi pentru cel de istorie culturală; să se
asigure situa\ia morală şi materială a personalului ştiinţific. asimilându-l în drepturi
şi rang cu personalul institutelor universitare[ ... ]"; constituirea unui organism numit
de el,,[ ... ] Comisiunea pennancntă a muzeelor provinciale şi regionale din toată ţara
compusă din directorii celor trei muzee naţionale şi un delegat al Academiei Române
[ ... ]". Ea unnând să gestioneze aspectele teoretice, şi nu numai. specifice activităţii
muzeistice precum: avizarea .,[ ... ] planului sistematic de activitate generală în
,: lhidcm. p. 24.
'' lh1dcm.
14
Despre istoricul muzeului din Alba Iulia. veLi: Nicole Josan. Muzr:ul Unirii din Alba Iulia.
Bucure~ti, 1985; Valer Moga, Eva M,irza, M11z,•11I Umrii di11 Alb:J Iulia, în „Apulum", XXVII-XXX,
1991; vezi ~i lln:nar, Alba Iulia, 1993, p. 7-40.
'' Grigore Antipa, op.cit., p. ::!5-::!6.
186 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
chestiunea muzeelor din ţară": a planului de organizare a fiecărui muzeu provincial şi

administrarea lui precum şi a celor regionale şi districtuale: a modului de repartizare
a colecţiilor şi obiectelor de patrimoniu aflate în proprietate publică: a achiziţiilor
efectuate de muzee şi mai ales repartizarea echitabilă a fondului general,,[ ... ] pentru
încurajarea şi subvenţionarea muzeelor din ţara [... ]" 16 •
Un alt organism care ar trebui, potrivit savantului, constituit este Casa
centrală a muzeelor şi tezaurelor culturale ale ţării care vine să suplinească activitatea
Comisiunii permanente a muzeelor provinciale şi regionale având drept scop
administrarea patrimoniului cultural naţional intrat în posesia statului prin,,[ ... ] legate,
donaţii şi moşteniri [ ... ]". Conducerea ei urmând a reveni unui director general
supervizat de un ,,[ ... ] consiliu de administraţie compus din: directorii celor trei
muzee naţionale, un delegat al Academiei Române, un delegat al Fundaţiei Principelui
Carol, câte un delegat din partea Ministerului Instrucţiunii şi Ministerului Artelor şi
unul sau mai mulţi reprezentanţi ai muzeelor provinciale" 17 •
Proiectul lui Grigore Antipa luat de noi în discuţie este, după cum se constată,
unitar, bine conceput atingând, atât pe orizontală cât şi pe verticală, aspectele organizării
muzeistice, a clasificării instituţiilor muzeale şi a modului de finanţare, asigurând, totodată,
un permanent circuit al informaţiei din teritoriu spre instituţiile centrale şi invers. Cu alte
cuvinte, fenomenul muzeistic din România este luat în discuţie, disecat ca un întreg şi
ierarhizat pe paliere - local, regional, naţional - fiecare contribuind, la imaginea generală,
mai mult sau mai puţin, dar cu ceva specific, original care-l caracterizează.
Grigore Antipa coboară de la aspectele de interes general, specifice
organizării muzeelor, la chestiuni practice, imediate cu referire directă la organizarea
unui muzeu propunând soluţii şi principii în acest sens. Porneşte de la o judecată de
valoare şi acum valabilă şi anume că,,[ ... ] nu orice colecţiune - oricât de completă ar
fi ea - poate constitui un muzeu", căci creşterea în valoare a colecţiilor unui muzeu nu
constituie scopul său"[ ... ] ci ele reprezintă, înainte de toate mijloacele pentru a servi
unui scop mai înalt care este: cultura, ştiinţa, educaţia". Dar pentru aceasta este nevoie
de pricepere în expunerea pieselor de muzeu astfel încât,,[ ... ] vizitatorul să fie pus în
stare nu numai de a vedea obiectele înşirate, ci de a pricepe ceea ce ele reprezintă în
realitate[ ... ] şi de a-şi explica singur rostul lor sau legile care le guvernează". Altfel
spus, publicul vizitator trebuie lămurit şi nu izgonit prin modul arogant şi elitist de
prezentare al custozilor (cum s-a întâmplat în marile muzee europene) sau printr-o
expunere greoaie, complicată şi, la urma urmei, ineficientă 18 •
Savantul român a înţeles, ca un om avizat, că muzeul nu mai poate să rămână
doar oaza de linişte dintr-o după-amiază de duminică, misiunea lui principală este
educaţia în vederea dezvoltării capacităţilor noastre de a percepe, în mod corect,
realitatea, mediul din jurul nostru şi de consolidare a culturii generale. Şi cum oamenii
11
• lh,dcm, p. 27.
11
lhidcm.
1
' /h,dcm, p. 29.
187--
sfinţesc locul, nu este uitat rolul, putem spune decisiv. al directorului de muzeu care
să fie un bun manager. dar şi un om de ştiinţă avizat. Se ştie că din totdeauna muzeul
s-a „bucurat" de o permanentă lipsă de bani 19 , iată de ce directorul. aşa cum recomandă
Sir W.E. Hayle, ar trebui să fie „un neruşinat şi îndrăzneţ cerşetor" pe lângă celelalte
calităţi enumerate de acesta într-un posibil portret-robot al directorului de muzeu 20 .
Pentru a se ajunge la acumulări în timp, este nevoie de impunerea unei tradiţii
în fiecare ţară şi chiar în fiecare muzeu, numai aşa se poate asigura continuitate muncii
în şi pentru muzeu. Experienţa sau experimentele trebuie consemnate şi transmise
generaţiilor viitoare. Plecând de la această idee, savantul î-şi încheie comunicarea prin
prezentarea unui Proiect de regulament al Muzeului Naţional de istorie naturală din
Bucureşti 21 care este, de fapt, o extensie a lucrării Principiile de organizare ale Muzeului
de istorie naturală din Bucureşti pc care le-a um1at în dezvoltarea muzeului.
Spirit pragmatic şi vizionar, Grigore Antipa aparţine generaţiei de mari
savanţi europeni care au fundamentat deopotrivă noi discipline ştiinţifice, ca şi instituţii
modeme 22 . Actualitatea continuă a operei lui - cel puţin în domeniul muzeologici -
ne-a îndemnat la redactarea rândurilor de mai sus prin care am dorit să creionăm
concepţia savantului asupra organizării şi rolului muzeelor, care a influenţat vizibil
mişcarea muzeistică românească şi europeană.
About a Project ol Grigore Antipa's Concerning the Organisation ol

Museums in Romania
(Summarv)
In 1923 Grigore Antipa prescnted to a meeting of the Roman ian Academy

from 16-th of February, a project conceming the organisation of museums in Roma-
nia. Along severa) chapters, the scientist managed to make an introspection into the
Romanian and European muscums as well as valuable suggestions with regard to the
rc-organisation of muscums in Roman ia.
From a historical perspective the project in question presents an interes be-
causc of the ideas it contai ns, somc of them still feasible today. He puts forward solu-
tions conccming thc classification of museums (national. special. regional. provincial,
county and communal); he proposes the fonnation of two commissions which shonld
organize and control the actvity of the museum in thc country. and he also regulates the
role of the state to support this fi led. He ends his project with a proposal for a set of
rules for the Museum of Natural History in Bucharest which can constituie a point of
departure in the constitution and/or devclopcment of a museum no matter ist profile.
1
''Kenneth I ludson, O istoric .mc1;1/;1 .i muLcclor, Burnrcşti, 1979, p. 131-133.
:o Grigore Antipa. op.cit., p.31.
:, lbid,·111. (vezi anexa).
)! Ioan Opri~. lr;J11s11111.,·copmphi.1, Burnre~ti. 2000, p. 291-293.
188 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
CENTRUL ISTORIC AL ORAŞULUI SEBEŞ:

ARHITECTURA CIVILĂ ŞI LAICĂ.
CĂLIN ANGHEL
Centrul istoric al oraşului Sebeş reprezintă un ansamblu arhitectural cu o

importanţă deosebită, în cadrul peisajului urban românesc, datorită multitudinii de
elemente volumetrice şi planimetrice medievale conservate până în prezent.
În literatura de specialitate, centrul istoric al Sebeşului a fost abordat mai
mult cu referire la principalele monumente medievale care îl compun (Biserica
evanghelică, Capela cimiterială, Mănăstirea dominicană, fortificaţia bisericii şi
fortificaţia oraşului)', iar în acest articol ne propunem realizarea unei analize a fondului
construit laic şi civil, care nu s-a bucurat de o atenţie specială din partea cercetătorilor.
În literatura de specialitate s-au fonnulat multe definiţii privind centrul istoric
al oraşului, dintre ele reţine, în mod special, atenţia cea formulată de arhitectul Gh.
Curinschi-Vorona care consideră că "prin centre sau nuclee istorice ale oraşelor se
înteleg acele zone centrale ale oraşelor delimitate de repere cu caracter urbanistic,
arhitectural sau arheologic, care includ în interiorul lor vestigii importante pentru
istoria urbanismului sau arhitecturii" 2 .
Calitatea de centru istoric a unei anumite zone a unui oraş este conferită nu
numai de vechimea acesteia ci şi de existenţa unui anumit specific al respectivei zone
şi a anumitor trăsături caracteristice, valoroase. Aceste trăsături rezultă din modul de
rezolvare pe plan urbanistic a problemelor funcţionale şi estetice în cadrul uneia sau
mai multor etape ale dezvoltării oraşului.
La Sebeş, încă de la constituirea coloniei săseşti (sec. XII - XIII), se observă
preocupări privind sistematizarea localităţii. Existau reguli stricte, în timpul aşezării
noilor colonişti, în cadrul viitoarei localităţi, cu privire amplasarea noilor gospodării
şi a loturilor de pământ aferente.
' Vezi Maria Angelescu , G. Gi.indiseh • A. Klein , li. Krasscr . Th. Streitfcld, Rcstaumrtw unui
monument de arhitecturii din epocile romamâi ,,i goticii 1i1 cadrul ans.1111blului de monumente
fi.:uda/c de la Sebeş-Alb.?, în Monumente l\·toricc. Studii ,,i lucrări de resll/urare, Bucureşti, 2,
1967, pp. 90 - 109. Radu Heitel, Mo1111111e11tde medic.Tillc din Sebcs-Alba, Editura Meridiane,
Bucure~ti, 1969, Gh. Anghel, Fortilica/1;1 om,,ului Sebc.\,, în Apulum, XIV, 1976, pp. 147-159, M.
S. Salontai, M,inăstirea do111i11ic,1n,i din Sebeş (/ud. Alba), în Ars Transsifr,m1:1c, VI • 1996, pp.
27-31, ş.a.
1 Gh. Curinschi, Centrele /\·/orice ,J/c om,,clor. Editura Tehnică, Bucure~ti, I 96 7. p. I O
189--
CALIN ANGHEL
Sistemul de parcelare folosit la Sebeş este cel numit convenţional flamand;

în cadrul acestui tip de parcelare, loturile de pământ sunt dispuse alăturat, cu latura
îngustă spre stradă. Ogoarele sunt amplasate la o oarecare distanţă de gospodărie, de
obicei în jurul localităţii.
Construcţiile, dispuse perpendicular pe stradă, erau aliniate pe un şir de-a
lungul străzilor largi sau în jurul unei pieţe3.
Cercetările arheologice şi studiile de etnografie au identificat şi stabilit o
tipologie a construcţiilor ridicate de coloniştii gennani în Transilvania. Locuinţele, la
început unicamerale, erau de suprafaţă şi aveau mici dimensiuni; erau construite dintr-
un schelet de lemn, cu spaţiile dintre elementele de structură umplute cu o împletitură
de nuiele, lipite cu pământ, iar acoperişurile purtau învelitori de paie\ A doua fază în
evoluţia locuinţelor coloniştilor o reprezintă folosirea construcţiilor cu două încăperi;
într-o cameră era amplasată vatra, unde se stătea peste zi, iar în cealaltă patul, unde se
donnea. Nivelul de călcare al camerei de donnit era cu mult mai ridicat decât cel al
camerei de zi, cu care comunica direct. Planul şi organizarea interiorului locuinţelor
săseşti demonstrează păstrarea tradiţiei germane în domeniul construcţiilor.
În ceea ce priveşte aspectul caselor, acestea prezintă, între apele acoperişului,
un fronton înalt triunghiular. În aceste frontoane sunt practicate, între una şi trei,
deschideri mici de fereastră, uneori oarbe, având rol decorativ. Cercetătorii văd în ele
elemente prin care se recunoaşte tradiţia franconă moştenită de saşi direct din
arhitectura zonelor de baştină 5 •
Arhitectura săsească suferă de timpuriu influenţe; într-o primă fază din partea
românilor, cu care saşii convieţuiesc, iar mai târziu - cea urbană în principal - influenţe
central şi vest-europene datorate, în principal menţinerii unor strânse legături cu
locurile de origine.
Treptat planurile locuinţelor se amplifică, creşte numărul încăperilor, care
vor fi dispuse şi la etaj. În paralel, însă legat de dezvoltarea oraşelor, se înlocuieşte
treptat lemnul din construcţia locuinţelor, într-o primă fază parţial, iar mai târziu
total, cu piatra şi cărămida. Astfel în jurul anului 1600 la Sebeş din totalul de 200 de
case, I 00 erau de piatră 6. La casele de lemn, în general, s-au păstrat acoperişurile
înalte de paie, până după sfârşitul secolului al XVI-iea, iar construcţiile din piatră au
avut învelitoarea din şiţă şi doar în mod excepţional din ţiglă.
Închiderea unui oraş cu ziduri generează o serie de fenomene vizibile mai
tarziu în evoluţia urbanistică a localităţii. O primă consecinţă a fortificării localităţii
'Thomas N:.Jglcr, Rom:inii,,·isnşiip:iml la 18./8, Editura Thausib, Sibiu, 1997. p. 54

• Paul Nicdcrmaicr, Dczrnlt.1n·a 11rha111:,·11că ,~i arhit,·ctomcA n unor oraşe trans,frAnenc: din secolul al
XII-iea plină 1i1 .,·,·colul al.\' \II-iea. in Studii ci,· ,:~tori,· a nafionalitA{ilor conlocuitoart' din România~"/
111i1/r,1{1rii lor rn nafiw,,w român.I. N,'lfionalitlllca g,:m111nA. I. Edi turn Politică, Bucurcşt(. 1976, p.161
'Paul Petrescu, Tr,1d1jio frm1co111l 1i1 orhitc:,·tum populară s4s,·as,·ă din sudul Trons1franic:,; in Studii ,"i
Cc:rcct,lri d,· Istoria Artâ Sc-ria Art.:1 Pl11s11cil. tomul 18. 2, 1971. p.239
"D. O. Dan, Co111rihu{ii la c1111011,,·tcn·il rolului ,·co1101111c al Sd,,-,,·ului (.,·,~· X/I '-XIX). in Apulum. XXXIV.
1997, p.276
190 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
este o amplă dezvoltare a fondului construit pe orizontală, prin folosirea la maxim a

suprafeţelor disponibile pentru ridicarea de construcţii, astfel încât străzile devin foarte
înguste.
Un alt fenomen este cel al dezvoltării fondului construit pe verticală,
rezultând clădiri cu două sau trei etaje, cu acoperişuri înălţate, străpunse de lucarne,
a căror mansarde pot fi folosite ca încăperi de locuit. În paralel se constată o
suprapunere a stilurilor arhitecturale din cauza păstrării - în momentul refacerii
construcţiei - a nivelelor inferioare în stilul în care au fost construite.
În oraşele închise cu ziduri fondul construit se schimbă de mai multe ori. În
oraşele din Transilvania acesta s-a schimbat, într-o primă fază pe parcursul secolelor
XIV-XVII, acum dominantă fiind tendinţa de înlocuire a vechiilor construcţii din
lemn cu altele din piatră sau cărămidă. O altă etapă, în înnoirea fondului construit în
oraşele ardelene, este cea declanşată de autorităţile habsburgice începând cu secolul
al XVIII-iea, care au promovat în arhitectură stilul baroc târziu, imperial. O ultima
etapă se întinde pe parcursul secolelor XIX şi XX; acum se realizează clădiri de mari
dimensiuni care, în general, vor neglija relaţia cu vechiul ambient construit.
Cu toate aceste modificări ale elementelor volumetrice, planimetric oraşul
suferă mici schimbări faţă de dispoziţia elementelor constitutive medievale. Se menţine
vechea parcelare, vechea reţea stradală şi se păstrează spaţiile orăşeneşti specifice
perioadei anterioare 7 •
Desigur au existat reconstrucţii totale sau parţiale ale fondului construit, în
perioade de timp diferite de la oraş la oraş, detenninate în special de evenimente cu
caracter violent: incendii, cutremure sau războaie.
La Sebeş o primă schimbare a fondului construit s-a produs pe parcursul
secolelor XIV-XVII când au fost înlocuite treptat, dar nu în totalitate, construcţiile
vechi din lemn cu altele noi din piatră sau cărămidă. La construirea noilor locuinţe
s-au folosit rezolvări specifice arhitecturii gotice - într-o primă fază - iar mai târziu
soluţii oferite de arhitectura Renaşterii. Totodată în arhitectura de zid s-au perpetuat
formele vechi ale clădirilor de lemn, dar planurile s-au amplificat apărând
planurile în forma de L sau de U a căror geneză, în Transilvania aparţine secolului al
XV-lea 8 .
Procesul de înnoire a fost grăbit de atacul turcilor din 1661 când Sebeşul a
fost distrus. Oraşul a ars în întregime, singurele clădiri care au rămas în picioare au
fost biserica, şcoala, o parte a casei parohiale şi alte două case. Cinci ani mai târziu
oraşul este reconstruit; acest fapt se observă în gravura lui M. J. Schollenberger care,
deşi fantezistă, ne confirmă acest fapt.
Din intervalul de timp amintit - în afara bisericii evanghelice, a capelei
cimiteriale, a fortificaţiei şi a bisericii romano-catolice - s-au păstrat puţine construcţii
7 Peter Dcrcr, f'iltri111v11i11/ cliidit - co111po11c11tii ii .11'11/ici llil/iormlc, în Rc1·i~lil /I.fuzee/or ,\·i !vlo1111111c11tc/or.
Mo1111111c11tc i:~toricc şi de ilrtii, XVI, 2, 1985, pp.21-22
• P. N iedcrmaicr , op. cit. , p.162
191
CALIN ANGHEL
în forma lor iniţială, dintre acestea cca mai importantă şi reprezentativă este Casa
Zapolya - fostul palat princiar.
Casa Zapolya, situată în frontul stradal care delimitează la nord Piaţa Mare
a oraşului, în colţul de nord-est al acesteia, arc un plan dreptunghiular cu latura lungă
orientată pe direcţia nord-sud. La aspectul actual al clădirii îşi aduc contribuţia
elemente de structură şi decorative caracteristice mai multor stiluri arhitecturale ca:
gotic, renaştere şi baroc. Clădirea a fost construită în piatră în secolul al XV-iea,
acest fapt fiind confirmat de profilul frânt specific goticului, vizibil la două deschideri
de uşă practicate la nivelul demisolului, pe faţada nordică, şi la nivelul parterului, pe
latura de est a clădirii. Iniţial clădirea avea un plan aproape pătrat, rezultat probabil
din unirea a două imobile de mai mici dimensiuni, cu plan dreptunghiular, aflate la
mică distanţă una de cealaltă (ipoteză care ar putea explica şi fonna nefirească a
parcelei din spatele imobilului), spaţiul dintre ele dcvenid mai târziu un gang, peste
care s-au ridicat încăperile de la etaj.
Se păstreză şi o porţiune dintr-o veche faţadă gotică, vizibilă la parterul clădirii,
în interiorul încăperii care adăposteşte biroul personalului muzeului. S-a conservat o
fereastră de mici dimensiuni, cu un ancadrament de piatră uşor arcuit cu un profil teşit
spre interior, şi divizată în două câmpuri de un fragment de ogivă profilată. În apropiere
se află uşa vechii faţade care arc un ancadrament dreptunghiular realizat din montanţi
de piatră cu un profil teşit spre interior, şi un lintel sprijinit pe montanţi. Tot din această
fază a clădirii se păstrează în gang, la mică distanţă de actuala intrare un arc din piatră,
vechiul portal al clădirii executat din bolţari de piatră, profilaţi.
La sfârşitul secolului al XVI-iea şi începutul secolului unnător clădirea a
fost refăcută integral, ajungând la planul actual prin lărgirea şi adosarea la vechea
faţadă a unor noi încăperi. Acum o parte a încăperilor de la parter sunt acoperite cu
bolţi de cărămidă semicilindrice, cu penetraţii, caracteristice Renaşterii • Şi gangul
9
de acces este acoperit cu acelaşi tip de boltă cu penetraţii, sprijinită pe console încastrate
în ziduri. Bolţile încăperilor de la parter sunt dispuse perpendicular pe bolta gangului,
de o parte şi de alta a acesteia.
Tot atunci sau în primele decenii ale secolului al XVII-iea este amenajată la
etaj, pe faţada de nord, o loggia - clement atributiv Renaşterii - identificată şi evidenţiată
de restaurarea din anii 1962-1964. Faptul că refacerea a avut loc la sfârşitul secolului
XVI şi începutul secolului XVII o dovedesc signaturile vizibile pe un zid al gangului,
încastrate în el, şi care poartă inscriptionaţi anii 1581, 1617 şi inţialele G. B. care
amintesc de principele Transilvaniei Gabriel Bethlen ( 1613-1629).
Zidurile au grosime considerabilă, varibilă şi un traiect neîngrijit, fonna
camerelor fiind în general trapezoidală. Influenţele baroce sunt puţine şi se referă doar
la clemente decorative, stucaturi care decorează tavanele unor încăperi aflate la etaj.
Faţada de sud a clădirii deşi a suferit multe refaceri în cursul secolelor
XVIII-XX păstrează aspectul specific edificiilor construite în secolul al XVI-iea.
"Grigore Ionescu, Arhitt'ctum p,· tcritor/11/ Rom:inici &•-;1 /1111~ul , cacunlor, Bucure~ti, 1982, p. 276
192 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Acoperişul dublu mansardat este străpuns de lucarne, iar şarpanta solidă

poartă o învelitoare din ţigle "solzi".
Casa Zapolya face parte din frontul stradal constituit la extremitatea nordică
a pajiştii intravilane (Anger) în secolul al XIII-iea. Fondul construit în acest şir a fost
analizat la faţa locului, iar rezultatele, coroborate cu cele desprinse din analiza unor
planuri mai vechi şi din documente, au permis tragerea unor concluzii privind evoluţia
urbanistică a oraşului Sebeş din evul mediu până în prezent.
Frontul stradal analizat arc o lungime de aproximativ 500 m şi este alcătuit
din faţadele clădirilor dispuse pc latura sudică a trei cvartale alăturate şi delimitate de
reţeaua stradală din treimea de nord a oraşului.
O primă concluzie desprinsă a fost aceea că majoritatea construcţiilor
analizate au în componenţa lor elemente mai vechi care ar putea data mai devreme
majoritatea clădirilor. Partea veche a clădirilor - vizibilă, în special, în demisoluri -
constă în general în spaţii delimitate de ziduri de piatră şi acoperite cu bolţi
semicilindrice de cărămidă, şi se află la o distanţă de câţiva metri în spatele faţadelor
actuale, ceea ce sugerează că un vechi front stradal (poate cel inţial) era amlpasat cu
câtiva metri în spatele actualului front stradal. Această observaţie poate confinna
afirmaţia potrivit căreia în evoluţia arhitecturală a unui oraş închis cu ziduri există
tendinţa de lărgire a fondului construit în dauna spaţiilor publice şi a reţelei stradale.
O tendinţă observată în evoluţia construcţiilor a fost aceea care, prin
extinderea clădirilor spre stradă, s-a soldat cu modificarea planului iniţial
dreptunghiular, când noul corp de clădire adăugat spre stradă se lărgeşte spre est sau
spre vest, rezultând o nouă dispoziţie planimetrică în formă de L. O altă tendinţă s-a
observat în cazul construcţiilor învecinate, cu un plan asemănător, sau identic
(dreptungiular), care extizându-sc spre stradă şi dispunând de un spaţiu liber redus,
ca dimensiuni, între ele, s-au unit în zona dinspre stradă, rezultând un corp de clădire
nou, cu un plan în fonnă de U. Casele care compun noul edificiu îşi păstrează, în
continuare identitatea, deşi au o intrare comună pc faţada dinspre stradă, iar
spaţiul rezultat deasupra ei, prelungit pe gangul care urmează intrării, este împărţit
între proprietari. Cca mai veche clădire păstrată în primul cvartal analizat (de la str.
Cetăţii pană la str. Pieţii) este o casă datată în secolul al XVI-iea, monument de
arhitectură. Clădirea cu nr.9 avea iniţial un plan dreptunghiular, iar în prezent face
corp comun, în partea dinspre stradă, cu o clădire asemănătoare ca plan datată în
secolul al XVII-iea.
Majoritatea clădirilor au fost construite în secolele XVII şi XVIII, iar la
tratarea faţadelor se observă grija pentru păstrarea unui echilibru în ceea ce priveşte
înălţimea la nivelul cornişelor şi a coamelor învelitorilor.
Deşi decorul faţadelor este modest, rezumându-se la bandouri şi cornişe
profilate, ancadramente de ferestre dreptunghiulare şi lescne, se observă că ele au
suferit numeroase transfonnări în secolele XVIII-XX, fiecare din stilurile arhitecturale
corespunzătoare perioadei de timp amintim (neobaroc, neoclasicism sau neogotic)
lăsând urme în decorul arhitectural al acestora.
193--
CALIN ANGHEL
Echilibrul de cornişă este deranjat de construcţiile ridicate în secolul al

XIX-iea care prin înălţimea lor neglijează relaţia lor cu vechiul ambient construit.
Um1ătorul cvartal analizat, dispus în continuarea primului spre vest, delimitat
de strada Pieţii şi I.L.Caragiale, cantine pe latura sudică, la nivelul faţadelor, trei
construcţii: una din secolul XVII, una din secolul XVIII şi una din secolul XIX.
Clădirea Primăriei, construită la sfârşitul secolului al XIX-iea - începutul secolului al
XX-iea, este realizată în stil neogotic. Faţada este bogat decorată, iar clădirea poartă
în partea superioară mai multe turnuleţe, iar ancadramentele ferestrelor se finalizează,
în partea superioară cu un arc frânt.
În cvartalul următor, lângă casa Zapolya se mai păstrează o singură clădire
din secolul al XVII-iea, celelalte fiind construite în secolul al XVIII-iea, iar două în
secolul al XIX-iea. Şi aici se observă evoluţiile descrise, dar transfonnările amintite
afectează doar două construcţii, celelalte păstrând vechiul plan dreptunghiular.
Clădirile au dimensiuni mai reduse şi doar un nivel, cu soclul înălţat.
Analiza frontului stradal de sud, dispus pe lungimea a două cvartale, sepa-
rate de strada Bistrei a condus la concluzia că şi aici clădirile înregistrează o evoluţie
similară cu cea descrisă la frontul stradal din nordul pieţelor. În primul cvartal întâlnim
toate planurile de locuinţe descrise, mai des fiind folosite cele cu planul în fonnă de
L urmate de cele în fom1ă de U. Şi în acest cvartal se păstrează o locuinţă construită
în secolul al XVI-iea (casa cu nr.16). Clădirea are două niveluri, iar faţada a suferit
mai multe transfom1ări, în decorul arhitectural al acesteia observându-se influenţe
neobaroce, caracteristice secolului al XIX-iea. Cele mai multe clădiri păstrate aici
sunt construite la sfârşitul secolului al XVII-iea. Şi în cadrul acestui front stradal se
observă preocuparea pentru păstrarea unui echilibru de cornişă corespunzător. Clădirile
au două niveluri, separate de un bandau - profilat sau nu - şi poartă un decor arhitectural
modest, care se rezumă, în general, la ancadramente simple de fereastră şi lesene.
Caracteristică este alternanţa ritmului de două deschideri de fereastră, element spe-
cific arhitecturii prusace.
Excepţia o fac din nou clădirile construite în secolul al XIX-iea care prin
elementele lor volumetrice şi decorative ignoră vechiul ambient construit.
Profilul arcelor poqilor, încadrate în faţade, este, în majoritatea cazurilor, în
fonnă de mâner de coş. Acoperişurile - în două sau în patru ape - nonnale sau mansardate
au înălţimi variabile care nu corespund înălţimii edificiilor la nivelul cornişei.
Într-o acuarelă, care reproduce o vedere a centrului istoric al Sebeşului din
anul 1820, pictată de R. Phi.iringer în anul 1922, sunt reprezentate mai multe faţade
din frontul stradal care delimitează Piaţa Marc în partea de sud, intre care se distinge
actuala casă Binder construită în secolul XVIII. cu aspectul faţadei şi al acoperişului
înainte de refacerea de la jumătatea secolului trecut, când faţada primeşte un decor
exuberant, floral şi figural, realizat în stuc, în manieră eclectică 10 •
10
Viorica Guy Marica, Di!>·,·utii p,· 11111rgi11e·a cclcc11~m11lui in arhit,\'11/ro secolului ol XIX-iea, in
Revista Muzeelor ~i Monumentelo . Monumente istorice şi de ană , XLIX . :! , 1980 . pp.15-17
194 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
La baza etajului au fost montate două plăci de piatră, decorate în tehnica

basoreliefului, cu scene din călătoriile lui Franz Binder, o a treia placă, de acelaşi
gen, este montată deasupra balconului, sub cornişă. În mortarul care acoperă zidăria,
s-a sugerat un aparciaj de piatră fasonată.
În acelaşi cvartal există o clădire reprezentativă pentru oraşul Sebeş, care
prin realizările volumetrice şi decorative poate fi atribuită arhitecturii "anului 1900".
Are două niveluri, iar partea superioară a faţadei se finalizează, în dreapta, cu un
fronton oval, care se îngustează spre vârf şi este străpuns de două ferestre de mici
dimensiuni. În partea stângă a faţadei, ieşit în rezalit, este un balcon închis a cărui
înălţime depăşeşte puţin cornişa. Decorul arhitectural este destul de bogat şi constă,
în general, în motive geometrice şi florale.
În următorul cvartal analizat, fondul construit înregistrează o evoluţie
asemănătoare celei din frontul stradal de nord. Şi aici se întâlnesc clădiri cu planul în
formă de L sau U, dar cele mai multe clădiri au un plan dreptunghiular, simplu şi
dimensiuni reduse. Majoritatea clădirilor au fost construite în secolul al XVIII-iea.
Echilibrul de cornişă este în general respectat fiind deranjat doar de clădirile construite
în secolul al XIX-iea. Decorul arhitectural simplu, constă şi aici în ancadramente de
fereastră şi lesene.
În anul 1999, în unna unor lucrări de reparaţie executate la faţada clădirii cu
numărul 50, situată în imediata vecinătate a Casei Mauksch, sub mortarul faţadei au
fost identificate şi apoi restaurate două medalioane pictate, care reprezintă, unul semnul
breslei croitorilor - o foarfecă încadrată de o coroană de frunze, ţinută de doi lei rampanţi
' şi unul o scenă de la o petrecere. Sub imaginile amintite se poate observa o incripţie
purtând anul 1567. Tot acum au fost identificate şi ancadramentele vechi ale ferestrelor
clădirii, constând din montanţi din piatră profilată. Din analiza elementelor decorative
amintite, se poate concluziona faptul că clădirea este mai veche decât se considera
(secolul XVIII) şi că ea a fost, un timp, sediul breslei croitorilor.
În zona pieţelor oraşului s-a observat o activitate constructivă mai intensă,
planurile şi elevaţia clădirilor de aici suferind de-a lungul timpului dese modificări.
Aici sunt amplasate clădirile cele mai importante ale oraşului şi toate construcţiile au
câte două nivele, la parter fiind amenajat atelierul sau prăvălia breslaşului. Faptul că
edificiile cele mai mari şi mai importante sunt amplasate în zona pieţelor demonstrează
că acestea şi-au păstrat funcţia comercială şi administrativă până târziu, la începutul
secolului nostru.
Piaţa mică este delimitată pc laturile de nord şi sud de faţadele clădirilor
din fronturile stradale principale. La vest este delimitată de faţadele a patru construcţii
modeste, scunde - fără valoare arhitecturală deosebită - iar la est de clădirea gimnaziului
evanghelic, construită în secolul al XIX-iea, sub inOuenţa a două stiluri arhitecturale.
Planimetric şi volumetric clădirea este realizată după concepţia neoclasicismului,
fiind caracterizată de simetric, echilibru şi sobrietate. Decorul arhitectural evidenţiază
inOuenţa romantică, a neogoticului. Este singurul caz când, la o clădire construită în
secolul al XIX-iea, se încearcă armonizarea acesteia cu ambientul construit.
195--
CALIN ANGHEL
Piaţa marc a oraşului este delimitată la nord şi sud de faţadele fronturilor

stradale descrise, la vest de hala breslelor, iar la est de faţadele a două clădiri, una
construită în secolul XIX, iar cealaltă în secolul XX. Piaţa avea o funcţie economică,
comercială; aici se desfăceau, atât produsele meşterilor locali, cât şi produsele agricole
aduse din împrejurimi ; tot în spaţiul pieţei se ţineau şi târgurile periodice la care
participau şi negustori veniţi de departe. Piaţa avea şi o funcţie administrativă şi
socială. Aici aveau loc procesiunile instalării sau înmormântării demnitarilor,
spectacole sau execuţii publice. Suprafaţa pieţei era pavată cu piatră de râu, presată
în sol.
În partea de vest a pieţei mari, în apropierea corului gotic al bisericii
evanghelice, adosată zidului fortificaţiei bisericii este Hala breslelor. La analiza
planului din anul 1769 11 se observă că hala breslelor nu este reprezentată. În partea de
est a fortificaţiei bisericii, pc locul halei, se observă doar o deviere a zidului spre
piaţă. În acuarela lui Phiiringcr Hala breslelor apare reprezentată, deci în anul 1820
era deja construită. Deşi unii cercetători propun datarea clădirii în secolul al XVll-
lea12, mai aproape de realitate este datarea acesteia la sfârşitul secolului al XVIII-iea
sau la începutul secolului al XIX-iea.
The historical centre ol the citv Sebes: the lav and civil architecture
(Summarv)
Thc evolution of thc buildings from thc historical centre of thc city Sebcs is
part of the broadcr development of the surrourding localitics which wcre providcd
with dcfcnce walls. The building arca cxpandcd in thc detriment of thc public spaccs
and also on height. An intense building activity is pcrccivablc mostly in thc arca of
the town markets. Thcir initial rectangular plans took gradually the shapc of "L" and
"U" letters. Thc buildings prcscrvc clcmcnts of structurc and dccorations charatcristic
of the Gothic, Renaissancc, Baroquc, Ncobaroquc, Neoclasiquc, Ecclcctic and
Neogothiquc Styles and cvcn of Art Nouvcau.
11
Michael Flcischcr. Ein hishcr unhckanntcr Stadtplan ,·on MUhlhach mm jahrc 1769. in Zcits~·hrift fi.ir
SicbcnhOrischc Landcskundc, IV, 2, Koln-Wicn. 1983, a se vedea planul de la p.136
'·' R. I leitei, op. cil., p. 28
196 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
.'
i
_,/
f
i t
.
;
I
I
I
I
I
I
..
_.,.·
,,..
,·'
Fig. J. Plam-1/ oraşului Sebe din anul 1769 (după Michael Flei cher, Ein bisher
u11beka1111ter Stadtp/an vo11 Miil,/bac/, vom jahre 1 769, În Zeii. eh rift fiir
Siebenbiirgische Lamlask1111de, IV, 2, Ko/11-Wien, I 983, pp. I 29-136).
197--
CALIN ANGHEL
Fig. 2. Pla11 al oraş11/11i Sebeş. Copie după pla1111/ dill 1899 (după P. U.Z. Sebeş).
- - 198 - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
(I ,\ t liti i ~ I l l li 111.
I i \ N',( 1(1 I( ' ! 11 ·1
~ \ II I
- .\ I V
!ii!;i!J xv
0 \\' I
~
D
D
Fig. 3. Planul oraşului Sebeş (după P. U.Z. Sebeş).
- - - - - - - - - - - - , - - - - - - - - - - - - 199 - -
DORIN OVIDIU DAN
UN CEAS SOLAR LA ALBA IULIA
DORIN OVIDIU DAN
Problema scurgerii si implicit a masurarii timpului a preocupat pc oameni din

cele mai vechi timpuri, acestia realizand diverse instrumente, de la clepsidre, ceasuri
solare, orologii de biserici si pana la ceasurile din locuintc sau cele personale de azi
ln lapidariumul roman al Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia se afla o
interesanta piesa 1itica 1, respectiv un ceas solar. Realizata din calcar, provenind probabil
din cariera de la lghiu, de forma unui altar votiv,cu baza usor redusa (Fig. I),
monumentul respectiv are pe pe latura principala, din fata- in chenar cu marginile
rotunjite - pe trei randuri inscrisurile:
Z. C.
17 82
G.T. B.
Pe marginile celor patru fete ale partii superioare a piesei sunt gravate cifre
romane ,corespunzand orelor zilei, grupate fata in fata astfel:
llI 1111 V VI X IX VIII VII respectiv
XI XII II
Tot aici se poate observa usor bucata de fier ramasa din tija -rupta din
vechime - care, in pozitie verticala indica orele, prin proiectarea umbrei sale pc asa
zisul cadran solar. Pe partilc latcralc-stanga si dreapta - sunt gravate de asemenea.
liniile unor cadrane orare cu cifrele corespunzatoarc.
1
Cu dimensiunile L=62 cm.1=65 cm.H=87 cm .. iar baza ,mai retrasa de 46 x 46 cm.
: Cf. FI.C.Stancscu, Rcpn·zentarca a;,trilor. Alctodc şi :1p,1r:it,· Iii Ii1c,·puturik· .1stmnomic:i. Astrol.~bul
pl.111 ,,·iproiccf1il stcnvgmlicll. în Acta Unii·crsit,lfl~,· Apuk·ns,~,-. 1997. pp. 153-15 7; idem Unele· a:;p,·ct,·
u/c masurarii timpului in qw,·,1 mman:1, in Apulum, XXXVI, 1999, pp.265-271, cu bibl.rcsp.
'Din infonnatiile fumizate de catrc dr. Gheorghe Anghcl-caruia ii multumim si pc aceasta calc -piesa in
discut ic ar fi avut ca postament un bloc de calcar.tronconic.cu dimensiunile b=46 cm.B= 57 cm,H=70
cm.aflat in fata Muzeului National al Unirii din Alba Iulia.
200 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Piesa inedita în fe lul ei se vrea prin publicarea ei în studiul de fata o

contributie în domeniu 2, fiind amplasata la o inaltime accesibila3 , într-un loc public
,undeva în cetatea Albei.4
RESUME
A'auteur presente un horloge solaire ,une inedite piece litique trouvee a

Alba Iulia, utile contribution a messurage du temp au Moyen Age.
4
ln curtea Arhiepiscopi ei Romano-catolice din Alba Iuli a se afl a de asemenea un interesant ceas solar.afl at
pe peretele nordic al Palatului epi copal. Pe latura de sud a zidului Ca tedra lei romano-catoli ce din
apropi ere ex i ta-de asemenea- un ceas solar.
201
CRISTIAN IOAN POPA
MONUMENTE COMEMORATIVE ÎNCHINATE LUPTEI DE LA 1479

RIDICATE PE CÂMPUL PÂINII
CRISTIAN IOAN POPA
În contextul luptelor purtate în cursul secolului al XV-iea de creştinătate

împotriva pericolului otoman, un loc aparte îl arc, pentru Transilvania, bătălia dată pc
Cfonpul Pâinii. Dcsîaşurată în mai multe puncte de pe întinderea numită generic
Oîmpul Pciiniiconfruntarca a opus, pe de o parte, forţele creştine aflate sub comanda
voievodului Transilvaniei, Istvan Bathory, iar de cealaltă parte, annata turcească
condusă de Mihaloglu Ali bei. Înfruntarea decisivă s-a dat pe data de 13 octombrie
1479 şi puţin a lipsit ca turcii să izbutească o strălucită victorie. Atunci însă când
nimeni nu mai spera într-o schimbare a cursului bătăliei, minunea s-a produs, oastea
transilvăneană fiind salvată prin intervenţia oportună a contingentului am1atci bănăţene
condus de comitele Timişoarei, Pavel Chinezu.
Pc 14 octombrie 14 79, a doua zi după crâncena confruntare. trupele
victorioase vor intra în cetatea Albei Iulia, pentru a sărbători succesul. Mesajul
răsunătoarei victorii, ajuns între timp la regele Malia Corvin, va fi transmis de acesta
în scurt timp papei, iar Kcnycm1czo (Câmpul Pâinii) va intra definitiv în istoria luptelor
împotriva Imperiului otoman. A fost cca mai mare victorie a creştinătăţii după
răsunătoarea victorie de la Belgrad, din 1456, a lui Iancu de Hunedoara 1 şi după
succesul remarcabil al lui Ştefan cel Marc din 1475 de la Vaslui.
Pierderile de ambele tabere au fost substantiale. Exagerări e\'identc apar
desigur în cazul aprecierii, de către diferiţi cronicari, a numărului celor căzuţi pc
câmpul de luptă. S-au avansat, astfel, pentru partea turcă, cifre cuprinse între 30.000-
60.000 de morţi. iar pentru trupele transilvano-bănătcne în jurul cifrei de l O.OOO de
morţi. Este greu de spus exact care din izvoarele cunoscute au respectat cât mai fidel
situa\ia sau au avut la îndemână, datele reale ale conflictului. Calculat la numărul de
luptători din datele oferite mai sus, după ultime estimări. desigur că şi numărul celor
mor\i apare cu mult mai mic. De aceea, cea mai corectă ar li evaluarea în procente,
prin asumarea a circa I /2 din efective. printre cei morţi în luptă, de fiecare parte
combatantăJ. Cel mai probabil, un procent mai ridicat. ce rezultă at:ît din izvoarele
Drăgan. Rom.îmi din /'rnnsih ,111111 Ji1 luptii iJIJl/(1to111a11:J din a doua jumlililtt· iJ 1·ca,·ului al X \/-lr:iJ, în
1
I.
A111mnil l11stitu111lui de Istoric,,·, Arh,·ologir: C/uj-NapociJ, XXVII. 1985-1986, p. 70.
! I. 1Ja1cgan. Hatii/ia dt· p,· Oimpul PJ111ii ( /J octombrir: /.179), în Apulum. XVI. 1978. p. 273.
- - 202 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
vremii, cât şi dintr-o apreciere logică a evenimentelor, este de pus pe scama pierderilor
din tabăra otomană'.
Dura încleştare armată a lăsat însă pc câmpul de luptă mii de trupuri ale
oştenilor turci, ardeleni sau munteni, întreaga câmpie fiind un întins cimitir. Încă din
momentul stingerii luptei, locul a devenit unul dedicat sărbătoririi victoriei. După
strângerea răniţilor- între cei recuperaţi fiind şi voievodul Transilvaniei care, protrivit
lui Bonfinius a fost salvat de însuşi Pavel Chinezul de sub o movilă de trupuri omeneşti
- şi a celor decedaţi în urma bătăliei, victoria va fi sărbătorită direct pe câmpul de
luptă, ostaşii întrecându-se în a improviza versuri prin care să elogieze vitejia unora
dintre artizanii reuşitei.
Din porunca voievodului I. Bathory, deasupra uneia dintre movilele în care
se aflau îngropaţi o parte a celor căzuţi pe câmpul de luptă va fi ridicat un monument
comemorativ care să amintească de sacrificiile şi vitejia oştirii creştine. A. Bonfinius,
ce a trăit în timpul desfăşurării evenimentelor de pc Câmpul Pâinii ne lasă infonnaţia
potrivit căreia I. Bathory ar fi ridicat pe locul unde a căzut de pe calul său rănit o
capelă "spre veşnica pomenire a acestui fapt" •
4
Nu ştim cum arăta acest monument, despre care nu avem nici cel mai mic
indiciu. Cel mai probabil, a fost lucrat în stil gotic târziu şi pe măsura importanţei
victoriei. Din păcate, întreţinerea capelei nu s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea
orăştienilor, ea degradându-se destul de rapid. Orăştia va acorda totuşi, în sec. al XVI-
lea, 100 de florini, o sumă importantă pentru acea vreme, pentru a mai putea salva ceva
din monument 5 • Din această donaţie se poate evalua amploarea monumentului, ce
necesita o reparaţie de proporţii. Cu toate acestea, Istvan Apor remarca, la 1696, starea
deplorabilă în care a ajuns capela. Mai mult, la ridicarea podului de peste râu Cugir şi a
hanului de la Şibot, la sfârşitul secolului al XVIII-iea s-a folosit, ca material de
construcţie, o parte a ruinelor fostului, deja, monument comemorativ 6 •
Tradiţia orală localizează monumentul pe movila ce se află în apropierea
hotarului dintre localităţile Şibot şi Aurel Vlaicu. Iată ce răspundea în prima jumătate
a secolului al XX-iea, un sătean din Şibot la una din întrebările anchetei lui Gh.
Pavelescu privitoare la evenimentul de la 1479: "Astăzi se mai cunosc unnele locurilor
unde s-or îngropat morţii, pe marginea drumului de ţară, lângă locul numit Cânepişti.
Că s-au îngropat acolo şi ceilalţi căzuţi din alte neamuri, nu se ştie" 7 •
Aceeaşi tradiţie orală ne aduce un detaliu în plus, legat de aspectul
monumentului. Astfel, o informaţie culeasă de Gh. Pavelescu de la un locuitor al
1
Ibidem, p. 272-273; idem, luptele antiotomwe conduse de P;ivc/ Chinezu, in A11.1/c/c Ba11.1t11lw: III,
1994, p. 332.
• •••, Oi//itori smiini despre Ţ.1rilc rom.inc, voi. I, (coord. M. Holbnn, M. M. Alexnndrescu-Derscn
Bulgaru, P. Cernovodeanu), Bucureşti, 1968, p. 493.
\ I. Iliescu, T. Istmic, ()1,1ştic 750 de ,1111; Deva, 1974, 58; L. Ferenc, Mcgcszcntc/t kifrck. A k6ztyikori
crddyipii.,piikst'l} tc111p/0111a1: voi. 11, Albn lulin, 2000, p. 58.
'· L. Ferene, op. cit., p. 60.
'Gh. Pavelescu, op. cit., p. 89.
203--
CRISTIAN IDAN POPA
Şibotului, într-o anchetă întreprinsă în anul 1933, ne spune că, pc locul luptei "s-o
zidit un chip al lui Pavel Chinczul"x. În condiţiile în care nu avem nici cea mai mică
bănuială asupra aspectului monumentului ridicat în evul mediu, nu putem nici aprecia
corect această sursă. Existenţa unei reprezentări care să-l înfăţişeze pe comitele
Timişoarei pare, în condiţii nonnale, improbabilă. Cu toate acestea, ne pennitem să
atragem atenţia asupra unui aspect furnizat de toponimia Şibotului în secolul al XIX-
iea. În mai multe documente ce fac referire la pământurile bisericeşti ale Şibotului,
datate între anii 1844-1868, apare toponimul La Chipu (La Chipu Rendu Belh)9, cu
variantele La Cypu Rendu Be/1I10 şi La Typu (/n
Hotaru din Szusz La Tyipu
Sibothului 1, Pamântul /,1 Tyepu Sibothului 2, Holda in Rindu Tyipu/w1 .1 ultimele, cel
mai probabil, transcrise greşit. Toponimul este greu de localizat exact în funcţie de
toponimia actuală, schimbată pe parcursul unui secol şi jumătate. Precizări precum ln
Hotaru din Szusz sau numărul cadastral apropiat cu cel al locului Canepişte sugerează
situarea sa în hotarul de nord al satului, cu alte cuvinte în zona presupusă ridicării
monumentului medieval. Dacă toponimul reflectă tradiţia şibotenilor asupra înfăţişării
primului monument, este un lucru ce poate cu greu să fie dovedit, deocamdată 1~.
Timp de peste două secole, pe movila funerară nu s-au mai aflat decât,
probabil, nesemnificative resturi. Pe locul vechii capele s-a ridicat, la 1818, de către
preotul refonnat din Orăştie, Nagy Sandor un nou monument, ce se spune că avea o
înălţime de trei stânjeni 15 • Însă şi soarta monumentului sfârşeşte în chip nefericit,
odată cu frământările ce au cuprins Transilvania în timpul revoluţiei de la 1848. Cu
ocazia acestor evenimente, revoluţionarii maghiari îl vor distruge în totalitate din
cauza existenţei pe soclu a unei inscripţii trilingve 16 • Cunoaştem în schimb cum arăta
monumentul ridicat după 1848, când practic acesta s-a redus la ceva simbolic, lipsit
de monumentalitate (Fig. I). Ulterior, pe locul respectiv se va ridica o capelă cu
înfătişarea carecteristică pentru construcţiile de la jumătatea secolului al XIX-iea
(Fig. 2) 17 • Dr. S61yom propune, la 1885, reconstituirea resturilor capelei, idee
nematerializată I K.
• Gh. Pavclcsi:u. Bătiili.1 dcpc Câmpul Pâi11iirdlcct.1t:i 1i1 tradiţia vr.1IJ, în Co1111ua11a. 111, !997, p. 89.
"Dircc(ia Arhi\'clor Statului - Deva. Fond: Protopopiatul greco-catolic Orăştie. Nr. Dos. 4/1868. f. 5-6.
111
Idem, Nr. Dos. 4/ 1868. f. 1-2. 5-6.
11
Jdcm, Nr. Dos. 3/1855, f. 6-7.
12
Ibidem.
11
Idem, Nr. Dos. 2/1844. f. 8-26.
• Nu este exclus ca (11ipul să fie un monument antic sau poate icoana unei 1roi1c atlatil la răscruce de
1
drumuri, variante la fel tic plauzibile.

' A. Baciu. P. Baciu. \';1h•;1 (1i;id1;~1i,; Bucureşti, 1988. p. 60.
1
• Obiceiul gravării unei inscriplii trilingve este întâlnit şi în cazul monumentului ridicat pc Câmpia
11
Turzii în lornl asasinării lui Mihai Viteazul. pc i:arc textul a fost redactat în limbile maghiară. gcnnană
şi latin1'1 ( I. Bajusz. D1>ctm1,·mc 111,·ditc dcspr,· w1111om11n,·111 &·d,~·at lui ,\t,h.ii \i't,·azul pc: C:impi.i
Turz11'. în Acili l\fu.,·â Pomfo·scns,:,·. XI, 1987, p. 767- 768, fig. 2).
11
I. Ha1cg11n, B,1tăha .... Fig. 4-5.
1 0
• • , Magy:1mszâg mikmld,;1.•1; voi. li, Budapcst. 1906, p. 391.
204 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
La sfârşitul secolului al XIX-iea, în anul 1890, Asociaţia arheologilor şi

istoricilor va ridica, în gara Şibotului, un alt monument comemorativ 19 • La 1919,
monumentul2° este descris ca "o colummI in apropierea gării Şibot (Abenyer'') in
vârful căreia stau amintiri vitejeşti de bronz in memoria biruinţei lui Matei Corvin şi
a lui Pavel Chii1ezu asupra turcilor' 22 • O descriere de la începutul secolului al XX-
lea, mai precis din anul 1906, ne lasă şi N. Iorga, prin următoarea relatare: "... hing/i o
stafie mănmfică vezi abia un monument sădicclcios, din care se in,1/ţ;I trofee auritd' 2·1•
Un nou monument va fi ridicat în anul 1929. Acesta este aşezat pc un soclu
înalt, la baza căruia se află câteva trepte şi totalizează o înălţime de 5 m. În vârful
monumentului se găseşte bustul unui cavaler medieval în armură având la baza sa, ca
trofee, arme medievale, întreaga realizare, de un bun simţ estetic, fiind lucrată în
bronz. Odată cu ridicarea sa, pe monument a fost prinsă următoarea inscripţie: "Acest
monument a fost aşezat in amintirea strălucitei biruinţe repurtată de annatc/e ardelene
sub conducerea voievodului Ştefan Bathory asupra turciior in bătălia de pe Câmpul
Pâinii la /2 octombrie 1479, cu ajutorul eroului român, comitele de Timişoara, Paul
Chinezul, care sosind pe câmpul de luptă in clip,1 hot,Irâtoare, prin vitej1~1 s,1
extraordinară a insufle,tit pe luptătorii ardeleni obos1ji le-a inlcsnit biruinţa des/ivârşită
şi a mântuit de ojumătate de veac Ardealul de primejdia represiunilor turceşti 1929' 24
(Fig. 3).
Cele cinci monumente ridicate în decursul timpului pentru a comemora faptele
vitejeşti de luptă petrecute în secolul al XV-iea demostrează, cu prisosinţă, căutările
urmaşilor de raportare la acest important eveniment, de a le elogia şi da trăinicie prin
transpunerea în piatră sau metal. Deşi ideea de capelă a dispărut începând cu secolul al
XIX-iea, schimbarea amplasamentului monumentului comemorativ, de pe movila
funerară în apropierea gării Şibot a însemnat aducerea sa în centrul atenţiei unui număr
mai mare de trecători, pentru care, în noile condiţii, a şi fost, de altfel, conceput.
RESUME
Sont prcsentc Ies monumentes comemorative dedic la victoire de Pavel

Chinezu et Istvan Bathory sur le Câmpul Pâinii, en 13 octovre 1479.
'''Vezi'"""", RL;vai Nagy Lcxikom1, XII. Budapesl, 1915. p. 473.

)"Număr de indicativ OI D 020 (D. O. Dan. Monumente ,,·isituriarhco/ogiCL·dinjudc/ul A/b,1. 1i1 Brcvi:1r,
Alba Iulia, 1993, p. 223).
)I Editare greşită. corect Alkenyer.
)) I. Opriş. Unde probleme privind Începuturile ,1ctivit,i/ii Con11'.,·i11111i monumentelor i,·toricc - Scc/1;1
pentru Transilv,1111:1, în Acw Musei N.1poccns1'.~. XIV, 1977, p. 550. nota 7.
)' N. Iorga, P,1gini ,i/csc din inscmminlc de c;i/;itoric prin Ardeal ,~i Banat, voi. I. Bucureşti. 1977, p. 140.
)< N. Josan, Gh. Fleşer, A. Dumitrean, Oameni ,,·i lhptc din trccutuljudc/ului Alh.1, Dibliotheca Musei
Apulensis, 111, 1996, p. 350, Fig. 189; Vezi şi D. O. Dan, op. cit., p. 258.
205--
CRISTIAN IOAN POPA
·
' ~.: r
,.. 1
• -,:_.Ş 1, 1. I
f·-. -- ,_
. l~..r,JIP"'
..;;'::: I.,.,,....,.~ ~- • ţ •j
. V--•·
~
~ ---- ------ ~
Fig. 1 - Sibot. Monumentul Fig. 2 - Şiboi. Capela ridicată pe
comemorativ ridicat pe Câmpul Pâinii Câmpul Pâinii În ec. al „"\IX-iea
111 anul 1848 (după/. Haţegan). (dupt1 I. Haţegan).
Fig. 3 - ihot. Alo1111111L'11t11/ t!i11 gara C. F. R., ridicat i11 mwl 1929 (dupii .V.
Jo ,\ llll, ,I,. Fleşt!I', -4. D11111itra11).
206 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
MUZEOLOGIE - RESTAURARE - CONSERVARE
ANGHEL DAN
CONSECINTELE METODELOR DE PRELUCRARE ASUPRA STĂRII DE

CONSERVARE $1 A MĂSURILOR DE RESTAURARE APLICATE ÎN CAZUL UNOR
VASE NEO-ENEOLITICE DECORATE PRIN PICTARE
ANGHEL DAN
Artefactele ceramice, cu toate că au în compoziţia de bază acelaşi material.

lutul, au cunoscut de-a lungul timpului o scrie de modalităţi tehnice de prelucrare
care au inOucnţat direct starea în care acestea s-au păstrat până în zilele noastre
(Camps 1982, 215).
Transformarea materiei amorfe în obiectul finit, cu o utilitate definită,
impune o seric de procese interdependente, absolut necesare. Respectarea mai mult
sau mai puţin a parametrilor optimi ai fiecărei etape influenţează rolul calitativ al
ceramicii în privinţa utilizării ci în vechime şi a stării de conservare în care se prezint[\
astăzi, creând uneori probleme delicate în cadrul proceselor de restaurare ( MJ/wlcu
1970, 15).
Metodele de prelucrare au evoluat sau im·oluat în funcţie de cunoştinţcle,
de tradiţiile şi de importanţa pc care diferitele comunităţi umane producătoare de
ceramică au acordat-o acestui meşteşug ( E/fo' 199-1, 120. Godca 1995, 14. Anghel
1999, 40).
Cunoaşterea tehnicilor şi a materialelor folosite la crearea fiecărui obiect în
parte sunt esenţiale pentru relevarea unor aspecte ale civilizaţiilor trecute şi nu în
ultimul rând, pentru alegerea celor mai optime măsuri de restaurare pentru punerea în
valoare a acestor dovezi materiale ( Chiribuţ:i. 1985, 712).
Lucrarea de foţă încearcă s[1 exemplifice diferite metode aplicate. dar şi
uncie vicii tehnologice ivite la confcqionarea unor vase neolitice, decorate prin pictare
şi modul cum aceste aspecte au influenţat starea de degradare în care acestea se aflau
la intrarea în laboratorul de restaurare (Almba 1992, 81 ).
Primul dintre vasele luate în discu\ic este o urnă apaqinând probabil grupului
cultural Lumea Nou[1 descoperită la Gligoreşti. Este un vas bombat cu următoarele
dimensiuni : diametrul buzei 11,6 cm .. înălţime 12 cm., diametrul fundului 6 cm.
lucrat de 1rnîn[1 ff1r[1 utilizarea roţii olarului, ars în atmosferă oxidantă şi decorat prin
pictare după ardere (Foto I).
Vasul arc o culoare roşie la suprafaţă, interiorul ciobului fiind galben, fapt
care denotC1 atingerea unei temperaturi relativ înalte (ceramica devine roşie după
dep[1şirea temperaturii de 700° C), dar această valoare nu a putut fi menţinută un timp
suficient de lung pentru a pătrunde în profunzimea ciobului (Klusch 19Sl, 256).
- - 2()8 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Rezistenţa mecanică scăzută prezentată de fragmentele vasului ne-a îndemnat

iniţial să o considerăm ca o urmare a procesului de arderea şi acţiunea agenţilor humici.
Un studiu amănunţit a relevat prezenţa în pasta vasului unei cantităţi în
exces de material antiplastic adăugat (degresant) format din nisip cu bobul fin şi
dimensiuni aproximativ egale. Adaosul de degresant în compoziţia pastei determină
o viteză de modelare mai marc datorită aderenţei particulelor coloidale ale lutului la
cele minerale dure. În paralel, la uscarea vasului se reduce coeficientul de contractare,
datorat evaporării apei din compoziţie, soldat cu o scădere masivă în volum care
poate provoca crăparea pereţilor în zonele de minimă rezistenţă ( porţiuni mai subţiri,
zone de îmbinare a sulurilor sau a diferitelor componente (Anghel 1998, 136).
Avantajele degresării sunt contrabalansate de un aspect negativ care constă în
contractarea di fcrcnţială la arderea a lutului faţă de clastclc minerale, fapt care provoacă
tensiuni interne soldate cu apariţia de microfisuri în jurul particulelor dure. Prin unnarc
creşte porozitatea vasului şi scade rezistenţa lui mecanică la utilizare (Anghel 1998,
136). Permeabilitatea marc permite o uşoară pătrundere a apei din sol în interiorul
ciobului şi depozitarea sărurilor dizolvate, care la uscare î-şi măresc volumul şi im-
plicit provoacă o nouă dezagregare a materialului ceramic. Utilizarea în acest caz a unor
degresanţi de natură vegetală (pleavă, paic tocate) sau nisip de granulaţie foarte fină
ar fi putut conferi o rezistenţă mecanică mult sporită a vasului (MJ/wlcu /970, 17).
Un alt aspect important în studiul tehnologici de obţinere a vasului constă
din analiza materialelor şi a tehnicilor de aplicare a decorului pictural. Acesta constă
dintr-un fond alb pe bază de argilă bogată în caolin, cu un conţinut scăzut de carbonaţi
de calciu şi oxizi de fier, peste care au fost realizate motive decorative de culoare
neagră pc bază de bitum.
Realizarea decorului după ardere a conferit acestuia o rezistenţă redusă, atât în
privinţa posibilităţilor de utilizare în vechime, cât şi în faţa agenţilor fizico-chimici din
sol. Pictura crudă se constituie doar ca o aplicare prin care pigmenţii utilizaţi aderă la
suprafaţa vasului prin calităţile lor liante. La pictura aplicată înainte de ardere, prin ridicarea
temperaturii aceştia vor face corp comun cu pereţii vasului (Dumitrescu 1974, 99).
Suprafaţa fragmentelor era acoperită cu depuneri masive de sol cu o
consistenţă argiloasă, puternic aderente, iar pictura în mare parte este degradată. S-a
evidenţiat o păstrare mai bună a elementelor pictate cu bitum care au reacţionat mai
greu la condiţiile din sol faţă de fondul alb argilos care a fost cmoliat şi îndepărtat de
către umiditatea specifică solului. Aceste vicii tehnologice au impus anumite precauţii
în cadrul procesului de restaurare a vasului, constând din reducere curăţirilor umede
la scurte tamponări în zona muchiilor fragmentelor şi în interior, iar degajarea picturii
a fost realizată doar prin mijloace mecanice uscate. Următoarele operaţii au constat
din impregnarea fragmentelor pentru consolidarea picturii, asamblarea lor şi plombarea
lipsurilor. Nu a fost refăcută pictura în zonele completate datorită lipsei unor clemente
analoage în porţiunea originală.
Al doilea vas supus atenţiei noastre apaqine aceluiaşi grup cultural fiind
descoperit în aşezarea eponimf1 (Folo.2). Este un vas semisferic cu următoarele
209--
ANGHEL DAN
dimensiuni: diametrul buzei 10,2 cm .. înălţime I 0,5 cm, diametrul fundului 6 cm. şi
uşor bombat prin patru protuberanţe dispuse simetric în zona mediană, obţinute prin
împingerea pastei crude spre exterior. Decorul pictat aplicat înainte de ardere constă
dintr-un fond alb, pc bază de caolin şi motive geometrice în ghirlandă de culoare
roşie şi brună fonnate din câte 5 linii paralele. După ardere a fost completat pentru
obţinerea tricromiei cu motive de culoare neagră pe bază de bitum.
Arderea a avut un caracter mixt care a provocat o seric de transfom1ări ale
stratului pictural. Se poate menţiona o poziţionare a vasului în cuptor cu gura în jos sau
cu un alt vas suprapus, fapt dovedit de culoarea neagră din interior şi menţinerea parţială
a culorii pigmenţilor la exterior. Pentru menţinerea culorii pigmenţilor este obligatorie
obţinerea în interiorul instalaţiei de ardere a unei atmosfere oxidante. Astfel pigmenţii
de culoare roşie bogaţi în oxizi de fier, la o ardere în curent de oxigen capătă nuanţa
specifică de ocru roşu cu mici diferenţe date de conţinutul de oxizi (Elfi'>, /984. 234.
Alaiba /992, 82). Efectele secundare reducătoare apărute în cuptor datorită dificultăţii
de controlare a arderii a provocat pentru unele zone ale picturii migrarea culorii
pigmentului roşu spre nuanţe de brun prin transfonnarea hematitului în magnetită.
Aceste diferenţe de nuanţă a dus iniţial în cadrul sortării materialului la
separarea fragmentelor vasului ele fiind considerate ca aparţinând a două piese diferite.
La studiul compoziţiei pastei se observă adăugarea în lut a unei cantităţi
relativ reduse de material organic pentru degresare şi prezenţa unor particule fine de
nisip acestea fiind probabil impurităţi din cadrul zăcământului de lut. Absenţa
particulelor cu dimensiuni mari dovedeşte o curăţire atentă a pastei înainte de
modelare. Suprafaţa exterioară pictată a fost atent lustruită. prin această operaţie
pigmenţii fiind fixaţi în pasta vasului. Testele realizate de noi. utilizând acelaşi tip de
pigmenţi, au relevat o rezistenţă net superioară a stratului pictural în cazul lustruirii
sale faţă de cel nelustruit când motivele decorative pot fi parţial îndepărtate prin
simpla manipulare a vasului.
Datorită acţiunii solului o parte din pictura realizată după ardere cu substanţă
bituminoasă a fost deteriorată, păstrându-se doar amprenta linilor trasate pe suprafaţa
vasului. În acest caz rezistenţa mecanică a materialului ceramic şi aderenţa bună a
picturii a pem1is îndepărtarea depunerilor mecanice de sol prin tamponare umedă cu
buretele, iar urmele fine de carbonaţi de calciu prin curăţire mecanică cu instrumentar
adecvat.
Pentru protejarea picturii a fost necesară impregnarea vasului prin pensulare
cu soluţie de nitrolac diluat în acetonă. Plombarea lipsurilor s-a realizat cu ipsos de
modelaj. iar păstrarea în proporţie de 80% a elementelor de decor a permis refacerea
acestuia utilizând culori tempera.
Spre deosebire de vasele prezentate anterior care au avut de suferit datorită
metodelor utilizate la prelucrare, în eneolitic este observată o evoluţie spectaculoasă
a meşteşugului ceramic atestată de piesele obţinute de purtătorii culturilor Petreşti în
centru Transilvaniei şi Cucuteni-Tripolie în Moldova, Basarabia şi Ucraina
(Dumitrt·scu 1974, 65).
210 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
PATRIMDNIUM APULENSE
Vasul prezentat este un castron aparţinând culturii Petreşti descoperit la

Tărtăria, jud Alba cu următoarele dimensiuni: diametrul buzei 39 cm., înăltime 15
cm, diametrul fundului 8 cm. (Foto.3).
Cunoştinţele tehnice pe care aceşti olari le aveau se observă în primul rând
din calitatea pastei ceramice. Aceasta este atent sortată de impurităţi, compactă şi
rezonantă datorită arderii în cuptor oxidant la temperaturi situate în jurul valorii de
I OOO °C ( Comşa 1981, 231, Paul 1992, 68). În paralel cu obţinerea temperaturii
atmosfera din cuptor era strict controlată şi menţinută un timp suficient de lung pentru
a pătrunde uniform întreaga grosime a ciobului (Anghel 2000, 172).
Exteriorul este acoperit cu un slip lustruit din acelaşi tip de lut din care sunt
confecţio~aţi şi pereţii vasului, peste care a fost aplicat decorul cu motive spiralice
de culoare neagră. Analize efectuate pentru determinarea naturii pigmenţilor utilizaţi
în eneolitic pentru decorarea ceramicii au determinat utilizarea oxidului de mangan
substanţa puţin răspândită pe teritoriul României (Ellis 1994, 235). Motivele decora-
tive constau din patru spirale care se unesc dispuse simetric, iar în interior din linii şi
puncte aplicate cu degetul. Pictura a fost fixată printr-o lustruire puternică a întregii
suprafeţe a vasului.
La sosirea în laborator castronul era puternic fragmentat şi păstrat în
proporţie de 60% fapt care a permis refacerea formei.
Rezistenţa mecanică superioară a pestei ceramice şi aderenţa picturii a pennis
îndepărtarea depunerilor de sol prin periere sub jet de apă, depunerile de carbonaţi de
calciu fiind îndepărtate prin curăţire mecanică, aderenţa lor fiind redusă datorită
suprafeţei fin lustruite.
Zonele mari care necesitau completarea au implicat montarea unei annături
metalice din sârmă de alamă cu o grosime de 3mm. Aceasta a fost fixată prin
intermediul a cinci perforaţii executate cu M.T.S.-ul diagonal pe profilul ciobului cu
o adâncime de 1,5 cm. şi lipite cu răşină epoxidică. Aplicarea armăturii metalice este
necesară pentru mărirea punctelor de rezistenţă dintre ciob şi partea întregită (Anghel
1997, 696) Completarea formei a fost realizată cu ipsos de modelaj prin tehnica
amprentei interioare pe mulaj rigid. Păstrarea elementelor de decor a pennis refacerea
acestuia pentru zonele completate.
Din cele trei cazuri prezentate se poate observa folosirea mai multor tehnici
de îndepărtare a depunerilor de sol adaptate pentru fiecare caz în parte, precum şi
tratarea diferenţială a problemei refacerii decorului.
Prin munca de restaurare aceste piese excepţionale au putut fi redate
circuitului muzeal într-o formă cât mai apropiată de cea originală.
211
ANGHEL DAN
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
Alaiba 1992 - R. M. Alaiba, Tehnici de ornamcnt,Jre prin pictură a

cern micii preistorice pe baza de coloranfi minerali, în
Bibliothcca Thracologică, Bucureşti . 1992, 81.83
Anghel 1997 - D. Anghel, Aspecte tehnice În restaurarea unor Fase de tip
castron, în Apulum 34. Alba Iulia, 1997.
Anghel 1998 - D. Anghel, Aspecte generale ale tehnologiei prelucrării
ceramicii; în BCSŞ, 4, Alba Iulia 1998, 133-139.
Anghel 1999 - D. Anghel, lmplicaf1i economice şi sociale ale produc/iei
de ceramică 1i1 epoca neo-eneolitică. în BCSŞ, 5. Alba Iulia,
1999.
Anghel 2000 - D. Anghel, lnfluenfa cond1/Iilordeardereasupra ceramic11:
în BCSŞ, 6, Alba Iulia 2000, 171-173.
Camps 1982 - G. Camps, Manuel/ de recherche prehistrorique. Paris Doin
Editure 1982.
Chiribuţă 1985 - P. Chiribuţă, Observa/ii pre/Jininare asupra tehnologiei
prelucrării ceramicii din faza Cucuteni BI de /,1 Ghcl/iieşti
Nede1~1.jud. Neamţ în Me111on~1 Antiquitafl~'>, IX-XI. Piatra
Neamţ, 1985, 709-717.
Comşa 1981 - E. Comşa, Considera/ii cu privire la cuptoarele dt. ol.-iric
3
din epoca neolitică de pe teritoriul României; în Studii şi

cercetiiri de I~'>torie a civilizafieipopulare d1i1 Rom:i111:1. nr.
I, Sibiu 1981, 227-231.
Dumitrescu 1974 - VI. Dumitrescu, Arta preistorică În Romdni:1. Bucureşti
1974
Ellis 1984 - L. Ellis, The Cucllfeni-Trypolie Cu/ture. A Study in Tech-
nology and the origins of complex society, BAR,
Internaţional Seriei 217, Oxford 1984.
Godca 1995 - C. Godea. La Ceramique. Ed. de vest, Timişoara 1995.
Klusch I 98 I - H. Klusch, Cons1derafii critice pe nwrginerea respectării
•tehnologiei trad1jionale Iii producerea ct'ramic1ipopulare.
în Studii şi cercetări de I~'>tori,· ,1 cil ilizafid populare din
România, nr. I. Sibiul 1981. 155-161.
Mihalcu 1970 - M. Mihalcu. Const'n',1n·a obiectelor dt: artă şi a
monumentdor /'itorice. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 1970
Paul 1992 - I. Paul. Cultura Petre,.,fl: Bucureşti 1992
- - 212 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
CONSEQVENCES OF THE PROCESSING METHODS ON THE CONSERVATION STATE OF

SOME NEO-ENEOLITHIC POTS DECORED THROUGH POINTING
From the study of three neolithic pots. having in view thcir restauration, a
scrics of tehnologica! faults could bc observed, faulds that contribued to tehi dcgra-
dation.
Thc cxccss of antiplastic material (dcgresing substanccs) and the painting
rcalizcd bcfore firing havc hrought up somc extreme problems during the first stagcs
of rcstauration proccss.
Thc obscrving of ccrtain paramctcrs has allowed. on thc other hand, thc
preservation of somc elcments in a vcry good conscrvation state.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 213 - -
ANGHEL DAN
Foto I. Urnă ceramică

de coperită la
Gligoreşti
Foto 2. Vas apar(iuâud

culturii Lumea ouă
Foto3. Castron
a1wrţiluînd ·ulturii
Petreşti
214
ASPECTE PRIVIND MUZEUL MUNICIPAL SEBEŞ
ANETA SÂRBU
Meleagurile judeţului Alba sunt bine cunoscute ca având o istoric milenară,

constituind o veche vatră de formare şi continuitate a poporului român. Din timpuri
străvechi zona a fost populată datorită condiţiilor prielnice de locuire, având un rol
deosebit în dezvoltarea economică, socială, politică şi culturală a Transilvaniei.
Patrimoniul valoros de care dispune judeţul, reflectând istoria zonei din timpuri
străvechi până în contemporaneitate se află în majoritate în cadml instituţiilor muzeale,
în special al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, dar şi ale muzeelor de istoric
din Aiud, Blaj şi Sebeş. Constituite ca adevărate centre de cultură, muzeele amintite
au un rol deosebit în păstrarea şi valorificarea patrimoniului de care dispun, aducându-
şi contribuţia în primul rând la îmbogăţirea istoriei locale şi naţionale, dar şi al
universului spiritual, prin mesajul instructiv-educativ pe care-l vizează.
Păstrătoare ale valorilor materiale şi spirituale ce atestă marile momente
din istoria ţării ca: unirea înfăptuită de Mihai Viteazul, răscoala lui Horea, Cloşca şi
Crişan, revoluţia de la 1848 şi Marea Unire de la l Decembrie 1918, instituţiile muzeale
din judeţul Alba au menirea de a menţine vii faptele istorice ale neamului românesc
de pe aceste meleaguri, constituind un nesecat izvor de educaţie, de cultură.
Muzeul municipal Sebeş, având profil mixt, deţine un bogat şi valoros
patrimoniu reprezintativ pentru localitatea şi zona Sebeşului, constituit ca unnarc a
unor vechi tradiţii de locuire începând cu epoca neolitică şi până în preznt. Cei ce
vizitează oraşul sunt plăcut impresionaţi de simbioza dintre trecut şi prezent, de
aspectul medieval al centrului în care domină biserica evanghelică, important monu-
ment de arhitectură în stil romanic şi gotic, înconjurată de zidurile vechii cetăţi, de
edificii în majoritate din secolul trecut, care păstrează amprenta evenimentelor
perindate în dezvoltarea istorică a localităţii. Sebeşul vine din negura vremii,
menţinându-se de peste şapte secole ca un important centru meşteşugăresc şi
negustoresc, cunoscând vicisitudinile timpului istoric, trecând evolutiv de la statutul
de târg la cel de comună şi oraş 1 •
Localitatea şi-a luat numele de la râul Sebeş, etimologic însemnând "iute",
"repede"", iar saşii în um1a colonizării i-au dat denumirea de Mtihlbach (Râul Morilor).
' F. Baumann, Zur Cicschichlc von Miihlb.1ch, iii Progmm des c1·,111ghchR·hc U111cr -Gymrwsiums in
Miihlhach, 188111882, Sibiu, 1882.
: I. Iordan, Topo11i1111i1 rom,incasc;L Bucureşti, 1963, p. 122-125, 353. 459.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 215
ANETA SARBU
Arheologic existenţa aşezării este atestată începând cu secolul al X - lca 1.

iar documentar în anul 1224, când diploma "Andrcanum" aminteşte de "Terra Scbus",
ca apoi în anul 1245 printr-un act al papei Inoccnţiu al III-iea să se menţioneze că se
permite preotului Tcodoric din Malcmbach să strângă veniturile din alte parohii, a sa
fiind distrusă de tătari\
În secolul al XIV-iea Sebcşul va trece de la statutul de târg la cel de oraş.
fiind amintit în anul 1341 ca "civitas Scbus".
Izvoarele vremii ne-au lăsat bogate mărturii care demonstrează participarea
sebeşenilor la marile momente ale vieţii politice transilvancnc. Invazia mongolilor a
afectat Scbcşul în marc parte, urmând o perioadă lungă de refacere, datorită
distrugerilor provocate şi a scăderii numărului locuitorilor. În secolul al XIV - lea
oraşul prosperă dezvoltându-se meşteşugurile, agricultura şi comerţul, astfel încât în
anul 1387 printr-un decret imperial i se acordă dreptul de a-şi construi un zid
împrejmuitor. Sebcşul a fost primul oraş din Transilvania care s-a înconjurat cu ziduri
înainte cu aproximativ două decenii de a se produce invaziile turceşti\
Anul 1438 se înscrie în istoria politică a cetăţii ca cel al primei invazii
turceşti. Ştiri detaliate despre expediţia sultanului Murad al II - lea în Transilvania şi
în oraşul Sebeş sunt cuprinse într-un incunabul scris de un prizonier al cetăţii, ajuns
prelat în Germania, care va publica în anul 1481 "Despre religia. moravurile şi
netrebniciile turcilor", autorul fiind cunoscut sub numele de "Anonimul de la Sebeş".
Oraşul a suferit şi alte atacuri turceşti , în anii 1479 şi I 661 , cel din urmă sub
conducerea lui Ali - paşa, când cetatea a fost nimicită de flăcări. În 1707 a fost din
nou incendiată de trupele lui Francisc II Rakoczi.
În timpul revoluţiei de la 1848 din Transilvania cetatea a fost locul de
confruntare între trupele generalului Bem şi cele imperiale. Anul Marii Uniri. I 918.
a dat prilejul sebeşenilor să-şi manifeste adeziunea la una dintre cele mai importante
hotărâri ale românilor. Ei au participat în număr mare la adunarea de la Alba Iulia,
ducând şi listele cu peste 2.400 de semnături ale celor ce doreau unirea.
Din punct de vedre al organizării administrative Scaunul Sebeş a fost printre
primele înfiinţate. în anul 1303. după Sibiu ( 1302), cuprinzând oraşul liber Sebeş şi
satele anexate: Lancrăm, Pianu de Jos. Răchita, Strungari, Loman. Petreşti. Reciu.
Câinie şi Deal. Pe parcursul timpului statutul localitătii se schimbă în funcţie de
progresul sau regresul economic. fiind numit târg (oppidum) sau oraş (civitas). De
asemenea ţinând cont de împărţirile administrative diferite de la o perioadă la alta,
Scaunul Sebeş este arondat fie Comitatul Alba Inferioară, fie Comitatului Sibiu".
1
Gh. Anghel. Oraşul A/ha /ul,i1 şi 1i11prejurimik· lui 1i1 a do1mj11m:it:ll,· ,1 nulcniului I. în Alb:1 /11/Ji1 _"OOO,
p.100.
• Dornm,·ntc pri, ind 1'.,·roni1 Ronuinie,: scria C. Tromi!i-,1n111. veacurile XI - XIII. voi. I. 114.
1
Şt. Pascu, H.i1,·1·odatul Tra11sill'i111i,·1: voi. I. Ed. Dacia. Cluj, 1972. p. 116-120.
" I. Fră\ilă, N. Andriţoiu., Sc,w1111/ .,·,hcsc S,·b,-,,·, in Rc1i,·t.1 Arhil'r:lor . I, XII. Bucureşti, 1969,
p. 160-171.
216 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Oraşul se remarcă şi printr-o activitate culturală intensă. În secolul al XVl-

lea, în anul 1580 tipografia diaconului Coresi se mută pentru un timp de la Alba Iulia
la Sebeş, tipărindu-se aici un „Sbornic slavonesc", iar în anul 1683 va funcţiona în
oraş tipografia lui Ioan Zoba din Vinţ, care tipăreşte la Sebeş „Sicriul de aur".
Printre primele despărţăminte ale „Astrei" înfiinţate în zona Transilvaniei a
fost şi cel al Sebeşului, constituit în adunarea generală a intelectualilor oraşului din
februarie I 870, având o bogată activitate culturală pc o lungă perioadă 7.
Această scurtă incursiune în istoria oraşului reliefează faptul că Scbcşul se
prezintă sub aspectul unei armonioase simbioze între trecut si prezent, între medieval
şi contemporan. În contextul amintit muzeul din localitate are un rol deosebit în primul
rând ca păstrător al valorilor materiale şi spirituale create de-a lungul timpului şi apoi
ca mijloc de valorificare a patrimoniului existent, prin cercetări ştiinţifice cât şi prin
manifestările culturale organizate în oraş sau în zonă.
Muzeul este astăzi o instituţie reprezentativă a oraşului, valorificând
mostenirea istorico-artistică lăsată de înaintaşi. Se distinge în mod deosebit datorită
păstrării specificului zonei. Ca instituţie se adaptează vieţii social-culturale a timpului
pe care-l trăim, funcţionând ca un oragnism viu, integrat procesului de dezvoltare.
Deci astăzi nu privim muzeul numai ca o instituţie păstrătoare a „trecutului", ci şi ca
un mijloc de instruire viu şi activ, adaptabil la viaţa prezentului.
Istoricul constituirii colecţiilor
Intersul pentru vestigiile trecutului a determinat formarea unor importante
colecţii, constituite ca adevărate dovezi ale civilizaţiei pe meleagurile Sebeşului, încă
de la începutul secolului nostru. Acestea existau în posesia unor pasionaţi intelectuali
ai oraşului, a şcolilor şi bisericilor din localitate. Aceste colecţii au stat la baza
constituirii patrimoniului muzeal, începând cu anul 195 I, îmbogăţindu-se în
pennancnţă prin grija şi cfortrilc unor inimoşi profesori şi muzeografi, care s-au impus
printr-o activitate ştiinţifică şi culturală pregnantă.
În timpul celor trei decenii de existenţă muzeul şi-a îmbogăţit colecţiile
prin achiziţii, donaţii şi ca unnare a săpăturilor arheologice efectuate în zonă, posedând
un număr de 18757 obiecte. Sunt grupate după cum unnează: arheologie 1099 piese,
istorie I 119, numismatică 2628, carte veche şi documente 6806, etnografic 1203,
artă plastică 109, fototecă 1393, ştiinţe naturale 4400, la care se adaugă 5481 de cărţi
incluse în biblioteca muzeului.
Sediul muzeului se află într-una dintre cele mai vechi clădiri ale oraşului,
datând de la sfârşitul secolului al XV-iea, care a servit ca reşedinţă principilor
transilvăneni. Monumentul de arhitectură, constmit în stil gotic şi renascentist, este
încadrat în vechea fortificaţie medievală a oraşului, alături de biserica evanghelică,
creând.un complex arhitectural deosebit~. Actualul monument istoric a fost legat de o
'Aneta Sârbu, Dcsp.i1f.i1mi11t11/ Scbc>· lll "Astrei': în Apulum, XXIII, 1986, p. 333-338.
' R. Heitcl, Mo1111111c11tc mcdicv,1/c din Scbcş-Albll, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1964.
217--
ANETA SÂRBU
serie de evenimente importante din istoria politică a Transilvaniei. În perioada

Principatului aici au fost convocate mai multe diete, mai importante fiind cele din
anii 1556 şi 1659, când s-a hotărât confiscarea dijmelor ce se dădeau bisericii catolice
din Alba Iulia şi instituirea primului blazon al Transilvaniei. Tot aici a convocat Mihai
Viteazul o dictă, care datorită conjuncturilor politice nu s-a mai ţinut.
Clădirea făcea parte dintr-un ansamblu, având în stânga şi dreapta câte un
imobil, servind drept cazarmă pentru trupele ce staţionau în cetate. A suferit mai
multe intervenţii şi reparaţii capitale, aşa cum o demonstrează signaturile de la intrare
datate 1584, 1617 şi iniţialele G. B. Clădirea în prima fază de construcţie avea un
nivel şi subsol, acesta din urmă folosit ca închisoare, ca apoi să fie înălţată cu încă un
nivel la care s-a adăugat şi loggia. Actuala faţadă reprezintă un adaos datând din
secolul XVI, cea veche având un portal din piatră, vizibil şi azi, cu stema blazon ce
indica supunerea faţă de turci. Se mai păstrează de asemenea vechile ancadramente
ale uşilor şi ferestrelor, bolţile în stil gotic.
Edificiul adăposteşte expoziţiile de bază ale muzeului, reprezentative pentru
Sebeş şi împrejurimi şi anume: arheologic, istoria oraşului, etnografie, artă plastică
şi ştiinţele naturii.
În curtea muzeului înconjurată de ziduri vechi este un parc botanic în care
s-au aclimatizat exemplare de plante rare din zona Sebeşului, a monumentului naturii
Râpa Roşie, precum şi o plantă exotică de origine americană, arborele „Papau".
Colecţiile muzeului cuprind bunuri de patrimoniu cultural-naţional, valori
ale creaţiei materiale şi spirituale din această zonă a ţării. Sunt deosebit de importante
pentru reconstituirea istoriei acestor meleaguri ce se caracterizează în special prin
convieţuirea dintre saşi şi români, începând cu secolul al Xii-lea şi până azi.
Obiectele prezentate, în marea lor majoritate tridimensionale şi originale.
conferă astfel o valoare expoziţională apreciabilă colecţiilor expuse.
Colecţia de arheologie
Zona Sebeşului a constituit din cele mai vechi timpuri o aşezare de interes
pentru comunităţile umane, incepand cu epoca neolitică, aşa cum o dovedesc
descoperirile arheologice efectuate în unna unor săpături sistematice realizate în mai
multe etape. Aceste săpături au oferit un bogat material de cercetare care demonstrează
începutul vieţii pe aceste meleaguri cu mii de ani în unnă. Nu trebuie uitat faptul că
ţinutul este considerat preistoric şi datorită Râpei Roşii (monument al naturii) datând
de aproximativ şase milioane de ani şi a zonelor fosilierc descoperite şi cercetate în
diverse puncte din împrejurimi.
Urme de viaţă materială şi spirituală datează din epoca neolitică. Astfel de
aşezări au fost descoperite în Sebeş, cartier Gusu, în N-E -ul oraşului la locul numit
Valea Janului, în satul Răhău, pc malul stâng al râului Secaş în locul numit Podul
Pripocului, în comuna Pctreşti la Malul Galben şi lângă Cetate. Materialul arheologic
descoperit a fost deosebit de bogat şi variat. Alături de ceramica fragmentară
aparţinătoare culturilor Turdaş şi Pctreşti au fost găsite topoare din piatră şlefuită cu
şi fără gaură de înmănuşare, unelte de silex, ace din os, săpăligi din corn de animal,
- - 218 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
fusaiole, greutăţi din piatră pentru războiul de ţesut, obiecte de podoabă, idoli din lut
ars, râniţe etc.
De o deosebită importanţă este ceramica pictată cu motive geometrice, de
tip Petreşti, de o rară frumuseţe şi o bună calitate 9 • Tot din epoca neolitică datează
mormântul de inhumaţie descoperit în unna unor lucrări agricole în hotarul comunei
Oaia ( 1971) în locul numit „La Părăuţ''. Aparţine aşezării culturii Petreşti şi este
interesant prin poziţia chircită a scheletului, explicată de istorici ca o veche mentalitate
a omului din neolitic de a-şi lega morţii cu genunchii la piept pentru a nu reveni
printre cei vii.
O piesă importantă a colecţiei este statueta cu cap mobil, din lut, de tipul
statuetelor tesalice descoperită în aşezarea neolitică de la Petreşti. Capul detaşabil nu
s-a păstrat, statueta având o înălţime de I 0,5 cm, fiind o reproducere locală a unui tip
tesalic.
Din faza de tranziţie de la neolitic la bronz se află în colecţie vase, fragmente
de vase cu incizii, aparţinand culturii Coţofeni, descoperite la Răhău în locul numit
„Dealul Şipotelor", la Sebeş la Podul Pripocului şi la Râpa Roşie unde săpăturile
arheologice au dat la iveală un bogat material specific culturii Coţofeni, găsit în două
bordeie şi anume: fragmente ceramice, oase de animale, unelte din corn, obiecte din
piatră şi silex (lame, răzuitoare). Fragmentele de vase sunt incizate cu linii şi
împunsături succesive, având motivele cunoscute „brăduleţ" şi „bob de linte" 10 •
Epoca bronzului este reprezentată prin ceramică de tip Wietenberg,
descoperită la Oaia, Lancrăm, Petreşti, Săsciori, SebeşeL Pianu de Sus şi de Jos,
Sebes în locul numit Podul Pripocului unde s-au scos la iveală urmele unei aşezări
(bordeie de formă circulară). Ceramica este grosolană, dar şi fină, ornamentată prin
incizii 11 • Sfârşitului epocii bronzului îi aparţin fragmente ceramice din cultura Noua
descoperite pe terasa Secaşului şi malul stâng al râului Sebeş. Obiecte din bronz
existente în colecţie sunt: topoare, ace, săpăligi şi ca piesă rară, un ac de bronz cu
placă discoidală descoperit la Podul Pripocului. De fapt această descoperire a fost
punctul de plecare al săpăturilor arheologice efectuate în această zonă a Sebeşului,
care au scos la iveală existenţa unei aşezări locuite din neolitic până în perioada
prefeudală (sec. II-IV î.H.), cu materiale aparţinand culturilor Turdaş, Coţofeni, Latene.
Din epoca fierului datează o mare varietate de unelte ca: seceri, săpoaie,
dălţi, topoare, sfredele, piese de harnaşament: pinteni, zăbale, obiecte de podoabă:
brăţări, inele, cercei, fibule, arme de luptă: vârfuri de săgeţi, de lance etc. Au fost
descoperite în zona Sebeşului la Podul Pripocului, la Răhău şi cetatea dacică de la
Căpâlna. Una dintre importantele aşezări fortificate ale dacilor a fost cetatea de la
'' I. Paul, Uncie Probleme ale Neoliticului din Transilvania 1i1 leg;il1mi cu cultum Petrc,w: în Rcvi~·t;1
Muzeelor, li, 1965, nr. 4, p. 294-301.
I. Al. Aldea, Aşcurca Co/olcni de la Râpa Roşie - Sebeş, în Apulum,VII, I, p. 91-103.
111
I. Andri\oiu, Contribu/ii la cu110,1ştere;i culturii WietenbL·rg in sud-vestul Tmnsilv.111iL·1: în S,1rgc/1;1,

11
XX, 1986-1987, p. 45-63.
219--
ANETA SARBU
Căp,îlna, pc malul st:.îng al rf1ului Sebeş, care a incitat interesul arheologilor încă din
perioada interbelid1. Cetatea făcea parte dintr-o centură exterioară de fortificaţii ale
Sannizegctusei, având menirea de a apăra dinspre est capitala Dacici. Era şi un centru
agricol aşa cum rezultă ca urmare a descoperiri uneltelor şi cerealelor carbonizate.
Materialele arheologice găsite în urma cercetărilor dovedesc o marc varietate
şi originalitate a culturii dacice. Ceramica, în marc cantitate este lucrată cu mâna şi la
roată: ceşti cu o toartă, oale ornamentate cu alveole, butoni, linii, vase-borcan, vase-
fructicră, castroane, toate din ceramică brun cenuşie, de factură dacică. Uneltele din
fier: tesle, ciocane, dălţi, răzuitoare, greutăţi de la războaiele de ţesut, fusaiole, râşnite,
annc de luptă, obiecte de podoabă, dovedesc o activitate intensă şi complexă a dacilor
din cetate. Cele 28 de monede romane descoperite (sec. II î.H. - II d.H.) demonstrează
că cetatea a fost locuită în pcnnancnţă în această perioadă.
O intensă locuire a zonei Sebeşului se remarcă în perioada de ocupaţie
romană. O aşezare romană civilă s-a descoperit în satul Răhău în locul numit „Budurău
Ciobănelului", iar drumul ce trecea prin nordul oraşului spre Alba Iulia se numeşte şi
azi „Calea lui Traian". Varietatea materialului arheologic demonstrează o pennanentă
locuire şi convieţuire a populaţiei autohtone cu romanii. Vasele ceramice, opaiţele,
obiectele de podoabă, elementele de decor arhitectural din piatră, ţiglele cu ştampila
Legiunii a XIII-a Gemina, fragmentele de apeduct, constituie obiecte reprezentative
ale colecţiei.
Trebuie amintit faptul că tot în satul Răhău s-a descoperit în anul 1840 o
piatră funerară datând din anul I I 6 cu inscripţia: .,Lui Titus Livius Rufus, veteran al
Legiunii XI Claudia Pia Fidelis de loc din Amasia. A trăit 60 de ani. Iulia Maxima şi
Rufinus, fiii săi au ridicat această piatră tatălui lor prea venerat. Aici odihneşte" 1 :.
În lapidariul muzeului se păstrează o scrie de materiale epigrafice şi
sculpturale romane: o placă de clădire la un tabularium din Apulum cu inscripţii
parţial descifrabile, un bloc de piatră cuprinzând o listă de nume, probabil militari
(sec. III}, blocul provenind din zidul de incintă al castelului Martinuzzi din Vinţu de
Jos, o stelă funerară descoperită la biserica evanghelică cu ocazia săpăturilor de
restaurare, un epitaf de piatră de aceiaşi provenienţă, tot cu inscriptii parţial vizibile,
un alt epigraf fragmentar descoperit la Oaia la punctul numit „La Troian•·. unde s-au
găsit şi alte resturi dintr-o aşezare romană, altare votive din piatră cu inscripţii
descifrabile găsite la Vinţu de Jos. Oaia, Rcciu, o coloană votivă de mannură albă
adusă din Alba Iulia (Partoş). Tot cu ocazia lucrărilor de restaurare la biserica
evanghelică s-a descoperit o statuie de marmură înfăţişând un bărbat (fără cap) într-
o togă cu falduri abundente, o lucrare de bună calitate. adusă probabil de la Alba
Iulia. Un basorelief din piatră calcaroasă a fost descoperit în Pianu de Jos, reprezentând
o scenă de sacrificiu, fiind una dintre piesele importante. alături de alte obiecte romane:
ceramică, ulcioare. opaiţe, care au fost scoase la iveală dovedind o aşezare rurală în
"K. Horcdt, I. Ucrciu, AL. Popa, I. Paul, I. Raica, Săpawnle arhrologic,· de la RJhău ;,i Sebe:,·. în
Apulum, VI. 1967, p. 11-28.
220 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
epoca romană la nord-est de comună, în locul numit "Lisca". De o importanţă deosebită

în colecţie se numără şi medalionul funerar descoperit în comuna Ghirbom, fiind o
sculptură caracteristică pentru provincia Dacia şi reprezentând şapte persoane încadrate
de o ghirlandă cu crengi 1'.
Pentru perioada de continuitate a populaţiei pc aceste meleaguri săpăturile
arheologice au scos la iveală mai multe fragmente ceramice în locuri ca: Podul
Pripocului (sec. IV-VI), cartier Suseni Sebeş (sec. VII-X), Valea Janului, Oaia, Cut
etc. În colecţie se păstrează două vase borcan de factură slavă din secolele IX-X.
Descoperirea trecutului acestei zone prin cercetări arheologice sistematice
. ne dovedesc o pennanentă locuire, începând cu epoca neolitică, continuitatea populaţiei
autohtone fiind o importantă trăsătură a istoriei acestor meleaguri.
Colecţia realizată ca urmare a acestor cercetări, dar şi a achiziţiilor făcute
au dat posibilitatea constituirii unei expoziţii permanente în cadrul muzeului, a cărei
tematică reliefează dezvoltarea societăţii omeneşti din cele mai vechi etape ale evoluţiei
sale. Sunt scoase în evidenţă importante faze de dezvoltare reprezentate prin culturi
ca: Petreşti, Wietenberg, Noua etc, demonstrându-se de asemenea prin piesele expuse
nivelul avansat al civilizaţiei dacice şi înrădăcinarea romanităţii.
Colecţia din epoca medievală
Sebeşul este cunoscut ca unul dintre importantele aşezări meşteşugăreşti şi
negustoreşti din Transilvania, începând cu secolul al XIV-lea 14. În documentele evului
mediu apare deseori amintit ca important centru de breslaşi alături de alte oraşe ca:
Sibiu, Cluj, Sighişoara, Bistriţa, Braşov etc.
Decretul din anul 1376 emanat de cancelaria regelui Ludovic I al Ungariei
reînnoieşte statutele breslelor din patru oraşe ale Transilvaniei: Sibiu, Sighişoara,
Sebeş, Orăştie înlăturând vechile regulamente şi stabilind norme de organizare şi
conducere ale breslelor din cele Şapte scaune săseşti. Dintre cele 19 bresle amintite
în decret se numără: brutarii, măcelarii, pielarii, cojocarii, tăbăcarii, cizmarii, curelarii,
ţesătorii, croitorii, pălărierii, dogarii, olarii, funarii, arcarii, săbierii, pe lângă care
mai erau amintite 25 de branşe meşteşugăreşti.
Breslele au jucat un rol deosebit în evul mediu având functii de ordin eco-
nomic, social, juridic, religios şi militar.
Meşterii sebeşeni au păstrat de-a lungul timpului tradiţia meşteşugului,
precizia execuţiei şi frumuseţea formei.
Pietrarii, zidarii, dulgherii au contribuit la ridicarea a numeroase biserici şi
cetăţi medievale, dovedindu-şi măiestria artistică în sculptură, pictură etc. Astăzi pot
fi observate în Biserica evanghelică din oraş sculpturile de pe coloanele de susţinere
din secolul al XIV-iea şi cele şase capete de pe coloanele din corul bisericii, care se
parc sunt autoportretele meşterilor şi calfelor ce au lucrat la biserică.
"V. Wollman, M,1/eria/c romi/ne în Muzeul SchL',\', în Acta Musei Ni1poccns1:~. voi. Vil 1970, p. 163-183.
"ŞI. Pascu, Meşteşugurile din Transilvania până în secolul al XVI-iea, cd. Academici, Bucureşti, 1945.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 221
ANETA SARBU
Pielarii sunt amintiţi tot înccpand cu secolul al XIV-iea ca cei mai de seamă
meşteşugari ce confecţionau îmbrăcăminte. Breslele tăbăcarilor, pielarilor, cojocarilor,
blănarilor cunosc o dezvoltare deosebită în secolele XV-XVI.
În ceea cc priveşte postăvăritul, meşteşugul s-a dezvoltat în aşa măsură
încât s-au despărţit în branşe (ţesători de lână şi ţesători de pânză) dând postav de
bună calitate.
Blănarii cunosc o dezvoltare deosebită în secolul al XVI-iea. Datorită
abundenţei de materie primă au putut satisface cererile pe piaţa internă şi externă,
obţinând şi numeroase privilegii.
Breslele brutarilor, dogarilor, rotarilor, olarilor, croitorilor sunt amintite în
documente cu statute separate şi diverse privilegii reînnoite pe parcursul existenţei
lor de mai multe ori.
Pe lângă rolul economic jucat de bresle în evul mediu trebuie amintit şi cel
juridic, datorită faptului că patriciatul oraşului era fonnat din pătura meşteşuguriloor
şi negustorilor bogaţi.
Într-un document din anul 1345 sunt pomeniţi pentru oraşul Sebeş doi
meşteşugari (un măcelar şi un pielar) deţinând funcţia de juraţi, la l 352 brutarul
Fucco este comite (primar) al oraşului, iar în l 376 este amintit blănarul Nicolae ca
jurat.
Breslele aveau şi rolul de corporaţii militare, răspunzând de apărarea zidului
cetăţii şi ale turnurilor, aceasta în funcţie de starea materială şi numărul membrilor.
În secolul al XIV-iea oraşul fiind prosper obţine de la Sigismund de
Luxemburg autorizaţia de a ridica o cetate ca mijloc de apărare în faţa atacului turcesc
amenintător ( l 387). Lucrările de fortificare s-au realizat în mai multe etape fiind în
concordanţă cu evenimentele pe care oraşul le trăia. Invaziile turceşti au fost la l 438,
1442, 1479, ocazie cu care cetatea şi-a demonstrat forţa defensivă'\
Din vechile gravuri ale Sebeşului se poate deduce existenţa a l l turnuri de
apărare. Astăzi se mai păstrează doar cinci, numele lor fiind legat de breslele cărora
au aparţinut: turnul cizmarilor (nord-est), al fierarilor (nord-vest), croitorilor
(Studentului) a căror construcţie datează din secolele XlV-XV.
Sebcşul a fost amintit de asemenea documentar încă din secolul XV ca un
oraş târg ce făcea comerţ cu oraşele Transilvaniei şi cu Principatele române. fiind şi
un centru negustoresc important. În apropierea oraşului era un mic platou numit "Dealul
târgului" ce aminteşte prezenta unui loc de schimb. probabil mai vechi decât cetatea.
Un act din anul 1435 emis de regele Sigismund al Ungariei scuteşte pe
comercianţii şi locuitorii oraşului de plata oricărei vămi, un drept reaprobat printr-un
documcr,t din anul 1438. Tot în acest an se aprobă două târguri anuale şi unul
săptămânal. Printr-un act din 14 februarie 145 7 se acordă oraşului alte două târguri
anuale şi strămutarea zilei de târg săptămânal de vinerea pc duminică. Sebeşenii
"Gh. Anghel, Fonitico/1:1 oro,\·11/ui Sd:icş, in Acto Mus,·i Nopocen.,;,;,;, VII, 1970, p. 163-183.
- - 222 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
primesc scutiri de vămi şi de la regele Matei Corvin care dă ordin voievodului Ştefan
Bathory să nu le perceapă vămi.
Oraş de meşteşugari şi comercianţi, Sebcşul va cunoaşte vicisitudinile vremii,
trecând de la faza de târg la cea de oraş în funcţie de viaţa economică şi politică.
În colecţia muzeului se păstrează o serie de documente deosebit de
importante pentru cunoaşterea vieţii breslelor din zonă. Amintim în acest sens:
Confirmarea Statutului breslei tâmplarilor (inv. 299/0. 192) din anul 1631,
Confinnarea Statutului breslei săpunarilor (inv. 300/0. 193) din anul 1714, Statutului
breslei dogarilor din anul 1752 16, un inventar de moştenire cu peceţi de breaslă din
1774 (inv. 231/0. 122), contracte de vânzare cumpărare dintre anii 1784-1796 (inv.
4189/ O. 273) şi 1796-1806 (inv. 239/0. 132) o diplomă de calfă aparţinând lui
Schumachcr Iosif dată de breasla croitorilor în anul 1874 (inv. 207 /D. I 00). Sunt în
majoritare manuscrise originale şi cu peceţile breslelor emitente.
Traducerea Statutului breslei tâmplarilor din anul 1631 17 scoate la iveală o
seamă de lucruri importante referitoare la activitatea acestora. Astfel se aminteşte
faptul că în ziua de 25 noiembrie s-a ţinut Dieta din Sibiu la care au fost prezenţi
maiştrii breslei care au semnalat nerespectarea vechilor statute folosite de moşii şi
strămoşii lor. Se cerea aplicarea articolelor din Statut, fiind stabilite şi aspre pedepse
pentru nerespectarea lor. Dintre articolele Statutului amintim: "Un ucenic poate fi
promovat numai după patru ani de ucenicie, maistru poate face contract cu un ucenic
pentru meseria respectivă numai după cc a achitat taxele legale la breaslă, ucenicul
dacă este primit să înveţe meserie trebuie să achite 3 florini maistrului. Dacă o calfă
vrea să-şi facă lucrarea de maistru, să i se acorde 8 săptămani, iar in cazul în care nu
o termină, să plătească breslei 4 florini. Alte prevederi se refereau la faptul că toţi
maistri cinstiţi din oraşe, sate, ţinuturi trebuie să-şi vândă marfa în locul în care se
află şi nu în alte localităţi, cu excepţia târgurilor ecre se organizau. Dacă o lucrare nu
era bine executată, lucrătorul trebuia să fie amendat. Dacă cineva care nu era tâmplar
făcea lucrări de tâmplărie era pedepsit, iar marfa trebuia confiscată prin judecată.
Toţi cei care se ocupau cu un alt comerţ decât de tâmplărie erau pedepsiţi. Articolele
prezentate trebuiau respectate de toţi maiştri din breaslă, iar cine nu ţinea cont de ele
erau pasibili de a-şi pierde meseria.
Citind aceste Statute se deduce atenţia deosebită ce se dădea meseriei şi
perpetuării ei precum şi calităţii mărfurilor realizate şi prezentate pe piaţă. În acelaşi
timp însă se observă o rigiditate a relaţiei meşter-calfă şi a breslei ca organizaţie
meşteşugărească, în spirn de castă.
Obiectele de breaslă existente în colecţia muzeului sunt diverse şi
reprezentative pentru breslele ce au funcţionat de-a lungul timpului în oraş. Breslei
olarilor îi aparţin diverse vase de ceramică, ca de exemplu oale de ospeţie, în majoritate
"' D.O. Dan, O contribuţie la studiul breslelor. Statutul breslei dogarilor din Sebeş ( 1752). în Apulum.
XXI. 1983, p. 231-237.
Statutul, doc. inv. 606. Muzeu Municipal "Ioan Raica" Sebeş.
17
223--
ANETA SARBU
din ceramică smălţuită, decorate cu motive în relief, având incizate iniţialele

meşterului, vase pentru turnarea lumânărilor, vase de cult, cănceie, blide etc.
Obiectele din cositor sunt puţine la număr, dar valoroase pentru faptul că au
ştampila breslei şi semnul de meşter. În majoritate sunt farfurii, cupe cu capac şi
sfeşnice, datând din secolul al XVII-iea.
Cele mai numeroase obiecte aparţin breslei fierarilor. amintită în documente
încă din secolul al XIV-iea. Colecţia cuprinde unelte, obiecte de uz gospodăresc,
anne şi sigiliul breslei fierarilor lucrată din aramă.
Branşei pielarilor şi cojocai:ilor aparţin pungile de piele pentru bani, brâurile
late şi frumos ornamentate purtate la costumele populare, cojoacele executate cu
mult gust şi măiestrie.
Un loc aparte este colecţia de lăzi de breaslă, folosite pentru adăpostirea
averii mobile şi a actelor, începând cu secolul al XVI-lea 1~. Lada breslei tâmplarilor
datează din anul 1769 (inv. 950) şi este confecţionată din lemn de stejar, ornamentat
prin intarsie, lada breslei croitorilor prezintă pe capac semnul breslei (o foarfecă
încadrată într-un cadru vegetal) şi este confecţionată din lemn de brad, având gravat
anul 1786. Lada breslei rotarilor (inv. 1915) datează din 1801 şi are pictat ca semn al
breslei o roată. Lada breslei dogarilor (inv. 4873) datează din 1832 şi este din lemn de
stejar având ca semn un butoi incizat şi două unelte, daltă şi ciocan. Din colectie mai
fac parte: lada copiilor orfani datată 1781 (inv. 4874), lada breslei ţesătorilor (inv.
2567) şi două lăzi de bani, una din lemn de stejar (inv. 1522) datând din 1724 şi
cealaltă confecţionată din lemn masiv (inv. 2227) din secolul al XIX-iea.
Piesele din colecţie ce reprezintă obiectele de breaslă precum şi documentele
aferente acestora demonstrează o activitate meşteşugărească prosperă în oraşul şi
cetatea Sebeşului.
Viaţa politică deosebit de bogată în evenimente în decursul evului mediu
este prezentată în muzeu în special prin colecţia de anne. Un loc aparte ocupă in
expoziţie o piesă de valoare deosebită şi anume paloşul de călău folosit pentru
executarea sentin\ei capitale 19 • Provine din arhiva Parohiei evanghelice din Sebeş.
fiind într-o stare bună de conservare. Paloşul are lungimea de I 04 cm., o greutate de
1,430 kg, lama din oţel cu două tăişuri. Pe o faţă a lamei este redat prin incizie simbolul
execuţiei prin spânzurătoare, iar pe cealaltă parte execuţia prin zdrobirea cu roata.
Între semnele simbolice şi gardă este incizat câte un cap de mort. aşezat pe două
femure încrucişate. Pe prima faţă a lamei deasupra craniului se află incizat un text
care continuă pc cealaltă faţă: "WILS DV, (e)NTFLIEN(en). (d)EN GERVCH(t).
(h)VTTE Dl(ch), (t)HVE KEl(ht), (b)OSES NIC(ht)". Se traduce astfel: "Dacă vrei
să scapi de judecată, păzeşte-te să nu faci nici un rău". Sub craniu se află un alt text
puţin lizibil, din care s-a păstrat: "A(n)NO .... FRISTER ... ( .. ICH WO ... ) IEC( ... ). iar
pe cealaltă fa\ă scrie 1463, PVRIHV ( ... ) ( ... TTENAC) (h)OLLERP ( ... ). Garda
'"D.O. Dan, L.lzi de· br,·:1!>-f.1, ,1/tc lăzi ,\·i c:is,· d,· b,mi din S,·b,-,\·, în Apulum. XXII. 1985, p. 197-202.
'" V. Pintca, I. Raica, Un palo,~ d,· ,·ă"1u din J\luz,·ul mional Sc:bc-,\·, în Apulum. VI, I 967, p. 339-346.
- - 224 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
paloşului este din aramă, având o lungime de 16,5 cm şi fixează mânerul realizat din
lemn înfăşurat pe toată suprafaţa cu o sârmă subţire împletită. Capul mânerului de
formă sferoidală este decorat cu două figuri aproape identice înfăţişând câte un
războinic în armură barocă. Paloşul călăului se folosea exclusiv pentru lovire şi exista
ca um1are a privilegiului acordat de puterea centrală unor oraşe transilvănene, de
judecată şi de execuţie a scntintelor capitale. În acest sens încă de la începutul secolului
al XIV-iea datează un document (3 iulie 1309) redactat la Buda în care Scbcşul apare
ca "ci vi tas Sebus"şi care are scaun de judecată.
Alte arme prezente în colecţie sunt cele ce atestă atacurile turceşti asupra
oraşului şi anume: iatagane, o sabie având pe faţa lamei o semilună aurită, precum şi
arme folosite de oştenii cetăţii în luptele de apărare: halebarde, ghiulele, lănci, săbii
de cavalerie, ţeavă de tun, un coif Zachetti, un paloş de luptă etc.
La momentul revoluţiei române de la 1848 sunt prezentate săbii, pistoale
cu cremene, ţinătoare de praf de puşcă din coarne de cerb, o parte fiind bogat
ornamentate, cu mult gust artistic, ghiulele de tun. Din timpul războiului de
independenţă datează o ghiulea de tun cu semiluna şi anul I 877 gravat pe ea.
Din colecţie mai fac parte săbii de cavalerie marca Zollinger, săbii de paradă,
precum şi mai multe pistoale din timpul primului război mondial.
Ca piese ce întregesc imaginea asupra vieţii oraşului sunt prezentate în
expoziţie: o hartă a diligenţelor datând din anul I 835, ce prezintă Europa şi principalele
oraşe legate între ele de drumurile circulate de diligenţe, o colecţie de ceasuri din
secolul al XIX-iea şi colecţia de piese de farmacie tot din acelaşi secol.
Colecţia de epocă medievală a muzeului prin obiectele pe care le conţine,
majoritatea deosebit de valoroase îşi aduce contribuţia la întregirea imaginii despre
Sebeşul medieval.
Colecţia de etnogralie
Obiectele de artă populară care formează colecţia de etnografie sunt
reprezentative pentru zona Sebeşului, fiind produse ale tradiţiilor locale. Exponatele
sunt expresia îmbinării frumosului cu utilul, a căutării pennanente pentru forme şi
modele noi, a creatiyităţii continue şi a valorificării expresiilor de viaţă. În majoritatea
cazurilor se poate deduce dubla valoare a obiectelor: socială şi artistică, reflectându-
se modul de trai într-o perioadă istorică dată.
Exponatele colecţiei se încadrează în general în timpul istoric al secolului
trecut şi cel prezent, iar ca varietate a formelor creaţiei populare întâlnim: textile şi
port popular, ceramică (olărit), prelucrarea artistică a lemnului, icoane pe sticlă etc.
Domeniul variat al creaţiei populare reflectă şi zona de interferenţă a artei
populare romaneşti cu arta populară săsească.
În cc priveşte colecţia de textile, aceasta se compune din piese de port popu-
lar: cămăşi, ii, fote, catrinţe, marame, cioareci etc., şi textile de interior: scoarţe,
păretare, ştergare de culme, cergi, ţoluri etc. Specificul zonal se păstrează mai ales în
clementele de decor, în compoziţiile ornamentale şi cromatică, având o expresivitate
deosebită.
225--
ANETA SARBU
Costumul popular pentru fcmei denotă gustul pentru frumos. Se compune

din cămaşă albă de pânză cu altiţe sau şire negre dispuse de-a lungul mânecii şi pc
piept, poale albe largi cusute de ic, două catrinţe (şorţ în faţă, cu culori mai vii).
pieptar brodat înfundat sau despicat, broboadă sau chindciul de pc cap, opinci sau
ghete înalte, ca încălţăminte. În toate motivele ornamentale predomină negrul, dând
o sobrietate şi eleganţă costumului.
Costumul popular bărbătesc se compune din cămaşă lungă până deasupra
genunchiului, brodată cu galben sau negru la guler şi mâneci, cioareci strâmţi din
pânză albă, pieptar din piele înfundat sau despicat, şerpar lat tot din piele cu ornamente
viu colorate, cojoc cu blană pc dinănuntru cu mâneci înguste şi lungi, opinci sau
bocanci în picioare, pălărie neagră rotundă cu bor.
Este prezent în colecţie costumul popular săsesc, care diferă ca şi cel
românesc de fapt de Ia un sat la altul, clementele decorative fiind specifice aşezării
respective. Ceea ce caracterizează costumul popular săsesc este broderia prezentă pc
cămaşă, panglicile de la pălărie sau boartenul de pe capul femeilor.
În ceea ce priveşte textilele de interior, acestea sunt realizate din bumbac,
cânepă şi lână, decorate cu motive specifice zonei, culorile predominante fiind negrul,
roşul şi galbenul.
Obiectele din ceramică sunt rezultatul dezvoltării unor aşezări de pc Valea
Sebeşului cu vechi tradiţii în meşteşugul olăritului. Pământul bun pentru olărit a făcut
din comunele Săsciori şi Petreşti cunoscute şi apreciate centre ale unui meşteşug
practicat de milenii.
Săsciorul a fost unul dintre cele mai mari centre de olărit româneşti din
sud-estul Transilvaniei cu o vechime şi continuitate de câteva sute de ani. Ceramica
de Săsciori este o ceramică roşie, nesmălţuită, cu ornamente parţiale. Vasele produse
se folosesc în gospodărie pentru fiert. gătit şi păstrat lichide, fiind în concordantă cu
modul de viaţă şi ocupaţiile din zonă. Majoritatea vaselor produse sunt oale de
dimensiuni diferite: oala de cop (2 litri). oala de "sfărtar" (5 litri). oala de "tele" ( l O
litri), oala de 20, 40 şi 60 litri. Alte tipuri de vase sunt herbeca pentru gătit, herbeca
cu trei picioare pentru fiert, hărgaua (vas de fiert laptele). cana cu ciort (ulcior de
apă), cănceaua, oala pentru muls capre, blidul. oala pentru pătrânjel. strecurătoarea.
vas pentru adăpat puii, puşculiţa etc. Ornamentele de pe vase sunt obţinute prin culoare
sau aplicate. Se foloseşte huma aplicată pe pasta crudă a vasului, care uscându-se dă
un frumos contrast cu fundalul roşu-cărămiziu. Ornamentele în relief pc lângă rolul
estetic au şi unul funcţional: brâul alveolar. care întăreşte pereţii mai ales la vasele
mari, urme de degete cu efect de lanţ înşirat. incizii pe toarte etc. Dispunerea pe uncie
vase a smalţului constituie tot un mod de a le ornamenta. fiind folosit însă în mai
mică măsură.
În comuna Petreşti, limitrofă Sebeşului, a funcţionat între cele două războaie
mondiale un atelier ceramic aparţinând asociaţiei culturale "Sebastian Hann". Se
lucra ceramică artizanală pe fond alb cu pictură albastră, blide mari şi mici, cânceie
pentru pus pe pereţi, vase pentru flori, căni, untiere. farfurii etc. Ceramica de bună
226 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
calitate se exporta în Germania. Produsele se distingeau de restul atelierelor şi prin

ştampila aplicată pe fundul vaselor cc reprezenta o bufniţă şi inscripţia "Sicbcnbilrgcn".
Arta de a înfrumuseţa obiectele de lemn arc o veche tradiţie în cultura
populară. Ornamentele şi tehnica de lucru îşi au originea de cele mai multe ori în
trecutul nostru milenar. Obiectele lucrate sunt de o marc varietate: unelte de muncă,
piese de mobilier, obiecte de uz gospodăresc, instrumente muzicale, mijloace de trans-
port tradiţionale, stâlpi funerari, mori de apă etc. De cele mai multe ori aceste obiecte
pe lângă scopul utilitar au şi un rol estetic. Ornamentele folosite sunt geometrice
(punct, linie, zig-zag), florale, cosmice, zoomorfe, ovimorfc etc. Şarpele mitologic
apare de asemenea în diverse aspecte.
În ceea cc priveşte arta de a ciopli în lemn, reprezentativ pentru zona
Sebeşului este artizanul Nicolae Cernat din cumuna Şugag, care a reuşit să continue
tradiţia, dar să şi impună un stil personal de exprimare artistică. Obiectele lucrate
sunt variate: furci de os "cu aripi", căuce, bâte ciobăneşti, linguri de lemn, lingurare,
fuse, prâsnele de fus, fluiere, majoritatea avand funcţie decorativă. Ca clemente de
decor predomină motivele geometrice, cercul, rombul, linia, dar apar şi motive solare.
Ceea ce-l reprezintă este lingurarul cu lanţ (o suită de linguri unite printr-un lanţ,
lucrate toate din aceiaşi bucată de lemn).
Obiectele de lemn din colecţia muzeului sunt variate, majoritatea de uz
gospodăresc, unelte de lucru, obiecte decorative, stâlpi funerari, teascuri etc, având
patina timpului vizibilă. Astfel arta fiind recunoscută pentru valoarea produselor
realizate.
Un alt gen de artă ţărănescă îl constituie icoanele pc sticlă, rezultate ale
meşteşugului popular, al inspiraţiei şi creaţiei puse în slujba frumosului şi credinţei.
Zona Sebeşului se remarcă prin originalitate, desene bine şi frumos conturate, folosirea
culorilor în mod armonios, înfrumuseţarea prin introducerea foiţei de metal argintie
sau aurie. Deşi tehnica de execuţie este în majoritatea cazurilor aceiaşi, iar tematica
religioasă predomină şi este transmisă din generaţie în generaţie, ceea ce dă
personalitate lucrărilor şi rezonanţă estetică se realizează prin colorit. Aceste lucrări
au avut întotdeauna un dublu rol: obiect de cult şi de artă ce căutau să încânte privirea,
expunându-se în casa ţărănească în locurile privilegiate.
Centrele de iconari din zona Sebeşului au fost începând cu sfârşitul secolului
al XVIll-lea satele Laz, Lancrăm, Răhău, Maierii Alba Iulia.
Cel mai renumit este Lazul în care familiile de iconari au transmis tradiţia
meşteşugului până în zilele noastre. Cel mai vechi iconar al Lazului a fost Sava Poenaru
( 1770-1818). Din lucrările acestuia se păstrează în colecţia muzeului doar o icoană
pc lemn "Fecioara Maria cu pruncul", datată 181 O. Reprezentativ pentru acest centru
este Simion Pocnaru ( 1802-1872) cc îşi semna lucrările Simion Zugravul, icoanele
sale având un desen frumos executat şi o îmbinare a culorilor deosebită. Folosea foiţa
argintată pentru realizarea unei imagini interesante a lucrărilor. În colecţia muzeului
se păstrează icoane ale acestuia de la începutul secolului al XIX-iea: "Hristos" ( 1829),
"Sfântul Sava" ( 1846), "Încoronarea Maicii Domnului" ( 1837). Partcnie Poenaru
227--
ANETA SARBU
este reprezentativ pentru sfârşitul secolului trecut, păstrând tradiţia şcolii sale. Ilic
Poenaru a lucrat la începutul acestui secol icoane ca: "Apostolii Petru şi Pavel",
"Prorocul Ilic", "Arhanghelii Mihail şi Gavril", "J\donnirca Maicii Domnului". Ultima
descendentă a familiei, Maria Poenaru Dcac continuă tradiţia, realizând lucrări deosebit
de frumoase şi apreciate. folosind culori vii îmbinate cu foiţă aurie. Ca tematică
predomină scenele religioase, dar realizează şi icoane cu conţinut laic.
Un alt reprezentant al centrului de la Laz este Pavel Zamfir, iconar cu un
deosebit simţ artistic cc a lucrat în a doua jumătate a secolului trecut. În colecţia
muzeului se află trei lucrări pc aceeiaşi tematică "Fecioara Maria", dar realizate în
anii 1888, 1885, 1892, cc se caracterizează prin siguranţa liniei şi armonia desenului.
Tiparele sale vor fi des folosite de ucenicii săi, care însă nu au reuşit să redea
rafinamentul artistic al iconarului.
De-a lungul timpului au fost achiziţionate pentru colecţia muzeului icoane
pc sticlă şi din alte centre ale Transilvaniei ca: Maierii Alba Iulia, Răhău, Gherla.
Scheii Braşovului, Ţara Bârsei etc.
Deosebit de valoroase sunt icoanele pe lemn de la sfârşitul secolului al
XVIII-iea şi secolul al XIX-iea ("Fecioara Maria cu pruncul". Laz. 181 O, "Naşterea
Maicii Domnului", Laz, 1782, "Sfântul Toader", Laz, 1898).
Putem astfel considera colecţia de icoane pe sticlă şi lemn din cadrul
muzeului ca deosebit de valoroasă, alături de fapt de întreaga colecţie de etnografie,
constituind dovezi incontestabile ale creaţiei populare de pe aceste meleaguri.
Colecţia de documente şi carte veche
Această colecţie a fost fonnată ca unnare a achiziţiilor şi donaţiilor din
arhive personale, bisericeşti şi comunale din zona fostului Scaun săsesc de Sebeş, ce
cuprindea oraşul şi satele învecinate: Lancrăm, Petreşti, Răchita, Câinie, Loman, Pianu
de Jos şi Pianu de Sus.
Compusă dintr-un patrimoniu de peste 6.000 de exemplare, cuprinde carte
veche românească şi străină, precum şi aproximativ 400 de documente.
Documentele sunt majoritatea manuscrise, dar şi tipărituri care se încadrează
în timp între secolele XVI şi XX, scrise în limbile: latină, gennană, chirilică, maghiară
şi română. Din studiul conţinutului rezultă că apartin diferitelor domenii: social, ju-
ridic, politic şi cultural. Numeroase sunt documentele din domeniul social care se
referă în special la bresle, la dispoziţii în legătură cu ordonanţele regale, cele pri\"ind
plata obligaţiilor, situatii statistice, tabele cu contribuabilii etc.
Actele juridice amintesc procese din cadrul Scaunului săsesc de Sebeş. dintre
oraş şi satele învecinate privind stabilirea unor hotare sau împărţirea de moşii.
Majoritatea manuscriselor sunt originale. multe având pccetetea oraşului
sau a breslelor cctătii.
Dintre documente amintim uncie cu semnificatie deosebită pentru istoria
oraşului anume: registrele de procese verbale al Reuniunii Andreiana (o reuniune a
meseriaşilor din Sebeş). diferite statute ale oraşului (pentru vama de târguri, al
pompierilor, al politici. statute de organizare. cel penal etc). documente din arhiva
228 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
finnclor comerciale şi a fabrici lor din oraş, registre de venituri şi cheltuieli, confim1ări
ale unor statute de breaslă.
Eterogen ca şi continut, fondul documentar al muzeului este valoros ca
sursă de cercetare a diferitelor aspecte ale istorici locale.
Deosebit de importantă este colecţia de carte veche românească ce reflectă
o viaţă culturală activă în zonă. Amintim că la Sebeş a funcţionat un an tipografia lui
Coresi, care prin discipolul său, diacul Lorinţ a tipărit aici în 1580 "Sbornicul
slavonesc". În 1683 o nouă tipografie va funcţiona în oraş şi preotul Ioan Zoba din
Vinţ va tipări "Sicriul de aur", după care tiparniţa va fi dusă la Alba Iulia.
În colecţiile muzeului se află cărţi vechi tipărite în diverse centre de pc
teritoriul ţării ca: Alba Iulia, Blaj, Buzău, laşi, Bucureşti, Râmnic etc. Pentru secolul
al XVII-iea menţionăm "Cazania lui Varlaam" de la 1643, în trei exemplare, "Noul
Testament de la Bălgrad", 1648, "Pradoslavnica mărturisire", 1691,
"Chiriacodromion", 1699, intrate în colecţia noastră ca urmare a donaţiilor bisericeşti
din satele învecinate Sebeşului: Cut, Răchita, Laz, Şugag etc. Dintre cărţile care au
circulat în zonă din secolul al XVIII-iea amintim: "Biblia" de la Blaj, 1795,
"Antologhion" tipărit la Bucureşti, în 1777, "Catavasier" tipărit la Râmnic în 1750,
cel de la Blaj din 1762, "Liturghierul" de la Târgovişte din 1713, de la Râmnic 1733
şi cel de la Sibiu 1798, "Octoihul" de la Bucureşti, 1726 şi Blaj 1711 20 .
Cartea veche străină, majoritatea în limba gennană este mai numeroasă şi
reprezentativă prin volumele valoroase din punct de vedere bibliografic. Sunt căqi
de istoric, enciclopedii, dicţionare sau de ştiinţă, editate în ţară şi în străinătate.
Colecţia loto-documentară "Lucian Blaga"
Cea mai nouă dintre colecţiile muzeului este aceea referitoare la viaţa şi
activitatea marelui nostru poet şi filozof Lucian Blaga, prezentată într-o expozitie
permanentă, începând cu anul 1981 cu ocazia organizării în Sebeş a primei ediţii a
Festivalului Internaţional "Lucian Blaga".
Concepută iniţial ca o expoziţie foto-documentară temporară, a putut deveni
permanentă în cadrul muzeului datorită unor donaţii şi achiziţii, penniţând îmbogăţirea
colecţiei ca urmare a bunăvoinţei unor rude ale poetului sau discipoli.
De satul Lancrăm şi de Sebeş se leagă anii copilăriei şi adolescenţei, anii de
şcoală, poetul fiind absolvent al Gimnaziului evanghelic din Sebeş. Vacanţele şcolare
şi le petrecea tot în acest "ţinut de rotnicic, mărginit de dealuri mari catifelate, de
mirişti galbene şi rareori pătate cu câte un arbore". Frumuseţile locurilor natale le-a
păstrat în suflet tot parcursul vieţii, revenind printre ai săi de câte ori avea ocazia, iar
pentru totdeauna în 1961, mom1ântul său aflându-se în cimitirul Lancrăm.
Expozitia foto-documentară este organizată cronologic şi cuprinde
principalele momente din viata şi activitatea lui Lucian Blaga. Este prezentat arborele
genealogic al familiei şi o scrie de fotografii ale rudelor apropiate. Din anii de şcoală
:o Doina Drcghiciu, Carte veche românească pc Vaiei/ Sebeşului, în Apulum, XIX, 1981. p. 487-498.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 229 - -
ANETA SARBU
este expus un registru matricol cu calificativele obţinute de elevul Blaga în primii ani
de studiu, precum şi tabloul de absolvire a Liceului Andrei Şaguna din Braşov, promoţia
1913/1914.
Fotografiile din anii tinereţii îl prezintă în excursii efectuate pc Valea
Sebeşului, atras fiind de minunatele peisaje ale locului. Tot din această perioadă datează
bogata corespondenţă cu verişoara sa Victoria Mcdean Bena, căreia îi dedică şi poezia
"Iubitei Mănătărci", aflată în expoziţie în manuscris. Cariera diplomatică este
prezentată prin scrisori, fotografii şi diverse însemnări trimise din Portugalia şi Elveţia.
Acestei perioade îi aparţine şi o scrisoare datată I Oiulie 1935 şi adresată lăncrănjcnilor.
Pcntm a-l omagia, aceştia înfiinţaseră în anul 1930 Societatea culturală Lucian Blaga,
al cărei drapel se află în expoziţie.
În colecţie sunt incluse mai multe poezii în manuscris, dintre care "Iubire",
"Timp fără patrie" şi "Părinţii" au fost donate de fiica poetului cu prilejul primei
ediţii a Festivalului internaţional "Lucian Blaga" din Sebeş. O scrie de instantanee îl
surprind pe scriitor în anul 1955 în vizită la Lancrăm, înconjurat de rude şi prieteni.
În ceea ce priveşte opera sa, volumele de poezie, teatru, filozofic, se expun
în mod cronologic, începand cu primele publicaţii: "Poemele luminii" şi "Pietre pentru
templul meu" şi terminând cu ultimele reeditări. Printre volumele prezentate uncie
sunt ediţii princeps, cu autograf, ca de exemplu "Zamolxe", "Poemele luminii",
"Trilogia cunoaşterii", "Ştiinţă şi creaţie". În colecţie se află de asemenea trei numere
pe anul 1943 a revistei "Saeculum" pe care Lucian Blaga a condus-o între anii 1943-
1944.
Un loc aparte îl ocupă în expoziţie cărţile traduse în mai multe limbi, din
opera blagiană, precum şi cele dedicate vieţii şi activităţii sale. Veşnica bucurie a
reîntâlnirii cu universul lui Blaga este prezentată prin instantanee surprinse la festi-
val, când personalităţi de scamă ale vieţii noastre culturale, poeţi, prozatori. critici şi
istorici literari, actori de renume ai scenei teatrale şi tineri creatori din întreaga ţară
au omagiat opera poetică, dramaturgică şi filozofică a scriitorului.
Colecţla de etnografie africană
Printre colecţiile muzeului, cca a farmacistului sas Franz Binder ocupă un
loc aparte, fiind considerată cca mai veche de acest fel din Europa, fiind importantă
ca valoare documentară şi artistică.
Spirit aventurist, fannacistul originar din Sebeş, a efectuat între anii 1848-
1860 mai multe călătorii în nordul Africii, cunoscând uncie triburi nilotc (Baggara,
Siluk, Nuer, Kici, Eliab, Agar, Gak). Plecat spre Africa în 1848 se va opri la
Constantinopol şi Bagdad, ajungând la Alexandria în 1850. Următorul popas îl va
face la Cairo, fiind determinat de lipsa de bani să stea doi ani, timp în care se va
angaja ca desenator, cofetar, lemnar şi măcelar. Cu ajutorul autoritătilor din Chartum
obţine o angajare la o intreprindere comercială din regiunea Nilului Alb, unde va
desfăşura o activitate diversă, fiind negustor de animale sălbatice, tălmaci, vânător
de clefan\i. Îmbolnăvindu-se, este nevoit să se întoarcă în ţară şi parcurge drumul
trecând prin Alexandria, Triest şi Viena. Străbate oraşele Transilvaniei împreună cu
230 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
servitorul său Drus Abdallah, povestindu-şi călătoriile şi expunând o parte din obiectele
colecţionate în timpul peregrinărilor sale.
În Sebeş îşi construieşte o casă cu două nivele, având pe faţadă trei basoreliefuri
ce reprezintă oraşul Cairo, piramidele şi Sfinxul, ruinele templului zeiţei Isis de lângă
Assuan şi o caravană în deşert. Din călătoriile sale de-a lungul Nilului şi în ţinuturile
Sudanului Franz Binder a colecţionat peste 500 de obiecte. O parte au fost donate la
întoarcere în ţară Societăţii de ştiinţe naturale din Sibiu, iar o alta a intrat în colecţia
muzeului din Sebeş. Ca fam1acist Franz Binder s-a interesat şi de plantele medicinale
din regiunea Nilului, de unde a colecţionat în jur de 170 de specii de plante.
Privită în ansamblu, colecţia este interesantă prin specificul etno-cultural
african al obiectelor. Ele pot fi grupate în trei categorii: obiecte de uz gospodăresc,
piese de podoabă şi arme. În general materiile prime folosite sunt cele cunoscute:
lemn, metal, fibre textile. Diferenţele provin însă din fonne şi decoruri, ceea ce Ic dă
un specific aparte. Se regăsesc în aceste piese o serie de îndeletniciri vechi de milenii,
continuate până în timpurile noastre. Astfel prelucrarea metalelor s-a dezvoltat în
strânsă legătură cu ocupaţiile: vânătoare, pescuit, agricultură, fiind extinsă şi în
domeniul podoabelor. Obiectele reprezentative în colecţia noastră sunt am1ele: lănci
cu lama lată, unele cu decoruri geometrice incizate, suliţe cu "dinţişori", brăţări de
luptă cu "coame" răsucite sau cu ghimpi, cuţite de luptă cu mai multe tăişuri ramificate
din trunchiul principal, vârfuri de săgeţi otrăvite. Metalele folosite au fost fierul şi
cuprul. Lemnul, în special cel de bambus, a fost întrebuintat pentru confecţionarea
bastoanelor şi bâtelor de luptă, pentru arcuri şi aşa-zisele "sprijinitoare de ceafă" în
formă de broască ţestoasă, cu o suprafaţă scobită ce se sprijină pe patru picioare,
cioplite dintr-o singură bucată. Arta împletitului este una dintre cele mai vechi
îndeletniciri şi se practica folosind fibrele de plante (palmier), confecţionându-se
obiecte cu decor geometric, colorate. În colecţia muzeului este reprezentată printr-un
capac de farfurie în formă de con. Prelucrarea pieilor de animale a avut ca rezultat
obţinerea celor mai felurite obiecte: tolbe pentru săgeţi, teci de pumnale, pungi pentru
bani etc. Piesele de podoabă sunt brăţări din fildeş de diferite dimensiuni, unele cu
încrustaţii geometrice şi un şirag de mărgele din sidef. Printre curiozităţile colecţiei
, se numără coamele de antilopă, un ou de struţ gravat, folosit ca recipient pentru apă,
fructe de palmier, o fâşie de piele de crocodil şi o pereche de opinci din fâşii de piele
împletită, folosite de călător în peregrinările sale.
O parte a colecţiei, în stare bună de conservare, formează o expoziţie
pcnnancntă în cadrul muzeului, bucurându-se de un viu interes din partea vizitatorilor,
fiind printre puţinele de acest fel din ţară.
Colecţia pictorului Sava Henţia
Sava Henţia ( 1848-1904) este unul dintre reprezentanţii picturii clasice
româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea 21 • Născut în satul Sebeşel de
lângă oraşul Sebeş-Alba, îşi va confirma talentul la Bucureşti unde a avut şansa de a
!, Livia Drăgoi. Sav,1 llcn/1;1(I848-1904). Ed. Meridiane, Cluj-Napoca, 1974.
231
ANETA SARBU
ajunge de tânăr, fiind luat în atelierul unchiului său, fotograful Zaharia Dănciulcscu.
În anul 1865 s-a înscris la Şcoala de arte frumoase, avându-i ca dascăli pc Th. Aman
şi Gh. Tattărcscu. În urma câştigării concursului pentru burse în străinătate, cu o
compoziţie intitulată „Orfeu şi Euridicc", în anul 1871 a plecat la Paris pentru a
studia în atelierul pictorului Al. Cabanei. Bun cunoscător al mijloacelor tehnice de
execuţie, pictorul îşi va perfecţiona stilul, fiind apreciat cu ocazia diverselor expoziţii
atât Ia Paris, unde în anul 1873 avusese succes cu tabloul „Psychc părăsită de amor",
cât şi la Bucureşti, unde în 1874 a expus „Aurora" şi „Femeia cu scrisoare", aceasta
din urmă fiind considerat unul dintre cele mai bune tablouri ale creaţiei sale.
Sava Henţia se remarcă în primul rând ca un bun portretist, majoritatea
picturilor sale imortalizând pe pânză aproape fotografic personajele cunoscute în
timpul vieţii sau figuri de eroi. Portretele prezintă o singuranţă a desenului şi
compoziţiei, iar în cc priveşte plastica, se observă o pregnantă sobrietate.
Un moment important în viaţa sa artistică 1-a constituit participarea alături
de alţi trei pictori şi anume: N. Grigorescu, C.D. Mirea şi Carol Popp de Szathmari la
Războiul de independenţă a României din 1877-1878. Scene de pe front, dar şi din
spatele frontului au fost surprinse în foarte multe schiţe, care au inspirat ulterior
valoroase picturi în ulei.
După anul 1877 se va observa în compoziţiile sale un mai mare interes
pentru viaţa socială, Sava Henţia pictând portrete de ţărani, oameni nevoiaşi, bătrâni,
peisaje de mahala etc. Nevoile materiale îl determină să devină profesor de desen şi
caligrafie la diverse şcoli din Bucureşti, printre care şi azilul Elena Doamna şi să
execute comenzi uneori după fotografii, valoarea artistică a picturilor fiind diminuată
în aceste cazuri considerabil.
Pictorul a participat aproape anual în ultima perioadă a activităţii sale la
expoziţiile organizate în Bucureşti ale artiştilor în viaţă, până în 1904 când în unna
unui atac de cord a decedat, lăsând portretul netenninat al fiicei sale Aurelia.
Creaţia sa artistică cuprinde în jur de 240 de picturi în ulei, peste I 00 de
schiţe şi 50 de acuarele, care se găsesc în muzeele din \ară şi în colecţii particulare.
Muzeul din Sebeş are ca preocupare constantă îmbogăţirea colecţiei
pictorului, ca reprezentant al acestor meleaguri. În acest sens au fost achiziţionate de-
a lungul anilor o seric de tablouri, precum şi numeroase documente referitoare la
via\a şi opera pictorului. Colecţia aflată în patrimoniul muzeului cuprinde 44 de
tablouri, majoritatea în ulei pc pânză (36), 2 acuarele, 4 ulei pe carton, l ulei pe lemn
şi l cărbune pe carton, cu o tematică variată, aparţinand unor etape diferite din creaţia
artistului. Şi în colecţia muzeului predomină portretele, dintre care se remarcă cele
ale soţiei şi copiilor (Aurelia şi Virgil), Dăscăliţa. Mătuşa. Secuianca, Ecaterina şi
Ion Tipciu, Doctorul oculist, Poetul Ciotlec, Ministru Vernescu şi soţia ministrului,
Portret de bătrân etc. Momentul 1877 este prezentat prin tablourile: .,Bateria de artilerie
la Calafat" şi „Turc fumând narghilea", iar din ultima perioadă de creaţie provin
tablourile cc prezintă \ărani în costume populare de pe Valea Sebeşului (unde pictorul
îşi petrecea adesea vacanţele).
- - 232 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Bun observator al realităţii, pietonii Sava Hcnţia a lăsat o valoroasă şi bogată

colecţie de tablouri, înscriindu-se ca unul dintre reprezentanţii de scamă ai artei
penelului din a doua jumătate a secolului trecut.
În concluzie apreciem patrimoniul muzeului ca valoros şi reprezentativ
pentrn această zonă cu o veche tradiţie şi istorie.
Aspects Concerning the town museums in Sebeş
The article refers to one of the museums from Alba county, placed in Sebeş,
and wich, having a mixt specialty owns a rich and valuable patrimonz, representativc
for the surrounding area.
Sebeş, with its medieval center, with the walls of the old fortress, with the
Evangelist church, wich is an important architectural monument built in the previous
century, imprescs the visitors even today.
The museum preserves va lues of the past beginning vith the Neolitic Agc
up to thr present moment, offering testimonz of the hzstoric time lived by the
inhabitantsof thcse places.
The article presents a brief history of the collections and the way thez have
been gathered, with its mast valuable patrymony objects. These are arranged in the
following way: the archaeologycal collection, the medieval collection, the ethno-
graphical one, the collection of documents and old manuscripts, Lucian Blaga 's photo-
documentary collection, then the collection of African ethnography and painter Sava
Henţ ia 's collection.
Regarded as a whole, although heterogeneous, the collections are appreci-
ated also for the fact that they offcr thc possibility of being studied by those who are
interested in the Roman ian and German civilization of these places.
The author ofthe article is a history teacher at" Lucian Blaga" Highschool
in Sebeş.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 233 - -
ANETA SARBU
'• ,
1. Brăţară de fildeş; colecţia Binder/ 2. Vas din anul 1 793; colecţia

lvory bracelet; Binder collection. Ha/demvang I Pot dating from year
1793; Haldemvang collection.
3. Ceramicădin cultura Petreşti I 4. Icoană pe sticlă I

Ceramics; Petreşti cu/ture. Glass paillled icon.
5. Pistol cu cremene /Flint pistol.
7. Sava He11(ia- Bătrân şezând I

6. Coif Zacl,etti I Zachetti he/mer.
O/d man sitting by Sava Hen 1ia.
- - 234 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
UN CTITOR DE MUZEU: IOAN RAICA(l 903-1990)
DORIN OVIDIU DAN
Muzeul municipal din Sebes a primit in septembrie 200 I numele ctitorului

acestuia, "IOAN RAI CA". Este o personalizare si o recunoastere fireasca, necesara,
facandu-se un act de dreptate celui care, ani de-a randul a trudit pentru infiintarea ,
imbogatirea si afirmarea acestei institutii pe multiple planuri, de la inceputuri ( 1956),
alaturi de profesorul Ion Berciu, cu ocazia inaugurarii - I septembrie 1957 - si pana in
1969, cand s-a retras, ramanand insa alaturi de cei care ii preluasem stafeta pe mai departe.
Nascut La 14 mai 1903 in Rachita, dintr-o familie numeroasa, ale carci
radacini se pierdeau in negura veacurilor, cu un arbore genealogic de invidiat,
descendentul unor generatii intregi de preoti, iar dupa sotie ruda cu pictorul aca-
demic Sava Hentia, dupa studii in sat, urmeaza scoala normala de la Deva si o termina
la Oradea, fiind repartizat dupa absolvire ( 1923) in satul natal.Este invatator si mai
apoi profesor in Sebes si Alba Iulia, urcand "cursus honorum " pana la gradul de
invatator si profesor emerit, subinspector si inspector scalar pc judetelc Tarnava Mica
si Alba. A fost secretar al Asociatiei Invatatorilor din judctul Alba si al ASTREI,
despartamantul Sebes.Dincolo de profilul si statura sa de adevarat Patriarh si Ctitor
de muzeu - asemanator prin tot ceea ce a facut cu C.Daicoviciu la Cluj, Ghe. Focsa
la Bucuresti, O.Floca la Deva, C.Irimie la Sibiu V.Lazar la Tg. Mures sau P.Albu la
Lupsa - desi a activat aici doar 22 de ani, a iubit muzeul din Sebes ca pe propriul sau
copil mai mic pana la moarte( 1990), lasand peste 18.000 obiecte adunate cu pasiune,
jertfa si sacrificiu, trasaturi de caracter transmise noua muzeografilor si cercetatorilor
care i-am unnat.
Trebuie reliefat apoi profilul sau de Dascal si indrumator a generatii intregi,
creator de scoala activa, infiintand numeroase muzee scalare, coruri, biblioteci,
cooperative si ateliere, model elaborat de educatie activa, multipla, enciclopedica. A
fost apoi ccrcctatorul si colectionarul a mii de obiecte din domeniul arheologici,
istorici, etnografici ori stiintelor naturii. Acestea au fost valorificate in publicatii ca:
Amicul Scoalci (Aiud, 1927-1928), Scoala Albei (al carci redactor a fost intre anii
1934-1946 ), Revista Noastra, dar si in presa locala, judeteana sau nationala. A fost
un lntclcpt la care gascai intotdeauna solutii oricarci probleme, un generos dotat
pana la sacrificiu in tot ceea ce facea, model activ de pasiune, caracter si
multilateralitate - ascmanator, pastrand distantele, titanilor Renasterii - un credincios,
far calauzitor, purtator de dar si har, un OM ADEVARAT. A fost unul dintre barbatii
destoinici de care ne vom aminti cu mandrie si drag întotdeauna
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 235 - -
DORIN OVIDIU DAN
"Intclcpciunca-scria M.Luthcr -nu sta numai in carti, ci ca Dumnezeu sa

trimita pc pamant oamenii necesari" Ioan Raica a fost unul dintre acestia.Numcle sau
dat Muzeului municipal Scbcs face cinste institutiei, urbei si judetului.
Acum la 45 de ani de Ia aniversarea deschiderii muzeului, noi cei care -nu
putini - l-am cunoscut, am lucrat impreuna si i-am continuat munca -Ghe. Ciul, Y.Ionas,
I.Al.Aldea, . Ghc.Flcscr, O.O.Dan, A.Sarbu, M.Raulca - desavarsind-o pc multiple
planuri, credem, alaturi de colegii mai tineri in semnificatia acestei restituiri, prin
atribuirea numelui sau institutiei in care a activat si de care si-a legat afectiv existenta.
Ioan Raica-un nume in constelatia celor date de-a lungul timpului de
mioriticele meleaguri ale Sebesului.Un motiv in plus pentru ca "ceea ce ne-a ramas
trebuie adunat cu sfintenie -cum scria Ghe. Valsan - oricate sacrificii ne-ar cere,
fiindca in acest material vom gasi certificatul nostru de noblete spirituala, caci trecutul
este usa viitorului, iar noi pastratorii si marturisitorii acestuia.
LISTA STUDIILOR SI LUCRARILOR PUBLICATE
I. Din ll1{Jloacele educatiei. Sugestia, in A111icul Scoale1: Aiud, an III. nr. I O, 1927.
pp.73-75.
2. Sezatorile cu copii. Tovarasiile scalare ca sti111ulente la i11f.1ptuirea scobi acth ·e.
in Amicul Scoalei, Aiud, an III, nr.31, 1927, pp.238-241. 256-259, 265-267.
3. Munca pentru dezvoltarea gustuluipentru cetit, in Amicul Scoalâ Aiud. an I II,
nr 36, 1927, pp.278-280, 287-289.
4. Lucruri vrednice de urmat. in A111icul Scoalâ Aiud, an IV, 1928. pp.43-45.
5. Dii1 necazurile cercurilor culturale ale Astrei; op.cit, pp.4 7-48.
6. Societatile culturale si cultura poporulw'. op.cit., pp. 49-50.
7. Micul vocabular, op.cit., p.70.
8. Jn zorii lumi11e1'. op.cit., p.90.
9. Numeroase articole in Scoala Albei: in perioada 1934-1946.
I O. Numeroase articole in revista fzvorasul, pe anii 1933 si 1935.
11. Numeroase articole in Revista noastra, 1940.
12. /011 Bota, un dascal de demult, in Apulu111, II, 1946, pp.411-415.
13. Muzeul pastoral din Po1~111a, in Apulum, IV, 1961, pp.304-305.
14. Moara de hartic de la Strungari, in Apulum, IV, I 961, pp.293-30 I.
15. Un targ stravcchi din apropierea Sebcsulw; in Apulum. V, 1964, pp. 641-645.
16. Feuda de sub Cetate de pe V.lfea Sehesulw'. in Apulum, V, 1964, pp. 633-639.
17. Un p,1los de rnlau din Muzeul raional Sebes, in Apulum, VI, 1967, pp.339-346
(in colaborare cu Y.Pintea).
18. Doua monede bizantine, in Apulum, VI, I 967, pp. 625-628 (in colaborare cu
I.Al.Aldea).
19.Din istoricul industriei forestiere de pe H1lea Sebesului, in Apulum XI, 1973,
pp.839-850.
- - 236 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
20. lnvatatornl VasileZdrenghea(/881-1969), inApulum, XI, 1973, pp. 879-883.

21. Prima organizatic a mesen~1sJlor ronwni din Sebes :reuniunea "Andrciana ·: in
Apulum, XIV, 1976, pp.473-481 (in colaborare cu Gh.Flescr).
22. Episcopul VasJle Moga, in lndmmator Pastoral, Alba Iulia, I, 1977, pp. 248-251.
23. Episcopul !oanichie Stratomichia, in lndrumator Pastoral, Alba Iulia, II, I 978,
p.171-172.
24. Protopopul Ioan Dancila, in lndrumator Pastoral, III, 1979, pp. 185-187.
25. Cronicarul protosingel Naum Ramniceanu, in fndnunator Pastoral, IV, 1980,
pp.209-211.
26. Mestesugurisimestesugaridin sud-vestul Transilvaniei; Ed.Stiintifica, Bucuresti,
1970 (in colaborare cu I.Lungu, V.Radu, B.Bassa, M.Valea).
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 237 - -
SOFIA $TIRBAN
PROMOVAREA ACTIVITĂŢII DE SALVARE, CONSERVARE ŞI RESTAURARE

APATRIMONIULUI CULTURAL-NAŢIONAL BIBLIOFIL
PRIN MIJLOACE MULTIMEDIA
SOFIA ŞTIRBAN
Alba Iulia beneficiază de colecţii de excepţie de carte veche şi documente,

cele mai multe fiind realizate pe hârt.ie. Asemenea colecţii însumează, deopotri\'ă,
manuscrise, incunabule sau tipărituri realizate după anul I 500.
O bună parte din aceste cărţi sunt considerate valori impresionante, valori
de tazaur, atât sub raport istorico-documentar, cât şi în domeniul artei manuscrise,
tiparului sau a dezvoltării limbii literare.
Cartea veche, românească sau străină, aflată în colecţiile albaiuliene sau în
alte colecţii din România, formează un fragment al patrimoniului românesc şi univer-
sal, având nu doar o menire culturală şi morală, cât, îndeosebi, rolul de a defini
spiritualitatea unei naţiuni care ştie sau nu să-şi apere, să-şi conserve şi să-şi pună în
circulaţie valorile.
Având ca suport hârtia sau pergamentul, materiale de natură organicf1
care îmbătrânesc prin trecerea timpului şi se dcgadcază în condiţii improprii de
păstrare, cărţile noastre vechi se găsesc, de cele mai multe ori, în stadii de degradare
atât de avansate, încât necesită intervenţii masive şi urgente de conservare şi
restaurare.
Centrul Naţional de Conservare şi Restaurare a Cărţii Vechi. ca şi
compartiment specializat în cadrul Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia. a fost
înfiinţat în anul 1996. Echipa de specialişti s-a constituit din nucleul de restauratori
care, de-a lungul ultimelor decenii, au activat la Alba Iulia şi din tineri re~tauratori în
cui·s de afirmare. Întreaga activitate a laboratorului este subordonată ideii de
conservare-restaurare a patrimoniului naţional în general şi a celui bibliofil. în
special.
Amenajat într-un spaţiu modern, beneficiind de o compartimentare care
asigură un flux tehnologic corect (cameră carantină, spaţiu tratamente umede şi uscate,
spaţiu restaurare pergament, spaţiu restaurare corp-carte hârtie, atelier restaurare
legătură de epocă, punct de documentare şi spaţii anexe). laboratorul este considerat
a fi cel mai modern din ţară.
Echipamentul complex, specific activităţii pc care o desfăşoară - etuvă
programabilă, pH-metru electronic cu electrod de contact şi de soluţie, micromctrn
electronic, luptă cu lumină albă şi U.V., microscop optic, Astralite - ecran cu lumină
- - 238 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
rece, ş.a - permite alegerea variantei optime de restaurare şi respectarea principiilor

de bază ale restaurării ştiinţifice.
Laboratorul asigurf1 conservarea şi restaurarea patrimoniului muzeal,
executând, de asemenea, lucrări de restaurare pe bază de contract, pentru alţi beneficiari
din ţară, cum sunt: Muzeul Naţional de Artă al Ro1rn1niei Bucureşti, Biblioteca Teleki
- Târgu Mureş, Biblioteca judeţeană "Octavian Goga" - Cluj Napoca, Biblioteca
Judeţeană "N. Iorga" - Ploieşti, Eparhia Refom1ată din Ardeal - Cluj Napoca, Institutul
Teologic Protestant - Cluj Napoca, Arhiepiscopia romano-catolică de Alba Iulia,
Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România ş.a.
Pe lângă lucrări de restaurare, specialiştii intervin în depozite şi colecţii, în
vederea prevenirii degradărilor, prin intervenţii de organizare a depozitelor,
microclimat. dezinfecţie, dezinsecţie şi consultanţă de specialitate.
Rezultatele obţinute au fost concretizate în conservarea şi restaurarea unui
număr impresionant de documente, incunabule, alte tipărituri sau manuscrise, având
ca suport hâ11ia sau pergamentul. Sute de piese au fost restaurate şi câteva sute de mii
au beneficiat de un tratament de conservare.
Promovarea şi popularizarea activităţilor de conservare şi restaurare s-a
făcut şi se face cu ajutorul mijloacelor multimedia. În acest sens, au fost realizate în
cadrul laboratorului, mai multe filme documentare de specialitate, cum sunt:
- Arta albă şi misterul li/igrane/or, film VHS realizat în anul 1995, distins cu
premiul III la Festivalul Naţional de Film Documentar de Artă şi Istoria Artei, dedicat
centenarului cinematografiei, Ediţia I, Bucureşti, 1995;
- Renaşterea manuscrisului, film VHS realizat în anul 1993, selectat la
Festivalul Naţional de Film Documentar de Artă şi Istoria Artei, dedicat centenarului
cinematografiei, Ediţia I, Bucureşti, 1995 ;
-Pe meridianele lumii cu ajutorul restaurării, film VHS realizat în anul 1993,
selectat la Festivalul Naţional de Film Documentar de Artă şi Istoria Artei, dedicat
centenarului cinematografiei, Ediţia I, Bucureşti, 1994;
- Restaurarea de carte...punte intre trecut şi viitor, film VHS realizat în anul
1995, selectat la Festivalul Naţional de Film Documentar de Artă şi Istoria Artei,
dedicat centenarului cinematografiei, Ediţia I, Bucureşti, 1994; '
În anul 200 I, în Cetatea Marii Uniri de la 1918, în preajma sărbătoririi Zilei
Naţionale a României va fi lansat un CD-multimedia cu titlul: Restaurare de carte
veche/aA/ba/ulla. Realizat cu sprinjinul Prefecturii judeţului Alba, filmul documentar
încearcă să sensibilizeze publicul larg cu privire la protejarea, conservarea şi
restaurarea patrimoniului românesc de carte veche, ca o dovadă că ştim cu adevărat
să ne apreciem valorile. 1
'Soti..i Ştirban. Alexandru Ştirban, Un progmm de conserv.irc şi rcst;111r.1rc ii ciirfilor şi documente/or

,·cehi la A/ha Iulia. în Sesiunea intcmafiona/ă de conscn·an· - rcstaumrc. Editura muzeului sătmărean,
1997, p. 178 - 188,
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 239 - -
SOFIA ŞTIRBAN
În acest fel se încearcă să se retrezească interesul pentru valorile culturii

româneşti şi universale, se încearcă a se găsi rezolvări. De asemenea, prin folosirea
acestor mijloace moderne în activităţile noastre expoziţionale se poate forma o opinie
favorabilă păstrării, conservării şi valorificării patriomoniului cultural-na\ional.
Resume
Des la fondation du Centre National de Conservation et Restoration du

Livre ancicn, en tout que departement specialise dans le cadre du Musee National de
l'Union, nous envisageous une demache complexe concemant Ies aspects de la con-
servation des collections, de garantie de la resistance dans le temps et leur perma-
nence.
- - 240 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
CONSERVAREA PREVENTIVĂ ACOLECTIILOR ROMÂNEŞTI DE CARTE VECHE -

OPROBLEMĂ ÎN ACTUALITATE
ALEXANDRU ŞTJRBAN
Mijloc de cultură, de progres şi civilizaţie, considerate a fi adevărate

"podoabe ale altarului", cărţile vechi au fost afectate atât de frecventa lor utilizare,
cât şi de păstrarea lor în condiţii improprii. Trecerea timpului, evenimentele istorice
neprielnice, condiţiile precare de depozitare şi manipulare, au fost principalii factori
care au determinat, ca o mică parte din cărţile şi documentele vechi să se păstreze
până astăzi. Cele care au rămas, fonnează astăzi patrimoniul bibliotecilor şi colecţiilor
noastre, dar se găsesc, în marc parte, în stadii avansate de degradare.
Preocuparea constantă a celor care lucrează cu cartea este sau ar trebui să
fie, păstrarea colecţiilor·şi asigurarea permanenţei acestora. Realitatea demonstrează
că un număr tot mai mare de cărţi vechi ating stadii de degradare care fac necesară
intervenţia de restaurare.
Pe plan mondial, problema conservării preventive a colecţiilor a alertat de
foarte multă vreme specialiştii. În cazul nostru, fără a trece cu vederea acţiunile
intreprinse pe plan naţional, este limpede că ceea cc s-a făcut nu a rezolvat decât într-
o măsură foarte mică problemele legate de conservarea preventivă.
În mod paradoxal, colecţiile vechi de carte sunt cele mai afectate. Cauza o
constituie slaba preocupare şi indiferenţa umană. Factorul uman generează indirect,
dar sigur, instalarea unor factori necorespunzători de mediu şi de aici intervine un
proces în lanţ al distrugerii biologice şi fizico-chimice a materialelor care intră în
structura cărţi lor.
Fondurile de carte veche sunt alcătuite predominant din materiale de natură
organică, foarte higroscopice, care tind continuu să intre în echilibru cu mediul, ced,înd
umiditate, caz în care, prin pierderea apei din propria structură, ele se usucă, se
contractă, sau absorbind umiditate, moment în care ele se umflă. Aceste modificări
structurale pot fi cauza unor grave deteriorări, iar gradul ridicat de umiditate absorbită,
poate favoriza instalarea atacurilor fungice, bacteriene, precum şi răspândirea
insectelor.
În conservarea colecţiilor muzeale care au ca suport hârtia, pergamentul,
pielea, lemnul sau textilele, unul dintre factorii determinanţi care pot ajuta la păstrarea
acestora sau care pot fi implicaţi în diferite procese de degradare, este clima interioară
a spaţiilor de depozitare-expunere sau parametrii de microclimat. Aceştia sunt:
umiditarea relativă, temperatura, ventilaţia, iluminarea naturală sau artificială. Pentru
241--
ALEXANDRU $TIRBAN
o bună conservare însă trebuie avuţi în vedere şi factorii climatici externi cum sunt:
poluarea acrului, variaţiile diurne, sezoniere sau anuale, orientarea clădirii etc. _
Umiditatea relativă variază de la O la I 00%. în funcţie de temperatură. In
spaţiile închise. depozite, săli expoziţionale, dacă umiditatea absolută rămâne
neschimbată, constantă, orice modificare a temperaturii determină o modificare a
U.R., în raport invers. La temperatură constantă, orice modificare a umidităţii abso-
lute determină o modificare a umidităţii relative în raport direct. Menţinerea unei
umidităţi relative constante depinde de următorii factori: umiditatea absolută şi
tcmperatură. 1
În aceste condiţii, materialele de natură organică, hârtie, pergament, piele.
lemn, textile dar şi os. fildeş, corn, fiind higroscopice, absorb sau cedează apă, până
ce ajung în echilibru cu UR a mediului în care sunt păstrate. Higroscopicitatea depinde
de doi factori: de capacitatea de adsorbţie a materialului, care este determinată de
structura şi compoziţia materialului respectiv şi de umiditatea relativă a mediului în
care se află materialul. 2
Se poate trage concluzia că pentru a menţine constantă umiditatea relativă
într-un anumit spaţiu, atunci când temperatura creşte, trebuie mărită cantitatea de
vapori de apă, prin utilizarea umidificatorilor sau atomizorilor. Când temperatura
scade, trebuie eliminaţi din vaporii de apă, prin utilizarea deumidificatorilor sau
condensatorilor. Ideal ar fi instalaţiile de conditionare a aerului, care ar pennitc
menţinerea unor valori constante, în limitele admise, de umiditate şi temperatură.
În orice spaţiu închis se acumulează o serie de produşi gazoşi. vapori de
provenienţă diversă şi particule solide de praf. Lipsa circulaţiei aerului, împreună cu
o umiditate şi temperatură crescută, poate fi cauza instalării atacurilor microbiologice.
care se dezvoltă pe materialele de natură organică şi le distrug. Pentru a preveni
efecte nedorite, este nevoie de o ventilaţie naturală sau accelerată, iar orarul vcntilatici
trebuie să fie corelat cu variatiile diurne ale umidităţii exterioare.·'
Valorile optime pentru conservarea cărţilor vechi şi a altor tipuri de obiecte
confecţionate din materiale de natură organică sunt: păstrarea unei umidităţi relative
între 50-65%. la o temperatură de până Ia ! 8°C. cu o corelare între valorile de umiditate
şi temperatură. Condiţia fundamentală pentru o conservare corectă este. de asemenea.
constanţa valorilor tcnnohigrometrice.
Temperatura influenţează direct starea de conservare a materialelor de natură
organică. Creşterea temperaturii detennină şi creşterea vitezei de rcaqie chimică.
astfel că materialele sunt descompuse în produse inferioare. Totodată. se intensifică
procesele fizice. Evaporarea, difuziunea gazelor, flexibilitatea. fluiditatea pot
determina apariţia unor procese de degradare.Creşterea temperaturii favorizează
'/h1dc111, p. 8;
1
A. Moldoveanu, Ccms,·n-orr.-a pr,·1·e111in1, Bucureşti, 1999, p.
'S. Villanti. F11ctorii microclimotici ,~i rnnsl'n-an•o Jimdurilor d,· bihliNecă. în Probkme de poto/ogi,· a
căqii. Culcg,·rr.· de 111at,•n;1J documl'nt11r, voi. 31, Bucureşti, I 995, p. 5-19;
- - 242 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
acţiunea agenţilor de biodegradare, atunci când valorile ei şi cele ale umidităţii rela-
tive sunt propice metabolismului acestora.
Lumina este un alt factor de care trebuie să se ţină scama în vederea asigurării
bunei conservări a obiectelor de patrimoniu. Pentru a se lua măsuri corespunzătoare
trebuie cunoscute procesele care au loc la nivelul h„1rtiei, pergamentului, pielii,
lemnului, textilelor şi a celorlalte materiale cu structură organică.
Lumina este o sursă de energie care poate fi reflectată sau absorbită de
către obiectele pe care cade. Atunci când energia luminoasă este absorbită de către
obiecte, iau naştere reacţii chimice care transformă materialele componente.
Degradarea produsă de lumină se numeşte degradare fotochimică, fiind în măsură să
rupă anumite legături chimice. Ea se manifestă prin slăbirea rezistenţei, friabilitate,
schimbarea culorii, ruperea fibrelor, decolorarea şi desprinderea cernelurilor şi
pigmenţilor folosiţi la scriere sau ornamentare.
Sub influenţa luminii, unele hârtii se decolorează, iar cele care conţin pastă
de lemn se închid la culoare. Coloranţii, pigmenţii, cemelurile se decolorează.~
Aceste deteriorări sunt datorate, atât radiaţiilor infraroşii, care emit căldură,
cât mai ales radiaţiilor ultraviolete, provenite de la diferitele surse de lumină. Pentru
fibrele de hârtie, o radiaţie ultravioletă poate fi tot atât de dăunătoare ca şi o
supraclorurare, o oxidare prea puternică.
Este limpede că pentru protecţia cărţilor vechi trebuie să se elimine radiaţiile
ultraviolete, cele infraroşii şi reduse cele vizibile. Procesele de degradare datorate
acţiunii luminii depind de următorii factori: intensitatea radiaţiilor, puterea sursei,
calitatea spectrală, ce fel de radiaţii sunt emise, lungimea de undă, cantitatea totală de
radiaţii, durata iluminării, temperatura ridicată ( o ridicare cu I 0°C a temperaturii
dublează viteza de reacţie), umiditatea ridicată a acrului, conţinutul de oxigen din
atmosferă. 5
Salubritatea încăperilor în care sunt păstrate bunuri de natură organică este
de o mare importanţă, pentru că majoritatea acestor locuri sunt aplasate în edificii
istorice, iar între aceste construcţii vechi şi cele noi, există o deosebire fundamentală.
În clădirile vechi, umiditatea crescută este produsă datorită infiltraţiilor, având un
caracter cronic, pc când la clădirile nou construite există o umiditate de constructie
care este cu caracter trecător. În zidurile modeme, apa provine din tencuieli proaspe~e.;,
În timp ce umiditatea de construcţie este unifonn răspândită, cu o intensitate
mai mică de sus în jos şi dispare rapid în timp, umiditatea de infiltraţie este neregulat
răspândită, fiind staţionară sau progresivă în timp. La clădirile vechi, umiditatea de
infiltraţie a zidurilor poate proveni fie din sol, prin ascensiune capilară, fie din aer,
prin condensare.
' lh1dc111, p. 9- I O;
~ O. W(chlcr, Rcstilurarc.1 şi conscrvarc;i c5qi/or, ilrhivilliilor şi lucr,irilor de gmlicii, în Probleme de
putologic ii ciir/1i; voi. 14, Bucureşti, 1978, p. 37-42;
" lhidcm, p. 12-15;
243--
ALEXANDRU ŞTIRBAN
Umiditatea provenită prin ascensiune capilară este independentă de

anotimpuri, arc o capacitate redusă de urcare în pereţi, impregnează întreaga grosime
a zidului, dintr-o parte în cealaltă, se elimină relativ rapid după repararea reţelei de
apă sau după suprimarea contactului cu pânza freatică.
Umiditatea rezultată prin condensarea vaporilor de apă se manifestă în fiecare
an, în acelaşi anotimp, se ridică până la un anumit nivel, udă suprafaţa pereţilor şi se
combină cu materialele de finisare. Absoarbe vaporii de apă din aer, prin răcirea
vaporilor conţinuţi, se poate elimina rapid, prin încălzirea şi ventilarea spaţiului, dar
reapare.
Caracteristicile umidităţii provenită din apa rezultată în unna defecţiunilor
de canalizare sau din ploi se pot uşor depista. Ele se manifestă puternic dar localizat,
într-o singură zonă a clădirii, pe o anumită latură. Umiditatea produsă de pânza freatică
afectează întreaga clădire în mod unifonn, nivelul maxim de creştere fiind pe direcţia
nord-nord est. Ea este comună tuturor clădirilor dintr-o anumită zonă, construite într-
o anumită perioadă, din aceleaşi tipuri de materiale.
Indiferent de cauza umidităţii, aceste clădiri sunt improprii pentru
depozitarea, expunerea, conservarea sau restaurarea bunurilor cu valoare patrimonială.
Zidurile umede pot conţine eroziuni şi eflorescenţe de săruri, prezente ca şi fonnaţiuni
albe, datorate sărurilor care migrează, deosebit de nocive. Trebuie evitate astfel de
clădiri sau trebuie începute operaţii specifice de însănătoşire.
Poluarea este un alt factor care contribuie la degradarea galopantă a
obiectelor de patrimoniu, formate din materiale de natură organică. Oxigenul 7
atmosferic are capacitatea de a intra în reacţie chimică şi de a se combina cu foarte

multe substanţe. Au loc oxidări rapide, care pot produce efecte negative, îngreunând
conservare pieselor.
Aerul este de regulă un amestec de oxigen şi azot, cu unne de bioxid de
carbon. El, sau mai bine zis compoziţia acestuia. impurităţile prezente. dctem1ină
unele degradări ale materialelor organice. Aceste impurităţi sunt bixidul de sulf,
hidrogenul sulfurat, amoniacul, bioxidul de azot. ozonul şi aerosolii.
Aerosolii sunt acele clemente poluante ale aerului, care includ toate
particulele minuscule solide, aflate în suspensie în aer, adică praful. În oraşele poluate,
aerosolii conţin în special funingine. rezultată din arderea incompletă a combustibililor.
Ei mai pot conţine particule de cenuşă şi praf, rezultate din construcţii şi din sol.
fragmente filamentoase. clorură de sodiu. Particulele fine de sare reţin apa şi
favorizează dezvoltarea mucegaiurilor.
Praful care se depune pe obiecte este higroscopic, astfel că formează o crustă
care se constituie într-un puternic factor de degradare. conţinând deopotrivă şi spori
de microorganisme. Sărurile sunt şi acestea foarte periculoase.
'G.D.M .. Cunha. Cons,·T1'11fl1m o{libr.11y mat,·rials. A manual and B1bliography on the care, n:pair and
re.,·torntion o/'lihrary nwt,·niJ/s, în Prohkwe de patologic: a ,:llrţ1i~ voi. 8, Bucureşti, 1973, p. 92-96;
- - - 244 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Aerosolii industriali absorb şi transportă cu ei bioxid de sulf, hidrogen

sulfurat, particule de fier care, atunci când se depun pc materiale, declanşează rapid
reacţii chimice distructive.
Atmosferele poluate şi mai ales cele cu conţinut ridicat de S0 2 din marile
oraşe şi din zonele industriale, produc mari daune colecţiilor de carte şi documente,
hârtiei, pergamentului, pielii, textilelor, lemnului, datorită fonnării acidului sulfuric,
care distruge aceste materiale. Procesul chimic al fonnării acidului sulfuric, în cazul
poluării aerului, se datorează faptului că, în prezenţa unnelor de metal, S0 2 se oxidează,
transformându-se în SOJ care, în prezenţa umezelii din aer se transformă în acid
sulfuric, H2S04.
Acizii şi mai ales acidul sulfuric, fragilizează şi pătează hârtia, provoacă
diminuarea rezistenţei textilelor şi a lemnului, descompun pielea, decolorează
ccmclurile, pigmenţii şi vopselele, corodează plastifianţii, carbonatul de calciu, cuprul,
bronzul şi argintul.
Un alt agent poluant, care provoacă efecte nocive asupra colecţiilor de
bibliotecă este hidrogenul sulfurat. Amoniacul din atmosferă este nociv pentru
celuloză, determinând hidroliza alcalină a acesteia dar, din cauza procentului ridicat
de acid prezent de regulă datorită bioxidului de sulf din aer, amoniacul absorbit de
piele, textile sau hârtie va acţiona, de cele mai multe ori, numai ca reducător al acidităţii
materialului.
Ozonul şi bioxidul de azot din aerul atmosferic pot fi socotiţi şi acestia ca
agenţi distructivi periculoşi. Ozonul distruge materialele de natură organică. Celuloza
umedă este deosebit de afectată de ozonul aflat, chiar în concentraţii normale, în
aerul poluat. Pielea, gelatina, pastele de amidon, cleiul sunt afectate de acţiunea
ozonului, în special în atmosfere umede.
Pentru prevenirea acţiunii agenţilor poluanţi dar şi pentru asigurarea
stabilităţii microclimatice în depozite sau biblioteci, mijlocul ideal ar fi controlul
printr-o instalaţie de climatizare. În absenţa unei astfel de instalaţii, măsurile care se
pot lua trebuie să vizeze, pe cât posibil, curăţenia spaţiului, folosirea unor filtre
speciale, deschiderea geamurilor doar în perioadele propice ale zilei, înlăturarea
mochetelor ş.a.
Materialele de natură organică care intră în componenţa cărţilor vechi, pot
fi uşor degradate chimic.
Acizii sunt factorii de degradare care afectează, poate, în cca mai mare
măsură, fondurile bibliotecilor şi arhivelor. Din cauza posibilităţilor diferite pe care
le arc acidul de a ataca colecţiile, nici o bibliotecă nu este în siguranţă în faţa acestui
principal inamic al cărţilor şi documentelor. În vreme cc acţiunea altor factori de
degradare poate fi depistată din timp, înainte de a produce distrugeri majore, aciditatea
hârtiei sau a pielii depăşeşte, foarte des, punctul periculos, înainte de a deveni vizibilă.
În acest fel ca nu mai poate fi combătută.K
'G.D.M., Cunha, Op. cit, p. 112-117;
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 245 - -
ALEXANDRU $TIRBAN
Pergamentul şi vclumul sunt mai puţin afectate de aciditate. datorită modului

specific de prelucrare, care conferă acestor suporturi o rezervă alcalină, ceea ce le
fereşte de atacurile acide. .
Principalele surse de acid din hârtie provin din bioxidul de sulf din atmos-
ferele poluate, lignina din hârtiile din pastă de lemn, clciurilc de alaun şi colofoniu.
reziduurile de substenţe chimice folosite la albire, ccrnelurile ferogalicc sau din
migrările de substanţe acide din alte materiale. Pielea este acidifiată de uncie substanţe
folosite în procesul de tăbăcire, de absorbţia bioxidului de sulf din aerul poluat sau
prin migrarea acidului din alte materiale acide, cu care aceasta vine în contact. 9
Ca o concluzie, se poate spune că degradarea chimică a materialelor de
natură organică este favorizată de condiţiile microclimatice improprii, de modul de
fabricare a acestora şi nu în ultimul rând, de asigurarea sau neasigurarea condiţiilor
optime de depozitare.
Printre factorii de degradare care afectează fondurile bibliotecilor şi
arhivelor, factorii de tip biologic sunt printre cei mai frecvenţi. În multe cazuri, datorită
unor condiţii microclimatice deosebite sau datorită altor factori, degradările biologice
pot căpăta proporţii deosebite. Cei mai importanţi agenţi biologici implicaţi în
degradarea obiectelor de patrimoniu sunt insectele, microorganismele şi mamiferele.
în ultima categorie incluzând rozătoarele şi Omul.
Din numărul mare de specii de insecte, mai bine de 70 produc daune
fondurilor de bibliotecă. 10 Încă din primii ani ai secolului al XIX-iea, problema
daunelor imense, produse de aceşti agenţi biologici, a atras atenţia mai multor
specialişti. Cărţile se distrug, nu numai sub influenţa factorilor fizici, chimici sau a
condiţiilor microclimatice, dar şi ca urmare a atacului de insecte. Foarte multe cărţi
vechi, care au fost păstrate timp de secole, în stare perfectă de sănătate, pot fi afectate
ireversibil de insecte.
Insectele produc degradări care au un caracter diferit, de la o specie la alta.
În anumite limite, tipul acestor degradări pcnnite identificarea speciei care a infestat
materialul respectiv. Ele deteriorează hârtia, cartonul, pielea, pergamentul precum şi
celelalte materiale de origine animală sau vegetală, lemn. textile etc .. care se găsesc.
în mod obişnuit, în cărţile vechi. Uncie dintre acestea pot ataca şi mobilierul. pereţii
din lemn. tavane, podele ş.a.
Viaţa insectelor care atacă fondurile de bibliotecă este adaptată la încăperi
închise şi încălzite. Ele nu sunt dăunători specifici doar cărţilor, dezvoltându-se pe
foarte multe materiale sau produse.
Exista foarte multe specii de insecte care trăiesc pe baza materialelor
componente ale cărţilor vechi. Sursa lor de hrană o constituie materialul de bibliotecă.
"P. Calvini, Op. cit.. p. 23-25; M. lky, Sp,ll:1r,·.1 .~i dc:aâdilh·r,·a apoasă o hârtie:,; în Problc:mr: d,·
patologi,· ii dr/ii; voi. 28. Bucureşti, 1992, p. 49-53;
111
F. Gal Io, Couz,· hiologin· nlr: d,',!!md11rii 11wt,·riak·lor dt· h1b/iotcca. in Prohl,:mr: dr: patologie a cărţii,
voi. 31, Bucureşti, 1995, p. JJ;
- - 246 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Identificarea acestora este de o importanţă fundamentală în cazul intervenţiilor de

dezinsecţie, acţiune care trebuie să vizeze, întotdeauna, atât fondul, cât şi spaţiul de
depozitare. 11
Dintre acestea, foarte des întâlnite sunt Anobidac-le care sapă galerii
sinuoase, ce se extind, în general, de la margini spre centrul cărţii. Ele atacă materialele
de natură vegetală, lcmn,hârtic, textile. Larvele se dezvoltă în apropierea scoarţelor
din lemn, atacând primele şi ultimele file ale cărţilor. Se pot însă dezvolta foarte bine
şi în interiorul cărţilor. Pe măsura creşterii şi a consumării hranei, larvele se deplasează
de la o scoarţă la cealaltă, prin întreg corpul cărţii, săpând şanţuri pline de excremente,
care se prezintă ca o făină.
La începutul atacului, la exteriorul cărţii nu se pot observa urme vizibile,
acestea apărând doar la terminarea evoluţiei lor, când pc suprafaţă apar orificiile de
zbor, iar în ,interiorul volumelor se pot constata şanţurile săpate de larve. Degradările
provocate de aceste insecte sunt ireversibile, iar în cazurile grave se poate ajunge la o
dantelare a hârtiei suport, cu pierderea ireversibilă a textului sau a scoarţelor. Acestea
din unnă pot ajunge în stadiu de pierdere completă a rezistenţei fizice şi mecanice,
până la stadiul de pulbere.
Dermestidae-le produc perforări neregulate care conţin excremente şi atacă
materialele de natură animală, piele, pergament, fiind semnalate curent şi cazuri când
atacul este soldat cu degradarea şi a celorlalte tipuri de materiale. Începând din luna
martie până prin luna iulie, gândacii pot fi găsiţi pc ferestre sau în apropierea acestora,
iar larvele pe podea, sub rafturi, pc diferite pachete sau chiar pe rafturile de cărţi.
În biblioteci mai pot fi întâlnite moliile. Multe coperte ale cărţilor vechi
îmbrăcate în pluş, stofă sau mătase sunt distruse sub acţiunea moliilor, dacă locurile
de conservare a acestor cărţi, nu sunt protejate împotriva acestor insecte.
Focarele iniţiale ale dezvoltării insectelor în biblioteci se pot localiza pe
cărţi, mobile, tapete, uşi, covoare, draperii etc. Insectele se dezvoltă în spatele tapetelor,
în crăpăturile pereţilor, sub parchetul slab încheiat, în orificiile din podele unde se
adună praful şi resturile organice.
Insectele ajung în încăperile bibliotecilor prin diferite căi. Majoritatea zboară
foarte bine şi pot ajunge în încăperi prin ferestre neacoperite cu sită, prin uşile deschise,
în abalaje, prin introducerea unor cărţi deja infestate, cu mobile vechi, cu lemnărie
infestată, cu fructe etc. O altă cale sunt cuiburile de porumbei în care diferite specii
de insecte găsesc azil şi hrană.
Pentru că dezinsecţia fondurilor de bibliotecă este foarte anevoioasă, este
imperios necesar a se preveni infestarea acestora. Acolo însă unde prezenţa insectelor
este semnalată, operaţiile de dezinsecţie trebuie să vizeze un complex de măsuri,
menite să distrugă insectele adulte, larvele şi ouăle, prin mijloace fizice şi chimice,
mijloace care să fie compatibile cu fondurile de carte.
" llndcm, p. 34-36; F. Gallo, P. Gallo, Insecte şi 1111croorgam'.m1t: d,itm,Itori iii ciir/ilor, în Probleme de:
patologic ,1 c:ir/ii, voi. 2, [3ucurl!şti. 1970, p. 219-233;
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 247
ALEXANDRU ŞTIRBAN
Dintre măsurile profilactice împotriva insectelor se pot aminti: închiderea

ferestrelor cu sită, curăţenia pcnnanentă a încăperilor cu aspiratorul, dcsprăfuirca
periodică a cărţilor. să nu stea foarte strâns lipite uncie de altele. să nu fie păstrate
timp îndelungat cărţile în pachete sau stive, controlul minuţios al cărţilor care intră în
colecţie şi introducerea lor. numai după perioada de carantină, după caz. cu efectuarea
dezinsecţiei, să nu fie acceptate rafturi din scânduri infestate, să nu se introducă
alimente, să nu se aglomereze depozitele, să se împiedice fonnarea în zona ferestrelor
a cuiburilor de porumbei, să nu se acopere pardoselile cu covoare, să nu se acopere
ferestrele cu draperii din lână, să se prevină creşterea umidităţii relative şi variaţiile
bruşte de temperatură.
Microorganismele sunt cele care în natură, participă la diferite procese de
descompunere şi formare a substanţelor organice, dar şi anorganice. Descompunerea
materialelor organice se petrece, în general, datorită activităţii fiziologice a bacteriilor
şi ciupercilor. În marea lor majoritate, alterarea acestor materiale este un rezultat al
descompunerii microbiologice. 12
Din punct de vedere al compoziţiei chimice, materialele din care sunt
confecţionate cărţile sunt în general de natură organică. Ca unnare a acestui lucru, în
anumite condiţii propice acestea sunt expuse la degradarea microbiologică. Bacteriile.
şi fungii pot habita pe hârtie sau pe materialele folosite la vechile legături. deteriorându-
Ic structura fizică, producând alterări cromatice şi atacând. până la distrugere.
substanţele ce le alcătuiesc.
În depozitele de carte veche, atât în aer, cât şi pe cărţi, există întotdeauna
bacterii specifice. Unele dintre acestea distrug celuloza, altele sunt bacterii de
putrefacţie şi patogene. Este binecunoscut faptul că activitatea vitală a bacteriilor
care atacă materialele componente ale cărţilor vechi se poate desfăşura numai la o
umiditate relativă foarte crescută a aerului, în cazul unei umeziri excesive a cărţilor
sau de inundare a lor.1.1 În aceste condiţii de umiditate relativă foarte crescută.
substanţele de încleiere şi pielea legăturilor putrezesc sub influenţa bacteriilor de
putrefacţie, iar fibrele h,îrtiei şi ale textilelor sunt descompuse de bacteriile care distrug
celuloza.
Unele specii bacteriene degradează foarte grav hârtia, altele se dezvoltă pe
clei sau pe alte substanţe de natură organică. În zonele atacate se poate observa. nu
doar o diminuare a rezistenţei mecanice. dar şi o creştere substanţială a capacităţii de
adsorţic a materialului.
În cazul pergamentului, deşi prin metodele de tratare iniţială. el este uşor
alcalin, acesta poate fi atacat de bacterii. Acesta lucru deterimină atât alterări de
ordin cromatic, cât şi de natură mecanică. Pc suprafaţa materialului se pot observa
pete colorate caracteristic. Bacteriile, datorită metabolismului lor. atacă materialele
membranoase, perforându-Ic. rup,înd fibrele iar uneori aceste atacuri se pot solda
,: F. Gallo, P. Gallo, Op. ,.:ir. p. 242-258; F. Gallo, Op. cir, p. 36-43;

1., lbiJ,w, p. 24 7;
248
chiar cu o lichefiere a pergamentului, care se poate transforma într-o masă infonnă,

greu sau chiar imposibil de recuperat.
Ciupercile, cu ajutorul pigmenţilor lor de diferite culori, determină cele
mai grave alterări cromatice, prin pătarea materialului suport. Funcţie de fiecare specie,
aceste pete pot fi roşii, negre, brune, galbene, verzui etc. Ele pot fi considerate de!:,Tfadări
ireversibile. Culoarea nu poate constitui un factor de determinare a speciei infectante
pentru că, colorarea hârtiei sau pielii este condiţionată de mai mulţi factori: compoziţia
chimică a materialului, eventuala prezenţă a unor urme metalice, gradul de aciditate
şi alcalinitate a hârtiei şi pielii, prezenţa simultană a mai multor specii fungice,
condiţiile de mediu în care are loc atacul. Determinarea speciei fungice se poate face
numai pe culturi pure.
Sporii ciupercilor rămân vii, chiar în absenţa oxigenului şi manifestă o mare
rezistenţă faţă de diferite substanţe chimice. Aproape toate substanţele chimice indi-
cate de bibliografia de specialitate, nu pătrund prin membrana sporilor ciupercilor şi
nu-i omoară, împiedicând doar germinarea acestora.
Toate ciupercile care sunt identificate în depozitele de cărţi produc degradări
mai mari sau mai mici. În procesul nutriţiei, ciupercile utilizează cleiul, hârtia, pielea,
textilele, cernelurile. Foarte multe tipuri de ciuperci utilizează cleiul, amidonul,
gelatina, cazeina, motiv pentru care hârtia şi copertele ajung să fie lipsite de substanţa
de încleiere. Alte ciuperci se hrănesc pe seama celulozei. Cercetările au demonstrat
că anumite specii pot distruge între I O şi 80 % din fibrele hârtiei, în decurs de 3
luni. 14
Prin distrugerea fibrelor, ciupercile reduc rezistenţa mecanică a hârtiei. Ele
pot provoca distrugeri atât de adânci încât, cu timpul, hârtia şi celelalte materiale,
devin friabile, casante, capătă o culoare brun-cenuşie. În unele locuri, hârtia devine
transparentă. Pe zonele atacate de ciuperci, creşte foarte mult aciditatea, datorită
acizilor organici formaţi de acestea.
În uncie cazuri, umezirea şi muccgărirea celulozei din cauza creşterii
coloniilor de ciuperci pe cărţi, duce la lipirea foilor între ele. Fenomenul este mai
pronunţat în cazul în care ciupercile se dezvoltă într-un timp îndelungat, în condiţii
de umiditate crescută.
Alterările cromatice sunt foarte frecvente şi sunt produse atât de pigmenţii
ciupercilor cât şi ai bacteriilor. Deteriorarea materialelor organice, datorită atacului
fungic este însoţită întotdeauna de formarea unor pete multicolore. Coloniile de
ciuperci cresc sub forma unor depozite colorate, catifelate şi mucoase. Ele determină
colorarea hârtiei şi degradarea fibrelor. În unele cazuri textul este acoperit şi dispare.
A_ccastă coloraţie este rezultatul fonnării unor substanţe colorate secretate de ciuperci.
Pigmenţii sunt foarte rezistenţi, colorând puternic fibrele şi nu pot fi îndepărtaţi fără
să se producă alte degradări ale suportului. Foarte des, porţiunile colorate în nuante
de roşiu, galben, cenuşiu, cenuşiu-violet, verzi, brune etc., se distrug şi cad. ·
" /h1dcm. p. 248;
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 249 - -
ALEXANDRU ŞTIRBAN
Pc anumite tipuri de hârtie apar pete mici, de culoare ruginie sau în diferite
tonalitf1ţi de bej, indicate de către cercetători sub denumirea de "foxing". Acest tip
15
de pete pot fi recunoscute relativ uşor, pentru că devin fluorescente în lumină

ultravioletă. În ceea ce priveşte natura acestor pete, opiniile sunt împărţite. După unii
autori. aceste pete se datorează unor reacţii intre substanţele secretate de agenţii
migrobieni şi urmele de fier prezente în hârtie, cu formare de oxid şi hidroxid de fier.
Alte cercetări fac responsabile de aceste alterări exclusiv microorganismele.
Cercetări mai recente au demonstrat un caz de natură microbiană în care
era foarte clar vizibilă creşterea fungică, în legătură cu petele de foxing. În unna
acestor cercetări s-a putut stabili, pc baza proprietăţilor hârtiei care prezintă foxing,
că această pătare nu poate fi atribuită nici unei alte cauze, decât infectării cu fungi,
atac produs asupra materialului de încleiere şi nu asupra celulozei. O zonă cu atac
foxing tipic arc un contur foarte neregulat, ceea ce exclude o pătare chimică, care se
întinde prin difuzie, cum este cazul ruginei. Această zonă diferă de zonele învecinate,
pentru că prezintă filamente şi spori de fungi, având un pH mult mai scăzut şi o
diminuare a gradului de încleiere. Pata foxing migrează, de obicei, în punctele
corespondente ei de pe paginile alăturate.
Un alt tip de degradări datorate atacului fungic dar şi bacterian sunt cele
structurale. Degradările structurale sunt produse de către enzime, care detennină
friabilitatea materialelor. Acestea sunt foarte periculoase, fiind ireversibile şi nu se
manifestă decât într-un stadiu foarte avansat al atacului. Alte degradări se produc
doar la nivelul agenţilor de încleiere sau a altor produşi auxiliari, folosiţi la fabricarea
materialelor, detenninând modificări ale proprietăţilor.
Pentru o bună păstrare a cărţilor vechi este bine să fie cunoscute, nu doar
degradările produse de agenţii biologici, ci şi mecanismele care detennină infectarea
şi infestarea. Microorganismele se depun pe cărţi şi rămân inofensive, până în
momentul în care condiţiile microclimatice sunt favorabile declanşării atacului. În
cazul insectelor, acestea pot fi uşor introduse în bibliotecă prin alte materiale con-
taminate sau pot pătrunde din alte încăperi deja infestate.
Factorii microclimatici care favorizează dezvoltarea microorganismelor şi
a insectelor sunt de regulă slaba aerisire a încăperilor, temperatura ridicată, conţinutul
ridicat de apă din materiale, de peste 10%, umiditatea relativă peste 65% - excepţie
făcând uncie insecte din ordinul Coleoptera, la care dezvoltarea este posibilă şi la o
umiditate relativă cuprinsă între 40-65%. 10
Pentru o bună conservare a cărţilor şi documentelor vechi, valorile de
temperatură recomandate trebuie să se situeze în jurul valorii de 18°C. Este posibilă
'\ G.D.M., Cunha. Op. cil. p. 110-112;

''' Afirmatia se bazează şi pc observatia directă a fenomenului, în depozitul de bunuri bisi.:riccşti al
Arhiepiscopiei Onodoxe Rom.inc de Alba Iulia. Infestarea fondului s-a produs din exterior. printr-o
circulatie ncsupravccheat:i a bunurilor. Insectele din ordinul Coleoptera şi-au desfăşurat ciclul vital.
la o umiditate relativă cuprinsă intre valorile de 40-45<\;, şi au atacat atât fondul de cane veche (scoarţe
din lemn, învelitori din piele şi tilck•), cât şi icoanele pc lemn.
250 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
o bună conservare şi la o temperatură sub această valoare, cu condiţia să nu existe

fluctuaţii majore şi să fie corelată cu valoarea umidităţii relative. În ceea cc priveşte
valorile umidităţii relative, acestea trebuie să fie cuprinse între 50-65 %.
După uncie cercetări. valoarea de jos a umiditf1ţii relative de 40% este dată
ca satisfăcătoare pentru păstrarea materialelor de natură organică, pc considerentul
că în intervalul 40-65 % arc loc o dezvoltare minimă a atacurilor microorganisme,
iar sub 40% umiditate relativă, au lor degradări de natură fizică a materialelor
componente. Peste 65% apar deteriorări de natură biologică şi chimică.
Pentru a avea posibilitatea de evaluare a unor eventuale riscuri de producere
a unor atacuri biologice, în cazul unor încăperi în care valorile umidităţii relative sunt
ridicate, trebuie să se ţină scama de mai multe elemente. Acestea sunt: durata valorilor
maxime de umiditate, raportul existent între valorile umidităţii relative şi tcmperaturf1,
timpul necesar pentru ca materialele să intre în echilibru cu umiditatea relativă a
mediului respectiv şi durata necesară dezvoltării microorganismelor.
Atacul microbiologic, favorizat de condiţiile de păstrare a cărţilor vechi, poate
căpăta fonnc grave, deoarece toate materialele componente sunt foarte biodegradabile.
Materialele suferă procese de degradare, mai ample sau mai mici. Unele degradări pot
fi amplificate, ca unnare a unor tratamente de dezinfecţie sau dezinsecţie neavizate.
În cadrul depozitelor de carte, sectoarele cele mai atinse de atacul fungic
sunt rafturile de lângă pereţi, cele din apropierea ferestrelor şi din colţurile încăperilor,
unde se observă, de cele mai multe ori, variaţii importante ale temperaturii şi umidităţii
relative.
Având în vedere biodegrabilitatca tuturor materialelor de bibliotecă, unele
cercetări indică protejarea acestora cu ajutorul unor fungicizi cu remanenţă mare, dar
alegerea acestora este foarte dificilă. Este greu de găsit un compus chimic care să nu
ducă la degradarea chimică a nici unui material component, care să protejeze cărţile
de toate tipurile de dăunători de natură biologic şi care să nu fie toxic pentru om,
având în vedere că "nu există produşi nenocivi, ci numai doze nenocive, adică tolerabile
pentru organismul uman". Foarte mulţi compuşi chimici folosiţi şi chiar recomandaţi
în trecut în conservare şi restaurare, s-au dovedit în timp, a fi dăunători pentru materiale,
producând efecte secundare imprevizibile.
Pentru că acţiunea acestor substanţe nu este nici astăzi foarte bine cunoscută
asupra fenomenelor biochimice, chiar şi uncie cantităţi considerate a se situa în limita
de siguranţă, pot produce anumite degradări.
În cazul unor deteriorări produse deja de către agenţii biologici, este bine să
fie localizate focarele de infecţie şi infestare, cu identificarea agenţilor biologici care
au acţionat. În acest caz, este absolut necesară dezinfecţia şi/sau dezinsecţia
materialelor şi depozitelor respective. Acolo unde este cazul, trebuie să se depisteze
factorii microclimatici care au favorizat dezvoltarea agenţilor biologici şi să se ia
măsuri de corectare a acestora.
În cadrul Centrului Naţional de Conservare şi Restaurare a Cărţii vechi din
cadrul Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia s-a desfăşurat o amplă muncă de depistare
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 251
ALEXANDRU ŞTIRBAN
a focarelor de infecţii şi de corectare a condiţiilor microclimatice şi a celor de

depozitare. Acolo unde a fost cazul, a fost aplicat un tratament benign eficace, care să
asigurare stabilitatea fondurilor.
Asemenea acţiuni s-au intreprins în mai multe colecţii mari, atât din Alba
Iulia cât şi la nivel naţional. Din păcate mai există colecţii, unele de interes naţional
excepţional, unde aceste probleme nu sunt rezolvate. În aceste situaţii piedica
principală o constituie, în primul rând, factorul uman.
Un studiu de caz arată ce daune importante poate aduce patrimoniului de
carte veche, indiferenţa şi slaba pregătire de specialitate, a celor care, în mod normal,
ar trebui să se preocupe de protejarea patrimoniului cultural-naţional. 17
Se poate aprecia că pentru o păstrare corectă a patrimoniului bibliofil, trebuie
să fie luate măsuri preventive de conservare. Controlul sistematic şi riguros al
microclimatului, desprăfuirile periodice, montarea de site la geamuri, evitarea
includerii în colecţie a cărţilor afectate biologic şi chimic, mobilierul adecvat sunt
doar câteva dintre aceste măsuri preventive, care nu implică costuri ridicate şi care ar
trebui să stea în atenţia oricărui custode de colecţie.
ABSTRACT
In the ancient books and documents funds conservation, an essential issue

îs the control of the environmental factors.
The materials that the books are made of are generally of organic nature,
easy to be degraded în unfavourable conditions. The main concern of those work
with ancient books îs to ensure the permanence, which îs very difficult to obtain îs
they don(t take any meassures of preventive conservation of the collections.
Solia Ştirban, F,;~a de consen1arr: a manuscrisului Codt·x Aurr:u:i. f't'd3,·tat in anul 810. Prr:zentarr:
17
rezumatfrA, în Restaurorr: 2000, laşi, 2000, p. 344-351;
252 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
RECENZII SI' NOTE DE LECTURĂ
- - - - - - - - - - - - 253 -
'u' ANDREI
PSALTIREA DE LA ALBA IULIA
Mitropolitul Simion Ştefan rămâne celebru în istoria spiritualităţii

transilvănene, nu numai prin tipărirea "Noului Testament la 1648': ci şi prin tipărirea
"Psaltirii in anul 1651 ' .
În tradiţia Bisericii Creştine, Psaltirea are o importanţă şi un rol unic. Din
primele veacuri psalmii s-au întrebuinţat în cult însoţiţi de melodii adecvate. În acelaşi
timp însă,au fost rostiţi, şi sunt rostiţi, de către credincioşii laici şi de către călugări
ca rugăciuni inspirate de Dumnezeu. Literatura patristică ne oferă nenumărate
argumente în acest sens.
'În vremurile noastre secularizate oamenii se roagă mai puţin. Odinioară
călugării nevoitori citeau cu multă râvnă psalmii. Şi nu numai ci. Se spune că Mihai
Viteazul ştia Psaltirea pe din afară, atât de mult o rostise. Cunoaştem buni credincioşi
contemporani nouă care citesc cu regularitate psalmi.
Această ediţie critică a ''Psaltirii"lui Simion Ştefan arc, desigur. mai mult o
importanţă ştiinţifică. Dar cine ştie la inima cărui dintre cercetători va lucra Duhul
Sfânt făcându-l iubitor al rugăciunii? Oamenii mari pot devenii şi credincioşi mari.
Pot deveni mărturisitori ai lui Hristos şi mesageri ai celei mai serioase spiritualităţi
din lume: spiritualitatea ortodoxă.
Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne oferă şansa de a tipări această lucrare şi Ic
mulţumim tuturor truditorilor care au pus suflet şi osteneală pentru realizarea ci. Ea
constituie şi un pios omagiu. acum la împlinirea a 350 de ani de la prima ai apariţie.
adus mitropolitului Simion Ştefan şi ucenicilor săi.
'u' ANDREI
Arhiepiscopul Alba Iuliei
254
Felician Roşca - ARTA ŞI PEDAGOGIA ORGANIST/CĂ DIN ROMÂNIA ÎN

CONTEXT EUROPEAN
Meleagurile Albei pastrcaza numeroase biserici-monumente istorice,

adevaratc sanctuare ale credintei. Catedrala romano-catolica si biserica refonnata
din Alba Iulia sau biserica evanghelica din Sebes, sunt doar trei exemple de
monumente care-pc langa valoarea lor arhitecturala- poseda si interesante si valoroase
orgi de epoca.
Lucrarea conf.univ. dr. Felician Roşca de la Universitatea de Vest, Facultatea
de muzica din Timisoara, isi propune o "cronologie coerenta" intre valorile artei
organistice romanesti si europene, facand o incursiune in istoricul muzicii de orga de
pe continent si reliefand impactul acesteia asupra victii musicale si de la noi.
Plecand de la fluierul lui Pan, trccand pc la orga din Aquicum, Royamont,
autorul vorbestc despre orga medievala din Italia, Olanda si Germania, de cca baroca
din Transilvania, avand ca reprczcntanti pe Greff Backfork, Ion Caianu, Gabriel
Reilich, pentru a încheia capitolul consacrat reperelor istorice ale artei organisticc
cu Johann Sebastian Bach-personalitatca cca mai importanta a barocului german - si
legaturile sale cu Transilvania, prin discipolul sau de aici Petrus Schimcrt. Rctinem
ideea ca prin constructia de orgi in numeroase localitari urbane si rurale din
Transilvania, muzica de orga de la noi se poate considera promotoarea vietii muzicale
din marile centre ale Europei, pastrarca,intrctinerca si o activitate instrumentale si in
acest domeniu fiind o datorie de onoare, morala a contemporanilor.
Muzica si arta pedagogica muzicala din Romania este prezentata detaliat,
cu acoperirea perioadei secolelor XV-XIX si ilustrate cu documente si scoli organistice
precum cele de la Cenad-Morisena, Oradca,din Banat,etc. O mcntiunc s~ -ciala merita
Lucrarea II Transilvano, realizata de Girolamo Diruta , la cererea principelui
Sigismund Bathory la Alba Iulia, aceasta fiind considerată un etalon al muzicii
europene renascentiste, prczentand o metoda practica de teorie a muzicii, principiile
tehnice si diferitele tehnici de interpretare si principalele forme muzicale ale epocii,
cum ar fi toceala, ricercarul sau canzona.
Alba Iulia intra deci de la 1590 in circuitul muzicii mondiale, înscriind si
pc aceasta calc o pagina glorioasa in istoria sa, fiind numit-se stic - inca de pc atunci
de un calator strain "oras al artelor frumoase".
Prezentarea documentelor musicale din colcctiile Episcopiei si Capitlului
romano catolic din Oradea, întregesc lucrarea respectiva, dandu-i valoare si consistenta.
Perioada moderna a scolii muzicale organisticc prezinta o activitate
laborioasa de la constructia de orgi, crcatii muzicale, ilustrata cu influenta acestei
255--
IULIA RAMONA DAN
arte pc centre musicale cum ar fi Brasov, Sibiu, Oradea, Tg. Mures, Cluj, Sumuleul
Ciucului, Banatul si scoala de la Bucuresti, cu citarea principalilor rcprezcntanti din
fiecare localitate amintita.
Ultimul capitol. intitulat sugestiv "Prezent si viitor în arta organistica din
Romania", prilcjuieste autorului o trecere in revista a activitatii scolii modeme de
orga de la noi, locul ocupat de această artă în scolile superioare din Romania,
principalele repere in formarea viitorilor interprcti.
Problemele privind pa5trarea clementelor traditionale romancsti in scoala
contemporana de orga si perspectivele acestei arte, sunt crcionate cu sarg de un
impatimit al accsui instrument, plecat din Alba Iulia, dar mereu legat de acest oras
simbol, ridicand pe cele mai inaltc culmi-sub aspect interpretativ, stiintific sinu numai
- o artă -muzica de orgă -spiritul de bunatate si de mai bine care trebuie sa ne anime
pe toti.
Un bogat material documentar si o stufoasă bibliografie ilustrează in anexa
o lucrare aparuta in excelente conditii grafice, care invita la lectura si meditatie.
Autorul merita cu brio felicitarile noastre pentru prezentul volum· si cel
complementar, care asteapta girul criticilor.
IULIA RAMONA DAN
RESUME
L'auteur presente une interesante et utile oevre consacre a I'arte organistiquc

de Roumanie vue en context europene, Ies liesons des musicienes roumaines avec le
monde, le place speciale occupee d' Alba Iulia dans cette concert de la musique.
- - 256 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Gerontie Cotore, Despre articulufurile ceale de price, Sâmbăta Mare -17 46.
Prefaţă de Iacob Mârza, Glosar, Notă asupra ediţiei de Mihai Alin Gherman,
Transcrierea textului, Note de Ioan Gabor, Ediţie ingriiită, Cuvânt introductiv,
Rezumat, Bibliografie selectivă, Indici de Laura Stanciu, Alba Iulia, 2000, 243p.
Tipărirea lucrării lui Gherontie Cotare (conservată în Biblioteca Academiei

Române Filiala Cluj-Napoca, sub cota ms. rom. 86), în ediţie ştiinţifică este
rodul muncii unui colectiv interdisciplinar, din cadrul Universităţii "I Decembrie
1918" Alba Iulia, care şi-a propus cercetarea preiluminismului şi iluminismului
politic din Transilvania. Lucrarea a fost editată sub directa îndrumare a
regretatului Prof. univ. dr. Pompiliu Teodor. cât şi a Prof. univ. dr. Iacob
Mârza, Conf. univ. dr. Mihai Alin Gherman şi a apărut în, de acum cunoscuta
serie Bibliotheca Universitatis Apulensis.
Prin acest demers, s-a consumat o nouă restituire în beneficiul istoriei
culturii româneşti. dar şi în folosul cărturarului născut la Totoi (jud. Alba), I-
am numit aici pe Gherontie Cotare ( 1720-?), dascăl la şcolile Blajului, autorul
lucrării de faţă, dar şi a altora dintre care amintim: traducerea lucrării lui Louis
Maimbourg Despre schisma Grecilor la 1746, Caitea de religie şi obiceiurile
Turcilor, Învătătura sau catechism mai mare ş.a., toate păstrate în manuscris.
Scrise la Tymavia (Sâmbăta Mare), în Ungaria, unde Gherontie Cotore
şi-a efectuat studiile teologice, Articuluşurile ceale de price rămân o carte
reprezentativă pentru Biserica Greco-Catolică transilvăneană într-o vreme în
care-şi căuta propria identitate. În vâltoare evenimentelor de la mijlocul secolului
al XVIII-iea - este perioada mişcării călugărului Visarion Sarai, a activismului
politic şi cultural al episcopului Inochentie Micu-Klein - s-a reiterat discursul
oficial al Bisericii Greco-Catolice din Transilvania. Grefat, la început, pe
concepţia iezuită, aceasta cunoaşte o consistentă contribuţie a elitei româneşti.
Studentul Gherontie Cotore se lasă antrenat în acest demers, fiind atras de
controversele dintre catolicism şi reformă în dorinţa justificării poziţiei Bisericii
Greco-Catolice.
În Cuvântul înainte (p. l 1-28), cercetătoarea Laura Stanciu susţine, cu
argumente pertinente, ipoteza potrivit căreia Artic11/uş11rile ceale de price ale lui
Ghcrontie Cotare nu sunt altceva decât un catehism care are trei obiective: "/
.. ./ credinta, religia în general / .. ./ salvarea identităţii confesionale / .. ./". Motivul
redactării acestei lucrări trebuie căutat în contextul frământărilor sociale, politice
şi confesionale transilvănene, în demersurile Bisericii Unite pentru cristalizarea
propriei identităţi. În prelungirea ideilor Catehismului lui De Camellis, pentru
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 257 - -
întărirea sentimentului românilor de apartcnentă la catolicism, Gherontie Cotorc

sustine să aceştia. ca adevăraţi urmaşi a lui Tarian, nu trebuie să se separe de
biserica romană. El îmbrătişează, aşadar, conceptul, conturat la acel moment, al
romanităţii românilor transformându-l într-un argument în favoarea unirii. Ba
mai mult, după dascălul blăjean, cauza decădereii românilor este identificată
chiar în acceptarea de către aceştia a schismei greceşti. Pentru el. spre
deosebire de De Camellis care socotea unitul drept catolic în credinţă, iar
ortodox în lege, unirea cu Roma trebuia să fie una totală şi definitivă; lucrarea
de faţă este o adevărată pledoarie pentru catolicism respingând tot cea ce este
ortodox.
Îmbrăcând haina dialogului, Articuluşurile ceale de price cuprind
întrebări şi răspunsuri cantonate pe dogmele ce-i despărţeau pe catolici de
ortodocşi: "/ .. ./ purcederea Duhului Sfânt şi de la Fiul, despre materia Sfintei
Cumenicături, a treia despre locul curăţârii, a patra despre capul bisearecii sau
despre mărirea papii / .. ./", după cum mărturiseşte Gherontie Cotare în Cuvânt
înainte cătră cetitoriu. Pe parcursul lucrării se adresează direct cititorului
numindu-l "pravoslavnice cetitoriule". Legat de termenii "pravoslavnic" şi "şişmatic".
sunt utile judecăţile de valoare prezente în Cuvântul înainte semnat de Laura
Stanciu, în care este stabilită, în limita posibilului, eventuala semnificaţie (în
epocă) a acestora.
Chiar dacă lucrarea în discuţie nu a văzut lumina tiparului decât
acum, fapt ce a împiedicat difuzarea ei, totuşi ideile ce le cuprinde au marcat
vizibil ideologia Şcolii Ardelene, cel puţin în privinţa latinităţii şi românilor.
Nu acelaşi lucru se poate susţine vis-a-vis de atitudinea total procatolică, de
unire fără condiţii cu Biserica romană, amendată consistent de un Samuil Micu
sau Petru Maior.
Concluzia la care au ajuns editorii, la care subscriem şi noi, anume că
Articuluşurile ceale de price sunt o adevărată pledoarie pentru catolicsm, pentru
consolidarea Bisericii Unite din Transilvania ceea ce constituia, la data redactării,
singura cale de revenire la originile creştinismului, dar şi de ridicare a
poporului român din Transilvania, este una de bun simt şi aproape de adevărul
istoric.
Opusculul lui Gherontie Cotarea, ilustrativ pentru etapa politică a
românilor transilvăneni pe care au străbătut-o la jumătatea secolului al XVIII-
lca, pentru nivelul ideatic frecventat de cărturărimea greco-catolică a vremii,
beneficiază în această edit ie de o succintă Pre fată datorată Profesorului Iacob
Mârza, de Cuvântul înainte realizat de Laura Stanciu. de Glosarul şi Nota
asupra ediţiei redactate de conferentiarul albaiulian Mihai Alin Gherman. care
uşurează lecturarea lui asigurând cititorului informaţiile adiacente absolut necesare
întelegerii textului. Transcrierea acestuia şi notele Ie datorăm doctorandului
Ioan Gabor. bibliotecar în cadrul Bibliotectii Academiei Filiala Cluj-Napoca.
Alăturarea integrală a copiilor manuscrisului facilitează accesul. deschis. tuturor
- - 258 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
celor interesaţide studiul limbii, a scrisului chirilic şi ilustrează transparenţa

totală a editorilor gata oricând să accepte eventualele îndreptări. De asemenea,
bibliografia selectivă şi indicii de localităţi şi nume permit o bună oriectare şi
o rapidă consultare a lucrării. Rezumatul în limba engleză, mai amplu şi mai
permisiv, asigură accesul la informaţie nu numai a cititorilor străini ci şi a
publicului larg interesat în domeniu.
Aşadar, cartea în cauză constituie un fericit exemplu de restituire în
folosul istoriei culturii, al nostru al tuturor. Ea oferă posibilitatea de a ne forma
o idee asupra tumultoasei perioade de la mijlocul secolului al XVIII-iea
marcată de conflictele interconfesionale mai puţin abordate în istoriografia
românească de până la 1989. Este o lectură plăcută, pitorească, utilă, chiar
necesară pentru cei interesaţi de istoria Bisericii Unite din Transilvania, de
istoria românilor ardeleni, de istoria culturii româneşti în general.
ZEVEDEI-IOAN DRĂGHIŢĂ
259--
Nicolae Josan, Liliana Popa, Cetatea Alba Iulia in timpu/ revoluflel din
anii 18118-18119- documente vieneze. Alba Iulia, ,,Altip", 2001, 231 p., 9 fig.
O bursă de studii de două săptămâni, oferită de Institutul Austriac pentru

Europa de Est şi Sud-Est. i-a oferit cunoscutului istoric alba-iulian dr. Nicolae Josan
posibilitatea cercetării Arhivei de Război din Viena. Rodul acestei burse este o carte
referitoare la asedierea cetăţii şi a garnizoanei austriece din Alba Iulia, de către trupele
revoluţionare maghiare din martie-august 1849, aşa cum apare în rapoartele unor
ofiţeri austrieci trimise autorităţilor vieneze.
După un „Cuvânt înainte" (p. 3) al cercetătorului arhivelor vieneze şi o
,,Notă asupra ediţiei" (p. 4-5) a traducătoarei din limba gennană a documentelor,
Liliana Popa, într-un „Studiu introductiv" (p. 6-34) N. Josan prezintă împrejurările
generale legate de evenimentele anilor 1848-1849 şi în special a oraşului Alba Iulia
cu cetatea construită în anii 1714-1738, a„ Varoş-ului" (oraşul de jos) în care locuiau
maghiari, evrei, dar şi un număr important de români. Asedierea cetăţii alba-iuliene
de către trupele generalului Bem, care aqiona din zona Partoş şi ale colonelului
Kcmeny Farkas, stabilit la Bărăbanţ, nu au speriat garnizoana austriacă. Dimpotrivă,
numeroşilor parlamentari trimişi de maghiari cu ordinul de predare a cetăţii, li s-a
răspuns de către corpul ofiţeresc că sunt decişi să apere drepturile împăratului în faţa
oricărui atac. Opiniile autorului referitoare la relaţiile „neprieteneşti şi încordate"
dintre comandantul garnizoanei, colonelul August şi reprezentanţii lui Avram Iancu
sunt obiective: ,,Recunoscând că în acelaşi timp populaţia românească din Munţii
Apuseni se confrunta cu aceeaşi problemă gravă [a aprovizionării cu alimente], nu
putem să nu-l înţelegem şi pc comandantul cetăţii, colonelul August, care şi-a
considerat de datoria sa să se îngrijească de hrana celor atlaţi sub comanda şi
răspunderea sa, mai ales în condiţile care ci nu avea de unde să cunoască dt va mai
dura asediul" (p.32).
Documentele de la Arhiva de Război (Kriegsarchiv) sunt prezentate într-un
capitol separat, în traducere românească, cu note de subsol explicative, referitoare la
unii tenneni întâlniţi de traducătoarea L. Popa - nume de localităţi. fornmlări confuze.
cuvinte neidentificate. Este reprodus jurnalul maiorului Josef Aynsak comandantul
artileriei, început la 25 martie 1849 „adică din ziua când cetatea Alba Iulia a fost
lăsată să se apere cu puterile sale. fiind asediată de inamic şi până la 12 august când
a fost depresurată de către arn1atelc de sprijin imperiale ruseşti" (p. 35-87). jurnalul
privind asedierea cetăţii Alba Iulia de către maghiari înaintat Direcţiei generale a
geniului, a inginerului căpitan Domaszeweski (p. 88-92) şi o relatare din jurnalul
cetăţii Alba Iulia despre măsurile de apărare şi dispozitile privind întreţinerea şi
- - 260 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
apărarea cetăţii (p. 92-148). În 14 anexe sunt prezentate ordinele şi corespondenţa

conducătorilor armatelor aflate în conflict, ale lui Lajos Kossuth, generalului Bem,
locotenent-colonelului Kemeny, colonelului August şi a generalului imperial rus
Hasford (p. 149-166). Acestor documente li se adaugă reproducerea unui „Extras din
devizul de cheltuieli pentru lucrările de apărare din anii 1848-1849" (p.167-178),
precum şi proiectul inginerului căpitan Domaszeweski privind extinderea cetăţii Alba
Iulia, care a avut în vedere „neajunsurile constatate în timpul asediului" şi răspunsul
la acest proiect, cu comentariile Comisiei centrale de fortificaţii (p. 204-208). Nouă
ilustraţii referitoare la oraşul Alba Iulia, la locurile legate de evenimentele din 1848-
1849 - planul cetăţii, porţile, pavilioanele ofiţerilor şi turnul catedralei romano-catolice
transformat în observator, completează imaginea asupra „cetăţii asediate". Un rezumat
în limba franceză reîntregeşte valoarea ştiinţifică, de circulaţie a cărţii.
În ciuda informaţiilor abundente legate de armament, muniţie, sistem
defensiv specifice rapoartelor militare, lectura documentelor este plăcută, interesantă.
Primei încercări de cucerire la care a fost supusă, cetatea a rezistat cu succes. Va
rezista însă şi trecerii timpului, va fi aici şi la sfârşitul mileniului III ?
!OANA PURCAR-RUSTOIU
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 261
Culegere. tehnoredactare & tipar offset
S.C. "ALTIP" S.A. Alha Iulia
suh comanda nr. 33/A - 2001
Alha Iulia
ROMÂNIA

Patrimonium Apulense 1 2001 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Patrimonium Apulense 1 2001 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PATRIMONIUM APULENSE

Dat la cules: I . I I .200 I

Orice corespondentă se va adresa:

IOAN MĂRGINEANU - Carte cu ieşire la mare ..................................................... 7

ISTORIE - CULTURĂ - MONUMENTE · ARTĂ - ETNOGRAFIE · MUZEOLOGIE

MUZEOLOGIE - RESTAURARE - CONSERVARE

RECENZII $1 NOTE DE LECTURĂ

CARTE CU IEŞIRE LA MARE

Dăltuite în răbdarea lemnului sau a pietrei, crăpăturile mirifice ale

CONTRIBUTII LA REPERTORIUL DESCOPERIRILOR ARHEOLOGICE

Bibliografia de specialitate asupra neoliticului timpuriu românesc a consacrat

3. Localizarea şi principalele caracteristici geomorfologice ale zonei de

7. Roska /942, 142; V/assa-Palk61965; Nccrasov /965; V/assa /967: /968:

li. Ocna Sibiului - Ti'Jgurl

III. Cârcea - La Hanuri

Fig. I. Harta descoperirilor Precriş pe teritoriul României: I. Cluj-Gura Baciului;

staţiunea de la Viaduct reprezentând o etapă finală din evoluţia marelui complex al

IV. Şeuşa-La cărarea morii

un nivel Precriş (IC-IIA) şi un nivel Starcevo-Criş (IIB). Stratul de cultură neolitic

1993- I 995 - cercetări de teren I. Paul. I.Al. Aldea, V. Bărbuţă;

VI. Verbiţa - La hele1teu

VII. Ramnlcu va1cea - Valea Răii

VIII. Grădinile - Islaz

IX. Ohaba Ponor - Petlera Bordu Mare

X. Cerişor - Pettera Cauce

XI. Dubova - Cu/na TIJrcu/ul

4. Stratigrafia este foarte variată: o locuire epipaleolitică compusă din două

XII. Schela Cladovei

Semnalări incerte aparţinând culturii Precriş

I. Uioara de Sus - Cimitirul ortodox

6. Materialele se află în colecţiile Muzeului Naţional de Istoric a

III. Oudeşti Vechi (Beşenova Veche)

IV. Gornea - locurile lung/

6. Materialele arheologice se sflă în colecţiile Muzeului Banatului Montan,

VI. losaş - Anele

VII. Foenl - Sălaş

VIII. Miercurea Sibiului - Petr/1

IX. Balşa - Pe1tera Doblrlesel

BIBLIOGRAFIE $1 ABREVIERI BIBLIOGRAFICE

Andriţoiu 1979 - I. Andriţoiu, Contnbufii fa repertoriul arheologic a/jude/ului

Protohi'itoric Sciences, Forli, 1996, colloquia XVII), tom

Nica 1985 - M. Nica, Neoliticul timpuriu şi mijlociu in Oltenia, (rezumat

Păunescu 1988 - Al. Păunescu, Les industrics lithiqucs du m5olithiquc ancicn

CONTRIBUTIONS TO THE REPERTORY OF DISCOVERIES BELONGING TO PRECRI$

Fig. I. Map with the discoveries bclonging to Precriş culture: I. Cluj-Gura

DATE NOI ASUPRA LOCUIRILOR UMANE DE LA SEBEŞ -

CRISTIAN IOAN POPA

Staţiunea arheologică de la Sebeş-Podul Pripocului se află situată pe malul

Strat/gratia in sectorul "Podul Pr/poculul'~

Cât priveşte locuirea petreştcană, nu putem aduce nici un plus de infonnaiic.

'\ 1/orcdt i:t 11/J,1 /967. 23, Fig. 9/6.

de bronz cu cap discoidal, databil la nivel de Reinecke Bronz A2 20 , cu analogii în

lustruite dispuse orizontal, având alternanţa cromatică negru la exterior, cafeniu la

In complex a fost aflată şi o mică unealtă lucrată din silex cenuşiu

V. Adoua epocă a lierulul.

de construcţie romane poate fi rezultatul reutilizării acestora din construcţiile romane

Aldea 1971 - I. Al. Aldea, O og/Ji1dă de tip sam1atic in Transifrania, în

Kacs6 199] - C. Kacs6, Depozitul de bronzuri de la Sebeş, în Ephemeri'i

Fig. I - Sebeş-Podul Pripocului. Plan de situaţie asupra aşezării şi a complexelor

I~ 2IIIIIITI !>~ 4[TIJ 5~

~~ if: ''••,.•.;··. :·' I, 14

~\\ :-.-: . ·:- :.

Cu prilejul unei cercetări de suprafaţă, efectuată pe malul drept al râului