Toamna

Vara a trecut, iar toamna își face simțită prezența.

Gâze plăpânde, amorțite de frig, caută adăpost sub stratul
gros de frunze. Copacii, rămași fără veșmânt, rezistă cu
stoicism în fața vântului năprasnic. Toamna, în caleașca ei de
frunze moarte, îmbrăcată cu o rochie țesută cu fire de aur și
cu o cununiță, pe cap, bătută în pietre scumpe, transformă
întreaga natură. Oamenii își strâng recoltele, de pe câmp, în
hambare. În văzduh, se văd păsările călătoare vâslind în
înălțimi și cerul cum plânge cu lacrimi de cristal. Zilele
umede, reci, vestesc apropierea iernii și paralizează
activitățile oamenilor. Coșurile fumegânde, ale caselor, ne
încălzesc, nu doar încăperile, ci și sufletele, acum , mai mult
ca niciodată, membrii familiilor au timp să se bucure unii de
alții.
Toamna , cu toate că este un anotimp al ploilor, al
vântului, al zilelor mohorâte, are și frumusețile ei.

Gonțescu Anisia
Cls. a IV-a, Sudiți