Sunteți pe pagina 1din 2

Neh. Micul Grădinar al Zilelor.

A fost odată ca niciodată un mic grădinar al zilelor...În fiecare dimineață Neh Gălbenea, un
spiriduș puțin dolofan cu urechi ca de conopidă, îmbrăcat cu o salopetă portocalie peste un tricou de
culoarea macului, părăsea ciuperca sa cu acoperiș căptușit cu frunze și, cu roaba înaintea lui, pornea
vesel spre conacul din aproprierea Pădurii Aurii - căci florile de aici nu cutezau a înflori sub altă
culoare - și începea munca sa amuzantă de grădinar.

Neh uda plantele cu roua dimineții, ajusta razele soarelui pe roșiile care trebuiau să se coacă
și ruga gândacii pofticioși să îl urmeze spre o gustare mai bună, căci Neh își învățase lecția.
Gândacii sunt atât de leneși că nu-i putea mișca decât dacă îi „motiva”. Zilele se scurgeau mereu la
fel și totuși mereu diferit: se trezea de dimineață din cauza domnului Coli - vecinul iepure, mânca
micul dejun cu furnicile și după aceea muncea pentru iubiții lui amici, plantele. Acum însă venea
partea lui preferată din zi: auzea râsetele copiilor, acel dulce sunet din vocea copiilor familiei din
conac, un sunet pe care trandafirii îl adorau și la auzul căruia păsările făceau giumbușlucuri prin aer,
era ceea ce-și dorea el: fericirea unei noi zi.
Lara și Yem aveau lecție de călărit, dacă Neh intuia bine, și casa se eliberă complet de
oameni, căci domnul majordom Sebastian era cel care-i însoțea, iar bucătăreasa Lya tocmai ce
plecase la piață. Inima lui Neh tresări și hop-țop de pe o floare pe alta, folosind firele de iarbă ca pe
niște liane, ajunse lângă mica plantație de pepeni galbeni al căror miros îmbietor îi uscă gâtlejul și al
cărui gust i se imprimă în cap și pe buze.
-Bună ziua, Neh! Ai venit să repari acoperișul tufei lui Mary? Spuse o voce pițigăiată, dar
caldă, totuși întrebătoare din alte privințe.
Era Melone, o zână a gustului. Mereu te face, cu simpla-i prezență, să guști indirect din
savoarea fructelor și a legumelor, a celor mai gustoase deserturi. Melone era cea mai bună prietenă
a lui Golden Mary-Fairy, zâna culorii ce trăia în tufa de liliac de lângă ușa din spatele conacului, de
asemenea Golden Mary-Fairy era responsabilă de toată levănțica de pe plantațiile de lângă conac și
mai mult sau mai puțin, ar spune Neh, de zâmbetele din inimioara sa de grădinar.
-Da! Mă gândeam că acum ar fi bine, au plecat toți din casă și nu trebuie să mă furișez.
-Desigur, desigur!...Dar Neh, Mary e plecată de trei zile bune. A spus că merge să vorbească
cu doamna Lione, pisica domnișoarei Andrea din satul de lângă conac.
-A spus de ce? întrebă Neh, puțin impacientat.
Dar zâna nu avu timp să răspundă, căci un Cucurigu! răsună în toată curtea. Cucurigu! Iar și
iar. Melone îl ridică pe Neh de la sol și-l purtă spre sursa zgomotului. Era un cocoș auriu cu o
punguță legată de gâtul său bogat în pene, un vechi prieten.
-Cucurigu, boierule Neh! Spuse cocoșul. Boier mic...Conița Mary mi-a cerut ajutorul acum
ceva timp. Eram pe cărarea dinspre poale când am auzit pe cineva strigând ...Și cucu..rig..uuu... a
spus, se bâlbâia el, că e prinsă de un...cucu..riiig..uuu...de un zmeu.
-Un zmeu, măi cocoșule!? Vai! Dar unde ai văzut-o? spuse Melone în timp ce Neh se albi la
față tot, privind ochii tulburi în direcția din care venise cocoșul.
-Păi, dacă-ți spui măi micule boier, coniță Mel...E cu zmeuu! O duse ici și colo. Peste tot
zboară zmeul !
-Hai să mergem după ea! Se mobliliză piticul. Lasă-mă să încalec pe tine bătrân amic.

1
-Dar micule boier cum prinzi un zmeu când zboară? Zise cocoșul gonind ca vântul, deși Neh
ar fi vrut ca acesta să meargă ca și gândul, pe cărarea de pe care veni. Melone zbură în urma lor. E
așa de mare că nu-i ușor de doborât, jupâne!
Dar Neh nu spuse nimic. Zbura parcă pe spatele cocoșului ce făcea pașii lungi și apăsați.
Timpul trece ca un suflet hain prin Neh, îngreunându-i inima de îngrijorare.
-Acolo! Spuse Melone. În acea clipă Neh tresări și cât mai curând fețele celor două ființe
pitice se loviră cu mâna peste față. Cocoșule..., începu Mel, de ce nu ne-ai spus că Mary e prinsă de
un zmeu ... un zmeu de jucărie!?
-Dar mai este și alt fel de zmeu, coniță?
Melone făcu o față uimită, dar chiar înainte de a răbufni îl văzu pe Neh la sol. Acesta analiză
locul, păduricea din jur o împiedica pe Mary cea prinsă de ața zmeului să fie dusă mai departe, dar
vântul se întețea, curând ar putea decola. Melone încercă să ajungă la ea, însă briza o purtă înapoi.
-Ce facem? Se impacientă ea, în timp ce Mary gâfâia de oboseală, cu aripile urât încurcate în
ață. Neh se gândi. Un fâlfăit îi răsună în urechi.
-Cheamă o coțofană, Melone! Iar zâna galbenă făcu în tocmai. Cu un schimb corect se gândi
Neh, ar trebui să convingă pasărea chemată. Insistă și o rugă pe coțofană să-i ajute, iar și iar, și nu
se clinti. Determinarea din mica lui inimă răzbi în cele din urmă Cocoșul îi promise coțofenei unul
dintre banii lui de aur în schimbul salvării zânei captive. Coțăfana fu de-acord.
Zbură și iar zbură spre cer, tăie ațele cu ciocul și o aduse pe Golden Mary-Fairy la sol,
obosită de la tot bălăngănitul îndurat timp de trei zile. Neh și Melone răsuflară ușurați când Mary se
trezi acasă în patul ei din tufa de liliac purpuriu. Melone pregăti masa, Neh repară acoperișul, iar
cocoșul o făcea pe zâna mov să râdă pe săturate. Fusese o zi ca oricare altă zi, o aventură ca oricare
aventură avută, se gândi Neh în timp ce privea zâmbetul gingaș al mici făpturi ce înfuleca din plin.
Mâine e o zi ca oricare alta, își spuse el cu cel mai sincer zâmbet pe buze. Și poate mâine
necunoscutul îi va purta în direcția altei aventuri.
Și a fost, într-adevăr, o zi ca oricare alta. Mary și Melone luau micul dejun împreună cu
furnicile și aveau grijă de grădină împreună. Cocoșul venea în vizită, uneori mergeau în peripeții
fantastice pentru care cuvintele erau inexistente...Uneori e de ajuns o zi, o zi ca oricare alta ca ceva
anume să se schimbe...uneori sau poate tot timpul uităm să fim un mic Neh curajos și aventuros care
trăiește aceleași zile în aparență, dar mereu diferite în esență. O zi, un minut, o clipă de trăit, aceeași
zi mereu diferită, o aventură în necunoscut alături de prieteni și iubire.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa, și-am încălecat pe-o căpșună și v-am spus
un mic adevăr ce-n inima vrea să rămână.