Text Iacov III:1-12 NTR

1. Frații mei, să nu fiți mulți învățători, deoarece știți că vom primi o judecată mai aspră!
2. Căci toți ne împiedicăm în multe feluri. Dacă cineva nu se împiedică în vorbire, este un om
desăvârșit, în stare să-și înfrâneze și tot trupul.
3. Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne urmeze, le conducem tot trupul.
4. Iată, chiar și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt duse de vânturi puternice, totuși ele sunt
conduse de o cârmă foarte mică, oriunde dorește inima cârmaciului.
5. Tot astfel și limba: ea este un mădular mic, dar se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce
pădure mare aprinde!
6. Și limba este un foc. Limba, o lume a nedreptății, este așezată între mădularele noastre, fiind
cea care pângărește tot trupul, aprinde roata vieții și este aprinsă de focul Gheenei.
7. Căci orice fel de animale sălbatice, păsări, târâtoare sau viețuitoare ale mării pot fi
îmblânzite și au fost îmblânzite de neamul omenesc,
8. dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de neliniștit, plin de un venin
aducător de moarte.
9. Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care
sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Frații mei, aceste lucruri n-ar trebui să
fie așa!
11. Țâșnește din aceeași gură a izvorului apă dulce și apă amară?
12. Frații mei, poate un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici izvorul de
apă sărată nu poate da apă dulce.

A) Frații mei, să nu fiți mulți învățători.

1) Deoarece știți că vom primi o judecată mai aspră!
2) Căci toți ne împiedicăm în multe feluri.
3) Dacă cineva nu se împiedică în vorbire, este un om desăvârșit, în stare să-și înfrâneze și tot
trupul.
I. Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne urmeze, le conducem tot
trupul.
II. Iată, chiar și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt duse de vânturi puternice, totuși
ele sunt conduse de o cârmă foarte mică, oriunde dorește inima cârmaciului.
III. Tot astfel și limba: ea este un mădular mic, dar se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc
mic ce pădure mare aprinde!
i. Și limba este un foc. Limba, o lume a nedreptății, este așezată între
mădularele noastre, fiind cea care pângărește tot trupul, aprinde roata vieții și este aprinsă de
focul Gheenei.
ii. Căci orice fel de animale sălbatice, păsări, târâtoare sau viețuitoare ale mării
pot fi îmblânzite și au fost îmblânzite de neamul omenesc,
iii. Dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de neliniștit, plin
de un venin aducător de moarte.
iv. Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe
oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.
v. Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul.
a) Frații mei, aceste lucruri n-ar trebui să fie așa!
b) Țâșnește din aceeași gură a izvorului apă dulce și apă amară?
c) Frații mei, poate un smochin să facă măsline, sau o viță să facă
smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.
 Tema – Invatatorii

Subiect – De ce le spune Iacov celor douasprezece sa nu fie mulți invatatori?

Răspuns – Deoarece vor primi o judecată mai aspra, fiecare fiind predispus la a face greșeli
în multe feluri.

Personal

Subiect - De ce Dumnezeu ne indeamna sa nu ne facem multi invatatori?

Răspuns – Deoarece vom fi judecati mai aspru, vorbirea noastră fiind evaluata în baza
directiei pe care o dam, a continutului mesajului nostru și a roadelor noastre.

Orice mesaj (discurs, eseu, articol) trebuie sa aibă o temă clară, să aibă continut și sa
zideasca.