Moara cu noroc

De Ion Slavici

(1)Ion Slavici este reprezentant al realismului clasic, în scrierile sale se reflectă mai
ales lumea satului transilvănean. Este un univers dominat de norme patriarhale, ieșirea din
normă atrage după sine pedeapsă.
“Moara cu noroc” este o nuvelă realistă, de factură psihologică publicată în 1881 în
volumul “Novele din popor”. Este o nuvelă psihologică prin tematică, prin conflictul interior,
prin modalitățile de caracterizare a personajului: introspecția și monologul interior.
Tema susține caracterul psihologic al nuvelei: efectele nefaste și dezumanizarea
din dorința de îmbogățire, pe fundalul societății ardelenești de la începutul secolului al XIX-
lea. Din perspectiva psihologică nuvela prezintă conflictul interior a lui Ghiță care luptă
pentru a rămâne om cinstit, pe de-o parte dar și dorința dea se îmbogății alături de Lică pe
de altă parte.
Perspectiva narativă este obiectivă, realizată la persoana a III-a de către in narator
omniscient, omniprezent neimplicat. Relatarea evenimentelor se realizează nu în mod
liniar, iar prin înlănțuire se face trecerea de la o secvență narativă la alta. Pe lângă
perspectiva narativă a autorului intervine și tehnica punctului de vedere, prin intervențiile
simetrice ale bătrânei, soacra lui. Ghiță din incipit și final. Bătrâna este un personaj
episodic dar care exprimă prin autoritatea vârstei mesajul moralizator al nuvelei. Ea afirmă
că omul trebuie să fie mulțumit “cu liniștea colibei sale”, căci nu banii aduc fericirea. În
final, când vede hanul ars dă totul pe seama destinului “așa a fost dat”.
Titlul este mai mult ironic, substantivul “moară” capătă o semnificație ascunsă
înseamnă mai mult “ghinion” pentru că ușurința câștigurilor de aici ascunde abateri etice
grave.
Acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, între două repere cu valoare
religioasă, de la Sfântul Gheorghe până la Paște, iar în final apa și focul purifică locul.
Hanul este așezat la o răscruce de drumuri într-un loc pustiu pe unde drumeții treceau
dinspre și înspre Ineu.
Nuvela este alcătuită din 17 capitole.(/1)(2)În expozițiune este prezentat Ghiță,
cizmar sărac dar harnic, cinstit, fata și soțul iubitor. El se hotărăște să ia în arendă
cârciuma de la Moara cu noroc. At fi dorit să câștige atâția bani încât să-și poată deschide
propriul atelier cu 10 calve. El se mută acolo cu soția sa, Ana, cei doi copii și soacra. La
început totul este bine, sunt mulțumiți, echilibrul familiei este perfect. Seara când numărau
banii, se uitau unii la alții și împreună la copii.
Intriga se declanșează odată cu apariția la han a lui Lică Sămădăul, șeful turmelor
de porci, care cere autoritar lui Ghiță să-l informeze despre tot ce se întâmplă la han. Din
acest moment se declanșează conflictul interior a lui Ghiță, cu toate că-și dă seama că
Lică este om periculos, el nu se poate sustrage influenței malefice pe care acesta o are
asupra lui și nici tentației de îmbogățire(/2). Mai întâi își ia măsurile de precauție, își
cumpără două pistoale de la Arad, își aduce o slugă și doi câini.
Pe măsură ce este alături de Lică, începe și parcursul de înstrăinare a lui Ghiță față
de familie. El devine mohorât, tăcut, are gesturi brutale față de Ana și copii. Ana nu
îndrăznește să-l întrebe nimic deoarece Ghiță se supără din orice. La un moment dat,
ajunge să regrete că are familie și copii pentru că nu își poate asuma în totalitate riscul
îmbogățirii alături de Ghiță. El devine complice la crimă prin faptul că jură la proces că Lică
nu a părăsit hanul în noaptea în care a fost jefuit arendașul. Acceptă banii aduși de Lică ca
să-i schimbe, cu toate că știa de unde provin. La un moment dat, se hotărăște să-l dea pe
Lică pe mâna jandarmului Pintea, dar nu este cinstit nici cu acesta, nu-i spune că o parte
din bani sunt ai lui.
Punctul culminant este momentul în care Ghiță ajunge pe ultima treaptă a
degradării morale, aruncând-o pe Ana în brațele lui Lică. De Paște, bătrâna și copii merg
Ineu, îi cere lui Ghiță să-l lase cu Ana, iar Ghiță se gândește să plece după Pintea pentru
a-l prinde pe Lică cu banii asupra lui. Ana este dezamăgită de lașitatea soțului ei și cade în
brațele lui Lică. Când Ghiță se întoarce își dă seama ce s-a întâmplat și o ucide pe Ana,
iar el este împușcat de Răuț din ordinul lui Lică. Pentru a nu cădea viu pe mâna
jandarmului Pintea, Lică se izbește cu capul de un copac.
În deznodământ un incendiu mistuie moara în noaptea de Paște și singurele
personaje care supraviețuiesc sunt bătrâna și copii, cu adevărat morale și inocente.
În nuvelă accentul nu cade pe povestire, ci pe compatibilitatea personajelor.
Ghiță este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al cărui destin
ilustrează consecințele nefaste ale setei de îmbogățire, el parcurge un drum sinuos al
dezumanizării cu frământări și ezitări se arată un om slab în fața tentațiilor și sfârșește
tragic. El este caracterizat în mod direct de către Ana, o muiere îmbrăcată în haine
bărbătești datorită lașității sale. Caracterizarea indirectă reiese din fapte, atitudine, limbaj,
comportament, relația cu alte personaje dar este redate și prin mijloace de analiză
psihologică: monologul interior și introspecția. De la om cinstit Ghiță devine necinstit,
mincinos, laș. Analiza conflictului său interior urmărește procesul înstrăinării față de familie
și degradarea morală a acestuia din dorința de îmbogățire.
În concluzie, “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă psihologică prin temă,
construcția personajelor, modalitățile de caracterizare, conflictul interior al personajelor
principale.
 Caracterizarea lui Ghiță
(1)Ghiță este personajul principal al nuvelei, un personaj complex, în jurul lui fiind
polarizată întreaga acțiune, el intră în relație cu toate celelalte personaje.
Caracterizarea indirectă reiese din fapte, atitudini, limbaj, relația cu celelalte
personaje, dar sunt folosite și modalitățile ale analizei psihologice, introspecția și
monologul interior. Statutul inițial este reliefat în prima scenă a nuvelei Ghiță este căsătorit
cu Ana, are doi copii dar este un om harnic, blând cumsecade și un bun meseriaș, fiind
cizmar însă duce un trai modest deoarece nu are suficienți clienți. De aceea se hotărăște
să ia în arendă hanul de la “Moara cu noroc” intenționând să adune atâția bani încât să-și
poată deschide un atelier în care să angajeze 10 calfe. Aspirația lui este firească și nu-i
depășește puterile.
Dialogul cu soacra este ilustrativ pentru reliefarea unor trăsături de caracter fiind
aici un mijloc de caracterizare. Bătrâna formulează teza morală conform căreia nu bogăția
ci “liniștea colibei te face fericit”. Răspunsul lui Ghiță dat soacrei îl ilustrează ca o
persoană hotărâtă cu spirit practic, cu putere de inițiativă.
După ce se mută de la han, familia este mulțumită când își numără banii, Ghiță se
uită la Ana, Ana se uita la el și împreună la copii. Totul se schimbă odată cu apariția lui
Lică, care îi cere impunător să-l informeze despre tot ce se întâmplă la han. Lică îl
abordează dintr-o poziție autoritară, superioară și nu îi mai lasă drept de replică, iar din
acest moment se declanșează conflictul interior al personajului. Încet el se îndepărtează
de Ana, are față de ea și copii gesturi brutale. El devine ursuz, se închide în sine, iar Ana
nu îndrăznește să-l întrebe nimic deoarece se supără foarte repede.
Lică are o influență malefică asupra lui Ghiță și îi propune colaborarea în afaceri, iar
acesta nu se poate sustrage. Pe măsură ce intră în relație cu Lică, el devine necinstit,
mincinos, o secvență semnificativă este aceea când jură la proces că Lică nu a părăsit
hanul în noaptea în care a fost prădat arendașul.
El refuză comunicarea cu Ana, nu realizează că are alături o femeie care l-ar putea
ajuta, își plânge de milă și se simte singur. Prin monologul interior îi sunt analizate trăirile
și frământările din dorința de a rămâne om cinstit și de a se îmbogății alături de Lică. Și-ar
fi dorit să nu aibă familie, ca să-și poată asigura riscul îmbogățirii alături de Lică. La un
moment dat își găsește scuze cum că o forță superioară îl conduce “așa m-a lăsat
Dumnezeu”. În raportul cu Lică, Ghiță se află într-o poziție de inferioritate, el acceptă banii
aduși de acesta ca să-i schimbe cu toate că știa de unde provin. Chiar dacă uneori are
momente de regret, patima banului îl orbește, se dezumanizează, chiar și atunci când vrea
să-l de-a pe Lică pe mana lui Pintea, nu este cinstit și nu îi spune acestuia că o parte din
bani sunt ai lui.
Ultima treaptă a degradării morale a personajului este aceea când o împinge pe
Ana în brațele lui Lică. Ana este dezamăgită de lașitatea soțului și îl caracterizează în mod
direct “femeie în haine bărbătești” în antiteză cu Lică care este “om”.
În acest timp Ghiță merge după jandarmul Pintea, iar când se întoarce și-și dă
seama ce s-a întâmplat o omoară pe Ana dar și el este împușcat de către Răuț. Uciderea
Anei se naște din disperarea unui om care nu mai are nimic de pierdut.
În concluzie, Ghiță este un personaj complex care evoluează de la tipic la atipic, el
ilustrează consecințele setei de îmbogățire care duce la dezumanizare.
 Relația Ghiță-Ana
(1)Ghiță este căsătorit cu Ana, are doi copii, relația dintre cei doi soți pare la început
că este pusă sub semnul iubirii sincere și al autorități masculine, într-o familie de tip
patriarhal. Autoritatea bărbatului e recunoscută, el este acela care ia deciziile pentru
întreaga familie. Ana se lasă în grija soțului ei care afișează mereu un spirit protector.
Ghiță o apreciază pe Ana deoarece ea era “înțeleaptă, tânără și frumoasă, fragedă și
subțirică”.
El ia hotărârea să arendeze cârciuma de la “moara cu noroc” pentru a câștiga
repede bani, iar Ana își urmează soțul împreună cu copii, după ce se mută la han
atmosfera cuplului este perfectă (banii, copii, se uitau unu la altu...) după apariția lui Lică
comportamentul lui Ghiță se schimbă, iar Ana observă în timp modificările
comportamentale și afective ale soțului. Ghiță devine ursuz și impulsiv, iar Anei îi provoacă
teamă și nu îndrăznea să-l întrebe nimic, “să-i vorbească dezghețat ca mai-nainte”.
Din perspectiva lui Ghiță punctul său slab este dependența de familie ceea ce face
să nu își poată asuma riscul îmbogățirii alături de Lică.
Ana observă transformările în repetate rânduri încearcă să restabilească
comunicarea, dar Ghiță își pierde încrederea în ea. În timp ce înainte vedea în Ana o
femeie înțeleaptă, el dă dovadă de obtuzitate și nu realizează că are alături o femeie care
l-ar putea ajuta “tu ești bună, Ana, și blândă dar ești ușoară la minte și nu înțelegi nimic”.
Refuzând comunicarea Ghiță își plânge de milă pentru că Ana se îndepărtează de el, era
singur și părăsit.
La rândul său și Ana își pierde încrederea în Ghiță, mai ales că îi era rușine pentru
că soțul ei a fost arestat. Ea crede că Lică i-a salvat soțul și de aceea își schimbă
atitudinea față de el. Când vede că Ghiță continuă să aibă un comportament ciudat, fără
să-i explice cauza, Ana își pierde de tot încrederea în el. Comparându-l cu Lică, i se pare
că soțul ei este un fricos, un laș “femeie în haine bărbătești”. Ea ajunge să-i cedeze lui
Lică, în timp ce Ghiță era plecat după jandarmul Pintea. Destinul celor doua personaje
este tragic, Ghiță își dă seama ce s-a întâmplat, o omoară pe Ana, el este împușcat de
Răuț care dă foc hanului.
În concluzie, relația dintre cele două personaje ajunge într-o situație critică datorită
lipsei de comunicare.