Povestea lui Harap Alb

De Ion Creangă

(1)„Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă este un basm cult publicat în 1877 în
„Convorbiri literare”.
Basmul cult este o specie narativă amplă cu numeroase personaje purtătoare a
unor valori simbolice, cu acțiune care implică fabulosul care înfățișează parcurgerea
drumului inițierii de către rob. Conflictul dintre bine și rău se termină prin victoria binelui.
Există cifre și obiecte magice, reperele spațio-temporale sunt nedeterminate, sunt
prezente clișee compoziționale. În basmul cult stilul este elaborat, se îmbină narațiunea cu
dialogul și descrierea.
Narațiunea la persoana a III-a este realizată de către naratorul omniscient și
omniprezent, dar nu și obiectiv deoarece intervine prin comentarii și reflecții.
Tema basmului este triumful binelui asupra răului. Motivele narative specifice sunt:
superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin vicleșug, probele, demascarea răului și
pedepsirea lui, căsătoria.
Acțiunea se desfășoară liniar, succesiunea secvențelor narative este redată prin
înlănțuire. Coordonatele acțiunii sunt vagi prin atemporalitate și aspațialitate: craiul stătea
într-o țară îndepărtată, iar fratele său în altă țară, tocmai la o margine a pământului.
Reperele spațiale sugerează dificultatea aventurii eroului care trebuie să ajungă de la un
capăt la celălalt capăt al lumii, în plan simbolistic de la imaturitate la maturitate.
Basmul are clișee compoziționale, autorul schimbă formula inițială a basmului
popular punând povestirea pe seama altcuiva „amu cică era odată”. Este schimbată și
formula finală care include o reflexie asupra realității „Pe la noi cine are bani mănâncă,
iară cine nu, se uită si rabdă”. Formulele mediane realizează trecerea de la o secvență
narativă la alta și întrețin suspansul.
Caracterul bildungsroman al basmului este dat de parcurgerea unui traseu al
devenirii eroului și modificarea statului social al protagonistului. (/1)
Situația inițială, expozițiunea prezinta „ pe craiul cu cei trei fii și Împăratul Verde, de
la celălalt capăt al lumii”.
Factorul perturbant al situației inițială, intriga, se declanșează prin scrisoarea
primită de către crai de la fratele său. Acesta îi cere să-i trimită pe cel mai viteaz dintre fii
pentru a-i urma la tron deoarece el avea doar fete. Apare motivul împăratului fără urmași
de ordin masculin. Ca să încerce vitejia fiilor, craiul îi supune la proba podului, unde îi
așteaptă îmbrăcat într-o piele de urs, cei doi fii mai mari se sperie și se întorc acasă
rușinați, iar mezinul este supărat în sufletul său pentru nereușita fraților, el se îndură
mituiește cu un bănuț o bătrână, care se va dovedi a fi Sfânta Duminică, personaj inițiator.
Aceasta îl sfătuiește să ceară de la tatăl său calul, hainele și armele cu care a fost mire,
iar calul să-l găsească cu ajutorul tăvii cu jăratec. Toate aceste obiecte sugerează ca va
parcurge același drum inițial ca și părintele său. Urmând sfatul Sfintei Duminici, mezinul
reușește să treacă de proba podului, o probă a curajului. Podul reprezintă un simbol ar
trecerii dintr-o lume cunoscută în alta necunoscută în care fiul de crai trebuie să
dobândească calități și experiența necesară unui împărat luminat. Tatăl său îl sfătuiește să
se ferească de omul Spân și de cel roș. Din crăișorul încalcă interdicția părintelui, motiv
specific basmului. O secvență semnificativă este atunci când îl acceptă pe Spân ca și
călăuză, după acesta îi apare a treia oară în cale, de fiecare dată îmbrăcat altfel. În
episodul de la fântână, Spânul îl supune prin vicleșug, nu îi dă drumul din fântână până
când mezinul jură pe paloș că-i va fi slugă credincioasă până va muri și va reînvia. El îi dă
numele de Harap-Alb oximoron prin care harap sugerează rob, iar alb originea nobilă.
Astfel Spânul îi schimbă statutul social, el devine rob al Spânului, dar răutatea acestuia și
punerea lui în situații dificile îl face să se implice în anumite probe în care el își va
demonstra unele calități morale necesare unui împărat.
(3)Ajunși la curtea Împăratului Verde, Spânul se dă drept fiu de crai, iar Harap-Alb
este sluga lui credincioasă.
Spânul îl supune la trei probe: aducerea sălăților din Gradina Ursului, a capului și
pielii cerbului cu pietre prețioase și a fetei Împăratului Roș în vederea căsătoriei cu Spânul.
Mijloacele prin care trece probele țin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale.
Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care-l sfătuiește cum să
procedeze și îi dă obiecte magice. Prima probă îi solicită curajul, a doua, pe lângă curaj,
mânuirea sabiei, stăpânirea de sine și respectarea jurământului deși mulți împărați i-au
promis multe bogații, îi aduce capul și pielea cerbului Spânului respectând jurământul.
A treia proba presupune o altă etapă a inițierii, este mai complicată și necesita mai
multe ajutoare. Drumul spre Împăratul Roș începe cu trecerea altui pod, ceea ce
simbolizează trecerea într-o altă etapă a maturizării in care Harap-Alb are inițiativa actelor
sale. Cum pe pod tocmai trecea o nuntă de furnici, Harap-Alb se hotărăște să protejeze
viața acestora, punând-o în pericol pe a sa și a calului pentru că alege să treacă în înot o
apă mare. Drept răsplată primește în dar de la crăiasa furnicilor o aripa. Aceeași răsplata o
primește și de la crăiasa albinelor deoarece le face un stup dovedind pricepere și
înțelepciune de a ajuta popoarele gâzelor. Cele doua crăiese sunt personaje donatoare.
Pe drum întâlnește pe cei cinci năzdravani: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă,
Păsări-Lăți-Lungilă. Aceștia îl însoțesc pentru a-l ajuta deoarece Harap Alb s-a arătat
prietenos și comunicativ.
Pentru a-i da fata, Împăratul Ros îl supune pe Harap-Alb la o serie de probe, pe
care le trece cu ajutorul celor 5 năzdravani, personaje himerice și animaliere. Gerilă îl
ajută sa treacă proba cuptorului de aramă încins, Flămânzilă și Setilă probele mâncării și a
băuturii, iar ceilalți doi aduc de după lună pe fata împăratului transformată în pasare.
Furnicile aleg macul de nisip, iar crăiasa albinelor îl ajută să ghicească pe fata cea
adevărata a împăratului.
La rândul său și fata îl supune la o proba, în care trebuie să se întreacă calul lui
Harap-Alb cu turturica ei și să aducă din locul în care munții se bat cap în cap, apă vie,
moartă, și trei smicele de măr dulce. Proba este trecută de cal prin înșelăciune, fata își
respectă cuvântul și pleacă cu Harap-Alb. Această probă este mai grea deoarece Harap-
Alb se îndrăgostește de fată, dar nu își descoperă adevărata identitate și o duce Spânului.
Punctul culminant este momentul când (2)fata îl demasca pe Spân, acesta crede că
Harap-Alb a încălcat jurământul si ii taie capul. In felul acesta dezleagă jurământul, semn
ca inițierea s-a încheiat, iar rolul Spânului ia sfârșit. Calul este acela ce îl pedepsește pe
Spân aruncându-l din înaltul cerului. Decapitarea eroului este ultima treaptă și finalul
inițierii, având semnificația coborârii în infern. Învierea este realizată de fata de împărat cu
ajutorul obiectelor magice. Eroul reintră în posesia paloșului, primește recompensă pe fata
de împărat și împărăția. Nunta și schimbarea statutului social confirmă maturizarea
eroului. (/2)(/3)
 Personajele basmului oameni dar și ființe himerice cu comportament omenesc,
purtătoare unor valori simbolice: binele și răul în anumite ipostaze. Conflictul dintre bine și
rău se închise prin victoria binelui.
Personajul principal al basmului este Harap-Alb, el nu are puteri supranaturale, pe
parcursul trecerii probelor dobândește o serie de calități morale necesare unui împărat,
cum ar fi: mila, generozitate, prietenia, curajul, respectarea jurământului. Statutul său inițial
este de neinițiat, neexperimentat, fiind caracterizat în mod direct de narator: „Boboc în felul
său.” Caracterizarea indirectă reiese din fapte, acțiuni, limbaj, relația cu alte personaje.
Spânul nu este doar o întruchipare a râului, el are rolul inițiatorului, este un rău
necesar, de aceea calul năzdrăvan nu-l ucide înainte ca inițierea eroului să fie încheiată.
Eroul este sprijinit de ajutoare și donatori-ființe cu puteri supranaturale: Sfânta
Duminică, calul năzdrăvan, crăiasa albinelor și a furnicilor, precum și de personaje
himerice, cei 5 năzdrăvani.
Specific basmului cult este modul prin care se individualizează personajele. Cu
excepția eroului al cărui caracter evoluează pe parcurs, celelalte personaje reprezintă
tipologii umane reductibile la o trăsătura umană. Prin portretele fizice ale celor 5
năzdrăvani se ironizează defecte omenești: frigurosul, gurmandul, setosul, însă aspectul
lor grotesc ascund bunătatea si prietenia. Împăratul Ros și Spânul sunt răi și vicleni,
Sfânta Duminică este înțeleaptă. Personajele se individualizează și prin limbaj, prin
replicile pe care le dau.
Limbajul basmului cuprinde termeni, expresii populare și regionalisme. Oralitatea
stilului și umorul se realizează prin expresii populare, proverbe și zicători, caracterizări
pitorești ale personajelor, scene comice.
In concluzie, „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este un basm cult având ca
și particularitate: reflectarea concepției despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului,
individualizarea personajelor, umorul și specificul limbajului. Însă ca orice basm, pune în
lumină idealul de libertate, adevăr și cinste.
 Caracterizarea lui Harap-Alb
(1)Personajul principal al basmului este Harap-Alb așa cum reiese și din titlu este
un personaj construit pe schema realului, nu are puteri supranaturale, pe parcursul inițierii,
el își descoperă anumite calități morale necesare unui împărat luminat. Este întruchiparea
binelui fiind construit ca o ființă complexă care învață din greșeli și progresează.
Numele Harap Alb semnifică rob de origine nobilă dar și condiția de învățăcel, faptul
de a fi supus inițierii, transformării.
Statutul inițial al personajului este cel de neinițiat caracterizat în mod direct de către
narator “boboc în felul său”. Primele fapte ale fiului de crai, defapt întâlnirea cu inițiatorii
săi, Sfânta Duminică, calul năzdrăvan și spânul, pun în evidență naivitatea, lipsa de
experiență. Astfel el nu își dă seama că s hainele modeste se poate ascunde
înțelepciunea fiind încredințat că bătrâna nu-l poate ajuta cu nimic, dar totuși este bun la
suflet și îi dăruiește acesteia un bănuț. Milostenia îi este răsplătită imediat deoarece
bătrâna îl învață cum să-și înduplece tatăl, să plece la drum pentru a deveni succesorul
tronului Împăratului Verde. Ea îi spune să ceară de la tatăl său calul și hainele cu care a
fost mire, ceea ce sugerează parcurgerea aceluiași traseu inițiatic al părintelui. Tot din
naivitate încalcă interdicția tatălui, îl acceptă pe Spân ca și călăuză, iar acesta-l supune
prin vicleșug. Semnificativă este scena de la fântână...când i se v-a schimba și statutul
social.
Spânul nu este doar o întruchipare a răului, el are rolul inițiatorului, fiind un rău
necesar.
Spânul îl va supune la trei probe, care îl fac să-și descopere anumite calități, rău
făcătorul îi cere să aducă sălățile din Gradina Ursului, capul și pielea cerbului cu pietre
prețioase. Prima parte îi solicită curajul, a doua abilitatea în mânuirea sabiei, stăpânirea de
sine. Harap Alb este cinstit, loial jurământului față de Spân, deși a primit pe capul și pielea
cerbului numeroase bogății, el le aduce Spânului.
Cea de-a 3a probă este mai grea, simbolic începe cu trecerea altui pod, sugerându-
se că este o altă etapă a inițierii. El își dovedește generozitatea și îndemânarea atunci
când traversează nunta furnicilor și construiește un nou stup pentru albine, personaje
donatoare care-l vor ajuta să treacă anumite probe, la care-l va supune Împăratul Roș.
Prietenos, răbdător, își face prieteni de nădejde în cei 5 năzdrăvani: Gerilă, Setilă,
Flămânzilă, ... care-l vor ajuta la rândul lor la trecerea altor probe.
Pentru erou, aducerea fetei împăratului Roș la Spân este cea mai dificilă încercare
pentru că pe drum se îndrăgostește de ea, dar este onest, își respectă jurământul și nu-și
divulgă adevărata identitate.
(2)
Trăsăturile morale ale personajului reies indirect prin fapte, vorbe, atitudini, limbaj,
relația cu alte personaje.
În concluzie, Harap-Alb este un personaj de basm, deși nu are puteri supranaturale
el traversează o serie de probe, învață din greșeli și se maturizează, pentru omenia sa
ajunge împărat mare și iluminat “cum nu a mai fost altul pe Pământ” așa cum i-a prezis
Sfânta Duminică.
 Relația Harap-Alb - Spân
(1) Eroul Harap-Alb, reprezintă binele, cu toate că nu are puteri supranaturale, el
parcurge un drum al inițierii, se maturizează, învață din greșeli pentru a fi demn să ajungă
împărat.
Numele de Harap-Alb ...(scena de la fântână)
Antagonistul, Spânul nu este nici el un personaj tipic al basmului deoarece nu are
însușiri miraculoase, ne fiind un zmeu, animal fabulos. Construcția realistă a personajului
reflectă concepția populară despre omul rău “însemnat” în acest caz lipsit de atribuțiile
bărbătești, ceea ce poate motiva psihologic ticăloșia lui deoarece îl supune pe eroul naiv,
prin vicleșug, închizându-l în fântână până ...
Încă de la situația inițială, protagonistul și antagonistul se construiesc pe baza unei
relații de opoziție care individualizează binomul bine-rău specific basmului: om de onoare-
ticălos, naiv-viclean, inițiat-inițiator.
Spânul este un rău necesar și prin probele la care-l supune pe Harap-Alb își
dezvoltă anumite calități morale necesare de împărat. După ce-l pune să jure pe paloș că-i
va fi slugă credincioasă, ajunși la curtea Împăratului Verde, Spânul se dă fiu de crai, iar
Harap-Alb slugă credincioasă.
(3)
În concluzie, Spânul este un pedagog “rău” dar este necesar în inițierea
protagonistului.
P. simbo. “Plb” deschide vol. cu same
title, 1916, emblemă a univ. poetic bacov.
Mot. solitudinii apas. este elem. de recur.
in vol. de debut „Plb”. Cuprins, p. simb.,
lirică simbolista, folosirea simb., teh.
repeti., cormatica si dramatismul trairii
eului liric. dramat. sugerat prin coresp.
intre mat si spirit. Txtul creeaza o atmos.,
sug. o apasare, dar nu cuprinde niciun
termen al argoasei, totul putand fi dedus
din descrierea cadrului. Instrainarea,
impietrirea, izolarea, solitudinea, privirea
in sine ca intr-un strain se subscriu
esteticii simboliste.
Stari sufle.nelam.confuzie, obiectul poe.
simbo.-transmise pe pe calea sugestiei.
Sugestia folosita drept cale de exprimare
a corespondentelor in planul ext. si cel
int., prim cultiv. senz. diverse realizata
preponderent din img. viz, poe. exploate.
stariile si emotiile produse de elem. deco
funebru care transm. o stare int. vidul
sufletesc, angoasa exist. Cultivarea simb.
caract. a curentului plumb, cavou singur-
ambiguitatea prin plurivalenta semnifica.
Viziunea despre l. viziune fara iesire,
nemetafizica, hiperboliz. starea de singu.,
obsesia deplinii izolari, presimtirea mortii
Titlul simbolul plumb, apasare, angoasa,
greutate sufocanta, cenusiul existential,
universul monoton, inchiderea spatiului
existential, fara solutii de iesire. Simbol
central – Plumb – plurivalent, repetat 6
ori, pe baza coresp. subiect/uman si
obiectiv/cosmic. ca elem. anorganic
sugereaza moartea, greutatea
sufleteasca. Culoarea gri reda tristetea,
monotonia, angoasa cenusiul vietii
cotidiene, mediul meschin. Metal
saturnian-melancolia grea, subst. folosita
uneori la sigilarea sicrielor. Simetria
compoz.

„Povestea lui HA” de IC este un basm cult publicat
în 1877 în „Convorbiri literare”. Basmul cult este o
specie narativă amplă cu numeroase personaje
purtătoare a unor valori simbolice, cu acțiune care
implică fabulosul care înfățișează parcurgerea
drumului inițierii de către rob. Conflictul dintre bine
și rău se termină prin victoria binelui. Există cifre și
obiecte magice, reperele spațio-temporale sunt
nedeterminate, sunt prezente clișee compoz. În
basmul cult stilul este elaborat, se îmbină narat cu
dialogul și descrierea. Narațiunea la persoana a III-a
este realizată de către naratorul omniscient și
omniprezent, dar nu și obiectiv deoarece intervine
prin comentarii și reflecții. Tema basmului este
triumful binelui asupra răului. Motivele narative
specifice sunt: superioritatea mezinului, călătoria,
supunerea prin vicleșug, probele, demascarea răului
și pedepsirea lui, căsătoria.
Basmul are clișee compoziționale, autorul schimbă
formula inițială a basmului popular punând
povestirea pe seama altcuiva „amu cică era odată”.
Este schimbată și formula finală care include o
reflexie asupra realității „Pe la noi cine are bani
mănâncă, iară cine nu, se uită si rabdă”. Formulele
mediane realizează trecerea de la o secvență
narativă la alta și întrețin suspansul. Caracterul
bildungsroman al basmului este dat de parcurgerea
unui traseu al devenirii eroului și modificarea
statului social al protagonistului. Situația inițială,
expozițiunea prezinta „ pe craiul cu cei trei fii și
Împăratul Verde, de la celălalt capăt al lumii”.
Factorul perturbant al situației inițială, intriga.
Limbajul basmului cuprinde termeni, expresii
populare și regionalisme. Oralitatea stilului și
umorul se realizează prin expresii populare,
proverbe și zicători, caracterizări pitorești ale