https://biblioteca.regielive.ro/referate/stiinte-politice/terorismul-international-
304721.html, accesat la 15. 11. 2017.

 
DEFINIREA TERORISMULUI
Termenul de terorism provine din latinescul "terror" care înseamnă violenţă fizică,spaimă,
teroare provocate deliberat prin acte de violenţă publică, folosirea cu intenţie a unor mijloace
capabile să ducă la un pericol comun.
1
 
Caracteristicile terorii sunt: violenţa şiameninţarea cu violenţă, folosirea sistematică şi
persistentă a violenţei, intimidare şi
sensibilizare prin agresivitate şi ura. Terorismul mai presupune organizare, planificare, finanţare 
şi
echipamente de ultim
ă oră precum şi subiecţi umani, selectaţi şi pregătiţi pentru realizareaacţiunilor concrete de atac.
Teroarea
 
este elementul constitutiv al multor acţiuni grupalesemnalate încă din antichitate. Actul de
terorism a avut întotdeauna un scop similar descurajăriigenerale, victima de moment este mai
puţin importantă decât efectul general asupra unui grupanume căruia îi este în realitate adresat
actul exemplar. Simptomatica este butada celebrului
gânditor militar chinez SUN -
TZU: "omoară unul
- terorizeaza o mie".
Deci, terorismul, deşi produce victime individuale este un act îndreptat împotriva
uneicolectivităţi. Experţii au căzut de acord ca în spatele unei acţiuni teroriste există intodeauna
ostrategie. Indiferent de forma atacului: bombe, maşini capcană, focuri de armă, luarea de
ostatici,
asasinate, terorismul nu este deloc accidental sau spontan.
Terorismul reprezintă deci utilizareadeliberată a violenţei împotriva civililor pentru obţinerea de
avantaje
 politice sau de naturăreligioasă. Chiar dacă majoritatea oamenilor recunosc terorismul atunci
cand îl văd, nu există
o
definiţie unanim acceptată pentru acest termen. Ironic este însă
 
faptul că
ceea ce pentru o
 persoană înseamnă terorism pentru alta reprezintă lupta pentru eliberare naţională ş
i
există oconfuzie extremă în definirea violenţelor: terorism, crimă organizată, război civil, stat
dictatorial,
confuzia fiind chiar mai mare atunci când se î 
ncearcă separarea terorismului de mişcăr 
ileinsurgente ori separatiste.
Există o varietate de concepte care definesc terorismul. Instituţiileantitero, politice, sociale,
psihologice, guvernamentale şi de securitate au încercat o definire afenomenului. În volumul
"Terorismul politic" de Schmidt şi Youngman sunt citate 109 definiţii
cu privire la terorism, autorii obtinându-
le de la diverse academii militare şi universităţi care
1
 
Enciclopedia internaţională a terorismului, ed 1998.
 

 
 
studiază şi cercetează terorismul. Acestea constituie o statistică, care arată criteriile de definire a
terorismului.Ele sunt :
•
 
violenţa, forţa (apar in 83,5% din definiţii);
 
•
politic (65%);
•
 
frica accentuată, teroarea (51 %);•
 
ameninţare (47%);•
 
efecte psihologice şi anticiparea reacţiilor (41,5%);•
 
discrepanţa între ţinte şi victime (civili), (37,5%);
2
 
Definirea terorismului şi a teroriştilor face obiectul cercetării şi înţelegerii fenomenuluicare a luat
amploare pe glob. Teroriştii internaţionali, incapabili să îşi atingă scopurile prinmijloace
convenţionale, încearcă să trimită un mesaj ideologic sau religios prin
terorizarea publicului general. Prin alegerea ţ
intelor, care adesea sunt simbolice sau reprezentative pentru
naţiunea vizată, teroriştii încearcă
 
să creeze un impact puternic asupra publicului inamic prin actede violenţă, în ciuda puţinelor
resurse materiale de care dispun. Prin aceasta ei speră să
de
monstreze mai multe, astfel încât guvernul sau guvernele vizate să nu poată să
-
şi protejezecetăţenii; sau, prin asasinarea unei anumite victime, pot da o lecţie publicului în
general. Spreexemplu, prin asasinarea preşedintelui egiptean Anwar al
-Sadat din 6 octombrie 1981, la un an
de la călătoria sa importantă în Israel, teroriştii al
-
Jihad au sperat să convingă lumea şi, înspecial, pe musulmani, că a fost comisă o mare eroare.
Definiţiile terorismului sunt foarte variateşi, de obicei, inadecvate. Până şi cercetătorii
terorismului neglijează adesea să defineascătermenul, preluând definiţii de la Departamentul de
Stat SUA, cum ar fi: „Violenţa premeditată,motivată politic, folosită împotriva unor ţinte
noncombatante de către grupări subnaţionale sau
age
nţi clandestini, de obicei cu intenţia de a influenţa publicul". Deşi un act de violenţă, privit
deobicei în Statele Unite ca act de terorism, nu poate fi interpretat la fel în altă ţară, tipul de
2
Asociatia de studii si cercetari ale terorismului:www.terorism.ro

 
 
violenţă care distinge terorismul de alte genuri de violenţă, cum ar fi crima sau o acţiune
militarăîn timp de război, poate fi totuşi definit în termeni calificaţi, în mod rezonabil, ca
obiectivi. Uncercetător în ştiinţe sociale defineşte o acţiune teroristă ca fiind folosirea calculată a
violenţei
inopinate,
şocante şi ilegale împotriva noncombatanţilor (inclusiv civili, militari în rezervă şiangajaţi ai
securităţii în situaţii de pace) şi a altor ţinte simbolice, între care se infiltrează unul(sau mai
mulţi) membri ai unei grupări subnaţionale sau unul (sau
 
mai mulţi) agenţi clandestini,cu scopul psihologic de a face publică o cauză politică sau
religioasă şi/sau de a determina sausili un guvern (sau mai multe) sau populaţia civilă să accepte
revendicari în numele
cauzei.Terorismul actual este unul de tip
catastrofic care a depăşit orice limită a raţionalităţii. Elvizează valori fundamentale ale unei
anumite civilizaţii, fiind astfel îndreptat împotriva întregiiumanităţi.
3
 
TIPURILE DE TERORISM
Tipologia grupărilor teroriste scoate în evidenţă descr 
ierea
detaliată
 
a profilurilor şiaplicaţiilor teroriste pe glob, formele sinucigaşe şi psihologia actelor criminale
din rândulgrupărilor teroriste. Fiecare grupare teroristă este unică în felul ei, de legitimare prin
violenţă şi
teroare, iar în spatele actelor
criminale, grupările teroriste deţin o doctrină sincretistă politico
-
religioasă fundamentată la rang divin, bine întipărită în minţile lor, luptând până la
atingereaacestora. După ideologie, grupările teroriste se clasifică conform următoarelor patru tip
ologii:

 
naţionalist
-separatiste;

 
fundamentalist;

 
religioase;

 
social -
revoluţionare.;Această clasificare este bazată pe supoziţia că grupările teroriste pot fi diferenţiate
prinideologia lor politică. Categoria social
-
revoluţionara a fost numită şi "idealistă".Teroriştiiidealişti luptă pentru o cauză radicală, o
convingere religioasă sau o ideologie politică, inclusiv
pentru anarhism.
Deşi unele grupări nu se încadrează practic în nici una dintre aceste categorii,
3
 
Dumitru Virgil Diaconu, Terorismul.Repere juridice si istorice, Ed.All Beck,
pag 47

 
 
tipologiile generale sunt important
e deoarece toate campaniile teroriste sunt diferite, iar intenţiilegruparilor din aceeaşi categorie
generală tind să aibă mai multe în comun decât cele de categorii
diferite.
4
De exemplu, IRA, ETA şi LTTE au toate motivaţii naţionaliste puternice, în timp
ce
fundamentaliştii islamici şi grupările lui Aum Shinrikyo sunt motivate de convingeri religioase.
 
O a cincea tipologie, pentru teroriştii de aripa dreaptă, nu face obiectul acesteilucrări.Toate
grupările teroriste au ceva în comun şi anume strategiile
lor de lupta individuala sau
de grup restranse iar categoriile terorismului sunt de tip violent, sinucigaş, agresiv,
distrugător neţinând seama de civilii nevinovaţi şi organizaţiile cu caracter religios sau
politic.Tehnicile lor 
de lucru sunt: asasinatele
individuale şi colective, răpirile şi luarea de ostatici, deturnările deavioane, distrugerea
avioanelor civile, lansările de bombe masiv explozibile, manipularea prin
mass-
media, instrumente de persuasiune, instruirea psihofiziologică eficienţa de rezistenţă şimotivaţie
criminală.
 
După amploarea geografică a activităţii grupărilor teroriste, terorismul se imparte în :
 
terorism internaţional şi terorism intern.Transformarea terorismului intern în
internaţional(transnaţional) s
-a datorat în primul rând su
cceselor înregistrate de amestecul între mişcările degherilă şi mişcările teroriste (cucerirea puterii
de către comunişti în China şi Cuba, precum şi
Victoria Vietcong pe întreg teritoriul vietnamez).
B.TERORISMUL INTERNAŢIONAL
Terorismul
internaţional constituie infracţiune
sui generis,
adică un tip special deinfraţiune, caracterizată printr 
-
un element de extraneitate: pregătirea şi executarea acesteiinfracţiunii, subiectele pasive şi
active, mobilul, mijloacele de înfăptuire ale autorului,interesează mai multe state. Ansamblul de
crime si delicte care constituie terorismul îmbracă, înanumite circumstanţe, un caracter
internaţional, fie pentru că săvârşirea sau efect
ul lor se
 prelungeşte pe teritoriul mai multor state, fie prin faptul că aduc atingere unor bunuri juridice
demare valoare, a căror protecţie constituie o condiţie esenţială pentru menţinerea raporturilor
de bună inţelegere între state şi în consecinţă a păcii internaţionale.
Într-
o încercare de analizăefectuată pe această cale e necesar să avem în vedere aspectul formal şi
aspectul material alinfracţiunii de drept internaţional. Primul aspect constă în posibilitatea de a
urmării şi a judeca pe
autorul i
nfracţiunii, independent de locul unde infracţiunea a fost comisă.
 
Cât priveşte criteriulmaterial, pentru a considera un act ilicit drept infracţiune a dreptului
naţiunilor, conformsavantului profesor Donnedieu De Vabres, există următoarele premise:
 

 
Săvârşirea actului criminal se prelungeşte pe teritoriul mai multor state;
 

 
Bunul căruia i s
-
a adus atingere să prezinte pentru comunitatea internaţională oimportanţă materială sau morală;
 

 
Actul criminal să ofenseze grav sentimentul de justiţie şi de respect datorat demnităţii
umane, sentiment propriu tuturor oamenilor;
5
 
Caracterul internaţional al terorismului
 
Juriştii penalişti au arătat multă prudenţă cu privire la infracţiunile care trebuiau să intreîn lista
incălcărilor de drept internaţional. Acesta a fost şi cazul infracţiunilor de terorism. S
-a
examinat întotdeauna dacă o infracţiune are toate elementele pentru a fi considerată o
infracţiuneinternatională.
 
Pot avea deci, caracter internaţional numai formele de terorism în care autoriiacţionează în s
copuri politice colective demonstrându-
se acest fapt. Printre actele de această
5
 
Chestor general dr. Anghel Andreescu, Comisar sef dr. Nicolae Radu, “Organizatiile teroriste”,
Bucuresti 2008, pag
27

 
 
natură se numără acelea a căror efecte dăunătoare se manifestă pe teritoriul mai multor state şi
cuo atare intensitate încât pune sub ameninţare însăşi ordinea politică internaţională.
Din punct de
vedere al aplicării în spaţiu a regulilor de drept penal, pentru infracţiunile de terorism,
toatestatele ar trebui să accepte principiul universalităţii. Pentru aceste infractiuni ar trebui deci,
să seaplice legile penale ale fiecărui stat, indiferent de locul unde actele de teroare au fost comise
şiindependent de naţionalitatea autorului.
În ultimii cinci ani au avut loc peste 1400 de atacuri
teroriste cu caracter internaţional cauzând peste 2700 de victime. Terorismul internaţion
al a
devenit principalul inamic la statelor civilizate şi a determinat o schimbare dramatică a securităţii
mondiale.
După prăbuşirea „Turnurilor gemene” din SUA de la 11 septembrie 2001; „trenurilemorţii”de la
Madrid (11 martie 2004, în care Spania şi alte 11 naţiuni au plătit un greu tribut desânge barbarei
teroriste: 200 de morţi şi circa 1400 de răniţi.)
- fiind cel de-al doilea atentat de
amploare în Europa după cel de la Lockerbie (21 decembrie 1988), când au murit 270 de oameni,
acesta fiind revendicat de Al-
Qaeda.,„metrourile şi autobuzele morţii” de la Londra (7 iulie2005) şi celelalte acţiuni teroriste
care au continuat să ţină planeta sub o continuă teroare,comunitatea internaţională este pusă în
faţa unui val de consecinţe tot mai greu de gest
ionat, în
condiţiile unei societăţi globalizate în care ameninţările la adresa securităţii au
căpătatcaracteristici transnaţionale, iar teatrul operaţiunilor teroriste acoperă întreaga lume.
 
Tacticile tradiţionale
 
ale terorismului cum ar fi luarea de ostateci, asasinatul politic,
acţiunile directe, punctuale, nu intră în vederea lui Osama bin Laden. Ţintele atacurilor
teroristenu mai sunt persoane sau categorii de persoană, ci mase de oameni. Mase cât mai mari.
Ope
raţiunea teroristă de la 11.09.2001 a cauzat peste 4500 de victime, aparţinând unor
categoriisociale, rase şi naţionalităţi diferite.
La 11.03.2004, dispozitivele explozive au fost amplasate în
trei trenuri şi au fost detonate când acestea erau pline de navetişti.
Dispozitivele teroriste erauadaptate pentru a fi detonate cu ajutorul unor telefoane mobile. Au
fost amplasate 15 dispozitive
din care 10 au fost detonate. Toate aceste presupun informaţii, sprijin logistic şi, nu în ultimul
rând, oameni.
 
Un expert în terorism al serviciilor secrete americane CIA
 
afirmă: "Dacă astăzi aiinformaţii bune despre reţeaua Al
-
Quaeda, acele informaţii nu mai sunt operaţionale mâine." Elcompară reţeaua cu un virus care se
schimbă permanent, încât este imposibil să
-l pri
nzi şi să
-ldistrugi în întregime.
Tactica acestei organizaţii teroriste a devenit doctrina ofensivăantiamericană.
 
 
 
AMENINŢĂ
RI PREZENTE - JIHADUL
Am considerat necesar definirea acestui concept cu puternice conota
ţii religioase, avândîn vedere motivaţia
 
care, după cea a purificării etnice prin genocid vizată
de promotoriiHolocaustului, a generat cele mai sânger
oase atentate din istorie, curmând vieţ
ile a zeci de mii de
oameni nevinovaţ
i.
6
 
Deşi Israelul a apă
rut p
e harta lumii în urmă
cu doar 60 de ani nu i se poatenega acestui popor dreptul de
a exista pe teritoriul cuprins între Marea Mediterana, DeşertulSinai, Înălţimile Golan, Liban şi
Marea Moartă. În aceeaşi mă
sura un alt popor nu poate fiizgonit de pe acelea
şi meleaguri, în care î
l gasim din Evu
l Mediu Timpuriu, ba chiar dacă facemo paralelă
cu
scrierile Vechiului Testament, şi îi consideram strămoşi ai acestei naţii pe filistenişi asirieni,
putem concluziona că şi actualii palestinieni îşi au rădă
cinile di
n antichitate în aceeaşizonă frământată de toate trăirile umane cuprinse î
n limitele extremului.În acest loc s-
au nă
scutpr
incipalele religii ale civilizaţiei umane, de acest loc se leagă cruciadele ş
i mai mult, acest mic
teritoriu disputat reprezintă
principalul motiv de anxietate pentru majoritatea musulmanilor de petoate continentele.
Cum ar putea să fie altfel în condiţiile în care singurul loc sfâ
nt pentru evreii
de pretutindeni se află parţ
ial sau total sub al treilea loc sfânt al Islamului. În prezent, evreii se
roagă la singurul zid ră
mas din Sfântul Templul de la Ierusalim, pe o mare parte din ruinelea
cestui edificiu fiind construită Moscheea lui Omar, aflată la nici 30 de metri distanţă
.Nu doarpales
tinienii au format numeroase mişcă
ri de eliberare,
care au recurs majoritatea, dacă n
u toate,la acte teroriste îndreptate împotriva civililor isra
elieni sau evrei cu diverse cetăţenii, ci şi
israelienii sunt responsabili d
e formarea unor celule de acelaşi gen. “Kahana LaKneset”
-"Kach",fiind printre cele mai cunoscute. Chiar statul israel
ian a luat fiinţă
, nu ca rezultat al unornegocieri cu caracte
r diplomatic, ci ca urmare a acţ
iunilor armate, calificate la acea vreme ca
“acţiuni teroriste” şi menţionăm aici atacurile a două grupă
ri paramilitar
e evreieşti, LEHI ş
iIRGUN, care la data de 09.04.1948 s-au remarcat prin uciderea a 107 arabi palestinieni
înlocalitatea Deir Yassin, iar la 17 septembrie 1948 l-
au asasinat pe mediatorul Naţ
iunilor Unite,contele Folke Bernadotte.
7
Singurul poate, care a
avut o soluţ
ie la solutionarea conflictului

6
 
Chestor general dr. Anghel Andreescu, Comisar sef dr. Nicolae Radu, “Organizatiile teroriste”,
Bucuresti
2008, pag 54
 

 
 
israeliano-palestinian a fost Yitzhak Rabin premier al
Israelului, asasinat de un conaţ
ionalultraortodox la 4 Noiembrie 1995.
Mişcă
rile de eliberare palestiniene s-
au format şi au inceput săacţioneze, î
n gener
al, după anii ’60, când lumea occidentală încă nu bănuia ce turnură vor lualucrurile şi ce nouă
ameninţare la adresa securităţii globale avea să apară
.Începând cu acea
 perioadă sunt consemnate primele deturnă
ri de avio
ane, primele atentate cu bomba ş
i chiar
coaliţii militare regionale, toate îndreptate asupra Israelului în special şi î
mpotriva evreilor în
general. Războiul de 6 zile şi cel de Yom Kipurr ilustrează
 
starea de spirit a lumii arabe încă de pe atunci. Analizând în aceeaşi notă scopurile urmăr 
i
te de toţ
i liderii statelor arabe militarizate
sau mai bine spus ai ţărilor î
n
care predomină religia islamică, vom observa că fondul rămâne întoate cazurile acelaşi:
desfiinţarea statului Israel ş
i izgonirea evr
eilor din Palestina. De cealaltă
 parte, conform unor studii cu caracter psiho-soci
al efectuate pe eşantioane diferite ale populaţieiisraeliene, sunt semnalate apariţia unor elemente
de natură să
alarmeze nu doar Knessetul, ci
întreaga opinie publică occidentală
. Este vorba de acte preparatorii întreprinse de evrei
ultraortodocşi, ce vizează aruncarea în aer a Moscheii lui Omar ş
i reconstruirea Templului; o
 parte din această categorie a achiziţ
ionat de-a lungul timp
ului, pietre despre care cred că
au facut
 parte din structura Templului şi cu care îşi doresc să
contribuie la opera de reco
nstrucţ
ie.Înperspectiva în care elemente extremiste din ambele tabere ar atenta la astfel de
simbolurireligioase, ori culturale sau ar aduce atingeri grave unor valori morale semnificative în
baza
cărora îş
i orient
ează conduita şi chiar existenţ
a cele do
uă naţ
iun
i, izbucnirea unei noi deflagraţ
iiregionale sau chiar mondiale n
u va mai fi un risc, ci o etapă inevitabilă
.În prezent Israelul este în
relaţii de cooperare şi bună vecinătate cu doi dintre vecinii să
i, E
giptul ş
i Iordania. Iranul, Irakul,Siria
, Libia, Algeria, Sudanul şi toate facţ
iunile extremis
te din statele cu vaste comunităţimusulmane sunt ostile, cel puţ
in la nivel declarativ, statului evreu. În acest context, un act care araduce prejudicii valorilor
islamice, de care s-ar putea face vin
ovate persoane cu orientări
extremiste, oriunde în lume, ar constitui pentru comunitatea musulmana apelul la JIHAD, cu
consecinţ
e dezastroase la nivel mondial.
Am abordat problema perpetuă
a Orientului Mijlociudoar pentru a puncta principalul punct de
 plecare al terorismului internaţional; momentul î
n careacest fenomen negativ s-
a extins cu rapiditate în ultima parte a secolului 20 şi î
nceputul celui
actual, factor de insecuritate şi instabilitate pe toate continentele.Parte integrantă în accepţiunea

 
 
d
e apărare a Islamului, Jihadul constituie simultan, atât un concept moral
-
religios, cât şi o formăde manifestare a conceptului respectiv. Cuvântul arab „Jihad“ este un
termen care înseamnă să îţiîncerci propria limită. Pentru musulmani Jihadul are două interpretări
(înţelesuri).
8
Primul
înteles al Jihadului se refera la a te strădui din toate puterile şi resursele pentru
respectareasistemului islamic de viaţă pentru a obţine favoarea lui Allah. Jihadul presupune
un proces
continuu, o luptă interioară a individului cu el însuşi, adică
 
stabilirea “M
aruf-
ului” (ceea ce estedrept şi adevarat) şi inlă
turare
a “Munkar 
-
ului” (ceea ce este rău şi fals) din viaţa personală afiecăruia ş
i implicit, din societate. Acest înteles al Jihadului ar putea fi definit ca l
upta spiritualăa fiecăruia împotriva viciului, pasiunii şi ignoranţei. Această manieră de întelegere
a fost definităîn timpurile moderne, dar i se acordă mai puţină atenţie decât celei de
-
a doua interpretă
ri, care
 pune accent pe latura militară
.Al doilea
înţeles al Jihadului reprezintă „Războiul Sfânt“împotriva necredincioşilor şi această interpretare
este nescrisă în Coran. Potrivit jurisprudenţeiislamice (interpretării Legii Sharia), acest cuvânt se
foloseşte pentru a exprima lupta dusă în
numele lui
Allah, împotriva duşmanilor Islamului care recurg la forţă. Potrivit acestui înţeles alcuvântului,
credinţa islamică permite lupta pentru autoapărare, pentru protejarea religiei şi pentrucei care au
fost expulzaţi cu forţa din case. Potrivit musulmanilor, războiul este o necesitate aexistenţei, un
fapt care aparţine vieţii, atâta timp cât în lume există nedreptăţi, opresiuni, ambiţiideşarte şi
cereri neîntemeiate. Omenirea trăieşte constant sub teroare şi acţiuni specificerăzboiului,
provenite din nenumărate focare de pe glob. Acesta este motivul pentru care Islamul arecunoscut
şi promovat „Războiul Sfânt“, o alegere justificabilă şi corectă (susţin
musulmanii) pentru autoapărare, reinstaurarea dreptăţii, libertăţii şi păcii.Fiecare musulman are d
ator 
ia de a
accepta sacrificiul suprem pentru apărarea Islamului. O comunitate se consideră eliberată
deaceastă îndatorire doar prin participarea la Jihad a unei părţi din comunitatea respectivă. În
cazcontrar (dacă nimeni din aceasta nu participă la Jihad),
 
vina aparţine întregii comunităţi. Cel caremoare în acest „Război Sfânt“ devine martir (shahid),
fiindu
-
i garantat locul în „Rai“. În timp cemusulmanul de rând trebuie să aştepte judecata finală (după
moarte, în faţa îngerilor Minkar
şi Nakir), războinicul decedat în urma Jihadului ajunge direct în „Paradis“, dobândind fericireaet
ernă
.
În timp ce Jihadul ofensiv este acceptat de ramura sunnită a Islamului (aproximativ 90%