MINISTERUL EDUCAŢIEI NATIONALE

INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN CLUJ

LICEUL TEHNOLOGIC „VLĂDEASA” HUEDIN

Str. Horea, Nr. 78-80

Tel/fax: 0264351314
E-mail: gshuedin@yahoo.com

SIMPOZION NATIONAL PROIECTE SI AUXILIARE

CURRICULARE 2015

Ecuatii de gradul al II-lea. Relatiile lui Viete.

In mod traditional, acest capitol facea parte din programa clasei a VIII-
a. Incepand cu anul scolar 1993-1994, a fost trecut la clasa a IX-a.
Actualizarea corespunzatoare a manualelor s-a produs abia in 1999.
Continutul acestui capitol este urmatorul:
 Formula de rezolvare a ecuatiei de gradul al doilea. Rezolvarea
unor cazuri particulare;
 Discutia naturii si semnelor radacinilor ecuatiei de gradul al II-lea
cu coeficienti reali;
 Relatiile lui Viete si cateva aplicatii: descompunerea trinomului
de gradul al II-lea in factori etc.

Nu prezentam aici formula de rezolvare a ecuatiei de gradul al II-lea si

nici relatiile lui Viete. Vom analiza insa cateva exercitii de mai multe tipuri.
Deocamdata, vom discuta numai despre rezolvarea ecuatiei de gradul al II-lea
in multimea numerelor reale.

Ex. 1. Fie numerele reale p1 , p2 , q1 , q2 astfel incat p1 p2  2  q1  q2  . Sa

se arate ca cel putin una dintre ecuatiile:
x 2  p1 x  q1  0
are radacinile reale.
x 2  p2 x  q2  0

Solutie. Sa presupunem prin absurd ca ambele ecuatii nu au radacini

reale. Inseamna ca discriminantii ambelor ecuatii sunt negativi:
1  p12  4q1  0
 2  p22  4q2  0
p12 p2
Rezulta q1  , q2  2 . Utilizand relatia specificata in ipoteza si cele
4 4
doua inegalitati, deducem ca:
 p12  p22 p 2  p22
2  q1  q2     p1  p2   0 , absurd. Rezulta
2
 p1 p2  1
2 2
ca, cel putin una din ecuatii are radacini reale.

Ex. 2. Sa se rezolve in R ecuatiile:

x 2 48  x 4
a)  2  10   
3 x 3 x
b)  x  3 x  2   x  9 x  20   72
2 2

Solutie. a) Se observa ca, notand:

x 4 x 2 16 x 4 x 2 48
t    t   2  2    3t   2  8
2 2

3 x 9 x 3 x 3 x
Ecuatia devine deci 3t  8  10t  3t  10t  8  0 . Aceasta
2 2
are
4
radacinile t1  2, t2  .
3
Trebuie acum sa rezolvam ecuatiile:
x 4
  2  x 2  6 x  12  0  x1,2  3  21
3 x
x 4 4
   x 2  4 x  12  0  x3  2, x4  6 .
3 x 3
Multimea solutiilor reale ale ecuatiei date este deci:

  3  21; 2;6 
b) Inmultind cele doua trinoame de gradul al II-lea, obtinem o ecuatie de
gradul al IV-lea relativ greu de rezolvat. Ideea este sa descompunem
trinoamele in factori, grupand diferit factorii liniari rezultati. In general, daca
avem o ecuatie de gradul al IV-lea de forma:
 x  a   x  b   x  c   x  d   p  
unde a  b  c  d  s , aceasta se reduce la rezolvarea a trei ecuatii de
gradul al II-lea.
Intr-adevar, ecuatia   se scrie:
x 2
 sx  ab   x 2  sx  cd   p
Se noteaza y  x 2  sx si obtinem rezolventa de gradul al II-lea:
 y  ab   y  cd   p cu solutiile y1 , y2 . Ramane apoi sa rezolvam
ecuatiile x 2  sx  yk  0, k  1, 2 .
Sa revenim la ecuatia noastra. Observam ca x  3 x  2   x  1  x  2 
2

si ca x  9 x  20   x  4   x  5  . Avem deci:
2

 x  1  x  2   x  4   x  5   72   x  2   x  5   x  1  x  4   72 
  x 2  3x  10   x 2  3x  4   72
Se noteaza y  x 2  3 x si se obtine rezolventa:
 y  10   y  4   72  y 2  14 y  32  0  y1  2, y2  16 .
Raman de rezolvat ecuatiile de gradul al II-lea:
 x 2  3 x  2  0  x1  1, x2  2
3  73
x 2  3 x  16  0  x3,4 
2
Multimea solutiilor reale ale ecuatiei date este deci:
 3  73 
  1; 2; 
 2 

Ex. 3. Daca a, b, c sunt numere intregi impare, sa sa arate ca:

 x  Q ax 2

 bx  c  0  
Utilizand eventual acest rezultat, sa se determine numarul intreg prim p stiind
ca ecuatia x 2  3 x  p  0 admite radacini intregi.

Solutie. Presupunem ca ecuatia ax 2  bx  c  0 ar admite o radacina rationala,

m
deci de forma x0  , m, n  Z, n  0,  m, n   1 (conditia ca m si n sa fie prime
n
m
intre ele exprima de fapt ideea ca fractia sa fie simplificata pana la forma
n
ireductibila). Inlocuind x0 in ecuatie si eliminand numitorii, gasim:
am 2  bmn  cn 2  0  
Avem urmatoarele posibilitati:
a) m par,n impar . In acest caz, numerele am 2 si bmn sunt pare, iar cn 2
este impar. Suma celor trei este un numar impar, deci nu poate fi zero.
b) m impar,n par . Caz similar cu cel precedent.
c) m, n ambele impare. In acest caz, toate numerele am 2 , bmn, cn 2 sunt
impare. Suma lor este un numar impar, deci nu poate fi zero.
Cu aceasta, am epuizat toate posibilitatile ( m si n nu pot fi ambele pare,
deoarece ar rezulta  m, n   1 ). Rezulta ca ecuatia data nu admite radacini
rationale.

Observatie. Rezultatul ramane valabil pentru orice ecuatie algebrica de

grad par cu coeficientii numere intregi impare.

Sa trecem sa rezolvam si partea a doua (propusa la admitere in Facultatea de

Matematica prin 1982). Pentru ca ecuatia sa poata avea radacini intregi, cel
putin un coeficient trebuie sa fie par si acesta este p . Pe de alta parte,
numarul p este prim, deci nu poate fi par decat daca p  2 . Incercand pe
rand ambele valori, obtinem p  2 .

Ex. 4. Fie a, b, c R . Sa sa arate ca radacinile ecuatiei:

 x  a  x  b   x  b  x  c   x  c  x  a   0
sunt reale. Sa se deduca de aici inegalitatea:
 a  b  c   3  a 2  b 2  c 2  , a, b, c R .
2
Solutie. Putem presupune (fara a restrange generalitatea) ca a  b  c .
Notam cu f  x  membrul stang al ecuatiei date. Se observa ca:
f  a   a  b  a  c  0
f  b   b  c   b  a   0
f  c   c  a  c  b  0
Functia f fiind continua pe R, rezulta ca se anuleaza o data pe
intervalul  a; b  si inca o data pe intervalul  b; c  , ceea ce demonstreaza ca
radacinile ecuatiei date sunt reale.
Desfacem ecuatia sub forma:
3x 2  2  a  b  c  x   ab  bc  ca   0 si scriem conditia:
  0   a  b  c   3  ab  bc  ca   0 
2

 a 2  b 2  c 2  2  ab  bc  ca   3  ab  bc  ca   0 
 a 2  b 2  c 2  ab  bc  ca 2 
 2a 2  2b 2  2c 2  2ab  2bc  2ca 
 3a 2  3b 2  3c 2  a 2  b 2  c 2  2ab  2bc  2ca 
  a  b  c   3 a2  b2  c2 
2

Ex. 5. Fie ecuatia x 2  px  q  0 cu radacinile x1 , x2 . Sa se exprime in functie

de p si q :
a) x12  x22 ; x13  x23 ; x14  x24
1 1 1 1
b)  ; 
x1 x2 x12 x22
c) x1  x2 (in ipoteza ca x1  0, x2  0 ).

 x1  x2  p
Solutie. Conform relatiilor lui Viete, avem 
 x1 x2  q
a) Folosim relatiile:
 x1  x2   x12  x22  2 x1 x2  x12  x22   x1  x2   2x1x2  p 2  2q
2 2

 x1  x2   x13  x23  3x1 x2  x1  x2   x13  x23   x1  x2   3x1 x2  x1  x2   p 3  3 pq

3 3

x  x22   x14  x24  2 x12 x22  x14  x24   x12  x22   2 x12 x22 
2 2 2
1

  p 2  2 q   2 q 2  p 4  4 p 2 q  2q 2
2

b) Avem:
1 1 x1  x2 p
    q  0
x1 x2 x1 x2 q
1 1 x12  x22 p 2  2q
  2 2 
x12 x22 x1 x2 q2
  
2
c) x1  x2  x1  x2  2 x1 x2  p  2 q  x1  x2  p2 q

Ex. 6. Fie x1 , x2 radacinile ecuatiei x 2  3 x  4  0 . Sa se calculeze:

x 2  4 x1  5 x22  4 x2  5
E  21 
x1  6 x1  10 x22  6 x2  10

Solutie. Se observa ca radacinile ecuatiei date nu sunt reale. Determinarea

lor (ca numere complexe) urmata de introducerea in expresie ar conduce la
calcule greu de finalizat. Ideea de rezolvare este:
a) sa tinem cont ca x1 , x2 sunt radacinile ecuatiei date, adica
xk2  3 xk  4  0, k  1, 2 . Rezulta:
xk2  4 xk  5  xk2  3 xk  4  xk  1  1  xk
xk2  6 xk  10  xk2  3 xk  4  3 xk  6  6  3xk

1  x1 1  x2 1  1  x1 1  x2 
b) Expresia devine E      
3  2  x1  3  2  x2  3  2  x1 2  x2 
In paranteza, se efectueaza aducerea la acelasi numitor si se
 x1  x2  3
finalizeaza calculele, tinand cont ca  (relatiile Viete).
 x1 x2  4
Rezulta:
1 4  3  x1  x2   2 x1 x2 1 3 1
E    
3 4  2  x1  x2   x1 x2 3 2 2

Ex. 7. Se da ecuatia mx  2  m  2  x  10  m  0, m R
2

a) Pentru ce valori reale ale lui m , ecuatia are radacini de semn

contrar ?
b) Sa se determine o relatie independenta de m intre radacinile
ecuatiei. Cu ajutorul acesteia, sa se determine valorile radacinilor
egale.

  0
Solutie. a) Se pun conditiile: 
 P  x1 x2  0
Rezulta sistemul:
 m  2  2  m  m  10   0  2m 2  6m  4  0
 
 m  10   m  10 
 0  0
 m  m
m   ; 2   1;  
  m   ; 10    0;  
m   ; 10    0;  
b) Conform relatiilor lui Viete, avem:
  2m  4
 S  x1  x2  m

 P  x x   m  10
 1 2
m
Intre aceste doua relatii, trebuie eliminat m . Pentru aceasta, scriem:
 4 4  20
 S  2  m  m  2  S 5  m  10  5S
   
 P  1  10 10
   P  1 2 20
  2 P  2
 m  m  m
 10  5S  2 P  2  2 P  5S  12  0
Aceasta este relatia cautata. Pentru determinarea radacinilor egale,
 S  2 x1
inlocuim x1  x2   in relatie. Rezulta:
 P  x1
2

 x  x2  2 SAU
2 x12  10 x1  12  0  x12  5 x1  6  0   1
 x1  x2  3
Intrucat exercitiul nu cere si valorile lui m pentru care ecuatia are
radacini egale, nu ne obosim sa le determinam.

Observatie. Multe exercitii cer discutia naturii si semnelor radacinilor

ecuatiilor de gradul al doilea (bineinteles, fara a rezolva ecuatiile). Nu vom
include in acest material exercitii de acest tip, dar prezentam tabelul care le
faciliteaza rezolvarea.

 S  x1  x2 P  x1 x2 Discutie
+ + + x1  0, x2  0, x1  x2
+ + 0 x1  0, x2  0
+ + - x1  0, x2  0, x2  x1
+ 0 + Imposibil ( S  0  x2   x1  P   x12  0 )
+ 0 0 Imposibil (daca x1  x2  0    0 )
+ 0 - x1  0, x2  0, x2  x1
+ - + x1  0, x2  0, x1  x2
+ - 0 x1  0, x2  0
+ - - x1  0, x2  0, x2  x1
0 + + x1  x2  0
0 0 0 x1  x2  0
0 - + x1  x2  0
- orice orice

Am eliminat din tabel alte cazuri imposibile atunci cand   0  x1  x2 .

Important. Nu trebuie uitat, atunci cand se efectueaza o discutie completa a

unei ecuatii care depinde de parametri, cazul in care ecuatia degenereaza
intr-o ecuatie de grad inferior. Bunaoara, ecuatia
mx  2  m  2  x  10  m  0, m R de la ex. 7 devine 4 x  10  0 cu solutia unica
2

5
x  pentru m  0 .
2

Ex. 8. a) Sa se formeze ecuatia de gradul al II-lea ale carei radacini x1 , x2

verifica relatiile:
 4 x1 x2  5  x1  x2   4  0

 1
 x1  1  x2  1  , a  1
 1 a
b) Sa se determine a astfel incat x12  x22  11

Solutie. a) Notam S  x1  x2 , P  x1 x2 si sistemul de relatii date se scrie:

 4 P  5S  4  0 4 P  5S  4
 
 1  5a
 P  S  1  1  a   5  5 P  5S  1  a
5a 4a 1
P  4   S  P 1 
1 a 1 a 1 a
Dupa adunarea ecuatiilor, rezulta
4
S
1 a
4 4a
x 2  Sx  P  0  x 2  x 0
Ecuatia cautata este 1 a 1 a
  1  a  x2  4x  4  a  0
b) Conform exercitiului 5, avem:
16 8  2a 16   2a  8   a  1
x12  x22  S 2  2 P   
1 a 1 a 1 a
2 2

Relatia data devine:

16  2a 2  6a  8  11a 2  22a  11  9a 2  28a  3  0 
1
 a1  3, a2  
9

Ex. 9. a) Sa se determine m R astfel incat ecuatiile

2 x 2   3m  2  x  12  0 si 4 x 2   9m  2  x  36  0
sa admita o radacina comuna.
b) Sa se determine numerele intregi p, q astfel incat ecuatiile:
 p  1 x 2   2 p  1 x  2  0 si
2 x 2   q  4  x  2q  0
sa fie echivalente (adica sa admita aceleasi radacini).

Solutie. a) Cand se cere ca doua ecuatii de gradul al II-lea sa admita o

singura radacina comuna, se procedeaza astfel:
 - se noteaza radacina comuna cu x0 si se scrie ca verifica ambele
ecuatii;
2
- se elimina x0 intre cele doua ecuatii, determinand expresia lui x0 ;
- se inlocuieste x0 intr-una dintre ecuatii pentru a determina
parametrul implicat.
In cazul nostru, avem:
2 x02   3m  2  x0  12  0   2  4 x0   6m  4  x0  24  0
2

 2  2
4 x0   9m  2  x0  36  0 4 x0   9m  2  x0  36  0
Dupa adunarea ecuatiilor, rezulta  3m  6  x0  12 . Daca m  2 , obtinem
4
0=12, care este o propozitie falsa. In concluzie m  2 si x0  . Se
m2
inlocuieste aceasta valoare in prima ecuatie:
32 4  3m  2 
 12  0  32  4  3m  2   m  2   12  m  2   0 
2

 m  2 m2
2

 32  12m 2  16m  16  12m 2  48m  48  0  32 m  96  m  3

Pentru m  3 , radacina comuna este x0  4 . Este recomandat sa
efectuati verificarea prin rezolvarea efectiva a celor doua ecuatii.
b) Altfel stau lucrurile cu cazul ecuatiilor echivalente. Pentru ca doua
ecuatii:
ax 2  bx  c  0
sa fie echivalente, coeficientii lor trebuie sa fie
ax 2  bx  c  0
proportionali:
a b c
  .
a b c
In cazul nostru, rezulta:
p  1 2 p  1 2
 
2 q  4 2q
Avem deci:
 2
 p 1 1  q
 2 q 
p 1

   2 p 1 p 1
 2 p 1   1  2

2
 q  4 q 4 
 p 1
Lucrand ceva la a doua ecuatie, se obtine o identitate. Asadar, singura
2
relatie ramasa intre cei doi parametri este q   . Cum p, q  Z , rezulta ca
p 1
 p  1 2   p  1   1; 2  p   3; 2;0;1
Calculam valorile corespunzatoare pentru q si scriem multimea
perechilor  p; q  ce verifica proprietatea din enunt:
    3;1 ;  2; 2  ;  0; 2  ;  1; 1 
Observatie. Nu am pus conditia   0 , nicaieri nefiind specificat ca
ecuatiile trebuie sa aiba radacinile reale si identice.
Ex. 10. Sa se rezolve ecuatia cu coeficienti reali Px 2  x  S  0 , unde , S , P
sunt respectiv discriminantul ecuatiei, suma si produsul radacinilor.

Solutie. Scriem sistemul relatiilor Viete si expresia discriminantului:

 
 S  x1  x2 
P   PS  P 3

 S 
 P  x1 x2   S  P2
 P  P3  P 6  4P 3
     4 PS
2 


Din ultima ecuatie rezulta P 6  5P 3  P 3  5  P  3 5, S  3 25,   5 . Se pot
calcula cu usurinta radacinile:
   5 5
x1,2   3
2P 2 5
Am exclus cazul P  0 care ar fi condus la o ecuatie degenerata.

Exercitii propuse.
1) Sa se rezolve in R ecuatiile:
 3  x   4  x  7
3 3

a)
 3  x   4  x
2 2

b) x  x  1  x  2   x  3  24
2 2
 x   x 
c)      m  m  1 , m  R Discutie.
 x 1   x 1 
2) Sa se determine valorile parametrului real m astfel incat ecuatia
x  x  1  x  2   x  3  m sa aiba toate radacinile reale.
3) Sa se arate ca daca ecuatiile
x 2  ax  b  0 si x 2  cx  d  0, a, b, c, d  Z
au o radacina irationala comuna, atunci a  c si b  d .
Se da ecuatia  m  1 x   m  m  6  x  6m  0, m  Z
2 2
4)
a) Sa se determine valorile lui m pentru care ecuatia are
ambele radacini intregi si pozitive. In acest caz, sa se rezolve
ecuatia.
1 1 m7
b) Sa se determine valorile lui m astfel incat 2  2 
x1 x2 18
5) Sa se determine m R astfel incat intre radacinile ecuatiilor
urmatoare sa existe relatia scrisa in dreptul fiecareia:
a)  m  1 x  2mx  5  0 x1  x2  2
2

7
b) x  3mx  m  0 x12  x22 
2 2

4
c)  14m  1 x  2mx  1  0 3 x1 x2  2 x1  x2
2
 6) Se da ecuatia 2 x   m  1 x  5m  2  0 cu radacinile x1 , x2 . Sa se
2

formeze ecuatia de gradul al II-lea in y avand radacinile:

x1 x2 x x1
a) y1   ; y2  2 
x2 x1  x2 x1 x1  x2
1 1
b) y1  x1  ; y2  x2 
3 3

x2 x1
7) Se da ecuatia  m  1 x  2mx  m  5  0, m R
2

a) Sa se determine valorile lui m pentru care ecuatia admite

radacini reale;
b) Sa se gasesaca o relatie independenta de m intre radacinile
ecuatiei.
8) Daca ecuatiile x  mx  n  0 si x   m  n  x  mn  0 au o radacina
2 2

comuna, sa se arate ca m  n  1 , iar radacina comuna este n .

9) Fie x, y R astfel incat x  y  x3  y 3  x 5  y 5  a . Sa se determine
multimea valorilor pe care le poate lua a .
10) Sa se determine m R astfel incat multimea:
   
x  R x 2  mx  4  0  x  R x 2  2 x  2m  0
sa aiba exact doua elemente.

Alte exercitii pot fi gasite in diverse culegeri. Recomandam:

a) Nita-Nastasescu-Bradndiburu-Joita;
b) Pirsan-Lazanu;
c) Stamate-Stoian (numar mare de exercitii);
d) Chiriac-Chiriac etc.

Functia de gradul al II-lea

Fiind date numerele reale, a,b,c cu a≠ 0, funcţia f : R→R definită
prin formula: f(x) = ax² + bx + c se numeşte funcţie de gradul al
doilea cu coeficienţii a, b, c.

1) Deoarece domeniul şi codomeniul funcţiei de gradul al doilea

este R vom indica această funcţie astfel f(x) = ax² + bx + c sau
y = ax² + bx + c
2) O funcţie de gradul al doilea f : R→R, f(x) = ax² + bx + c este
perfect determinată când se cunosc numerele reale a, b, c (a ≠0)
3) Trebuie să observăm că în definiţia funcţiei de gradul al doilea
condiţia a ≠ 0 este esenţială în sensul că ipoteza a = 0 conduce la
funcţia de gradul întâi, studiată în clasa a VIII-a.
4) Denumirea de funcţie de gradul al doilea provine din faptul că
este definită prin intermediul trinomului de gradul al doilea
aX² + bX + c.

Fişă de lucru
 1. Să se determine parametrul real nenul m, astfel încât
graficul funcţiei f:RR, f(x)=mx2x+1 să conţină punctul
A(2;3).
2. Se consideră funcţia f:RR, f(x)=x23x+1. Să se determine
numerele reale m pentru care punctul M(m;1) aparţine
graficului funcţiei.
3. Sa se determine valoarea minima sau maxima a functiilor:
a) f : R  R, f ( x)  4 x 2  8 x  1 ;
b) g : R  R, g ( x)  2 x 2  x .

4. Stabiliti intervalele de monotonie pentru functiile:

a) f : R  R, f ( x)  x 2  5 x  1 ;
b) f : R  R, f ( x)  3x 2  5 x ;
c) f : R  R, f ( x)   x 2  2
d) f : R  R, f ( x)  5 x 2  10 x  1
1 2 6
e) f : R  R, f ( x )  x  x 1
3 5
f) f : R  R, f ( x )  2,5 x  5 x  2,5
2

5. Sa se verifice urmatoarele afirmatii :

a) f : R  R, f ( x)   x 2  3x  4 este strict descrescatoare pe
 2, 
b) f : R  R, f ( x)  3 x( x  5)  (2 x  1)( x  5) nu este monotona pe
 0,4

6. Să se determine valorile reale ale lui m, astfel încât

reprezentarea grafică a funcţiei f:RR, f(x)=x2(m1)xm
să fie tangentă la axa Ox.

7.Să se arate că oricare ar fi mR, parabola asociată funcţiei

f:RR, f(x)=x2mx+m2+1 este situată deasupra axei Ox
NUME: BRISAN CRISTINA-DELIA
NEAG MARIA-EMILIA
DISCIPLINA:MATEMATICA
PROFESOR:MATEI MARIA