Pachetul de Instruire pentru Certificatul

European de Îngrijire

Foile volante

2017

1
 Foaia volantă 1

Ghidul de bază al învăţării asistenţei sociale europene (BESCLO) acoperă

următoarele:

1. Valorile asistenţei sociale

 Înţelegerea nevoii de a promova următoarele valori în mod constant: individualitate,

drepturi, alegeri, mediul privat, independenţa, demnitatea, respectul şi parteneriatul.
 Înţelegerea nevoii de a promova oportunităţi egale pentru toţi indivizii pe care îi
susţii (pe care îi îngrijeşti).
 Înţelegerea nevoii de a încuraja şi respecta diversitatea, culturile şi valorile diferite.
 Înţelegerea importanţei confidenţialităţii.
 Înţelegerea limitelor confidenţialităţii.

2. Promovarea calităţii vieţii a persoanelor pe care le îngrijeşti

 Înţelegerea importanţei de a afla istoricul, preferinţele dorinţele, nevoile şi abilităţile

persoanelor pe care le susţii (le îngrijeşti).
 Înţelegerea faptului că tot ceea ce întreprinzi este bazat în jurul persoanei pe care o
îngrijeşti.
 Înţelegerea nevoii de a permite persoanei pe care o îngrijeşti să îşi controleze
propria viaţă şi să facă alegeri informate cu privire la serviciile pe care le primesc.

3. A munci în condiţii de risc

 Recunoaşterea faptului că persoanele pe care le îngrijeşti au freptul de a-şi asuma

riscuri.
 Identificarea principalelor principii implicate în evaluarea de risc.
 Fiţi conştienţi de dilema dintre a permite celor care folosesc serviciile de a-şi asuma
riscuri şi „datoria de îngrijire”.
 Înţelegerea propriilor responsabilităţi în managementul riscului.
 A ştii cum să informezi oamenii relevanţi de riscurile identificate.

4. Înţelegerea rolului de lucrător în servicii sociale

 Înţelegerea valorii şi a importanţei de a lucra în parteneriat cu îngrijitorii neplătiţi /

susţinătorii / alţii semnificativi pentru persoană.
 Înţelegerea importanţei de a avea o bună muncă în echipă
 Înţelegerea de ce este nevoie de a urma politicile şi procedurile, cadrele legale,
obiectivele şi ţintele organizaţiei pentru care lucraţi.
 Înţelegerea responsabilităţilor şi a limitelor relaţiei pe care o aveţi cu persoanele pe
care le susţineţi (le îngrijiţi).
 Înţelegerea nevoii de a fi de încredere şi responsabil.

2
5. Siguranţa la serviciu

 A ştii să depozitezi şi să debarasezi într-un mod sigur, orice subsanţă sau articol
care este un pericol pentru sănătate.
 A ştii cum să evaluezi riscurile în relaţia de mutare sau poziţionare a oamenilor
şi/sau a obiectelor.
 A ştii tehnici sigure de mutare sau poziţionare a oamenilor şi/sau a oamenilor.
 A ştii ce şi când nu ai voie sa faci în relaţia cu mutarea sau poziţionarea în această
etapă a cursului. Un exemplu de ghidare: Nu e voie să foloseşti echipamente de
mutare sau poziţionare până când nu ai primit un training despre aşa ceva.
 Înţelegerea promovării siguranţei împotriva incendiilor la locul de muncă.
 A ştii ce trebuie făcut în caz de boală sau accident.
 Înţelegerea tehnicilor de bază de acordare a primului ajutor.
 Înţelegerea a ceea ce nu ai voie sa faci în relaţia de acordare a primului ajutor în
această etapă a cursului. Un exemplu: Nu ai voie să oferi tehnici de prim ajutor
pentru care nu ai beneficiat de un training.
 Înţelegerea principalelor rute de infecţie.
 A ştii cum să previi răspândirea infecţiilor.
 A ştii să te speli pe mână în mod adecvat.
 Să înţelegi cum să menţii locul de muncă sigur.
 Recunoaşterea posibilelor riscuri personale la locul tău de muncă, dar şi metodele
de siguranţă necesare pentru a le minimaliza.

6. A comunica pozitiv

 A ştii ce îi motivează pe oameni să comunice pozitiv.

 Recunoaşterea principalelor bariere în comunicare.
 Înţelegerea faptului că, comportamentul este o formă de comunicare.
 Înţelegerea formelor de bază a comunicării verbale şi nonverbale, ţi cum să le
foloseşti în munca ta.
 A înţelege cum să foloseşti atingerea ca formă de comunicare.
 A înţelege când atingerea nu este adecvată.
 A ştii cum să înregistrezi informaţiile care sunt: inteligibile, relevante cauzei, limpezi
şi concise, factual şi verificabile. Ghidare: Când informaţia este scrisă trebuie să fie
descifrabilă. Cân informaţia este înregistrată pe suporturi audio, trebuie să fie clară.
 Înţelegerea rolului tău ca păstrător de date.

7. Recunoaşterea şi reacţia în caz de abuz şi neglijenţă

 A şti ce înseamnă următorii termeni: abuz fizic, abuz sexual, abuz emoţional, abuz
financiar, abuz instituţional, autoneglijenţă, neglijenţa din partea altora.
 Recunoaşterea semnelor şi simptomelor asociate cu următoarele: abuz fizic, abuz
sexual, abuz emoţional, abuz financiar, abuz instituţional, autoneglijenţă, neglijenţa
din partea altora.

3
 Înţelegerea nevoii de a raporta orice suspiciune de abuz sau neglijenţă a
persoanelor pe care îi susţii (îngrijeşti).
 A şti când şi cui trebui raportate orice suspiciuni cu privire la abuz/neglijenţă.
 A înţelege cum trebuie să răspunzi la o destăinuire despre un abuz din partea
persoanei pe care o susţii (îngrijeşti).
 A înţelege că prima responsabilitatea este de a păstra în siguranţă persoana pe
care o susţii (îngrijeşti).
 A şti cum şi când să raportezi orice dificultate în privinţa resurselor care ar putea
afecta procesul de îngrijire. Un exemplu: insuficienţa personalului.
 A şti cum şi când este datoria ta de a raporta practicile nesigure ale colegilor tăi. Un
exemplu: nerespectarea unor proceduri sau a unui plan de îngrijire.
 A şii ce este de făcut dacă ai respectat toate politicile şi procedurile instituţiei tale în
privinţa raportării unei suspiciuni de abuz, neglijenţă sau probleme operaţionale, şi
nicio măsură nu a fost luată.

8. Dezvoltarea ca lucrător în servicii sociale

 A înţelege nevoia de a acumula competenţe şi cunoştiinţe pentru a-ţi susţine

munca şi pentru a te dezvolta.
 A şti cum să foloseşti în mod corespunzător, serviciile de supervizare internă
şi/sau externă.
 A şti care sunt simptomele de stres.
 A înţelege modurile prin care se poate evita sau soluţiona stresul negativ la
locul de muncă.

4
 Foaia volantă 4
Valorile asistenţei sociale

Principalele valori care susţin munca în sectorul social sunt:

 Drepturile

Prin aceasta se asigură că drepturile fiecărui individ sunt respectate tot timpul, mai ales
dacă individul este într-o condiţie în care nu poate să îşi susţină propriile drepturi. Aici se
include şi dreptul persoanelor de a fi tratate în mod egal şi de a fi tratate ca indivizi.

 Individualitatea

Prin aceasta se asigură faptul că tratezi fiecare persoană ca un individ aparte şi nu ca o

persoană dintr-un grup. Încurajaţi indivizii să îşi manifeste personalitatea proprie, să îşi
dezvolte un sens al identităţii, care este special şi unic.

 Alegerea

Este vorba de alegerile pe care le facem în termenii cei mai simpli, de la ce consumăm la
micul dejun la marile probleme cu privire la locul unde ne ducem existenţa, cum alegem
să ne trăim vieţile. Trebuie să te asiguri că persoanele cu care lucrezi înţeleg consecinţele
alegerilor pe care le fac. Acest lucru înseamnă că ei realizează alegeri informate.

 Dreptul la intimitate

Este legat îndeaproape de respect şi demnitate. Este vorba de a avea spaţiul propriu şi
timp pentru propria persoană dacă aşa doreşti. Trebuie să te asiguri că se păstrează
acest drept atunci când lucrezi cu o persoană, mai ales dacă ai de-a face cu probleme
personale sau finanţele cuiva.

 Independenţa

Când lucrezi în sectorul asistenţei sociale apare temptaţia de a “avea grijă” de un individ
ceea ce ar rezulta în îngrădirea libertăţii lui/ei. Rolul tău este de a împuternicii indivizii să
îşi dezvolte şi să îşi susţină independenţa cât mai mult posibil.

 Demnitatea

Acest drept este relaţionat cu stima de sine a fiecărui individ, investindu-l cu un grad de
valoare şi onoare. Acest lucru este obţinut prin implicare şi expresie personală.
Demnitatea este promovată prin modul în care discutăm cu oamenii şi prin modul în care
realizăm lucruri în comun.

 Respect

Un drept legat de demnitate şi se referă la respectul şi curtoazia pe care o arătăm

celorlalţi. Grija ca, ceea ce un individ spune sau realizează este important şi are valoare.

5
  Parteneriatul

Se referă la munca în echipă pentru a atinge anumite ţeluri şi scopuri. A lucra împreună cu
persoanele pe care le susţii, familiile lor, prietenii şi îngrijitorii lor, colegii şi alţi profesionişti.

 Împuternicirea, abilitarea

Se referă la investirea persoanelor cu puterea de a face lucruri pentru ei însuşi,

insuflându-le sentimente de încredere şi competenţă.

 Incluziunea

Se referă la asigurarea suportului şi includerea individului în activităţi, la alegeri şi decizii

în toate aspectele vieţii.

 Autodeterminarea

Autodeterminarea înseamnă să fi ceea ce doreşti să fi, şi să faci acele alegeri care fac
posibil acest lucru. Este importantă încurajarea indivizilor spre autodeterminare pentru ca
ei să realizeze alegeri şi decizii în privinţa propriei vieţi.

6
 Foaia volantă 5

Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi

Există de asemenea hotărârile orientative ale Naţiunilor Unite dar şi legi cate susţin
drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi nu defineşte

legi noi, este vorba doar de implementarea în cadrul legii a ceea ce există deja.

Este stipulat clar şi fără condiţii că persoanele cu dizabilităţi au acces egal şi dreptul de a
se bucura de toate drepturile omului.

Scopul Convenţiei Organizaţiilor Unite este:

Promovarea, protecţia şi asigurarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi de a se bucura

de toate drepturile omului, de libertăţile fundamentale, dar şi promovarea respectului
pentru demnitatea acestora.

Termenul de persoane cu dizabilităţi include pe toţi cei care deţin o depreciere pe termne
lung a unui senzor fizic, mental, intelectual, care în interacţiune cu variate bariere pot
împiedica participarea lor totală şi efectivă în societate pe aceleaşi baze de egalitate cu
ceilalţi.

Defineşte dizabilitatea în termenii modelului social de dizabilitate – nu modelul medical.

Vorbeşte despre deprecierea care poate împiedica persoanele să îşi exercite rolul complet
în societate. Se uită la ce este nevoie ca societatea să realizeze şi să prevină aceste
piedici – acestea sunt discutate în detaliu – cum pot fi acestea schimbate pentru ca
persoanele să aibă acces în clădiri, mijloace de transport, educaţie, locuri de muncă,
menaj, etc.

Convenţia Naţiunilor Unire are opt principii călăuzitoare:

1. Respect pentru demnitate, autonomie individuală, incluzând libertatea de a face alegeri

şi independenţa fiecărei persoane.

2. Nondiscriminarea

3. Participarea şi incluziunea totală în societate

4. Respectarea diferenţelor şi acceptarea persoanelor cu dizabilităţi ca parte a diversităţii

umane şi umanitate

5. Oportunităţi egale

6. Accesibilitate

7. Egalitatea între bărbaţi şi femei

7
8. Respect pentru capacităţile de evoluţie a copiiilor cu dizabilităţi şi respectarea
drepturilor copiiilor cu dizabilităţi de a-şi păstra identitatea.

Acestea reprezintă principii foarte frumoase de discuţie – dar ceea ce avem nevoie acum
este de a le pune în practică în acest sector.

Modelul medical al dizabilităţii

Sub acest model, persoanele cu dizabilităţi sunt definite prin boala lor sau condiţia
medicală. Acest lucru determină, ca deseori, aceste persoane să se simtă defavorizate:
diagnosticele medicale regulează şi controlează accesul la beneficiile sociale, menaj,
educaţie, timp liber şi angajare. Modelul medical vede persoana cu dizabilităţi ca pe
cineva care trebuie îngrijit şi însănătoşit. Persoana cu dizabilităţi este văzută ca
problematică, nu pot avea grijă de ea înşăşi, nu poate lua decizii, este bolnavă, are
nevoie de ajutor şi trebuie îngrijită.

Persoana cu dizabilităţi este problema, nu societatea.

Controlul este doar în mâna profesioniştilor; alegerile indivizilor sunt limitate la cele care
sunt oferite şi aprobate de experţii “ajutători”. Se consideră că persoana cu dizabilităţi
trebuie să se adapteze la modul în care este societatea construită şi organizată, persoana
cu dizabilităţi este problema, nu societatea.

Acest model este respins ferm de către persoanele cu dizabilităţi şi organizaţiile care le
susţin. Totuşi are o influenţă şi un impact asupra atitudinilor faţă de persoanele cu
dizabilităţi.

Modelul social al dizabilităţii

Modelul social al dizabilităţii este un drept civil bazat pe abordarea acestei chestiuni de
către persoanele cu dizabilităţi între anii 1970 – 1980.

Îşi îndreaptă atenţia spre îndepărtarea şi depăşirea provocărilor care împiedică

persoanele cu dizabilităţi să ducă o viaţă plină şi activă. Aceste bariere sunt multe şi
variate, iar ele pot conduce la discriminare instituţională, spre exemplu:

 Clădiri construite în care persoanele cu dizabilităţi nu pot intra

 Informaţii produse astfel încât persoanele cu dizabilităţi nu le pot folosi
 Atitudini şi stereotipuri despre persoanele cu dizabilităţi care împiedică să aibă
aceleaşi oportunităţi ca cei fără dizabilităţi.
 Servicii care sunt create special pentru ei, astfel se crează segregare şi o
îndepărtare de toată lumea.

Modelul social al dizabilităţii poate crea egalitate pentru persoanele cu dizabilităţi prin:

 Crearea unor clădiri cu accesabilitate.

 Producerea de informaţii în formate accesibile.
 Provocând şi luptând împotriva stereotipurilor şi a insinuărilor
 Fără servicii segregatoare
8
  Libertatea ca persoanele cu dizabilităţi să realizeze lucruri pentru ei înşişi
 Persoanele cu dizabilităţi au drepturi garantate de lege
 Asigurarea că drepturile persoanelor cu dizabilităţi sunt respectate

Certificatul European de Îngrijire are la bază principiile şi valorile modelului social de

dizabilitate, Convenţia Naţiunilor Unite şi legile fiecărei ţări. Le aplică în termenii folosiţi de
către cei care lucrează în sistem şi trebuie să ia hotărâri zilnic. Este vorba despre cum
lucrezi şi cum promovezi interesele individului în faţa organizaţiei.

Vom folosi această abordare şi vom clădi peste ea, cu o fundaţie de valori clare de
îngrijire vei deveni un lucrător social care oferă putere.

9
 Foaia volantă 8

Discriminarea se întâmplă pe temeiul:

 Vârstei
 Sănătăţii mentale
 Genul
 Originea etnică
 Limba
 Sexualitatea
 Clasa
 Religia
 Convingerile
 Dizabilitatea

Rolul tău este ca orice tip de discriminare care nu este corectă să nu aibă loc.

La ce ne referim când vorbim despre prejudecăţi, discriminare şi opresiune?

Prejudecăţile conduc la

Discriminare, care la rândul ei provoacă

Opresiunea
Prejudecăţile

Înseamnă a judeca înainte de a cunoaşte. Prejudecăţile descriu cum am putea gândi

despre oameni. Prejudecăţile înseamnă să emitem judecăţi şi presupuneri despre indivizi
şi grupuri de oameni bazate pe informaţii incomplete. Prejudecăţile deseori rămân
neschimbate chiar dacă informaţia corectă este diseminată, şi este, deci, ilogică.

Un exemplu ar fi următorul: un angajator doreşte să recruteze personal dar are o

prejudecată cum că oamenii care sunt în căruciorul cu rotile au şi dizabilităţi de învăţare.

Discriminarea

Se întâmplă când cineva acţionează pe temeiul prejudecăţilor.

Este tratamentul inegal şi incorect al unui individ sau al unui grup de oameni.

Un exemplu de discriminare ar fi exemplul prezentat mai sus, înainte de începerea

interviurilor, angajatorul decide că d-l Jones nu este potrivit pentru post pentru că
foloseşte scaunul cu rotile.

Opresiunea

Este un tratament crud şi greu al unui individ sau al unui grup de oameni de către cei care
consideră că “aşa este normal”. Opresiunea este o prejudecată instituţionalizată.

10
Când oamenii au prejudecăţi şi discriminează oamenii în funcţie de ele, opresiunea se
poate instala. În exemplul nostrum, d-l Jones şi alte persoane care folosesc scaunul cu
rotile îşi găsesc greu un loc de muncă din cauza prejudecăţilor şi discriminării împotriva
lor.

Discriminare multiplă

Se întâmplă atunci când mai multe părţi ale unui individ îl pun în postura de a fi
discriminat. De exemplu, a avea o dizabilitate, de culoare neagră şi femeie în vârstă sau
homosexual şi parte a clasei de mijloc, toate conduc la discriminare.

Nu uitaţi că discriminarea se poate referi şi la o atitudine a unui individ faţă de mediu. Un

exemplu de atitudine discriminatorie poate fi:

Un şofer de autobuz care conduce o maşină adaptată pentru persoanele cu dizabilităţi,

opreşte în staţie la 1,5 metri faţă de trotuar. În acest mod, chiar dacă autobuzul are
facilităţile necesare, acestea nu pot fi folosite din cauza atitudinii şoferului.

Confidenţialitatea

Menţinerea confidenţialităţii constă în a nu împărtăşi informaţii cu alţii, înafara cazului în

care este necesar şi în beneficiul persoanei, dar cu consimţământul acesteia.
Respectarea drepturilor fundamentale ale omului este un aspect important, tratarea lor cu
respect, menţinerea încerederii şi recunoaşterea nevoii de intimitate.

Există, însă, ocazii când trebuie să comunicaţi cuiva, de exemplu despre o suspiciune de
abuz sau neglijenţă. În aceste cazuri trebuie să urmaţi politicile şi procedurile angajatorilor
voştri cu privire la aceste tipuri de incidente.

Neavând politici şi proceduri clare, nu poate fi decât în defavoarea persoanelor cu

care lucraţi, fie prin faptul că nu se păstrează confidenţialitatea, fie că nu se asigură
comunicarea cu oamenii care ar trebui să ştie anumite lucruri pentru a lua măsurile
adecvate.

11
 Foaia volantă 10

Îngrijire Centrată pe Persoană

Îngrijirea centrată pe Persoană este exact ceea ce sună a fi – este un pachet de îngrijire
pentru un individ care este în centrul a tot ceea ce faceţi. Tot ce este inclus în acest
pachet, implică persoana şi dorinţa ei în procesul de decizie a ceea ce ar trebui să conţină
acest pachet. Am acoperit până acum importanța valorilor și principiilor care susțin munca
într-un mod centrat pe persoană, dar acum trebuie să ne îndreptăm atenție spre cum le
punem în aplicare, concret cum facem treabă.

Unul dintre modurile de realizare constă în a ne asigura că orice planificare am realiza

este centrată pe persoană. Am menţionat cum acest plan va fi focusat pe individva lua în
considerare speranțele și aspirațiile lor, nevoile (îngrijirile medicale și de sănătate),
relațiile, educația, locul de muncă, credințele și crezurile spirituale dar și viața socială.

Planul în sine ar trebui înregistrat în așa mod încât persoana care beneficiază de el să îl
înțeleagă. Dacă acea persoană are probleme cu textele scrise, de exemplu putem
înregistra planul vizual, și așa persoana va înțelege și va participa.

Va trebui să cunoașteți istoricul și fundalul din care provine persoana, deoarece și aceste
lucruri fac parte din plan pentru ca cei implicați să cunoască mai bine despre ceea ce se
întâmplă cu persoana în cauză. Planul trebuie recapitulat şi împrospătat mereu. Un plan
bun centrat pe persoană va include:

 Nevoile de sănătate
 Nevoile educaționale
 Nevoile de muncă
 Nevoile sociale
 Nevoile de menaj
 Probleme și nevoile religioase(spirituale)
 Vederile politice
 Nevoile și problemele culturale

Pentru ca un plan centrat pe persoană să funcționeze trebuie să fie un document ”viu,

care trăiește”, în alte cuvinte nu poți să îl scrii într-o singură zi și să crezi că l-ai terminat.

Va trebui să fie planificat cu grijă, implementat, monitorizat și schimbat în funcție de

circumstanțe sau viziuni care se alterează între timp. Noi probleme de sănătate, noi
comportamente, locuri de muncă sau cursuri, alegeri de menaj, toate pot provoca
schimbarea.

Un bun plan se va gândi la persoană nu numai în prezent, dar va lua în considerare şi

planurile, dorinţele, etc. Va include şi modul prin care individul va creşte şi se va dezvolta,
dar şi cum calitatea vieţii se va îmbunătăţii. Bunăstarea lor va include încrederea, părerea
de sine, dorinţele şi nevoile, speranţele şi aspiraţiile, credinţele spirituale, contactele cu
ceilalţi, formarea relaţiilor, exprimarea căldurii sufleteşti, afecţiunea şi experimentarea
plăcerii, bucuriei şi a împlinirii - toate lucrurile care fac viaţa fiecărui individ mai completă.
12
Cinci paşi către un plan centrat pe persoană:

1. Planul centrat al unei persoane are rădăcinile în principiile de drept, independență

și dreptul de a alege. E nevoie de o ascultare atentă a individului și rezultate în
urma unor alegeri informate despre cum un individ dorește să trăiască și ce fel de
suport(îngrijire) este mai potrivit pentru el.

2. Membrii familiei și prietenii sunt membrii deplini a planului centrat pe persoană

deoarece pune individul în contextul familiei și a comunității. Contribuția familiei și
a prietenilor este recunoscută și apreciată, dar mai ales oferă un forum de
negociere creativă a conflictelor despre ceea ce este sigur, posibil sau dezirabil a
îmbunătăți la individ.

3. Planul centrat pe persoană reflectă capacitățile individului – ce este important

pentru individ (în prezent și în viitor) și specifică sprijinul necesar pentru o
contribuție valoroasă comunității lor. Serviciile sînt realizate în contextul vieții
alese de persoană și nu lacunar.

4. Planurile centrate pe persoană construiesc o încredere împărtășită pentru acțiune

și recunoaște drepturile individuale. Este un proces continuu care produce
schimbări, și care este acceptat de individ și cei apropiați lui ca îmbunătățiri
calitative.

5. Planul centrat pe persoană îndrumă spre ascultarea continuă, învățarea, acțiune și

ajută individul să obțină ceea ce își dorește de la viață. Din această planificare
individul nu numai că este informat, dar este afectat și modul în care este realizat
serviciul. Pate influența și alții să obțină rezultate excepționale.

13
 Foaia volantă 12
Îngrijirea activă

Aceasta apare când îngrijiți un individ într-un mod centrat pe persoană pentru a realiza
activități și sarcini zilnice, în așa fel încât toată lumea să participe. Acest lucru se face prin
partajarea activităților în părți mici și gândind atent la modul în care sunt realizate
sarcinile.

Deseori persoanele cu dizabilități vor sta în expectanță deoarece ei știu că personalul de

îngrijire va realiza activitatea în locul lor deoarece ei se mișcă prea încet, așa că
personalul rezolvă problema în locul lor. Persoana în cauză nu e inclusă deloc!

În schimb, o activitate poate fi schimbată ca să poată deveni accesibilă. Un exemplu ar

putea fi: James. Cei care folosesc scaunul cu rotile au o autonomie limitată de mișcare dar
își pot folosi mâinile și pot mișca lucruri pe distanțe mici. Personalul ar putea să îl plaseze
în fața televizorului în timp ce i se pregătește masa, presupunând că el nu poate fi
implicat. Totuși, folosind o metodă de Îngrijire Activă, ați putea să îl includeți pe James în
prepararea mesei. Asigurați-vă că este în bucătărie, iar când preparați mâncarea și folosiți
legumele, implicați-l cât mai mult posibil. . De exemplu, un membru al personalului ar
putea decoji cartofii, iar James îi poate pune în tigaie, unul câte unul.

Acest lucru se poate aplica la diferite sarcini și activități zilnice. Este o schimbare mare în
gândire, iar sarcinile trebuie împărțite în pași și stagii mici.

Încurajând o persoană să facă alegeri informate

Nu se referă doar la oferirea de alegeri celor pe care îi îngrijiți, ci este vorba de asigurarea
că ei înțeleg în totalitate alegerile și consecințele lor.

Aceste alegeri implică riscuri, prin riscuri înțelegem posibilitatea ca cineva sau ceva să fie
rănit sau prejudiciat; acest lucru se poate întâmpla fie fizic și/sau emoțional. Indivizii pot
înțelege cu adevărat că își asumă riscuri doar dacă vor înțelege consecințele asumării
acestora.

Această înțelegere a alegerilor și a riscului se referă în totalitatea de împuternicire. Prin

ajutorul pe care îl dați indivizilor să facă alegeri informate, îi împuterniciți să ia controlul
propriei vieți.

Este important ca atunci când aveți grijă de o persoană să facă alegeri, să nu încercați
influențarea lor prin prisma propriilor sentimente sau opinii. Nu întotdeauna este ușor, mai
ales când alegerea este importantă pentru tine.Poți include individul în procesul de
evaluare a riscurilor, ajutându-i să înțeleagă alegerile pe care le fac și consecințele lor.

Multe organizații au o înțelegere ”contractuală” cu cei de care au grijă. Este inclus planul
individual și serviciile pe care aceștia le vor primi. Părțile sunt de acord,
părinții/îngrijitorii/sprijinitorii și sunt înnoite și monitorizate regulat. Acesta este un mod prin
care persoana care primește serviciile poate avea o alegere informată despre serviciile de
care beneficiază.
14
 Foaia volantă 13

Calitatea vieții

Calitatea vieții este importantă pentru toată lumea – cu sau fără dizabilități. Pentru
persoanele cu dizabilități conceptul își are rădăcinile în mișcarea de ”normalizarea” și
”incluziune” și a influențat dezvoltarea de legislații, politici și programe destinate să
îmbunătățească viețile persoanelor cu dizabilități.

Calitatea Vieții este un concept universal care este experimentat individual de fiecare
persoană. E un construct complex și multidimensional, influențat întotdeauna de factori
personali sau de mediu.

Calitatea vieții are atât componente obiective, cât și subiective, dar este primordială
percepția individului care reflectă calitatea experiențelor lui/ei. Este mai degrabă o
problemă de experiențe subiective individuale.

De fapt, conceptul de Calitate a Vieții nu are niciun înțeles aparte decât cel legat de ceea
ce o persoană simte și experimentează. Conceptul este la fel de relevant pentru
persoanele cu dizabilități, cât și pentru celelalte din societate.

Schalock(1990), unul dintre cercetătorii fundamentali în domeniul calității vieții la

persoanele cu dizabilități, definește calitatea vieții în modul următor:

” Rezultat obținut în urma faptului că indivizii și-au îndeplinit nevoile fundamentale și și-au
împlinit responsabilitățile fundamentale în decorul comunității (familie, timp liber, școala și
locul de muncă). Indivizii care sunt în stare să își îndeplinească responsabilitățile într-un
mod satisfăcător pentru ei și pentru partenerul semnificativ în cadrul comunității,
experimentează o rată ridicată a calității vieții în acele circumstanțe”.

Calitatea vieții este folosită pentru a plănui, realiza și evalua serviciile oferite persoanelor
cu dizabilități. Calitatea Vieții este strâns legată de conceptul de Planificare Centrată pe
Persoană.

Grupul Special de Cercetători Interesați ai Asociației pentru Studiul Științific al

Dizabilităților Intelectuale și-au prezentat consensul în privința conceptualizării, măsurării
și aplicării conceputului de calitatate a vieții la persoanele cu dizabilități intelectuale
(Decembrie 2002). Ei au fost de acord asupra calității vieții în felul următor:

 Este compus din aceiași factori și relații pentru persoanele cu dizabilități ca și în

cazul celor care nu au dizabilități;
 Este experimentat când unei persoane sunt împlinite nevoile și dorințele, și atunci
când persoana are oportunitatea de a-și îmbogăți viața în aspectele sale majore;
 Deține componente obiective și subiective, dar este în principal percepția individului
care reflectă calitatea experiențelor din viața lui/ei.
 Bazată pe nevoile, alegerile și controlul individului

15
  Un construct multidimensional influențat de factori personali sau de mediu, cum ar
fi relațiile intime, viața de familie, prieteniile, munca, vecinii, orașul de reședință,
menajul, educația, sănătatea, standardul de viață sau cel al națiunii.

Există opt domenii de bază a calității vieții (aceste opt domenii sunt cele mai citate când
vine vorba despre calitatea vieții):

 Bunăstarea fizică
 Bunăstarea emoțională
 Relațiile interpersonale
 Bunăstarea materială
 Dezvoltarea personală
 Autodeterminarea
 Incluziunea socială
 Drepturile

A fi în stare să luăm decizii în privința propriei vieți contribuie la împlinirea și fericirea vieții
noastre, a ”unei vieți calitative”. O viață în care nu suntem în stare să luăm decizii, ne face
să fim mai neîncrezători, depedenți pe alții pentru decizii, ceea ce crește nivelul de
neîncredere, care la rândul lui afectează imaginea și aprecierea de sine al individului. Așa
se ajuge la o spirală de declin, rezultând un individ care nu poate face alegeri, decizii și
care adoptă o poziție pasivă și de slăbiciune.

16
 Foaia volantă 15

Datoria de îngrijire

Când susții sau ai grijă de un individ, ai o datorie de a asigura siguranța lor, că nu se pun
în pericol ei înșiși, pe alții sau pe tine.

”Datoria de îngrijire” este o responsabilitate pentru toți cei care lucrează sau sunt voluntari
ori dețin un rol de suport. Aceasta nu include numai lucrătorii sociali ca tine, dar și
asistentele medicale, terapeuții, medicii, profesorii, lucrătorii tineri, liderii de cluburi (de
exemplu cercetașii), poliția, etc. Principalul motiv pentru care ”datoria de îngrijire” este atât
de importantă este pentru că trebuie asigurată siguranța indivizilor și a celor din jurul lor.

Împuterniciți persoanele cu care lucrați să ia decizii, să fiți siguri că sunt informați și

conștienți de consecințele alegerilor.

Unoeri alegerile pe care le facem includ asumarea unui risc, prin risc ne referim la
posibilitatea prin care cineva sau ceva poate fi rănit sau prejudiciat; acest lucru poate fi
fizic sau/și emoțional.

Persoanele pot înțelege cu adevărat riscurile numai dacă înțeleg consecințele riscurilor.
Facem acest lucru prin evaluarea unui risc și implicarea individului pe care îl îngrijim în
acest proces.

Pentru a menține ”datoria de îngrijire”, ar trebui:

 Să îți reîmprospătezi mereu cunoștințele și abilitățile

 Să asiguri servicii la o calitatea pe care orice persoană rezonabilă le-ar realiza.
 Să știi ceea ce faci și să te asiguri că serviciile tale sunt oferite în deplină siguranță
 Să menții înregistrări exacte așa cum sunt cerute de superiorii tăi
 Poți delega sau accepta unele activități doar dacă știi că este sigur că poți face
acest lucru
 Asigură confidențialitatea informațiilor, înafara cazurilor în care acestea vin în cnflict
cu siguranța și interesul public

Când te uiți la responsabilitățile care privesc datoria ta de îngrijire, și tu împuternicești

persoanele cu care lucrezi să facă alegeri, inevitabil vor fi situații în care vor deciziile vor
intra în conflict. Mai ales dacă persoana de care ai grijă va face o alegere care tu crezi că
îl va pune în pericol!

Dificultatea apare atunci când persoana face o alegere cu care nu ești de acord. Acest
lucru se poate întâmpla dacă crezi că o alegere e greșită sau simți că alegerea îi va pune
în situația de a se răni emoțional sau fizic.

Dileme care por apărea

Când te uiți la responsabilitățile care privesc datoria ta de îngrijire, și tu împuternicești

persoanele cu care lucrezi să facă alegeri, inevitabil vor fi situații în care vor deciziile vor

17
intra în conflict. Mai ales dacă persoana de care ai grijă va face o alegere care tu crezi că
îl va pune în pericol!

Conflicte și dileme apar în toate aspectele vieții noastre nu numai în munca noastră.

Dificultăți vor apărea când nu ești sigur că persoana de care ai grijă a înțeles pe deplin
consecințele deciziei. Este rolul tău de a comunica în orice mod este necesar și nevoie
pentru ca persoana de care ai grijă să ințeleagă pe deplin consecințele luării de decizii.

Dificultatea apare atunci când persoana face o alegere cu care nu ești de acord. Acest
lucru se poate întâmpla dacă crezi că o alegere e greșită sau simți că alegerea îi va pune
în situația de a se răni emoțional sau fizic.

Conflicte și dileme apar în toate aspectele vieții noastre nu numai în munca noastră.

Dificultăți vor apărea când nu ești sigur că persoana de care ai grijă a înțeles pe deplin
consecințele deciziei. Este rolul tău de a comunica în orice mod este necesar și nevoie
pentru ca persoana de care ai grijă să ințeleagă pe deplin consecințele luării de decizii.

18
 Foaia volantă 16

Ce este evaluarea de risc?

Când realizezi o evaluare de risc, te uiţi la toate pericolele (toate lucrurile care pot
produce un rău), după care analizezi cât de rele sunt situaţiile şi stabileşti ce poi face
pentru a le atenua.

Când realizezi o evaluare de risc te gândești la:

 Cât de serios este posibilul rău?

De exemplu, când treci strada este o posibilitate ca mașină să te lovească. Răul în

acest caz constă în faptul că ai putea fi rănit grav, așadar, riscul este ridicat.

 Cât de posibil (probabil) să se întâmple?

Aici te gândesți cât de posibil este ca acel rău să se întâmple. Când treci strada, de
exemplu, probabilitatea de a se întâmpla ceva este mare dacă strada este una cu trafic
intens: dacă este un drum de țară, posibilitatea este una mai mică.

 Pot să reduc aceste lucruri?

Dacă riscul și probabilitatea sunt ridicate, atunci nu are sens să îți asumi riscul, doar
dacă te poți uita la o modalitate de a reduce măcar una dintre ele. Să ne întoarcem din
nou la exemplul cu traversarea străzii, poți reduce riscul de a fi lovit de o mașină dacă
treci pe o zebră sau pe la un semafor. Cu cât e mai mare răul și probabilitatea de a se
întâmpla, cu atât mai mare trebuie să fie precauțiile.

 Totuși merită asumarea riscului?

Odată ce te-ai uitat la seriozitatea și probabilitatea ca răul să se întâmple, la precauțiile

și beneficiile riscului, trebuie să decizi dacă îți vei asuma riscul, dacă cu precauții cu tot,
riscul rămâne mare. Activități din trecut pot să vă fie un fel de ghid despre probabilitatea
ca ceva rău să se întâmple. Acest lucru ar putea implica citirea fișei unui individ sau să
vorbiți cu el personal sau cu alte persoana care îl cunosc bine – pot fi membrii ai familiei,
profesioniști care vă pot da sfaturi. Acolo unde nu aveți aceste posibilități, va trebui să
testați situațiile cu observarea atentă a ceea ce se întâmplă.

Trebuie să luați în considerare seriozitatea unor posibile consecințe. Pot fi atinse

aceleași rezultate și obiective cu mai puțină activitate riscantă, se poate împărți activitatea
în pași mai mici, pot fi alții împlicați?

În final, atunci când este implicat un risc atunci când vine vorba despre o activitate,
trebuie decis cât de importantă este respectiva activitate - este ceva ce dorește să facă
persoana sau este o parte semnificativă a dezvoltării lor? La ce nivel se poate încadra
activitatea în privința binelui persoanei sau este doar o activitate care face plăcere doar
personalului.

19
 La ce trebuie să vă gândiţi când realizaţi o analiză de risc?

Ca lucrător în sistemul social şi de sănătate aveţi o responsabilitate de a analiza riscul

şi de a minimiza posibilele stări de rău în care sunt implicaţi indivizii pe care îi îngrijiţi. Pot
fi diferite moduri în care acest lucru se poate realiza. Totuşi, există câteva linii directoare
în privinţa analizei de risc care ar trebui să includă:

1. Analiza şi înregistrarea posibilelor pericole, acest lucru include analiza naturii

pericolului şi a nivelului de risc, severitatea şi pericolul potenţial a tuturor celor care
ar putea fi implicaţi.
2. Discutarea tuturor riscurilor cu indivizii şi ajutarea lor în a le înţelege (când este
necesar, implicarea familiel şi a celor care sprijină individul). Acest fapt include
realizarea unui raţionament dacă individul deţine abilitatea de a lia decizii.
3. Verificarea atentă a ceea ce se întâmplă pentru a monitoriza efectele riscului
asumat pentru a:
- a judeca şi nota pentru viitor dacă riscul a fost prea mare
- a lua în considerare alte căi de a ajunge la acelaşi rezultat sau alte adaptări
care se pot realiza.
4. Identificarea formei pe care o poate lua pericolul şi care este rpimul pas care
trebuie realizat pentru a-l preveni. Acest lucru poate include:
- Pericol fizic sau de alt tip pentru individ
- Deranj, supărări, jenă sau alte sancţiuni sociale aplicate individului care ar putea
fi aplicate de familie, prieteni sau alţi membri ai publicului pentru distrugerea
proprietăţii.

Înregistrarea și raportarea deciziilor despre asumarea de risc

Înregistrarea și raportarea deciziilor voastre este deosebit de importantă deoarece:

 Asigură că toți cei care sunt implicați știu ce se întâmplă și de ce, fie pentru
prezent, fie pentru viitoare acțiuni când alt personal ar putea fi implicat
 Asigură faptul că superiorul vostru sau instructorul vostru știre de deciziile pe care
le-ați luat și de ce
 Vă dă posibiltatea de a planifica îngrijirea și training-ul dacă este necesar, înainte
de a realiza acțiunea, în timpul ei sau după

Ajută la planificarea altor evenimente viitare care implică riscuri.

De câte ori este posibil, deciziile privind riscurile sau conflictele/dilemele trebuie realizate
în contextul unui plan centrat pe persoană. Ar trebui să implice problemele legate de
persoană sau a celor care ar putea fi implicați. Este deosebit de important să faceți
legături și să comunicați cu familiile despre ceea ce doriți să realizați și mai ales cum!
Întotdeauna înregistrați exact ceeace s-a întâmplat și gândiți-vă atent la ce sprijin veți
primi dacă lucrurile vor merge prost!

Nu planificați de unul singur!

20
 Foaia volantă 18

Înțelegerea rolului de lucrător suport

Este important să înţelegeţi cum fiecare arie pe care o trecem în revistă în acestă secţiune
are un impact asupra rolului vostru. Uitaţi-vă la tabelul de mai jos:

Legal - Cadrul statutar, legile ţării, codurile de practică

Reguli locale, politici şi proceduri din zona voastră

Scopurile, obiectivele și valorile angajatorului vostru

Descrierea locului de muncă – pentru ce ai fost contractat să faci la locul de muncă

Pachete de îngrijire sau susținere pentru persoanele pe care le îngrijiți

Tu realizându-ți treaba

21
 Foaia volantă 19

Munca în parteneriat

În viața ta vei avea multe și variate relații cu oamenii de la rudele apropiare la cele
îndepărtate, prieteni, colegi, profesioniști(medici, dentiști, opticieni, avocați, etc.),
parteneri, vecini, etc. Relația se schimbă în funcție de persoană, de mediul sau de rolul
celor care sunt implicați. În rolul tău de lucrător în sănătate și asistență socială trebuie să
fii conștient de toate tipurile de relații pe care le vei avea în acest rol. Să înțelegi cum
fiecare din ele funcționează, granițele și limitele.

Acest pachet de curs este alcătuit astfel încât să înțelegi într-un context mai larg ceea ce
faci, indivizii cu care lucrezi, să vezi când serviciile se schimbă sau când oamenii se
schimbă.

Totul este pentru ca tu să îți dezvolți înțelegerea pentru a vedea că ceea ce faci tu face
parte dintr-o poză mai mare a bunăstării și a aprovizionării cu servicii a persoanelor pe
care le susții(îngrijești).

Totul este pentru a fi sigur că vezi individul cu care lucrezi într-un context mai larg care
include:

 Istoricul lor și viața de dinainte

 realizările lor
 Abilitățile lor
 Mediul familial
 Etnicitatea și genulNatura problemelor de dizabilitateDiscriminarea de care au parte

Chiar dacă lucrați într-un cămin cu regim special, un centru de zi, în casa particulară a
unei persoane sau ca un asistent personal al cuiva, îngrija pe care o arătați oricui există
un fir comun - totul este realizat în mod direct, față în față cu indivizii și implică
dezvoltarea unui tip de relaționare.

Vrem să te gândești la natura relației pe care o ai cu persoana pe care o îngrijești.

O relație nu trebuie să fie complicată; este ușor ceea ce se întâmplă între doi oameni și
poate lua multe forme. De-a lungul vieții noastre aveam mai multe relații, unele sunt mai
permanente și mai importante decât altele.

În unele relații facem mari investiții emoționale, în unele foarte puțin. Relația pe care o ai
cu părinții tăi, copiii sau partenerii din viața adultă este diferită față de tipul de relație pe
care o ai, de exemplu cu vecinul de alături sau cu vânzătoarea de la colțul străzii de unde
îți faci cumpărăturile de ani de zile. Unele relații sunt pe fugă. Intrii într-un magazin și
cumperi o pereche de pantofi de la o vânzătoare pe care nu o s-o mai vezi niciodată.
Mergi de ani de zile la același medic, nu te aștepți același lucru de la relațiile pe care le ai,

22
există norme culturale și bariere legale care să ne protejeze dacă aceste relații devin
inadecvate.

Este important să îți aduci aminte că nu ești singura persoană implicată în grija pentru
persoana cu care lucrezi. Sunt mulți alții implicați și este important de punctat că trebuie
să lucrezi în echipă și nu poți face lucruri după bunul plac. Va trebui să împarți:

 Informații cu alți profesioniști

 Luarea de decizii

Când lucrezi cu colegi profesioniști trebuie să:

 Observi granițele profesionale (nu încerca să faci treaba altuia!)

 Împarți informația pe baza ”e nevoie să se cunoască”
 Nu lăsa sentimentele pentru profesioniști să îți afecteze relația cu ei
 Nu complota să excluzi indivizii pe care îi îngrijești

A lucra cu familiile, prietenii și susținătorii

A lăsa deoparte nevoia de a înțelege rolul tău de a lucra cu alte persoane plătite pentru a
avea grijă de o persoană(ele), este o altă provocare.

Este vital pentru tine să te gândești la rolul familiilor, prietenilor și a susținătorilor în viețile
indivizilor de care ai grijă.

Chiar dacă lucrați cu indivizi care nu au sau sau puține contacte cu familia, noțiunile de
familie și prieteni rămân la fel de importante. S-ar putea să te trezești în situația în care
promovezi contactul cu familia și prietenii pentru binele persoanei pe care o îngrijești,
deoarece aceștia își doresc contactul. Ai putea să constați că individul cu care lucrezi are
o animozitate față de familie sau se simte abandonat.

Amintiți-vă, aceasta este o arie potențial sensibilă, când puneți o întrebare s-ar putea să
primiți mai mult decât v-ați așteptat! Dacă acest lucru se întâmplă nu vă faceți griji, dar
vorbiți cu directorul vostru sau cu angajatorul, gândiți-vă la ce înseamnă și cum afectează
modul de lucru.

Nu uitați să includeți familia/cariera/prietenii/susținătorii ale individului pe care îl susțineți în

cât mai multe activiăți de îngrijire. Nu uitați, ei sunt adevărații experți iar tu ai numai de
învățat și multe de pierdut dacă îi neglijezi.

Nu trebuie să subestimezi importanța familiei, îngrijitorilor și a prietenilor în viața persoanei

de care ai grijă. Totuși, ar putea exista alții mai importanți cum ar fi familia, prietenii,
susținătorii sau alții cu care persoana de care ai grijă a dezvoltat o relație.

Rolul unui ”prieten” se poate întinde și spre familii, susținători sau alți lucrători plătiți.
Prietenii sunt cei cu care ne place să ne petrecem timpul, cei cu care împărțim aceleași
interese, probleme și cei care sperăm să vorbească în numele nostru dacă este necesar.

Munca cu colegii
23
Când lucrați îndeaproape cu indivizii este important să fie clar pentru persoana de care
aveţi grijă că aceasta este o relație profesională.

Vă veți da seama că toate relațiile au limitele lor. Angajatorul vostru probabil a descris
câteva metode de lucru, cum ar fi aceste exemple:

 Nu trebuie să aveți nicio relație sexuală cu persoanele care folosesc serviciile

voastre
 Nu trebuie să acceptați cadouri scumpe
 Nu trebuie să acceptați ajutr personal sau susținere din partea persoanelor pe care
le îngrijiți
 Nu trebuie să împărtășiți informațiile în mod nepotrivit celorlați profesioniști, colegi,
familie, prieteni sau susținători, etc.

Munca în echipă

Munca în echipă este importantă în fiecare meserie și loc de muncă, dar mai ales atunci
când ai grijă de alții, dearece pune accent pe cooperare, munca în echipă și susținerea
reciprocă pentru a oferi cea mai bună îngrijire. Munca în echipă într-o organizație poate
îmbunătății calitatea, flexibilitatea, coordonarea, satisfacțiile muncii și dezvoltarea.

Este amuzant să fi parte dintr-o echipă și să ajuți la reducerea tensiunilor și/sau

conflictelor în cadrul serviciului tău. Dar munca în echipă nu se întâmplă peste noapte, ea
trebuie dezvoltată, e nevoie de oameni care să lucreze împreună pentru a-și îndeplini
țelurile. Acest lucru se poate atinge prin decizii privind distribuirea încărcăturii de muncă la
fiecare membru al personalului sau prin asigurarea că există destul personal pentru toate
serviciile. Pentru a asigura o bună în echipă trebuie să existe comunicare, felxibilitate,
suport și înțelegere.

Importanța de a fi de încredere și de nădejde

Oricare ar fi munca nvoastră, a fi de încredere și de nădejde sunt cele mai importante

calități ale unui lucrător, dar când lucrezi în sistemul de sănătate și asistență socială, iar
indivizii se bazează pe tine ca să le oferi serviciile de care au nevoie, aceste calități sunt și
mai importante.

Sistemul de sănătate și asistență socială are nevoie de lucrători pe care se pot baza să fie
în timp util la serviciu, alerți și gata pregătiți pentru tura lor, deaorece oamenii de care ai
grijă deseori au nevoie de tine pentru ai ajuta în nevoile lor de bază.

24
 Foaia volantă 22

Mutarea şi poziţionarea. Sugestii şi tehnici.

Ridicarea în condiţii de siguranţă:

1. Verificaţi ca hainele şi încălţămintea să nu vă împiedice

2. Verificaţi dacă aria este liberă şi nu întâmpinaţi piedici, dar şi dacă podeaua este
curată şi nu alunecoasă
3. Ridicaţi doar o greutate corespunzătoare capacităţii voastre, niciodată să nu vă
întindeţi
4. Greutatea să fie plasată între picioare. Piciorul care face prima mişcare să fie îndreptat
spre direcţia în care se va face mişcarea
5. Spatele să rămână drept. Măinile apropiate corpului, bărbia în piept, îndoiţi şoldul şi
genunchii
6. Păstraţi coatele înăuntrul coapselor, luaţi greutate cu o mână în partea superioară
deasupra piciorului care face primul mişcarea, cealaltă mână în partea cealaltă
7. Îndoiţivă înainte un pic, păstraţivă partea superioară a braţului drept şi mişcaţi greutate
înainte, cu o mişcare lentă ridicaţi. Dacă vă rotiţi, rotiţivă cu picioarele nu cu tot corpul.
8. Pentru a vă apleca, refaceţi procedura, dar îndoind coapsele şi genunchii
9. Dacă ridicaţi de pe o platformă sau o bancă, folosiţi acelaşi mod de ridicare, dar nu
uitaţi să aduceţi greutatea, ferm, în contact cu corpul.

25
 Foaia volantă 23

Siguranța privind incediile

Deşi nu este evident, ceea ce arde propriu-zis într-un foc nu este un lucru solid ci vaporii
degajaţi de un combustibil solid care este încălzit. Aceşti vapori care ard, încălzesc
combustibilul solid mai mult, care la rândul lui elimină şi mai mulţi vapori.

Combustibilii uşori precum hârtia, se aprind şi ard mai fioros decât straturile groase de
combustibili precum cărţile.

Focul se extinde şi creşte mai repede într-un spaţiu închis, mai puternic decât ar
experimenta oamenii în gospodării, mine de cărbune sau focuri de tabără.

Dacă veţi înţelege mecanica focului atunci veţi fi în stare să acţionaţi mai repede.

Cum temperatura într-o cameră creşte, din ce în ce mai multe lucruri ajung la o
temperatură la care sunt degajaţi vapori care se pot aprinde. Conturnarea într-o cameră
se produce când temperatura a ajuns la un nivel la care toate lucrurile degajă vapori care
se pot aprinde.

Ar trebui să știți unde se află următoarele la locul vostru de muncă:

 Sistemul de alarmă în caz de incendiu

 Iluminatul de urgență
 Ușile de evacuare în caz de incendiu
 Ușile de ieșire
 Echipamentul împotriva incendiilor

Sursele de incendiu

Cele mai comune surse de incendiu sunt:

 Defecțiuni electrice, de exemplu o instalație proastă de electricitate

 Gătitul, de exemplu oamenii lasă grăsimi sau uleiuri pe flacăra deschisă
 Fumatul, de exemplu chiștoacele de țigară, scrumul sau chibrite căzute pe pat,
canapele sau covoare
 Chimicale, de exemplu stocarea de cutii cu vopsele, cu uleiuri sau alte lichide
inflamabile într-un mediu în care s-ar putea supraîncălzi sau ar putea să cadă
scântei pe ele.

Păstrarea siguranței

Există câteva verificări de rutină care trebuie să aibă loc când ați terminat activtatea sau
când părăsiți o clădire pentru orice perioadă de timp. Acestea sunt:

 Aragazul este oprit

26
  Nu s-a așezat nimic pe mașina de gătit
 Aparatele electrice nu sunt folosite și sunt deconectate de la rețea
 Încălzitoarele sunt închise
 Extinctoarele sunt la locul lor
 Scrumierele sunt goale
 Alarmele de incediu sunt la locul lor și au baternii funcționale
 Lumânările au fost stinse în mod corespunzător

Trebuie să te asiguri că cei care folosesc sistemul și vizitatorii cunosc procedurile de

siguranță. Toate locurile de muncă trebuie să aibă sisteme de alarmă în caz de incendiu și
”moduri clare” de evacuare în caz de urgență, mai ales în cele de incendiu.Acestea vor
include alarme în caz de incendiu, exerciții de incendiu astfel încât toată lumea să știe ce
trebuie făcut în caz de incendiu.

27
 Foaia volantă 25

Ce faceți dacă se produce un accident sau o îmbolnăvire subită?

Accidente se pot produce oricui și oriunde. Multe spot fi prevenite și pot fi rezultatul unei
lipse de atenție a cuiva sau doar un pericol neașteptat.

Cele mai comune accidente sunt alunecările, împieducările și vărsările. Când o persoană
alunecă, se împiedică de un covor sau varsă o băutură, etc. atunci cineva se poate arde,
julii, accidenta în cădere. Ceea ce ar fi bine pentru toată lumea este dacă ați cunoaște
cum să acționați în cazul unui accident sau a unei îmbolnăviri accidentale. Totuși, trebuie
să știți care este limita și responsabilitățile până la care puteți interveni în cazul unei
urgențe.

Gândiți-vă la diferitele tipuri de accidente și urgențe care se pot întâmpla subit:

 Incendiu
 Căderea cuiva
 Boală subită,cum ar fi un infarct
 Scurgerea de gaze
 Întreruperea curentului
 Inundații
 Accindent de mașină
 Persoane dispărute
 Alertă de bombă

28
 Foile volante de la 26 la 39

Tehnici de bază de prim ajutor

Pentru a se conforma cu cu Regulile de Sănătate şi Siguranţă (Primul ajutor), angajatorii

trebuie să se asigure că personalul este pregătit să facă faţă accidentelor, dar şi că deţin
provizii adecvate de prim ajutor.

Cele mai mjulte cazuri de prim ajutor nu conţin situaţii în care viaţa este pusă în pericol. În
toate cazurile, primul ajutor pe care îl acorzi trebuie să fie prompt şi un tratament corect.
Pentru a face acest lucru este bine să ai un plan mental pregătit pe care să îl urmezi
atunci când situaţia poate deveni traumatică şi alţii au nevoie ca tu să rămâi calm.

Mai jos aveţi o listă de control (unoeri denumită şi „supraveghere primară”) a lucrurilor pe
care trebuie să le faceţi în caz de urgenţă.

Verificaţi pericolele – sunteşi voi sau victimele în pericol?

De exemplu, sunt în apropiere sau sub victimă, cabluri electrice? Au fost victimele
electrocutate? Trebuie să evaluaţi situaţia, şi dacă nu aţi realizat încă acest lucru, faceţi
lucrurile în siguranţă (de exemplu, întrerupeţi electricitatea). Faceţi ca totul să fie în
siguranţă pentru:

 Voi
 Alţii
 Victimele

Tine-ţi minte că nu puteţi ajuta pe alţii dacă şi voi deveniţi victime.

Căutaţi un răspuns – este victima conştintă?

Dacă victima pare să fie inconştientă, verificaţi strigând:

 Întrebaţi „Mă auzi? Poţi să îţi deschizi ochii”.

 Scuturaţi uşor umerii victimei (nu mişcaţi gâtul sau capul).

Dacă există un răspuns şi nu există un pericol, lăsaţi victima în poziţia găsită şi

chemaţi de urgenţă ajutoare. Încercaţi să trataţi condiţia în care aţi găsit victima şi
monitorizaţi semnele vitale (nivelul de răspuns, pulsul şi respiraţia).

Continuaţi să monitorizaţi până când ajung ajutoarele sau victima îşi revine.

Dacă NU AVEŢI RĂSPUNS, strigaţi după ajutor (de trei ori) după care folosiţi
procedura ABC de mai jos.

29
Procedura ABC

A – Căile respiratorii

Dacă este posibil lăsaţi victima în poziţia în care aţi găsit-o şi deschideţi căile respiratorii.
Deschideţi căile respiratorii prin plasarea uşoară a mâinii dvs peste fruntea victimei şi
aplecând capul acestuia spre spate. Ridicaţi bărbia victimei folosindu-vă doar de două
degete. Acest lucru va mişca limba victimei din spatele gurii. Verificaţi ca gura să nu fie
obstrucţionată.

B – Respiraţia

Verificaţi în 10 secunde şi nu mai mult dacă victima respiră normal:

 Vedeţi dacă pieptul se ridică şi coboară, asculaţi respiraţia.

 Aplecaţi-vă pentru a simţi respiraţia pe obrazul vostru.

Dacă respiră normal, plasaţi victimele în poziţia de recuperare.

( A se vedea pagina 30)

 Verificaţi să nu existe şi alte condiţii periculoase, de exemplu sângerări excesive şi

trataţi corespunzător.

Respiraţie agonală (apneea): Acest tip este comun primelor minute după un atac
cardiac subit. Ia forma unor respitaţii subite iregulare. Nu trebuie confundată cu respiraţia
normală, iar dacă există şi compresie a pieptului, atunci respiraţia artificială trebuie
începută fără ezitare.

C – Circulaţia

Verificaţi în 10 secunde semnele circulaţiei, verificaţi pulsul la gât sau la încheietura

mâinii, uitaţi-vă, ascultaţi şi aplecaţi-vă să simţiţi respiraţia victimei, tusea, mişcarea sau
alte semne de viaţă.

Resuscitarea Cardio Pulmonară (RCP) - Adulţi

 Dacă sunteţi cu cineva, trimiteţi-l să sune la 112 pentru o ambulanţă. Spuneţi-i să

revină să vă spună dacă au reuşit să telefoneze
 Dacă sunteţi singur, mai întâi sunaţi la 112, după care întoarceţi-vă să ajutaţi
victima.

Acordaţi 30 de compresii pe piept

 Plasaţi podul palmei voastr în centrul pieptului victimei

 Plasaţi cealaltă mână deasupra şi încălecaţi degetele între ele
 Păstraţi-vă braţele drepte, degetele să nu atingă pieptul victimei, presaţi în jos 4 -5
cm; după care daţi drumul presiunii, nu îndepărtaţi mâinile
 Repetaţi compresia de 30 de ori la o rată de 100 per minut

30
Acordaţi 2 ture de respiraţie artificială

 Asiguraţi-vă că victima are căile respiratorii libere

 Presaţi ca nasul să fie ferm închis
 Luaţi aer adânc şi presaţi buzele voastre peste gura victimei
 Suflaţi în gura victimei până când pieptul se ridică
 Îndepărtaţi gura şi lăsaţi pieptul să cadă
 Mai repetaţi o dată

Continuaţi resuscitarea, 30 de compresii şi 2 ture de respiraţie artificială

Nu vă opriţi doar dacă:

 Soşte serviciul de urgenţă şi preia cazul

 Victima începe să respire normal
 Sunteţi extenuat şi nu mai puteţi continua

Note

 Dacă sunteţi singuri, sunaţi la ambulanţă imediat ce observaţi că victima nu

mai respiră – în cazul în care starea de inconştienţă este cauzată de înecare
(în acest caz, acordaţi CINCI ture de respiraţie artificială şi realizaţi RCP
pentru un minut înainte de a suna.
 Dacă doi salvatori cu cunoştinţe de RCP sunt prezenţi, schimbaţi la fiecare
două minute cu minim de întrerupere.
 Dacă nu sunteţi în stare sau nu doriţi să oferiţi respiraţie artificială, atunci
realizaţi doar compresii pe piept. Continuaţi cu o rată de 100 per minut.

A SUNA LA SERVICIILE DE URGENŢĂ.

Sunaţi la serviciul de urgenţă 112

Cereţi o ambulanţă, dar şi alte servicii care sunt necesare.

Nu uitaţi să le oferiţi cât mai multe informaţii detaliate:

 Despre unde sunteţi, încercaţi numele străzii, dacă nu o ştiţi daţi semnalmente ale
locului pentru ca să fie identificat locul, încercaţi să întrebaţi pe cineva care este în
trecere
 Despre victimă, rănile şi simptomurile, dar şi despre primul ajutor pe care l-aţi
acordat.
 S-ar putea să dorească un număr de telefon pentru a vă suna înapoi dacă se
întrerupe legătura.
 Poate ar dori să cunoască şi numele vostru

31
Poziţia de recuperare

O victimă inconştientă, care respiră, rămâne în risc de obstrucţie a căilor respiratorii dacă
nu este pusă în poziţia de recuperare.

Acest lucru implică ridicarea bărbiei pentru a permite căilor aeriene să fie deschise şi
curate, şi asiguraţi-vă că poziţia capului este mai jos decât corpul, aşa fluidele se vor
scurge din gură şi scade riscul de a le ingera. Mâinile ar trebui să protejeze capul, mâinile
şi picioarele aplecate pentru a face poziţia mai stabilă şi pentru a împiedica corpul să se
rostogolească (ca mai jos).

 Întoarceţi victima spre partea lor

 Ridicaţi bărbia într-o poziţie în care căile repiratorii să fie libere, ajustaţi mâna sub
bărbie dacă este necesar
 Verificaţi ca victima să nu se rostogolească înnainte sau înapoi.
 Monitorizaţi continuu respiraţia şi pulsul.
 Dacă rănile permit, întoarceţi victima pe partea cealaltă după 30 de minute.

Respiraţii de prim ajutor

Compresii pe piept

Notă: Nu încercaţi să practicaţi resuscitarea pe un coleg, doar pe un manechin

pentru resuscitare!

Dacă victima respiră şi are puls, verificaţi pentru sângerări.

Sângerări

Dacă găsiţi o persoană care are sângerări masive, acest lucru necesită tratament imediat
pentru a le salva viaţa. Sângerările externe sunt uşor de văzut, totuşi, sângerările interne
pot fi observate numai dacă persoana are semne de şoc.

Scopul este de a controla sângerarea şi de a păstra rana curată şi fără posibilitatea de

infecţie.

Dacă sunteţi în situaţia de a acorda ajutor unei persoane cu sângerare externă severă, ar
trebui:

 Aplicaţi presiune directă pe rană cu un tampon ( de exemplu, o pânză curată) sau

degetele până când o pânză sterilă este la îndemână
 Dacă victima are un membru rănit, ridicaţi-l şi susţineţi-l ( aveţi grijă dacă acel
membru are vreun os rupt).
 Întindeţi victima pe jos, ridicaţi picioarele uşor pentru a trata şocul, bandajaţi pânza
ferm pentru a controla sângerarea (verificaţi să nu fie prea strâns pentru a stopa
circulaţiaspre degete şi picioare). Dacă sângerarea iese şi prin bandaj, acoperiţi cu
un al doilea bandaj. Dacă sângerarea continuă, îndepărtaţi bandajul şi înlocuiţi-l cu
unul nou.

32
  Sunaţi la ambulanţă

Rana care va produce cel mai probabil sângerări severe este incizia cauzată de un obiect
ascuţit, cum ar fi un cuţit.

Te poţi proteja de infecţii:

 Acoperă orice rană deschisă pe care o ai (tăieturi, julituri, piele julită) cu o haină
impermeabilă
 Purtarea de mănuşi, dacă este posibil, atunci când ai de-a face cu o victimă cu
sângerări

Pansamentele sunt folosite pentru a acoperi rănile; ele:

 Ajută la controlul sângerărilor

 Protejează împotriva unor viitoare răni
 Previn infecţiile

Dacă bandajul este prea strâns împiedică circulaţia sângelui. Ţesutul dedesubtul
pansamentului nu primeşte destul oxigen şi poate fi rănit mai mult sau chiar distrus. Veţi
şti că un bandaj este prea strâns dacă observaţi aceste semne sau simptome:

 Pielea este pală sau albastră – vineţie la culoare

 Pielea pare rece la atingere
 Victima spune că îl arde sau îl mănâncă acea parte
 Victima nu mai poate mişca acea parte

Pentru a vă asigura că un bandaj nu este prea strâns:

 Verificaţi imediat după ce aţi bandajat (prin atingere sau căutaţi semne şi
simptome, dar şi prin presarea unui deget, unghii până se face de culoare pală,
după care lăsaţi loc să îşi revină culoarea, dacă nu se întâmplă nimic, absenţa
culorii este o problemă).
 Verificaţi pentru semne la fiecare 10 minute
 Lărgiţi bandajul dacă circulaţia este întreruptă, dar monitorizaţi atent dacă
sângerarea se reia. (Trebuie să legaţi din nou ferm, odată ce circulaţia este
restaurată).

NU UITAŢI – prioritatea voastră este de a controla sângerarea şi prevenirea

infecţiilor în funcţie de riscuri

Tăieturi minore, zgârieturi sau jupuituri

 Spălaţi-vă şi uscaţi-vă pe mâini, acoperiţi orice fel de tăietură sau rană deschisă cu
propriile mâini şu puneţi-vă mănuşi de unică folosinţă
 Curăţa-ţi rana dacă este murdară, sub jet de apă. Uscaţi cu un tampon steril sau cu
orice cârpă curată.Dacă este posibil, de exemplu este un membru, ridicaţi aria
afectată deasupra nivelului inimii.
33
  Acoperiţi temporat rana până când curăţaţi pielea din jur cu apă şi săpun,
tamponaţi cu un tampon steril. Acoperiţi rana complet cu un tampoin steril şi un
plasture-

Obiecte în rană

Dacă este posibil, spălaţi sau curăţaţi obiectele mici din rană cu apă curată. Dacă este un
obiect mai mare înăuntru:

 Lăsaţi-l la locul lui

 Aplicaţi ferm o mică presiune lateral de obiect
 Ridicaţi şi presaţi părţile exterioare ale rănii
 Culcaţi victima pentru a o trata de şoc
 Acoperiţi încet rana şi obiectul cu un tampon steril
 Ridicaţi o mică umplutură în jurul obiectului, până când aceasta este mai mare
decât obiectul, după bandajaţi şi obiectul fără a-l presa
 Depinz-nd de severitatea sângerării, formaţi 112 pentru o ambulanţă sau duceţi
victima la spital

Pentru o mai bună orientare e bine să reţinţi:

 Sângerare severă – prioritar este să CONTROLEZI SÂNGERAREA pentru a

minimiza şocul
 Sângerare uşoară – priorita este să MENŢINEŢI RANA CURATĂ pentru a
minimiza INFECŢIA

Şocul

În cazul unui accident serios trebuie să urmăriţi semnele şocului.

Acestea sunt:

 Faţă palidă
 Piele rece şi umedă
 Puls slab şi repede
 Căscături
 Suspine
 În cazuri extreme, inconştienţă

Tratamentul pentru şoc este:

 Întindeţi victima, ridicaţi şi sprijiniţi picioarele

 Folosiţi o haină sau pătură pentru a-i încălzi (să nu îi sufocaţi)
 Nu le daţi nimic de mâncare sau de băut
 Verificaţi frecvent pulsul. Dacă nu mai respiră folosiţi tehnica de resuscitare
 Încurajaţii şi oferiţi-le confort

34
Arsuri şi opăriri

Arsurile sunt în general cauzate de căldură seacă, electricitate, fricţiune sau chimicale
corozive. Opăririle sunt cauzete de călduri umede ( de exemplu, apă care fierbe).

Curerea poate fi intensă, mai ales îm cazul rănilor superficiale. Deobicei se observă
înroşirea zonei, băşici se formează ulterior. Deobicei există un şoc mare.

Arsuri severe şi opăriri:

 Încercaţi să răciţi arsura imediat prin introducerea ariei rănite în apă rece sau sub
apă rece de la robinet timp de cel puţin 10 minute. Acest lucru descreşte
răspândirea căldurii şi reduce durerea. Totuşi, prea mult rimp sub apă rece, se
poate induce hipetermia (răcire excesivă), deci fiţi atenţi cu rănile largi şi multiple
 Sunaţi la 112 pentru o ambulanţă
 Purtaţi mănuşi de unică folosinţă şi îndepărtaţi orice ar strânge rana (de exemplu:
inele, haine sau pantofi) înainte ca partea roşiatică să se umfle; asta dacă aceste
lucruri nu sunt lipite de piele
 Acoperiţi rana cu o cârpă curată nepufoasă pentru a proteja de infecţii. O pungă
curată de plastic sau hîrtie de bucătărie oferă o protecţie bună
 Trataţi împotriva şocului

Nu aplicaţi loţiuni sau creme.

Nu aplicaţi blistere.

Nu respiraţi deasupra rănii, nu tuşiţi şi nu atingeţi aria arsă.

Nu folosiţi protecţie adezivă.

Arsuri minore:

 Ţineţi zona afectată sub apă rece pentru minim 10 minute până când durerea
scade
 Scoateţi inelele. Etc.
 Acoperiţi rana cum am precizat mai sus.

Dacă arsura minoră este mai mare decât un timbru, atunci are nevoie de îngrijire
medicală. Toate arsurile adânci de orice mărime au nevoie de tratament spitalicesc.

Nu aplicaţi loţiuni sau creme.

Nu aplicaţi blistere.

Nu respiraţi deasupra rănii, nu tuşiţi şi nu atingeţi aria arsă.

Nu folosiţi protecţie adezivă.

35
Flăcări pe haine:

 Încercaţi să opriţi panica victimei, să nu se mai mişte (orice briză poate inflama
flăcările)
 Aruncaţi victima pe pământ
 Dacă e posibil, acoperiţi bine victima cu o haină, perdea, pătură ( nu de nailon),
covor sau alt material mai gros
 Rostogoliţi victima pe pământ până ce flăcările se domolesc

Fracturile:

 Încurajaţi şi îmbărbătaţi victima

 Încercaţi să faceţi victima să nu se mai mişte
 Nu mişcaţi victima dacă nu este necesar
 Încet, încercaţi să susţineţi membrul rănit cu mâinile pentru a nu se mai mişca
 Dacă există sângerare, apăsaţi un pansament curat peste rană pentru a controla
circulaţia sângelui (verificaţi secţiunea despre sângerări de mai sus), după care
bandajaţi în jurul rănii
 Dacă suspectaţi un picior rupt, atunci puneţi un tampon între genunchi şi gleznă.
formaţi o atelă (pentru a imobiliza piciorul în continuare) prin bandajarea fermă dar
cu grijă a piciorului bun lângă piciorul rănit, fiecare genunchi şi fiecare gleznă, după
care bandajaţi mai sus şi mai jos de rană.
 Dacă este o mână care este rănită, improvizaţi o curea pentru a ţine mâna cât mai
aproape de corp
 Sunaţi la 112 pentru o ambulanţă
 Dacă nu cauzaţi un stres în plus victimei, ridicaţi şi susţineţi membrul rănit
 Nu daţi victimei, nimic de băut şi de mâncare, în caz că este nevoie de operaţie
 Verificaţi dacă există semne ale şocului
 Dacă victima este inconştientă, folosiţi tehnica resuscitării

Înecarea

Un obiect care se blochează în spatele gâtului poate fie bloca gâtul, fie cauza unele
spasme ale muşchiilor. Acest lucru înseamnă să te îneci. Adulţii se pot îneca cu mâncarea
care nu a fost bine masticată sau a fost înghiţită prea repede. Dacă găsiţi pe cineva care
se îneacă trebuie să acţionaţi repede, pregătiţivă să resuscitaţi persoana dacă nu mai
respiră.

Semnele înecării sunt:

 Persoana are dificultăţi în a vorbi şi a respira, faţa devine contorsionată

 Pielea îşi schimbă culoarea

Când acţionaţi în cazul unei persoane care se îneacă trebuie să îndepărtaţi obstrucţia
pentru ca vistima să poată respira normal.

36
  Rugaţi persoana să tuşească, pentru a vedea dacă obstrucţia se poate îndepărta
natural, dar nu pierdeţi prea mult timp cu acest lucru
 Înclinaţii înspre faţă, plesniţi de 5 ori între lamele umerilor cu palma voastră

Dacă înecarea persistă:

 Staţi în spatele persoanei, puneţi una din mâinile voastre curbată sub prima coastă
a victimei
 Uniţivă mâinile şi apăsaţi iute în jos şi retrageţi
 Continuaţi alternativ câte 5 palme şi 5 mişcări abdominale până când obstrucţia
dispare

Dacă persoana NU este conştientă, poţi să simţi că spasmele musculare nu mai sunt.
Totuşi, dacă nu reuşiţi să ventilaţi victima prim palmarea spatelui, alternaţi acest mod cu
resuscitarea. Verificaţi gura şi folosiţi degetele pentru a îndepărta orice obstrucţie vizibilă.
Dacă în orice stagiu, victima începe să respire normal, plasaţi-i într-o poziţie de
recuperare şi sunaţi pentru o ambulanţă.

Atacurile şi convulsiile

Un atac sau convulsie consistă din contracţii involuntare a mai multor muşchi a corpului
cauzate de a disturbare a funcţiunii creierului. Atacurile pot fi cauzate de tumori, răni la
cap, febră, dezechilibre chimice sau infarct, dar cel mai des sunt asociate cu epilepsia,
care este tratată medicamentos.

Atacurile vin într-o multitudine de forme, unele care sunt potenţial mai serioase şi au
nevoie de intervenţie imediată. Unele pot fi descrise prin „absenţe”, când unele persoane
par a se uita în gol, au mici clipiri de ochi, mişcări ciudate de cap sau buze. În aceste
situaţii, tot ce este necesar este să aşezaţi persoana într-un loc retras, departe de orice
obiect cu potenţial de pericol, şi încercaţi să îi asiguraţi că totul va fi bine, rămâneţi lâgă ei
până îşi revin.

Dacă o persoană are o criză majoră, ei au mare şanse de a cădea în inconştienţă sau să
devină rigizi. Se pot semnala pierderi de urină, salivă în colţul gurii sau zgomot în timpul
respiraţiei. Dacă aveţi de-a face cu o persoană în timpul unei crize:

 Protejaţi persoana de a se răni cât timp ţine criza

 Nu mişcaţi sau mutaţi persoana, doar dacă sunt într-un imediat pericol
 Aşezaţi ceva sub capul lor dacă sunt întinşi pe pământ
 Nu folosiţi forţa de a-i reţine sau de a pune ceva în gura lor
 Faceţi loc în jurul persoanei, dacă se poate prindeţi-i dacă se prăbuşesc şi lărgiţi
îmbrăcămintea dacă este strâmtă
 Când a încetat criza, plasaţii în poziţie de recuperare, verificaţi respiraţia şi pulsul,
rămâneţi lângă persoană până când şi-au revenit complet
 Dacă rămân fără conştinţă mai mult de zece minute sau au convulsii mai mult de
cinci minute, chemaţi salvarea

37
Otrăvirea sau supradozele

Dacă persoana este inconştientă, plasaţi-o în poziţia de recuperare şi chemaţi

ambulanţa.

Dacă persoana este conştientă, găsiţi un loc retras, puneţi victima acolo şi chemaţi
ambulanţa.

Dacă cineva s-a otrăvit sau a luat o supradoză este foarte important să aflaţi cât mai multe
informaţii despre ce au luat sau ce otravă s-a folosit.

Încercaţi să aflaţi:

 Ce fel de otravă sau ce fel de supradoză au luat (luaţi recipientul gol)

 Cât de mult s-a luat (recipientul vă poate ajuta)
 Cu cât timp în urmă
 Dacă persoanei îi este rău,luaţi o mostră din vomă, personalul medical o pot
analiza pentru a afla informaţii importante
 Este important să nu forţaţi persoana să vomite. Unele otrăvuri sunt periculoase în
momentul în care sunt vomitate din stomac, deci e mai bine ca stomacul să fie golit
la spital.

Aceste informaţii erau actualizate la data publicării, totuşi ghidurile de Prim Ajutor şi
bunele practici sunt mereu actualizate, încercăm să păstrăm şi noi actualitatea
informaţiilor în mod regulat.

38
 Foile volante 42 şi 43

Controlul infecţiilor

Când un grup de oameni trăiesc laolaltă, infecțiile pot să se răspândească ușor. Cât de
des s-a răspândit o răceală la locul de muncă atunci când cineva a răcit? Infecțiile care se
pot răspândi de la o persoană la lata se numesc infecții comunicatoare.Infecțiile se pot
răspândi într-o varietate de moduri și este important să înțelegi acest lucru și să te asiguri
că trăiești într-un mediu sigur. Infecțiile comunicabile sunt: pojarul, oreionul și varicela.
Unele sunt mai serioase, precum hepatita B sau HIV (Sindromul Imunodeficienței
Dobândite). Este important să înțelegi cum se răspândesc și să știi ce să faci ca să lucrezi
într-un mediu sigur.

Cum se transmit infecțiile

Infecțiile se transmit prin microorganismele care sunt în aer, piele, mâncare sau tot ce
atingem. Unele microorganisme sunt inofensive, numite patogenice, altele sunt
periculoase, denumite patogenice.Cele patogene se răspândesc prin:

 Răni deschise
 Inhalare
 Injectare sau Ingestie(înghițire)

Infecțiile pot intra în organism prin răni deschise, ochi, nas, curenți de aer sau prin
ingerarea de mâncare și lichide contaminate, transmitere sexuală.

Dacă aveți vreo infecție, acestea pot provoca: febră, neliniște, durere, lipsă de apetit,
umflături, stări de vomă sau deshidratare, diaree. Acestea pot fi ușoare sau severe.

Cum poți să împiedici răspândirea infecțiilor?

Păstrându-vă mâinile curate tot timpul prin spălarea mâinilor. Este cea mai ușoară metodă
de a stopa răspândirea de infecții!

Spălarea pe mâini

Ar trebui să te speli pe mâini:

 La începutul fiecărei ture

 Înaite și după ce ai avut grijă de o persoană (chiar dacă ați folosi mănuși sterile)
 Între contactul cu indivizi diferiți
 După ce ați folosit toaleta sau ați ajutat pe cineva la toaletă
 După ce ați tușit, strănutat sau va curs sânge din nas
 Înainte și după ce ați mâncat, băut sau ați lucrat cu mâncare
De câte ori ați lucrat cu murdărie vizibilă

39
O tehnică bună de spălarea mâinilor:

 Mâini ude sub un jet de apă curgătoare

 Aplicați agentul de curățare(săpun, gel, spălare antibacterială)
 Distribuiți bine
 Frecați mâinile viguros, includeți cu atenție toate degetele, toată palma și
încheieturile
 Clătiți cu atenție resturile de săpun
 Uscați mâinile cu un uscător cu aer cald sau ștergeți mâinile cu un prosop (încercați
să evitați prosoapele din bumbac deoarece acestea pot înmulți bacteriile și pot
contamina mâinile)

Fiți curați tot timpul, păstrându-vă o stare corespunzătoare de igienă prin:

 Dușuri și băi zilnice

 Păr curat, părul lung prins la spate
 Unghii curate și frumos aranjate
 Haine curate
 Cât mai puține bijuterii
 Dacă purați uniforme aveți grijă să fie curate tot timpul

Folosiți echipament de protecție

Purtați echipamentele de protecție, cum ar fi șorțurile, mănușile sterile să vă fie la

îndemână când folosiți fluide și ace. Faceți acest lucru și când ajutați pe cineva la toaletă,
menstruație sau când lucrați cu rufărei murdară.

Poți ajuta stoparea infectării unor răni prin acoperirea lor cu pansamente sterile și
înlăturarea deșeurilor contaminate în containere speciale de diferite tipuri (acestea ar
trebui furnizate de angatorii voștri).

40
 Foaia volantă 44

Securitatea

Responsabilitatea de a menține un mediu sigur nu se referă întotdeauna doar la siguranța

înăuntrul clădirii, dar și asigurarea că imobilul și proprietatea sunt păzite de infractori și
alte posibile pericole. Acestea ar putea conține măsuri și aparate precum alarme contra
hoțiilor, iluminare de siguranță, închizători suplimentare la uși și geamuri, proceduri de
verificare a identității vizitatorilor. Este vital ca atât tu, cât și persoanele pe care le îngrijești
înțeleg importanța securității.

Este o realitatea nefericită că nu există niciun loc complet sigur. Când lucrezi într-un loc
unde poți avea o varietate de vizitatori, trebuie să existe sisteme de control a celor care
intră în instituție și verificarea dacă sunt cei care se pretind a fi. Toți vizitatorii și
profesioniștii poartă la ei forme de identificare sau ar trebui să existe un sistem de
programare.

Dacă dorești să verifici identitatea unei persoane, poți lua detaliile de contact ale
persoanei și a instituției la care lucrează pentru a vedea dacă sunt cei care se pretind a fi,
faceți acest lucru înainte de a permite accesul cuiva în clădire.

”Modurile de lucru” ale organizaței voastre (deseori denumite și politici și proceduri) vă

descriu când este permis și când nu să oferiți informații în scris. Accesul la înregistrări,
atât a personalului cât și a persoanelor asistate trebuie controlat cu strictețe. Va fi ușor
pentru voi să nu oferiți informații personale celor de la serviciul curățenie dar va fi mai greu
să nu oferiți informațiile unor persoane din familia sau profesioniștii care vizitează individul
pe care-l asistați. Trebuie să știți clar care sunt barierele de confidențialitate în aceste
circumstanțe, amintiți-vă că am studiat confidențialitatea mai devreme.

41
 Foile volante 45

Ce trebuie făcut dacă există un pericol de securitate?

Am vorbit despre accidente sau îmbolnăviri subite mai devreme, am inclus și câteceva
despre riscurile securității precum: bombe, atac armat, dispariția unei persoane, o
persoană neautorizată în clădire sau chair o spargere pe care o constați când ajungi la
locul de muncă.

Locul vostru de muncă ar trebui să aibă ”moduri de lucru” clare despre cum trebuie
acționat în cazul acestor tipuri de accidente.

Totuși este aproape imposibil să iei în considerare fiecare situație, ca rezultat ar putea să
se întâmple ceva la care nu te aștepți. Dar având la îndemână celelalte indicații, se
presupune că ai bazele pentru a știi cum să acționezi în situația dată.

Dacă angajatorul tău are aceste ”moduri de acțiune” trebuie să fii sigur că le știi pe
acestea și să ești conștient de responsabilitățile pe care trebuie să le îndeplinești dacă se
va întâmpla ceva.

Ce trebuie făcut dacă cineva lipsește

 Verificați dacă aranajamentele de ieșire au fost respectate

 Vorbiți cu cei prezenți, adunați informații despre circumstanțele în care a dispărut
persoana
 Informați superiorul
 Verificați registrul de zi, pe cel de vizitatori, programări, etc pentru a fi sigur că nu a
existat o scăpare
 Verificați dacă nu este o întârziere din reîntoarcerea de la vreo vizită aranajată
 Verificați dacă nu s-a întâmplat ceva cu mașina
 Verificați mesajele
 Fiți siguri că s-a controlat toată clădirea
 Căutați zona și teritoriul

Odată ce aveți confirmarea că persoana lipsește, urmați procedurile instituției în care

lucrați, probabil va trebui să contactați directorul de serviciu, posibil poliția sau persoana
care a anunțat poliția, etc.

Pentru a face acest lucru veți avea nevoie de detalii privind îmbrăcămintea persoanei din
acea zi, o fotografie, o listă cu locurile preferate, etc.

Va trebui să înregistrați fiecare detaliu al incidentului.

Dacă persoana a mai lipsit, atunci verificați analiza de risc și fișele persoanei pentru a găsi
informații folositoare.
42
Dacă există o amenințare cu bombă sau o amenințare armată?

Guvernul local are regulamente precise despre ceea ce este de făcut în asemenea situații.
Îngrijițivă ca instituția voastră să cunoască aceste aranjamente.

Totuși, principala grijă este de a menține siguranța tuturora.

Siguranța personală și bunăstarea

Ar putea exista situații în care prin prisma rolului vostru ați putea fi în pericol.

Dar dacă există o persoană neautorizată în clădire sau pe teritoriu?

Organizația voastră ar trebui să aibă proceduri clare despre cum trebuie acționat, probabil
includ faptul că trebuie să puneți în siguranță pe toată lumea și să sunați la poliția locală.

43
 Foile volante 46

Siguranța personală și bunăstarea

Ar putea exista situații în care prin prisma rolului vostru ați putea fi în pericol.

Acest lucru s-ar datora faptului:

 Sunteți singurul lucrător

 Trebuie să aveți grijă de lucruri valoroase(vizite la bancă sau strângeți bani)
 Puteți avea accidente sau prejudicii
 Vă puteți infecta – riscul infectării
 Lucrați cu indivizi care au o purtare provocatoare

Folosiți echipamente pentru a avea grijă de persoane, de exemplu aparate de ridicat,

scaune cu rotile, etc.

Trebuie să fiți conștienți de aceste riscuri și să vă asigurați că nu ați pățit ceva în nicio
situație. Trebuie să vă asigurați că urmați ”modurile de lucru”(politici și proceduri) ale
instituției la care lucrați.

Rețineți că este important ca în toate ariile de securitate să vă gândiți la riscurile implicate.

La modurile de minimizare a riscurilor, de exemplu pentru siguranța casei ar trebui să
aveți încuietori la uși, pentru a minimiza riscul și mai mult ați putea pune încuietori și la
geamuri, mai mult, s-ar putea instala și o alarmă! Evaluarea de risc este esențială și v-ar
ajuta să minimizați riscurile și să asigurați securitatea în casă.

44
 Foile volante 47

Motivele comunicării

Motivele sunt scopul comunicării:

Comunicarea poate fi cu o varietate de oameni:

 Partenerul
 Copilul
 Prietenul
 Membrii familiei
 Colegii
 Directorul
 Profesioniștii
 Vecinii
 Furnizorul de servicii, de exemplu șoferul de autobuz, poștașul, vânzătorul, etc.

Tipurile de comunicare pot fi:

 Un gest
 conversație
 Un singur cuvânt
 Un sărut
 conversație scurtă
 cerere
 un acord - un gest
 tranzacție, de exemplu într-un magazin
 lista este nesfârșită

Motivele comunicării pot fi:

 nevoie
 dorință/ ceva ce dorești
 interacțiune socială
 a susține ceva
 a face o alegere
 exprimând un sentiment
 exprimând o idee, etc.

45
 Foile volante 48

Bariere ale comuncării

Există o varietate de bariere în comunicare, unele pot fi psihice precum:

 Individul este în durere

 Mediul nu este comfortabil, de exemplu prea cald sau prea frig
 Prea zgomotos
 Prea multe distracții
 Individul nu aude

Bariere ale vorbirii, precum:

 Mesajul nu este adaptat pentru individ, de exemplu limnajul este prea complex
 Folosirea jargonului
 Discuția este în altă limbă
 Persoana vorbește prea repede
 Persoana are un dialect sau un accent prea puternic
 Persoana este de părere că, comunicarea este prea dificilă

Există și alte bariere psihice precum:

 Mesajul este prea dureros pentru a fi ascultat
 Persoana care comunică este neclară
 Este prea greu persoanei să răspundă din cauza durerii, disconfortului, dificultăților
de comunicare
 Persoana care comunică sau receptează comunicarea a dezvoltat anumite bariere
de comunicare bazate pe discriminare și prejudecăți

Înțelegând barierele comuncării vă asigură că puteți doborâ aceste obstacole, și că

puteți încuraja comunicarea și interacțiunea în mod limpede cu toată lumea.

46
 Foile volante 49

Cum să fiți un bun comunicator

Pentru a lucra în sistemul de sănătate și asistență socială trebuie să fiți un bun

comunicator, dacă nu comunicați bine puteți fi înțeles greșit și se poate întâmpla orice, de
la primejdii la conflicte.

Ascultarea

Un mod de a fi un bun comunicator este să fi un bun ascultător.Un aspect important al

comunicării este că e un proces în două direcții. Îi implică pe vorbitor și pe ascultător. Nu
uitați că este important să recunoașteți că termenul de ”ascultător” se referă nu numai la
ascultarea de sunete, dar și la ascultarea și interpretarea mesajelor pe care le vedem.

Ascultarea activă

Este o ascultare și un răspuns structurat la alții, atrage atenția asupra persoanei care
vorbește.

Nu te mai gândești la nimic, doar asculți la ce are de spus interlocutorul.

Principiile de bază ale ascultării active sunt:

 Vă faceți timp și spațiu pentru a asculta persoana, vă priți din ceea ce făceați până
atunci
 Concentrațivă pe conversație, eliminați orice distracție
 Imaginați-vă în lumea persoanei
 Uitați-vă la fapte, gândiți-vă la emoții, la ceea este spus în acel moment
 Arătați că sunteți interesat într-un mod nonverbal; prin intermediul ochilor, dând din
cap, etc.
 Lăsați persoana să termine, nu întrerupeți pauzele
 Nu întrerupeți
 Încercați să întârziaâi propriile reacții, nu începeți să vă gândiți la ce veți spune
 Puneți întrebări, încurajați persoana să explice în detaliu
 Faceți un sumar la ceea ce a spus persoana pentru a verifica dacă ați înșeles bine
ce a spus

47
 Foile volante 50

Alte moduri care pot ajuta la ascultarea activă:

 Folosind întrebări exploratoare cum ar fi ”ce vrei să spui?”, ”poți explica?”

 Refrazează, de exemplu ”am înțeles corect?”, ”vrei să zici că...”
 Răspunzând persoanei ”Deci ești bucuros că s-a terminat ședința? ”
 Folosirea de interjecții, de exemplu – a da din cap, zâmbind, a spune ”da” sau ”nu”

Există bariere în a fi un bun ascultător activ:

 Vă gândiți la ce vrea să spună interlocutorul înainte să facă acest lucru

 Denaturați ceea ce spune pentru a corespunde la ceea ce doriți voi
 Realizați o judecată de valoare în timp ce are loc comunicarea, afectează
ascultarea și modul în care interpretați mesajul
 Sunteți influențați de propriile mesaje, uneri interpretați prost ceea
 ce vi se spune, deveniți supărat și acest lucru afectază ascultarea

Cercetarea efectuată de Albert Mehrabian în 1971 la Universitatea din California, Los

Angeles. Arată cum cineva comunică, percepțiile ascultătorului sunt ghidate doar de un
procentaj minim de 7 la sută, atenția pe cuvintele propriu-zise, în modul în care sunt
spuse, în proporție de 38 la sută, iar expresia corporală a individului de 55 la sută.

48
 Foile volante 52

Comunicarea verbală și nonverbală

Comunicarea verbală se întâmplă când folosești cuvinte pentru a-ți exprima nevoile și
dorințele; comunicarea nonverbală se întâmplă când transmitem mesajul prin felul în care
ne purtăm, asta se poate face prin expresia facială și limbajul trupului.

Rugați cursanții să se gândească la cele două scenarii de mai jos:

”Ești foarte ocupat, dar trebuie să ajuți persoana de care ai grijă să bea un pahar de apă,
ești ocupat cu o conversație cu un alt coleg, când în mijlocul conversației, te rupi de firul
conversației și te întorci spre persoana de care ai grijă întrebând-o dacă are nevoie de
apă”.

Sau alternativ:

”Vă opriți din ceea ce faceți, sunteți de acord să discutați cu colegul vostru mai târziu, vă
așezați astfel încât să fiți la nivelul ochilor persoanei pe care o îngrijiți și o întrebați calm
dacă vrea să bea un pahar de apă, în același timp ținând cana sau paharul în așa mod
încât să o poată vedea.”

Când vă gândiți la comunicare nonverbală trebuie să vă reamintiți cum acest tip de

comunicare se paote schimba în funcție de cultura individului. Acest aspect este detaliat
în aria unde vom vorbi despre ”atingerea” ca formă de comunicare.

49
 Foile volante 53

Comportarea este o formă de comunicare

Comportarea este parte a comunicării și deseori indivizii comunică prin acțiunile lor, mai
ales în cazurile în care nu au comunicare verbală sau li se pare greu să o facă. Uneori,
modul de comportare poate fi o provocare, dar imaginați-vă cât de frustrant poate fi să
spuneți cuiva că vă este sete dar nu dețineți comunicare verbală, iar personalul din jurul
vostru vă ignoră. În acest caz, o să începeți să faceți larmă, o să trântiți o cană de masă,
personalul deseori interpretează greșit informațiile drept provocatoare.

Nu uitați că un comportament provocator poate fi o formă de comunicare. Dacă un individ

are dificultăți în comunicarea nevoilor și dorințelor, ar putea să vă comunice astfel ceea ce
doresc, iar modul lor de purtare ar putea părea provocator. Dacă personalul nu va observa
dezvoltarea unor modele de comportament, totul se poate transforma în conflict direct.
Personalul ar trebui să înțeleagă și să observe comportamentul care ar declanșa
agresiunea, și modul în care s-a convenit să se acționeze pentru a devia și dezamorsa
situația.

De exemplu, un individ cu demență poate avea o problemă de comunicare când ar dori să

meargă la toaletă, acest lucru s-ar observa prin faptul că se plimbă și refuză să stea jos.
Sau, ar putea să arate semne de agresiune, deoarece nu este în stare să își exprime
durerea.

Cum am acoperit toate modurile prin care puteți face comunicarea efectivă (prin luarea în
seamă a modurilor de comunicare a indivizilor de care aveți grijă, cum mediul social
influențează comunicarea), asigurați-vă că vă amintiți aceste lucruri când comunicați.

Știți acum la ce să vă uitați și ce să faceți când comunicați pentru a fi siguri că persoanele

de care aveți grijă înțeleg. Puteți introduce măsuri pentru a verifica dacă toată lumea
înțelege ce este comunicat, și astfel minimizați orice neînțelegere sau confuzie. Trebuie
mereu să stabiliți metodele de comunicare preferate de persoanele de care aveți grijă
pentru a lucra pe aceste forme și pentru a-i sprijini. Acest fapt va contribui la o mai bună
comunicare.

50
 Foile volante 54 şi 55

Atingerea ca formă de comunicare

Atingetea este poate una dintre cele mai primitive și intime forme de comunicare. Fiecare
cultură are propriile legi sociale despre cine și când poate atinge pe cineva, dar mai ales
în cadrul cărei tipuri de relație poate fi făcut acest lucru.

Atingerea face parte dintre cele cinci simțuri, și chiar dacă celelalte simțuri sunt folosite în
adunarea și logica informațiilor, prin atingere ne stabilim personalitatea, relațiile cu lumea
exterioară.

Atingerea poate fi folosită prin moduri variate pentru a încuraja comunicarea. Când cineva
este supărat, poți să le atingi mâna sau poți să le înconjori talia transmițând un sentiment
de îngrijoare pentru persoana lor și un semn de suport și consolare. Când e vorba de
bucurie, îi poți îmbrețișa și le poți spune că fac totul bine. Atingerea poate încuraja
acceptarea unui individ care se simte subevaluat și nerecunoscut de societate. Când un
individ este retras sau nu poate comunica prin vorbire, atingerea poate fi un mod natural și
puternic de a le spune ”acum și aici”.

Diferite situații și diferite tipuri de relații necesită tipuri diferite de atingere. Există forme de
atingere care nu semnalează intimitatea, iar acestea sunt acceptate între străini. De
exemplu, medici, asistente medicale, croitori, dentiști, masseuri, instructori, bărbieri,
cosmeticieni sau vânzătorii de pantofi, toți oamenii ating pe persoanele cu care lucrează.

Alte forme de atingere apropiată pot exista când îți exprimi compasiunea și înțelegerea
față de cineva, a dori să îți arăți afecțiunea/căldura/suportul (de exemplu o îmbrățișare)
sau când trebuie să ghidezi sau să asiști pe cineva (de exemplu, ajutând pe cineva fragil,
un individ labil, poți negocia o chichiță, de exemplu, să îi ții de mână sau să le susții
brațele).

Există forme de atingere care nu sunt acceptate

Există câteva pericole la care trebuie să aveţi grijă atunci când furnizaţi îngrijire intimăunui
individ. Atingereasexuală de orice tip nu este adecvată unui lucrător din sistemul de
îngrijire, şi va lăsa managerilor voştri doar calea aplicării unor proceduri disciplinare.

Este important de cunoscut ce înseamnă ”atingere sexuală”. Nu este vorba despre

atingerea unei persoane, se referă mai mult la modul de atingere sexuală, cu intenție
sexuală. Este perfect posibil să asigurați îngrijirea intimă a unei persoane prin atingerea
părților delicate care să nu fie atingere sexuală deloc. Se poate să atingeți părți ale
corpului care sunt considerate ca nefiind intime (antebrațul sau părul) într-un mod sexual.
Atingerea sexuală de către personal a vreunei persoane din îngrijire nu este niciodată
adecvată.

51
Există și alte situații în care tabu-urile despre atingere nu sunt atât de evidente, dar nu
înseamnă că nu sunt intruzive.sunt incluse aici situațiile în care persoana care
beneficiază de îngrijire provine dintr-un mediu diferit unde atingerea este neacceptată
cultural sau când nu a existat oportunitatea de a negocia limite acceptabile cu persoanele
care beneficiază de servicii sau familiile lor.

La fel de neadecvat este folosirea atingerii într-un mod negativ ce ar include lovirea sub
orice formă, pumnul sau mâna strâns ori alte metode de a cauza durere sau discomfort
individului.

Există indivizi care vor găsi atingerera dificilă deoarece sunt hipersensibili senzoriali.
Aceasta a fost descrisă ca având un ridicat simț al auzului, gustului, mirosului, vederii sau
atingerii.

În diferite ocazii, veți simți că unii au trecut de limitele atingerii apropiate, de exemplu -
într-un bar când suntem îmbrățișați, vânzătorii care ne țin de mână într-un magazin, o
cunoștință sau un coleg care ne îmbrățișează când simt că nu suntem aproape de ei.

În funcție de nivelul relației voastre cu persoana pe care o îngrijiți și nivelul lor de

comunicare, va trebui să stați de vorbă cu indivizii, familiile lor sau susținătorii lor pentru a
afla:

 Dacă individul se simte confortabil dacă este atins

 Dacă există tabu-uri culturale sau obiceiuri legate de atingere
 ve tipuri de atingere sunt adecvate și acceptate
 cum puteți verifica regulat dacă atingerile pe care voi și alții le folosiți sunt pozitive
și nu negative

Angajatorul tău ar putea avea deja un format care stabilește ce este și ce nu este acceptat
pentru persoanele pe care le îngrijiți. Ideal ar trebui să fie parte a unui plan centrat pe
persoană. Va fi necesară folosirea oricărei forme de comunicare pe care individul o
înțelege și la care răspunde( de exemplu, verbal, semne, fotografii). Va trebui să cautați și
semne nonverbale, cum ar fi un zâmbet sau un râs care să vă indice dacă individul
răspunde pozitiv la atingerea ta. Dimpotrivă, dacă se retrag înseamnă că sunt
inconfortabili sau nefericiți. Va trebui să observi cum reacționează individul la alții dacă
sunt atinși mai des pentru a determina dacă ei se simt mai bucuroși și în siguranță.

Este esențial ca în momentul în care ați stabilit preferințele de comunicare ale individului
să le înregistrați în detaliu. Nu este de niciun folos dacă doar o persoană știe de aceste
informații. De exemplu, dacă ați stabilit că Jakob (alegeți un nume specific țării voastre),
care nu deține comunicare verbală nu îi palce să fie atins decât dacă vede cine este atins,
iar dacă este atind din spate devine agitat. Riscați ca Jakob să fie agitat în continuare
dacă nu comunicați acest fapt întregului personal.

52
 Foile volante 56
Înregistrarea și raportarea
Am trecut deja în revistă, în secțiuni anterioare, importanța înregistrării evaluării de risc,
preferințele de comunicare, etc.

Înregistrarea și raportarea este o parte importantă a rolului vostru. Pentru a oferi un

serviciu de calitate persoanelor pe care le îngrijiți va trebui să înregistrați și să arhivați
informațiie despre ei.

E nevoie de acest lucru pentru:

 Trebuie să ne asigurăm că serviciul pe care îl oferim este pe măsura nevoilor
persoanei în cauză
 Să ne asigurăm că avem un discurs consistent
 Să ne asigurăm că individul este în siguranță, de exemplu, să înregistrăm
informațiie despre sănătate, aacidente în medicație sau boi.
 Să ne asigurăm că avem grijă de sănătatea individului prin respectarea
programărilor la medici, opticieni, dentiști, etc.
 Să fim responsabili pentru practicile noastre, evenimentele înregistrate, schimbări și
modurie de strângere a informațiilor pe un anumit subiect.
 Trebuie să știm ce decizii s-au luat cu privire la persoanele din îngrijire.

Oricare ar fi persoana pe care o îngrijim sau mediu în care o facem este important să
avem informații clare, adevărate și la zi despre individ.

Un exemplu ar fi următorul, dacă ești tratat cu penicilină într-un spital și nimeni nu a

verificat înregistrările prin care se arată că ești alergic la penicilină, atunci este tot posibliul
să ai o reacție dură de alergie. Personalul ar fi neglijent și nu și-ar fi îndepinit ”datoria de
îngrijire”.

Pot exista multe alte exemple care nu neapărat se referă la riscurile de sănătate, cât
despre viața de zi cu zi, cum ar fi scenariul următor: Un individ care are probleme de
sănătate mentală și dificultăți de comunicare, a devenit nervos la micul dejun. Personalul
încearcă să afle care este motivul. Dacă cineva s-ar fi uitat la fișele individuale ale
persoanei, atunci s-ar fi descoperit o tulburare obsesiv – compulsivă și are o rutină
aderentă de dimineață de mai mulți ani. Rutina se referă la ceea ce are la micul dejun
persoana(cereale), cantitatea de pâine prăjită și cafea(în care cană), dar și ordinea de a
consuma acestea. Personalul a insistat în servirea unui ceai cu lapte înainte de pâinea
prăjită, care ar fi trebuit să fie albă, dar nu a fost!

Trebuie să înregistrăm aceste lucruri deoarece:

 Uneori memoria ne înșeală

53
  Lucrăm în echipă, nimeni rămâne pentru totdeauna deoarece există schimbări de
personal
 Se pierd informații dacă mesajul este transmis de la unul la altul
 Mereu sunt atâtea lucruri de care trebuie să îți amintești!

Foile volante 57 şi 58

Cum știm ce fel de informație trebuie înregistrată?

Multe din informațiile pe care le primești în sens forma la locul de muncă, vor fi scrise în
registre de zi, rapoarte accidentale sau incidente, etc. sau transmise verba, fie la ședințe,
fie informal.

Unele informații sunt personale, altele generale. Informații personale - aici trebuie să
rezistăm dorinței de a spune ”trebuie să știu totul despre cineva pentru a fi cât mai bine
informat posibil”. Amintiți-vă că am acoperit acest aspect când am discutat despre
confidențialitate.

Informații generale – sunt deobicei informații care nu sunt văzute ca referitoare la individ,
cum ar fi lista de cumpărături sau cum se ajunge la o destinație.

Gândiți-vă la:

 Ar vrea persoana ca eu să știu acest lucru?

 Mă va ajuta această informație să îi mețin starea de siguranță persoanei?
 Mă va afecta când va trebui să fac o alegere corectă?
 Mă va ajuta să întreprind o acțiune acum sau în viitor?
 Mă va ajuta să verific rezultatele unui eveniment sau incident?
 Îmi va crește înțelegerea despre ce fac?
 Ce s-ar întâmpla dacă nu aș ști acest lucru?

Tipuri de raportare:

 Agenda accidentelor și incidentelor

 Jurnal
 Modele de predare a turelor
 Vizitatori
 Înregistrări despre sănătate
 Planuri centrate pe persoană
 Agende de activitate
 Verificări ale măsurilor de prevenție a incendiilor
 Agende despre persoanele care acționează urgent în caz de incendii
 Înregistrări despre cursuri
 Rapoartele despre problemele stomacale
 Tabele despre înălțime și greutate

Factori importanți în fiecare raport:

54
  Informația este scrisă clar și vizibil
 Nu folosiți jargoane
 Informația este păstratată fără opinii
 Raportul este datat și semnat
 Confidențialitatea este menționată
 Informația este arhivată în mod corespunzător

Când scrieți un raport, gândiți-vă la:

 De ce?

De ce scriu acest raport? Care este scopul lui? Este acela de a furniza informații, a
motiva, înregistra un eveniment, etc.?

 Cine?

A cine se referă? Pe cine va afecta?

 Ce?

Ce informații trebuie să trec?

 Cum?

Cum e mai bine să consemnez informația?

 Unde?

Cum pot să transmit informația în mod efectiv?

 Când?

Când trebuie să o competez, să mă asigur că o datez și o semnez.

55
 Foile volante 59

Recunoașterea și reacția la abuz și neglijență

În acestă secțiune vom acoperi o zonă senzibilă și dificilă a sănătății și asistenței sociale,
cea a în care protejăm persoanele pe care le îngrijim de abuz și răutate.

Abuzul în sistemul social este un subiect inconfortabil la care mulți dintre noi nu ar dori să
se gândească. Un subiect dificil de învățat. În oricare grup mai larg, există posibilitatea ca
măcar o persoană să fi experimentat ceva de genul acesta, așadar este nevoie să aveți
un plan dacă vă veți confrunta cu o asemenea situație, de exemplu, indicații unde s-ar
putea duce pentru ajutor și indicații. Veți constata că lucrând pe această parte a cursului
poate scoate la iveală sentimente puternice și primejdioase. Este important să împărtășiți
aceste sentimente unei persoane care este înțelegătoare.

Scopul final acestui curs nu este să scoatem la iveală amintiri și sentimente dificile, ci să
înțelegem efectele abuzului asupra persoanelor pe care le îngrijim și cum putem să le
protejăm cât mai bine. Dacă aveți nevoie de ajutor și suport cu privire la aceste probleme,
puteți vorbi cu superiorul vostru pe linie. Alternativ, există surse de suport, etc. care sunt
valabile pe internet, biblioteca locală sau departamentul de servicii sociale.

Definiția abuzului:

”Abuzul este violarea drepturilor individuale și civile ale unei persoane de către o
altă persoană”

Abuzul vine în două forme:

Un act ilegal – Intervine atunci când o persoană comite o crimă sau ceva ce nu ar trebui
făcut împotriva altei persoane. Semnalează o decizie conștientă din partea lor. Așadar,
lovirea deliberată a unei persoane, a striga la cineva nerezonabil sau atingerea sexuală a
unei persoane este un act ilegal și un abuz.

Un act de omisie – Intervine când ceva este lăsat pe dinafară printr-un act accidental sau
deliberat sau când cineva face ceva ce nu ar trebui să realizeze.

Așadar, a ignora starea medicală, emoțională a unei persoane sau a desconspira id-ului și
parolei de masă a unei persoane este considerată o omisiune și o neglijență.

Este foarte ușor să treci peste graniță, în termenii puterii pe care o avem asupra
persoanelor pe care le îngrijim. Acest lucru se poate explica prin faptul că persoanele de
care avem grijă se simt vulnerabile din această cauză.

La rădăcina abuzului se află problema puterii neechilibrate dintre oameni.

56
Ați fost în situația în care persoana de care aveți grijă a trebuit să realizeze ceva, dar
frustrarea că se mișcă prea încet, combinată cu termenele limite, nu v-a făcut să
interveniți și să realizați voi acea problemă? Cât de ușor a fost să treceți de la ”a avea
grijă” la ”a face ceva”?

În sine, acest fapt nu este un abuz, totuși cei care iau, constant, decizii pentru alții, pot fi
considerați ca abuzatori.

Din păcate, sistemul de sănătate și asistență socială atrage persoane care se simt bine în
contextul puterii asupra altora. Directorii trebuie să fie extrem de atenți în procedurile de
recrutare și analiză a celor care trec această linie, deoarece dacă se iau măsuri de
precauție, astfel de persoane sunt identificate din timp. Bineînțeles că puterea poate fi
suprafolosită de indivizi care nu au un rol de îngrijire plătit, cum ar fi membrii familiilor,
prietenii, susținătorii și voluntarii.Va fi responsabilitatea noastră de a identifica situațiile în
care persoana pe care o îngrijiți este vulnerabilă, și să fim pregătiți să luăm poziție dacă
avem griji.

Abuzul poate consta dintr-un singur act sau din mai multe. Poate fi fizic, verbal sau
psihologic sau poate să apară atunci când o persoană vulnerabilă este convinsă să se
implice în probleme financiare sau sexuale în care nu s-a implicat cu voință sau nu ar fi
putut să își asume voința. Abuzul poate apărea în orice fel de relație și se poate manifesta
printr-un rău semnificativ sau exploatarea persoanei care este supusă abuzului.

57
 Foile volante 61

Tipuri de abuz

 Abuz fizic

Acesta poate include lovirea, pălmuirea, loviturile cu piciorul, arderea sau scalparea,
reținerea sau alte sancțiuni neadecvate care pot sau nu să cauzeze un rău fizic. Izolarea
forțată este, de asemenea, un abuz fizic.

 Abuzul sexual

Include violul, asaltul sexual sau acte sexuale asupra unei persoane care nu și-a
manifestat acordul, care nu și-a putut manifesta acordul sau care a fost supusă presiunii
pentru a-și da acordul. Atingerea sexuală neadecvată, fotografierea/filmarea unor intenții
sexuale, poziții indecente sau forțarea persoanelor să vizioneze acte sexuale, reprezintă
un abuz.

 Abuzul emoțional sau psihologic

Include amenințări de orice tip, abandon, deprivarea de contact, umilirea, blamarea,

controlarea, intimidarea, coerciția, hărțuirea, abuzul verbal, izolarea sau retragerea unor
servicii de susținere din rețea.

 Abuzul financiar

Include furtul, frauda, exploatarea, folosirea neadecvată, însușirea proprietății altcuiva,

posesia și beneficiile, bunuri sau activități cumpărate pentru o anumită persoană, dar
folosită de o alta, diferită de cea care a plătit pentru ele.

 Abuz instituțional

Legat deseori de neglijență, dar se referă mai mult la regimul serviciului care poate fi
extrem de autoritar sau extrem de relaxant, folosind corecția, retragerea unor mese, rutine
care sunt în beneficiul personalului decât pentru beneficiarul serviciilor, limitând alegerile
și împuternicirea persoanelor.

 Neglijența

Se referă la nereușita în a oferi îngrijirea și atenția cuiva sau la ceva. În a nu face ceea ce
este nevoie pentru un individ. Neglijența poate fi deliberată sau neintențională. Neglijența
are două forme:

Autoneglijența - o persoană care nu are grijă de ea. Include faptul că nu mănâncă,

nu bea, nu se spală, nu își ia medicamentele sau nu are grijă de propria siguranță.
58
 Neglijența din partea celorlalți – a nu avea grijă de cineva. Aici se poate include:
asigurarea căldurii cuiva, curățenia și confortul; mese nutriționale, acțiuni în caz de pericol;
a vorbi și de a răspunde pentru individ, a lua în seamă mediul cultural și religios,
medicamentația, asigurarea accesului la îngrijiri medicale, spațiul privat sau demnitatea
cuiva.

 Abuz medicamentos

Acest lucru înseamnă retragerea medicației, înlocuirea ei sau administrarea

necorespunzătoare.

 Abuz discriminatoriu

Un abuz psihologic sau amenințări de tip rasist, secist sau legate de vârsta, dizabilitatea,
orientarea sexuală, genul, mediul cultural sau religios. Aici se include ”Hate Crime” și
”Mate Crime”.

59
 Foile volante 61

Recunoașterea semnelor și indicatorilor de abuz și neglijență

Abuzul poate conține doar un singur incident, care poate fi imediat identificat și rezolvat.
Totuși, aceste incidente sunt rare, cel mai probabil vor apărea după o lungă perioadă.
Acest lucru trebuie să vă facă alerți la semnele care ar putea să vă indice asemenea fapte
și să vă conducă la o investigare imediată a situației.

Următoarele sunt indicatori că un abuz are loc.

 Abuz fizic:

Julituri inexiplicabile, urme pe degete, alte urme lăsate de lovuri cu obiecte care au afectat
pielea, ochi vineții, fracturi, locuri cu păr lipsă, arsuri sau scalpări, alte răni care par a nu fi
tratate de o perioadă și care sunt în diferite stadii de vindecare, schimbări bruște de
comportament, explicații improbabile și inconsistente despre răni, refuzul de a vorbi
despre răni, retragerea de la contacul fizic, tresăriri la atingeri, frică de un individ.

 Abuz sexual:

Răni în jurul sânilor sau a zonelor genitale, infecții sau zone roșii în jurul organelor
genitale, plângeri despre mici dureri sau dureri de cap, dureri de abdomen, conversații
neadecvate despre sex, schimbări în modul de dormire, incontinență urinară sau fecală,
dezvăluiri parțiale de genul ”e un secret”. Retragere, graviditate, stimă de sine redusă.

 Abuz emoțional

Stări de supărare sau agitație, evitarea unor persoane, comportament obsesiv ritualic,
somn disturbat, mod de alimentație schimbat, deteriorare a igienei personale, plângeri
frecvente de dureri minore.

 Abuz financiar:

Pierdere de bani inexplicabilă, dispariția unei posesii, semnături falsificate, lipsa unor
carduri de credit electronice, lipsa unor bonuri pentru lucrurile cumpărate, lipsa semnăturii
pe foile de mărunțiș, cumpărarea de bunuri care nu sunt adecvate, împrumutarea sau
furtul de bani.

 Abuz instituțional

Persoane cărora li s-a prescris un regim autoritar de înregimentare, persoane care nu sunt
în stare de a face alegeri, persoane fără camere proprii, fără preferinţe gastronomice, în
materie de îmbrăcăminte, reţinuţi, cei cu ore exacte de culcare şi trezire, fără posibilitatea
de a veni şi pleca când doresc, acces limitat la familie şi prieteni, tratarea adulţilor ca
nişte copii sau eşecul de a promova drepturile unui individ.
60
  Neglijenţa

Deteriorare a sănătăţii şi a bunăstării, a aparenţei, deteriorarea în curăţenia proprie şi a

casei, pierderea apetitului, pierderea de greutate, a atenţiei, dorinţa de a dormi, retragere,
o stimă de sine redusă, depresie.

 Abuz de medicamente:

Deteriorare a sănătăţii, individul fiind adormit din cauza unei doze prea mari de
medicamente. Medicamente folosite pentru a controla individul. Un individ care este
agresiv şi frustrat din cauza tratamentului medicamentos.

 Abuz din discriminare

Poate fi orice combinaţie a celor trecute în revistă mai sus, dar cu motivaţia abuzului fiind
o prejudecată sau o opinie despre cineva.

Ţine-ţi minte că mult dintre semne şi indicii pot să însemne diferite tipuri de abuz; de
exemplu retragerea în sine, lipsa somnului, schimbarea stării de spirit, etc. pot fi indicatori
a oricărui tip de abuz.

Este important de notat faptul că existenţa unuia sau a mai multor semne nu înseamnă
neapărat că o persoană este abuzază/neglijată sau că situaţia este abuzivă/neglijentă

Totuşi, descoperirea acestor semne ar trebui să te alerteze şi să conducă la investigaţii

ulterioare din partea directorului sau a serviciului social. Orice situaţie care te îngrijorează,
oricât de neimportantă ar fi, trebuie raportată şi investigată. Un raport trebuie realizat
acolo unde sistemele de îngrijire a persoanelor sau acţiunile unora au un potenţial ridicat
de a rezulta într-un abuz/neglijenţă.

Unde se întâmplă un abuz?

Abuzul poate să aibă loc oriunde! Asta include personal din serviciile de îngrijire şi de zi
sau rezidenţiale, case familiale, circumstanţe comunitare, locuri de muncă, şcoli şi colegii,
locuri de rugăciune, cluburi de timp liber şi grupuri, dar şi pe stradă.

Ce îi determină pe unii să comită un abuz ?

Există un număr de factori care pot contribui ca un lucrător să abuzeze de cineva din grija
lor.

Acestea pot include:

 Inadecvarea cu tipul de muncă

 Un tip de comportament învăţat de la alţii
 Propria experienţă ca victimă a unui abuz
 Oportunitatea de a exercita putere asupra unei persoane
 Idei învechite
 Izolare

61
  Insecuritate
 Lipsa de pregătire
 Lipsa controlului sau o supervizare superficială
 Un salariu slab, termeni de angajare
 Lipsa politicilor şi procedurilor clare
 Nepotrivirea cu cererea de competenţe pentru acest loc de muncă, cererile ridicate
ale locului de muncă şi a nivelurilor de pregătire.
 Ignoranţa
 Lipsa de personal
 Absenţa muncii în echipă
 Obosit – extenuare în urma orelor suplimentare
 Nevoile persoanei îngrijite care depăşesc abilităţile lucrătorului de suport
 Regim instituţional şi autoritarian

Multe din aceste situaţii pot fi prevenite. Din păcate, aşa cum investigaţii recente arată,
multe persoane lucrează în acest domeniu al îngrijirii şi asistenţei sociale pentru a-şi
exercita puterea şi de a abuza de alţii. Nu vom putea eradica total, niciodată, abuzul acolo
unde se întâmplă.

Ce îi face pe unii să fie mai vulnerabili la abuz şi neglijenţă?

Indivizii care sunt în nevoia de a primi servicii sunt clasaţi ca vulnerabili, asta deoarece ei
sunt nevoiţi să fie dependenţi de alţii în viaţa de zi cu zi. Fără suport nu s-ar descurca.

62
 Foile volante de la 65 la 70

Ce ar trebui să faci tu?

Ca lucrător ai o datorie de îngrijire, aceea de a proteja persoane de care ai grijă de orice

rău, dar şi să iei acţiuni prompte atunci când suspectezi că persoana ar putea fi în risc de
abuz. Care sunt responsabilităţile tale dacă suspectezi că cineva din apropierea ta
experimentează un abuz?

Cel mai rău lucru ar fi dacă nu aţi face nimic!

Modurile de lucru ale angajatorilor(politicile şi procedurile) cu privire la modul de a rezolba

abuzurile şi neglujenţa trebuie să vă spună clar care este rolul vostru dacă o persoană cu
care lucraţi a formulat o plângere de abuz sau neglijenţă.

Am menţionat deja de „datoria de îngrijire” mai devreme, când am discutat despre riscuri.

Veţi descoperi că organizaţia voastră are „modalităţi de lucru”(politici şi proceduri) diferite,

care descriu cum trebuie interpretată „datoria de îngrijire” şi responsabilitatea voastră cu
privire la raportarea şi răspunderea la o neglijenţă. Pentru alţii, acestea vor fi introduse în
reglementările legate de abuz şi protecţie. Oricare are fi situaţia, reglementările ar trebui
să fie clare în privinţa cui vă adresaţi şi în ce circumstanţe. Dacă aveţi dubii, trebuie să fiţi
pregătiţi să raportaţi mai sus decât directorul vostru imediat pentru a fi sigur că situaţia va
fi rezolvată în mod adecvat.

Toate serviciile ar trebui să aibă moduri clare de lucru(politici şi proceduri) care să

definească clar cui trebuie raportate orice tip de raport cu privire la suspiciuni de abuz sau
neglijenţă, iar acesta poate fi directorul în linie sau o persoană desemnată special.

Ca membru al personalului responsabilitatea ta este:

 Acţionaţi la orice suspiciune de abuz/neglijenţă

 Trataţi orice abuz sau potenţial abuz/neglijenţă în mod serios
 Să ştiţi modurile de lucru în cazurile de abuz/neglijenţă
 Să ştiţi ce să faceţi dacă aveţi dubii sau aţi primit un raport
 Să ştiţi la cine să apelaţi dacă aveţi nevoie de ajutor


Trebuie să comunicaţi directorului vostru pe linie sau persoanei desemnate:

 Dacă un individ îţi spune ceva (se confesează) cu privire la ceva ce ar putea fi legat
de un incident de abuz, cel mai important lucru este să nu ţineţi informaţia numai la
voi.

Chiar dacă individul despre care este vorba nu pare să fie îngrijorat sau te roagă să
nu spui altora, tu trebuie în mod prompt să îţi informezi directorul pe linie sau
persoana desemnată.
63
 Mulţi angajaţi consideră că este o chestiune de disciplină şi nu raportează nicio
acuzaţie sau confensiune legată de un abuz. Nu trebuie să ştiţi sau să credeţi că un
abuz a avut loc, ori să credeţi ceea ce vi se spune.

 În pofida a ceea ce vi s-a spus şi care pare a fi relativ insignifiant, nu aveţi de unde
să ştiţi ceea ce s-a întâmplat sau dacă vi s-a spus întreaga poveste. Până când nu
se iau alte acţiuni şi nu se realizează o investigaţie despre ceea ce s-a întâmplat,
nimenu nu poate decide că a avut loc un abuz, cum să protejezi persoana care a
făcut acuzaţiile sau dacă cineva va fi în pericol în viitor.
 Nu ignoraţi sa negaţi suspiciunile. Dacă, în final se dovedeşte că există un motiv
altul decît un abuz, care te-a îngrijorat, tot ai făcut un lucru bun prin raportarea
situaţiei.
 De îndată ce realizezi că individul ţi-a povestit(mărturisit) despre un incident de
abuz, nu încerca să îl presezi (să o presezi) pentru mai multe detalii şi informaţii.
Aflarea situaţiei cade în responsabilitatea persoanei care investighează acuzaţiile,
acesta nu este rolul tău. Dacă problema este raportată poliţiei, întrebările tale ar
putea submina o anchetă poliţienească sau o acuzaţie în instanţă. Acest lucru ar
putea lăsa individul pradă unui risc de abuz mai mare în viitor.

Ţine-ţi minte că nu sunteţi responsabili să decideţi dacă a avut loc un abuz, dar sunteţi
responsabil să vă exprimaţi îngrijorările.

 Să nu aveţi prejudecăţi, acuzaţiile pot fi adevărate sau false, nu este rolul tău de a
afla. Important este ca situaţia să fie investigată în mod corespunzător.
 Nu discutaţi situaţia în faţa presupusului abuzator. Acest lucru va fi
responsabilitatea persoanei care investighează acuzaţia, iar acest lucru nu este
rolul tău. Dacă are loc un abuz, spunând abuzatorului despre acuzaţii aţi putea
pune persoana abuzată într-un risc mai mare. Ar putea distorsiona investigaţia
propriu-zisă. Trebuie să luaţi în considerare că abuzul poate că nu are loc, iar
acuzaţiile ar putea fi false.

Acest lucru ar putea fi greu dacă presupusul abuzator este cineva cunoscut, chiar un
prieten. Ai putea avea nevoie de ajutor din partea directorului tău pentru a face faţă
situaţiei.

Să nu vă gândiţi că nu ar putea avea loc acolo!

Gândiţi-vă la securitatea imediată, protecţia şi confortul individului care raportează

abuzul.

 Serviciul tău are un rol important în grija individului care a făcut acuzaţiile
 Siguranţa indivizilor care sunt victime ale abuzurilor/neglijenţei trebuie să fie
prioritară. Este datoria ta de îngrijire să faci acest lucru!
 Acest lucru ar putea preveni viitoare fapte de abuz sau neglijenţă

Urmaţi modurile de lucru (politici şi proceduri) ale angajatorilor voştri în privinţa

implicării poliţiei sau a autorităţilor.

64
  Majoritatea actelor abuzive sunt acte criminale, iar indivizii sunt victime ale crimei.
Ele au aceleaşi drepturi ca orice cetăţean pentru ca, cazul lor să fie investigat în
mod corespunzător, iar acuzatul să fie judecat dacă există dovezi suficiente. O
intervenţie timpurie a poliţiei poate ajuta în conservarea dovezilor şi că are loc o
acţiune promptă.
 Totuşi, dacă aveţi de-a face cu o situaţie de urgenţă, de exemplu: vă întâlniţi cu un
individ abuzat fizic şi sexual, raportarea acuzaţiilor de abuz către poliţie trebuie
realizată conform politicilor şi procedurilor despre acest lucru, şi numai de persona
care este desemnată pentru acest lucru.

Protejaţi orice dovadă care ar putea fi parte a unei investigaţii a poliţiei

 Dacă un abuz fizic sau sexual tocmai a avut loc, este important să protejaţi orice
dovadă. Încercaţi să convingeţi persoana care a fost victimă să nu îşi schimbe
hainele sau să facă baie până când poliţia este contactată. Nu permiteţi ca hainele
de pat să fie duse la spălat până când poliţia nu este de acord. În aceste
circumstanţe este necesar ca persoana să fie examinată de un doctor al poliţiei cât
mai repede cu putinţă.

Înregistraţi data, ora şi locul a ceea ce vi s-a spus, văzut sau auzit.

 Luaţi notiţe despre ceea ce persoana a zis, folosing cuvintele şi frazele lor
 Descrieţi circumstanţele în care a avut loc confesiunea
 Notaţi ceea ce este în cameră şi cine a mai fost acolo în acel moment
 Serapaţi informaţiile factuale de propriile opinii
 Semnaţi şi dataţi raportul
 Fiţi conştienţi că raportul vostru va fi mai târziu parte a unei acţiuni legale sau a
unei proceduri disciplinare
 Raportaţi acuzaţiile directorului vostru pe linie sau persoanei desemnate. Dacă ei
sunt cei suspecaţi atunci raportaţi următorului responsabilpe linie.

Amintiţi-vă de datoria voastră cu privire la confidenţialitate

 Chiar dacă aveţi responsabilitatea de a vă informa directorii pe linie despre un

abuz, tot aveţi o datorie de confidenţialitate faţă de individul implicat. Este
important să vă gândiţi atent la ce informaţii trebuie să împărţiţi cu alţii, consultaţi-
vă cu superiorii direcţi pentru a fi siguri.
 Acest lucru se aplică chiar dacă acuzaţiile se dovedesc a fi nefondate
 Chiar dacă te simţi supărat şi furios despre ceea ce s-a întâmplat, tot ai o datorie
de confidenţialitate către individul care foloseşte serviciile tale. Este important să
găseşti un suport adecvat pentru tine, pentru ca să reuşeşti să rezişti temptaţiilor de
a povesti neadecvat despre ceea ce s-a întâmplat.

Aveţi grijă de voi

Nu subestimaţi posibilele efecte ale faptului că voi sunteţi martori sau că sunteţi implicaţi
în acuzaţii de abuz. Chiar dacă sunteţi un lucrător cu experienţă sau vă gândiţi că faceţi

65
faţă bine situaţiei, tot puteţi fi stresat, anxios sau furios. Este important să vă daţi seama
de acest lucru şi să vă prelucraţi sentimentele în relaţie cu abuzul suspectat sau răul
produs. Deseori, indivizii discută chestiuni stresante şi apăsătoare cu partenerii lor, rudele
sau prietenii apropiaţi. În această situaţie, confidenţialitatea plasează anumite restriciţii
spre partea aceasta de suport. Ai dreptul de a primi consiliere şi suport din partea
angajatorului tău, de exemplu – un consilier la locul de muncă sau directorul tău pe linie.

Alte surse de suport ar putea fi pe linia profesională, sindicat sau grupuri suport pentru
carieră. Acesta este un alt motiv pentru care ar trebui să iei contactul cu cel mai apropiat
consilier posibil.

Nu îţi neglija propriile nevoi în efortul tău de a răspunde şi de a îngriji pe altcineva.

66
 Foile volante 69 şi 70

Ce s-ar putea întâmpla?

Dacă un abuz este raportat, descoperit sau suspectat este necesar să fie cunoscut
că informaţiile trebuie să fie împărţite şi cu alte agenţii pe baza „nevoii de cunoaştere”.

Individul care este implicat trebuie informat că acest lucru se va întâmpla, şi trebuie
explicat de ce se va întâmpla acest lucru. Trebuie căutat mereu acceptul lor.

Lista de mai jos arată matricea de bază a ceea ce este probabil că se va întâmpla.

Suspiciunea iniţială/acuzaţia de abuz

Informarea celui mai apropiat director
Producerea planului de acţiune
Posibilă acţiune legală Posibil suport post abuz

Ceea ce se va întâmpla în organizaţia ta se va face conform politicilor şi procedurilor

locale şi naţionale multidisciplinare.

Reţine-ţi că abuzul şi neglijenţa sunt strâns legat de datora de îngrijire. Reţine-ţi că este
datoria noastră să asigurăm siguranţa persoanelor pe care le îngrijim şi colegii cu care
lucrăm, că nu se pun în pericol sau pe alţii.

De asemenea, trebuie să raportaţi dacă simţiţi că există practici care nu oferă siguranţă la
locul de muncă, cum ar fi că nu există destul personal sau că personalul nu este calificat
şi că nu oferă siguranţă celor care sunt îngrijiţi. Poţi raporta şi dacă unul din membrii
personalului pune în pericol individul îngrijit prin practici rele, de exemplu, ridică pe cineva
fără ajutor şi fără niciun ţel.

Trebuie să raportaţi orice asemenea fapte şi trebuie să ştiţi cui îi raportaţi, dar mai ales ce
să faceţi dacă aţi raportat şi nimic nu s-a întreprins. Trebuie să ştiţi ce să faceţi dacă
temerile voastre sunt ignorate, cui îi raportaţi în continuare dacă directorul vostru pe linie
vă ignoră.

Reducerea şanselor de abuz.

Una din principalele moduri de a reduce posibilitatea producerii unui abuz este să vă
asiguraţi că toată lumea ştie şi înţelegere ce este un abuz. Acest fapt, în particular include,
atât persoana pe care o îngrijiţi, cât şi personalul.

67
Cheia reducerii şanselor de a se întâmpla un abuz este să aveţi un serviciu în care
principiile de îngrijire sunt la baza sistemului. Muncind într-un mediu centrat pe persoană,
împuternicind persoanele poate fi o modalitate ca indivizii să îşi cunoască drepturile şi să
vorbească în caz de un potenţial abuz. Angajatorul, dar şi alţi colegi trebuie să aibă un
etos puternic în acţiunea de împuternicire, alegere,includere, oportunitate, etc. şi asta arfi
o bază puternică în reducerea posibilităţii de producere a unui abuz.

Fiţi siguri că lucrătorii, dar şi persoanele pe care le îngrijiţi ştiu şi înţeleg drepturile lor, dar
şi ce înseamnă abuzul, toate pot fi un suport în reducerea posibilităţilor de producere a
unui eveniment de acest tip.

Am acoperit legislaţia cu privire la abuz şi neglijenţă, dar există legi care asigură că
drepturile unui individ sunt respectate. Este esenţial ca ei să ştie şi să înţeleagă aceste
drepturi, dar şi lucrătorii trebuie să înţeleagă drepturile persoanelor pe care le îngrijesc.

Ce trebuie să faci dacă suspectezi că un copil este abuzat sau neglijat?

Chiar dacă acest pachet de curs este destinat persoanelor mature care sunt integrate într-
un sistem de sănătate şi asistenţă socială, ar putea exista ocazii în care aţi putea veni în
contact cu copiii. Aceştia ar putea fi copiii indivizilor pe care îi îngrijiţi, familiile lor sau
prietenii. Din acest motiv trebuie să fi atent în privinţa procedurilor dacă suspectezi că un
copil este abuzat sau neglijat.

Trebuie să te asiguri că este respectată toată legislaţia cu privire la protecţia indivizilor de

abuz şi neglijenţă.

68
 Foile volante 71 şi 72

Dezvoltarea ca lucrător

Am acoperit în detaliu rolurile tale şi responsabilităţile la locul de muncă. Trebuie, totuşi,

să te gândeşti şi la alte lucuri care ar putea să te afecteze în cât de bine lucrezi.

O arie importantă care nu trebuie uitată este că propriile atitudini, experienţe şi credinţe
vor influenţa modul în care lucrezi. De exemplu, ai fost crescut într-o cultură în care
persoanele cu dizabilităţi sau dificultăţi ar trebui „să fie îngrijite”. Poate fi greu să lucrezi
într-un cadru în care prioritatea este încurajarea şi împuternicirea indivizilor să aibă grijă
de ei. Ca rezultat, ai putea fi, din când în când frustrat, până când vei fi capabil să te
adaptezi noii culturi.

Alternativ, experienţa anterioară poate consta doar în incidente izolate, carevor influenţa
atitudinile tale şi modul în care lucrezi. De exemplu: singurele ocazii în care te-ai întâlnit
cu indivizi cu probleme cu droguri sau alcool a fost la gurile de metrou sau în staţiile de
autobuz. Poate că ai fost deranjat la vederea acestora şi ai emis prejudecăţi din cauza
informaţiei puţine pe care o aveai în faţa ta. În monentul în care ai început să lucrezi într-
un mediu unde ai grijă de oameni cu asemenea probleme ţi-ai dat seama că ai avut
prejudecăţi formate şi eronate, dar mai ales că nu ai avut dreptate.

Atitudinile personale faţă de promptitudine, pauze de cafea, fumat, consumul de alcool

sau înjurături, etc. pot afecta modul în care lucrezi.

Cum practicile de muncă se schimbă în sensul de a da mai multă putere indivizilor care
folosesc serviciile, şi rolul de lucrător suport trebuie să se schimbe. Acest fapt va trebui să
îi facă pe lucrători să se gândească la modul în care se va schimba munca lor, mai ales în
condiţiile în care personalul este obişnuit cu un mod de lucru (politici şi proceduri)
învechite.

Dacă te asiguri că eşti conştient de experienţele tale anterioare, atitudinile şi credinţele

care ar putea afecta modul în care îţi îndeplineşti munca, atunci îţi vei face treaba eficient
şi bine.

Acumulare de competenţe şi cunoştinţe în munca ta

Pentru a începe, în rolul tău probabil vei experimenta o curbă lină de învăţare, vei simţi că
trebuie să înveţi multe lucruri. Vei învăţa despre angajatorul tău, despre oamenii cu care
vei lucra, despre persoanele pe care le vei îngriji, modurile de îngrijire, etc. multe din
acestea le vei învăţa prin cursuri formale, altele le vei acumula muncind, şi altele le vei
învăţa de la alţii. Este important să te gândeşti la ce ai învăţat, cum ai învăţat şi cât de
folositor şi efectiv s-a dovedit a fi.

Dacă angajatorul şi lucrătorii nu fac o recapitulare regulată pentru a reflecta asupra muncii
lor, atunci nu va exista posibilitatea de schimbare, dezvoltare sau îmbunătăţire. În orice
sector, o abordare reflectivă este esenţială, fără ea, lumea nu ar putea să se dezvolte.

69
Dacă oamenii nu vor reflecta la rezultatele proaste ale instituţiilor, serviciile nu se vor
îmbunătăţii şi nu se vor dezvolta în servicii centrate pe persoană în viitor. Ceea ce ar
aduce o calitate pozitivă şi bună în viaţa celor care folosesc serviciile.

Doar după o reflectare asupra implicaţiilor pe care le poate avea locul corect pentru
persoanele cu dizabilităţi în societate, a fost posibilă adoptarea Convenţiei Drepturilor
Persoanelor cu Dizabilităţi, conducând la o îmbunătăţire extraordinară a aşteptărilor
persoanelor cu dizabilităţi din toată lumea.

Pentru a menţine şi pentru a îmbunătăţii un serviciu, atât lucrătorul, cât şi angajatorul

trebuie să se gândească la practicile lor; nu doar în izolare, ci căutând să vadă ce se
întâmplă şi în alte instituţii, căutarea de modele de bună practică sau orice ghid de practici
care ar putea fi disponibil.

Ce poţi face ca persoană?

Trebuie să te asiguri că eşti la zi cu toate schimbările din ghiduri şi standarde. Acest lucru
ar putea fi făcut prin citirea de memo-uri, buletine, newsletters, etc. care ar putea veni de
la angajatorul tău. Poţi citi orice jurnal sau magazin care relatează de aria ta de muncp,
sau poţi căuta pe Internet ori te poţi documenta la bibliotecă. Vorbind cu colegii şi
angajatorul tău poate ajuta.

Planul de dezvoltare personală

Cum am mai spus, veţi intra într-o curbă de învăţare, aflând cunoştiinţe despre rolul
vostru, persoanele pe care le îngrijiţi, dar şi despre angajatorii voştri, etc. Când aţi
completat această introducere şi aţi primit certificatul nu vă veţi opri din dezvoltare, ci veţi
creşte în continuare cantitatea de cunoştinţe. Această introducere este doar primul pas!
Când aţi început munca la postul vostru, împreună cu directorul pe linie sau angajatorul aţi
creionat şi cursurile adiţionale care ar trebui urmate pentru îmbunătăţirea rolului vostru la
locul de muncă, de exemplu: folosirea echipamentelor de mutare, medicaţie, cursuri
avansate de prim ajutor sau certificat pentru igiena mâncării. Aceste arii nu sunt
detaliate în această introducere.

Dacă continui cu rolul tău, o sesiune de supervizare / mentoratar putea să scoată în

evidenţă ce alte cursuri ar trebui să mai urmezi. Acestea ar putea fi în arii în care
directorul tău ar vrea să te dezvolţi pentru a-ţi permite să lucrezi şi în alte părţi specifice
ale serviciului, de exemplu, ar putea exista un număr de indivizi cu probleme senzoriale
care folosesc serviciile tale, deci, poate ai vrea un curs despre acest subiect. Sau,
serviciul tău poate e concentrat pe persoanele mai în vârstă, dar încet, serviciul se
îndreaptă şi spre suportul persoanelor cu dizabilităţi de învăţare. Învăţarea ta ar trebui să
continue de-a lungul carierei tale şi ar trebui să îţi dezvolte competenţe care să îţi
deschidă oportunităţi în carieră.

70
 Foile volante 73

Ce este supervizarea (evaluarea)?

O caracteristică a unui bun angajator este că directorul pe linie oferă personalului din
timpu său, prin sesiuni de la persoană la persoană, în mod regulat. Uneori acest lucru
este numit „supervizare” şi este cunoscută ca o bună practică în orice organizaţie.

Supervizarea poate fi acordată şi de servicii externe sau de cineva din interiorul

organizaţiei; este în beneficiul lucrătorilor.

Supervizarea ar putea consta într-o perioadă de timp care este menită pentru tine ca
individ pentru a-ţi asigura suport şi ghidare( ocazional, suportul îl poţi primi şi prin grupuri
suport de supraveghere, adică sesiuni împreună cu colegii tăi).

Asemenea sesiuni oferă:

 Șansă de a împărtăşi problemele din aria ta de lucru

 Oportunitatea de a beneficia de expertiza şi experienţa altora
 Timp pentru feedback despre practicile tale
 Să împărtăşeşti succesul pe care l-ai avut cu expertiza ta
 Oportunitatea de a plănui munca ta, să identifici ariile în care ai prea multe
responsabilităţi sau unde nu ai destule
 Oportunitatea de a discuta ariile de training de care ai avea nevoie, dezvoltarea
personală

Sesiunile de supravegherea ar trebui înregistrate şi ar trebui încheiate cu scopuri sau ţinte

care ar urma să fie repetate în şedinţele următoare. Supervizările ar trebui să fie o cerinţă
a oricărui angajator eficient.

Dacă ai o problemă urgentă, dacă nu ai parte de sesiuni regulate de supraveghere sau nu

va avea loc prea curând, atunci ar trebui să vorbeşti cu directorul tău pe linie.

În cadrul sesiunilor de supervizare, ai putea avea timp să te uiţi la Planul Personal de

Dezvoltare.

Când vă scrieţi planul, să nu vă fie frică să vă gândiţi înainte, reţineţi că un PPD trebuie să
fie un document flexibil, care ar putea fi schimbat în funcţie de circumstanţe.

De exemplu, când aţi început erai interesat de dezvoltarea unor competenţe pe o temă
anume, cum ar fi să lucrezi cu cei mai în vârstă. Dar cum experienţa ta se dezvoltă, poţi
decide să rămâi în serviciul pe care îl ai. Pot fi schimbări în locul de muncă sau în
circumstanţele personale, ce ar putea să schimbe datele din planul tău. Deci trebuie să
existe o flexibilitate pentru ca planul tău să lucreze în favoarea ta. Trebuie să îţi aminteşti
că anumite cursuri costă, iar angajatorul tău are un buget limitat, deci şi costurile trebuie
incluse. Dacă angajatorul tău are mai mulţi membrii din personal care vor cursuri, atunci
va trebui să prioritizeze care este cel mai important pentru serviciu.

71
 Foile volante 74 şi 75

Stres-ul

O altă arie în care trebuie să ai grijă este stresul.

Stresul ne poate afecta în toată munca noastră sau în viaţa personală, deci nu uitaţi că
stresul poate afecta indivizii pe care îi îngrijiţi, ei ar putea fi stresaţi: la locul de muncă, de
colegi, viaţa socială, relaţii, centrul de zi, acasă.

Există două tipuri de stres, negativ şi pozitiv, dar este foarte greu de diferenţiat:

 Stres pozitiv

Te poate încuraja să faci lucrurile bine, să te provoci, dar şi pe alţii. Nu există niciun dubiu
că stresul pozitiv are partea sa pozitivă – ajută la ridicarea performanţelor - şi unele
persoane chiar dau performanţe.

Stresul pozitiv stimulează creierul, te ajută să rezolvi problemele, să gândeşti mai clar şi
alertează corpul să reacţioneze repede. Un exemplu ar putea fi; cineva care are un
termen limită pentru o lucrare, stresul pozitiv ajută persoană să scrie lucrarea într-un timp
mai scurt.

 Stresul negativ

Este rău pentru individ, presiuni prelungite sau excesive conduc la stres negativ şi la
consecinţele sale negative, cum ar fi oboseala, extenuarea, gândirea înceată, lipsa de
reacţie, depresii, boli. În cele mai multe cazuri, acestea conduc la o condiţie denumită
deseori „ de ars”, în care lucrătorul nu îşi mai poate îndeplini rolul.

Câteva din cauzele stresului negativ:

 Cereri – sentimentul că cererile sunt mari, munca suplimentară, studiul, viaţa cu

părinţii sau mediul
 Controlul - câte lucruri spun că oamenii întâlnesc în calea lor, munca lor, ori
alegerile din viaţă
 Lipsa de suport şi încurajări din partea personalului şi a directorilor
 Relaţiile – acest lucru poate fi personal, cu colegii sau cu directorii, poate fi vorba
despre comportament de neacceptat la serviciu sau acasă
 Rolul – lipsa de claritate în rolul unui individ
 Schimbarea – orice schimbare, mică sau mare poate cauza stres pentru unii
oameni.

Care sunt simptomele stresului negativ?

 Extenuarea
 Lipsa de linişte
 Gândire înceată
 Răspunsuri dure sau ascuţite la întrebări simple
72
  Lipsa somnului
 Lipsa motivării
 Lipsa apetitului sexual
 Lipsa apetitului

Cum poţi reduce stresul?

 Află care este cauza lui şi încearcă să înţelegi de ce eşti stresat negativ
 Apelează la suport din partea colegilor şi a prietenilor
 Discută cu cineva
 Relaxează-te cu forme de yoga, masaj, aromaterapie, reflexoterapie, etc.
 Dezvoltă un plan de luptă împotriva stresului
 Schimbă-ţi modurile de muncă pentru a reduce din cauza stresului
 Fă o activitate care să te ajute să reduci stresul, cum ar fi să practici un suport:
aleargă, înnoată, ciclism, tenis, etc.
 O activitate hobby: cântă, dansează, pictează, etc.

Cum să eviţi stresul negativ:

 Nu aştepta prea multe de la tine însuţi

 Ar trebui să fie parte a etosului grupului să aveţi grijă unul de altul când vine vorba
de stres.
 învaţă să spui NU şi să nu îţi fie frică să o faci

Dacă stresul negativ persistă, atunci ar fi nevoie de o vizită la medic sau un specialist
pentru sfaturi, suport şi/sau tratament.

Nu accepta, fă ceva!

Nu uita că ai urma aceiaşi paşi ai procesului dacă ar fi vorba despre o persoană de care ai
grijă şi care ar experimenta stres negativ.

73