NECESITATEA DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE

ÎN DEZVOLTAREA ȘI INTEGRAREA COPILULUI ÎN SOCIETATE

Sistemul de învățământ românesc a trecut prin transformări substanțiale de la o etapă

istorică la alta. Acestea au fost generate, de-a lungul timpului, de influențele politice, sociale,
economice naționale și internaționale.
Problema, care pune în dificultate elevii din școala românească, o reprezintă programa
școlară foarte încărcată, ce nu avantajează orientarea procesului educațional spre o pregătire
optimă și agreabilă pentru aceștia, către un traseu profesionist în cadrul viitoarelor domenii în
care vor activa.
Rezultatele obținute de elevii noștri la principalele teste internaționale PISA,
TIMSS și PIRLS sunt cu mult sub media internațională. Aceste performanțe ne arată că
trebuie să punem capăt iluziei că avem un sistem performant, invocând reușitele de la
olimpiadele internaționale. Rezultatele elevilor olimpici sunt prea puțin relevante pentru
învățământul românesc, ele reflectă excelența lor personală și a profesorilor care
îi pregătesc, nicidecum starea generală a sistemului nostru de educație.
Activitățile extrașcolare, în sistemul de învățământ românesc, au o practică bogată,
chiar dacă nu au fost atât de potențate în curriculumul obligatoriu și programa școlară, așa
cum sunt acum, prin noua Lege a Educației Naționale, intrată în vigoare la începutul anului
2011. Regulamentul privind organizarea și funcționarea unităților de învățământ
preuniversitar oferă posibilitatea desfășurării activităților educative extrașcolare, iar
îmbunătățirea calității acestor activități s-a datorat anumitor modificări legislative importante:
au fost introduse concepte noi (de exemplu: educația non-formală - concept nou în raport cu
recunoașterea lui în Legea Educației Naționale).
Încă din primii ani de școlarizare și până la vârsta maturității, copiii sunt permanent
încurajați să se implice în activități extrașcolare în scopul dezvoltării aptitudinilor și
aprofundării și punerii în practică a cunoștințelor acumulate. Aceste activități suplimentare
dau copilului oportunitatea de a fi activ, de a interacționa, de a se destinde, de a se exprima
liber, de a explora, descoperi și experimenta.
Oferta activităților pentru copii este variată și în continuă creștere, fie că este vorba de
participarea lor din propria inițiativă sau interesul părinților pentru dezvoltarea fizică, psihică
și emoțională a copilului. Arta, cultura, sportul, educația morală, educația intelectuală,
voluntariatul sau cercurile educaționale sunt câteva categorii mari ce cuprind activități variate,
pe specificul intereselor, particularităților de vârstă și calităților fiecărui copil. În momentul în
care copilul s-a hotărât să se implice într-o astfel de activitate, indiferent de specificul
acesteia, el face uz de un consum energetic și resurse pentru a se dezvolta în domeniul ales.
Astfel, foarte importantă este constanța motivației, iar întrebarea care se ridică este:
„Cum îi determinăm pe copii să rămână motivați?”
Există nenumărate exemple de activități și inițiative, care au fost abandonate sau au
trecut pe plan secund, odată cu trecerea timpului. Cum reușește un copil să depășească această
tendință, mai ales atunci când, educația școlară este prioritară și poate fi chiar epuizantă?
Cele mai eficiente metode de activități extrașcolare sunt cele care oferă rezultate sau
beneficii copilului pe termen cât mai lung. Rezultatele care oferă mulțumire pe o perioadă
îndelungată, cum ar fi însușirea unei limbi străine sau participarea la cursuri pentru meserii
sunt foarte apreciate, în special, de către părinți. În acest caz, poate interveni pierderea
interesului de către copil pentru acest tip de activități. Lipsa atractivității și al dezinteresului
față de volumul informațional transmis pot fi descurajatoare pentru copii, deoarece
concentrarea și implicarea sa sunt acordate aspectelor de moment și nu beneficiilor pe termen
lung.
Astfel, cele mai multe activități extrașcolare sunt supuse permanent unui proces de
schimbare. Inițiatorii lor încearcă să construiască un cadru cât mai atractiv și interesant pentru
cei care doresc să învețe. Interacțiunea, dinamismul, exemplul practic, implicarea directă a
tuturor participanților sunt constante în procesul didactic. În plus, tehnologia de azi oferă
oportunități din ce în ce mai impresionante de a furniza și transmite informații.
Societatea în care trăim este definită prin explozie informațională, schimbare, revoluție
științifică, ceea ce incumbă noi direcții de restructurare a procesului educațional, și anume:
• renunțarea la enciclopedism (volumul informațional mare al procesului de predare) și
potențarea dimensiunii formative;
• aprofundarea permanentă a dezvoltării personale și profesionale;
• încurajarea managementului programelor extrașcolare, ca domeniu strategic al formării
inițiale și continue în școală.
Copiii reprezintă o sursă nesfârșită de idei materializate în creații inedite de orice
formă ar fi ele. Stimularea creativității copiilor prin activități extrașcolare este o prioritate a
procesului educativ în măsura în care se exploatează potențialul nevalorificat al copilului. În
fiecare școală ar trebui să există o preocupare majoră pentru desfășurarea unor acțiuni care au
ca scop să dezvolte copiii în spiritul dragostei pentru frumos.
 Copilul este fascinat de interacțiune, de sunete, de culoare, de mișcare, de acțiune și de
tot ce se poate realiza cu acestea. Prin aceste forme de activități vorbim sufletului, simțurilor,
imaginației prin aceste forme de activitate. Derularea proiectelor extrașcolare suplimentează
activitățile desfășurate în școli cu dublu scop: pe de o parte, completează și fixează conținutul
specific al acestora, pe de altă parte, crește motivația copilului de a participa activ la toate
activitățile școlare, antrenându-l și punând, totodată, accent pe valoarea estetică a creațiilor
realizate de el.
Acest gen de activități „dau frâu liber” imaginației copiilor, îmbinând obiectivele din
programele școlare cu imaginația lor.
Extinderea educației în toate aspectele existenței și vieții socio-umane a dus la
respingerea mentalității că educația se realizează doar în școală. Astfel, a fost nevoie de
integrarea într-un sistem unitar a tuturor formelor de educație (formală, nonformală,
informală).
Activitățile extrașcolare reprezintă subiectul a numeroase cercetări, în care sunt
prezentate efectele și impactul acestor activități asupra elevilor și asupra sistemului
educațional, în general, dar și principalele aspecte ale implicării diferitelor categorii de actanți
educaționali. Activitatea extrașcolară, ca și componentă a educației nonformale, oferă
oportunități pentru dezvoltarea unor competențe, în raport cu anumite obiective ce inspiră și
stimulează elevii în acțiunile lor. Sintagma de activitate extrașcolară interferează cu alte
concepte operaționalizate atât în plan teoretic-explicativ, cât și în plan practic-aplicativ.
Activitatea extracurriculară este o componentă educațională valoroasă și eficientă
căreia orice profesor trebuie să-i acorde atenție, adoptând o atitudine deschisă, destinsă și
creativă atât în modul de realizare a activității, cât și în relațiile cu elevii, asigurând astfel o
atmosferă relaxantă care să permită stimularea potențialului intelectual al elevilor.

Bibliografie:

1. Cebanu, L., 2015, Managementul activităților extrașcolare - Ghid metodologic,

Chișinău, Institutul de Științe ale educației;
2. Jigău, M., 2014, Curs de formare: Facilitator de învățare permanentă în școală.
TEMA 6: Elaborarea ofertei de activități extrașcolare. Școala altfel: să știi mai
multe, să fii mai bun;
3. Țîru, C. M. „Pedagogia activităților extracurriculare” - Suport de curs, p 5.