Pregatirea Pentru Operatie PDF

Stagiul 2.
Pregătirea pentru operaţie: asepsia şi antisepsia, anestezia

locală, nodurile chirurgicale
Staţia 2.1 51
Spălarea chirurgicală a mâinilor, îmbrăcarea halatului şi mănuşilor sterile
Staţia 2.2 63
Pregătirea tegumentelor pentru operaţie
Staţia 2.3 75
Injecţia intradermică. Testarea reacției la anestezic
Staţia 2.4 81
Injecţia subcutanată pentru anestezie locală
Staţia 2.5 85
Noduri chirurgicale efectuate cu ambele mâini
Staţia 2.6 97
Noduri chirurgicale efectuate cu o mână
Fişe de evaluare a performanţelor studenţilor 111

2. Pregătirea pentru operație
2.1 Spălarea chirurgicală a mâinilor, îmbrăcarea halatului și a mănușilor sterile
2.1 Spălarea chirurgicală a mâinilor, îmbrăcarea halatului

şi a mănuşilor sterile
Mihaela Perţea
Orice intervenţie chirurgicală trebuie să se desfăşoare în condiţii speciale, care să respecte regulile
asepsiei şi antisepsiei, în sala de operaţie. Pregătirea chirurgilor şi a pacienţilor în vederea operaţiei
se face într-un loc special amenajat, în vecinătatea sălii de operaţie. Tot acest spaţiu destinat
pregătirii preoperatorii, a intervenţiei chirurgicale propriu-zise şi a supravegherii postoperatorii
imediate se numeşte bloc operator.
Chirurgul îşi schimbă îmbrăcămintea în filtru, îşi pune boneta, masca (astfel încât să acopere atât
gura cât şi nasul) şi uneori ochelari de protecţie, mergând apoi să-şi spele mâinile. Înainte de
îmbrăcarea halatului şi a mănuşilor sterile, chirurgul operator şi ajutorul său, cât şi întregul personal
prezent în sala de operaţie trebuie să poarte mască şi bonetă.
Boneta de uz medical
Boneta de uz medical este fabricată dintr-un material subţire, care nu lasă să treacă apa, având un
elastic circular care dă îi un volum mare. Părul trebuie strâns şi trebuie evitată expunerea vreunui fir
de păr.
Masca chirurgicală
Masca chirurgicală şi necesitatea purtării ei a fost pusă în discuţie încă de la 1897, când Mikulicz
face primele studii în ceea ce priveşte utilitatea purtării unei măşti de către personalul medical.
Obiectivele purtării măştii:

- protecţia personalului
- protecţia vizitatorilor
- protecţie pacientului
Tipuri de măşti:
- Tip I – cele purtate de pacienţii contagioşi, de către personal sau vizitatori
- Tip II – cele purtate în timpul îngrijirilor sau manevrelor chirurgicale care nu au risc de
protecţie pentru lichidele biologice.
Tehnica îmbrăcării:
- se respectă sensul (faţa albă spre interior)
- se aplică pe figură ţinându-se de bretele
- trebuie să acopere nasul gura şi mentonul
- nu se manipulează decât atunci când se pun sau se dau jos.
1. Deplierea
2. Faţa absorbantă (mai albă) pe gură
3. Poziţionarea pe nas, gură, menton
51
Ediţia I Varianta 1
ABILITĂȚI CHIRURGICALE FUNDAMENTALE
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” Iaşi
4. Fixarea după urechi a elasticului sau legarea baretelor cervical posterior şi aproape de vertex
pentru a evita alunecarea lor.
5. Modelarea măştii la nivelul nasului
6. Asigurarea că nasul, gura şi mentonul sunt acoperite şi este realizată etanşeitatea
Spălarea chirurgicală a mâinilor

Încă de la Hipocrate (sec V-IV î.e.n.) pregătirea actului chirurgical includea, din partea chirurgului,
spălarea mâinilor (la momentul acela numai cu apă). Astăzi, pentru a respecta regulile de asepsie şi
antisepsie, se utilizează o serie întreagă de etape pe care le urmează chirurgul în vederea pregătirii
actului operator.
Dezinfecţia mâinilor în domeniul chirurgical face parte din măsurile validate de prevenire a
infecţiilor nosocomiale.
Definiţie – dezinfecţia cu eficienţă maximă a mâinilor realizată cu săpunuri antiseptice, a căror

eficienţă este validată prin norme europene.
Recomandări :
Scoaterea bijuteriilor, unghii scurte şi curate, fără lacuri, îmbrăcăminte cu mânecă scurtă (deasupra
cotului). După cum am amintit în debutul capitolului orice intervenţie chirurgicală se desfăşoară în
sala de operaţie care este inclusă în blocul operator. Blocul operator include:
- filtru - prima încăpere a blocului operator. Aici chirurgul îşi schimbă îmbrăcămintea cu o alta
curată.
- spălătorul – locul unde chirurgul îşi spală mîinile
- sala de operaţie – locul în care se desfăşoară intervenţia chirurgicală
- sala de pre şi postanestezie
Chirurgul îşi schimbă îmbrăcămintea în filtru, îşi pune boneta, masca (conform recomandărilor
anterioare) şi uneori ochelari de protecţie, mergând apoi să-şi spele mâinile.
Mâinile se spală folosind nişte dispozitive tip chiuvetă de unde curge apă sterilă, care pot fi deschise
şi închise cu ajutorul cotului, piciorului (cu pedală) sau care au fotocelulă. De cele mai multe ori se
52
Varianta 1 Ediţia I
foloseşte betadină. Această soluţie, la rândul ei, este depozitată într-un recipient acţionat deasemenea
cu cotul sau prin fotocelulă. Toate aceste dispozitive sunt concepute astfel încât să nu fie necesară
utilizarea mâinilor şi implicit contaminarea lor în timpul spălării. Vor fi folosite periuţe şi bureţi
pentru o mai bună spălare a degetelor şi unghiilor. Spălarea propriu-zisă are mai multe etape:
- Spălarea mâinilor şi a antebraţelor (până la cot) timp de 2-3 minute
- Clătirea cu apă sterilă până la îndepărtarea completă a săpunului
- Reluarea aceluiaşi procedeu la nivelul mâinilor şi până în treimea medie a antebraţului
(insistând de fiecare dată la degete utilizând periuţa şi buretele)
- Clătirea cu apă sterilă până la îndepărtarea completă a săpunului
- Ultima spălare (a treia) a mâinilor şi antebraţelor până în porţiunea distală
- Clătirea pentru îndepărtarea săpunului
În timpul spălării chirurgul va acţiona atât dispozitivul pentru apă cât şi cel pentru săpun cu ajutorul
cotului, piciorului sau fotocelulei. În timpul spălării nu se va atinge de nici unul dintre obiectele care
îl înconjoară. Dacă acest lucru se întâmplă va relua spălarea de la început. Numărul spălărilor şi
durata acestora va depinde şi se substanţa utilizată. Astăzi există o multitudine de substanţe utilizate
pentru spălatul mâinilor, care trebuie foarte bine cunoscute.
După terminarea procesului de spălare mânile nu vor mai fi lăsate în jos, pentru a se evita scurgerea
apei restante pe mâini, acesta trebuind să se scurgă către cot (evitând contaminarea zonelor deja
dezinfectate). După spălare, mâinile vor fi dezinfectate şi cu alcool sanitar.
Îmbrăcarea halatului steril

Doar după ce toate etapele expuse mai sus au fost parcurse chirurgul poate îmbrăca halatul şi
mănuşile sterile în vederea intervenţiei chirurgicale. Înainte de a îmbrăca halatul chirurgul se şterge
pe mâini cu seveţelele sterile care se află în pachetele cu halate (cele de unică utilizare). Poate fi
folosită şi o compresă sterilă pe care o preia de la ajutor fără a-l atinge.
Halatul se desface fără a se atinge de haine şi se îmbracă mânecile, după care un ajutor va trage
complet halatul şi î-l va lega la spate. Acest mod de îmbrăcare se utilizează în cazul folosirii halatelor
de pânză care se sterilizează după orice utilizare. În cazul folosirii halatelor de unică utilizare
îmbrăcarea se face de către un ajutor, iar legarea halatului se face de către cel care se îmbracă.
Îmbrăcarea mănuşilor sterile

Utilizarea mănuşilor în practica medicală a fost introdusă de către obstetricianul Plenck în secolul al
16-lea, care amintea recomanda utilizarea mănuşilor în cazul femeilor cu sifilis. William Halsted, în
1889, impune purtarea mănuşilor în timpul actului chirurgical. În anul 1975 s-a început folosirea
mănuşilor sterile de unică utilizare. Până atunci, acestea erau sterilizate prin spălare şi fierbere.
Principalul scop al utilizării mănuşilor este acela de protecţie a pacientului, şi în acelaşi timp al
operatorului. Înainte de îmbrăcarea mănuşilor trebuie respectate norme de igienă personală a
personalului medical: mâinile să fie proaspăt spălate, unghii scurte, fără lac şi scoaterea eventualelor
bijuterii. După utilizarea mănuşilor şi scoaterea acestora, mâinile se vor spăla. Mănuşile pot fi sterile
sau nesterile.
Indicaţii de utilizare a mănuşilor sterile:

- intervenţii chirurgicale
- diferite tehnici invazive (amplasare cateter central, dren toracic, ...)
53
Scopuri: protecţia pacientului împotriva contaminării cu germeni de la personalul medical şi

protecţia personalului medical faţă de contaminarea cu sânge sau produse biologice de la pacient.
Proprietăţi: sterile, izolatoare electrice, barieră bacteriologică, etanşeitate la diverşi coloranţi, lasă
să se păstreze o bună sensibilitate tactilă, au formă anatomică.
Durata de utilizare: în funcţie de durata intervenţiei chirurgicale, trebuie schimbate pe parcursul

operaţiei pentru a menţine asepsia fiecărui timp operator, evitînd astfel apariţia oricărei breşe la
nivelul acestora.
Riscurile purtării mănuşilor sterile: alergie la latex, risc de microleziuni, contaminare datorită unei
manipulări defectuoase.
Avantaje: asigură protecţie prin etanşeitate la aer şi lichide, elasticitate, păstrarea sensibilităţii
tactile, rezistenţă la perforare, adaptare la forma mâinilor. După ca chirurgul este îmbrăcat steril se
îmbracă mănuşile. Acest timp poate fi parcurs în două moduri: fără ajutor sau cu ajutor.
Fără ajutor:
- se începe cu manevrarea mănuşii de manşeta îndoită (pe interiorul acesteia) şi se îmbracă
mâna stângă.
- se prinde apoi cu mâna stângă mănuşa dreaptă pe faţa sa externă (pe sub manşetă) şi se trage
pe mână după care se ridică peste manşeta halatului.
- se ridică apoi şi manşeta mănuşii drepte peste halat
Cu ajutor:
- ajutorul ia mănuşa dreaptă şi o desface astfel încât
- operatorul introduce mâna direct în mănuşa pregătită în prealabil,
- o va ridica, în continuare, peste manşeta halatului
- acelaşi procedeu se utilizează pentru mâna stângă.
- după îmbrăcarea ambelor mănuşi operatorul va continua cu aranjarea lor la nivelul degetelor.
În cele mai multe cazuri este utilizată prima variantă.
Tehnica de execuție parcurge pașii enumerați și ilustrați în tabelul următor.
1. Elementele componente ale blocului operator sunt: filtru, spălător, sală de 0 1 5 P

operaţie, sală de pre şi post anestezie 0
1
5
2. Înainte de îmbrăcarea halatului şi a mănuşilor sterile, chirurgul operator şi 0

ajutorul său, cât şi întregul personal prezent în sala de operaţie trebuie să poarte 1
mască şi bonetă 5
3. Boneta de uz medical este fabricată dintr-un material subţire, care nu lasă să 0

treacă apa, având un elastic circular care dă îi un volum mare (Fig. 2-3). Părul 1
trebuie strâns şi trebuie evitată expunerea vreunui fir de păr. 5
54
4. 0
1
5
5. 0
1
5
6. Masca chirurgicală 0
Masca chirurgicală şi necesitatea purtării ei a fost pusă în discuţie încă de la 1
1897, când Mikulicz face primele studii în ceea ce priveşte utilitatea purtării 5
unei măşti de către personalul medical.
55
7. Obiectivele purtării măştii: 0

- protecţia personalului 1
- protecţia vizitatorilor 5
- protecţie pacientului
8. Tipuri de măşti: 0
- Tip I – cele purtate de pacienţii contagioşi, de către personal sau 1
vizitatori 5
- Tip II – cele purtate în timpul îngrijirilor sau manevrelor chirurgicale
care nu au risc de protecţie pentru lichidele biologice.
9. Deplierea 0
1
5
10. Faţa absorbantă (mai albă) pe gură 0

1
5
11. Fixarea după urechi a elasticului sau legarea baretelor cervical posterior şi 0
aproape de vertex pentru a evita alunecarea lor. 1
5
12. Modelarea măştii la nivelul nasului 0

1
5
56
13. Asigurarea că nasul, gura şi mentonul sunt acoperite şi este realizată 0

etanşeitatea 1
5
14. 0
1
5
15. Chirurgul poate să înceapă spălarea mâinilor, după ce la filtru şi-a schimbat 0
îmbrăcămintea şi şi-a acoperit capul cu o bonetă, şi-a pus masca, care îi va 1
acoperi gura şi nasul. Uneori îşi va pune ochelari de protecţie, lampă frontală, 5
lupe, etc
16. Acţionarea robinetului pentru apă sterilă şi a dispozitivului cu săpun de betadi- 0
nă se va face cu cotul, piciorul sau prin intermediul fotocelulei 1
5
57
17. În timpul spălării chirurgul nu se va atinge de nici unul dintre obiectele din jur 0
1
5
18. Spălarea are loc în trei paşi: mai întâi spălarea mâinilor şi a antebraţelor până la 0
cot timp de 2-3 min., urmată de clătirea cu apă sterilă. 1
5
58
19. Reluarea aceluiaşi procedeu la nivelul mâinilor şi până în treimea medie a 0

antebraţului (insistând de fiecare dată la degete utilizând periuţa şi buretele) 1
Clătirea cu apă sterilă până la îndepărtarea completă a săpunului 5
20. Ultima spălare (a treia) a mâinilor şi antebraţelor până în porţiunea distală 0

Clătirea pentru îndepărtarea săpunului 1
5
21. Pentru o bună spălare a degetelor şi unghiilor se vor utiliza periuţe şi bureţi 0
1
5
22. Timpul fiecărei etape de spălare şi numărul acestora va varia în funcţie de 0
substanţa utilizată pentru spălare 1
5
23. După spălare mâinile nu vor mai lăsate în jos, evitându-se scurgerea apei 0
restante şi contaminerea zonelor deja spălate. Apa se va scurge către cot 1
5
24. Spălarea va fi urmată de dezinfecţia cu alcool sanitar 0

1
5
25. Spălarea mâinilor. Îmbrăcarea mănuşilor de protecţie. 0
1
5
26. Doar după ce urmează etapele spălării mânilor chirurgul va putea îmbrăca 0
halatul şi mănuşile sterile (se poate şi şterge pe mâini cu un şerveţel sau 1
compresă sterilă înainte de a lua halatul) 5
59
27. Halatul se va desface fără a fi atins de hainele personale sau de oricare alt 0
obiect sau persoană existente în vecinătatea sa 1
5
28.
29.
30. Se vor îmbrăca mânecile după care un ajutor va completa îmbrăcarea şi î-l va 0
lega la spate (pentru halatele din material textil care sunt spălate şi sterilizate 1
după fiecare utilizare) 5
60
31. În cazul halatelor de unică utilizare chirurgul se va îmbrăca singur doar cu un 0

minim ajutor la legatul halatului 1
5
32. Îmbrăcarea mănuşilor poate fi făcută fără ajutor (metoda cea mai utilizată la 0
noi) sau cu ajutor 1
5
33. Se începe prin prinderea mănuşii de manşeta îndoită (pe interiorul acesteia) şi 0
se îmbracă mâna stângă. Se prinde apoi cu mâna stângă mănuşa dreaptă pe faţa 1
sa externă (pe sub manşetă) şi se trage pe mână după care se ridică peste 5
manşeta halatului. Se ridică apoi şi manşeta mănuşii drepte peste halat
(ordinea îmbrăcării mănuşilor poate fi şi în funcţie de obişnuinţa chirurgului)
34. În cel de-al doilea caz ajutorul ia mănuşa dreaptă şi o desface astfel încât 0
operatorul să poată introduce direct în ea, ridicând-o în continuare peste 1
manşeta halatului. Apoi acelaşi procedeu se utilizează pentru mâna stângă. 5
61
35.
36. După îmbrăcarea ambelor mănuşi operatorul va continua cu aranjarea lor la 0

nivelul degetelor. 1
5
37. După ce urmează toatele etapele spălării mâinilor, a îmbrăcării halatului şi 0

mănuşilor sterile, chirurgul poate începe interveţia chirurgicală 1
5
Punctaj total: 185
1 %
2 %
3 %
Legendă: 0 – criteriu neîndeplinit; 1 – criteriu parţial îndeplinit; 5 – criteriu total îndeplinit (conform
coloanei P).
Bibliografie
1. Boyce JM, Pittet D. Guideline for hand hygiene in health-care settings. MMWR 2002,
51(RR-16): 45 pages. (NosoBase n°11025).
2. C.CLIN SUD-EST. Objectif mains : Guide technique pour l’hygiène et la protection des
mains. CCLIN Sud-Est, 1999, 162 pages. (NosoBase n°5910).
3. SFHH. Recommandations pour la désinfection des mains. Health & Co, Collection Hygiènes,
2002, 22 pages. (NosoBase n°11151).
4. Katherine Simian, Franck Magnin, Dr Béatrice Grisi. Un autre regard sur les Gants …., CH
Villefranche S/S34 èmes Journées Régionales en Hygiène Hospitalière BRON 2011
5. Céline Zeegers-Jourdain.Les gants et les masques. Année académique 2010-2011 4ème
péiatrie
62
2.2 Pregătirea tegumentelor pentru operație
2.2 Pregătirea tegumentelor pentru operaţie
Camelia Tamaș
Pregătirea tegumentelor pacientului în vederea realizării unor intervenții chirurgicale simple, de mică
amploare sau în vederea instalării unui cateter venos central, trebuie să respecte protocolul și regulile
de bază ale asepsiei și antisepsiei. Pentru a înțelege protocolul de preparare a unei suprafețe
tegumentare în scop chirurgical este necesar să definim dezinfecția, proces care cuprinde cele două
segmente-asepsia și antisepsia.
Definiții
Dezinfecția reprezintă totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice și farmacologice care au ca

scop îndepărtarea, inactivarea sau distrugerea germenilor patogeni din mediu, excluzând sporii
bacterieni1. În funcție de momentul realizării, dezinfecția poate fi profilactică, curentă (la patul
bolnavului) sau terminală (după externarea pacientului).
Asepsia (termen care provine din limba greacă:a = fără, sepsis = putrefacție) denumește toate
măsurile prin care se împiedică contactul dintre germeni și plaga operatorie sau accidentală2.
Antisepsia (din grecescul anti = împotriva și sepsis = putrefacție) grupează toate mijloacele care au
ca scop distrugerea, eliminarea sau inactivarea germenilor prezenți la nivelul țesuturilor vii, într-o
plagă, pe tegumente sau în mediu3. Această metodă are caracter temporar,având în vedere că
bacteriile regenerează și repopulează suprafața tegumentelor/mucoaselor în intervale de timp
variabile, în raport cu localizarea anatomică și caracteristicele regiunii interesate.
Decontaminarea este operația fizică / chimică de îndepărtare, inactivare sau distrugere,

parțială/totală a germenilor patogeni de pe suprafețe sau obiecte, care permite realizarea actului
medical în siguranță1.
Curățarea precede obligatoriu operațiile de dezinfecție și sterilizare, având ca scop îndepărtarea de

pe suprafețe și tegumente a impurităților, materii organice și anorganice, cu ajutorul mijloacelor
fizice și chimice.
Sterilizarea realizează eliminarea / distrugerea completă a oricărei forme de viață a

microorganismelor, inclusiv a sporilor bacterieni la nivelul obiectelor/suprafețelor inerte. Se rea-
lizează prin mijloace fizice și chimice. Metoda are ca rezultat distrugerea completă a germenilor
patogeni și saprofiți. Este forma cea mai completă de dezinfecție, care utilizează simultan metodele
de asepsie și antisepsie.
63
Istoric
Primele indicii cu privire la principiile dezinfecției sunt prezente în izvoare care datează înainte de
Hipocrate, când medicii recomandau spălarea plăgilor cu apă caldă și pansarea acestora cu fâșii de
pânză albă4. La aceste reguli se adaugă, pe vremea lui Hipocrate, obligativitatea spălării mâinilor
chirurgului înainte de efectuarea actului operator. Ambroise Pare, în perioada evului mediu,definește
noțiunea de infecție și fenomenul de contagiune, dar cel care utilizează primele metode de antisepsie
(tratarea plăgilor cu acid carbolic) este Lister (1827-1912). Louis Pasteur este considerat a fi
părintele asepsiei. El descoperă diferite familii de germeni și relația de cauzalitate dintre aceștia și
dezvoltarea bolii. În România, Victor Babeș a contribuit la dezvol-tarea tehnicilor de antisepsie.
Materiale utilizate pentru dezinfecție și sterilizare
Antisepticele sunt substanțe, netoxice pentru organismul viu, capabile să distrugă microorga-
nismele1. Prin urmare pot fi utilizate pentru lavajul plăgilor, precum și în aplicații pe mucoase și
tegumente.
Dezinfectantele sunt substanțe bactericide, mai agresive decât antisepticele, iritante pentru tegu-
mente și mucoase. Din această cauză dezinfectantele se utilizează doar pentru prepararea și steri-
lizarea obiectelor inerte și suprafețelor2.
Cele mai utilizate antiseptice se pot clasifica, în funcție de compoziția chimică astfel: compuși pe
bază de iod, alcooli, substanțe care conțin clor, care degajă oxigen, derivați de mercur, coloranți și
detergenți2.
Substanțele pe bază de iod distrug majoritatea bacteriilor și fungilor, inclusiv formele sporulate1.
Iodul penetrează și în canalele glandelor din piele distrugând bacteriile. Mai utilizate pentru tegu-
mente sunt soluțiile alcoolice (alcool 2%+iod-care pot însă genera, în aplicații succesive sau pentru
intervale mari de timp,dermite de contact) și iodoforii. Acestea din urmă sunt compuși ai iodului cu
detergenți-polivinilpirolidonă-cu activitate antiseptică puternică. În soluții slabe, iodoforii pot fi
utilizați și pentru lavajul plăgilor. Unul dintre iodoforii cei mai cunoscuți este betadina. Un mare
avantaj al betadinei și compușilor pe bază de iod este culoarea. De aceea, pentru pacienții care nu
dezvoltă reacții alergice la iod, betadina este preferată în protocolul de pregătire a câmpului operator,
realizându-se un marcaj persistent în timp și vizibil al limitelor acestuia.
Alcoolul etilic în concentrație de 70-100% este un antiseptic cu rol bactericid dar care nu omoară
sporii.
Compușii pe bază de clor au acțiune bactericidă și eliberează clor activ, cu efect în mod particular
asupra bacililor Gram negativi și bacilului Koch (cloraminaB). Clorhexidina este un derivat al
clorului cu acidul acetic care, în soluție 0,05% , este bine tolerat local și poate fi utilizat pentru plăgi
și arsuri2.
Substanțele care degajă oxigen acționează mai ales asupra plăgilor infectate cu germeni anaerobi1.
Ele sunt utile pentru lavajul plăgilor complexe, cu distrugeri importante de părți moi. Cele mai
utilizate sunt apa oxigenată (peroxid de hidrogen 3%-cu acțiune efervescentă și ușor hemostatică) și
acidul boric.
Sărurile de mercur mai des utilizate sunt mercurocromul (soluții 2-4%, cu rol bactericid pentru
stafilococ) și fenoseptul (borat fenil mercuric sol.0,2% )cu acțiune bacteriostatică și fungistatică2.
64
Detergenții sunt substanțe care emulsionează grăsimile și uleiurile, inactivează enzimele și

dezorganizează membranele celulare. Au rol bactericid și bacteriostatic pentru diferite clase de
bacterii. Dintre cei mai utilizați amintim compușii surfanios (2%, util pentru tratarea suprafețelor
inerte de tipul pardoseli, pereți, etc) și hexanios (0,5% utilizat pentru sterilizarea, la rece, a instru-
mentarului chirurgical care nu rezistă la temperaturi înalte și pentru curățarea/dezinfecția înainte de
sterilizarea la cald a instrumentelor chirurgicale obișnuite). Acești detergenți au rol bactericid
important, inclusiv pentru bK și distrug virusurile hepatitei B și C1. Pentru piele, inclusiv mâinile
chirurgilor, amintim doi compuși frecvent utilizați în prezent (derivați ai D-gluconic acid 4-
clorophenyl) dexyn și hydrex5.
Principii
Membrii echipei care va realiza intervenția (operație, cateterizare, etc) vor pregăti aria tegumentară
destinată a fi inclusă în câmpul operator conform procedurilor standard prevăzute în raport cu tipul
intervenției, regiunea anatomică și clasele de microorganisme care ar putea contamina suprafața
respectivă6. (Menționăm că definirea noțiunii de câmp operator,cât și materialele și tehnica de
delimitare/izolare a acestuia au fost descrise în capitolul 3.8)
Este extrem de utilă, în acest context,realizarea preoperator a unei anamneze amănunțite și, de câte
ori este posibil, a examinării bacteriologice a secrețiilor nazale, rinofarigiene, vaginale sau urinii
pacientului. Vom examina cu atenție,preoperator, aria care va fi inclusă în câmpul operator pentru a
depista eventuale leziuni (soluții de continuitate, chisturi, leziuni de grataj, etc) cu sau fără semne de
inflamație. Vom chestiona pacientul cu privire la alergii (alimentare, medicamentoase, dermite de
contact, intoleranțe la contactul cu anumite tipuri de materiale sau detergenți, etc), spitalizări
anterioare sau intervenții chirurgicale. Nu trebuie neglijat faptul că, pacienții cu comorbidități
numeroase și spitalizări multiple în antecedente, pot fi purtători sănătoși ai unor germeni extrem de
agresivi și rezistenți la tratament.
Vom informa pacientul cu privire la procedură și îi vom solicita acordul în scris. Îi vom aduce la
cunoștință necesitatea îndepărtării bijuteriilor, lacului de pe unghii și părului din aria ce urmează a fi
operată, explicând pe scurt importanța acestor măsuri. Aceste manevre se vor parcurge în etapa
premergătoare introducerii pacientului în blocul operator2. Fac excepție cazurile în care plăgile ce
urmează a fi abordate sunt complexe (plăgi vasculare, expunere osoasă, arsuri cu localizări pe arii
extinse alternând cu tegumente indemne) și acest gest trebuie executat intraoperator, de către chirurg.
Pașii pe care trebuie să-i parcurgem obligatoriu pentru o pregătire corectă a tegumentelor pacientului
în vederea unei intervenții chirurgicale sunt prezentați mai jos:
1. Persoana care va realiza pregătirea câmpului operator va începe prin spălarea chirurgicală a
mâinilor proprii și îmbrăcarea mănușilor sterile, conform protocoalelor prezentate într-un
capitol anterior6.
2. Se vor îndepărta de la nivelul pielii indemne toate resturile organice/anorganice (praf, resturi
vestimentare, pământ, resturi vegetale, uleiuri, sânge, etc) utilizând detergenți sterili pentru
tegumente (de tipul dexyn) și apă sterilă. Timpul necesar curățarii tegumentelor-minim 5
minute. Pe parcursul procedurii se evită atingerea cu mănușile sterile sau compresele/bureții
sterili folosiți pentru spălarea regiunii a obiectelor sau suprafețelor nesterile7.
65
3. Limitele teritoriului cutanat pregătit ca și câmp operator trebuie să depășească pe cele ale
plăgii deja existente sau operatorii8.Vom lua în considerare,în funcție de tipul intervenției și
tehnica chirurgicală, eventualitatea unei extinderi a ariei de acțiune a operatorului în vederea
descoperirii de noi structuri, instalării tuburilor de dren, etc.
4. Se va evita acumularea de soluții utilizate pentru decontaminare sau marcarea câmpului

operator sub sau lângă pacient. În caz contrar se pot produce leziuni cutanate (arsuri, dermi-
te de contact) provocate prin persistența pe tegumentele indemne, timp îndelungat, a acestor
substanțe sau, chiar, prin flacără, în cazul soluțiilor inflamabile (alcoolice) în contextul
utilizării bisturiului electric7. Vom folosi câmpuri sterile absorbante la marginea teritoriilor
care urmează a fi antiseptizate și marcate preoperator. Acestea vor fi îndepărtate la sfârșitul
procedurii și înlocuite cu altele. Vom evita acumularea de antiseptice sub electrozii
monitorului cardiac, manșeta benzii tourniquet, electrodul indiferent (al aparatului mono-
polar-bisturiu electric) prin aplicarea unor folii autocolante impermeabile sau, dacă acest
incident se produce, le vom înlocui înainte de începerea operației.
5. Principiul esențial al procedurii:antiseptizarea și marcarea tegumentelor se face progresând

de la zona curată către cea contaminată.
Mai precis vom antiseptiza utilizând mișcări circulare care pornesc din centrul viitorului câmp
operator, în cazul operațiilor programate sau plăgilor recente, curate și merg spre periferia acestuia7.
66
Vom proceda în sens contrar - de la periferie spre centru - în cazul plăgilor intens contaminate, a
colecțiilor purulente sau tumorilor ulcerate și suprainfectate.
Vom arunca bureții / compresele utilizate pentru această manevră oridecâteori am venit în contact
sau imediata vecinătate a zonelor contaminate,evitând atingerea ariilor sterile și vom relua manevra
utilizând noi materiale sterile9.
6. Nu vom folosi agenți iritanți pentru mucoase (alcool sau soluții alcoolice-clorhexidin
gluconat).
7. Vom aplica soluțiile cu blândețe și, în cazul pacientului aflat sub anestezie locală, vom
informa permanent pacientului asupra gesturilor noastre.
8. Ariile contaminate necesită atenție specială și vor fi pregătite la sfârșitul manevrei6. Este
vorba despre axilă, regiunea inghinală, perineu, anus, vagin. Bureții folosiți vor fi aruncați și
înlocuiți de fiecare dată. Face excepție regiunea ombilicală8. În cazul intervențiilor pe
peretele abdominal, se începe antiseptizarea cu ombilicul, utilizând tampoane cu vată pentru a
împiedica pătrunderea scuamelor pe tegumentele învecinate (scuamele vor adera la materialul
tamponului și vor fi eliminate odată cu acesta).
67
Nu utilizăm vată pentru restul procedurii deoarece fragmente din aceasta pot adera la
tegumente/plagă și se îndepărtează cu dificultate. Vom considera ca și arii intens contaminate
stomele (gastrostomă, colostomă, traheostomă), ulcerele cutanate și fistulele care drenează colecții
sau cavități cu încărcătură bacteriană.
9. Cu privire la plăgile recente (sub 6 ore de la producere) este necesară irigarea abundentă cu
soluții antiseptice,în cantitate mare (litri) înainte de a începe manevrele de antiseptizare și
marcare a viitorului câmp operator6. Această manevră va fi executată de către chirurg, iar sub
pacient/regiunea irigată vom amplasa materiale sterile absorbante care ulterior vor fi
eliminate, înainte de începerea intervenției.
10. Pentru pregătirea preoperatorie a feței și regiunii orbitare vom folosi soluții fără caracter
iritant,diluate pentru a evita leziuni ale structurilor sensibile8. Agenți de tipul clorhexidin
gluconat, soluții alcoolice sau iodoforii vor fi evitați datorită riscului mare de producere a
leziunilor corneene.
Antiseptizarea, pregătirea tegumentelor pentru mici intervenții sau instalare de cateter venos
central
Am ales pentru prezentare protocolul de pregătire a tegumentelor pentru instalarea unui cateter venos
central în vena jugulară internă. Considerăm că s-au parcurs etapele preliminare obligatorii (infor-
marea pacientului și obținerea consimțământului scris, îndepărtarea bijuteriilor și a părului din aria
câmpului operator, înlocuirea hainelor pacientului cu ținuta obligatorie de spital și cu părul acoperit
de bonetă, igienizarea tegumentelor-duș).
Materiale necesare
- bonete, măști, mănuși sterile
- câmp steril cu fantă și 2 câmpuri sterile mici/6 câmpuri sterile mici (dacă nu avem câmp cu
fantă)
- 2 vase / boluri sterile
- pensă sterilă pentru manevrarea compreselor sterile
- bureți sterili pentru curățarea suprafeței cutanate
- soluții antiseptice-dexyn, betadină
- comprese sterile (în pachete de unică utilizare)
- pense speciale pentru fixarea câmpurilor sterile
68
Desigur există kituri speciale, de unică utilizare,pentru fiecare etapă din pregătirea câmpului operator
sau a instalării unui cateter venos central.Acestea conțin câmpuri de hârtie autocolante ușor de
instalat. Nu în toate serviciile există acest tip de kituri, de aceea este util să se învețe modul de
instalare clasic utilizând câmpuri textile.
Tehnica de execuție parcurge pașii enumerați și ilustrați în tabelul următor.
1. Pacient în decubit dorsal pe masa de operație acoperită cu un câmp mare ne 0 1 P

steril (pacientul este îmbrăcat în halat cu deshidere la spate, are părul acoperit 0
cu o bonetă de unică utilizare). 5
10
2. Așezăm membrul toracic stâng pe suportul atașat mesei și îl imobilizăm cu a- 0
jutorul curelei cu care este prevăzut suportul. 5
10
3. Montăm la rădăcina brațului stâng manșeta unui tensiometru și un pulsoxime- 0
tru pe unghia policelui stâng. 5
10
4. Măsurăm tensiunea arterială, urmărim frecvența cardiacă și saturația oxigenu- 0
lui în periferie. 5
10
5. Îndepărtăm halatul de pe umărul drept al pacientului (scoatem membrul toracic 0
drept înafara halatului). Mâna și antebrațul drept întinse pe lângă corp, capul 5
flectat către umărul stâng. 10
6. Operatorul principal, purtând bonetă și mască,se spală pe mâini conform proto- 0

colului descris într-un capitol anterior și îmbracă mănuși sterile. 5
10
7. Operatorul solicită asistentului (care este echipat cu mască și bonetă) o masă 0
pentru a-și așeza materialele, amplasată lângă masa de operație. 5
10
8. Operatorul solicită un câmp steril, pe care îl va prelua, îl va desface menți- 0
nându-l de capete și fără a-l atinge de suprafețe sau obiecte nesterile, îl va 5
așeza pe masă, acoperind-o (asistentul va furniza câmpul steril preluîndu-l din 10
casoleta cu materiale sterile, cu o pensă sterilă pentru servit și fără a atinge
marginile casoletei sau alte obiecte nesterile).
69
9. Operatorul va cere un alt câmp mic steril pentru a-l plasa sub umărul 0
pacientului (necesar pentru absorbția lichidelor care se scurg de pe piele în 5
timpul antiseptizării tegumentelor). 10
10. Operatorul va solicita un bol steril, bureți sterili sau comprese sterile, pe care 0
le va așeza pe masa sterilă (va urmări permanent gesturile asistentului și 5
corectitudinea execuției manevrelor). 10
11. La cererea operatorului, asistentul va turna în bol, fără a-l atinge,dexyn. 0

5
10
12. Operatorul va toaleta tegumentele viitorului câmp operator (limitat superior de 0
linia de inserție a părului la ceafă și marginea inferioară a mandibulei, inferior 5
de un plan care trece le 4-5 cm sub claviculă,lateral de relieful deltoidului iar 10
medial de linia mediosternală). Va utiliza buretele steril sau două comprese
medii îmbibate cu dexyn, va începe din centru progresând către periferie, după
care va arunca (de la distanță,fără a coborâ mâinile sub nivelul taliei) buretele
sau compresele utilizate. Înainte de a începe toaleta tegumentelor va informa
pacientul despre manevra pe care urmează să o facă.
13. Operatorul va solicita apă sterilă pentru a clăti, folosind tot un burete steril sau 0
comprese sterile. Va urmări atent mișcările asistentului care va turna pe burete, 5
fără a atinge cu marginile nesterile ale recipientului nici mănușile operatorului 10
nici buretele sau câmpul de pe masă.
14. Operatorul va arunca buretele utilizat pentru clătire și va usca tegumentele 0
spălate cu un alt burete steril sau cu comprese sterile, pe care apoi le va arunca 5
10
15. Operatorul va solicita asistentului sâ îndepărteze materialele utilizate pentru 0
decontaminare.Asistentul va prelua câmpul de pe masă apucând de colțuri și 5
apropiindu-le astfel încât să nu se piardă nimic și să nu atingă pacientul sau pe 10
operator.
16. Operatorul va îndepărta mănușile și va îmbrăca alte mănuși sterile. 0

5
10
17. Operatorul va solicita un nou câmp mic steril pe care îl va desfășura și îl va e- 0
tala pe masă 5
10
70
18. Apoi, va solicita un nou bol steril,o pensă sterilă și comprese sterile, pe care le 0
va primi de la asistent după protocolul descris anterior 5
10
19. Operatorul va solicita asistentului betadină, pentru antiseptizarea tegumentelor 0
și marcarea câmpului operator. Asistentul va turna betadină în bolul steril de 5
pe masă, după protocolul deja descris, fără a turna și pe câmp. 10
20. Operatorul va prelua pensa sterilă în care va fixa o compresă (pe care o va 0
împături în prealabil). 5
10
21. Operatorul va introduce compresa în bol,o va îmbiba cu betadină și, sus 0

ținând-o cu pensa, va începe antiseptizarea tegumentelor pacientului în aria 5
câmpului descris anterior. 10
71
Va începe marcarea câmpului operator din centru (zona de proiecție cutanată a

venei jugulare interne) continuînd, cu mișcări concentrice, către margini.
22. Va arunca compresele utilizate și va repeta manevra anterioară folosind alte 0

comprese sterile, după același protocol. 5
10
23. Operatorul va solicita asistentului să îndepărteze câmpul plasat la începutul 0
protocolului sub umărul pacientului și care s-a îmbibat cu lichidele scurse de 5
pe câmpul operator, și va urmări corectitudinea gesturilor acestuia. 10
24. Operatorul va solicita asistentului un câmp steril cu fantă sau 4 câmpuri mici 0
( fără fantă) sterile, pe care le va prelua după protocolul deja enunțat. 5
10
25. Operatorul va desfășura câmpul/câmpurile (pe rând) după regula cunoscută 0
(fără a le desteriliza). Câmpul cu fantă va fi așezat astfel încât fanta să lase 5
expusă aria proiecției cutanate a venei jugulare interne și pe cea corespun- 10
zătoare venei subclaviculare (se lasă în câmp și această arie cutanată pentru
situția în care nu se reușește cateterizarea jugularei interne și este necesară
abordarea altei vene centrale). Dacă se folosesc 4 câmpuri mici, acestea se vor
dispune pe cele 4 laturi ale câmpului operator (superioară, inferioară, lateral și
medial) și vor fi fixate cu pense pentru câmpuri.
26. Operatorul solicită asistentului eliberarea mesei de materialele folosite și 0

urmărește modul în care acesta din urmă realizează manevra. Apoi solicită un 5
nou câmp steril pe care îl etalează pe masă în vederea pregătirii kitului special 10
pentru cateterizare.
72
Total punctaj: 260
1 %
2 %
3 %
Legendă: 0 –nici un criteriu îndeplinit; 5 – jumătate din criterii îndeplinite; 10 – toate criteriile
îndeplinite (coloana L)
Bibliografie
1. Chapman MT: Chapman Orthopedics Surgery, 3rd ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2001,
section I, chap. 5, p. 101 – 120
2. Centers for Disease Control and Prevention (1999). Guideline for Prevention of Surgical Site
Infection (1999).
3. Guidelines for Hand Hygiene in Healthcare Settings (2002). Morbidity and Mortality Weakly
Report, 51RR16.
4. Newsom BD. Surgical Wound Infections: A Historical Review. Int. J. Infect. Control. 2008;
4:1
5. Registrul Naţional al Produselor Biocide (actualizare 25.02.2014). http//www.ms.ro /
documente/Registrul%2520National%2520al%2520Prod%2520Biocide
6. AST Standards of Practice for Skin Preparation of the Surgical Patient/Association for
Surgical Technologists Education and Proffesional Standards Committee – October 20, 2008,
p: 6 – 8
7. Caruthers B, Junge T, Long JB, Price BD. Surgical case management. In: KB Frey, T Ross,
eds. Surgical Technology for Surgical Technologists: A Positive Care Approach. 3rd ed.
Clifton Park, NY: Delmar Cengage Learning; 2008: 304 – 376.
8. Care Curriculum for Surgical Asisting. 3rd ed. Littleton, Co: Association of Surgical
Assistants; 2014
9. Gruedemann BJ, Mangum SS. Infection Prevention in Surgical Settings. Philadelphia, PA:
WB Saunders Company; 2001.
73
74
2.3 Injecția intradermică. Testarea reacției la anestezic
2.3 Injecţia intradermică. Testarea reacţiei la anestezic

Camelia Tamaș
Anestezia (gr. an – fără, aisthesis – simțire) este definită ca suprimarea temporară, completă sau par-
țială, a sensibilității corpului, provocată cu ajutorul unor substanțe medicinale sau de un agent pato-
gen1. Manevra obligatorie pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale simple, anestezia locală pre-
supune injectarea unei soluţii anestezice în aria plăgii ce urmează a fi prelucrate chirurgical şi în ve-
cinătatea acesteia.
Istoric
Cele mai vechi informaţii cu privire la anestezia locală datează din antichitate şi se referă la utilizarea
ca anestezic local, de către incaşi (Peru) a frunzelor de coca2. Cocaina a fost izolată în 1860 de către
farmacistul german Albert Niemann3 şi utilizată pentru prima dată ca anestezic în 1859 de Karl
Koller, la sugestia lui Sigmund Freud, în chirurgia oftalmologică4. Prima utilizare a cocainei pentru
anestezie rahidiană aparţine chirurgului german August Bier în anul 18985.
În paralel cu dezvoltarea tehnicilor chirurgicale, cercetătorii au încercat să descopere substanţe cu

toxicitate cât mai redusă pentru organism, ceea ce a condus la identificarea aminoesterilor (stovaina
– 1903 şi procaina - 1904)6. Acest eveniment a deschis drumul sintezei de anestezice locale de tipul
lidocainei, bupivacainei şi prilocainei. Totodată, tehnicile de administrare s-au diversificat, au
devenit mai performante, permiţând realizarea unor intervenţii chirurgicale complexe. Astfel, s-a
dezvoltat anestezia loco-regională, au fost descrise blocurile (la nivelul plexului brahial, pe nervul
sciatic, etc) cât şi anestezia spinală7.
Principii şi tehnică
Anestezicele locale reprezintă substanţe cu efect analgezic local, care induc absenţa senzaţiei
dureroase, cu caracter reversibil. Utilizate pentru blocarea transmisiei nervoase (injectarea în jurul
plexurilor sau trucnhiurilor nervoase), ele determină deasemeni paralizia temporară (pierderea forţei
musculare) în teritoriul respectiv. Anestezicele locale pot bloca atât terminaţiile nervoase cât şi
trunchiurile principale. Injectarea anestezicelor locale este dureroasă.
În funcţie de tehnica de administrare, anestezia locală cunoaşte mai multe forme:

1. anestezia de suprafaţă (aplicaţii locale de anestezic sub formă de spray/cremă, cu efecte de
scurtă durată şi limitate la aria de administrare).
2. infiltraţie anestezică (presupune injectarea subcutanată a unui anestezic local)
3. blocarea anestezică a unui nerv periferic (injectarea unui anestezic în vecinătatea nervului
cu scopul de a anestezia aria în care nervul se distribuie)
4. blocarea anestezică a unui plex nervos
5. anestezia epidurală (blocarea transmisiei pe rădăcinile nervilor spinali prin injectarea
substanţei anestezice în spaţiul epidural; în raport cu nivelul injectării şi volumul injectat, aria
anesteziată poate cuprinde abdomenul, trunchiul sau regiuni extinse ale corpului)
6. rahianestezia (injectarea anestezicului în lichidul rahidian, rezultând anestezierea membrelor
pelvine şi a abdomenului)
75
7. anestezia regională intravenoasă (bloc Bier – care presupune injectarea anestezicului într-o
venă superficială a unui segment de membru toracic/pelvin, sub bandă tip tourniquet)
8. administrarea de anestezic prin cateterism (presupune inserarea unui cateter în aria care
urmează a fi anesteziată şi injectarea anestezicului pe această cale, lucru care permite
repetarea administrării de mai multe ori pe parcursul intervenţiei chirurgicale, atunci când
efectul anestezic diminuă)
Majoritatea anestezicelor locale au efect vasodilatator, favorabil penetrării în ţesuturi şi instalării

rapide a efectului anestezic, dar cu efect negativ asupra hemoragiei intraoperatorii8. Vasodilataţia
secundară administrării anestezicului local este favorabilă procesului de vindecare postoperatorie.
Substanţele utilizate ca anestezice locale prezintă efecte adverse şi toxicitate pentru organism în
anumite condiţii. Ca şi efecte negative generale amintim hipotensiunea, modificare ritmului cardiac
şi colapsul cardiovascular (cu precădere în cazul administrării rapide intravenos sau a supradozării).
Cu privire la reacţiile alergice, acestea pot varia de la reacţii locale până la cele mai complexe şi
grave manifestări generale (şoc anafilactic). De aceea, pentru a preveni asemenea evenimente,
utilizarea anestezicului va fi precedată obligatoriu de testarea sensibilităţii la substanţa anestezică9.
Aceasta se realizează prin injectarea intradermică pe faţa anterioară a unui antebraţ a două substanţe:
substanţă martor (de obicei ser fiziologic) şi substanţa utilizată ca anestezic (xilină, bupivacaină, etc).
Principalele reguli care trebuie respectate în testarea sensibilităţii pacientului la anestezic sunt
următoarele:
a. realizarea unei anamneze cât mai corecte şi complete (intervenţii chirurgicale anterioare,
reacţii alergice la medicamente sau alimente, comorbidităţi, medicaţie curentă)
b. evaluarea stării prezente (TA, frecvenţă cardiacă, saturaţia oxigenului periferic)
c. instalarea unui cateter venos periferic, ca şi cale de administrare a medicaţiei în cazul unor
efecte adverse
d. prepararea corectă a soluţiilor pentru testare: se recomandă a se utiliza anestezicul de testat în
diluţii de 1/10 şi 1/100. Aceste diluţii se prepară astfel: 1/10 prin adăugarea de 9 ml ser
fiziologic la 1 ml anestezic; 1/100 prin adăugarea de 9 ml ser fizilogic la 1 ml din soluţia 1/10
e. testarea se va realiza prin injectarea intradermică a soluţiei martor (ser fiziologic) şi soluţiei
anestezice la o distanţă de 3 cm, pe faţa anterioară a antebraţului
f. pacientul nu trebuie să cunoască topografia injectărilor
g. secvenţa injectărilor va fi următoarea: vom administra prima dată diluţia 1/100 cu un interval
de 10 min între injectări; în cazul în care nu există reacţii locale semnificative vom administra
diluţiile 1/10
h. în cazul unor reacţii adverse locale vom aplica rapid, proximal de nivelul injectării (la braţ) o
bandă tourniquet şi vom aministra intravenos medicaţia care să combată efectele
anestezicului10.
Evaluarea răspunsului la testare

1. Timp de latenţă: 15-20 minute
2. Se va măsura diametrul modificărilor cutanate (maculă) dacă acestea sunt prezente, şi acestea
vor fi interpretate conform scalei următoare: (-) nicio diferenţă între martor şi subsatanţa
anestezică; (+) diferenţă de 1-2 cm diametru faţă de substanţa martor, edem, eritem; (++)
diferenţă de 2-3 cm diametru, edem, eritem; (+++) diferenţă de 3 sau mai mulţi cm faţă de
substanţa martor.
76
După efectuarea testului, dacă nu există semne de alergie la injectare putem continua administrarea
anesteziei locale. Pacientul va fi urmărit cel puţin 1-2 ore după ultima administrare de anestezic
pentru a observa orice reacţie adversă şi pentru a ne asigura de evoluţia favorabilă post-operatorie.
Dacă se produc reacţii adverse, pacientul va fi monitorizat 6-12 ore şi se va administra medicaţia
necesară pentru reechilibrare.
Injecţia intradermică pentru testarea reacţiei la anestezic (protocol)
Materiale necesare: mănuşi sterile, mască, bonetă, seringi şi ace sterile, anestezic (lidocaină),
comprese sterile, alcool sanitar, doua câmpuri sterile,bol metalic steril,pensă sterilă pentru realizarea
decontaminării tegumentelor.
Aşa cum procedăm în cazul oricărei manevre medicale/chirurgicale, înainte de realizarea anesteziei
locale vom solicita acordul în scris al pacientului, care include: explicarea manevrei pe înţelesul
acestuia (etape, riscuri, incidente/accidente posibile).
1. Evaluarea rapidă a prezenţei funcţiilor vitale (prezenţa stării de conştienţă, 0 1 5 P

mişcări, vorbire, respiraţii) funcţii vitale păstrate ; stop cardiorespirator 0
Bună ziua. Numele meu este.................... Sunt medicul ce vă va examina 1
astăzi. 5
2. Îmi puteţi confirma, vă rog, numele dumneavoastră.......................................... 0

Şi data naşterii............................Mulţumesc. 1
5
3. Asigurarea unui mediu privat pentru examinare şi realizarea manevrei: sală de 0
operaţii. 1
Vă voi efectua o anestezie locală la nivelul...................................... unde 5
urmează să realizăm...................... ( drenajul unei colecţii, toaleta plăgii, etc. )
4. Aţi mai suferit vreo intervenţie chirurgicală vreodată ?(scurtă anamneză: ce 0

intervenţie, când, sub ce fel de anestezie). 1
Vom evalua eventualele diagnostice asociate (ex. coagulopatii), parametrii 5
paraclinici (ex. trombocite < 150.000, INR > 1.5) precum şi existenţa medicaţiei
concomitente (ex. Sintrom, Trombostop, Aspirină, Plavix, etc.) pentru
determinarea riscului de sângerare prelungită.
5. Evaluarea terenului pacientului: 0
Sunteţi alergic la vreo substanţă (aliment, medicament) ? Vi s-a efectuat 1
vreodată anestezie locală ? Când ? În ce context ? Cu ce substanţă ? Aţi avut 5
vreo reacţie particulară la anestezic ?
6. Testarea sensibilităţii/reacţiei la anestezic: 0

Vă voi face testarea reacţiei dumneavoastră la anestezicul local. Voi face 1
două înţepături la nivelul pielii antebraţului şi veţi simţi uşoară usturime la 5
injectare. Apoi vom aştepta 5-10 minute pentru a urmări efectul local.
7. Poziţionarea corectă a pacientului pentru realizarea manevrei: pacient în decubit 0

dorsal, cu antebraţul extins sprijinit pe masa de operaţie sau suport de mână. 1
5
77
8. Vom instala: o flexulă periferică, manşeta tensiometrului şi pulsoximetru. 0

Evaluarea: tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace, saturaţiei oxigenului în 1
periferie. 5

Prepararea diluţiilor: se preia de la asistent, în mod steril, o seringă de 10 ml în 1
care se aspiră 1 ml de lidocaină (operatorul principal va citi datele substanţei pe 5
fiolă – substanţa activă, concentraţie, data expirării) şi 9 ml de ser. Se transferă
soluţia 1/10 din seringă în bolul steril. Se aspiră 2 ml de soluţie 1/10 într-o
seringă de 5 ml, şi se etichetează cu o bandă de leucoplast L 1/10 (X 1/10). Se
aspiră 2 ml de ser într-o seringă de 5 ml şi se etichetează SF (M 1/10-soluţia
martor).
10. Pregătirea diluţiei 1/100: se montează acele roz la două seringi de 2 ml. Într-o se- 0
ringă de 10 ml se aspiră 1 ml de substanţa anestezică în diluţie 1/10 din bol. 1
Apoi, peste acest ml se aspiră 9 ml de ser fiziologic (se obţine diluţia 1/100). Se 5
aruncă din bol soluţia precedentă într-o tăviţă renală si se transfera cei 10 ml.
solutie 1/100 in bol. Se aspiră în seringile de 2 ml câte 1 ml de soluţie anestezică
1/100 şi respec-tiv SF. Se aplică câte o bandă de leucoplast pe fiecare seringă şi
se notează L1/100, respectiv SF (ca şi soluţie martor).
78
11. Decontaminarea tegumentelor: cu compresa cu alcool se decontaminează 0

tegumentul de pe faţa anterioară a antebraţului pe care se face testarea; vom 1
înlocui acele cu care am aspirat substanţele din fiole cu ace noi, sterile, pentru 5
injectare.
12. Injectarea: se injectează intradermic două diviziuni din seringa L 1/100, iar la 0
distanţă de 3 cm se injectează 2 diviziuni din seringa SF. Se aşteaptă timp de 10 1
minute. 5
13. Se notează cu un marker punctele respective (de ex. xilină, SF). 0
1
5
14. Vom aştepta 10 minute pentru a urmări efectul local. Dacă reacţiile sunt identice 0
(papule de 0,5 – 1 cm, cu eritem minim sau absent) rezultă că putem continua 1
procedura. (În caz contrar - papulă de câţiva cm, eritem cu tendinţă de extensie la 5
zonele vecine - vom testa sensibilitatea la o altă substanţă sau vom solicita o altă
formă de anestezie de la medicul anestezist).
15. Injectarea diluţiei 1/10: se repetă testarea de aceeaşi manieră ca mai sus utilizând 0
soluţia L 1/10 şi serul fiziologic, vom realiza două injectări intradermice la 1
distanţă de 3 cm una faţă de cealaltă, notând cu un marker punctele respective. 5
16. Vom aştepta 20 de minute după care vom evalua comparativ cele două reacţii 0
locale. În cazul reacţiei alergice vom solicita o altă substanţă pentru testare, sau 1
altă formă de anestezie. 5
17. Informarea pacientului cu privire la reacţia sa la substanţa testată: 0
Nu sunteţi alergic la........................deci putem efectua anestezia locală sau 1
Sunteţi alergic la...............................deci este necesar să repetăm testarea 5
pentru altă substanţă.
79
18. Reorganizarea locului de muncă: se colectează materialele contaminate 0

(comprese, mănuşi) şi se depozitează în sacul galben destinat acestora. 1
Materialele înţepătoare (ace, lame de bisturiu) se depozitează în recipientul 5
special pentru ele iar câmpurile utilizate în sacii pentru colectarea materialului
moale.
Completarea documentelor medicale: se notează manevrele efectuate în foaia de
proceduri sau registrul de protocoale anestezice / operatorii; se notează
recomandările şi indicaţiile pentru pacient pe biletul de externare / trimitere către
medicul de familie şi pe reţetă.
Spălarea mâinilor cu apă şi săpun.
Punctaj total: 180
1 %
2 %
3 %
Legendă: 0–criteriu neîndeplinit; 1–criteriu parţial îndeplinit; 5 – criteriu total îndeplinit(conform

coloanei P)
Bibliografie
1. http://dexonline.ro/definitie/anestezie
2. "Cocaine's use: From the Incas to the U.S.". Boca Raton News. 4 April 1985.
3. Steven B. Karch: A Brief History of Cocaine. Taylor & Francis, 2005.
4. Koller, K (1884). "Über die verwendung des kokains zur anästhesierung am auge" [On the
use of cocaine for anesthesia on the eye]. Wiener Medizinische Wochenschrift (in German)
34: 1276–1309.
5. Bier, A (1899). "Versuche über cocainisirung des rückenmarkes" [Experiments on the
cocainization of the spinal cord]. Deutsche Zeitschrift für Chirurgie (in German) 51 (3–4):
361–9.
6. http://en.wikipedia.org/wiki/Local_anesthesia
7. Brill, S; Gurman, GM; Fisher, A (2003). "A history of neuraxial administration of local
analgesics and opioids". European Journal of Anaesthesiology 20 (9): 682–9.
8. Yagiela JA (1995). "Vasoconstrictor agents for local anesthesia". Anesth Prog 42 (3–4): 116–
20.
9. Arnold Stern (2002). Pharmacology: PreTest self-assessment and review. New York:
McGraw-Hill, Medical Pub. Division.
10. Canfield DW, Gage TW: A Guideline to Local Anesthetic Allergy Testing, Anest Prog 1987,
34: 157 -163
80
2.4 Injecţia subcutanată pentru anestezie locală

Camelia Tamaș
Realizarea anesteziei loale pentru o leziune superficială/plagă simplă suprafascială presupune injec-
tarea anestezicului în ţesut subcutanat. Putem utiliza anestezicul în diluţia deja existentă (ex.lidocaina
1%) sau putem realiza diluţii (0,5% sau 0,25%).
Materiale necesare: mănuşi sterile, mască, bonetă, seringi şi ace sterile, anestezic (lidocaină),
comprese sterile, alcool sanitar, doua câmpuri sterile, bol metalic steril, pensă sterilă pentru reali-
zarea decontaminării tegumentelor.
Anestezia locală prn injectare subcutanată
Menţionăm că vom informa permanent pacientul cu privire la manevrele efectuate.
Protocolul urmează etapele enumerate în tabel.
1. Pregătirea zonei de anesteziat: 0

Vă voi spăla tegumentele în jurul plăgii, apoi vom utiliza un săpun care 1
conţine iod, de culoare maro, cu care vom decontamina aceeaşi zonă. Aţi 5
mai utilizat vreodată compuşi pe bază de iod ? Sunteţi alergic la iod ?
(dacă răspunsul este afirmativ vom utiliza pentru decontaminare o altă
substanţă). Este posibil să vă usture puţin la nivelul marginilor plăgii.
2. Pregătirea câmpului operator/zonei în care urmează să facem anestezia locală: 0
se realizează toaleta tegumentelor din vecinătatea plăgii cu apă sterilă şi săpun 1
lichid, urmată de degresare cu alcool. După caz, vom îndepărta firele de păr pe 5
o arie de câţiva cm în jurul plăgii, utilizând o lamă sterilă (lamă de bisturiu).
3. Decontaminarea cu betadină şi marcarea câmpului în care se va face anestezia: 0
cu o pensă sterilă vom manevra o compresă îmbibată în betadină şi vom 1
badijona tegumentele din jurul plăgii, fără a atinge marginile sau aria plăgii 5
(întrucât pacientul nu este încă anesteziat) şi vom asigura un câmp steril cât
mai larg, proporţional cu amploarea intervenţiei pe care estimăm că o vom
realiza.
4. Vom îmbrăca mânuşi sterile. Vom instala pe masa de operaţie un câmp steril, 0
în timp ce pacientul menţine antebraţul în aer (pentru a nu desteriliza regiunea 1
proaspăt marcată cu betadină) sau un ajutor va menţine în această poziţie 5
antebraţul, susţinând de la nivelul braţului.
5. Aşezarea pe masă a antebraţului (aria marcată cu betadină). Vom izola această 0
arie de restul corpului utilizând un al doilea câmp steril. 1
5
6. Pregătirea materialelor necesare pe câmpul steril: ajutorul va desface şi ne va 0
prezenta, fără a atinge, o seringă şi două ace sterile, va aşeza comprese sterile 1
pe câmpul operator (utilizând pensa de servit sterilă). 5
81
7. Ajutorul va desface fiola de anestezic şi o va prezenta operatorului (fără a-i 0

atinge marginile) pentru a aspira substanţa utilizată ca anestezic. 1
5
8.. Operatorul va urmări permanent corectitudinea execuţiei acestor manevre. Va 0
solicita asistentului să prezinte fiola în poziţie adecvată citirii următoarelor 1
elemente: numele complet al substanţei active, concentraţia, termen de valabi- 5
litate.
9. Operatorul va monta la seringă acul (de obicei cel mai gros) pentru aspirarea 0
de substanţă anestezică. 1
5
10. Introducerea acului de aspirat, fără a atinge marginile fiolei, şi aspirarea 0
substanţei. 1
5
11. Operatorul va înlocui acul utilizat pentru a aspira anestezic cu celălalt ac steril, 0
aflat pe câmpul operator, destinat injectării. Va elimina bulele de aer din 1
seringă înaintea injectării. 5
12. Informarea pacientului: 0
Urmează o înţepătură în vecinătatea plăgii (Atenţie: nu se înţeapă în margi- 1
nile plăgii, întrucât aceasta se consideră contaminată, şi putem dispersa even- 5
tualele bacterii către ţesuturile sănătoase). Veţi simţi o uşoară usturime la
injectare, care va dispărea progresiv, instalându-se anestezia.
13. Injectarea: cu mâna stângă operatorul realizează un pliu cutanat în vecinătatea 0
plăgii, iar cu mâna dreaptă, utilizând seringa cu anestezic, va înţepa tegumen- 1
tele la baza pliului, orientând acul seringii paralel cu acestea. 5
14. Se aspiră uşor, pentru a identifica o eventuală puncţie a unui vas superficial. 0
Dacă la aspirare obţinem sânge retragem uşor acul şi aspirăm din nou. 1
5
15. Se injectează lent substanţa în stratul profund pe toată aria paralelă cu 0
marginea plăgii şi apoi superficial. 1
5
16. Se aspiră din nou înainte de retragerea acului pentru a verifica corectitudinea 0
manevrei, apoi se scoate acul din ţesuturi, şi cu mâna stângă vom aplica o 1
compresă sterilă peste locul puncţiei şi vom apăsa uşor. Se acoperă acul 5
seringii cu protecţia din plastic.
17. Vom aştepta câteva minute pentru instalarea anesteziei. Se reevaluează: 0
TA, puls, sat O2. 1
5
82
18. Acum vom verifica dacă s-a instalat anestezia. Operatorul va utiliza o 0
compresă cu ser fiziologic rece cu care va atinge zona anesteziată şi va întreba 1
pacientul: Ce simţiţi acum ? Cald sau rece ? (dacă anestezia s-a instalat, 5
pacientul nu poate preciza cu certitudine).
19. Operatorul va atinge cu acul sau vârful bisturiului zona anesteziată şi va 0

întreba: Ce simţiţi acum ? Durere, înţepătură, usturime ? (dacă anestezia s- 1
a instalat, pacientul nu trebuie să simtă decât atingere sau presiune). 5
20. Pe tot parcursul testării modului de instalare a anesteziei operatorul va urmări 0

pe monitor sau pulsoximetru valoarea frecvenţei cardiace care se corelează cu 1
senzaţia de durere: durerea se asociază cu tahicardie. 5
21. Este normal să simţiţi: atingere, presiune, tracţiune, vibraţii, în timp ce 0
lucrăm. Nu trebuie să simţiţi: durere, înţepătură, arsură. În acest caz vă 1
rugăm să ne anunţaţi şi vom completa anestezia. 5
22. Această anestezie va mai dura încă 30 – 60 de minute după terminarea 0
intervenţiei (în raport cu substanţa anestezică utilizată). După ce efectul 1
anesteziei va trece puteţi utiliza un antalgic pentru calmarea durerii. 5
(dacă intervenţia chirurgicală s-a efectuat pe membrul toracic, pacientul va
menţine membrul în poziţie elevată şi va aplica local pungă cu gheaţă).
23. Mobilizarea pacientului după efectuarea manevrei: pacientul va fi mobilizat 0
progresiv. mai întâi în poziţie şezândă pentru 5 – 10 minute; vom reevalua TA, 1
puls, în această poziţie. 5
Cum vă simţiţi ? Sunteţi ameţit ? Vă este greaţă ? Respiraţi bine ? (dacă
pacientul se simte bine continuăm mobilizarea; dacă nu, pacientul va fi
reaşezat în poziţie de decubit dorsal, se va monitoriza tensiunea arterială şi, în
cazul hipotensiunii hTA se va administra pe flexulă o cantitate de 200 -300 ml
SF).
83
24. Se reevaluează TA, puls, sat. O2, culoarea tegumentelor faciale, transpiraţie, 0
etc. Pacientul va fi transportat cu scaunul mobil la salon sau în sala pentru 1
supravegherea pacientului postoperator. 5
25. Reorganizarea locului de muncă: se colectează materialele contaminate 0
(comprese, mănuşi) şi se depozitează în sacul galben destinat acestora. 1
Materialele înţepătoare (ace, lame de bisturiu) se depozitează în recipientul 5
special pentru ele iar câmpurile utilizate în sacii pentru colectarea materialului
moale.
Completarea documentelor medicale: se notează manevrele efectuate în foaia
de proceduri sau registrul de protocoale anestezice / operatorii; se notează
recomandările şi indicaţiile pentru pacient pe biletul de externare / trimitere
către medicul de familie şi pe reţetă.
Punctaj total: 250
1 %
2 %
3 %
Legendă: 0 – criteriu neîndeplinit; 1 – criteriu parţial îndeplinit; 5 – criteriu total îndeplinit

(conform coloanei P)
Bibliografie
1. http://dexonline.ro/definitie/anestezie
2. "Cocaine's use: From the Incas to the U.S.". Boca Raton News. 4 April 1985.
3. Steven B. Karch: A Brief History of Cocaine. Taylor & Francis, 2005.
4. Koller, K (1884). "Über die verwendung des kokains zur anästhesierung am auge" [On the
use of cocaine for anesthesia on the eye]. Wiener Medizinische Wochenschrift (in
German) 34: 1276–1309.
5. Bier, A (1899). "Versuche über cocainisirung des rückenmarkes" [Experiments on the
cocainization of the spinal cord]. Deutsche Zeitschrift für Chirurgie (in German) 51 (3–4):
361–9.
6. http://en.wikipedia.org/wiki/Local_anesthesia
7. Brill, S; Gurman, GM; Fisher, A (2003). "A history of neuraxial administration of local
analgesics and opioids". European Journal of Anaesthesiology 20 (9): 682–9.
8. Yagiela JA (1995). "Vasoconstrictor agents for local anesthesia". Anesth Prog 42 (3–4): 116–
20.
9. Arnold Stern (2002). Pharmacology: PreTest self-assessment and review. New York:
McGraw-Hill, Medical Pub. Division.
10. Canfield DW, Gage TW: A Guideline to Local Anesthetic Allergy Testing, Anest Prog 1987,
34: 157 -163
84
2.5 Noduri chirurgicale efectuate cu ambele mâini
Camelia Tamaș
(placa de antrenament EthiconR)

Chirurgia este o componentă a activităților medicale care solicită talent și dexteritate în manevrarea
instrumentelor specifice dar și a țesuturilor. Evoluția tehnicilor chirurgicale și a materialelor de sutu-
ră, a permis realizarea de intervenții chirurgicale din ce în ce mai complexe și obținerea unor cicatrici
postoperatorii de calitate superioară, din punct de vedere estetic și funcțional. Viteza și acuratețea de
execuție a suturilor și nodurilor chirurgicale depind de antrenamentul și de manualitatea operato-
rului. Realizarea nodurilor, activitate cunoscută și practicată de om din antichitate1, utilă pe uscat și
pe mare, reprezintă o artă, chiar și atunci când artistul este chirurg. În prezent sunt descrise cel puțin
1400 de noduri2 dintre care doar câteva sunt utilizate curent în practica chirurgicală.
Definiție: nodul reprezintă locul în care se leagă două fire/două capete ale unui fir pentru a le menți-
ne împreună; presupune realizarea unei bucle, cu unul dintre fire/capete prin care se trece apoi firul
sau capătul celălalt și se strânge3. Nodul chirurgical reprezintă modalitatea practică de a fixa fiecare
punct de sutură, în cazul suturii cu fire separate, sau începutul și finalul unei suturi în cazul suturilor
continue.
Componente: nodul chirurgical are două segmente - „segmentul pacientului”, reprezentat de bucla
care trece prin țesuturi, și „segmentul doctorului”, cel care este vizibil la suprafața suturii și asupra
căruia se aplică tensiunea în timpul fixării punctului de sutură. Putem realiza un nod simplu, în cazul
în care trecem firul prin buclă o singură dată (unghiul dintre fire va fi de 360 0) sau un nod du-blu,
atunci când trecem firul prin buclă de două ori (vom obține un unghi de 720 0). În acest ultim caz
stabilitatea nodului este mai mare4.
85
Principii generale:
1. nodul trebuie să fie ferm iar tensiunea din fir trebuie să împiedice laxarea sau alune-
carea nodului; acest lucru ar determina afrontarea incorectă a marginilor plăgii sau,
după caz, ar face ca ligatura vasului de sânge să fie nesigură, existând astfel riscul
hemoragiei.
2. siguranța nodului chirurgical nu este direct proporțională cu dimensiunile sale, prin
urmare nodul va fi cât mai mic pentru a reduce riscul reacțiilor „de corp străin”.
3. chirurgul va evita traumatizarea și diminuarea rezistenței firelor de sutură prin frecare
excesivă între capetele firului, pe parcursul realizării nodurilor, sau prin manevrarea
incorectă, cu instrumentele chirurgicale (prinderea/strivirea firelor cu pensele sau
portacul).
4. vom evita tracțiunea excesivă asupra țesuturilor cât și nodurile prea tensionate, care
pot determina leziuni ale marginilor plăgii și, prin urmare, suturi incorecte și cicatrici
inestetice.
5. vom realiza o buclă suficient de largă care să ne permită verificarea, până la ultimele
gesturi care fixează nodul, a afrontării corecte a marginilor plăgii.
6. poziția corectă a mâinilor chirurgului pe parcursul realizării nodului chirurgical
trebuie să fie paralelă cu firul de sutură, de o parte și de alta a acestuia. În caz contrar,
mâinile chirurgului se vor încrucișa, încurcându-se una pe cealaltă.
7. în timpul fixării nodului vom aplica forțe egale de o parte și de alta a firului, dispuse
în plan paralel cu linia plăgii.
8. vom încerca menținerea aceluiași nivel de tensiune în fir pe tot parcursul realizării
nodului de sutură.
Materiale necesare: trusa pentru noduri și suturi-fire de sutură, pense, portac, foarfece, placa de
sutură. Materialele de sutură pot fi variate, iar multitudinea de fire de sutură existente la acest
moment reprezintă dovada faptului că un material de sutură perfect nu a fost încă descoperit.
Alegerea firului de sutură adecvat plăgii presupune, la modul ideal, cunoașterea interacțiunilor
biologice dintre materialele puse în contact, a configurației acestor țesuturi și a proprietăților
biomecanice ale plăgii4. În raport cu viteza de degradare a firelor de sutură „in vivo”acestea pot fi;
rezorbabile sau nerezorbabile5.
Materialele de sutură rezorbabile suferă un proces rapid de degradare în contact cu enzimele tisulare
și își pierd rezistența într-un interval de până la 60 de zile. Aceste materiale se pot obține fie din cola-
gen, extras din seroasa intestinului subțire de animal (gut) fie prin sinteză (polimeri sintetici).
86
Datorită numeroaselor dezavantaje ale materialelor de sutură organice (friabile, frecvența reacțiilor
de corp străin, etc.) s-a încercat înlocuirea cu materiale sintetice de tipul acid poliglicolic6.
Materialele de sutură nerezorbabile pot fi deasemeni naturale (mătase, bumbac) sau sintetice (nylon,
poliesteri, polietilenă, polipropilenă sau fire metalice). Chirurgul va selecta materialul de sutură care
să ofere condiții de siguranță procesului de cicatrizare la nivelul plăgii. Va ține cont de structura dar
și de funcția țesutului suturat (localizare superficială sau profundă, în mediu uscat sau umed,
mobilitate, expunerea la tensiuni sau traume repetate-de exemplu peretele vascular sau cel intestinal,
încărcătura bacteriană a mediului în care se plasează sutura, etc). Punctul de sutură trebuie să asigure
afrontarea marginilor plăgii pentru o perioadă optimă desfășurării tuturor etapelor de evoluție a
procesului normal de vindecare. Durata de timp necesară vindecării variază în raport cu
caracterisicile plăgii și a țesuturilor suturate: câteva zile, pentru mușchi, țesutul celular subcutanat și
piele; săptămâni sau luni pentru fascie sau tendon; intervale mai lungi pentru protezele vasculare. La
aceste intervale specifice unui proces normal de vindecare, vom adăuga și factorii individuali legați
de comorbidități (insuficiențe organice, obezitate, infecții, etc.)
Nu vom uita, desigur, că indiferent de structură și dimensiuni, materialul de sutură reprezintă un corp
străin pentru organism care va genera o reacție de respingere, de amploare mai mare sau mai mică,
din partea țesuturilor. În raport cu originea lor, materialele de sutură rezorbabile biologice (catgut)
vor suferi un proces de liză enzimatică, iar cele sintetice (polimeri) vor fi distruse de țesuturi prin
hidroliza realizată de fluidele tisulare7. Materialele nerezorbabile vor fi încapsulate de fibroblaste și
vor rămâne definitiv în țesuturi, de aceea atunci când sunt utilizate pentru sutura tegumentelor
acestea trebuie îndepărtate la un interval de timp postoperator. Acest interval variază în funcție de
viteza de cicatrizare a pielii, lucru care depinde de regiunea anatomică (vindecare mai rapidă în cazul
pielii capului, datorită vascularizației bogate), grosimea stratului cutanat (pielea dorsală, palmară,
plantară vindecă mai lent), tensiunile sau tracțiunile la care este supusă regiunea pe parcursul
procesului de vindecare (cicatrizare mai lentă în cazul segmentelor mobile-articulații).
Materialele de sutură au evoluat nu numai ca structură, dar și ca formă. S-a început de la ace și fire
separate de sutură, caracterizate prin nivel mare de traumatizare a țesuturilor și s-a progresat către
materialele de tip ”ac-fir atraumatic”, sau de la firele răsucite la cele monofilament. Firele de sutură
de tip monofilament au o suprafață mai netedă decât cele tip multifilament, ceea ce permite
alunecarea prin țesuturi cu minim de traumatism asupra acestora. Desigur, pe măsură ce tehnicile
chirurgicale s-au diversificat și au devenit mai complexe, precise și sigure, dimensiunile materialelor
de sutură au suferit modificări pentru a le adapta la noile cerințe și performanțe, inclusiv la realizarea
intervențiilor chirurgicale sub lupe și microscop.
În paralel, acele au suferit aceleși tipuri de transformări pentru a se adapta complexității actului
operator și noilor performanțe ale chirurgiei. Aceste performanțe au devenit posibile odată cu
87
dezvoltarea tehnicilor chirurgicale realizate pe structuri din ce în ce mai fine (tehnici

microchirurgicale), a chirurgiei minim-invazive și a chirurgiei reconstructive care utilizează proteze
și biomateriale8.
Dimensiunile materialelor de sutură sunt standardizate și înscrise pe plicul care conține firul
respectiv. Deasemeni, pe același plic, este redactată și data de expirare a termenului de
garanție/sterilitate. Date importante, cum ar fi: forma, dimensiunea și aspectul pe secțiune al acului,
compoziția materialului din care este alcătuit firul sunt reprezentate pe eticheta care acoperă plicul
conținător. Nivelul de mărime înscris pe ambalajul materialului de sutură, care reprezintă diametrul
firului, trebuie interpretat astfel: numărul mai mare de zerouri (ex.7.0) corespunde unui diametru mai
mic, adică unui fir mai fin. Astfel, materialul de sutură cu dimensiunea 5.0 va fi mai gros decât cel
8.0, și mai subțire decât unul 2.0. În mod logic, firele mai fine sunt și mai puțin rezistente. Chirurgul
va selecta materialul de sutură ținând cont și de tensiunea estimată la nivelul tranșei de sutură, atât la
momentul realizării intervenției chirurgicale, cât și pe parcursul procesului de vindecare. Durata
vindecării reprezintă un alt factor determinant în selectarea tipului de material de sutură utilizat.
Fascia și tendonul, țesuturi care vindecă lent, vor fi suturate cu materiale nerezorbabile, în timp ce
pentru structuri cu vindecare rapidă se preferă fire rezorbabile (stomac, colon). Firele tip multi-
filament determină o reacție tisulară mai importantă, datorită cantității mari de material. Prin urmare
vor fi evitate în cazul țesuturilor potențial contaminate deoarece pot converti și amplifica reacția de
tip inflamator către infecție patentă.
Nodurile efectuate manual utilizând ambele mâini sunt cele mai simple și suficient de rezistente,
utile în cazul majorității tipurilor de fire.
Tehnica de execuție parcurge pașii enumerați și ilustrați în tabelul următor. Pentru o înțelegere
rapidă am utilizat ca material un șiret care are două segmente de culori diferite.
1. Preluăm firul alb cu mâna stângă și pe cel roșu cu mâna dreaptă. 0 1 P

0
5
10
88
2. Menținând capătul firului alb cu degetele 3, 4 și 5, așezăm restul firului, în 0

punte,pe marginea radială a indexului stâng, aflat în extensie, între index și 5
policele stâng. 10
3. Menținem firul roșu între policele și indexul mâinii drepte. 0

5
10
4. Aducem firul roșu, cu mâna dreaptă, și îl așezăm peste cel alb, între policele și 0
indexul mâinii stângi. 5
10
5. Răsucind mâna stângă în pronație, vom transferă bucla formată anterior, de pe 0

index pe policele stâng. Astfel, firul alb va fi plasat peste cel roșu, pe marginea 5
ulnară a policelui. Pe parcursul acestor mișcări, capătul firului roșu va fi 10
menținut permanent cu mâna dreaptă.
89
6. Cu mâna dreaptă, așezăm capătul firului roșu între policele și indexul mâinii 0
stângi, încrucișând firul alb. 5
10
7. Mâna dreaptă eliberează firul roșu. 0

5
10
8. Rotăm mâna stângă în supinație și, cu indexul stâng, introducem firul roșu prin 0
bucla realizată anterior (pe sub firul alb). 5
10
90
9. Preluăm capătul firului roșu cu mâna dreaptă. 0

5
10
10. Aplicând tensiune orizontală asupra celor două fire, cu mâna stângă către 0
operator și cea dreaptă către planul opus, realizăm prima parte a nodului. 5
10
11. Ridicăm indexul stâng de pe firul alb. 0

5
10
91
12. Cu mâna stângă în pronație, formăm o nouă buclă cu firul alb, trecând-ul pe sub 0
marginea radială a policelui, peste fața posterioară a falangei distale a acestuia, și 5
apoi pe marginea ulnară. Capătul firului este menținut permanent în tensiune cu 10
ajutorul ultimelor trei degete de la mâna stângă.
13. Menținem capătul firului roșu între policele și indexul mâinii drepte. 0
5
10
14. Aducem firul roșu peste cel alb, încrucișându-le pe marginea ulnară a policelui 0
drept. 5
10
92
15. Fixăm punctul de încrucișare al celor două fire cu indexul stâng. Rotăm mâna 0
stângă în supinație. 5
10
16. În acest mod, firul alb se va suprapune peste cel roșu și vom transfera bucla 0
peste indexul stâng. Permanent menținem în tensiune capătul firului roșu cu 5
mâna dreaptă, iar capătul firului alb cu degetele 3, 4 și 5 ale mâinii stângi. 10
17. Cu mâna dreaptă plasăm firul roșu între policele și indexul mâinii stângi. 0
5
10
93
18. Rotăm mâna stângă în pronație . 0

5
10
19. Mâna dreaptă eliberează capătul firului roșu. 0

5
10
20. Cu policele stâng împingem capătul firului roșu în buclă, pe sub firul alb. 0
5
10
94
21. Mâna dreaptă preia din nou extremitatea firului roșu, care a trecut prin cea de-a 0
doua buclă. 5
10
22. Finalizăm cel de-al doilea segment al nodului prin aplicarea unei tensiuni 0
orizontale, cu mâna dreaptă orientată către operator și cea stângă opusă acestuia. 5
10
Total punctaj: 220
1 %
2 %
3 %
Legendă: 0 – niciun criteriu îndeplinit; 5 – criterii parțial îndeplinite; 10 – toate criteriile îndeplinite
(În coloana L)
95
Bibliografie
1. Graumont R, Hensel J: Encyclopedia of Knots and Fancy Rope Work. Kornell Maritime
Press, N.Y., 1943 pp 3 – 10.
2. http://www.academia.edu/1735913/Encyclopedia_of_Surgical_Knots
3. http://dexonline.ro/definitie/nod
4. Edlich RF, Long WB: Surgical Knot Tying Manual 3rd ed. 2005, p. 23
5. Edlich RF, Panek PH, Rodeheaver GT, Turbnull VG, Kurts LD, Edgerton MT: Physical and
Chemical Configuration of Sutures in the Development of Surgical Infection. Ann. Surg.
1973 Jun; 177 (6): 679 – 688
6. Rodeheaver GT, Thacker JG, Edlich RF: Mechanical Performance of Polyglycolic Acid and
Polyglactin 910 Synthetic Absorbable Sutures. Surg. Gynecol. Obstet. 1981; 153: 835 – 841
7. Postlethwait RW: Long-turn Comparative Studey of Non-absorbable Sutures. Ann. Surg.
1970; 171: 892 – 898
8. Zimmer CA, Thacker JG, Powell DM, Bellian KT, Becker DG, Rodeheaver GT, Edlich RF:
Influence of Knot Configuration and Tying Technique of the Mechanical Performane of
Sutures. J Emerg Med 1991; 9: 107 - 113
96
2.6 Noduri chirurgicale efectuate cu o mână
Camelia Tamaș
Nodurile chirurgicale pot fi efectuate și cu o singură mână. Tehnica realizării acestui tip de noduri
utilizând doar mâna stângă urmărește pașii următori:

0
5
10
2. Menținând capătul firului alb cu degetele 3, 4 și 5, așezăm restul firului, în 0

punte, pe marginea radială a indexului stâng, aflat în extensie, între index și 5
policele stâng 10
97

5
10
4. Aducem firul roșu, cu mâna dreaptă, și îl așezăm peste cel alb, pe indexul 0
mâinii stângi. 5
10
5. Menținând capătul firului roșu, în tensiune, cu mâna dreaptă, flectăm ultima 0

falangă a indexului stâng în jurul acestuia și pe sub firul alb. 5
10
98
Firul alb va ajunge pe fața dorsală a vârfului indexului stâng. Indexul stâng va
forma, în acest fel, prima buclă constituită din firul roșu.
6. Relaxăm ușor capătul firului alb din mâna stângă, astfel încât indexul să îl poată 0
împinge, utilizând fața dorsală a unghiei, în bucla formată anterior. 5
10
Firul alb va intra în bucla formată pe index pe sub firul roșu.
99
7. Eliberăm complet din mâna stângă capătul firului alb. Extinzând ultima falangă 0
a indexului stâng, vom scoate capătul firului alb din buclă, pe sub firul roșu. 5
10
8. Finalizăm primul nod menținând capătul firului alb cu mâna stângă orientată 0
către operator, între police și index. În același timp, cu mâna dreaptă orientată în 5
partea opusă operatorului, aplicăm o tensiune egală pe capătul firului roșu. 10
9. Preluăm capătul firului alb cu mâna stângă, între police și index iar pe cel al 0
firului roșu îl menținem în continuare cu mâna dreaptă. 5
10
100
10. Răsucim mâna stângă cu palma în sus (în supinație). 0

5
10
În acest mod, firul alb va fi etalat pe pulpa degetelor 3, 4 și 5.
11. Cu mâna dreaptă, aducem firul roșu peste firul alb, încrucișându-le pe pulpa 0
degetelor 3, 4, 5. 5
10
101
12. Flectăm vârful mediusului stâng în jurul firului roșu, introducându-l între cele 0
două fire. 5
10
În acest mod vom plasa firul alb pe unghia mediusului stâng.
13. Relaxăm ușor capătul firului alb. 0

5
10
102
Astfel vom permite mediusului stâng ca, extinzându-se, să îl preia și să-l

introducă prin bucla formată.
14. Eliberăm complet firul alb și, utilizând mediusul stâng, îl scoatem din buclă, pe 0
sub firul roșu. 5
10
15. Definitivăm cel de-al doilea nod, aplicând tensiune pe capătul firului alb cu 0
mâna stângă, în opoziție cu operatorul, iar pe capătul firului roșu cu mâna 5
dreaptă, de aceeași parte cu operatorul. 10
103
Total punctaj: 150
1 %
2 %
3 %
(În coloana L)
Nodul efectuat pe portac / pensă
1. Nodul pe instrument se realizează ținând portacul în mâna dreaptă. În mod 0

corect, instrumentele care au mânere cu cremalieră (portac, pense de hemos- 5
tază) și foarfecele se mențin cu policele și degetul patru/inelar. 10
Astfel, cu mediusul plasat la punctul de întâlnire dintre segmentul rectiliniu al

mânerului (ramura dreaptă) și cel circular, vom adăuga forță și stabilitate
mișcărilor de deschidere/închidere ale portacului, iar cu indexul vom manevra
partea mobilă a acestuia, orientându-l spre punctul dorit.
104
Mâna stângă va ține capătul alb al firului, între police și index.Vom așeza
portacul cu vârful închis în fața firului alb, perpendicular pe acesta și paralel
cu direcția plăgii. Firul alb se află de aceeași parte cu operatorul.
2. Capătul firului roșu rămâne liber, în partea opusă operatorului. Pentru ușurința 0
mișcărilor și rapiditate, vom lăsa capătul liber al firului roșu cât mai scurt (sub 5
2 cm.). În acest mod vom economisi și material de sutură. 10
3. Formăm prima buclă cu ajutorul mâinii stângi,care va aduce firul alb peste 0
portac, în jurul vârfului închis al acestuia și apoi sub portac. În tot acest timp 5
portacul va rămâne în poziția stabilită anterior. Dacă dorim ca sutura să fie 10
rezistentă și nodul să nu alunece este de preferat să realizăm două bucle în
jurul portacului, utilizând capătul firului alb.
4. Vom mișca portacul către capătul liber al firului roșu, relaxând ușor în același 0
timp capătul firului alb din mâna stângă. În acest mod vom permite deplasarea 5
vârfului instrumentului împreună cu bucla deja formată. 10
105
5. Când portacul ajunge în dreptul capătului firului roșu, vom deschide vârful 0
instrumentului acționând cremaliera. Cu vârful portacului vom prinde capătul 5
firului roșu între cele două brațe ale instrumentului. Apoi vom închide 10
portacul, fixând în acest mod firul roșu.
6. Vom trec firul roșu, menținut cu vârful portacului,prin bucla albă, realizând 0
astfel primul nod. Acesta va avea forma cifrei 8 . 5
10
7. Vom fixa primul nod schimbând direcția mâinilor. Vom plasa mâinile 0
perpendicular pe direcția suturii și paralel cu nodul astfel: mâna dreaptă (cea 5
care menține portacul) va fi orientată spre operator,iar mâna stângă (cea care 10
ține capătul firului alb) va fi plasată în opoziție cu operatorul.
106
8. Aplicăm tensiune pe capetele firelor menținând mâinile în poziția enunțată 0

anterior. Cu această manevră vom strânge primul nod. Astfel nodul care avea 5
forma cifrei 8 va căpăta forma clasică a nodului chirurgical (un patrulater). În 10
acest moment se realizează afrontarea corectă a marginilor plăgii.
9. Vârful portacului va elibera capătul firului roșu (deschidem portacul). 0

Menținem în continuare cu mâna stângă capătul firului alb. 5
10
10. Plasăm portacul din nou în fața firului alb, paralel cu direcția plăgii și 0
perpendicular pe fir, cu vârful instrumentului închis. De această dată portacul 5
se află de cealaltă parte a plăgii, adică în opoziție cu operatorul. 10
11. Realizăm o nouă buclă cu firul alb, adus de mâna stângă, în jurul vârfului 0
portacului, pe deasupra acestuia. Firul care formează bucla este adus dinspre 5
partea opusă operatorului spre operator. În mod similar cu primul nod efectuat 10
la începutul manevrei, pe tot parcursul formării buclei vom menține vârful
portacului închis.
107
12. Relaxam ușor capătul firului alb pentru a permite portacului să se deplseze 0
căter capătul liber al firului roșu, aflat de partea operatorului. 5
10
13. Când vârful portacului ajunge în dreptul firului roșu, deschidem instrumentul 0
și preluăm firul. Apoi, închidem portacul,fixând astfel capătul firului. 5
10
14. Trecem capătul firului roșu prin noua buclă formată și definitivăm cel de-al 0
doilea nod. 5
10
De aceeași manieră descrisă anterior, fixăm nodul, plasând mâinile

perpendicular pe direcția plăgii și paralel cu firele, de această dată portacul,
care menține firul roșu, aflându-se de partea opusă operatorului.
108
Total punctaj: 140
1 %
2 %
3 %
(În coloana L)
Nodul efectuat cu ajutorul portacului (sau pe portac) este util atunci când unul dintre capetele firului
sau ambele sunt scurte. Deasemeni, acest tip de nod ne permite să realizăm suturile cu viteză mai
mare, întrucât menținem portacul permanent în mână în timp ce, pentru celelalte noduri, suntem
nevoiți să lăsăm mâinile libere pentru a executa nodul și apoi să reluăm instrumentele, gesturi care
durează, sau ne folosim de asistent astfel: unul dintre operatori trece firul prin țesuturi și celălalt
realizează nodul. În cazul nodurilor executate pe portac/pensă, ambii operatori pot realiza sutură în
paralel (iar un asistent va tăia capetele firelor pentru cei doi operatori) lucru care, în cazul plăgilor
multiple sau pe distanțe mari, va permite scurtarea timpului operator.
Bibliografie
1. Graumont R, Hensel J: Encyclopedia of Knots and Fancy Rope Work. Kornell Maritime
Press, N.Y., 1943 pp 3 – 10.
2. http://www.academia.edu/1735913/Encyclopedia_of_Surgical_Knots
3. http://dexonline.ro/definitie/nod
4. Edlich RF, Long WB: Surgical Knot Tying Manual 3rd ed. 2005, p. 23
5. Edlich RF, Panek PH, Rodeheaver GT, Turbnull VG, Kurts LD, Edgerton MT: Physical and
Chemical Configuration of Sutures in the Development of Surgical Infection. Ann. Surg.
1973 Jun; 177 (6): 679 – 688
6. Rodeheaver GT, Thacker JG, Edlich RF: Mechanical Performance of Polyglycolic Acid and
Polyglactin 910 Synthetic Absorbable Sutures. Surg. Gynecol. Obstet. 1981; 153: 835 – 841
7. Postlethwait RW: Long-turn Comparative Studey of Non-absorbable Sutures. Ann. Surg.
1970; 171: 892 – 898
8. Zimmer CA, Thacker JG, Powell DM, Bellian KT, Becker DG, Rodeheaver GT, Edlich RF:
Influence of Knot Configuration and Tying Technique of the Mechanical Performane of
Sutures. J Emerg Med 1991; 9: 107 - 113
109
110
Fişe de evaluare a performanţelor studenţilore
Fişe de evaluare a performanţelor studenţilor
Protocolul 2.1 Spălarea chirurgicală a mâinilor, îmbrăcarea halatului şi mănuşilor sterile
1. Elementele componente ale blocului operator. P

0
1
5
2. Îmbrăcarea halatului şi a mănuşilor sterile. 0
1
5
3. Boneta de uz medical 0
1
5
4. Masca chirurgicală 0
1
5
5. Obiectivele purtării măştii. 0
1
5
6. Tipuri de măşti. 0
1
5
7. Deplierea. 0
1
5
8. Faţa absorbantă (mai albă) pe gură. 0
1
5
9. Fixarea după urechi a elasticului sau legarea baretelor cervical posterior şi aproape de vertex 0
pentru a evita alunecarea lor. 1
5
10. Modelarea măştii la nivelul nasului. 0
1
5
11. Asigurarea că nasul, gura şi mentonul sunt acoperite şi este realizată etanşeitatea. 0
1
5
12. Chirurgul poate să înceapă spălarea mâinilor. 0
1
5
13. Acţionarea robinetului pentru apă sterilă şi a dispozitivului cu săpun. 0
1
5
14. În timpul spălării chirurgul nu se va atinge de nici unul dintre obiectele din jur. 0
1
5
15. Spălarea va fi în trei paşi. 0
1
5
111
16. Reluarea aceluiaşi procedeu la nivelul mâinilor şi până în treimea medie a antebraţului. 0
1
5
17. Ultima spălare (a treia) a mâinilor şi antebraţelor până în porţiunea distală. 0
1
5
18. Pentru o bună spălare a degetelor şi unghiilor se vor utiliza periuţe şi bureţi. 0
1
5
19. Timpul fiecărei etape de spălare şi numărul acestora va varia în funcţie de substanţa utilizată 0
pentru spălare. 1
5
20. După spălare mâinile nu vor mai lăsate în jos, evitându-se scurgerea apei restante şi 0
contaminerea zonelor deja spălate. Apa se va scurge către cot. 1
5
21. Spălarea va fi urmată de dezinfecţia cu alcool sanitar. 0
1
5
1
5
23. Doar după ce urmează etapele spălării mânilor chirurgul va putea îmbrăca halatul şi mănuşile 0
sterile 1
5
24. Halatul se va desface fără a fi atins de hainele personale sau de oricare alt obiect sau persoană 0
existente în vecinătatea sa. 1
5
25. Se vor îmbrăca mânecile după care un ajutor va completa îmbrăcarea şi î-l va lega la spate. 0
1
5
26. În cazul halatelor de unică utilizare chirurgul se va îmbrăca singur doar cu un minim ajutor la 0
legatul halatului. 1
5
27. Îmbrăcarea mănuşilor poate fi făcută fără ajutor (metoda cea mai utilizată la noi) sau cu ajutor. 0
1
5
28. Se începe prin prinderea măuşii de manşeta îndoită (pe interiorul acesteia) şi se îmbracă mâna 0
stângă. Se prinde apoi cu mâna stângă mănuşa dreaptă pe faţa sa externă (pe sub manşetă) şi se 1
trage pe mână după care se ridică peste manşeta halatului. Se ridică apoi şi manşeta mănuşii 5
drepte peste halat (ordinea îmbrăcării mănuşilor poate fi şi în funcţie de obişnuinţa
chirurgului).
29. În cel de-al doilea caz ajutorul ia mănuşa dreaptă şi o desface astfel încât operatorul să poată 0
introduce direct în ea, ridicând-o în continuare peste manşeta halatului. Apoi acelaşi procedeu 1
se utilizează pentru mâna stângă. 5
30. După îmbrăcarea ambelor mănuşi operatorul va continua cu aranjarea lor la nivelul degetelor. 0
1
5
31. După ce urmează toatele etapele spălării mâinilor, a îmbrăcării halatului şi mănuşilor sterile, 0
chirurgul poate începe interveţia chirurgicală. 1
5
Punctaj total: 155
1 %
2 %
3 %
112
Protocolul 2.2 Pregătirea tegumentelor pentru operaţie
1. Pacient în decubit dorsal pe masa de operație acoperită cu un câmp mare nesteril (pacientul P
este îmbrăcat în halat cu deshidere la spate, are părul acoperit cu o bonetă de unică utilizare). 0
5
10
2. Așezăm membrul toracic stâng pe suportul atașat mesei și îl imobilizăm cu ajutorul curelei cu 0
care este prevăzut suportul. 5
10
3. Montăm la rădăcina brațului stâng manșeta unui tensiometru și un pulsoxime-tru pe unghia 0
policelui stâng. 5
10
4. Măsurăm tensiunea arterială, urmărim frecvența cardiacă și saturația oxigenu-lui în periferie. 0
5
10
5. Îndepărtăm halatul de pe umărul drept al pacientului (scoatem membrul toracic drept înafara 0
halatului). Mâna și antebrațul drept întinse pe lângă corp, capul flectat către umărul stâng. 5
10
6. Operatorul principal, purtând bonetă și mască, se spală pe mâini conform protocolului descris 0
într-un capitol anterior și îmbracă mănuși sterile. 5
10
7. Operatorul solicită asistentului (care este echipat cu mască și bonetă) o masă pentru a-și așeza 0
materialele, amplasată lângă masa de operație 5
10
8. Operatorul solicită un câmp steril, pe care îl va prelua, îl va desface menținându-l de capete și 0
fără a-l atinge de suprafețe sau obiecte nesterile, îl va așeza pe masă, acoperind-o (asistentul va 5
furniza câmpul steril preluîndu-l din casoleta cu materiale sterile, cu o pensă sterilă pentru 10
servit și fără a atinge marginile casoletei sau alte obiecte nesterile).
9. Operatorul va cere un alt câmp mic steril pentru a-l plasa sub umărul pacien-tului (necesar 0
pentru absorbția lichidelor care se scurg de pe piele în timpul antiseptizării tegumentelor). 5
10
10. Operatorul va solicita un bol steril, bureți sterili sau comprese sterile ,pe care le va așeza pe 0
masa sterilă (va urmări permanent gesturile asistentului și corectitudinea execuției 5
manevrelor). 10
11. La cererea operatorului, asistentul va turna în bol,fără a-l atinge, dexyn. 0
5
10
12. Operatorul va toaleta tegumentele viitorului câmp operator (limitat superior de linia de inserție 0
a părului la ceafă și marginea inferioară a mandibulei, inferior de un plan care trece le 4-5 cm 5
sub claviculă, lateral de relieful deltoidului iar medial de linia mediosternală). Va utiliza 10
buretele steril sau două comprese medii îmbibate cu dexyn, va începe din centru progresând
către periferie, după care va arunca (de la distanță, fără a coborâ mâinile sub nivelul taliei)
buretele sau compresele utilizate. Înainte de a începe toaleta tegumentelor va informa pacientul
despre manevra pe care urmează să o facă.
13. Operatorul va solicita apă sterilă pentru a clăti,folosind tot un burete steril sau comprese 0
sterile. Va urmări atent mișcările asistentului care va turna pe burete, fără a atinge cu marginile 5
nesterile ale recipientului nici mănușile operatorului nici buretele sau câmpul de pe masă. 10
14. Operatorul va arunca buretele utilizat pentru clătire și va usca tegumentele spălate cu un alt 0
burete steril sau cu comprese sterile, pe care apoi le va arunca. 5
10
15. Operatorul va solicita asistentului sâ îndepărteze materialele utilizate pentru decontaminare. 0
Asistentul va prelua câmpul de pe masă apucând de colțuri și apropiindu-le astfel încât să nu 5
se piardă nimic și să nu atingă pacientul sau pe operator. 10
16. Operatorul va îndepărta mănușile și va îmbrăca alte mănuși sterile. 0

5
10
113
17. Operatorul va solicita un nou câmp mic steril pe care îl va desfășura și îl va etala pe masă. 0
5
10
18. Apoi, va solicita un nou bol steril, o pensă sterilă și comprese sterile, pe care le va primi de la 0
asistent după protocolul descris anterior. 5
10
19. Operatorul va solicita asistentului betadină,pentru antiseptizarea tegumentelor și marcarea 0
câmpului operator. Asistentul va turna betadină în bolul steril de pe masă, după protocolul deja 5
descris, fără a turna și pe câmp. 10
20. Operatorul va prelua pensa sterilă în care va fixa o compresă (pe care o va împături în 0
prealabil). 5
10
21. Operatorul va introduce compresa în bol, o va îmbiba cu betadină și, susți-nând-o cu pensa, va 0
începe antiseptizarea tegumentelor pacientului în aria câmpului descris anterior. 5
Va începe marcarea câmpului operator din centru (zona de proiecție cutanată a venei jugulare 10
interne) continuînd, cu mișcări concentrice, către margini.
22. Va arunca compresele utilizate și va repeta manevra anterioară folosind alte comprese sterile, 0
după același protocol. 5
10
23. Operatorul va solicita asistentului să îndepărteze câmpul plasat la începutul protocolului sub 0
umărul pacientului și care s-a îmbibat cu lichidele scurse de pe câmpul operator, și va urmări 5
corectitudinea gesturilor acestuia. 10
24. Operatorul va solicita asistentului un câmp steril cu fantă sau 4 câmpuri mici (fără fantă) 0
sterile, pe care le va prelua după protocolul deja enunțat. 5
10
25. Operatorul va desfășura câmpul/câmpurile (pe rând) după regula cunoscută (fără a le 0
desteriliza). Câmpul cu fantă va fi așezat astfel încât fanta să lase ex-pusă aria proiecției 5
cutanate a venei jugulare interne și pe cea corespunzătoare venei subclaviculare (se lasă în 10
câmp și această arie cutanată pentru situția în care nu se reușește cateterizarea jugularei interne
și este necesară abordarea al-tei vene centrale). Dacă se folosesc 4 câmpuri mici,acestea se vor
dispune pe cele 4 laturi ale câmpului operator (superioară, inferioară, lateral și medial) și vor fi
fixate cu pense pentru câmpuri.
26. Operatorul solicită asistentului eliberarea mesei de materialele folosite și urmărește modul în 0
care acesta din urmă realizează manevra.Apoi solicită un nou câmp steril pe care îl etalează pe 5
masă în vederea pregătirii kitului special pentru cateterizare 10
Total punctaj: 260
1 %
2 %
3 %
Protocolul 2.3 Injecţia intradermică. Testarea reacției la anestezic
1. Evaluarea rapidă a prezenţei funcţiilor vitale (prezenţa stării de conştienţă, mişcări, vorbire, P
respiraţii) funcţii vitale păstrate ; stop cardiorespirator 0
Bună ziua. Numele meu este.................... Sunt medicul ce vă va examina astăzi. 1
5
2. Îmi puteţi confirma, vă rog, numele dumneavoastră.......................................... 0
Şi data naşterii............................Mulţumesc. 1
5
3. Asigurarea unui mediu privat pentru examinare şi realizarea manevrei: sală de operaţii. 0
Vă voi efectua o anestezie locală la nivelul...................................... unde urmează să 1
realizăm.......................( drenajul unei colecţii, toaleta plăgii, etc. ) 5
114
4. Aţi mai suferit vreo intervenţie chirurgicală vreodată ?(scurtă anamneză: ce intervenţie, când, 0
sub ce fel de anestezie). 1
Vom evalua eventualele diagnostice asociate (ex. coagulopatii), parametrii paraclinici (ex. 5
trombocite < 150.000, INR > 1.5) precum şi existenţa medicaţiei concomitente (ex. Sintrom,
Trombostop, Aspirină, Plavix, etc.) pentru determi-narea riscului de sângerare prelungită.
5. Evaluarea terenului pacientului: 0
Sunteţi alergic la vreo substanţă (aliment, medicament)? Vi s-a efectuat vreodată anestezie 1
locală? Când? În ce context? Cu ce substanţă? Aţi avut vreo reacţie particulară la 5
anestezic?
6. Testarea sensibilităţii/reacţiei la anestezic: 0
Vă voi face testarea reacţiei dumneavoastră la anestezicul local. Voi face două înţepături la 1
nivelul pielii antebraţului şi veţi simţi uşoară usturime la injectare. Apoi vom aştepta 5-10 5
minute pentru a urmări efectul local.
7. Poziţionarea corectă a pacientului pentru realizarea manevrei: pacient în decubit dorsal, cu 0
antebraţul extins sprijinit pe masa de operaţie sau suport de mână. 1
5
8. Vom instala: o flexulă periferică, manşeta tensiometrului şi pulsoximetru. 0
Evaluarea: tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace, saturaţiei oxigenului în periferie. 1
5
Prepararea diluţiilor: se preia de la asistent, în mod steril, o seringă de 10 ml în care se aspiră 1 ml 1
de lidocaină (operatorul principal va citi datele substanţei pe fiolă – substanţa activă, concentraţie, 5
data expirării) şi 9 ml de ser. Se transferă soluţia 1/10 din seringă în bolul steril. Se aspiră 2 ml de
soluţie 1/10 într-o seringă de 5 ml, şi se etichetează cu o bandă de leocoplast L 1/10 (X 1/10). Se
aspiră 2 ml de ser într-o seringă de 5 ml şi se etichetează SF (M 1/10-soluţia martor).
10. Pregătirea diluţiei 1/100: se montează acele roz la două seringi de 2 ml. Într-o seringă de 10 ml se 0
aspiră 1 ml de substanţa anestezică în diluţie 1/10 din bol. Apoi, peste acest ml se aspiră 9 ml de 1
ser fiziologic (se obţine diluţia 1/100). Se aruncă din bol soluţia precedentă într-o tăviţă renală si se 5
transfera cei 10 ml. solu-tie 1/100 in bol. Se aspiră în seringile de 2 ml câte 1 ml de soluţie
anestezică 1/100 şi respectiv SF. Se aplică câte o bandă de leocoplast pe fiecare seringă şi se
notează L 1/100, respectiv SF (ca şi soluţie martor).
11. Decontaminarea tegumentelor: cu compresa cu alcool se decontaminează tegumentul de pe faţa 0
anterioară a antebraţului pe care se face testarea; vom înlocui acele cu care am aspirat substanţele 1
din fiole cu ace noi, sterile, pentru injectare. 5
12. Injectarea: se injectează intradermic două diviziuni din seringa L 1/100, iar la distanţă de 3 cm se 0
injectează 2 diviziuni din seringa SF. Se aşteaptă timp de 10 minute. 1
5
13. Se notează cu un marker punctele respective (de ex. xilină, SF). 0
1
5
14. Vom aştepta 10 minute pentru a urmări efectul local. Dacă reacţiile sunt identice (papule de 0,5 – 1 0
cm, cu eritem minim sau absent) rezultă că putem continua procedura. (În caz contrar - papulă de 1
câţiva cm, eritem cu tendinţă de extensie la zonele vecine-vom testa sensibilitatea la o altă 5
substanţă sau vom solicita o altă formă de anestezie de la medicul anestezist).
15. Injectarea diluţiei 1/10: se repetă testarea de aceeaşi manieră ca mai sus utilizând soluţia L 1/10 şi 0
serul fiziologic, vom realiza două injectări intradermice la distanţă de 3 cm una faţă de cealaltă, 1
notând cu un marker punctele respective. 5
16. Vom aştepta 20 de minute după care vom evalua comparativ cele două reacţii locale. În cazul 0
reacţiei alergice vom solicita o altă substanţă pentru testare, sau altă formă de anestezie. 1
5
17. Informarea pacientului cu privire la reacţia sa la substanţa testată: 0
Nu sunteţi alergic la........................deci putem efectua anestezia locală sau 1
Sunteţi alergic la...............................deci este necesar să repetăm testarea pentru altă 5
substanţă.
18. Reorganizarea locului de muncă: se colectează materialele contaminate (comprese, mănuşi) şi se 0
depozitează în sacul galben destinat acestora. Materialele înţepătoare (ace, lame de bisturiu) se 1
depozitează în recipientul special pentru ele iar câmpurile utilizate în sacii pentru colectarea 5
materialului moale.
Completarea documentelor medicale: se notează manevrele efectuate în foaia de proceduri sau
115
registrul de protocoale anestezice / operatorii; se notează recoman-dările şi indicaţiile pentru

pacient pe biletul de externare / trimitere către medicul de familie şi pe reţetă.
Punctaj total: 180
1 %
2 %
3 %
Protocolul 2.4 Injecţia subcutanată pentru anestezie locală
1. Pregătirea zonei de anesteziat: 0

Vă voi spăla tegumentele în jurul plăgii, apoi vom utiliza un săpun care conţine iod, de 1
culoare maro, cu care vom decontamina aceeaşi zonă. Aţi mai utilizat vreodată compuşi 5
pe bază de iod ? Sunteţi alergic la iod ? (dacă răspunsul este afirmativ vom utiliza pentru
decontaminare o altă substanţă). Este posibil să vă usture puţin la nivelul marginilor
plăgii.
2. Pregătirea câmpului operator / zonei în care urmează să facem anestezia locală: se realizează 0
toaleta tegumentelor din vecinătatea plăgii cu apă sterilă şi săpun lichid, urmată de degresare 1
cu alcool. După caz, vom îndepărta firele de păr pe o arie de câţiva cm în jurul plăgii, utilizând 5
o lamă sterilă (lamă de bisturiu).
3. Decontaminarea cu betadină şi marcarea câmpului în care se va face anestezia: 0
cu o pensă sterilă vom manevra o compresă îmbibată în betadină şi vom badijona tegumentele 1
din jurul plăgii, fără a atinge marginile sau aria plăgii (întrucât pacientul nu este încă 5
anesteziat) şi vom asigura un câmp steril cât mai larg, proporţional cu amploarea intervenţiei
pe care estimăm că o vom realiza.
4. Vom îmbrăca mânuşi sterile. Vom instala pe masa de operaţie un câmp steril, în timp ce 0
pacientul menţine antebraţul în aer (pentru a nu desteriliza regiunea proaspăt marcată cu 1
betadină) sau un ajutor va menţine în această poziţie antebraţul, susţinând de la nivelul 5
braţului.
5. Aşezarea pe masă a antebraţului (aria marcată cu betadină). Vom izola această arie de restul 0
corpului utilizând un al doilea câmp steril. 1
5
6. Pregătirea materialelor necesare pe câmpul steril: ajutorul va desface şi ne va prezenta, fără a 0
atinge, o seringă şi două ace sterile, va aşeza comprese sterile pe câmpul operator (utilizând 1
pensa de servit sterilă). 5
7. Ajutorul va desface fiola de anestezic şi o va prezenta operatorului (fără a-i atinge marginile) 0
pentru a aspira substanţa utilizată ca anestezic. 1
5
8. Operatorul va urmări permanent corectitudinea execuţiei acestor manevre. Va solicita 0
asistentului să prezinte fiola în poziţie adecvată citirii următoarelor elemente: numele complet 1
al substanţei active, concentraţia, termen de valabilitate. 5
9. Operatorul va monta la seringă acul (de obicei cel mai gros) pentru aspirarea de substanţă 0
anestezică. 1
5
10. Introducerea acului de aspirat, fără a atinge marginile fiolei, şi aspirarea substanţei. 0
1
5
11. Operatorul va înlocui acul utilizat pentru a aspira anestezic cu celălalt ac steril, aflat pe câmpul 0
operator, destinat injectării. Va elimina bulele de aer din seringă înaintea injectării. 1
5
12. Informarea pacientului: 0
Urmează o înţepătură în vecinătatea plăgii (Atenţie: nu se înţeapă în marginile plăgii, 1
întrucât aceasta se consideră contaminată, şi putem dispersa eventualele bacterii către 5
ţesuturile sănătoase). Veţi simţi o uşoară usturime la injectare, care va dispărea
progresiv, instalându-se anestezia.
116
13. Injectarea: cu mâna stângă operatorul realizează un pliu cutanat în vecinătatea plăgii, iar cu 0
mâna dreaptă, utilizând seringa cu anestezic, va înţepa tegumentele la baza pliului, orientând 1
acul seringii paralel cu acestea. 5
14. Se aspiră uşor, pentru a identifica o eventuală puncţie a unui vas superficial. Dacă la aspirare 0
obţinem sânge retragem uşor acul şi aspirăm din nou. 1
5
15. Se injectează lent substanţa în stratul profund pe toată aria paralelă cu marginea plăgii şi apoi 0
superficial. 1
5
16. Se aspiră din nou înainte de retragerea acului pentru a verifica corectitudinea manevrei, apoi se 0
scoate acul din ţesuturi, şi cu mâna stângă vom aplica o compresă sterilă peste locul puncţiei şi 1
vom apăsa uşor. Se acoperă acul serin-gii cu protecţia din plastic. 5
17. Vom aştepta câteva minute pentru instalarea anesteziei. Se reevaluează: TA, puls, sat O2. 0
1
5
18. Acum vom verifica dacă s-a instalat anestezia. Operatorul va utiliza o com-presă cu ser 0
fiziologic rece cu care va atinge zona anesteziată şi va întreba pa-cientul: Ce simţiţi acum? 1
Cald sau rece? (dacă anestezia s-a instalat, paci-entul nu poate preciza cu certitudine). 5
19. Operatorul va atinge cu acul sau vârful bisturiului zona anesteziată şi va între-ba: Ce simţiţi 0
acum? Durere, înţepătură, usturime? (dacă anestezia s-a instalat, pacientul nu trebuie să 1
simtă decât atingere sau presiune). 5
20. Pe tot parcursul testării modului de instalare a anesteziei operatorul va urmări pe monitor sau 0
pulsoximetru valoarea frecvenţei cardiace care se corelează cu senzaţia de durere: durerea se 1
asociază cu tahicardie. 5
21. Este normal să simţiţi: atingere, presiune, tracţiune, vibraţii, în timp ce lucrăm. Nu 0
trebuie să simţiţi: durere, înţepătură, arsură. În acest caz vă rugăm să ne anunţaţi şi vom 1
completa anestezia. 5
22. Această anestezie va mai dura încă 30 – 60 de minute după terminarea intervenţiei (în 0
raport cu substanţa anestezică utilizată). După ce efectul anesteziei va trece puteţi utiliza un 1
antalgic pentru calmarea durerii. (dacă intervenţia chirurgicală s-a efectuat pe membrul 5
toracic, pacientul va menţine membrul în poziţie elevată şi va aplica local pungă cu gheaţă).
23. Mobilizarea pacientului după efectuarea manevrei: pacientul va fi mobilizat progresiv. mai 0
întâi în poziţie şezândă pentru 5 – 10 minute; vom reevalua TA, puls, în această poziţie. 1
Cum vă simţiţi ? Sunteţi ameţit ? Vă este greaţă ? Respiraţi bine ? (dacă pacientul se simte 5
bine continuăm mobilizarea; dacă nu, pacientul va fi reaşe-zat în poziţie de decubit dorsal, se
va monitoriza tensiunea arterială şi, în cazul hipotensiunii hTA se va administra pe flexulă o
cantitate de 200 -300 ml SF).
24. Se reevaluează TA, puls, sat. O2, culoarea tegumentelor faciale, transpiraţie, etc. Pacientul va 0
fi transportat cu scaunul mobil la salon sau în sala pentru supravegherea pacientului 1
postoperator. 5
25. Reorganizarea locului de muncă: se colectează materialele contaminate (comprese, mănuşi) şi 0
se depozitează în sacul galben destinat acestora. Materialele înţepătoare (ace, lame de bisturiu) 1
se depozitează în recipientul special pentru ele iar câmpurile utilizate în sacii pentru colectarea 5
materialului moale.
Completarea documentelor medicale: se notează manevrele efectuate în foaia de proceduri sau
registrul de protocoale anestezice / operatorii; se notează recomandările şi indicaţiile pentru
pacient pe biletul de externare / trimitere către medicul de familie şi pe reţetă.
Punctaj total: 250
1 %
2 %
3 %
117
Protocolul 2.5 Noduri chirurgicale efectuate cu ambele mâini
1. Preluăm firul alb cu mâna stângă și pe cel roșu cu mâna dreaptă. P

0
5
10
2. Menținând capătul firului alb cu degetele 3, 4 și 5, așezăm restul firului,în punte,pe marginea 0
radială a indexului stâng,aflat în extensie, între index și policele stâng. 5
10
5
10
4. Aducem firul roșu, cu mâna dreaptă, și îl așezăm peste cel alb, între policele și indexul mâinii 0
stângi. 5
10
5. Răsucind mâna stângă în pronație, vom transferă bucla formată anterior, de pe index pe policele 0
stâng. Astfel, firul alb va fi plasat peste cel roșu, pe marginea ulnară a policelui. Pe parcursul 5
acestor mișcări, capătul firului roșu va fi menținut permanent cu mâna dreaptă. 10
6. Cu mâna dreaptă, așezăm capătul firului roșu între policele și indexul mâinii stângi, încrucișând 0
firul alb. 5
10
7. Mâna dreaptă eliberează firul roșu. 0
5
10
8. Rotăm mâna stângă în supinație și, cu indexul stâng, introducem firul roșu prin bucla realizată 0
anterior (pe sub firul alb). 5
10
9. Preluăm capătul firului roșu cu mâna dreaptă. 0
5
10
10. Aplicând tensiune orizontală asupra celor două fire, cu mâna stângă către operator și cea dreaptă 0
către planul opus, realizăm prima parte a nodului. 5
10
11. Ridicăm indexul stâng de pe firul alb. 0
5
10
12. Cu mâna stângă în pronație, formăm o nouă buclă cu firul alb, trecând-ul pe sub marginea radială 0
a policelui, peste fața posterioară a falangei distale a acestuia, și apoi pe marginea ulnară. Capătul 5
firului este menținut permanent în tensiune cu ajutorul ultimelor trei degete de la mâna stângă. 10
13. Menținem capătul firului roșu între policele și indexul mâinii drepte. 0
5
10
14. Aducem firul roșu peste cel alb, încrucișându-le pe marginea ulnară a policelui drept. 0
5
10
15. Fixăm punctul de încrucișare al celor două fire cu indexul stâng. Rotăm mâna stângă în supinație. 0
5
10
16. În acest mod, firul alb se va suprapune peste cel roșu și vom transfera bucla peste indexul stâng. 0
Permanent menținem în tensiune capătul firului roșu cu mâna dreaptă, iar capătul firului alb cu 5
degetele 3, 4 și 5 ale mâinii stângi. 10
17. Cu mâna dreaptă plasăm firul roșu între policele și indexul mâinii stângi. 0
5
10
18. Rotăm mâna stângă în pronație . 0
5
10
118
19. Mâna dreaptă eliberează capătul firului roșu. 0

5
10
20. Cu policele stâng împingem capătul firului roșu în buclă, pe sub firul alb. 0
5
10
21. Mâna dreaptă preia din nou extremitatea firului roșu, care a trecut prin cea de-a doua buclă. 0
5
10
22. Finalizăm cel de-al doilea segment al nodului prin aplicarea unei tensiuni orizontale, cu mâna 0
dreaptă orientată către operator și cea stângă opusă acestuia. 5
10
Total punctaj: 220

1 %
2 %
3 %
Protocolul 2.6.1 Noduri chirurgicale efectuate cu o mână

0
5
10
2. Menținând capătul firului alb cu degetele 3, 4 și 5, așezăm restul firului, în punte, pe marginea 0
radială a indexului stâng, aflat în extensie, între index și policele stâng. 5
10
5
10
4. Aducem firul roșu, cu mâna dreaptă, și îl așezăm peste cel alb, pe indexul mâinii stângi. 0
5
10
5. Menținând capătul firului roșu, în tensiune, cu mâna dreaptă, flectăm ultima falangă a indexului 0
stâng în jurul acestuia și pe sub firul alb. 5
Firul alb va ajunge pe fața dorsală a vârfului indexului stâng. Indexul stâng va forma, în acest fel, 10
prima buclă constituită din firul roșu.
6. Relaxăm ușor capătul firului alb din mâna stângă, astfel încât indexul să îl poată împinge, 0
utilizând fața dorsală a unghiei, în bucla formată anterior. 5
Firul alb va intra în bucla formată pe index pe sub firul roșu. 10
7. Eliberăm complet din mâna stângă capătul firului alb. Extinzând ultima falangă a indexului 0
stâng, vom scoate capătul firului alb din buclă, pe sub firul roșu. 5
10
8. Finalizăm primul nod menținând capătul firului alb cu mâna stângă orientată către operator, între 0
police și index. În același timp, cu mâna dreaptă orientată în partea opusă operatorului, aplicăm o 5
tensiune egală pe capătul firului roșu. 10
9. Preluăm capătul firului alb cu mâna stângă, între police și index iar pe cel al firului roșu îl 0
menținem în continuare cu mâna dreaptă. 5
10
10. Răsucim mâna stângă cu palma în sus (în supinație). 0
În acest mod, firul alb va fi etalat pe pulpa degetelor 3, 4 și 5. 5
10
11. Cu mâna dreaptă, aducem firul roșu peste firul alb, încrucișându-le pe pulpa degetelor 3, 4, 5. 0
5
10
119
12. Flectăm vârful mediusului stâng în jurul firului roșu, introducându-l între cele două fire. 0
În acest mod vom plasa firul alb pe unghia mediusului stâng. 5
10
13. Relaxăm ușor capătul firului alb. 0
Astfel vom permite mediusului stâng ca, extinzându-se, să îl preia și să-l introducă prin bucla 5
formată. 10
14. Eliberăm complet firul alb și, utilizând mediusul stâng, îl scoatem din buclă, pe sub firul roșu. 0
5
10
15. Definitivăm cel de-al doilea nod, aplicând tensiune pe capătul firului alb cu mâna stângă, în 0
opoziție cu operatorul, iar pe capătul firului roșu cu mâna dreaptă, de aceeași parte cu operatorul 5
10
Total punctaj: 150
1 %
2 %
3 %
Protocolul 2.6.2 Nodul efectuat pe portac/pensă
1. Nodul pe instrument se realizează ținând portacul în mâna dreaptă. În mod corect, 0

instrumentele care au mânere cu cremalieră (portac, pense de hemos-tază) și foarfecele se 5
mențin cu policele și degetul patru/inelar. Astfel, cu mediusul plasat la punctul de întâlnire 10
dintre segmentul rectiliniu al mânerului (ramura dreaptă) și cel circular, vom adăuga forță și
stabilitate miș-cărilor de deschidere/închidere ale portacului, iar cu indexul vom manevra par-
tea mobilă a acestuia, orientându-l spre punctul dorit.
Mâna stângă va ține capătul alb al firului, între police și index. Vom așeza por-tacul cu vârful
închis în fața firului alb, perpendicular pe acesta și paralel cu direcția plăgii. Firul alb se află
de aceeași parte cu operatorul.
2. Capătul firului roșu rămâne liber, în partea opusă operatorului. Pentru ușurința mișcărilor și 0
rapiditate, vom lăsa capătul liber al firului roșu cât mai scurt (sub 2 cm.). În acest mod vom 5
economisi și material de sutură. 10
3. Formăm prima buclă cu ajutorul mâinii stângi,care va aduce firul alb peste portac, în jurul 0
vârfului închis al acestuia și apoi sub portac. În tot acest timp portacul va rămâne în poziția 5
stabilită anterior. Dacă dorim ca sutura să fie rezistentă și nodul să nu alunece este de preferat 10
să realizăm două bucle în jurul portacului, utilizând capătul firului alb.
4. Vom mișca portacul către capătul liber al firului roșu, relaxând ușor în același timp capătul 0
firului alb din mâna stângă. În acest mod vom permite deplasarea vârfului instrumentului 5
împreună cu bucla deja formată. 10
5. Când portacul ajunge în dreptul capătului firului roșu, vom deschide vârful instrumentului 0
acționând cremaliera. Cu vârful portacului vom prinde capătul firului roșu între cele două 5
brațe ale instrumentului. Apoi vom închide portacul, fixând în acest mod firul roșu. 10
6. Vom trec firul roșu, menținut cu vârful portacului, prin bucla albă, realizând astfel primul 0
nod.Acesta va avea forma cifrei 8 . 5
10
7. Vom fixa primul nod schimbând direcția mâinilor. Vom plasa mâinile perpen-dicular pe 0
direcția suturii și paralel cu nodul astfel: mâna dreaptă (cea care menține portacul) va fi 5
orientată spre operator,iar mâna stângă (cea care ține capătul firului alb) va fi plasată în 10
opoziție cu operatorul.
8. Aplicăm tensiune pe capetele firelor menținând mâinile în poziția enunțată anterior. Cu această 0
manevră vom strânge primul nod. Astfel nodul care avea forma cifrei 8 va căpăta forma 5
clasică a nodului chirurgical (un patrulater). În acest moment se realizează afrontarea corectă a 10
marginilor plăgii.
9. Vârful portacului va elibera capătul firului roșu (deschidem portacul). Menținem în continuare 0
cu mâna stângă capătul firului alb. 5
10
120
10. Plasăm portacul din nou în fața firului alb, paralel cu direcția plăgii și perpendicular pe fir, cu 0
vârful instrumentului închis. De această dată portacul se află de cealaltă parte a plăgii, adică în 5
opoziție cu operatorul. 10
11. Realizăm o nouă buclă cu firul alb, adus de mâna stângă, în jurul vârfului portacului, pe 0
deasupra acestuia. Firul care formează bucla este adus dinspre partea opusă operatorului spre 5
operator. În mod similar cu primul nod efectuat la începutul manevrei, pe tot parcursul 10
formării buclei vom menține vârful portacului închis.
12. Relaxam ușor capătul firului alb pentru a permite portacului să se deplseze căter capătul liber 0
al firului roșu, aflat de partea operatorului. 5
10
13. Când vârful portacului ajunge în dreptul firului roșu, deschidem instrumentul și preluăm firul. 0
Apoi, închidem portacul, fixând astfel capătul firului. 5
10
14. Trecem capătul firului roșu prin noua buclă formată și definitivăm cel de-al doilea nod. 0
De aceeași manieră descrisă anterior, fixăm nodul, plasând mâinile perpendi-cular pe direcția 5
plăgii și paralel cu firele, de această dată portacul, care menține firul roșu, aflându-se de partea 10
opusă operatorului.
Total punctaj: 140
1 %
2 %
3 %
121
122

Pregatirea Pentru Operatie PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pregatirea Pentru Operatie PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stagiul 2.

Pregătirea pentru operaţie: asepsia şi antisepsia, anestezia

Fişe de evaluare a performanţelor studenţilor 111

2.1 Spălarea chirurgicală a mâinilor, îmbrăcarea halatului

Obiectivele purtării măştii:

Spălarea chirurgicală a mâinilor

Definiţie – dezinfecţia cu eficienţă maximă a mâinilor realizată cu săpunuri antiseptice, a căror

Îmbrăcarea halatului steril

Îmbrăcarea mănuşilor sterile

Indicaţii de utilizare a mănuşilor sterile:

Scopuri: protecţia pacientului împotriva contaminării cu germeni de la personalul medical şi

Durata de utilizare: în funcţie de durata intervenţiei chirurgicale, trebuie schimbate pe parcursul

În cele mai multe cazuri este utilizată prima variantă.

Tehnica de execuție parcurge pașii enumerați și ilustrați în tabelul următor.

1. Elementele componente ale blocului operator sunt: filtru, spălător, sală de 0 1 5 P

2. Înainte de îmbrăcarea halatului şi a mănuşilor sterile, chirurgul operator şi 0

3. Boneta de uz medical este fabricată dintr-un material subţire, care nu lasă să 0

7. Obiectivele purtării măştii: 0

10. Faţa absorbantă (mai albă) pe gură 0

12. Modelarea măştii la nivelul nasului 0

13. Asigurarea că nasul, gura şi mentonul sunt acoperite şi este realizată 0

19. Reluarea aceluiaşi procedeu la nivelul mâinilor şi până în treimea medie a 0

20. Ultima spălare (a treia) a mâinilor şi antebraţelor până în porţiunea distală 0

24. Spălarea va fi urmată de dezinfecţia cu alcool sanitar 0

31. În cazul halatelor de unică utilizare chirurgul se va îmbrăca singur doar cu un 0

36. După îmbrăcarea ambelor mănuşi operatorul va continua cu aranjarea lor la 0

37. După ce urmează toatele etapele spălării mâinilor, a îmbrăcării halatului şi 0

Punctaj total: 185

2.2 Pregătirea tegumentelor pentru operaţie

Dezinfecția reprezintă totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice și farmacologice care au ca

Decontaminarea este operația fizică / chimică de îndepărtare, inactivare sau distrugere,

Curățarea precede obligatoriu operațiile de dezinfecție și sterilizare, având ca scop îndepărtarea de

Sterilizarea realizează eliminarea / distrugerea completă a oricărei forme de viață a

Materiale utilizate pentru dezinfecție și sterilizare

Detergenții sunt substanțe care emulsionează grăsimile și uleiurile, inactivează enzimele și

4. Se va evita acumularea de soluții utilizate pentru decontaminare sau marcarea câmpului

5. Principiul esențial al procedurii:antiseptizarea și marcarea tegumentelor se face progresând

Tehnica de execuție parcurge pașii enumerați și ilustrați în tabelul următor.

1. Pacient în decubit dorsal pe masa de operație acoperită cu un câmp mare ne 0 1 P

6. Operatorul principal, purtând bonetă și mască,se spală pe mâini conform proto- 0

11. La cererea operatorului, asistentul va turna în bol, fără a-l atinge,dexyn. 0

16. Operatorul va îndepărta mănușile și va îmbrăca alte mănuși sterile. 0

21. Operatorul va introduce compresa în bol,o va îmbiba cu betadină și, sus 0

Va începe marcarea câmpului operator din centru (zona de proiecție cutanată a

22. Va arunca compresele utilizate și va repeta manevra anterioară folosind alte 0

26. Operatorul solicită asistentului eliberarea mesei de materialele folosite și 0

Total punctaj: 260

2.3 Injecţia intradermică. Testarea reacţiei la anestezic

În paralel cu dezvoltarea tehnicilor chirurgicale, cercetătorii au încercat să descopere substanţe cu

În funcţie de tehnica de administrare, anestezia locală cunoaşte mai multe forme:

Majoritatea anestezicelor locale au efect vasodilatator, favorabil penetrării în ţesuturi şi instalării

Evaluarea răspunsului la testare

Injecţia intradermică pentru testarea reacţiei la anestezic (protocol)

1. Evaluarea rapidă a prezenţei funcţiilor vitale (prezenţa stării de conştienţă, 0 1 5 P

2. Îmi puteţi confirma, vă rog, numele dumneavoastră.......................................... 0

4. Aţi mai suferit vreo intervenţie chirurgicală vreodată ?(scurtă anamneză: ce 0

6. Testarea sensibilităţii/reacţiei la anestezic: 0

7. Poziţionarea corectă a pacientului pentru realizarea manevrei: pacient în decubit 0

8. Vom instala: o flexulă periferică, manşeta tensiometrului şi pulsoximetru. 0

9. Spălarea mâinilor. Îmbrăcarea mănuşilor de protecţie. 0

11. Decontaminarea tegumentelor: cu compresa cu alcool se decontaminează 0

18. Reorganizarea locului de muncă: se colectează materialele contaminate 0

Punctaj total: 180