1.

Stilul arhitectonic romanic, stilul arhitectonic gotic

2. Trăsături ale stilului romanic: utilizarea arcurilor curbe pentru ferestre, uși sau
arcade; turnurile cilindrice, simetrice
Trăsături ale stilului gotic: bolta în arc frânt (ascuțit) sau ogiva; coloanele subțiri

3. Catedrala gotică, pentru că impresionează prin senzația de verticalitate și

rafinamentul detaliilor sculptate

4. Tăietor în piatră, cioplitor în lemn, zidar, arhitect

5. Tăietorii în piatră pregătesc blocurile necesare următorului nivel al catedralei.

Acestea sunt ridicate cu ajutorul scripeților și zidite cu mortar de var, de către
meseriașii aflați pe schele din grinzi de lemn. Arhitectul responsabil efectuează
măsurători, verificând concordanța lucrărilor cu planurile.

Manifestările artistice în societatea medievală

În perioada timpurie a Evului Mediu, muzica consta dintr-o linie melodică unică, numită
monodie (o singură voce), destinată intonării de către un cântăreț sau grup. Muzica
reprezenta partea cântată a ceremoniilor religioase, sub forma cântărilor liturgice, ce
datează din secolele al VIII-lea (ortodoxe) sau al IX-lea (catolice).
Treptat, în vestul Europei modul de a nota muzica devine mai exact, închegându-se
portativul pe care sunt așezate notele, semnificând înălțimi și durate diferite. În estul
Europei, autoritatea religioasă ortodoxă nu a încurajat noul sistem de notație,
continuând să fie utilizate neumele.
În Evul Mediu mijlociu în vestul Europei s-a dezvoltat muzica medievală polifonică,
preluată din domeniul popular în cel bisericesc. Bogăția expresivă a cântului pe mai
multe voci a făcut din ceremonia liturgică nu numai un prilej de reculegere, ci unul de
trăire artistică.
Muzica laică (nereligioasă) a fost în principal o muzică creată de trubaduri, la curțile
regale. Sunt răspândite genurile muzicale lirice, epice și dramatice, o mare trecere având
baladele.
Literatura medievală include lucrări religioase și seculare (nereligioase). În cazul operelor
religioase, principalele teme abordate erau iubirea pentru Dumnezeu, virtutea, sacrificiul
pentru credință (martiriul), iar în cazul celor laice, vitejia, onoarea și războiul.
Printre cele mai cunoscute opere literare medievale se numără Cântecul lui Roland, scris
în secolul al XI-lea, în franceza veche, în cele 4000 de versuri fiind descrise faptele de
vitejie ale unuia din liderii militari ai armatei regelui Carol cel Mare.
După căderea Imperiului Roman de Apus, majoritatea literaturii a fost scrisă de membri
ai clerului, fiind răspândite lucrările dedicate vieților sfinților (hagiografii), imnurile și
tratatele teologice (teologia = învățătura lui Dumnezeu).
În Europa de Vest și Centrală literatura medievală a fost scrisă în limba latină, iar în
Europa de Est, în limbile greacă și slavonă, sub influența Imperiului Bizantin și a Bisericii
Ortodoxe.
Ilustrativ pentru îmbinarea, în artă, a literaturii cu muzica, este Carmina Burana, o
culegere de 254 de poezii și texte dramatice, scrise în principal în limba latină, ce datează
din secolele 11 - 13. Manuscrisul a fost descoperit în 1803 într-o mănăstire din Bavaria,
iar 24 dintre poeme au fost transpuse în muzică de compozitorul german Carl Off, între
1935 – 1936. Sub titlul ”Cântece din Beuren: cântece seculare pentru cântăreți și coruri,
cântate împreună cu instrumente și imagini magice”, cantata scenică s-a bucurat de un
succes enorm, încă de la premieră (Frankfurt, iunie 1937), cea mai cunoscută fiind O
Fortuna, partea cu care se deschide și închide Carmina Burada.