Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ECONOMIA DE PIATA
II.1. Evolutia conceptului de întreprindere
5
Fr. Perroux, Cours d'économie politique, Paris, 1975, pag. 19.
6
V. Madgearu, Curs d economie politica, 1944, pag. 117-118.
Victor Slavescu sustinea ca “… întreprinderea în sensul stiintei întreprinderii este
tipul de organizatie economica dispunând de un patrimoniu, urmarind obtinerea unei
rentabilitati pentru capitalurile încredintate si care este exprimata în cifrele unui
bilant ce se încheie în epoci de vreme stabilite în timp de legiuitor”7.
Ion Ionescu de la Brad, Ion Raducanu au dezvoltat conceptul de întreprindere în
strânsa legatura cu organizarea si conducerea unitatilor economice cooperatiste din
România.
I.N. Evian în lucrarea “Studiu practic al întreprinderilor comerciale si industriale”,
Cluj, 1934, a cercetat problematica conducerii întreprinderii în strânsa legatura cu
functia financiar-contabila.
I. Tatos în “Notiunea de întreprindere”, articol aparut în “Independenta
economica”, Bucuresti, 1946, cerceteaza procesul de conducere în conditiile utilizarii
resurselor proprii si straine, structura averii, profit, finantare, siguranta si risc,
organizarea muncii, politica de conjunctura etc.
Constantin Bungeteanu în lucrarea “Întreprinderile particulare”, 1934, se ocupa
de principiile de organizare si de pretul de revenire.
Întreprinderea privata, individuala sau colectiva are o îndelungata existenta
istorica si în tara noastra.
În România antebelica rolul statului în procesul de dezvoltare prin investitii noi a
fost important, datorita lipsei de capital privat autohton. În anul 1936, capitalul investit
în întreprinderile economice ale statului se ridica la peste 130,7 mld. lei.
Dupa 1944, pe baza principiului “centralismului democratic”, întreprinderilor
economice, devenite în scurt timp în totalitatea lor întreprinderi de stat si cooperatiste,
li s-a limitat dreptul de decizie si au fost incluse în sistemul “planului national unic”,
si-au pierdut independenta economica reala si autonomia functionala. Economia de
comanda si centralismul excesiv au denaturat principiul autonomiei functionale si al
autogestiunii economice si au limitat atributele decizionale ale întreprinderii.
Preocuparile pentru definirea întreprinderii au dat nastere la opinii diferite8, dar nu s-a
conturat un concept coerent si complet care sa exprime continutul întreprinderii în
conditii de piata, întrucât nu erau întrunite conditiile formarii unui astfel de concept.
Desi de multa vreme, pe plan mondial, întreprinderea a ocupat un loc important în
analiza microeconomica traditionala, tratarea conceptului de întreprindere s-a facut de
o maniera mecanica, abordându-se legaturile sale cu mediul în principal prin sistemul
de preturi si în scopul maximizarii profitului, pe baza unui calcul economic rational.
Teoria economica a întreprinderii, numita si neoclasica, a aparut în cadrul
gândirii liberale de la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX. Este vorba de
explicarea deciziilor de fixare a preturilor si a volumului de productie ca raspuns la
variatiile cererii si a costului factorilor de productie. Obiectivul principal era
maximizarea profitului . Pentru neoclasicii de la sfârsitul secolului XIX exista o
identitate între întreprinzator si întreprinderi, întreprinzatorul proprietar impunea
7
V. Slavescu, Ce este întreprinderea economica, Tiparnita nationala I. Ionescu de la Brad, Bucuresti, 1939
8
I. Blaga, Gh. Manea, Mecanismul economic al socialismului, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1977; Al. Detesan,
C. Jornescu, Cartea întreprinderii, Ed. “Viata economica”, nr. 1-2/1972; A. Giurgiu, M.N. Costin, V. Pacuraru,
Întreprinderea unitate de baza a economiei nationale a R.S. România, Ed. Dacia, 1978; V.D. Zlatescu,
Reglementarea legala a organizarii si conducerii unitatilor socialiste de stat, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1974;
Dictionar de economie politica, Ed. Politica, Bucuresti, 1974.
obiectivul sau personal: cel de maximizare a profitului. Teoria neoclasica se bazeaza
pe cinci ipoteze, care sunt:
1 2 3
Maximizarea Rationalitatea Functia economica a
profitului deciziilor (rolul întreprinderii consta
calculului economic). în transferul
Folosirea minimului factorilor de
de mijloace si productie în produse
obtinerea maximului finite
de rezultate
4 5
Mediul economic este Limitarea câmpului de
cunoscut. Vânzarile aplicare a teoriei la
potentiale si viitorul sunt studiul pretului si a
cunoscute volumului de productie
al întreprinderii
Aceasta teorie raspunde situatiei unei întreprinderi fara probleme. Conform acestei
teorii exista doar proprietarul, acesta fiind unicul detinator al puterii de decizie,
cunoscând cu precizie modalitatea de obtinere a profitului a carui maximizare era
sigurul obiectiv posibil.
Au fost formulate numeroase critici privind ipotezele acestei teorii. Dintre acestea
mentionam: absenta diferentierii dintre întreprinzator si întreprindere; separarea
produsa între proprietatea actionarilor si conducerea marilor întreprinderi încredintata
unor conducatori profesionisti (manageri) conduce la adaugarea la obiectivul de profit
si a obiectivelor proprii ale managerilor (obiective de prestigiu social, de exemplu).
Întreprinzatorul este confruntat cu constrângeri mai numeroase decât cele retinute de
teoria neoclasica (concurenti, consumatori, sindicate, Statul) si trebuie sa ia
majoritatea deciziilor sale într-o perspectiva incerta si în conditii de risc si
incertitudine. Întreprinderea nu este numai o realitate economica care are o
functiune de productie, cu o relatie stabila între volumul de munca, de capital si
de productie, ci este de asemenea o organizatie în care actioneaza importante
mecanisme de coordonare si de luare a deciziei .
Teoriile moderne despre întreprindere pun accent pe existenta acesteia legata
de munca în echipa care conduce la cresterea productivitatii muncii9,10.
Munca în echipa este rezultatul necesitatii combinarii factorilor de productie care
permite o mai buna diviziune a muncii si astfel fiecare individ se specializeaza în
activitati pentru care el este cel mai competent si participa în grup la obtinerea
9
Costin Murgescu - Echipa de conducere în unitatile economice, Ed. Politica, Bucuresti, 1972
10
Jaques Genéreau - Microeconomie, Hachette, Paris, 1995
produselor finale. Finalitatea specializarii si a combinarii factorilor de productie
este eficienta. Munca în echipa în cadrul unei întreprinderi asigura costuri mai
rationale si controlul capacitatii muncii si a rezultatelor obtinute.
12
Ov. Nicolescu si colab. - Management, Bucuresti, 1992
13
x x x – Legea 133 privind stimularea întreprinzatorilor privati pentru înfiintarea si dezvoltarea întreprinderilor
mici si mijlocii, M. Of. al României, nr.349/23 iul.1999
10
C. Barbulescu si colab. - "Economia si gestiunea întreprinderii ", Editura economica, Bucuresti,1995.
Materii prime Piata
Piata consumatorilor
Munca
factorilor Capital Întreprinderea
sau
de
Consumuri alte
productie intermediare întreprinderi
Resurse naturale
SISTEM ECOLOGIC
Materii prime si
energie
Sistem tehnologic
Sistem de
productie
întreprindere
Informatii
Sistemul
Sistem informational
Sistem
decizional
Salariati
Sistem social
OAMENI
SISTEM POLITIC
PRODUSE NEVOI
Lansarea pe Cercetarea
piata a nevoilor RESURSE
INFORMATIE
produselor pietei UMANE
Controlul
calitatii
Marketing
produselor Relatii cu
clientii
Între- Mana-
Productie prindere gement
Tehnologie
Gestiune
Finante
Forta de
munca
Materii
RESURSE Capital prime
UMANE INFORMATII
Capital Pret
Interese ÎNTREPRINDERI
împrumuturi
transporturi)
natura (ex.
prestatii în
impozite
subventii
Cotizatii
sociale
Pietele
Pietele de
factorilor ADMNISTRATIA bunuri si
servicii
prestatii în
venituri de
natura (ex.
impozite
transfer
scoli)
Munca Bunuri
Salarii
MENAJE
Burse
Banci Lucratori
Creditori Sindicate
ÎNTREPRINDERI
COSTURI
La ce costuri se realizeaza produsele
pentru a vinde la preturi competitive?
COMPETITIVITATEA
ÎNTREPRINDERII
CALITATE SERVICII
Întreprinderi
Întreprinderi societare private si Întreprinderi din Întreprinderi ale
individuale societati comerciale cu patrimoniul public sectorului economiei
capital majoritar de sociale
stat (în curs de
privatizare)