CURS CMF 2

1. PATOLOGIA INFLAMATORIE A STRUCTURILOR CMF SI STRUCTURILOR DENTO-MAXILARE

2. PATOLOGIA GLANDELOR SALIVARE
3. PATOLOGIA ARTICULATIEI TEMPORO-MANDIBULARE

1. SUPURAŢIILE REGIUNII ORO-MAXILO-FACIALE

Procesele septice ce se dezvoltă în ţesuturile moi perimaxilare
în lojile superficiale şi profunde ale feţei, precum şi oasele maxilare şi
ganglionii loco-regionali, constituie alături de hemoragii şi traumatisme,
principalele urgenţe ale acestei regiuni din punctul de vedere al
frecvenţei şi gravităţii.
ETIOLOGIE
Sursele de infectare sunt diverse, dominând însă cauzele
dentoparodontale. Dintre acestea cele mai importante sunt:
1. Parodontita apicală acută şi cronică;
2. Gangrena pulpară;
3. Parodontopatiile marginale;
4. Pericoronaritele.
Alte surse: faringoamigdalitele, furunculele şi piodermitele
feţei, fracturile osoase maxilare, chisturile de maxilare
suprainfectate, corpii străini, litiaza salivară, etc.
GERMENII cel mai frecvent întâlniţi sunt: streptococii,
enterococii, stafilococii, asocierile fuzo-spirilare dintre aerobi şi
clostridium perfringens dintre anaerobi. De obicei flora este
mixtă, polimorfă.

Se descriu următoarele forme anatomopatologice ale

leziunilor infecţioase de părţi moi, perimaxilare:
 1. Celulita caracterizată printr-o vasodilataţie accentuată cu
exudat seros şi infiltrat leucocitar în ţesuturi;
- celulita acută corespunde primului stadiu al
inflamaţiei şi se manifestă clinic printr-o tumefacţie
infiltrativă localizată (infiltrat inflamator);
- celulita cronică survine în infecţii prelungite cu
germeni de virulenţă scăzută întreţinute de un focar
septic cronic (frecvent după antibioterapie în doze
insuficiente). Celulita poate retroceda sau evolua
spre supuraţii.

2. Abcesele - sunt colecţii purulente localizate, constituite

din ţesuturi necrozate.
Clinic - se manifestă sub forma unei tumefacţii renitentă sau
fluctuentă cu infiltraţia dureroasă a ţesuturilor din jur; stare
generală alterată, cu febră, frison, tahicardie, uneori tulburări ale
diurezei.
3. Supuraţiile difuze sau flegmoanele sunt infiltraţii difuze
ale ţesuturilor moi, nedelimitate, cu tendinţe extensive, cu
formarea de trombi septici ce provoacă zone de ischemie,
urmată de necroză, cu apariţia de bule gazoase datorită acţiunii
germenilor anaerobi.
Clinic: tumefacţie voluminoasă, fără delimitare precisă,
tegumentele au aspect livid sau cianotic; consistenţă dură
 lemnoasă şi crepitaţii gazoase; tulburări funcţionale grave, stare
toxico-septică.
4. Osteomielitele produse de germenii virulenţi (stafilococ)
prin însămânţare din aproape în aproape sau pe cale
hematogenă. Se caracterizează prin vasodilataţie şi exudat
intraosos cu formarea de microabcese, necroză, sechestre.
Clinic : mobilitate dentară, urmată de abcese periosoase,
fistule şi eliminare de sechestre; stare generală profund alterată,
mai ales în formele acute difuze.
5. Adenitele acute apar îndeosebi la copii şi tineri,
caracterizate d.p.d.v. histopatologic printr-un proces congestio-
exudativ al stromei ganglionare, urmat de focare de necroză
centrală, cu secreţie purulentă.
Clinic - tumefacţii circumscrise, la nivelul regiunii
submentoniere, submandibulare, laterocervicale, etc; consistenţa
mai întâi renitentă, apoi fluctuentă prin abcedarea zonei
centrale; tendinţă la fistulizare. Stare generală moderat alterată.

I. Supuraţiile periosoase
1. Abcesul vestibular - apare sub forma unei bombări în
vestibulul bucal corespunzând dintelui afectat.

Tratamentul - incizie pe maximul de bombare cu drenaj prin

lamă de cauciuc pentru 24-48 de ore.
2. Abcesul palatinal - situat la nivelul bolţii palatine.
Clinic : bombare circumscrisă la nivelul hemibolţii palatine,
corespunzând dintelui afectat. De obicei se formează de la dinţii
cu rădăcinile orientate palatinal (incisivul lateral, premolarul I,
molarul I şi II).
 Tratamentul : incizie cu excizie eliptică în felie de pepene.

II. Supuraţiile lojilor superficial

1. Abcesul obrazului (genian)

Sursa de infectare: premolarii şi molarii superiori, sau prin
propagarea din lojile vecine.
Clinic: tumefacţia în masă a obrazului, cu edem palpebral
inferior. Poate evolua spre endo sau exobucal.
Tratamentul : incizie endobucală pe maximum de bombare
când colecţia evoluează spre endobucal, incizie exobucală
submandibulară când colecţia evoluează spre exobucal şi
incizie combinată exoendobucală în colecţiile cu caracter
extensiv.

4. Abcesul limbii - limba poate fi infectată printr-un corp

străin (fragmente de dinţi, aşchii de lemn, paie, spice, etc.) sau
prin plăgi, ulceraţii patologice diverse (lues, T.B.C.).
Simptomatologie : tumefacţie mare dureroasă a limbii
cu bombare maximă variabilă după sediul abcesului (marginal,
central, vârf, bază). Mişcările limbii sunt foarte reduse.
Tulburări funcţionale : masticaţia, deglutiţia şi chiar fonaţia
devin aproape imposibile. Starea generală alterată, febră,
tahicardie, agitaţie, insomnie.
Pentru diagnostic se poate practica puncţia exploratoare:
puncţia poate fi de asemenea primul timp al intervenţiei
chirurgicale deoarece indică sediul colecţiei.
Tratament : incizie endobucală în abcesele superficiale ale
porţiunii libere a limbii, practicată în şanţul paralingual. Incizie
 exobucală suprahioidian în colecţiile profunde cu tendinţe
extensive.
4. Abcesul lojei sublinguale - loja este situată în porţiunea anterioară
a planşeului între muşchiul milohioidian şi mucoasă.
5. Simptomatologie : bombare unilaterală a regiunii sublinguale
cu împingerea limbii pe partea opusă, plica sublinguală
proeminând ”creasta de cocoş”. La palpare bimanuală se percepe
împăstrarea jumătăţii corespunzătoare a planşeului bucal: disfagie
accentuată, jenă în fonaţie şi masticaţie.
Tratament : deschiderea se face de regulă pe cale externă
submandibulară care asigură un drenaj eficient, calea
endobucală având indicaţii mai restrânse.
6. Abcesul lojei submandibulare - această lojă este situată
în partea distală a planşeului bucal. Este o lojă de răspântie,
comunicând cu loja sublinguală, submentonieră, zigomatică,
parotidiană şi spaţiul laterofaringian.
Supuraţiile acestei loji au drept cauză procesele septice ale
molarilor inferiori sau difuzarea din lojile cu care comunică.
Simptomatologie : Exobucal - tumefacţie
subangulomandibulară ce se extinde spre anterior ştergând
relieful marginii inferioare a mandibulei. Endobucal - se
constată o congestie cu edem al mucoasei în şanţul vestibular
din dreptul dintelui cauzal. Trismus foarte puternic şi disfagie
accentuată.
Tratament ; incizie submandibulară de cca.5-6 cm.; se poate
folosi şi calea endobucală cu o incizie situată în şanţul
mandibulo-lingual în cazul colecţiilor ce se dezvoltă în recesul
lojii.
7. Abcesul lojei submentoniere - este situată între menton şi
osul hioid. Supuraţiile din acest nivel au drept cauză infecţiile
cu punct de plecare incisivii şi caninii inferiori. De asemenea
supuraţia se poate produce prin difuzare din loja sublinguală
sau submandibulară.
Simptomatologie - tumefacţie a regiunii submentoniere cu
maximum de bombare pe linia mediană. Nu se găsesc semne
endobucale.
Tratament : incizie curbă submentonieră la jumătatea
distanţei dintre menton şi osul hioid.
8. Abcesul lojei parotidiene - loja parotidiană îmbracă
marginea posterioară a ramurii ascendente a mandibulei
întinzându-se până la mastoidă. Supuraţiile acestei loji se
produc prin difuzare din lojile vecine cu care comunică (obraz,
groapă zigomatică, spaţiul laterofaringian). Se mai poate
produce pe cale limfatică de la mastoidă sau conduct auditiv
extern, sau de la supuraţiile glandei parotide însăşi.
Simptome : tumefierea regiunii parotide cu trismus foarte
puternic şi stare generală septică; uneori disfagie.
Diagnostic diferenţial cu parotidita supurată în care prin
canalul Stenon se evacuează puroi.
Tratamentul : incizie subangulomandibulară uşor recurbată.
9. Abcesul orbitei - supuraţiile de la acest nivel se pot
produce prin : însămânţare hematogenă prin vena oftalmică şi
vena angulară, de la supuraţiile dentare şi geniene; prin fisura
orbitară inferioară de la supuraţiile din fosa zigomatică şi prin
pereţi de la sinusurile maxilare, frontale, etmoidale.
Simptome : edem palpebral cu chemozis conjunctival
( conjunctiva se tumefiaza si are consistent gelatinoasa) şi
exoftalmie. Mişcările globilor oculari sunt reduse sau absente.
Vederea diminuată, reflexul fotomotor absent.
 Complicaţii : panoftalmia (infectie supurativa care cuprinde
tot ochiul), distrugerea nervului optic sau tromboflebita
sinusului cavernos.
Tratament : cât mai precoce la primele semne de supuraţie
din cauza complicaţiilor grave. Incizii în unghiul intern al
ochiului pentru colecţiile de origine etmoidală pe marginea
inferioară a orbitei pentru colecţiile din obraz, groapă
zigomatică, sinus maxilar şi marginea superioară a orbitei
pentru colecţiile cu punct de plecare sinusul frontal.
III. Supuraţiile lojilor profunde

2. Abcesul laterofaringian - loja se întinde până la baza

craniului în sus, în jos se deschide spre loja marilor vase,
înăuntru perete lateral al faringelui. Este împărţit de apofiza
stiloidă şi buchetul lui Riolan (m.stiloglos, stilofaringian,
stilohioidian si lig stilohioidian si stilomandubular) în spaţiul
prestilian şi retrostilian în care se găsesc artera carotidă internă,
jugulară internă, nervii cranieni IX,X,XI,XII. Spaţiul comunică
înainte cu fosa intratemporală.
Siptomatologia : redusă externă, uşoară tumefacţie retro şi
subangulomandibulară.
Endobucal - trismus moderat, tumefacţie a pilierului anterior
amigdalian, bombare faringiană unilaterală. Disfagie precoce şi
accentuată, deglutiţia devenind imposibilă, aproape şi pentru
lichide. Stare generală alterată.
.
Complicaţii: erodarea vaselor mari cu hemoragii laterale,
tromboflebita sinusului cavernos, supuraţii mediastinale,
edemul glotei.
 Tratament : incizie endobucală când colecţia bombează
submucos, incizie exobucală arcuată subangulomandibulară.

IV. Supuraţii difuze

Flegmonul difuz al planşeului bucal - cunoscut clasic în
patologie sub numele de “angină Ludwig”.
Procesul inflamator interesează ţesuturile care formează
podeaua cavităţii bucale iniţial situat în loja sublinguală
prinzând însă rapid loja submentonieră, submandibulară,
parenchimul lingual, difuzând în spaţiul laterofaringian şi
groapa zigomatică.
Simptome : tablou clinic grav atât prin manifestările locale,
cât şi generale.
Local - tumefacţie masivă ce cuprinde toată regiunea
submandibulară bilateral, bombarea fiind mai accentuată
submentonier. La palpare tumefacţia are o consistenţă dură,
lemnoasă masivă, în fazele avansate percepându-se crepitaţii
gazoase, semn al procesului gangrenos.
Trismus moderat, paradoxal faţă de importanţa tumefacţiei.
Bolnavul cu gura întredeschisă şi saliva eliminându-se printre
arcadele dentare, salivă ce nu poate fi înghiţită din cauza
disfagiei totale.
Tumefacţie mare a regiunii sublinguale, cu plicile sublinguale
proeminând în “creastă de cocoş”.
Limba mărită de volum, împinsă în sus şi înapoi, cu tulburări
respiratorii consecutive, tulburări accentuate de edemul glotei
iar în cazurile avansate, datorită toxinelor prin atingerea
centrilor bulbari.
Stare generală - deosebit de gravă, toxico-septică, facies palid
pământiu din cauza hemolizei, un semn clinic important
 trădând gravitatea bolii este discordanţa între puls şi
temperatură, ce apare în fazele terminale ale bolii şi denotă
epuizarea resurselor de apărare a organismului (febră 37,5
grade C0 cu tahicardie ce se accentuează progresiv, pulsul
devenind mic, neregulat şi chiar nepalpabil).
Complicaţii : evoluţie gravă şi rapidă cu complicaţii de tipul
colapsului cardiotoxic, sincopă toxică bulbară, tromboflebita
sinusului cavernos, infecţii mediastinale pulmonare,
septicemie,etc.
Tratament : chirurgical, deschiderea largă pentru a favoriza
eliminarea produselor toxice şi o bună aerisire a ţesuturilor
infiltrate, printr-o incizie în potcoavă ce se întinde de la un
gonion la celălalt cu secţionarea tuturor planurilor
musculare.
Tratament general - antibioterapie asociată în doze masive,
ser antigangrenos, medicaţie analeptică şi tonicardică şi
vitaminoterapie.

2. PATOLOGIA GLANDELOR SALIVARE

 Generalităţi
Glandele salivare sunt organele secretorii ale cavităţii bucale,
grupate în:
- glande principale (parotide, submaxilare, sublinguale)
- glande accesorii (mici) - dispersate în mucoasa bucală
(buze, obraji, limbă, boltă).
În 24 de ore glandele secretă 1.000 ml. de salivă cu rol de
digestie, apărare, metabolismul smalţului, excreţie.
Metodele de explorare a glandelor mari, sunt:
- examenul clinic
- examenul salivei
- cateterismul canalicular
- sialografia
- scintigrama (tehneţium 99)

Etiopatogenie
Infectarea glandelor se produce de obicei cu germeni
obişnuiţi pe următoarele căi, în ordinea frecvenţei:
- limfatică, hematogenă, directă(traumatică).

Parotidita acută supurată

- infecţia interesează atât arborele canalicular cât şi
parenchimul glandular. De obicei este unilaterală.
Prezintă trei forme anatomo-clinice:
- forma catarală caracterizată prin infiltraţie inflamatorie
- forma supurată a lobulilor glandulari şi a canalului principal
- forma gangrenoasă - infiltrat difuz
- ţesut glandular ce se evacuează şi se
sfacelează împreună cu ţesutul conjunctiv interlobular.
 Simptomatologie:
În forma catarală: - senzaţie de uscăciune a gurii, tumefacţie
şi dureri în regiunea parotidiană. Împăstare dureroasă la
palpare, a glandei.
Orificiului canalului Stenon congestionat, edemeţiat.
Salivă vâscoasă opalescentă, amestecată cu depuneri de
fibrină.
Fenomenul patologic retrocedează sau trece în forma
supurată cu stare generală alterată- febră, puls accelerat,
agitaţie, insomnie.
Forma supurată - dureri vii, pulsatile, iradiind în regiunile
vecine (ureche, faringe,regiunea temporală) exacerbându-se la
masticaţie, deglutiţie.

- abcesele se pot deschide spontan- fistule de puroi cu salivă.

- orificiul canalului Stenon tumefiat, la presiune se scurge
puroi gros în cantitate mare(diagnostic diferenţial cu abcesul
lojei).
- rar pot apare şi pareze faciale.
Forma gangrenoasă - rară, apare la bolnavi cu stări grave,
toxiinfecţioase cu reactivitate prăbuşită.
 Complicaţii: fistule la piele şi în conductul auditiv extern,
difuzare în regiunile vecine, tromboflebite.
Diagnostic pozitiv - se bazează pe secreţia purulentă prin
Stenon.
.
Tratament - profilactic - igienă bucală, masaj din înapoi
înainte al canalului Stenon. Sialogoge - pilocarpină 1%, 5-8
picături de 4 ori pe zi.
- curativ - antibiotice - pe bază de antibiogramă;
cateterism pe Stenon şi enzime proteolitice- Tripsină şi Alfa
chimotripsină, apoi antibiotice de elecţie (200.000 Penicilină în
2 ml. de ser, instilată în parotidă).
- vaccino-terapie nespecifică- vitaminoterapie
- dacă supuraţia a depăsit bariera acinoasă se face
incizie subangulo-mandibulară.
Sialozele - parotidozele sunt manifestări în cadrul altor
boli(infecţii virotice, intoxicaţii, stări alergice şi boli de sistem).
Ele se manbifestă prin hipertrofie nedureroasă a glandelor
parotide, cu diminuarea secreţiei salivare. Sindroamele
sialozice predomină la femei, după vârsta de 40 de ani, prezintă
multiple varietăţi simptomatice cu evoluţii polimorfe.
- lipsa secreţiei salivare produce senzaţia de uscăciune bucală
cu tulburări funcţionale compensate prin consum mare de apă
în timpul meselor;
- se produc alterări ale mucoasei care devine roşie, lucioasă,
limba depepilată, regade comisurale, saliva de aspect gelatinos.
Această stare favorizează apariţia candidozelor, a exploziei
de carie.
În grupul mare al sialozelor sunt descrise ca entităţi
clinice :
 1. sindromul Gougerat- Sjogreen cu triplă
simptomatologie(salivară, oculară,articulară).
- asialia este însoţită de tot cortegiul de manifestări
secundare.
- sialografia are imagine de " arbore mort"
- manifestările oculare constau în cherato-conjunctivită
uscată, senzaţie de arsură oculară şi corpi străini, fotofobie,
conjunctive roşii, uscate, mate, pot apare leziuni corneene.
- manifestări articulare, de la artralgii până la poliartrite
cronice evolutive.
2. sindromul Miculitz - se manifestă prin hipertrofia
simetrică a gandelor salivare şi lacrimale cu scăderea secreţiei.
3. sindromul Besnier- Boeck -Schaumonn - considerat ca o
afecţiune a sistemului reticulo-endotelial, are o
simptomatologie polimorfă.
- leziuni cutanate nodular (sarcoidele Boeck)
- leziuni ale vălului amigdalelor, faringelui, sub formă de
noduli alb-gălbui cu lizereu roşu.
- tumefierea glandei parotide bilateral.
Tratamentul este complex şi trebuie individualizat. Se
folosesc instilaţii cu Tripsină, antibiotice, Hidrocortizon pe
canal, corectarea deficienţelor endocrine, metabolice,
vitaminoterapia A şi B în doze foarte mari, Rontgen terapie.

PAROTIDOMEGALIILE au cauze multiple: nutriţionale

(gurmanzi-consumatori de pâine) sau după stări de denutriţie
cronică, toxice(intoxicaţii cu Pb.,iod, mercur), diabetici,
cirotici, afecţiuni hormonale,medicamentoase(iod),
hemopatii(leucemii limfoide).
 Litiaza salivară - descrisă de Hipocrate ca"Pietrele de sub
limbă". Apare îndeosebi la adulţi între 25-45 ani şi la bărbaţi
70% , datorită lipsei de igienă bucală, tutun , alcool.
Glanda submaxilară este afectată 90-95% din cazuri.
Calculul se formează prin precipitarea sărurilor alcalino-
teroase ale salivei în jurul celulelor epiteliale descuamate, corpi
străini(fibre de perie de dinţi, pai), microbi, aceasta fiind
favorizată de tulburări în dinamica aparatului salivar.

Simptomatologie variază după sediul calculului şi după

perioada evolutivă.
Sialolitiaza se manifestă clinic după o perioadă de latenţă prin
una din formele triadei salivare descrise de Dan Teodorescu:
colica,abcesul şi tumora salivară.
În litiaza glandelor salivare:
Colica salivară apare în timpul meselor şi este provocată de
migrarea calculului şi contracţiile pereţilor canalului. Se
manifestă prin dureri spontane vii în limbă şi planşeu cu
iradieri în regiunea temporală, tumefierea regiunii
submandibulare, senzaţie de uscăciune a gurii. Criza durează
câteva minute până la o oră şi dispare spontan cu evacuarea
unui jet de salivă.
Abcesul salivar este o complicaţie a litiazei.
Supuraţia se dezvoltă în canalul excretor(sialodochită) sau în
glandă(sialodenita) şi poate difuza în lojă fiind însoţită de
dureri vii cu iradieri în limbă regiunea submandibulară, febră,
jenă în masticaţie, deglutiţie, tumefacţia regiunii.
Orificiul canalului Warthon este proeminent, congestionat şi
prin el se scurge puroi.
Tumora salivară ia naştere în urma unor pusee repetate de
submaxilita acută, glanda fiind crescută de volum, boselată,
sclerozată. Litiaza glandei parotide este mult mai rară, tabloul
clinic fiind asemănător.
Tratamentul constă în îndepărtarea calculului când este
angajat pe canalul principal(sialolitotemie) sau
sialoadenectomie, când calculii sunt intraglandulari.

Tumorile glandei salivare

Tumora caracteristică a glandei salivare este în aşa
zisa"tumoră mixtă" (adenomul polimorf) cu incidenţă de 80%
în glandele parotide. Tumora se caracterizeasă printr-o evoluţie
foarte lentă 5-10-15 ani, are tendinţă mare la recidivă,
malignizare relativă şi tardivă. Este de natură epitelială, poate
atinge dimensiuni gigante(15-20 cm în diametru). Are o culoare
gri-cenuşie tigrată, iar pe secţiune este translucidă. Debutează
sub formă de nodul rotund mic, de consistenţă fermă,
nedureroasă, mobilă sub tegumente şi pe planurile profunde.
Sialografia dă imaginea tipică de "minge" ţinută în mână.
Degenerescenţa malignă se anunţă prin creştere rapidă în
volum , fixare pe planurile vecine, dureri spontane, paralizie
facială(uneori). Tratamentul este numai chirurgical: enucleere,
parotidectomie păarţială sau totală cu conservarea nervului
facial.
Tumorile maligne
Cilindromul - care se dezvoltă cu predilecţie pe glandele
mici.
Evoluţia lor este caracteristică tumorilor maligne: creştere
rapidă, invadarea ţesuturilor vecine, adenopatii, paralizie
facială globală sau parţială, alterarea stării generale.
Sialografia dă imaginea de amputare a canalelor defecte de
umplere, imagini lacunare.
 Tratamentul - expirări largi cu evidare ganglionară şi
sacrificarea nervului facial.

Patologia articulaţiei temporo-mandibulare

Afecţiunile cele mai importante ale articulaţiei temporo-
mandibulare sunt traumatismele, inflamaţiile şi anchiloza.
Leziunile traumatice - se prezintă sub formă de:
- contuzii
- luxaţii
- fracturi
Contuziile - sunt traumatisme închise fără leziuni osoase sau
articulare, manifestate prin dureri, echimoze, tumefacţii,
limitarea mişcărilor.
Tratamentul constă în imibilizarea temporară, alimentaţie
lichidă, infiltraţii cu novocaină.
Luxaţiile - se caracterizează prin pierderea raporturilor
normele ale suprafeţelor articulare.
Luxaţia simplă mai frecventă la femei datorită laxităţii
ligamentelor şi a capsulei. Se produce prin coborârea forţată a
mandibulei, prin traumatism pe bărbie, în timpul unei extracţii
dentare, căscat, forţat, râs. Bolnavul are aspect caracteristic, cu
gura deschisă la maximum şi imobilitatea de a o
închide.Condilii se palpează sub tegumente, obraji turtiţi,
unghiul mandibulei distalizat, condilul nu se percepe la palpare
prin conductul auditiv.
Reducerea se face prin manvra lui Nelaton: capul bolnavului
sprijinit de ajutor, operatorul aplică policele pe faţa ocluzală a
molarilor inferiori şi celelalte degete prind bine marginile
inferioare ale mandibulei.
 Fracturile - intraarticulare sunt zdrobiri ale capului apofizei
condiliene care se pot asocia cu fractura osului timpanal,
perforarea conductului auditiv extern- otoragia este semnul
caracteristic.
Tratamentul constă în repaus 10-12 zile apoi mecanoterapie
progresivă.

Artritele temporo-mandibulare - se clasifică în inflamaţii

specifice şi nespecifice iar după stadiul evolutiv, în artrite acute
şi cronice.
Artritele acute sunt rare, ele pot fi seroase sau supurate.
Artritele seroase - se manifestă prin apariţia unui exudat
serofibrinos în articulaţie, tumefierea articulaţiei cu deformarea
regiunii pretragiene, limitarea mişcărilor de deschidere.
Tratamentul constă în administrarea de antibiotice, căldură
locală.

Artozele se manifestă prin:

1. simptome articulare
2. tulburări în mecanica mandibulei
3. simptome extraarticulare
1. Simptome articulare
- durerea - la început de intensitate mai mică, mai ales
dimineaţa
 - în fazele mai avansate durerea este permanentă,
exacerbată la micările mandibulei, iradiază în regiunile:
temporală, auriculară,occipitală.
- cracmentul şi frecătura sunt datorate modificărilor
suprafeţelor articulare
- frecătura apare şi la închidere şi la deschidere
- cracmentul - zgomot caracteristic de poicnitură
care se aude şi de cei din jur. Se produce când mişcările de
deschidere depăşesc o anumită amplitudine şi condilul
depăşeşte tuberculul zigomatic.
2. Tulburările în mecanica mandibulei constau în :
- subluxaţii mici recidivante
- dedublarea mişcării de coborâre
- limitarea sau exagerarea deschiderii gurii
- devierea mentonului spre partea sănătoasă.
3. Simptome extraarticulare
- algii faciale
- cefalee, migrene, hemispasm facial
- otalgii, acufene, vertije.
- sialoree sau asialie
Radiografia arată modificări ale elementelor articulare:
neregularitate de contur, pensarea spaţiului articular.
Tratament:
- îndepărtarea factorilor traumatici - ocluzo-articular
- repaus articular prin frondă mentonieră 2-3 săptămâni
- agenţi fizici: aplicaţii calde(ultrascurte, ultrasunete)
- infiltraţii cu Novocaină 1% periarticular la 3-5 zile
- Hialuromidază 150 u.i. - Hidrocortizon + Novocaină 1%
intraarticular
 - tratament chirurgical: meniscectomie, capsulorafie, rezecţie
de condil.

Tratament : - preventiv - dirijarea procesului de cicatrizare.

- curativ - agenţi fizici, mecanoterapie, infiltraţii
cu Novocaină, hialuronidaza.
- sângerânde - secţionarea bridelor
- excizie bloc cicatriceal
- dezinserţia muşchilor
- secţiunea apofizei coronoide.
Anchiloza temporo-mandibulară
Este limitarea permanentă a mişcărilor mandibulei datorită
dispariţiei articulaţiei tempo-mandibulare prin organizarea unui
ţesut fibro-osos.
Etiopatogenie - leziuni traumatice intraarticulare, zdrobiri ale
condilului şi meniscului.
- leziuni infecţioase - otite, boli infecţioase
(scarlatina, difteria, rujeola).
Simptomatologie:
Mişcările mandibulei complet suprimate - în cele fibroase
permite mişcări pe o distanţă de 0,5-1 cm.
- tulburări de alimentaţie şi de fonaţie
- semne obiective: la copii se produce microgenie (dezv insuf
a mandibulei care duce la stergerea reliefului barbiei),
laterognaţie, atrofii musculare.
Examenul radiologic - evidenţiază acest bloc osos care
înlocuieşte elementele articulaţiei.
Tratamentul constă în rezecţia blocului osos, cu modelarea
unei noi cavităţi glenoide şi a unui condil mandibular cu
interpoziţie de piele în grosimea totală(artroplastie).
Există şi alte metode chirurgicale.