Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Specializarea: Inginerie Economica

Medicină Veterinară - Bucureşti

Departamentul de Studii pentru Student:

Învăţământ la Distanţă

Anul II

CONSTRUCȚII AGRICOLE

Construcții pentru depozitarea, conservarea și condiționarea producției

vegetale

Depozitarea, conservarea și condiționarea producției vegetale se realizează în construcții

care trebuie să asigure condiții optime pentru limitarea maximă a proceselor vitale ale maselor
de depozitat, menținerea acesteia în starea inițială timp cât mai îndelungat, cât și reducerea
pierderilor fiziologice și mecanice. Aceasta presupune cunoașterea tuturor proceselor
fiziologice și fizico-chimice care au loc în toată perioada de depozitare, având în vedere că
produsele vegetale prezintă un grad ridicat de perisabilitate. Construcțiile pentru depozitarea,
conservarea și condiționarea producției vegetale sunt proiectate și utilate funcțional având în
vedere scopul pentru care se conservă și anume: consum imediat, consum în timpul iernii,
rezerve locale sau la nivelul economiei naționale, pentru semințe sau pentru prelucrare. După
natura produselor depozitate, sunt: construcții pentru depozitarea legumelor și a fructelor,
construcții pentru depozitarea cerealelor și construcții pentru depozitarea furajelor.

Construcții pentru depozitarea legumelor și a fructelor

Pentru a asigura consumul de legume și fructe pe tot timpul anului, acestea trebuie
depozitate, conservate și condiționate. Produsele hortiviticole continuă în timpul păstrării o
serie de procese metabolice și anume: respirație, maturare, încolțire etc. Condițiile de păstrare
variază de la un produs la altul și depozitele se proiectează având în vedere aceste necesități.

Clasificarea depozitelor pentru legume și fructe

Depozitele pentru legume și fructe se clasifică după mai multe criterii și anume:

 după natura producției depozitate sunt: depozite specializate pentru un singur produs,
depozite universale pentru mai multe produse și complexe de valorificări cu activități
de păstrare și depozitare a produselor;
 după modul de realizare a condițiilor de păstrare se deosebesc depozite fără posibilități
de reglare a condițiilor de depozitare, depozite cu posibilități de reglare a condițiilor
de depozitare, cu atmosferă controlată, prevăzute cu instalații de ventilație mecanică și
frigorifice;
 după tipul construcției adoptate, depozitele pot fi: pavilionare și comasate;
 după limitele temperaturilor pentru păstrare, depozitele sunt: cu temperaturi pozitive
(0 °C-5 °C), cu temperaturi negative de până la -24 °C pentru produse congelate și cu

1
 temperaturi apropiate de cele ale mediului exterior, care sunt determinante la
realizarea microclimatului interior;
 după gradul de dotare al depozitului, pot fi: depozite speciale cu instalații mecanizate
de sortare și de realizare a climatului interior, depozite simple, fără instalații, destinate
păstrării de scurtă durată;
 după capacitate sunt depozite de mică capacitate (50-100 tone) și de mare capacitate
(20.000 tone).

Caracteristici constructive pentru depozite de legume și fructe

Depozitele pentru legume și fructe sunt diversificate într-o multitudine de tipuri, după
caracteristicile constructiv-funcționale, de la simple șanțuri și tranșee la construcții cu
capacități mari dotate cu utilități tehnologice de performanță. Soluțiile tradiționale folosesc
materiale locale și puțin pretențioase iar soluțiile noi materiale și tehnologii de execuție
moderne.

Depozite de mică capacitate

Depozitele de mică capacitate sunt folosite pentru cantități mici de legume și pentru
perioade scurte de timp, în general folosite pentru deservirea gospodăriilor individuale și
unități de producție din mediul rural.

Depozite de mare capacitate

Sunt depozite cu structuri în general din beton armat prefabricat, formate din: fundații
pahar, stâlpi și grinzi, panouri prefabricate pentru pereți, elemente de acoperiș, drepte sau
curbe, panouri ușoare termoizolante pentru închiderile exterioare. Depozite de mare capacitate
sunt de tip parter sau cu mai multe nivele, soluția fiind determinată de considerente
economice.

Elemente de proiectare a depozitelor de legume și fructe

Spațiile necesare pentru depozitarea legumelor și fructelor sunt determinate de specia

produselor și tehnologia de depozitare.

Microclimatul necesar pentru a fi crea în depozite este deosebit de important deoarece

acesta influențează producția în mod direct. Temperatura necesară a fi realizată (tabelul 2)
este importantă deoarece la temperaturi joase se reduc procesele de metabolism; se
prelungește durata până la apariția îmbătrânirii; se reduc pierderile de apă (evitându-se astfel
vestejirea) iar deprecierile calitative datorate atacurilor ciupercilor și bacteriilor apar în
proporție mult mai mică.

Umiditatea relativă variază între limitele de 70 - 90%; umiditatea mai redusă produce
zbârcirea produselor ca urmare a pierderilor de apă iar umiditatea ridicată favorizează
dezvoltarea ciupercilor (mucegai) și bacteriilor. Pentru realizarea condițiilor de microclimat
optime, elementele de închidere a depozitelor de legume și fructe se proiectează astfel încât să
se asigure o izolație termică eficientă.

2
Instalații și utilaje folosite în depozitele de legume și fructe

Instalațiile și utilajele prevăzute în depozitele de legume și fructe sunt determinate de

procesul tehnologic adoptat și permit climatizarea aerului interior, iluminarea artificială,
transportul și manipularea produselor depozitate cât și condiționarea lor. Instalațiile de
climatizare interioară asigură microclimatul în celulele frigorifice prin menținerea în limitele
optime a temperaturii, umidității și compoziției aerului. Instalațiile de răcire se folosesc pentru
depozitarea pe durate mai îndelungate și mențin la parametri optimi temperatura, umiditatea,
presiunea și conținutul de gaze. Instalațiile de umidificare a aerului au rolul de a menține
umiditatea necesară în celulele de depozitare. Instalația de atmosferă controlată se proiectează
pentru menținerea tuturor factorilor de climat interior specific fiecărui tip de depozitat și
anume: temperatură, umiditate, concentrație de oxigen și bioxid de carbon etc. Instalațiile de
iluminat (în general fluorescent) prevăzute în depozitele de legume și fructe sunt diferențiate:

 în hala de sortare iluminarea se face astfel încât să fie cât mai aproape de cea naturală;
 în celulele de depozitare nu este necesară lumina deoarece aceasta ar stimula sau
intensifica unele procese nedorite (vegetație, vestejire etc.);
 pe aleile de circulație și anexe, o iluminare obișnuită.

Utilajele de transport și stivit sunt necesare pentru manipularea în bune condiții a masei de
depozitat și cu un preț de cost cât mai redus. Aceste utilaje sunt: transportoare mobile cu
bandă de cauciuc, graifere, lopeți mecanice, electrocare cu braț ridicător, cărucioare acționate
manual sau mecanic, motostivuitoare, electrostivuitoare etc. Mașinile și instalațiile pentru
condiționare se folosesc pentru pregătirea legumelor și fructelor pentru depozitare și apoi
livrare.

Construcții pentru depozitarea cerealelor

În masa de depozitare a cerealelor, în timpul depozitării și conservării se produc o serie de

procese vitale care trebuie să fie menținute cât mai mult timp în stare latentă pentru a reduce
pierderile fiziologice și mecanice. În acest sens, proiectarea și realizarea construcțiilor
destinate acestui scop se face ținând seama de: natura produselor vegetale depozitate,
procesele ce au loc în masa de depozitat, factorii fizico-chimici necesari în spațiile de
păstrare, metoda de conservare adoptată.

Construcții pentru depozitarea furajelor

Aceste construcții sunt destinate depozitării produselor vegetale necesară pentru asigurarea
alimentației animalelor pentru perioada de iarnă și până la producția din anul curent.
Construcțiile pentru depozitarea furajelor sunt de două tipuri:

 fânare - pentru furaje fibroase uscate;

 silozuri - pentru furaje verzi.

La proiectarea și executarea acestor construcții trebuie să se țină seama de:

 reducerea pe cât posibil a pierderilor cantitative a produsului depozitat;

 păstrarea valorii nutritive a furajelor;
 împiedicarea unor reacții chimice care deteriorează calitatea furajelor.

3
Fânare

Conservarea protejată sub acoperiș a furajelor fibroase uscate înlătură pierderile și

degradările cauzate de intemperii și permite uscarea suplimentară în timpul depozitării prin
infiltrarea de aer.

 Fânarele tip șopron sunt construcții simple, deschise lateral, cu pereți perforați sau din
plasă de sârmă. Structura de rezistență este formată din stâlpi din lemn, metal sau
beton, încastrați în fundații de beton; acoperișul este realizat din ferme de lemn, beton
sau metal și învelitoare din tablă sau azbociment ondulat; pardoseala este din pământ
bătut sau beton.
 Fânarele turn sunt construcții cilindrice cu diametrul de 6 - 8 m și înălțimea de 8 - 13
m. Închiderea fânarului se face cu plasă de sârmă, protejată cu sectoare circulare de
azbociment așezate sub formă de solzi depărtați care împiedică pătrunderea apei
permițând însă pătrunderea aerului. Încărcarea se face pe la partea superioară,
pneumatic; cu ajutorul unui șablon-clopot prin care se insuflă aer de uscare se realizare
un coș central în masa de furaj. Prin acest coș, o freză superioară de extracție descarcă
furajelepe instalația de transport de la baza turnului.

Silozuri pentru furaje verzi

Pentru depozitarea și păstrarea furajelor verzi se folosesc două metode de însilozare și

anume: în spații etanșe (anaerobă) și în spații neetanșe (aerobă).

 Însilozarea în spații etanșe (anaerobă) se realizează într-un conținut de gaz inert

(bioxidul de carbon) menținându-se o presiune constantă cu ajutorul unei instalații
care se numește plămân de presiune. Silozul este realizat din metal, protejat
anticoroziv și permite păstrarea masei însilozate în proporție de 95%; investiția
specifică fiind mare; acest tip de siloz se folosește pentru furaje care sunt valoroase
pentru producție și anume: lucernă, nutrețuri combinate, ovăz, porumb boabe etc.
 Însilozarea în spații neetanșe se folosește pentru însilozarea furajelor grosiere
admițându-se anumite pierderi calitative și cantitative avându-se în vedere cotul mai
redus al investiției.