Introducere

Securitatea este un concept relativ: nimic şi nimeni nu este absolut sigur (securizat); orice
şi fiecare este expus, în diferite intensităţi, unor anumite riscuri.1
Securitatea reprezintă o condiție prealabilă pentru dezvoltare. Conflictele nu numai că
distrug infrastructura, inclusiv infrastructura socială; acestea încurajează, de asemenea,
criminalitatea, deteriorează investițiile și conduc la imposibilitatea derulării unei activități
economice normale.

Capitolul I: Statul şi securitatea naţională

Lumea se globalizează, dar în structură şi funcţiile ei se păstrează caracterul inter-
naţional. Aceasta înseamnă că politica mondială rămâne, în ultimă instanţă, politica unei societăţi
internaţionale, a statelor independente, chiar dacă interdependenţa lor creşte.2
Securitatea naţională a României trebuie să respecte principiile Uniunii Europene de
securitate, adoptate de Strategia de Securitate Europeană (ŞES) şi de Securitatea Internă a
Uniunii Europene, în care securitatea şi dezvoltarea statelor sunt direct proproportionale.
Securitatea naţională asigură şi întărirea infrastructurii statului, dar şi infrastructura socială în
faţa unor situaţii de criză.
Constituţia României prevede ca Strategia naţională de apărare a României este
principalul instrument care realizează planificarea apărării la nivel naţional, dar asigură şi cadrul
strategic pentru a organiza şi coordona activităţile care au scop apărarea ţării şi securitatea
naţională, prin Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.3
Regiunea din care România face parte a fost caracterizată de existenţa unor conflicte
îngheţate, dar astăzi, conflictele au degenerat şi sunt active şi slăbesc relaţiile dintre NATO şi
Rusia. Dar orice conflict, apropiat de ţara noastră sau depărtat, are consecinţe asupra securităţii
noastre.
O ameninţare globală este terorismul. Acest fenomen este din ce în ce mai aproape de
statul nostru.

1
Ionel Nicu Sava, Teoria si practica securitatii - suport de curs, Bucuresti, 2007, p. 50
2
Ibidem, p. 38
3
Consiliul Uniunii Europene, Strategia europeană de securitate, O europă sigură într-o lume mai bună, 2009, pp.14-
15

3
În plan global, terorismul a căpătat noi dimensiuni, nefiind un fenomen îndepărtat, ci unul
aproape de spațiul nostru, iar cetăţenii români pot fi afectaţi de acest lucru.
Deoarece ameninţările la adresa statelor au evoluat, statele nu îşi mai pot asigura securitatea
individual, iar noile provocări impun statelor o cooperare efectivă şi eficientă.
Domeniul securităţii are nevoie de resurse şi pentru acest lucru este nevoie de o economie
de piaţă robustă. Strategia are ca scop consolidarea credibilităţii României în domeniul securităţii
datorită apartenenţei la organizaţiile NATO şi Uniunea Europeană, dar şi consolidarea
parteneriatelor strategice pe care România le are cu alte state.
Standardele militare dar şi cele civile trebuiesc mentinunte la cel mai ridicat nivel pentru
a putea preveni şi apăra orice agresiune asupra României. Ţara noastră este membru activ la
apărarea colectivă a NATO şi a susţinut implementarea unei clauze de solidaritate şi asistenţa
reciprocă conform Tratatului de la Lisabona, dar şi dezvoltarea Politcii europene de Securitate şi
Aprare Comună.
Care este scopul statului?
Teoriile normative utilizează un concept definit ca atare încă de la formarea sistemului de
state, a sistemului internaţional, la mijlocul secolului al XIIV-lea, anume conceptul de raţiune de
stat Henry Kissinger demonstrează uriaşa însemnătate a conceptului de raison d"etat în
structurarea sistemului de state. Raţiunea de stat s-a impus ca un principiu normativ superior,
deasupra oricăror alte interese individuale sau de grup în societate şi a devenit un principiu
regulator al comportamentului internaţional al oricărui stat. Interesului de stat se supun toate
celelalte interese. 4În literatura sociologică clasică, Tocqueville arată că, într-o democraţie,
structurarea intereselor private poate avea loc doar în condiţiile definirii unui interes public.
Astfel, "Principiul interesului înţeles în mod corect nu generează acte majore de sacrificiu
individual, însă induce acte cotidiene de autoreţinere (...) ... disciplinează un număr de cetăţeni în
sensul obiceiului la regularitate, reţinere, moderare, prevedere, autocontrol..." (citat după W.
David Clinton).5
Starea de securitate-insecuritate se poate defini în urma analizei vulnerabilităţilor,
riscurilor şi ameninţărilor. Vulnerabilitatea este o caracteristică externă a securităţii, riscul este
una internă. Vulnerabilitatea se defineşte strategic, riscul se evaluează din punct de vedere

4
Ionel Nicu Sava, op.cit., p. 38-39
5
Ibidem, p.39

4
politic. Politica de securitate naţională poate fi orientată către interior, pentru a reduce
vulnerabilităţile şi către exterior, pentru a reduce riscurile şi a evita ameninţările.6

Capitolul II: Interesele şi obiectivele naţionale de securitate

România, mai presus de toate, este un stat de drept, democratic şi social. Ţara noastră este
membră a Uniunii Europene şi NATO şi avem aceleaşi valori ca celelalte state membre:
demnitatea umană, drepturile şi libertăţile oamenilor, egalitatea în faţa legii, libera dezvoltare a
personalităţii umane şi dreptate şi pluralismul.
Interese naţionale de securitate
Interesele naţionale de securitate respectă prevederile Constituţiei potrivit cărora
România, este un stat naţional, independent, suveran şi indivizibil.
Interesele naţionale de securitate sunt:
· garantarea caracterului naţional, a suveranităţii, independenţei, unităţii şi
indivizibilităţii statului
· apărarea integrităţii şi inalienabilităţii teritoriale a ţării
· apărarea şi consolidarea democraţiei constituţionale şi a statului de drept
· protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale tuturor cetăţenilor şi garantarea
siguranţei lor
· garantarea dreptului la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice,
culturale, lingvistice şi religioase persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale
· valorificarea resurselor şi a poziţionării geo-strategice ale ţării noastre în vederea
atingerii nivelului de bunăstare la care cetăţenii sunt îndreptăţiţi
· reducerea decalajelor de dezvoltare şi reconstrucţia marilor sisteme publice
· asigurarea ireversibilităţii aprtenentei la sistemul de apărare colectivă transatlantic
· consolidarea Uniunii Europene şi participarea activă la procesele de integrare în
interiorul acesteia;7

6
Ibidem, p. 40
7
Strategia nationala de aparare a tarii pentru perioada 2015-2019, Bucuresti, 2015, pp. 8-9

5
 Obiective naţionale de securitate
Promovarea intereselor naţionale de securitate se realizează prin stabilirea unor
repere ale efortului statal, concretizate în obiective naţionale de securitate.
Din perspectiva internă:
· consolidarea capacităţii naţionale de apărare menită să asigure integritatea teritorială,
suveranitatea şi independentă României, precum şi securitatea poporului român;
· promovarea şi asigurarea exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor
fundamentale;
· bună funcţionare a justiţiei şi asigurarea ordinii de drept;
· înlăturarea deficienţelor care afectează bună guvernanţă, întărirea capacităţii
administrative, protejarea procesului decizional faţă de de influenţe şi/sau acţiuni
nelegitime sau netransparente;
· asigurarea eficienţei sistemelor naţionale de prevenire şi gestionare a situaţiilor de
criză, interne şi externe, militare sau de natură civilă;
· consolidarea securităţii şi protecţiei infrastructurilor critice-energetice, de transport şi
cibernetice, precum şi a securităţii alimentare şi a mediului;
· dezvoltarea capabilităţilor de combatere a ameninţărilor asimetrice;
· asigurarea unui mediu economic performant, dinamic şi competitiv, în plan
investiţional şi antreprenorial, precum şi a stabilităţii financiar-bugetare a statului;
· dezvoltarea consolidată, durabilă şi adaptată schimbărilor sociale a marilor sisteme
publice (sănătate, educaţie, protecţie socială);
· prevenirea reacţiilor şi tendinţelor radicale sau extremiste, prin respectarea
pluralismului în societate şi cultivarea tolarantei la nivelul societăţii civile;
· promovarea identităţii naţionale, inclusiv prin prezervarea şi valorificarea
patrimoniului cultural şi natural, precum şi prin încurajarea responsabilă a domeniilor
de excelentă;8

Capitolul III: Asigurarea securităţii naţionale a României

8
Ibidem, p.9-10

6
 Interesele şi obiectivele naţionale de securitate reprezintă fundamentul de la care sunt
elaborate direcţiile de acţiune şi modalităţile de asigurare a securităţii naţionale în condiţiile unui
mediu internaţional de securitate dinamic şi complex. Totodată, direcţiile de acţiune sunt
subsumate obligaţiei de a preveni, a combate şi a răspunde, într‐o manieră credibilă, în baza
principiului constituţional al coordonării unitare, potenţialelor amenințări, riscuri și
vulnerabilităţi cu care România se poate confrunta în următorii cinci ani şi pe termen lung.
Direcţiile de acţiune şi modalităţile de asigurare a securităţii naţionale a României vizează:

Consolidarea credibilităţii strategice prin continuitate şi predictibilitate, atât la nivel intern, cât
şi la nivel extern. Consolidarea credibilităţii strategice are la bază atât asigurarea consolidării
capabilităţilor de apărare, ordine publică şi securitate la nivel naţional, cât şi asigurarea
potenţialului de a răspunde colectiv la apărarea spaţiului euroatlantic şi solidar la consolidarea
spaţiului european al libertăţii, securităţii şi justiţiei;

Asigurarea unui cadru legal adaptat, atât pentru coordonarea unitară a activităţilor privind
apărarea ţării şi securitatea naţională la nivelul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cât şi
pentru organizarea şi funcţionarea instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu, în conformitate cu
noile provocări de securitate, dar mai ales pentru adaptarea deplină la statutul de stat membru
NATO şi UE. Un cadru legal adaptat rigorilor principiilor apărării colective şi spaţiului european
de libertate, securitate şi justiţie reclamă consolidarea securităţii prin întărirea respectului faţă de
drepturile fundamentale şi principiile democraţiei constituţionale; 9

Intensificarea colaborării inter‐instituţionale pentru identificarea şi îndeplinirea obiectivelor

strategice de securitate naţională. Aceasta va reprezenta fundamentul pentru trecerea de la o
abordare sectorială la un ansamblu coerent şi flexibil de planificare inter‐insituţională;

Concentrarea pe prevenire și mecanismele preventive în sfera securității naționale și apărării

țării, respectiv o mai bună anticipare, cunoaştere, dar și realizare a unei capacități de reacție
integrate, balansate, flexibile și agile. În actualul context, pe lângă cunoaşterea riscurilor şi
ameninţărilor, sub toate aspectele ‐ surse, forme de manifestare, mijloace, tehnici ‐ dezvoltarea

9
Strategia nationala de aparare a tarii pentru perioada 2015-2019, p. 17

7
capacităţii de anticipare, bazată pe cunoaştere şi educaţie este fundamentală. În acest scop,
dezvoltarea unor sisteme adecvate de descoperire în timp oportun a pericolelor, riscurilor şi
ameninţărilor, în perspectiva prevenirii producerii lor, prin utilizarea combinată atât a
mijloacelor militare cât şi a instrumentelor civile, este obligatorie;
Alocarea de resurse printr‐un proces integrat, continuu, multianual şi riguros de planificare,
capabil să răspundă atât noilor cerinţe de planificare inter‐instituţională, la nivel naţional, cât şi
rigorilor principiilor de planificare bugetară multianuală specifice Alianţei Nord‐Atlantice şi
Uniunii Europene. 10

Bibliografie

10
Ibidem, p. 18

8
 Sava Ionel Nicu, Teoria si practica securitatii - suport de curs, Bucuresti, 2007
 Strategia nationala de aparare a tarii pentru perioada 2015-2019, Bucuresti, 2015
 Consiliul Uniunii Europene, Strategia europeană de securitate, O europă sigură într-o
lume mai bună, 2009