Clatitele perfecte – emotii cu gust de neuitat

Nimeni nu le facea ca bunica mea! Chiar daca se intampla sa ne certam in

timpul saptamanii, un lucru atat de obisnuit cand suntem copii, vinerea
clatitele ne impacau. Preferatele mele erau clatitele simple, umplute doar cu
putin zahar tos, stropite cu miere de tei si inca de atunci le serveam alaturi de
o cana cu ceai.

Multi ani, ani in care bucataria nu reprezenta pentru mine decat locul in care
mancam, m-am multumit cu faptul ca aveam clatitele imbietoare in farfurie,
apoi intr-o buna zi am intrebat-o pe bunica mea cum se prepara.

Imi amintesc si acum cu o claritate incredibila momentul in care am intrebat-o

acest lucru. Tocmai turna in tigaia incinsa un polonic de aluat de clatite, iar
intrebarea mea a luat-o prin surprindere.

Se pare ca inca eram destul de mica pentru o intrebare atat de mare.:) Si-a
intors spre mine chipul bland si mi-a spus ca astepta intrebarea asta din
partea mea, dar nu atat de curand. Mi-a mai spus, ca intr-o zi voi gati la fel de
bine ca ea. Lucru acesta m-a surprins in momentul acela. Am intrebat-o de
unde stia ca asa va fi si mi-a spus: “Daca ti-as fi propus eu sa te invat sa faci
clatite, nu era acelasi lucru. Ca sa faci un lucru cu adevarat bun, dorinta
trebuie sa plece de la tine. Tu trebuie sa simti ca vrei sa-l faci. Din inima
pornesc toate lucrurile bune si frumoase”.

Clatitele cu zahar sunt preferatele mele

Dupa mai bine de 30 de ani, nu mi-am schimbat preferintele, umplu clatitele
tot cu zahar si le savurez langa un ceai fierbinte.  Si chiar daca bunica nu mai
e si nici atmosfera calda din mica ei bucatarie, amintirea acelor zile cu parfum
de vanilie imi va ramane vesnic vie in suflet.

Impartasesc cu voi acesta reteta de clatite minunata, pentru mine prin

amintirile ce-mi sunt trezite, pentru voi, cred,  prin simplitatea si gustul lor final.

Istoria clatitelor, pe scurt

Delicioasele clatite isi au originea in nord-vestul Frantei si pentru ca sunt un
desert atat de simplu si delicios, au deventit imediat populare in toata lumea.
Clatitele dulci frantuzesti se numesc crepes, iar cele sarate, gallete. Una
dintre cele mai spectaculoase clatite se numesc „crepes Suzette”, flambate in
lichior si suc de portocale. In Franta, pe 2 februarie este sarbatoarea „La
Chandeleur” (Ziua Binecuvantarii Fecioarei Maria).

Traditia cere ca la aceasta sarbatoare sa se serveasca clatite, din acest motiv

aceasta zi mai poarta denumirea si de „Ziua Clatitelor”. Legenda spun