Cele 6 stadii de materializare ale unei boli

Un om sănătos radiază de vitalitate, poftă de viaţă, entuziasm în tot ce face, trăieşte cu bucurie
momentul prezent şi reuşeşte să se descurce cu neprevăzutul vieţii. Un om bolnav îşi duce cu durere
suferinţa, răzvrătindu-se sau poate resemnându-se, greu îşi mai fac loc în viaţa sa spontaneitatea şi
dorinţa de nou, de acţiune. Si totuşi, cum se ajunge la aşa o schimbare dramatică? Oare nu putem să
vedem din timp direcţia nesănătoasă şi să luăm măsuri să o corectăm? Cum ne dăm seama că direcţia
spre care tindem nu ne este benefică, nu e pentru noi? Care sunt etapele de la starea de bine la boală?

1. Concepţia proprie despre lume şi viaţă

Felul în care eu văd lumea, felul în care eu mă raportez la viaţă, mă determină să am anumite
gânduri legat de tot ce există. De ex. Dacă în concepţia mea lumea este un loc sigur în care pot
să trăiesc liniştit, înconjurat de cei dragi, experimentând şi învăţând lucruri noi, aducând valoare
societăţii, atunci gândurile mele vor fi mai degrabă de pace, de iubire, armonie, siguranţă. Chiar
dacă mai aud în staţia de autobuz, la difuzor, la TV, tot felul de grozăvii şi ştiri agresive, gândurile
mele nu se vor îndrepta mai mult către ele, pentru că îmi vor reveni relativ uşor gândurile
anterioare de pace şi colaborare. Ori de câte ori viaţa îmi aduce ceva nou în cale, mă adaptez,
mă bucur, primesc, curg.
Dacă în concepţia mea lumea este un loc în care e greu să trăiesc, nu văd bucurie (chiar dacă am
poate tot ce îmi doresc), cred că nu îmi poate oferi împlinire şi satisfacţie (materială sau
sufletească), atunci şi când se apropie de mine diferite posibilităţi de avansare, nu le voi putea
recunoaşte, poate chiar ajung să cred că nici nu sunt sincere s a m d. Si nu le voi da curs, voi
ajunge să mă învârt în propria buclă.
Dacă ar fi să schiţăm nişte paşi după care funcţionează procesele noastre interioare, ajungem la
interacţiunea dintre Gânduri  Emoţii Fizic.