Republica Moldova după proclamarea

independenței- succese și eșecuri.

Preccum spunea și Alecu Russo: „Moldova s-a schimbat în 16 ani din talpă până în
vârf: limbă, haine, obiceiuri, până şi numele, nu mai suntem moldoveni, ci romani.”
Consider că fiecare dintre noi trebuie ă ne cunoaștem adevărata identitate, nu cea
dictată de puterea statului.
Proclamarea independenţei Republicii Moldova în 1991 a fost constituită cu
”ajutorul” unui grup de iniţiativã pentru susţinerea democratizãrii, aceștia fiind niște
intelectuali. Aceștia au confruntat cu propriul cuvânt și viață regimul comunist, fiind
adevărați și corecți.Una dintre cauzele ce au dus la proclamarea independenței au fost:
criza acuta in care a intrat Uniunea Sovietica, inapoierea tehnica si tehnologica a
producerii, defectiunile politicii nationale de asimilare a popoarelor , centralizarea
extrema a conducerii. După eșuarea tentativei de lovitură de stat din 1991, controlul și
influența puterii centrale sovietice, asupra statelor uniunii, a slăbit considerabil.
Căderea comunismului a dus la formarea unui parlament proclamat "deținătorul
puterii supreme în Stat". Moldova a aderat la ONU, primind astfel recunoașterea
statalității. Aceasta, Declarația de Independență a Republicii Moldova, a fost un
document adoptat de către Parlamentul Republicii Moldova în urma eșecului loviturii
de stat din august 1991.

Încã de la începutul independenţei sale, din primãvara lui 1992, Republica Moldova
a fost ţinta unor conflicte separatiste: cea transnistreanã şi cea a gãgãuzilor. Conflictul
din Transnistria a fost unul sângeros. Atacurile sângeroase au fost oprite doar în urma
unei convenţii semnate în 21 iulie 1992 între Snegur şi Elţîn, însã acest teritoriu a
rãmas sub controlul autoritãţilor separatiste, încurajate de prezenţa Armatei a XIV-a
comandate de generalul Lebed. În consecinţã, republica separatistã a obţinut de la
statul moldovean dreptul de a utiliza propria ştampilã vamalã cu inscripţia: “Republica
Moldova. Vama Tiraspol”. Unul dintre cele mai mari eșecuri ale Republicii Moldova.
Un alt eșec atestat după proclamarea independenței a fost că în 29 iunie 1994, a fost
adoptatã o nouã constituţie, prin care s-a schimbat imnul de stat şi s-a acordat
autonomie teritorialã pe principii etnice localitãţilor cu populaţie preponderent
gãgãuzã. În aprilie 1995, preşedintele Moldovei a propus o iniţiativã legislativã pentru
modificarea denumirii limbii oficiale, care trebuia sã devinã limba “moldoveneascã”.
Neglijarea și uitarea propriilor valori, a istoriei ne-a creat un stat gol, plin de ipocrizie
și nepăsare; atitudinea autorităților ne-au marcat pentru totdeauna viitorul, rupându-ne
de la patria-mamă și lăsându-ne „singuri”.

Dând la o parte toate aceste greșeli ce ne-au ponegrit viitorul, succesele acesteia se
resimt în inima cetățenilor; Moldova și-a păstrat tradițiile, costumul național și inima
de pur român. Relaţiile Republicii Moldova cu România au evoluat pe parcursul
perioadei de după independeță, unul exprimat în proiecte cu caracter identitar şi
simbolic, cele mai vizibile, şi altul cu caracter economic şi pragmatic. Relaţiile de
comerţ (import/export) dintre RM şi România, deşi devansate de cele dintre RM şi
Rusia, au fost în creştere în anii 2000, iar în 2014 ele au întrecut relaţiile comerciale cu
Rusia. De asemenea, o mulțime de studenți din Moldova pleacă ăn România pentru ași
forma o carieră de succes.

În concluzie, doresc să mulțumesc acelor care și-au vărsat sângele pentru

independența acestui stat, ce și-au pus viața în pericol pentru acest colț de rai. Pe lângă
aceasta, doresc să îndemn pe fiecare Român moldovean să iubească această bucată de
pământ, să fie mândru de limba pe care o vorbește!